gar ali biel snap rae

- Sr TE

§
he 4
a ee ote
;
1 ona
to
Coperta: MIRCEA DUMITRESCU
Redactor: DANIELA-ELIZA GHINEA

ES

EDITAT CU SPRISINUL MINISTERULUI CERCETARII SI TEHNOLOGIEI

ISBN: 973-45-0213-1
Prof. dr. MARIN ANDREI

Morfologia
generala
a plantelor

©
EDITURA ENCICLOPEDICA,
Bucure sti, 1997
EDITAT CU SPRIJINUL MINISTERULUI CERCETARII SI TEHNOLOGIEI
 Prefata

De mult asteptata, cartca pe care o prezentam pune la dispozitia celor ce doresc sa sc

initleze in botanica un valoros material, din domeniul morfologiel plantelor. Ea se adreseaza
unei categoril largi de cititori, de la elevi, studenti. profesori de biologic pana la cel
preocupati, in afara profesiunii, de cunoasterea specillor de plante utile, rare sau mo-
numente ale naturii — si credem ca nu gresim spunand ca sunt numcrosi pasionafi din
aceasta ultima categorie.
Facem precizarea ca cei mentionati vor gasi in paginile acestei carti aproximatty | 700
de termeni din domeniul morfologiei plantelor, derivali ctimologic, sinonimizati si repre-
zentati grafic prin desene simple si lamuritoare.
Lucrarea mu reprezinta un dictionar schematic, intrucat explicatille celor mai multi
termeni sunt amplu redate (v. actinomor!, altoire, antera, diagrama Morala s.a.), lar pentru
unii termeni au fost alcdtuite chei de determinare (inflorescente, fructc, ramilicaltil §.a.).
Suntem convinsi cd aceste inovatii in prezentarea terminologici de morfologia plantclor
sporese considerabil eficlenta lucrarii si interesul cclor ce vor sa se intticze in determinarea
corectaé a speciilor de plante.
Poate cA cineva s-ar putea intreba daca mai sunt necesare astfel de lucrari intr-o
perioada ca cea pé care o trdim, de mari performante ale unor domenii de varf ale biologict
cum sunt biologia moleculard, genetica moleculara, ecologia s.a. Raspunsul este afirmativ.
Da, este nevoic de o astfel de lucrare deoarece ea corespunde spiritului vremii. Nu poate sa
fie perimat un domeniu in care se simte nevoia de botanisti cunoscatori al florel $1 vegetatiel
larii; specialist! implicati deopotriva in utilizarea eficienl4 a resurselor vegetale. in con-
servarea si protectia speciilor rare sau pe cale de disparitle. Numai astfel vom putea
raspunde unuia dintre dezideratele actuale ale unor programe internationale privitoare la
fitodiversitate. protectia ccosistemelor $.a.
Prin continutul sau, cartea are nu numai valoare stiintifica ci si practica, daca ne
gandim la studentii de la facultalile de biologic, ecologic, farmacie, agronomie, silvicultura
s.a.. carc o vor folosi in aplicatiile de teren sau in laboratoare, ea reprezentand o veriga
indispensabila in identificarea specitlor de plante.
Suntem convinsi ca lucrarca va fi bine primila datorita usurintei in ulilizare si a
ilustratici edificaloare: ea umple un gol de mult resimtit in litcratura noastra botanica.
Prof. dr. CONSTANTIN TOMA
M. coresp. al Academiei Romance
 Introducere

Pentru prima datd in literatura romaneasca de specialitate apare o carte

care trateazd terminologia de morfologia plantelor. Aceasta este derivata
etimologic, explicatd, ilustrata si prezentata in ordine alfabeticd.
Cdteva sunt motivele care ne-au impulsionat pentru elaborarea unei astfel
de cdrtl:
— morfologia plantelor este dispersata in manualele de botanica exis-
tente sub forma unor nofiuni extrem de reduse din cauza, in primul rand, a
spatiului tipografic avut la dispozitie. Din acest motiv, un numdr mare de
termeni nu pot fi nici mdcar menfionatt;
— chiar dacd in unele determinatoare existd un index de termeni de
morfologie, ei sunt greu de inteles pentru cd sunt sumar explicati, nu sunt
deloc sau sunt partial ilustrati;
— terminologia de morfologia plantelor nu poate fi epuizata sau macar
tratatd, intr-o mdsurd suficientd, in cadrul cursurilor sau al lucrdrilor practice
din motive de programé si timp. Astfel, studenfii sunt nevoiti sd caute in mai
multe cdrfi explicatia unui anumit termen pe care il intdlnesc tn literatura
botanica;
— terminologia de morfologia plantelor este indispensabild nu numai
studentilor, ci si altor categoril de naturalisti care doresc sd determine o
anumitd plantd sau sd inteleagd un text de specialitate.
Lucrarea de fatd expliciteazd termenii care definesc caracterele macro-
din
scopice si cele vizibile cu lupa sau binocularul ale organelor vegetative si
sfera reproducatoare.
Pentru a fi mai usor de folosit, termenii de specialitate au fost prezentati
a
in ordine alfabeticd si derivati etimologic. Ilustrarea prin scheme simple
acestora usureaza intelegerea lor si face operanta lucrarea.
de
in acest mod, cartea reprezinté un material auxiliar extrem de usor
un gol
folosit si deosebit de eficient in instruirea stucdentilor. Ea va umple
INTRODUCERE
8
resimfit de mult timp, si va_facilita realizarea
eficientd a practicii de laborator
si de teren in domeniul mentionat.
In lucrare sunt explicati aproximativ 1 700 term
eni, dintre care 1 350 au
fost ilustrati,
Efortul nostru pentru realizarea acestei
lucrdri reflectd cum nu se poate
mai bine importanta pe care o acorddm
tnsusirli constiente si corecte a
nofiunilor de morfologie utilizate in instruirea de speciali
tate.
Suntem convinsi ed lucrarea va Ji folositéd
nu numai de cdtre studentii
biologi, interesafi de insusirea notiunilor predate
la cursurile de botanicd, dar
Si de alti iwbitori ai naturli, dornici sd
cunoascd Jlora ftéirii.
Avand in vedere cti este prima lucrare de aces
t gen consacratd morto-
logiei plantelor, vom_fi bucurosi sd primim
observajiile analitice ale specia-
listilor,

AUTORUL
ABAXIAL (lat. abaxialis, abaxial, opus axei). Fata inferioara a unei frunze,
opusa axei pe care se afla inserata, de obicei de un verde mai deschis
decat fata superioara sau adaxiala (v.) (11.2; 39,5,8; 51.13).
ABRUPT (lat. abruptus, abrupt. terminat brusc). Frunze bruse ingustate
intr-un varf ascutit, ca la Juniperus sibirica.
ACANT (gr. akantha, spin, ghimpe). 1. spini caulinari (spina caulina): Pyrus
communis, Khamnus cathartica, Gleditsia triacanthos; 2. spini rameali
(ramus spinescens): Prunus spinosa, Crataegus sp., Ononis spinosa.
ACAUL (gr. a, fara; lcaulos, tulpina). Cu tulpinda foarte scurta sau neaparenta:
Carlina acaulis, Gentiana acaulis, Silene acaulis.

ACETABULIFORM (lat. aceiabuliformis, acetabulosus, acetabuliform). In

forma de cupa cu marginile usor curbate spre exterior (6.7).
ACHENA (gr. a, fara, lipsit; chaino, a se deschide). Fruct uscat, indehiscent,
monosperm, rezultat dintr-un gineceu mono- sau policarpelar sincarp
(86.1-17): 1. diachena, provine dintr-un gineceu bicarpelar: Apiaceae.
Sin. dinucula; 2. monoachend, provine dintr-o singura carpela: Cannabis
sp., Polygonum sp., Sin. monenuculd; 3. poliachend, provine dintr-un
gineceu policarpelar: Malva sp., Ranunculus sp. Sin. polinuculd; 4. tetra-
achend, provine dintr-un gineceu bicarpelar care la maturitate se de-
dubleaza (v. fructe apocarpoide si samara). Sin. nucd, nuculd, tetranuculd.
ACICLIC (gr. a, fara; keylelos, ciclu). Flori aciclice, atunci cand elementele
florale sunt dispuse dupa o spirala continua pe axa florala: Calycan-
thaceae, Ranunculaceae. Sin. spirociclic.
ACICULAR 10

ACICULAR (lat. acicularis, aciculiformis, acicular, aciculiform). Prevazut cu

organe ascutite ca niste ace. Frunzele aciculare de la Picea abies, Pinus
sylvestris (85.13; 55,5). Sin. aciculiformis, aciform, aceros.
ACINACIFORM (gr. akinakes, sabie). in forma de sabie cu varful usor curbat
(23.8).
ACLAMIDEU (gr. a, fara, nu, lipsit; chlamys, manta, invelis). Floare lipsita de
periant sau invelis floral (v. nud): florile de la Fraxinus excelsior, Salix sp.,
Poaceae.
ACRESCENT (lat. accrescens, acrescent). Care continua sa creasca si dupa
inflorire: 1. caliciul de la Phisalis alkekengi, stilul de la Clematis vitalba
(3.9); 2. frunzele de la Galanthus sp.
ACRODROM (gr. akros, varf: dromos, fuga, drum). Nervatie arcuata la care
nervurile longitudinale simple sau apical ramificate converg spre varful
laminei: Plantago media, Veratrum album. Sin. arcuata (19.10; 30.3;
31.2,4).
ACROPETAL (gr. akros, varf; peto, a se indrepta). Care se indreapta treptat
spre varf, cele mai tinere elemente fiind cele din varf: 1. dezvoltarea
frunzelor compuse de la Fraxinus sp., Vicia sp., Ailanthus, Apiaceae;
2. diferentierea primordiului foliar mergand progresiv spre varful sau ra-
mas in stare de meristem: formarea frunzei la ferigi; 3. inflorire a.: Brassi-
caceae.
ACROPETALIE (or. akros, varf, cel mai de sus; lat. peto, a se indrepta spre}.
Dezvoltarea primordiilor florale, rameale, foliare etc. incepand de la baza
axei acestora spre varful ramas in stare de meristem. Ca urmare, pfi-
mordiile cele mai tinere vor fi cele de la varful axelor respective: 1. frunzete
de la lerigi; 2. frunzele compuse ale fanerogamelor: Fraxinus, Vicia, Ailan-
thus, Aplaceae.
ACROTON (gr. akros, varf, cel mai sus; tonos, vigoare). Cu ramurile (axele)
din varf mai promovate decat cele bazale sau mediane de pe axa princt-
pala (8.12; 31.6).
ACTINODROM (sr. aktis, aktinos, raza. radiar, dispus in forma de raze sau
stea: dromos, drum, cale). Nervatie penata sau palmata cu aspect radiar
sau de stea: o parte dintre nervurile secundare pornesc dintr-un punct
comun, se anastomozeaza formand o retea din doua, trei randuri de
ochiuri, dupa care devin libere in marginea frunzei: Nymphaea (20.4;
30.7).
 ll ACUT
ACTINOMORF (gr. aktis, aktinos, raza; morphe, forma). Un organ (floare,
tulpina, etc.) prin care se pot duce mai multe planuri de simetrie rezul-
tand tot atatea parti aproximativ egale.
Daca la o floare pe tipul 5 unim varfurile a, b, c, d, e, ale petalelor cu
gineceul care se confunda cu axa florala,f, observam cA liniile af, bf, cfete.
sunt egale. Aceste linii reprezinta razele unei circumferinte al cdrei centru
este punctul f. La acelasi rezultat ajungem daca unim extremit&tile celor
ie

cinci petale sau ale celor cinci stamine (11.3-7).

Dupa cum se vede, toate aceste parti alcdtuiesc cicluri de organe
dispuse la aceeasi distanta de centrul f.
Perpendiculara in punctul f se confunda cu axa florala si se numeste
axa de simetrie, iar planurile ce se intretaie in aceasta axa se numesec
planuri de simetrie. In cazul de fata, floarea poseda mai multe planuri de
simetrie; din aceasta cauza ea se mai numeste polisimetricd sau actino-
morfa (59.15).
oo Ce

1, Floarea actinomorfa de la Crassula este alcdtuita din K,C,A,G,

dispuse in patru cicluri; fiecare ciclu are cAte cinci planuri de simetrie,
Floarea intreaga poseda cinci planuri de simetrie (1.1; 5.1; 11.6,7;
77.9,10).
2. Daca toate elementele ciclurilor (verticilelor) unei flori sunt e¢ gale si
daca toate ciclurile respective sunt actinomorfe, vorbim de flori actino-
morte: Juncaceae, Crassulaceae, Liliaceae.
3. Un caliciu este a. atunci cand, rotindu-] in jurul axei cu un unghi
mai mic de 360°, el revine intr-o pozitie exact superpozabila pozitiei
initiale: Anagallis arvensis (81.12).
ACULEAT (lat. aculeatus, aculeat, ghimpos, tepos). Cu aculei (ghimpi) rigizi,
ascutiti: Rosa sp., Rubus sp. (13.1).
ACUMBENT (lat. accumbere, a se intinde). Situat de-a lungul sau alaturi de
un alt organ: 1. cotiledoane cu muchiile spre radicula, adicd asezate
perpendicular pe axa radiculei: Cheiranthus sp.; 2. stamine a. pe limbul
corolei: Echium vulgare,
6 ACUMINAT (lat. acuminatus, acuminat). Cu varful lung, ascutit si marginile
concave (24.5): frunze a.: Populus nigra, Juniperus communis, Tilia Sp.,
Urtica dioica, Fagopyrum tataricum, Phaseolus vulgaris, Syringa vulgaris.
@ACUT (lat. acutus, acut). Cu varful scurt si ascutit, apropiat de 45°, avand
marginile drepte sau slab convexe (24.1,2): frunze cu varful a.: Salix
caprea, Pyrus sp., Linaria vulgaris, Helianthus annuus, Atriplex hastata,
Elaegnus angustifolia, Capsicum annuum.
ACUTANGUL 12

ACUTANGUL (lat. acufangulus, acutangul). Tulpina traversata in lung de

muchii ascutite (53.3).
ACUTISIM (lat. acutissimus, acutisim). Prelung ascutit, la un unghi mai mic
de 30° (24.3).
ACUTIUSCUL (lat. acutiusculus, acutulus, acutiuscul). Slab ascutit.
ACVATIC (lat. aquaticus, aquatilis, acvatic). Care vegeteaza in apa ca urmare
a unor adaptari morfostructurale caracteristice. Se deoscbesc: I. hidrofite
(v.): 1. submerse (51.12); 2. natante (51.8); 3. amfibice; 4. emerse
(51.11); 5. fluitante (51.9); II. higrafite (v.).
ACVIFER (lat. aquifer, acviler; lat. aqua, apa; gr. phoreo, a purta). Care contin
sau inmagazineaza apa: stomate, tesuturi, organe vegetative: Sedum sp.,
Salicornia sp., Peperomia sp., Portulaca.
ADAXITAL (lat. adaxialis, adaxial, orientat spre axa). Fata supcrioara a unei
frunze orientata spre axa pe care se afla inserata, de obicei de un verde
mai inchis decat fata inferioara sau abaxiala (39.5,8; 51.13).
ADELFIE (gr. adelphos, frate, infratire). Reunirea in manunchi a staminelor
prin filamentele lor: Hypericum sp., Tilia sp. (59.12; 81,8).
ADELFOGAMIE (gr. adelphos, frate, infratire; gamos, casatorie). 1. Fecun-
datie intre o celul4 mama si o celula fiica: Saccharomyces sp.; 2. Pole-
nizare intre indivizii aceleasi specii (63.1).
ADERENT (lat. adhaerens, aderent, concrescut, unit, sudat). Pedunculul
concrescut pe pericladiu: Asparagus officinalis (3.8).
ADLIGAT (lat. adligans, adligatus, catarator, fixator, care se prinde). Ra-
dacini adventive care se fixeaza pe diferite suporturi cu ajutorul unor
ventuze adezive diferentiate la extremitatile lor: Hedera helix. Parthe-
nocissus Sp.

ADNAT (lat. adnatus, concrescut, unit). 1. filamente staminale concrescute

cu tubul corolei la Primulaceae, Solanaceae, Boraginaceae, Lamiaceae,
Hyacinthus, Liliaceae (Muscari) s.a.; 2. cele patru stamine ale florii de
Viscum album sunt concrescute cu periantul: 3. antere concrescute in
jurul stilului Asteraceae; 4. pedunculul inflorescentei concrescut cu o
hipsofila (bractee) la Tilia sp.; 5. frunze concrescute cu tulpina: Sym-
phytum officinale.
ADOSAT (lat. adossatus, adosat). Dispus adaxial, adica orientat spre axa, in
plan posterior: 1. profila (bracteola) dintre bractea mama si floare de la
monocotiledonate (Liliaceae).
 13 | 3 ALBURN

ADPRES (lat. adpressa, alipit, strans alipit, culcat, pe o suprafata). 1. peri

alipiti pe tulpina sau pe lamina; 2. frunze alipite unele de altele: Tamarix
sp.. Juniperus sabina, Thuja sp. (2.8).
ADVENTIV (lat. adventitius, adventiv). Care se diferentiaza intamplator, pe
locuri neobisnuite: 1. muguri a., se dezvalta pe radacini, frunze, pe
tulpinile ranite, din calus; 2. rdddcini a., se dezvolta pe alte organe decat
pe radacini (frunze, noduri); 3. ramuri a. provenite din muguria.
A

AEROFITA (gr. aer, aer; phyton, planta). Planta ale carei radacini se fixeaza
ote

pe diferite suporturi (trunchiuri de arbori, ziduri etc.) astfel incat tulpina,

4

frunzele, florile etc. atarna in aer (v. epifite): Bromeliaceae, Orchidaceae

(tropicale).
AFILA (gr. a, fara; phyllon, frunza). Planta lipsita de frunze sau cu frunze atat
de puternic reduse incat natura lor foliara este dificil de recunoscut.
Alteori, frunzele se formeaza dar cad de timpuriu: 1. majoritatea Cacteelor
si unele Euforbiacee adaptate conditiilor secetoase; 2. unele plante para-
Abe

zite (Cuscuta sp.) sau halofile (Salicornia herbacea); 3. frunze puternic

reduse, reprezentate numai de vagine (Epipogium aphyllum) (33.6).
AGAMOMONOIC (gr. a, fara; gamos, casatorie). Specie de planta cu flori
hermafrodite si flori sterile pe acelasi individ: unele Asteraceae (56.6).
sin. agamogind.
AGREGAT (lat. aggregatus, agregat), Mai multe componente adunate
(asociate) la un loc (5.12,13).
ALA {lat. ala, aripa; alae, aripi). Petalele laterale ale florii de la mazare si alte
Fabaceae (77.6).

ALAT (lat. alatus, aripat). Cu aripi provenite din expansiunile laterale ale
diferitelor organe: 1. fructe a.: Thlaspi arverse, Tetragonolobus siliquosus,
Peucedanum austriacum, Angelica sylvestris s.a. (10.8); 2. fulpini a.:
Serophularia alata, Lathyrus sylvester.
th

ALBURN (lat. alburnum, alburn, lemn alb, lemn moale). Lemn secundar
extern intr-o tulpina lemnoasa, de culoare alba sau galbuie, care mai
te

contine inca celule vii si care se observa numai in sectiune transversala:

LJ oe

Robinia pseudacacia, Quercus sp., Fagus sylvatica, Ulmus sp., Picea

abies, §.a.
Dupa un anumit timp, a. se transforma in duramen (v.), Duramini-
ficarea se petrece dupa 5 ani (Robinia pseudacacia), dupa 20 de ani
re!

(Quercus sp.), 35 ani(Fagus sylvatica), dupa 40 de ani (Fraxinus sp.).

ALGE | 14
ALGE (lat. algae, alge). Grup mare de plante inferioare (talofite), autotrofe, al
caror corp vegetativ poarta numele de tal; v. talobionta.
ALGOLOGIE (lat. alga, alga; gr. logos, vorbire despre). Stiinta care se ocupa
cu studiul algelor,
ALIGANTA (lat. alliga, a lega de, a fixa). Tulpina care se fixeaza de suport cu
ajutorul radacinilor adventive (51.4).
ALOTROPIC (gr. allos, altul; trope, rasucire). Floare alotropica astfel etalata
in vederea polenizarii cu ajutorul insectelor: Apiaceae, Ranunculus sp.,
Cerasus sp. (63,3).
ALPESTRA (lat. alpester, alpestris, alpin). Planta care creste in regiunea
alpina a muntilor inalti: Myosotis alpestris, Ranunculus alpestris, Agros-
tis alpina, Phleum alpinum ssp. alpinum, Campanula alpina.
ALTERN (lat. alternus, alternans, altern, care alterneaza). 1. frunze a.
(alterntfolius), dispuse pe tulpina, cate una la un nod; 2. petale si stamine
care alterneaza unele cu altele intr-o floare; 3. ramuri dispuse pe axa
principala cate una la un nod, in spirald: Capsella bursa pastoris,
Lithospermum sp. (14.20).
ALTERNANTA DE GENERATII (lat. alternatio generationum, alternanta de
generatii]. Succesiunea constanta a unei generatii sexuate, haploide
(gametofit) cu una asexuata, diploida (sporofit) in ciclul de viata al unei
plante (96.1-3).
ALTOIRE — grefarea unui butas, numit altoi, cu calitati economice supe-
rioare, pe o planta inradacinata, numita portaltoi. Dupa ce tesuturile de
contact se racordeaza unele la altele prin intermediul calusului, altoiul
devine compatibil si incepe sa primeasca apa cu sarurile minerale de la
portaltoi. Se cunosc peste 150 procedee de altoire, dintre care: 1. a. prin
apropiere /alipire: se practica intre doua plante inradacinate, apropiate.
Cele doua plante se sectioneaza logitudinal pe portiuni corespondente,
dupa care se alipesc pe suprafetele sectionate si se leaga cu rafie. in anul
urmator, planta ce urmeaza sa devind altoi se sectioneaza sub punctul de
altoire, iar portaltoiului i se inlatura partea de deasupra nivelului de
altoire; 2. a. cu ramuri detasate presupune folosirea unui altoi cu cativa
muguri care se grefeaza astfel: a. a. prin copulatie: partenerii de aceeasi
grosime se sectioneaza oblic, se alipesc pe suprafetele sectionate si se
leaga cu rafie pentru concrestere: b. a. prin despicdturd; portaltoiul mai
gros decat altoiul se sectioneaza transversal, apoi se despica longitudinal,
iar in despicatura se introduce altoiul cu partea lui inferioara ascutita in
prealabil; ¢. a. sub scoartd: portaltoiul mai gros decat altoiul se sectio-
 15 ANALOG

neaza mai intai transversal, apoi se cresteaza longitudinal, se indepar-

teaza marginile de o parte si de alta a crestaturii, dupa care se introduce
altoiul si se leaga cu rafie; d. a. cu mugur detasat (oculatie): portaltoiului
de 1-2. aniise face o crestatura (la baza lui) in forma de T. Se indeparteaza
scoarta sub care se introduce altoiul reprezentat de un singur mugur
(ochi) insotit de o mica portiune de tesut lemnos. Se leaga cu rafie de o
parte side alta a mugurelui. Dupa ..prindere”, portaltoiul se taie deasupra
punctului de altoire (87.1-5).
ALVEOLA [lat. alveola, alveolatus, alveola). Gropita, scobitura mica, dispusa
pe diferite organe: 1. seminte alveolate, prevazute cu alveole: Onebrychis
sp.; 2. receptacul alveolat: Solidago graminifolia; 3. nectarina alveolata.
AMENT (lat. amentum, ament, matisor). Inflorescenta racemoasa alcatuita
din flori sesile, unisexuate, inserate pe o axa flexibila la subsuoara
bracteilor: Fagus sp., Alnus sp., Coryllus sp,, Juglans sp. (66.2,10,11).
AMFANTIU (gr. amphi, imprejur; anthos, floare). Receptacul puternic dilatat
in care se aflA mai multe flori dispuse in inflorescente cimoase: Ficus
carica. V. cenantiu.
AMFITONIE (gr. amphi, jur imprejur; fonos, vigoare, pulere, tensiune). 1. tul-
pina principala armonios dezvoltata pe toata circumferinta; 2. cu fetele
superioara si inferioara ale unei tulpini plagiotrope la fel de promovate
(39. 1,2); 3. ramificatii a. cu doua ramuri secundare, opuse, echivalente
ca grosime, comparativ cu celelalte inegale, la niveluri diferite, toate
dispuse pe aceeasi axa principala: Abies, Taxus (64.7).
|

AMPLEX (lat. amplexus, care inconjoara, care imbratiseaza un organ. V. pre-

foliatie echitantd.
EF

AMPLEXICAUL (lat. amplexicaulis, amplexicaul). Frunza/bractee care in-

ee

conjoara partial tulpina/ramura cu baza sa dilatata (39.9): 1. frunza a.:

Lamium amplexicaule, Bupleurum longifollum, Papaver somnijerum,
Streptopus. amplexifolius; 2. bractee care inconjoara floarea sau in-
florescenta: spata la Arum maculatum, Calla sp.
ANADROM (gr. ana, in sus; dromos, fuga, cale). Ramificatiile nervurilor
orientate in sus, spre varful laminei, sunt mai numeroase decat cele
orientate spre baza; 1. nervatiunea la Asplenium sp. (64.2).
ANALOG (gr. analogia, potrivire, asemanare). Organe de origine diferita, care
indeplinesc aceeasi functie: 1. spinii de origine foliara de la salcam si
dracila sunt analogi cu cei caulinari de la trandafir si porumbar; 2. carceii
ANANDRA 16

de natura caulinarda de la vita de vie sunt analogi cu carceii foliari de la

mazare.
ANANDRA (gr. an, fara; andros, barbat; anandric). Floare fara stamine; care
si-a pierdut staminele.
ANASCHIZOCARP (gr. an, fara; schizein, a despica; karpos, fruct). Fruct
provenit dintr-un gineceu bi- pana la polimer, care la maturitate se
desface intr-un numar de fructulete mai mare decAt numéarul initial de
carpele: 1. capsimera: Malva sp. 2. nucimera: Lamium sp., Symphytum
sp.; 3. drupimera: Prasium (Lamiaceae),
ANASTOMOZAT (gr. anastomosis, a se imbuca, anastomoza, jonctiune,
reunire in retea). Nervatiune anastomozata sau reticulata rezultata din
reunirea celor mai fine nervuri (nervurele) intr-o retea, usor de vazut in
frunzele penatinerve macerate.
ANATONIC (gr. ana, in sus; fonos, vigoare), Ramificatiile nervurilor orientate
spre varful laminei mai promovate decat cele orientate spre baza (64.5).
ANDROCEU (gr. andros, mascul, barbat, cu stamine). Totalitatea staminelor
dintr-o floare. I. Dupa raportul dintre stamine se cunosc: 1.a. dialistemon
(neconcrescut); 2.a. gamostemon (sinstemon): a. monadelf (v.); b. dia-
delf (v.); c. triadelf (v.); II. Dupa numarul staminelor dintr-o floare:
1.a. monomer: Orchis sp.; 2.a. dimer: Oleaceae sp., Cypripedium sp.;
3.d. trimer: Carex sp., Poaceae; 4.a. tetramer: Asperula sp.; 5.a. penta-
mer: Vinca minor; G.a. polimer: Nymphaea sp., Sempervivum sp., Ra-
nunculus sp.; I, Dupa numarul de cicluri (verticile) staminale dintr-o
floare: l.a, haplostemon: Vinca sp.; 2.a. diplostemon: Lilium sp.;
3.a. obdiplostemon: Ericaceae, Geraniaceae, Oxalidaceae, Saxifraga-
ceae, Linaceae (59.15); 4.a. polistemon (policiclic); IV. Dupa lungimea
filamentelor staminale: 1.a, didinam (v.); 2.a. tetradinar (v.).
ANDRODIOIC (gr. aner, andros, barbat; di, dis, doi; oikes, casa). Planta cu
flori masculine si hermafrodite dispuse pe indivizi diferiti: Viscaria
vulgaris, Sieversia montana, Dryas octopetaia, Pulsatilla montana (56.8).
Sin. androdioecicd.
ANDROGINOFOR (gr. aner, andros, mascul; gyne, femeie; phoros, purtator).
Prelungire a receptaculului deasupra periantului care poarta carpelele
(gineceul) sistaminele: Passiflora sp. (57.18; 84.4).
ANDROMONOIC (gr. aner, andros, barbat, mascul; monos, singur; oilcos,
casa). Specie de planta cu doua tipuri de flori pe fiecare individ, masculine
si hermafrodite: Veratrum album, Astrantia sp. (56.5).
 17 , ANTELA

ANEMOFIL (gr. anemos, vant; phileo, a iubi). Planta polenizata cu ajutorul

vantului. Plantele anemofile au florile dihogame (v.): Poaceae, Cype-
raceae, Amentaceae (plopul, mesteacanul, arinul, stejarul, nucul).
ANEMOHOR (gr. anemos, vant; choreo, a se raspandi). Care se raspandeste
cu ajutorul vantului, gratie unor echipamente sau adaptari morfo-
oe

structurale corespunzatoare: 1. fructe a.: fructele cu papus de la Aste-

TP OTe

raceae, samara de la Aceraceae; 2. seminte a.: Pinaceae, Orchidaceae,

Bignoniaceae; 3. polen a.
=~

ANGIOSPERMATOFITA (lat. Angiospermatophyta; gr. anggeion, vas, reci-

pient inchis; sperma, sAmanta; phyton, planta). Increngatura dintre
cormofite care cuprinde plante erbacee silemnoase cu flori hermafrodite
sau unisexuate alcatuite din sepale (caliciu), petale (corola) si carpele
(gineceu). Ovulele sunt inchise in ovar; ca urmare, dupa fecundatie (fe-
cundatie dubla) din ovule rezulta seminte, iar din ovar, fructe. Semintele
raman inchise in fruct dupa cum ovulele sunt inchise in ovar. Embrionul
rezulta din zigotul principal (propriu-zis); din zigotul secundar se for-
meaza endospermul secundar in care se depoziteaza diferite substante de
rezerva. Dupa cum embrionul este insotit de unul sau doua cotiledoane,
A. se imparte in doua clase: 1, Clasa Magnollatae (Dicotyledonatae);
2. Clasa Liliatae (Monocotyledonatae). V. Magnoliophyta.
- ANGULAT (lat. angulatus, muchiat, unghiular). Organ vegetal (tulpina,
petiol, ete.) muchiat (27.25; 52.1-13; 53.2): 1. petiol a.: Beta sp.,
Humulus lupulus, Sambucus nigra; 2. fruanze unghiulare (13,12-15).
ANGUSTAT (lat. angustatus, ingustat, subtiat). Ingustat la baza: frunza
ingustata la baza: Bellis perennis (25.1).
ANIZOFILIE (gr. anisos, inegal; phyllon, frunza). Frunze de forma, dimen-
siuni si dispozitie diferite pe aceeasi ramura si la acelasi nivel: Atropa
belladona, Selaginella helvetica, Galium anisophyllum. 1. la Atropa
belladona, pe o ramura plagiotropa, frunzele dispuse lateral sunt mult
mai mari decat cele dispuse pe latura superioara sau inferioara; 2. la
Sellaginella helvetica, frunzele tetrastihe sunt inegale. Anizofilia este
determinata genetic sau de conditiile de mediu.
ANTELA (gr. anthelion, floare mica). Inflorescenta cimoasa multiflora, pani-
culiforma (rasfirata), la care axele florifere secundare externe sau
inferioare depasesc pe cele interne sau axele secundare depasesc pe cea
principala (67.6; 68.8): 1. Rosaceae: Filipenduli sp.; 2. Cyperacene:
Fimbristylis sp., Scirpus silvaticus; 3. Juncaceae: Juncus sp., Luzula sp.
ANTERA
18
ANTERA (gr. antheros, inflorit). Partea fertila a staminei situata la extre-
muitatéa superioara a filamentului. Este alcatuita din doua perechi de saci
polinici; o pereche de saci alcatuieste o loja. Cele doua loji ale unei antere
sunt separate printr-un tesut steril numit conectiv:
A. Dupa modul de fixare pe filament (conectiv): 1a. bazifixd: Thalictrum
sp., Ornithogalum sp., Tulipa sp. (60.3); 2.a. dorsifixd: Lilium sp., Prunella
Sp., Allium sativum, Plantago, Poaceae (60.4; 60.5); 3.a. apicifixa: Pirola
rotundifolia (60.6); 4.a. sesild: Viola sp. (60.7): 5.a. mobild: Tulipa sp.,
Lilium sp. (60.9);
B. Dupa morfologia externa: 1.a, apendiculatd: Viola sp., Cerinthe sp.
(60.12); 2.0. birostratd: Vaccinium vitis-idaea (60.13): 3.a. biaristatd:
Inula sp., Euphrasia sp. (60.15); 4.a. cristata: Calluna vulgaris (60.14
):
9.a. conatd: Impatiens sp., Asteraceae (60.16); 6.a. meandriformd:
Cucurbita sp. (60.11):
C. Dupa dispozitia lor pe filament, anterele pot fi: 1. la Mentha SDp.,
Asteraceae s.a. cele doua loji privesc spre interiorul florii; in acest
caz
vorbim de antere introrse; 2. la Iris Sp. $.a, anterele privesc spre exterio
r:
ele sunt extrorse. V. dehiscentii,
ANTERIDIE (gr. antheros, inflorit). Gametange mascul in care se dezvo
lta
anterozoizi (spermatozoizi), caracteristic briofitelor si unor cormofite
(Ptericiofite).
ANTERIDIOFOR (gr. antheros, inflorit: phoros, purtator). Suportul
sub forma
de pedicel al anteridiilor la Bryophyta.
ANTERIOR (lat. anterior, anterior). Aflat in partea din fata, care priveste spre
bractee (v. orientarea organelor).
ANTEZA (gr. anthesis, inflorire). Perioada de inflorire in care mugurii
florali
s¢ deschid pentru a asigura polenizarea.
ANTIDROM (gr. anti, contra; dromos, curs, drum, fuga, orientare). Contrar
directiel normale de crestere sau diferentiere; 1. nervatiune; 2. frunze
alterne a.: caz in care spirala generatoare de pe ramuri se invarteste in
sens invers comparativ cu cea de pe tulpina principala (v. homodromie
):
3. cand bracteile de pe axa principala si secundara. intr-o infloresce
nta
cimoasa, pornind de la punctele de bifurcatie ale axei (axelor secundare}),
sunt asezate in sensuri diferite.
ANTISTOMIU (gr. anti, in fata; stoma, gura). Celulele situate in partea opusa
deschiderii sporangelui (92.6,7).
ANTOCIAN (gr. anthos, floare; kyanos, albastru inchis). Pigment de natura
glicozidica care da culoarea rosie-albastra florilor, fructelor sau frunz
elor:
19 APEX

1. cianidina, de culoare purpurie-visinie; 2. delfinidina, de culoare mov-

albastra in florile de Delphinium consolida; 3. pelargonidina, de culoare
roz-rosie, rosu aprins, rogsu-portocaliu; se gaseste in muscata (Pelar-
gonium zonale).
ANTODIU (gr. anthos, floare; eidos, asemanator). Termen general atribuit
unor inflorescente racemoase rezultate dintr-o grupare (agregare) de flori
sau inflorescente sesile indesuite: 1. o grupare de capitule sau calatidiila
Asteraceae; v. capitul sau calatidiu (67.1).
ANTOFITE (gr. anthos, floare; phyton, planta). Plante cu flori: Gymno-
spermatophyta si Angiospermatophyta. Sin. Spermatophyta, Phanero-
gamae, Pinophyta, Magnoliophyta.
ANTOFOR (gr. anthos, floare; phoros, purtator). Internod seurt, distinct, in
continuarea axei florale, intre caliciu si corola: Silene sp., Lychnis viscaria
(84.5).
ANTOGENEZA (gr. anthos, floare; genesis, formare). Procesul de formare a
florii.
ANUAL (lat. annualis, annuus, anual, planta de un singur an). Plante care
germineaza, fructifica si mor in decursul unuian. Ele pot fi: 1. efemere, cu
o perioada de vegetatie foarte scurta, de cateva saptamani: Stellaria
media, Veronica triphyllos; 2. plante anuale de vard, cu o perioada ceva
mai lunga; germineaza primavara si mor toarmna; ierneaza sub forma de
seminte: Linum usitatissimum, Nicotiana tabacum, Zea mays, Avena
saliva; 3. plante anuale de iarnd, germineaza toamna, ierneaza cu o
tulpina scurta, frunzoasa, iar primavara urmatoare fructifica si apoi in
vara mor: Triticum aestivum, Draba verna, Centaurium umbeillatum.
APENDICE (lat. apendix, adaos, coada, ceea ce atarna). Filament slaminal cu
doi apendici bazali [Allium cepa) sau apicali (Allium rofundum).
APERT (lat. apertus, deschis, neacoperit). Floare, mugure aperte. V. pre-
Jjloratie.
APETAL (lat. apetalus, apetal: gr. a, fara, lipsit; petalon, petala). Flori lipsite
de petale: 1, floarea de la Clematis vitalba nu are decat un caliciu petaloid;
2. la Helleborus sp. toate petalele sunt transformate in cornete necta-
rifere; 3. la Delphinium sp. nu se dezvolta decat o petala posterioara,
célelalte patru avorteaza. Sin. apopetal.
APEX (lat. apex, varf, extremitatea unui organ). 1. apex tulpinal (con
vegetativ, punct vegetativ) sau rameal: reprezinta zona de crestere in
lungime a tulpinii, ramurilor, lipsita de piloriza. Poate fi conic, rotund,
APICAL 20

plan (Lycopodium selago), usor concav. Din apexul tulpinal iau nastere
frunzele si ramurile pornind de la primordii foliare, respectiv rameale (v.
si mugure); 2. apex radical (varf vegetativ meristematic) v. varful
radacinii; 3. apex foliar (varful frunzei), care poate fi: acuminat, acut,
obtuz, rotund, truncat, emarginat, obcordat, mucronat, spinos, pungint,
ciriform (24.1-20),

APICAL (lat. apicalis, apical, terminal]. Situat in varful organului (1.4; 11.2):
1. celula a.; 2. crestere a.; 3. dehiscenta a.; 4. inflorescenta a.
APICULAT (lat. apiculatus, apiculat). Prevazut cu varf mic siscurt (24.6).

@ APIREN (er. a, fara; pyren, sambure). Fruct fara samanta: soiuri a. de Vitis
vinifera.
APOCARP (gr. apo, fara; karpos, fruct). 1. gineceu alcatuit din carpele libere
(neconcrescute); 2. fructe care provin din ginecee apocarpe polimere pana
la monomere; din fiecare carpela libera rezulta un fructulet: Ranunculus,
Ribes, Fragaria; v. sincarp.
APOCARPOID (gr. apo, fara: karpo, fruct: eidos, asemanare). Fructele care
provin din ginecee eusincarpe sau paracarpe, bimere pana la polimere; la
maturitate se desfac in tot atatea fructulete cate carpele are gineceul
respectiv (euschizocarpe) sau intr-un multiplu al acestora (anaschizo-
carpe).
APOGEOTROPIC (gr. apo, fara; ge, pamant; trope, rasucire). Cu crestere
geotropic negativa (51.14).
APOLAR (gr. a, fara; polaritas, polaritate). Planta lipsita de polaritate: 1. la
Chlorella sp. nu putem face o deosebire de forma si functiune (informatie)
intre o parte si alta a corpului ei.
APOTECIU (gr. apo, fara; theke, cutie). Corp sporifer de forma unui paharel
sau dise pe care se afla stratul fertil (filamente ascogene, asce si hife
sterile): 1. Ascomycetes (Discomycetales) — a. in forma de disc sau de
cupa; 2. Lichenes (Discolicheni) — a. in forma de disc.
APRESOR (lat. appressorium, apresor). Extremitate adeziva caracteristica cu
ajutorul careia un organism se poate fixa pe un suport oarecare: 1. ri-
zoidul unor alge: Cystoseira, Laminaria; 2. extremitatea hifelor unor
ciuperci epifite sau parazite; 3. disc adeziv al haustorilor (Cuscuta sp.) sau
carceilor (Parthenocissus).
21 ARHEGON

APROPINCVAT (lat. appropinquatus, apropiat). Des asezate, unele langa

altele: 1. frunzele superioare apropiate de la Geranium pusillum (38.12);
2. organe des asezate unele langa altele (5.9).
ARAHNOIDEU (er. arachne, paianjen; eidos, asemanare). Asemanator cu
plasa paianjenului; cu peri lungi, fini, matasosi si intretesuti ca firele
plasei de paianjen (12.22; 14.12): 1. involucrul inflorescentei (anto-
diului) dela Arctium tomentosum, Cirsium eriophorum, 2. tulpini si frunze
a, paroase: Senecio sulphureus; 3. frunze arahnoideu-lanate: Carlina
acaulis,
ARBORE (lat. arbor, arbore). Planta lemnoasa cu tulpina (trunchi) evidenta,
care se ramifica la o oarecare inaltime de la sol: 1. la monocotiledonate
trunchiul se termina cu un buchet de frunze: 2. la dicotiledonate trun-
chiul (axa principala) se ramifica in ramuri principale (craci), secundare
(crengi) si de alte ordine (ramurele); Quercus sp., Tilia sp., Picea abies.
ARBUST (lat. arbustum, frutex, tufa, arbust). Planta lemnoasa scunda,
ramificata de la baza in asa fel incat nu se poate deosebi un trunchi
unitar: Berberis vulgaris, Prunus spinosa, Evonymus europaeus, Cornus
mas, Coryllus avellana (43.1-14): 1. ovoidal (43.1); 2. elipsoidal (43.2);
3. sferic (43.3); 4. hemisferic (43.4,5); 5. pendul (43.6); 6. nere-
gulat (43.7); 7. pitic: Salix reticulata, Vaccinium myprtillus, Vaccinium
vitis-idaea; 8. epifit: Viscum album, Loranthus europaeus, Sin. tufd.
ARCUAT (lat. arcuatus, arcuit). 1, nervatiunea in care mai multe nervuri
primare si cele secundare se curbeaza (se arcuiesc convergent) In drumul
lor spre varful limbului. Frunzele cu nervatiunea a. sé mal numesc
arcuinerve sau curvinerve: Cornus mas, Convallaria majalis, Plantago
media; 2. ramura arcuita (1.15).
ARENICOL (lat. arenicolus, arenos us, nisipos), Care creste pe lerenuri nisi-
poase: Convoluvulus persicus, Alyssum obtusifolium ssp. borzeanum,
Silene thymifolia.
AREOLA (lat. areola, areola). Suprafaté mica, pata, edancitura, gropita,
alveolA (de obicei multiunghiulara sau colturoasa): serainte, fructe.
ARGINTIU (lat. argentatus, argenteus, argintiu). De culuare alba-argintie
lucioasa: peri matasosi, albi-argintii.
ARHEGON (gr. archaios, vechi; gone, nastere). Gametange femel in care se
dezvolta oosfera, caracteristic briofitelor si unor cormofite (Pteridofite si
Gimnosperme) (93.2,40).
ARHITIP a2
ARHITIP (gr. archaios, vechi; typos, model). Tipul stravechi din care au
derivat celelalte tipuri (in filogenie).
ARIL (lat. arillus, aril, stafida). Anexa cdrnoasA a unor seminte: 1. la
Nymphaea sp. arilul provine din dezvoltarea bazei funiculului: 2. ovulul
si samanta de la Taxus baccata sunt invelite partial de un aril cArnos de
culoare rosie. Samanta de Taxus astfel invelita simuleazA un ,fruct”
carnos numit galbuld (90.11).
ARILOD (lat. arillodium, aril; eidos, infatisare), AnexA carnoasa de culoare
rosie, dezvoltata exclusiv in jurul micropilului semintei: Evonymus
europaeus (90.13). V. ariloid.
ARINIS (lat. alnetum, arinis), Asociatie de arin (Alnus sp.). Sin. aninis,
alnetum.

ARIPAT (lat. alatus, aripat, cu expansiuni laterale). Prevazut cu muchii

aripate, foliacce: 1. tulpina si petiolul lat aripate: Lathyrus latifolius:
2. tulpina lat aripata: Genista sagittalis, Scrophularia umbrosa [S. alata):
3. petiol aripat: Citrus aurantium (3.12).
ARISTAT (lat. aristatus, aristat). Prevazut cu arista: 1. palee, glume, frunze
(24.9).
ARISTA (lat. arista, arista). Prelungire sau ramificatie filiforma, rigida si
ascutita a nervurii mediane, de obicei a paleii inferioare sau, mai rar, a
glumei la Poaceae: 1. palee cu a. apicale: Acnatherum calamagrostis,
Stipa sp., Oryzopsis; 2. palee cu a. dorsalA: Aira caryophyllea, Apera sp.,
Bromus japonicus, Alopecurus aequalis, Trisetum sp., Avena sp.; 3. palee
cu a. bazala: Calamagrostis arundinacea, Agrostis sp., Alopecurus
myosuroides; 4. glume a.: Polypogon monspeliensis.
Dupa forma, a. poate fi: 1. dreapta: Bromus erectus, Bromus commu-
tatus, Bromus ramosus; 2. flexuoasa/rasucita: Trisetum alpestre, Fes-
tuca gigantea; 3. divaricata (geniculata): Trisetum sp., Stipa sp., Avena
sp., Bromus squarrosus, Deschampsia flexuosa.
La Stipa sp. s.a. a. este articulata, flind alcatuita din doua segmente:
inferior, numit columnd, de obicei rasucit, si segmentul superior, numit
subula, scabru sau acoperit cu peri lungi,
ARIZA (gr. a, fara; rhiza, radacina; arrhizus). Planta lipsita de radacina. Rolul
radacinii poate fi preluat de: 1. frunze: Salvinia natans, Utricularia Sp.;
2. rizomi; Corallorhiza innata, Epipogon sp., Psilotum sp. (52.33); 3. tul-
pini si frunze: Ceratophyllum sp., Aldrovanda sp.: 4. tulpina redusa:
Wolffia arrhiza, Lemna minor, Tillandsia usneoides.
oa ATENUAT

ARTICULAT (lat. articulatus, articulat). Prevazut cu articulatii sau noduri

(54.5): 1. tulpini cu noduri distantate si internoduri lungi evidente:
culmul, calamusul, caulis-ul, scapul (v.); 2. arista a.: Stipa sp.; 3. lati-
cifere a.: Chelidonium; 4. par a. (15.6).
ARUNDINACENU (lat. arundinaceus, arundineus, arundinaceu). Asemanator
cu o trestie (Arundo dona).

ASCENDENT (lat. ascendens, ascendent, urcator). Tulpina la baza orizon-

tald, dupa care se ridica pe verticala: Veronica serpyllifolia, Vinca minor
(1.6; 2.6).
ASEPAL (lat. asepalis, asepale). Flori lipsite de caliciu: 1. caliciu bracteat
(alcatuit din bractei): Lonicera sp.; 2. caliciu trihomatos (alcatuit din peri):
unele Asteracee. Sin. aposepal.
ASEXUAT (lat. asexualis, asexuatus, asexus, asexuat). 1. lipsit de organe
sexuale masculine si feminine; 2. inmultire cu ajutorul germenilor
asexuati (spori, fragmente de organe vegetative, bulbi, tuberculi).
ASIMETRIC (er. a, fara; symetros, simetrie). Lipsit de plan de simetrie, adica
organe care nu se pot imparti prin nici un plan de simetrie in doua parti
enantiomorfe: 1. flori a.: atunci cand unul dintre verticilele florii este
alcAtuit din elemente inegale sau din elemente dispuse la distante inegale
fata de axa; Valeriana officinalis, Canna indica; 2. flori a. sunt si cele
spirociclice sau hemiciclice: Calycanthus sp., Rosaceae, unele Ranuncu-
laceae: 3. flori a. sunt si cele la care invelisurile florale, androceul sau
gineceul au suferit reduceri sau tranformari: a. la Valeriana sp. numai
una dintre cele trei carpele ramane fertila celelalie avorteaza; b. la Canna
sp., staminele se transforma in staminodii petaloide. Din stamina fertila,
dispusa in plan median, nu mai ramane decat o jumatate de antera;
4, frunze a.: Ulmus laevis, Celis sp., Morus sp., Begonia sp.
ASIMILATOR (lat. assimilans, asimilator). Organe care {.tosintetizeaza
datorita prezentei cloroplastelor in tesuturile lor superfi siale: 1. frunze,
stipele, sepale; 2. tulpini a. permanente, la Sarothamnus sp., Spartium
sp., Genista, Opuntia sp., 3. tulpini periodic a.: Poaceae; 4, radacini a.:
unele plante acvatice.
ASPRU (lat. asper, asperatus, aspru). Acoperil cu periaspri, rigizi (v. scabru);
frunze aspre: Xanthium strumarium (12.1).
ATENUAT (lat. attenuatus, atenuat). ingustat (micsorat) spre bazd sau spre
varf (90.3; 25.2,18): 1. frunza ingustata in petiol: Berberis vulgaris,
Bellis perennis; 2. frunza ingustata spre var.
AURICULAT 24

AURICULAT ([lat. quriculatus, auriculat). Prevazut cu auricula sau cu ure-

chiuse (10.7; 25,13; 33.7).
AURICULA (lat. auricula, auriculd, urechiusa). Apendice rotunjit in forma de
urechiusa: 1. petiol auriculat: Brassica napus; 2. baza limbului auri-
culata: Secale cereale, Triticum aestivum, Hordeum vulgare, Festuca
gigantea, Quercus robur, Nicotiana tabacum.
AUTOGAMIE (gr. autos, insusi; gamos, casatorie). Autopolenizare, adica
polenizare cu polenul aceleiasi flori. Are loc in florile hermafrodite homo-
game; orz, grau, ovaz, rosii, bumbac, in (63.1). V. polenizare autoclind.
AUTOHOR (gr. autos, insusi; choreo, a se raspandi). Care se raspandeste cu
ajutorul unor dispozitive proprii: 1. fructe a.: baca de la Impatiens sp..
Ecballium elaterium, capsula de la Geranium sp., Viola sp., Vicia sp.,
Ricinus sp., Hura crepitans.
AUTOPOLENIZARE (gr. autos, insusi; lat. pollinatio, polenizare). V. pole-
nizare.
AUTOTROF (gr. autos, insusi, singur; trophe, nutritie). 1. plante care au
capacitatea dea sintetiza substantele organice proprii folosind ca materii
prime, in exclusivitate, substante anorganice prin procesul de foto-
sinteza; 2. organisme chemosintetizante lipsite de pigmenti asimilatori,
capabile sa se hraneasca prin oxidarea unor substante din mediu:
bacteriile sulfuroase, nitrificatoare si feruginoase.
AUTUMNAL (lat. autumnalis, autumnal, de toamna). Care infloreste in
septembrie—octombrie, iar frunzele si fructele se formeaza in primavara
urmatoare (Colchicum autumnale).
AUXOBLAST ((gr. quxano, a creste; blastos, lastar). Lastar de crestere
alcatuit din muguri terminali si laterali, frunze in stadiul de protofila si
nomotile (49.10).
AXA (lat. axis, axa). 1. axa principala: linie reala sau imaginara care trece
prin centrul (axa) unui organ sau complex de organe, delimitand parti
simetrice ale acestora. Axa principala, axa mama sau primara caulinara
ori tulpina principala poate avea o crestere determinatd (definita sau
inchisa) atunci cand se termina cu o floare, sau nedeterminatd (indefinita,
deschisa), cand in varful ci se dezvolta un mugure vegetativ. Acesta
continua cresterea in lungime in perioada urmatoare dle vegetatic (14.22);
2.4. sccundara sau axa _fiicd: se dezvolta din tesutul axei principale sau
axei mama, imediat deasupra bazei frunzei, dupa dezvoltarea frunzei
(14.22): 3. a. de simetric a tulpinii: linia dreapta care uneste baza cu
varful tulpinii; 4. a. hipocotila: partea tulpinitei dintre radicula si cotile-
 25 AXIODROM

doane; 5. a. epicotila: tulpinita dintre cotiledoane si primele frunze pri-

mare; 6. a, inflorescentei: este axa mai dezvoltata pe care sunt inserate
axele secundare florifere mai subtiri; 7. a. florala sau receptacul: este
extremitatea putin umflata a pedunculului pe care sunt inserate pe-
riantul, androceul, gineceul; a. de simetrie se confunda cu a. florala, iar
planurile care se intretaie in aceasta a. sunt planuri de simetrie. Planul
sau planurile de simetrie care se intretaie in centrul florii, respectiv al
ciclurilor sau verticilelor florale poarta numele de a. florald (receptacul).
se deosebesc urmatoarele tipuri de a. florale: 1. cilindrica: a. micro-
blast (Cheiranthus cheiri); b. partial microblastica: microblastica cu un
internod intre caliciu si corola (Lychnis viscaria); microblastica cu un
internod (numit ginandrofor) intre corola si androceu (Passiflora sp.);
microblastul poate prezenta un internod (numit ginofor) intre androceu si
gineceu (Capparis spinosa, Cleome etc.); microblastul poate prezenta in
acelasi timp un ginandrofor si un ginofor (Gynandropsis sp.)}; 2. de forma
conicd sau sferied (Myosurus sp., Ranunculus sp.); 3. in forma de disc sau
cupd; astfel de flori se numese perigine. Daca cupa este tubuliformd ea
poarta numele de hipantiu ca la Rosa sp.; 4. a, florala in forma de butelie:
in acest caz floarea se numeste epigind ca la Galanthus sp. (11.2; 39.5,6;
49.10; 54.13,14).
AXILAR (lat. axilaris, axilar, de la subsuoara) Situat (dispus) sau rezultat in
axila: 1. floria.: sunt dispuse la subsuoara frunzelor obisnuite, pe un
peduncul separat: flori grupate, sunt flori singuratice care se formeaza in
numar mai mare sau mai mic la subsuoara unei frunze; pedunculii lor
florali nu alcatuiesc inflorescente. Ele pot lua nastere numai din muguri
axilarl principali (Daphne mezereum); atat din muguri axilari principali cat
si suplimentari (accesori). Mugurii pot fi toti muguri florali (Gentiana), sau
pot fi in parte foliari, in parte florali (Gleditsia), ori pot lua nastere din
muguri adormiti sau din muguri accesori pe tulpinile batrane (Cercis
siliquastrum); 2. placentatie a.: tesut placentar dispus pe carpele, in zona
axiala a florii, cu alte cuvinte tesutul placentar se confunda cu axa gine-
ceului, respectiv a florii (Aquilegia vulgaris); 3. primordii a. se formeaza in
subsuoara frunzelor pe partile plantelor tinere (7.2).
AXILA (lat. axilla, axila, subsuoara). Unghiul superior (care priveste spre axa
principala) format de o axa secundara (ramura, frunza) cu axa principala
(tulpina): 1. a. frunzei/bracteii; mugurii sau florile din subsuoara
frunzei/bracteii; 2. a. nervurilor, ramurilor, ete.
AXIODROM (pr. axio, axa; dromos, fuga, drum, cale). Nervatiune: cand ner-
vurile tertiare merg paralel cu nervurile secundare din care s-au dife-
rentiat.
 BACA (lat. bacca, baca, boaba). Fruct cu pericarpul carnos, de obicei in-
dehiscent, provenit dintr-un gineceu siticarp, mono- sau multiovular.
Este alcatuit dintr-o pielita fina la exterior (exocarp), un tesut de consis-
tenta carnoasa alcatuit din celule mari in care se observa o retea de
fas-
cicule libero-lemnoase (mezocarp); in centrul fructului, un tesut
carnos
(provenit din placente) mai dens decat precedentul (endocarp) in care se
afla semintele: 1. b. unisperma: curmala; 2, b, polisperma: boaba de stru-
gure, agrisele, patlageaua rosie, hesperida (85.2). Mai rar se intalnesc si
bace dehiscente: plesnitoare, slabanog.
BALISTIC (gr. ballo, a arunca; lat. ballisticus, balistic). Mod de diseminare,
prin aruncare (catapultare sau expulzare) a semintelor dintr-un fruct:
1. prin aruncare la Tropaeolum majus, Impatiens noll tangere (slabdnog);
2. prin catapultare: Scutellaria sp.; 3. prin expulzare: Ecballium ella-
terium (plesnitoare).
BALSAM (gr. balsamon, balsam). Rasina lichida sau semisolida care conti
ne
uleiuri eterice pana la 40%. In contact cu aerul pierde uleiurile eteric
e si
se solidifica. Se utilizeaza la prepararea lacurilor, vopselelor, cosmetica,
industria farmaceutica: in microscopie la efectuarea preparatelor du-
rabile.
BARBAT (lat. barbatus, barbat, barba). Prevazut cu smoc de peri lungi
(bar-
ba) (10.14; 12.8): 1. smocuri de peri cenusii sau albiciosi la subsi
wara
nervurilor (Tilia platyphyllos); cu smocuri de peri bruni sau ruginii
la
subsuoara nervurilor (Tilia cordata); cu smocuri de peri cenusii la ..ub-
suoara nervurilor (Cornus mas); 2. tepale externe barbate: Iris germa
nica;
3. tubul corolei barbat: Melampyrum barbatum: 4. paleele inferi
oare cu
peri lungi, bruni la Avena barbata.
 27 BLAPICULAT
—

BARBULAT (lat. barbellatus, barbulatus, barbulat). Prevazut cu smoc mic de

peri scurti.
BAZA FRUNZEI (lat. basis folii, baza frunzei). V. bazd.
BAZA LIMBULUI (lat. basis laminae, baza laminei (limbului). V. bazd.
BAZA (lat. basis, baza). Partea pe care se sprijina (fixeaza) un organ: 1. baza
Jrunzei — partea frunzei (petiolului axelor sau laminei) cu care aceasta se
fixeaza pe ramuri sau tulpini. B. frunzei nu lipseste niciodata comparativ
cu celelalte parti ale ei (11.1). Se prezinta sub forma de: a. dilatatie a
petiolului (Ranunculus ficaria); b. teacd (vagina); c. stipele; d. ohree v. si
Jrunzd; 2. b. laminei (limbului), partea opusa varfului, de unde incepe
petiolul (11.1); 3. b. tulpinii, partea opusa varfului tulpinii, care se supra-
pune peste cea a radacinii, cu sau fara frunze sau cu radacini adventive
(11.2); 4. b. raddacinii, partea opusa varfului radacinii, care se suprapune
peste cea a tulpinii, lipsita intotdeauna de frunze, fara radacini adventive
(11.2). La nivelul bazelor radacinii si tulpinii are loc trecerea de la struc-
Ao

tura radaciniila cea a tulpinii. Aceasta zona se numeste zona de trecere,

de tranzitie sau hipocotil.
both

BAZIFIX (lat. bazifixus, bazifix). Antere oscilante prinse de flament numai

intr-un singur punct, la baza acestora: Tulipa sp. V. antera.
BAZIFUGAL (lat. basifugalis, basifugus. bazifugal), Care se dezvolta de la
baza spre varf (flori, frunze, ramuri). V. acropetal.
BAZIPETAL (gr. basis, baza; lat. peto, a se indrepta spre). Dezvoltarea
primordiilor florale, rameale, foliare etc. incepand de la varful axei aces-
tora spre baza, unde se pastreaza o zona meristematica intercalara. Ca
urmare, primordiile cele mai tinere vor fi cele de la baza axelor respective.
Diferentierea bazipetala este foarte raspandita la fanerogame, in special
la Poaceae, Iridaceae, Caryophyllaceae, Linaceae, Gentianaceae, Planta-
ginaceae,
BAZITON (gr..basis, baza; tones, vigoare). Cu ramurile de la baza sistemului
de ramificatie mai promovate decat cele de la varf sau mediane de pe axa
py li

principala (8.10; 31.7).

BIACUMINAT (lat. biacuminatus, biacuminat). Cu doua varfuri prelung
me

ascutite.

BIAPICULAT (lat. biapiculatus, biapiculat). Prevazut cu doua varfuri, des-

picat la varf.
 BICAPITAT
26
BICAPITAT (lat. bicapitatus, bicapitat). Cu doua capete: 1. stigmatul la
Anchusa italica.
BICARPELAR (lat. bicarpeliaris, bicarpellatus, bicarpelar). Gineceu
sau fruct
alcatuit sau rezultat din doua carpele: 1. baca la Solanaceae; 2, sili-
cula/silicva la Brassicaceae: 8. gineceu b. ca la Apiaceae, Asteraceae
(63.9; 84,13).
BICICLIC (lat. bicyclicus, biciclic), Dispus in doua verticile
sau cercuri
concentrice: 1. dispozitia elementelor florale pe axa floral
a, pe doua
cicluri: Cannabis sp. (81.1).
BICOLATERAL (lat. bicollateralis, bicolateral), Dispus pe ambele laturi:
1. floem dispus pe ambele laturi, de o parte si de alta a xilemului-
Cu-
curbita pepo, Campanula sp.
BICOLOR (lat. bicolor, bicolorus, bicolor). Cu doud culori
: 1. frunze bicolore.
Sin. discolor.
BICONVEX (lat. biconvexus. biconvex). Convex
(boltit, bombat spre exterior)
pe ambele laturi.
BICORN (lat. bicornis, bicornutus, bicorn). Prevazut cu doud
coarne: 1, an-
terele cu dehiscenta poricida de la Ericaceae (Vaccinium sp.)}.
BICOSTAT (lat. bicostatus, bicostat). Prevazut cu doud coast
e longitudinale.
BICRENAT (lat. bicrenatus, bicrenat). Dublu crenat: 1.
frunze cu marginea
dublu crenata la Glechoma hederacea.
BICUSPIDAT (lat. bicuspidatus, bicuspidat). Despicat la
varf; 1. cu doua
varfuri (15.1).
BIDENTAT (lat. bidentatus, bidentat, bidintat). Dublu dinta
t: 1. marginea
frunzei bidintata.
BIENAL (bisanuall) (lat. biennis, bisanual). Planta cu o perioada
de vegetatie
de 2 ani, care germineaza primavara si fructifica in anul
urmator;
ierneaza in general cu o rozeta de frunze, deci numai prin orga
ne vege-
tative: Beta vulgaris, Apium graveolens, Daucus carota ssp. carota,
Verbascum sp.
BIFACIAL (lat. bifacialis, bifacial). Frunza cu doua fete
opuse, deosebite, cea
adaxiala orientata spre axa este palisadica; cea abaxiala inde
partata de
axa este marcata de tesutul lacunos si cordoanele
floematice ale
fasciculelor libero-lemnoase (39.5). Sin. heterofacial, dorsi
ventral.
 29 BIOCENOZA

BIFID (lat. bifidus, bifissus, bifidat). Despicat in doua (frunze, petale, stil etc.]
pana la jumatatea organului: 1. frunza despicata pana la jumatatea
act semilaminei (v. fidat) (28.2; 76.10); 2. stigmat cu doi lobi: Arnica
ili- montana.
ce
BIFLOR (lat. biflorus, biflor). Prevazut cu doua flori: 1. spiculete b.: Melica
nutans, Catabrosa sp., Secale cereale; 2. planta cu tulpini b.: Arenaria
uri biflora.
ua
BIFOLIAT (lat. bifoliatus, bifolius, bifoliat). Cu doua frunze: Scilla bifolia.

Ti:
BIFOLICULA (lat. bifolliculus, bifolicula). Fruct uscat, format din dowa foli-
abil=
cule cu dehiscenta longitudinala ventrala: Asclepias sp., Cynanchum sp.
BIFURCAT (lat. bifurcatus, bifurcus, bifurcat). De doua ori furcat-ramificat.
re. BILABLAT (lat. bilabiatus, bilabiat). Cu doua labii sau buze (78.15-20): 1. co-
rola gamopetala la Lamium sp., Euphrasia sp.
or} BILATERAL (lat. bilateralis, bilateral). 1. simetrie b.: atunci cand printr-un
organ se pot duce numai doua planuri de simetrie perpendiculare unul pe
ifl- altul, rezultand o parte anterioara si una posterioara, o parte dreapta si
una stanga intotdeauna egale. Simetria b. se poate deduce din simetria
radiara (64.1): 1. tulpina de la Opuntia sp. prezinta simetrie radiara in
le.
partea bazala, in timp ce cladodiile (turtite) au simetrie bilaterala; 2. cu
lta doua laturi ascutit-bimuchiate: tulpina si vagina frunzelor lateral
comprimate pana la panicula ca la Poa compressa (1.3; 53.7); 3. dispus
pe doua laturi (3.4). V. bisimetric.

BILOBAT (lat. bilobatus, bilobus, bilobat). Cu doi lobi (27.24; 76.1,6,7):

ed
1. frunza b.: Ginkgo biloba; 2. stigmat b.: Arnica montana.
BILOCULAR (lat. bilocularis, biloculatus, bilocular). Cu doua cavitati sau loji:
tie 1. antera biloculara, alcatuita dintr-o pereche de saci polinici sau o loja:
Or; Mentha aquatica; 2. ovar b.: Brassicaceae.
ae BILOMENTA (lat. bilomentus. bilomenta). Silicva (v.) articulata (strangulata)
ta, provenita dintr-un gineceu bicarpelar. La maturitate se disemineaza in
articule componente uniseminale: 1. silicva strangulata intre seminte la
Raphanus raphanistrum, Rapistrum perenne.
cle BIOCENOZA
(cr. bios, viata; koinos, comun). Comunitate de organisme legate
ale intre ele prin conexiuni multilaterale relativ stabile, care convietuiesc
intr-un anumit biotop.
 BIOTIP
30
BIOTIP (gr. bios, viata; typos, tip). Fenotipuri diferite (determinate de con-
ditiile de mediu) care apartin aceluiasi genotip.
BIOTOP (gr. bios, viata; topos, spatiu}. Teritoriu de viata limitat, cu condit
ii
ecologice relativ similare, populat de o biocenoza caracteristica.
BIPARTIT (lat. bipartitus, bipartit). Despicat in doua parti, pana dincolo de
jumatatea organului (28.4; 76.8,9).
BIPENATISECTAT (lat. bipinnatisectum, bipenatisectat). De dowa ori penati-
sectat; inciziile dintre lobi ating nervura mediana: Thalictrum lucidum,
Laserpitium prutenicum. V. penatisectat,
BIPINATIFID (lat. bipinnatus, bipinnati-, bipenat). De dowa ori penat com-
pus; inciziile dintre lobi nu depasesc jumatatea laminei: frunzele bazale
de la Glaucium flavum.
BISANUAL (lat. biennis, bisanual). Cu o durata de viata de doi ani (v. bienal).
BISEPTAT (lat. biseptatus, biseptat). Prevazut cu doi perehi despartitori.
BISERAT (lat. biserratus, biserat). Dublu serat: marginea frunzei de la Ulmus
procera, Ulmus minor (U. glabra, U. foliacea).
BISERIAT (lat. biseriatus, biseriat). Dispus in doud serii, siruri sau randuri
(5.5): 1. tulpina cu doua siruri longitudinale opuse de peri ca la Veronica
chamaedrys; 2. radicele pe dowa siruri (ortostihuri) ca la Beta vulgar
is,
Jerigi.
BISEXUAT (lat. bisexualis, bisexus, bisexuat, bisexual, bisex). Cu cele doud
sexe in aceeasi floare (cu androceu si gineceu in aceeasi floare): Tulipa SPp.,
Scilla sp. Sin, hermafrodit.
BISIMETRIC (gr. bisymmetricus, bisimetric, bilateral simetric). Organ prin
care nu se pot duce decat doua planuri de simetrie perpendiculare unul
pe altul. Una dintre parti este totdeauna dreapta sau stanga, anterioara
sau posterioara; partile corespunzatoare sunt intotdeauna egale: 1.
floa-
rea de la Galium aparine, Dicentra spectabills la care caliciul. corola si
androceul au fiecare cate patru planuri de simetrie: gineceul are numai
doua planuri de simetrie; floarea poseda deci doua planuri de simetrie si
este, prin urmare, b. (565.11; 81.5); 2. cladodiile de la Opuntia sp.
Sin.
simetrie bilaterald.,
BISTORT (lat. bistortus, rasucit de doud ori). Rizomul in forma de S de la
Polygonum bistorta,
BISULCAT (lat. bisulcatus, bisulcus, bisulcat). Cu doud brazde longitudin
ale.
 31 BRAHIBLAST

‘OT - BOSTRIX (gr. bostryx, bucla). Inflorescenta cimoasa, ale carei axe florifere
secundare se succed intotdeauna in aceeasi directie (fie spre dreapta, fie
spre stanga), deci nu in acelasi plan. Medianele fiecarei axe laterale
iti
secundare sunt asezate transversal fata de axele mama care le-au pro-
dus. Punctele de insertie ale bracteilor se succed de-a lungul unei linii
rde helicoidale. Schema de reprezentare nu poate fi decat in proiectie verti-
cala: Hemerocallis sp., Gladiolus sp. (70.2). Sin. cima helicoidala.
ati- BOTRIOCIMA (gr. botrys, ciorchine; kyma, und). Inflorescenté compusa
LEITt, heterotactica racemocimoasa, la care ramificatiile principale sunt ci-
moase, iar cele secundare racemoase: 1. cincin combinat cu umbela:
Chelidonium sp. (Papaveraceae); 2. bostrix combinat cu umbela: Torilis
3m -
sp. (Apiaceae); 3. ripidiu combinat cu capitul: Trifolium sp. (Fabaceae);
rale
4, slomerula (cima cu axe foarte scurte) combinata cu spiculete: Dactylis
glomerata (Poaceae); 5. cincin combinat cu racem: Phytolacca sp.
ial). (Phytolaccaceae); 6. bostrix combinat cu calatidiu: Cichorium intybus
fAsteracede).

BOTRITICA (gr. botrys, ciorchine). Inflorescenta racemoasa alcatuita dintr-o

nies
axa principala de pe care pornesc pediceli florali, fiecare de la subsuoara
unei bractee: Ribes sp.
luri
BRACTEAT (lat. bracteatus, bracteifer, bracteat). Prevazut cu bractei: flori
ucd
bracteate.
ris,
BRACTEE (lat. bractea, bractee — pl. bractei). Frunza modificata (hipsofila)
la subsuoara careia se dezvolta o floare/inflorescenta sau un mugure
ua
rameal (din care rezulta o ramura). Se gaseste intotdeauna pe partea
Sp.,
anterioara a planului median al florii: elementele involucrului, involu-
celului, gluma, spata (14.22; 51.13; 57.12; 74.4). V. hipsofild.
rin
BRACTEOLA (lat. bracteola, bracteolA, bractee mica). 1. bractee mica aflata
nul
la baza pedicelilor florilor, intre bractee si floare; la Magnoliatae
ara
(Dicotiledonate), b. stau de obicei in plan transversal: la Liliatae (Mono-
oa-
cotiledonate), b. se afld in plan median; 2. lodiculile de la baza staminelor
41 Si
la Poaceae; 3. involucelul de la baza umbelulelor; 4. b. de pe rizom de la
Tail
baza lastarului florifer la Paris quadrifolia (57.12).
e si
sinh. BRAHIBLAST (gr. brachys, scurt; blastos, lastar). Ramura cu internoduri
foarte scurte din cauza cresterii anormale, extrem de reduse (cativa mm),
care nu sé mai ramifica ulterior si care are o viata scurta. B. se recunose
usor prin numeroasele cicatrice care ie confera un aspect zbarcit, carac-
teristic si care reprezinta urmele frunzelor ce au alcatuit mugurele ter-
minal. B. se intalnesc la majoritatea pomilor fructiferi, arbustilor: Fagus
BRAHIDODROM 32

sylvatica, Betula sp., Malus sp., Larix sp., Ginkgo biloba. La pomii fruc-
tiferi (mar, par, prun, cires s.a.) b. sau ramurile scurte sunt acelea care
poarta muguri florali. Dezvoltarea b. este favorizatd prin tdieri anuale
(49.1-5). Sin. microblast, ramurd scurtd.
BRAHIDODROM (gr. brachys, scurt; dromos, fuga, drum). Nervatiune penata
sau palmata la care nervurile secundare se indreapta spre marginea
limbului, se subtiazd, se curbeaza si se anastomozeazA sub forma de
retea: Cerasus vulgaris, Rumex obtusifolius, Thymus alpestris (30.6).
BRAHISCLEREIDA (gr. brachys, scurt; skleros, dur). Sclereida scurta,
aproape izodiametrica: frecventa in scoarta, floemul, maduva tulpinilor
sau pericarpul unor fructe.
BRAHISTIL (gr. brachys, scurt; stylos, coloana). Stil mai scurt decat verticilul
de stamine: Primula sp., Convallaria majalis, Ranunculus sp., Anthriscus
cerefolium.
BRAHISTILIE (gr. brachys, scurt; stylos, coloana)-Cu stile mai scurte decat
staminele: 1. unele flori de la Primula officinalis, Lythrum salicaria.
BREVI, BREVIS (lai. brevis, scurt). Prefix care, introdus in termeni, reda
notiunea de scurt: 1. brevicaul, cu tulpina scurta; 2. brevirostru, cu
rostrul scurt; 3. brevistil, v. brahistil.
BROHIDODROMA (gr. brohos, lat; dromos, fu ga, drum). Nervatiune b.,
atunci cand capetele curbate ale nervurilor secundare se anastomozeaza
intre ele.
BRUNESCENT (lat. brunnescens, brunaceus, bruniu). De culoare brunie:
catafile, rizomi s.a.
BULB (lat. bulbus, bulb). Microblast cu frunze carnoase in care se depoziteaza
diferite substante de rezerva. Este alcatuit din disc (tulpina subterana
puternic metamorfozata), pe care sunt inserate frunzele (mai exact
vaginile), muguril si rdddcinile adventive. Unul dintre muguri, cel central,
se numeste terminal, ceilalti sunt axilari (de inlocuire). in sectiune
longitudinala se observa axa bulbului (mugure terminal), invelita de baza
frunzelor carnoase, care, la randul lor, sunt protejate de frunze uscate
externe: 1. La Allium cepa s.a., la alcatuirea bulbului iau parte si tecile
frunzelor normale (vagine). 2. La subsuoara frunzelor se pot forma mu-
guri axilari (Hyacinthus orientalis, Allium cepa s.a.).
In unele cazuri, mugurii devin bulbigori (bulbuli): la Muscari race-
mosum, Allium sativum; la usturoi substantele de rezerva se depoziteaza
in bulbisori (bulbuli) (44,2-7).
33 BULGARE DE ZAPADA

Dupa structura lor se cunosc: 1. B. simplu (solid) la Erythronium sp.,

Gagea sp. (44.6); 2. B. biscvamat (44.7); 3. B. tetrascvamat (44.8); 4. B.
multiscvamat (44.9); 5. B. monopodial (44.3); 6. B. simpodial (44.4);
7. B. tunicat (44.1); 8. B. semitunicat (44.2).
BULBIL (lat. bulbilus, bulb mic), Germene asexuat rezultat din tuberizarea
frunzulitelor mugurilor axilari in urma depunerii, In acestea, a unor
substante de rezerva: Dentaria bulbifera. La Poa bulbosa var. vivipara,
mugurii florali se transforma in bulbili (48.9-13).

BULBOTUBER (lat. bulbus, bulb; tuber, tubercul). Este un tubercul invelit

doar de cateva frunze (tunici), de obicei uscate. Tulpinile florifere supra-
terane se dezvolta din muguri terminali (Crocus sp., Galdiolus sp.) sau
axilari (Colchicum sp.). B. este un germene care face trecerea de la tu-
bercul la bulb (44.3; 46.3).
BULBUL (bulbil) (lat. bulbulus, bulbisor, bulbil). Muguri axilari tuberizati in
urma depunerii unor substante de rezerva. La usturoi, un bulbul este
alcatuit dintr-o tulpina redusa, in forma de disc, un mugure fixat pe
acesta si o frunza carnosa care inconjoara mugurele. Fiecare bulbul este
imbracat la exterior intr-o tunica (frunza) protectoare subltire, perga-
mentoasa, de culoare alba sau roz: Allium sativum, Muscari sp., Orni-
thogalum sp.
BULB SCVAMOS (lat. bulbus, bulb; squamatus, squamosus, scvamat,
scvamos, solzos). Bulb alcatuit din frunze carnoase mai mici si mai
inguste care sé acopera unele pe altele asemenea unor solzi de peste:
Lilium candidum, L. martagon (44.5-7).
BULB TUNICAT (lat. bulbus, bulb; tunicatus, tunicat, acoperit de un invelis
protector subtire). Bulb alcatuit din frunze (tunici) mari care se acopera
complet uncle pe altele. In sectiune transversala apare cu o structura
concentrica. Tunicile externe, aparatoare (catafile), sunt membranoase,
uscate si de culoare bruna. Tunicile interne sunt groase, carnoase si
incarcate cu substante de rezerva. Frunzele cele mai interioare sunt
subtiri; ele vor da nastere frunzelor supraterane. Din mugurele central se
va forma o axa florifera. Dupa inradacinare, tunicile carnoase se golesc
treptat de materii de rezerva, in timp ce un mugure axilar devenit bulbisor
va da nastere unui nou bulb, de unde si denumirea de bulb de inlocuire
pe care o mai poarta: Allium cepa, Hyacinthus sp., Tulipa sp., Scilla sp.,
Muscari sp. (46.2; 69.5).

