U1 GălătOrie în neCKnOSCKt Lectură

Lecũia 1. Textul narativ literar în proză

Pentru început TeXt de b6Zĕ

1 Lucraçi în perechi. Priviçi imaginile de mai jos ȗi

asociaçi-le cu două dintre următoarele cuvinte: Iua o kuaoj
asçpi-i rvaăț ai el e, gc earpilteiv. itate , libertate, πeputiπță. Justifi- ac
de Veronica D. Niculescu

Diminea!a devreme, câ nd încă nu miȗ că nimeni

în toată grădina, un sunet infim trezeȗ te puiul de
urs. Dormea cu capul pe labe pe potecă , aproape de
gard. A deschis ochii ȗ i a văzut fă ptaȗ ul: un fluture
roȗ cat care poposise pe un ciulin, dincolo de gratii,
b d fă câ nd tulpina usiată să trosneasiă . Este un fluture
neobiȗ nuit de mare, iu aripi pestri!e, ium n-a mai
văzut niiiodată. Ursule!ul întinde gâtul ȗ i adulmecă
mireasma dulce a florii. însă la fluture nu poate
ajunge. Nu-i simte atin- gerea delicată pe vâ rful
nasului. Doar gratiile reci, cu vopseaua lor roasă .
2
DPueijulrdîme uprsejluorv,eliȗ nteiȗ cteu. labele
Nfieucmăereȗiteimcaâgteinid.ouă sentimente pe care le asociezi
3 Ascultă textul alăturat în lectura profesorului.
din fa!ă în roata de iauiiui atârnată de-o sfoară. întins
pe spate, o priveȗ te cum se leagă nă , icneȗ te a
plictiseală ȗ i se uită iară ȗ i la fluture.
După un timp, apare îngrijitoarea iea grasă, împin-
gâ nd roaba pe că ră rile gră dinii zoologice. Le aruncă
de mâ ncare maimu!elor, porcului spinos ȗ i
pă unilor. Faie un pii de iură !enie prin fieiare iuȗiă,
vorbind iu animalele. Gâ nd ajunge la urȗ i, pune
sferturi de pâine neagră ȗ i mere în toate jgheaburile
de pe latura lungă a iuȗtii, vorbind întruna. Aȗ a
V9Гоnіс6 D. Nісul9sсu (n. 1968) vorbeȗ te ea, îngrijitoarea iea grasă. Despre vreme ȗ i
despre durerile de oase iare o supără aium, la iapătul
Este scriitoare ȗi verii, iâ nd se simte toamna în aer. Când vede iă puiul
traducătoare. A publicat volume de povestiri ȗi romane. Printre cărçile
de urs este sale
treaz ȗ i se
se numără
uită la ea,Orchestra
portocalie, Roȗu, roȗu, catiJea, SimJoπia aπimalieră, Hiberπaliase
, Spre văi de de
îndreaptă jadspate,
ȗi sălbăție . în 2017,
îȗ i pune mâinilea în
publicat
ȗ old ȗ iprima
îi ziie: carte ded
O vară cu Isidor, o poveste despre prietenie ȗi libertate, în— care Ia
este vorba
uite, te-aidespre
trezit iuaventurile
noaptea-nuneiiap, fetiçe
feti!o. de
Păi,13de ani din B
un coAndtorardbuăstrnâunmderol azsoeoc.ă r ç i din limba ie?engleză,
Ce griji ai tu,opera
din să nuunor
po!i dormi?
scriitoriIacelebri,
spune-mi!
precumVezi iă
Lewis Carroll ȗi E.B. white. nu spui? Tu n-ai niiio grijă , de-asta taii. Pă i, ium să
Cum e lumea este un text inedit. ai, dacă eȗ ti doar un copil?
îngrijitoarea se apleacă peste roabă , ia de acolo
o pară zemoasă ȗ i i-o întinde ursule!ului.
— Doar un iopil, asta eȗ ti mă tălu!ă . Ia la mama!
Etiu, uȗ or nu !i-o fi nici !ie… Gine ȗ tie ce via!ă te
aȗ teaptă . Gâ nd mă uit la maică -ta, mă ia cu fiori. E
aici de atâ -
!ia ani. Eu o ȗ tiu de când era ca tine, aȗ a. Ei-naintea
ei a fost maică -sa. Ei, bunică -ta era un urs să lbatic
ră u. Prost a sfârȗ it-o ea, Bruna. Etiu, ȗ tiu… Ia ȗ i
mănâncă, feti!o, zice îngrijitoarea.
Apoi ursule!ul rămâ ne singur din nou. Ei ce singur
se simte în fiecare diminea!ă ca asta, câ nd mama ȗ i
ieilal!i doi pui dorm duȗ i, iuibări!i în grota din ielălalt
capă t al cuȗ tii…

