Sunteți pe pagina 1din 16

Iacov 1:12-18

1:12 Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieții pe care a
făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.
1:13 Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu poate
fi ispitit ca să facă rău și El Însuși nu ispitește pe nimeni.
1:14 Ci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuși și momit.
1:15 Apoi pofta, când a zămislit, dă naștere păcatului; și păcatul, odată făptuit, aduce moartea.
1:16 Nu vă înșelați, preaiubiții mei frați:
1:17 orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor,
în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.
1:18 El, de bunăvoia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pârgă a
făpturilor Lui.a făpturilor Lui.

1. Etapa contextelor
a. Contextul istoric
Considerată fiind cea mai timpurie scriere a Noului Testament, scrisă cel mai probabil
undeva între anii 40-62 d.Cr., epistola suprinde viața creștinilor iudei în perioada de până
în anul 70 d.Cr, o perioada tulbure, cu frămantări economice și sociale care nu de puține ori
se transformă în răzmerițe. Acestea conduc în cele din urmă la revolta din anul 64 d.Cr.,
urmată de masacrarea preoților și a garnizoanei romane de pe Muntele Templului și care se
încheie cu ocuparea Ierusalimului si distrugerea Tempului de către romani în anul 70 d.Cr.
b. Contextul geografic
Destinatarii epistolei sunt creștinii iudei care locuiesc în afara Israelului, ajunși în afara
granițelor din perioada deportărilor din vremea imperiilor asirian, babilonian, persan și
grec, sau mai recent în urma prigoanei dezlănțuite dupa uciderea lui Ștefan. Există o mare
probabilitate ca Iacov să scrie epistola din Ierusalim.
c. Contextul socio-cultural
Din punct de vedere social, perioada este una cuprinsă de multe tensiuni datorită lipsei
alimentelor de bază dar și datorită discrepanței dintre săraci și bogați, cei din urmă
profitând de pe urma celor dintâi și exploatându-i în scopul înmulțirii propriilor averi.

1
Din punct de vedere cultural se remarcă multitudinea curentelor filozofice din spațiul
greco-roman la care destinatarii sunt expuși, unele dintre ele recunoscând existența unei
forțe supreme, altele fiind pur materialiste, Aș aminti doar platonismul, gnosticismul,
epicurismul. stoicismul, etc.
d. Contextul literar
Scrierea, desi seamănă cu un eseu, aparține genului epistolar, deoarece include o scurtă
introducere epistolară la începutul ei.
e. Contextul teologic
Pericopa aleasă dezvoltă prima din cele trei teme principale ale epistolei enunțate în
versetele 1 la 11, versetele de la 12 la 27 dezvoltând aceste teme: încercările(12-18),
înțelepciunea(19-26), creștinii săraci(27).
Pasajul conține referiri la teme teologice importante:
 Credincioșia lui Dumnezeu-El este credincios în împlinirea fagaduințelor Sale
față de cei ce Il iubesc.
 Dumnezeu nu ispitește pe nimeni și El Însusi nu poate fi ispitit sa facă rău.
 Omul este deplin responsabil de cedarea in fata ispitei.
 Păcatul aduce moarte spirituală;
 Dumnezeu este Dătătorul oricărui lucru bun.
 Nașterea din nou și apartenența la noua creație.

2. Etapa textului
a. Delimitarea pericopei
Deși s-ar fi putut ca versetele de la 12 la 27 să se constituie ca o unitate, având în vedere
lungimea pasajului, am considerat pasajul de la 12 la 18 constituind o unitate de sine
stătătoare.

2
b. Compararea cu alte traduceri

VBCC EDCR NTR GBV


1:12 Ferice de cel ce rabdă 1:12 Ferice de cel ce rabdă 1:12 Fericit este omul care 1:12 Ferice de omul care rabdă
ispita. Căci, după ce a fost găsit ispita. Căci, după ce a fost găsit îndură ispita! Căci, după ce a ispita, pentru că, după ce va fi
bun, va primi cununa vieții pe bun, va primi cununa vieții pe fost dovedit bun, va primi încercat, va primi cununa vieții,
care a făgăduit-o Dumnezeu care a făgăduit-o Dumnezeu coroana vieții, pe care a promis- pe care a promis o Domnul celor
celor ce-L iubesc. celor ce-L iubesc. o Domnul celor ce-L iubesc. care-L iubesc.

1:13 Nimeni, când este ispitit, să 1:13 Nimeni, când este ispitit, să 1:13 Nimeni, când este ispitit, să 1:13 Nimeni, fiind ispitit, să nu
nu zică: „Sunt ispitit de nu zică: „Sunt ispitit de nu zică: „Sunt ispitit de spună: „sunt ispitit de
Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu Dumnezeu!”. Căci Dumnezeu Dumnezeu“, pentru că
poate fi ispitit ca să facă rău și poate fi ispitit ca să facă rău și nu poate fi ispitit de rău și El nu Dumnezeu nu poate fi ispitit
El Însuși nu ispitește pe nimeni. El Însuși nu ispitește pe nimeni. ispitește pe nimeni. de lucruri rele, și El Însuși nu
ispitește pe nimeni.