BULGARE DE ZAPADA
— Inflorescenta cimoasa densa, alcatuita din flori
dense, in care cele periferice sunt mai mari decat cele de la mijloc, fiind
BURSICULA 34
insa complet sterile: inflorescenta de la Viburnum opulus var. roseum.
Sin. .Boule de neige™.
BURSICULA (lat. bursicula, bursicula). Mica escavatie (gropita) asezata
deasupra stigmatului in care este fixat retinaculul unei polinii la Orchi-
daceae (59.6; 61,20).
BUTAS (fr. bouture, butas). Fragment de organ vegetativ (frunza, tulpina,
radacina) care, pus in conditii optime, genereaza indivizi identici cu cei
din care a fost prelevat: 1. b. de frunza: Begonia sp., Sanseviera sp., Ficus
sp.; 2. b. de ramuri, tulpini: Vitis vinifera, Morus nigra, Salix sp.; 3. b. ra-
diculari (prevazuti cu muguri): cires, zmeur, Paulownia, mar, par (v.
cormospori radiculari).
BUTASIRE — Tehnica practicata in horticultura in vederea multiplicarii
rapide a unor plante cu valoare economica: 1. b. artificiala: un fragment
tulpinal (v. butas) cu doua, trei frunze de muscata sau alta planta, pus in
nisip umed va forma radacini la scurt timp; 2. b. naturala: un fragment de
rizom (Nymphaea sp., Nymphoides sp.), sau de tulpina cu cateva frunze
(Potamogeton sp., Ceratophyllum sp.).
CA

CA
PiLITL.

fata
rchi-

ina,
1 cel
‘icus
. Ta-
r (Vv.

cari
CADUC (lat. caducus, caduc, cAzator). Organ vegetativ sau reproducator care
nent
is in
se detaseaza devreme, inainte de incheierea perioadei de vegetatie:
1. caliciu c.: Papaver sp.,, Chelidonium majus; 2. stipele c.: Tilia sp.,
it de
Malus sp., Ulmus sp., Pelargonium sp.; 3. scvamele mugurale de la Salix
Inze
sp.; 4, corola c. (77.7).
CALAMUS (lat. calamus, calamus). Tulpina fara noduri umflate, plind, spon-
sioasa sau fistuloasa, neramificata, cu frunzele dispuse in partea bazala:
Juncus sp., Scirpus sp., Cyperus sp.
CALATIDIU (gr. kalathos, cosulet). Inflorescenta racemoasa, care se deose-
beste de capitul numai prin forma sa turtita (cu aspect de disc) si prin
aceea ca este insotita intotdeauna de un involucru: 1. inflorescenta de la
Asteraceae: Helianthus annuus, Carlina acaulis, Telekia speciosa, Lappa
mayor.
CALICIU (gr. kalyx, cupa, caliciu). Ciclul extern al periantului aleatuit din
totalitatea sepalelor (75.1-20). 1. c. foliaceu, din sepale verzi: Viola sp.,
Rosa sp.; 2. c. petaloid, alcatuit din sepale colorate altfel decat verde:
Tulipa sp., Lillum sp., Salvia splendens, Fucsia sp.; 3. c. bracteoideu,
alcatuit numai din bractei: Bryonia sp., Lonicera sp.; 4. c. trihomatos,
alcatuit din peri: unele Asteraceae, Valeriana sp.; 5. c. acrescent (v.), este
un ¢. gamosepal persistent, care dupa fecundatie se transforma intr-un
invelis aparator al fructului: Physalis alkekengi (75.19).
Dupa raportul dintre sepale se cunosc: 1. c. dialisepal (v.): Brassi-
caceae, Ranunculaceae.
Dupa dispozitia fata de petale, c. dialisepal poate fi: erect (Brassi-
caceae), patent (Pyrola sp.} sau rdsfrant (Ranunculus sardous, R. re-
pens etc.); 2. c. gamosepal (v.): Solanaceae, Primula sp., Lamiaceae.
CALICUL 36

Dupa forma, c. gamosepal poate fi: campanulat (Cucubalus baccifer,

Gentiana sp.), infundibuliform (Primula officinalis), umflat (Silene vulgaris,
S. inflata), urceolat (Hyoscyamus sp.), tubulos (Dianthus sp.), bilabiat
(Melissa sp.) sau umflat in partea superioara in forma de scut (Scutella-
ria sp.).
Dupa durata sa de viata, se cunosc: c. caduc (Papaver sp.) si c. per-
sistent: Malvaceae, Solanaceae, Lamiaceae, Scrophulariaceae.
Dupa numarul ciclurilor de sepale, se deosebesc: 1. c. simplu, alcatuit
dintr-un singur ciclu de sepale; 2. c. dublu, aleatuit din doua cicluri de
sepale, unul intern si altul extern, numit calicul. De regula, ciclul extern
este format din concresterea hipsofilelor de la baza sepalelor: Fragaria
sp., Potentilla sp. (74.5-8;14-18; 75.1-20).
CALICUL (gr. kalyx, cupa, pahar). Caliciu suplimentar (exterior) rezultat din
concresterea la baza a stipelelor sepalelor (Fragaria vesca, Potentilla sp.)
sau a hipsofilelor de la baza sepalelor (Malva sp.) (57.18).
CALIPTRA (piloriza, scufia) (gr. kalyptra, capac). Formatiune asemandatoare
unei scufii, alcatuita dintr-un tesut specializat permanent reinnoit o data
cu adancirea radacinii in sol; protejeaza varful radacinilor la marea
majoritate a plantelor (7.2).
CALUS (lat. callus, tesut de cicatrizare), 1. tesut nediferer tiat, secundar, care
se formeaza pe organele vegetative ranite din tesutul (aiat sau descoperit Cc.
In urma ranirii; din calus se formeaza muguri adventini respectiv, ramutri
adventive sau rdddcini adventive; 2. tesut nediferentiat, secundar, re- C.
zultat in urma culturii in vitro a celulelor sau fragmentelor de tesut.
CAMEFITE (gr. chamai, pe pamant: phyton, planta). Plante perene, scunde,
care au mugurii de regenerare (de icrnare) imediat deasupra solului C.
(25-30 cm): Veronica officinalis, Vinca sp., Lysimachia nummularia,
Artemisa absinthium, A. maritima (94.1).
CAMPANULAT (lat. campanulatus, campanuliformis, campanulaceus, cam-
panulat, campanuliform, campanulaceu). Corold (gamopetala) sau C:
caliciu (gamosepal) in forma de clopotel (6.2): 1. corola c.: Campanula sp.;
Oe

2. Caliciu c.: Gentiana sp. (75.2).

CAMPESTRU (lat. arvalis, arvensis, arvicolus, campestru). Plante care cresc
pe camp, in zona de campie: Acer campestris, Veronica arvensis, V.
praecox, V. persica, V. opaca, Sambucus nigra, Valerianella sp.
CAMPILODROM (gr. kampylos, kamtos, curbat; dromos, fu ga, drum).
Nervatiune penata sau arcuata la care nervurile secundare simple sau o
 <7) CAPITUL
er, singura data ramificate la varf pornesc aproape perpendicular de pe
1s, nervura principala sise unesc sub marginea laminei (31.3).
el In cazul nervatiel arcuate, nervurile longitudinale se curbeaza la baza
la- pentru a se uni la varful laminei; nervurile secundare aproape perpen-
diculare pe cea mediana simple sau o singura data ramificate din varf
ér- ajung la marginea limbului fara sa se anastomozeze: Alisma plantago-
aquatica (30.4).
uit
CAMPILOSPERM (gr. kampylos, curbat: sperma, samanta). Endosperm de
forma curbata: Conium maculatum, Cachrys sp., Turgenia latifolia (89.3).
TT
ria CAMTODROM (sr. kamptos, curbat; dromos, fuga, drum, cale). Nervatie
arcuata la care nervura mediana este alcatuita din suma nervurilor
secundare si intermediare longitudinale. Acestea se desprind treptat, se
lin
: Dp.)
curbeaza spre marginea laminei si concresc succesiv sub marginea
acesteia: Alismataceae, Hosta sp., Rhamnus frangula s.a. (30.5).

ire
CANALICULAT (lat. canaliculatus, canaliculat). Scobit longitudinal, in forma
de canal sau de jgheab (28.7; 54.8.9): 1. petiol canaliculat: Petasites
ita
kablikianus, Tussilago farfara, Helianthus annuus: 2. fructul adanc
brazdat: Valerianella pumila ssp. pumila; 3. frunze canaliculate: Plantago
maritima, Muscari sp.
are:
CANESCENT (lat. canescens, canescent). De culoare alb-cenusie: 1. frunzele
Tit
c. de la Potentilla canescens.
uri
re- CAPILACEU (lat. capillaceus, capillaris, capilliformis, capilaceu, capilar). Fin
si subtire, ca firul de par: 1. stigmatele de la Zea mays; 2. frunzele de
Potamogeton trichoides, P. pectinatus.
CAPITAT (lat. capitatus, capitat). Prevazut cu o parte terminala globuloasa
sau cu flori adunate in capitul: 1. peri capitati: Pelargonium zonale,
Mentha sp.; 2. inflorescenta: Trifolium sp.; 3. stigmat globoid (capitat) la
Primula officinalis, Polygonum sp., Cuscuta sp.
CAPITUL (lat. capitulum, capitul). I. Inflorescenta racemoasa caracteristica
Asteraceelor, de forma globoida sau usor dilatata, alcatuita din nume-
roase flori sesile sau scurt pedicelate dispuse pe o axa principala comuna
globuloasa sau usor dilatata (receptacul), plina (compacta) sau goala;
1, axa principala (receptacul) conica, goala (Matricaria chamomilla); 2. axa
principala (receptacul) semiglobuloasa, compacta (Matricaria inodora);
3. axa principala (receptacul) usor dilatata (Trifolium sp. etc.) (66.19;
ni}. 67.1; 83.19). II. c. compus (Leontopodium alpinum), alcatuit din mai
it multe capitule individuale. V. calatidiu.
CAPITULIFORM 36

| tai
CAPITULIFORM (lat. capituliformis, capituliform). In forma de capitul.
CAPSIMERA (dim. de la capsula, capsula mica; meros, parte). Fruct partial
(fructulet) monosperm, component al unui fruct multiplu. Fiecare c. pro-
vine dintr-o carpela libera a gineceului apocarp sau dintr-o carpela a unui
gineceu sincarp, care la maturitate se desface in tot atatea fructulete cate
carpele are gineceul sau intr-un numar dublu fata de numarul de carpele
ale acestuia. V. cheia pentru determinarea tipurilor de fructe; v.fructulef.
CAPSULA (lat. capsula, capsula). 1. tip de fruct uscat, dehiscent provenit
dintr-un gineceu mono- sau multicarpelar: folicula (v.), pastaia (v.), silicva
(v.), pixida (v.) (82.6-12; 88.1-7); 2. c. sau urna sporifera la briofite.
CAPUT (lat. caput, capitis, cap). Partea terminala umflata sau sferoidala a
unui organ: capitulul de la Serratula caput-najae.
CARENAT (lat. carinatus, carinifer, corabie, luntre, carenat). Flori, fructe,
seminte. frunze prevazute cu o proeminenta (28.6): 1. flori carenate, in
forma de corabie la Fabaceae; 2. paleile la unele Poaceae (Poa sp.,
Triticum sp. etc.); 3. frunzele de la Carex sp., Cyperus fuscus, Sparganium
simplex.
CARENA (lat. carina, carena). Creasta sau muchie longitudinala sau trans-
versala pe un organ: 1. locul de alipire a celor doua petale anterioare
(inferioare) care formeaza luntrita la Fabaceae (77.6). Sin. luntritd.

CARIOPSA (gr. karion, nucd, nucleu, cariopsa: opsis, aspect). Fruct uscat
indehiscent monosperm, unilocular, provenit dintr-un gineceu bicarpelar
sau pseudomonome;r, cu pericarpul concrescut cu samanta, caracteristic
Poaceelor: 1. c. golasa: Triticum sp., Secale cereale, Zea mays (86.16,17);
2. c¢. imbracata, adica aderenta cu paleile: Hordeum sp., Avena sp.
(82.14). Din punct de vedere morfogenetic, c. este o nucd, numita popular
-bob" — boabe de grau, de porumb (89.5).
CARPELA (sr. karpos, carpela, fruct). Element fertil, de natura foliara, care
intra in componenta gineceului. Pe partea interna a carpelei se formeaza
unul sau mai multe ovule. O singura c. este similara cu un gineceu
monocarpelar, fiind alcatuita din ovar, stil, stigmat (82.1; 83.1-20;
84.1).
CARPOFOR (gr. karpos, fruct; phoreo, a purta). Axa (axe) de origine carpelara
sau numai la baza axiala (receptaculara) de care sunt atasate semifructe
sau mericarpe. C. poate sa-si aiba originea si in ginofor (v.): 1. c. bifid: la
maturitate cele doua mericarpe ale cremocarpului (v.) se separa unul de
altul de-a lungul zonei de concrestere a celor doua carpele, ramanand
 39 CAUDEX

alasate de c. bifid: Apiaceae; 2. la Acer sp., cele doud nucusoare uni-

seminale rezulta dintr-un gineceu bicarpelar sincarp. Fiecare dintre cele
doua fructulete (nucusoare) sunt insotite de cate o aripioara de natura
1ui pericarpelara si un suport de aceeasi natura numit carpofor (80.1;
ate 88.13,14). Sin. pedicelul semifructului.
ele
ef.
CARPOGENEZA (gr. karpos, fruct; genesis, formare). Procesul de formare a
fructului, care incepe dupa fecundatia ovulului.
nit
OGL
CARTILAGINOS (lat. cartilaginosus, cartilagineus, cartilaginos, cartilagineu).
Rezistent, elastic, translucid, asemanator unui cartilaj: 1. marginea frun-
z€lor la Eryngium (Apiaceae), Vaccinium vitis-idaea (25.19).
CARUNCULA (lat. caruncula, caruncula). Proeminenta carnoasa pe tegu-
mentul seminal, de origine integumentala, care apare in regiunea micro-
pilara; de obicei colorata, bogata in substante de rezerva: c. de pe semin-
tele de Ricinus communis, Chelidonium majus (90.9). Sin. elaiozom.

TTL
CASTANIU (lat. castaneus, castaniu, brun). De culoare brun-roscata: culoa-
rea fructului de Aesculus sp.

15-
CATACOROLA (gr. kata, in jos; lat. corolla, coroana). Corola secundara exter-
are
na: Azalea sp., Gloxinia sp.
CATADROM (gr. kata, in jos; dromos, fuga, drum). Ramificatiile nervurilor
cat
tertiare orientate spre baza laminei mai numecroase decat cele orientate
spre vart (64.2).
stic CATAFILA (gr. kata, in jos; phyllon, frunza). Frunze incomplet dezvoltate sau
7); rudimentare, de obicei de culoare bruna si lipsite de petiol. Se prezinta
Sp. sub diferite forme: 1. teci (vagine) rezultate in urma reducerii limbului:
lar Orobanche sp.; 2. scvame rizomale (frunze rudimentare) — se gasesc la
subsucara mugurilor de pe rizomi; 3. tunicile (frunze uscate) care in-
Are
velesc bulbii si bulbo-tuberii (46.2,3); 4. solzii mugurali (bractei pro-
lectoare) care protejeaza varful vegetativ meristematic. Catafilele pot fi
U1
caduce ca la muguri si uniirizomi si persistente ca la bulbi.
20; CATATONIC (gr. kata, in jos: tonos, vigoare). Nervurile tertiare orientate spre
baza laminei mai promovate decat cele orientate spre varf: Helleborus
ara
Joeticlus (64.4).
cle CAUDAT (lat. caudatus, caudat). Prevazut cu o prelungire in forma de coada
‘la (82.18): 1. antere c., cu apendici filiformi la baza: Inula sp.
de
CAUDEX (lat. caudex, trunchi}. 1. tulpina nearticulata, scurta, carnoasa, in
general neramificata, plurienala. C. se termina printr-o axa florifera
 | fe
CAUDICULA 40

articulata: Agave sp., Sempervivum sp.; 2. tulpina plantelor lemnoase

(arbori), a ferigilor arborescente, palmierilor (17.1).
CAUDICULA (lat. caudicula, caudiculum, pedicel, caudicula). Pedicelul
poliniei la Orchidaceae (10.12; 69.6; 73.8).
CAULIFLORIE (lat. caulis, tulpina; flos, floare). Situatia cand florile apar
inaintea infrunzirii si se formeaza din mugurii axilari de pe tulpinile
principale sau ramurile varstnice ([batrane) sau din mugurii adormiti:
1. flori formate din mugurii axilari principali: Daphne mezereum: 2. flori
formate atat din mugurii axilari principali cat si din cei suplimentari
(accesori): Gleditsia sp.; 3. flori care se formeaza din mugurii adormiti sau
din mugurii axilari sau suplimentari (accesori) de pe tulpinile batrane:
Cercis siliquastrum (arborele lui luda), Fagus sp., Quercus sp.
CAULINAR (lat. caulinaris, caulinus, caulinar, tulpinal). Care apartine sau
creste pe tulpina: 1. fascicule libero-lemnoase c.: 2. frunze; 3. carceide
natura c.: Vilis sp.
CAULIS (lat. caulis, tulpina). Tulpina verde, moale, putin sclerificata, articu-
lata, fistuloasa sau plina, caracteristica plantelor erbacee anuale sau
bienale: Apiaceae, Lamiaceae, Asteraceae (v. tulpina). De multe ori,

a
caulis-ul este o continuare a caudexului (v.).
CAULOGENEZA (gr. kaulos, tulpina; genesis, formare). Procesul de formare
a tulpinii.
CAULOID (lat. caulis, tulpina; gr. eidos, asemanatoare). Partea talului ase-
manatoare tulpinii cormofitelor, dar numai ca functie. Caracterizeaza
unele alge brune ca: Macrocystis, Laminaria, Cystoseira, precum si
Briatele: Polytrichum, Mnium, Sphagnum. V. tal.
CAULOM (lat. caulis, tulpina; gr. kaulos, tulpina). Termen general care se
refera la: 1. totalitatea axelor de origine tulpinala ale unci specii de planta;
2. totalitatea formatiunilor analoage tulpinii (cauloizilor) de la unele
talofite,
CAULORIZA (gr. kaulos, tulpina; rhiza, radacina). Organ subteran in forma
de radacina tuberizata, rezultat dintr-o combinatie intre radacina si
ee

tulpina (hipocotil si epicotil), cu predominarea tulpinii (19.8; 46.1): 1. la

sfecla rosie si furajera, c. rezulta din participarea predominata a hipo-
cotilului sia unei mici parti din radacina principala; 2. la telina (Apium
graveolus var. rapaceum) se tuberizeaza atat radacina primara cat sio
mare parte din hipo- si epicotil,
=
 41 CENANTIU

CARNOS (lat. carnosus, carnos, pulpos, cu tesuturi carnoase si suculente):

ote
1. radacini c.: in tesuturile lor se depoziteaza diferile substante de re-
zerva. Ca urmare, radacinile c. sunt fragede cel putin in primele etape de
ul dezvoltare: Daucus carota, Raphanus sp.; 2. tulpina si frunze c.: alcatuite
din tesuturi de stocare a diferitelor substante de rezerva, inclusiv apa
(tesuturi acvifere): Portulaca oleracea; 3. plante c. adaptate sa traiasca in
le zone secetoase. Aceste plante, desi apartin unor familii diferite, prezinta
Hi: anumite asemanari morfologice si structurale (tesuturi acvifere). Aseme-
nea fenomene de convergenta se datoreaza conditiilor de viata identice.
Ti
5 Astfel, Cactaceele, Asclepiadaceele si Euforbiaceele prezinta interesante
Ee adaptari morfo-structurale de convergenta.
LU

e CATARATOR (lat. adligatus, cAtarator, fixator). Tulpini, fructe, seminte care

se prind pe diferite suporturi cu ajutorul unor peri sau ghimpi retrorsi
earacteristici: 1. la Galium aparine, G. uliginosus, Rubus sp., tulpinile
jis sunt prevazute cu ghimpi (emergente) retrorsi; la Asperugo procumbens
le tulpina este prevazulta cu peri scurti uncinati, indreptati in jos.
CARCEL (lat. cirrus, carcel). Ramuri, frunze sau petioluri transformate in
A- organe cu ajutorul carora plantele se agata de diferite suporturi: 1. c. de
iu origine caulinara: Vitis sp., Parthenocissus quinquefolia — la care varful
ae carceilor caulinari se tranforma in ventuze adezive cu care se ataseaza de
ziduri; 2. c. de origine foliara: Bryonia dioica, Lathyrus aphaca, Pisum
re
sativum ete.; la Tropaeolum sp., Clematis vitalba agatarea plantelor se
face cu ajutorul petiolurilor transformate in c. (22.16; 50.8); 3. c. de
natura radicala: Vanilla sp., caz rar intalnit; 4. c. de natura stipelara:
= Smilax aspera.
= CEARA (lat. cera, ceara). Produs al procesului de metabolism care, in exces,
7 se depune pe suprafata organelor vegetative, seminte si fructe, sub forma
unui strat continuu de grosimi diferite sau sub forma de gramajoare;
sc 1. vagina, lamina (cel putin in jurul ligulei) si nodurile tulpinii albas-
i: trui-ceroase: Festuca vallesiaca; 2. fruct negru-albastrui brumat: Prunus
le spinosa, Prunus domestica, Vitis vinifera.
CECIDIE (gr. kekis, gala, ceea ce prolifereaza). V. gald.
a CELOSPERM (gr. koilos, gAunos, fistulos; sperma, samanta). Endosperm
ee gaunos: Bifora radians; Daucus sp., Caucalis sp. (83.3).
eS CENANTIU (gr. Icoinos, comun; anthos, floare; lat. coenanthium, cenantiu).
i Inflorescenta de tip cimos alcatuita din numerosi pediceli floriferi scurti,
- concrescuti cu receptaculul cdrnos: 1. c. deschis — in forma de disc:
Dorstenia sp. (67.3); 2. c. inchis — in forma de urna: Ficus carica (67.4).
CENANTOCARP 42

CENANTOCARP (gr. koinos, comun; karpos, fruct). Fructe provenite din

inflorescente. La maturitate raman impreuna: Fagus sp. (jir), Maclura sp.,
Morus sp. (soroza), Ficus carica (sicona), stiuletele de la Zea mays. Sin.
Jructe compuse sau cenantocarpe.
CENOBIU (gr. koinobion, viata in comun}. Grupare de celule (indivizi) inde-
pendente, de aceeasi varsta, delimitate de un invelis comun. Scoasa din

sts eal lisillisallidaliemeiaeeiansiieiiiieai

grupare, o celula (individ) poate sa-si duca viata independent de restul
celulelor ramase: Protococcus sp.
CENOCARP (gr. koinos, comun; karpos, fruct). 1. gineceu alcatuit din carpele
concrescute atat pe margini, cat si printr-o parte din suprafata lor:
2. fructe compuse rezultate din inflorescente: soroza, sicona, stiulete.
CENOZA (gr. Koinos, comun). Plantele sau animalele din acelasi biotop.
CENTRIFUGAL (lat. centrifugalis, centrifugus, centrifugal). Care se dezvolta
de la centru spre exterior: inflorescente c. sau cimoase [v.).
CENTRIPETAL (lat. centripetalis, centripetus, centripetal; lat. centrum, cen-
tru; peto, a se indrepta). Care se dezvolta de la exterior spre centru: 1. in-
florescenta c. sau racemoasa (V.).
CERAT (lat. ceratus, cereolus, cerat). Acoperit cu un strat de ceara: 1. frun-
zele de la Brassica oleracea var. capitata, Festuca vallesiaca; 2. fructele
de la Prunus spinosa, Vitis vinifera.
CERATIU (lat. ceratium, ceratiu; gr. keration, cornulet). Tip de capsula
silicviforma bivalvata lipsita de replum (v.), provenita dintr-un gineceu
bicarpelar: 1. capsula articulata cu ambele capete ingustate (Hypecoum
ponticum); 2. capsula oblonga uniloculara, multisperma (Corydalis sp.).
CERULESCENT (lat. caerulescens, albdstrui). De culoare albdstruie sau
aproape albastra-cerulce: corola albastra-albdstruie: Anagallis: faemina
(A. coerulea), Sin. subceruleu.
CERULEU (lat. caeruleus, albastru). De culoarea albastra a cerului: 1. corola
albastra-azurie: Anchusa procera.
CESPITOS (lat. caespitosus, cespitos). Cu tulpinile unele langa altele for-
mand o tufa (o masa compacta de tulpini sau frunze): Festuca altissima,
Nardus stricta.
CHENOCLORANTIE (gr. chaino, a se deschide; chloros, verde; anthos, floare).
Caz teratologic care consta in aparitia unor frunze verzi printre ele-
menitele florii.
Se
reee
= 43 CICLIC
in
CLANEU (er. kyanos, ,albastrita* claneu). De culoare albastra ca si culoarea
florilor de Centaurea cyanus.
CIATIU (gr. kyathos, cupa). Inflorescenta complexa caracteristica Eufor-
as biaceelor, alcatuita dintr-o cupa rezultata din concresterea a cinci bractei
eo care alterneaza cu patru glande nectarifere semilunare. In cupa se afla
ul staminele si gineceul astfel incat, aparent, ciatiul se aseamana cu o floare
hermatrodita.
La subsuoara celor cinci bractei se dezvolta cinci cime unipare scor-
‘le pioide (monocazii), alcatuite fiecare din cinci stamine dispuse in cincin.
iT; Fiecare stamina este considerata o floare masculina, deoarece pe fila-
mentul staminal se afla o gatuitura circulara care indica locul de inserare
a invelisului floral sau, uneori, chiar un invelis floral mai mult sau mai
putin redus.
ta in centrul cupei se afla o floare feminina alcdtuita dintr-un gineceu
3-carpelar fixat pe un pedicel (carpofor) care se ridica deasupra cupei
_ (68.6; 80.1). Sin. umbeld cinciniferd. V. inflorescenfe compuse homo-
oy tactice.
CICATRICE (lat. cicatrix, cicatrice). Urme lasate pe unele organe vegetative
i sau reproducatoare: 1. c. foliara; 2. c. carpelara (90.16); 3. c. stilara:
le Vaccinium sp. (90.17).
CICLIC (gr. kyklos, cerc). Ciclic, circular, dispus in cerc sau in verticile
A concentrice: 1. elementele florale: caliciu (K), corola (C), androceu [A],
gineceu (G), dispuse in verticile (cercuri) sau pe cercuri concentrice:
u
A K, C, G,,) (Viola sp.).
Se cunosce flori: 1. monociclice (v.), cand elementele florii sunt dispuse
pe un singur cere: Salix sp. In cazul in care corola este gamopetala,
ul staminele formeaza un singur verticil (Solanaceae, Boraginaceae, Primu-
a laceae etc.); rar se intampla sa avem doua verticile (Ericaceae). La
Dialipetale, staminele sunt dispuse pe un singur verticil (Vitis sp., Linum
‘5 sp., Hypericum sp.) sau pe doua (Dianthus sp., Geranium sp., Sedum sp.);
rar sunt dispuse pe mai mult de doua verticile (Fragaria sp., Rosa sp.,
Aguilegia sp., Nigella sp.); 2. diciclice (v.), cand elementele florale sunt
dispuse pe doua cercuri concentrice: Cannabis sativa; 3. triciclice (v.),
E, elementele florale sunt dispuse pe trei cercuri concentrice: Acer sp.;
4, tetraciclice (v.), elementele florale sunt dispuse pe patru cercuri con-
centrice: (sepale, petale, stamine, carpele): Solanaceae si cele mai multe
flori; 5. pentaciclice (v.), elementele florale sunt dispuse pe cinci cicluri
(doua cicluri de tepale, doua de stamine si unul de carpele): Liliaceae;
6. hexaciclice (v.), fori alcatuite din sase cicluri de elemente: Lauraceae.
CICLU Ag

|a
Dupa numarul elementelor dintr-un ciclu, florile sunt: 1. monomere (£1.
femeiasca Typha) 2. dimere (v.), 3. trimere (v.), 4. tetramere (v.), 5. pen-
tamere [v.), 6. hexamere [v.), 7. polimere (v.).
in ceea ce priveste androceul, se deasebesc: 1. flori haplostemone (v.),
2. flori diplostemone (v.), 3. flori triplostemone (v.), 4. flori obdiploste-
morte [V.).
CICLU (gr. Kyklos, cerc, ciclu). Verticilul de elemente (mai mult de doua)
inserate la acelasi nivel: 1. ciclu de sepale, petale; 2. partea spiralei
generatoare care uneste punctele de insertiune a doua frunze de pe
acelasi ortostih (v.); 3. c. de dezvoltare: etapele morfologice (c. mono-
genetic, c. digenetic, c. trigenetic) si citologice (c. haplofazic, c. diplofazic,
c. diplo-haplofazic) prin care trece o planta in ontogenia sa (40.1-3). Cl
CIFELA (gr. kyphella, adancitura). 1. adanciturd in stratul cortical inferior al
talului unor licheni; 2. gonidie (alga lichenicad) cupuliforma.
CILIAT (lat. ciliatus, cilifer, ciliat, cilifer). Prevazut cu peri pe margini (12.23;
26.1,14,29): 1. frunze c. ca la Carex sylvatica, Fagus sylvatica, Semper-
vivum tectorum; 2. samara c. pendula ca la Ulmus laevis.
CILINDRIC (lat. cylindrus, cilindru). De forma cilindrica: 1. tulpina fistuloasa
circulara in sectiune transversala, adica cu diametrele aproximativ egale:
tulpinile de Conium maculatum, Juncus gerardi; 2. radacina c. la Dic-
famnus albus (18.8); 3. frunza de la Sedum acre; 4. petiolul de la Tro-
paeolum majus (53.11); 5. par c. (14.10); 6. coroand c. (42.15). cl
eS
CIMA (gr. kyma, unda). Tip de inflorescenta simpodiala la care axa princi-
pala, aparent comuna sau unitara, este intotdeauna alcatuita dintr-o
EET

succesiune de axe de ordine si de varste diferite. Toate axele au o crestere Cl

determinata sau definita intrucat se termina, fiecare, cu cate > floare.
cS

Florile se dezvolta in sens centrifug, de unde rezulta ca cele mai tinere

sunt situate catre periferie (67.5; 68.5). Sin. inflorescente definite, in- oe
ag

chise, centrifugale, monohaziale.

se deosebesc trei tipuri mari: 1. monohaziu (v.), 2. dihaziu (v.) (67.7), Cl
se

3. pleiohaziu (v.) (67.9).

CIMOBOTRIE (gr. kyma, unda; botrys, ciorchine). Inflorescenta compusa
heterotactica racemo-cimoasa: 1. spicul combinat cu dihaziul (floarea
feminina de la Carpinus sp.); 2. spicul combinat cu pleiohaziul sau
dihaziul (inflorescentele de la Lamiaceae); 3. spicul combinat cu ripidiul: Cl
Statice, Plumbaginaceae; 4, ament cu dihazii: Betula sp., Alnus sp.:
9. racem combinat cu cincin: Aesculus (Hippocastanaceae); 6. racem
combinat cu pleiohaziu: unele Lamiaceae: 7, umbelA combinata cu
45 _ CLASA

bostrix: Haemanthus (Amaryllidaceae); 8. capitul combinat cu cincin:

Armeria (Asteraceae); 9. capitul combinat cu bostrix: Allium (Lillaceae).
CINCIN (lat. cincinus, cincin, bucla). Inflorescenta cimoasa (monohaziu) ale
carei axe florifere secundare se succed totdeauna alternativ, la dreapta si
la stanga, transversal fata de medianele bracteilor axelor mama res-
pective. Shema de reprezentare nu poate fi decat in proiectie verticala:
Symphytum sp., Anchusa sp., Myosotis sp. Sin. cima scorpioida.
CINEREU (lat. cinereus, cineraceu, cinereu). De culoare sura, gri, cenusiu
curat: 1. lujeri anuali si muguri fin si uniform tomentosi: Salix cinerea.
CIPSELA (gr. kipsele, cutie). V. achend.
CIRCINAT (lat. circinalis, circinatus, circinat). Rasucit in spirala, in forma de
carje: 1, frunzele tinere de la ferigi, Drosera sp. (1.22); 2. petala c. (76.21).
CIRCULAR (lat. circularis, circular), Forma geometrica fundamentala de la
care pot deriva unele tipuri de frunza, caracterizata prin cele doua dia-
metre ab si de egale (ab=de; de=ec), Intretdierea diametrelor se face in
centrul cercului (6,11); 1. embrionul la Chenopodium sp.; 2. frunza de la
Populus tremula. Sin. orbicular.
CIRCUMCIS (lat. circumcissus, circumcis). Dehiscenta circulara: 1. capsula
la Hyoscyamus sp., Anagallis sp., Plantago sp., Portulaca sp., Ama-
ranthus (73.1).

CIRCUMDAT (lat. circumdatus, cingulatus, cingens, cinctus, inconjurat).

1. fructul inconjurat de involucru (Corylus avellana); 2. fructul inconjurat
de caliciu (Atropa sp., Nicotiana s.a.) (3.11).
CIRCUMFERINTA (lat. circumferentia, circumferinta; circum, de jur impre-
jur). Linie in cere care delimiteaza o suprafata.
CIRCUMNEX (lat. circumnexum, concrescut imprejur). Frunze cu baza
atasata in jurul tulpinii: Sedum boloniensis, Sedum acre (32.8; 32.9).

CLADODIU (gr. klados, ramura). Tulpina puternic metamorfozata (compri-

mata, cilindrica. prismatica, sferica) asimilatoare, cu crestere nedetermi-
nata: Opuntia sp., Euphorbia sp., Echinocactus sp., Genista sagittalis.
La Opuntia sp. tulpina puternic comprimata a preluat functia frunzelor
transformate in spini (50.3).
CLASA (lat. classis, clasa), Unitate taxonomica inferioara increngaturii care
inglobeaza mai multe ordine inrudite, cu terminatia In: -phyceae
(Chlorophyceae), -mycetes (Ascomycetes), -lichenes (Ascolichenes), -atae
(Bryatae, Filicatae, Pinatae, Magnoliatae).
CLASIFICARE 46

CLASIFICARE (lat. clasificatio, clasificare). Incadrare ierarhica a plantelor

dupa gradul de organizare si de inrudire dintre ele. Cu studiul teoretic
(speculativ) al clasificatiei se ocupa Taxonomia [v.), iar cu studierea
diversitatii plantelor in vederea clasificarii lor se ocupa Sistematica
plantelor (v.).

CLAVAT (lat. clavatus, clavellatus, clavat, maciucat). Organ care se ingroase

treptat, spre varl, astfel Incat acesta ajunge sA semene cu o maciuca
(55.8; 78.2): 1. pedunculii ingrosati in forma de maciuca (claviformi):
Tragopogon dubius; 2. polinie claviforma la Orchidaceae; 3. caliciu c.
(claviform): Silene nemoralis; 4. par c. (14.11).

CLEISTOGAM (gr. kleistos, inchis: gamos, cAsatorie). Flori care nu se deschid

(chiar la maturitate), astfel cA polenizarea nu se face decat pe cale directa.
Stilele si stigmatele acestor flori sunt scurte si polenul germineaza in
interiorul sacilor polinici. La iesirea din antera, tubul polinic intalneste
stigmatul stilului: Viola odorata, Oxalis sp., Polygala sp., Arachis
hypogaea (63.1).
CLINOAPOGEOTROPIC (gr. klino, a se inclina; apo, fara; geotropismus,
geotropism). Crestere indepartata de cea geotropica (51.14),
CLINOGEOTROPIC (gr. klino, a se inclina; geotropismus, geotropism).
Crestere orientata sub un unghi oarecare spre geotropism (51.14).

CLONA (gr. klon, lastar, clona). Linie pura rezultata prin multiplicare vege-
tativa (inclusiv prin cultura in vitro) pornind dintr-un individ parental.

CLOROTIC (gr. chloros, verde). De culoare galbui-verde.

CLOROZA (gr. chloros, verde pal). ingalbenire anormala a frunzelor determi-
nata de lipsa pigmentilor verzi cauzata de absenta luminii, magneziului,
fierului.
COALESCENT (lat. coalescens, concrescut). Elemente ale florii, frunze etc.
concrescute.
COARCTAT (lat. coarctatus, contractat, comprimat, scurtat, turtit), Corimb
puternic indesuit, contractat: Achillea coarctata.
COCULAT (gr. kokkos, baca, cu bace; lat. coccus, globulos, baciform). Co-
roana rara, grupata in mai multe parti individualizate: Gleditsia tria-
canthos (42.3).
AT COLONIE

COFLORESCENTA (lat. con-, cum, impreuna; florescentia, inflorire). In-

florescenta compusa (72.3): 1. primara; 2. secundara.
COHLEAR (lat. cochlearis, cohlear; gr. kochliarion, lingura). De forma co-
chiliei melcului (1.21; 76.12): 1. cu concavitate la o extremitate, ase-
manatoare cu o lingura; 2. vexilul corolei de la Trifolium sp.; 3. fructul
(pastaia) rasucita in spirala de la Medicago sativa, M. orbicularis, M.
prostrata; 4. prefloratie in forma de lingura, avand petala superioara
curbata spre interior astfel incat le acopera pe celelalte patru: Ga-
leobdolon sp. (36.8,12).
COLATERAL (lat. colateralis, colateral). Situat alaturi, pe aceeasi latura:
1, muguric. (v.): cand mugurii suplimentari se formeaza langa cei axilari:
Prunus spinosa, Cerasus avium, Allium sativum (in bulb) (54.14);
2. fascicule libero-lemnoase c., alcAtuite fie dintr-un cordon lemnos
alaturat unuia liberian (fascicul colateral inchis) fie din doua cordoane
dispuse aldturat de o parte si de alta a cambiului fascicular (fascicul
colateral deschis).
COLEOPTIL (er. koleos, teaca; ptilon, pana, pat, frunza). Formatiune tisulara
embrionara cu aspect de deget de manusa sau teaca de origine foliara, cu
rol in protectia mugurasului (plumulei, gemulei). Se observa numai la
germinarea cariopselor (86.17; 89.5).
COLEORIZA (gr. koleos, teaca; rhiza, radacina). Formatiune tisulara embrio-
nara cu aspect de deget de manusa sau manseta, de origine caulinara, cu
rolin protectia radiculei. Acest tesut embrionar este strabatut de radicula
in timpul germinatiei (86.17; 89.4). Prezenta la Poaceae, Commelinaceae,
Cannaceae, iar dintre dicotiledonate la Tropaeolaceae, Nyctaginaceae.
COLET (fr. collet, guler). Portiunea dintre baza radacinii si cea a tulpinii, de
lungime diferita, unde are loc trecerea de la structura radacinii la cea a
tulpinii. V. hipocotil.
COLETERE (lat. colleterae, coletere; gr. kolla, clei). Peri pluricelulari secre-
tori, alcatuiti dintr-un piciorus pluricelular care poarta la extremitatea
libera un grup de celule secretoare. Aceste celule elimina prin cuticula
care le delimiteaza o substanta cleioasa complexa (un amestec de terpene
si mucilagii), care mentin laolalt celulele secretoarc. Sunt frecvente
pe frunzele tinere si pe scvamele mugurale: Aesculus sp., Rosa sp.,
Ononis sp.
COLONIE (lat. colonia, colonie). Agregat complex de celule, compus din in-
divizi de varste difcrite, delimitat de un invelis comun, de consistenta di-
ferita: Volvox sp., Nostoc sp.: 1. la Volvox c. este alcatuita din numeroase
COLORAT 48

celule biflagelate (indivizi biflagelati) dispuse intr-un singur strat, con-

stituind peretele coloniei. In spatiul din interiorul c. se afla o substanta
gelatinoasa. Indivizii sunt inconjurati de un invelis gelatinos si comunica
intre ei prin plasmodesme.
COLORAT (lat. coloratus, colorat). Frunze de alta culoare decat cea verde;
colorate in nuante de rosu, de galben.
COLUMNAR (lat. columna, columnaris, columna, columnar, coloanda). Care
apartine sau are forma columnei: 1. caudex-ul de la Agave sp., Semper-
vivum sp., Dracaena sp.; 2. filamentele staminale concrescute formeaza o
columna (coloana) la Malvaceae; 3. formatiune c. rezultata din concres-
terea gineceului cu staminele la Orchidaceae (v. ginostemiu); 4. capsula
c. (88.2),
COMAT /lat. comaius, comosus, coroana, coama). Cu un smoc de frunze sau
peri: 1. frunze c.: Palmae sp., Yucca sp., Fritillaria imperialis (10.13).
COMISURA (lat. commissura, comisura, legatura). Linia de sutura sau de
unire a doua organe sau parti de organe de aceeasi origine: 1. linia de
concrestere la diachenele (v.) de la Apiaceae (88.16).
COMPLANAT (lat. complanatus, turtit, latit). Organe vegetative (radacina,
tulpina, petiol) turtite: 1. tulpini si ramuri turtite: Lycopodium compla-
ndtum, L. alpinum; 2. petiol c. la Populus tremula.
COMPLET (lat. completus, complet). Prevazut cu toate partile componente:
1. frunza c. (v.), prevazuta cu limb (lamina) si petiol; 2. floare c., aleatuita
din caliciu (v.), corola, androceu si gineceu.
COMPRIMAT (lat. compressus. comprimat, turtit lateral). 1. tulpina turtita
lateral: Juncus compressus: 2. lastarii tineri nefloriferi puternice com-
primati la Dactylis glomerata; 3. petiol c. la Populus tremula (53.14,15).
COMUN (lat. communis, comun). 1. plante raspandite pretutindeni: Prunus
communis, Juniperus communis, Capsella sp., Bellis sp.; 2. origine c.:
radacina, tulpina si frunza, din punct de vedere ontogenetic, isi au
originea in embrion; din punct de vedere filogenetic, isi au originea in
rizomul de tip Rhynia.
CON (lat. conus, con). Flori adunate in inflorescente de forma conica
(20.7-10): 1. conul feminin de la pin este alcatuit dintr-o axa conica, pe
care sunt inserate in spirala (altern) numeroase macrosporofile plane sau
solzi fertili. Fiecare macrosporofila poarta la baza cate o bractee (solz
steril), iar pe fata superioara (orientata spre axa) cate doi macrosporangi
specializati, numiti ovule, vizibili chiar cu ochiul liber. Macrosporofila
49 CONECTIV

impreuna cu ovulele formeaza o floare feminina sau complex macro-

sopofilar (66.13); 2. conul masculin de la pin este alcatuit dintr-o axa
conica, pe care sunt inserate in spiralA un numar mare de microsporofile
(v.) sau stamine scurt pedunculate, asemanatoare unor frunzulite. Pe
fata inferioara, microsporofilele poarta cate doi microsporangi (saci
polinici), in care se formeaza microsporii. La baza complexului de micro-
sporofile (conului masculin) se afla cateva bractei. Din acest ultim motiv,
c. masculin reprezinta o floare sau un complex microsporofilar. Conurile
feminine si masculine de la celelalte gimnosperme sunt organizate mai
mult sau mai putin asemanator cu cele de la pin; 3. strobilul (v.), in forma
de conulet, alcatuit din numerosi sporangi: Lycopodium sp.; 4. amenti
dihaziali (v.) in forma de conulete la Alnus sp., Betula sp.
CON VEGETATIY (lat. conus vegetativus, con vegetativ). V. varful tulpinii,
varful ramurilor.,
CONAT (lat. connatus, concrescut). Se refera la unele organe concrescute
(32.6,7): 1. frunze concrescute prin bazele limbului lor: Lonicera capri-
folium, Dipsacus laciniatus; 2. stamine concrescute prin filamente:
Malvaceae; 3, stamine concrescute prin antere: Asteraceae.
CONCARPIU (lat cum, impreuna; karpos, fruct). Fructe agregate pe un
receptacul comun: Fragaria sp., Rubus sp., Rosa sp. (82.15).
CONCAULESCENTA (lat. concaulescentia, concaulescenta). Concrestere
congenitala, partial4, a mugurilor axilari cu axa mama, astfel incat
mugurii sunt plasati mai sus pe tulpina decat bracteile lor: Symphytum
officinale, Solanum tuberosum, Streptopus sp., Cynanchum sp. s.a. V.
metatopie.
CONCAV (lat. concavus, concav). Scobit (frunze, bractei, petale etc.): L. petala
c.: Berberis vulgaris (76.11).
CONCOLOR [lat. concolor, concolor, unicolor). Frunze care au aceeasi culoare
pe ambele fete: 1. frunzele de la Portulaca oleracea, Fagus sylvatica.
CONDUPLICAT (lat. conduplicatus, conduplicat). Cele doua jumatati ale
frunzei petalei etc. se suprapun exact una peste alta; frunza este indoita
in sensul lungimii laminei: Ulmus sp., Corylus avellana, Quercus sp.,
Rosa sp. (28.8; 76.177). V. si prefoliatie.

CONECTIV (lat. connectivuum, conectiv). Tesut care leaga intre ele cele doua
loji ale unei antere. Forma si dezvoltarea pe care o ia conectivul variaza
(56.10; 58.11-18): 1. c. puternic redus: Hyoscyamus niger, Juglans sp.;
2.¢c. care se continua cu un apendice filiform: Paris quadrifolia, Nerium
CONFORM 50

oleander (56.10); 3. c. care se continua cu un apendice nectarifer:

conectivele celor doua stamine anterioare de la Viola odorata; 4. c. de
forma literei T: Mercurialis sp., Euphorbia sp., Thymus serpillum:
5. c. foarte dezvoltat: Salvia sp., Cucurbita pepo (60.3-20),
CONFORM (lat. conformis, de aceeasi forma). Unifom, egal ca marime si for-
ma: 1. frunze c., egal de mari, spinulos dintate: Selaginella selaginoides;
2. ace c., rigide, drepte, intepatoare: Juniperus communis.
CONGENITAL (lat. congenitalis, congenital). Aparut o data cu nasterea:
1. stipela care se formeaza odata cu lamina si petiolul frunzei.
CONGEST (lat. congestus, ingramadit, dens). Adunat strans (flori, glomerule,
ramuri): coroana densa (42.4).
CONGLOMERAT (lat. conglomeratus, conglomerat). Strans adunate in ghem:
flori, inflorescente.
CONIC (lat. coniformis, conus, conic, conoidal). De forma conica sau conoi-
dala (55.7): 1. radacini: Daucus carota; 2. flori, inflorescente (v.):
3. coroana la Abies sp., Picea sp.; 4. caliciu c.: Silene conica; 5. lent
subtiat de la baza spre varf; 6. conico-cilindric (18.9; 42.10; 42.11). .
CONIDIE (gr. konis, praf). Celula reproducatoare asexuata, haploida, uni-
sau pluricelulara, formata pe conidiofori, caracteristica unor ciuperci:
1. endoconidii — se formeaza in celulele vegetative ale miceliului sau in
celule specializate (sporocisti); sporocistii (conidangiile) sunt purtati pe
conidiofori; 2. exoconidii — se formeaza exogen, la varful unei ramificatii
ale miceliului; c. este legata de miceliu printr-un piciorus numit sterigmd.
CONIDIOFOR (gr. konis, praf; phoros, purtator). Suportul conidiilor, la unele
cluperci.
CONIFER (lat conifer, purtator de conuri). Plante care poarta conuri sau
strobili.
CONIVENT (lat. connivens, conivent). Organe foarte apropiate la baza, care se
indeparteaza curbat, pentru a se apropia din nou prin varfuri: 1. frunzele
din bulbul de ceapa; 2. frunzele de la Sempervivum sp.; 3. antere c.
(1.13).
CONJUGARE (lat. conjugatio, conjugare). Mod de reproducere sexuata care
consta in fuzionarea continutului a doua celule ale talului cu potente
sexuale diferite: 1. La Spirogyra sp. (Conjugatae) douda filamente ale
talului se aseaza paralel: doua celule corespondente formeaza una spre
alta cate o evaginatie (prelungire). Evaginatiile se ating, peretii in contact
31 CORALIFORM

se gelifica si dispar si astfel se formeaza un canal de copulatie. Prin acest

canal, continutul celulei cu potenta sexuala pozitiva trece in celula cu
potenta negativa cu care se contopeste. In urma fecundatiei se formeaza
un zigot/ zigocist.
CONTINUU (lat. continuus, continuu). Neintrerupt, nefragmentat: 1. inflo-
rescenta de la Melica ciliata.
CONTORT (lat. contortus, contort, rasucit, infasurat, indoit). 1. prefloratie c.
(v.); 2. tulpina rasucita: tulpina subtire, rasucita spre dreapta la Poly-
gonum convolvulus (1.23; 37.9-11); 3. limbul corolei: Datura stra-
monium; 4, fructe rasucite spre interior: Astragalus contortuplicatus.
CONTRACTAT (lat. contractus, contractat, contras, stramtat, scurtat, in-
gustat). 1. frunze, fructe, panicul (10.2).
CONTRACTIL (lat. contractilis, care se contracteaza, se scurteaza). V. rd-
ddcini contractile.
CONTRAS (lat. contractus, contractat, contras). Strambat, scurtat, ingustat
(frunze, fructe, panicul).

CONVARIETATE (lat. convarietas, convarietate). Grup de varietati de plante

cultivate.
CONVERGENT (lat. convergens, convergent, curbat). Orientat spre acelasi
punct: 1. nervuri c.: nervurile secundare din frunza de la Cornus mas, din
cele doua jumatati ale laminei, converg, se curbeaza si se orienteaza spre
nervura mediana pentru a se racorda la aceasta, aparent in acelasi punct.
CONVERGENTA (lat. convergentia, convergenta, asemanare). Organe ale
unor specii din familii diferite, adaptate la aceleasi conditii de mediu,
devin asemanatoare prin anumite trasaturi morfologice si ecologice:
1, tulpini de aceeasi consistenta (suculente) care apartin unor specii din
familii diferite: tulpinile de la Opuntia sp. si Euphorbia sp.; 2. poliniile de
la Asclepiadaceae asemanatoare cu cele de la Orchidaceae.
CONVOLUT (lat. convolutus, convolutivus, convolut, convolutiv). Cu margini
rasucite in forma de cornet (frunze, petale in mugure) (96.6; 37.4):
1. cotiledoanele de la Calycanthus sp., Cheiranthus sp.. unele Brassi-
caceae. V. prefoliatie c.
CORALIFORM (lat. coralliformis, coraliform; gr. corallion, coral; rhiza, ra-
dacina). De forma coralului: rizomul ramificat de la Corallorhiza sp.
(46.6).
CORDAT 52

CORDAT (lat. cordatus, de forma inimii; gr. chorde, inima). In forma de inima
(cu varful in sus) (4.6; 18.6; 23.16; 25.9): 1. limbul foliar cordat
(cordiform) este ovat, cu doi lobi rotunjiti la baza si cu o adancitura intre
ei in care este prins petiolul: Tilia cordata, Viola odorata, Symphytum
cordatum, Helianthus annuus; 2. embrion in forma de inima (cordat).
CORIACEU (lat. coriaceus, coriaceu, piclos). De consistenta pielii: 1. frunzele
de la Hedera helix, Viscum album, Vaccinium vitis-idaea.
CORIMB (gr. korymbos, ciorchine). Inflorescenta racemoasa plana sau
convexa, alcatuita dintr-o axa principala cu crestere nedeterminata de pe
care se dezvolta altern, de la niveluri diferite, axe secundare, florifere, ce
ajung aproximativ la acelasi nivel (66.6).
Cele mai tinere flori se intalnesc la varful axei principale, respectiv in
centrul inflorescentei privita apical: 1. c. simplu: Prunus mahaleb, Malus
sylvestris, Ornithogalum sp.; 2. corimbotirsa — c. compus alcatuit din
mai multe c. simple: Crambe sp., Sorbus aucuparia, Crataegus mono-
gyna, Chrysanthemum corymbosum; 3. c. cu calatidii: Achillea sp. (68.3);
4, corimbopleiohaziu: Sambucus nigra, Viburnum lantana; 5. c. coarctat:
Juncus conglomeratus, J. obtusiflorus.
CORIPETALA (sr. choriso, a se separa, separat; petalon, petala). Planta la
care periantul ori lipseste ori, daca exista, partile din care este alcatuit
sunt libere, meconcrescute: 1. corola la Dianthus superbus, Gallium
verum. V. dialipetald.
CORM (gr. kormos, bucata de trunchi, bustean: lat. cormus, corm). Corpul
vegetativ al cormofitelor: 1. in sens larg, reprezinta corpul plantei alcatuit
din radacina, tulpina, frunze; 2. trunchi, tulpina frunzoasa, subterana
sau supraterana.
CORMOBIONTE (gr. kormos, trunchi; bios, viata). Plante al caror corp
vegetativ poarta numele de corm (v.). Se impart in urmatoarele categoril:
1. Pteridophyta — plante lemnoase si erbacee care se inmultese prin
spori; 2. Pinophyta (Gymnospermatophyta) — plante lemnoase care se
inmultese prin seminte (sunt lipsite de fructe); 3. Magnoliophyta (Angio-
spermatophyta) — plante lemnoase si erbacee care se reproduc prin
seminte formate in fruct.
CORMOFITE (gr. kormos, trunchi, tulpina; phyton, planta). Plante al caror
corp vegelativ este alcatuil din radacina, tulpina si frunza. Aceste trei
componente alcatuiesc impreuna cormul. Sunt cormofite: Pleridophyta si
Spermatophyta (Pinophyta, Magnoliophyta).
ae] COROLA

CORMOSPOR (gr. kcormos, tulpina, trunchi; spora, samanta). Germene

asexuat, nespecializat, implicat in multiplicarea plantelor pe cale vege-
tativa, naturala.
Dupa organul pe care se formeaza, se cunosce: 1. c. caulinari: rizomi,
tuberculi, bulbi, bulbo-tuberi, bulbile, hibernacule, turioni (v.); 2. c. fo-
liari: muguri foliari (Asplenium fabianum, Cardamine pratensis, Bryophyl-
lum calycinum); 3. c. radiculari: a. radacini tuberizate (Filipendula hexa-
petala, Dahlia variabilis, Ranunculus ficaria, Paeonia tenuifolia, Orchis
sp., Centaurea napuligera); b. radacini purtatoare de muguri (radacini
gemifere): Robinia pseudacacia, Rosa sp., Tilia sp., Populus sp., Malus
sp., Prunus domestica, Syringa vulgaris, Rubus idaeus; 4. c.florali: bulbili
florali (Poa bulbosa var. vivipara, Poa alpina var. vivipara etc.), tuberule
florale (Polygonum viviparum, Allium sativum); 5. c. radiculo-caulinart:
cauloriza (v.): sfecla furajera si rosie, ridichea, telina: rizocauld {v.):
morcov, sfecla de zahar.
COROANA (lat. corona, coroana). Organe vegetative de aceeasi origine dar cu
functii diferite: 1. c. din bractei: 2. c. cu apendici petaloizi dispusi in cerc
in gatul corolei: Narcissus sp., Lychnis sp.; 3. paracorola (v.); 4. com-
ponenta a corpului arborilor si arbustilor, reprezentata de totalitatea
ramurilor de ordine diferite (42.1-22).
COROLA [lat. corolla, corold). Ciclu al periantului, alcatuit din totalitatea
petalelor, de obicei colorate altfel decat sepalele si dispuse pe receptacul
in alternanta cu acestca (10.1,2; 77.3-17; 78.1-20). I. dupa raportul
dintre petale, se cunose: 1. c. dialipetald la care petalele sunt libere
(Cheiranthus sp., Pisum sativum, Daucus carota s.a.) (77.6,9); 2. ¢. gamo-
petald la care petalele sunt concrescute (Nicotiana sp., Taraxacum sp.,
Convoluvulus sp., Syringa vul iaris, Vaccinium sp.) (77.10-17; 78.1-20;
79.1-4). C. gamopetala (simp: ‘ala) poate fi: 1. tubuloasé (Nicotiana ta-
bacum, Artemisa sp., Centaurca sp., Arctium lappa) (77.11,12; 78.1);
2. infundibuliformd (v.): Calysteyia sepium (78 .4,5); 3. campanulatd (v.):
Campanula sp. (78.6,9): 4. hipocrateriformd (v.): Syringa vulgaris (77.13;
78.7): 5. urceolatd (v.): Vaccinium myprtillus (78.1-20). I. dupa forma,
petalele libere pot fi: 1. orbiculare {v.): Ranunculus acer, 2. oval-lanceolate
[v.}: Nymphaea alba; 3. orbicular-unguiculata (v.): Cheiranthus cheiri;
4. lineare (v.): Hammamelis virginica; 5. bilobatd (v.): Stellaria media;
6. labiatd (v.): Lamiaceae (Ballota nigra), Scrophulariaceae (Linaria
vulgaris); 7. tetralobatd (v.): Lychnis_flos-cuculi; 8. petald port-nectarii (v.):
Ranunculus sp., Trollius europaeus; 9. petalad transformatd in cornet
nectarifer (Helleborus sp., Aconitum sp.); 10. petald transformatd in pinten
nectarifer (Viola odorata); II. dupa simetrie, c. poate fi: 1. actinomorfa (v.)
COROLOGIE 54

si 2. zigomorfa (v.). C. actinomorfa este caracteristica pentru Brassi-

caceae, Rosaceae, Caryophyllaceae. C. zigomorfa (v.) caracterizeaza
familii ca: Fabaceae, Lamiaceae, Scrophularlaceae. IV. dupa culoare:
c. sepaloidd, atunci cand petalele sunt verzi ca si sepalele: Luzula sp.
COROLOGIE (gr. choreo, ase raspandi, a se indeparta; logos, vorbire). Stiinta
care se ocupa cu studiul distributici sau raspandirii organismelor in
spatiu si stabilirea arealului lor.
CORONULA (lat. coronula, coronula, coroand mica). Coroand mica de ele-
mente apendiculare: 1. capetele libere ale celulelor care se rasucesc in
jurul oosferei la Characeae.
CORP (lat. corpus, corp). 1. c. plantei, reprezentat de tal (v.) la talofite (v.) side
corm (v.) la cormofite (v.); 2. c. radacinii (rizicom): radacina principala
impreuna cu toate ramificatiile sale; 3. c. tulpinii (caulom): tulpina
principala impreuna cu toate ramificatiile sale.
CORUGATIV (lat. corrugativus, corugativ). Pliat neregulat, mototolit, sifonat:
1. prefloratia la Papaver sp. (36.18).
COSTAT (lat. costatus, cu coaste longitudinale). Prevazut cu coaste longi-
tudinale (52.14-18): 1. fructe c. la Apiaceae: 2. tulpini prevazute cu
coaste longitudinale, fine marunte, neadanci: tulpina de la Juncus sp.;
3. petiol c.; 4. caliciu c.; 5. frunze c.: Nerium oleander, Musa paradisiaca.
COTILEDON (gr. kotyledon, cavitate, cupa). Componenta (frunza) embrio-
nului, cu rolin inmagazinarea substantelor de rezerva si, mairar, la plan-
tulé sau planta matura, cu rol in fotosinteza. Numarul, forma si marimea
variaza la diferite grupe de plante. La Angiosperme de la unu
(monocotiledonate) la doua (dicotiledonate, cu unele exceptii) pana la
absenta completa (plantele parazite si unele carnivore); la Gimnosperme
se intalnesc pana la 15 cotildeoane (72; 32.1; 89,3; 91.1-5).
Dupa forma, se deosebese: 1. c. acombante [v.): Cheiranthus sp.; 2. ¢.
convolute (v.): Calycanthus sp.; 3. c. incombante {v.): Sisymbrium sp.,
Brassica sp.; 4. c. mototolite (incretite): IJpomaea sp.; 5. c. plane, la cele
mai multe plante: Ricinus communis: 6. c. spiralate: Salsola sp.: 7. c. epl-
gee (v.) cand hipocotilul, prin crestere, antreneaza cotiledoanele deasupra
solului: Phaseolus vulgaris, Ricinus communis, Carpinus sp., Tilia sp.,
Cucurbita sp.; 8. c. hipogee (v.), la germinarea semintelor, raman in sol, ca
urmare a cresterii incete a hipocotilului: Pisum sativum, Vicia faba,
Juglans regia, Phaseolus multiflorus. Sin. frunzd embrionara, ..trdistuta
de merinde” a embrionului.
55 CRIPTONERVATIE
CRASPEDODROM (gr. kraspedos, margine; dromos, fuga, drum). Nervatie
penata sau palmata la care nervurile secundare ajung pana la marginea
limbului fara a se mai ramifica si anastomoza: Acer platanoides,
Ranunculus acer, Vitis vinifera (30.1).
CRATERIFORM (lat. crateriformis, crateriform). De forma unei cupe, cu
tubul scurt: 1. discul stigmatifer la Nuphar luteum.
CREMOCARP (gr. kramatos, suspendat; karpos, fruct). Fruct useat inde-
hiscent, rezultat dintr-un gineceu bicarpelar inferior. La maturitate se
desface in doua achene (mericarpii) monosperme: Apium graveolens,
Foeniculum officinale si alte Apiaceae (88.13-16).
CRENAT (lat. crenatus, crenat, dantelat). Marginea limbului cu incizii mici,
perpendiculare pe aceasta, rotunjite la varf (29.8-21,27): 1. frunzele de
la Pelargonium zonale, Glechoma hederacea, Viola sp.
CRENULAT (lat. crenulatus, crenulat). Fin si regulat crenat: 1. marginea
frunzei la Veronica crassifolia (26.10).
CREPITANT (lat. crepitans, crepitant, paraitor, pocnitor, zgomotos). 1. Fruc-
te care se deschid la maturitate cu o pocnitura: Hura crepitans.
CRESCENT (lat. crescens, crescent). Care se afla in crestere: 1. frunze
penat-sectate cu lobii care se maresc treptat spre varf: Potentilla anserina.
CRINIT (lat. crinitus, crinulosus, solid, rigid, teapan, aspru). Prevazut cu peri
lungi si rigizi, mai mult sau mai putin egali: 1. frunzele de Hieracium
pallidur: (12.14),
CRIPTOFIT (gr. kryptos, acoperit, ascuns; phyton, planta). Forma biologica
ale carei organe de inmultire (bulbi, rizomi etc.) ierneaza in pamant sau
sub apa (94.4).
CRIPTOGAME (gr. kryptos, ascuns; gamos, casatorie). 1. plante fara flori,
avasculare: se reproduc prin s,.ori (asexuat) sau sexuat si sunt lipsite de
vase conducatoare (Thallophyta); 2. plante fara flori, vasculare; plante
care formeaza spori in ciclul lor de viata si poseda vase conducatoare in
organele vegetative (radacina, tulpina, frunza): Pleridopiyea.
CRIPTONERVAT (gr. kryptos, ascuns;: nevros, nerv). Cu nervuri aparente,
yascunse”: 1, frunza aparent uninervata, dar, de fapt, alcatuita din doua
fascicule conducatoare, ce corespund la doua nervuri: Pinus sp., Picea
sp.; 2. nervuri ,ascunse”, greu de urmarit: Ericaceae.
CRIPTONERVATIE (gr. kryptos, acoperit, ascuns; lat. nervatio, nervatie,
nervatiune). Nervatiune greu de observat sau aparenta, datorita faptului
CRISPAT 56

ca nervurile sunt ascunse in mezofilul carnos: Conifere, Ericaceae,

Crassulaceae, Boraginaceae §.a.
CRISPAT (lat. crispatus, crispus, crispat, incretit, zbarcit). 1. frunze incretite
ca la Rumex crispus, frunzele de la varza, frunzele tulpinale de la Cirsium
sp., Carduus sp., Mentha crispa, Potamogeton crispus, Amaranthus
crispus (25.23): 2. paleea inferioara incretita (transversal rugoasa) de la
setaria lutescens (S. glauca); 3. peri c. (14.13).
CRISTA (lat. crista, creasta). Apendice carnos in forma de creasta pe varful
unui organ: fructe, seminte, flori(10.9): 1. semintele de la Onobrychis sp.
CRUCIAT (lat. cruciatus, cruciformis, cruciat, decusat, in cruce). Dispuse in
forma de cruce: 1. frunzele opuse de la un nod sunt dispuse crucis fata de
frunzele nodului inferior sau superior: Stachys palustris; frunzele, cate
trei intr-un verticil, sunt dispuse crucis fata de frunzele nodului inferior
sau superior (Lysimachia vulgaris); 2. petale libere dispuse in cruce:
Brassicaceae (Cruciferae).

CUCULAT (lat. cuculaius, cuculat, glugat). Varful unor organe foliacee de

forma unui capison, cornet sau gluga (6.1): 1. corola de la Ruta gra-
veolens, Aquilegia sp. (76.15); 2. varful frunzelor la Gagea sp., Poa sp.,
Scilla bifolia (22.12).
CUCURBITACEU (lat. cucurbitaceus, cucurbitaceu). Asemanator cu dovlea-
cul (Cucurbita sp.).
CULM (lat. culmus, culm, pai). Tulpina articulata cu noduri si internoduri
lungi, neramificata sau rar ramificata, de scurta durata, caracteristica
Poaceelor; 1. tulpina fistuloasa, neramificata: grau, orz; 2. tulpina
fistuloasa ramificata, de lunga durata (bambusee) sau de scurta durata
(Setaria decipiens); 3. tulpina plinaé sau compacta (nefistuloasa): porumb.
CULTIFORMA (lat. cultiforma, cultiforma). Forma de cultura a unei specii
sau varietati.
CULTIVAR (lat. cultivar, cultivar). Soi, varietate cultivata. Planta cultivata
avand caractere distinctive, clare, care se mentin si pe cale de repro-
ducere sexuata sau asexuata: famdioasd romadneascd, grasd de Cotnari,
jrumosul de Voinestis.a. Se prescurteaza prin cv.
CUNEAT (lat. cuneatus, cuneat, pana de despicai). In forma de ic sau panda,
adica larga la varf si ingusta spre baza: 1. petalele de la Vinca herbacea:
2. frunzele de la Bellis perennis (25.3).
oe CUTICULA

CUPULA (lat. cupula, cupula, cupa mica). Cupa rezultata In urma con-
cresterii si lignificarii a numeroase bractei (hipsofile) care invelesc partial
(Quercus sp.) sau total (Fagus sp., Castanea sp.) unele fructe de la plan-
tele cupulifere (Fagaceae, Betulaceae) (57.19,20; 82.13): 1. la Quercus
cerris, cupa este aproape hemisferica, tomentoasa, cu numeroase bractei
alungite, liniar-subulate, divergente/rasfrante; la . robur cupa este
alcatuita din bractei ovat-triunghiulare, strans alipite, plane sau cele de
la baza usor bombate; 2. la Fagus sylvatica, cupa ruginiu paroasa este
alcatuita din bractei ale céror capete sunt subulate, tepoase, erecte; 3. la
Castanea sativa, cupa este sferica, cu ghimpi lungi (echinata). Ea acopera
complet 1-3 achene; 4. la Corylus avellana, cupa (involucru campanulat]
este alcatuita din bractei lobate, cu lobii ingust acuti, laciniat-dintati.
CUPULIFORM (lat. cupuliformis, de forma cupei). 1. receptacul in forma de
cupa: Rosa sp.; 2. involucru c.: Corylus sp. (6.4): 3. vagina c. (33.5).
CURBAT (lat. curvatus, curvus, curbat). 1. frunzele bulbului indoite in arc
(curbate); 2. frunzele de la Carex curvula (1.10).
CUSPIDAT (lat. cuspidatus, cuspidat). Terminat in varf rigid, fin si lung
ascutit: frunza superioara lat ovata sau cordat suborbiculara lung cus-
pidata: Verbascum phlomoides; lobii frunzei de la Acer platanoides (24.8).
CUTICULA (lat. cuticula, cuticula). Invelis protector al epidermei alcatuit din
a oe oe,
DACTILORIZA (gr. dactylos, deget; rhiza, radacina). Radacina digitiforma:
Platanthera bifolia,
DAUCIFORM (lat. dauciformis, daucoides, dauciform, daucoid). Radacini
lent subtiate de la baza spre varf, de forma conica: 1. radAcina de Daucus
carota,
DECANDRIE (gr. deka, zece; aner, andros, barbat). Grupa de plante cu zece
stamine libere (dupa clasificatia lui Linné): Stellaria decandra, Oxalis sp.
DECIDUU (lat deciduus, deciduu, care cade). Care se detaseaza de pe un
organ la incheierea perioadei de vegetatie: 1. frumze caduce dupa inche-
ierea perioadei de vegetatie: Larix decidua, plantele lemnoase cu frunze
late din zona temperata; 2. scvamele mu gurale protectoare la Fagus syl-
vatica, Aesculus hippocastanum; 3. caliciu d.: Ranunculus sp.
DECLINAT (lat. declinatus, declinat, a se indeparta, a se inclina). Cu directie
oblica si apoi curbata in jos fata de axa: 1. tulpina de la Viola declinata;
2. stamine d.: Echium vulgare, Aesculus hippocastanum,
DECORTICAT (lat. decorticatus, decorticat, decojit). Lipsit de coajA sau
invelis: 1. tulpina decojita; 2. cariopse d. (decojite).
DECUMBENT (lat. decumbens, decumbent, culcat). Tulpina supraterana, la
inceput ascendenta, apoi culeata pe sol si cu varful ridicat, fixata cu
radacini adventive care pornese de la nivelul nodurilor: Thymus ser-
pyllum, Sieglingia decumbens (50.10).
DECURENT (lat. decurrens, decurent, care coboara). Cu baza prelungita si
concrescuta pe organul pe care este inserat (22.7; 32.2): 1. frunza la
Symphytum officinale, Verbascum thapsiforme, Carduus sp., Cirsium Sp.:
oo DELTOID

2. lamina prelungita si concrescuta cu petiolul care este prelungit si

concrescut pe tulpina, la Solanum nigrum. Sin. decursiv.
DECUSAT (lat. decussaius, decusat, in cruce). Dispus in crucis (14.19;
38.1): 1. doua frunze de la un nod sunt dispuse crucis fata de frunzele
nodului inferior sau superior: Stachys palustris, Clematis integrifolia,
Epilobium palustre.
DEFLECT (lat. deflexus, deflect, reclinat). Abrupt curbat in afara sau in jos:
1. sepale la Ranunculus bulbosus, R. sardous: 2. petale la Solanum
dulcamara; 3. tulpini/ramuri d. Sin. reclinat.
DEFOLIAT (lat. defoliatus, defoliat, desfrunzit). Cu frunze verzi, cazute din
cauza unor factori biologici sau mecanici.
DEHISCENT (lat. dehiscens, dehiscentus, dehiscent). Care se deschide in
mod natural, spontan (10.3): 1. antera pentru evacuarea polenului;
2. fructe care se deschid pentru eliberarea semintelor: capsule: folicula
(Helleborus sp.j, pastaia (Fabaceae), silicva si silicula (Brassicaceae),
pixida (Anagallis, Hyoscyamus sp.).
DEHISCENTA (lat. dehiscentia, dehiscenta, deschidere). Modul de deschi-
dere a anterelor, fructelor, sporangilor atunci cand acestea ajung la ma-
turitate, pentru evacuarea polenului, semintelor sau sporilor. Dehiscenta
anterelor se poate face prin resorbirea tesutului despartitor dintre sacii
polinici: 1. prin una sau doua crapaturi longitudinale: o crapatura la
Malvaceae; doua crapaturi longitudinale la Centaurium umbellatum;
2. printr-o crapatura transversala la Mercurialis sp.; 3. prin orificii (dehis-
centa poricida v.) ce se formeaza la varful anterelor: Solanum sp., Cy-
clamen sp., Arctostaphyllos sp., Vaccinium sp.; 4. dehiscenta prin valvule
(capacele) — dehiscenta valvicida: Berberidaceae, Lauraceae, Pinguicula.
Dehiscenta fructelor: a. prin capacele ca la pixida [v.): Anagallis
arvensis; b. prin pori preformati: Antirrhinum majus, Campanula sp.;
c. prin crapaturi de forma unor dinti: capsula denticida de la Primula sp..,
Cerastium arvense (30.12-14); d. prin crapaturi care desfac fructul in
valve (d. valvicidd): aceasta, la randul ei, se realizeaza prin dedublarea
peretilor de separatie (septuri): d. septicidd (Colchicum qutumnale); prin
crapaturi care se produc de-a lungul nervurilor mediane: d. loculicidd
(Tulipa sp.j; prin crapaturi care nu se produc de-a lungul nervurilor
mediane: cd. septifraga (Datura sp.) (3.2-12; 5.1-7; 82.1-12).
DELTOID (lat. deltoideus, deltoidal; gr. deltoidos, deltoid; triunghiular, de
forma literei grecesti delta; eidos, forma). De forma literei grecesti delta,
DEMERS 60

baza fiind mult latita: frunza deltoida la Populus nigra, Dianthus

deltoides,
DEMERS (lat. demersus, demers, submers). Scufundat in apa: Stratiotes
aloides, Ceratophyllum sp., Chara sp. (51.12). Sin. submers.
DENDROID (gr. dendron, arbore; eidos, forma, aspect). De forma unui arbore
in miniatura: 1. corpul muschiului Climacium dendroides; 2. perii pluri-
célulari ramificati de la Verbascum thapsiforme; 3. sistem radicular (tip
arbore rasturnat) la Scorzonera sp.
DENTAT (lat. dentatus, dintat). Prevazut pe margini cu incizii mici, ascutite,
ca dintii de joagar: 1. marginea frunzelor: Urtica urens, Camelia dentata;
2. marginea ohreii (34.3); 3. lamina petalei (76.2).
DENTICULAT (lat. denticulatus, prevazut pe margini cu dintisori, adica cu
incizii mici, triunghiulare; fin dintat) (26.23): 1. capsula de la Cerastium
sp. $.a.; 2. foliole la Trifolium sp.
DEPRES (lat. depressus, turtit, comprimat de sus). Tulpini, ramuri turtite
(4.12).
DESCENDENT (lat. descendens, descendent). Care coboara: 1. transportul
sevei claborate; 2. tulpini, ramuri care coboara pana aproape de nivelul
solului (1.7); 3. radacini adventive care coboara de pe ramuri sau tulpini
pentru a se fixa in sol: Zea mays, Ficus bengalensis s.a.; 4. tulpini d.
(2.5).
DESCRESCENT (lat. descrescens, descrescent). Care se micsoreaza de la
baza spre varf (22.6,8,11): 1. frunza compusa de la Vicia pannonica,
Vicia cassubica.
DESINENTA (lat. desinentia, desinenta). Terminatie sau sufix adaugat
la radacina unui nume de taxon, indicand genul gramatical al aces-
tuia: Fagus sylvatic-a sau gracdul categoriei sistematice Betul-aceae,
Ranuncul-aceae, Ran-ales.
DETERMINARE (lat. determinatio, determinare, identificare, precizare). In
studiile de sistematica trebuie sa deoscbim si sa recunoastem indivizii
care apartin uneci anumite specii de cei ce apartin altor specii vecine.
Lucrarea efectuata in acest scop se numeste determinare si consta practic
in identificarea numelor plantelor dupa caractere morfologice proprii.
DETERMINATOR — Lucrare elaborata in scopul de a identifica (detern. ina)
fitotaxonii dintr-o anumita zona pe baza diagnozelor dispuse in chei
dihotomice. in literatura romAneascA se cunosc unele determinatoare
61 DIAGONAL

cum sunt cele semnate de: TIuliu Prodan, luliu Prodan si Al. Buia,
I.T. Tarnavschi si M. Andrei, Al. Beldie, V. Ciocarlan etc. Cel mai cu-
prinzator determinator, care contine toate speciile din tara (peste 3 600),
il reprezinta Flora R.S.R., aparuta in 13 volume.
DEXTROGIR (lat. dexter, spre dreapta; gr. gyro, a se curba, a se rasuci).
Curbat (rasucit) de la stanga la dreapta datorita miscarilor de circumnu-
tatie determinate de cresterea inegala a tulpinilor pe diferite laturi ale
acestora.
DEXTRORS (lat. dexter; gr. dexios, spre dreapta). Curbat de la stanga la
dreapta, adica in sensul de miscare a acelor unui ceasornic: 1. carcel d.
(50.1); 2. floare d. la Rosa sp.; 3. tulpina volubila de la Humulus lupu-
ius S.a.
DIACHENA (gr. dis, de doua ori; achaenium, achena; a, nu; chaino, a se
deschide). Fruct uscat indehiscent alcatuit din doua achene (mericarpe),
provenit dintr-un gineceu bicarpelar inferior, caracteristic Apiaceelor
(Umbelliferae). Separarea in doua achene (mericarpe) se face de-a lungul
zonei de concrestere a celor doua carpele ale gineceului, atunci cand
acesta ajunge la maturitate. V.fructulet, mericarp.
DIADELF (gr. di, doi, de doua ori; adelphos, trate), Androceu alcatuit din
stamine grupate in doua manunchiuri: 1. la Pisum sativum din cele zece
stamine, una, cea posterioara, ramane libera, pe cand celelalte sunt
concrescute prin partea inferioara a filamentelor, intr-un tub deschis;
2. la Polygala sp., androceul este alcatuit din opt stamine grupate in doua
manunchiuri de cate patru.
DIADROM (gr. dia, prin; dromos, fuga, drum). Nervatiunea dihotomica
(flabeliforma) a frunzei de la Ginkgo biloba.
DIAFRAGMA (cer. dia, prin; phragma, ingradire). Perete cu structura celulara
care separa o cavitate in doua parti: 1. nodurile in tulpina de la Poaceae,
Equisetaceae; 2. tesutul din canalele aerifere ale unor plante acvatice:
Nymphaea, Nuphar; 3. membrana semitransparenta din silicve si silicule
(87.5,9).
DIAGNEMA — Caractere care separa taxonii intre ei.
DIAGNOZA (gr. dia, prin; gnosis, cunoastere). Descrierea concisa si exactaa
caracterclor specifice unui taxon. Diagnozele sunt folosite in cheile de
determinare a taxonilor.
DIAGONAL (gr. dia, prin; gonia, unghi). Plan de simetrie care se duce printr-o
floare actinomorfa, trecand oblic prin axa Norii (11.3).
DIAGRAMA b2

DIAGRAMA (gr. dyagramma, diagrama). Sectiune transversala ideala prin

floare si reprezentarea schematica, in proiectie orizontala, a elementelor
acesteia. D. indica locul si natura morfologica a fiecarui element floral,
concresteri sau dedublari ale unor elemente, numarul si dispozitia
glandelor néctarifere, raportul dintre floare si axa florala pe de o parte,
floare si bractee sau profile, pe de alta. 1. in stabilirea unei d. florale, axa
florald este considerata ca avand forma unuicon, astfel ca ciclurile, cu cat
sunt mai apropiate de varf, cu atat sunt mai aproape de centruld,
Daca floarea este axilara (in axila unei bractee), ea va fireprezentata in
asa fel incat axa florifera sA cada deasupra d. In acest caz, bracteea va fi
proiectata in planul median, adica dedesubtul d. Partea inferioara a d.
corespunde deci cu partea anterioard a florii.
Elementele florii, sepale, petale, stamine, carpele (gineceu) sunt repre-
zentate prin figuri conventionale ce constituie sectiuni transversale prin
acestea.
Pentru construirea unei d. florale ciclice yom trasa cinci cercuri con-
centrice: pe primul cerc vom reprezenta sepalele, pe al doilea, petalele, pe
al treilea si al patrulea staminele, iar pe al cincilea, carpelele. 5a luam in
calcul reprezentarea d. florale a unei flori trimere (v.). In acest caz, pro-
cedam astfel: a. impartim cercul extern in sase parti egale; b. unim
punctele cu centrul: liniile negre ce merg de la periferie spre centru sunt
razele; liniile punctate sunt interrazele. O asemenea d. va avea deci trei
raze si trei interraze; c. reprezentam acum trei sepale pe cercul 1, la extre-
mitatea celor trei raze, trei petale pe cercul 2 la extremitatea celor trei
interraze, trei stamine pe cercul 3 si alte trei stamine pe cercul 4, pe
interraze si in sfarsit, trei carpele la centru, pe cercul 5; d. oastfel ded. are
un unghi de divergenta de 120°; e. pentru construirea d. unei flori ciclice
tetramere (v.) impartim cercul extern in patru parti egale. D. unei ase-
menea flori va avea patru raze si patru interraze, iar unghiul de divergenta
va fi de 90°; f. pentru construirea d. unei flori pentamere (v.) impartim
cercul extern (1) in zece parti egale; d. va avea cinci raze si cinci interraze.
In continuare se va proceda ca in cazul d. trimere. Aici, unghiul de
divergenta va fide 72° (59.3). Din cele spuse, rezulta ca elementele florale
sunt astfel dispuse incat unele cad pe raze, altele pe interraze; g. in cazul
in care sunt doua verticile de stamine, atunci dispozitia este urmatoarea:
sepalele sunt dispuse pe raze; petalele pe interraze; staminele verticilului
extern dispuse pe raze, cele ale verticilului intern pe interraze: carpelele
sunt dispuse pe raze. In acest caz, staminele verticilului extern sunt
episepale (v.), iar cele ale verticilului intern epipetale [v.); h. pentru
‘construirea unei d. florale spirociclice (v.) ne vom {olosi de o spirala.
63 DICIMA