1
 După ie termină para, îȗ i aminteȗ te de fluturele iel
mare. Se ridiiă pe labele din spate, întinde gâ tul îniolo

2
 Lectură Textul narativ literar în proză L1

ȗ i-ncoace, că utâ nd să -l mai vadă . însă fluturele a

sor- bit tot ce era de sorbit din floarea mov a
*
ciulinului ȗ i a plecat mai departe. Geea ce s-a întâ mplat în clipele urmă toare la zoo
Sibiu nu avea să fie desluȗ it prea iurând, deȗ i luirurile
„FDiienpdacră t,ed“,eîȗi sz-
icaenpă usicultdaeicuir, sȗ .tie că există o lume
întreagă dincolo de cuȗ ca asta. De acolo, de
departe, vin sunete ȗ i mirosuri, nu doar sunetele de
pe lacul din preajmă, unde se plimbă vizitatorii iu
baria dumi- niia, ȗ i nu doar mirosurile de miii ȗ i de
vată de zahăr din acele duminici. E vorba de un
departe mult mai tainii ȗ i mai plin de promisiuni,
iare există în fieiare zi, nu doar în iele de
să rbă toare. Aiel departe pe iare îl bă nuieȗ te orice
fiin!ă , mică sau mare, un loc mai larg, mai
cuprinză tor decâ t cel locuit, locul pe care fiecare
dintre noi îl simte pulsâ nd înă untru, deȗ i el, locul,
se află în afară .
Ei puiul oftează de se clatină tulpina uscată a ciu-
linului.
S-a nă scut, ca to!i puii de urs, în ianuarie. Medi-
cul veterinar a strigat încâ ntat că este feti!ă .
Datorită
guleraȗ ului alb, pe iare nu-l au deiât pu!ini urȗ i bruni,
i-au pus numele Bianca.
Bianca are acum ȗ apte luni, e mai mare decâ t
câ i- nii cu care vin oamenii în vizită la zoo, ȗ tie să
se urce în copacul din cuȗ că ȗ i are gheare lungi câ t
degetele unui copilaȗ . E înnebunită după joacă . S-ar
juca toată ziua iu fra!ii ei. Câ nd însă ei dorm, ia
aium, ea visează cu ochii deschiȗ i ȗ i se lasă fermecată
de câ te-o nălucă venită de departe, de dincolo. Ga
fluturele nemaiîntâ l- nit vreodată .
Ursule!ul îȗ i suge o gheară ȗ i se gândeȗ te unde s-o
fi dus fluturele. Poate a ră mas aici, după col!ul
cuȗ tii, unde aleea face o buclă ce separă casa
urȗ ilor de pădure. Lumea de aici, de lumea de
dincolo.

3
 care par incredibile au adesea explica!ii dintre
cele mai simple.
Limpede este un singur luiru aium, iâ nd ursule!ul

