Sunteți pe pagina 1din 5

95.

The gnat şi boul

După ce un gnat bîzîia de cîteva minute pe la capul unui bou, se aşeză şi el


pe un corn şi îşi ceru scuze de la bou pentru deranj. "Dacă greuatatea mea
îţi face probleme", spuse the gnat, "zi-mi lucrul ăsta şi imediat îmi voi lua
zborul."
"Oh, nu-ţi bate mintea cu asta" spuse boul. "Pentru mine e tot una dacă stai
sau dacă pleci. Să-ţi spun pe bune, nici nu ştiam că eşti aici."

Cu cît eşti mai îngust la minte, cu atît te umfli mai tare în pene.
96. Leul, ursul şi vulpea

Un leu şi un urs puseră gheara pe un pui de căprioară în acelaşi timp şi se


bătură aprig de la ea. Încleştarea fu atît de puternică, încît acum amîndoi
erau aproape orbi şi pe jumătate morţi, fără să mai poată să ia prada care
era acum în mijlocul lor.

O vulpe care se uită la ei de mai mult timp de la o oarecare distanţă şi văzu


cît de neputincioşi erau acum. Ea păşi printre cei doi luptători cu trofeul
rîvnit.
"Ce nenorocite fiinţe suntem", strigară leul şi ursul "ne-am bătut şi ne-am
sfîşiat unul pe altul ca să-i dăruim o cină celui mai deştept decît noi."

Uneori truda unuia ajunge să fie avantajul altuia mai isteţ.


97. Stejarul şi trestiiile

Un stejar care fusese trîntit la pămînt de o furtună plutea pe un rîu, pînă


ajunse la un mal unde creşteau multe sălcii. Stejarul fu uimit cum nişte
lucruri atît de subţiri şi fragile au rămas în picioare, în timp ce el, un copac
atît de puternic şi măreţ a fost smuls din pămînt.

"Nu e nimic spectaculos", spuseră trestiile "tu ai fost nimicit luptînd


împotriva furtunii, dar noi am rezistat îngenunchind şi aplecîndu-ne la cea
mai mică adiere a vîntului."
98. Cîinele în grajd

Un cîine îşi făcu culcuş într-un grajd şi nu-i lăsa pe cai să mănînce, mîrîind
şi lătrînd la ei.

"Uite ce cîine arţăgos e ăsta!", spuse unul dintre cai. "Chiar dacă el nu
mănîncă fîn, nu-i lasă nici pe alţii să mănînce."

Cei fără privilegii sînt frustraţi cînd sînt alături de cei de viţă aleasă.
99. Gîsca cu ouăle de aur

Era odată un om care avu fericirea să aibă o gîscă care în fiecare zi făcea cîte
un ou. Şi cum lucrurile mergeau foarte tărăgănat şi cum el vroia deodată
toată comoara, el se enervă şi omorî gîsca. Cînd o tăie să vadă ce are
înlăuntru, el văzu că era o găscă ca toate celelalte.

Hapsînii au cel mai mult de pierdut în viaţă.

S-ar putea să vă placă și