D. florale pot fi empirice si teoretice. a. d. empirice indica realitatea

morfologica a florii, asa cum o vedem imediat, cu ajutorul unei lupe sau
direct; b. d. teoretice sunt bazate pe date teoretice de anatomic compa-
rata, luand in considerare legaturile de inrudire dintre grupele de plante.
Ca.urmare, pe langa elementele concrete, reale, ale unei flori este repre-
zentat si locul unor elemente disparute in decursul evolutiei (11.6;
81.1-12); 2. d. divergentei foliare (v.) (40.5).
DIALIPETAL (gr. dialyo, a se separa; petalon, petala). Corola alcatuita din
petale libere, neconcrescute: Ranunculaceae, Brassicaceae, Rosaceae,
Fabaceae, Apiaceae.
DIALISEPAL (gr. dialyo, a se separa; lat. sepalum, sepala). Caliciu alcatuit
din sepale libere, neconcrescute: Salicaceae, Ranunculaceae, Rosaceae,
Brassicaceae, Liliaceae.
DIANDRIC (gr. ci, doi; aner, andros, barbat). Androceu alcatuit din doua
stamine: 1. floare diandra: Salix sp., Oleaceae s.a.
DIASPOR (gr. dia, prin; spora, samanta, spor, procreare). Termen general
atribuit formatiunilor sau structurilor care raspandesc (propaga) plan-
tele: spori, seminte, butasi, rizomi, bulbi, tuberculi, fragmente de organe.
DIBIONTA (gr. di, doi; bionai, a trai). Planta (organism) la care cele doua
generatii (v.) din ciclul de viata sunt independente, deoarece zigotul si
meiosporii germineaza in mediul lor de viata: Cutleria, Fucus sp. V.
diplobiont.
DIBOTRII (gr. di, doi; botrys, ciorchine). Inflorescente compuse homotactice
alcatuite numai din inflorescente racemoase (v.): 1. spicul compus —
caracteristic Poaceelor; 2. racemul (strugurele) compus — caracteristic
pentru Vitaceae (Vilis vinifera); 3. corimbul compus — caracteristic
pentru Brassicaceae, Rosaceae; 4. umbela compusa — caracteristica
pentru Apiaceae; 5. capitulul compus — caracteristic pentru unele
Asteraceae (Leontopodium alpinum).
DICICLIC (gr. di, doi; kyklos, cerc). Floare alcatuita din doua cicluri (verticile]
de elemente: 1. Urticaceae: OP, A,;9P, Gio,); 2. Cannabinaceae: OP. A.;
GP; G,,,; 3. Betulaceae: OP, A,; 9 P,, Go; 4. Corylaceae: OP, A, .:
? Pig Gos 5. Fagaceae: OP, Ago: 9 P3.¢ Gi; 6. Junglandaceae:
g P49 Agg.gi ? Py Gry)
DICIMA (gr. di, doi; yma, val). Inflorescenta compusa homotactica, aleatuita
numai din inflorescente cimoase: 1. cima compusa — Sambucus ebulus;
2. dihaziul compus — Stellaria sp; 3. cincinul compus — Heliotropium sp.
DICLINIC 64

DICLINIC (gr. di, doi; Kline, pat). Floare unisexuata, numai femeciasca sau
numai barbateasca, dispusa pe acelasi individ sau pe indivizi separali:
1. pe acelasi individ: Zea mays, Quercus sp., Coryllus; 2. pe indivizi
separati: Salix sp., Lychnis sp., Cannabis sp.
DICOTILEDONAT (gr. di, doi; kotyledon, cotiledon). Embrion cu doua coti-
ledoane, caracteristic clasei Magnoliatae (Dicotyledonatae),
DICTIODROM (gr. dictyon, retea, plasa; dromos, fuga, drum). Nervatiunea de
tip palmat la care toate nervurile pornese dintr-ur singur punct de la
baza laminei, se anastomozeaza si formeaza unul, doua randuri de
ochiuri; varfurile bifurcate ale nervurilor ating marginea laminei: Asarum
europaeum (80.2).
DIDIM (gr. didymos, dublu, ingemanat, imperecheat). Reunite cate doua sau
divizate in doua parti asemanatoare: antere, fructe, floris.a. (4.2). Sin.
geminal.
DIDINAM (gr. di, doi; dynamis, putere). Androceu alcatuit din stamine cu
filamente inegale: 1. la Scrophulariaceae,, Lamiaceae, din cele patru
stamine doua sunt mai lungi decat celelalte.
DIF UZ (lat. diffusus. difuz, imprastiat). Dispus la un unghi de 60-90° fata de
oaxa verticala sau o suprafata (2.12).
DIGENETIC (gr. di, doi; genesis, nastere). Ciclu de viata in care alterneaza
doua generatii morfologice, un sporofit diploid cu un gameto/it haploid,
respectiv o diplofazd cu o haplofazd (diplohaplofaza).
Plantele digenetice se numesc ciplohaplonte (v.) sau haplodiplonte (v.)
in functie de celulele cu care se incepe prezentarea ciclului(cu zigotul sau
cu meiosporul).
Ciclul d. poate fi: heteromorf (v.) cu predominarea gametofitului (n) ca
la Cutleria (Phaeophyta), Porphyra (Rhodophyta) sau a sporofitului(2n) ca
la Laminaria (Phaeophyta) si cormofite sau izomorf cu predominarea
sporofitului ca la Dictyota, Ectocarpus (Phaeophyta}). V. haplodiplont
(diplohaplont) (96.2).
DIGIN (gr. di, doi; gyne, femeie). Floare cu doua ginecee libere.
DIGITAT (lat. digifatus, digitat). Lobii limbului foliar dispusi in forma de
degete (digitat) sau palmat (v.) la varful petiolului: 1. frunze cligitat-lobate
(palmat lobate) — cand inciziile sunt putin profunde: Hedera helix:
2. frunze digitifide (palmatifide) — cand inciziile nu depasesc mijlocul
laminei: Ricinus communis; 3. frunze digitatipartite (palmatipartite) —
cand inciziile depasesc mijlocul laminei dar nu ating baza acesteia:
65 DIHOTOMIC

Ranunculus acer; 4. frunze digitatisectate (palmatisectate) — cand in-

ciziile ajung la baza laminei: Cannabis sativa, Helleborus purpurascens.
DIGITATINERVAT (lat. digitatinervis, digitatinervat). Nervatiune intr-o lami-
na digitata alcatuita din mai multe nervuri care pornesc aproximativ din
acelasi punct de la o oarecare distanta de baza limbului (Sorbus termi-
nalis) sau chiar de la baza acestuia (Acer campestre): 1. frunze digitat-ner-
vate cu nervurile arcuite; in acest caz nervurile secundare merg pana la
varful frunzei: Smilax sp.; 2. frunze digitat-nervate, cu nervurile drepte,
ca la cele mai multe frunze digitate (palmate): Acer campestre. Sin.
palmatinervat.
DIHAZIU (gr. dichasein, ase imparti in doua). Inflorescenta cimoasa a carei
axa principala (p) se termina cu o floare. De la nodul subfloral al acesteia
se dezvolta doua bractei (a, a), de la subsuoara carora se formeaza doua
axe florifere egale, de acelasi grad (I, I). La subsuoara bracteilor (b, b) de
sub florile celor doua axe florifere (I, I) se formeaza alte doua axe florifere
egale de acelasi grad sau ordin (II, II) care, la randul lor, se vor comporta
la fel cu cele anterioare (67.7,8; 69). Frecventa la Caryophyllaceae,
Gentianaceae, Betulaceae (88). V. si inflorescentd, cheie pentru determi-
narea inflorescentelor.
DIHLAMIDEU (gr. di, doi; chlamys, invelis). Floare aleatuita din doua in-
velisuri florale, caliciu si corola, care impreuna formeaza periantul.
DIHOGAM (gr. dicha, dicho, doi; gamos, cAsatorie). Floare la care staminele si
gineceul nu ajung la maturitate simultan, ci la anumite intervale. Florile
dihogame pot fi: 1, proterandre (v.); 2. proterogine. Sin. heterogam.
DIHOPODIAL (gr. dicha, dicho, in doi, cu doi; podion, piciorus). Ramificatie
dihotomica alcatuita dintr-o axa principala (picior) care se ramifica
repetat, pornind din varfurile axelor succesive; v. si dihotomic (13.14).
DIHOTOMIC (gr. dicha, dicho, in doi, cu doi). I. tip de ramificatie (a radacinii
sau tulpinii) alcatuita dintr-o axa principala (picior) care se ramifica din
varfin doua axe (ramuri) egale sau inegale de ordinul I. Acestea, la randul
lor, se ramifica, tot din varf, in alte doua axe (ramuri) egale sau inegale de
ordinul II s.a.m.d.: 1. eudihotomie (dihotomia propriu-zisa) cand axele
succesive de ordine diferite sunt egale: Psilotum triquetrum, Lycopodium
complanatum (10.16; 13.12); 2. dihotomie simpodiald (heterobrahiala,
anisotoma) cand axele succesive de ordine si varste diferite sunt inegale:
Selaginella sp. (13.13). IY. inflorescenta cimoasa, repetat bifurcata,
alcatuita dintr-o axa principala care se termina cu trei muguri: unul
mijlociu (terminal) si doi laterali (axilari). Mugurele terminal dispare sau
DIMER 66

da nastere unei flori, iar cei doi muguri axilari se dezvolta si dau nastere
la doud axe secundare florifere opuse de ordinul |. Fiecare dintre cele
doua axe I se termina, la randul lor, cu cate trei muguri care s¢ vor
comporta ca si cei aiaxei principale, generand axe de ordinul I] s.a.m.d.
Acestui sistem de ramificatie bifurcata i s-a dat numele de dihotomie
falsd (v.). Se intalneste la Caryophyllaceae (Cerastium, Stellaria, Gypso-
phila, Dianthus etc.), Gentianaceae (pp), Syringa, Platanus, Acer,
Aesculus. Sin. cima bipard.
DIMER (gr. di, doi; meros, parte). Divizat in doua parti: 1. flori alcatuite din
cicluri (sau verticile) de cate doua elemente fiecare: Papaveraceae:
K, Co,5 Ay4«G_9) 2. gimeceu alcatuit din doua carpele (Solanaceae,
Apiaceae, Asteraceae).
DIMIDIAT (lat. dimidiatus, dimidiat). Injumatatit, impartit in doua parti
(35.16).
DIMONOIC (gr. di, doi; monos, singur; oikes, casa). Specie de planta cu doua
feluri de flori pe fiecare individ: 1. androgind; 2. ginomonoicd; 3. andro-
monoicd; 4, agamogind (v.).
DIMORFISM (gr. di, doi; morphe, forme). insusirea unor plante de a avea
forme diferite de organe; 1. d. floral, la Asteracece, florile marginale
(periferice) din capitul sunt mai mari decat cele din centrul capitulului. In
acest caz, d. floral atrage dupa sine sio diferentiere se::uala; 2. d. foliar, la
Eucalyptus globosus, frunzele de pe tulpinile tinere sunt ovale si decu-
sate, in timp ce pe ramurile batrane sunt asezate in forma de secera sau
dispuse altern.
La Morus nigra intalnim pe acelasi individ o serie nesfarsita de forme de
trecere.
La Ranunculus aquatilis, frunzele care se dezvolta la supratata apei
sunt palmatilobate, in timp ce frunzele submerse sunt puternic divizate.
Acelasi d. este intalnit sila alte plante acvatice ca: Trapa natans, Ca-
bomba carolliniana, Sagittaria sagittifolia s.a.
DINTAT (lat. dentatus, dintat). Marginea limbului, cu incizii mici, triunghiu-
lare, cu varful ascutit perpendicular pe nervura mediana sau cu incizii
triunghiulare ascutite ca dintii unui joagar, perpendiculari pe marginea
laminei foliare: limbul la Urtica urens, Cicer arietinum, Berberis vulgaris,
Tussilago farfara (26.22-37; 27.2,4).
DIOIC (gr. di, doi; oikos, casa). Plante cu flori unisexuate sau dicline: florile
barbatesti si cele femeiesti se afla pe doi indivizi separati: Salix sp..,
 67 5 DISAMARA

Cannabis sativa, Lychnis dioica, Hedera helix, Urtica dioica (56.2,7). Sin.
dioecic.
DIPLOBIONTA (gr. diploos, dublu; bionai, a trai), Planta cu ciclul de viata de
lip monogenetic diplofazic reprezentat printr-o singura generatie morfo-
logica diploida {diatomee, unele alge brune, sifonale si ciuperci). Sin.
diplonta; dibionta (96.3).
DIPLOCAULA (gr. diploos, dublu; caulon, tulpina). Planta a cdrei axa prin-
cipala da nastere numai la ramuri de ordinul doi, iar acestea se termina
cu cate o floare: Muscari sp., Capsella sp., Primula sp., Paris quadrifolia,
Viola tricolor (9.2).
DIPLOCLAMIDEU (gr. diploos, dublu; chiamys, chlamydos, invelis). Perigon
(v.) alcatuit din doua cicluri de elemente. Sin. diclamideu, heteroclamideu.
DIPLOFAZA (gr. diploos, doi, dublu; phasis, faza). Faza diploida determinata
de un set dublu de cromozomi.
DIPLOFILA (gr. diploos, doi, dublu; phyllon, frunza). Cu doua lame foliare
sau doi lobi bazali pe fata adaxiala a frunzei: Caltha palustris (22.13).
DIPLONTA (gr. diploos, dublu). V. diplobiontd.
DIPLOSTEMON (gr. diploos, dublu; stemon, filament staminal). Floare penta-
ciclica la care androceul este dispus in doua cicluri (verticile) de stamine:
verticilul extern de stamine este episepal (v.), adica se aflA in dreptul
sepalelor, iar cel intern, epipetal (v.), pentru cA se afla in dreptul petalelor:
carpelele sunt dispuse in fata sepalelor: 1. Primulaceae: Kis) (Cis) Ap,s! Ge:
ciclul extern lipseste, ceea ce explica de ce ciclul ramas este epipetal:
2. Plumbaginaceae: K; C.5, Ay,5 Gig): 3. Lilium: Ps,5 Ag,4 Gio).
DIPLOSTIH (gr. diploos, dublu; stichos, sir, rand). 1. frunzele unui verticil
alterneaza cu frunzele verticilului inferior sau superior: Asperula odorata:
2. radicele dispuse in siruri in numar dublu fata de numarul fasciculelor
lemnoase, formate in spatiile dintre fasciculele lemnoase si liberiene.
Caracterizeaza radacinile de tip diarh, cu exceptia ferigilor.
DISAMARA (lat. disamara, disamara). Fruct uscat indehiscent rezultat din-
tr-un gineceu bicarpelar, eusincarp, bilocular, care la maturitate se
transforma in doua nucusoare (nucule) aripate, uniseminale (achene).
Fiecare dintre ele prezinta un scurt pedicel numit carpofor (v.) si cate o
aripioara laterala, membranoasa, de natura pericarpicd. Aceasta ari-
pioara reprezinta echipamentul de raspandire a fructuletului cu ajutorul
vantului. Sin. nuculd (nucusoara). V. samara.
DISC 68

DISC (lat. discus, disc). Formatiune de origine diferita cu aspect de disc:

1. tulpina puternic metamorfozata cu internoduri foarte scurte si, ca ur-
mare, cu nodurile extrem de apropiate, caracteristica bulbilor. La noduri
sunt inserate frunzele carnoase, care se acopera unele pe altele, si mu-
gurii axilari, jar in centrul lui, mugurele terminal; 2. disc nectarifer; tesut
secretor de nectar din florile unor plante. La Rhamnus sp., discul necta-
rifer ocupa toata partea interna a receptaculului, La Acer campestris,
discul inglobeaza baza staminelor (79.6,7).

DISCIFORM (lat. disciformis, discoideus, in forma de disc). Organ in forma de

disc, adica rotund la margini si plan intre margini (4.10): 1. corola de la
Verbascum sp.; 2. tulpina metamorfozata, in forma de disc: bulbul de
ceapa $.a.
DISCOLOR (lat. discolor, discolor). De mai multe culori; sau deosebit colorat
pe cele doua fete: frunzele de la Rubus discolor.
DISECT (lat. dissectus, taiat). Organ despicat, incizat: frunza adanc palmat
sectata, segmentele inca o data penat fidate sau sectate: Geranium
dissectum.
DISEMINARE (lat. disseminatio, diseminare). Raspancirea (imprastierea)
naturala sau artificiala a semintelor. Din acest punct de vedere, se cunosc
urmatoarele categorii de plante: 1. anemohore: Orcitis sp., Pirola sp.,
Monotropa sp., Betula sp., Pinus sp., Tilia sp.; 2. autohore: Aesculus sp.,
Quercus sp., Corylus sp.; 3. hidrochore: Alisma sp. Iris pseudocorus,
Carex sp.; 4. zoohore: Bidens sp., Galium aparine, Cerasus sp., Pru-
nus Sp.
DISEPIMENT (lat. dissepimentum, disepiment). Perete despartitor (dintre
lojile ovarului): 1. transversal: Raphanus raphanistrum (6.8); 2. longitu-
dinal: Arabis sp., Thlaspi sp. (6.9).
DISILIENT (lat. cissiliensis, disilient). Fruct care se deschide la maturitate in
segmenite elastice (corespunzator numarului de carpele) ce se ruleaza o
data cu deschiderea: Impatiens sp. (10.5).
DISIMETRIC (gr. di, doi; symmetricus, simetric). V. bisimetric (bilateral)
(55.11).
DISPERS (lat. dispersus, dispers). imprastiat, rasfirat: 1. dispers paros.
DISTAL (lat. disto-, distalis, cel mai indepartat). Cel mai indepartat in raport
cu partea principala: 1. varful radacinii principale si al radicelelor (11.2;
18.4); 2. polul bazal al unei tulpini, ramuri. V. proximal.
69 DIVERGENTA
DISTANT (lat. distans, distant). Distantat, indepartat (5.6,7): 1. spiculete
femeiesti de la Carex distans, mult distantate, wneori cel inferior situat
sub mijlocul tulpinii.
DISTIH (gr. distichos, biseriat). Dispus pe doua randuri sau siruri longitu-
dinale, adica opuse, cate doua elemente fata in fata la fiecare nod (5.3;
40.1): 1. frunze opuse: Silene sp., Lamium sp., Taxus baccata; 2. ramuri
opuse.
DISTIL (gr. di, doi; stylos, coloana, stil). Gineceu cu doua stile evidente, cala
unele specii de Saxifraga.
DIVARICAT (lat. divaricatus, divaricat). Dispus la un unghi de 90-1 45° fata
de o suprafata sau o axa verticala (2.14); 1. ramura dezvoltata din tul-
pina, cu care face un unghi de 90-145°: Amaranthus albus, Chenopodium
sp.; 2. peri d. (15.4,5); 3. arista d.: Bromus squarrosus; 4. stamine d..:
Echium vulgare.
DIVERGENT (lat. divergens, divergent). Doua elemente desprinse dintr-un
punct comun: 1. cotiledoane, ramuri, nervuri, flori; 2. unghi de diver-
genta; 3. fructe d.: Aconitum napellus.
DIVERGENTA (lat. divergentia, divergenta). Ducand cate un plan de simetrie
prin punctele de insertie a doua frunze vecine de pe spirala generatoare,
cele doua planuri se intretaie in centrul tulpinii, formand un unghi diedru
numit unghi de divergentd. Acesta se mAsoara de la mediana unei frunze
pana la mediana frunzei imediat urmatoare, in sus sau in jos, pe tulpina
sau impartind suma circumferintelor cuprinse intr-un ciclu la numarul
frunzelor din ciclu.
Unghiul de d. se exprima prin fractii ordinare numite divergente. Cele
mai frecvente d. sunt 1/2; 1/3; 2/5; 3/8; 5/13; 8/21 etc. Prima valoare
ad. serveste ca numarator, a doua ca numitor al fractiei.
Valoarea unui numarator si a unui numitor este suma a doua valori
precedente corespunzatoare. Numaratorul arata numarul spirelor unui
ciclu, iar numitorul indica numarul total al frunzelor situate pe acest
ciclu, precum si numarul ortostihurilor.
De exemplu, in d. 1/2 ciclul este alcatuit dintr-o singura spira pe care
sé gasesc doua frunze situate pe doua ortostihuri: frunza care se
suprapune peste aceea de la care s-a pornit este frunza a treia. Unghiul de
d. va fiegal cu 180°, adica cu 1/2 din circumferinta (360x 1/2 = 180°).
Ind. 1/3, ciclul este alcatuit dintr-o singura spira in jurul tulpinii, pe
care se gasesc trei frunze situate pe trei ortostihuri, frunza care se supra-
pune peste aceea de la care s-a pornit este frunza a patra. Unghiul de d.
DOLICOBLAST 70

va fi egal cu 120°, adic cu 1/3 din circumferinta (360 x 1/3 = 120°)

(40.2).
ind. 2/5, ciclul consta din doua spire in jurul tulpinii, pe care se insera
ceinci frunze pe cinci ortostihuri, frunza care se suprapune peste aceea de
la care s-a pornit este frunza a sasea. Unghiul de d. va fi egal cu 144°,
adica cu 2/5 din circumferinta (360 x 2/5 = 144°) (40.3).
Cu cat valoarea d. creste, cu atat cea a unghiului de d. se apropie de
valoarea limita a seriei principale, care este de 137°30'28". D. se repre-
zinta grafic pe cilindri sau diagrame (40.1-7). Cele mai frecvente d. sunt:
2/5 si 3/8 (40.4,5).
D. 2/5 a fost identificata la Rosaceae (Prunus sp., Rosa sp., Rubus sp.,
Pyrus sp., etc.), Saxifragaceae (Ribes sp.}), Cucurbitaceae (Bryonia sp.).
Fagaceae (Quercus sp., Fagus sp.), Salicaceae (Salix sp.), Polygonaceae
(Polygonum sp.), Chenopodiaceae (Chenopodium sp.), Asteraceae (Achillea
sp.} etc. D. 3/8 a fost identificata la Euphorbia palustris, Laurus nobilis,
Solidago sp., Linum usitatissimum, Raphanus sativus, Pinus maritima
etc,
DOLICOBLAST (gr. dolichos, lung; blastos, lastar). Ramuri (lujeri) laterale cu
crestere normala, nedeterminata, cu internoduri lungi. Au o viata lunga
si participa la marirea sistemului de ramificatie al unui arbore. Sin.
macrobiast.
DOLICOSTIL (gr. dolichos, lung; stylos, coloana). Stil(e) mai lung(i) decat
verticilul de stamine: Primula sp. s.a.
DORMIND (lat. dormiens, dormio, adormit). Muguri axilari care raman mai
multi ani in stare de viata latenta. Ei pot da nastere la o ramura, fie in
anul in care s-au format (plante ierbacee), fie in anul urmator (Aesculus
sp.. Fagus sp., Quercus sp., Ulmus sp. etc.). La unele plante, mugurii
dorminzi pot ramane in stare latenta mai multi ani, ei ramanand in
contact permanent cu fasciculele conducatoare ale tulpinii. In aceasta
stare de inactivitate, mugurii pAstreaza vitalitatea lor un timp foarte
indelungat. Mugurii dorminzi constituie o rezerva potentiala vegetativa.
DORSAL (lat. dorsalis, dorsal). 1. fata inferioara sau abaxiala a unei frunze,
opusa fetei ventrale; 2. peretele dinspre celulele anexe sau epidermale
ale celulelor stomatice; 3. fata superioara a unei ramuri plagiotrope
(1.4; 11.2).
DORSIFIX (lat. dorsifixus, dorsifix], Antere oscilante prinse de filament
numai intr-un singur punct, pe partea lor dorsala: Lilium sp., Poaceae,
Plantago sp. $.a.
71 DRUPA

DORSIVENTRAL (lat. dorsiventralis, dorsiventral). Organism sau organ prin

care se poate duce numai un singur plan de simetrie, care il imparte in
doua parti aparent simetrice, una dorsala si alta ventrala: 1. la frunze, in
general (fag, liliac etc.) deosebim doua parti aparent simetrice: o fata
dorsala (inferioara sau abaxiala) si alta ventrala (superioara sau adaxiala)
rezultate prin ducerea unui singur plan de simetrie paralel cu suprafata.
Cele doua parti au insaé o structura diferita ($9.5). 2. daca organul
dorsiventral este simetric, el poate fi impartit in doua parti egale, una
dreapta si alta stanga, printr-un singur plan de simetric (plan median)
(39.5). 3, tulpinile subterane (rizomii), cele plagiotrope, talul lichenilor,
hepaticelor sunt dorsiventrale; 4. florile de la Lamiaceae, Scrophula-
riaceae, Asteraceae sunt dorsiventrale; ele se numesc zigomorfe. V.
inversdorsiventral (39.8). Sin. monosimetric, zigomorf, dorsoventral.
DRAJON (fr. drageon, lastar radicular). Lujer anual ce se formeaza din
mugurii adventivi sau proventivi ai radacinii, atat la plantele lemnoase,
cat sila cele erbacee.
opre deosebire de lujerii anuali din coroana, d. au o dezvoltare mai
viguroasa: 1. dintre plantele erbacee: Cirsium arvense, Convolvulus
arvensis, Rubus caesius, Phragmites communis; 2. dintre plantele lem-
noase: Syringa vulgaris, Cydonia oblonga, Robinia pseudacacia, Tilia sp.,
Paulownia imperialis s.a. (45.1).
DREPANIU (lat. drepanium, drepaniu, secera mica; gr. drepanion). Inflo-
rescenta cimoasa ale carei axe florifere succesive (secundare) se dezvolta
in acelasi plan (plan anterior) numai intr-un singur sens (capata forma de
secera). Axele florifere (secundare) se formeaza in partea anterioara a
primei axe secundare (adica intre axa principala si bracteea respectiva):
Juncacede (70.3). Sin. cimd unipard in forma de secerd.
DRUPA lat. drupa, drupa). Fruct carnos, indehiscent, cu pericarpul partial
carnos, derivat din ginecee monocarpelare si sincarpe, uniloculare si
unioyulare: 1. la cirese sau la prune, epicarpul (ectocarpul) este mem-
branos (ca o pielita), mezocarpul este carnos, iar endocarpul este alcatuit
dintr-un tesut sclerenchimatic (sambure) in interiorul cadruia se afla
samanta: Prunus sp., Amygdalus sp., Cerasus sp., Armeniaca vulgaris.
Toate aceste drupe provin din ginecee monocarpelare; 2. la nuc, drupa
provine dintr-un gineceu bicarpelar eusincarp; partea externa verde este
carnoasa. Aceasta provine din concresterea receptaculului cu ecto si
mezocarpul; endocarpul este lemnos. El delimiteaza samanta mare cere-
briforma (incomplet divizata prin doi pereti subtiri si pielosi). Cele doua
parti mari ale semintei cerebriforme reprezinta, de fapt, cotiledoanele
embrionului bogate in ulei (85.1).
DRUPIMERA 72

DRUPIMERA (lat. drupa, drupa; meriso, a diviza). Fruct partial (fructulet),

monosperm, component al polidrupei (v.). Fiecare drupimera provine
dintr-o carpela libera a gineceului apocarp si este alcatuita din epi-,
mezocarp carnoase si un endocarp tare, lignificat: Rubus sp. V. cheia
pentru determinarea tipurilor de fructe. Sin. drupusoard, drupeola.
DURAMEN (lat. duramen, inima lemnului). Lemn secundar, intern intr-o
tulpina lemnoasa, de culoare mai intunecata decat alburnul [v.), ne-
conducator, puternic mineralizat, care se observa bine numai in sectiune
transversala: Robinia pseudacacia, Quercus sp., Fagus sylvatica, Fra-
xinus sp. Sin. inima lemnulut.
EBRACTEAT (lat. ebracteatus, ebracteat, nebracteat). Fara bractei: 1. flori
fara bractei in inflorescenta: Capsella sp., Thlaspi sp.
ECHINAT (lat. echinatus, echinat; gr. echinos, arici). Prevazut cu spini sau
sete rigide: 1. pastaia de la Glycyrrhiza echinata; 2. granule de polen e.;
3. spori spinosi: macrosporii de la Isoetes echinosporum.
ECHITANT (lat. equitans, equitativus, echitant). Tip de prefoliatie (v.) cand in
alcdtuirea unui mugure frunzele mai noi le acopera partial pe cele mai
vechi. Frunzele sunt in general carinate (v.) si, ca urmare, alcatuiesc
muguri cu doua muchii ca in cazul Iris sp. sau cu trei muchii ca la Carex
sp. Sin. prefoliatie amplexa (v.).
ECOSTAT (lat. ecostatus, necostat). Lipsit de coaste: tulpini, fructe.
ECVIFACIAL (lat. aequifacialis, cu fetele egale). Frunza cu cele doua fete
echivalente: ambele sunt palisadice; fata adaxiala sau superioara este
indicat intotdeauna de cordoanele lemnoase ale fasciculelor libero-lem-
noase (39.6,9,10). Sin. izofacial, izolateral.
ECVILATERAL (lat. aequi, egal; lateralis, lateral). 1. Cu laturile egale: tulpina
tetramuchiata cu laturile (fetele) egale.
EFEMER (gr. ephemerios, cu viata scurta). 1. plante anuale cu o perioada de
vegetatie foarte scurta, de cateva saptamani. Ele se inmultesc repede,
dand mai multe generatii in decursul perioadei de vegetatie: Stellaria
media, Veronica hederifolia; 2. flori care se deschid numaio singura data:
Hibiscus sp.. Oxalis sp., Portulaca sp. V. anual.
EFUZ (lat. effusus, imprastiat). Extins, intins, etalat: 1. inflorescenta laxa de
laJuncus effusus s.a.
ELAIOZOM 74

ELAIOZOM (gr. elaion, uleide masline; soma, corp). Formatiune carnoasa de

pe seminte, care contine ulei, cautata si consumata de furnici. Pe semin-
tele de la Chelidonium majus, Luzula sp., Gagea sp., Reseda sp., Ga-
lanthus sp., Ricinus sp. (90.7,8). Sin. caruncula.
ELATERA (gr. elater, imprastietor, elatera). Celule sterile de forma unor
filamente spiralate, elastice, cu rol in diseminarea sporilor: Hepaticatae,
Pteridophyta (Equisetum sp.).
ELIPTIC (lat. ellipticus, ellipsoidalis, eliptic; gr. elliptikes, eliptic). De forma
clipsei, adica atunci cand diametrul transversal (a,b) al laminei foliare
este mai scurt decat cel longitudinal (d,e); intretaierea diametrelor are loc
in centrul elipsei (ab<de; dc=ec): frunza eliptica de la Fagus sylvatica,
Potamogeton natans, Hypericum perforatum (4.4; 4.9; 42.19; 43,2).
ELONGAT (lat. elongatus, alungit, elongat). Organe alungite asa incat ajung
cu de cel putin 2,5 (3:1) ori mai lungi decAt late: 1. frunze e.: Cytisus
elongatus, Brassica elongata, Galium elongatum; 2. ohree e. (34.10).
EMARGINAT (lat. emarginatus, emarginat). Cu varful sau marginea stirbite
(24.17; 26.7): 1. varful frunzei de la Alnus glutinosa, Colutea arbores-
cens, Picea abies; 2. varful foliolei sau frunzei de la Trifolium sp., Vicia
hirsuta; 3. petalele de la Rubus sp., Rosa sp.
EMBRIOFITE (gr. embryon, embrion; phyton, planta). Plante care formeaza
embrioni in ciclul lor vital pornind, de obicei, din zigotul fecundat:
Pleridophyta, Pinophyta, Magnoliophyta.
EMBRION (gr. embryon, embrion). Sporofit pluricelular rezultat dupa fecun-
datie din zigotul principal (cu exceptia apomictelor), in urmaanumeroase
diviziuni mitotice diploide ale acestuia. Este alcatuit din suspensor si
corpul (globul) embrionului. Acesta din urma este constituit din celulele
initiale ale radacinii, tulpinii si varfului acesteia, precum si ale cotile-
doanelor. In stadiul matur al semintei, embrionul este alcatuit din radi-
cula, hipocotil (tulpinita) si 1-n cotiledoane: intre cotiledoane se afla
mugurasul (gemula sau plumula). Forma embrionului este variabila: 1. e.
drept: Ricinus communis, Triticum sp. s.a.; 2. e. arcuat: Nicotiana taba-
cum, Solanum tuberosum; 3. e. mototolit: Polygonum sp., Ipomoea pur-
pured §.a.; 4. €. spiralat: Salsola sp., Calycanthus sp.: 5. e. indoit astfel ca
tulpinita siradicula stau lipite de cotiledoanc: Crambe sp.; 6. e. curbat:
Potamogeton sp.; 7. e. incombant (v.): Sysimbrium sp., Brassica sp.: 8. e.
acumbent (v.): Cheiranthus cheiri (Brassicaceae).
79 ENDEMIT

EMBRIOTEGA (gr. embryon, embrion; tege, acoperamant). Calozitate (papila)

pe tegumentul seminal (langa hil), care la iesirea radiculei se detasaza
(90.6).
EMENDAT (lat. emendatus, emendat). Substantial imbunatatit sau comple-
tat: diagnoza unui taxon.
EMERGENTA (lat. emergentia, emergenta). Structura alcatuita din mai mul-
te tesuturi la care participa si epiderma: 1. e. secretoare (tentacule glan-
dulifere, glande digestive) caracteristice plantelor carnivore. Ele secreta
substante mucilaginoase si enzime proteolitice cu ajutorul carora sunt
digerate diferite insecte sau alte animale cu care plantele respective isi
completeaza sursa de azot. La Pinguicula sp., é. se afla pe suprafata fo-
liara sub forma de ..peri* sesili capitati. La Drosera sp., in structura e. se
afla si traheide care, spre deosebire de Pinguicula, patrund pana aproape
de varful acesteia; 2. spinii/shimpii dela Rosa sp., Rubus sp., Prunus sp.,
spinii de pe fructele de la Aesculus sp., Datura stramonium.
EMERS (lat. emersus, emers, a iesi la suprafata apei). Tulpina/inflorescenta
care ies partial la suprafata apei: Utricularia sp,, Polygonum amphibium,
Alisma plantago, Ranunculus aquatilis $.a. (51.11): 1. Utricularia sp. este
submersa; numai inflorescenta depaseste suprafata apei; 2. Polygonum
amphibium — planta perena cu rizom gros, repent, palustra sau acvatica,
cu frunze si inflorescente plutitoare (cand creste in apa).
ENANTIOMORF (gr. enantios, opus; morphe, forma). Partile simetrice
rezultate in urma ducerii unui plan de simetrie printr-un organ oarecare
(floare, tulpina etc.) Acestea sunt egale dar nesuperpozabile; ele se afla
intr-un raport asemanator aceluia dintre o persoana si imaginea sa intr-o
oglinda.
ENDEMISM (er. endemos, indigen). Fenomenul apartenentei unor taxoni la
un teritoriu geografic determinat, relativ limitat, uneori la o arie extrem de
redusa.
ENDEMIT (er. en, in; demos, regiune). Taxon cu oarie restransa la o anumita
regiune naturala: Aquilegia nigricans ssp. subscaposa, Anthemis carpa-
tica ssp. pyrethriformis, Armeria maritima ssp. barcensis, Asperula carpa-
tica, Centaurea pinnatifida, Centaurea pontica, Cephalaria radiata, Ce-
rastium transsilvanicum, Chenopodium wolffii, Festuca bucegiensis,
Galium bailloni, Hepatica transsilvanica, Knautia tulceanensis, Linum
uninerve, Melilotus arenaria, Myosotis transsiluanica, Onobrychis trans-
silvanica, Papaver corona-sancti-stephani, Pedicularis baumgartenil,
ENDOGEN 76

Prangos carinata, Rosa coziae, Salvia transsilvanica, Sorbus dacica, Stipa

danubialis, Viola fool. Sin. specie endemicd, taxon endemic.
ENDOGEN (er. encon, interior; gennao, ase naste). De origine interna; format
din partea interna, profunda, a unui organ: 1. radicelele si radacinile
adventive de origine periciclica (la cele mai multe plante); 2. racicula la
majoritatea monocotiledonatelor; 3, radacinile adventive de origine endo-
dermica (ferigi s.a.). Sin. de origine interna.

ENDOZOOHOR (gr. endon, interior; zoon, animal; choreo, a se raspandi}. Mod

de rdspandire a germenilor (v.) cu ajutorul animalelor care le consuma,
dar nu le digera: Viscum album, Rubus idaeus, Prunus mahaleb, Atropa
belladonna, Lithospermum sp.
ENZIFORM (lat. ensiformis, de forma sabici; ensis, sabie;_forma, forma). in
forma de sabie: 1. frunzele de la Iris germanica, Gladiolus sp., Inula
ensifolia, Typha sp. (23.7; 35.8).
EPIBLAST (gr. epi, deasupra; blastos, germene). Prelungire (apendice)
membranoasa apartinand embrionuluila Poaceae. E. reprezinta un rudi-
ment al celui de al doilea cotiledon, orientat spre exterior.
EPICHIL (gr. epi, deasupra; cheilos, buza). Partea anterioara (apicala), adesea
foliacee, a labelului la Orchidaceae (73.4).
EPICICLOIDEU (gr. epi, deasupra; kyklos, cere; eidos, aspect). Tulpina cu
coaste rotunjite, intre ele cu santuri ascutite (52.23).
EPICOTIL (gr. epi, deasupra: kotyle, vas, cotiledon). Partea tulpinitei cu-
prinsa intre cotiledoane si primele frunze primare (protofile). Se formeaza
din gemula (plumula, muguras) si da nastere, impreuna cu hipocotilul, la
tulpina principala (89.2,4; 91.3).
EPIFIT (gr. epi, pe deasupra; phyton, planta). Planta autotrofa care ioloseste
ca suport (de fixare) o planta de obicei lemnoasa: 1. orchidee tropicale,
licheni, muschi; 2. arbusti: Loranthus sp., Viscum sp.
EPIGEU (gr. epi, deasupra; ge, pamant). Care creste (se afla) deasupra
solului: 1. cotiledoane care la germinatia semintei ies deasupra solului,
antrenate fiind de hipocotil: Phaseolus vulgaris; 2. germinatia e., cand
cotiledoanele embrionare ies deasupra solului ca in cazul majoritatii
semintelor (89.3); 3. tulpina epigee/supraterand, de consistenta si ma-
rime diferite, in functie de specia de planta si mediul in care aceasta
traieste.
 77 ERBOS

EPIGIN (gr. epi, peste, deasupra; gyne, femeie). Floare alcatuita dintr-o axa
floralA in forma de butelie. Periantul sau perigonul impreuna cu sta-
minele sunt inserate pe axa deasupra gineceului. Un astfel de gineceu se
numeste inferior: 1, perigon + stamine inserate pe axa, deasupra gine-
ceuluila Galanthus nivalis; 2. periant + stamine inserate pe axa deasupra
gineceuluila Apiaceae. V. gineceu inferior.
. EPILITIC (gr. epi, deasupra; lithos, piatra). Care creste pe pietre: alge, licheni.
EPIPETAL (gr. epi, deasupra:; petalon, petala). Flori diplostemone in care
staminele din verticilul intern sunt dispuse in dreptul petalelor:
Primulaceae, Plumbaginaceae.
EPIPODIU (gr. epi, deasupra; podion, piciorus). Partea apicala a axei unui
lastar in crestere (49.10).
EPISEPAL (gr. epi, deasupra; lat. sepalum, sepala). Flori diplostemone in care
staminele din verticilul extern sunt dispuse in dreptul sepalelor: Primu-
laceae, Plumbaginaceae, Gallum verum.
EPISPOR (gr. epi, deasupra; spora, samanta). Invelisul extern al sporilor,
neted sau diferit ornamentat. :

EPISTIL (gr. epi, peste: stylos, coloand, stil). Partea (segmentul) superioara a
unui stil geniculat (articulat): Geum sp. (61.9).

EPISTOMATIC (er. epi, deasupra; stoma, gura). Cu stomatele numai pe fata

superioara a frunzei: Nymphaea alba, Nuphar luteum s.a.
EPISTOMIU (gr. epi, deasupra, peste; stoma, gura). Celule situate deasupra
deschiderii sporangelui (92.6,7).
EPITONIE (¢r. epi, deasupra; tonos, vigoare, tensiune). 1. partea superioara
a unei tulpini plagiotrope, mai puternic dezvoltata decat cea inferioara
(39.3); 2. ramura de pe fata dorsala a unei ramificatii este mai groasa
decat cele de pe fata ventrala: Rosa canina (47.13; 64.1,9).
EPIZOOHOR (sr. epi, deasupra; zoon, animal; choreo, a se raspandi). Mod de
raspandire a fructelor, semintelor, sporilor care au echipamente speciale
cu ajutorul cdrora se prind pe par, lana, piele, pene etc,: Xanthium sp.,
Galium aparine, Lappula echinata.
ERBACEU (lat. herbaceus, erbaceu). De consistenta ierburilor. La cele mai
multe plante organele erbacee mor in-fiecare an, la sfargitul perioadei de
vegetatie: 1. tulpina erbacee la Poaceae.
ERBOS (lat. herbosus, ierbos, inierbat). Acoperit cu ierburi.
ERECT 78

ERECT (lat. erectus, orientat in sus, aproape vertical). 1. tulpina caracte-

rizata printr-un stereom puternic care ii permite sa se sustina aproape
dreapta sau aproape verticala: Populus sp., Quercus sp. (29.10; 10.19);
2. stile e. (drepte): Saxifraga cuneifolia; 3. ramuri e.: Asperula tinctoria.
ERODAT (lat. erosus, erodat, ce pare a fi ros). Cu varful sau cu marginea
neregulat denticulata incat par a fi roase: 1. sepale e.: Cerastium sp.;
2. frunze e. (24.15; 27,19).
ESCUAMAT (lat. esquamatus, fara scvame). Lipsit de scvame sau solzi:
1. tulpina de la Plantago sp.
ESTIVAL (lat. aestivalis, estival, de vara). 1. care infloreste in timpul verii;
2. aspectul (stadiul vegetativ) e.
ESTIVATIE (lat. aestivatio, estivatie). Perioada de viata din timpul verii.
ETNOBOTANICA (gr. ethnos, popor; botane, iarba). Studiul plantelor
cunoscute, denumite si utilizate de popor: 1. Dictionar etnobotanic (autor
Al. Borza): aici sunt prezentate alfabetic plantele cu denumirile populare
din diferite regiuni ale tarii cu corespondentul lor stiintific.
EUANTICA (gr. eu, adevarat, tipic: anthos, floare). IpotezA conform careia
floarea hermafrodita a Angiospermelor a derivat dintr-o floare herma-
frodita de tipul celei de la Bennettitales (Gimnosperme fosile). Florile
unisexuate de la Angiosperme au derivat din cele hermafrodite in urma
avortarii elementelor unuia dintre cele doud sexe. Ipoteza este sustinuta
de C.E. Bessey, H. Hallier $.a. Sin. Ipoteza_florii adevdrate sau strobilard.
EUCARIOTE (gr. eu, bun, adevarat, veritabil, tipic, propriu-zis; karyon,
nucleu). Organisme in celulele carora se afla nuclee tipice, adevarate:
toate organismele in afara de bacterii si de algele albastre sunt e.
EUCICLU (gr. eu, adevarat, bun, propriu-zis; kyklos, ciclu). Cu un numar
egal de elemente in fiecare verticil: 1. flori diplostemone: Primulaceae;
2. flori obdiplostemone: Ericaceae (59.15).
EUDIHOTOMIE (gr. eu, propriu-zis, adevarat: dicha, in doi: tomos, taiat).
Ramificatie dihotomica rezultata din ramuri succesive de ordine diferite,
egale, formate permanent cate doua din varfurile de crestere: Lycopodium
alpinum; v. dihotomic.
EUSCHIZOCARP (gr. eu, propriu-zis; schizein, a despica; lcarpos, fruct; lat,
schizocarpium, schizocarp). Fructe provenite din ginecee bi-, polimere
care la maturitate se desfac in tot atatea fructulete seminifere cate carpele
are gineceul; 1, capsimerd: Euphorbia sp., Gentiana sp., Geranium sp.,
79 EXERT

Liliaceae; 2. nucimerd: Acer sp., Daucus sp., Asperula sp.; 3. bacimera:

Tropaeolum majus; 4. drupimerd: Palmae. Sin. fructulete euschizocarpe.
EUSINCARP (cr. eu, propriu-zis; syn, impreuna; karpos, fruct). Tip de fructe
provenite din ginecee bi-, polimere, eusincarpe sau paracarpe. La
maturitatea fructului, carpelele raman concrescute. V. cheie pentru deter-
minarea_fructelor.
EUSPORANGIAT (pr. eu, bun; spora, samanta). Ferigi cu sporangele pluri-
stratificat provenit dintr-un grup de celule epidermice: Ophioglossales,
Marattiales si Isoetales.
EUTAL (gr. eu, propriu-zis; thallus, tal). Corpul vegetativ, propriu-zis, al
talofitelor.
EUTEROFITE (gr. eu, propriu-zis; theros, vara). Plante anuale.
EUTOPIC (gr. eu, veritabil, tipic; topos, loc). Cu elementele decusat opuse:
imbricatie eutopica (36.9).
EUTROPIE (gr. eu, bun; trope, rasucire). Floare eutropica, adaptata la
polenizarea cu ajutorul unor insecte specializate: Orchidaceae, Lilium
martagon, Aconitum sp. (63.5). ;
EVAGINAT (lat. evaginatus, evaginat). Lipsit de vagina: 1. frunza de la fag,
carpen, frasin.
EXALBUMINAT (lat. exalbuminatus, exalbuminat; ex, fara, lipsit; albumen,
albumen, endosperm). Lipsit de endosperm: 1. samanta de la Faba-
ceae s.a. la care endospermul este consumat in timpul dezvoltarii
embrionului. In acest caz, embrionul isi depoziteaza substantele de
rezerva in cotiledoanc.
EXARISTAT (lat. exaristatus, nearistat). Lipsit de ariste: 1. paleea inferioara
nearistata: Lolium perenne, Phieum sp.
EXCIZAT (lat. excisus, excizat). Cu incizii neregulat distantate care nu ajung
la mijlocul laminei; lobii rezultati au marginea aproape plana (27.22).
EXCRESCENT (lat. excrescens, excrescent). Care depaseste, prin crestere un
organ invecinat sau organul comun de origine: 1. papilele — depasesc
dimensiunile celulelor epidermale din care se diferentiaza; 2. stipelele —
depasesc dimensiunile bazei frunzei din care se lormeaza.
EXCRETOR (lat. excretorius, excretor). Care formeaza sau elimina diferite
substante (excretate): uleiuri eterice, mucilagii, rasini, nectar s.a,
EXERT (lat. exserens, exsertus, exert). lesit in afara prin depasirea corolei:
1. staminele depasese nivelul corolei: Lycium halimifolium, Echium altis-
simum, Poacede.
EXFOLIAT 50

EXFOLIAT (lat. exfoliatus, exfoliat). Care se desprinde in lame subtiri:

1. ritidom [v.) inelar, fibros; 2. epiderma anterei la maturitatea acesteia.
EXINA (lat. exina, exinum, exina). iInvelisul extern al microsporilor sau
granulelor de polen, neted sau ornamentat.
EXOGEN (gr. exo, extern, periferic; genao, a se naste, origine, a se forma). De
origine externa; format din partea externa, periferica a unui organ:
1. primordiile frunzelor, ramurilor, florilor se formeazA din straturile
periferiale ale periblemului, imediat sub dermatogen; 2. rddacinile ad-
ventive la Brassicaceae se formeaza din epiderma/ scoarta.
EXOTESTA (gr. exo, extern; lat. testa, tigla). fnvelisul de protectie al semin-
telor: 1. invelisul extern al semintelor bitegmice care deriva din celulele
integumentului extern ce se sclerifica; 2. invelisul semintelor provenite
din ovule unitegmice: Begoniaceae, Berberidaceae, Centrospermae, Fa-
baceae, Rhamnaceae, Sapindaceae.
EXSICCATA (lat. exsiccata, exsiccata). Colectie de plante conservate prin
presare si uscare: Flora Romaniae Exsiccata, Flora Olteniae, Mycotheca
Universalis, Herbarium Romanicum s.a.
EXTERIOR (lat. exterior, externus, exterus, extern, exterior). Situat in afara
fata de centru: epiderma, tesut aparator extern.
EXTINS (lat. extensus, extins). Intins, etalat pana la 120° fata de 0 axa
verticala. Sin. expans.
EXTRAAXILAR (lat. extraaxilaris, extraaxillis, extraaxilar). Situat in afara
axilei frunzei: L. inflorescenta; 2. mugure.
ESTRAFLORAL (lat. extrajfloralis, extrafloral). Care se afla in afara florii:
nectarine (nectarii) e. localizate pe frunze, pe stipele, petiol. Sin. extra-
nuptial,
EXTRASTAMINAL (lat. extrastaminalis, extrastaminal). Dispus, localizat in
afara staminelor: 1. disc nectarifer e.: Acer sp.
EXTRAVAGINAL (lat. extravaginalis, extravaginal). Situat in afara vaginei
frunzei: L, lastarii foliati ce se formeaza in vagina unor frunze din nodurile
inferioare ale tulpinii si care ies apoi in afara vaginei: Agropyron repens
(45.7,8).
EXTRORS (lat. extrorsus, extrors, exterior). Orientat spre exterior: 1. cele
doua loji ale anterei se deschid spre exterior (spre petale): Iris sp. V.
intrors.
FALCAT (lat. falcatus, faleat, curbat). Curbat in forma de secera (coasa)
(1.18; 14.7; 23.9; 35.9): 1. frunze-: Bupleurum faleatum, Falcaria
vulgaris; 2. pastai (fructe) f.: Medicago_falcata, Astragalus glycyphyllos;
3. stigmate f.: Colchicum autumnale.
FAMILIE (lat. familia, familie). Categorie sistematica superioara genului cu
desinenta in -aceae: Ranunculaceae, Fabaceae.
FANEROFIT (gr. phaneros, evident; phyton, planta). Forma biologica la
plantele lemnoase cu mugurii de reinnoire dispusi la o oarecare distanta
de sol, in varfurile vegetative caulinare (94.2): 1. nanofanerofit, cu
mugurii la 25-250 cm deasupra solului; 2. macrofanerofit, cu muguriila
aproximativ 6 m deasupra solului; 3. mezofanerofit, cu mugurii intre
2-6 m deasupra solului.
FANEROGAME (gr. phaneros, clar vizibil, deschis; gamos, casatorie). Denu-
mire Lineeana pentru plantele cu flori (Gymnospermae si Angiospermae).
Sin. Anthophyta, Spermatophyta, Siphonogamae.
FARINACENU (lat. farinaceus, farinaceu, fainos). Depunere de natura si as-
pectul fainii, pe organele unor plante: 1. frunze: Chenopodium sp.,
Primula farinosa; 2. inflorescenta: Chenopodium album; 3. fructe: Sorbus
aria.
FASCIATIE (lat. fasciatio, fasciatie). Concresterea unor organe, obisnuit ne-
concrescute; turtirea anormala a unor tulpini, inflorescente, determinate
de diferiti factori, uneori transmise ereditar.
FASCICULAT (lat. fascicularis, fasciculatus, fasciiformis, fascicular, fasci-
culat, fasciiform). Dispus in manunchi (5.4): 1. radacini_/f.: radicula
dispare de timpuriu, iar radacinile secundare se dezvolta de la nodurile
FASTIGIAT 82

inferioare foarte apropiate ale tulpinitei si tulpinii. Asemenea radacini, la

fel de groase, numite adventive, sunt grupate in fascicule (v. si fibros):
2. frunze f. la unele ferigi, conifere, Larix sp., Pinus sp.; 3. inflorescenta la
Apiaceae; 4. peri_/f. pe frunzele de: Helianthus ovatum, Quercus pe-
dunculiflora; 5. ramurif., cand axele secundare pornesc din varful celor
primare (10; 18).
FASTIGLIAT (lat. fastigiatus, fastigiat). Cu ramurile indreptate in sus, paralele
cuaxa principala: 1. ramuri erecte care se insera la niveluri diferite de pe
tulpina principala, merg paralel cu ea si ajung cam la acelasi nivel:
Populus fastigiata; 2. axele florale dispuse ca mai sus: Centaurea
micranthos f. fastigiata.
FEMEL (lat. femineus, femini, femel, femeiesc). Floare femeiasca alcatuita din
gineceu si lipsita de androceu (56): sex femeiesc. Sin. floare unisexuatd
Jemeiascd.
FENESTRAT (lat. fenestratus, fenestralis, perforat, cu fereastra). Organ
prevazut cu gauri (gaurit): 1. din cauza incetarii complete a cresterii in
anumite puncte de la suprafata limbului se formeaza gauri: frunza de la
Monstera deliciosa (Philodendron), Aponogetum_fenestrale (planta acva-
tica). Sin. pertusat, perforat.
FERUGINEU (lat. ferreus, ferrugineus, ferruginosus, ruginiu), Ruginiu brun,
de culoarea fierului ruginit.
FIBROS (lat. fibrosus, fibros, prevazut cu fibre). Alcatuit din fibre sau
filamente subtiri, delicate: 1. radacina fibroasa (v. fasciculat) alcatuita din
numeroase radacini adventive diferentiate de la nivelul nodurilor
inferioare ale tulpinii, ca la Poaceae, Liliaceae; 2. vagina frunzei fibroase
ca la Bromus riparius (B. fibrosus); 3. bulb inconjurat de fibre: Gagea
reticulata.
FIDAT (lat. fidatus, fissus, fidat). Inciziuni in limb care merg pana la mijlocul
acestuia (de la 1/4 la 1/2 din limb). Dupa tipul de frunza, penat sau
plamat (digitat), se cunose: 1. limb penatifid (v.): Sorbus terminalis;
2. limb palmatifid (v.): Ricinus communis; 3. ohree f. (84.9). *
FILAMENT (lat. filamentum, filament). Structura filiforma, lunga, de obicei
cilindrica: 1. f. staminal, parte a staminei care poarta antera, lung,
cilindric, si filiform; uneori este lat (Nymphaea sp., Allium cepa,
Ornithogalum sp.). La Alyssum sp. este prevazut cu o mica ligula (56.10;
58.1-11). F. pot fi de aceeasi lungime (stamine egale) sau de lungimi
diferite (Scrophulariaceae, Lamiaceae). F. pot fisimple sau ramificate: la
alun sicarpen,f. sunt bifurcate; la ricin sunt puternic ramificate.
83 FILOTAXIE

FILIDIU (gr. phyllon, frunza; eldos, asemanare). V. filoic.

FILIFORM (lat. filiformis, filamentaceus, filiform, de forma unui fir, filament
sau capilar). Ca un fir de ata: 1. tulpina delicata, subtire ca un fir: tulpina
de Cuscuta sp. (14.4; 18.1; 35.15; 53.13); 2. frunzef-: Gagea bulbifera,
Ranunculus aquatilis, Myriophyllum sp., Potamogeton pectinatus, Orni-
thogalum gussonet; 3. stile f.: Zea mays; 4. stigmatf. (62.12). Sin, capilar.
FILOCLADIU (gr. phyllon, frunza; klados, ramura). Ramura (brahiblast)
foliiforma, asimilatoare, cu crestere determinata, 1. La Ruscus aculeatus
frunzele prepriu-zise sunt puternic reduse si, in cele din urma, caduce,
rolul de fotosinteza revenind /. Florile se formeaza pe f. la subsuoara
bracteilor, tradand originea caulinarda af. (50.1).
FILODIU (gr. phyllon, frunza; eidos, asemanator). Petioluri sau rahisuri
puternic latite, asimilatoare, cu aspect de frunza: Acacia melanoxylon
(50,2).
FILOGENEZA (gr. phylion, frunza; genesis, nastere), Procesul de diferentiere
a frunzei.
FILOID (gr. phyllon, frunza; eidos, asemanare). Parte latita a talului, ana-
loaga frunzei cormofitelor, cu aceeasi functie ca si frunza, Caracterizeaza
unele alge brune: Macrocystis, Laminaria, Cystoseira, precum si brio-
fitele: Polytrichum, Mnium, Sphagnum. V. tal.
FILOM (gr. phylion, frunza). Termen general care se referda la: 1. totalitatea
frunzelor sau formatiunilor foliare de pe un organ sau de pe o planta
(32.1); 2. totalitatea formatiunilor analoage frunzei (filoizilor) de la unele
talofite. ;
FILOTARXIE (gr. phyllon, frunza; taxis, dispunere). Modul de dispunere a
frunzelor pe tulpina sau ramuri. Frunzele pot fi dispuse altern (v.) sau
verticilat (v.): 1. dispozitia alternd — daca peo tulpina care poarta frunze
alterne tragem o linie prin punctele de insertie ale frunzelor mergand de
jos In sus sau de sus in jos, pastrand varsta lor, obtinem o spirala numita
generafoare.
Ufmarind insertiile frunzelor de-a lungul spiralei generatoare vom
ajunge la o frunza situata exact deasupra frunzei de la care am plecat.
Partea spiralei care uneste punctele de insertie ale acestor frunze se
numeste ciclu. Un ciclu poate fi format din 1, 2 pana la n invartituri in
jurul tulpinii.
Spirala generatoare merge de obicei in acelasi sens atat pe tulpina
principala cat si pe ramuri (homodromie) sau in sens invers (antidromie).
Daca reunim insertiile frunzelor suprapuse de pe o tulpina prin verticale,
FILUM B4

obtinem un numar constant de linii echidistante numite ortostihurt.

Numarul ortostihurilor este constant si caracteristic pentru aceeasi
specie (la Ulmus campestris sunt doua, la Alnus glutinosa sunt trei, la
Prunus persica sunt cinci).
Considerand numarul ortostihurilor, dispozitia frunzelor poate fi:
distihd (v.), tristihd (v.), pentastiha (v.) (40.1-7).
FILUM (lat. phyllum; gr. phylon, trib). Unitate taxonomica, supraspecifica, cu
terminatia in -phyta: Pinophyta (Gimnosperme), Magnoliophyta (Angio-
sperme) s.a. Sin. Increngdtura.
FIMBRIAT (lat. fimbriatus, fimbriat, divizat). Cu marginile fin si lung
despicate (divizate) in fasii (26.6; 79.9): 1. foliola involucrala; 2. ohree
(v.); 3. lodicula (v.); 4. petala: Reseda sp., Dianthus superbus s.a. (76.5).
FIMBRIE (lat. fimbria, fimbrie). Sevama sau lacinie (diviziune) fina: 1. corola
fimbriatd: Reseda sp., Dianthus superbus s.a.
FISTULOS (lat. fistulosus, fistulatus, fistulos, tubulos, cilindric, gol la inte-
rior). Organe goale la interior, strabatute de un canal pe toata lungimea
lor: 1. tulpina goala in interior, tubuloasa sau in forma de teava: Apia-
ceae, Poaceae; 2. petiol f.: Petasites hybridus, Cucurbita sp.; 3. frunzaf.:
Allium cepa.
FITOFENOLOGIE (gr. phyton, planta; phainein, a arata, a aparea, a evi-
dentia; logos, stiinta). Disciplind care se ocupa cu adunarea datelor
referitoare la infrunzire, inflorire, fructificare pe o perioada mai lunga de
timp.
FITOTERATOLOGIE (gr. phyton, planta; teras, teratos, minune; logos,
vorbire). Studiul malformatiilor si al monstruozitatilor vegetale.
FLACID (lat. flaccidus, flaccus, flacid, slabanog). Tulpina delicata, moale, cu
putine sau fara tesuturi mecanice, slab (rar) ramificata, care se urca pe
suporturirasucindu-se in jurul acestora: Cymbalaria sp., Calystegia sp.,
Galium palustre.
FLAVESCENT (lat. flavescens, flavens, flavidus, flavescent, galbui, gal-
_ben-palid). Flori sau inflorescente de culoare galben-palida: 1. flori
palid-galbui: Allium flavescens, A. ochroleucum; 2. inflorescenta galbuie:
‘Trisetum flavescens.
FLEXIBIL (lat. flexilis, flexibil, mladios). Tulpina, ramurda zvelta, care nu se
rupe la indoire: Salix viminalis (mlaja, rachita).
85 FLORA

FLEXUOS (lat. flexuosus, flexuos, serpuitor, in zig-zag, in coate). Tulpina

bogat ramificata, cu ramurile secundare patente sau in zig-zag, datorita
unghiului aproape drept pe care il fac fata de axele principale de pe care
pornese: Solanum dulcamara (1.8; 50.9),
FLOARE (lat. flos; sr. anthos floare). Complex de organe adaptate morfologic,
structural si functional pentru formarea germenilor asexuati (spori) si
sexuati (zigoti).
Este alcatuita din peduncul, axa florald, periant/perigon, androceu si
gineceu. Florile cu periant, androceu si gineceu se numesc complete. Daca
lipseste una dintre partile mentionate, f. se numeste incompleta.
Privita lateral. of. prezinta o parte anterioard care priveste spre frunza
sau spre bracteea la subsuoara careia s-a format, o parte posterioard
care priveste spre ramura (axa) pe care este inserata si un plan median
antero-posterior.
La gimnosperme, florile sunt unisexuate (dicline). La conifere (pin), f.
barbatesti sunt grupate in raceme, la extremitatea ramurilor principale.
Of. barbateasca este alcatuita dintr-o axa pe care sunt dispuse in spirala
un numar mare de stamine (microsporofile) solziforme. Pe partea infe-
rioara a fiecarui solz se afla doi saci polinici (microsporangi). F. bar-
bateasca este insotita de doua bractei (catafile).
F, femeiesti sunt dispuse in inflorescente numite conuri (v.). La pin,
floarea este alcatuita dintr-un solz fertil (macrosporofila) cu doua ovule
(macrosporangi inalt specializati) pe fata superioara, fiecare f. dezvol-
tandu-se la subsuoara unei bractee.
Solzii fertili se mai numesc carpele deschise.
1. f. pedunculate: Convolvulus arvensis, Convallaria majalis, Eriopho-
rum sp., Rosa sp., Physalis alkekengi, Linaria vulgaris s.a.; 2. f. sesile:
Daphne mezereum, Orchis sp., Polygonum aviculare, Cercis sp., Coffea
arabica; 3. f. terminale: Papaver sp., Anemone silvestris, Cyclamen sp.,
Galanthus sp. (67.1,2); 4. f. laterale: Prunus domestica (57.1,2); 5. f. axt-
lare: Vicia sativa, Vinca sp., Convolvulus sp., Anagallis sp.; 6. f. sterile
(care nu produc fructe): Viburnum opulus, Centaurea sp., Helianthus
annuus, Muscari comosum; 7. f._fertile (care produc fructe): cele mai multe
specii(56).
FLOCULOS (lat. flocculosus, floculos). Prevazut cu smocuri mici de peri:
Tragopogon _floccosus.
FLORA (lat. flora, flora). 1. totalitatea speciilor de plante dintr-o anumita
regiune, tara, continent; 2. lista de specii de plante, uneori cu chei de
determinare: Flora Dobrogei, Flora Transilvaniei, Flora Romdaniei, Con-
spectul florei Romaniei, Flora Europaea.
FLORESCENTA 86

FLORESCENTA (lat. florescentia, inflorire). Perioada de inflorire: 1. J. acro-

petala: Brassicaceae; 2. f. centripetala: Asteraceae; 3. f. bazipetala;
4. f. centrifugala. Sin. antezd.
FLORIFER [lat. florifer,florigen, florifer). Purtator de flori: 1, tulpina, ramura
purtatoare de flori; 2. mugure f. (v.).
FLORULA (lat. florula, florula, flora mica). Lucrare stiintifica care contine o
lista redusa de specii de plante dintr-o anumita zona geografica.
FLUITANT (lat. fluitans, fluitant, plutitor). Care pluteste la suprafata apei
(51.9): 1. Potamogeton fluitans, cu frunze natante eliptic lanceolate sau
oblong-lanceolate; 2. Ranunculus aquatilis, cu frunze natante 3-5-lobate,
cordat-reniforme.
FOLIACEU (lat. foliaceus, foliaceu). Care se aseamana cu frunza: 1. tulpina
sau ramura cu frunze inserate la noduri; 2. filocladiile (v.) de la Ruscus,
cladodiile de la Opuntia, filodiile de la Acacia; tulpinile recluse de la Lemna
sp., talul unor licheni (Lobaria pulmonaria, Peltigera sp.); 3. mugure din
care se dezvolta frunze.

FOLIAR (lat. foliaris, foliar). Care apartine frunzei (origine, consistenta etc.):
1. lamina; 2. petiol: 3. nervatiune: 4. mugure.
FOLIAT (lat. foliatus, foliifolius, foliat, frunzos). Prevazut cu frunze (tulpina,
ramuri).
FOLIATIE (lat. foliatio, foliatie). infrunzirea plantelor.

FOLICULA (lat. folliculus, folicula). Fruct uscat indehiscent, unicarpelar, care

se deschide pe linia de sutura a carpelei: Helleborus sp., Consolida sp.,
Nigella sp. Din punct de vedere ecologic, f. reprezinta o capsula (v.)
monocarpelard (85.6). V. capsuld.
FOLIOLAT (lat. foliolatus, foliolat). Compus din foliole: 1. tulpini sau ramuri
bogat frunzoase, cu internoduri scurte si, ca urmare, cu frunzele apro-
piate.
FOLIOLA (lat. foliolum, foliola). Componenta (segment) independenta a unei
lrunze compuse. Se cunose: 1. de ordinul I: Robinia pseudacacia,
Fraxinus excelsior; 2. f. de ordinul al Il-lea: Gleditsia triacanthos;
3. componenta a involucrului unui antodiu la Asteraceae.
FONTINAL (lat. fontinalis, fontanus, fontaneus, fontinal). Plania care creste
in izvoare sau fanlani: Fontinalis sp., Cystopteris sp., Asplenium sp.
87 FOVEE

FORMA (lat. forma, forma). Infatisare, port, aspect general: 1. infatisare,

aspect, habitus; 2. unitate sistematica infraspecifica, subordonata
varietatii: Brassica oleracea var. capitata_f. alba.
FORMULA FLORALA — reprezentarea elementelor unei flori prin simboluri
sau semne conventionale, litere sicifre, astfel:
Simbolurile (semne conventionale) pentru florile actinomorfe sunt o
steluta (*), pentru cele zigomorfe 0 sageata cu varful in sus (ft) sau linie
verticala cu doua puncte de o parte si de alta a ei (1), iar pentru florile
spirociclice, o spirala scurta (9). Floarea barbateasca este notata cu
semnul @ cea femeiasca cu semnul 9 iar cea hermafrodita cu ¢.
Pentru periant se intrebuinteaza P iar pentru caliciu, corola, androceu
si gineceu literele majuscule K, C, AsiG.
Numarul elementelor unui ciclu se exprima printr-un indice asezat in
dreapta literelor mentionate. In cazul cand acest numar este nelimitat
(nedeterminat) se intrebuinteaza semnul infinit (o).
Verticilele de elemente de acelasi fel se leaga prin semnul plus (+): lipsa
unui verticil se noteaza cu zero (0). Elementele concrescute ale unui ciclu
se pun in paranteze mici ( ) iar verticilele concrescute intre paranteze
mari ].
Pozitia gineceului fata de celelalte elemente ale florii se reprezinta cu o
liniuta sub litera G in cazul gineceului superior sau cu oliniuta deasupra
literei G daca gineceul este inferior (80.2).
FORNICAT (lat. fornicatus, arcuit, boltit). Petala superioara boltita formeaza
un coif (Aconitum sp.): 1. coif de 3 ori mai inalt decAt lat, conic-cilindric:
florialbastre: Aconitum moldavicum: 2. coif, cel mult de doua ori mai inalt
decat lat, hemisferic sau boitit: flori galbene: Aconitum anthora.
FORNICE (lat. fornix, fornice — scvamele gatului corolei). Scvame boltite
concrescute pe gatul corolei t \buloase la unele plante (]30raginaceae)
(77.16,17; 79.8): 1. f. galbene: “yosotis alpestris, M. sylvatica; 2. f. lat-
triunghiular subulate, acuminate, depasesc staminele: £ ymphytum tu-
berosum; 3. f-acoperite cu peri lungi, desi, ascutiti: Anchusa off.; 4.f. ro-
sietice dilatate si papiloase la varf: Cynoglossum of.
FOROPODIU (gr. phoresis, transportare: podos, picior). Siructura situata la
baza semintelor /fructelor adaptata pentru diseminare: 1. /. prevazut cu
peri: Fagus sylvatica, Salix sp.; Populus sp.; 2._f. carnos: Chelidonium
majus (90.13,14).
FOVEE (lat. fovea, fovee, gropita, adancitura). Cavitate sau gropita pe diferite
structuri: 1. sropita pe suprafata unor seminte; 2. gropita nectarifera pe
FRAGIL 88

unguicula (v.) petalelor: Ranunculus sp. 3. cavitate pe lobul lateral al

stigmatului: Orchidaceae. Sin. foveold.
FRAGIL (lat. fragilis, frangulus, fragil, ruptil). Tulpina sau ramura care se
rupe (frange) foarte usor: 1. lujerii anuali(galbeni sau bruni) lucitoride la
Salix fragilis se rup cu usurinta de la punctul de insertie pe o ramura cuo
pocnitura scurta. Sin. ruptil.
FRATI — axe florifere sau sterile care se formeaza din nodurile de la baza
tulpinii principale: Poaceae.
FRONDA (lat. frons (-ndis), frunza, frunzos, folios, lastar cu frunze). Frunza,
in special
la ferigi si palmieri; termen general care se refera la: 1. f. sterile
la ferigi; 2. f. fertile (sporangiofori); 3. f. strobilifere; 4. f. persistente:
Equisetum hiemale; 5. f. marcescente: Equisetum arvense; 6._f. palmie-
rilor; 7. talul unor muschi/licheni.
FRONDESCENT (lat. frondescens, frondescent). In curs de infrunzire.
FRONDESCENTA (lat. frondescentia, dezvoltarea frunzisului, frondescenta).
Infrunzire; dezvoltarea frunzisului arborilor: 1. infrunzire — procesul de
dezvoltare a frunzelor unei plante; 2. viridescenta (frondescenta) —
procesul de inverzire a frunzelor.
FRONDOS (lat. frondosus, infrunzit, plin de frunze). Tulpina, ramura, lastar,
padure, muschi bogat frunzoase. Sin. follos.
FRUCT (lat. fructus, fruct). Complex de organe la angiosperme rezultat din
gineceu, dupa fecundatie, cu participarea mai mult sau mai putin
pronuntata sia altor elemente florale.
Transtormarile gineceului, respectiv ovarului, dupa fecundatia oosterei
se refera la modificarea peretelui ovarului, care devine pericarp. Acesta
este alcatuit din exocarp (epicarp), mezocarp si endocarp.
Pericarpul sau fructul propriu-zis inchide loja (lojile) ovariana in care
se afla 1 pana la numeroase seminte (90.15): 1. dupd provenientd, f. pot
fi: a. simple, cand provin dintr-o floare al carui gineceu este mono- sau
policarpelar sincarp (cenocarp); multiple, cand provin dintr-o floare la
care gineceul este apocarp. In acest caz, f. este alcatuit dintr-un numar de
fructulete corespunzator numarului carpelelor gineceului. Fie ca sunt
simple, fie ca sunt multiple, cle provin dintr-o singura floare, adica sunt
monantocarpe; b. compuse cand provin dintr-o inflorescenta (v. ceno-
carp); 2. dupa consistenfd, pericarpul poate fia. carnos, parenchimatic si
b. uscat, sclerenchimatic.
F. uscate sunt dehiscente atunci cand pericarpul se deschide la ma-
turitate siindehiscente, daca pericarpul ramane inchis. F. uscate clehis-
cente pot proveni dintr-un gineceu monocarpelar (folicula sau pastaia)
 FRUCT

sau dintr-un gineceu policarpelar (silicula, silicva si capsula). F. uscate

indehiscente provin dintr-un gineceu bicarpelar, sincarp, monoovular:
achena (cipsela), cremocarpul si cariopsa. F. carnoase provin din ginecee
mono- sau policarpelare. Ele au tot pericarpul transformat intr-un tesut
carnos (baca de la Vitis sp.) sau numaio parte din el (drupa). Din aceasta
categorie fac parte: baca, drupa si hesperida.
F, false (pseudosincarpe) sunt generate din gineceu si alte elemente ale
florii. Asa de pilda la mere, pere, gutui, mosmoane, smochine s.a. par-
ticipa receptaculul; la ghinda, aluna, jir, participa hipsofilele, din con-
cresterea cdrora rezulta cupa care inconjoara fructul propriu zis (achena
sau nuca); laalte f. participa caliciul (duda-poliachena). Avand in vedere
tipul de gineceu M. Gusuleac (1938) si H. Winkler (1939) deosebese
urmatoarele trei grupe mari de f.: I. Apocarpe, I. Eusincarpe; II. Apo-
carpoide.
Dupd numdrul carpelelor care participa la formarea f., fiecare grupa
mare de f. se subdivide in subgrupe astfel: I. Apocarpe: A. policarpe,
B. monocarpe, C. metasincarpe: Il. Eusincarpe: A. pluriloculare, B. unt-
loculare, C. brahisincarpe; Il. Apocarpoide: A. euschizocarpe, B. anaschi-
zocarpe.
Fiecare subgrupa cuprinde patru forme (tipuri) elementare sau tipuri
eco-biologice: capsula, nuca, baca sidrupa.
Grupele de f. prezentate fac parte dintr-o categorie mare numita
monantocarpe corespunzator fructelor simple si multiple.
Se cunose si f. cenantocarpe provenite din inflorescente, fructifere
(infrutescente) corespunzatoare fructelor compuse.