Bînialnuimaegaondeeȗ dteinpceoalloeed,epgeruart
mii!ePleefpluatruterealudir:eeaspptlă enesdtied
un lac lunguie!, ra!e să lbatice se trezesc ȗ i
foȗ nesc în desiȗ , iar în stânga e marginea pădurii.
Eiruri de iopaii îȗ i trimit umbrele lungi pâ nă
departe, ca pentru a-ȗ i marca teritoriul. Valea
dintre pă dure ȗ i lac este ca o palmă întinsă ,
oferind diamante: iarba este plină de rouă.
Ursule!ul aleargă îmbătat de fericire, scuturând
din că pȗ orul rotund, împingâ nd câ t poate de tare
în labe ȗ i spărgâ nd valuri de aer iu pieptul. Blă ni!a
îi saltă în spinare ca un cojoc cu un numă r prea
mare.
Gâ nd lacul se termină , se termină ȗ i pă durea.
Acum, în luminiȗ ul tă iat de poteca pietruită ce
face legă tura între gră dina zoologică ȗ i oraȗ ,
ursule!ul înaintează nestingherit. Nică ieri, niciun
om. Bianca
aleargă, aleargă , înnebunită de întinderea
nesfâ rȗ ită pe care a bă nuit-o în unele zile, pe
care a visat-o în
unele nop!i, dar pe iare nu ȗ i-a putut-o înihipui întoi-
mai aȗ a.
Acum a ieȗ it de pe alee.
Acum a intrat într-un
parc.
Aium s-a asiuns după un tufiȗ , aȗ teptând să treaiă
un alergător cu căȗ ti la urechi.
Aium aleargă printre tufe ȗ i iopaii, strivind
ierburi înalte ȗ i ude, fă iând tumbe, oprindu-se ia să
adulmeie iiuperii ȗ i să soarbă apa dimine!ii
adunată în siobitu- rile buturugilor groase.
Aium se odihneȗ te într-un petii de soare,
sprijinită iu spatele de un iiot, iu labele din fa!ă
întinse pe lângă corp, cu ochii larg deschiȗ i ȗ i cu
respira!ia tă iată .
Iar acum porneȗ te din nou înainte, unde vede
cu oihii, pe lângă loiul de joaiă al iopiilor, pe lângă
iăru!a miniaturală unde un ponei blond este deja
înhă mat ȗ i-un bărbat mustă cios fumează aȗ ezat
pe o bancă , aȗ teptâ ndu-ȗ i ilien!ii, iopilaȗi pe iare
să-i plimbe de jur

4
U1 GălătOrie în neCKnOSCKt Lectură

eta pietru- ită din centrul vechi, unde era atâ t de

liniȗ te, încâ t se auzeau porumbeii gâ ngurind pe sub
streȗ ini.
Gâ ndva, oraȗ ul acesta fusese pentru ea un terito-
riu neiunosiut. Se sim!ise aiii ia o stră ină . Aium însă îi
ȗ tie fiecare cotlon. De la o vreme, îȗ i doreȗ te foarte

împrejurul Pariului Sub Arini. Apoi pe malul ȗ erpuit al

pârâului Trinkbach, unde sunt muȗ uroaie de cârti!ă ,

ptrâ enză eȗ stuebmuani

peostdemdoitaitreol. aDzevâ aricliitpuâ ră nă deînboă r!a.

ȗ ul care se

*
Cam în aielaȗ i timp, într-o iameră din ientrul
Sibi- ului suna telefonul. Mara Dumitresiu toimai se
pregă- tea să plece de-acasă .
— Vai, ce bine că te-am prins. E un urs în
oraȗ ! a strigat mama fetei.
— în oraȗ ? Gum să fie? Ge urs?
— Este! Au zis la televizor. E alarmă . Să nu
ieȗ i din casă ! a turuit mama.
— Gum să nu ies, dacă trebuie să mă duc la
servi- ciu? Ei trebuie să trec mai întâ i pe la
Paȗ apoarte. Iar exagerează la ȗ tiri…
— Nu, Mara, nu te duci nică ieri. Dă drumul
la tele- vizor ȗ i-o să vezi!
După ce-a terminat conversa!ia, Mara a ezitat două
clipe. A aruncat o privire spre telecomandă ȗ i una
la ceas. Ei a plecat imediat.
Trebuia să ajungă la bibliotecă la opt ȗ i
jumă tate, nu-ȗ i permitea să întâ rzie, era angajată
abia de o lună . Iar la Paȗ apoarte, la opt. of, mama o
considera ȗ i acum tot o feti!ă , deȗ i a terminat
facultatea în vara asta. o suna din Deva ȗ i daiă se
anun!a un iutremur în Buiureȗ ti. îi în!elegea grijile,
dar niii ihiar aȗ a. Aium, asta mai lipsea. Un urs! Ce
urs? o fi un urs în Braȗ ov ȗ i mama a în!eles că e aici,
la Sibiu.
La toate astea s-a gâ ndit Mara Dumitresiu,
ioborâ nd din că mă ru!a ei cu chirie ȗ i ieȗ ind în pia!
5
 tare să plece. Să călă torească. Să vadă ȗ i alte locuri, dispară de-aici. însă zidul
să iunoasiă ȗ i alte oraȗ e, ba ihiar alte !ări. De asta
goneȗ te aȗ a către Paȗ apoarte. E încântată că a fost
invitată la un festival de poezie în Serbia. în
septembrie, o să -ȗ i citească poeziile pe o scenă
de pe malul Dună rii, în Belgrad. Mara nu a văzut
Dună rea deiât o singură dată, ȗ i atunci doar din
tren.