1:14 Ci fiecare este ispitit când 1:14 Ci fiecare este ispitit când 1:14 Ci fiecare este ispitit atunci 1:14 Dar fiecare este ispitit, fiind
este atras de pofta lui însuși și este atras de pofta lui însuși și când este atras de propria lui atras și ademenit de propria lui
momit. momit. poftă și momit. poftă

1:15 Apoi pofta, când a zămislit, 1:15 Apoi pofta, când a zămislit, 1:15 Atunci pofta, 1:15 apoi pofta, după ce a
dă naștere păcatului; și păcatul, dă naștere păcatului; și păcatul, concepând, dă naștere păcatului, zămislit, naște păcat; iar păcatul,
odată făptuit, aduce moartea. odată făptuit, aduce moartea. iar păcatul, odată săvârșit, odată împlinit, aduce moarte.
produce moartea.
1:16 Nu vă înșelați, preaiubiții 1:16 Nu vă înșelați, preaiubiții 1:16 Nu vă rătăciți, preaiubiții
mei frați: mei frați: 1:16 Nu vă înșelați, frații mei mei frați!
preaiubiți.
1:17 orice ni se dă bun și orice 1:17 orice ni se dă bun și orice 1:17 Orice ni se dă bun și orice
dar desăvârșit este de sus, dar desăvârșit este de sus, 1:17 Orice binefacere și orice dar desăvârșit coboară de sus, de
coborându-se de la Tatăl coborându-se de la Tatăl dar desăvârșit este de sus, la Tatăl luminilor, la care nu este
luminilor, în care nu este nici luminilor, în care nu este nici coborând de la Tatăl luminilor, schimbare sau umbră de mutare.
schimbare, nici umbră de schimbare, nici umbră de la Care nu există schimbare sau
mutare. mutare. umbră de mișcare.
1:18 El, potrivit voii Sale, ne-a
1:18 El, de bunăvoia Lui, ne-a 1:18 El, de bunăvoia Lui, ne-a 1:18 El ne-a născut prin născut prin Cuvântul adevărului,
născut prin Cuvântul adevărului, născut prin Cuvântul adevărului, Cuvântul adevărului, potrivit cu ca să fim ca cele dintâi roade ale
ca să fim un fel de pârgă a ca să fim un fel de pârgă a voia Lui, ca să fim un fel de făpturilor Sale.
făpturilor Lui. făpturilor Lui. prim rod între făpturile Lui.

3
c. Diagramarea textului

12. Ferice de cel


ce rabdă ispita.
Caci dupa ce a fost gasit bun,
va primi cununa vieții pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce Îl
iubesc.
13. Nimeni, când este ispitit să nu zică: “Sunt ispitit de Dumnezeu”.
Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit să facă rău și
El Însusi nu ispitește pe nimeni.
14. Ci fiecare este ispitit cînd este
atras de pofta lui însuși și
momit.
15. Apoi pofta când a zămislit,
dă naștere păcatului și păcatul odată înfăptuit,
aduce moartea.
16. Nu vă înșelați preaiubiții mei frați:
17. orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit
este de sus,
coborându-se de la Tatăl Luminilor
în care nu este nici schimbare
nici umbra de mutare.
18. El, de bună voia Lui, ne-a născut
prin Cuvântul Adevarului,
ca să fim un fel de pargă a făpturilor Lui.

d. Identificarea structurii exegetice


i. Creștinii pot recunoaște credincioșia lui Dumnezeu în mijlocul încercărilor prin care
trec, deoarece știu că vor fi binecuvântați după biruința asupra încercării. (v.12).
ii. Creștinii nu ar trebui să Îl considere pe Dumnezeu Autorul ispitei, deoarece nu
Dumnezeu, ci ei înșiși sunt problema. (v.13-15)
1. Dumnezeu nu poate fi ispitit să facă răul și prin urmare nu îi poate ispiti pe
alții să facă rău. (v.13)
2. Creștinii cedează ispitei din pricina propriilor pofte, care odata urmate, aduc
moartea. (v.14-15)
iii. Creștinii trebuie sa Îl recunoască pe Dumnezeu ca fiind Sursa a orice este bun. (v.16-
18)
1. Creștinii nu ar trebui să aibă nici un motiv să se înșele în acestă privință.
(v.16)

4
2. Dumnezeu este Dătătorul oricărui bine, iar caracterul neschimbător al lui
Dumnezeu trebuie sa fie un argument suficient pentru crestini. (v.17)
3. O puternică ilustrație a acestui fapt este ca El i-a născut din nou pe cei
credinciosi, făcându-i parte beneficiilor acestui statut. (v.18)