Cheie pentru determinarea tipurilor morfogenetice de fructe

la. Fructele provin din ginecee apocarpe multi- sau monomere; la
maturitate fiecare carpela se transforma intr-un mericarp sau
fructulet ..... Dinterisebrenedis sine eRe
la. fructele provin din carpele libere .. wien sapere
lb. fructele provin din carpele initial libere; la maturitate ccon-
cresc prin intermediul axei florale (receptacul); fiecareipa ee se
transforma intr-un fructulet.. eaaats wese e - - Metasincape:
r
a. capsimera: Malus sp., Pyrus SP, ‘Cydonia Sp.t
‘6 nucimera: Nelumbo sp.;
c. bacimera: —
d. drupimera: —
2a. fructele provin din numeroase carpele libere (neconcrescute),;
la maturitate fiecare carpela se transforma in fructulete diferi-
ck oe eanestovwinanss
itp esm cuciyatech
Re seck tena vaecceveausysuaevascadvatibelu PRONOUNS
encuesear
FRUCT 90

a. capsimera: Helleborus sp., Spiraea sp., Paeonia sp., Mag-

nolia sp.;
b. nucimera: Potentilla sp., Liriodendron sp., Fragaria sp.,
Pulsatilla sp. $.a.;
c. bacimera: Anona, Hydrastis sp., Drymis sp.;
d. drupimera: Rubus sp., Potamogeton sp., Zannichellia sp.
2b. fructele provin dintr-un gineceu monocarpelar sau dintr-un
gineceu pseudomonomer (pseudomonocarpic) ..............-....../monocarpe:
a. capsula: Fabaceae;
b. nuca: Urtica sp., Arachis hypogaea;
c. baca: Berberis vulgaris, Actaea spicata s.a.;
d. drupa: Prunus sp., Amygdalus sp., Hippophae rhamnoides,
Elaegnus angustifolia s.a.
1b. Fructele provin din ginecee bi- pana la polimere, sincarpe .....0000..000......2
2a. La maturitate fructele raman concrescute ..............0..000...+. CUSINCarpe:
la. fructe provenite din ginecee eusincarpe .................../multiloculare:
a. capsula: Agrostemma sp., Hyoscyamus sp., Rhododendron
sp., Brassicaceae s.a.;
b. nuca: Amaranthus sp., Plantago sp., Chenopodium sp., Tilia
Sp.;
c. baca: Vaccinium sp., Cucurbita sp., Asparagus sp., Lyco-
persicon sp., Convallaria sp.;
d. drupa: Juglans sp., Rhamnus sp., Sambucus sp., Coffea
Sp. 3a.
Lb. fructe provenite din ginecee paracarpe sau sincarpe care la
maturitate devin uniloculare prin disparitia peretilor transver-
sali . wires sais ..Uniloculare:
a.4. capsula: Salix Sp., ‘Viola Sp. -Caryophyllaceae, Drosera SP.
Begonia sp.:
b. nuca: Polygonum sp., Ulmus sp., Carpinus sp., Poaceae,
Asteraceae §.a.:
c. baca: Ribes sp., Ecbalium sp. s.a.;
d. drupa: Celtis sp., Cocos s.a.
2b. La maturitate carpelele se desfac intr-un numar echivalent de
fructulete (mericarpe) cu numarul carpelelor gineceului sau
intr-un multiplu al acestora ........0cc cece ceeeeeeseeeeeeeeese Qpocarpe ide:
Ja. fructulete in numar egal cu carpelele Suidisiintipea
COSC MSOCUrpe?
wenas
a. Capsimera: Euphorbia sp., Gentiana sp., Geranium sp.,
Liliaceae, Apocynaceae, Asclepiacaceae s.a..
91 FRUNZA

b. nucimera: Acer sp., Daucus sp., Asperula sp., Anthriscus

sp.
c. bacimera: Tropaeolum sp., Rubia sp.;
d. drupimera: Ochnaceae (p.p.), Palmae.
1b. fructulete in numar dublu comparativ cu numarul carpelelor
PIN BCOUIUL cgisicccivinrsestaadtseevsiethecneuseaeaes veeeeeeeee CULASChizocarpe:
a. capsimera: Malvaceae;
b. nucimera: Lamiaceae;
c. bacimera; —
d. drupimera: Prasium (Lamiaceae).
FRUCT COMPUS — v. fruct sicenocarp.
FRUCT MULTIPLU — v. fruct.
FRUCT SIMPLU —v. fruct.
FRUCTIFER (lat. fructifer, fructigenus, fructifer, fructigen). Care poarta sau
genereaza fructe: peduncul/., ramura/., planta f.
FRUCTIFICATIE (lat. fructificatio, fructificare). Procesele citologice care se
desfasoara in ovar dupa fecundatia oosferei sia celulei centrale a sacului
embrionar. Fenomenele care insotesc/f. sunt: 1. transformarea peretelui
carpelar in pericarp sau formarea fructului propriu-zis; 2. transformarea
ovulelor in seminte, ceea ce presupune tranformarea zigotului principal
in embrion sia zigotului secundar in endosperm secundar.
FRUCTULET — termen general pentru fructele partiale rezultate din ginecee
apocarpe sau sincarpe, bi- sau polimere: 1. in cazul gineceelor apocarpe,
numarul de fructulete este egal cu cel al carpelelor libere ale gineceului;
2. in cazul gineceelor sincarpe (paracarpe sau eusincarpe), la maturitate,
carpelele se desfac intr-un numar echivalent def. cu numarul carpelelor
gineceului (v. eushizocarpe) sau fructuletele sunt in numar dublu
comparativ cu numarul carpelelor gineceului (v. anaschizocarpe). F. pot
fi: capsimere (v.), nucimere (nucula, nucusoara), bacimere, drupimere
(drupeola, drupsoara). Sin. mericarp. V. cheia de determinare a tipurilor
de fructe.
FRUNGZA (lat. folium, frunza). Organ lateral al tulpinii, dorsiventral, mono-
simetric, cu crestere limitata, Impreuna cu radacina si tulpina formeaza
cormul (20.6).
Of. completa este alcatuita din limb sau lamina, petiol si baza (20.6).
Limbul este traversat de oretea de cordoane numite nervuri [V.).
FRUNZA 92

I. limbul/lamina. Este cea mai variabila parte a frunzei. Aceasta poate

fi derivata de la 3 forme cardinale sau fundamentale: forma circulard,
elipticd si ovald (6.11-13).
La forma circulara diametrele ab si de se intretaie in centru si ca
urmare sunt egale: ab=de; de=ec.
La forma eliptica, diametrul transversal ab este mai scurt decat cel
longitudinal de; diametrele se intersecteaza in centrul elipsei: ab<de;
de=ec. .
La forma ovala diametrul ab este mai scurt decat cel longitudinal de;
diametrele se intretaie in jumatatea inferioara: ab<de; dc>ec (6.11-13).
Se cunosc f. simple (intregi) si. compuse, intre care exista numeroase
forme intermediare,
A. F. simple (intregi) au limbul intreg, cu incizii mici sau cu incizii mari
(21.1-16; 87.5). Marginea limbului intreaga poate fi asprd (Poaceae),
ciliata (Galium cruciata), undulata (ondulata) la Reseda lutea, incretitd
(Mentha crispa), rasucita catre fata superioara (Pinguicula vulgaris).
Marginea limbului cu incizii (taieturi) sau crestaturi mici poate fi: seratd
(v.), dintata (v.) crenata (v.), sinuatd (v.), biseratd, bidintatd sau bicrenatd
(v.). Marginea limbului cu incizii mari sau frunze cu marginea lobatd:
inciziile patrund in limb putin sau uneori chiar pana la nervura mediana,
impartind limbul in lobi. Dupaé modul de dispunere a lobilor, se deosebese
tipul de limb penat si tipul palmat sau digitat. La tipul penat lobii sunt
dispusi de o parte si de alta a unei axe comune numita rahis (v.). La tipul
palmat sau digitat lobii sunt dispusi la extremitatea petiolului. Intre cele
doua tipuri de limb exista forme intermediare. Varful laminei poate fi
(24,1-20): 1. acut: Lysimachia vulgaris; 2. acuminat: Atropa belladonna,
Phaseolus vulgaris; 3. lung acuminat: Bilderdykia dumetorum; 4, cuspi-
dat: Verbascum phlomoides; 5. mucronat: Amaranthus sp.; 6. mucro-
nulat: Vicia sativa; 7. rotund: Vaccinium uliginosum; 8. bilobat: Oxyria
digyna, Vicia sativa; 9. acut-emarginat: Colutea arborescens; 10. trifid:
Saxifraga tridactylites. Tipul penat poate fi: penatilobat sau penatisinuat
(v.), penatifid (v.), penatipartit (v.) si penatisectat (v.). La Taraxacum off.
frunzele penatifide poarta dinti de forma neregulata, indreptati spre baza
limbului si dispusi simetric. Asemenea frunze se numesce runcinate (v.).
Tot in aceasta categorie intra si frunzele intrerupt-penatisectate de la
cartof si ridiche (Raphanus sativus), care sunt frunze penatisectate insa
asimetrice. Cand lobii sunt, larandul lor, mai mult sau mai putin divi-ati,
frunza se numeste bipenatipartitd (v.). F. penatisectate pot fi bipenati-
sectate (Angelica silvestris) sau tripenatisectate (Anthriscus cerefolium).
Tipul palmat sau digitat poate fi: palmatilobat sau palmatisinuat (v.),
palmatifid, palmatipartit (digitatipartit) si palmatisectat (digitatsectat).
93 FRUNZA

B. F. compuse sunt /f. penatisectate sau palmatisectate la care lobii

sunt bine individualizati si prevazuti cu petioli mici (petioluli) sau au baza
limbului ingustata, mai mult sau mai putin cilindricd.
Elementele unei_/. compuse poarta numele de foliole. Acestea pot fi de
ordinul I ca la saleam, de ordinul II ca la gladita. F. compuse sunt de tip
penat cand foliolele sunt dispuse de o parte si de alta a rahisului sau
palmat (digitat) atunci cand foliolele sunt dispuse la extremitatea petio-
lului. F. penate pot fi paripenate sau imparipenate. in cazul in care foliola
terminala este transformata in carcel sau nu se dezvolta deloc, frunzele se
numesc paripenate (87.5). Cand_f. penata se termina cu o singura foliola
vorbim de frunze imparipenate. Dupa numarul de perechi de foliole
(jugum) frunzele compuse pot fi uni-, Di- sau multijugate. F. penati-
compuse pot fi de doua ori compuse sau bipenate. in acest caz, foliolele
sunt purtate de ramificatii de ordinul I] ale rahisului (Gledifsia, Mimo-
sa s.a.). F. palmaticompuse pot fi trifoliolate (Trifolium sp.), pentafoliolate
(Lupinus sp.), heptafoliolate (Aesculus hippocastanum). F. mai pot fi ru-
goase (Salvia off.), plisate (Carpinus), cu umlaturi sau basicate (Brassica
oleraceae), undulate (Nymphaea alba), canaliculate (Muscari sp.), carinate
(Carex sp.), concave (Nelumbo sp.). Daca avem in vedere culoarea lim-
bului, toate frunzele de alta culoare decat cea verde se numesc colorate. F.
colorate in rosu pot avea diferite nuante: purpurescente, purpurii, rubes-
cente, sanguinee s.a. Cele colorate in galben pot fi: aurii, flavescente,
lutescente, flave, ohroleuce s.a. F. verzi pot avea nuante diferite de verde:
glauce, eruginoase, olivacee, virescente s.a. Unelef. sunt vargate sau au
doua sau trei culori; ele se numesc variegate.
Il. Petiolul este cea de a doua parte a unei frunze. In general, se fixeaza
la baza limbului; mairar, il asim fixat pe fata inferioara a limbului (frun-
ze peltate). Are rolul de a sustine si orienta limbul spre cea mai favorabila
sursa de lumina. Morfologic petiolul este foarte variat: cilindric (Tro-
paeolum majus), comprimat (Populus tremula), dilatat (Ranunculus acer),
umflat (Trapa natans), auriculat (Brassica napus), aripat (Citrus auran-
tium), foliaceu (Genista). Unele f. sunt lipsite de petiol; ele se numesc
sesile. F. sesile pot fi: amplexicaule, perfoliate, decurente, conate sau
concrescute.
Ill. Baza frunzei este cea de a treia parte af. cu care se fixeaza de
tulpina/ramura, la nivelul nodurilor (25.1-14). La cele mai multe f., baza
este evident dilatata (Ranunculus ficaria). La o categorie mica de frunze,
baza se prelungeste sub forma de teacd (vagina) (89.6). La alte f. baza se
diferentiaza in organe foliacee numite stipele (v.) sau feci concrescute
semitransparente numite ohree (v.). Avand in vedere timpul de aparitie
incepand cu germinatia semintei pana la completa dezvoltare a plantei
FRUTESCENT 94

deosebim urmatoarele tipuri de frunze: cotildeoane {v.), catafile {v.),

protofile (v.), nomofile (v.), hipsofile (v.). Ultimele doua categorii def. se
numesc cu un termen general metafile (v.). Dupa pozitia pe axe, se cu-
nose: f. angulare, dorsale, ventrale si laterale (89.7-9), Avand in vedere
tipul de nervatie deosebim urmatoarele f.: I. f. dihotomonerve: Ginkgo
biloba: a. monopodialonerve; b. simpodialonerve. IL. f. lateralinerve: 1. f.
penatinerve: Euphorbia salicifolia: a. f. arcuinerve: Cornus, Convallaria,
Polygonatum; b. f. marginerve: Fagus sylvatica, Ulmus, Rosaceae, Tri-
Jfolium repens; c.f. reticulinerve: Salix reticulata, Vaccinium uliginosum,
Amaranthus bittoides §.a.; 2. f. palmatinerve: Acer campestris, Ribes,
Malvaceae: a. f. radionerve: Palmae; b._f. paralelinerve: Poaceae, Lilia-
céae; c.f. pedatinerve: Helleborus sp.; d./f. peltinerve: Tropaeolum majus,
Ricinus communis s.a.
Frunza completa: f. la care putem deosebi un limb si un petiol distincte:
Ranunculus ficaria, Pelargonium zonale s.a.
Frunze metamorfozate: I. f. protectoare, sunt. metamorfozate, adap-
tate structural si functional in vederea indeplinirii protectiei unor organe
sau complexe de organe: 1. f. partial transformate in spini: Carduus sp.,
Onopordon sp., Cirsium sp.; 2. petioluri transformate
in spini: Astragalus
tragacantha; 3._f. complet transformate in spini: Berberis vulgaris, Cacta-
ceae; 4, stipele transformate in spini: Robinia, Acacia; Il. Frunze agata-
toare: 1. f. partial transformate in carcei: Lathyrus aphaca; 2. f. partial
transformate in carcei: Pisum sativum, Gloriosa superba; 3. petioluri
transformate in carcei: Clematis vitalba; 4. stipele transformate in carcei:
Smilax aspera- IIL. Frunze transformate in organe de absorbtie: Salvinia
natans; IV. Petioluri transformate in organe asimilatoare (filodii): Acacia
sp.; V. Frunzele plantelor insectivore: Drosera sp., Pinguicula sp., Utricu-
laria sp., Aldrovanda sunt adaptate pentru prins si digerat insecte.
FRUTESCENT (lat. frutescens, frutescent, tufa, copacel). Cu tulpina intarita
datorita unei lignificari partiale, ca4patand consistenta unei tufe lemnoase
mici: 1. Filipendula ulmaria are tulpina lignificata la baza, rizom orizontal
noduros, lignificat.
FRUTEX (lat. frutex, tufa, arbust scund). Planta lemnoasa scunda care se
ramifica de la baza: Rubus fruticosus, Rosa alpina, Genista tinctoria,
Prunus spinosa, Hippophae rhamnoides.
FRUTICANT (lat. fruticans, fruticosus, fruticant, fruticos, arbustiv, tufos). De
forma unui arbust: 1, licheni fruticulosi, ca niste arbusti in miniatura:
Claconia rangiferina. Sin. fruticulos.
95 FUZIFORM

FRUTICET (lat. fruticetum, fruticet, tufis, tuferis). Asociatie de tufisuri

(tuferisuri) care ocupa o anumita suprafata de teren: asociatie de Prunus
spinosa, Hippophae rhamnoides, smeuris.
FRUTICULOS (lat. fruticulus, subarbust, tufaé mica). Planta scunda lemnoasa
care se ramifica de la bazd: Salix reticulata, 5. herbacea, Dryas octo-
petala, Empetrum nigrum, Calluna vulgaris.
FULCRANT (lat. fulcraceus, fulcrans, fulcrant, proptitor, sprijinitor). Organe
de sustinere sau fixare: 1. radacini adventive de fixare si sustinere a
tulpinii: Zea mays; 2. bracteile de sub floare sau inflorescenta la Dianthus
capitatus (14.16).
FULIGINOS (lat. fuligineus, fuliginosus, fuliginos, negru). De culoare neagra
ca funinginea.
FUNGI (gr. fungos, ciuperca). Organisme heterotrofe (saprofite sau parazite)
uni- sau pluricelulare. Corpul vegetativ la cele mai multe este reprezentat
de un miceliu alcatuit din hife. Se inmultesc vegetativ prin portiuni de
miceliu, asexuat prin spori sau sexuat prin gametogamiec, gametangio-
gamie si somatogamie. Se impart in urmatoarele clase: Archimycetes,
Phycomycetes, Ascomycetes, Basidiomycetes, Deuteromycetes (Fungi
imperfecti).
FUNICUL (lat. _funiculus, funcicul). Cordon mai scurt sau mai lung cu care
ovulul, respectiv samanta se insera de placenta. Este vizibil chiar cu
ochiul liber la unele seminte: Caryophyllaceae, Brassicaceae, Fabaceae.
FURCAT (lat. furcatus, furcat, bifurcat ramificat). Axe cu varful bifurcat,
ramificat: 1. ramificarea unui organ axial in doua axe: tulpina, ramura,
axe florifere (v. dihotomie) (10.15; 14.15); 2. nervatiune bifurcata.
FURFURACEU (lat. furfuraceus, furfurosus, furfuraceu). Acoperit cu un praf
asemanator taratei: 1. tulpina de la Orobanche purpurea este pulve-
rulent-glanduloasa; 2. frunza la Rhododendron ferrugineum.
FUZIFORM (lat. fusiformis, fuziform). Ingust, alungit, cilindric, de forma unui
fus (54.1). 1. radacina de la: Daucus carota, Cannabis sp., Linum sp. s.a.
(18.7); 2. celula fuziforma.
GALANTHUS (gt. gala, galalktos, lapte; anthos, floare). Cu flori albe ca laptele.
GALA (lat. galla, galA, gogoasa). Excrescenta tisulara pe organele vegetative
sau reproducatoare indusa de unele insecte, ciuperci, virusuri etc.:
1. gale (cecidii) organoide — cele care pastreazd aspectul organuluiatacat
(al ramurii, frunzei etc.); 2. gale (cecidii) histoide — hipertrofii alcatuite
din tesuturi proprii(galele de pe frunzele de stejar, fag etc.). Sin. cecidie.
GALBULA (lat. galbulus, galbula). Samanta acoperita de un invelis carnos
care imita un ,fruct* caérnos la unele gimnosperme. invelisul cdrnos are
origine diferita: 1. la Juniperus communis, partea carnoasa a semintei
rezulta dintr-un numar mic de solzi carpelari care raman carnosi si
concresc intre ei in decursul maturdrii semintei; 2. la Taxus baccata, baza
ovulului se diferentiaza intr-o formatiune carnoasd numita aril, care
inconjoara partial samanta la maturitate; 3. la Ginkgo biloba, invelisul
carnos se diferentiaza din straturile exterioare ale integumentului
ovulului.
GALEA (lat. galea, casca, coif). Labiul superior in forma de casca sau coif:
1, casca egala in latime si lungime, abrupt rostrata si marunt paroasa
(Aconithum anthora); 2. casca mai scurta decat lata (A. tauricum).
GALEAT (lat. galeatus, galeat). Prevazut cu casca: florile la care labiul su-
perior are forma de casca: Lamiacene (Labiatae).
GALERICULAT (lat. galericulatus, galericulat). Prevazut cu un coif mic:
1. labiul superior usor curbat, asemanator unui coif mic: Scutellaria
galericulata.,
GAMETANGE (gr. gametes, sot, sotie; aggeion, vas inchis). Organ in care se
formeaza si se dezvolta gameti, delimitat de un perete pluricelular
thar!

97 GEMIFER

(Briofite, Pteridofite si Gimnosperme): 1. g. masculin (anteridie); in care se

formeaza gametii barbatesti numiti anterozoizi; 2. g. feminin (arhegon), in
care se formeaza gametul femeiesc numit oosfera.
GAMETOCIST (gr. gametes, sot, sotie; kystis, cavitate, vezicule). Organ in
care se formeaza si se dezvolta gameti, delimitat de un invelis simplu, fara
structura celulara (alge, ciuperci): 1. g. masculin, in care se formeaza
gameticu potente sexuale barbatesti sau gameti barbatesti; 2. g. feminin
(oogon), in care se formeaza gameti femeiesti, numite oosfere.
GAMETOFIT (gr. gametes, sot, gamet: phyton, planta; prescurtat G.).
Generatia haploida din ciclul de viata digenetic, producatoare de germeni
sexuati sau gameti. Incepe cu meiosporii (celule reproducatoare asexuate
rezultate dupa meioza) si se finalizeazA cu formarea celulelor repro-
ducdtoare sexuate sau gameti. V. sporofit (S).
GAMOPETAL (gr. gamos, unit, sudat, concrescut; petalon, petala). Corola cu
petalele concrescute pe o portiune bazala mai scurta sau mai lunga: la
tutun corola este alcatuita din tubul corolei, gatul silimbul, adica partea
libera sau dintele fiecdrei petale concrescute. Sin. simpetal.
GAMOSEPAL (gr. gamos, unit, sudat, concrescut; lat. sepalum, sepala).
Caliciu alcdtuit din sepale concrescute pe o portiune bazala mai scurta
sau mai lunga: Primula sp., Solanum sp. Sin. sinsepal.
GAMOSTEMON (gr. gamos, unit, sudat, concrescut; stemon, stamina). An-
droceu alcatuit din stamine concrescute. Se cunosc: 1. androceu mona-
delf (v.); 2. androceu diadelf (v.): 3. androceu triadelf (v.): 4. androceu
poliadelf (v.).
GAMOSTIL (gr. gamos, sudat, concrescut, unit; stylos, coloana). Gineceu la
care stilele carpelelor componente sunt concrescute: gineceul de la Lilium
sp. (crin).
GEITOGAMIE (gr. geiton, vecin; gamos, casatorie). Polenizarea unei flori cu
polen adus de la alta floare situata pe acelasi individ (63.1). Sin.
geitonogamie.
GEMA (lat. gemma, mugure). Formatiuni cu rol in inmultire si propagare:
1. complex de organe in stadiu de primordii; 2. structuri pluricelulare
(propaguli) cu rol in inmultirea vegetativa (Rhodophyceae, Bryophy-
fa etec.).

GEMIFER (lat. gemmifer, inmugurit, prevazut cu muguri). Radacini, tulpini,

frunze purtatoare de muguri (v.).
GEMULA 98

GEMULA (lat. gemmula, muguras, plumula). Formatiune alcatuita din me-

risteme primare, apicale: 1. componenta a embrionului; 2. mugure
embrionar situat intre sau langa cotiledoane, din care se va dezvolta
epicotilul. Acesta, impreuna cu hipocotilul (v.), va forma tulpina prin-
cipala propriu-zisa. Sin. plumuld.
GEN (lat. genus, gen). Unitate taxonomica formala, cu rang mai mare decat
specia. Grupeaza speciile cele mai apropiate intre ele: Ranunculus repens,
R. arvensis, R. auricomus §.a. apartin aceluiasi gen, Ranunculus.
GENERATIE (lat. generatio, generatie). Prin generatie se intelege acea parte
din viata unei plante, uni- sau pluricelulara, haploidd (gametofit) sau
diploida (sporofit), de durata variabila. La plantele cu reproducere
sexuata, ciclul de viata se desfasoara in doua generatii succesive depen-
dente sau independente: gametofit (G.) si sporojit (S.).
GENICUL (lat. geniculum, genicul, nod tulpinal). Nod tulpinal evident
(Poaceae).
GENICULAT (lat. geniculatus, geniculat). Brusc indoit, cu cotituri (tulpina,
ramuri): 1. tulpina indoita brusc, la nivelul nodurilor inferioare, ca la
Alopecurus geniculatus (54.6); 2. arista g.: Deschampsia_ flexuosa; 3. stil
g. (61.9).
GEOFITA (gr. ge, gaia, pamant, sol; phyton, planta). Tip de planta ce supra-
vietuieste sezonului nefavorabil, gratie unor organe sv bterane persistente
(94.5): 1. miceliul subteran: Agaricus sp., Tuber sp.; 2. bulbi (v.), tuber-
culi (v.), rizomi (v.); $. muguri radiculari: Cirstum arvense, Convolvulus
arvensis, Paulowmia sp.
GEOTROP (gr. ge, gaia, pamant; trope, crientat, rasucit). Orientat perpen-
dicular in sol, conform gravitatiei (2.2).
GEOTROPISM (gr. ge, gaia, pamant; trope, rasucire). Crestere in directia
razei pamantului determinata de puterea gravitatiei. Poate sa fie pozitiv
(radacina) sau negativ (tulpina) (54.14).
GERMEN (lat. germen, germen). O celula sau un grup de celule care repre-
zinta stadiul initial in dezvoltarea independenta a unui nou individ: 1. g.
asexuati specializati: sporii, zoosporii; 2. g. asexuati nespecializati: bulbi,
rizomi, tuberculi, fragmente de organe vegetative; 3. g. sexuati: zigotii.
GERMINATIE (lat. germinatio, germinatie). Proces fiziologic in urma caruia se
formeaza ceva nou: 1. perioada de incoltire a semintei, a sporului sau a
granulelor de polen; 2. trecerea embrionului (din samanta) de la viata
latenta la faza de crestere si dezvoltare.
 99) GINECEU
ee

GHIBOZITATE (lat. gibba, gibber, gibbositas, ghibozitate). Umflatura, epi-

sau hipotonica (v.): 1. excrescenta rotunjita pe suprafata unor organe:
a

baza labelului, pe cele doua laturi cu doua ghibozitati la Ophris sphe-

godes; 2. fata inferioara a tulpinii metamorfozate de Lemna gibba, evident
proeminenta (convexa sau hipotonica).
GIMNOSPERMATOFITA (lat. Gymnospermatophyfa; gr. gymnos, nud, ne-
acoperit; sperma, sAmanta; phyton, planta). Increngatura dintre cormo-
fite, care cuprinde plante lemnoase cu flori unisexuate organizate in
conuri. In -structura lemnului predomina traheidele cu punctuatiuni
areolate. Carpelele (macrosporofile) conurilor feminine poarta 2-n ovule
descoperite (nude), adica neinchise intr-un ovar. Ca urmare, dupa fecun-
datie (fecundatia este simpla), din ovule rezulta seminte (descoperite)
neinchise in fruct. Embrionul este prevazut in mod obisnuit cu nume-
roase cotiledoane: rezervele nutritive din samanta sunt stocate in endo-
spermul primar. Cele aproximativ 10 000 specii descrise, fosile si actuale,
sunt incadrate in 5 clase: 1. Clasa Cycadatae: Ord. Pteridospermales;
Ord. Caytoniales; Ord. Cycadales; 2. Clasa Bennettitatae: Ord.
Bennettitales; 3. Clasa Ginkgoatae: Ord. Ginkgoales; 4, Clasa Pinatae:
Ord. Cordaitales; Ord. Pinales; 5. Clasa Gnetatae: Ord. Ephedrales; Ord.
Gnetales; Ord. Welwitschiales; Sin. Pinophyta.
GINANDRIE (gr. gyne, femeie; aner, andros, barbat). Cand staminele
concresc cu gineceul: Orchidaceae, Asclepiadaceae, Aristolochiaceae.
GINANDRODIOICA (gr. gyne, femeie; aner, andros, barbat; di, doi; oikos,
casa). Cu flori hermafrodite pe un individ si flori masculine si feminine pe
alt individ, apartinand aceleiasi specii.
GINANDROFOR (gr. gyne, femeie; aner, andros, barbat; foreo, a purta).
Internodul axei florale care separa evident corola de androceu si gineceu:
Passiflora sp.
GINANDROGINOFOR (gr. gyne, femeie; aner, andros, barbat; foreo, a purta).
Flori cu doua internoduri distincte care separa evident corola de andro-
ceu siandroceul de gineceu: Gynandropsis sp.
GINANDROMONOICA (gr. gyne, femeie; aner, andros, barbat; monos, singur;
oikos, casa). Planta (individ) trimonoica pe care se gasesc flori masculine,
feminine si hermafrodite: Saponaria sp. Sin. poligamie monoicd.
GINECEU (gr. gyne, femeie). Totalitatea carpelelor dintr-o floare formeaza
sineceul — organ in care se formeaza ovule (74.2-4).
Gineceul este alcatuit din una sau mai multe carpele (v.) libere sau
concrescute.
GINOBAZA LO0

Dupaé raportul dintre carpele, se deosebesc: 1. g. apocarp (v.) alcatuit

din mai multe carpele libere (83.2); 2. g. sincarp, alcatuit din carpele
concrescute fie numai prin marginile carpelelor (g. paracarp v.), fie atat
prin margini, cat si printr-o parte din suprafata carpelelor (g. cenocarp).
Dupa numarul carpelelor care participa la formarea sineceului, se
cunosce g. monocarpelare, bi-, tri-, policarpelare (83.1,34).
Atat gineceele monocarpelare cat si cele din mai multe carpele libere
sau concrescute sunt alcatuite din ovar (v.), stil (v.) sistigmat [v.) (84.6,7;
85.5).
Dupa pozitia gineceului fata de celelalte elemente ale florii se cunosc g.
superioare, semiinferioare si inferioare: 1. g. superior (G) — elementele
florale, sepale, petale si stamine se insera pe receptacul (convex sau mai
mult sau mai putin plan) la baza gineceului sau putin mai jos: Ranun-
culaceae, Fabaceae, Brassicaceae (v. hipogin) (84.9). 2. g. intermediar,
pseudoinferior sau semiinferior (G-) — atunci cand sepalele si petalele
concresc intre ele si cu receptaculul pentru a forma o cupa care incon-
joara g., dar nu coneresc cu acesta decat in partea bazalaa sa. in acest
caz, invelisul floral si staminele se insera pe marginile cupei, deasupra
ovarului gineceului: Malus sp., Pyrus sp., Prunus sp. (v. perigin) (84.10);
3. g. Inferior (G) — sepalele si petalele concrese partial intre ele si cu
receptaculul, formand o cupa care se inchide in jurul ovarului. In acest
caz, invelisul floral si staminele se insera in partea superioara a cupei,
deasupra g.: Apiaceae, Asteraceae, Iridaceae (Vv. epigin) (84.11).

GINOBAZA (gr. gyne, femeie; basis, baza, picior). Partea bazala a gineceului:
1. stil g. — care porneste din partea bazala a gineceului ca la Fragaria sp..
Alchemiila vulgaris.
GINODINAMIC (gr. gyne. femeie; dynamos, putere). Floare la care stilele sunt
mai lungi decat staminele.
GINODIOECIE (er. gyne, femeie; di, doi; olkos, casa). Planta polioecica (v.) la
care florile feminine si hermafrodite sunt dispuse pe cate un individ —
Salvia pratensis, Thymus sp., Glechomea sp.
GINODIOECIE TRIOICA (gr. gyne, femeie: di, doi; oflcos, casa: tres, trio, trei).
Planta pleiogama la care intalnim indivizi feminini, indivizi hermafroditi
si indivizi sinomonoici (v.): Ribes grossularia.
GINODIOIC (gr. gyne, femeie; di, doi; ofkos, casa). Cu flori hermafrodite pe un
individ si feminine pe alt individ, apartinand aceleiasi specii (56.9).
GINOFOR (er. qyne, femeie; foreo, a purta). Internodul axei florale care separa
in mod evident androceul de gineceu si care poarta, de fapt, carpele:
 101
GLAUC
Lunaria sp., Citrus sp., Capparis sp., Cleome sp., Asclepiadaceae, Bora-
ginaceae (57.16,17; 84.2,3). Dupa formarea fructului, g. se transforma
in carpofor (v.). Sin. ginopod.
GINOMONOECIE TRIOICA (gr. gyne, femeie; monos, singur: oikos, casa;
treis, trei). Planta pleiogama la care intalnim indivizi masculini, indivizi
feminini si indivizi ginomonoici (v.).
GINOMONOIC (gr. gyne, femeie: monos, singur; oikos, casa). Pe acelasi
individ cu doua tipuri de flori, feminine si hermafrodite: Parietaria
officinalis (56.4).
GINOSTEGIU (gr. gyne, femeie; stego, a acoperi). invelisul protector, special,
al gineceului rezultat din 5 stamine, la Asclepiadaceae.
GINOSTEMIU (gr. gune, femeie; stemon, stamina). Formatiune columnarA
rezultata din concresterea completa a gineceului cu staminele (50.4;
59.6; 61.19,20; 62.1; 69.6): 1. la Vanilla (Orchidaceae) stamina este
complet concrescuta cu stilul; 2. la Aristolochia clematitis staminele sunt
concrescute cu stilul.
GLABRESCENT (lat. glabrescens, glabrescent, glabriuscul, cu peri foarte
rari). Aproape glabru sau aproape neparos: frunza, fructul, plante g.
Potentilla supina, Thymus glabrescens. Sin, glabrat.
GLABRU (lat. glabratus, glabro, glabru, fara peri). Lipsite de peri: 1. frunze,
flori lipsite de peri; 2. plante g.: Sedum fabaria, Herniaria glabra, Im-
patiens noli tangere, Alchemilla glaberrima, Brassica nigra, B. olera-
ced $.a.
GLANDULA (lat. glandula, glandula). Structura secretoare de diferite sub-
stante, In special ulei eteric: 1. glanda mica (13.7); 2. structura se-
erctoare, de obicei capitata,.
GLANDULAR (lat. glandularis, glanduliformis, glandular). De forma unei
slande.
GLANDULOS (lat. glandulosus, glandulos). Acoperit cu numeroase glande
sau peri glandulari (secretori): 1. foliole la baza trunchiate si cu 2(4) dinti
ce poarta cate o glanda (Ailanthus altissima) (13.6,8-10): 2. frunze,
tulpinig. paroase: Mentha sp., Lavandulla sp.
GLAUC (lat. glaucus, glauc, albdstrui). Se refera la diferite nuante de verde ale
organelor vegetative: albastrui-verde, albastrui-cenusiu (suriu), pruinos
(brumat), ca apa marii: 1, frunze glauce: Brassica oleracea var, capitata,
GLAUCESCENT 102

Vaccaria pyramidata, Festuca vallesiaca; 2. fructe pruinoase (albas-

tre-verzi): prune, bace de struguri.
GLAUCESCENT (lat. glaucescens, cu aspect albastrui aproape glauc, bru-
mariu). Frunze, tulpini, inflorescente, fructe etc. cu aspect albastrui,
aproape glauce: foliole pe dos g., la Ailanthus altissima.
GLOBULOS (lat. globulosus, globularis, globoidal, globulos, globular). In
forma de glob, bila sau sfera (4.1; 52.32). Sin. globoid.
GLOCHIDLIAT (lat. glochideus, glochidiatus, glochidiat; gr. glochys, varf). Peri
recurbatila extremitatile lor (12.12; 13.5; 15.3): 1. fructele de la Lappula
squarresa (L. echinata) acoperite de glochidii aproximativ egale, ne-
confluente la baza; 2. fructe dens si inegal glochidiate la Cynoglossum
creticum.

GLOMERAT (lat. glomeratus, glomeratus, glomerat, glomerulat). Inghesuite,

mai multe laolalta: 1. aglomerat, ingramadit; 2. adunat in glomerule
capituliforme (flori, fructe): florig. la Dactylis glomerata.
GLUMA (lat. gluma, gluma). Hipsofila (bractee) membranoasa, scvamiforma,
de la baza spiculetelor, cu rol in protejarea acestora la Poaceae. Dupa
pozitia pe rahis, se cunosc gluma inferioara si superioara (66.8,9;
73.5,7,9,10).
GLUMELA (lat. glumeila, glumella). V. palee (lemma).
GLUMELULA [lat. glumellula, glumelula). V. lodiculd (paleola).
GLUMIFER (lat. glumifer, prevazut cu glume). Purtator de glume.
GLUMIFORM (lat. glumiformis, glumiform). De forma glumei.
GLUTINOS (lat. glutinosus, cleios, lipicios, glutinos, viscid). Acoperit cu peri
glandulosi (secretori) lipiciosi: 1. partea superioara a tulpinii, bracteile si
caliciul g., lipicioase din cauza perilor glandulosi existenti: Salvia
glutinosa; 2. frunze g.: Salvia glutinosa, Hyoscyamus sp., Viscaria vis-
cosa, Senecio viscosus. V. vdscos.
GOMFOSTIL (gr. gomphos, cui; stylos, coloana). Cu stilul in forma de cui ca
la Potentilla alpestris, P. erecta s.a.
GRACIL (lat. gracilis, gracil, delicat). Subtire si delicat: 1. tulpina scurta,
glabra, subtire, svelta ca la Koeleria gracilis.
GRAMINACEU (lat. graminaceus, gramineus, graminaceu, erbaceu). De
forma, culoarea sau consistenta gramineelor: 1, graminifolius —frunze ca
103 GRUMULOS

la graminee; 2. graminiformis — in forma de graminee; 3. graminivore —

consumatoare de graminee),
GRAMINICOL (lat. graminicolus, graminicol). Care traieste pe Gramineae
(ciuperci, insecte).
GRANULOS (lat. granulatus, granulosus, granulos, grauntos). Lacinii interne
ale perigonului granulate ca la Rumex obtusifolius, R. stenophyllus.
GRUMULOS (lat. grumulosus, grumosus, grumulos, grumos). Cu gramajoare;
tuberiform: 1. radacina de la Corallorhiza sp. (19.5).
HABITAT (lat. habiiatio, habitat, habitat). Locul normal de crestere, sediul
vietii unui organism.
HABITUS (lat. habitus, habitus). Infatisare, aspect exterior, general, al unei
plante. Aspectul exterior al arborilor depinde de mai multi factori: 1. tipul
de ramificatie, care este determinat de pozitia mugurilor pe tulpina.
Rezulta de aici o ramificatie racemoasa sau cimoasa; 2. numarul si
succesiunea ramurilor in alcatuirea coroanei; 3. constanta unghiurilor
ramurilor cu tulpina principala; de exemplu, aspectul unui plop pira-
midal este dat de unghiurile ascutite pe care le fac ramurile cu tulpina
principala, iar aspectul unui molid batran este dat de unghiurile obtuze
dintre ramuri si tulpina principala; 4. unghiurile pe care le fac intre ele
ramurile in ordinea succesiunii lor. De aici provine forma sferica a coroa-
nei unui mar etc.; 5. intensitatea cresterii diferitelor categorii de ramuri,
numarul si dezvoltarea lor ulterioara: 6. factorii de mediu (42.1-22).

HALOFIL (gr. hals, halos, sare; phileo, a iubi). Plante cu afinitate pentru
solurile saraturate: Iris halophila, Salicornia herbacea, Suaeda maritima,
Spergularia sp.
HALOFITE (gr. hals, halos, sare; phyton, planta). Plante halofile (v.), adaptate
structural mediului saraturos. V. halofil.
HAMAT (lat. hamatus, hamosus, hamat, hamos). Cu varful scurt si recurbat
(in forma de carlig) (13.4; 15.8; 24.10): 1. leguma puternic curbata
(hamat-curbata): Astragalus hamosus; 2. foliole involucrale recurbate
(uncinate): Arctium lappa; 3. bractei, spini cu varful recurbat ca un carlig
(cange); 4. peri h.: Caucalis sp., Galium aparine.
 L105 HAPTERA

HAMULAT (lat. hamulatus, hamuliger, hamulosus, hamulat, hamulos). Pre-

vazut cu cioc in forma de carlig mic: Myosotis arvensis s.a. (12.11; 14.9;
61,10).
HAPAXANT (gr. hapas, o data; anthos, floare). Planta care infloreste numai
o singura data: 1. h. diciclicd: planta care infloreste in al doilea an: Echium
sp.; 2. h. triciclied: planta care infloreste in al treilea an. Sin. monocarpic.
HAPLOBIONTA (gr. haploos, simplu; bios, viata). Planta cu ciclul de viata
reprezental printr-o singura generatie morfologica haploida de cromo-
zomi; generatia diploida este redusa la zigot (Ulothrix, Monostroma,
Spirogyra, Vaucheria). Sin. haplontd (96.1),
HAPLOCAUL (gr. haploos, simplu, singur; kcaulos, tulpina). Cu tulpina prin-
cipala simpla, neramificata, terminata cu o floare: Tulipa sp., Papaver
somniferum, P. dublum, Palmieri s.a. (9.1). Sin. monocaul.
HAPLOCLAMIDENU (gr. haploos, simplu, singur; chlamys, manta, invelis),
Perigon alcatuit dintr-un singur ciclu de elemente: 1. amentifere (Hama-
melidae), Ulmaceae, Moraceae, Urticaceae, Fagaceae, Betulaceae. Sin.
monohlamideu,
HAPLODIPLOBIONTA (gr. haploos, simplu, singur: diploos, dublu, bios,
viata). Planta care prezinta in ciclul sau de viata cele doud generatii
pluricelulare:gametofitul (haploid) si sporofitul (diploid), cu predominarea
unuia sau altuia (unele alge si cormofitele). Sin. diplohaplontd, haplo-
diplontd (96.2).
HAPLOFAZA (gr. haploos, simplu; phasis, fazd aspect). Fazd haploida
determinata de.un set simplu de cromozomi,
HAPLOPETAL (gr. haploos, simplu; petalon, petala). Floare cu un singur
verticil de petale.
HAPLOSTEMONA (gr. haploos, simplu, singur; stemon, stamina). Floare
gamopetala cu un singur ciclu (verticil) de stamine, care alterneaza cu
petalele si se afla in dreptul sepalelor: 1. Solanaceae: Kis) (Cig, Ais] G (2-5)
2. Convolvulaceae: K.., C\5) As G (5.9): 8- Caprifoliaceae: K,)C,,,As Gig9
4. Boraginaceae: K...(C... A.) G jo.
HAPLOSTEMONOPETAL (gr. haploos, singur, simplu; stemon, stamina:
petalon, petala). Floare cu un numar de stamine egal cu petalele.
HAPTERA (gr. hapto, a se agata). Extremitatea umflata a cauloidului sau a
tulpinilor /radacinilor (adventive) in forma de ventuza, cu ajutorul careia
plantele se fixeaza de substrat: 1. extremitatea cauloidului la Cystoseira
 HASMOGAMA 106

sp.; 2. radacinile adventive de la Parthenocissus sp.; 3. extremitatea

parafizelor unicelulare (93.8).
HASMOGAMA (gr. chasmaomai, deschis; gamos, casatorie). Floare perfect
deschisa la maturitatea completa a staminelor si a gineceului: Salvia
pratensis, Gagea sp., Primula sp. Se cunosc: 1. hercogama [v.); 2. homo-
gama (v.); 3. heteromorfa (v.).
HASTAT (lat. hastatus, hastiformis, hastulatus, hastat, in forma de lance sau
de harlet). De forma triunghiulara, cu doi lobi bazali divergenti, dispusi
aproape orizontal: 1. limbul foliar de la: Atriplex hastata; Scutellaria
hastifolia, Rumex acetosella (23.18,19; 25.12,13).
HAUSTOR (lat. haustorium, haustor, sugator). Organ omolog radacinilor
adventive, caracteristic plantelor parazite si semiparazite, cu ajutorul
caruia se fixeaza de planta gazda si absoarbe substantele organice (plante
parazite) sau apa (plante semiparazite) din tesuturile conducatoare ale
acesteia. Au haustori: Cuscuta sp., Orobanche sp., Viscum sp., Loranthus
sp. .a. (72.1).
HEDERACELU (lat. hederaceus, iederaceu). Asemanator cu iedera (Hedera
helix).
HELEOCHARIS (gr. helos, mlastina; charis, placere). [ubitor de mlastini:
Eleocharis palustris (pipirigut). Sin. palustris.
HELICOIDAL (gr. helix, spirala; eidos, forma). Dispus in forma de spirala:
1. elemente florale dispuse pe receptacul dupa o linie in spirala (spiro-
ciclic): Ranunculus sp.; 2. inflorescenta cimoasa la care pedunculii florali
sunt dispusi in mai multe planuri, dupa o linie in spirala: Gladiolus sp.,
Hemerocallis sp.
HELIOFITE (gr. helios, soare; phyfon, planta). Plante care cresc in plin soare,
in stepe, coaste insorite cu substrat scheletic etc.: Stipa sp., Festuca sp.,
Triticum sp.
HELOFITE (gr. helos, balta, mlastina; phyton, planta). Plante de terenuri
mlastinoase, saturate cu apa: Phragmites communis, Typha latifolia.

HEMEROFITE (gr. hemeros, cultivat; phyton, planta). Plante de cultura:

grau, porumb, cartof.
HEMICICLIC (gr. hemi, jumatate; kyklos, ciclu). Flori alcatuite din elemente
florale dispuse ciclic (verticilat) si spirociclic: Ranunculaceae, Magno-
liaceae, Nymphaeaceae. La Ranunculus acer sepalele sunt dispuse in
107 HESPERIDA

verticile, in vremea staminele si carpelele sunt dispuse spiralat (81.4). V.

ciclic. Sin. semiciclic, semiverticilat.

HEMICRIPTOFIT (gr. hemi, jumatate; kryptos, ascuns). Tip de planta (forma

biologic) la care mugurii de rezistenta la conditii neprielnice sunt dispusi
pe tulpini, aproape de nivelul solului, fiind protejati de un strat de sol side
frunzele bazale uscate: Trifolium sp., Fragaria sp., Festuca sp., Achillea
sp. (94.3).
HEMIPARAZITE (gr. hemi, pe jumatate; parazitos, parazit). V. semiparazite.
HEMISFERIC (gr. hemi, pe jumatate; sphaira, sfera, glob). Coroana de forma
hemisferica: Ficus carica, Pinus maritima (42.22). Sin. hemiglobulos.
HEMITROP (or. hemi, pe jumatate; trope, rasucire). 1. floare h., semiadaptata
pentru polenizarea cu ajutorul unor anumite insecte: Galanthus sp.,
Muscari sp. (63.4); 2. ovul h.
HEPTACICLIC (gr. hepta, sapte, cu sapte: Kyklos, ciclu, circular). Dispuse pe
sapte cercuri sau verticile: 1. elementele flori dispuse pe sapte cercuri
concentrice (81.3).
HERBACEU (lat. herbaceus, erbaceu, de consistenta ierbii, iarba). Tulpini,
cel putin la inceput asimilatoare, verzi, de consistenta si aspectul ierbii:
Gossypium herbaceum, Linum sp., Conium sp.
HERBAR (lat. herba, iarba). Colectie de plante presate, conservate prin
uscare si aranjate conform sistemului de clasificare: Flora Romaniae
Exsicecata.
HERCOGAMA (gr. herkos, sard; gamos, casatorie). Floare hermafrodita in
care staminele si gineceu! sunt astfel dispuse incat autofecundatia nu
este posibila: Salvia pratensis.
HERMAFRODIT (gr. Hermes, zeul Hermes — reprezentant al sexului
masculin; Aphrodite, zeita Afrodita reprezentanta sexului femeiesc). Flori
care poseda atat stamine, cat sicarpele, adica atat organe reproducatoare
barbatesti, cat si organe reproducatoare femeiesti. Sin. bisexuat,
androgin, monoclin.
HESPERIDA (lat. hesperidium, hesperida; Hesperides, nimfa pazitoare a
merelor de aur). Fruct carnos indehiscent provenit din ginecee poli-
carpelare, sincarpe, cu placentatie axilara, pluriovulat. Este alcatuit din:
exocarp (v.) sau_flavedo (v.), tesut compact, colenchimatic si cu cavitati
care contin ulei eteric si cromoplaste; mezocarp (v.) sau albedo [v.),
alcatuit din celule incolore, lax dispuse (aspect buretos sau spongios), cu
HETERACANT 108

spatii mari aerifere; endocarp (v.), alcatuit din celule suculente foarte
puternic alungite, cu peretii grosi: ele alcdtuiesc un strat compact, co-
mestibil. Din celulele endocarpului (din epiderma interna si subepiderma)
se diferentiaza vezicule (celule) fuziforme, acoperite la exterior de un strat
de celule alungite, in care se acumuleaza o mare cantitate de suc celular:
Citrus aurantium, Citrus limon (85.38).
HETERACANT (gr. heteros, diferit, variat; akantha, spin, ghimpe). Cu spini
diferiti ca forma si marime: 1. Lappula heteracantha are glochidiile (v.) de
pe fructe inegale.
HETERANDRA (gr. heteros, diferit, inegal; aner, andros, barbat). Floare cu
stamine de lungimi si forme diferite: 1. din cele patru stamine, doua au
filamente mai lungi decat celelalte: Scrophulariaceae, Lamiaceae; 2. din
cele sase stamine, patru sunt mai lungi decat celelalte: Brassicaceae;
3. din cele zece stamine, cinci au filamentele mai lungi decat celelalte:
Oxalis acetosella s.a.
HETEROBRAHIAL (gr. heteros, diferit; lat. brachialis, brat). Cu ramuri
inegale (15.13). Sin. anisotomie.
HETEROCICLIC (gr. heteros, diferit; variat, inegal; kcylclos, ciclu). Cu verticile
(cicluri) alcatuite dintr-un numar inegal de elemente florale: Brassica-
ceae, Apiaceae, Asteraceae (81.6). Sin. heteromer.
HETEROCLAMIDEDU (gr. heteros, diferit; chlamys, chlamydos, manta, in-
velis). Floare cu periantul sau invelisul floral dublu, alcatuit din caliciu
(v.) si corola (v.) cu elemente libere sau concrescute. Sin. diploclamideu,
diclamideu.
HETERODINAM (gr. heteros, inegal; dynamis, putere). Floare alcatuita din
elemente inegale: sepale, petale, stamine, carpele.
HETERODISTILA (gr. heteros, diferit; dis, doi; stylos, coloana). Floare cu stile
lungi si stamine scurte sau invers: Primula sp., Lythrum sp. s.a.
HETERODROM (gr. heteros, diferit; dromos, curs, drum, orientare). Orientat
in directii diferite, adica unele ramuri (nervuri etc.) sunt homodrome (v.),
iar altele antidrome (v.). V._filotaxie.
HETEROFILIE (gr. heteros, diferit; phyllon, frunza). Frunze de forma si
marime diferita care se gasesc la diferite niveluri pe planta: 1. Ranunculus
cassubicus: frunzele bazale de obicei sunt intregi; frunzele tulpinale sunt
/-11 sectate; 2. la Morus nigra intalnim o mare variatie de forme intre
lrunzele intregi si cele palmat partite; 3. la Phaseolus vulgaris, protofilele
intregi se deosebesc de nomofilele trifoliolate; 4. la Ranunculus aquatilis,
109 HETEROTIPIC

frunzele care se dezvolta deasupra apei sunt palmatilobate, iar cele

submerse sunt foarte fin divizate (22.14); 5. la Sagittaria sagittifolia,
frunzele submerse sunt de o mare variabilitate morfologica, in timp ce
frunzele de deasupra apei sunt sagitate.
HETEROMER (er. heteros, diferit; meros, parte). 1. floare la care numarul
clementelor ce alcdtuiese un ciclu (verticil) este diferit fata de celelalte
cicluri florale ale florii respective. Se cunosc urmatoarele cicluri florale
heteromere: oligomer (v.), pleiomer [v.); 2. structura a talului (la licheni) la
care gonidiile sunt dispuse in straturi (sunt neuniforme): Usnea_florida.

HETEROMORF (gr. heteros, diferit; morfe, forma). Cu forme (faze) diferite,

inegale: 1. heterocistilie (v.), heterotristilie (v.); 2. frunze; 3. fructe;
4, generatii (v.) cu gametofitul (Cutleriales, Bryophyta) sau sporofitul do-
minante (Laminariophyceae, Pferidophyta, Pinophyta, Magnoliphyta s.a.).
V. izomorf.
HETERORIZ (gr. heteros, diferit; rhiza, radacina). Sistem radicular alcatuit

Iris sp.
HETEROSPOR (gr. heteros, diferit; spora, samanta). Plante cu doua tipuri de
spori: microspori si macrospori. Microsporii au valente sexuale masculine;
sunt foarte mici sise formeaza in numar mare in microsporangi; macro-
sporii au valente sexuale feminine; sunt mai mari, mai putinila numar si
se formeaza in macrosporangi. Sunt heterospore ferigile evoluate, gimno-
spermele si angiospermele.
HETEROSTEMON (sr. heteros, diferit; stemon, fir). Androceu, din stamine de
lungimi diferite pe acelasi individ.
HETEROSTIL (gr. heteros, diferit; stylos, coloana, stil]. Flori cu stile de
lungimi diferite la aceeasi planta (specie): 1. flori longistile — cu stilul
lung, depasind staminele (63.6); 2. flori brevistile — cu stilul scurt, sub
nivelul staminelor: Primula officinalis (63.6); 3. la Lythrum salicaria sunt
trei tipuri de indivizi: cu flori longistile, cu flori cu stile intermediare si cu
flori brevistile. Heterostilia este larg raspandita in natura.
HETEROTACTIC (gr. heteros, diferit; takticos, organizat). Inflorescenta
compusa din mai multe inflorescente simple de tipuri diferite (racemoase
+ cimoase). V. Inflorescente si cheia de determinare a inflorescentelor.
HETEROTIPIC (gr. heteros, diferit; typos, tip, model). De alt tip decat cel
obisnuil. Sin. alotipic, atipic.
HETEROTRISTILIE 110

HETEROTRISTILIE (gr. heteros, diferit; tri, trei; stylos, coloana). Cu trei

tipuri de stil in flori: Lythrum salicaria.
HETEROTROF (gr. heteros, diferit, variat; trofe, hranire). Plante care isi
asigura hrana folosind diferite substante organice in descompunere sau
parazitand organismele vii. Se cunosc: 1. plante saprofite (v.); 2. plante
parazite (v.).
HEXACICLIC (gr. hexa, sase; kyklos, ciclu, cerc). Flori cu sase cicluri (ver-
ticile) dispuse pe receptacul: 1. Lauraceae: K,C, A5,5,5 Gis) 2- Brasst-
caceae: Ky. C, Ag, 4 Gio) 3. Prunoideae: Kz Cy Aya, 10410 G13 & Pomoideae:
Ky Cs Ay 04545 Gis-2y

HEXAMER (gr. hexa, sase; meros, parte). Divizat in sase parti: 1. floare la
care ciclurile (verticilele) sunt alcatuite din sase elemente: floarea hexa-
mera de la Lythraceae: K,, C,_, Ag,¢.¢ 4 Gio6)-
HEXANDRU (gr. hexa, sase; aner, andros, barbat). Androceu alcatuit din
sase stamine: 1. cu sase stamine: Liliaceae; 2. clasa Hexandria (in
clasificarea lui C. Linné) cuprinde plante cu flori hexandre.
HEXAPETAL (gr. hexa, sase; petalon, petala). Cu sase petale: Filipendula
hexapetala $.a.
HEXASTIH (gr. hexa, sase, cu sase; stichos, sir, rand]. 1. cu spiculetele
dispuse pe sase randuri: Hordeum hexastichon; 2, dispozitie a frunzelor
pe tulpina in care frunza a saptea este suprapusa frunzei 1 (40.7).
HIALIN (gr. hyalos, clar, transparent ca sticla, cartilaginos). Incolor, trans-
parent: 1. peri hialini; 2. marginea unor frunze de Poaceae.
HIBERNACUL (lat. hibernaculum, hibernacul, locuinta de iarna, formatiune,
adapost pentru iarna). Mugure caulinar (terminal sau lateral) sferoidal
sau oval, adaptat structural si functional pentru a rezista in perioada de
iarnda, caractecristic plantelor acvatice. Din h. se formeaza, in anul urma-
tor noi plante. Formeaza h. speciile genurilor: Hottonia sp., Potamogeton
sp., Myriophyllum sp., Ceratophyllum sp., Utricularia sp., Hydrocharis
sp. s.a. (48.15, 16).
HIBERNAL (lat. hibernalis, hibernal, de iarna). Care trece peste perioada ne-
favorabila de iarna sub forma de: 1. mugurih.; 2. bulbi, rizomi, tuberculi;
3. plantule (graul de toamna).
HIBRIDOGAMIE (lat. hybrida, hibrid: gr. gamos, casatoric). Polenizare xeno-
gama intre doua specii (63.1).
 111 HIGROFIL

HIDROFIL (gr. hydor, apa; phileo, a iubi, afinitate). 1. iubitor, cu afinitate

pentru mediul acvatic; 2. planta la care polenizarea se face cu ajutorul
apei: Vallisneria spiralis.
HIDROFITE (gr. hydor, hydatos, apa; phyton, planta). Plante adaptate
morfologic si structural pentru viata acvatica. Se impart in: 1. hidro-
ahaptofite, adaptate strict la viata acvatica fara sa fie fixate de substrat:
Lemna minor, L, trisulca, Spiredella polyrrhiza, Salvinia natans, Utricu-
laria sp., Ricia sp.; 2. hidrohaptofite, cuprinde plante acvatice fixate de
substrat prin intermediul radacinilor adventive: a. hidrohaptofite natante:
Nymphaea alba, Nuphar luteum, Trapa natans, Hydrocharis morsus-ra-
nae, Stratiotes aloides, Potamogeton gramineus, P. natans s.a.; b. hidro-
haptofite submerse: Vallisneria spiralis, Potamogeton pectinatus, P. lu-
cens, P. crispus, Ceratophyllum demersum, Najas sp., Myriophyllum sp.,
Elodea canadensis, Nitellopsis sp., Chara sp.; 3. litoralohidrofite, cu-
prinde plante fixate de substrat printr-un sistem rizomal sau radicular
bine dezvoltate. Regenerarea lor se face cu ajutorul rizomilor, stolonilor,
semintelor sau prin viviparie. Se cunosc: a. helofite, plante adaptate la
oscilatiile nivelului apei: Phragmites communis, Schoenoplectus lacustris,
Butomus umbellatus, Sparganium sp., Heleocharis sp. Alisma sp., Sa-
gittaria sagittifolia, Rorippa sp., Sium latifolium, Oenanthe aqutica, Gly-
ceria aquatica; b. higrofite, plante cu ciclul de viata legat de factorul apa
(apa freatica, dar mai ales atmosfera bogata in vapori de apa): Heliocharis
acicularis, Limosella aquatica, Dichostylis micheliana s.a.; ¢. terofite,
plante legate de precipitatii rare si de inundatii sezoniere: Rorippa sylues-
tris, R. amphibia, Potentilla supina, Lysimachia nummularia, Ranunculus
repens, Carex hirta, Gnaphalium uliginosum, Cyperus fuscus s.a.
HIDROHOR (gr. hydor, apa; choreo, a se raspandi). Care se raspandeste cu
ajutorul apei, gratie unor echipamente sau adaptari morfostructuale
corespunzatoare: 1. fructe h.: capsule, folicule (Nymphaea sp.), achene,
nuci (Cocos nucifera, Trapa natans etc.) s.a.; 2. seminte h.: Nymphoides
peltata s.a.; 3. polen h.
HIEMAL (lat. hiemalis, de iarna). 1. care traieste sau infloreste iarna: Bellis
perennis, Viola sp., Primula minima, Helleborus hyemalis; 2. cu sporulatie
in timpul iernii: Equisetum hiemale.
HIFA (gr. hyphe, tesatura, panza). Filamente capilare a caror totalitate
formeaza miceliul ciupercilor, adica corpul vegetativ al acestora.
HIGROFIL (gr. hygros, umezeala; philein, a iubi, afinitate). Iubitor de -
umezeala atmosferica: Carex sp., Juncus sp., Oryza sativa $.a.

7
HIGROFITE 112

HIGROFITE (gr. hygros, umezeala; phyton, planta). Planta terestra cu

adaptarila un mediu permanent umed, fie in sol, fie in atmosfera:h. auo
structura higromortia.
HIL (lat. hilum, hil). 1. cicatrice lasata de funicul pe samanta: a. la fasole,
mazare, hilul are aspect de butoniera; b. la castanul salbatic hilul ocupa
o supralata mare si are forma circulara; 2. punctul initial de depunere a
amidonului intr-un leucoplast.
HIPANTIU (gr. hypo, dedesubt; anthos, floare). Axa florala (receptacul) in
forma de cupa sau tubuliforma la care participa bazele periantului si ale
staminelor: Rosa sp. s.a. (89.6).
HIPANTODIU (gr. hypo, dedesubt; anthos, floare; eidos, asemanator). Inflo-
rescenta cu flori sesile, inchise intr-un receptacul tubulos sau cupuli-
form: Ficus carica.
HIPOCHIL (gr. hypo, dedesubt; cheilos, buza). Baza carnoasa a labelului la
Orchidaceae (73.4).
HIPOCICLOIDEU (gr. hypo, dedesubt; kyklos, cerc; eidos, asemanare).
Tulpina cu coaste foarte ascutite intre ele sau cu brazde rotunjite (52.24).
HIPOCOTIL (gr. hypo, de dedesubt; kotyle, vas", adancitura; kotiledon,
frunza erabrionara, cotiledon). Partea cilindrica a embrionului intre
radicula si cotiledoane, care va deveni zona de tranzitie de la structura
radacinii la cea a tulpinii, la planta complet dezvoltata: 1. h. tuberos:
Raphanus sativus var. radicula (7.2; 89.2,3,4,5; 91.1-5).
HIPOCRATERIFORM (gr, hypo, sub dedesubt; krater, cupa; morfe, forma).
Corola gamopetala de forma unei trompete, alcatuita dintr-un tub lung,
cilindric, care la partea superioara se ldteste brusc intr-un limb plan, ca
un taler: Syringa vulgaris, Convoluulus sp., Nicotiana sp., Phlox sp., s.a.
(6.6; 34.6).
HIPOGEU (gr. hypo, dedesubt: ge, pamant). Care traieste sub pamant:
1. cotiiedoane care la germintia semintei raman in pamant deoarece
hipocotilul creste foarte putin: Phaseolus multiflorus s.a.: 2. serminatia
h., cand cotiledoanele embrionare raman in pamant ca in cazul semin-
telor exalbuminate: Pisum sativum, Vicia faba, Quercus sp. s.a.
HIPOGIN (gr. hypo, dedesubt; gyne, femeie). Floare la care gineceul este
superior (v.). In acest caz. carpelele ocupa nivelul cel mai ridicat pe
receptacul: Fabaceae, Ranunculaceae, Liliaceae, Brassicaceae, Lamia-
cede $.a.V.gineceu superior.
113 HOLOBLASTIC

HIPOPODIU (gr. hypo, dedesubt; podion, picior). Partea bazala a axei unui
lastar in crestere (49.10).
HIPOSTIL (gr. hypo, dedesubt; stylos, coloana, stil), Partea (segmentul]
inferioaraa unui stil geniculat (articulat): Geum sp. (61.9).
HIPOSTOMIU (gr. hypo, sub; stomatos, gura). Celule situate sub deschiderea
sporangelui (92.6,7).
HIPOTONIE (gr. hypo, dedesubt; tonos, vigoare, tensiune). 1. partea infe-
rioara a unei tulpini plagiotrope mai puternic dezvoltata decat partea
superioara (39.4; 64.1,8); 2, tulpina plagiotropa sau ramura la care fata
ventrala este mai groasa decat cea dorsala (47.12).
HIPSOFILA (gr. hypsos, sus, inaltime; phyllon, frunza). Denumire comuna
data frunzelor modificate (incomplet dezvoltate) din partea superioaraa
tulpinilor, in special din zona floralA sau a inflorescentelor, cu rol
protector al acestora in stadiul de muguri (32.1). Se prezinta sub forma
de: 1. bractei — insotesc floarea la Pulsatilla sp., Hepatica triloba, Malva
sp. (sub forma de calicul); 2. bractei care participa la formarea cupei la
fag, castan, stejar; 3. bractei si bracteolele de la Apiaceae (involucru si
involucel), involucru de la Asteraceae: 4. glumele si paleile de la Poaceae;
5. bractea care insoteste floarea de la Galanthus sp., Leucojum sp., Iris
sp. s.a.; 6. spata ce protejeaza inflorescenta la Allium sp., Calla sp., Arum
sp. s.a. V. bractee.
HIRSUT (lat. hirsutus, hirsut, aspru, paros, zbarcit, tepos). Prevazut cu peri
lungi, rigizi, dar nu pungenti (12.7): 1. frunzele h. la Hieracium alpinum,
Arabis hirsuta, Gossypium hirsutum, Glechoma hirsuta, Lathyrus
hirsutus, Knautia arvensis $.a.

HIRT (lat. hirtus, tepos, paros). Prevazut cu peri aspri (rigizi) si scurti (12.9):
1. frunzele de la Carex hirta, Rubus hirtus, Trifolium hirtum, Sempervivum
hirtellum, Hieracium sp., Inula hirta, Pulmonaria officinalis.
HISPID (lat. hispidus, rigid, aspru). Acoperit cu peri lungi, rigizi, desi si
teposi: Onesmea arenarium, Echium sp., Leontodon hispidus, Frankenia
hispida, Soja hispida s.a, (12.10).
HISTOID (gr. histos, tesut; eidos, asmanare). Hipertrofie tisulara, de forma
caracteristica, determinata de intepaturile unor insecte: gogasile de ristic
de pe frunzele de stejar s.a.
HOLOBLASTIC (gr. holos, complet, total; blastos, germen). Care participa
integral la formarea axei, a celulelor s.a.: ramificatic h. sau monopodiala
unde axa principala este unitara (15).
HOLOCICLIC 114

HOLOCICLIC (gr. holos, intreg; kyklikos, circular). 1. care formeaza un cere

complet; 2. persista tot timpul anului: frunze care dureaza un an intreg,
pana primavara urmatoare, cand sunt inlocuite cu altele noi: Asarum
europaeum, Bellis perennis, Stellaria media, Pirola uniflora.
HOLOSERICEU (gr. holos, integral; sericon, matase). Complet acoperit cu
peri matasosi: 1. acoperit cu peri moi, scurti, cu luciu matasos: Salix
holosericea, Rubus holosericeus, Althaea officinalis (12.3). Sin. velutin.
HOLOTRIH (gr. holos, integral, total, complet: thrix, par). Complet acoperit cu
peri: 1. tulpina de la Thymus marchallianus; 2. frunzele si lujerii anuali de
la Fraxinus pallisiae.
HOMEOMER (gr. homos, homoios, asemanator; meros, parte). 1. egal divizat;
2. repartizat uniform;.3. cu gonidii repartizate uniform in structura
talului la uniilicheni: Colema, Leptogium sp. s.a.; 4. cu acelasi numar de
elemente in verticil (ciclu). Sin. homomer.
HOMOCICLU (gr. homos, homoios, asemanAator; kyklos, cere). Verticil floral
uniform sau cu acelasi numar de elemente.
HOMODROM (gr. homos, homoios, asemanator, identic; dromos, curs, drum,
orientare). Diferentiere, crestere in aceeasi directie sau in acelasi sens, fie
spre dreapta, fie spre stanga: 1. nervatiune h.; 2. frunze alterne h.: caz in
care spirala generatoare merge in acelasi sens, atat pe tulpina principala,
cat si pe ramuri (v. antidromie); 3. daca bracteile intr-o inflorescenta
(dihaziu) de la baza unei ramuri sunt asezate in acelasi sens cu bracteile
de pe axa principala, atunci ramura este h.
HOMOGAM (gr. homos, egal; gamos, casatorie). Floare hermafrodita in care
staminele si carpelele ajung la maturitate in acelasi timp: Lamium album,
Narcissus poeticus. V. hasmogam.
HOMOHBLAMIDEU (gr. homos, homoios, asemanator: chlamys, invelis, man-
ta). Cu invelis floral aleatuit din elemente identice, uniforme si concolore.
(v.) perigonul de la Tulipa sp., Galanthus sp.
HOMOMORF (gr. homos, homotos, asemanator, acelasi; morphe, forma). Cu
infatisare asemanatoare: 1. carpelele (gineceul) de aceeasi lungime cu
staminele (androceul) la completa deschidere a florii: Gagea sp. Sin.
homeomorf.
HOMOSTILA (gr. homos, homoios, asemandator, acelasi: stylos, stalp, co-
loana, stil). Floare la care stilele sunt la fel de lungi (uniforme): Lilium
candidum s.a.
115 HUMIFUZ
a

HOMOTACTIC (gr. homos, homoios, asemanator, identic; takticos, asezat,

organizat). Inflorescenta compusa din mai multe inflorescente simple, de
acelasi tip (racem + racem sau cima + cima). V. inflorescente.
HORID (lat. horridus, spinos). 1. cu ghimpi vigurosi si ascutiti: Gleditsia
horrida; 2. cu sete sau peri rigizi si punginti.
HORMOGON (gr. hormos, sirag, grup; gone, generatie; gonimas, producator).
Germene asexuat (vegetativ), alcatuit dintr-un grup de celule vii, care se
desprinde din talul unor alge albastre pentru a genera un nou individ:
Oscillatoria $.a.
HORTENSIS — Care creste sau este cultivat in gradini: Atriplex hortensis,
Petroselinum hortense §.a.
HUMIFUZ (lat. humifusus, intins pe pamant). Tulpina intinsa (culcata) pe sol
fara sa formeze radacini adventive: Euphorbia humifusa, Asperula humi-
fusa, Tribulus terrestris, Portulaca oleracea, Veronica polita s.a. Sin.
procumbent.
IARBA (lat. herba, iarba, planta erbacee). Plante cu tulpina erbacee anuala,
nelemnoasa, de obicei asimilatoare sau cu tulpina putin lignificata la
baza.
IMBRICAT (lat. imbricatus, imbricat, incdlecat). Care se acopera unele pe
altele ca olanele de pe acoperis (37.8): 1. bulbul scvamos de la Lilium
martagon, L. candidum; 2. involucrul (hipsofile) pe calatidiul compo-
zitelor; 3. prefloratic imbricata; 4. frunzele lAstarilor sterili (dispuse pe
5-6 randuri) dela Sedum acre.
IMERSAT (lat. imersus, scufundat, ascuns, imersat). 1. samanta scufundata
in aril: Taxus baccata; 2. muguri dorminzi (adormiti) (3.7).
IMPARIPENAT (lat. impari-pinnatus, imparipenat; impar, fara pereche;
pinna, aripa, penat). Referitor la foliolele dintr-o frunzA compusa. Frunza
compusa alcatuita dintr-un numar nepereche de foliole, terminata cu o
foliola fara pereche: Robinia pseudacacia, Rosa sp., Juglans nigra, Fraxi-
nus sp., Aillanthus glandulosa, Pisum sativum, Lathyrus sp.
IMPLEXA (lat. implexus, impletit). Tulpind volubila care se urca pe suporturi
impletindu-se (incolacindu-se) in jurul lor (51.6).
INCIZIUNE (lat. incisio, incisura, inciziune, taietura). Crestatura superficiala
sau mai adanca, pe marginea unor frunze (11.1; 24.20).
INCLUS [lat. inelusus (includo), care include, incluzand, cuprinzAnd). Care nu
depaseste organul in care s-a format: 1. stamine si pistile care nu depa-
sesc lungimea corolei (3.9,10).
INCRASAT (lat. incrassatus, ingrosat). Tulpina, petiol ingrosate (25.17).
117 INERM

INCUMBENT (lat. incumbens, incumbent). Culcat pe un alt organ fara sa

concreasca cu el: 1. dispozitia cotiledoanelor fata de tulpinita, in care caz
tulpinita se indoaie si se aseaza in planul de simetrie al cotiledoanelor:
sisymbrium sp., Brassica sp.
INCURBAT (lat. incurvatus, incurus, incurbat). Curbat spre interior (spre
axa): 1. frunze, ramuri, sepale, petale, stamine curbate spre fata supe-
rioara sau adaxiala (1.12). Sin. inflex.
INDEFINIT (lat. incefinitus, indefinit, nedeterminat). Nelimitat, nedetermi-
nat: 1. cu stamine, carpele etc. in numar nedeterminat: Ranunculaceae,
Rosaceae; 2, cu crestere nedeterminata: inflorescetele racemoase mono-
podiale: Brassica oleracea var. capitata, Sinapis arvensis.
INDEHISCENT (lat. indehiscens, care nu se deschide; in, fara; dehiscens,
care se deschide). Fructe care nu se deschid la maturitate; de obicei cele
uniseminale, mai rar cele multiseminale: 1. fructe indehiscente, uni-
seminale: nuca (achena), drupa, baca (curmala), pastaia (Onobrychis):
2. fructe indehiscente multiseminale: baca [Vitis vinifera, Ribes, Citrus),
pastaia (Ceratonia, Arachis), lomenta (Raphanus raphanistrum). .
INDUMENT (lat. indumentum, indument). Termen general atribuit organclor
plantelor prevazute cu un strat dens de peri: 1. fata inferioara a frunzelor
de la Tilia tomentosa.
INDUPLICATIV (lat. induplicativus, induplicativ). Prefloratie rezultata din
piese florale (in mugure) curbate brusc spre interior, in timp ce marginile
se ating fara a se suprapunce: Deutzia sp., Frangula sp. (86.2). V. involut.
INDURAT (lat. incluratus, indurat), Intarit, invartosat, lignescent: 1. tulpina
lignescenta in partea inferioara.
INDUZIE (lat. indusium, induzie, in elis). Excrescenta epidermica de natura
foliara, care acopera si protejeaz4 sorii la unele pteridofite (92.4,10-17).
1. i. care se deschide longitudinal: Phyllitis scolopendrium,; 2. i. peltata, ca
o umbrela: Polystichum sp.; 3. i. reniforma, fixata lateral: Dryopteris sp.;
4, i. rudimentara sau lipseste: Pteridium sp., Polypodium sp., Phaeqop-
leris sp.; 5.1. bine dezvoltata: Dryopteris sp., Cystopteris sp., Asplenium,
Athyrium sp.
INECVILATERAL (lat. in, negatie; aequi, egal; lateralis, lateral). Cu laturile
inegale: 1. tulpina tetramuchiata cu laturile (fetele) inegale (53.9).
INERM (lat. inermis, neinarmat). Se refera la plante (organe vegetative) lipsite
de spini, aculei, ariste rigide: Gromus inermis, Bidens inermis.
INFERIOR 118

INFERIOR (lat. inferus, inferior). Inserat sau situat in partea inferioara sau
bazala: 1. gineceu inferior sau infer.
INFLAT (lat. inflatus, umflat, dilatat). 1. caliciul gamosepal, subtire de la
Silene inflata, Physalis alkekengi, Rhinanthus crista-gali, Cucubalus
baccifer; 2. petiol umflat la Trapa natans, Eichhornia sp.; 3. pastaie
umflata (Colutea arborescens) (85.8).
INFLORESCENTA (lat. inflorescentio, inflorescenta). Modul de prupare a
axelor florifere pe tulpini sau ramuri. Cu cat numarul de flori este mai
mare intr-o grupare, cu atat florile sunt mai mici si invers. In cazul
asteraceelor, florile organizate in capitule sunt heteromorfe: cele de la
periferie sunt cu mult mai mari decat cele de la mijloc. Acest dimorfism
morfologic a condus sila un dimorfism sexual. Se stie, de exemplu, ca la
cele mai multe asteracee florile periferice sunt unisexuate. Anumite I.
sunt caracteristice pentru unele familii, Asa de exemplu, racemul
caracterizeaza familia Brassicaceae, umbela compusd familia Apiaceae,
spicul compus familia Poaceae, cima monohaziald, familia Boraginaceae,
cima dihaziald, familia Caryophyllaceae. Desi nu se respecta in toate
cazurile, dupa cum axa se termina sau nu cu o floare, i. au fost impartite
in doua mari grupe: racemoase (monopodiale, indefinite sau deschise) si
clmoase (simpodiale, definite sau inchise) (71.1-15).
Din cauza marii variatii a modului de grupare a florilor, precum sia
numeroaselor forme de tranzitie determinate side conditiile de mediu, nu
poate fi facuta o clasificare riguros stiintifica, transanta. Este de subliniat
faptul ca modul de ramificatie a tulpinii se continua si in sfera repro-
ducAtoare (florala). in clasificarea inflorescentelor se va tine seama de axa
principala sau primara, bractei, axe laterale florifere (pedunculi secun-
dari sau pediceli), Dupa modul de ramificatie inflorescentele pot fi: simple
si compuse: !
A. Inflorescente simple: 1. Racemoase (botritice, centripetale, indefinite,
monopodiale). Sunt i. bazitone si mezotone; florile se dezvolta in sens
centripetal, Ca urmare, cele mai tinere flori se gasesc intotdeauna in
centru. Axa principala are o crestere nedeterminata (creste continuu,
gratie unui mugure vegetativ), este unitara si, ca urmare, trece prin intre-
ful sistem de ramificatie: spic, racem, corimb, spadice, umbeld, capitul.
calatidiu. I. Cimoase (centrifugale, definite, simpodiale). Sunt i. acrotone;
florile se dezvolta in sens centrifug. Ca urmare, cele mai tinere flori se
gasesc intotdeauna la periferie. Axa .principala* este determinata (se
termina cu o floare) si, ca urmare, este neunitara, deoarece este alcatuita
dintr-o succesiune de axe de ordine si varste diferite: pleiohaziu (cima
119 INFLORESCENTA

multipara, polihaziu), dihaziu (cima bipara), monohaziu (cima unipara) cu

formele sale: drepaniu, ripidiu, bostrix si cincin.
B. Inflorescente compuse. Sunt alcatuite din mai multe inflorescente
simple de acelasi tip (homotactice) sau de tipuri diferite (heterotactice)}.
1, Inflorescente compuse homotactice, racemoase: dibotrii: spic compus
(Poaceae), racem compus (Vitis vinifera), corimb compus (Sorbus aucu-
paria, Crataegus sp.), umbela compusa (Apiaceae), capitul compus (Aste-
raceae); 2. Inflorescenfe compuse homotactice cimoase: dicime: cima
compusa (Sambucus ebulus), dihaziu compus (Stellaria sp.), cincin com-
pus (Heliotropium sp.}, tricime (cincin), polihaziu, dihaziu si monchaziu
(cincin) la Euphorbiaceae; 3. Inflorescente compuse heterotactice sau
mixte: a. dibotrit: racem cu calatidii (Petasites sp.), corimb cu calatidii
(Achillea sp.), panicul cu calatidii (Artemisia sp.), racem cu spiculete
(Melica sp.), panicul cu spiculete (Poa sp.), umbela cu spiculete (Cynodon
dactylon), racem cu umbele (Hedera sp.); b. dicime: dihaziu monohazial
(Tilia sp.), ciatiu (Euphorbiaceae); 4. Inflorescente compuse heterotactice
racemo-cimoase: a. cimobotrii: spic combinat cu dihaziu (Carpinus sp.),
spic combinat cu pleiohaziu (Lamiaceae), spic combinat cu ripidiu (Statice
sp.], ament dihazial (Betula sp., Alnus sp.), racem combinat cu cincin
(Aesculus sp.}, racem pleiohazial (Lamiaceae sp.), umbela combinata cu
bostrix (Haemanthus sp.}, capitul combinat cu cincin (Armeria sp.), ca-
pitul combinat cu bostrix (Allium sp.); b. botriocime: cincin combinat cu
umbela (Chelidonium sp.), bostrix combinat cu umbela (Torilis nodosa),
ripidiu combinat cu capitul (Trifolium sp.), glomerula combinata cu
spiculete (Dactylis sp.), cincin combinat cu racem (Phytolacca sp.), bostrix
combinat cu calatidiu (Cichorium sp.).