*
Când uriă de pe malul p ârâului ȗ i păȗ eȗ te pe asfalt,
Bianca intră în oraȗ .
E uluită de tot ce vede aici. De-o parte ȗ i de alta
sunt case, cu grădini ȗ i garduri înalte. Puiul de urs
se miră: oamenii tră iesi de bună voie în iuȗti? Ei
ium se faie iă , înaintâ nd spre inima oraȗ ului, nu
se vede niciun om niiă ieri? Pesemne iă dorm în
iotloanele lor. Dar iată iă tremură o perdea la o
fereastră. Ei încă una. Apoi apar ȗ i oamenii, rari,
unul ici, altul dincolo.
Un paznic doarme pe o bancă , la intrarea într-
un iă min studen!esi. Puiul de urs se apropie ȗ i-i
adulmeiă ghetele, apoi pleacă tiptil mai departe.
o bă trâ nă care mă tură scă rile Tribunalului o vede
cu c—oaUduauoi, châ ituă lmuia, iîndsuă lă curel!
dMeacră ȗ edset-eauicni!csâ tirnigeă . ea.
în tot aiest timp, „BREAKINK NEwS: Un urs în
liber- tate în centrul Sibiului!“. Uriaȗ , titlul curge
pe toate canalele de ȗ tiri. Vestea, din ce în ce mai
umflată , cir- iulă iute. Perdelele tremură tot mai
des la ferestre. Uȗ ile ȗ i por!ile se încuie precaut,
pe dină untru. Glic, clic. Ei iară ȗ i clic, clic: puȗ ca
unui medic veterinar ȗ i a unui vâ nă tor,
aȗ teptâ nd ivirea ursului în că tare.

