RC

Sebastian Popovici
Fulgi
Azi noapte, cine oare
A presurat pământul
Cu-atâta albă floare ?
Să fie oare vântul
Ce a pornit din zare
C'o glugă de ninsoare ?

Dar ciorile pe unde

S’au întâlnit cu el,
Că peste dealul chel
S’avârl ca niște funde ?

Ce păsări albe 'n nori

Se scutură de puf,
De cade-așa năduf
De fulgi pe trecători ?
II
Azi noapte-a roit
In grădina mea,
Din stup vremuit
Albine de nea.

Roiul alb de pul

Se 'ndeasă pe-o craca.
Și ’ntregul văzduh
Parcă-i o prisacă.

III
Vântul și-a întins
Arcușul pe-o strună,
Iar fulgii-au încins
Hora lor nebună.

Cerul i-a ’mbrăcat

In căciuli de nor,
Și 'n jocul rotat
Când se prind în sbor,
Nu-și găsesc hodinta

Săltându-se ’n pinteni
Pe întinsa glie,
Ca în Bucovina
Flăcăii cei sprinteni
Cu fetele ’n iie.