Cheie pentru determinarea inflorescentelor

la. Inflorescente racemoase, mom podiale; axa primara sau principala
este unitara, comuna; ea se te:mina cu un mugure care creste in
continuare adica este nedeterminata (nedefinita) sau cleschisa,
deoarece meristemele apicale ale axei principale siale celor laterale
isi continua dezvoltarea de-a lungul unei anumite perioade. Axa
principala este intotdeauna mai lunga decat axele lateraie secun-
dare; florile se dezvolta in sens ree de unde rezulta ca cele
mai vechi se gasesc la periferie............... sitar
1b. Inflorescente cimoase, simmpodiale; axa. primard s sauu principal mnu
este unitara, comuna, deoarece este alcatuita dintr-o serie de axe
succesive de ordine si de varste diferite, care se termina cu cate o
floare. Rezultaé cA axele sunt determinate (definite) sau inchise
deoarece meristemele apicale ale axelor se epuizeaza o data cu
INFLORESCENTA 120
formarea mugurilor/florilor. Axa primarA este intotdeauna mai
scurta decat cele secundare; florile se dezvolta in sens =
de unde rezulta ca cele mai tinere sunt situate spre periferie ..............10
2a. Inflorescente racemoase SABE la care sistemul de ramificatie nu
BORED
GT ai! ccc) teeth. Seas Terettis errr epee.
2b. Inflorescente compus seelas care sistemul de ramifi catie sse areneth. saieeevine 16
a Axa Principals
LUN GA «.....ccecsersersaresdecssnsseeianaiesssecseectesprersegessesesesenncec
3b.Aa prinelpald seurta.. srbasikw ait mend panded Suniee/@av
veeseve nedeninuiicas
cackiiece e
4a. Axa principala
Subtire .............csereseneeene ae
4b. Axa principala groasA, ¢ cdrnoasa, cilindrica sau 1 claviforma este
protejata de o singura hipsofila (spata) sau de mai multe ............spadice
PS Ee LE ees e eee NE yc ce ccc eee ere cca ereer
BD Gr eelate a casas Scaccasliee deen cacnaeaste wa ivais
casas eS
eavev
oeer
6a. Axa principala rigida, dreapta... Sia e eau ata nara seceeyk tenant rst ...Spic
6b. Axa principala flexibila, pendula... washnnetiaas ta _ament
7a. Axcle laterale florifere acropetale, pornesc de la niveluri diferite si
ajung aproximativ la acelasi nivel.. ie sesese ere n COTEMD
7b. Axele laterale florifere, bazipetale pornesc de la niveluri diferite dar
nu ajung niciodata la acelasi nivel... eras arinys a _.racem
8a. Axa principala subtire; axele laterale floriferé pornesc de la acelasi
nivel de pe axa principala si au aproximativ aceeasi lungime .......umbeld
8b. Axa principala groasa, globuloasa sau disciforma...........0.0....:ccc00009
Ya. Axa principala (receptacul) globuloasa.. vierenaycinepareawnaiamins OIE
9b. Axa principala (receptacul) discifor..
m sie seaures __.calaaticlit
10a. Din axa principala (primara) se dezvolta 2. “nl axee secundare. flori-
PODGS ei vietavenccersecexs Sceeakaa bite teeeeeeeeeceeeeeseessees
LO
10b. Din axa pr incipala (primar A) s see dezvoltd nnumai oo singura # axa
secundara florifera care preia conducerea si se ramifica in
COMEMUALE o:sissvess See eaeR waa ciaane
lla. Axele laterale (secundare) florifere s succesive s sunt lipsite de
bractei la baza; bracteia care se gaseste asezatA opus apartine
axei florifere doi, a doua bractee apartine axei florifere trei
S.a.m.d. siusedae trait ae monohaziu eae
L1b. Axele aterale (sechridarel florifere sunt bracteate la baza .. arseaihiae
12a. Medianele axelor laterale (secundare) cad in acelasi plan ..........._.....18
12b. Axele laterale (secundare) nu sunt dispuse in acelasi plan:
medianele axelor laterale stau transversal adica la ee sau
stanga fata de mediana bracteiei de pe axa mama ............ wiwesensta ae
13a. Axele secundare se succed pe partea anterioaraa axélor¢ careele
produc adica intre axa principala si bracteia res pectiva ...........drepaniu
121 INFLORESCENTA

13b. Axele secundare se succed pe partea posterioara a axelor care le

produc; tot sistemul de aeons se gaseste intre prima axa
..
secundara si axa principala sgerianei nee .ipidiu
14a. Axele secundare succesive s se . formeaza intotdeauna in aceeasi
directie sau de aceeasi parte a axei de origine: schema inflores-
centei poate fireprezentata numai printr-o proiectie verticala ......bostrix
14b, Axele secundare succesive se dezvolta alternativ, pe laturi opuse
in raport cu axa de origine adica la dreapta sila stanga, transversal
fata de medianele bracteilor axelor mama respective .....................cimein
15a. De sub floarea terminala a axei principale se dezvolta doi muguri
invecinati care genereaza doua axe florifere laterale/secundare.
Aceste axe la randul lor vor genera fiecare cate doua axe florifere in
planuri perpendiculare (decusate) de la un etaj la altul: toate axele
sunt bracteate ............... vecvacevacee sl VQZiU
la. axele florifere succesivefede ardinessi ie varste diferite sunt
foarte scurte ............-.. case glomeruld
15b. De sub mugurele fecal, care © piere, al <axei-i principale $e
dezvoltA mai multi muguri axilari care genereaza axe secundare
florifere de lungimi diferite. ae ssdeavinaracecars ep WOlONeZtls
16a. Inflorescente compuse homotactice (homomorfe) .. iitbseluaearagcaceas
16b. Inflorescente compuse heterotactice theteransocte) \. ciilectesnexer el
17a. Dibotrii — inflorescente pampuse din repetarea aceluiasi tip de
inflorescenta racemoasa. Sav wie
17b. Dicime — inflorescente ecenpuse din repetarea aceluiasi tp de
inflorescenta cimoasa .. lewesecs sci
tstitbs ese lceresann
18a. Inflorescenta caracteristica poaceelor alcdtuita dintr- -un numar
oarecare de seer (1-n flori) oe alternativ pe 0 axa numita
rahis . seneens a PG ONTEDLES
jaseceadhddatassbaiensrimicssnectonieses
18b, InflorescentA cu alte caractere . ee - OSG 19
19a, Axa principala ee disciforma: pe ¢eaa sunt ‘inserate mai
multe capitulesic ociniiaccsiieeaeieer Se nepal om
19b. Axa principala, ‘subtire .. oe Eeaiaees iQ
20a. Axele secundare de aceeasi ungime dezvoltate de la baza involu-
crului poarta umbelule la baza cu involucel.. ..umbeld compusd
20b. Axele secundare au lungimi diferite .. Be cee wil
asemenea florifere:,
21a, Axele secundare florifere poarta axe tertlare dea:
toate ajung la acelasi nivel sau in acelasi plan ... ..corimb compus
21b. Axele secundare sau de alte ordine nu ajung la acelasi nivel siceiiaatiicaca
29a, Axele florifere sunt decusate ...............2::::csssseeeeeeeeeeeeees
isd (cimoid)
2%b. Axele florifere sunt Alterme ........0.-.00ccccceceessesseveceeseeaseceueseneseusceusaeee@eud
INFRACT 122

23a. Racem alcatuit din mai multe raceme: ultimile ramificatii sunt
POrMere scisssscsiciss _facem compus (racem racemifer)
23b. Racem alcatuit din mai ‘multe r raceme; ultimile ramificatii se
termina cu spiculete 2-3- flore. .... paniculd (panicula spiculifera)
24a. Inflorescenta repetat bifurcata .. La i am dihaziald
24b. Inflorescenta nu este bifurcat..a sue . 25
25a. Bracteile si ramurile florifere sse . dezvolt i ina planuri diferite
rezultand un cincin care se repeta de trei, patru ori ..........cincin compus
25b. Bracteile si ramurile sunt dispuse in verticile: varfurile axelor
florifere ajung cam la aceeasi indltime; verticilele se repeta de
cateva ori rezultand mai multe pleiohazii .......... gene oes
26a. Inflorescente compuse heterotactice racemo- -cimoase . , wl
26b. Inflorescente compuse heterotactice racemoase sau cimoase .... -o28
27a. Botriocime rezultate din tipuri de raceme cu tipuri de cime:
1. spic cu dihaziu 6. racem cu pleiohaziu
2. spic cu plelohaziu 7.umbeld cu bostrix
3. spic cu ripidiu 8. capitul cu cincin
4.ament cu dihazii 9. capitul cu bostrix
9, racem cu cincin
27b. Cimobotrii rezultate din tipuri de cime cu tipuri de raceme:
1. cincin cu umbeld 4. glomeruld cu spiculete
2. bostrix cu umbeld 5. cincin cu racem
3. ripidiu cu capitul 6. bostrix cu calatidiu
28a. Dibotrii rezultate din tipuri de raceme diferite:
1. racem cu calatidii 9. panicul cu spiculete
2.racem cu spiculete 6. corimb cu calatiadii
3. racem cu umbele 7, umbeld cu spiculete
4. panicul cu calatidii
28b. Dicime rezultate din tipuri de cime diferite:
1. pleiohaziu cu cincin 3. dihaziu cu cincin
2, clafiu 4. dihaziu cu bostrix
INFRACT (lat. infractus, brusc indoit spre interior), Tulpina la Alopecurus
geniculatus (2.7).
INFRAFOLIACEU (lat. infra, sub, situat in partea inferioara a unui crgan;
Joliaceus, foliaceu). Inserat sub frunza: 1. peduncul floral inserat sub
frunza: Streptopus amplexifolius (57.8).
INFRASPECIFIC (lat. infraspecificus, infraspecific). De rang inferior speciei:
subspecie, varietate, formd.
aol oo eel

123 INTRAFLORAL

INFRUCTESCENTA (lat. infructescentia, infructescenta). Corespondentul

inflorescentei dupa carpogeneza; modul de dispunere a fructelor pe axele
florifere dupa fecundatie, seminogeneza si carpogeneza; stadiul de fruct
al inflorescentei: inflorescenta fructifera; fructe agregate (Morus, Rubus,
Fragaria).
INFUNDIBULIFORM (lat. infundibuliformis, infudibuliform). Corola sau
caliciu de forma unei palnii (6.5): 1. corola i: Convolvulus arvensis,
Calystegia sepium, Datura stramonium; 2. caliciu i. (turbinat): Primula
officinalis (74,18).
INOVATIE (lat. innovatio, inovatie). Lastari foliati intra- sau extravaginali
formati din nodurile bazale ale tulpinii plantei adulte: 1. lastarii intra-
vaginali se formeaza in axila frunzei $i raman alipiti de tulpina mama,
inconjurati la partea inferioara de vaginile frunzelor: Festuca vaginaia, F.
valesiaca; 2. lAstarii extravaginali se formeaza in axila frunzei dupa care
ies in afara vaginei frunzei: Festuca rubra, F. heterophylla.
INPARIPENAT (lat. in, folosit ca negatie; paripinnatus, cu foliole perechil.
Frunza compusa cu foliolé terminala: Robinia pseudacacia, Pastinaca
sp., Juglans sp., Sophora japonica, Solanum tuberosum.
INSERTIE (lat. insertio, insertie). Locul (punctul) unde se fixeaza (se racor-
deaza) diferite organe pe o axa: 1. insertia frunzelor pe tulpini, ramuri, a
sepalelor, petalelor etc. pe receptacul.
INTERNOD (lat. internodium, internod). Portiunea de tulpina/ramura cu-
prinsa intre dowa noduri. i. sunt din ce in ce mai scurte spre varful
tulpinii/ramurii iar frunzele sunt din ce in ce mai apropiate unele de
altele si mai mici (7.1).
INTERPETIOLAR (lat. interpetiolaris, interpetiolar). Situat intre petioluri:
1. in cazul unor plante cu frunze opuse stipelele concresc doua cate doua
formand stipele i.: Paronychia sp., Humulus lupulus, Galium cruciata. La
primele doua, varful stipelelor concrescute este crestat, indicand o
concrestere incompleta. La Galium cruciata cele doua stipele ale frunzelor
opuse sunt complet concrescute, confundandu-se cu frunzele. Se deo-
sebesc de acestea prin lipsa florilor axilare; 2. peduncul floral inserat intre
petioluri: Cynanchum vincetoxicum.
INTRAAXILAR (lat. intraaxilaris, intraaxilar). Aflat in axila.
INTRAFLORAL (lat. intrafloralis, intrafloral). Aflat in interiorul florii: 1. nec-
tarii intraflorale sau nuptiale.
INTRAVAGINAL 124

INTRAVAGINAL (lat. intravaginalis, intravaginal). Situat in interiorul vaginei

lrunzei: 1, lastarii foliati care se formeaza in vagina unor frunze din
nodurile inferioare ale tulpinii si raman inconjurati de vagina frunzei
respective Nardus stricta (45.6),
INTRORS — V. antersi.

INVAGINAT (lat. invaginatus, invaginat), 1. inchis in vagina frunzei; 2, cuta

a peretelui celular care patrunde in cavitatea celulara.
INVOLTA (lat. involvo, a inveli, a infasura). Floare caracterizata printr-un
numar neobisnuit de mare de petale provenite din: 1. transformarea
staminelor sau a carpelelor: Papaver sp., Rosa sp., Paeonia sp.; 2. des-
picarea vechilor petale: Fuchsia sp.; 3. transformarea florilor tubuloase in
flori ligulate: Aster sp., Dahlia sp., Chrysanthemum sp.
INVOLUCEL (lat. involucellum, involucel). Totalitatea hipsofilelor (bracteole)
de la baza umbelulelor: Apiaceae (66.18; 68.1).
INVOLUCRAL (lat. involucralis, involucral). Care formeaza un involu cru.
INVOLUCRU (lat. involucrum, involucru). Totalitatea hipsofilelor (bractei] de
la baza unor inflorescente: 1. bracteile de la baza umbelei la Apiaceae
(66.15,16; 68.1); 2. bracteile din jurul inflorescentei (antodii) la
Asteraceae (66.19),
INVOLUT (lat. involutus, involut, rasucit), Rasucit spre interior, spre fata
superioara (25.24): 1. frunze rozulare, sesile, intregi, involute: Pinguicula
vulgaris, P. alpina, Festuca sp., Stipa sp.
IZIDIE (lat. isidium, izidie). Structura heteromorfa, cilindrica, scvamoasa,
veruciforma, clavata etc. pe fata superioara a talului de la licheni, cu rol
de germene asexuat sau inmutire vegetativa. Structural este aleatuita din
aglomerari de gonidii inconjurate de hife (cortex hifal).
IZOLATERAL (lat. isolateralis, izolateral). Cu laturile de aceeasi consistenta,
culoare, dimensiuni etc.: 1. fata superioarA si inferioara a frunzei de
Viscum album; 2, teaca frunzelor cu marginile egale de la Iris sp. (1.5).
IZOMERA (cr. isos, asemanator: meros, parte). Floare ciclica la care verticilele
au acelasi numar de elemente: 1. Liliaceae: P,,, ..., +3) A 3.5 Gia)
2. Juncaceae: P,., A 5,,G...; 3. Geraniaceae: K5Ce A 545 san Sesex Gis)
4. Oxalidaceae: K,C, A. .5 Ss) Sin. euciclicd.
IZOSTIH (gr. isos, egal, asemanator; stichos, rand). 1. frunzele unui verticil
suprapuse frunzelor verticilului inferior sau superior: 2. dispozitie in
125 IZOTONIC

siruri a radicelelor in acelasi mumar cu cel al fasciculelor lemnoase din

dreptul carora se diferentiaza: Phaseolus vulgaris.
IZOTONIC (gr. isos, egal, asemanator; tonos, putere). 1. ramificatic in care
ramurile aproximativ egale se dezvolta de jur imprejurul axei principale
(64.6); 2. tulpina, ramura, dezvoltate uniform fata de axa lor longi-
tudinala.
>

INALTIMEA ARBORILOR — este o insusire sau un criteriu de ordin mor-

fologic, indusa genetic: Abies alba, in zona lui de vegetatie atinge 75 m
inaltime; Picea abies poate sa atinga pana la 60 m indltime; Pseudotsuga
taxifolia atinge 100 m indltime; Sequoia gigantea |arborele mamut) poate
sa ajunga la 130 m indltime; Eucalyptus sp. atinge 150 m inaltime; Fagus
sylvatica atinge 40 m inaltime; Juglans regia pana la 30 m inaltime;
Prunus domestica atinge 10 m inaltime.
INCRENGATURA Unitate taxonomica supraspecifica, care reuneste clase
inrudite, cu terminatia in -phyta (v. filum).
INFRATIRE — Etapa in dezvoltarea gramineelor care consta in formarea de
frati (lastari) de ordinul J din nodurile de infratire de la baza tulpinii
principale; la randul lor acestia vor forma frati de ordinul al Il-lea, pe care
s¢ vor forma frati de ordinul al Ill-lea s.a.m.d. Fratii de diferite ordine pot
fi intravaginali (v.) sau extravaginali (v.).
INGEMANAT (lat. geminatus, geminalis, imperechiat). imperechiat, dublat.
INMULTIRE — Consecinta a reproducerii care presupune sporirea numa-
rului de indivizi, prin intermediul germenilor asexuati sau sexuati.
INSPICARE — Etapa ontogenetica in care apare inflorescenta (spicul) la
sraminee.
INTREAGA — Se refera la marginea intreaga a frunzei care poate fi aspra
(Poaceae), ciliata (Galium cruciata, Carex pilosa); ondulata (Reseda lutea,
Fagus sylvatica); incretita (Mentha crispa, Rumex crispus); involuta (ra-
sucita catre partea, fata superioara): Pinguicula vulgaris.
 INVELIS PROTECTOR
127
la mici dis-
INTRERUPT (lat. interruptus, in trerupt, discontinuu). Dispus
ciformis (5.10).
tante: 1. spice t.: Setaria verticillata, Beckmannia eru
iNTRERUPT PENAT-SECTAT A interruptus, intrerupt, despartit). Frun-
(lat.
marisi mai mict:
zai. p. s. lacare perechile de foliole sunt alternativ mai
Solanum tuberosum. V. penatisectat.
iNVELIS PROTECTOR (lat. perula, perula). Frunzulite modificate (scvame
protejand toate
caduce sau persistente) care se acopera unele pe altele,
varful vegetativ al tulpinii.
JUGAT (lat. jugatus, jugum, imperechiat, pereche). Frunze, foliole s.a. in
pereche: 1. frunze unijugate — Viscum album; 2. frunze bijugate —
Lathyrus tuberosus; 3. frunze multijugate — Astragalus cicer; 4. fructe
strabatute de perechi de coaste (dispuse fata in fata): Apiaceae.
JUVENIL (lat. juvenil, tanar). Planta (ramura, frunze etc.) tanara.
LABEL (lat. labellum, label). Tepala anterioara, nepereche, din ciclul intern,
de forma, marime si culoare diferite; adesea se continua cu un pinten la
baza (Orchidaceae): (50.4,5; 61.19; 73.2-4; 76.20). 1. 1. patent:
Platanthera bifolia; 2. 1.deflex: Orchis mascula, O. militarts; 3. 1. pendul:
Listera ovata, Himantoglossum hircinum; 4. 1. intreg: Spiranthes spiralis;
3. 1, tridentat: Coeloglossum viride; 6. 1. bifid: Listera ovata; 7. 1. trifid:
Herminium monorchis; 8. 1. trifid cu lobul mijlociu bilobat: Orchis
tridentata; 9. 1. plan: Orchis militaris; 10. 1. convex: Ophris aranifera.
LABIU (lat. iabium, labiu, buza). Prelungire sau prelungiri foliacee in forma de
buza ale partii superioare a tubului caliciului sau corolei: Lamiaceae,
Scrophulariaceae (78.15-20): 1. caliciu bilabiat: Salvia sp., Scutellaria
sp., Mellitis sp.; 2. corola bilabiata: Lonicera sp., Scrophularia sp.;
3.1. superior emarginat: Glechoma sp.; 4. |. superior bifid: Marrubium sp.;
5. 1. superior redus: Ajuga sp.: 6. |. inferior trilobat: Glechoma sp.;
7. li. revolut: Stachys palustris; 8.1. i. concav: Lamium album; 9. L. i.
crenat: Nepeta sp.; 10.1. i. dentat: Prunella sp.; 11. L inferior (buza de jos)
rezulta din concresterea a trei petale (petala anterioara concreste cu doua
petale laterale); 12. |, superior (buza de sus) rezulta din concresterea a
doua petale posterioare. Sin. labrum.
LACERAT (lat. laceratus, ciopartit, sfartecat). Cu marginea despicata in
segmente subtiri, dense, inegale si neuniforme care ajung pana la 1/8 din
organul respectiv (27.20; 34.8): 1. foliole involucrale antodiale
(Centaurea jacea); 2. lamina petalelor (Dianthus superbus).

LACINIAT (lat. laciniatus, laciniat). Cu marginea despicata in fasii inguste si

inegale mai rare decat in cazul precedent (frunze, sepale, petale) (27.21):
1. caliciu |: Agrostemma githago; 2. stigmat |. (62.22); 3. petala l. (76.4).
LACINIE 130

LACINIE (lat. lacinia, lacinie, fasie, franj). Segment ingust, filiform si inegal de
frunza, petala, sepala: 1. laciniile corolei — parti exerte si libere ale
limbului corolei: 2. frunze laciniate: Tilia platyphyllos var. laciniata.
LACINULA (lat. lacinula, laciniat). Lacinie mica.
LACUSTRU (lat, lacustris, lacustru). Mediu de viata reprezentat de balti,
lacuri, mlastini, santuri cu apa in care cresce plante caracteristice:
Schoenoplectus, Isoétes lacustris.
LAMINA (lat. lamina, lamina sau limb). 1. componenta principala, de obicei
plana si fotosintetizatoare, a unei frunze complete, mature, traversata de
nervuri si foarte variata ca morfologie. La un limb se deosebesc: baza (v.],
varful (v.), marginea (v.), fata superioara si fata inferioara; 2. partea latita,
plana, a sepalei; 3. partea libera sau dintele fiecaret petale:
I. Baza |.: 1. cordata: Cynanchum vincetoxicum; 2. subcordata:
Helianthus annuus; 3. reniforma: Aristolochia clematitis; 4. sinuata:
Saxifraga granulata; 5. sagitata: Isatis tinctoria; 6. hastata: Rumex
acetosella, Atriplex patula; 7. cordat-hastata: Rumex scutatus;
8. cuneata: Atropa belladona, Celtis australis; 9. rotund-cuneat: Arabis
auriculata, Nicotiana tabacum; 10. truncata: Ribes rubrum; 11. incisa:
Nuphar luteum.
Il. Varful lL; 1. acut: Lysimachia vulgaris; 2. acuminat: Atropa
belladona, Phaseolus vulgaris; 3. lung acuminat: Bilderdykia dumetorum;
4, cuspidat: Verbascum phlomoides; 5. mucronat: Amaranthus silvester:
6. mucronulat: Vicia sativa; 7. obtus: Galium cruciata; 8. rotund:
Vaccinium uliginosum; 9. retuz (bilobat): Oxyria digyna, Vicia sativa;
10. emarginat: Globularia sp., Colutea arborescens; 11. trifid: Saxifraga
tridactylites.
Ill. Marginea lL: A. intreaga: 1. cartilaginee: Vaccinium vitis-idaea;
2. ciliata: Galium cruciata, Carex silvatica; 3. ciliolata: Sempervivum
tectorum; 4. involuta: Pinguicula vulgaris; 5. incretita: Mentha crispa;
6. retrors-hamuloasa: Galium tricorne; 7. revoluta: Vaccinium vitis-idaea;
8. scabra: Poaceae, Cyperaceae; 9. scabru-piloasa: Asperula odorata;
10. spinulos-ciliata: Carlina vulgaris; 11. undulata: Reseda lutea,
Potamogeton crispus. B. margine cu inciziuni mici: a. crenata: 1. acut-
erenat: Caltha palustris; 2. crenulata: Salvia officinalis, Malva crispa;
3. dublu-crenat; Salvia pratensis; 4. obtuz-crenat: Betonica officinalis,
Glechoma hederacea: b. dintata: 1. denticulata: Epilobium montanum;
2. dublu-dentata: Petasites hybridus; 3. ascutit (fin)-dentat; Achillea
ptarmica; 4. ciliat-dentat: Cirsium oleraceum, Carduus glaucus; 5. Spi-
nos-dentat: Carduus crispus, Ilex aquifolium; c. serata: 1. acut-serata:
Comarum palustre; 2, dublu-serata: Campanula trachelium, Utmus
I 31 LANCEOLAT

campestris; 3. egal-serata: Veronica spicata; 4. inegal-serata: Lycopus

europaeus, Veronica longifolia; 5. grosier-serata: Urtica dioica; 6. obtuz-
serata: Veronica chamaedrys; 7. profund-serata: Cerasus avium; 8. seru-
lata: Padus racemosa; d. sinuata; C. margine cu inciziuni mari sau frunze
lobate: a. tipul penat, dupa cat de adanci sunt inciziunile, poate fi:
1. penatilobat (v.) sau penatisinuat; 2, penatifid (v.}; 3. penatipartit [v.);
4. penatisectat (v.). b. tipul palmat sau digitat, dupa cat de adanci sunt
inciziunile, poate fi: 1. palmatilobat (v.) sau palmatisinuat; 2, palmatifid
(v.); 3. palmatipartit (v.) sau digitatipartit; 4. palmatisectat (v.) sau
digitatisectat.
Tipuri morfologice de lamina (limb) foliara (tipuri morfologice de
frunze): 1. aciculara (aciforma): Abies sp., Pinus sp., Picea sp.; 2. bilobata
(fastigiata): Ginkgo biloba; 3. cilindricd: Sedum acre; 4. circulard
(orbiculara); Populus tremula; 5. cordiforma (cordata): Tilia cordata:
6. cuneata: Saxifraga cunelfolia; 7. deltoida: Populus nigra; 8. eliptica:
Fagus sylvatica; 9. ensiforma: Iris germanica; 10. falcata: Carex curvula;
11. fistuloasa: Allium cepa; 12. hastata: Rumex acetosella; 18. lanceo-
lata: Salix alba; 14. lineara: Poaceae; 15. oblanceolata: Taraxacum
officinale; 16, orbiculara (circulara): Caltha sp.; 17. oval-eliptica: Fagus
sylvatica; 18. ovata: Pyrus communis; 19. peltata: Tropaeolum majus;
20. reniforma: Asarum europaeum; 21. romboidala: Betula pendula;
22. sagitata: Sagittaria sagittifolia; 23. scutata: Rumex scutatus; 24. se-
taceé: Nardus stricta; 25. spatulata: Bellis perennis; 26. subulata:
Juniperus sp.; 27. trilobata: Hepatica transsilvanica; 28. tripenatlobata:
Acer campestre; 29. triunghiulara: Atriplex patulum.
LAMPROCARP (gr. lampros, lucitor, lucios; karpos, fruct). Cu fructe lu-
cioase: Carex lamprocarpus, Lithospermum purpureo-coeruleum,
LANAT (lat. lanatus, lanat, lanos, paros). Acoperit cu peri albi, lAnosi, lungi,
creti si moi (14.6): 1. nodurile, subnodurile tulpinii, vaginile frunzelor
lanate la Holcus lanatus; 2. axa inflorescentei si caliciul lanate la Digitalis
lanata; 3. baza tulpinii, petiolii sinervura principala lanate la Verbascum
lanatum.
LANCEOLAT (lat. lanceolatus, lanceolat). De forma unei lance sau sulite,
adica de mai multe (3-4 ori) ori mai lungi decat late 3:1: 1. frunze l., la
mijloc dilatate, spre ambele capete gradat-ingustate, dens serate, lucitor-
sericeu alipit paroase: Salix alba, Asperula odorata, Prunus amygdalus
s.a.; 2. lanceolat-hastat, cu baza hastata si cu lobul median L.: Atriplex
hastata, Rumex acetoseila; 3. linear-lanceolat (ingust lanceolat) alungit !.
sicu marginile aproape paralele: raportul lungime-latime: 6:1; 4. ovat-
lanceolat: raportul lungime/ atime: 2:1,
LANUGINOS 132

LANUGINOS (lat. lanuginosus, lanuginos, bogat lanos). Acoperit cu peri

lungi, moi, bogat lanos (pufos): Quercus lanuginosus, Ranunculus
lanuginasus $.a.
LASIOCARP (cr. lasios, lung paros; karpos, fruct). Cu fructe indesuit zbarlit-
paroase (Draba lasiocarpa).
LAT (lat. latus, latt-, late-, lato-, lat, larg, intins). 1. latifolius — lat, foliat;
2. latiuscul — putin lat; 3. lat-eliptic —lat-eliptic; 4. lat-ovat cu raportul
lungime/latime de 6:5; 5. lat-turtit-ovat cu raportul lungime/latime de
3:4,2:3,

ee
LATERAL (lat. lateralis, lateral). Asezat pe laturi, intr-o parte sau lateral pe
axa: 1. muguri |., dispusi pe ax4 sub mugurele apical (terminal):
a. muguri |. axilari care se dezvolta numai cate unul la subsuoara unei

a
frunze (bractee); ei genereaza ramuri laterale; b. muguri adventivi care se

el Ane ee
dezvolta, independent de bractee, in locuri nedeterminate; ei genereaza

Se
ramuri adventive; 2. flori dispuse |. pe ramuri: Ranunculus lateriflorus;
3. ramificatie [., atunci cand ramurile (axele) secundare se diferentiaza
din mugurii!. sau axilari ai axei principale (monopodiului). Axa principala
trece prin intregul sistem de ramificatie (ramificatie |. simpodiala).
LATEX (lat. latex, lapte). Lichid diferit colorat cu o compozitie chimica
complexa: hidrati de carbon, acizi organici, proteine, saruri, alcaloizi,
steroli, grasimi, tanin, mucilagii, zahar, uleiuri eterice, rasini, cauciuc:

a
1. l. incolor: Morus sp., Nerium oleander s.a.; 2. |. de culoarea si con-
sistenta laptelui: Euphorbia sp., Lactuea sp., Periploca graeca; 3. |. gal-
ben, galben-portocaliu: Cannabis sp., Chelidonium majus.
LATICIFER (lat. laticifer, care secreta sau conduce latex; lat. lactescent, a

lacticifer, laptos, care contine latex). Tulpini, frunze, radacini etc. in

tesuturile carora se afla celule sau canale |.: Euphorbia sp., Periploca
graeca, Chelidonium majus s.a.
LAX(A) (lat. laxus, lax). Spatiu, degajat, rasfirat, neinghesuit: 1. inflorescenta
[.: Avena sp., Oryza sativa, Bromus tectorum, Carex silvatica; 2. flori l.
dispuse (laxiflorus): Lolium multiflorum; 3. frunze |, dispuse [laxifolius):
Brassica nigra. V.flacic.
LASTAR (lat. surculus, lastar tanar, mladita). Lujer anual (lujeri de aceeasi
varsta) care se formeaza din muguri adventivi sau dorminzi (adormiti) de
la baza tulpinii, de pe cioate si din radacini (drajoni). Spre deosebire de
Jujerii anuali normali din coroana, |. au o dezvoltare mai viguroasa Si
* caractere morfologice deviate (45.1-8): 1. se stie ca salcile se taie de jos
spre a produce |, subtiri (mladite) folosite pentru impletituri sau se taie de
 133 LIANA

sus spre a obtine |. mai grosi (nuiele) pentru facut garduri; 2. din tdierea
ramurilor principale ale stejarului sau salcAmului rezulta |. subtiri side
aceeasi varsta folositi ca nutret. V. lujer.
LEGIT (lat. legit, colectat de...). Colectat de... (cu mentiunea numelui celui
care a colectat o planta). Se scrie pe eticheta de herbar.
LEGUMA (lat. legumen, legumA, pastaie). V. pdstaie.
LEMA (gr. lemma, invelis, teacd). Paleea inferioara la Poaceae (66.8,9;
73.5,7,11-14; 74.1). V. palee.
LEMNOS (lat. ligneus, lemnos). De consistenta sau de culoarea lemnului.
Plantele lemnoase sunt perene si au o rezistentA mecanica sporita
comparativ cu cele erbacee: 1. radacinile sau tulpinile |. sunt alcAtuite din
tesuturi mecanice sau conducatoare cu pereti celulari impregnati cu
lignina, devenind astfel rigide, dure; 2. plantele I. au tulpini complet sau
in mare parte lignificate. Plantele |. pot fi: semiarbusti (v.); arbusti sau tufe
(v.J; arbori (v.).
LENTICELAT (lat. lenticellatus, prevazut cu lenticele). Prevazut cu lenticele
[v.): L. tulpini sau ramuri anuale sau chiar multianuale cu verucozitati
evidente pe suprafata lor; 2. fructe |. (mere, pere).
LENTICELA (lat. lenticella, lenticela). Formatiune tisulara cu aspect de
lentila biconvexa, de origine felogenica (secundara), care inlesneste
schimbul de gaze dintre tesuturile vii ale plantelor si mediul extern. Se
formeaza pe toate organele peridermice, avand forma rotunda, puncti-
forma, eliptica sau lineara, de alta culoare decat a organului vegetativ pe
care se diferentiaza (41).
LENTICULAR (lat. lenticularis, lentiformis, lenticular, in forma de lentila). In
forma de lentila, adica biconvex: cu suprafata plana si marginile ascutite
(4.13): 1. samanta, la Lens culinaris; 2. fruct.
LEPTOSPORANGIATE (gr. leptos, subtire; spora, samanta; aggeion, vas).
Ferigi propriu-zise, evoluate, cu sporangele unistratificat, provenit
dintr-o singura celula epidermica: Ord. Filicales.
LEPTOSTIL (gr. leptos, subtire, delicat; stylos, coloana, stil). Cu stilul
filiform, subtire, delicat: Potentilla anserina.
LIANA (lat. liana, liana; ligare, a se lega, a se alipi). Planta erbacee sau
lemnoasa, volubila, care prezinta o structura anatomica particulara ce
usureaza miscarile de rasucire sau invartire in jurul lor sau in jurul unui
suport. Cele mai multe particularitati se datoresc torsiunilor, flexiunilor,
LICHENI 134

tractiunilor sia altor cauze mecanice: Periploca graeca, Wisteria sinensis,

Vicia cracca, Ipomaea sp., Lonicera caprifolium. Rasucirea se poate face
spre dreapta, in sensul de miscare a acelor de ceasornic (plante
dextrorse): Phaseolus sp., Calystegia sp, sau spre stanga (plante senes-
trorse): Humulus lupulus, Bilderdykia convolvulus.
LICHENI (lat. lichen (-enis); gr. leichen, lichen). Grup de organisme rezultat
din convietuirea permanenta a unor specii de alge, cluperci s.a. Din
aceasta simbiozA rezulta organisme cu insusiri noi, cu totul deosebite de
insusirile componentelor care participa la formarea I. Morfologic, se
cunose urmatoarele tipuri de |: 1. crustosi: Rhizocarpon geographicum;
2. frunzosi sau foliacei: Peltigera sp., Lobaria sp., Physcia sp.; 3. tufosi
sau fruticulosi: Cladonia rangiferina, Cetraria islandica, Evernia
prunastri. V. Lichenophyta (increngatura).
LIGULATAA (lat. ligulatus, ligulat). Floare prevazuta cu ligula. Floare zigo-
morfa la care tubul corolei se prelungeste formand un limb alcatuit din
concresterea a trei petale posterioare: florile |. dela Ligulatae (Asteraceae)
(67.2).
LIGULA (lat. ligula, ligula, limba mica). Formatiune membranoasa, ciliata,
fimbriata, de diferite marimi: 1. dispusa la limita dintre limb si teaca
(Poaceae) (36.1-6; 67.2): alungit-oblonga, usor dintata: Poa trivialis;
scurta (retezata) si usor dintata: Poa pratensis; de forma unei mansete
membranoase: Agrostis stolonifera; ciliata: Botriochloa ischaemum;
fimbriata: Dactylis glomerata; mult alungita: Oryza sativa; smoc de peri:
Echinochloa crus-galli. 2. excrescente (apendici) la baza limbului peta-
lelor: Lychnis flos cucull.
LIMB (lat. limbus, limb, lamina). Componenta principala, plana, fotosin-
tetizatoare a unei frunze complete, mature, foarte variabila morfologic.
Sin. lamind.
LINEAR (lat. linearis, linear, in forma de linie). De forma ingusta, lineara, cu
marginile paralele; raportul lungime-latime de 12:1: 1. liniar-oblong
(23.4); 2. liniar-lanceolat (23.5; 35.7); 3. liniar-oblanceolat (23.6); 4. lat-
liniar cu raportul lungime/latime de 6:1.
LINGULAT (lat. lingulatus, lingularis, lingulat). in forma de limba (cu mar-
ginile aproape paralele si dedesubt convex) (78.11-14): 1. frunza de la
Anchusa sp., Echium vulgare, Narcissus sp.; 2. microfile lingulate:
Selaginella sp.
LIRAT (gr. lyra, lira, in forma de lira). Frunza penat-fidata, partita sau
a

sectata, cu lobul terminal mult mai mare decat cei laterali mici si distan-
9 op
itis
rs sore
135 LODICULA

tati (22.1-3; 35.14): 1. frunzele bazale si tulpinale de la Barbarea

vulgaris, frunzele tulpinale inferioare si mijlocii de la Lapsana grandiflora,
frunzele inferioare si mijlocii de la Raphanus raphanistrum, Geum rivale;
2. frunze lirato-penate: Anthyllis vulneraria.
LIZICARP (gr. lysis, dizolvare; karpos, carpela, fruct). Gineceu rezultat in
urma disparitiei (lizarii) peretilor transversali carpelari. Se formeaza astfel
un gineceu unilocular cu placentatie central-unghiulara; caracterizeaza
centrospermele (83.7).
LOB (lat. lobus, lob, segment, lacinie). Unul dintre segmentele frunzei lobate,
delimitat de incizii care pot ajunge pana la nervura principala a limbului.
L. pot fide tip penat (v.), palmat (v.) sau digitat (v.). I. L. limbului dispusi
dupa tipul penat: 1. penatilobat sau penatisinuat (v.); 2. penatifid (v.);
3. penatipartit (v.); 4. penatisectat (v.); IL. L. limbului dispusi dupa tipul
palmat su digitat: 1. palmatilobat sau palmatisinuat (v.); 2. palmatifid
(v.); 3. palmatipartit sau digitatipartit (v.); 4. palmatisectat sau digita-
tisectat (v.);
LOBAT (lat. lobatus, lobat). Lamina (limbul) cu inciziuni largi si mai adanci
(1/8 pana la 1/4), dar care nu ajung la mijlocul laminei; lobii rezultati au
marginea rotunda (27.23). Lobii pot fi dispusi dupa tipul penat, palmat
sau digitat. La tipul penat, lobii sunt dispusi in mod simetric de-a lungul
unei axe comune numita rahis. La tipul palmat (digitat), lobii sunt dispusi
la extremitatea petiolului.
LOBUL (lat. lobulus, lobul). Lob mic, ca subdiviziune a unui lob.
LOCUL (lat. loculus, cavitate mica, locusor, loje mica). Cavitate mica,
camaruta, loje (6.8,9): 1. locul ovarian: ovar unilocular (Asteraceae),
bilocular (Brassicaceae, Apiaceae), trilocular (Liliaceae, Iridaceae), tetra-
locular (Philadelphus coronarius), pentalocular (Lilium usitassimum);
2. locul anteral: antere uniloculare (Malva sylvestris), biloculare (cele mai
multe plante), tetraloculare (Cinnamomum), pluriloculare (Viscum album);
3. fruct loculat.
LOCULICID (lat. loculicidus, loculicid; loculus, locusor; caedere, a rupe, a
taia). Dehiscenta a capsulelor valvicide (v.) prin crapaturi dorsale, de-a
lungul nervurilor mediane ale carpelelor; semintele raman prinse pe axa
eentrala, in cazul capsulelor provenite din ginecee sincarpe-paracarpe:
Tulipa gesneriana, Viola sp, (82.3; 88,.5,6). Sin. dehiscentd dorsicidd.
LODICULA (lat. lodicula, lodicula, acoperis). Bracteola membranoasa,
solzoasa, caracteristica florii gramineelor, socotita rudiment al
LOJA 136

perigonului, cu important rol biologic. Fiecare floare poseda doua I. (66.8;

74.2), Sin. glumeluld.
LOJA (Ir. loge, cavitate). O pereche de saci polinici alcatuieste o |. Cele doua
lojiale unei antere sunt separate prin conectiv (v.). V. locular.
LOMENTA Ilat. omentum, lomenta, lob). Fruct uscat indehiscent, polisperm,
articulat sau moniliform, care provine dintr-un gineceu monocarpelar
(Fabaceae) sau bicarpelar (Brassicaceae): la maturitate se rupe in bucati
monosperme, semintele ramanand inconjurate de o portiune a pericar-
pului: 1, pastaia de la Coronilla varia, Sophora japonica (88.810);
2. silicva de la Raphanus raphanistrum.
LUJER — Portiune dintr-o ramura cu noduri si internoduri, formata in
ultima perioada de vegetatie a plantei, care poarta frunze si muguri.
Lujerii nu sunt ramificati (cu rare exceptii). Dupa pozitia si formele de
crestere, se cunosc: 1. |. anuali terminali, situati in prelungirea lujerilor
din anul precedent (de doi ani); limita dintre cei doi |. in contact este
marcata printr-o mica umflatura, cu proeminente inelare; 2. l. anuali
laterali, situati lateral pe |. de doi ani, constituind ramificatii ale acestuia;
de regula, mai scurti decat cei terminali; 3. 1. anualiscurti (v. brahiblaste
sau microblaste), caracterizati printr-o crestere foarte mica (cativa
milimetri) (41).
LUNAT (lat. lunatus, luniformis, semilunar). De forma semilunara sau —
semiorbiculara (35.11).
LUPA — Instrument optic cu putere de marire diferita, care da o imagine
virtuala, dreapta (nerasturnata) si marita. Puterea de marire a lupei este
inscrisa pe cadrul acesteia (2x ........ 40x).
LUTEU (lat. luteus, galben curat, galben, galben auriu). De culoarea galbe-
esl ae,

nusului de ou: 1. petalele de la Nuphar luteum, Gagea lutea, Lupinus

luteus, Reseda lutea, Gentiana lutea; 2. paniculul spiciform de la Setaria
lutescens.
<p

LUXURIANT (lat. luxurians, luxuriosus, luxuriant, cu crestere bogata, vigu-

roasa). Vegetatie luxurianta.
=
—
MACROBLAST (gr. makros, mare, lung; blastos, ramura), Ramura cu
internoduri lungi, cu cresteri anuale normale care se ramifica, de obicei.
Sin. dolicoblast.
MACROFITA (gr. makros, mare; phyton, planta). Plante de dimensiuni mari,
vizibile cu ochiul liber.
MACROSCOPIC (gr. makros, mare; skopeo, a vedea). De dimensiuni mari,
care se poate vedea cu ochiul liber: organe vegetative: peri radiculari
(absorbanti); celule comestibile din portocala (pana la 2 cm lungime);
fibra de in (5 cm lungime), de la ramie (25 cm lungime) etc.
MACROSPOROFILA (gr. makros, mare; sporos, spora, samanta, spor;
phyllon, frunza). Frunza modificata purtatoare de macrosporangi:
1. frunza metamorfozata cu macrosporangi reniformi in care se dezvolta
patru macrospori sferici sau sferoidali: Selaginellales; 2. solzul carpelar
cu doua ovule (macrosporangi specializati) la gimmosperme (20.9.10).
MACULAT (lat. maculatus, patat, maculat). Prevazut cu pete {maculel;
1. frunze maculate: Arum maculatum, Trifolium pratense, Lamium
maculatum, Erythronium dens canis, Cyclamen sp.; 2. tulpina cu macule
rosii: Conium maculatum; 3. tulpina si frunzele maculate: Orchis
maculata, Euphorbia maculata; 4. seminte maculate: Ricinus communis,
Vicia sativa.
MAGNOLIOPHYTA (Magnol, dupa numele lui P. Magnol, 1638-1715); gr.
phyton, planta). increngatura plantelor cu flori la care samanta este
inchisa in ovar. Cuprinde doua clase: Magnoliatae (Dicotyledonatae) si
Liliatae (Monocotyledonatae). Sin. Angiospermatophyta (7.1; 7.1).
MAMELAT (lat. mamillatus, mamelat). Cu mici excrescente rotunjite.
MAMELIFORM 138

MAMELIFORM (lat. mamilliformis, in forma de mamelon). Proeminenta in

forma de mamelon (4.15).
MANIPULIFORM (lat. manipularis, fascicularis, fasciculat, fascicular, ma-
nunchi). Reunit in manunchi(frunze, peri, radacini, tulpini (43.8,9).
MARCESCENT (lat. marcescens, marcesco, marcescent). Care se usuca pe
planta dar nu se desprinde decat peste o anumita perioada de timp:
1. frunzele de la unele specii de Quercus (Q. cerris), de pe bulbi, bul-
botuberi (44.1); 2. fructele de la Crataegus sp., Lithospermum sp.
MARCOTAU (fr. marcotte, butas). Tehnica horticola de multiplicare vegetativa
a plantelor care presupune separarea organelor vegetative (marcote) de pe
planta mama, numai dupa inradacinarea lor: 1. m. artificial, atunci cand
ramura ce urmeaza sa serveasca inmultirii vitei de vie, spre exemplu, se
indoaie si se fixeaza in contact cu solul. Dupa un timp, la nivelul nodurilor
apar radacini adventive care fixeaza planta in sol. in acest moment se
separa, prin taiere, de planta mama; 2. m. natural, intalnit la unele plante
psamofile ca: Ephedra distachya, Vitis sylvestris, Populus alba, Pyrus sp.
MARCOTA (fr. marcotte, ramura indoita si ingropata in sol cu scopul de ao
face sa formeze radacini). 1. ramura care se separa de pe planta mama
dupa ce s-a inradacinat; ea va forma un nou individ, de sine statator
(marcotaj artificial); 2. ramura care ramane atasata de planta mama un
timp indelungat in cazul marcotajului natural: Vitis sylvestris, Populus
alba, Pyrus pyraster,
MARGINEA FRUNZEI (lat. margo folii, marginea frunzei). V. lamina.
MARMORAT (lat. marmoratus, marmorat; marmor, marmura). Cu aspect
asemanator marmurii: 1. seminte marmorate: Ricinus communis;
2. frunze marmorate.
MASULA (Jat. massula, masula). Grupare de microspori formata in micro-
sporange, prevazuta cu prelungiri in forma de carlige: Azolla sp., Salvinia
sp., Orchis militaris.
MATRICAL (lat. matricalis, cellula matricalis, maternal, celula mama). Care
apartine mamcei (sexului feminin).

MATURATIE (lat. maturatio, maturatia, coacere). Completa dezvoltare a

organelor vegetative sau reproducatoare: 1. corpul plantei mature; 2. sta-
mine, seminte etc., complet dezvoltate, gata de a pune in libertate polenul,
respectiv cu embrionul gata format (inainte de a intra in repaus),
MATURESCENT (lat. maturescens, maturescent). In curs de maturatie.
139 MEMBRANOS

MADUVA (lat. medulla, maduva). Tesut parenchimatic situat in cilindrul

central al radAciniii si tulpinii: 1. in tulpinile de la floarea soarelui; 2. in
special in ramurile anuale de la soc.
MATURI (de vrajitoare) — Manunchiuri de ramurele cu aspect de tufe in
miniatura, intalnite la unele plante lemnoase, determinate de intepaturile
unor insecte sau de atacul anumitor ciuperci parazite. Acesti agenti
produc dezvoltarea anticipata a mugurilor laterali (sau dorminzi), care
altfel nu s-ar fi dezvoltat decat mult mai tarziu (l1-n ani) si genereaza
ramuri dense cu aspect de matura. in cursul unei perioade de vegetatie se
pot dezvolta anticipat pana la cinci generatii de ramuri. Asemenea ramuri
dezvoltate anormal sunt frecvente la: Abies alba, determinate de
Melampsorella sp., Betula pendula cauzate de Taphrina sp., Cerasus
avium determinate de Exoascus cerasi (Ascomicetd). Aceste anomalii se
incadreaza in grupa galelor (cecidii) organoide [v.). Sin. patul vanturilor.
MEDIAN (lat. medialis, medianus, median). Aflat in planul de mijloc al unui
organ (39.5-7): 1. nervura mediana (principala, primara); 2. plan median
de simetrie; 3. planul care trece prin punctul de insertie al bracteei si axa
longitudinala a ramurei pe care se afla. Prin acest plan bracteea este
impartita in jumatati simetrice (51.13). V. orientarea mediand.
MEDICINAL (lat. medicinalis, medicinal). Plante folosite in tratarea sau
ameliorarea unor boli, datorita principiilor active pe care le contin (al-
caloizi, glucozizi, fitoncide, vitamine, saruri minerale etc.: Valeriana
officinalis, Hypericum perforatum, Digitalis sp., Plantago sp. $.a.
MEGASPOROFILA (gr. megas, megale, mega, mare, inalt; spora, samanta;
phyllon, frunza). V. macrosporofild.
MELIFER (lat. mellifer, melifer, purtator de miere). Care produce (poarta)
miere: plante bogate in nectar (din care albinele prepara mierea): Phacella
tanacetifolia, Fagopyrum sagittatum, Trifolium pratense, Tilia sp.,
Helianthus annuus §.a.
MELONIDA (gr. melon, poama; lat. melo, pepene). Fruct carnos baciform
earacteristic cucurbitaceelor. Are epicarpul mai tare decat al bacelor, iar
la formarea pulpei carnoase iau parte, pe langa mezocarp, placentele si
peretii lojelor ovarului: dovleac, castravete, pepene.
MEMBRANOS (lat. membranaceus, membranaceu, membranos). De forma si
consistenta unei membrane, subtiri, moale si semitransparenta (ca o
pielita): ligula de la Poaceae.
MERICARP 140

MERICARP (gr. meros, parte, bucata; karpos, fruct). Termen general pentru
fructuletele, de obicei monosperme, provenite din ginecee apocarpe (v.]
sau eusincarpe (v.): 1. la maturitate gineceul apocarp se transforma in tot
atatea fructulete (mericarpe) cate carpele il alcatuiesc: poliachena; 2. la
maturitate gineceul sincarp se transforma intr-un numar egal de
mericarpe cu numarul carpelelor gineceului respectiv: diachena,
poliachena; 3. la maturitate gineceul sincarp se transforma intr-un
numar dublu de mericarpe fata de numdarul carpelelor gineceului
respectiv: tetrachena (88.12; 89.1-3). Sin. fructulet.
METAFILA (gr. meta, dupa; phylion, frunza). Frunza adulta sau nomofila, de
lunga durata, apraruta dupa protofile. V.frunza.
METAMORFOZA (gr. metamorphosis, transformare). Modificdrile morfologice
si structurale ale unor organe vegetative, determinate genetic sau de
conditiile de mediu: 1. tulpini metamorfozate: tuberculi, rizomi, bulbi,
cladodii, filocladii; 2. frunze transformate in spini: Carduus sp., Cirsium
sp.: a. petioluri transformate in spini: Astragalus tragacantha; b. frunze
complet transformate in spini: Berberis vulgaris; c. stipele transformate
in spini: Robinia pseudacacia, Acacia sp.; d. frunze complet transformate
in carcei: Lathyrus aphaca; e. petioluri transformate in carcei: Clematis
vitalba; f. stipele transformate in carcei: Smilax aspera; g. frunze
transformate in organe de absorbtie: Salvinia natans; 3. radacini meta-
morfozate: radacini contractile: Polygonatum sp., Taraxacum sp., Crocus
sp., Iris sp.; hranitoare si fixatoare: Hedera helix; radacini de depozitare a
substantelor de rezerva: Dahlia sp., Ranunculus ficaria, Filipendula sp.,
Daucus sp.; radacini asimilatoare: Taeniophyllum sp.
METASINCARP (gr. meta, dupa; syn, impreuna; karpos, fruct). Fruct pro-
venit dintr-un gineceu apocarp ale carui carpele libere sunt unite mai
He

tarziu de catre tesuturile receptaculului (axa florala), care, la randul lor,

capata o dezvoltare mare, devenind singura parte comestibila a fructului:
i

Malus sp., Pyrus sp., Cydonia sp.: 1. la Malus sp., hipantiul si recep-
he

taculul iau o dezvoltare mare, constituind partea comestibila a marului.

In parenchimul extern al marului, provenit din hipantiu, se gasesc zece
fascicule vasculare (cinci apartin sepalelor si cinci petalelor). Fructul
propriu-zis este reprezentat de cinci carpele revolute, neconcrescute,
eS

printre care se intercaleaza tesut axial (85.4).

i

METATOPIE (gr. meta, dupa, schimbat; topikos, de loc). Fenomen de crestere

a
aot

intercalara in tesutul bazal al mugurelui axilar, care produce modificari

(deviatii) in raportul dintre primordiile bracteilor si mugurii axilari. Se
cunose: concaulescentd si recaulescentd (v.).
14] MICROBLAST

MEZOFITE (gr. mesos, de mijloc; phyton, planta). Plante care erese pe soluri
cu umiditate moderata, fiind intermediare intre higrofite si xerofite:
1. majoritatea plantelor de cultura si multe specii spontane (Vitis vinifera,
Medicago sativa, Zea mays, Pisum sativum, Trifolium pratense, Phleum
pratensis, Festuca rubra).
MEZOPODIU (gr. mesos, de mijloc; podion, piciorus). Partea de mijloc a axei
unui lastar in crestere (49.10).
MEZOTONIE (gr. mesos, de mijloc; tonos, vigoare, tensiune). Cu ramurile
mijlocii ale axei principale mai promovate decat cele de la varf sau de la
baza (8.11; 31.5).
MICELIU (gr. mykes, ciuperca). Corpul vegetativ al unei ciuperci, alcatuit din
hife (v.).
MICOLOGIE (gr. mykes, ciuperca: logos, stiinta). Stiinta biclogica ce se ocupa
cu studiul ciupercilor. ,Este probabil ca actual sa traiasca pe pamant
circa 200 000 specii sau chiar mai mult" (O. Savulescu, 1964).
MICORIZA (gr. mykes, ciuperca; rhyza, radacina). Asociatia dintre unele
ciuperci cu radacinile sau rizomii plantelor superioare, erbacee sau
lemnoase. Se cunose micorize: 1. peritrofe, constituite de ciuperci din
Mucoraceae, Aspergillaceae si specii de Basidiomycetes. Ciupercile se
dezvolta in jurul radacinilor, favorizand dezvoltarea plantelor superioare
prin adaptarea pH-ului solului la necesitatile plantei; identificate la
Quercus sp.; 2. ectotrofe, cand hifele miceliene patrund in straturile
superficiale ale zonei corticale iar de acolo ies in afara, formand un invelis
la suprafata radacinilor. Hifele miceliene apartin unor genuri ca: Russula,
Boletus, Marasmius etc. (Basidiomycetes). Au fost identificate la foarte
multi arbori: brad, pin (Boletus luteus), plop, larice, mesteacan (Boletus
elegans), pomi fructiferi. Radacinile asociate cu hife sunt lipsite de peri
absorbanti si au aspect coraliform; 3. endofrofe, se intalnesc atat la
plantele erbacee cat sila cele lemnoase. Hifele patrund in profunzimea
tesuturilor, dezvoltandu-se intra- siintercelular formand gheme, vezicule
sau arbuscule. Orchideele nu se pot dezvolta decat in simbioza cu
ciuperci micorizice: Calluna vulgaris (Ericaceae), Solanum dulcamara
(Solanaceae), Mercurialis sp. (Euphorbiaceae), Lycopodium — sp.
(Lycopodiaceae), Pellia epiphylla (Hepaticatae).
MICROBLAST (gr. mikros, mic; blastos, ramura). Ramura cu internoduri
foarte scurte care nu se mai ramifica din cauza cresterii anuale reduse. Se
recunoaste dupa numeroasele cicatrice care ii dau un aspect zbarcit
caracteristic. Cicatricele nu sunt altceva decat urmele frunzelor ce au
MICROCLIMA 142

aleatuit mugurele terminal: 1. microblaste la fag, mesteacan, mar, par,

pin, bulbul de ceapa. Sin. brahiblast.
MICROCLIMA | gr. mikros, mic; klima, climat). 1. clima locala a unui teritoriu
mai restrans (vale, varf etc.); 2. clima unei plante solitare fixata la mica
inaltime deasupra solului.
MICROMETRU (gr. miicros, mic; metron, masura). 1. Unitate de masura egala
cu a mia parte dintr-un milimetru (0,001 mm sau 10~™ mm); 2. m. obiec-
tiv: lama din sticla pe care este gravata o scala lunga de 1 mm divizata in
100 parti egale. Intervalele din 10 diviziuni sunt delimitate prin linii lungi
iar cele din 5 prin linii scurte; o diviziune este egala cu 0,01 mm;
3. Mm. ocular: disc din sticla pe care este gravata o scala de 5 sau 10 mm
impartita in 50, respectiv 100 parti egale. Liniile gravate sunt mai lungi
din 5 in 5 diviziuni; o diviziune este egala cu 0,1 mm. V. micron (x).
MICRON (gr. mikros, mic). V. micrometru.
MICROSCOP (gr. mikros, mic; skopeo, a observa). Instrument utilizat in
studiul obiectelor mici, invizibile cu ochiul liber: 1. m. optic (cu fond clar,
fotonic) foloseste, ca sursa de lumina, lumina naturala sau artificiala.
Puterea maxima de rezolutie este de 2 430 A (0,24 um); 2. m. electronic
foloseste ca sursa luminoasa fascicule de electroni si, in loc din lentile de
sticla, lentile condesor de tip electromagnetic.
MICROSCOPIC (gr. mikros, mic; skopeo, a observa). Care poate fi analizat
numaila microscopul optic, adica intre 1 micrometru si 0,24 micrometri.
MICROSPOR (gr. mikros, mic; sporos, spor). Celula haploida mononucleata,
asexuata, formata in urma unui proces meiotic. La fancrogame, in mi-
crospor are loc microgametogeneza, proces finalizat cu formarea game-
tilor masculini.
MICROSPORANGE (gr. mikros, mic; sporos, spor; aggeion, vas, cavitate
inchisa). Sporange (v.) in care se formeaza microspori: 1. microsporangele
de la Selaginella helvetica; 2, sacii polinicila Fancrogame.
MICROSPOROFILA (gr. mikros, mic; sporos, spora, samanta, spor; phyllon,
frunza). Frunza modificata purtatoare de microsporangi: 1. frunza
metamorfozata cu microsporangi ovali sau reniformi in care se dezvolta
numerosi microspori tetraedrici: Selaginellales; 2. stamina foliiforma
(microsporofila) cu sacii polinici pe partea sa infcrioara, in care se
diferentiaza microsporii si apoi granulele de polen la Gimnosperme]
(20.8).
143 MONOACHENA

MICROTOM (gr. mikros, mic; tomos, taiere). Ustensila cu ajutorul careia se

pot face sectiuni seriate: 1. m. cu sina (tip Schanze); 2. m. cu roata (ip
Minot).
MILIMICRON (lat. mille, o mie; gr. mikros, mic). A mia parte dintr-un
micrometru (0,001 mm) sau a milioana parte dintr-un milimetru
(0,000001 mm). Sin. nanometru (nm).
MINERALIZARE (lat. mineralisatio, mineralizare). Impregnarea peretelui
celular celulozic cu diferite substante minerale: bioxid de siliciu (SiO,),
carbonat de calciu (CaCO,): 1, cu SiO, tulpinile si frunzele poaceelor,
tulpina de la ecvisetacee, corpul diatomeelor; 2. cu CaCO, unele alge verzi
(Characeae), peretii celulari de la unele Boraginaceae, Cucurbitaceae,
Brassicaceae, Nymphaceae $.a.
MIRMECOFIL (gr. myrmecos, furnicd; philein, afinitate). Planta entomofila la
care polenizarea se realizeaza cu ajutorul furnicilor.
MIRMECOHOR (gr. myrmecos, furnica; choreo, ase raspandi). Planta care isi
raspandeste fructele sau semintele cu ajutorul furnicilor: 1. semintele de
Viola sp., Chelidonium majus, Ricinus communis $.a.
MITOSPOR (sr. mitosis, mitoza; spora, saman{a, spor). Spori directi, diploizi,
la Phaeophyta si Rhodophyta.
MLADITA — Ramura subtire folosita pentru impletituri: la salcie, mladitele
rezulta din tulpinile taiate la baza.
MONADELF (gr. monos, singur; adelphos, frate). Androceu gamostemon
rezultat din concresterea filamentelor staminale intr-un singur
manunchi: Salix purpurea, Oxallis acetosella, Sarothamnus scoparius,
Gossypium hirsutum, Althaea rosea, Malva sylvestris $.a.
MONANDRU (gr. monos, singur; aner, andros, barbat), Planta la care andro-
ceul este alcatuit dintr-o singura stamina: Hippurts sp.
MONANTOCARP (gr. monos, unul singur; anthos, floare; karpos, fruct).
Fructe care sé formeaza, din gineceu, intr-o singura floare. V. cenan-
focarpe.

MONILIFORM (lat. moniliformis, moniliform). in forma de sirag de margele

(52.31; 54.7; 85.9): 1. stoloni si lastari sterili m.: Poa silvicola; 2. silicve
m.: Hesperis matronalis ssp. moniliformis; 3. pastaia la Sophora prodanii.
MONOACHENA (gr. monos, unic, singur; lat. achaenium, achena). V. achend
(89, 1-4).
 MONOBIONT 144

MONOBIONT (gr. monos, unul, singur; bios, viata). Planta (organism) la care
cele doua generatii din ciclul de viata sunt dependente deoarece zi gotul
continua sa se dezvolte pe gametofit: 1. carposporofitul rodofitelor, spo-
rogonul briofitelor. V. dibiont.
MONOCARPIC (gr. monos, singur, unic: karpos, fruct). 1. plantA care

Er
fructifica o singura data dupa care isi incheie ciclul de viata; plante
anuale (v.), bienale (v.) si plurienale (v.); 2. gineceu alcatuit dintr-o
singura carpela: Phaseolus sp., Pisum sp., Prunus sp. (83.8; 84.5):
3. fructe care provin din ginecee monocarpe: pastaia (mazare), baca
(Berberis), nuca (Urtica sp.), drupa (Prunus sp.).
MONOCICLIC (gr. monos, unul singur; kykos, cere, ciclu). 1. plante anuale
care germineaza, fructifica si mor in decursul unui an; 2. flori unisexuate
cu elementele dispuse pe un singur ciclu (verticil): Salicaceae: Py fo.an?

Reee
? P,G,., (86.19,20); 3. plante cu frunze care cad dupa fiecare perioada de
vegetatie,

ee
MONOCLAMIDEU (gr. monos, singur, unic; chlamys, chiamydos, invelis).

ee
Perigon alcatuit dintr-un singur ciclu de elemente: Urtica sp., Paronychia

- 2a}
sp., Beta sp. Sin. haploclamideu.

x.
MONOCLIN (gr. monos, singur; kline, pat). Floare hermafrodita, adica atat cu
androceu cat si cu gineceu.
MONOCOTILEDONAT (gr. monos, singur; kotyledon, cotiledon). Clasa de
angiosperme la care embrionul poseda un singur cotiledon. Sin. Liliatae.
MONOFIL (gr. monos, singur; phyllon, frunza). Cu o singura frunza:
Monophyllea sp.
MONOGAM (gr. monos, unic; gamos, casatorie). Cu flori masculine si
feminine dispuse pe indivizi diferiti. Sin. plante diclinice. plante uni-
sexuate, :
MONOGENETIC (gr. monos, singur; genesis, nastere). Ciclu de viata re-
prezentat printr-o singura generatie morfologica haploida sau diploida si
o singura faza nucleara — haplofaza sau diplofaza. Ciclul monogenetic
poate fi: haplofazic (v.) si diplofazic (v.}: 1. haplofazic atunci cand nucleul
contine un set simplu de cromozomi. In acest caz. meioza este initialA
Sau zigotica (are loc la germinarea zigotului (hipnozigot) si se finalizea-
za cu formarea sporilor (meiospori): Chrysophyceae, Xanthophyceae,
Volvocales, Ulotrichales, Chaetophorales, Qedogoniales, Zygnematalis,
Charophyta, Phycomycetes, Ascomycetes. Plantele se numesc haplonte;
2. diplofazic atunci cAnd nucleul contine un set dublu de cromozomi. fn
145 MONOSAMARA

acest caz, meioza este terminala sau gametica si se finalizeaza cu for-

Marea gametilor (meiogameti): Bacillariophyta, Fucophyceae, Siphonales
(majoritatea), unele Oomycetes; plantele se numesce diplonte. V. digenetic
(96.3).
MONOGIN (gr. monos, unic; gyne, femeie). Floare cu un singur gineceu:
Prunus domestica, Crataegus monoqgyna §.a.
MONOHAZIU (gr. monos, singur, unic; chasis, separare). Ramificatie cimoasa
alcatuita dintr-o axa principala constituita dintr-o succesiune de axe
florifere de ordine si de varste diferite. Axele florifere sunt lipsite de
bractei; bracteia care se gaseste asezata opus axei florifere apartine
ramurei imediat superioare. Se cunosc urmatoarele tipuri de monohaziu:
drepaniu (cima secera); ripiciu (cima in evantai); bostriy (cima helicoidala);
cincin (cima scorpioida). Sin. cima unipard.
MONOIC (gr. monos, wnic; oikes, locuinta, casa). Plante cu flori unisexuate
masculine si feminine pe acelasi individ: Zea mays, Coryllus avellana,
Quercus sp., Picea abies s.a.
MONOMER (gr. monos, singur, unic; meros, parte). Format dintr-o singura
piesa: 1. gineceu m.; Fabaceae, Prunus sp. s.a.; 2. floare m.: Typha sp.
Sin. monocarpelar.
MONONUCULA (gr. monos, singur, unic; lat. nucula, nucula, nuca mica).
Fruct uscat, monosperm, indehiscent, provenit dintr-un gineceu apocarp
sau sincarp, ana- sau euschizocarp (89.7).
MONOPIREN (gr. monos, unic: pyren, sambure}. Fruct cu o singura samanta
(sambure},

MONOPODIAL (gr. monos, unic; pous, podos, picior). Tip de ramificatie

dihotomica sau laterala caracterizat printr-o axA principala care se
ramifica apical {ramificatie dihotomica) sau lateral, adica subterminal
(ramifictie laterala), Axa principala trece prin intregul sistem de rami-
ficatic.
MONOPODIU (sr. monos, unic; pous, podos, picior}. Tulpina principala cu
crestere indefinita si cu ramuri laterale (subterminale}: Finus sp., Picea
abies (8.1; 13.16,17).

MONOSAMARA (sr. monos, singur; samara, samara). Fruct uscat

indehiscent provenit dintr-un gineceu sincarp la care pericarpul se
prelungeste sub forma unei aripioare: Fraxinus sp., Ulmus sp. Sin. nucd,
monoachenda; v. samara.
MONOSIMETRIC 146

MONOSIMETRIC (gr. monos, singur; symetros, proportional, simetrie).

Organ {complex de organe) prin care nu se poate duce decat un singur
plan de simetrie (55.12): 1. prin frunza se poate duce un singur plan de

ra
simetrie care trece prin varful limbului, nervura mediana si petiol. Acest
plan imparte frunza in doua jumatati simetrice, una dreapta $i una
stanga; 2. florile m. se numesc zigomorfe (v.). Printr-o astfel de floare nu se
poate duce decat un singur plan de simetrie care imparte floarea in doua
parti simetrice, una dreapta si alta stanga: Lamiaceae, Fabaceae §.a.

MONOSPERM (gr. monos, singur; sperma, samanta). Fruct cu o singura

2
samanta: achena. Sin. unisperm.

a ot
MONOSTEMON (gr. monos, singur; stemon, fir). Floare gamopetala cu un
singur verticil de stamine: Solanaceae, Boraginaceae, Primulaceae. Sin.

NT emer fete
haplostemon.
MONOTIPIC (gr. monos, singur; typos, model, tip). Gen cu o singura specie,

ihrer
specie fara variabilitate.
MORFOGEN (gr. morphe, forma; genesis, nastere, formativ). Care duce la
mocdlificarea formei si structurii o data cu maturarea organulut
1. sistemul morfogenetic al fructelor se bazeaza pe modificarile gineceului
dupa fecundatie.
MORFOLOGIE (gr. morphe, forma; logos, vorbire, stiinta). Stiinta care se
ocupa cu studiul aspectului exterior al organismelor, adica al corpului
vegetativ al acestora, respectiv talul si cormul.
MOZAIC FOLIAR (lat. mosaica foliorum, mozaic foliar). Suprafata asimi-
latoare compusa din frunze de marimi diferite dispuse in acelasi plan. In
alcdtuirea unui m. /f. plasticitatea petiolurilor joaca un rol foarte
important: 1. pe tulpinile palgiotrope de la Hedera helix, Begonia s.a. sc
formeazd mozaicuri foliare; 2. pe tulpinile ortotrope de la Acer
platanoides, Geranium sp., Geum sp. s.a. se formeaza mozaicuri foliare la
diferite niveluri.
eS

MUCRONAT (lat. ntucronatus, mucronat). Prevazut cu mucron, adica cu un

eS

varf scurt, subtire si nepungint, situat in partea apicala a frunzei, ca o

continuare a nervurii principale: frunza de la Vicia sativa, Amaranthus
albus, glume mucronate la Scirpus mucronatus (24.7).
Ee

MUGURE (lat. gemma, mugure). Complex de organe vegetative si repro-

ducatoare in stadiu de primordii meristematice, dispuse pe o axa centrala
numita varf sau con vegetativ cu internoduri foarte scurte, protejate la
147 MUGURE

exterior de frunze modificate numite solzi, scuame sau catafile, de

consistenta pieloasa.
Pe scurt, mugurele este varful vegetativ, meristematic, nedezvoltat, cu
internoduri foarte scurte, al tulpinii si ramificatiilor acesteia. El poate fi
interpretat ca un ldstar in miniatura (47.1-11). Dupa topografia lor se
cunose:
I. muguri terminali (apicali) dispusi in varful tulpinii sau al ramurilor
acesteia. In anumite cazuri m. t. avorteazd. Atunci, mugurele lateral
imediat inferior ii ia locul. Acest mugure de inlocuire se numeste
pseudoterminal sau subterminal. Uneori, cand internodurile terminale ale
ramurilor sunt foarte scurte, mugurele terminal sau apical apare
inconjurat de un buchet de muguri laterali mai mici (Quercus sp.) sau de
aceeasi marime cu acesta (Pyrus sp.) (7.2; 41; 47.1);
II. muguri laterali (axilari) dispusi in lungul tulpinii principale sau
ramificatiilor acestora (41). Acestia pot fi: adventivi, atunci cand se
formeaza independent de frunze (atat pe tulpina si frunza, cat si pe
radacina), in locuri nedeterminate. Ei dau nastere la ramuri adventive,
inlesnind inmultirea vegetativa. Se formeaza din cambiul libero-lemnos
(tulpina), felogen si periciclu (radacina), cambiu nervural (frunze):
a. foliari: Begonia sp., Bryophyllum sp.; b. radicali: Populus sp., Elaegnus
angustifolia, Convoluulus arvensis. Mugurii laterali sau axilari se
formeazaé cate unul la subsuoara unei frunze (mugure solitar) sau in grup
(ingramaditi). Cel mai mare dintre ei, cand exista, se numeste mugure
axilar principal, iar cei mai mici, muguri axilari suplimentari. Mugurii
suplimentari se pot dispune in serii, in care caz se numesc seriall sau
longitudinali (47.9-11; 54.13) sau colateral, caz in care poarta numele de
colaterali, Mugurii seriali pot fi ascendenti: Lonicera sp. (47.9),
descendenfi: Sambucus nigra (47.10), suprapusi sau superpozabili:
Lonicera sp., biseriali (47.11). Mugurii colaterali se intalnesc la :
Aceraceae, Rosaceae (Cerasus sp., Armeniaca sp.), Liliaceae (7.2; 51.13;
54.13,14). Pot fi alterni: Salix sp., Fraxinus sp., biserial-opus: Khamnus
sp. si decusati. Dupa densitatea pe axe, mugurii laterali/axilari pot fi:
a. solitari (m. terminali si laterali), ingemanati: terminali [Syringa sp.
(49.7)], ternati (Populus balsamea); b. tngrdmadditi: Ouercurs robur; c.
imprdstiati/distantati: Daphne mezereum., Unii muguri/axilari sunt sesili
(49.8) altii sunt pedicelafi (49.11). Dupa prezenta sau absenta scvamelor
protectoare se cunosc: muguri nuzi ca la Viburnum lantana, Frangula
ainus (49.12) si acoperifi ca la Cerasus sp., Syringa sp., Ribes sp.,
Aesculus hippocastanum, Juglans regia (48.4). La unele specii sunt
intrapetiolari ca la Platanus sp., Philadephus sp. (48.7) sau intrapulvinall
ca la Robinia pseudacacia, Philadelphus coronarius (88.8). Dupa forma,
MUGURE DE INLOCUIRE 148

se deoscbesc: 1. m. comprimati: Clematis sp.; 2. m. conici: Pinus sp.,

Populus tremula (m. terminali); 3. m. curbati: Ruamnus cathartica (48.6);
4.m. discoidali: Platanus sp. (48.5); 5. m. elipsoidali: Daphne mezereum;
6. fuziformi: Fagus sylvatica (48.6); 7. globoizi (globosi): Crataegus sp.,
Prunus spinosa, Sambucus racemosa; 8. m. ovoidali Aesculus
hippocastanum; 9. m. ovoidal-conici: Ulmus sp.
Dupaé marime se deosebesc: 1. m. ingusti; Salix fragilis; 2. m. lati:
Juglans sp.; 3. m. lungi: Fagus sylvatica; 4. m. mari: Sambucus
racemosa, Aesculus hippocastanum; 5, m. medii: Tilia cordata; 6. m. mict:
Prunus spinosa, Crataegus sp., Betula sp.; 7. m. scurfi: Fraxinus
excelsior,
MUGURE DE INLOCUIRE — Mugure axilar care preia rolul celui terminal in
cazul in care acesta din urma este distrus. Sin. m. de reinnoire.
MUGURE FLORAL (lat. floralis, floral), Mugure alcatuit din primordii florale
din care se vor forma ramuri cu flori sau inflorescente. Sin. muguril
floriferi.
MUGURE FOLIAR (lat. foliaris, foliar), Mugure alcatuit din primordii de
frunze din care vor rezulta lujeri/ramuri cu frunze. Sin. muguri foliacei.
MUGURE MIXT (lat. mixtus, mixt). Este alcatuit din primordii foliare si
florale; ca urmare, ei vor da nastere la ramuri cu frunze si flori.
MUGURE RADICAL (lat. radicalis, radicalis, dispus pe sau langa radacina).
Mudgurii radicali genereaza lastari numiti drajoni; ei pot fi: 1. aditionali,
cand servesc la imbogatirea aparatului vegetativ: Populus sp., Malus sp.,
Rubus idaeus, Sonchus sp., Robinia pseudacacia; 2. reparativt, cand
servesc la conservarea indivizilor lezati mecanic: Cirsium arvense,
Taraxacum officinale.
MUGURE RAMEAL (lat. ramealis, rameal). Mugure terminal sau axilar din
care se formeaza ramuri.

MUGURI ADORMITI (lat. gemma dormiens, mugure adormit). Muguri axilari

in stare de repaus; rezerva potentiala vegetativa. Intra in activitate atunci
cand ceilalti muguri terminali sau axilari au fost distrusi de diferiti
factori. Din m. adormiti rezulta ramuri proventive: Tilia sp., Quercus sp.,
Salix sp., Populus sp. Sin. m. dorminai.
MULTICARPELAR (lat. multicarpelaris, multicarpelar). Gineceu alcatuit din
mai multe carpele: gineceul apocarp de la Ranunculaceae. Sin.
pluricarpelar.
149 MUTIC

MULTIFID (lat. multifidus, multifidat). De mai multe ori fidat in segmente sau
lobi separati prin incizii care nu depasesc jumatatea organului: frunza,
petala, stigmat.
MULTIFLOR (lat. multiflorus, multiflor). Cu numeroase flori.
MULTILATERAL (lat. muiltilateralis, multilateral). Cu mai multe laturi
(54.12).
MULTIPARTIT (lat. multipartitum, multipartit, pluripartit). Cu mai multe
inciziuni care ajung pana aproape de nervura mediana, fara sa o atinga:
frunzele la Achillea millefolium, Adonis aestivalis,
MULTISECTAT (lat. multisectus, multisectat). Cu numeroase inciziuni care
ating nervura mediana sau baza laminei (28.15).
MURICAT (lat. muricatus, muricat). Cu excrescente (ghimpi) spiniforme
. drepte sau usor curbate si tari, cu baza latita: 1. ghimpii fructelor de la
Caucalis lappula var. muricata (12,26; 16.8).
MUSCHI (lat. muscus, muschi). Talofite pluricelulare, autotrofe, alcatuite din
tesuturi veritabile in al caror ciclu de viata predomina gametofitul. Se
impart in: Clasa Antocerotatae, Clasa Hepaticatae si Clasa Bryatae
(Musci) cu urmatoarele subclase: Sphagnidae, Andreaeidae, Bryidae,
Polytrichidae, si Buxbaumtidae. Sin. Increngatura Bryebionta.
MUTIC (lat. muticatus, muticus, fara varf). Nearistat, nemucronat.
NANISM (gr. nanos, pitic). De dimensiune minima, determinata congenital
sau prin interventia omului: 1. plante de statura mica: Befula nana,
Primula minima, Ornithogalum nanum.
NANOMETRU (nm) (gr. nanos-, nano-, nan-, pitic, foarte mic). Unitate de
masura care reprezinta a mia parte dintr-un micrometru (107 um) sia
milioana parte dintr-un milimetru (10° mm). Sin. milimicron.
NAPIFORM (lat. napiformis, napiform; napus, nap). Tuberizat, de forma
radacinii pivotante, scurte si obconice (v.). Tuberizarea se datoreste
stocarii de substante de rezerva: Brassica napus, Raphanus sativus
(18.10).
NATANT (lat. natans, natant, plutitor). Tulpina (frunzaé) plutitoare pe
suprafata apei: 1. tulpina, frunzele si fructificatiile de la Salvinia natans,
Azolla sp., Potamogeton natans; 2. tulpina la Lemna sp.; 3. frunzele de la
Potamogeton natans, Nymphaea sp., Nuphar luteum (51.8).
NATURALIZARE (lat. naturalisatio, naturalizare), Procesul de adaptare a
unei specii la un biotop, diferit de cel originar. Specia respectiva se
reproduce in noul biotop, fra interventia omului: 1. Robinia pseudacacia
(salcam), originara din America de Nord, se reproduce in mod natural in
toata Europa; 2. Nelumbo nucifera (lotus) tropicala si subtropicala se
reproduce in tara noastra fara interventia omulti.
NAVICULAT (lat. navicullatus, naviculat, naviculiform). De forma unei
luntrite: 1. petala (76.13); 2. bractei (Cerastium transsilvanicum); 3. val-
vele siliculelor (Thlaspi sp., Iberis sp.. Lepidium sp.).
NEAPERTURAT (lat. ne, nu, nici; apertura, apertura, orificiu, deschizatura).
Lipsit de orificii: 1. polen n.
151 NERVATIE

NEARTICULAT (lat. ne, nu, nici: articulatus, articulat). Prevazut cu arti-

culatii sau noduri: 1. tulpini caracterizate prin noduri foarte scurte:
caudex-ul (v.) si stipul (stipes, caudex columnaris); 2. radacinile sunt
organe nearticulate.
NECTARIFER (gr. nektar, nectar; lat. fero, gero, a conduce). Care contine,
care secreta nectar (tesut, petala s.a.): 1. petala n.: Viola sp., Aquilegia
sp., Aconitum sp. (77.3,4); 2. portnectariu: Ranunuculus sp. (77.1). Sin.
nectariger.
NECTARINA (gr. nektar, nectar; lat. nectarium, nectarina). Celula sau tesut
care secreta nectar. Se cunosc: 1. n. florale (nuptiale) — se diferentiaza pe
elementele florale (invelisuri florale, pe receptacul, stamine nectarifere,
ovare, stile nectarifere); 2. n. extraflorale (extranuptiale) —se diferentiaza
pe frunze, stipele, petioluri (16.15; 79.5-7). Sin. nectarie.
NEMORAL (lat. nemoralis, de padure; gr. nemos, padure). Care creste in
paduri sau livezi sau in locurile umbroase ca specii mezofile: Anemone
nemorosa, Ranunculus nemorosus, Poa nemoralis, Lysimachia nemorum.
NERVATIE (lat. nervatio, nervatie, nervatiune, venatie). Totalitatea nervurilor
si modul lor de dispunere (de ramilicatie) intr-o lamina (limb) (19.8-12;
30.1-14; 31,1-10). Se cunosce: I. n. dihotomicd — ramificatiile succesive
secundare pornesc din varfurile axelor primare: Adiantum sp., Ginkgo
biloba; II. n. monopocliald (laterala) — cu o singura nervura principala
(mediana sau principala) ce se ramifica lateral in nervuri secundare, care,
la randul lor, se ramifica in nervuri tertiare $.a.m.d.
A. frunze cu o singura nervura primara: 1. frunze uninerve haploxile, cu
o singura nervura principala: Pinus cembra, Picea abies, Larix decidua:
2. frunze uninerve diploxile, cu o singura nervura aparenta, dar cu doua
cordoane de xilem: Pinus si.vesfris, Abies alba, Ephedra distachya;
3. frunze penatinerve, cun. per atinerva alcatuita dintr-o singura nervura
principala din care se desprind nervuri secundare dispuse alternativ deo
parte si de alta ca barbele intr-o pana: a. n. penatiformd, cu o singura
nervura principala din care se desprind nervuri secundare ce se dispun
alternativ, de o parte si de alta a acesteia; b. n. brahidodroma, capetele
curbate ale nervurilor secundare se anastomozeaza intre ele: Padus
racemosa, Salix fragilis, Cerasus vulgaris, Rumex obtusifolius, Thymus
alpestris (20.5): c. n. camptodromd, nervurile secundare sunt arcuite, dar
nu merg nici pana la varf. nici pana la marginea laminei: Rhamnus
frangula (19.12); d. n. craspedodromd, nervurile secundare si terliare
merg pana la marginea laminei: Ulmus sp., Alnus sp., symphytum
tuberosum, Fagus sylvatica (29.1); e. n. dictiodromd, nervurile secundare
NERVURA 152

si tertiare se anastomozeaza sub forma unei retele mai subtiri si cu

ochiurile mai mici spre marginea laminei: Asarum europaeum; 4. frunze
palmatinerve, cu n. palmatiformd; nervurile secundare pleaca toate din
acelasi punct, din nervura principala, de la baza limbului: a. n._ pal-
matiformd, toate nervurile se separa inca din petiol, numai nervura
‘ principala ramane mai groasa decat cele secundare: Acer platanoides,
Acer pseudoplatanus, Vitis vinifera; b. n. penat-palmatd, doua nervuri
secundare bazale pornesc din acelasi punct, din nervura principala si se
curbeaza spre varf; celelalte nervuri secundare pornesc alternativ din
nervura mediana: Populus tremula, P. alba, Acer tataricum (31.8);
c.n. brahidedromd, capetele curbate ale nervurilor secundare se anasto-
mozeaza intre ele si cu nervurile tertiare (29.5); d. n. craspedodromd,
nervurile secundare si majoritatea celor tertiare merg pana la marginea
limbului: Acer pseudoplatanus, Alchemilla vulgaris (19.8; 29.2):
e. n. dictiodromd, nervurile secundare se curbeaza spre varf, dar nu se
anatomozeaza; nervurile tertiare se anastomozeaza intre ele si cu cele
secundare (29.4); f. n. penatidromd, nervurile secundare, dispuse in
forma de picior de pasare, ajung pana la varful Jobilor: Helleborus
purpurascens (31.10);
B. frunze cu mai multe nervuri primare. Nervurile care intra in limb
sunt deja separate in petiol, Ajungand in lamina, ele se orienteazé in mod
caracteristic; au aceeasi grosime, cu exceptia nervurii mediane ceva mai
groasa; 5. frunze radionerve: Palmieri; 6. frunze paralelinerve, nervurile
laterale sunt paralele cu nervura mediana: a. n. paralelidromd: Poaceae,
Cyperaceae, Luzula sp.; b.n. acrodromd, nervurile secundare pornesc de
la baza laminei, se curbeaza si apoi merg pana la varful laminei unde
converg: Plantago media, P. lanceolata, P. major, Veratrum sp,,
Convallaria majalis; c. n. campiledromd, nervurile secundare sunt plagio-
drome, adica se desprind aproape perpendicular din nervura mediana.
Ele se anastomozeaza sau nu la marginea laminei: Alisma plantago
aquatica (19.11).
NERVURA (lat. nervus, nervura). Fascicule libero-lemnoase, insotite de teci
parenchimatice si adesea de cordoane sclerenchimatice (20.1-3):
1. n. primare (nervura axiala a laminei} — in cazul in care nervurile unci
frunze sunt libere incepand de la baza limbului: Poaceae, Cyperaceae,
Convallaria majalis, Luzgula sp. (20.1); 2. n. principala (mediana), una
dintre nervurile primare, cea situata in planul de simetrie: Plantago
major, Poaceae s.a.; 3. nervurisecundare (laterale| — sunt ramificatii ale
nervurilor primare; nervurile laterale situate la baza laminei se numesc
bazale; 4. nervuri longitudinale {periclinale), care caracterizeaza ner-
vatiunea arcuata (20.2); 5. nervuri transversale (anticlinale sau secun-
153 NUCA

dare) (20.2); 6. nervuri tertiare — sunt ramificatii ale nervurilor

secundare; 7. nervurele (nervillus) — sunt ultimele ramificatii ale ner-
vurilor indiferent de gradul lor. Ele pot fi libere sau se anastomozeaza
formand o retea (reticul) (20.3). Nervurile sunt, de obicei, proeminente pe
fata inferioara a limbului.
NIDIFORM (lat. nidiformis, in forma de cuib de pasare). Cu ramificatii in-
calcite de forma unui cuib de pasare: 1. ramificatiile radacinii la Neottia
nidus-avis (19.4).
NOCTIFLOR (lat. noctiflorus, noctiflor). Care se deschide sau infloreste
noaptea.
NOD (lat. nodus, umflatura). 1. locul putin umflat de pe tulpina si ramifi-
catiile acesteia, de unde se diferentiaza frunzele, radacinile adventive,
ramificatiile de ordine diferite; 2. nod de infrdtire — este nodul sau
nodurile subterane foarte apropiate intre ele, diferentiate pe tulpina
principala din care se formeaza tulpinile secundare sau fratii siradacinile
adventive (radacini coronare) (7.1).
NODOZITATE (lat. nodositas, nodozitate, umflatura). Umflatura normala
sau provocata pe diferite organe vegetale: 1. radacina cu n. de la unele
leguminoase, produse de anumite bacterii: Khizobium leguminosarum;
2. n. histoide (gale) produse de intepatura unor insecte sau alte orga-
nisme.
NODUROS (lat. nodosus, noduros, cu noduri evidente). Tulpina cu noduri
evidente (54.4): 1. la Galeopsis tetrahit, Impatiens nolitangere, Polygonum
persicaria, Physocaulis nodosus tulpinile sunt ingrosate evident la sau
sub noduri.
NOMOFILA (er. nomos, obicei; phyllon, frunza). Frunza normala, propriu-
zisa, ca organ fotosintetizator, cu mare plasticitate si variabilitate mor-
fologicd (32.1;49.10; 87.5; 91.1-5). Primele n. care apar la o plantula se
numesc protofile (32.1), cele care apar mai tarziu, pe planta matura,
poarta numele de metafile.
NOTOGAMIE (gr. nothos, hibrid; gamos, casatorie). Polenizare xenogama
intre indivizi diferiti (63.1).
NOTORIZ (gr. notos, dos; rhiza, radacina). Embrion cu radicula situata pe
axa longitudinala, pe mijlocul cotiledoanelor plane: Brassicaceae (22.17).
NUCA (lat. nux, nuca). Fruct useat, indehiscent, monosperm, cu pericarpul
tare, provenit din ginecee monocarpe pseudomonomere sau policarpe
sincarpe: 1. din ginecee monocarpe: Urtica sp., Arachis hypogaea,

=.
NUCULA 154

Poaceae; 2. din ginecee eusincarpe, uniloculare, uniovulare: Amaranthus

sp., Plantago sp., Chenopodium sp., Tilia sp., Polygonum sp., Ulmus sp.,

|
Carpinus sp., Asteraceae (82.13; 86.4-17). Sin. achend.,

cote
NUCULA (lat. nucula, nucula, nuca mica). Fruct partial sau fructulet (meri-
carp) monosperm, uscat, indehiscent, cu pericarpul lignificat. Se poate

as
forma din ginecee apocarpe sau eusincarpe: 1. n. apocarpice (v.) provin
clin ginecee cu carpele libere, neconcrescute; 2. n. eusincarpice (v.) provin
din ginecee cu carpele concrescute; la maturitate gineceul se desface in
tot atatea n. independente (fructulete sau mericarpe) corespunzator
numarului de carpele din care a fost alcdtuit sau intr-un numar dublu de
n. independente fata de numarul carpelelor gineceului (82.15-18). Sin.
nucusoard, nucimerad.

