BENEFICIILE STĂPÂNIRII LIMBII
Iacov 3:1-12
Introducere:
Importanța limbii:
 Limba poate arăta diagnosticul unei boli fizice, dar de
asemenea este un indicator al stării spirituale
 Citat latin „ Verba volant, scripta manent”
Se zice că într-o zi, Xantos, stăpânul lui, i-a poruncit să
cumpere din piaţă ceea ce este mai bun. Şi Xantos s-a trezit
cu limbi gătite în toate felurile. Întrebat ce înseamnă asta,
Esop a spus: „Ce poate fi mai bun decât limba? Este legătura
cu viaţa, este cheia ştiinţelor, organul adevărului şi al
raţiunilor. Cu ajutorul limbii construim, învăţăm, conducem,
lăudăm…”
Ca să-l încerce, Xantos i-a poruncit a doua zi să-i cumpere
ceea ce este mai rău. Esop i-a servit o nouă mâncare
pregătită din limbă, explicându-i: „Limba e mama gâlcevilor,
izvorul războaielor, organul greşelilor şi al calomniei. Cu
ajutorul ei bârfim, blestemăm, pângărim, distrugem…” De
atunci expresia "limbile lui Esop" desemneaza posibilitatea de
a infatisa acelasi lucru sub doua aspecte contrare: de alb si
negru, de bine si rau, de lauda si critica.
 Două din cele zece porunci fac referire la limbi porunca a
III-a „Să nu iei în deșert numele Domnului Dumnezeului
tău” și a IX-a „Să nu mărturisești strâmb împotriva
aproapelui tău”
 Isaia:„Vai de mine, căci sunt un om cu buze necurate”
 Pavel spune în Romani 3:12-13 „Toţi s-au abătut şi au
ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă
binele, niciunul măcar. Gâtlejul lor este un mormânt
deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au
venin de aspidă”
 Isus spune în Matei 12:37 „ Căci din cuvintele tale vei fi
scos fără vină şi din cuvintele tale vei fi osândit.”
 7 din faptele firii pământești sunt privitoare la limbă: „
vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile,
dezbinările, certurile de partide”
 Petru spune în 1 Petru 3:10 „ Căci cine iubeşte viaţa şi
vrea să vadă zile bune să-şi înfrâneze limba de la rău şi
buzele de la cuvinte înşelătoare”
În capitolele precedente, Iacov a arătat că un creştin matur:
 recunoaşte autoritatea lui Dumnezeu (Iacov 1:1-4),
 biruie încercările vieţii (Iacov 1:2-11),
 învinge ispitele celui rău (Iacov 1:12-21),
 împlineşte Cuvântul lui Dumnezeu (Iacov 1:19-27),
 evaluează corect realitatea (Iacov 2:1-13)
 lucrează cu hărnicie (Iacov 2:14-26)
Apostolul îşi continuă epistola subliniind faptul că un creştin
matur spiritual îşi stăpâneşte limba (Iacov 3:1-12).
Credincioşii cărora le-a scris Iacov această epistolă se pare că
aveau o problemă serioasă în a-şi stăpâni limba, fiindcă el le
adresează numeroase avertizări:
 să fie înceţi la vorbire (Iacov 1:19)
 să-şi înfrâneze limba (Iacov 1:26), „nu-și înfrânează
limba.........religiunea unui astfel de om este zadarnică”
 să nu uite că vor fi judecaţi pentru tot ceea ce spun
(Iacov 2:12) „să vorbiți ………ca niște oameni care au să
fie judecați”
 să nu se vorbească de rău (Iacov 4:11-12) „Nu vă vorbiţi
de rău unii pe alţii, fraţilor!”
 să vorbească cu înţelepciune (Iacov 3:13-18).
Cuvintele pe care le rostim au o deosebită putere, fiincă prin
ele:
 putem zidi (Isaia 50:4 „Domnul Dumnezeu Mi-a dat o
limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel
doborât de întristare.” Col. 3:16 „Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-
vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu
cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu
 mulţumire în inima voastră” ) sau dărâma (2 Tim. 2:16-  greşesc mult (Iacov 3:2)
18 „Fereşte-te de vorbăriile goale şi lumeşti; căci cei ce  sunt ispitiţi să spună lucruri pe care nu le împlinesc (Matei
le ţin vor înainta tot mai mult în necinstirea lui 23:2 „Deci toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziţi,
Dumnezeu” Ef. 4:29 „ Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă păziţi-le şi faceţi-le, dar după faptele lor să nu faceţi. Căci
din gură, ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie ei zic, dar nu fac”)
ca să dea har celor ce-l aud.”)  vor avea o judecată mai aspră (Iacov 3:1; Matei 12:36-37
 binecuvânta (Ps. 45:1-2; „Cuvinte pline de farmec îmi „Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală
clocotesc în inimă şi zic: „Lucrarea mea de laudă este de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit. Căci din
pentru Împăratul! Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie cuvintele tale vei fi scos fără vină şi din cuvintele tale vei
limba! Tu eşti cel mai frumos dintre oameni, harul este fi osândit.” )
turnat pe buzele tale, de aceea te-a binecuvântat
Dumnezeu pe vecie.” Ps. 34:1-2 „Voi binecuvânta pe 1. Cine îşi stăpâneşte limba îşi stăpâneşte
Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura
întregul trup (Iacov 3:2-4)
mea”) sau blestema (Ps. 62:4; „Da, ei pun la cale să-l
Fiindcă păcatele limbii sunt în capul listei (2 Tim. 3:2-3 „hulitori,
doboare din înălţimea lui: le place minciuna; cu gura
clevetitori, obraznici” Rom. 1:29-30 „……..plini de pizmă, de
binecuvântează, dar cu inima blestemă”)
ceartă, sunt șoptitori……bârfitori”; Gal. 5:19 „vrăjbile, certurile,
Iacov începe acest pasaj avertizându-i pe cititorii săi să nu fie
zavistiile, certurile de partide”) şi cu limba putem rosti vorbe
mulţi învăţători (Iacov 3:1). Mulți evrei nou convertiți voiau să
care au un puternic efect asupra altora, Iacov arată că cine îşi
învețe și ei pentru a avea pozția și admirația dată rabinilor, dar
stăpâneşte limba, îşi ține în stăpânire întregul trup (Iacov 3:2).