3. Etapa cuvintelor
 Rabdă ispita(v.12)
 Găsit bun(v.12)
 Va primi cununa vieții(v.12)
 Cănd este ispitit(v.13)
 Să nu zică Sunt ispitit de Dumnezeu(v.13)
 Dumnezeu nu poate fi ispitit(v.13)
 El Însuși nu ispiteste pe nimeni(v.13)
 Fiecare este ispitit(v.14)
 Atras de pofta lui însuși și momit(v.14)
 Apoi pofta când a zămislit(v.14)
 Dă naștere păcatului(v.15)
 Păcatul odată înfăptuit, aduce moartea(v.15)
 Nu vă înșelați preaiubiții mei frați(v.16)
 Orice ni se dă bun(v.17)
 Orice dar desăvârșit(v.17)
 Coborându-se de la Tatal Luminilor (v.17)
 În care nu este nici schimbare nici umbră de mutare(v.17)
 De bună voia Lui(v.18)
 Ne-a nascut prin Cuvântul Adevărului(v.18)
 Sa fim un fel de pârgă a făpturilor Lui(v.18)
Rabdă ispita(v.12)-diateza activă. Fiind ispitit(încercat), creștinul trebuie să rabde, este o
acțiune la care este chemat el însuși.
Găsit bun(v.12)-diateza pasivă. Dumnezeu evaluează si declară despre el ca este bun, că a trecut
testul, că a fost aprobat. Este o aprobare care vine în urma testării încununate de succes.

5
Va primi cununa vieții(v.12)-diateza pasiva. Dumnezeu este credincios și va răsplăti pe cei ce
sunt găsiți buni. Este o cunună promise celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu. Există un scop al luptei,
nu este o luptă fară sens, răbdarea aduce răsplata din partea lui Dumnezeu.
Când este ispitit(v.13)-diateza pasiva. Când are de a face cu ispita de a face răul (Ispititorul),
când este incitat la un comportament nepotrivit.
Să nu zica Sunt ispitit de Dumnezeu(v.13)-diateza activă. Cel ispitit să nu arunce asupra lui
Dumnezeu. Nu la Dumnezeu trebuie căutată vina. Deși Dumnezeu îngăduie să fim ispitiți, nu El
este autorul ispitei. El nu poarta vina ispitirii noastre.
Dumnezeu nu poate fi ispitit(v.13)-diateza pasivă. Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău,
deci nu ar trebui învinuit pentru răul care ni se întâmplă.
El însuși nu ispitește pe nimeni(v13)-diateza activă. Dumnezeu nu își ispitește niciodată
propriul popor ca sa facă rău. Aceasta nu inseamnă că Dumnezeu nu își încercă poporul sau nu
și-l testează, însă niciodată cu scopuri rele, de a-l face să se impiedice, să păcătuiască. Mai mult
decât atât, Dumnzeu este cel care pregatește calea ca poporul Său să rabde ispita(1 Cor.10:13)
Fiecare este ispitit(v.13)-diateza pasivă. Ispita nu ocolește pe nimeni, este universal valabilă
pentru orice creștin.
Atras de pofta lui însuși și momit(v.13)-diateza pasivă. Ispita vine din interior, din propriile
dorințe care se transformă în tânjiri intense dupa lucruri nepotrivite, care ne împiedică să Îl
urmăm pe Dumnezeu. Ispitele sunt potrivite cu fiecare individ în parte. Deși este adevărat că toți
suntem/vom fi ispitiți, forma în care se va ispita diferă de la o persoana la alta. Fiecare are
luptele lui și ispitele se potrivesc propriilor slăbiciuni.
Apoi pofta când a zămislit(v.15)-diateza activă. Apoi, face legatura cu actiune ispitirii din
versetul anterior, trasând un fel de ciclu de viață al păcatului. Iacov personifică pofta ca o
persoană care concepe.
Dă naștere păcatului(v.15)-diateza activă. Pofta este mama păcatului. Nu ni se spune si nu
rezulta un timp al conceperii, dar întelegem că există niște condiții prielnice conceperii(Matei
5:28).
Păcatul odată înfăptuit aduce moartea(v.15). Consecința inevitabilă a păcatului este moartea,
adevăr stipulat încă din Eden de Dumnezeu(Gen.2:17) și reafirmat de apostolul Pavel(Romani
3:23).