NUCUSOARA — V. nuculd, nucimerti.

NUD (lat. nudus, nud, neacoperit). 1. floare fara invelis floral (nudiflorus):
Fraxinus excelsior, Salix alba s.a.; 2. tulpina lipsita de frunze
(nudicaulis): Juncus inflexus, Iberis nudicaulis; 3. mugure lipsit de
catafile: Viburnum lantana, Rhamnus frangula, Sophora japonica.
NUIA — Ramura groasa folosita pentru garduri. 1. la salcie, nuielele rezulta
din taicrea tulpinilor in parte superioara.
NUPTIAL (lat. nuptialis, nuptial). Situat in floare (intrafloral): 1. nectarii (v.).
NUTANT (lat. nutans, cu varful aplecat in jos, inclinat in jos, aplecat in jos si
in afara): 1. floare n.: Galanthus nivalis, Convallaria majalis (1.16; 90.2);
2. ramuri, tulpini n.: Silene nutans, Salvia nutans, Carcduus nutans.
OBCLAVAT (lat. obclavatus, obclavat; ob, intors, rasturnat, invers; clavatus,
maciucat). Invers clavat: 1. frunza o.

OBCOMPRES (lat. obcompressus, comprimat: ob, invers, opus; compressus,

comprimat, turtit lateral): 1. cu o latura convexa si alta concava: achena
de la Coreopsis tinctoria; 2. turtit in directie verticala.
OBCONIC (lat. obconicus, obconic). De forma unui con inversat (rasturnat):
caliciul gamopetal de la Primula obconica.
OBCORDAT (lat. obcordatus, invers cordat). Asemanator unei inimi cu varful
in jos: 1. foliolele de la Oxalis acetosella, Trifolium sp, (23.15; 24,19).
OBDIPLOSTEMON (lat. ob, opus, invers; diploos, dublu; stemon, filament
staminal). Daca la o floare triplostemond (v.) dispare ciclul [verticilul]
intern sau extern de stamine, floarea se numeste obdiplostemond (59.15).
Cand lipseste ciclul extern, cel mijlociu vine in contact cu corola, in acest
caz staminele acestui ciclu devenind epipetale. Dintre cele doua verticile
de stamine functionale, cel intern este episepal iar cel extern epipetal,
adica invers decat in cazul florilor diplostemone; carpelele stau in fata
petalelor; caracterizeaza ericaceele: Kis Cis sAqya.5e5Cys-4y
OBLANCEOLAT (lat. oblanceolatus, oblanceolat). Invers lanceolat; raportul
latime-lungime este de 3:1: 1. frunza de la Sonchus arvensis, Taraxacum
officinale s.a. cu marginea runcinat-fidaté pana la sectata; laciniile
frunzei sunt scurt triunghiulare si cu marginea spinulos dintata.
OBLIC (lat. obliquus, oblic). inclinat fata de axa verticala a plantei (2.4):
1. rAdacina o. inclinata; 2. tulpina care creste de-a curmezisul (nu drept):
Poa annua; 8. plan de simetrie o. in florile monosimetrice: Solanaceae
(Petunia nyctagiflora); 4. oblic-cordat (23.20,21; 25,14; 35.10).

00 LL EEE ee ee
OBLONG 156

OBLONG [lat. oblongatus, oblong). Alungit, clongat, lunguiet: cu axa lon-

gitudinala mai mare de 3-5 ori decat cea transversala, cu latimea maxima
la mijloc, cu marginile paralele si cu varful rotunjit: 1. frunzele de la:
Rumex oblongifolius, Elaeagnus angustifolis, Conringia orientalis.
OBOVAL (lat. obovalis, oboval; ob, invers; ovalis, oval). Oval (v.) inversat. Sin.
obovoidal.
OBOVAT (lat. obovatus, obovat; ob, invers; ovatus, ovat). In forma de ou cu
varful in jos, cu latimea cea mai mare deasupra mijlocului; raportul
latime-lungime este de 3:2: 1, foliolele la Trifolium repens; 2. frunzele de
la Corylus avellana, Salix aurita,
OBOVOIDAL lat. obovoideus, obovoidal). Invers ovoidal (v.) (42.17).
OBTUZ (lat. obtusus, bont, tesit). Bont, tesit, terminat cu un varf rotunjit,
neascutit (sau in unghi mai mare de 90°): 1. varful laminei: Viscum
album, Berberis vulgaris, Galium cruciata, Brassica oleracea, Sagittaria
sagittifolia (24.12); 2. baza laminei: Prunus armeniaca, Pyrus sp. (25.5);
3. oblong-acut (unghi 90-45°) (24.1).
OBVOLUT (lat. obvolutus, obvolut; ob, opus, invers; volvere, a face sul, ase
infasura), Doud frunze conduplicate sau infasurate una in jurul celeilalte,
una prinzand o jumatate din cealalta. 1. frunze, petale, etc. in mugure
(Salvia sp., Lychnis sp., Saponaria officinalis s.a.). Sin. prefoliatie
semiechitantd. V. prefoliatie.
»OCHI" (lat. oculus, ochi). 1. gropita in care se afla 1-3 muguri foarte mici, pe
suprafata unui tubercul de cartof. Pe marginea gropitei se vad rudi-
mentele unui organ foliar numit ,spranceana"; 2. ,ochi" de altoi, adica un
mugure axilar folosit in altoire.
OFICINAL (lat. officinalis, oficinal, medicinal, curativ, care se prelucreaza in
farmacie). Planta medicinala cu proprietati farmacodinamice, curative:
Althaea officinalis, Valeriana officinalis, Taraxacum officinale,
symphytum officinale.
OHREE (lat. ochrea, ohree). Formatiume membranoasa sau scortoasa in
forma de palnie (cornet) rezultataé din concresterea stipelelor, care
inconjoara baza internodurilor tulpinii sau altor axe. Poate fi intreaga,
ciliata sau sfartecata. Caracteristica pentru Polygonacene (34.4 -11).
OHROLEUC (gr. ochra, ocru; leukos, alb). De culoare alburiu-galben sau
palid galben: 1. corola galbuie sau alb-gAlbuie la Scabiosa ochroleuca,
S. argentea (S. ucranica).
157 ONDULAT

OLEAGINOS (lat. oleaginosus, uleios). Bogat in substante grase, uleioase:

semintele de la Brassica napus oleifera, Ricinus communis, Linum
usitatissimum.

OLEOREZINE (lat. oleo-resinae, oleorezine). Amestec de uleiuri eterice si

rasini produs de unele plante.
OLIGOCARP (gr. oligos, putin, sarac; Karpos, fruct). Cu putine fructe.

OLIGOMER (gr. oligos, putin; meros, parte). Alcatuit dintr-un numar mic de
parti: 1. un ciclu (verticil de elemente alcatuit dintr-un numar mai mic de
parti, comparativ cu celelalte cicluri ale aceleiasi flori: a. Boraginaceae:
Ke) [C.<, As] Gio: b. Scrophulariaceae: K,-_4) [Cjp_4) As 4.9] Gio) + Oroban-
Ay.,>.) Gio}
chaceae: Kio 4 =) [C4 5) A5,9] Gro 5 d. Lamiaceae: K.. [C..
OLIGOSPERM (gr. oligos, putin; sperma, samanta). Fruct cu un numar mic
de seminte: Genista oligosperma.
OLIGOSTAHIS (gr. oligos, putin, sarac; stachys, spic). Planta cu putine spice.
OLIGOTRIH (gr. oligos, putin; trix, trichos, par). Slab paros.
OLIVACEU (lat. olivaceus, masliniu). De culoare verde-bruniu.
OMBROFITE (pr. ombros, ploaie puternica; phyton, planta). Plante adaptate
zonelor cu ploi abundente.
OMOGEN (gr. homes, homoios, asemanator, de acelasi fel; genesis, nastere).
Unitar, uniform, de aceeasi natura: 1. frunza cu structura omogena
(39.9).
OMOLOG (gr. homos, homoios, asemanator, de acelasi fel; logos, vorbire).
Organe care au aceeasi origine; forma, structura si functiunile putand fi
diferite: 1. frunzele si spinii (de origine foliara) de la Berberis vulgaris
indeplinesc functii diferite; 2. spinii de origine caulinara de la Prunus
spinosa sunt o. cu carceii caulinari de la Vitis vinifera; 3. plastidele au
aceeasi origine dar au functii diferite; 4. din cele trei frunze ale verticilului
de la Salvinia natans, doua sunt fotosintetizatoare iar a treia indeplineste
functiile radacinii. Sin. homolog.
ONDULAT (lat. undulati, undulatus, ondulat, valurita). Cu suprafata sau
marginea ondulata sau valurita (28.11): 1. frunzele de la Polygonum
undulatum; 2. marginea frunzeila Reseda lutea, Fagus sylvatica, Rumex
crispus, Rumex domesticus.
OPERCUL 158

OPERCUL (lat. operculum, opercul, capdcel). Capacel detasabil la unele

fructe sau sporangi: 1. deschiderea unor capsule (pixide) prin intermediul
unui opercul: Anagallis sp., Hyoscyamus sp. (82.9,11); 2. capacelul
capsulei de la Polytrichum s.a.
OPUS (lat. oppositi, oppositus, opus, asezat fata in fata). Dispus la acelasi
nivel (nod), fata in fata, pe doua sau pe patru serii longitudinale, atunci
cand fiecare pereche se incruciseaza cu perechea imediat superioara sau
inferioara (14,17): 1. frunze opuse: Lamiaceae, Caryophyllaceae; 2. flori
dispuse opus: florile intr-un dihaziu; 3. douad ramuri fata in fata la fiecare
nod.
ORBICULAR (lat. orbiculari-, orbicularis, orbiculatus, orbicular, orbiculat,
aproape circular). De forma aproximativ circulara, adica axele ce trec prin
centru sunt aproximativ egale (1.20): 1. limbul (lamina) frunzeila Caitha
sp., Populus tremula, Hydrocotyle sp., Tropaeolum majus; 2. fructul
(pastaia) de la Medicago orbicularis; 3. petale (corola) o. la Ranunculus
acer, Lysimachia vulgaris, Anagallis sp., Verbascum phoeniceum,
Solanum sp., Capsicum sp., Linum usitatissimum. Sin. circular (v.),
rotund,
ORGAN (gr. organon, organ). Componenta a unui organism adaptata struc-
tural si functional pentru indeplinirea unei functiuni dominante proprii
sau a mai multor functiuni secundare subordonate celei dominante:
1. organe vegetative (cele care asigura viata plantei ca individ): radacina,
tulpina, frunza; 2. 0, reproducdtoare (cele care asigura perpetuarea
speciei): androceul, gineceul; 3. complex de o. reproducdtoare: floarea;
4, 0. omoloage; 5. 0, analoage [v.); 6. 0. rudimentare: organe puternic
reduse din cauza neintrebuintarii; epiblastul (v.) de la Liliatae, frunzele de
la Ruscus, cele de pe tuberculii de cartof, tulpina de la Lemna sp. si Wolffia
s.a. Intre o. corpului unei plante exista o stransa legdtura structurala si
fiziologica.
ORGANOGENEZA (gr. organon, organ; genesis, genezA, formare). Procesul de
formare a organelor unei plante. El include: antogeneza, carpogeneza,
caulogeneza, filogeneza, seminogeneza (v.).
ORGANOGRAFIE (gr. organon, organ; grapho, a scrie). Domeniu al mor-
fologiei si anatomiei plantelor care se ocupa cu descrierea morfologiei
externe, structura (anatomia) organelor unei plante precum si cu dezvol-
tarea ontogenetica a acestora.
ORGANOID (gr. organon; eidos, asemanare). Proliferari (cecidii) care pas-
treaza aspectul organului (al ramurei, frunzei etc.).
159 ORTOTROP

ORIENTAREA ORGANELOR PE AXA TULPINALA — Pentru orientarea

organelor care se dezvolta pe tulpina sau axa secundara (de orice ordin)
asezam planta spre observator cu frunza (bractea) la subsuoara careia s-a
dezvoltat ramura sau axa secundara. Tot ce se dezvolta intre frunza
(bractee) si ramurd (axa secundara) este considerat ca fiind in plan
anterior: tot ce se dezvolta intre axa secundara si axa mamma este con-
siderat in plan posterior.
Planul care trece prin nervura mediana a bracteei, axa secundara si
axa mama se numeste plan median sau mediand, iar planul perpen-
dicular pe acesta este planul transversal sau transversald. Tot ce este la
dreapta planului median este partea dreaptd, iar tot ce se alla pe partea
stanga este partea stangd. Tot ce se gaseste in mediana pe axa secundara
este median si tot ce se afld in transversala pe axa secundara este
transversal. Tot ce este situat oblic fata de unul dintre planurile men-
tionate se afla in plan diagonal.
ORIZONTAL (lat. horizontalis, orizontal). Perpendiculara pe axa verticala a
tulpinii/radacinii: 1, radacina o., fata de axa verticala a plantei; 2. plan de
simetric; 3. sepale (74.11).
ORTOPLOC (er. orthos, drept; ploke, rasucire). Embrion cu radicula asezata
pe axa longitudinala a cotiledoanelor mai mult sau mai putin indoite
longitudinal si suprapuse: Brassicaceae (22.19).
ORTOSPERM (gr. orthos, drept; sperma, samanta). Endosperm drept sau
foarte usor curbat: Angelica silvestris, Bupleurum falecatum, Carum carvi
(89.1).
ORTOSTIH (er. orthos, drept; stichos, sir, rand). Verticala care reuneste
insertiile frunzelor suprapuse de pe o tulpina. Numarul o. este constant
pentru o anumita planta: Prunus persica are cinci o.: Ulmus campestris si
Poaceae au doua. Avand in vedere numarul o., dispozitia frunzelor poate
fi: distihd (v.), tristihd (v.), pentastiha {v.) etc. (40.1-7).
ORTOTROP (gr. orthos, drept; tropein, trope, a se intoarce sau rasucire). Cu
crestere dreapta (in linie dreapta) in sus sau in jos; simetria organelor o.
este in general radiala (2.1): 1. tulpinile o. pot fi drepte (erecte) sau
urcatoare (agdtatoare sau volubile): a. tulpina dreapta de la Stachys
recta, Picea abies s.a.; b. tulpini urcdtoare (scandente) agatatoare:
Parthenocissus sp., Galium aparine, Pisum sativum, Clematis sp.;
c. tulpini volubile: Humulus lupulus, Polygonum convolvulus,
Convoluvulus arvensis; 2. tubercul o. la: Corydalis solida, Eranthis sp..
Cyclamen sp., Raphanus sativus f. radicula, Brassica oleracea var.
gongylodes; 3. rizom o. la Medicago sativa, Taraxacum officinale,
OSCILANT 160

ocorzonera austriaca, Seseli leucospermum; 4. ovul drept, la care axa

longitudinala trece prin micropil, sac embrionar, funicul: ovulul la
Polygonum sp., Picea abies.
OSCILANT (lat. oscillans, oscillatorius, oscilant). Care se balanseaza, osci-
leaza: 1. antere fixate pe filament numai intr-un singur punct pe conectiv:
a. antere bazifixe; b. antere dorsifixe.
OSTIOLA (lat. ostiolum, ostiola, deschidere mica). Deschiderea stomatei prin
care se realizeaza schimbul de apa si gaze dintre tesuturile vii ale plantei
si mediul extern.
OVAL (lat. ovalis, oval, in forma de ou). Formatiune geometrica fundamentala
de la care pot deriva unele tipuri de frunze, caracterizata prin diametrul
transversal ab mai lung decat diametrul longitudinal de. Diametrul de
imparte suprafata ovala in douad parti inegale, de unde rezulta ca
intersectia celor doua diametre se gaseste in jumatatea inferioara a figurii
lab<de; de>ec): 1. frunza de par (Pyrus communis) (23.10); 2. oval-eliptica
(Fagus sylvatica): 3. transvers-oval (23.11).
OVAR (lat. ovarium, ovar). Partea bazala a gineceului in care se afla ovulele;
dupa fecundatie devine fruct (56.12; 84.11,12,15,16).
OVAT (lat. ovatus, ovat, de forma unui ow). In forma de ou, cu lAtimea cea mai
mare sub mijloc, cu capetele rotunjite sau mai adesea capatul de sus
acut: 1. lamina la Pyrus communis, Syringa vulgaris, Acer tataricum,
Capsicum annuum; 2. ovat-lanceolat, adica de trei ori mai lung decat lat:
Amaranthus retroflexus.
OVOIDAL (lat. oveidalis, ovoideus, ovoidal). De forma oului (4.5; 42.16,18;
43.1): 1. fruct, samanta; 2. coroana unor plante lemnoase.
PAI — Tulpina simpla, articulata, cu nodurile umflate, fistuloasa (grau, orz
s.a.): la Bambus sp., Setaria decipiens tulpina (paiul) este ramificata. V.
culm,
PAJISTE — Suprafata de teren acoperita permanent de vegetatie erbacee,
folosita ca pasune sau faneata in furajarea animalelor. Vegetatia pajistilor
este acoperita cu graminee perene, ciperacee, le¢uminoase capabile de
regenerare dupa cosit sau pasunat.
PALEACEU (lat. paleaceus, paleatus, paleaceu). 1. de consitenta paleti;
2. ascmanator cu palea; 3. prevazut cu palei: frunzele de Dryopteris_filix-
mes (86.14,15). Sin. paleat.
PALEE (lat. palea, palee, invelis mic). Hipsofila membranoasa, semi-
transparenta: 1. doua palei acopera florile la Poaceae: una inferioara
(externa) mai mare si de regula aristata, numita lema (v.) si alta
superioara (interna) mai mica si nearistata (66.8,9; 73.5,7; 74.1):
2. hipsofila scvamiforma la baza florilor receptaculare (Asteraceae,
Dipsacaceae}; 3. scvame membranoase dintr-un singur strat de celule pe
axele si petiolul frunzelor
la unele ferigi. Sin. glumeld.
PALESCENT (lat. pallens, pallescent, palescent). Care devine palid la culoare
(culoare stearsa, spalacita).
PALINOLOGIE (gr. pale, pral: logos, .vorbire). Domeniu al morfologici
plantelor care se ocupa cu studiul sporilor / polenului.
PALMAT (lat. palmati-, palmi-, palmatus, palmat). Divizat in parti (lobi) ce
pornese dintr-un centru comun, ca degetele de la palma: 1. nervalie
(nervatiune) palmata: Vitis vinifera (21.7); 2. frunza p. (31.8,9).

SS ee eee
PALMAT-COMPUS 162

PALMAT-COMPUS (lat. palmaticompositus, palmat compus). Frunza com-

pusa cu foliolele dispuse digitat in varful petiolului: Aesculus
hippocastanum, Trifolium sp., Lupinus sp., Glycine max.
PALMATIFIDAT (lat. palmatifidus, palmatifidat). Frunze la care inciziile
patrund in lamina pana la jumatatea acesteia (21.9): frunza de la
Ranunuculus acris, Ricinus communis, Geranium sp.
PALMATILOBAT (lat. palmatilobatus, palmatilobat). Frunze la care inciziile
patrund pana la un sfert din semilamina; nu aling jumatatea acesteia
(21.8): frunzele de la: Hedera helix, Vitis sp.. Malva sp., Ribes sp. Sin.
palmatisinuat.
PALMATINERVAT (lat. palmatinervis, palmatinervat, palmatinerv). Frunze
la care toate nervurile secundare pornesc aproximativ din acelasi punct
de pe nervura principala de la baza laminei (21.7): 1. nervuri arcuite,
cand nervurile secundare ajung pana la varful laminei: Smilax sp.;
2. nervuri drepte, ca in cazul celor mai multe frunze palmate: Acer sp.,
Platanus sp.
PALMATIPARTIT (lat. palmatipartitus, palmatipartit). Frunze la care inciziile
patrund in lamina, depasind jumatatea acesteia, fara sa ajunga la
nervura mediana (21.10): frunzele de la: Ranunculus acer, Geranium
pratense §.a. Sin. digitatipartit.
PALMATISECTAT (lat. palmatisectus, palmatisectat). Frunze la care inciziile
ajung pana la baza limbului: Cannabis sativa, Ranunculus acer,
Potentilla sp., Heileborus purpurascens (21.11; 22.5). Sin. cdigitatisectat.
PALUDOS (lat. paluciosus, mlastinos, mocirlos). V. palustri.
PALUSTRU (lat. paluster, palustris, palustru, mlastina, balta). Adaptate
structural mlastinilor, solurilor aproape in permanenia umede: Poa
palustris, Carex sp., Juncus sp., Glyceria sp., Senecio paludosus. Sin.
paludos.
PANASAT — Frunze cu zone albicioase pe limb (fara clorofila) din cauza lipsei
unor elemente minerale sau cauze ereditare: frunzele de Acer nequndo
var. picta.
PANDURIFORM (lat. panduratus, panduriformis, panduriform). In forma de
vioara; obovat si sinuat, ingustat mai jos de mijloc, cu segmentul terminal
dilatat: frunzele de la Doronicum austriacum, Ficus lyrata.
PANICUL (lat. panicula, panicul). Inflorescenta compusa homotactica cu
axele secundare ramificate spiculiflore, laxe, rasfirate (65.1): 1. panicula
163 PARACOROLA

geminata (imperechiata): Ligustrum vulgare, Catalpa bignonioides (65.2);

2, panicula verticilata: Alisma plantago (65.3); 3. p. racemiforma:
Cimicifuga europaea, Anthericum ramosum (65.4); 4. p. spiculifera con-
torta: Avena sativa, Festuca pratensis (65.5); 5. p. spicifera: Aruncus
silvester; 6. p. nutanta: Bromus tectorum, Panicum miliaceum; 7. p. se-
cundara: Bromus tectorum, Dactylis glomerata, Melica nutans (65.6);
8. p. difuza: Poa pratensis, Aesculus hippocastanum; 9. p. efuza (etalata):
Milium effusum, Puccinellia distans; 10. p. spiciforma: Alopecurus
pratensis, Phleurn pratense (65.7); 11. p. dihazifera: Galium uliginosum
(68.4). 12. p. capitulifera: Sanguisorba officinalis.
La Avena sativa, p. este alcatuita dintr-o axa principala glabra ter-
minata cu un spiculet: axa principala se ramifica sub forma de racem ale
carei ramificatii ultime se termina cu spiculete 2-3-flore.
PANICULAT (lat. paniculatus, paniculat). Cu inflorescente de tip panicul.
PAPILA (lat. papilla, papila, san, uger). Excrescenta unicelulara epidermala,
de forma conica, ovala, veziculiforma in care se acumuleaza diferite
substante (14.1): 1. p. in care se acumuleaza apa: hidrotrihomi; 2. p. in
care se acumuleaza pigmenti sau uleiuri eterice (pe petale, frunze s.a.).
PAPILIFER (lat. papillifer, papillosus, papilifer). Papilos, prevazut cu papile:
1. petale p. secretoare: Rosa sp., Dianthus sp., Viola sp.; 2. stamine p.:
Berberis vulgaris, Portulaca grandiflora; 3. stigmate p.
PAPUS (lat. pappus, papus, egreta, puf, fan). Umbreluta (egreta) de perisori
proveniti din transformarea elementelor caliciului, cu rol in raspandirea
fructelor cu ajutorul vantului: fructele asteraceelor sunt insotite de p.
(Taraxacum sp., Hieracium sp.) (67.2; 86.5-17).
PARACARP (gr. para, aproape, de langa; karpos, truct). Gineceu sincarp cu
carpele concrescute numai pe marginile lor: Viola sp. (83.4).

PARACLADIU (gr. para, de langa; klados, ramura). Lastari laterali repetitivi

care poarta inflorescente asemanatoare cu cele purtate de lAstarul
principal (72.3).
PARACLADODIAL (gr. para, de langa; klados, lastar, ramura). Dispus in
jurul cladodiului: 1. pedunculi florali inserati in jurul cladediului.
PARACOROLA (gr. para, de langa: lat. corolla, cununa). CorolA secundara
din interiorul periantului formata din apendici de natura petaloida: Silene
armeria, Cynanchum vincetoxicum, Viscaria vulgaris, Nerium sp.,
Anchusa sp., Borago sp., Narcissus sp. (79.9-11).
PARAFIZA 164

PARAFIZA (gr. para, aproape, langa; physis, formatie). Filamente celulare

sterile situate intre organele reproducatoare: 1. hife sterile printre
sporocistii unor ciuperci (Ascomycetes, Basidiomycetes); 2. filamente
sterile aflate intre sporocistila Phaeophyta (Fucus sp. s.a.); 3. filamente
pluricelulare sterile la Bryophyta (Funaria sp.) (93.4).

PARALELODROM (gr. parallelos, paralel; dromos, fuga, drum, cale).

Nervatiune alcatuita din mai multe nervuri drepte, paralele, dintre care
cea mediana sau primara este mai groasa decat cele principale; toate
pornesc de la acelasi nivel: Poaceae, Cyperaceae, Luzula (31.1), Sin.
paralelinerv, nervatiune paralelad sau rectinerva.
PARAPERIGON (gr. para, de langa:; peri, in jur; gone, urmas). Apendici ai
perigonului dispusi in coroana pe gatul acestuia: Narcissus sp.
PARASTIH (er. para, alaturi; stichos, serie, sir). Notiune utilizata in filotaxie
atunci cand nodurile axei sunt foarte apropiate si, ca urmare, frunzele
prea inghesuite. Unghiul de divergenta nu poate fi determinat decat in
mod indirect, orientandu-ne dupa spiralele secundare oblice, numite
parastihuri. Unele p. merg in sensul acelor de ceasornic, altele invers.
Numarul p. depinde de numarul frunzelor din care este alcatuit un ciclu.
PARAZIT (gr. parasitos, parazit; para, alaturi; langa; sil »s, hrana, alimente,
mancare). Planta cu sau fara clorofila care isi asigura hrana partial sau
total pe seama plantelor autotrofe, extragand-o cu ajutorul haustorilor.
Dupa gradul de parazitism, se cunosc: 1. plante hemiparazite (gr. hemi,
jumatate; parasitos, parazit), partial autotrofe sratie frunzelor verzi,
partial parazite din cauza lipsei radacinilor: Viscum album, Loranthus
europaeus: 2. plante holoparazite (gr. holos, complet, total, intcgral:
parasitos, parazit) nefotosintetizatoare, fara frunzc sau cu frunze
solziforme lipsite de clorofila: Cuscuta sp. (tortel), Orebaneche sp. (lupoaia).
PARIPENAT (lat. paripinnatus, paripenat). Frunza penal-compusa alcatuita
_din perechi de foliole, deci fara foliola terminala sau cu foliola terminala
transformata in carcel: Lathyrus vernus, L. sativus, Vicia cracca.,
PARTENOCARPIC (gr. parthenos, virgin, nefecundat; karpos, fruct). For-
marea fructelor fara seminte dintr-un ovar in care nu a avut loc fecun-
datia ovulului: 1. struguri fara seminte (stafide); 2. castraveli de sera;
3. portocale, banane, fara seminte.
PARTIT (lat. partitus, divizat). Frunza cu incizii mari, care tree de mijlocul
semilaminei fara sa atinga nervura mediana (28.3): 1. frunza penat-
partita la Brassica napus; 2. frunza palmat-partita la Ranunculus acer.
 165 PAROS

PARVIFLOR (lat. parvi-, parvus, putin, in numar mic; flos, floare). Cu numar
mic de flori in inflorescenta: Juncus parviflorus, Trifolium parviflorum,
Galinsoga parviflora.
PATENT (lat. patens, patent, deschis, drept). Asezat in unghi de 45-50° fata
de o axa verticala sau o suprafata (2.11; 10.20): 1. peri p. pe capsula:
Veronica agrestis; 2, tulpini cu peri p.: Geranium palustre, Echium
vulgare; 3. frunze superioare p.: Amaranthus retroflexus, Poa nemorosa,
Lilium bulbiferum; 4. axele florifere p.: Artemisia vulgaris, Stachys annua;
5. caliciu cu peri p.: Myosotis sylvatica, M. alpestris, Cytisus hirsutus.
PATRUNGHIULAR (gr. tetras, patru; gonia, unghi). Prevazut cu patru
muchii: 1. tulpina tetramuchiata sau tetralaterala de la Epilobium
tetragonum. Sin. tetrangular.
PATUL (lat. patulus, patul, evident, vizibil). Care formeaza un unghi ascutit
de aproximativ 45° (nu mai mare) cu organul pe care se aflA dispus:
1. frunze bazale p.: Campanula patula; 2. frunze superioare patente:
Amaranthus cruentus.
PAUCIFLOR (lat. pauci-, paucus, putin, in numar mic; flos, floare). Cu flori
putine in inflorescenta: Carex pauciflora.
PAR (lat. pilus, par; in gr. trichoma, peri). Excrescente uni- sau pluricelulare
de natura epidermala, variabile ca forma si marime. Dupa functionalitate,
se deosebesc: peri tectori sau neglandulari si peri glandulari. Dupa
alcatuire, se deosebesc: I. peri unicelulari si Il. peri pluricelulari:
I. p. unicelulari: 1. papile (v.); 2. p. unicelulari simpli: Ranunculus sp.,
Urtica sp., Malvaceae; 3. p. unicelulari ramificati (stelati): Brassicaceae;
4, p. unicelulari ramificati (in forma de carlig): Humulus lupulus;
9. p. unicelulari absorbanti (radiculari);
Il. p. pluricelulari: 1. p. simpli: Stelaria media; 2. p. simpli scvamosi:
ferigi (Dryopteris_filix-mas) (15.15); 3. p. ramificati verticilati: Verbascum
sp. (15.13); 4. p. stelati: Elaegnus sp.. Hippophae sp. (15.2,10);
5. p. glandulari (secretori) (16.9,10,13,14,16,20): 6. p. masiv (15.7);
7. p. clavat (16.12); 8. p. cupuliform (16.10); 9. p. gdlomerulat (15.16);
10. p. fasciculat (15.11); 11. p. peniciliform (15.12); 12. p. scutal
(15.14); 13. p. paleaceu (15.15); 14. p. higroscopic (16.18).
Perii pluricelulari pot fi: simpli: Pelargonium sp., Humulus sp.,
Ilyoscyamus sp., Aesculus hippocatanum si ramificati. Ultimii pot fi
glandulari: (Nicotiana tabacum) si tectori(Verbascum sp.).

PAROS (lat. pilosus, paros; in gr. trichoma, parozitate). Prevazut cu peri. Sin.
hirsut.
PASTAIE 166

PASTAIE — Fruct uscat polisperm, dehiscent (capsula) sau indehiscent,

provenit dintr-un gineceu monocarpelar, caracteristic fabaceelor (85.7-
12; 87.1-3): 1. p. dehiscenta — se deschide atat pe linia de sutura a
marginilor carpelei cat si de-a lungul nervurii mediane: mazarea, fasolea;
2. p. indehiscenta — ramane inchisa la maturitate: roscove, alune de
pamant; 3. lomenta [v.).
PECTINAT (lat. pectinatus, pectinat; pecten, pieptene, creasta). Cu segmente
subtiri dispuse ca dintii unui pieptene: 1. dispunerea frunzelor la
Potamogeton pectinatus, Abies pectinata, Myriophyllum sp., Mottonia sp.,
Achillea setacea; 2. spiculete distantate, pectinat-imbricate la Agropyron
cristatum ssp. pectinatum; 3. marginea frunzei (26.2).
PEDAT (lat. pedatus, pedat; pes, pedis, picior). Frunza la care diviziunile
limbului se aseamana cu un picior de pasare: 1. la Helleborus
purpurascens, cei doi lobi inferiori provin dintr-o diviziune a lobilor
laterali (31.4,10). Se cunosc: frunze pedatifide, pedatilobate, pedati-
partite si pedatisectate. Toate aceste tipuri sunt modificari ale limbului
palmat (21.12-16).

PEDICEL (lat. pedicellus, pedicel, codita). Codita (suportul) florilor sau

fructelor, sporangilor: 1. axa florifera intr-o inflorescenta (flori pedicelate):
florile din inflorescentele de la Capsella, Digitalis sp., Veratrum sp.; 2. axa
care poarta muguri(muguri pedicelati): Alnus sp., Ribes sp.
PEDICELAT (lat. pedicellatus, pedicelat). Prevazut cu pedicel: flori, fructe,
muguri prevazute cu pediceli (codite).
PEDUNCUL (lat. pedunculus, peduncul, piciorus). Internodul terminal al axei
(ramurei) ce poarta floarea (57.1-10,22).

PEDUNCULAT (lat. pedunculatus, pedunculat). Prevazut cu peduncul.

PELORIE (gr. pelorios, monstruos). Anomalii spontane ale florilor zigomorte
de ase transforma in flori actinomorfe (pe acelasi individ): florile zigomorte
de la Anthirrhinum sp., Digitalis purpurea, Linaria vulgaris, Viola sp.,
Balsaminaceae, Lamiaceae (81.14).

PELTAT (lat. peliaius, in forma de scutulet). In forma de scutulet: 1. frunza

la care petiolul este inserat pe fata dorsala a limbului, cam la centrul
acestuia: Tropaeolum majus, Ricinus communis (32.10,11). V. petiol.

PELUCID (lat. pellucidus, pelucid). Straveziu, semitransparent: 1. ligula si

paleile poaceeclor; 2. frunzele de la Potamogeton lucens.
 167 PENTACICLIC

PENAT (lat. pinnatus; penat). Divizat in lobi (sau nervuri) dispusi pe ambele
fete ale axei (rahis) (22.4,6-11). 1. penatifid (v.); 2. penatilobat {v.);
3. penatipartit (v.); 4. penatisectat (v.); 5. penaticompus (pinnati-
compositus) cu foliole asezate cate doua pe ambele parti ale rahisului
frunzei compuse: Robinia pseudacacia; 6. peri penati (15.9).
PENATIFIDAT (lat. pinnatifidus, penatifidat). La care inciziile patrund pana
la jumatatea laminei (21.3): frunza de la Sorbus torminalis, Scabiosa
canescens.
PENATILOBAT (lat. pinnatilobatus, penatilobat). Frunze la care inciziile
patrund pana la un sfert din semilamina. Nu ating jumatatea acesteia
(21.2): 1. frumza: Quercus robur.
PENATINERVAT (lat. pinnatinervis, penatinervat). Frunze la care nervurile
secundare sunt dispuse de o parte si de alta a nervurii principale,
asemanator unei pene (21.1): 1. craspedodrome; 2. acrodrome;
3. camptodrome (v.); 4. brahidodrome (v.).
PENATIPARTIT (lat. pinnatiparitus, penatipartit). Frunze la care inciziile
patrund in semilamina, depasind jumatatea acesteia fara sa ajunga la
nervura mediana: Brassica napus, Centaurea scabiosa, Erucastrum sp.
(21.4).
PENATISECTAT (lat. pinnatisectus, penatisectat). Frunze la care incizii-
le ajung pana la nervura mediana a laminei: Valeriana officinalis,
Chrysanthemum vulgare, Pulsatilla grandis (21.5). Se cunose: 1. bipe-
natisectat: Thalictrum sp. (21.6); 2. tripenatisectat (v.); 3. intrerupt-
penatisectat (v.); 4. multipenatisectat (v.): Polypodiaceae, Apiaceae.
PENATISINUAT (lat. pinnatisinuatus, penatisinuat). Sin. penatilobat.
PENDUL (lat., pendulus, pendens, pencdulinus, pendent, pendul, atarnator,
aplecat). Ramuri, frunze, flori care atarna: ramurile de la Salix
babylonica, Betula pendula, Cymbalaria muralis (1.17; 10.23; 42.5).
PENICILAT (lat. penicillaris, penicillatus, penicilat). in forma de pensula:
stigimat p,
PENTACARPELAR (gr. pente, cinci; karpos, carpela, fruct). Gineceu alcatuil
din cinci carpele: Sedum acre. V. pentamer.
PENTACICLIC (gr. pente, cinci; kyklos, cere, ciclu). Floare cu cinci cicluri
(verticile) de elemente inserate pe receptacul (59.15; 81.10-12).
I. Liliaceae: P,,. Ay,4 Gray | 2. Berberidaceae: P,,, A,,, G,: 3. Aceraceae:
Kys Cys Ag.s.545 Gio 4. Caesalpiniaceae: K,.,C, A... G).
PENTAFID 168

PENTAFID (gr. pente, pentahon, cinci, cu cinci; lat. fidus, fidatus, fidat). Cu
cinci diviziuni sau lobi separati de inciziuni care nu ating jumatatea
organului: 1. stigmat 5-lobat.
PENTALOCULAR (gr. pente, pentahon., cinci, cu cinci; lat. loculus, locul,
eavitate mica). Cu cinci loculi sau cavitati mici: 1. ovar alcatuit din cinci
cavitati sau loji ovariene: Linum usitatissimum.
PENTAMER (gr. pente, cinci: meros, parte). Divizat in cinci parti
(@1.2,11,12): 1. flori cu cate cinci elemente intr-un ciclu (verticil) floral:
Linaceae, Primulaceae: floarea de la Primulaceae este alcatuita din cinci
sepale, cinci petale, cinci stamine si un gineceu pentacarpelar (59.15);
2. gineceu alcatuit din cinci carpele: Sedum acre.
PENTAMUCHIATA (lat. quinqueangulatus, quiqueangularis, cu cinci un-
shiuri, colturi sau muchii). Tulpina cu cinci muchii sau coaste evidente:
Cucurbita pepo.
PENTANDRU (er. pente, cinci; andros, barbat). Androceu alcatuit din cinci
stamine.
PENTASTIH (gr. pente, cinci; stichos, sir, rand). Mod de dispozitie a frunzelor
in care frunza a sasea dispusa pe spirala generatoare se afla deasupra
frunzei 1, ambele situate pe acelasi ortostih (40.3). In aceasta dispozitie
(2/'5), cele sase frunze sunt dispuse pe cinci ortostihuri: Prunus, Rosa.
Rubus, Pyrus, Fagus, Chenopodium, Achillea.
PEPONIDA (lat. pepo, peponida, pepene, dovleac). V. melonida,
PEREN (lat. perennis, peren, vivace, durabil, vesnic, neschimbat). Plante care
trdicsc mai multi ani si care fructifica in fiecare an. Sunt perene: 1. toate
plantele lemnoase; 2. plantele erbacee cu rizomi, stoloni, bulbi, radacini
tuberizate: Convallaria, Hyacinthus, Orchis, Centaurea napulifera,
Ranunculus ficaria; 3. plante erbacee cu rozete de frunze sau teci foliare
de protectie a mugurilor de la nivelul solului: Plantago sp., Silene acaulis,
Lysimachia sp. Sin. persistent.
PERFOLIAT (lat. perfoliatus, perfoliat; per, prin: folium, frunza). Frunza
sesila la care baza inconjoara complet tulpina sau ramura datorita
faptului ca cele doua parti ale laminei concrese in partea opusa locului de
insertic al frunzei pe tulpina, astfel incat apar ca si cand ar fistrapunse de
aceasta: Bupleurum rotundifolium. Potamogeton perfoliatus, Lepiclium
perfoliatum, Arabis perfoliata (32.5).
PERFORAT (lat. perforatus, perlorat, gaurit). Prevazut cu puncte transpa-
rente ce dau aspectul unor perforatii sau cu perforatii veritabile: 1. frunze
 169 PERICARP

aparent p.: Hypericum perforatum. In acest caz, perforatiile aparente sunt

date de buzunarele secretoare din structura frunzei vazute prin transpa-
renta; 2. frunze p.: Monstera deliciosa, Aponogeton fenestrale. Perforatiile
rezulta in urma blocarii complete a cresterii in anumite puncte de pe limb.
PERGAMENTOS (lat. pergamentaceus, pergamentos). Frunza cu aspectul
sau de consistenta pergamentului.
PER] (lat. pilus, par; in gr. thrichos, par). Evaginari ale celulelor epidermice,
de forma, dimensiuni, structura si functii diferite, in general cu rol de
aparare. Se cunosc p. unicelulari, pluricelulari, secretori (glandulari),
iectori (neglandulari), vii sau morti, simpli sau ramificati.
Tipuri de p.: papile, p. verticilati (Verbascum sp., Platanus), p. glochi-
diati la Torilis arvensis, Lappula sp., Bidens tripartitus, hamati (Caucalis
sp., Galium aparine), fasciculati(Helianthemum sp.), barbati (Cornus mas,
Tilia platyphyllos, T. cordata), glandulosi (Lamiaceae etc.), rdémurosi
(Leontodon sp.j}, stelati (Atriplex tatarica, Elaeagnus sp.), paleiformi
(Dryopteris sp.), glandulari (Pelargonium sp.}, urticanti (Urtica sp.).
Terminologia organclor vegetative acoperite cu p.: adpres paros,
arahnoideu, catifelat, ciliat, floculos (pufos). glabrescent, glabru, glan-
dulos, glochidiat, hamulos, hirsut, hirt, hispid, holosericeu (velutin), lanat,
lanuginos, patent, pubescent, sericeu, setaceu, setos, stelat, strigos, to-
mentos, veziculos, vilos (14.1-16).
PERI RADICULARI (lat. racdicularis, radicular, care se refera la rddAcina:
radicalis, radical, dispus pe radacina). Sunt structuri cilindrice subtiri de
diferite lungimi (1-2-8 mm), de obicei unicelulari si neramificati cu viata
scurta, adaptate structural pentru absorbtia apei si sarurilor minerale
din sol. Ei formeaza un manson pufos in jurul radacinii, deasupra zonei
netede, de 2-3 mm pana la caliva centimetri (17.2). Sin p. sugatori,
absorbanti.
PERIANT (gr. peri, imprejur, care inconjoara; anthos, floare). 1. invelisul
arhegonului (Bryophyta); 2. invelisul florilor masculine la Gnetaceae,
Ephedraceae; 3. invelisul unei {lori alcatuit din caliciu si corola: a. p. du-
blu aledtuit din caliciu si corola numit si heterohlamid; b. p. simplu,
alcatuit din tepalc, numit si homohlamid; c. florile lipsite de p. se numesc
nude, ahlamide sau golase: Fraxinus sp., Salix sp., Poaceae. in cazul in
care lipseste numai caliciul sau numai corola, florile se numesc
monohlamide: Clematis vitalba, Beta vulgaris.
PERICARP (gr. peri, In jur; karpos, fruct). Fructul propriu-zis alcatuit din
epi-, mezo- siendocarp (86.17; 90.18).
PERICLADIU 170

PERICLADIU (gr. peri, in jur; klados, ramura). Partea perigonului cam-

panulat sau globulos, atenuata la baza, pediciliforma, articulata cu
pedicelul, formand aparent partea superioara a acestuia: Asparagus sp,
Convallaria, Polygonatum sp., Malvaceae. (57.22,23).
PERICLINIU (gr. peri, imprejur: kline, pat, periclinantiu). Totalitatea hipso-
filelor (involucru) dispuse la exteriorul calatidiului la Asteraceae
(Helianthus annuus}.
PERIGINA (gr. peri, in jur; gyne, femeie). Floare la care ovarul gineceului se
afla situat intr-o scobitura a receptaculului cu care nu concreste; celelalte
elemente ale florii, sepalele, petalele si staminele sunt inserate pe
receptacul in jurul ovarului. Un astfel de gineceu se numeste semiin-
ferior: Prunus sp., Malus sp., Pyrus sp. V. gineceu inferior (intermediar).
PERIGINIU (gr. peri, imprejur; gyne, femeie). Invelis membranos al organelor
reproducatoare feminine: 1. p. la Bryophyta; 2. p. (utricula) la Carex sp.
(74.4; 86.1-3).
PERIGON (gr. peri, imprejur; gone, urmas). Invelis floral la care ciclurile de
elemente sunt colorate asemanator. Elementele p. se numesc tepale.
1. Dupa numarul ciclurilor din care este format, pcerigonul poate fi:
a. diploclamideu (diploclamid), alcatuit din doua cicluri de tepale;
b, haploclamideu (haploclamid), alcatuit dintr-un singur ciclu de tepale;
2. Dupa tipul celementelor, p. poate fi: a. bracteoid (bracteifer), la Luzula
sp. p. este alcatuit din sase bractei, la Scirpus lacustris, este alcatuit din
mai multe bractei inguste si paroase; b. petaloid, alcatuit din tepale care
simuleaza petalele: Liliaceae, Tulipa sp., Lilium sp., Iris sp., Galanthus
sp., Daphne sp., Fagopyrum sp.; ¢. sepaloid, alcatuit din tepale de culoare
verde asemanatoare sepalelor: Chenopodium sp., Rumex sp., Cannabis
sp. §.a.; d. trihoid (trihifer), p. aleatuit din peri: Eriophorum sp.; e. cir-
cumetis (73.1); 3. Dupa raportul dintre tepale, p. poate fi: a. dialipetal, cu
petale libere: Lilium sp.; Allium sp.; b. gamotepal, cu toate tepalcle
concrescute: Muscari sp., Convallaria majalis; c. parsintepal la care unele
tepale sunt concrescute, altele sunt libere. La Orchis sp., cele doua tepale
anterioare externe sunt concrescute, cea posterioara nepereche ramane
libera; in ciclul intern tepala anterioara nepereche se dezvolta in mod
deosebit formand labelum, iar cele doua tepale posterioare raman, de
asemenea, libere. Simbolul perigonului intr-o formula florala este litera P
(50.4; 73.1-8),
PERIPTERAT (gr. peri, in jur; pteron, aripa). Aripat de jur imprejur:
1. samanta aripata: Sperqularia sp. (90.4).
l/l PETALODIU

PERISTOM (gr. peri, in jur; stoma, gura). Marginea superioara a deschi-

zaturii capsulei sau a urnei sub opercul, adesea prevazuta cu dintisori
higroscopici (Bryophyta): 1. exostom — dintii externi ai p.; 2. endostom —
dintii interni ai p.
PERITECIU (gr. peri, in jur; theke, cutie). 1. corp de fructificatie, globulos sau
piriform, alcatuit din asce si parafize, prevazut cu un por la Ascomycetes
(Pyrenomycetes); 2. licheni,
PEROZITATE (lat. pilositas, perozitate). Totalitatea perilor de pe un organ
sau corp vegetal. Sin. trihoma.
PERPENDICULAR (lat. perpencicularis, perpendicular). Care cade pe o
dreapta/plan la un unghi de 90°: 1. plan de sectionare p., pentru
obtinerea sectiunilor transversale, care cade astfel pe axa sau pe un plan
incat formeaza un unghi drept; 2. radacina principala pivotanta cu
directia de crestere seotropic pozitiva, cu aspect de tarus (pivot): Daucus
carota; 3. tulpina ortotropd, cu directia de crestere, drept in sus, geotropic
negativa.
PERSISTENT (lat. persistens, persistent). 1. care se mentine pe planta dupa
ce si-a indeplinit functia sa esentiala (caliciu, corola, stipela); 2. frunzele
de la tisa, pin care se mentin verzi timp de mai multe perioade de
vegelatie; 3. scvamele mugurale protectoare (perula) de la Pinus
sylvestris, Picea abies. V. caduc.
PERSONAT (lat. personatus, personat, masca). In forma de masca sau de
gura de animal: 1. corola care simuleaza gura deschisa a unui animal:
Lamium sp., Pedicularis sp., Linaria vulgaris, Antirrhinum sp. (79.2,3).
PERULA (lat. perula, perula, invelis protector). Scvamele protectoare, de
obicei brune (catafile), caduce decidui sau persistente ale mugurelui:
1. p. foliacee: Daphne mezereum, Vaccinium myrtillus; 2. p. stipulacee:
Populus sp., Salix sp., Fagus sp. (48.2); 3. p. stipulaceo-petiolacee (48.3).
PETALA (lat. petal-, petaio-, petalus; gr. petalon, petala). Componenta a
corolei, de forma diferita, de obicei colorata. Este alcatuita din lamina si
unguicula (76.1-18; 71.1): 1. orbiculara la Ranunculus acer; 2. oval-
lanceolata la Nymphaea alba; 3. orbiculara-unguilata la Cheiranthus
cheiri; 4. lincara la Hamamelis sp.: 5. bilobata la Stellaria media (76.7);
6. tetralobaia la Lychnis flos-cuculi: 7. radiata la Orlaya grandiflora,
Viburnum opulus, [beris sp.
PETALODIU (lat. petalodium, petalodiu; gr. petalon, frunza, petala; eicos,
forma). Petale rezultate din metamorfozarea alior elemente florale
PETALOID 172

(carpele, stamine etc.) In cazul florilor involte: Paeonia officinalis, Rosa

centifolia, Canna indica s.a.
PETALOID (gr. petalon, frunza, petala; eidos, forma). Caliciu alcatuit din
sepale colorate: Tulipa sp., Lilium sp., Fuchsia sp., Salvia splendens.
PETIOL (lat. petiolus, petiol, codita). Componenta a unei frunze, interpusa
intre baza limbului (laminei) si baza frunzei. Din punct de vedere
morfologic, poate fi: 1. cilindric: Tropaeolum majus; semicilindric (sub-
cilindric): Clematis falmmula; 2. comprimat: Populus tremula; 3. dilatat:
Ranunculus acer, Ajuga reptans; 4. umflat: Trapa natans, Calla palustris,
Eichhornia sp.; 5. auriculat: Brassica napus; 6. aripat: Citrus aurantium:;
7. foliaceu (filodiu): Acacia sp., Lathyrus nissolia; 8. spiralat: Clematis
vitalba; 9. canaliculat: Tussilago sp., Helianthus annuus; 10. fistulos:
Cucurbita sp.
In general, petiolul se fixeaza la baza limbului; mai rar il gasim fixat pe
fata inferioara a limbului, in cazul frunzelor peltate.
PETIOLACEU (lat. petiolaceus, petiolaceu). De forma sau cu functia petio-
lului: mugure p. (48.3).
PETIOLAT (lat. petiolatus, petiolat). Frunze care poseda petiol: Syringa
vulgaris, Betula pendula.
PETIOLUL (lat. petiolulus, petiolul). Petiol scurt, caracteristic foliolelor unei
frunze compuse.
PILIFER (lat. pilus, par; ferre, a purta). Zona a radacinii purtatoare de peri
absorbanti situata intre zona neteda si cea aspra (71.1; 84.4). Sin. zona
perisorilor absorbanti.
PILORIZA (gr. pileos, boneta; rhiza, radacina). Formatiune multicelulara de
forma unei scufii cu rol in protectia varfului vegetativ meristematic al
radacinii (89.4). Sin. caliptrd, scufie.
PILOS (lat. pilosus, paros). Acoperit cu peri (12.5; 26.3).
PILOSIUSCUL (lat. pilosiusculus, piloziuscul). Acoperit cu peri subtiri, rari:
Alchemilla pastoralis, Plantago lanceolata (12.6).
PINOFITA — increngatura dintre Cormofite in care sunt incluse gimnos-
permele, plante lemnoase care se inmultesc prin seminte. Sin.
Gymnospermatophyta, Pinophyta.
PINTEN (lat. calcar, pinten). Prelungire in forma de cornet sau de sacul a
bazei corolei sau caliciului, uneori nettarifera: Aconitum sp., Tropaeolum
sp. (10,10).
173 PLAGIOTROP

PINULA (lat. pinnula, pinula, aripioara). 1. segmente lungi si inguste ale unor
frunze; 2. foliolele ramificatiilor secundare sau tertiare ale frunzei de mai
multe ori compuse.
PIRAMIDAL (lat. pyramidalis, piramidal). De forma piramidei.
PIRIFORM (lat. pyrus, para; forma, forma; pyriformis, in forma de para). De
forma alungit conica a perei (55.6).
PISIFORM (lat. pisiformis, pisiform; pisum, mazare). De forma bobului de
mazare.
PISTIL (lat. pistillum, pistil). Organ reproducator feminin in florile herma-
frodite sau unisexuate feminine ale angiospermelor, alcatuit din ovar, stil
si stigmat. Termenul se folosea alat pentru fiecare carpela a unei flori cat
si pentru ansamblul lor. Termenul nu mai este folosit, nefiind definit
destul de bine. V. gineceu.
PIVOTANT (ir. pivot, cui, tarus). Sistem radicular in forma de pivot (tarus)
rezultat din dezvoltarea pronuntata a radacinii principale comparativ cu
ramificatiile secundare: Daucus carota, Medicago sativa.
PIXIDA (gr. pyxis, cutie, caseta). Capsula care se deschide la maturitate prin
intermediul unui capacel ce se formeaza exact in momentul diseminarii:
Anagallis arvensis, Hyoscyamus niger (82.9,11).
PLACENTATIE (lat. placentatio, placentatie). Modul in care este dispus
tesutul placentar pe peretele intern al ovarului, respectiv pe fata interna
a carpelelor. Poate fi: 1. parietald (marginala si laminala) intalnita la
gineceele paracarpe; 2. central marginald (centrunghiulara, central
axilara: Aquilegia, Iris sp.); 3. central-bazald (centrala): Primula sp.
(30.15-17).
PLACENTIFORM (lat. placentiform, in forma de placenta). Organ circular de
forma unei placinte (4.11),
PLACOIDEU (gr. plakos, suprafata plana; eidos, aspect). Plante culcate,
intinse pe sol, aplatizate: Pinus mugo, Juniperus sabina (43.10).
PLAGIODROM (gr. plagios, oblic, piezis; tropein, a se intoarce; dromos, cale).
Cu nervurile tertiare perpendiculare pe cele secundare.
PLAGIOTROP (gr. plagios, oblic, piezis; tropein, a se intoarce; trope, rasucire).
Tulpinile cu directie de crestere oblica sau paralela fata de orizontala;
simetria organelor p. este in general dorsiventrala. Tulpinile p. sunt lipsite
de geotropism si au stereom putin dezvoltat, din care cauza sunt nevoite
sa stea culcate la pamant: 1. tulpina p. la Stellaria nemorum, Pinus mugo;
PLAN 174

2. rizom p. la Nymphaea, Nuphar, Convallaria; 3. tubercul p. la Solanum

tuberosum, Helianthus tuberosus, Equisetum sp. Tulpinile p. pot fi:
prostrate, procumbente, repente.
PLAN (lat. plani, plano, planus, plan, neted). Organe vegetative netede.
PLAN DE SIMETRIE (lat. plani, plano, planus, plan). Planul sau planurile ce
trec sau se intretaie in axa de simetrie (axa florala sau gineceul) impartind
organul in tot atatea parti nesuperpozabile (enantiomorfe); raportul
dintre ele este ca acela dintre o persoana si imaginea sa din oglinda
(64.1). V. actinomorf.
PLAN MEDIAN (lat. planum medianum, plan median). Planul orientat per-
pendicular pe cel transversal, in continuarea celui care trece prin mijlocul
axei primare, impartind-o intr-o parte dreapta si una stanga (14.22;
39.5-10). V. median.
PLAN TRANSVERSAL (lat. planum transversale, plan transversal). Plan
orientat perpendicular pe cel al axei si pe cel median (14.22; 39.5-10).
PLANTA (lat. planta, planta). Organism unicelular/pluricelular, cu peretii
celulari polizharidici (celulozici), al carui corp, tal/corm este adaptat
structural si functional pentru asigurarea unei nutritii autotrofe (prin
intermediul pigmentilor clorofilieni), mai rar heterotrofe/mixotrofe sau
parazite, si pentru asigurarea multiplicarii cu ajutorul germenilor
asexuati si Sexuati.
PLANTULA (lat. plantula, planta tanara, ,pui* de planta). Planta in miniatura
provenita din embrion dupa germinarea semintei. Din punct de vedere
morfo-structural, reprezinta o etapa de tranzitie de la structura embrio-
nului heterotrof la cea a unui organism autotrof. O p. este alcatuita din:
radacina principala cu radicele, hipocotil (zona de tranzitie dintre
radacina si tulpina), epicotil si frunzele primordiale (7.1,2; 91.1-5).
PLATICLADIU (gr. platys, lat, larg; klados, ramura). Tulpina/ramura
puternic comprimata: Muehlenbeckia (50.7).

PLECTANT (gr. plektos, impletit, adunat, reunit). 1. tulpini impletite (caulis

placters): Cucubalus baccifer, Geranium divaricatum, Potentilla reptans;
2. fructe reunite (plectocarpus): mura, duda.
PLEIOCICLIC (gr. pleion, mai mult; kyklos, cerc, ciclu). 1. cu mai multe
elemente intr-un verticil decat celelalte verticile situate pe aceeasi planta;
2. frunze cu mai multe cicluri de viata decat cele obisnuite: Abies alba
(2-8 ani). Picea abies (2-12 ani), Hedera helix (2-3 ani), Morus alba
(136 zile), Ligustrum vulgare (205 zile).
ly ; PLURIENAL

PLEIOGAM (gr. pleion, mai mult (decat este in mod obisnuit); gamos,
casatoriec). Diferitii indivizi ai unei specii au unul, doud sau mai multe
feluri de flori, diferite de florile celorlalti indivizi. Se cunosc: 1. andro-
sinodiovecica; 2. androgina trioica; 3. audromonoecica trioica; 4. gino-
monoecica; 5. androdioecica trioica; 6. ginodioecica trioica (v.).
PLEIOHAZIU (gr. pleion, mai mult; chais, diviziune, impartire). Mai mult
decat este in mod obisnuit: 1. ramificatie cimoasa caracterizata prin
aceea ca la o mica distanta de mugurele terminal, care dispare, se
formeaza 3-n muguri axilari, care vor da nastere unui verticil de ramuri:
Viscum album; 2. inflorescenta cimoasa alcatuita din peste trei axe
laterale de aceeasi lungime dispuse in verticil: Euphorbia helioscopia,
Butomus umbellatus, Sedum sp. (67.9). Sin. polihaziu, cima multipard.
PLEIOMER (er. pleion, mai mult; meros, parte). Floare la care unul sau doua
cicluri florale sunt alcatuite dintr-un numar mai mare de clemente com-
parativ cu celelalte cicluri florale ale aceleiasi flori: 1. corola de la Mesem-
bryanthemum sp.; 2. androceul de la Cystus sp.: Kz, Cz 5 49 An Gros)
3. androceul si gineceul de la Malva sp.: K..,C, A, Giig_g)
PLEIOMORF (gr. pleion, mai mult decat este in mod obisnuit: morphe,
forma). Indivizii unei specii cu flori difcrite. Se cunose: 1. plante polioe-
cice; 2. plante pleiogame. Sin. polimorf.
PLEURORIZ (gr. pleura, latura, coasta; rhiza, radacina). Embrion cu radicula
situata lateral, la marginea cotiledoaneldor plane: Brassicaceae (22.18).
PLICAT (lat. plicatus, pliat, plisat). Cutat sau prevazut cu pliuri: 1. frunza
plicata la Carpinus sp. (28.9; 37.1). V. prefoliatia plicated.
PLICATIYV (lat. plicativus, pliat, cutat). Frunza sau elementele florale pliate in
mugure: Campanula, Scopolia (36.15).
PLUMOS (lat. plumosus, pufos, cu pul). Dispuse ca perii fini ai unei pene:
1. stigmatele la Poaceae (62.20); 2. filocladiile de laAsparagus plumosus.
PLUMULA (lat. plumula, plumula, fulg, pana). Primul mugure al unei plante
din care se va forma la planta matura, tulpina principala propriu-zisa
(89.2). Sin. gemula (v.).
PLURICARPELAR (lat. pluricarpellaris, pluricarpelar). Gineceu format din
mai multe carpele fie libere, fie concrescute. Sin. multicarpelar.
PLURIENAL (lat. pluriannuus, plurienale; plus, pluris, multi, mai multe;
annuus, an). Plante cu o durata de viata de mai multi ani, dar care nu
rodesc decat o singura data in viata lor: 1. Agave americana traieste
PNEUMATODA 176

10-100 ani, dar infloreste o singura data in viata ei; 2. Boirychium

lunaria, sporifica o singura data in viata ei. Sin. multienal.
PNEUMATODA (gr. pneuma, pneumatos, aer). Lenticela caracteristica
pneumatoforilor care asigura schimbul de gaze dintre tesuturile vii ale
acestora si mediul extern.
PNEUMATOFOR (gr. pneuma, pneumatos, aer; phoros, purtator). Radacini
secundare cu crestere geotropic negativa, adaptate structural si func-
tional pentru asigurarea respiratiei plantelor care traiesc in zone mlas-
tinoase. P. au aspectul unor tarusi, In varful carora se afla lenticele prin
care acrul atmosferic comunica cu tesuturile radacinilor afundate in
namol: Taxodium distichum.
POLARITATE (lat. polaritas, polaritate). Caracterul celulelor, organelor si
organismului vegetal de a prezenta deosebiri structurale si functionale
(informationale) intre bazA si varf, respectiv intre cei doi poli. bazal si
apical. Axa care leaga cei doi poli se numeste axd principald: 1. daca
suspendam ramuri de salcie intr-o atmosfera saturata in vapori de apa,
vorn observa dupa un anumit timp ca, indiferent de pozitia pe care o au, la
baza [polul bazal) se formeaza radacini, iar la varf (polul apical) se
formeaza ramuri.
POLEN (lat. pollen, praf fin). Termen general atribuit celulelor bi- sau
trinucleate, formate in sacii polinici dupa incheierea microgametogenezei.
POLENIZARE (lat. pollinatio, polenizare). Transportul polenului din antera pe
stigmat: 1. autopolenizare (polenizare directa) — polenizarea unei floricu
propriul sau polen: florile hermafrodite, homogame; 2. p. incrucisatd
[p. indirecta) — polenizarea unci flori cu polen strain provenit de la florile
unui alt individ, apartinand aceleiasi specii: florile dihogame. P. incru-
cisata se realizeaza cu ajutorul diferitilor agenti: vant, animale, apa,
plantele respective numindu-se anemofile, zoofile, respectiv hidrofile;
3. p. artificiala — p. suplimentara efectuata de om in vederea asigurarii
fecundatiei. Se aplica la porumb, secard, {loarea-soarelui s.a.
POLIACHENA (gr. polys, mull, multe; achaenium, achena: a, nu; chaino, ase
deschide). V. polinuculd.
POLIADELF (gr. polys, mult; adelphos frate). Androceu gamostemon la care
staminele sunt concrescute prin filamente intr-un numar mai mare de
trei manunchiuri: Citrus sp., [Hypericum sp.
POLIANDRA (gr. polys, mult: andros, barbat (androceu)). Floare cu stamine
numeroase: Ranunculaceae, Nymphaceae.
177 POLINARIE

POLIANTEM (er. polys, mult; anthos, floare). Cu numeroase flori:

Ranunculus polyanthemos.
POLICARPIC (gr. polys, mult, numeros; karpos, fruct). Gineceu/fruct,
multicarpelares 1. gineceu (polimer) alcatuit dintr-un numar mare de
carpele; 2. cu numeroase fructe: 3. care fructifica in fiecare an: a. plante
erbacee perene; b. plante cu tulpini carnoase; c. plante lemnoasc.
POLICAUL (gr. polys, mult, numeros; lat. caulis, tulpina). Planta cu tulpina
simpodiala alcatuita din mai multe axe florifere de ordine si de varste
diferite (9.4).
POLICORM (gr. polys, numeros;
BF. pow cormus, corm,e trunchi). Cu numeroase
tulpini care se dezvolta dintr-o singura radacina: Lepidium draba, Iris
pumila, Carex humilis, Pinus mugo.
POLIDRUPA (gr. polys, multi; lat. drupa, drupa). Fruct multiplu alcatuit din
mai multe drupe mici numite drupeole asezate pe un receptacul comun,
carnos: Rubus sp. V. drupa.
POLIECICA (gr. polys, mult, multe; cikos, casa). Fiecare individ al unei specii
pleiomorfe are un singur fel de flori; florile difera insa de la un individ la
altul: 1. dioecicd; 2. ginodicecicd; 3. androdioecicd; 4. trioecicd.
POLIFOLICULA (gr. polys, mult; foliculus, folicula). Fruct multiplu format
intr-o singura floare, alcatuit din tot atatea folicule, cate carpele are
gineceul: Helleborus sp., Sedum sp., Caltha’sp., Malus sp., Nelumbo sp.
V. foliculd. Sin. policapsula.
POLIGAM (sr. polys, mult; gamos, casatorie). Plante cu flori hermafrodite si
unisexuate, masculine si ferminine pe acelasi individ: Dactylis polygama,
Sorghum sp., Leontopodium alpinum, Acer sp., Morus sp. (56.3).
POLIHAZIU (gr. polys, multi; chasis, diviziune, impartire). V. pleiohaziu.
POLIMER (gr. polys, multi; meros, parte). Divizat in mai multe parti:
1. floarea la care elementele ce intra in alcatuirea unui ciclu sau verticil
floral sunt in numar mare: staminele in numar mare dispuse pe |-n
cereuri(verticile) ca la Sempervivum sp.; 2. gineceu alcatu-t din mai multe
carpele (Ranunculaceae). Sin. policarpelar.
POLIMORF (gr. polys, multi; morphe, forma). Frunze diferi-e ca aspect pe
acelasi individ: 1. frunzele de la dud (Morus nigra) s2 prezinita sub
numeroase tipuri morfologice, de la frunze intregi pana la frunze lobate.
POLINARIE (lat. pollinarium, polinarie). Grupare de polinii cu caudiculele lor:
Asclepiadaceae, Orchidaceae (61.20; 73.2,3): 1. p. bipartita: Orchis sp..
POLINIE 178

Listera sp., Neottia sp.; 2. p. ovoidala: Limodorum sp.; 8. p. clavata: Orchis

sp., Listera sp.; 4. p. compusa: Orchis mascula; 5. p. caudiculata: Orchis
maculata $.a. V. polinie.
POLINIE (lat. pollinarium, polinie). O grupare de Sranule de polen unite,
formata intr-o loja anterala. P. se continua cu o codita numita caudiculd,
la extremitatea careia se afla rostelul de natura stigmatica (69.6).
POLINUCULA (gr. polys, mult, multe; lat. nucula, nucd mica). Fruct multiplu
provenit dintr-un gineceu policarpelar, apocarp sau sincarp, care la
maturitate se separa intr-un numar de fructulete uniseminale, indehis-
cente, numite nucule, egal cu numarul carpelelor gineceului respectiv:
Ranunculaceae, Malvaceae (89.5). Sin. poliachend.
POLIRIZ (gr. polys, mult, multe; rhiza, radacina). 1. planta cu mai multe
lipuri de radacini: fixatoare, hranitoare (conducatoare), absorbante:
Hedera helix; 2, planta cu mai multe radacini adventive, de acelasi ordin:
Spirodella polyrrhiza.
POLISEPAL (gr. polys, mult, multe; sepalos, sepala). Caliciu alcatuit din
numeroase sepale libere: Fragaria sp. V. calicul.
POLISIMETRIC (gr. polys, multe; symetria, simetrie, proportie). Cand
printr-un organ oarecare se pot duce mai multe planuri de simetrie,
avand ca urmare formarea mai multor parti enantiomorfe (55.10). Sin.
actinomorf.
POLISPERM (gr. polys, mult, multe; sperma, samanta). Cu mai multe se-
minte: 1. capsule p.; 2. Chenopodium polyspermum.
POLISTEMON (gr. polys, multe; stemon, fir, filament). Androceu alcatuit din
mai multe stamine: Hypericaceae, Rosaceae. V. poliandru.
POLISTIH (gr. polys, mult; stichos, serie, sir). Multiseriat, dispus pe mai
multe serii, randuri: 1. radicele dispuse pe mai multe ortostihuri; 2. dis-
punerea bracteilor in conuri la conifere.
PORICID (gr. poros, por, deschidere; caedere, a rupe, a taia). Tip de capsula
care la maturitate se deschide prin pori sau valve mici: 1. capsula de la
Papaver somniferum, Antirrhinum majus, Campanula sp. (10.4; 82.12).
PORTALTOI — V. alioire.
PORTNECTARIU (lat. nectarium, nectarina). Organ heteromorf, purtator de
nectarine: 1. cornete nectarifere rezultate din transformarea petalelor:
Trollius sp., Helleborus sp., Aconitum sp.; 2. pinten nectarifer rezultat din
petala anterioara: Viola sp., Tropaeolum, Orchis sp., Linaria sp.; 3. stipele
nectarifere: Viola sp.; 4, petale nectarifere: Ranunculus sp.; 5. petiol
179 PREFLORATIE

nectarifer: Prunus sp.; 6. stamine nectarifere: Sinapis sp.; 7. ginecee

nectarifere: Vitis vinifera.
POSTERIOR (lat. posterior, posterior). Aflat in partea dinapoi, care priveste
spre ramura. Sin. superior (v. orientarea organelor).
PRATOLOGIE (lat. pratum, pajiste; logos, stiinta). Stiinta care se ocupa cu
studiul pajistilor.
PREFLORATIE (lat. prefloratio, prefloratie; lat. prae, inainte: floratio,
inflorire). Modul de dispunere si de pliere a elementelor florale in mugure
(boboc) inainte de deschidere (36.1-8): 1. p. liberd (aperta): elementele
unui ciclu se rasucesc independent unele de altele fara sa se atinga pe
margini: Populus sp., Ulmus sp.; 2. p. valvata: elementele unui ciclu se
ating intre ele, prin marginilc lor, fara a se acoperi unele pe altele: sepalele
. dela Malvaceae, petalele de la Philadelphus coronarius, Deutzia sp.
Mimosa sp., Vitis sp. (36.13; 37,7); 3. p. alternd (alternanta): cand din
cele patru petale ale unei corole de tip patru, doua sunt externe, deoarece
acopera pe celelalte doua interne: Papaveraceae; 4. p. contorta: elemen-
tele unui ciclu se acopera uncle pe altele, in asa fel incat mugurele floral
apare rasucit. Rasucirea se poate face spre dreapta (dextrorsa) sau spre
stanga (sinistrorsa): Gentianaceae, Convoilvulaceae, Apocynaceae
(36.4,5); 5. p. imbricatd: cand petalele se acopera unele pe altele,
asemanator olanelor de pe un acoperis (36.8-12; 37.8): a. p. i. ascen-
dent, cand petala mediana din plan posterior (de langa axa) este acoperita
de doua petale laterale, iar acestea din urma sunt acoperite de doua
petale anterioare: Caesalpiniaceae; b. p. i. descendent, cand petala medi-
ana din plan posterior acopera doua pctale laterale, iar acestea cin urma
la randul lor doua petale anterioare: Fabaceae (Papilionaceae); 6. p. am-
plexd (echitanta): cand in aleatuirea unui mugure elementele mai noi
sunt acoperite complet de cele mai vechi. La unele plante, elementele
mugurelui sunt carinate, din care motiv mugurii apar cu doua muchil
iris sp.) sau cu trei muchii (Carex sp.); 7. p. circinatd: cand intr-o corola
dialipetala pentamera, doua petale interne sunt acoperite complet de
si
celelalte trei externe. Dintre acestea din urma, doua (una anterioara
una posterioaré) sunt externe, iar a treia este pe jumatate acoperita de
petala posterioara: Rosaceae; 8. p. cohleara: cand petale mediana, ase-
zata in parte antcrioara este acoperita cu doua petale laterale, iar acestca,
la randul lor. sunt acoperite de cele doua petale posterioure: Verbascum
sp.; 9. p. obvoluid (semiechitanta): cand dintre doua frunze rasucite intre
ele, una prinde o jumatate din cealalta: Salvia sp., Lychnis sp., saponaria
sp. Sin. estivatie sau foliatie.
 PREFOLIATIE 180
PREFOLIATIE (lat. praefoliatio, prefoliatie: lat. prae, inainte; foliatio,
infrunzire). Modul de dispunere si de pliere a frunzelor intr-un mugure,
inainte de deschiderea mugurilor (37.1-6): 1. p. plana: frunzele stau
fata
in fata cu fetele plane: Pinus sylvestris, Viscum album; 2, p. conduplicatd:
in acest caz, cele doud juméAtati ale frunzei se suprapun exact una peste
alta; frunza este indoita in sensul lungimii ei (al nervurii principale):
Ulmus sp., Corylus sp., Quercus sp., Rosa Sp., Prunus avium (29.9);
3. p. plicatd: limbul foliar este plisat de-a lungul nervurilor secundare
(Fagus sp., Carpinus sp.) sau de-a lungul nervurilor principale in cazul
frunzelor palmate (Acer sp., Alchemilla sp.) (29.11; 37.1); 4. p. reclinata:
in acest caz, frunza este indoita in sens transversal. in asa fel incat
partea
superioara se aplica peste partea inferioara (Liriodendron, Oxalis Sp.,
Aconitum sp.): 5. p. involutd: cele doua jumatati ale limbului sunt rdsuci
te
spre partea superioara: fata inferioara este convexd (Populus nigra, Viola
odorata, Pyrus communis, Nymphaea alba) (37.3): 6. p. revolutd: cele
doua jumatati ale limbului sunt radsucite spre fata inferioard, iar
fata
superioara este convexa: Rumex sp., Primula sp., Rosmarinus sp., Neriu
m
oleander, Polygonum sp. (37.2); 7. p. convolutd: frunza este rasucita
ca
foile intr-o tigara de foi, respectiv in forma de cornet, adica o margine este
ascunsa, lar alta ramane afara: Poaceae, Convallaria majalis, Canna
indica, Prunus sp. (37.4). In cazul cand toate frunzele sunt
rdsucite in
acelasi sens, vorbim de homodromie (Prunus armeniaca); cand unele frun-
2€ sunt rasucite intr-un sens, iar altele in alt sens, vorbirn de antidr
omie
(Canna indica); 8. p. circinatd (scorpioida): la ferigi, frunza tanara rasucit
aé
de la varf spre baza in forma de spirala: ferigi, Cycas circinalis, Droser
a,
Drosophyllum; 9. p, zbarcitd (botita) in cazul in care limbul frunze
i se
prezinta sub un aspect incretit sau mototolit (ca o bucata
de hartie
stransa in mana): Rheum sp. (37.5); 10. p. decusatd: frunzele se acopera
unele pe altele intocmai ca olanele pe un acoperis; Syringa vulgar
is. Sin.
verntie.

