103.

Măgarul cu desegile de sare

Era odată un bişniţar care avea un măgar, şi cum auzi că nişte sare ieftină
se vindea la malul mării, el se duse cu măgarul acolo. După ce îl încărcă pe
măgar cu atîta sare cît putea duce, bişniţarul merse cu măgarul de-a lungul
unei bucăţi de stîncă alunecoasă, pînă cînd măgarul căzu din greşeală în
rîu. Şi cum o parte din sare se dizolvă, măgarul fu mai eliberat de povara
lui, şi ajunse la mal cu uşurinţă. Apoi îşi continuă drumul, cu inima uşoară.

După ceva timp, bişniţarul iar se duse la tîrgul de pe maul mării să mai
cumpere ceva sare şi iar puse pe spinarea măgarului cîţiva saci cu sare, atît
de mult cît putea duce. Şi ca şi data trecută, ei trecură rîul iar măgarul iar
alunecă pe stîncă, de data asta intenţionat. Încă odată, ceva sare se dizolvă,
şi măgarul fu acum mai despovărat.

Încurcat că pierde din sare, omul se gîndi la o strategie ca să-l înveţe pe

măgar să nu-i mai joace feste. Aşa în călătoria următoare, bişniţarul puse
nişte bureţi pe spinarea măgarului. Cînd ajunse iarăşi la rîu, măgarul iar
umblă cu micile lui învîrteli de-a căzutul în rîu. Dar bureţii se umplură cu
apă, şi, din nefericire, măgarul îşi dădu seama că povara lui era de două ori
mai grea în loc să fie mai uşoară.

Aceleaşi învărteli nu merg de două ori la apă.

104. Hoţul şi cîinele

Un hoţ care veni să jefuiască o casă în timpul nopţii plănui să facă să

oprească lătratul unui cîine aruncîndu-i bucăţi de carne:

"Ieşi de-aici!", spuse cîinele "despre tine aveam bănuielile mele şi înainte,
dar abundenţa asta de bunătate şi generozitate îmi confirmă că eşti un
şarlatan."

O mită pe ascuns dă la iveală cele mai subtile potlogării.

105. Trompetistul luat prizonier
Un trompetist, care îi susţinea cu toată inima pe ostaşii din batalionul lui,
fu luat prizonier într-o bătălie şi începu să se roage de cei care îl capturară:

"Eliberaţi-mă domnilor, vă rog eu", strigă el. "Nu aveţi nici un motiv să mă
condamnaţi la moarte. Nu am omorît pe nimeni şi nici nu am ţinut arme în
mînă. Singurul lucru pe care l-am avut cu mine a fost o trompetă."

"Dar tocmai de asta", spuseră inchizitorii lui, "tu trebuie să mori. Chiar
dacă tu nu luptai, trompeta ta îi însufleţea pe soldaţi şi le dădea curaj în
luptă."

Cel care îi insuflă pe alţii să meragă la luptă e mai rău decît cei care luptă
cu arma în mînă.
106. Vînătorul şi pescarul

Un vînător se întorcea din munţi încărcat cu prada pe care o vînase, cînd se

întîlni cu un pescar a cărui coş era plin cu peşte. Vînătorul fu încîntat de
peşte şi vru să aibă o cină cu peşte, în timp ce pescarul dori un vînat pentru
masa de sare.

Aşa că ei fură de acord să schimbe prăzile, şi de atunci încolo făcură asta în

fiecare zi, pînă cînd un vecin le spuse: "Dacă o să o ţineţi tot aşa în a vă
schimba unul altuia prăzile, o să pierdeţi farmecul schimbului, şi nu o să
vreţi decît ce-aţi prins fiecare."

Lucrurile frumoase sunt cu atît mai frumoase cu cît sunt mai puţine.
107. Pinul şi măceşul

Într-o zi un pin se lăuda la un măceş: "Viaţa ta nu are nici un rost şi nu e de

nici un folos nimănui, pe cînd a mea musteşte de scopuri şi idealuri înalte.
Cum ar putea să fie construite grajdurile sau casele fără mine? De la mine
vin taper spars pentru vapoare şi grinzi pentru case şi castele."

"Domnule" răspunse măceşul "cînd vin aici tăietorii de leme cu topoare şi

ferăstraie, ce n-ai da să fii un măceş şi nu un pin?"

Mai bine o viaţă simplă şi în siguranţă, decît cu pericolele pe care le au

cei de sus şi care deţin puterea.