chiar și vizitatorii veneau și învățau în biserică
Scopul lui Dumnezeu este ca noi să fim desăvârșiți: Matei 5:48 „
Este nevoie de învățători? Osea 4:6 „Poporul Meu piere din lipsă
Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este
de cunoştinţă. Fiindcă ai lepădat cunoştinţa, şi Eu te voi lepăda şi
desăvârşit.” Iar în acest proces al desăvârșirii trebuie să ne
nu-Mi vei mai fi preot. Fiindcă ai uitat Legea Dumnezeului tău,
stăpânim limba.
voi uita şi Eu pe copiii tăi!”, dar Pavel îl avertizează pe Timotei
Pentru a ilustra acest adevăr el foloseşte exemplul:
asupra unui tip anume de învățători în 1 Timotei 1:3-7 „După
 frâului cu care se struneşte calul (Iacov 3:3). Calul care
cum te-am rugat, la plecarea mea în Macedonia, să rămâi în Efes
are poate cântări chiar jumătate de tonă și care poate
ca să porunceşti unora să nu înveţe pe alţii altă învăţătură şi să
dezvolta o forță foarte mare „cai putere”, este stăpânit
nu se ţină de basme şi de înşirări de neamuri fără sfârşit, care
de niște curele. După cum un cal nedisciplinat îl pune în
dau naştere mai mult la certuri de vorbe decât fac să înainteze
primejdie pe călăreţ, tot aşa o limbă nedisciplinată
lucrul lui Dumnezeu prin credinţă, aşa fac şi acum. Ţinta poruncii
primejduieşte întreaga viaţă creştină. Limba ne
este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget
controlează interiorul nostru
bun şi dintr-o credinţă neprefăcută. Unii, fiindcă s-au depărtat de
 cârmei cu care sunt conduse corăbiile (Iacov 3:5).
aceste lucruri, au rătăcit şi s-au apucat de flecării. Ei vor să fie
Corăbiile erau de mii tone și mânate de vânturi iuți,
învăţători ai Legii şi nu ştiu nici măcar ce spun, nici ce
singurul lucru care te ajuta să păstrezi o direcție și ajungi
urmăresc.”
la destinație. Limba ne controlează circumstanțele,
El îşi justifică această atenţionare prin faptul că cei ce vorbesc
presiunile care vin din jurul nostru
mult:
2. Cine îşi stăpâneşte limba potoleşte conflictele
(Iacov 3:5-8)
Atunci când este aprinsă de focul gheenei, limba poate genera,
susţine şi răspândi cele mai mari conflicte (Iacov 3:6). Iacov
ilustrează această acţiune a limbii folosind exemplul:
 focului din pădure (Iacov 3:5-6), o scânteie mică poate
aprinde o pădure mare. O vorbă nepotrivită poate trezi un
resentimente, sau poate cel mai bun exemplu, un lucru
neadevărat despre cineva împrăștiat altora (bârfă) poate
produce suferințe teribile persoanei în cauză
 îmblânzirii fiarelor sălbatice (Iacov 3: 7), omul a putut
îmblânzi animale, dar propria sa limba nu o poate
îmblânzi singur, ci cu ajutorul lui Dumnezeu
 otrăvii care aduce moarte (Iacov 3:8), la fel cum otrava
se răspândește în tot organismul și datorită toxicității,
poate fi letală, așa și cuvintele rostite pot produce
dărâmarea unor persoane, de multe ori iremediabil
Limba care nu poate fi îmblânzită doar prin eforturi umane
(Iacov 3:8) poate fi însă stăpânită cu ajutorul lui Dumnezeu
(Ps. 141:3 „Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele şi
păzeşte uşa buzelor mele!”). Iar atunci când este îmblânzită
şi transformată de Dumnezeu, limba nu aţâţă conflictele, ci le
potoleşte (Prov. 15:1 „Un răspuns blând potoleşte mânia, dar
o vorbă aspră aţâţă mânia.”).
3. Cine îşi stăpâneşte limba aduce încântare
(Iacov 3:9-12)
Dacă o limbă aprinsă de focul gheenei aprinde tot trupul (Iacov
3:6) şi rosteşte blesteme (Iacov 3:9-10), o limbă stăpânită de
Dumnezeu aduce vindecare şi delectare (Iacov 3:9-12). Iacov
ilustrează acest adevăr folosind exemplul contradicțiilor:
 izvorului din care iese și apă dulce și amară (Iacov 3:11;
Prov. 10:11 „Gura celui neprihănit este un izvor de viaţă,
dar gura celor răi ascunde silnicie.” 13:14 „Învăţătura
înţeleptului este un izvor de viaţă, ca să abată pe om din
cursele morţii.”)
 smochinului care face măsline (Iacov 3:12/a) și a viţei
care face smochine (Iacov 3:12/b), rodul pomului arată
soiul lui, la fel și cuvintele noastre ne spun cine suntem
După cum izvorul, smochinul și vița sunt supuse legilor naturii,
tot așa și creștinul trebuie să se supună legilor lui Dumnezeu, și
ascultând de ele, va aduce roade ale duhului, și nu fapte ale firii