PREMORS (lat. praemorsus, premors; prae, inainte; morsus, muscatura,

rosatura). Brusc scurtat la capat ca si cand ar fi fost retezat sau muscat:
1. frunza p.; 2. rizomul de la Succisa Sp.
PREVERNAL (lat. prevernalis, prevernal: prae, inainte; vernalis, prima
vara).
De primavara timpurie.
PRIMAR (lat. primarius, primar, principal). 1. de ordinul intai: radacini,
tulpini, nervuri; 2. diferentiat prima data: frunze, tesuturi p.
3. structura
p.{aradacinii, tulpinii etc.); 4. raddcind p., tulpina p.. axa p.
181 PROLIFER

PRIMORDIU (lat. primordium, primordiu, de inceput, initial). Proeminenta

(mamelon) reprezentand stadiul initial de dezvoltare a unui organ sau
complex de organe: 1. p. foliar din care se diferentiaza frunza; 2. p. rameal
din care se diferentiaza ramura; 8. p. floral din care se formeaza floarea;
4, p. carpelar de forma unei mici urechiuse, din care se diferentiaza
dineceul,
PRINCIPAL (lat. principalis, principal, primar). Mai important. de ordinul
intai: 1. mugure p.; 2. radacina, tulpina, ramura, nervura.
PRISMATIC (lat. prismaticus, prismatic). De forma unei prisme (poliedru
marginit de fete plane dintre care doua poligonale, egale si paralele,
formeaza baza, iar celelalte, in forma de paralelograme, formeaza fetele
laterale (53.1): 1. tulpina unor Lamiaceae, Cyperaceae, Rubiaceae;
2. capsula de la Tulipa sp.
PROANTEZA (gr. pro, inainte; anthesis, inflorire). Inflorire in avans, anacro-
nica: 1. inflorirea unei plante, a doua oara, toamna (Syringa vulgaris,
Prunus sp.).
PROCARIOBIONTA (gr. pro, inainte; karyon, nucleu; bios, viata). Categorie
sistematica superioara de organisme inferioare lipsite de nucleu indivi-
dualizat in care sunt incluse bacteriile si algele albastre-verzi. Sin.
Procariote.
PROCUMBENT (lat. procumbens, procumbo, procumbent, culcat pe pamant).

adventive: Trigonella procumbens, Polygonum aviculare. V. humifug,

prostrat.
PROFILA (gr. pro, inainte; phyt'on, frunza)., Frunzulite (una sau doua)
dispuse la baza pedunculului floral al florilor axilare (14.22; 47.5;
51.13; 57.12): 1. la dicotiledonate, florile axilare sunt tasotite de doua
profile (Viola sp.), de una (Ranunculaceae) sau de niciuna ‘Brassicaceae)
dispuse intr-un plan transversal fata de planul median al bracteei mama;
2. la monocotiledonate, florile sunt insotite numai de o singura profila,
dispusa pe partea posterioara a planului median, adica intre bractea
mama si floare (Liliaceae). in mod exceptional, la Galanthus, Leucojum
s.a. floarea este insotita de cate doua profile concrescute. Sin. prefoi.
PROLIFER (lat. prolifer, proliger, prolifer). Care poarta sau emite lastari flori-
feri (81.13).
PROMOTA 182

PROMOTA (lat. promotus, promovere, a impinge inainte). Frunzd, bractee

deplasate o data cu cresterea axei florifere de la baza lor: Thesium sp.
(47.8, 57.4).
PROPAGUL (lat. propago, a inmulti, a propaga; propagulum, propagul).
Germeni asexuati cu rol in inmultirea vegetativa: 1. p. unicelulari: spori
facultalivi (Ulothrix, Rhodophyta); 2. p. unicelulari: hormogoane [v.),
soredii [v.); la briofite p. se formeaza pe gametofit din cate o celula
vegetativa, pe fundul unui mic cosulet. Ei sunt lenticulari si usor gatuiti
la mijloc, Sunt p.: bulbii, tuberculii, rizomii, stolonii, butasii s.a.
PROSTRAT (lat. prosfratus, culeat pe pamant). Culeat pe pamant, cu ra-
mificatii cu tot, fara a-si ridica nici macar varful: 1. Veronica prostrata, cu
tulpinile sterile prostrate; 2. tulpinile de la Salix rosmarinifolia.
PROTAL (gr. proteros, mai intai: thallos. tal). Complex de celule haploide
(gametolit) care rezulta din diviziunea succesiva a unui spor, pe care se
diferentiaza gametangi masculini si feminini (anteridii si arhegoanc). Pe
p. au loc fecundatia, formarea zigotului sia embrionului. Forma si mari-
mea p. sunt variabile: lamelar, filamentos, tuberculiform, cordiform etc..,
de cativa mm — 5 cm marime. P, poate fi monoic sau dioic. P. reprezinta
gametolitul Pteridofitelor; este fixat de substrat prin intermediul rizoizilor.
PROTERANDRA (gr. proter-, proteros, mai intAi, mai inainte, primul; aner,
andros, barbat). Floare hermafrodita dihogama in care staminele ajung la
maturitate inaintea gineceului: Campanula sp., Asteraceae, Apiaceae,
Lamiaceae (63.2). Sin. protandrd, proterandricd.
PROTERANTICA (gr. proter, proteros. primul, mai intai; anthos, floare).
Planta care infloreste inaintea aparitiei frunzelor. Sin. proterantic.
PROTEROGINA (gr. proteros, mai intai, mai inainte, primul: gyne, femeie).
Floare hermafrodita dihogama in care gineceul ajunge la maturitate
inaintea androceului: Luzula sp., Rosa sp., Solanum sp., Brassicaceae,
Poaceace, Plantago sp. Sin. protogind.
PROTOCORM (gr. protos, primul; kormos, corp, trunchi). Structura pluri-
eclulara tanara din care se diferentiaza componentele cormului: 1. partea
tuberiforma a embrionului din care se vor diferentia radacina, tulpina si
frunza la unele ferigi (Lycopodiacece); 2. axa hipocotila (v.).
PROTOFILA (gr. protos, primul; phyllon, frunza). Prima nomofila care apare
in succesiunea foliara pe axa tulpinala, care se deosebeste de metafile
($32.1; 49.10; 87.5; 89.2,3): 1. la Phaseolus vulgaris, p. sunt intregi,
spre deosebire de metafile care sunt trifoliolate; 2. frunza protocormului.
183 PSEUDODIHOTOMIE

PROTONEMA (er. protos, proteros, mai intai, primul; nema, nematos, fir,
filament). Parte a gametofitului briofitelor, filamentoasa sau lamelara,
generata de diviziunea succesiva haploida a unui briospor. Pe p. se
formeaza mugurasi din care se vor dezvolta tulpinita si frunzisoarele, si
celelalte parti ale gametofitului, pe care se vor diferentia gametangi
(anteridii si arhegoane).
PROTOTIP (gr. protos, primul; typos, model). 1. tip ancestral presupus al
taxonului; 2. tipul orginar al taxonului.
PROVENTIV (lat. proveniens, nascut, aparut). Ramura care se dezvolta din
muguri dorminzi (adormiti) ai tulpinii: 1. ramuri care se formeaza pe
trunchiul arborilor (Tilia sp., Quercus sp., Salix sp., Populus sp.).
PROXIMAL (lat. proximalis, proximus, cel mai apropiat). Cel mai apropiat in
raport cu partea principala: 1. varful de crestere al tulpinii, ramurii;
2. polul bazal al radacinii (11.2; 18.2). V. distal.
PRUINOS (lat. pruinosus, pruinos, acoperit cu un strat de ceara, brumat).
Frunze, fructe etc. acoperite cu un praf sau strat subtire alburiu, de
ceara, Ceara impiedica aderenta apei, iar perctii celulari impregnati cu
ceara sunt impermeabili: 1. frunzele dela Brassica oleracea var. capitata;
2. tulpinile unor Poaceae: Festuca vallesiaca; 3. drupa de la Prunus sp:
4. baca de la Vitis vinifera s.a.
PRURIGINOS (lat. pruriginosus, pruriens, pruriginos). Care produce
mancarime (peri urticanti, planta) (16.22).
PSALTIFORM (lat. psalterium, lira; forma, forma). in forma de lira: 1. tulpina
la Picea abies (50.6),
PSEUDANTIE (gr. pseudos, fals; a thos, floare). Ipoteza conform careia florile
unisexuate ale amentiferelor le mnoase (Angiosperme) au derivat din cele
unisexuate ale gnetalelor (Gimnosperme actuale), iar florile hermafrodite
din cele unisexuate monoice ale acelorasi gimnosperme. [poteza este
sustinuta de R. Wettstein, H. Karsten, E. Jancken s.a. Sin. ipoteza_florii
false.
PSEUDANTIU (gr. pseudos, fals; anthos, floare]. Grupare de flori strans
adunate, care aparent (biologic) reprezinta o floare, iar in realitate (mor-
fologic) reprezinta o inflorescenta: 1. antodiile de la Asteraceae (8.7);
2. ciatiile de la Euphorbiaceae.
PSEUDODIHOTOMIE (gr. pseudos, fals; dicha, in doi; tomos, taiere, diho-
tomie falsa). Ramificatii false racemoase sau cimoase: 1. racernul p., cand
axa principala poarté una sau mai multe axe care se dezvolta in aceeasi
 PSEUDOMONOMER
184
mnasura ca si cea principala. Aceste
a, la randul lor, pot da nastere la
secundare: unele Api axe
aceae: frihotomie racemoasd o gas
officinalis; politomia racemoasd o in im la Valeriana
talnim la Sambucus ebulus: 2, cima
(dihotomie falsa), cand axa principal p.
a se termina cu trei muguri: unul
terminal si doi laterali (axilari), Mugure
le terminal dispare sau dA nastere
unei flori, cei lateralidau nastere la
doua ramuri opuse, terminate fiecar
cu cate trei muguri si Situatia se e
poate continua. Dihotomia falsa
destul de freeventa: Gentlianacea este
e, Cerastium Sp.. Stellaria sp.,
Gypsophila sp., Dianthus sp.. Syr
inga sp., Platanus sp., Acer sp.,
Aesculus hippocastanum s.a.
PSEUDOMONOMER (gr. pseudos, fals: monos, singur
Gineceu alcatuit aparent ; meros, parte).
dintr-o singura carpela: 1. gineceul
Berberis vulgaris este format dintr-o singura de la
carpele sterile (solid carpels) (83.15 carpela fertila si doua
).
PSEUDOMONOPODIU (gr. pseudos, fals, aparent,:
pous, podos, picior), Ramiflicatic monos. unic, singur;
aparent monopodiala caracterizat
prezenta la nivelul bifurcatiei dih a prin
otomice a unor frunze angulare:
Lycopodiales, Filicales (13.15).
PSEUDOOPUS (gr. pseuclos. falsit
ate; lat. oppositus, opus, asezat fata
fata). Frunze aparent dispuse opu in
s, adica aparent inserate la ace
(38.6). lasi nod

PSEUDOPOLITOMIE (gr. pseudo

s, fals: polys, mult; tomos, tAiere),
ficatie racemoasa falsa alcatuita Rami-
dintr-o axa principala cu crestere
terminata, care poarta verticile de nede-
ramuri secundare de la baza uno
bractei; la randul lor, r
ram urile secundare poarta vertic
Sambucus ebulus (8.8,9). V. pseuco ile terminale:
dihotomie.
PSEUDOVERTICIL (gr. pseudos,
falsitate: lat. verticillus. verticil,
fusului"). Frunze aparent dispuse ,rotirea
in verticil, adica daparent inserate
acelasi nod: Polygonatum verticillatu la
m, Lonicera sp. (38.6).
PTERIDOFITE (or. pteris, pteridos,
feriga; phyton, planta, increngatura
Pleridophyta). Cormofite izo- say —
heterospore, perene, raspandite
ales in padurile montane. Gametofit mai
ul de scurta durata este reprezent
de protal, fixat pe sol pri at
n intermediul rizoizilor, iar sporof
durata este reprezentat de emb itul (2n) de lunga
rion, din care se diferentiaza
(rizom), frunzele si tulpina
radacinile adventive. Se impart in
Psilophytatae, Lycopodiatae. Equise urmatoarele clase:
tatae si Filicatae, Sin. Criptogam
vasculare, e
PUBERUL (lat. puberulus, puberulen
s, puberul). Slab pubescent (12.3)
.
 185 pURPURESCENT
PUBESCENT (lat. pubescens, pubescent) Acoperit cu peri fini, moi, scurti si
mai rari (12.4): 1. lAstari p.: Quercus frainetto, Q. pubescens, Betula
pubescens; 2. caliciu p.: Dianthus armeria; 3. intreaga planta p.: Silene
conica,

PULPA (lat. pulpa, pulpa). Partea carnoasa suculenta a fructelor: 1. la pruna,

cires, caisa este reprezentata de mezocarp; 2. la mere, pere, gutui este
reprezentata de hipantiu (v.) si receptacul.
PULVERULENT (lat. pulverulentus, pulveratus, pulveratulus, pulverulent).
Prafuit, pulverulent, acoperit cu o substanta asemanatoare prafului:
1. frunze; 2. tulpini.
PULVINA (lat. pulvinus, pulvina, pernita, articulatic). Dilatare (umflare) a
bazei frunzei sau foliolei sub forma unei pernute cu rolul de a permite
diferite miscari nictinastice: 1. p. terminale (laminale), intre petiol si
lamina: Monstera deliciosa, Phaseolus vulgaris; 2. p. intermediare,
situate in lungul petiolului: Gonatopus, Robinia; 3. p. bazale, situate in
lungul petiolului (intre petiol si tulpina): Phaseolus vulgaris, Mimosa sp.
PULVINIFORM (lat. pulviniformis, pulvinatus, in forma de pulvina sau per-
nita, pulvinat). De forma unei pernite sau pulvine: Minuartia sedoides,
Silene acaulis (43.11-14).
PUNCT VEGETATIV (lat. punctum vegetationis). V. varful tulpinii, con ve-
getativ.
PUNGENT (lat. pungens, pungent, intepator). Organ prevazut cu varf tare si
ascutit: 1. frunze, ramuri, spini, frunze: Crypsis aculeata, Agave sp..
Polycnemum arvense, Juniperus communis. V. rigid.
PURPURESCENT (lat. purpurascens, purpurescent). De culoare aproape
purpurie: 1. Helleborus purpurascens, cu florile in partea interna si
externa purpurii sau aproape purpuril.
ae
ee
ah, cial, 5,
ee ag
=o
QUADRANGULAR (lat. quadrangularis, quandragulat
us, patrunghiular). Cu
patru much ii sau patru coaste. V. patrunghiular.
QUADRICARPELAR (lat. quadricarpellaris, cu
patru carpele). Gineceu tetra-
carpelar. V. tetracarpelar.
QUADRUPLU (lat. quaciruplex, evadruplu). De patr
u ori.
QVINCUNCIAL (lat. quincuntialis, cvincuntial.
cvincuncial). Prefloratia
rezultata din cinci elemente dispuse astfel: douad
interne fata in fata, doua
externe care le acopera partial pe cele interne
si al cincilea care le aco pera
pe toate: 1. caliciul de la Rosa sp., Dian
thus sp., Aconitus sp. (36.7;
37.13).
RACEM (lat. racemus. racem). Inflorescenta monopodiala cu crestere inde-
finita, in care meristemul terminal al axei ramane activ cat traieste
planta, de unde rezulta o crestere indefinita sau nedeterminata. Intr-o
astfel de ramificatie, axa principala trece prin intregul sistem de rami-
ficatie (8.1; 66.1): 1. racemul propriu-zis este alcatuit dintr-o axa prin-
cipala de pe care se dezvolta axe florifere neramificate, fiecare de la
subsuoara unei bractee: Verbascum phoenicum. Se deosebesc: L. r. per-
fect (bracteat): Hyacinthus sp.; 2. r. imperfect (ebracteat): Brassicaceae;
3. r. verticilat: Hottonia, Tofieldia, Hippuris (8.6; 66.2); 4. r. difug: Robinia
pseudacacia; 5. r. secund: Orthilia secunda, Convailaria majalis (66.3);
6. r. ferminal: Veronica spicata, Convallaria majalis; 7. r. lateral: Veronica
teucrium, Padus racemosa; 8. r, axilar: Veronica beccabunga; 9. r. erect:
Digitalis purpurea, Muscari comosum; 10. r. deflex: Berberis vularis,
Ribes rubrum; 11. r. pendul: Staphylaea pinnata, Acer pseudoplatanus;
12. r. corimbiform: Brassicaceae (66.5); 13. r. geminat (opus) (8.5; 66.1);
14. r. altern (8.4); 15. r. compus (8.7-9; 68.2).

RADIAL (lat. radialis, radial, radiar), Dispus in forma de raze in jurul unei axe
(64.1): 1. simetrie radiald: un organism sau organ prin care se pot duce
mai multe planuri de simetrie, ce trec prin axa longitudinala sau centru,
impartindu-! de fiecare data in doua parti egale, simetrice: tulpinile de
Picea, Abies, de Poaceae, florile de la Solanum tuberosum, Capsicum
anuum, Lycopersicon esculentum, Sedum sp., Narcissus sp., fructul de
mar, unele radacini (cel putin in stadiul de structura primara), unele
ciuperci; 2. florile cu simetrie radiala se numesc actinomorfe (1.1). Sin.
polisimetrie, actinomorf, radiat, radiar.
RADIAT (lat. radiatus, radiat). Dispus ca razele unei stele. Care porneste
dintr-un centru comun ca razele unei stele: 1. radiat-simetric (1.2);
 RADICALIS
188
2. radiat polisimetric: fructul de la
Malva sp.; 8. inflorescenta radiata:
4. flori r. (cele situate la periferia umbele
i/umbelulei cu tendinta de zigo-
morfie); 5. petale r,: Orlaya grandiflora,
Viburnum opulus, Iberis sp.
RADICALIS (lat. radicalis, radical). Dis
pus in apropierea radacinii: 1. frunze
dispuse la baza tulpinii, in apropierea radacinii.
RADICANT (lat. radicans, radicant,
care face rddacini). Care se inradaci-
neaza: 1. tulpini pe care se formeaza4
radacini adventive, de la noduri:
Trifolium repens, Zea mays, Hedera
helix; 2. frunze pe care se formeaza
radacini adventive: Begonia sp.
RADICATIE (lat. racliccatia, radicatie, inrada
cinare). Modul de dispozitie a
radicelelor side ramificatie a rad
acinilor primare (1 7.3-5): 1. r.
Quercus robur, Abies alba (17.3) profunda:
; 2. r. superficiala: Picea abies,
sylvestris (17,4): 3. r. Pinus
plana; 4. r. tabulata (stratificat
a] (17.5).
RADICELA (lat. radicella, radicela).
Ramificatie a radacinii principale ind
rent de grosime sau de ordin (17 ife-
.1; 19.3,6). R. care pornesc din
principala se numesce radicele de prim radacina
orcin (I). Acestea, la randul lor. pot
da nastere la r. de al doilea ordin s.a
.m.d. in cresterea sa, rddacina
principala se orienteaza vertical in
Jos, in timp ce r. de ordinul I formea
“Hu aceasta un unghi in general mai mic za
de 45°. R. de ordinul al doilea sau
cele de un ordin superior se orjenteaz
a in raport cu radicelele pe care s-a
format. u
RK. sunt dispuse pe radacina pri
ncipala in serii (siruri) longitudi
regulate sau ort ostihuri ca racteristice pentru anu nale
lice: 1. la ferigi se intanesc doua mite grupari sistema-
sirurider.; 2. la Brassicaceae. Api
Solanaceae toate seriile de radice aceae,
le in numar de patru sunt apr
doua cat e doua; 3. la unele Fabaceae (Phase opiate
olus sp.) intalnim patru serii
échidistante pe cand la Vicia Jaba
gasim cinci: 4, Ja Fagus sp., gdsim
serii de r.; 5. la monocotiledonate opt
intalnim un numar mai mare de seri
radicelare. Exista o corelatie intre numarul ser i
iilor radicelare si cel al
fasciculelor lemnoase. Sin. ramifi
catii laterale,
RADICICOL (lat. radiéicola. radicicol), Care
creste pe radacina: 1. bacterij-
2. gale.
RADICULAR (lat. radicularis, radicular), Ans
amb
lul radacinilor (radacina
principala si radicele) unei specii
formeaza sistemul radicular al ace
specii. lei
RADICULA {lat. racicuie, radicula,
radacina tanara). Componenta a
nului si plantulei care la cele ma embrio-
imulte plante mature devine rad
primara. principala sau normala acina
(89.2-5).
189 RAMIFICATIE

RADIE (lat. radius, raza, radie), 1. ramura (axa) a umbelei compuse. O

umbela compusa este alcatuita dintr-un numar variabil de radii, fiecare
purtand la varf o umbelula formata din florile mai mult sau mai putin
pedicelate. La baza radiilor umbelei si umbelulei se afla cate un verticil de
frunze bracteiforme numite involucru, respectiv involucel: Apiaceae:
2. elementele papusului dispuse radiar in jurul rostrului (Asteraceae):
a.r. simple: Carduus sp.; b. r. penate (piloase): Cirsium sp. (86.5-10).
RAFEU (gr. raphe, cusatura, sutura). Sutura longitudinala intre funicul si
corpul ovulului sub forma de muchie (cordon) proeminenta, la ovulul
anatrop si dupa fecundatie la samanta situata intre hil (v.) si halazd: 1. la
semintele provenite din ovule anatrope de laricin, mazare (90.6,7,9). Sin.
rafa.
RAHIS (gr. rachis, rahis, coloana). 1. axa comuna pe care sunt inserate
foliolele in cazul frunzelor compuse: Robinia pseudacacia, Sorbus
ducuparia, Fraxinus excelsior (87.5); 2. axa principala a spicului compus
la Poaceae. Sin. pefiol comun.
RAMEAL (lat. ramealis, rameal). Care apartine ramurilor (frunze, muguri).
RAMENT (lat. ramentum, rament, aschie, uscatura). Scvame epidermice
uscate, brunii, caracteristice petiolurilor unor frunze si tulpinilor tinere
ale unor ferigi.
RAMIFICATIE (lat. ramificatio, ramificatie, ramificare). Modul de formare si
dispunere a axclor secundare de ordine si varste diferite pe tulpina
principala, radacina principala, nervura principala (mediana) sau in sfera
reproducatoarc. Se cunosc: 1. r. dihotomica: a. monopodiald (eudiho-
tomica sau izotona); b. simpodiald (dihopodiala sau anizotona); 2. r. late-
rala: a. monopocliald (racemoasa sau botritica); b. simpodiala (cimoasa).

Cheie de determinare a tipurilor de ramificatie la plante

la. Axele secundare succesive, egale sau inegale, pornesc din varful de
crestere a axei principale (piciorul ramificatiei) .................7. dihotomicd:
la. cele doud axe si axele succesive care se
diferentiaza din varful de crestere a axei
principale (picior) sunt egale ........ccceees r. dihotomicd monopodiald
lb. cele doua axe si axele succesive care s¢
diferentiaza din varful de crestere a axei
principale (picior) sunt imegale ...........-..ccsseaseerernrerseeeeees r. dihotomica
Lb. Axele secundare pornesc de pe partile laterale ale axei
DEMCHIAUE scssanccsiassisscenes icsienieeseeerrenececens enema rene ee necenenmerneny MELEE
RAMURA 190

la. axa principala are crestere con-

tinua, este unitara si trece prin in-
tregul sistem de ramificatie ............1. laterald monopodiald (botritica)
lb. axa principala are crestere deter-
minata (se termina cu o floare) sinu
este unitara, deoarece este alcatuita
dintr-o succesiune de axe secundare
de ordine si de varste diferite ............. r. lateralad simpodiald (cimoasa]
RAMURA (lat. ramus, ramurda). Ramificatie groasa, batrana, a tulpinii, dez-
voltata dintr-un mugure axilar de la subsuoara unei bractee. Se deose-
bese: 1. r. principale. secundare, tertiare etc. sau r. de ordinul intai, al
doilea, al treilea etc. R. principale se formeaza din mugurii care iau nas-
tere pe axa principala (mama); r. secundare iau nastere din mugurii ce se
formeaza pe r. principale s.a.m.d. La arbori, r. principale se mai numesc
si crdci, iar cele secundare se mai numesc si crengi. Ultimele ramificatii
ale crengilor se numesc ramurele; 2. dupa pozitia lor fata de trunchi (axa
mama) s¢ deosebesc; a, ramuri erecte, indreptate in sus; b. r. divergente,
indreptate lateral fata de trunchi; e. r. patente, dispuse perpendicular sau
in unghi mare fata de trunchi; d. r. pendente, care atarna in jos. O ramura
este alcatuita din lujeri (v.) de varste diferite. 3. dupa origine se cunosc:
a. r. adventive, se formeaza din muguri adventivi; b. r. proventive care se
formeaza din muguri adormiti: la tei, stejar, salcie, plop; ¢. r. de inlocuire
care se formeaza dintr-un mugure axilar situat sub varful tulpinii au
ramuri scurtate prin taiere.
RAZA MEDULARA (lat. radius medullaris, raza medulara). Lame radiale in
tulpinile plantelor perene (icrbacee si lemnoase) alcatuite din 1-n straturi
de celule parenchimatice care leaga intre ele inelele anuale, servind la
conducerea substantelor nutritive in sens radial.
RADACINA (lat. radix, radacina). Parte principala a cormului la plantele
superioare (cormofite), cu crestere acropetala. Creste si se dezvolta in
general vertical, de sus in jos, nu are noduri si nu poarta frunze. Este
lipsita de stomate si serveste la fixarea planted in sol sila absorbtia apei cu
saruri minerale. Bazar. se confunda cu cea a tulpinii: linia dreapta care
uneste varful cu baza este o axa de simetrie radiara. Complexul alcatuit
din radacina principala impreuna cu toate ramificatiile (radicelele]
indiferent de ordin poarta numele de rdddeind (radicom). intregul sistem
de ramificatie luat in totalitatea sa are forma unui con rasturnat. Se
eunose: 1, r. normale sau principale sau primare, a caror baza se racor-
deaza cu cea a Tulpinii; ele provin din radicula embrionului (7.2; 17.1);
2. r. secundare, succesive sau radicele (7.2): 3. r. adventive, care sc
191 RADACINI ASIMILATOARE

formeaza pe alte organe decat pe radacina (7.1); 4. r. metamorfozate,

adaptate structural si functional la diferite medii de viata. La o r. se pot
distinge urmatoarele regiuni sau zone: 1. varful vegetativ mersitematic
protejat de piloriza (v.); 2. r. netedd, care asigura cresterea in lungime;
3. r. piliferd, acoperita cu perisori absorbanti; 4. r. asprd, rezultata in
urma detasarii partiale a perisorilor absorbanti: 5. colet — zona dintre
bazar. sicea a tulpinii, caracterizata printr-o structura de trecere.
RADACINI ABSORBANTE (lat. absorbens, absorbant, care absoarbe). Sunt
radicele subtiri de ordin superior prevazute cu perisoriabsorbanti, cu rol
in absorbtia apei si sarurilor minerale. V. rdddcini conducatoare.

RADACINI ACVATICE (lat. aquaticus, aquatilis, acvatic, care creste in apa).

Sunt radacini caracteristice plantelor acvatice. Ele poseda tesuturi spe-
cializate (aerenchim) adaptate la conditiile mediului acvatic (v. si plante
arize).
RADACINI ACVIFERE — Sunt radacini tuberizate, adaptate structural si
functional pentru absorbtia apei si depozitarea ei. Tesutul in care se
stocheaza apa sub forma lichidaé sau de vapori poarta numele de velamen
radicum. R, a. caracterizeaza unele plante xerofile: Bauhinia (Africa de
Sud) ajunge sa cantareasca 50 kg.
RADACINI ADVENTIVE (lat. adventivus, advens, adventiv, intamplator).
Radacini care se formeaza aleatoriu, lateral pe tulpini, ramurisau frunze
si care au aceeasi structura ca si radacinile provenite din radicula: 1. pe
tulpini se formeaza in anumite locuri bine determinate: la baza frunzelor
sau la noduri: a. cate una in fata unei frunze {Philodendron); b. cate doua,
una la dreapta si una la stanga petiolului (Saponaria officinalis); c. mai
multe la fiecare nod al tulpinii supraterane (Veronica beccabunga, Zea
mays, Hedera helix, Tradescantia) sau al rizomilor (ferigi); d. una sau mai
multe la baza unui mugure (Ficaria verna, Cardamine pratensis,
Nasturtium officinale); 2. pe portiuni nedeterminate ale tulpinii (Salix sp.,
unele ferigi arborescente tropicale, Ficus religiosa); 3. de la nivelul nervu-
rilor principale ale unor frunze (Begonia sp.).
"RADACINI ASIMILATOARE — Sunt radacini adaptate morfologic, structu-
ral si functional pentru indeplinirea functiei de fotosinteza: 1. la
Taeniophyllum zollingeri (orhidacee epifita din Java) functia frunzelor este
indeplinita de radacinile foliacee bogate in cloroplaste; 2. uncle plante
acvatice (de acvariu sau din bazinele acvatice) au radacinile cloroplastice,
mai ales cele ce suspenda in stratul superior de apa: Trapa natans.
 RADACINI CONDUCATOARE
192
RADACINI CONDUCATOARE — Radicele de ordin inferior, groase, lipsite de
peri absorbanti, cu rol in conducerea apei si sarurilor minerale. V. rddd-
cini absorbante,
RADACINI CONTRACTILE (lat. contractilis, care se contracteaza. care se
strange). Sunt radacini metamorfozate, de obicei adventive, care au capa-
citatea de a se scurta (uneori pana la 40% din lun gimea lor) dupa ce si-au
terminat cresterea in lungime. La unele plante, toate rddacinile au
insusirea de a se scurta; la alte plante numai unele radacinise scurtc
aza,
celelalte ramanand normale. Aceasta ultima particularitate poarta
numele de heterorizie.
k. c, sunt lipsite de tesuturi mecanice (sclerenchim); ele indeplinese
functia de fixare mai bund a plantei in sol (Polygonatum sp. Asparagus
sp.}, adancirea in sola tuberculilor, bulbilor, rizomilor pentru a trece usor
peste perioada de iarna, apropierea de nivelul soluluia mugurilor vege-
tativi in vederea protejarii lor pe timpul iernii. In acest ultim
caz, frunzele
se elaleaza pe suprafata solului (Taraxacum sp., Capsella sp.).
RADACINI CORONARE — Radacini adventive dispuse in coroand sau in
verticil la nodurile inferioare ale tulpinii: Zea mays. V. radacinifulcrante.
RADACINI FASCICULATE (lat. racix fasciculatus). Sunt radacini adven
tive
de origine caulinard, caracteristice pentru monocotiledonate, dispuse in
manunchiuri sau fascicul, cam de acecasi grosime si lungime. Sin.
raddcini_fibroase.
RADACINI FIXATOARE — RAdacini adventive scurte cu rolul de a fixa
planta pe difcrite suporturi: 1. radacini adventive fixatoare la Nedera
helix, Parthenocissus sp.
RADACINI FULCRANTE (lat. Juleratus, fultus, proptit, rezemat, sustinut).
Sunt radacini adventive care se dezvolta din nodurile inferioare
ale
tulpinii si care au rohul de a sustine si fixa mai binc in sol plantele
vigu-
roase.
RADACINI GEMIFERE (lat. gemma, mugure: gr. phoreo, a purta). Sunt
radacini purtatoare de muguri: 1. mugurii radicali sunt, de resulA, de
origine endogena, deoarecc ei se diferentiaza din periciclu (Euphorbia°
silvatica, Linaria vulgaris): 2. la Geranium sanguineum se formeaza din
scoarla; 3. la Rumex acetosella, Neottia nidus avis, Ophioglossum
vulgatum se diferentiaza din meristeme primare a picale radiculare.
Mugurii radicali pot fi: 1. aditionali (reparativi), cand servese la imbo-
gatirea aparatului vegetativ sau la inmultirea pe cale vegetativa a unor
plante (plop, cires, zmeur, susai, salcam); 2. muguri reparativi, cand
193 RADACINI SUPERFICIALE

servesc la conservarea individului in caz de leziuni grave. Ex.: daca taiem

radacina unei plante de papadie sau palamida, partea care ramane in sol
va regenera sau multiplica planta, gratie mugurilor radicali.
Unele plante ornamentale ca Paulownia, Aralis se pot multiplica prin
fragmente de radacini gemifere.
RADACINI METAMORFOZATE — Radacini modificate morfologic si struc-
tural, ca adaptare la conditiile de mediu: 1. contractile: au capacitatea de
a se contracta (scurta). Sunt lipsite de tesut mecanic (clerenchim): Crocus
sp., Iris sp.; 2. hranitoare si fixatoare: Hedera helix; 3. micorizice: Betula
sp.. Quercus sp., Alnus sp., Pinus sp., Ericaceae, Orchidaceae;
4. proptitoare: sunt radacini supraterane care servesc pentru absorbtie
si sustinere: Ficus sp.; 5. de depozitare a substantelor de rezerva
(tuberizate); a. radicele tuberizate (Filipendula hxapetala, Dahlia
variabilis}; b. radacini adventive tuberizate (Ranunculus ficaria); c. rada-
cini tuberizate provenite din radacina principala (Daucus carota);
6. purtdtoare de penumatofori la Taxodium distichum; 7. purtatoare de
muguri (de origine endogena): a. origine periciclica (Euphorbia sylvatica,
Linaria vulgaris): b. origine corticala (Geranium sanguineum); c. origine
meristematica — din meristemul apical radicular (Rumex acetoseila,
Neottia nidus avis, Ophioglossum vulgatum).
RADACINA PIVOTANTA (lat. radix palaris, radacina principala). Compo-
nenta subterana a cormului, de forma unui pivot (tarus), provenita din
radicula embrionului sau plantulei: papadia, lucerna, traista ciobanului.
RADACINA PRINCIPALA (lat. radix primaria, radacina principala). Compo-
nenta subterana a cormului, provenita din radicula embrionului sau a
plantulei (7.2; 17.1; 19.8).
RADACINI PROPTITOARE — Sunt radacini adventive cu dubla functie, de
absorblie si de sustinere a coroanei: Ficus religiosa, F. bengalensis,
Rhizophora, Pandanus. V. rddacini fulcrante.
RADACINI RAMUROASE — Sistem radicular alcatuit dintr-o radacina prin-
cipala care se ramifica in radicele de ordinul I, ce ajung sa aiba aproape
aceeasi grosime si lungime ca si radacina principala. Uneori, radicelele de
ordinul I depasesc in lungime si grosime radacina principala din care s-au
dezvoltat: Picea excelsa.
RADACINI SECUNDARE (sau succesive). Toate ramificatiile radacinii prin-
cipale care se formeaza succesiv. Sin. rddacini laterale.
RADACINI SUPERFICLALE — Radacini si radicele care se dezvolta si cxploa-
teaza straturile superficiale ale solului.
 RADACINI SUPRATERANE 194
RADACINI SUPRATERANE (lat. supraterraneus, suprateran). Sunt radacini
adventive cu ajutorul cdrora plantele urcatoare se fixeazA de substrat
(trunchiuri, ziduri): Hedera helix, Parthenocissus sp. Sin. rdddcini
fixatoare.
RADACINI TUBERIZATE (lat. radix tuberosa). Sunt radacini lipsite de pilo-
riza, cu crestere stopata, in care se acumuleaza diferite substante de
rezerva si ca urmare se tuberizeaza (18.2-10):°1. radadcina principala
tuberizata (Daucus carota, Beta vulgaris): 2. radicele tuberizate
(Filipendula sp., Dahlia sp.j; 3. radacini adventive tuberizate (Ficaria
verna); 4, radacini total tuberizate (Orchis sp.) (19.1,2). Sin. réddcini de
depozitare a substantelor de rezervd.
RASINA (lat. resina, rdsina). Substanta solida sau semisolida, insolubila in
apa, cu o compozitie chimica complexa (ulei eteric, acizi rezenici, rezinoli
$.a.). Foarte rezistenta la actiunea factorilor chimici, bactericida.
RECAULESCENTA (lat. recaulescentia, recaulescenta). Concresterea par-
tiala a unei ramuri cu bracteea, a frunzei sau petiolului cu organele
axiale: Solanum sp., Tilia sp. (47.7; 57.3).
RECEPTACUL (lat. receptaculum, receptacul). Extremitatea distala, putin
umflata, a pedunculului floral, pe care sunt inser ite elementele florii
(56.11-13; 57.13-15,21: 84,3,4). De cele mai multe ori, r. (sau axa
florala) este alcdtuit din internoduri foarte scurte, Lin punct de vedere
morfologic, deosebim urmatoarele tipuri de receptacul: 1. cilindric, care
poate fi microblast (Cheiranthus cheiri) sau numai in parte microblast:
a. microblast cu un internod intre caliciu si corola (Lychnis viscaria):
b. microblast cu un internod intre corola si androceu numit ginandrofor
ca la Passiflora sp.; c. microblast cu un internod intre androceu si
gineceu numit ginofor ca la'Capparis spinosa, Cleeme sp.; d. microdlast
din ginandrofor si ginofor ca la Gynandropsis sp.; 2. conic: Myosurus
minima, Ranunculus sp., sau convex la Ranunculaceae, Asteraceae.
Fragaria, Rubus; 3. disciform (plan) ca la Pieris sp., Helminthia: in forma
de cupa (concay) ca in cazul florilor perigine: Prunus, Potentilla (67.1):
4, tubuliforum, numit hipantiu: Rosa sp.; 5. in forma de butelie in cazul
florilor epigine.
R. sau axa florala are acecasi structura ca si tulpina (ramura) Sin. axd
florald, torus.
RECLINAT (lat. reclinatus, reclinat). in afara sicu varful in jos (1.11; 10.21).
V. prefoliatie.
 195 REFPENT

RECTINERVAT (lat. rectinervis, rectinervius, rectinervat). Cu nervurile

drepte sau paralele: 1. frunzele de la Iris sp., Poaceae.
RECURBAT (lat. recurvatus, recurbat, incovoiat). Cu varful curbat inapoi
(1.14): 1. spini de la Rosa sp.; 2. frunze r. de la Minuartia recurva:
3. ramurile inforescenteir. dela Rumex recurvatus.
RECURENT (lat. recurrens, recurent). Care se curbeaza, revenind la punctul
de pornire: 1. nervurir.
REDUPLICAT (lat. reduplicatus, reduplicat). Prefloriatie rezultata din piese
florale (in mugure), la care fata externa se curbeaza evident in afara, in
timp ce marginile se ating fara a se suprapune: unele Apiaceae (36:3). V.
revolut.
REFLECT (lat. reflectus, indoit inapoi). Brusc curbat sau rasfrant la un unghi
Intre 145-180° fata de axa (2.15; 74.12): 1. frunze r. : Gallium verum,
Sedum reflexum; 2. sepaler.: Ranunculus sardous;: 3. tepale externe r.:
Iris sp. Sin. reflex.
REGIUNEA (ZONA) ASPRA — Portiunea de radacina cuprinsa intre baza
acestcia (colet) si zona pilifera, cu resturi de peri absorbanti, aspra la
pipait, mai mult sau putin suberificata; structura interna a acestei re-
giuni este definitiva.
REGIUNEA (ZONA) PILIFERA
— Portiunea de radacina cea mai activa din
punct de vedere al absorbtiei apei, dintre zona neteda si cea aspra, care
poarta peri sugatori sau absorbanti.

REGN (lat. reqnum, regn). Categorie sistematica suprema. Dupa unii specia-
listi se cunosc cinci regnuri: 1. Monera; 2. Protista; 3. Plantae; 4. Fungi;
5. Animalia.
REMAT (lat. rematus, distantat, spatiat). Indepdrtat, distantat: 1. tulpini
distantat epicicloideu (v.) (52.25); 2. tulpini distantat hipocicloideu (v.)
(52.26).
RENIFORM (lat. reni-, reniformis, reniform). In forma de rinichi (4.7; 25.10):
1. celule stomatice, vazute apical; 2. semintele la unele soiuri de fasole:
3. frunza de forma unui rinichi cu baza puternic cordata la Asarum
europaeum.
REPAND (lat. repando-, repandus, cu marginea frunzci plana si marunt
ondulata). 1. frunzele dela Ajuga reptans, Beta vulgaris, Fagus sylvatica.
REPENT (lat. repens, repent, reptant, tarator). Tulpina supraterana, tara-
toare, inradacinata la moduri: Ranunculus repens, Lysimachia
REPLU 196

nummularia, Veronica officinalis, Trifolium repens, Glechoma hederacea,

Fragaria vasca. Sin. reptant, decumbent.
REPLU (lat. replum, rama, replu). Rest din cea de a treia carpela in silicve $i
silicule (Brassicacecae) pe care sunt fixate semintele.
REPRODUCERE (lat. reproductio, reproducere). Modul de multiplicare a
plantelor. Se realizeaza pe doua cai: 1. r. asexuata: capacitatea orga-
nismelor de a-si spori numéarul de indivizi fara interventia fecundatiei,
prin intermediul germenilor asexuati, specializati sau nespecializati
(spori, bulbi, tuberculi, segmente de organe vegetative); 2. r. sexuatda:
capacitatea organismelor de a-si spori numarul de indivizi, prin
intermediul germenilor sexuati rezultati in urma fecundatiei (zigoti). V.
amfimixie.
REPTANT (lat. reptant, tararor). V. repent.
RESUPINAT (lat. resupinatus, rasturnat). Intors pe dos, rasturnat: 1. floarea
la Trifolium resupinatus.
RETICULAT (lat. reticulatus, reticulat). Dispus in retea: 1. nervatiune r.
(20.3): 2. bulbir. la Gladiolus palustris, Crocus variegatus; 3. vagina
frunzeir.: Bromus fibrosus; 4. tulpina de la Orobanche reticulata.
RETINACUL (lat. retinaculum, retinacul). Dise adeziv (vascos) cu care poli-
niile (polinarii) se ataseazi de corpul insectelor. prin intermediul
caudiculei: Orchidaceae, Asclepiadaceae (69.6; 73.8).
RETROFLEX (lat. retroflexus, curbat brusc). Curbat brusc in afara sau
inapoi: inflorescenta/infructescenta de la Amaranthus retroflexus.
RETRORS (lat. retrorsum, retrors). Intors inapoi: 1. fructele la Bidens sp.
RETUS (lat. retusus, retuz, bont, ciuntit). Tesit la varf sau la baza: 1. frunzele
de la Salix retusa (24.18); 2. foliolele de la Trifolium retusum.
REVIRESCENT (lat. revirescens, revirescent). Care inverzeste din nou.
REVOLUT (lat. revolutus, revolut. rasucit in afara spre fata inferioara):
1. frunzele de la Primula sp., Rumex patientia, Ericaceae, Empetrum sp.
(25.25:37.2). V. prefloratie.
RIGID (lat. rigici, rigidus, rigid, teapan. neflexibil). Tulpini, frunze s.a. rigicle,
neflexibile, din cauza, in special, sclerenchimului sau impregnari pe-
retilor celulari cu diferite saruri minerale: Linum usitatissimum, Althaea
rosea, Juncus maritimus, J. acutus.
 197 RIZOID
RINGENT (lat. ringens, ringenti, ringent). Cascat, cu gura larg deschisa:
corola labiata la Lamiaceae (79.1).
RIPIDIU (gr. rhipis, rhipidos, evantai mic). Inflorescenta cimoasa ale caérei axe
florifere secundare se formeaza toate in acclasi plan, insa alternativ
fiecare axa sta pe partea postcrioara a axei mama (axa principala), adica
intre axa principala | si axa florifera II: Iridacene (70.4). Sin. cima unipard
in evantai.
RITIDOM (gr. rhitis, zbarcitura, rid), Complex de tesuturi peridermice suc-
cesive, sccundare si primare (resturi de scoarta primarA, periciclu, liber
primar si secundar) care inveleste trunchiul arborilor si radacinile cu
crestere secundara in grosime: 1. r. concentric, care se exfoliaza sub
forma de inele (ritidom inelar: Betula sp., Prunus cerasus) sau [asii
(ritidom fribros: Clematis vitalba, Vilis sp.); 2. r. solzos, care se exfoliaza
sub forma de solzi (placi mici) ca la Malus sp., Platanus sp., Picea sp.
La multi arbori, r. se exfoliaza greu ramanand pe trunchisub forma de
crapaturi caracteristice: Quercus sp., Robinia pseudacacia, Juglans Sp.
RIZICOM (gr. rhiz-, rhizo-, rhizus, rhiza, radacina). Termen general care se
refera la: 1. totalitatea radacinilor unei cormofite; 2. totalitatea forma-
tiunilor analoage radacinii (rizoizi) la unele talofite.
RIZINE (gr. rhiza, radacina). Prelungiri ale hifelor din cortexul inferior al
lichenilor cu rol in fixarea talului de substrat.
RIZOCAULA (gr. rhizo, radacina, kaulos, tulpina). Organ subteran in forma
de radacina tuberizata, rezultat dintr-o combinatie, in proportie diferita,
intre radacina si tulpina (hipocotil si epicotil), cu predominarea radacinii
principale: 1. la morcov (Daucus carota), .radacina" tuberizata rezulta din
tuberizarea radacinii principale la care se adauga axa hipocotila pe care
se insera frunzele; 2. la sfecla de zahar (Beta vulgaris), ,radacinile*
tuberizate rezulta din parliciparea predominanta a radacinii propriu-zise
sia unei mici parti (cap) din hipocotil pe care insera frunzele (46.1).
RIZOFOR (gr. rhiza, radacina, phoreo, a purta). Ramificatie nefoliata a tul-
pinii pe care se diferentiaza radacini adventive dihotomice: Selaginella
sp., Lycopodium sp.
RIZOID (gr. rhiza, radacina; eidos. asemanator). Parte a talului asema-
natoare radacinii cormofitelor cu rol in fixarea de substrat a acestuia si
intr-o oarecare masura in absorbtia apei cu sarurile minerale. Carac-
terizeaza unele alge brune (Macrocystis, Laminaria), briatele (Marchantia,
Polytrichum, Mnium); la Rhynia sp, dintre cormofitele fosile, rizoizii se
formau pe rizoniul subleran.
RIZOM 198

RIZOM (gr. rhizoma, manunchi de radacini). Tulpina subterana geofila,

cdrnoasa, cu noduri si internoduri, lipsita de piloriza, in care se depo-
ziteaza diferite substante de rezerva. De la nivelurile nodurilor se
difcrentiaza radacini adventive si muguri laterali (axilari) la subsuoara
unor frunze rudimentare numite sevame (solzi). Din muguri se dezvolta
tulpini supraterane care poarta frunze si flori. Cresterea in lungime se
realizeaza gratie mugurilor terminali sau axilari (46.4-7). Dupa simetria
lor se cunose: r. bilateral-simetrici si radiali (mai rar). Dupa directia de
crestere se cunosc: r. ortotropi sir. plagiotropt.
R. ortotropi sau drepti sunt microblaste [v.) verticale asemanatoare
radacinilor pivotante (Primula sp., Taraxacum sp.); r. plagiotropi pot fi
orizontali (Iris sp., Acorus calamus, Oxalis acetosella} sau oblici
(Convallaria majalis, Typha sp.).
Uneori, r. sunt drepti (Anemone nemorosa), serpuitori sau in forma de 5
(Polygonum bistorta).
Dupa forma lor, r. sunt cilindrici, comprimati, tuberiformi (Iris
germanica) sau_filiformi (Convallaria).
La unele Lamiaceae (Lamium album, Mentha sp. §.a.), rizomii se
deosebesc greu de baza tulpinilor supraterane.
R. lipsiti de frunze se pot confunda cu radacinile (Corallorhiza,
Epipogium).
Dupd cum tulpinile florifere, supraterane se formeaza din mugurii
terminali sau axilari, se deosebesc r. monopodiali (rhizoma indefinitum) si
r. simpodiali (rhizoma definitum).
in primul caz, tulpinile florifere se formeazd din mugurii axilari iar r.
creste in lungime prin mugurele terminal (Paris quadrifolia, Maianthemum
bifolium, Convallaria majalis, Oxalis acetosella).
In cazul r. simpodiali, tulpinile florifere se formeaza din mugurii termi-
nali sica urmare varful r. iese la suprafata solului in fiecare an: cresterea
in lungime se realizeaza prin ramificatiile provenite din mugurii axilari
(Polygonatum sp., Iris sp.).
La ferigi, muguriir. sunt acoperiti de numeroase scvame.
RIZOM ASIMILATOR [rhizoma assimilans). In mod obisnuit, rizomii sunt
lipsiti de cloroplaste, deci nu sunt fotosintetizatori (asimilatori). Uneori,
venind in contact cu lumina, devin partial asimilatori.
RIZOM CONTORTUPLICAT (rhizoma, contortuplicatum; r. bistortum). Rizomi
rasuciti spre interior, in forma de $: Polygonum bistorta.
RIZOM CU RAMIFICATIE MONOPODIALA (rhizoma indefinitum). Rizomi
care cresc (se alungesc) gratie mugurelui terminal ce ramane permanent
in sol; ramurile (axele) florifere supraterane iau nastere din muguril
199 RIZOMITRA

axilari. In acest caz, rizomul ramane permanent in pamant si are o

crestere continua indefinita: Paris quadrifolia, Maianthemum bifolium,
Convallaria majalis, Oxalis acetosella (46.5).
RIZOM CU RAMIFICATIE SIMPODIALA (rhizoma definitum). Rizomi care
cresc (se alungesc) gratie mugurelui terminal ce iese afara din sol, in
fiecare an formand tulpina florifera. Rizomul se prelungeste prin rami-
ficatiile sale provenite din dezvoltarea mugurilor axilari. Prin urmare,
rizomul are o crestere definita pentru ca axele anuale (ramificatiile) se
termina cu flori (la Polygonatum multiflorum, r. este periodic si geofil si
periodic fotofil): Polygonatum multiflorum, Acorus calamus, Iris sp.,
Convallaria majalis (46.4).
RIZOM MULTICAPITAT (rhizoma multiceps). Rizom terminat cu mai multi
muguri din care se formeaza tot atatea axe scurte florifere: Primula
acaulis, Armeria sp.
RIZOM OBLIC (rhizoma obliquum; r. praemorsum). Rizom plagiotrop, oblic
sau inclinal fata de axa orizontala. La unele specii, r. oblici apar brusc
scurtati ca si cand ar fi fost retezati sau muscati. In acest caz, ei se
numesc rizomi premorsi: Iris sp., Acorus calamus, Oxalis sp,
RIZOM ORTOTROP ([rhizoma orthotropicum; r. perpendiculare). Rizomi cu
crestere in linie dreapta sau verticala, adica pe directia de crestere
determinata de geotropismul pozitiv: Primula officinalis, Taraxacum
officinale.
RIZOM PLAGIOTROP (rhizoma plagiotropicum; r. orizontale; r. repens).
Rizomi cu directia de crestere oblica sau orizontala fata de cresterea
verticala, conform geotropismului pozitiv: Iris, Oxalis, Convallaria, Typha
sp., Acorus sp. R. p. pot fioblici si orizontali.,
RIZOM SCUAMAT (rhizoma squamata). Rizom acoperit cu scvame subtiri
Sau carnoase (frunze puternic reduse); acestea se dezvolta la nodurile
rizomului si ale mugurilor acestuia: 1. rizomii de la ferigi, Dentaria sp.,
Lathraea sp.
RIZOMITRA [gr. rhiza, radacina; mitra, turban). Scufie speciala, in forma de
degetar. cu rol protector, caracteristica varfului radacinii unor plante
acvatice. Este mult mai lunga decat piloriza si are alta origine decat
aceasta. Spre deosebire de piloriza, rizomitra nu se uzeaza si nu se
reinnoieste datorita faplului cA meristemul care a generat-o s-a epuizat
complet o data cu formarea ci: Hidrocharis morsus-ranae, Lemna minor,
Eichhornia crassipes (52.31). Sin. pungd radicald.
RIZOMORFA 200

RIZOMORFA (gr. rhiza, radacina:; morphe, forma). Manunchi rezistent de hife

miceliene cu aspect de cordoane groase, care patrund si se ramifica in
lemnul arborilor taiati, grabindu-le descompunerea. Are crestere ter-
minala si este capabil sa genereze noi corpuri sporifere: Armillaria melea.
ROMBOIDAL (gr. rhombos, romb; eidos, forma). Avand forma asemanatoare
unui romb alungit (prelung), acuminat: 1. frunzar.: Betula pendula,
Trapa natans.
ROSTEL (lat. rostelium, rostel). Proeminenta pe stigmat in forma de cioc, pe
care se gaseste bursicula (v.) la Orchidaceae (59.6;73.8).
ROSTRAT (lat. rosfratus, rostrat, cu rostru). Prevazut cu o prelungire in
forma de cioc (rostru): 1. silicva la Brassica nigra cu rostru de 2-3-mm:;
2. silicula de la Alyssum rostratum; 3. folicula dela Caltha sp.; 4. pastaia
de la Trigonella gladiata (85.11); 5. nucusoara de la Geraniaceae:
6. achena la Asteraceae (67.2).
ROSTRU (lat. rostrum, rostru, cioc). Prelungire in forma de cioc a unui organ:
1. foliculele de la Nigelia sativa, fructul de la Erodium cicutarium:
2. prelungire a gineceului, respectiv a fructului: Ranunculus sp.
(82.16,17;86.1-3,6,7,10;88.9,10).
ROTAT (lat. rofatus, rotat). Rotund si plan, in forma de roata sau de disc;
1. corola de la Sambucus nigra, Anagallis arvensis, Galium sp.,
Verbascum phlomoides, V. thapsus (78.8,9).
ROTUND (lat. rotundataus, rotundus, rotunjit, rotund). Rotunjit la varf sau la
baza: 1. baza laminei: Prunus mahaleb (25.6); 2. varful laminei:
Amelanchier, Anthyllis, Cotinus coggygria, Asarum europaeum,
Aristolochia clematitis (24.13).
ROZULAR (lat. rozularis, rozulatus, rozular). Prevazut cu rozeta; adunata in
rozeta (38.4). Frunzele de la Taraxacum officinale, Capsella bursa-
pastoris, Bellis perennis.
RUBESCENT (lat. rubens, rubescens, rubescent, rosiatic}. Vaginile rosiatice
ale frunzelor de la Fesstuca rubra.
RUDERAL (lat. ruderalis, ruderal). Care creste pe tercnuri parasite, necul-
tivate, gramezi de gunoaie, ruini: 1. buruieni r.: Lepidium rucerale,
Chelidonium majus, Poa annud.,
RUGOS (lat. rugosus, rugos, zbarcit, cutat, pliat, incretit): 1. silicva la
Rapistrum rugosum:; 2. fructul de la Galium molugo: 3. frunze r. la Salvia
officinalias; v. sifrunza.
201 RUPTIL
RUMINAT (lat. ruminatus, ruminat). Sinuat, zbarcit, scobit prin brazde
neregulate: 1. endosperm r.: 2. seminte r.
RUMPENT (lat. rumpens, ruampent). Fruct care, la maturitate, se rupe sau se
sfasie in segmente neregulare (10.6).
RUNCINAT (lat. runcinatus, runcinat). Frunza penat-fidata cu varfurile
lobilor bazali indreptati inapoi: 1. frunza de la Taraxacum officinale
(22.2).
RUPESTRU (lat. rupestris, stancos). Care creste pe stanci: Carex rupestris,
Agrostis rupestris, Sedum rupestre, Gypsophila petraea, Artemisia
petrosa.
RUPICOL (lat. rupicolus, rupicol). Care vegeteaza pe stanci, bolovanisuri:
Saxifraga sp., Festuca rupicola.
RUPTIL (lat. ruptilis, ruptil, care se rupe). Fruct uscat sau carnos care, la
maturitate, se rupe sau crapa brusc cu o usoara pocnitura, aruncand
semintele la o anumita distanta: 1. pastaia (lomenta) dela Coronilia varia,
Sophora japonica, Vicia sativa; 2. capsula de la Ricinus communis, Viola
tricolor, Oxalis acetosella.
SACAT (lat. saccatus, sacat, saciform). In forma de sac: 1. sepala sacata la
baza: Raphanus raphamistrum; 2. petala s.: Calceolaria sp., C ypripedium
sp. (76.14).
SACUL (lat. sacculus, saculet). Formatiune cu aspect de saculet (sac mic):
1. prelungirea bazala a caliciului la unele plante (10.11).
SAGITAT (lat. sagittalis, sagittarius, sagittiformis, sagitat). In forma de
sAgeata, cu doi lobi bazali egali, ascutiti, indreptati in jos: 1. limbul
frunzei la Sagittaria sagittifolia (23.17; 35.12); 2. baza laminei (25.11).
SAMARA (lat. samara, samara). Fruct uscat, indehiscent, monosperm, al
cdrui pericarp se prelungeste formand 0 aripa: 1. disamara (diachena)
formata din doud samare alipite: Acer platanoides; 2. monosamara
(monoachena) la care pericarpul se prelungeste formand o aripa:
Fraxinus sp., Ulmus sp.
Din punct de vedere morfogenetic, s. intra in categoria nuculelor (nuci-
mere), Ea provine dintr-un gineceu sincarp, bicarpelar, care la maturitate
se separa in doua fructulete (Aceraceae) (82.19-21). Sin. nuculd (nucu-
soara, nucimera).
SANGUINEU (lat. saguinalis, sanguineus, sanguineu). De culoare rosie ca
sangele: 1. frunzele de la Rumex sanguineus, Amaranthus cruentus,
Digitaria sanguinalis, Cornus sanguinea.
SARCOTESTA (gr. sarkos, carne; lat. testa, carapace). Invelisul carnos al
unor seminte: semintele de la Ginkgo biloba, Taxus baccata.
SARMENT (lat. sarmentum, ramura subtire, mladita, sarment). Stolon erba-
ceu subteran, lung si subtire, cu noduri de unde se formeaza radacini
adventive si frunze scvamiforme. Din mugurii terminali sau axilari se
203 SCAP

formeaza tulpinile florifere: 1. s. rizomatic, atunci cand stolonii se

formeaza din mugurii axilari ai rizomului: Circaea lutetiana, Trientalis
europaeus: 2. s. radical, atunci cand stolonii isi au originea in mugurii
radicali aditionali sau reparativi: Cirsium arvense, Sonchus sp.,
Euphorbia sp., Linaria vulgaris, Rubus idaeus. V. stolon.
SAXICOL (lat. saxatilis, saxicolus, saxicol). Care creste pe stanci sau prin
crapaturile stancilor: licheni, muschi, Allium saxatile, Lloydia serotina,
Coriusa matthioll,

SAMANTA (lat. semen, samanta). Complex de tesuturi de origine mixta,

materna si paterna, sau numai materna, respectiv paterna (cazul semiin-
telor apomictice), care face legatura intre generatiile succesive ale sper-
matofitelor. Ea constituie unitatca principala de reproductie a acestora
(90.1-15).
S. este alcdtuita din testd, endosperm si embrion. Prin urmare,
semintele sunt indivizi noi, plante complete, invelite in tesuturi trofice si
tesuturi de aparare, adaptate structural si functional pentru a rezista
conditiilor ecologice nefavorabile: 1. s. albuminate (endospermate), cu o
oarecare cantitate de endosperm pe care embrionul o va consuma in
timpul dezvoltarii sale: ricin, grau; 2. s. exalbuminate (exendaspermate)
eu endospermul consumat in timpul dezvoltarii embrionului. In acest
caz, embrionul isi depoziteaza substantcle de rezerva in coliledoane:
fasole s.a.
SCABRIUSCUL (lat. scaberulus, scabreilus, scabriusculus, scabriuscul,
scaberul). Organ putin (slab) aspru la pipait: 1. marginea frunzelor de la
Phragmites communis, Curex sp.
SCABRU (lat. scaber, scabratus, aspru). Acoperit cu peri aspri, rigizi, sau ex-
crescente aspre la pipait: 1. frunze, tulpini aspru paroase: Boraginaceae,
Poa sp., Calamagrostis sp.; 2. frunzele de la Ulmus scabra, Centaurea
orientalis $.a.

SCANDENT (lat. scrdens, scadent, urcator). Tulpina care urca pe diferite

suporturi cu ajutorul diferitelor structuri: 1. cu ajutorul carceilor: Vitis
vinifera, Parthenocissus sp., Cucurbitaceae (51.3); 2. cu ajutorul rada-
cinilor adventive: Hedera helix; 3. cu ajutorul perilor (ghimpilor) retrorsi:
Galium uliginosum, Rosa sp.: 4. prin invartire si rasucire in jurul supor-
tului: 1. plante volubile (v.). Sin. tulpini agdtdtoare.
SCAP (lat. scapus, scap). Tulpina articulata cu un singur internod lung si
complet lipsit de frunze: Taraxacum sp., Convallaria sp., Primula sp.,
SCAPIFORM 204

Tulipa sp., Galanthus nivalis. De multe ori, s. este o continuare a cau-

dexului (9.5,6).
SCAPIFORM (lat. scapiformis, scapiform). Cu tulpina florifera erbacee, nefo-
liata, asemanatoare scapului: Bellis perennis, Plantago sp., Utricularia
intermedia (57.10).

SCARIOS (lat. scariosus, scarios). De consistenta uscata si membranoasa,

subtire, semitransparenta, tare, de alta culoare decat verde: 1. corola
membranoasa: Plantago sp.; 2. involucru intern: Centaurea jacea.
SCLEROCARP (gr. skleros, dur, rigid, uscat; karpos, fruct). Invelisul dur al
unor fructe: cu pericarpul sau endocarpul sclerenchimatice.
SCLEROT (gr. skleros, tare, dur). Formatiune de rezistenta, dura, compacta
la unele ascomicete, alcadtuita la exterior dintr-un paraplehtenchim foarte
compact, iar la interior dintr-un prozoplehtenchim, rezultata din intre-
teserea laxa a hifelor miceliene. Scleratii se formeaza in locul boabelor de
secara din. spicele atacate de Claviceps purpurea (Cornul secarei).
SCORPIOID (gr. skorpios, scorpion; eiclos, asemanare). Curbat in forma de
coada de scorpion: 1. cimd s. (cincin), inflorescenta (v.) la care bracteile si
ramurile sunt dispuse in planuri diferite (Boraginaceae).
SCUTAT (lat. scutatus, de forma unui scut). Limbul foliar de forma unui scut
ca la Rumex scutatus.

SCUTULET (lat. scutellum, scutulet, scutel). De forma unui scut mic:

1. singurul cotiledon al embrionului la Poaceae (Gramineae); 2. apen-
dicele labiului superior al caliciului la Scutellaria (Lamiaceae).
SCVAMA (lat. squama, scvama, sola). Frunzd rudimentara in forma de solz,
nepetiolata, incolora sau de un galben deschis-maroniu-brunie care pro-
tejeaza diferite organe vegetative subterane (rizomi, bulbi, stoloni) sau
supraterane (tulpinile plantelor parazite) (77.1,2): 1. antodiile de la
Asteraceae; 2. bulbii de la Liliaceae (Tulipa sp., Allium sp.)}; 3. petiolul de
Ceterach officinarum.
SCVAMOS (lat. squamosus, solzos, scuamos). Acoperit cu scvame (v.):
1. muguri; 2. antodiile de la Asteraceae; 3. tulpina de la Neottia; 4. frunze
de la Ceterach officinarum, Equisetum sp.; 5. rizomii de la Athirium sp.,
Polypodium sp., Notholaena marantae; 6. petiol indesit scvamos la
Notholaena marantae; 7. petiol si rahis (v.) acoperite cu scvame brun-
roscate la Dryopteris_filix-mas.
205 SEMICILINDRIC

SCVAROS (lat. squarrosus, scvaros, rigid). Rigid si larg etalat in toate direc-
tiile (2.16; 26.37) : 1. tulpina rigida de la Cichorium intybus; 2. inflores-
centa la Crambe maritima.
SECTAT (lat. sectus, sectat). Lamina prevazuta cu incizii mari care ating
nervura mediana (frunze cu nervatiune penata) sau pana la baza limbului
(la frunzele cu nervatiunea palmata). Frunzele sectate pot fide tip penat
sau palmat: 1. penat-sectata la Valerlana officinalis s.a.; 2. palmat-
sectata la Cannabis sativa, Helleborus purpurascens §.a.
SECTIUNE (lat. sectio, secare, a taia). Taietura foarte fina efectuata intr-un
organ vegetativ sau reproducator in vederea analizarii sale la microscop:
1. s. transversald, atunci cand planul de sectionare trece perpendicular
pe axa; 2. s. longitucinal-radiard, cand planul de sectionare trece paralel
cu directia razelor medulare, neaparat prin axa; 3. s. longitudinal-tan-
gentiald, cand planul de sectionare trece paralel cu axa (la oarecare
distanta de axa), perpendicular pe axele medulare.
SECUNDAR (lat. secundarius, secundar). De ordinul al doilea, ca origine si
pozitie: 1. structura s. a radacinii, tulpinii etc. determinata de meriste-
mele s.; 2. ramificatiis. ale radacinii, tulpinii.
SEGETAL (lat. segetalis, segetal). Buruieni care cresc prin semanaturi:
Papaver rhoeas, Centaurea cyanus, Cirsium arvense, Convolvulus
arvensis §.a.
SEGMENT (lat. segmentum, segment). Una dintre diviziunile organului sectat
(11.1): 1. s. primar — componenta a frunzei sectate, inserat pe rahis si
traversata de nervuri secundare: Dryopteris filix-mas $.a.; 2. s. secundar
— componenta a segmentelor primare cu sau fara nervuri tertiare:
Dryopteris cristata; 3. s. steril (trofofila); 4. s. fertil (sporofila).
SEMIAPLEXICAUL (lat. semi, pe jumatate: amplexicaul, cu baza dilatata,
imbratisand tulpina sau ramura). Frunze care imbratiseaza jumatatea
tulpinii: 1. frunze la Inula britannica, Picris hieracioides, Conringia sp.,
Pulicaria dysenterica, Isatis sp. (32.3,4); 2. prefloratie semiamplexa cand
cele doua elemente ale caliciului se invaluie unele pe altele: Papaver sp.
(36.17).
SEMIARBUST (lat. semi, jumatate; arbustum, arbust). V. subarbust.
SEMICILINDRIC (lat. semicylindraceus, semicylindricus, semicilindric).
1. frunza de la Triglochin maritimus, Allium sphaerocephalum; 2. petiolul
de la Clematis flammula (53.12).
 ie
pene
SEMICIRCULAR 206

SEMICIRCULAR (lat. semicircularis, semicircular, semirotund). Tulpina,

petiol, semicirculare in sectiune transversala.
SEMIDECURENT (lat. semidecurrens, semidecurent). Pe jumatate decurent:
1. frunza de la Verbascum phlomoides s.a.
SEMIINFERIOR (lat. semiinferus, semiinferior). Cu ovarul aderent de recep-
tacul numai in jumatatea inferioara: 1. gineceu semiinferior.
SEMILOCULAT (lat. semilocularis, semiloculatus, semilocular), Cu lojile
incomplet inchise sau incomplet separate prin septe, asa incat acestea
comunica intre ele (6.10).
SEMILUNAR (lat. semilunaris, semilunar). In forma de semiluna sau de
secera (23.12): 1, stipele la Passiflora sp.; 2. seminte la Vaccinium sp.
SEMINAL (lat. seminalis, seminal). Referitor la seminte, care apartine se-
mintei: 1. rafa seminala; 2. periseminalila Gossypium sp.
SEMINOGENEZA (lat. semen, samanta: genesis, geneza. formare). Procesul
de diferentiere a semintei dupa fecundatia ovulului.
SEMIORBICULAR (lat. semiorbicularis, semiorbiculatus, semiorbicular,
semirotund). Jumatate dintr-un cere (1.19). Sin. semicircular.
SEMIPARAZIT (lat. semiparazitus, semiparazit: semi, jumatate: gr.
parasitos, parazit). Planta partial parazita care absoarbe apa si saruri
minerale de la planta gazda si intr-o proportie mica si substante elabo-
rate, deoarece in cea mai mare parte si le pregateste singura prin
fotosinteza: Viscum album, Loranthus europaeum, Melmpyrum sp.,
Euphrasia sp. Sin. hemiparazit.
SEMISAGITAT (lat. semisagittatus, semisagital). De forma unei jumatati de
sageata: 1. stipelele dela Lathyrus sp.
SEMPERFLORENT (lat. semperflorens, semperflorent). Care infloreste in tot
timpul anului: Begonia semperflorens, [beris semperjlorens.
SEMPERVIRENT (lat. sempervirens, sempervirescent, sempervirent,
sempervirescent, permanent verdc). Plante permanent verzi (si in timpul
iernii), De fapt, frunzele cad [se schimba) succesiv dupa cativa ani: Buxus
sempervirens (2-4 ani), Picea abies (2-12 ani), Pinus sylvestris (2-5 ani),
Abies alba (2-8 ani).

SEMPERVTY (lat. sernpervivum, sernperviv). Care traiesle mereu: pururea

verde. V. sempervirent.
207 SERICEU

SEPALA (lat. sepalum, sepala). Element component al caliciului, in general

de culoare verde, cu rol de aparare (74.9-13).
SEPALOIDA (lat. sepaloideus, sepaloid; sepalum, sepala; gr. eidos, asema-
nator). Corola ale carei petale sunt verzi, de aceeasi culoare cu sepalele:
Luzula sp.
SEPT (lat. septum, sept (pl. septuri), perete). Perete care separa sau desparte
o cavitate in doua cavitati. Sin. disepiment.
SEPTAT (lat. septatus, compartimentat, separat). Cavitate compartimentata
cu ajutorul peretilor (septurilor) completi sau incompleti (semiseptat):
1. ovar mono-, bi, tri-, multiseptat.
SEPTICID (lat. septicidalis, septicidus, septicid). Dehiscenta a capsulelor
valvicide, care se realizeaza prin dedublarea (desfacerea) peretilor de
separatie (in cazul gineceelor sincarpe, cenocarpe) sau desfacerea
suturilor marginilor carpelelor (in cazul gineceelor sincarpe, paracarpe),
prin scindarea acestora. In ambele situatii, semintele raman prinse pe
valve: Digitalis sp., Hypericum sp., Monotropa sp., Colchicum autumnale,
Ricinus communis s.a. (82.2; 88.3,4).
SEPTIFRAG (lat. septifragus, septifrag). Dehiscenta a capsulelor valvicide [v.)
care se realizeazA prin ruperea peretelui de o parte si de alta a septelor
transversale (in cazul gineceelor sincarpe-cenocarpe) sau de o parte side
alta a placentelor parietale (in cazul gineceelor sincarpe-paracarpe).
Semintele raman prinse pe axa centrala in primul caz si pe valve in cel de
al doilea: Convoluulus sp., Fritillaria sp., Datura stramonium,
Rhododendron sp. (82.4; 88.1).
SERAT (lat. serratus, serat). Marginea frunzei cu dintii ascutiti aplecati spre
varful organului, ca dintii de fierastrau (27. 1,3,6-18; 76,3): 1. profund
s. (27.3); 2. grosier s. (27.4); 3. serulat (27.5); 4. usor s. (27.6); 5. acut
s. (27.7); 6. obtuz s. (27.8); 7. crenat s. (27.9); 8. alipit s. (27.10); 9. ci-
liats. (27.11); 10. setos s. (27.12); 11. spinuloss. (27.13); 12. glandu-
los s. (27.14): 13. distantat s. (27.15); 14. dublu s. (27.16); 15. inegal
s. (27.17); 16. retrors s. (27.18).
SERIAL (lat. serialis, serial, seriat}, Dispus in serii longitudinale /transver-
sale: 1. muguri axilari suplimentari dispusi unul in spatele celuilalt:
Lonicera sp., Gleditschia sp.
SERICEU (lat. sericeus, sericeu, matasos). Cu perii matasosi, fini si culcati
(12.19): 1. frunze pe dos sericeu paroase: Potentilla emilii-Popii, Alchemilla
 ee
SERPENTIFORM 208

ee
obtusa, Salix alba, Populus alba s.a.; 2. tulpina in partea superioara si

Set
inflorescenta alipit sericeu-paroase: Potentilla aurea.
SERPENTIFORM ([lat. serpentiformis, serpentiform). De forma flexuoasa a
sarpelui: 1. rizomii de forma litereiS$: Polygonum bistorta.
SERULAT (lat. serratulus, serulat; serrula = fierastrau mic). Marginea frunzei
fin serata: Cerasus serrulata (27.5).
SESIL (lat. sessilis, sesil). Lipsit de petiol sau peduncul (16.13): 1. frunza
lipsita de petiol vizibil: Sedum maximum, Euphorbia gerardiana, Viscum
album; 2. flori sau fructe lipsite de pediceli vizibili: Daphne mezereum,
Polygonum aviculare, Orchis sp., Quercus sessiliflora; 3. frunzele s. pot fi:
amplexicaule, concrescute, decurente (v.); 4. stamine s.: Pinus sp., Larix
sp.; 5. stigmat s.: Papaver sp.
SETACEU (lat. setaceus, setifer, setiform, aspru, rigid). Formatiuni lungi.,
rigide si foarte subtiri (23.1): 1. frunzele de la Festuca duriuscula, Nardus
stricta, Achillea setacea, Schoenoplectus setaceus.
SETA (lat. seta, seta). Formatiune alungita, rigid, aspra: 1. par aspru, rigid
(16.1-3; 74.3); 2. pedicelul capsulei
la Bryophyta.
SETIFORM (lat. setiformis, setiger, setaceus, setiform). Cu peri lungi, rigizi,
grosi sirari: 1. caliciul la Silene dubia; 2. tulpina la Picris sonchoices;
3, de consistenta si forma parului de pore: frunzele de Schoenoplectus
setaceus.
SETOS (lat. setosus, setos, setulos). Abundent acoperit cu peri setacei:
neregulat dispusi: Onosma arenarium, Symphytum officinale, Aconitum
setosum, Crepis setosa, Papaver rhoeas (12.24; 26.4, 15,30).
SETULA (lat. setula, setula). Seta mica, adica par mic, aspru, rigid si lung
(16.2).
SEXUAT (lat. sexuatus, sexuat). Prevazut cu organe sexuale barbatesti si
femeiesti: 1. reproducere s., realizata prin fecundatia a doi gameti de sex
opus.
SFEROIDAL (gr. sphaira, glob; eidos, asemanare). De forma sferica sau
slobuloasa (4.3; 42.20).
SICONA (sr. sykon, smochina). Fruct compus, tip de poliachend, alcatuit din
mai mulle achene inchise intr-o urnd carnoasa rezultata din hiper-
trofierea inflorescentei: Ficus carica.
209 SIMPODIU

SIGMOIDEU (er. sigmoideus, ca litera dreceasca sigma). Organ curbat in

forma literei .S" (sigma): 1. rizomul de la Polygonum bistorta (1.9).
SILICULA (lat. silicula, silicula). Fruct uscat dehiscent. rar indehiscent,
provenit dintr-un gineceu bicarpelar, ale carui dimensiuni (latimea si
lungimea) sunt aproximativ egale. Intre cele doua carpele exista un perete
fals numit diafragmd, sustinut de replum; caracterizeaza Brassicaceele
(87.4,5,8,9): 1. s. latisepta: Alysum sp. (87.8); 2. s. angustisepta:
Thiaspi sp. (87.9); 3. s. indehiscenta: Jsatis sp., Rapistrum sp.; 4. s. inde-
hiscenta rostrata: Bunias orientalis, Euclidium syriacum; 5. s. compri-
mata: Biscutella laevigata; 6. s. obovoidala sau piriforma: Camelina sp.;
7. Ss. globuloasa: Alyssoides sp.; 8. s. triunghiular obcordata: Capsella
sp.; 9. s. cordat ovata (indchiscenta): Cardaria sp.
SILICVA (lat. siliqua, silicva). Fruct uscat dehiscent provenit dintr-un gine-
eeu bicarpelar ale carui dimensiuni (latimea si lungimea) sunt evident
inegale. Intre cele doua carpele se aflA un perete fals numit diafragmd,
care este sustinuta de replum (87.6,7). 5. se deschid de jos in sus, prin
doua valve: 1. s. cuo singura nervura pe valva: Alliaria sp.; 2. s. rostrata:
Sinapis alba, Brassica oleracea; 3. s. nerostrata; valva 3-n nervate:
Sisymbrium sp.; 4. s. de 7 ori mai lunga decat lata: Draba sp. Din punct
de vedere morfogenetic s. reprezinta o capsuld.
SIMETRIE (cr. symetros, simetrie). ,Proprietatea unui organ de a fi format
din parti identice care se repeta cu regularitate in structura sa." Dupa
numarul de planuri de s. care pot trece printr-un organ vegetal, acesta
poate avea simetrie radiald, bilaterald, monosimetrie, sau poate fi
asimetric.
SIMPETAL (gr. sym, syn, impreuna; petalon, petala). Cu petale concrescute.
V. gamopetal.
SIMPODIU (gr. sym, syn, cu, impreuna; pous, podos, picior). Tip de ramifi-
catie: 1. ramificatie dihotomica alcatuita dintr-o axa principala numita
picior, din varful caéreia se diferentiaza doua axe secundare inegale;
numai unul dintre cele doua brate se dezvolta si se ramifica la randul sau.
Ramurile de varste si ordine diferite se insera cap la cap si dau nastere
unei axe compuse (neunitare), care da impresia unei tulpini unitare,
ramificate: Selaginella sp., Lycopodium sp.; 2. ramificatie laterala la care
axa principala mai putin dezvoltata decat axele secundare se termina cu
cate o floare; este alcatuita dintr-o succesiune
de axe secundare de varste
si ordine diferite: Tilia sp., Betula sp., Fragaria sp., Ulmus sp. (81,5).
 A,
a
es
SIMPLU 210

ie
SIMPLU (lat. simplex, simplici, simplu, necompus). Neramificat: 1. tulpina

a
[(monocaula v.): Tulipa sylvestris s.a.; 2. Urtica dioica, Pelargonium sp.

es
ie a
SINANDRE (gr. syn, impreuna; aner, ancdros, barbat; synandrae). Grup de
angiosperme in care sunt incadrate plantele la care staminele sunt
concrescute (androceu gamostemon): Asteraceae. V. monadel/.
SINANDRIU (gr. syn, impreuna; aner, andros, barbat). Tub staminal, rezultat
din concresterea totala a staminelor: 1. androceul la Asteraceae;
2. floarea masculina de la Ephedra este alcatuita dintr-un sinandriu
rezultat din concresterea a 2-8 stamine protejate de un periant din doua
catafile.
SINANGIU (gr. syn, impreuna; aggeyon, vas). Structura rezultata din con-
cresterea mai multor sporangi terminali.
SINANTERIE (gr. syn, impreuna; antheros, care infloreste, inflorit). Andro-
ceu monadelf alcatuit din stamine cu antere concrescute, filamentele
ramanand libere. Concresterea este intotdeauna congenitala: Asteraceae.
SINCARP (gr. syn, impreuna; Karpos, fruct). Gineceu alcatuit din carpele
concrescute: Linum sp., Primula sp., Tulipa sp. s.a. V. cenocarp.
SINCOTILIE (gr. syn, impreuna:; kotyledon, cotiledon). Concresterea cotile-
doanelor.
SINFLORESCENTA (gr. syn, impreunéa; lat. florescentia, inflorire). Inflores-
centa complexa, compusa din inflorescente complexe de rang inferior.
Este alcatuita dintr-o zona vegetativa urmata de zone de inhibare si zone
florifere de imbogatire laterale, numite coflorescente sau paracladii. Axa
principala se termina cu o florescenta principala separata de coflores-
cente printr-un internod bazal (72.3).
SINISTRORS (lat. sinistrorsus, intors de la dreapta spre stanga). Curbat de la
dreapta spre stanga, adica in sensul invers de miscare a acelor unui
ceasornic: 1. carcel, tulpina (51.2); 2. floare sinistrosa la Ranunculus sp.
V. volubil.
SINPETAL (gr. syn, sym, impreuna cu; petalon, petala). Cu petalele con-
crescute: Linaria vulgaris, Syringa vulgaris, Symphytum sp., Ballota
nigra, Centaurea sp., Taraxacum officinale $.a. Sin. gamopetal {v.).
SINTEPAL (gr. syn, sym, impreuna cu: lat. tfepalum, tepala). La care tepalele
periognului sunt cel putin la baza concrescute: Convallaria majalis,
Muscari sp.
211 SOROZA

SINUAT (lat. sinuatus, sinuat). Cu sinuozitati: 1. marginea frunzei intreaga

prezinta ondulatii ca la Fagus sylvatica, Quercus petraea; 2. varful frun-
zei (24.16): 3. baza laminei (25.8). Sin. undulat {v.).
SINUS (lat. sinus, sinus, pl. sinusuri). Spatiul dintre doi lobi (segmente)
foliari (11.1): 1. s. bazal apert (deschis) — spatiul dintre segmentele
laterale (35.17); 2. s. bazal inchis (35.18); 3. s. bazal dilatat (35.19);
4, 5, bazal neted (35.20); 5. s. lateral — spatiul dintre segmentele bazale
si petiol.