6
Nu vă înșelați preaiubiții mei frati(v.16). Avertisment solemn însoțit de expresia griji și
dragostei pe care le-o poartă destinatarilor, are rolul de a fi o chemare la vigilentă, la veghere.
Este imperativ să fie treji să nu se lase înșelați(rătăciți) avănd în vedere cât de coruptibilă este
natura umană.
Orice ni se dă bun si orice dar desăvârșit este de sus(v.17). O traducere mai exactă ar fi orice
dar bun si perfect. Cel mai probabil repetiția a două expresii semnificând în principal acelaș
lucru, atrage atenția asupra motivului pentru care nu ar trebui să ne înșelăm. Probabil ca Iacov
are în vedere pe de o parte nașterea din nou și apartenența la poporul lui Dumnezeu din v.18, dar
se poate referi și la întelepciunea de sus(1:5 si 3:17-18).
Coborându-se(coboară) de la Tatăl Luminilor(v.17)-participiu. Timpul verbului sugerează o
acțiune continuă sau repetată și arata caracterul generos al lui Dumnezeu în relația cu copiii Săi
dar nu numai. Genitivul luminilor are rolul de accentua calitatea de Creator a lui Dumnezeu. Ele
este creatorul soarelui, lunii si stelelor.
În care nu este nici schimbare nici umbră de mutare(v.17). Generozitatea lui Dumnezeu este
derivată din natura Sa neschimbătoare. Chiar dacă universal si luminătorii care îl umplu se
misca, își schimbă pozitia, Dumnezeu rămâne la fel, este imuabil în atributele și natura Sa dar și
în relația cu poporul Său.
De bunăvoia Lui(v.18).-participiu. Expresia accentuează felul în care Dumnezeu a acționat în
mod suveran dar si din spiritul Său în mod perfect bun.
Ne-a născut prin Cuvântul Adevărului(v.18). Aceasta naștere este în contrast cu cea din
versetul 15 si este o puternică asigurare pentru a nu ne înșela. Cuvântul Adevărului conține
mesajul Evangheliei(întruparea, moartea si învierea lui Cristos) si semnificația ei.
Sa fim un fel de pârgă a făpturilor Lui(v.18).-diateza activă. În acelaș mod în care primele
roade ale unui copac sunt semnul belșugului ce urmează, tot așa prima generație de creștini aa
marcat începutul unei noi creații.

4. Etapa ideii exegetice

Subiect:
Creștinii iudei răspândiți în diaspora trec prin încercări și sunt ispitiți

7
Complemente:
 Vor fi binecuvântați dacă vor trece biruitori prin încercări și vor vedea că Dumnezeu este
credincios promisiunilor Sale față de cei ce Îl iubesc.
 Nu ar trebui să-L învinuiască pe Dumnezeu atunci când încercările devin ademeniri
înspre păcat, singurii vinovați în situația în care vor ajunge sa păcătuiască sunt chiar ei.
 Trebuie sa Îl recunoască pe Dumnezeu ca fiind sursa oricărui lucru bun deoarece El este
Dătătorul a tot ce este bun, iar faptul că i-a născut prin Cuvântul Adevărului este o
dovadă suficientă pentru a-i feri de înșelare în această privință.

Formularea ideii exegetice

Textul acesta ne vorbește despre faptul că atunci când trec prin încercări creștinii iudei vor fi
binecuvântați dacă rabdă, Dumnezeu fiind credincios față de cei ce Îl iubesc. Dacă însă vor
permite încercărilor să devină atrageri spre păcat, nu îl vor putea învinui pe Dumnezeu, ci doar
pe ei înșiși, deoarece Dumnezeu este sursa oricărui lucru bun și El nu își poate conduce copiii
înspre păcat.

Formularea scopului predicii

Prin această predică urmărim să îi încurajăm pe credincioși să rămână tari în încercările prin care
trec, asigurându-i că vor avea parte de binecuvântarea și aprobarea lui Dumnezeu, avertizându-i
totodată că în cazul în care eșuează sunt singurii vinovați deoarece Dumnezeu nu poate fi
responsabil de căderea lor, El urmărind doar binele copiilor Săi.

5. Ideea omiletica
Creștinii sunt binecuvântați atunci când, motivați fiind de credincioșia Lui Dumnezeu, rabdă
încercările, dar sunt deplin responsabili dacă cedează ispitei și păcătuiesc, înșelându-se dacă Îl
învinovățesc pe Dumnezeu, Dătătorul oricărui bine, pentru eșecul lor.

Ideea exegetica Scopul Predicii Ideea omiletica

8
Textul acesta ne vorbește Prin această predică urmărim Creștinii sunt binecuvântați
despre faptul că atunci când să îi încurajăm pe credincioși atunci când, motivați fiind de
trec prin încercări creștinii să rămână tari în încercările credincioșia Lui Dumnezeu,
iudei vor fi binecuvântați prin care trec, asigurându-i că rabdă încercările, dar sunt
dacă rabdă, Dumnezeu fiind vor avea parte de deplin responsabili dacă
credincios față de cei ce Îl binecuvântarea și aprobarea cedează ispitei și păcătuiesc,
iubesc. Dacă însă vor lui Dumnezeu și avertizându-i înșelându-se dacă Îl
permite încercărilor să totodată că în cazul în care învinovățesc pe Dumnezeu,
devină atrageri spre păcat, eșuează sunt singurii vinovați Dătătorul oricărui bine,
nu îl vor putea învinui pe deoarece Dumnezeu nu poate pentru eșecul lor.
Dumnezeu, ci doar pe ei fi responsabil de căderea lor,
înșiși, deoarece Dumnezeu El urmărind doar binele
este sursa oricărui lucru bun copiilor Săi.
și El nu își poate conduce
copiii înspre păcat.

