Adept al modernismului lovinescian , Camil Petrescu -1894-1957--,este cel care fundamenteaza

principiul sincronismului , contribuind la sincronizarea literaturii romane cu cea europeana,

aducand noi principii estetice ca autenticitate , substantialitate , relativism si prin crearea
personajului intelectual lucid si analitic .In Ultima noapte de dragoste ,intaia noapte de razboi
Camil Petrescu surprinde drama intelectualului lucid , insetat de absolutul sentimentului de
iubire , dominat de incertitudini , care se salveaza prin constientizarea unei drame mai puternice
, aceea a omenirii ce traieste tragismul unui razboi absurd , vazut ca iminenta a mortii .Evolutia
cuplului din acest roman subiectiv se face cunoscuta doar prin reflectarea ei subiectiva in ochii
lui Stefan Gheorghidiu , eroul-narator. Astfel , perspectiva narativa este unica , eroul-narator
relatand la persoana I experientele pe care viata I le prilejuieste : experienta iubirii si experienta
razboiului . Perspectiva unica si situarea eului in centrul relatarii confera autenticitate acesteia ,
confirmand un deziderat afirmat explicit de Camil Petrescu in conferinta Noua structura si opera
lui Marcel Proust : Sa nu descriu decat ceea ce vad , ceea ce aud , ceea ce inregistreaza
simturile mele , ceea ce gandesc eu . Perspectiva subiectiva este deci necesara in masura in
care trairile sufletesti si sinuozitatile unui spirit sunt unice , personale si irepetabile .

Relatia dintre aceste doua pesonaje este evidentiata performant prin diegeza integrata celor
doua parti ale romanului. Stefan Gheorghidiu este student la Filosofie , lipsit de mijloace
materiale deosebite , deoarece tatal sau isi risipise averea in initiative culturale perdante . In
facultate el o cunoaste pe Ela , de care nu se indragosteste de prima data , deoarece prefera
fetele oachese , iar Ela era blonda . Cu toate acestea , fiind considerate una dintre cele mai
frumoase fete ale Facultatii de Litere , si datorita insistentelor acesteia , intre cei doi se infiripa o
relatie , pusa la inceput sub semnul orgoliului , orgoliul a construit baza viitoarei mele iubiri , mai
ales ca beneficia de admiratia tuturor : incepusem totusi sa fiu multumit de admiratia pe care o
avea toata lumea pentru mine , fiindca eram atat de patimas iubit de una dintre cele mai
frumoase studente .Astfel , stimul al pasiunii devine vanitatea masculina . Pasiunea se
adanceste in timp iar cei doi intemeiaza un cuplu admirat de ceilalti . Isi traiesc clipele de
intimitate cu daruire , mai ales ca admiratia Elei fata de Stefan se intalneste fericit cu placerea
acesteia de a-si etala cunostintele de filosofie . Astfel , relatia dintre cei doi se bazeaza si pe un
mentor spiritual , care intregeste implicarea pasionala , afectiva a amandurora . Adept al iubirii
unice si absolute , Stefan Gheorghidiu descopera in iubire , si mai ales in a fi iubit , ratiunea sa
de a fi , modul de a se implini pe sine : sa tulburi atat de mistuitor o femeie dorita de toti , sa fii
atat de necesar unei existente , erau sentimente care ma adevereau in jocul intim al fiintei mele
. Fisura dintre cei doi indragostiti se naste in urma aparatiei unei mosteniri .Tache , unchiul
bogat si avar al lui Stefan Gheorghidiu , ii lasa acestuia o mostenire substantiala , in detrimentul
celorlalti mostenitori , care primesc parti mai reduse .Viata cuplului se schimba semnificativ ,
