Consideratii preliminare:

PRIMA PARTE

Am sa sar peste prima parte a dialogului deoarece nu consider ca ne intereseaza intr-

atat in cadrul acestui curs de estetica. [ totusi am sa o rezum in cateva cuvinte: Socrate
initiaza un dialog cu Hippias pe care il numeste “atotstiutor” dupa care incearca impreuna cu
acesta sa lamureasca ce inseamna a fi intelept, se vorbeste despre cum sofistul are capacitatea
de a se preocupa atat de propria i arta cat si de treburile cetatii. Se ajunge la o definitie a ce
inseamna sa fi intelept, definitie care, bineinteles, se loveste de o problema, si anume
problema Spartei. Daca inteleptul este acela care castiga cei mai multi bani, este curios pentru
Socrate faptul ca sofistul Hippias nu castiga bani de pe urma spartanilor carora le vorbeste cel
mai des. Dintr-una intr-alta ajungem in sfarsit si la problema frumosului caci, spartanii se
bucura sa l asculte pe Hippias insa de ce? Deoarece Hippias le vorbeste despre “indeletniciri
frumoase”.]

DISCUTIA DESPRE FRUMOS

(pg 77, 286 a ) Socrate vede in aceasta conversatie ocazia de a-l chestiona pe Hippias in
legatura cu ce este frumosul asa ca punandusi masca interlocutorului pedant cu care el insusi
pare ca s-a “confruntat” ii imprumuta vocea si porneste in cautarea frumosului in sine, textul
devenind totodata, asa cum spunea Noica, o exemplificare a “ cum trebuie urcat spre a
conduce la ceva de ordinul ideii” ! esential este sa urmarim pasii , procesul de abstractizare-
am sa revin la asta la sfarsit!.[ in legatura cu aceasta a 3-a voce as vrea sa subliniez ca mie-mi
pare a fi evident vocea lui socrate insa el alege sa o desprinda de sine, sa o personifice
tocmai pentru ca in el se produce o scindare, asa cum spune si Noica, isi da seama ca ‘’nu e
destul sa fi stiutor; mai trebuie ceva” anume sa recunosti, “ Nu cunosti frumosul, va reiesi
din Phaidros” dar il identifici. Nu-l cunosti dar il recunosti” ].

Revenind la text, Socrate, purtand masca interlocutorului pedant, il intreaba pe Hippias “ ce

este frumosul?” iar Hippias raspunde “ frumosul este [...] o fata frumoasa” .

Se observa faptul ca Hippias nu face diferenta dintre frumos si o exemplificare a frumosului.

Desi Hippias reuseste sa identifice ceea ce e frumos Ne dam seama ca socrate cauta esenta
acestuia cand face paralela dintre frumos si dreptate :

“oare cele ce-s drepte, nu prin dreptate sunt drepte?”

"Aşadar, toate cîte sînt frumoase, sînt frumoase prin însuşi frumosul, nu-i aşa?"

In a 2a treapta, Hippias incearca sa abstractizeze, sa gaseasca acea materie care face ca

lucrurile sa fie frumoase si o intelege ca fiind aurul. (289 d si e).

Contraargumentul lui Socrate este acela ca, artistul desi se presupune ca stie ce este frumosul,
si da nastere unor opere frumoase, nu impodobeste totul in aur. Astfel ca frumosul nu se afla
la nivelul materiei si nu este o simpla impodobire.
In a 3a treapta frumosul este vazut ca potrivire a lucrurilor. Asfel ca putem vorbi despre
frumos atunci cand exista o potrivire atat in arta cat si o potrivire functionala ( aici se da
exemplul lingurii de lemn care e mai frumoasa decat cea de aur prin faptul ca are atributele
care o fac sa fie mai de folos, mai potrivita scopului ei.). Frumosul se axtinde astfel asupta
tuturol lucrurilor folositoare. Insa asta pare ca nu-l multumeste pe Socrate deoarece inca nu
s-a reusit desprinderea de sfera materiala.

Nici potrivirea in sfera umanului nu l multumeste pe Socrate caci atunci cand Hippias declara
ca: „HIPPIAS Susţin deci că oricînd, oriunde şi pentru oricine, cel mai frumos lucru este să
fii bogat, sănătos şi stimat de toţi grecii, să ajungi la adînci bătrîneţi după ce ţi-ai înmormîntat
părinţii aşa cum se cuvine şi să fii la rîndu-ţi înmormîntat cu pompă şi onoruri de către fiii
tăi.”

