Compunere de caracterizare

Personajul principal al operei „Ultima noapte de dragoste întâia noapte de război” de

Camil Petrescu este Ștefan Gheorghidiu, în jurul căruia este construit firul narativ, celelalte
personaje fiind evidențiate din perspectiva acestuia, acțiunle fiind relatate la persoana întâi.
Acesta trăiește două părți importante ale vieții, iubirea și războiul.

Din punct de verdere social, acesta este ilustrat ca student la facultatea de filozofie,
fiinnd însurat cu o colegă de a sa, Ela, care era considerată cea mai frumoasă studentă din
campus. Acesta se căsătorise cu ea datorită „orgoliului bărbătesc” dat fiind faptul că Ela era o
femeie foarte frumoasă, subliniind faptul că el era un om foarte orgolios. După moartea
unchiului său, Tache Gheorghidiu acesta primește statutul social de om bogat, însă refuză sub
orice formă să se folosească de bani sau să se modernizeze pentru a se potrivi cu noul său
statut, rămânând la vechile sale convingeri și preferințe.

O trăsătură fundamentală a acestuia este orgoliul său, la care nu renunță pe parcursul

operei. Acesta mărturisește că este însurat cu soția sa din orgoliu, simțidu-se diferit față de
ceilalți datorită faptului că una din cele mai frumoase studente este atrasă de acesta, fapt
evidențiat prin monologul interior: „Începusem totuşi să fiu măgulit de admiraţia pe care o
avea mai toată lumea pentru mine,fiindcă eram atât de pătimaş iubit de una dintre cele mai
frumoase studente, şi cred că acest orgoliu a constituit baza viitoarei mele iubiri.”.În plus,
acesta este și foarte gelos și suspicios în privința soției sale, bănuind că este înseșat de către
aceasta, trăsătură subliniată în mod indirect prin mărturisirea acestuia: „ „Eram însurat de doi
ani şi jumătate cu o colegă de la Universitate şi bănuiam că mă înşală”. Aceste bănuieli
persistă pe tot parcursul operei, Stefan Gheorgidiu lăsându-se condus de către orgoliu și
gelozie. Această trăsătruă este prezentă și în planul războiului, întrucât acesta se duce la
râzboi de bună voie, dând dovadă de o gândire superioară, dorind să experimenteze și el viața
pe front, găsind acest lucru ca o scăpare de la divorțul său de Ela. În aceasă parte statutul său
social trece de la student la sublocotenent, suferind o ascensiune in carieră. Acesta trece prin
emoțiile trăite în război, prin frig, noroi, frică, bombaramente și multe alte greutăți.

Din punct de vedere moral acesta este un individ cu idei bine fixate pe care și le
schimbă cu greu pe parcursul romanului, sau chiar deloc. Acesta refuză sub orice forma
moderizarea sa dupa ce a rămas cu moștenirea unchiului său Tache, nici măcar soția sa, Ela,
nereușind să-l atragă spre lumea modernă. Acesta rămâne îm continuare un om visător, care
nu era atras de bogății și nici nu se baza pe imaginea sa, fiind mai degrabă atras de lucruri
idealiste, precum viziunea sa asupra iubirii, fapt ce reiese din spusele sale, mod de
caracterizare indirect: „O iubire mare e mai curând un proces de autosug- estie... Trebuie
timp şi trebuie complicitate pentru form- area ei. De cele mai multe ori te obişnuieşti greu, la
început, să-ți placă femeia fără care mai târziu nu mai poţi trăi. Iubeşti întâi din milă, din
îndatorire, din duioşie, iubeşti pentru că ştii că asta o face fericită, îți repeți că nu e loial s-o
jigneşti, să înşeli atâta încredere. Pe urmă te obişnuieşti cu surâsul şi vocea ei, aşa cum te
obişnuieşti cu un peisaj. şi treptat îți trebuieşte prezenţa ei zilnică.”.

Din punct de vedere psihologic, acesta este tipul omului ce nu se poate adapta social,
constituind tipul „inadaptatului social”, nereușind să se adapteze la standardele societății în
care trăia, spre exemplu când Ela dansa cu Domnul G., presupul amant al acesteia, datorită
faptului că acestuia nu-i plăcea să danseze. Acesta este, de asemenea, hipersensibil, fapt ce
cauzează suspiciunile sale în privință cu Ela. Ștefan era și foarte gelos si posesiv când venea
vorba de soția sa, trăsături ce sunt evidențiate în mod indirect prin spusele sale: „Viaţa mi-a
devenit curând o tortură continuă. Ştiam că nu mai pot trăi fără ea.”. „„.....trăgeam cu
urechea, nervos, să prind crâmpeie din convorbirile pe care nevastă-mea
leavea cu domnul elegant de alături de ea. Nu mai puteam citi nicio carte, părăsisem
Universitatea.”.

Citatul lui Nicolae Crețu cu privire la personajul Gheorghidiu:„Ştefan Gheorghidiu

este un cerebral capabil de o mare fineţe a analizei, foarte nesigur insă pe el interior, mânat de
o necontenită nevoie de a se verifica. Este prins intr-un orizont închis: «Prăbuşirea mea
lăuntrică era cu atât mai grea, cu cât mi se rupsese totodată şi axa sufletească: increderea in
puterea mea de deosebire şi alegere, în vigoarea şi eficacitatea inteligenţei mele." Sugerează
faptul că Gheorghidiu este un individ foarte analitic care se pierde în detalii, obsedat de toate
întâmplările din viața sa, având nevoie de validare a convingerilor sale, facând referire la
nevoia sa de a găsi dovezi care să o incrimineze pe Ela.

În concluzie, personajul Ștefan Gheorghidiu este amplu caracterizat de-a lungul

operei lui Camil Petrescu prin diverse mijloace de caracterizare, ilustrând caracterul său
diversificat și modul în care acesta percepe viața.