6. Etapa structurii omiletice

1. Creștinii pot recunoaște credincioșia Lui Dumnezeu în mijlocul încercărilor (v.12).


 Deși în aparență nimic bun nu pare a aduce o încercare în această viață, noi
credincioșii putem privi cu încredere înspre ziua răsplătirilor, când Dumnezeu va
acorda fiecăruia care a răbdat o compensație eternă.
 Deși ar părea că nu vedem ieșirea din încercare iar resursele pentru a ieși biruitori
par limitate, trebuie să nu uităm că Dumnezeu are o cale și un mijloc pentru noi ca
să putem răbda.(1Cor.10:13)

2. Dumnezeu nu este Autorul ispitirii celor credincioși(v.13-15)


 Dumnezeu nu este autorul răului, El nu poate fi ispitit să facă rău, deoarece esența
naturii Sale este bună și deci nici nu-i poate ispiti pe alții sa facă rău. Dumnezeu
este bun si bunătatea Lui ține in veac.(v.13)

9
 Adevărata problemă este la cel credincios, care cedează ispitelor din cauza
propriilor dorințe rele, care atunci când nu sunt înfrânate, dau naștere păcatului
care aduce moartea.(v.14-15)

3. Dumnezeu este Autorul a tot ce este bun și desăvârșit(v.16-18)


 Dumnezeu este Creatorul a tot ce este bun(Geneza 1), iar timpul și împrejurările
nu schimbă aceasta realitate. Dumnezeu este imuabil. (v.17)
 Creația dar mai ales Noa Creație sunt dovezi puternice ale bunătății fără margini
a lui Dumnezeu.(v.18)
 Creștinii nu au nici un motiv să se înșele în această privință.(v.16).

Titlul predicii Încercarea credinței: biruință sau eșec!

Introducere
Scoțianul Eric Henry Liddell s-a născut pe 16 ianuarie 1902 în China, la Tientsin, unde
părinții săi erau misionari din partea London Missionary Society. La vârsta de șase ani, împreună
cu frate său mai mare Robert, au fost înscriși la cursurile Colegiului Eltham din Londra.
Aici, tânărul Eric a început să practice sportul, până la 15 ani devenind cel mai bun atlet al
Eltham College, fiind căpitan al echipelor de cricket și rugby. Pe când învăța la Oxford College,
Eric Liddell era deja cunoscut drept cel mai rapid alergător scoțian, popular în presă și considerat
un potențial candidat la aurul olimpic.
Eric a participat la Jocurile Olimpice de la Paris, din 1924, însă nu la proba sa preferată, 100
de metri și nici la cea de stafetă, pentru că acestea erau programate duminica, iar Liddell a
refuzat să alerge în ziua Domnului. Criticile care au însoțit decizia lui, au fost vehemente,
încercările de a-l convinge să participe au fost intense iar motivul neparticipării ironizat.
Cunoscând programul Olimpiadei cu câteva luni înainte, Eric Liddell s-a antrenat pentru 200
de metri și 400 de metri, probe la care nu era creditat cu șanse, rezultatele sale pe aceste distanțe
fiind mai mult decat modeste.
În dimineața probei de 400 de metri, Eric a primit de un membru al echipei de masaj un
bilețel pe care era scris: “Voi cinsti pe cel Mă va cinsti”(1 Samuel 2:30). Acest mesaj a fost

10
deosebit de încurajator pentru tânărul Eric, întărindu-i convingerea că alegerea sa a fost cea mai
bună. Eric a câștigat cursa, stabilind un nou record olimpic, iar câteva zile mai tarziu a câștigat și
bronzul olimpic la cursa de 200 de metri.
Eric L-a onorat pe Dumnezeu atât în activitătile seculare, dar mai ales pe câmpul misiunii,
din 1925 și până in 1945, anul morții sale, slujind ca misionar în China. Ar fi putut să cedeze
tentațiilor și ar fi putut obține un succes de proporții, dar el a socotit cununa vieții mai importantă
decât orice cunună ar fi putut obține în această lume și astfel a răbdat încercarea și a ieșit
biruitor.
Iar Dumnezeu l-a onorat pe Eric.
La fel ca Eric, în aceasta viață, credința noastră va fi testată și depinde de noi dacă vom răbda
încercarea, sau dacă vom permite acesteia să devină o ispită care sa ne atragă înspre păcat.
Vom fi testați, vom fi încercați, Dumnezeu ne va testa deoarece pentru scopurile Sale eterne
cu noi, ne vrea maturi spirituali, ne vrea mai asemănători cu Domnul Isus, iar încercarea
credinței lucrează răbdare, iar răbdarea produce maturitate.

