Protagonistul romanului este Ion al Glanetașului, al cărui statut

social, moral și psihologic este conturat cu minuțiozitate de către

narator, completându-se apoi pe parcursul acțiunii. Rezultat al
mediului social din care face parte, Ion reprezintă țăranului sărac,
tânăr și harnic, nemulțumit de condiția sa, care trăieşte într-o lume în
care pământul reprezintă valoarea supremă. Singurul fiu al lui
Alexandru Glanetaşu şi al Zenobiei, Ion este un tânăr aflat la vârsta
însurătorii, respectat de ceilalți flăcăi din sat, dar chinuit de gândul că
nu are atâta pământ cât şi-ar dori: toată ființa lui arde de dorul de a
avea pământ mult, cât mai mult. Iubirea față de pământ este
nefirească, stăpânindu-l pe Ion parcă din totdeauna, fiind resimțită cu
intensitate: pământul îi era drag ca ochii din cap, Iubirea pământului
l-a stăpânit de mic copil. (…) De pe atunci pământul i-a fost mai drag
ca o mamă. Deşi mama sa provenea dintr-o familie bogată și a primit
o zestre însemnată atunci când s-a căsătorit cu Glanetaşu, iar apoi a
moştenit şi averea părinților, nici ea, nici soțul ei nu au fost capabili
să-şi administreze pământurile, înstrăinându-le rând pe rând. Ion
simte din plin frustrarea că ar fi putut avea pământ mai mult și le
reproșează adesea părinților nepriceperea lor. Prin comportamentul
său, Ion întruchipează tipul arivistului, dovedindu-se machiavelic,
apelând la mijloace imorale pentru a-și atinge scopul propus – acela
de a avea pământ. Dorința lui este atât de intensă, încât Ion este
capabil să îi sacrifice pe cei din jur (Florica, Ana, Vasile Baciu,
Herdelea) și să nu simtă nicio remușcare. Statutul moral al
personajului se completează cu alte trăsături ce reies din
comportamentul acestuia, Ion manifestându-și adesea impulsivitatea,
violența și egoismul. Din punct de vedere psihologic, Ion nu este o
ființă complicată, conflictele sale interioare fiind de scurtă durată,
ideea aceasta fiind susținută de Nicolae Manolescu, acesta afirmând
despre Ion că trăiește în preistoria moralei, iar glasul pământului și
glasului iubirii nu se manifestă simultan, ci consecutiv. Criza afectivă
nu se manifestă în cazul lui Ion în paralel cu cea materială, dovadă a
primitivității sale psihologice și a faptului că nu este o ființă
dilematică.