acestia participand acum la viata mondena pe care inainte nu si-o permiteau . Daca Stefan
Gheorghidiu nu este de aceasta viata , Ela descopera in ea voluptati noi , modalitati de asi etala
farmecul si de a-si manifesta cochetaria . Apare astfel o fata a Elei nebanuita de sotul ei si care
ii provoaca acestuia nelinisti si gelozii mai mult sau mai putin intemeiate . In plus , oferta de
afacere pe care le-o propune Nae , celalalt unchi , de a cumpara o intreprindere metalurgica ,
este urmata de repulsia lui Stefan Gheorghidiu fata de oportunismul acestui tip de activitate , in
timp ce Elei ii ofera prilejul de satisfactie , ba chiar de flirt cu scop pragmatic : este pusa in
situatia de a seduce un important om de afaceri , fapt care sotului ei ii repugna si caruia i se
impotriveste . Orgoliosul Stefan Gheorghidiu se dovedeste a fi adeptul superioritatii a barbatului
, pentu care femeia este un mijloc de a-si manifesta puterea protectoare : as fi vrut-o mereu
feminina , deasupra discutiilor acestora vulgare si avand nevoie sa fie protejata . Jocul seductiei
, al micilor flirturi generate de oportunitatile intalnirilor mondene incepe sa se macine orgoliul lui
Gheorghidiu , care traieste torturat de gelozie . Ela in schimb , adopta cu usurinta noul stil de
viata , si se simte magulita cand constata succesul pe care il are pe langa un domn G. ,
cuceritor cu renume . Intamplarea care se desfasoara la Odobesti , de sarbatoarea Sfintilor
Constantin si Elena , prilejuieste o criza grava in relatia de cuplu . Relatia se desfasoara acum
prin succesive acumulari de tensiune , despartiri si impacari . Intr-o astfel de criza , pentru a se
razbuna pe Ela , Gheorghidiu aduce acasa o prostituata cu care sotia il gaseste in pat . Alta
data el revine acasa pe neasteptate si nu o gaseste pe Ela , care apare a doua zi dimineata .
Gheorghidiu ii cere sa paraseasca locuinta si sa accepte cererea de divort amiabil . Impacarea
survine dupa ce Stefan Gheorghidiu gaseste o scrisoare a verisoarei sale , Anisoara , care o
invita pe Ela la ea peste noapte , tocmai in data in care el nu o gaseste acasa. Concentrat pe
front pentru executarea unor lucrari militare si aflat la Piatra Craiului , Stefan Gheorghidiu
traieste framantat de gelozie , covins ca Ela il inseala cu domnul G . El incearca sa obtina o
permisie , pentru a o vizita pe Ela . Aceasta se muta la Campulung spre a fi mai aproape de el ,
si il cheama insistent pentru a-l convinge sa treaca o suma de bani pe numele Elei spre a se
asigura in cazul mortii sotului ei pe campul de lupta . Desi Romania nu intrase in razboi si
Stefan Gheorghidiu era convins ca va ramane in neutralitate , Ela se teme de posibilitatea de a
ramane vaduva si saraca. Obtinand cu greu permisia , Stefan traieste alaturi de Ela ultima
noapte de dragoste . Afland ce doreste sotia sa e convins ca aceasta planuieste un divort si o
casatorie cu domnul G convingere pe care i-o intareste intalnirea intamplatoare cu acesta pe
strada . Experienta razboiului ii prilejuieste descoperirea sentimentului mortii , a suferintei
aproapelui sau , a panicii paroxistice , a unei luni apocaliptice . Ranit , eroul este spitalizat la
Bucuresti si dupa vindecare revine acasa . Aici descopera o Ela lipsita de orice farmec , care nu
il mai atragea . Sentimentul instrainarii este dublat de cel al indiferentei , astfel incat renunta cu
usurinta la intreg trecutul sau framantat si divorteaza cedandu-i fostei sotii o importanta parte
din avere .