În textul care ne stă în față, apostolul Iacov ne învată că suntem binecuvântați atunci când,
motivați fiind de credincioșia Lui Dumnezeu, răbdăm încercările, dar suntem deplin responsabili
dacă cedăm ispitei și păcătuim, înșelându-ne dacă Îl învinovățim pe Dumnezeu, Dătătorul
oricărui bine, pentru eșecul nostru.

În primul rând să remarcăm că putem recunoaște credincioșia lui Dumnezeu în mijlocul


încercărilor ca unii care știm că vom fi binecuvântați dacă vom răbda. Deși în aparență
nimic bun nu aduce o încercare în această viață, noi credincioșii putem privi cu încredere înspre
ziua răsplătirilor, când Dumnezeu va acorda fiecăruia care a răbdat o compensație eternă.
Dumnezeu este credincios promisiunilor Sale, iar în Cristos, toate promisiunile Sale sunt Da
și Amin, El va răsplăti pe cei ce vor răbda. Din această pricină noi putem privi cu încredere cu
încredere în timpul necazului, al testări, al încercării, al opoziție din partea celorlalți, poate al
bolii, poate al lipsurilor, pentru că există niște răsplătiri, si aceasta temă a răsplătirilor este o temă
care se repetă pe parcursul întregii Scripturi. Dumnezeu răsplătește pe cei credincioși.
Va veni o zi în care Dumnezeu va pune pe cântarul Lui și va binecuvânta pe cei care au
suferit, care au răbdat, care au rămas credincioși în ciuda tuturor tribulațiilor prin care au trecut

11
Dumnezeu va binecuvânta în ziua aceea pe cei credincioși, care au răbdat, care de dragul Lui, din
dragoste față de El, au răbdat ispitele și au trecut biruitori, nu au lăsat ca încercările acestea să
devină tentații rele care să ridice în ei dorinței nepotrivite, ci au răbdat și au ales sa faca voia lui
Dumnezeu.
Cât de tentat a fost și Eric Lidel să participle la concurs! Ne gandim la ce presiune apăsa pe
el, și cu toate acestea a luat hotărârea fermă să nu participe desi avea șanse mari să câstige aurul
olimpic, să stea pe prima treaptă în timp ce se cânta imnul tării sale cu medalia la gât, să fie
aclamat de toți ceilalți, să se scrie despre el articole elogioase în presa vremii, să îl ia oamenii pe
sus și să îl poarte pe brațe, să îi strige numele. Ce glorie! Si desi pentru ceilalți motivul renunțării
lui a fost absolut neînsemnat și nimic care să justifice renunțarea la o așa oportunitate, el renunțat
pentru că avea ochii ațintiți spre rasplatire.
Deci când trecem prin încercări, când suntem ispitiți, niciodată să nu uităm faptul că
Dumnezeu ne va răsplăti dacă răbdăm. Atunci când ne va evalua după ce am trecut prin
încercare, si ne va găsi buni, ne va da aprobarea Lui, Dumnezeu va mărturisi că este de acord cu
noi, Dumnezeu ne va binecuvânta.
Sa remarcăm că desi s-ar părea că nu avem o cale de ieșire atunci cand suntem în ispită și ni
se pare că este cu totul și cu totul nemaipomenită și nimeni nu a mai fost ca noi de încercat(există
această tendință în noi toți: De ce a venit peste mine? O, dacă ar fi venit și peste tine, ai fi știut
atunci cât de greu este lucrul acesta)nu este deloc adevărat. Acesta este glasul necredinței pentru
că in 1 Corinteni 10 versetul13, o sa observăm un lucru extrem de important, care trebuie să fie o
mare încurajare pentru noi: Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea
omenească. Şi Dumnezeu*, care este credincios, nu** va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile
voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit† şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.
Pe de o parte nici o ispită nu va depăși puterile noastre, nu va fi din cale afară, nu va fi ceva
ce nimeni nu poate suporta și pe de altă parte, împreună cu ea Dumnezeu a pregătit și mijlocul să
ieșim din ea ca să putem răbda. Niciodata nu o să fim singuri in mijlocul ispitei. Dumnezeu nu
îngaduie testarea noastră și se retrage și stă undeva departe si spune Acum descurca-te, nu este
peste puterea ta dar descurcă.
El ne pune la dispoziție resursele necesare să putem să biruim, ne pune la dispoziție calea de
a ieși din această încercare biruitor, spre Gloria lui Dumnezeu. Singurul care primește Gloria din

12
faptul că unul din copiii săi este biruitor, în încercare, este Dumnezeu pentru că El a dat și a
pregătit mijlocul și calea sa iesim biruitor din ea.

