CONFERINŢA DE PACE DE LA PARIS – VERSAILLES (1919-1920)

„Cei patru mari” în timpul Conferinței de Pace de la Paris (de la stânga la dreapta,
David Lloyd George, Vittorio Orlando, George Clemenceau și Woodrow Wilson)

S-a deschis la 18 ianuarie 1919 în Sala Oglinzilor din palatul de la Versailles. La lucrările Conferinţei
au participat delegaţii din 32 de state. Ţările participante au fost împărţite în state cu interese generale,
Marile Puteri şi state cu interese limitate sau „speciale”, care au participat doar la negocierea problemelor
ce le priveau direct cum a fost România. Rusia sovietică nu a fost invitată la Conferinţă.
Rolul conferinţei era acela de a încheia tratate separate cu fiecare stat învins. După ce au fost
stabilite clauzele generale, s-a trecut la redactarea lor, pe baza rapoartelor unor comisii fără ca statele
învinse să participe la negocieri. Au fost semnate cinci tratate cu :

 Germania, Versailles la 28 iunie 1919, considerat tratatul de bază şi folosit ca

model pentru celelalte.
 Austria, Saint-Germain la 10 septembrie 1919
 Bulgaria, Neuilly sur Seine la 27 noiembrie 1919
 Ungaria, Trianon la 4 iunie 1920
 Imperiul Otoman, Sevres la 10 august 1920, singurul care nu s-a aplicat şi a fost
revizuit.

Acestea au alcătuit sistemul de la Versailles care a reglementat relaţiile internaţionale în perioada

interbelică, stabilind o nouă ordine internaţională, unele din prevederile lor fiind în vigoare şi astăzi

1
 PROGRAMUL DE PACE PROPUS DE SUA
CELE 14 PUNCTE

La 8 ianuarie 1918 preşedintele american W.Wilson expune în

şedinta Congresului american Cele 14 puncte ce trebuiau respectate
pentru încheierea păcii şi care aveau să dea o noua cofiguraţie
Europei.
1. Renunţarea la toate tratatele internaţionale secrete şi la
diplomaţia secretă. Preşedintele Statelor Unite ale Americii,
Woodrow Wilson
2. Libertatea comerţului internaţional.
3. Libertatea navigaţiei comerciale pe timp de pace şi război.
4. Reducerea înarmărilor pe baza de garanţii reciproce.
5. Rezolvarea problemelor coloniale cu respectarea intereselor popoarelor respective.
6. Eliberarea teritoriilor ruseşti si libertatea ruşilor de a-şi rezolva singuri problemele interne si
internaţionale.
7. Restabilirea Belgiei în graniţele sale.
8. Retrocedarea provinciilor Alsacia si Lorena, Frantei.
9. Restabilirea granitelor Italiei prin rectificare
10. Autonomia nationilor din fostul Imperiu Austro-Ungar.
11. Eliberarea teritoriilor ocupate ale Româiei si Serbiei-Muntenegrului.
12. Acordarea autonomiei popoarelor din Imperiul Otoman, deschiderea strâmtoriilor (Bosfor si
Dardanele) pentru comertul maritim, liber.
13. Acordarea independentei Poloniei.
14. Crearea Societatii Natiunilor.

La iniţiativa preşedintelui SUA W. Wilson se constituia Societatea Naţiunilor. La 28 aprilie 1919, Conferinţa de Pace
de la Paris a adoptat Pactul Societăţii Naţiunilor, având ca obiective garantarea păcii şi a securităţii, eliminarea războiului
ca mijloc de rezolvare a conflictelor între state, dezvoltarea relaţiilor internaţionale pe baza respectării normelor de drept
internaţional prevăzute de tratate. Societatea Naţiunilor a avut sediul la Geneva, iar organele sale principale au fost:
Adunarea Generală formată din toţi membrii şi Consiliul. Hotărârile Adunării şi Consiliului se iau numai pe bază de
unanimitate.
România a fost membru fondator al Societăţii Naţiunilor din 1919.
În anii 1930 şi 1931, preşedintele Adunării Generale a Societăţii Naţiunilor a fost ales Nicolae Titulescu.

2
 28 iunie 1919
Tratatul de pace cu
Germania
Versailles

10 septembrie1919
4 iunie 1920
Tratatul de pace cu
Tratatul de pace cu
Ungaria, Austria
Trianon. Saint -Germain

TRATATELE DE
PACE
DE LA
PARIS -
VERSAILLES

10 august 1920 27 noiembrie 1919

Tratatul de pace cu Imperiul Tratatul de pace cu Bulgaria,
otoman,
Neuilly-sur-Seine.
Sèvres.