Faptul ca experienta iubirii este vazuta doar din perspectiva subiectiva a lui Gheorghdiu ii
confera acestuia o aura de mister . Desi personajul narator este un analist lucid al starilor sale
interioare si al evenimentelor exterioare , el nu poate sa se elibereze de subiectivitate , pe care
sentimentul de gelozie si orgoliul masculin i-o accentueaza . Chiar daca e convins ca Ela il
inseala , nu are dovezi in acest sens . Tortura interioara este mai acerba , caci e alimentata de
sentimentul nesigurantei .

Evolutia relatiilor din cuplul Stefan Gheorghidiu - Ela , private numai dintr-o singura perspectiva ,
cea a barbatului , pune imaginea femeii intr-o lumina defavorabila , dar accentueaza deziluzia
barbatului in iubire . Despartirea - impacare - despartire acestea sunt etapele casniciei . Daca
impacarea este generata de redimensionarea orgoliului - am trecut vesel radios , - eu , ea
indura parca o suferinta peste puterile ei - , de exercitiul disimularii si al interiorizarii sentimetului
, despartirea finala inseamna anularea trecutului . Orgoliul nu poate fi inlocuit prin iubire .
Ca orice personaje literare si acestea vor fi construite pe baza a doi parametri: ca instanta
narativa si ca referent uman. Ca instanta narativa, "persona", adica din punctul de vedere al
incadrarii intr-un anumit tipar, intr-o tipologie estetica, Stefan Gheorghidiu este personaj
principal, datorita ocurentei sale pe parcursul discursului narativ, protagonist deoarece el
centreaza diegeza, central datorita rolului lui important pe care-l are in transmiterea mesajului
operei, tridimensional deoarece evolueaza pe parcursul operei. Cea mai pregnanta si insolita
incadrare este cea care-l statuteaza ca personaj narator, deoarece el este inzestrat nu numai cu
functia de actiune, ci si cu cea de reprezentare si aceasta realizata diferit. Ela este
deuterogonist, fiind al doilea personaj ca importante in diegeza, tridimensional , deoarece
evolueaza pe parcursul operei. Cel de-al doilea parametru pe care sunt construite aceste
personaje literare vizeaza calitatea lor de referent uman. Astfel, ca "persoana", adica din punctul
de vedere al fiintei pe care o imagineaza, Stefan Gheorghidiu beneficiaza de un portret moral,
realizat in mare parte din gandurile lui, prin monologul interior, el analizand, alternand sau
interferand aspecte ale planului interior-trairi, sentimente, reflectii - cat si ale planului exterior -
fapte, tipuri umane, relatii cu altii -, insa portretul moral se evidentiaza si pe baza caracterizarii
indirecte din faptele si vorbele personajului. Student la Filosofie, Gheorghidiu este un intelectual
care traieste in lumea ideilor si are impresia ca s-a izolat de contingentul material imediat, in
realitate evenimentele exterioare sunt filtrate prin constiinta sa. Pretuit de specialisti, fiind un om
de o inteligenta sclipitoare, ancorata nu numai in domeniul profesiunii sale, fiind observator si
analist, este un om care traieste drama inflexibilitatii constiintei sale, un inadaptat superior in
lumea comuna, societatea fiind pentru el un veritabil ,,pat a lui Procust'', aceste lucruri generand
criza matrimoniala cu Ela care se lasa in voia tentatiilor moderne, de aici si criza de identitate,
din cauza conflictului dintre existenta sa si aparenta sociala impusa prin conventie de o realitate
bucuresteana ce judeca omul dupa false criterii : bani, avere, ereditate, casatoria fiind un
contract social, o modalitate de a parveni, un paravan al afacerismului si al depravarii.
Gheorghidiu, avand o constiinta incapabila de compromisuri, neputand glorifica inselaciunea se
retrage din afacerile cu Nae Gheorghidiu, dovedindu-se astfel si calitatea de a fi cinstit. Natura
reflexiva si hipersensibila, personajul sufera pentru ca are impresia ca este inselat. Mici
incidente, gesturi fara importanta, privirile pe care le schimba Ela cu G., un ,,vag avocat'' se
amplifica in constiinta protagonistului pana la proportii casatrofale. A doua experienta
fundamentala, cea a confruntarii directe cu moartea anuleaza experienta iubirii. Desi ar fi putut
sa evite participarea la razboi profitand de averea sa , Stefan se inroleaza voluntar din dorinta
de a trai aceasta experienta "n-as vrea sa existe pe lume o experienta definitiva.care sa
lipseasca din intregul meu sufletesc". Confruntat cu situatii limita, protagonistul se
autoanalizeaza lucid stiu ca voi muri, dar ma intreb daca voi putea indura fizic rana care imi va
sfasia trupul'', iar drama razboiului lasa definitiv in umbra drama iubirii. Finalul creeaza cititorului
impresia ca Stefan Gheorghidiu este tipul invingatorului, al omului capabil sa ia totul de la capat,
chiar daca a suferit o infrangere, dar acest lucru va fi infirmat in romanul"Patul lui Procust" in
care se specifica faptul ca Stefan Gheorghidiu va fi condamnat de catre Curtea Martiala pentru
ca "a tradat aceasta tara", acest lucru insemnand ca protagonistul va claca si in aceasta a doua
experienta definitiva a sa .Ca referent uman Ela beneficiaza in prima parte a romanului de un
portret construit in liniile cele mai fine, ea fiind modelul femeii superioare. Procedeul uzitat de
Camil Petrescu este unul clasic uzitat de Eminescu in "Luceafarul": personanjul un este numit
atat timp cat este deasupra tuturor, este postrata intr-o anonimat superior, iar din momentul in
care se coboara in humea artificializata de conveniente este numita Ela.Numele poate fi
interpretat ca unul al banalului, dar si ca unul compus din "el" si "ea iubirea fiind astfel o
nostalgia a androginismului

.Astfel, in ceea ce priveste relatiile din interiorul unui cuplu , Camil Petrescu este previzibil ;
intotdeauna barbatul este in cautarea absolutului si femeia este usuratica , frivola . Drama
personajelor masculine , in cazul de fata Stefan Gheorghidiu , consta in inadecvarea lor la
realitate , toti impun lumii in care traiesc o grila , un ideal imposibil de atins . Eroarea lui Stefan
consta in asumarea orgoliului ca mod de a fi in lume . De aceea se considera ca ce distrage
cuplul Stefan - Ela este intoleranta orgolioasa a lui Stefan Gheorghidiu
Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi este un roman modern de tip subiectiv ,
deoarece are drept caracteristici unicitatea perspectivei narative , timpul prezent si subiectiv ,
fluxul constiintei , memoria afectiva , naratiune la persoana I , luciditatea autoanalizei ,
anticalofilismul , dar si autenticitatea definite ca identificare a actului de creatie cu realitatea
vietii , cu experienta nepervertita , cu trairea febrila . Prin cele doua romane ale sale , Ultima
noapte de dragoste , intaia noapte de razboi si Patul lui Procust ,ca si prin estetica privitoare la
aceasta specie , Camil Petrescu a innoit romanul romanesc interbelic prin sincronizare cu
literatura universala .