*
Gâ nd intră în curtea Direc!iei Kenerale de
Paȗ a- poarte, visâ nd la lumini!ele de pe
Dună re, Mara Dumitrescu simte în aer o vibra!
ie ciudată , chiar îna- inte să audă sau să vadă
ceva.
Aude niȗ te strigăte, dar în!elege târziu că se
strigă la ea.
Vede niȗ te oameni sus, la ferestre, dar nu în!
elege ce vor de la ea.
— Ieȗ i!
— Pleacă!
— Domniȗ oară, n-auzi?! Du-te de-aici!
— Trânteȗ te-te la pământ!
Sub bolta de la intrarea în curtea interioară ,
Mara încremeneȗ te privind la to!i oamenii ă ȗ tia.
Par să fie func!ionari, dar uite ȗ i niȗ te jandarmi,
poli!iȗ ti, uite ȗ i doi oameni cu puȗ ca la umă r.
— Ge se întâmplă?… bâiguie fata.
Abia atunci, uitâ ndu-se înainte, în locul că tre
care sunt a!intite puȗ tile, vede ȗ i ea.
în capă tul cur!ii, lâ ngă zidul galben cu
tencuială scorojită , într-un ghiveci mare de lemn,
scă ldat în lumina soarelui, este ursul. Ridicat
între muȗ catele curgătoare, pipăie cu labele din fa!
ă peretele, căutâ nd să-l escaladeze cumva ȗ i să
6
 Lectură Textul narativ literar în proză
este înalt ȗ i imposibil de trecut. Ursule!ul pricepe ȗ i
scâ nceȗ te, privind peste umă r înapoi, în curtea pus-
tȗ iei.-aEtaiue zciă t, essutnetîsnucso,ndjeujruart îdme
poraemjuern, si tarciguă mla. Ie-lacvaă lzauot ară tare
îngrozitoare:
— Ursul!
— Uite-l!
— Nu-l pierde!i din ochi! Să nu iasă viu de
aici! însă acolo, la intrare, este încă pustiu. Un
singur
om, ihiar sub boltă, o fată mă run!iiă pe iare poate i-ar
reuȗ i s-o pă că lească , să treacă în goană pe lâ ngă ea,
să fugă pe unde-a venit, stră du!ă cu stră du!ă înapoi,
prin parc, pe lâ ngă omul cu ponei, pe lâ ngă
buturugi ȗ i iiuperii, prin valea presă rată iu rouă , da,
înapoi, pe urmele fluturelui, ȗ i înapoi prin uȗ i!a
uitată deschisă
L1
de îngrijitoarea iea bună, lângă roata de iauiiui, lângă
fra!i, lâ ngă mamă . Să fugă !
Glic, se aude. Glic, iarăȗ i.
Fă ră să mai stea o ilipă pe gâ nduri, Mara se
repede spre urs chiar în clipa în care ȗ i ursul pare
că dă să fugă înspre ea.
— Foc! se aude un strigăt.
— Nu trage!i! strigă fata, cu o for!ă pe care nu-ȗ i
închipuise c-o are.
Din iâ teva salturi, a ȗ i ajuns lângă el. Se pune iu tot
trupul ei sub!irel în fa!a animalului. Ursul, care
pă rea mai zdravă n câ nd era ridicat pe labele din
spate, s-a fă cut mic acum, stă ghemuit în spatele ei,
mâ râ ind ȗ i înfigâ ndu-ȗ i ghearele în pă mâ nt.
o pală puternică de vâ nt stră bate brusc curtea.
Un pocnet ȗ i pietrele din pavaj se înroȗ esc într-o
clipă .
— Nu, nu!… strigă Mara.
Dar nu, nu se poate să fi tras. S-ar fi auzit mult
mai puternii. S-or fi trântit niȗ te ferestre, vreo uȗ ă. Ei
nu, pe pavaj nu e sâ nge. Vâ ntul siutură muȗiatele din
ghiveii. Petale lângă petale se aȗ tern pe jos, în timp ce
puȗ tile tremură pe umă rul celor care încă aȗ teaptă .
Nu —veEded!oi?arPuarnepmuai,rle, sdtarigeă nfuatma,aci
u nbrpau!ei!le deschise.
îi tremură mâinile iând spune asta ȗ i, fără să -ȗ i dea
seama de ce, gâ ndul îi zboară dintr-odată la mama.
Urletele mul!imii se transformă în vorbe, apoi vor-
bele-n ȗ oapte, ȗ oaptele-n răsuflări de uȗ urare:
— E-un pui! se aude de ici ȗ i de colo.
— Da, domnule, e numai un pui.
— N-o fi vrut decât să vadă ȗ i el cum e lumea…
Lumea se uită la ursule!. Ursule!ul priveȗ te
fermeiat petalele roȗ ii ale muȗ catelor, purtate de vânt
prin fa!a ochilor să i înainte să se aȗ tearnă pe jos.
Seamănă atât de mult iu fluturele pe urmele iă ruia a
pleiat de aiasă!
7
 Impresii după prima lectură
1 Completează, în caiet, tabelul de mai jos cu două situaçii din text care te-au impresionat ȗi mençionează emoçiile

Situaũii Emoũii

2 între emoçiile identificate de tine sunt ȗi unele contradictorii? Precizează-le.

3 Lucraçi în perechi. Discutaçi despre alte modalităçi în care ar fi putut să reacçioneze fata. voi cum açi fi procedat?

4 Autoarea textului Cum e lumea, veronica D. Niculescu, îçi adresează două întrebări. Formulează răspunsuri ȗi tri- m
6 Ce asemănări ai observat între ursuleçul ȗi fata din povestire?

b Ai dorit vreodată să pleci într-un loc necunoscut, unde nu ai mai fost niciodată? Unde ȗi de ce?