În al doilea rând să observăm că Dumnezeu nu are nici o contribuție atunci când mijlocul
testării permitem ispitei să zămislească păcatul, Dumnezeu nu este autorul păcatelor noastre iar
noi nu putem să îl învinovățim, nu putem să spunem Doamne de ce ai dat.
Să observăm că atunci când facem lucrul acesta manifestăm caracterul nostru adamic. Adam
l-a învinovățit pe Dumnezeu pentru căderea lui când i-a spus lui Dumnezeu ca pricina căderii lui
este femeia pe care mi-ai dat-o. Dumnezeu nu contribuie sub nicio formă la ispitirea celor
credincioși și asta deoarece Dumnezeu nu este autorul răului, El nu poate fi ispitit să facă rău
deoarece esenta naturii Lui este bună, si din această pricinî nici nu ii poate ispiti pe alții,
Deci El pe de o parte datorită naturii Lui divine, desăvârșit de bună, nu poate fi ispitit, tentat
să faca rau si nici nu poate să ispitească pe alții să facă rău, cu atât mai mult Poporul Său. Il
poate testa dar nu în sensul de a-l ispiti să facă răul. Trebuie să facem această distincție că
Dumnezeu, deși permite testul, nu este autorul ispitei si al caderii omului, și aici se subînțelege
deși nu este scris, că altcineva este autorul ispitirii.
Vedem că este cineva care poartă numele Ispititorul, el este acela căruia îi revine sarcina de a
ispiti. L-a ispitit pe Domnul Iisus, pe oamenii din vechime și va ispiti continuu pe copii lui
Dumnezeu, până la venirea Domnului Isus. Eforturile lui sunt proporționale cu dedicarea copiilor
Lui. Cu cât ești mai dedicat, cu cât vrei să îl slujești mai mult pe Dumnezeu, cu atât vei fi mai
încercat, cu atât vei fi mai ispitit.
Dumnezeu însă nu este autorul ispitei deoarece Dumnezeu este bun și bunătatea lui ține în
veac, Dumnezeu este neschimbat în atributele Lui, în caracterul Lui, El este bun în chip
desăvârșit și lucrul acesta nu se poate schimba. El nu poate fi vinovat pentru căderile noastre
deoarece singurii vinovațt, precum peștele care mușcă momeală, suntem chiar noi și ar trebui aici
să fie o deplină asumare.
Să nu dăm vina pe Dumnezeu, pe împrejurări, pe puterea ispitei, pe cei din jurul nostru,
pentru căderile noastre. Daca am fost ispitiți și am mușcat momeala celui rau și s-a zămislit în
noi păcatul și am păcătuit împotriva lui Dumnezeu, singuri vinovați suntem chiar noi. Cu

13
responsabilitate să ne pocăim, să ne întoarcem la Dumnezeu și să recunoaștem lucrul acesta,
chiar noi nu trebuie altcineva trebuie să facă asta. Chiar dacă poate cel prin care vine ispita este
cel mai aproape de mine, poate cel mai drag sufletului meu, poate cea care mă iubește, cel care te
iubește, poate oricare din anturajul nostru să fie pricină ca să fim ispitiți între o formă sau alta, nu
ar trebui să îl facem vinovat pe celălalt, nu ar trebui să îl învinovățim pe Dumnezeu, suntem
singurii vinovați.
Cel care cedează ispitelor, dând frâu pornirilor inimii lui își atrage asupra lui moartea. Și
observați acest contrast, când birui ai parte de viață, viața din Dumnezeu, binecuvântarea vieții,
cununa vieții, când păcătuiești ai parte de moarte, moarte spirituală. Trebuie să repari, să te
întorci din acel păcat care a cauzat ruperea relației cu Dumnezeu să te pocăiești, să te întorci la
Dumnezeu și să fii reabilitat.