24 iulie 1923
Tratatul de pace cu
Turcia,
Lausanne.

TRATATELE DE PACE DE LA PARIS – VERSAILES DIN 1919 -1920 schimbau harta Europei , iar rolul
Marilor Puteri europene era diminuat. SUA nu au ratificat tratatele, adoptând o politică izolaţionistă. S-a constituit
Societatea Naţiunilor , cu scopul de a supraveghea aplicarea şi respectarea tratatelor şi de a asigura pacea.Actul de
constituire a fost semnat de cei 32 de membrii fondatori. SUA nu s-au numărat printre membrii Societăţii Naţiunilor cu
sediul la Geneva, în Elveţia.

3
 Se
mnarea tratatului de la Versailles

• Germania a fost obligată să renunţe la serviciul militar

obligatoriu;
• să-şi reducă armata la 100000 de oameni;

28 iunie 1919
Tratatul de pace cu • Să demilitarizeze toate teritoriile din stânga Rinului şi de
Germania asemenea 50 kilometri în dreapta Rinului;
Versailles.
PREVEDERI
• Pierdea 13% din teritoriu, 10% din industrie, 12% din
populație, 48% din minereurile de fier, 15% din producţia
agricolă.

• Trebuia să plătească 132 de miliarde mărci-aur,drept

despăgubire de război;
• Pierdea Alsacia și Lorena care erau redate Franței.
• Franţa ocupa Saar-ul drept gaj pentru plata datorilor de război;

• Nu avea voie să realizeze Anschluss-ul , adică unirea Austriei cu

Germania.

Demilitarizare – desfinţarea, în urma unei convenţii sau a unui

tratat, a oricărei armate şi excluderea armamentului sau a
instalaţiilor militare pe un teritoriu.
Reparaţii de Război - despăgubiri plătite pentru compensarea
Prin Tratatul de la Versailles Germania pagubelor economice datorate unui război.
este declarată unic vinovat pentru Consiliul celor patru – a luat cele mai importante hotărâri şi era
declanşarea războiului şi obligată să compus din Preşedintele SUA W.Wilson, cel al Franţei
plătească uriaşe despăgubiri de război,să G.Clemenceau, prim- ministru britanic Lloyd George şi cel al
renunţe la colonii şi să se dezarmeze. Iitaliei V.Orlando.

4
 TRATATUL DE PACE CU AUSTRIA
Este semnat la 10 septembrie 1919 la Saint
Germain en Laye
Conform clauzelor teritoriale şi politice ale tratatului se
limitau principalele frontiere ale Austriei ca stat nou format
cu vecinii săi. Pentru a evita un eventual Anschluss, art 88
impunea Austriei obligaţia să nu se unească cu Germania,
ca o reciprocitate a art 80 din Tratatul de la Versailles.
României i se recunoştea unirea cu Bucovina de la 15/28
noiembrie 1918.

TRATATUL DE PACE CU BULGARIA

Tratatul recunoştea frontiera stabilită prin Pacea de la
Este semnat la la 27 noiembrie 1919 la Bucureşti din 1913 prin care România primea Cadrilaterul ,
Neuilly sur Seine. iar Bulgaria ceda teritorii în favoarea Greciei şi Regatului
sârbo-croato-sloven.

Prevederile erau asemănătoare cu cele ale tratatului de la

TRATATUL DE PACE CU UNGARIA
Este semnat la Trianon la 4 iunie 1920.
Saint-Germain. Recunoştea unirea Transilvaniei,
Banatului cu România. Cererile delegaţiei ungare, dintre
care cea mai importantă: menţinerea „regatului apostolic
al Sfântului Ştefan” sub o dinastie engleză au fost
respinse de consiliul Suprem. Semnat de Franţa, Marea
Britanie, Italia şi Japonia prin care recunoştea Unirea
Basarabiei cu România.

TRATATUL DE PACE
CU IMPERIUL OTOMAN Singurul care nu s-a aplicat şi a fost revizuit.
Este semnat la Sevres la 10 august 1920

TRATATUL DE LA PARIS s-a semnat la 28 octombrie 1920. Marea Britanie, Franţa, Italia, Japonia au recunoscut
Unirea Basarabiei cu România.
La 10 decembrie 1919, România a semnat Tratatul de pace cu Austria şi Tratatul Minorităţilor. Delegaţia română la
Conferinţa de pace a fost condusă de Ion I.C. Brătianu şi a avut ca obiectiv recunoaşterea Unirii din 1918.

5
6