Socreate raspunde ca exista situatii in care ceea ce a mentionat Hippias nu este considerat ca
fiind frumos. Astfel ajungem pe treapta a 5a a abstractizarii, in care se cauta frumosul care
este intotdeauna frumos. (pg 86, 292 d). Asa cum spune Noica, in aceasta treapta “ esenta
frumosului ar putea fi deci ideea de potrivire in genere”. Dar face aceasta potrivire in sine ca
lucrurile sa fie frumoase sau sa para numai frumoase?(294 a) ( aici se da exemplul omului
care imbraca o haina potrivita) Potrivirea “goala poate fi si o amagire”.

Pe treapta a 6a, Soctrare pare ca da o definitie definitiva a frumosului cand spune : “că utilul
este frumosul prin excelenţă”. Daca pe treapta a5a am vazut ca frumosul poate fi o potrivire,
pe treapta a 6a mergem mai departe spunand ca frumosul este potrivirea in virtutea a ceva, si
a nume in virtutea utilului. Astfel ajung sa fie frumoase nu doar lucrurile care au o potrivire
formala ci si stiinta sau puterea- cu alte cuvinte facultatile omului.

Insa Socrate nu se limiteaza la a spune numai atat ci face o asociere tipica gandirii grecesti,
anume asocierea dintre frumos si bine. Daca frumosul este utilul, utilul trebuie sa conduca la
bine. Urmand acest rationament, Noica afirma si el in interpretarea pe care o face ca:
FRUMOSUL DEVINE CAUZA BINELUI. (296 e), (297 a)

sa ne amintim ce anume cautam la inceput: Cautam sa vedem ce este insasi frumosul.

Unde am ajuns pana acum: am ajuns sa afirmam ca frumosul devine cauza binelui

Dar, spune Socrate, “una este obiectul produs şi alta cel producător”

Pare ca ne invartim in cerc, ne ramane sa acceptam ca ” nici frumosul nu este binele, nici
binele frumosul” insa sunt in chip necesar inseparabile.

Totusi, ce este frumosul in sine?

Socrate ajunge sa ne spuna, urcand pe treapta a 7a, ca frumosul este ceea ce ne da placere, nu
insa oricare placere, ci aceea care se capata prin auz si vaz ( 297 c). Ca sa justificam aceasta
asertiune spunem in primul rand ca desfatarile pricinuite de vaz si de auz nu sunt frumoase
pentru ca sunt desfatari ci pentru ca au ceva ce le deosebeste de celelalte desfatari. In al
doilea rand, soctrate vede in placerile date de vaz si auz o calitate comuna si proprie lor care
le face frumoase. Cand ne gandim la vaz si la auz ne gandim la arte. Dar care erau artele
lumii grecesti cuprinse sub cupola vazului si a auzului?

In sfera vazului avem – frumosul natural (oamenii frumosi), -frumosul artistic (culorile
frumoase), - frumosul plastic ( sculpturile)

In sfera auzului avem – muzica dar si discursul ( MOUSIKOS inseamna cultivat iar
MOUSIKE inseamna arta, cultura, nu numai muzica)

Cu alte cuvinte, simtul auzului si al vazului cuprind atat apolinicul cat si dionisiacul- cei doi
piloni care sustin acoperisul lumii grecesti si intre care omul penduleaza constant.

Avand toate acestea in minte afirm: CA CEEA CE NE DA PLACERE PE CALE

AUDITIVA SI VIZUALA ESTE FRUMOS

Ar fi si mai frumos daca dialogul s-ar incheia aici:) dar nu se incheie:)

Frumosul pricinuit pe cale auditiva se diferentiaza de cel obtinut pe cale vizuala. Se pune
problema unului si a multiplului. Nu este frumosul divizat?

Poate frumosul, ca placere a auzului pe de-o parte si a vazului pe de alta parte, sa nu fie o
placere comuna? Sa nu fie ceva comun intre acestea? Poate frumosul sa fie atat plastic cat si
muzicat ( in sens larg, discutat mai sus) in acelasi timp? Sa fie angajat atat in sensibil cat si in
‘abstract’?

Iar cu aceste intrebari as dori sa inchei prezentarea. <3

[ important in acest dialog imi pare si faptul ca ‘treptele’ cade duc spre idee sunt destul de
clare si cumva, usor de urmarit, in sensul asta, putem sa facem o matrice din el in functie de
care sa judecam si alte dialoguri]

also- To kalon- to agathon

As dori sa incep prezentare cu cateva consideratii preliminare. E bine de retinut ca in

text, Platon foloseste adjectivum “Kalon” care nu poate fi tradus 1 la 1 prin adjectivul
“frumos” din limba romana.

Pentru platon, cele doua sunt strans legate.

Care-i treaba cu asta?