92.

Boii şi măcelarii

Odată demult boii ţinuseră un sfat şi se hotărîră să scape de măcelari, a

căror singură îndeletnicire, ziceau ei era să îi căsăpească pe ei. Aşa că îşi
ascuţiră coarnele pentru începerea bătăliei, cînd un bou foarte bătrîn, care
trăsese la plug mult timp, se adresă mulţimii boilor astfel: "Aveţi grijă,
prieteni şi fiţi siguri că ştiţi ce faceţi. Cel puţin aceşti oameni ne taie civilizat
şi cu îndemînare, dar dacă am cădea în mîinile mercenarilor în locul
măcelarilor, o să avem de tras de două ori mai mult. Nu vă agitaţi, oamenii
ar putea să trăiască fără măcelari, dar ei nu merg înainte fără carne de vită.

Nu te grăbi să schimbi un rău pentru altul.

93. Ciobanul şi caprele

Într-o zi cu furtună şi cu ninsoare abundentă, un cioban îşi îndreptă turma

către o peşteră ca să o adăpostească acolo. Acolo văzu că o turmă de capre
sălbatice, mai multe decît ale lui, erau deja acolo. Ciobanul fu atît de
impresionat de cît de multe capre erau acolo şi că erau mult mai frumoase,
încît le lăsă pe ale lui de capul lor.

Mai mult, el luă crengile culese pentru turma lui şi le dădu caprelor
sălbatice să mănînce din ele. Cînd cerul se însenină, el îşi dădu seama că nu
mai erau de găsit caprele lui - între timp se risipiră în căutarea hranei în
timp ce caprele sălbatice se duseră în pădure şi pe dealuri.

Aşa că ciobanul se întoarse în sat, unde vecinii îl luară în rîs că nu reuşi să

adune caprele sălbatice şi că le pierdu pe cele care erau a lui.

Cui nu-i pasă de prietenii mai vechi de dragul celor noi, ajunge să-i
piardă şi pe unii şi pe ceilalţi.
94. Hoţul şi mama lui

Un elev fură un hornbook de la unul dintre colegii lui şi îl aduse acasă la

mama lui. În loc să-i dea o bătaie zdravănă, ea îl încurajă lăudîndu-l pentru
ce a făcut. Cu trecerea anilor, băiatul, acum ajuns om mare se obişnui să
fure lucruri tot mai valoroase, pînă cînd fu prins în timp ce şterpelea un
obiect de preţ.

Nu după mult timp, fu judecat şi condamnat la moarte. Şi cum era el dus la

locul de execuţie, o văzu pe maică-sa stînd înaintea lui. Ea se bocea şi se
bătea în piept, iar el îi rugă pe ostaşi să-l lase să-i spună mamei cîteva
cuvinte la ureche. Cînd ea se apropie de el, şi îşi puse urechea să asculte ce
avea să-i spună, fiul o muşcă tare de ureche. Atunci ea ţipă, şi mulţimea
începu să-l blagoslovească pe obraznicul de fiu, ca şi cum fapta pentru care
era condamnat nu era de ajuns.

Atunci el spuse: "Din cauza ei am ajuns aici., dacă mi-ar fi tras o bătaie
zdravănă cînd am furat hornbook colegului, nu aş fi crescut aşa strîmb şi
nu aş fi ajuns să am acest sfîrşit.

Taie răul de la rădăcină.