LUCRAREA 4

MĂSURAREA CURENTULUI ELECTRIC

I. PARTEA TEORETICĂ
Intensitatea curentului electric este definită drept cantitatea de electricitate ce trece în unitatea
de timp print-o secţiune a unui circuit. Unitatea de măsură este amperul, care este o unitate
fundamentală în Sistemul Internaţional. Intensitatea curentului electric din latura unui circuit se
măsoară cu ajutorul ampermetrelor, aparate ce se înseriază în latura respectivă. Ca urmare a
rezistenţei interne R0 a ampermetrului, curentul măsurat de acesta Im este mai mic decât curentul I
care ar circula în lipsa ampermetrului.
Cele mai utilizate ampermetre analogice de curent continuu sunt ampermetrele magnetoelectrice,
deoarece:
- au sensibilitate şi precizie ridicată
- scară liniară
- consum de putere scăzut
Prin construcţie, au un domeniu de măsurare limitat, datorită valorilor reduse ale curenţilor pe
care îi poate suporta bobina mobilă şi resoartelor spirale. Astfel valoarea maximă a curentului ce
poate fi măsurată direct cu aparatele magnetoelectrice este cel mult 100mA la cele cu susţinere pe
lagăre şi cel mult 100µA la cele cu suspensie pe benzi tensionate. Pentru extinderea domeniului de
măsurare al ampermetrelor magnetoelectrice deci pentru realizarea de ampermetre de c.c., se
folosesc şunturile.
Aparatele magnetoelctrice nu pot fi utilizate în curent alternativ sinusoidal întrucât în acest
regim, cuplul activ mediu rezultant este nul. Deci indiferent de valoarea curentului alternativ,
ampermetrul ar indica valoarea zero. În scopul folosirii acestor aparate şi în curent alternativ
sinusoidal, se asociază aparatele magnetoelectrice cu convertoare c.a-c.c. Cele mai utilizate
convertoare c.a-c.c. sunt circuitele de redresare.
Ampermetre magnetoelectrice cu circuite de redresare sunt constituite dintr-o schemă de
redresare monoalternanţă sau bialternanţă, în cadrul căreia se înseriază un miliampermetru sau
microampermetru magnetoelectric. Prin redresarea uneia sau ambelor alternanţe ale curentului
sinusoidal, valoarea medie a acestuia şi deci a cuplului activ mediu vor fi diferite de zero.
Ampermetrele feromagnetice pot fi utilizate, direct, atât in curent continuu cât şi în curent
alternativ.
Pentru măsurarea curenţilor alternativi de valori ridicate (sute de amperii) ambele aparate se
asociază cu transformatoare de curent.
Transformatorul de curent are un miez feromagnetic pe care sunt dispuse două înfăşurări:
înfăşurarea primară cu un număr de spire redus de secţiune mare (N1 spire) şi care se conectează în
serie cu circuitul al cărui curent se măsoară, şi înfăşurarea secundară cu un număr mare de spire de
secţiune mică (N2 spire), la care se conectează ampermetrul (Fig.1). Tranformatoarele de curent
funcţionează într-un regim apropiat de scurtcircuit. Dacă bornele secundare se lasă în gol, inducţia
magnetică în miez creşte la valori foarte mari, datorită curentului primar de valoare mare impus de
circuitul de utilizare. Efectele care pot apărea sunt: apariţia unei supratensiuni periculoase la bornele
secundare, pierderile în fier cresc foarte mult ducând la încălzirea excesivă a miezului şi distrugerea
izolaţiei sau chiar aprinderea transformatorului. Din aceste cauze regimul de mers în gol este
considerat un regim de avarie ce trebuie evitat. Dacă în timpul funcţionării este necesară

1
demontarea ampermetrului din circuitul secundar atunci bornele secundare se scurtcircuiteză cu un
conductor.

I1 K L

K L
k l
k l
I2 sim bol
A

Fig. 1
- bornele primare (K,L sau L1,L2).
- bornele secundare (k,l sau l1,l2).
Date nominale ale transformatorului de curent sunt:
- curent primar nominal (I1n=5…10000A);
- curent secundar nominal (I2n=5A sau 1A);
- raportul nominal de transformare Kin=I1n/I2n (ex. 15/5, 600/5)
- puetrea nominală secundară S2n=2..20VA;
- calasa de precizie c=0,1; 0,2; 0,5; 1; 3;
- eroarea de unghi: defazajul maxim între I1n şi I2n.

II. PARTEA EXPERIMENTALĂ

II.1. Un ampermetru de c.c. are curentul nominal 10mA şi rezistenţa internă 25. Să se
realizeze un ampermetru cu domeniul de măsurare de 5A.
II.2. Se realizează schema prezentată în figura 2. Se verifică precizia ampermetrului analogic
A. Ca instrument etalon se foloseşte ampermetrul numeric (digital) A0. Rezultatele obţinute se trec
în tabelul TAB1.

Fig. 2

2
 TAB1
I2[A] 0,25 0,5 1 1,5 2 2,5 3 3,5
I20[A]
I1[A]
I10[A]
I[A]
II.3. Se realizează schema prezentată în figura 3. Se verifică precizia ampermetrului A
(CLAMP METERS). Ca instrument de referinţă se foloseşte ampermetrul numeric (digital) A0.
Rezultatele obţinute se trec în tabelul TAB2.

Fig. 3

TAB2
I1[A] 50 100 150 200 300
I20[A]
I10[A]
I[A]

III. PRELUCRAREA REZULTATELOR:

a) Se completează tabelul TAB1 calculând:
I1 = Ki1I2 unde Ki1 = 600/5
I10=Ki2I20 unde Ki2 = 600/5
I = I1-I10
Se încadrează ampermetrul într-o clasă de precizie.
b) Se completează TAB2 analog cu TAB1.
c) Se reprezintă grafic I=f(I1) în ambele cazuri.