În al treilea rând să observăm că Dumnezeu este autorul la tot ce este bun și asta ar trebui
să ne fie de mare folos în aceasta economie a ispitirii. Când suntem ispititi, chiar și atunci când
cădem, trebuie să recunoaștem că Dumnezeu este întotdeauna este Autorul a tot ce este bun si
desavarsit. Intotdeauna având în minte lucrul acesta să ne ferim să-L învinovățim pe Dumnezeu
deoarece El este creatorul a tot ce este bun.
Dacă ne uităm în Geneza capitolul 1 observăm că atunci când Dumnezeu a creat lumea,
pământul, cerurile, plantele, animalele și toate lucrurile acestea a tras o concluzie la sfârșit pentru
noi.
S-a uitat la ele și erau bune și nici nu aveau cum să fie altfel. Dar de ce nu puteau să fie altfel?
Pentru că Dumnezeu este bun și tot ce face El este bun. Poate mă întreb Si încercarea este bună?
Sigur că este bună, pentru că am citit în prima parte a pasajului nostru din Iacov capitolul 1 că
este o mare bucurie când trecem prin felurite incercari, pentru ca stim ca încercarea credinței
noastre lucreaza rabdare, și răbdarea aceasta trebuie să își facă desăvârșit lucrarea pentru ce ca să
fim desăvârșiti întregi și să nu ducem lipsa de nimic.
Încercările au rolul maturizarii spirituale și în această Lucrarea a lui Dumnezeu de
maturizarea noastră spirituală noi nu putem să vedem decât bunătatea lui Dumnezeu, faptul că El

14
ne testează spre un bine etern. Noi ne dorim binele imediat dar Dumnezeu are în vedere un bine
etern, un bine care nu se termină, care are consecinte vesnice.
Dumnezeu este autorul la tot ce este bun iar timpul și împrejurările nu schimbă această
realitate, El este este imuabil, El nu se schimbă nici în bine nici în rău pentru că El este perfect în
ființa Sa. El nu mai trebuie să lucreze la bunătatea lui, nu putem să mai adaugam ceva, nu putem
să spunem despre Dumnezeu că El a fost bun în Geneza, dar acum după 6 mii de ani este și mai
bun și peste 1000 de ani va fi din ce în ce mai bun și tot așa. Nu există un grad de creștere pentru
bunătate lui Dumnezeu, cât si pentru toate atributele Lui.
Creatia, dar mai ales noua creatie este o dovada de netagăduit a bunătății lui Dumnezeu.
Faptul ca primii noștri părinti au cazut, nu au ajuns unde ar fi trebuit sa ajungă, nu a însemnat că
Dumnezeu a abandonat planul lui cu oamenii. Bunătatea Lui din vesnicie a gândit acest plan.
El nu este uimit de caderiile omului, El are un plan si din vesnicie l-a rânduit pe Cristos ca să
aducă în ființă o noua creatie. Ne-a născut prin Cuvântul adevărului; în acest Cuvânt al
adevărului noi găsim Evanghelia, pe Domnul Cristos care s-a întrupat, care a umblat printre noi
în plinătatea de har și de adevăr, care a murit la cruce și a plătit prețul deplin al păcatelor noastre,
a înviat dintre cei morți și s-a înălțat și stă la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi.
Din acest cuvânt al adevărului care conține Evanghelia am fost născuți și noi ca să devenim
un fel de pârgă. Primele roade dintr-un copac vestesc belsugul de anul viitor. Creștinii din timpul
lui Iacov au vestit ce va veni după ei. Și așa s-a întâmplat pentru că noi suntem acum la peste
2000 și ceva de ani de la ei și putem să vedem lucrul acesta în toata istoria. Dumnezeu a crescut
acest popor al Lui în fiecare generație și de-a lungul veacurilor acest pom, această nouă creație a
înflorit tot timpul și a dat roade peste fața întregului pământ. A fost o pârgă, au fost câțiva
dispretuiti, oamrni de care lumea nu aveau trebuință, dar a crescut asa cum a fost scris. Aceasta
creatie nouă este dovada bunătătii lui Dumnezeu.
El nu avea nevoie de noi, dar din bunatate si din dorinta de a avea un popor al Său, ne-a
mântuit ca să facem parte din această noua creație. Noi nu ar trebui să avem nici un fel de
obiecție din aceasta cauză si nu ar trebui să ne înșelăm cu privire la acest aspect.

Încheiere
15
Putem să ieșim biruitori? Putem să biruim ispita? Cu siguranță, avem toate mijloacele,
Dumnezeu nu ne lipsește de nimic în ceea ce privește resursele ca să putem biruit și ne va
răsplăti cu o greutate veșnică de slavă. Suntem chemati să răbdăm cu privirile îndreptate spre
răsplătiri.
Vom mai cădea? Atunci cand nu credem pe Dumnezeu, cănd nu ne raportam la prezenta Lui
și la implicarea Sa activă in viețile noastre, suntem tentati să facem răul și acționăm potrivit cu
răul acela. Trebuie să ne asumăm eșecurile prin pocănță sinceră fără a-L acuza pe Dumnezeu. El
nu este poate fi ăcut părtaș caderilor noastre.
Chiar si atunci când eșuăm, trebuie să-L recunoaștem pe Dumnezeu ca fiind autorul oricărui
lucru bun iar dovada cea mai mare este că ne-a făcut părtași noii creații.Nu ar trebui să avem
niciun dubiu cu privire la bunele intenții ale Lui Dumnezeu față de noi în Cristos.

16

S-ar putea să vă placă și