SISTEM RADICULAR (lat. systema radicum). Modul de dispunere a radi-

celelor in raport cu radacina principala. Se cunose: 1. s.r. pivotant;
2.s.r.ramuros;: 3. s.r. fasciculat.
SISTEMATICA PLANTELOR (lat. systema plantarum). Stiinta care se ocupa
cu studierea diversitatii plantelor in vederea clasificarii lor pe baza prin-
cipiilor teoretice elaborate de taxonomic.
SOBOL (lat. soboles, ramura subtire, lastar, sobol). Stolon subteran erbaccu
lung si subtire, cu internoduri lungi si noduri putin umflate, la nivelul
carora se formeaza radacini adventive. S. se formeaza din mugurii de pe
rizomi si servesc la inmultirea plantelor pe cale vegetativa: Agropyron
repens, Euphorbia cyparisias, Robinia pseudacacia, Equisetum sp.,
Convailaria majalis.
SOLID (lat. solidus, solid). Compact, plin, dens: 1. tulpina de la Zea mays,
Bambus sp.; 2. frunza omogena de la Sedum sp., Sempervivum sp.
SOLITAR (lat. solitarius, solitar). Intr-un singur exemplar: 1. flori s. termi-
nale: Tulipa sp., Galanthus sp.; 2. flori s. axiale: Vinca minor, Papaver
somniferum, Tulipa sylvestris, Ficarla verna.
SOR (gr. soros, gramada). Grup de sporangi asezati pe fata inferioara a
frunzelor, acoperiti uneori de induzie [v.), la ferigi, sau grupe de saci
polinici —la Cycadine (92.4-14).
SORALA (gr. soros, gramada). Lagar de soredit.
SOREDII (gr. soros, dramada; eidos, asemanator), Fragmente de tal la licheni
alcatuite din hife micclicne si gonidii de alge; in condit:i prielnice dau
nastere la taluri (indivizi) noi.
SOROZA (or. soros, gramada). Fruct compus rezultat din gruparea fructelor
provenite din mai multe flori, asezate unele langa altele, la care inveli-
surile florale si axcle florilor devin carnoase dupa fecundatia ovulelor:
1. soroza (duda) de la Morus sp. provine din invelisurile florale care devin
SOZOLOGIE 212

carnoase; 2. soroza de la Ananas sp. rezulta atat din invelisuri cat si din
axele florale care devin carnoase.
SOZOLOGIE (gr. sozo, a salva; logos, stiinta). Disciplina care are ca obiectiv
conservarea naturii; cand elementul ocrotit este un mediu de viata oare-
care cu diferite cenoze, vorbim de cenosezologie (rezervatii, parcuri natio-
nale/naturale s.a.), iar cand ne referim la specii/specimene vorbim de
autosozologie.
SPADICE (gr. spacix, ramura de palmier). Inflorescenta racemoasa alcatuita

a
dintr-o axa principala, carnoasa, pe care sunt prinse florile masculine si
feminine sesile, protejate de o bractee mare numita spata: 1. s. acoperit
pana la varf cu flori; florile sunt hermafrodite cu exceptia celor terminale

SS
care sunt masculine, rar sterile (Calla sp.)}; 2. s. cu apendicul terminal
neacoperit cu flori; florile sunt unisexuate, cele masculine — superioare,

eS
cele feminine — inferioare. Atat intre florile masculine si feminine, cat si
deasupra celor masculine se afla flori sterile, rudimentare, globuloase, cu
varful filiform (Arum sp.) (66.1.2).
SPARSIFLOR (lat. sparsiflorus, sparsiflor). Cu florile din inflorescenta
imprastiate sau spatiate, rare, laxe: 1. Myosotis sparsiflora, cu 3-9 flori in
inflorescenta.

SPATA (gr. spathe, spata). Bractee mare (hipsofila) care protejeaza unele
inflorescente sau flori: 1. protejeaza inflorescente la Arum sp., Zea mays,
Calla sp., Acorus sp., Anthurium sp.; 1. protejeaza florila Galanthus sp.,
Leucojum vernum.
SPATULAT (gr. spathe, spata). In forma de lopatica, cu varful rotunjit si lung
atenuata la baza (se ingusteaza treptat spre baza) (23.14): 1. frunzele de
la Bellis perennis, Amaranthus blitoides; 2. frunzele bazale de la
Hieracium alpinum.
SPECIE (lat. species, specie). Grupare de indivizi omologi (cu aceleasi parti-
cularitati morfologice si genomice), cu stabilitate relativa determinata de
conditiile de mediu. Fiecare specie este denumita prin doua cuvinte
latine, dintre care unul este numele generic (scris cu majuscule]), iar al
doilea este numele specific (scris cu litera mica).
Denumirile genurilor sunt substantive, originare din limba latina
(Populus, Taraxacum) sau greaca (Helianthus), sau dedicate unor mari
botanisti (Linnaea in onoarea lui C. Linné), nume de localitati sau tari
(Bucegia romanica, Hepatica transsilvanica, Stipa danubialis).
In natura, s. este reprezentata de un mumar variabil de indivizi.
213 SPERMOTILIU

Sistematicienii au simtit nevoia de a separa in sanul s. unitati mai mici

bazate pe caractere de mai mica importanta decat cele ale acesteia.
I. Aceste unitati subordonate speciei sunt: subspecia (ssp.), varietatea
(var.) si forma (f.), respectiv subvarietatea sau subforma.
Subspecia (ssp.) este o unitate mai mica decat s.: Quercus petraea ssp.
polycarpa (Schur) Soo, Thlaspi dacicum Heuff. ssp. banaticum.
Varietatea (var.) este o unitate inferioara subspeciei: Nymphaea lotus
L. var. thermalis.
In cazul plantelor cultivate se foloseste termenul de cultivar (soi): Pinus
nigra cv. italica,
Forma (f.) este o unitate subordonata varictatii.
Dupa Ch. Darwin, varietatile si formele nu sunt altceva decat s. in
devenire.
II. Unitati de clasificare superioare s.: genul (g.), familia (fam.), orcdinul
(Ord.), Clasa (Cls.), Filum (Increngatura).
Genul (g.) este alcatuit din speciile cele mai apropiate intre ele: Pinus
nigra, P. sylvestris, P. cembra, P. montana apartin accluiasi gen Pinus.
Familia (Fam.) este o unitate sistematica superioara genului. In limba
latind este indicata prin terminatia aceae: Fam. Rosaceae,
Ranunculaceae; familia Ranunculaceae cuprinde mai multe genuri ca:
Ranunculus, Ficaria, Actaea, Anemone, Clematis, Hepatica, Adonis,
Helleborus, Trollius, Aquilegia, Aconitum, Delphinium.
Ordinul (Ord.) este 0 unitate sistematica superioara familici. Numele
ordinului este caracterizat prin terminatia-ales: Rosales, Ranales.
Ordinul Ranales (Ranunculales) contine familiile: Ranunculaceae,
Paeoniaceae, Berberidaceae.
Clasa (Cls.) reuneste mai multe ordine apropiate. Terminatia clasei -
phyceae (la alge), -mycetes {la ciuperci), -atae (la cormofite): Cls.
Conjugatophyceae, Cls. Ascon ycetes, Cls. Dicotyledonatae.
increngdtura (incr.) sau fum (Fil.) reuneste mai multe clase.
Terminatia este phyta: Chlorophyta, Gymnospermatophyta,
Angiospermatophyta.
Toate increngaturile la un loc aledtuiesc Regnul vegetal (v.).
SPECIMEN (lat. specimen, exemplar, esantion). Planta intreaga sau numai
un fragment, destinat studiului.
SPERMATOFITE (gr. sperma, samanta; phyton, planta; Spermatophyta).
Plante cu flori siseminte: Gymnospermatophyta, Angiospermatophyta.
SPERMOTILIU (gr. sperma, samanta; tyle, proeminenta). Proeminenta a
invelisului ovulului anatrop situata deasupra halazei; la seminte se
prezintA sub forma de carunculd (v.) sau strofiold (v.) (90.6,12).
SPIC 214

SPIC (lat. spica, spic). Tip de inflorescenta racemoasa: 1. s. simplu, alcatuit

dintr-o axa principala rigida, nedeterminata (cu crestere continual),
intotdeauna mai dezvoltata decat axele secundare. Pedicelii florali fiind
extrem de scurti, florile dispuse la subsuoara bracteilor par a fi sesile:
Plantago sp., Carex sp.; 2. s. compus este alcatuit dintr-un numar de
spice simple numite spiculete dispuse alternativ pe o axa comuna numita
rahis (v.) aleatuita din noduri si internoduri. La Triticum aestivum, s. este
aleatuit dintr-o axa comuna numita rahis formata din segmente scurte,
latite, user umflate. La locul de unire a segmentelor, numit cdledi, nod
sau prag este fixat cate un spiculet sesil 2-5-flore (66.7; 68.7; 73.7;
83.20).
SPICIFORM (lat. spiciformis, spiciform). In forma de spic: panicul spiciform
la Alopecurus sp., Phleum sp., Setaria sp.
SPICULET (lat. spicula, spiculet). Floare sau inflorescenta (racemoasa) —
element al spicului compus. Este alcatuit dintr-o axa (axa spiculetuluil,
la baza careia se afla doua bractei (hipsofile) numite glume. Mai sus (spre
ovar) pe axa spiculetului, se afla 3-4 perechi de bractei numite palei
(glumele). La baza ovarului fiecarei flori se afl doua mici bracteole numite
glumelule sau lodicule: 1. s. uniflore: Anthoxantum odoratum, Hordeum
sp., Nardus stricta, Melica sp., Phleum sp., Alopecurus sp.; 2. s. 2-flore:
Secale cereale, Arrhenatherum; 3. s. multiflore: Triticum aestivum (2-10
flori], Poa sp., Festuca sp. (66.8,9; 73.6).
SPIN (lat. spina, spin, ghimpe). Formatiune de origine caulinara sau foliara
lare si ascutita ([pungenta), simpla sau ramificata: 1. s. de origine cauli-
nara (spina caulina): Prunus spinosa, Gleditsia sp., Rosa sp. (16.5,7):
2. s. de origine foliara (spina _foliacea): Robinia pseudacacia, Opuntia sp..
Berberis vulgaris.
SPINOS (lat. spinosus, spinos, ghimpos). Prevazut cu spini(shimpi): Prunus
spinosa, Gleditsia triacanthos, Cirsium sp. s.a. (13.3).
SPINULOS flat. spinulosus, spinulos). Prevazut cu spinisori: Rosa
spinosissima; frunza de la Cirsium arvense (26.5,31).
SPIRALA GENERATOARE — Linia spirala care uneste punctele de insertic
ale frunzelor, mergand de jos in sus sau de sus in jos, pastrand ordinea
varstei lor. O frunza de pe spirala generatoare este intotdeauna mai
tanara decat frunza urmatoare asezata mai jos, dar este mai batrana
decat cea asezata mai sus. V. si homocromie, antidromie. filotaxie.
SPIROCICLIC (gr. speira, spirala; kyklos, ciclu). Dispozitie a elementelor
florale intocmai ca si niste frunze alterne, de-a lungul unei spirale: 1. lao
215 SPOROFIT

floare de Calycanthus sp. elementele florale sunt dispuse pe o singura

spirala, pastrand aceeasi divergenta de la sepale pana la carpele; 2. la
Ranunculaceae se observa insé cd, o data cu trecerea de la sepale la
petale, se schimba si valoarea unghiului de divergenta. De exemplu, la
Adonis sepalele sunt dispuse la un unghi de divergenta de 3/5, iar
petalele, staminele si carpelele, in divergenta de 3/8. Dispozitia spiro-
ciclica mai este intalnita la Magnoliaceae, la Conifere (81.4).
SPONTAN (lat. spontaneus, necultivat). Planta care creste in stare salbatica,
necultivata. In Romania, cresc spontan aproximativ 3 400 specii angios-
perme (+900 specii hibride), 10 specii gimnosperme, 70 specii ferigi,
800 specii briofite, 1 500 specii licheni, peste 400 specii ciuperci si
2 000 specii alge.
SPOR (gr. spora, spor, samanta). Germene asexuat, unicelular, specializat,
haploid. Se cunose: 1. s. obligatori (spor in sens strict), care se gasesc
intotdeauna la limita dintre cele doua generatii (93.8); 2. s. facultativi
(gonidii), ce au proprietatea de a reproduce faza din care s-au format.
Dupaé forma lor, s¢ cunose: 1. macrospori —s. formati in urma meiozei,
din care se diferentiazA gametofitul feminin; 2. microspori —s. formati in
urma meiozei, din care se diferentiaza gametofitul masculin.
SPORANGE (gr. spora, spor, samanta; aggeyon, vas). Organ in care se
formeaza si se dezvolta spori, delimitat de un invelis celular, monostra-
tificat: arhegoniate, angiosperme (92.4-14; 93.7,9).
SPORANGIOFOR (gr. spora, samanta; aggeyon, vas; fero, a purta). Suportul
sporangelui (92.12).
SPOROCARP (gr. spora, spor, samanta; karpos, fruct). Formatiune speciala
in care se diferentiazA micro- si macrosporangi. Toamna, sporocarpiile se
desprind si cad la fundul apei. | welisul lor putrezeste si, astfel, sporangii
devin liberi. Sporii germineaza in interiorul sporangilor: Salvinia natans,
Azola sp.
SPOROCIST (gr. spora, spor; kystis, cavitate, vezicula). Organ in care se
formeaza si se dezvolta spori, delimitat de un perete celular: alge, ciu-
perci, angiosperme.
SPOROFILA (gr. sporos, spor; phyllon, frunza). Frunza modificata purtatoare
de sporangi (92.3; 93.7-9): 1. microsporofila — poarta microsporangi cu
microspori; 2. macrosporofild — poarta macrosporangi cu macrospori.
SPOROFIT (gr. spora, spor; phyton, planta). Generatia diploida din ciclul de
viata digenetic (v.) producatoare de germeni asexuati sau spori. Incepe cu
SPOROGON 216

zigotul (diploid) si se finalizeaza cu formarea celulelor reproducatoare

asexuate (haploide) sau meiospori. Sin. generatie asexuatd. V. gametofit
(G.).
SPOROGON (gr. spora, spor, samanta; gonos, urmas). Organ rezultat dupa
fecundarea oosferei din arhegon de catre un anterozoid. Din zigotul
rezultat se formeaza s. (2n), alcatuit din setd si capsuld, In capsula se
formeaza sporii (briosporii): Bryophyta. Sin. sporofit (v.), ,embrion”.
STAGNAL (lat. stagnalis, stagnicolus, stagnatilis). Care creste in apele
statatoare: balti, elestee, mocirle: Callitriche stagnalis.
STAMINA (gr. stemon, fir, stamina; lat. stamen, stamina). Element al
androceului alcatuit din filament si anterd in care se formeaza polenul
(56.11-13; 59; 74.1). Numarul s. este variabil. Se cunosc plante:
1. monandre (Hippuris); 2. diandre (Oleaceae); 3. triandre (Poaceae,
Iridaceae); 4. tetrandre (Trapa natans, Lamiaceae}; 5. pentandre
(Primulaceae, Apiaceae, Cannabaceae, Asteraceae); 6. hexandre
(Berberidaceae, Brassicaceae); 7. heptandre; 8. octandre; 9. eneandre
(Medicago sp., Trifolium sp.. Astragalus sp., Qnobrychis sp., Vicia sp.,
Laihyrus sp., Pisum sp., Phaseolus sp., Lens sp., Robinia pseudacacia);
10. decandre (Lupinus sp., Glycine hispida, Arachis hypogaea, Cyfisus
sp.}} ll. dodecandre; 12. poliandre (Magnoliaceae, Ranunculaceae,
Malvaceae), dupa cum androceul este format din 1-2-n stamine. Doua
procese mai importante pot avea loc in legatura cu numarul de stamine:
1. Reducerea staminelor ca la Scrophulariaceae si Lamiaceae, unde, din
cele cinci s., una dispare fara sd mai lase vreo urma: a. la Verbascum
nigrum — androceul este alcatuit din cinci s.: b. la Linaria vulgaris —
androceul este alcatuit din patru s. prin reducerea uneia; c. la Veronica
chamaedrys, din cele cinci s. nu mai raman decat doua: d. la Iridaceae,
reducerea androceului se face asupra unui verticil, iar la Cucurbitaceae
asupra intregului androceu; in acest din urma caz, floarea devine
unisexuata femela; 2. Reduplicarea staminelor: in urma acestui proces,
numarul s. creste peste numarul obisnuit, fara sa altereze simetria florala
(Cleome sp., Philadelphus coronarius).
Ss TAMINODIU (lat. stamen, stamina: gr. eidos, asemanare). Stamine sterile
(fara antere) intr-o floare (50.5; 61.19): 1. la Linum usitatissimum si
Erodium cicutarium androceul este alcatuit din cate cinci stamine fertile
sicinci stamine lipsite de antere: 2. la Lichnis dioica, prin transformarea
androceului in s., floarea devine femciasca; 3. la Heliconia (Musaceae),
numaio stamina din cele sase (cca posterioara din planul median) se
transforma in s.; 4. la Canna triciflora (Cannaceae}, trei stamine sunt
a

STILOPODIU
oe

217
=

transformate in s.; a patra este transformata intr-o s. pctaloida (label) iar

din a cincea, din planul median, numai jumatate din antera este lertila,
ceea ce determina asimetria florii. In cele mai multe cazuri, staminele se
transforma in petale, asa cum este cazul sila specia amintita.
STELAT (lat. sfellaris, stellatus, stelat). In forma de stea (5.2; 12.13,18):
1. peri stelati: Capsella bursa pastoris, Deutzia scabra.

STIGMAT (gr. stigma, stigmatos, punct, parte marcata, stigmat care facili-
teaza polenizarea). Extremitatea stilului astfel structurata pentru a
permite polenizarea. Dupa forma si numarul lobilor se cunosc: 1. globoid
(v.) la Primula officinalis, Alchemilla sp. (62.4); 2. bifid {v.) la Arnica
monatana, Lamiaceae, Acer sp.; 3. trifid (v.) la Lilium candidum, Tulipa
sp., Crocus sp., Campanula sp.; 4. cvadrifid la Epilobium sp.; 5, pentafid
la Geranium sp.; 6. multifid la Acalypha sp.; 7. foliaceu la Iris sp.;
la Nardus stricta, Plantago sp., Zea mays,
8. filiform (capiliform) si papilos
Anthoxantum sp., Cannabis sp., Cyperaceae (62.12); 9. stelat (radiat) la
Papaver sp., Nymphaea sp., Artemisia vulgaris, A. campestris; 10. lobat:
Brassicaceae, Lilium sp., Tulipa sp.; 11. peltat: Rumex sp., Papaver sp.,
Asclepias sp.; 12. plumos: Poaceae (Hordeum sp., Lolium sp., Bromus
sp.): 13. penicilat: Triticum sp., Briza sp., Andropogon sp., Panicum sp.,
Parietaria sp. (62.8); 14. radiatiform: Nymphaea sp. (62.2-22); 15. gia-
bru: Lamiaceae, Orchidaceae; 16. ciliat: Rumex sp., Monotropa sp.
STIL (gr. stylos; lat. stillus, stil, coloana). Partea subtire a unui gineceu
(pistil), prelungire a ovarului, care face legatura dintre ovar si stigmat
(56.12; 61.1-18; 74.3): 1. s. terminal — in prelungirea ovarului; 2. s. la-
teral — porneste ceva mai jos de extremitatea ovarului: Potentilla sp.;
3. s. ginobazic — porneste de la baza ovarului: Fragaria sp,; Alchemilla
sp., Boraginaceae. Dupa lungimea stilului, se deosebese: 1, flori homos-
tile (v.) —flori cu stilele egale; 2. flori heterostile (v.): atunci cand ovarul se
termina cu un s. lung (longistil) sau scurt (brahistil). Mai rar, la aceeasi
specie, se intalneste tristilie — reprezentata din flori longistile, brahistile
si floricu stile de lungime intermediara ca la Lythrum salicaria,
STILODIU (ur. stylos, coloana, stilodiu; eidos, asemanare). 1. sligmat cu
aspect de stil, adica foarte ingust, decurent [v.) pe stil: Poaceae.
Asteraceae, Liliaceae; 2. pseudostil, reprezentat de un apendice al
anterelor: Cynomorium sp.
STILOPODIU (gr. stylos; lat. stillus, stil; pous, podos, picior). Proeminenta
conica sau disciforma la baza stilului caracteristica apiaceelor (61.18;
88.13). Sin. postamentul stilului.
STILOSTEGIU 218

STILOSTEGIU (gr. stylos: lat. stillus, stil; stege, acoperis). V. ginostegiu.

STIP (lat. stipes, stalp, par, tulpina). 1. tulpina inalta, columnar, in general
neramificata, plurienala. In varf, se afl un mugure din care se dezvolta
un buchet de frunze. Tulpina este in intregime acoperita cu bazele
frunzelor cazute, inclusiv parti din petioluri: Palmieri, Cycadee, Ferigi
arborescente; 2. piciorul ciupercii cu palarie; 3. suportul unui organ al
plantei, in general.
STIPELAT (lat. stipellatus, stipelat). Prevazut cu stipele: 1. frunze stipelate:
Kosa sp.; Pisum sp.
STIPELA (lat. stipella, stipellus, stipula, stipela). Apendice (excrescenta) al
bazei frunzei, de obicei asimetric, cu rol in apararea mugurilor foliari. Pot
fi de diferite forme, marimi, consistenta, durata (33.10-13; 87.5):1. s. in-
guste si libere (neconcrescute) sau laterale, intrucat stau pe ambele parti
ale bazei frunzei: Fagus sp., Phaseolus sp., Begonia sp., Pelargonium sp.,

eS
Viola sp.; 2. s. concrescute: a. concrescute cu o margine a petiolului:
Trifolium medium, T. pratense, Lathyrus pratensis, Rosa sp. (34.1-2);
b. s. concrescute cu tulpina: Pisum sativum, Lotus corniculatus; c. $. su-
prapefiolare, rezultate din concresterea timpurie a celor doua stipele de la
baza petiolului intre petiol si tulpind: Melianthus major; d. s. interpe-
tiolare caracterizeaza plantele cu frunze opuse. In acest caz, stipelele
concresc doua cate doua: Paronychia sp., Humulus lupulus, Galium
cruciata. Atunci cand stipelele si frunzele se aseamana morfologic,
primele se deosebesc de urmatoarele prin aceea cA sunt intoltdeauna
lipsite de muguri sau de axe secundare: Paronychia sp., Galium cruciata;
é. Ss. paginate, rezultate din concresterea celor doua stipele sub forma
unei teci sau vagine: Tradescantia sp., Zebrina sp.; £. ohreea (v.) rezulta
din concresterca a doud stipele sub forma unui cornet: Polygonaceae;
g. teaca frunzei este tot o prelungire a bazei frunzei. Este deschisa la
Poaceae si inchisa la Cyperaceae.
Dupa forma, se deosebesc: a. s. ovate si intregi: Liriodendron tulipifera;
b. s. reniforme si usor dintate: Salix capraea; ¢c. s. cordate: Lotus
corniculatus; d, s. semicordate: Trifolium campestre, Crataegus sp.; €. s.
hastate: Lathyrus sp.; £. s. lanceolate (asemanatoare cu frunzele propriu-
zise): Galium aparine.
Dupa consistenta, se deoschesc: a. s. foliacee: Lathyrus aphaca, P.sum
sativum (Papilionaceae); b. s. membranoase: Humulus lupulus; c. s.
scorfoase: Paronychia sp.; d. s._filiforme (servesc ca elemente de fixare):
Smilax sp.; €. s. pungente: Robinia pseudacacia, Berberis vulgaris.
219 STRIGOS

Dupa durata, se cunosc: a. s. caduce: Tilia sp.; Malus sp.; Ulmus sp.;
Fagus sp.; b. s. persistente: Robinia pseudacacia, Salix aurita, Crataegus
Sp.
STIPULACEU (lat. stipulaceus, stipuliformis, stipulaceu). De forma unui
apendice foliaceu, uneori vaginiform: 1. perula [v.) sau mugurii de la
Populus sp., Salix sp., Fagus sp. (48.2).
STOLON (lat. stolo, -onis, lastar, tanar, urmas). Lastari tineri de obicei
plagiotropi, foliati sau nefoliati, nefloriferi, proveniti din muguri caulinari,
cu rol in imbogatirea aparatului vegetativ si in inmulfire (9.7): I. s. de
consistentd lemnoasd: 1. subterani (geofili); Robinia pseudacacia; 2, s. de
consistenta lemnoasd supraterani (epigei, fotofili): Populus tremula,
Elaegnus angustifolia; 3, s. radicali: Populus alba, Paulownia; 4. s. cau-
linari/rameali: diferite plante lemnoase; II. s. de consistenfa erbacee: 1.
s, supraterani: Fragaria vesca; 2. s, subterani: a. soboli (ramificatii ale
rizomilor); Convallaria majalis, Agropyron repens; b. sarmen{i: ramificatii
provenite din mugurii rizomali (Circaea) sau din cei radicali (Cirsium
arvense)}; vV. sarment si sobol.
STOMATA (gr. stoma, stomatos, gura, stomata). Formatiune de natura
epidermica, adaptata structural si functional pentru asigurarea schim-
bului de gaze dintre tesuturile vii ale plantei $i mediul extern.
Este aleatuita din doua celule stomatice intre care se afla ostiola, o
camera substomatica, uncori una sau mai multe camere suprastomatice.
in jurul celulelor stomatice se afla celule anexe.
STOMIU (gr. stoma, gura). Orificiu produs prin ruperea peretelui sporan-
gelui, prin care sunt pusi in libertate sporti la pteridofite (92.6, 7).
STRAMINEU (lat. stramineus, stramineu). De culoare galbena ca patul.
STREPTOCAUL (gr. streptos, rasucit; kaulos, tulpina). Cu tulpina rasucita.
STRIAT (lat. striatus, striat, prevazut cu dungi, mici brazde sau proeminentc
longitudinale). Prevazut cu dungi foarte subliri, colorate pe toata lun-
gimea sau brazdate de mici santuri longitudinale paralele (52.22):
1. tulpina s. de dungi rosu-violet sau rosii (purpurii): Chenopodium
striatum: 2. tulpina s. de brazde in tot lungul ci: Equisetum sp.: 3. frunze
s.: Baldingera arundinacea var. variegata.
STRIGA (lat. striga, striga). Seta sau sevama setiforma, scurta, rigida, strans
alipita cu baza dilatata: Onosma sp.. Lithospermum sp. §.a. (16.4).
STRIGOS (lat. strigosus, strigillosus, strigos). Acoperit cu sete sau scvame
setiforme rigide ca la Asperugo procumbens (12.25).
 ae
STROBIL 220

STROBIL (gr. strobilos, con, strobil). Complex sporifer: Lycopodium sp.,

Selaginella sp., Equisetum sp. (66.14; 92.1).
STROFIOLA (gr. stropheo, a sc rasuci). Expansiune tisulara a funiculului
ovulului, caracteristica unor seminte: Evonymus sp., Acacia sp.
STUPOS (lat. stuposus, stupatus, caltos, floconos). Acoperit cu peri lungi,
desi si impletiti (12.21).
SUBARBUST (lat. subarbustum, subarbust). Planta de talie mica, de consis-
tenta lemnoasa numai la baza, la care partile superioare erbacee mor in
liccare an (se usuca), ramanand numai partea bazala cu mugurii din care
se vor forma noi tulpini in anul urmator: Salvia officinalis, Artemisia
absinthium, Lavandula officinalis, Cytisus sp., Satureja sp. Sin.
semiarbust, sufrutescent.
SUBER (lat. suber, suberis, suber, pluta). Tesut alcatuit aproape cxclusiv din
celule cu peretii suberificati {impregnati cu suberina), de origine secun-
dara, cu rol in aparare. Se intalneste, mai ales, in organele vegetative ale
plantelor perene, la exteriorul acestora: la Ulmus campestris f. suberosa,

enae
Evonymus europaea sc formeaza coaste sau aripi suberoase pe ramuri.
SUBEROS (lat. suberosus, suberos). De consistenta spongioasa sau a plutei.

es
SUBFORMA (lat. subforma, subforma). Unitate taxonomica inferioara formei
(v.). V. specie.
SUBGENICULAT (lat. subgeniculatus, subgeniculat). Sub nod: 1. tulpina
ingrosata sub nod sau ariculatie: Cherophyllum bulbosum (52.30).
SUBGLOBOIDAL (lat. subglobosus, subglobulosus, subglobulos). Aproape
globulos sau sferic (42.21). Sin. subsferoidal.
SUBMARGINAL (lat. submarginalis, submarginal). Situat imediat sub
margine (11.1). Sin. periferie.
SUBMERS (lat. submersus, submers). Scufundat, aflat sub suprafata apei:
1. tulpina si frunzele de la Ceratophyllum submersum, Elodea
canadensis, Vallisneria spiralis (51.12).
SUBREGN (lat. subregrum, subregn) Categorie sistematica alcatuita din mai
multe increngaturi asemanatoare. cu terminatia —bionta (ProcarioLionta,
Phycobionta, Mycobionta, Bryobionta, Cormobionta).
SUBROTUND (lat. subrotundatus, subrotundus, subrotund, suborbicuiar).
Aproape circular: 1. lamina frunzei: Ficaria verna, Malva sylvestris. Sin.
suborbicular.
221 SUPINAT

SUBSERAT (lat. subserratus, subserat). Slab serat (v.).

SUBSESIL (lat. subsessilis, subsesil). Aproape sesil, cu petiol foarte scurt.

SUBSPECIE (lat. subspecies, subspecie). Categorie sistematica inferioara

speciei, cu un areal propriu: Brassica napus ssp. rapifera. V. specie.
SUBSPONTAN (lat. subspontaneus, subspontan). Planta salbaticita, scapata
din cultura, care isi asigura multiplicarea fara interventia omului:
Robinia pseudacacia, Nelumbo nucifera.
SUBULAT (lat. subulatus, subularis, subuliformis, subulat). Organ cilindric,
lent atenuat pana la ascutit spre varf, asemanator cu o sula (14.7; 23.2):
1. frunza ingusta, rigida, ascutita de la Juniperus communis, Salsola kal,
Polycnemum arvense; 2. frunze la varfcu oarista lunga: Sagina subulata
(55.4). Sin. subuliform.
SUBVARIETATE (lat. subvarietas, subvarietate). Categorie sistematica inle-
rioara varietatii. V. specie.
SUBVELUTIN (lat. subvelutinus, subvelutin). Slab catifelat paros.

SUCULENT (lat. succulentus, succosus, suculent, zemos, carnos). Tulpini,

frunze s.a, carnoase, asimilatoare, alcAtuite in mare parte din tesuturi
acvifere moi. In vacuolele celulelor se acumuleaza o cantitate mare de apa
din cauza prezentei mucilagiilor in ele: 1. tulpini s.: Qpuntia sp., Sedum
sp., Echinocacctus sp., Sempervivum sp.; 2. frunze s.: Portulaca sp.;
3. fructe cArnoase (suculente): baca de la Lycopersicon esculentum, Vitis
vinifera.
SUFRUTESCENT (lat. suffrutescens, suffruticans, sufrutescent). Semilig-
nificat: 1. cu baza tulpinii usor lignificata (dura); 2. planta care seamana
cu un subarbust (v.). Sin. semifrutescent, subarbust (v.).
SULCAT (lat. sulcatus, suleat, brazdat). Prevazut cu brazde longitudinale
profunde (52.19-21): 1. tulpina la Apiaceae, Equisetaceae; 2. frunzele la
Festuca sulcata.

SUPERIOR (lat. superus, superior). Aflat mai sus decat organul cu care este
comparat: 1. gineceu s.(v.); 2. labiu (v,] s.; 3. stindard, steag sau vexil-
petala mare care acopera doua petale mici.
SUPINAT (lat. supinatus, supinus, supinat, culcat).1. cu tulpina culcata
(ctalata) pe sol: Potentilla supina; 2. inclinat inapoi.
SUPRAGENICULAT 22

SUPRAGENICULAT (lat. suprageniculatus, suprageniculat). Deasupra nodu-

lui: 1. tulpina ingrosata deasupra nodului sau articulatici: Persicaria sp.
(52.29).
SUPRAPETIOLAR (lat. suprapetiolaris, suprapetiolar). Situat deasupra
petiolului. V. stipeld,
SUPRAPUS (lat. superpositus, suprapus). Dispus unul deasupra altuia:
muguri, ramuri, verticile (14.18).
SUTURA (lat. sutura, sutura). Linia de concrestere a doua organe omoloage
(90.18): 1. concresterea a doua frunze; 2. c. a doud carpele; 3. c. unei
frunze cu tulpina.
STIULETE — Fruct compus (infructescenta) rezultat din gruparea fructelor
mai multor flori asezate unele langa altele pe o ax4 comuna, carnoasa
(provine deci dintr-o inflorescenta). Fructele (cariopse) sunt asezate in
niste alveole alcatuite din bracteile florale.
TABULAR (lat. tabularis, tabular, intins orizontal). De forma unei table sau
biscuit cu mai multe laturi (54.11).
TABULAT (lat. tabulatus, stratificat, etajat). Dispus in straturi suprapuse:
1. coroana la Populus tremula, Salix alba (42.9).

TAL (gr. thallos, germen, mladita). Corpul vegetativ al plantelor inferioare

lipsit de radacina, tulpina si frunze. Poate sa fie uni- sau pluricelular,
heteromorf, de dimensiuni variabile. La talofitele superioare este
diferentiat in rizoid, cauloid si filoid. In aceste situatii talul este alcatuit
din tesuturi veritabile.
TALAMUS (sr. thalamos, dormitor). Tip de receptacul, disciform (67.1). V.
receptacul, torus.
TALOBIONTA (er. thailos, germen: bios, viata, Thallobionta). Subregn care
cupr inde toate organismele al caror corp vegetativ este reprezcntat de un
tal: 1. Inerengatura (Filum) Cryptophyta; 2. increngatura (Filum)
Dinophyta (Dinoflagelatae); 3. Increngatura (Filum) Chrysophyta;
4. Increngatura (Filum) Bacillariophyta (Diatomeae); 5. Increngatura
(Filum) Xanthophyta (Heterokontae]; 6. incren gatura (Filum) Ph aeophyta
(Melanophyta); 7. Increngatura (Filum) Rhodophyta; 8. increngatura
(Filum) Euglenophyta; 9. Increngatura (Filum) Chlorophyta; 10. incren-
gatura (Filum) Mycophyta; 11. Increngatura (Filum) Lichenophyta;
12. Increngatura (Filum) Bryophyta. V. talofite.
TALOFITE (er. thallos, germen; phyton, planta; Thallophyta). Grup de unitati
taxonomice al cdror corp vegetaliv este reprezentat de un tal. V. talo-
bionte.
TANGENTIAL (lat. tangentialis, tangential). V. sectiune.
 TARDIFLOR
294
TARDIFLOR (lat. tardiflorus, tardiflor). Care
infloreste tarziu,
TAXINOMIA — Sin. taxonomie.
TAXON (lat. taxon; lat. pl. taxa). Unitate sau categori
e sistematica. V. specie.
TAXONOMIA PLANTELOR (gr. taxis, ordine; nomo
s, lege). Stiinta care se
ocupa cu studierea plantelor in scopul elaborarii principi
ilor de clasi-
ficare, utilizand caracterele de asemanare si inru
dire dintre ele.
TEACA (lat. theca, teaca: tub, cutie). Dilatati
e in forma de teaca a bazei
frun zei (petiolului), care inconjoara tulpina pe o anu
mita portiune: 1. la
Poaceae t, este cilindrica si deschisa. spintecata; 2.
la Cypéraceae ft, este
tot cilindrica, dar intreaga, nespintecata: 3. la
Apiaceae t. este volumi-
noasa si umflata; 4, unele frunze sunt reduse numai la
£. sau vagina:
Juncus sp., Scirpus sp, Marea majoritate a frun
zelor sunt lipsite de t. V.
vagina, tecc,
TECA (gr. theke, tecd, teacd). Semiantera alcatuit
a dintr-o loja sau o pereche
de saci polinici (56.10).
TECTOR (lat. tectorius, tegens, Care acoperd,
care inveleste). Peri neglan-
dula ri cu rol de protectie, care acopera uncle orga
ne vegetative.
TEGMEN (lat. tegmen, invelis). Acoperamant, vesm
ant. V. testa.
TELEUTOSPOR (gr. telos, teleute, capat,
final). Spor de rezistenta si de
propagare la unele ciuperci (Uredinales),
TELOM (gr. telos, capat). Organ fundamental axia
l reprezentat de ultimele
ramifica tii vascularizate ale cormului primelor crip
togame vasculare
(Psilofitetor), din care ar fi derivat organcle vegetati
ve si reproducatoare ale
cormofitelor actuale.
TENACE (lat. tenax, tenace, tare), Tulpini care se rup greu
: Cichorium
intybus.
TENTACUL (lat. tentaculum, tentacul glandulifer). Structura complexa,
adaptata pentru capturarea si digerarea inse
ctelor, caracteristica plan-
telor carnivore: Drosera sp. (16.17). Sin. eme
rgent,
TENUI (lat. tenui-, tenuis, subtire, fin). Prefix
care intra in compunerea unor
term eni: 1. tenuifolius — cu frunzele subtiri: Dianthus tenuifolius:
2. tenuicaulis — cu tulpinile subtiri; 3. tenuisectus — fin sectat;
4, tenuiformis (23.3).
TEPALA (lat. tepalum, tepala), Element al peri
gonului(y.): 1. element al florii
de lalea, ghiocel, stanjenel.
225 TETRAALAT

TERATOLOGIE (gr. teras, teratos, minune; logos, stiinta). Stiinta care se

ocupa cu studiul malformatiilor si al monstruozitatilor apdrute la plante.
TERICOL (lat. terricolus, tericol). Care creste pe pamant: 1. licheni, muschi
care cresc pe sol.
TERMINAL (lat. terminalis, terminal). Format sau dispus la capatul sau la
varful unui organ (11.2): 1. muguri t.; 2. flori t.: a. la varful tulpinii
principale: Anemone nemorosa; b. la varful ramurilor laterale: Vinca
minor.

TERMINOLOGIE (gr. termen, limita; logos, vorbire). Totalitatea termenilor de

specialitate dintr-o disciplina.
TERNAT (lat. ternati-, ternatus, ternat). Dispus cate trei: 1. frunzele bazale
din cate trei foliole de la: Potentilla ternata, Oxalis sp., Trifolium sp.
TEROFITE (or. theros, vara; phyton, planta). Planta care isi incheie ciclul de
viata intr-un singur an, supravietuind sezonului nefavorabil prin
seminte: Zea mays, Pisum sativum, Setaria sp., Echinochloa sp.,
Amaranthus sp., Chenopodium sp. (94.6). Sin. planta anuald.
TERTLAR (lat. tertiarius, tertiar). De ordinul al treilea: 1. nervuri, ramuri;
2. segmente foliare.
TESELAT (lat. tesselatus, teselat. mozaicat). Cu desen asemanator cu
patratelele tablei de sah: 1. perigonul la Frititlaria meleagris (54.10).
TESTA (lat. testa, testa). Componenta a semintei reprezentand invelisul
extern al semintelor bitegmice. Este alcatuita din testa propriu-zisa,
rezultata din integumentul extern si din tegmen, provenit din inlegu-
mentul intern al ovulului: 1. exotesta, rezulta din integumentul extern
atunci cand stratul exterior al acestuia se diferentiaza ca patura me-
canica; 2. endotesta, rezulta din integumentul extern atunci cand stratul
interior al acestuia se diferentiaza ca patura mecanica. Dupa E. Corner
(1976), t. provine din integumentul extern sau din singurul integument in
cazul ovulelor unitegmice.
TESTICULAR (lat. festicularis, bituberculat). Prevazut cu doua corpuri
globuloase (tuberculi): 1. tuberculii de la unele Orchidaceae (proveniti din
tuberizarea radacinii).

TETRAACHENA (or. tetras, patru; achaenium, achena). V. nuculd, nucimerd,

tetranuculd (88.11).
TETRAALAT (gr. tetras, patru, cu patru; lat. alatus. aripat). Cu patru
expansiuni foliacee: 1. tulpina tetraalata (62.28).
TETRACARPELAR 226

TETRACARPELAR (er. tetras, patru; karpos, fruct). Cu patru fructe; gineceu

tetracarpelar: 1. la maturitate cu patru fructulete (achene) ca la
Lamiaceae, Boraginaceae.
TETRACICLIC (gr. tetras, patru; kyklos, cerc). Dispozitie pe patru cicluri
(verticile) a elementelor florale: Apiaceae, Iridaceae, Solanaceae (81.2):
1. Apiaceae: K, C, A, G,; 2. Iridaceae: P,,, Aj,9 Gig: 3. Solanaceae:
K. [CAs]
Guo 5); 4. Primulaceae: K,.)[C,5, As] Gs) (59.3).
TETRADINAM (gr. tetras, patru; dynamis, forta, putere). Androceu hete-
rodinam, alcatuit din patru stamine lungi si doua scurte: Brassicaceae.
TETRAFOLIAT (gr. tetras, patru; lat. folius, frunza). Cu patru frunze:
1. planta cu patru frunze: Paris quadrifolia; 2. frunza cu patru foliole:
Marsilea quadrifolia. Sin. cvadrifoliat.
TETRALOCULAR (gr. tetras, patru; lat. loculus, locularis, compartiment). Cu
patru compartimente (loji): 1. antera alcatuita din patru loji separate
printr-un perete transversal: Cinnamomum sp.; 2. ovar t. la Philadelphus
coronarius.
TETRAMER (cer. tetras, patru; meros, parte). Divizat
in patru: 1. floricu patru
elemente intr-un ciclu sau veticil floral: Syringa sp., Oenothera sp.,
Rubiaceae: K, Caf Gia) (81.1).
TETRAMUCHIAT (lat. quadrangularis, patrunghiular). 2u patru muchii sau
coaste, evidente mai ales dupa sectionarea transversala a tulpinii: Galium
aparine, Scrophularia nodosa, Lamiaceae (53.5).
TETRANDRU (er. tetras, patru; aner, andros, barbat). Cu androccul alcatuit
din patru stamine: Lamiaceae, Scrophulariaceae.
TETRANUCULA (gr. tetras, patru; nucula, nucd mica). Mer‘carpe sau fruc-
tulete indehiscente, uscate, uniseminale, provenite dintr-un gineceu
sincarp, bicarpelar superior. La maturitatea acesiuia, se formeaza un
dublu de fructulete fata de numarul carpelelor gineceului: Lamiaceue,
Boraginaceae (88.11). Sin. fetraachena; v. nucimerd.
TETRAPETALA (gr. tetras, patru; petalon, petala), Corola aleatuita din patru
petale: Brassicaceae, Papaver somniferum.
TETRASPERM (gr. tetras, patru; sperma, samanta). Fruct cu patru seminte:
Hypericum tetraspermum, Vicia tetrasperma, Vitis sp.
TETRASTIH (gr. tetras, patru; stichos. rand, sir). Dispozitia unor elemente pe
patru siruri regulate sau ortostihuri: 1. dispozitia spiculetelor pe patru
sirurila Hordeum tetrastichon; 2. dispozitia radicelelor de obicei pe patru
i
ee

2927 TREMURATOR

siruri, corespunzator numarului de fascicule lemnoase din cilindrul

central; 3. dispozitia ramurilor, frunzelor pe patru serii longitudinale,
atunci cand fiecare pereche de la un nod se incruciseaza cu perechea
imediat superioara: Anagallis arvensis, Mercurialis annua (40.6).
TIGELA (lat. tigella, tigeliula, tigellum, tulpinita). Tulpinita embrionului
(hipocotil).
TINCTORIAL (lat. tinctorialis, tinctorius, tinctorial). Planta folosita in intre-
gime sau partial pentru vopsirea (colorarea) unor tesAturi: Genista
tinctoria, Carthamus tinctorius, coaja de la Alnus incana, frunze de la
Juglans regia, catafile de Allium cepa.
TOMENT (lat. tomentum, toment). Totalitatea perilor mici, scurti, desi, pas-
los-impletiti, care acopera unele organe: semintele de la Gossypium sp.
TOMENTOS (lat. tomentosus, tomentos). Organ acoperit cu peri scurti, moi,
foarte desi si incalciti, formand o pasla alba-arginite de peri: Tilia
tomentosa, Rubus tomentosum, Rubus caesius, Arctium tomentosum
(12.16).
TORSIV (lat. torsivus, tortilis, care se rasuceste in spirala): 1. frunze rasucite
(tortifolius); 2. flori rasucite {tortiflorus); 3. cu suportul (piciorul) rasucit
(tortipes) (1,24).
TORTUOS (lat. fortuosus, serpuitor, intortochiat, tortuos). Repetat curbat in
directii diferite: 1. tulpinat. dela Alyssum tortuosum; 2. ramurit, la Salix
fortuosa.

TORULOS (lat. torulosus, torulos), Cu mici umflaturi neregulate si cu stran-

gulariintre cle: 1. silicvele de la Hesperis sp. (85.10).
TORUS (lat. torus, torus). Parte mai ridicata, protuberanta: 1. formatiune
carnoasa receptaculara in forma de disc sau con la asteracee sila unele
rozacee; 2. portiume a lamelei mijlocii si peretilor primari disciform
ingrosata in punctuatiunile areolate. V. receptacul, talamus.
TRANSVERSAL (lat. transversalis, transversus, transversal, crucis, de-a
curmezisul). 1. sectiune care trece perpendicular (la un unghi drept) pe
axa longitudinala a unui organ oarecare; 2. planul care trece perpen-
dicular pe mediana; plan care trece prin axa longitudinala a organului
axilar (ramura, peduncul, floare) (15.13). V. orientarea ...
TREMURATOR (lat. tremulus, tremulans, tremurator), Cu frunze permanent
miscate de curentii de aer datorita petiolului comprimat: Populus tremula.
TRIACANT 298

TRIACANT (gr. treis, tria, trei; akanthos, spin). Spin triramificat: Gleditsia
triacanthos, Xanthium spinosum.
TRIADELF (cr. treis, tria, trei; adelphos, frate). Androceu alcatuit din stamine
grupate in trei manunchiuri: Hypericum perforatum.
TRIALAT (lat. trialatus, triaripat). 1. frunza triaripata (trifoliata); 2. tulpina
triaripata.
TRIANDRU (gr. treis, tria, trei; aner, andros, barbat). Cu trei stamine: 1. florile
de la majoritatea monocotiledonatelor: Salix triandra, Petrosimonia
triandra; 2. clasa triandria (in clasificarea lui Linne).
TRIANGULAR (lat. triangularis, triangulatus, triunghiular), Prevazut cu trei
unghiuri, colturi sau muchii (frunza, tulpina, fruct etc.): frunza t. la
Atriplex tatarica, Salvia glutinosa s.a.
TRICARPELAR (gr. treis, tria, trei; lat. carpellum, carpela). Gineceu alcatuit
din trei carpele: Tulipa sp., Galanthus sp., Iris sp. Sin. trimer.
TRICICLIC (gr. treis, trei, Icyklos, cere, ciclu). Floare aleatuita din trei cicluri
(verticile) de elemente: Loranthaceae: P,_.A, <G,.), floarea femeiasca la
Cucurbita.

TRICOSTAT (lat. tricostalis, tricostatus, tricostat). Prevazut cu trei coaste:

1. fructul de la Fagopyron sagittatum, Rumex sp., Figus sp., Polygonum
Sp.
TRICUSPIDAT (lat. tricuspidatus, tricuspidat). Prevazul c. trei parti ascutile:
1. frunzele la Parthenocissus tricuspidata, Ceratophyllum tricuspidatum;
2. filament stamina): Allium sphaerocephalum. V. cuspidat.
TRIDINAM (gr. treis, trei; dynamis, putere). Androceu alcatuit din trei sta-
mine lungi si trei stamine mai scurte: 1. la Colchicum sp. staminele sunt
dispuse pe gatul perigonului, pe doua cicluri: cel intern are filamentele
mai lungi decat cel extern.
TRIFACIAL (lat. trifacialis, trifacial). Frunza cu trei fete, doua adaxiale si una
abaxiala, reprezentata de o brazda profunda: Calluna vulgaris.
TRIFID (lat. trifidus, trifidat). Prevazut cu trei incizii care ajung pana la
mijlocul jumatatii organului: 1. stigmatul la Lilium candidum, Luzula sp.,
Campanula sp., Crocus sp.; 2. ligula la Juncus trifidus; 3. labelul la
Corallorhiza trifida; 4. frunzat. Sin. trifidat.
TRIFOLIAT (lat. trifoliatus, trifoliat; gr. treis, trei; lat. folium, frunza). Alcatuit
din trei foliole: 1. frunza la Trifolium sp., Medicago sp. Sin. trifoliat.
229 TRINERV

TRIFURCAT (lat. trifurcatus, trifurcus, trifurcat). Cu trei ramificatii: 1. spi-

nul dela Xanthium spinosum, Gleditsia triacanthos.
TRIGENETIC (gr. treis, tria, trei; genesis, nagtere). Ciclu de viata haplo-
diplofazic la algele rosii (Ceramium sp., Batrachospermum sp.) in care
alterneazA sporofitul (deci diplofaza), reprezentat de carposporofit si
tetrasporofit; cu gametofitul (deci haplofaza). Meioza este de tip inter-
mediar sau sporal, are loc pe tetrasporofit si se finalizeaza cu formarea
tetrasporilor (la algele rosil).
TRIHOMA (gr. irichoma, triom, parozitate). Totalitatea perilor de pe un organ
oarecare. V. peri.
TRIHOTOMIC (gr. tricha, in trei; tome, taiere). Divizat In trei axe care pornesc
din varful de crestere al axei primare (10.17). Sin. trifurcat.
TRILATERAL (lat. trilateralis, trilateral). Prevazut cu trei laturi.

TRILOBAT (lat. trilobatus, trilobus, trilobat). Prevazut cu treilobi: 1. frunzele

la Anemone hepatica, Hepatica transilvanica, H. triloba, Hedera helix,
Acer monspessulanum; 2. sligmatul la Tulipa sp., Liltum martagon;
3. capsula la Allium cepa.
TRILOCULAR (lat. trilocularis, trilocular). Prevazut cu trei loculi sau loji:
1. antera: 2. ovarul de la Lillum candidum, Tulipa sp., provenit din
concresterea a trei carpele.
TRIMER (gr. treis, trei; meros, parte). Divizat in trei parti: 1. flori cu trei ele-
mente intr-un ciclu sau verticil floral: florile la monocotildeonate (Iris sp.,
Lilium sp.) (81.9,10; 83.4); 2. gineceu alcatuit din trei carpele: Iridaceae,
Liliaceae.
TRIMONOECIE (gr. treis, trei; monos, unic, cu un singur; oikes, casa). Cu trei
feluri de flori(masculine, feminine si hermafrodite) pe fiecare individ. Sin.
poligama.
TRIMONOIC (cr. treis, tria, trei; monos, singur; oikos, casa). Specie de planta
cu trei feluri de flori pe fiecare individ: 1. ginandromonoicd; 2. agamoan-
droicd; 3. agamoginomonoicd.
TRIMUCHIAT — V. triunghiular.
TRINERY (lat. trinervis, trinervatus, trinervius, trinervat). Prevazut cu trei
nervuri evidente: 1. frunza la Hepatica nobilis, Linum trinervius,
Centaurea trinervia, Moeltringia trinervia; 2. gluma superioara la Bromus
ramosus.
TRIOECIC 230

TRIOECIC (gr. treis, trei; oikos, casa). Planta polioecica la care intalnim
indivizi cu flori masculine, indivizi cu flori feminine si indivizi cu flori
hermalrodite: Fraxinus excelsior. Sin. poligamie trioica.
TRIOECIE (¢r. treis, trei; oiltos, casa). Indivizi masculini, indivizi feminini si
indivizi hermafroditi ai aceleasi specii: Fraxinus excelsior. Sin. poligamia
trioicd,
TRIPARTIT (lat. tripartitus, tripartit). Frunza cu limbul divizat in trei parti
pana aproape de nervuri: frunza de la Ajuga chamaepits, A. chia.
TRIPENAT (lat. tripinnatus, tripenat). De trei ori penat: 1. tripenatfidat;
2. tripenatlobat; 3. tripenatpartit; 4, tripenatsectat (v.).
TRIPENATFIDAT (lat. tripinnatifidus, tripenatfidat). De trei ori penat fidat.
TRIPENATLOBAT (lat. tripinnatus, tripenat; lobatus, lobat). Cu trei lobi care
la randul lor sunt trilobati, separati prin incizii care nu depasesc
jumatatea laminei: frunza de la Acer campestre.
TRIPENATPARTIT (lat. tripinnatipartitus, tripenatpartit). De trei ori penat
partit.
TRIPENATSECTAT (lat. tripinnatisectus, tripenatscctat). De trei ori penat
sectat: Anthriscus cerefolium. V. penatisectat.
TRIPLOCAUL (lat. tripiocaulis, triplocaul). Planta ale carei flori sunt purtate
de axe de ordinul al treilea, rezultate din mugurii laterali ai axelor de
ordinul al doilea: Plantago sp., Veronica chamaedrys, Viola silvatica (9.3).
TRIPLOSTEMONA (gr. triploos, triplu; stemon, fir). Florile la care staminele
sunt
: G,.., Sau
dispuse pe trei cicluri sau verticile: Lauraceae: K, C, A 44.343 23)
Pa.5 Ag.ays Go:
TRISECTAT (lat. trisectatus, trisectus, trisectat). Cu trei inciziuni adanci
pana la nervura mediana sau baza laminei.
ae

TRISTIA (gr. treis, trei; stichos, sir, rand). Dispozitia unor elemente pe trei
oe

siruri regulate sau ortostihuri: 1. dispozitia frunzelor, atunci cand frunza

ee

a patra este inserata deasupra frunzei intai, pe acelasi ortostih:

ars

Cyperaceae, Alnus glutinosa (40.2); 2. dispozitia radicelelor pe trei siruri

(ortostihuri).
TRIUNGHIULAR (lat. triangularis, triunghiular, cu trei unghiuri, colturi sau
muchii; triqueter, triquetrus, triangular). Tulpina, frunza, fruct trimu-
chiate: 1. tulpina t. sau trilaterala: Carex sp., Scirpus triqueter; 2. frunza
t.: Atriplex patulum. Sin. trimuchiat.
=
==
——
231 TUBERCUL

TROFOFILA (gr. trophe, nutritie; phyllon, frunza). Frunza asimilatoare

(sterila) (93.6): 1. frunzele de la cormofite; 2. t. intreaga, ovat-amplexi-
cauld: Ophioglossum vulgatum; 3. t. penat-sectataé: Botrychium sp.,
Blechnum sp., Matteucia sp.
TROFOSPOROFILA (gr. trophe, nutritie; sporos, spor; phyllon, frunza).
Frunza cu functie dubla: asimilatoare si sporifera: Polypodiacece.
TRUNCAT (lat. truncatus, retezat). Retezat, ciuntit transversal, taiat la vari
(34.4,5): 1, varful foliolelor de la: Coronilla varia, Vicia sp., Trifolium
repens (24,14); 2. baza laminei: Populus italica, Polygonum cuspidatum,
Fagopyrum tataricum (25.7).
TRUNCHI (lat. truncus, trunchi). Tulpinad lemnoasa sau axa principala rezul-
tata din mugurele epicotilar (gemula, plumula), cu crestere periodica in
grosime, in general ramificata de la o oarecare distanta de sol. Ramifica-
tile pot fiarticulate sau nearticulate: tulpinile arborilor.
TUBERCUL (lat. tuber, tubercul, tuber). Microblast subteran, puternic
umflat, carnos, rezultat in urma stocarii unor substante de rezerva. Frun-
zele lui sunt reduse la niste solzi mai mult sau mai putin aparenti. T. sunt
de forma ovala, alungita sau comprimata. T. pot proveni din tuberizarea
numai a unei parti dintr-un stolon subteran sau provin din tuberizarea
varfului acestuia sau a mugurilor axilari, cum este cazul la cartof. Mai pot
proveni din tuberizarea hipocotilului subteran (Raphanus, Cyclamen,
Corydalis) sau a epicotilului subteran (Testudinaria sp.).
La formarea ¢. de la Bryonia dioica, contribuie atat axa hipocotila cat si
racdacina primara.
La suprafata unui f. de cartof observam niste gropite in care se afla
1-3 muguri puternic redusi (ochi).
Pe marginea fiecarei gropite se vad urmele unui organ foliar. Lat. tineri
se pot insa observa bine frunze rudimentare in forma de solzi triun-
ghiulari. T. de cartof mai este prevazut cu 0 cicatrice sau prezinta un cor-
don care nu este altceva decat un rest din stolonul subteran al plantei
mama, prin care s-au scurs substantele nutritive ce s-au depus m el.
La cartof, substantele de rezerva (amidon, proteine, saruri minerale
s.a.) se depoziteaza in parenchimul medular al stolonului; la Helianthus
tuberosus (napi porcesti), tesutul de depozitare din ¢. este reprezentat de
parenchimurile liberian si lemnos secundare, iar substanta de rezerva
este inulina. La Raphanus sativus (ridiche] axa hipocotila este cea care se
tubcrizeaza in urma depozitarii substantelor de rezerva.
TUBERIZARE foe

T. constituie un germene asexuat de inmultire vegetativa; substantele

de rezerva sunt folosite la formarea noilor tulpiniin anul urmator. Atentie!
Anu se confunda tuberculii de origine caulinara cu radacinile tubcrizate.
TUBERIZARE (lat. tuberascens, in curs de tuberizare). Proces fiziologic si
morfoanatomic in urma caruia se depoziteaza in radacina, tulpina,
muguri diferite substante de rezerva. Ca rezultat al tuberizarii apar:
1. radacini tuberizate (Daucus carota), radicele tuberizate (Dahlia
variabilis s.a.), radacini adventive tuberizate (Ranunculus (ficaria):
2. tulpini tuberizate (Brassica oleracea var. gongylodes); 3. muguri
tuberizati.
TUBERIZAT (lat. tuberositas, tuberozitate, umflatura). Organe vegetative
care se metamorfozeaza in urma depunerii unor substante: 1. radacinit,
radacini lipsite de piloriza deoarece la un moment dat, se oprese din
crestere, pierd piloriza, sc incarca cu substante de rezerva si se tube-
rizeaza. La Daucus carota ssp. carota se tuberizeaza radacina principala;
la Filipendula hexapetala, Dahlia variabilis se tuberizeaza radicelele; la
Ranunculus ficaria se tuberizeaza radacinile adventive; 2. tulpini t.,
tulpini subterane (tuberculi, rizomi) sau supraterane (Brassica oleracea
var, gongylodes, Coelogyne, palmieri) in care se depoziteaza substante de
rezerva, avand ca urmare tuberizarea lor (52.32).
TUBERUL (lat. tuberogemma, tuberul). Germene asexuat specializat, rezultat
din tuberizarea axei mugurilor axilari: Ranunculus ficaria. La unele
plante se tuberizeaza axa mugurilor florali: Polygonum viviparum, Allium
sp. Asemenea plante se numesce vivipare.
TUBULOS (lat. tubulosus, tubulos; tubus, tub). In forma de tub: 1. tubul
corolei la o corola gamopetala (Nicotiana tabacum, Primula sp.); 2. florile
actinomorfe de la Asteraceae; 3. caliciu t. (cilindric): Dianthus sp.
TUFA (lat. frutex, tufa, arbust scund). Planta lemnoasa scunda, ramificata de
la baza: Rosa sp., Rubus sp. V. arbust.
TUFARIS (lat. /ruticetum, tufaris, tuferis). Formatiune vegetala caracteristica
prin predominarea unor arbusti ca: Prunus spinosa, Crataegus sp.,
Berberis vulgaris, Cornus sp.
TULPINA (lat. caulis (senso lato), tulpina). Organ vegetativ al Cormofitelor cu
crestere geotropic negativa, alcatuit din noduri si internoduri, care poarta
muguri si frunze.
T. serveste ca aparat de sustinere a organelor fotosintctizatoare si re-
producatoare. Serveste, de asemenea, la conduccrea substantelor nutri-
tive (seva elaborata, apa cu saruri minerale), ca organ de depozitare a
200 TULPINA

substantelor de rezerva, organ de asimilatie si inmultire vegetativa:

1. tulpini acvatice — sunt adaptate structural pentru a pluti deasupra
(caulis nutans) sau in masa apei (caulis submersus). Alte plante acvatice
au f. fixata cu ajutorul radacinilor: Myriophyllum sp., Helodea sp.,
Vallisneria sp., Nymphaea sp., Nuphar sp. Altele sunt plante amfibii; ele
traiesc atat in apa cat si pe uscat: Isoeles sp., Marsilea sp., Callitriche sp.,
Alisma plantago, Polygonum amphibium. 2. tulpint agadtatoare —t. care se
agata de diferite suporturi (ziduri, garduri, alte plante) cu ajutorul unor
organe specializate.
Unele plante agatatoare au insusirea dea se rezema pe alte plante cu
ajutorul ramurilor lor normale. Se produce, adesea, o impletire de ramuri
(caules plectantes): Solanum dulcamara, Rubus sp., Rosa sp.
Alte plante agatatoare se agata cu ajutorul unor spini, emergente sau
peri in forma de carlige (caulis adligati): Galium aparine, Rubia tectorum,
Calamus sp.
Numeroase alte plante agatatoare sunt prevazute cu carcei (caules
cirrhosi) de origine diferita: a. carcei caulinari: Vitis vinifera; b. carcei
foliari: Bryonia diocia, Pisum sativum, Tropaeolum sp., Clematis sp.
La Hedlera helix, Tecoma radicans organele specializate pentru fixare
sunt reprezentate de radacini adventive scurte prevazute la extremitati cu
ventuze adezive. 3. tulpini articulate (lat. caules arfticulati, tulpini
articulate) — tulpini supraterane caracterizate prin internoduri lungi si,
ca urmare, frunzele sunt distantate intre ele: a. culmul (paiul);
b. calamus-ul; e. caulis-ul; d. scapul (v.); 4. tulpinit asimilatoare
— tulpini
suculente sau erbacee (cel putin in primele stadii de dezvoltare), adaptate
structural si functional pentru indeplinirea fotosintezci. Se caracterizeaza
prin sistem foliar redus si tesuturi acvifere. Se cunose urmatoarele tipuri:
a. cladodii: b. filocladii; c. filodii; d. tulpini virgate; ultimile au internoduri
lungi, verzi, relativ subtiri, cu frunze mici, solziforme: Sarothamnus sp.,
Spartium sp., Equisetum sp., Ephedra sp.; e. tulpini juncoide, caracteri-
zate prin aceca ca sunt lungi, subtiri si cilindrice: Juncaceae, Cyperacene;
5. tulpini nearticulate (lat. caules inarticulati, tulpini nearticulate) —
tulpini supraterane cu internoduri foarte scurte, ca urmare frunzele fiind
foarte apropiate unele de altele: a. caudex; b. stipul; 6. tulpina principald
(lat. caulis primarius, tulpina principala sau primara) — axa provenita din
cresterea epicotilului produsa de muguras ([gemula, plumula), la care se
adauga si hipocotilul, reprezinta tulpina principala propriu-zisa. Axa
caulinara poate sa ramana simpld: de cele mai multe ori. ea se ramifica
(51.13). Sin. tulpina primard. 7. tulpind redusd (lat. reductus, redus,
pipernicit) — tulpina lipsita de frunze, extrem de mica sau de subtire: a. la
Lemna minor tulpina este de marimea unui bob de grau; b. la Wolffia
TULPINITA 234
arrhiza tulpina este de marimea unui punct (1-1,5 mm); la Cuscuta sp.,
tulpina nu depaseste L-2 mm in diametru. 8. tulpini secundare — tulpini
de ordinul al doilea, rezultate din noduri subterane, numite de intratire.
Din nodurile de infratire se formeaza si radacinile adventive numite
coronare. Tulpinile secundare insotesc totdeauna tulpina principala:
Poaceae. 9. tulpini subterane metamorfozate — sunt adaptate structural
pentru depozitarea substantelor de rezerva: a. rizomi; b. tuberculi;
e. bulbi (v.). 10. tulpini supraterane metamorfozate, rezulta din tuberi-
zarea sau metamorfozarea anumitor parti ale tulpinii: a. la Brassica
oleracea gongylodes tuberizarea cuprinde cateva noduri; b. la Coelogyne
cristata, Cymbidium s.a. tuberizarea se produce asupra unuia sau mai
multor internoduri de la baza tulpinii: c. tuber; d. bulbil: e. ramuri
transformate
in spini: Gleditsia sp., Prunus spinosa, Pyrus pyraster.
TULPINITA (lat. cauliculus, tulpinita). Partea plantulei care se dezvolta in
sens opus radiculei, adica geotropic negativ, din care se va diferentia
ulterior tulpina principala propriu-zisa. Este reprezentata de axa
hipocotila si axa epicotila. Se deosebeste de radicula, intre altele, prin
aceea ca este putin mai groasa si cu timpul se inverzeste.
TUMID (lat. tumidus, umflat, tumid). Tulpina cu umiflaturi distantate (54.3).
Sin. turgid.
TUNICA (lat. tunica, tunica, invelis, imbracamintc). 1. meristemul extern I-n
stratificat caracteristic varfurilor vegetative caulinare, dupa ipoteza lui
Smith; 2. frunze modificate cu rol de aparare a mugurilor apicali si axilari
sau de depozitare a substantelor de rezerva intr-un bulb: a. la bulbul
tunicat, frunzele (tunicile) se acopera complet unele pe altele. T. externc
sunt membranoase, uscate si de culoare bruna; cle servesc ca tunici de
aparare. T. interne sunt groase si incarcate cu substante de rezerva:
bulbii dela Allium cepa, Tulipa sp.
TUNICAT (lat. tunica, invelis). Acoperit cu un invelis protector subtire,
alcatuit din tunici sau catafile: 1. bulbii tunicati (bulbus tunicatus) cu
tunicile mari care se acopera complet unele pe altele: bulbul de la Allium
cepa,

TURBINAT (lat. turbinatus. turbinarius, turbinat, invartit, rotit). Obconic, de

forma unui con intors: 1. radacina de la Brassica rapa; 2. caliciul la
Agrimonia eupatoria, Philadelphus coronarius (74.17).
TURION (lat. turio, lastar). Fragment de ramura cu muguri, radacini si frunze
modificate, adaptate pentru a rezista pe timpul iernii, in special la plan-
tele acvatice: Potamogeton crispus, P. perfoliatus, Utricularia sp, (48.14).
UBICVIST (lat. ubiquitarius, ubicvist). 1. planta care creste in conditii pedo-
climatice diferite; 2. planta cu areal geografic foarte extins.
UMBELA (lat. umbella, umbela). Inflorescenté racemoasa, derivata din
corimb, la care pedunculii florali de aceeasi lungime (radii) pleaca,
aparent, din acelasi punct. Gruparea pedunculilor asociaza si bracteile de
la baza lor, a caror totalitate formeaza involucru: Allium ursinum si unele
apiacee: 1. u. compusa, alcatuita dintr-o u. ale carei radii (pedunculi)
poarta la randul lor radii secundare florifere. Este inflorescenta majo-
ritatii apiaceelor (68.1; 68.8).

UMBELULA (lat. umbellula, umbelula). Umbela umbelei. Pedunculii florali

pornesce din varfurile radiilor primare ale umbelei. Fiecare u. poseda un
involucel, Caracterizeaza umbelele compuse (66.15-18). Sin. umbela
secundard.

UMBO (lat. umbo, gibozitate, mamelon, protuberanta). 1. centrul apofizei

solzilor conului de la Pinus sp.
UMBONAT (lat. umbonatus, umbonat). Prevazut cu mici proeminente rotun-
jite (4.14).
UMBRACULIFORM (lat. umbraculiform, in forma de umbrela). in forma de
umbrela: 1. coroana in forma de umbrela (42.6).
UNCINAT (lat. uncinatus, uncinat). Cu varful incarligat: 1. caliciul la
Scleranthus uncinatus: 2. foliolele involucrale la Arctium vulgare; 3. perii
de pe fructele de Galium aparine.
UNDULAT (lat. undulatus, ondulat). Marginea frunzei (25.22). V. ondulat.
 a... = << eS

UNGHI DE DIVERGENTA 236

UNGHI DE DIVERGENTA
— Frunzele sunt dispuse pe spirala generatoare in
mod regulat. Unghiul i format din intersectia planurilor de simetrie me-
diane a doua frunze a, Db de pe spirala generatoare se numeste unghi de
divergentd sau divergentd.
UNGUICULAT (lat. unguiculatus, ungulatus, unguiculat). 1. prevazut cu
unguicula; 2. petala de la Dianthus sp. ingustata la baza spre locul de
insertie pe receptacul (76.11).
UNGUICULA (lat. unguiculus, unguis, unghie mica, unguicula). Partea infe-
rioara ingustata a petalei cu care aceasta se prinde de receptacul, ase-
menea unghiei care se ingusteaza spre locul de insertie.
UNIFACIAL (lat. uni-, unicus, unic, solitar; facialis, cu fata, cu latura supe-
rioara sau inferioara). Cu o singura fata: 1. frunza cilindrica cu o singura
fata asimilatoare: Allium fistulosum, Sedum boloniense (39.7); 2. frunza
turtita cu ambele fete asimilatoare (cu tesut asimilator omogen): Iris sp.,
Gladiolus sp. (89.7). Sin. monofacial.
UNILATERAL (lat. wnilateralis, unilateral). Cu o singura fata: 1. cu o singura
latura; 2. dispus pe o singura latura (3.1-3); 3. inflorescenta u.: Gladiolus
Sp.
UNILOCULAR (lat. unilocularis, unilocular). Cu o singura loja: 1. antera alca-
tuita dintr-o singura loja cu doi saci polinici: Malva sylvestris; 2. ovar u.
la Viola sp., Rheum sp., Polygonum sp., rezultat din concresterea margi-
nilor carpelelor sau carpelei (Fabaceae).
UNINERVAT (lat. uninervatus, uninervis, uninervat). Cu o singura nervura:
1. frunzele la Elodea sp., Pinus sylvestris, Juniperus communis.
UNISERAT (lat. uniserratus, uniserat). Marginea frunzei simplu serata [v.).
UNISEXUAT (lat. unisexuatus, unisexualis, unisexuat). Numai cu un singur
sex, adica flori numai cu stamine (u. masculine) sau numaicu carpele (u.
feminine): 1. conurile de la Gimnosperme. Sin. diclin.
UNISPERM (lat. uni-, unicus, unic, solitar). Cuo singura samanta: 1. achena.
Sin. monosperm.
URCEOLAT (lat. urceolatus, urceolaris, urceolat). De forma unui ulcior: umflat
la mijloc, ingustat la varf (6.3). 1. corolala Vaccinium sp., Convolvulus sp.,
Secrophularia vernalis, Erica sp.; 2. caliciul la Hyoscyamus niger;
3. capsula la Primula officinalis,
URECHIUSA
— V. auriculd.
 UTRICULA
237

URTICANT [lat. urens, urticans, urzicdtor, arzator, iritant). Care poseda

de arsura si
substante iritante/urticante: acetilcolina produce senzatia
periiu. de la Urtica
histamina, mancarime. Ambele substante se gasesc in
sp. (13.11; 16.21).
de
UTRICULA (lat. utriculus, utricula, burduf mic, punga). Organ veziculos
2); 2. cap-
origine foliara: 1. invelisul fructului la Carex sp. (74.4; 86.1,
cane de capturat insecte la Utricularia sp.
 VAGINAT (lat. vaginatus, vaginifer,
vaginat). Prevazut cuo vagina sau tea
(33.8): 1. frunzele de laPoaceae, Cyperaceae, Apiaceae; 2.
ca
Sp. frunzele reduse la scvame sunt la Equisetum
dispuse la nodurile tulpinii in vertic
concrescute, in teci sau vagine com ile
une.
VAGINA (lat. vagina, vagina, teaca)
. Baza frunzei puternic dezvoltat
inveleste tulpina pe Oanumita por a, care
tiune (de la nodul de insertie al fru
conferindu-i acesteia un plus de soliditate (33, 1-4): 1.
nzei)
(folium v. (teaca) deschisa
vaginatum fissum): Poaceae
(9.9; 33.
1-4): 2. y. (teaca) inchisa
(folium vaginatum integrum): Cypera
ceae; 3. v. (teaca) veziculoasa (fo
vaginatum ventricosum): Apiaceae lium
(83.4,5: 45.5-8; 89.6): 4. fru
reduse numaila v.: Juncus sp.. Sci nze
rpus sp.; 5. frunze lipsite de v./tea
In aceasta categorie intra mar ca.,
ea majoritate a frunzelor. V. si frunza
,
re a
VALECULA (lat. vallelcula, val
ecula, santulet). Santulet delimi
Ugheaburi): 1. santul tat de coaste
ete (brazd ele) din lungul tulpin
2. fructele de la Apiaceae sunt str ii la Equisetaceae:
abatute de 5-9 brazde sau v. (88,1
i

3).
VALVAT (lat. valvatus, compus din
valve). 1. aledtuit din élemente
Se

ating num ai prin margini (vy. preflo care se

ratie); 2. care se deschide prin valve (vy,
valvicid).
VALVA (lat. vaiva, valva). 1, o jum
atate dintr-o pastaie la dehiscent
reprezinta jumatate dintr-o a acesteia-
carpela: Fabaceae: 2. o juma
silicvé sau silicula (v.) la dehiscent tate dintr-o
a acestora: reprezinta o carpela
ga: Brassicaceae, intrea-
VALVICID (lat. valvatus,
valvat., compus din valve:
Dehiscenta prin valve a ant caedere, a distruge).
erelor si capsulelor: 1. la
antera est Cinnamomum Sp..,
e alcatuita din patru loje supr
apuse, fiecare deschizandu-se
 239 VARFUL TULPINII

prin cate o valva. 2. la Centaurium umbellatum antera se deschide prin

doua crapaturi longitudinale, ca urmare, antera se rasuceste; 3. dehis-
centa capsulelor prin valve (Tulipa sp., Datura sp. §.a.). Aceasta se poate
realiza in trei moduri diferite: septicid, loculicid si septifrag, valabile atat
pentru capsulele provenite clin ginecee cu placentatie axilara cat si pentru
cele cu placentatie parietala.
VARIEGAT (lat. variegatus, variegat). Vargat, panasgat, patat, pestrit:
1. frunzele de la Acer negundo var. variegata, Crocus variegatus, Iris
pariegata, Aconitum variegatum, Sambucus nigra.
VARIETATE (lat. varietas, varietate, diversitate). Categorie sistematica
inferioarA speciei sau subspeciei cu caractere morfologice distincte si cu
arcal propriu.
VASCULAR (lat. vascularis, vasculosus, vascular). Planta cu tesuturi condu-
catoare distincte: Pteridophyta, Pinatae, Liliatae. Sin. traheofite.
VAL (lat. velum, panza, val, voal). Invelis membranos: 1. v. partial (velum
partiale): invelis (la uncle Agaricaceae) care se intinde ca o membrana de
la marginea palariei pana la picior, acoperind lamele cand corpul sporifer
este tanar. Mai tarziu, velum-ul se rupe siresturile lui raman pe marginea
palarici, iar in jurul piciorului se formeaza un inel caracteristic; 2. p. unt-
versal (velum universale): invelis al corpului sporifer tanar de la
Agaricaceae pe care il acopera in intregime. Mai tarziu, cand piciorul se
alungeste, v. universal se rupe, resturile lai ramanand sub forma de volva
sau sub forma de solzi sau fragmente de val (Amanita muscaria).
=
ee

VARFUL LIMBULUI (in lat. apex folii). Partea terminala a limbului/laminet:

1. ascutit sau acut (Salix alba); 2. acuminat (Prunus padus); 3. obtuz
= eee

(Viscum album); 4. rotund (Cotinus coggygria); 5. retezat sau trunchiat

(Coronilla sp.); 6. emarginat sau stirbit (Colutea arborescens); 7. obcordat
(Oxalis acetosella); 8. cuspidat sau lung si ingust (Verbascum
phlomoides); 9. mucronat (Vicia sp.); 10. spinos (Cirsium lanceolatum).
VARFUL RADACINII {in lat. apex radicii). Regiunea (zona) situata la
extremitatea inferioard a radacinii, opusd bazei acesteia, de unde ia
nastere structura primara. Este alcaltuita din tesuturi delicate, meriste-
matice primare, din care motiv protectia varfului radacinii este asigurata
de o formatiune speciala numita caliptrd. Sin. apex radicular, varf
vegetativ, varf vegetativ meristematic, meristem apical al radacinii.
VARFUL TULPINII (in lat. apex caulii). Regiunea (zona) superioara a tulpinii
(ramurilor) alcatuita din internoduri foarte scurte, constituita din tesu-
uri meristematice primare reprezentate de celule initiale. Poate fi plan,
 VARF VEGETATIV 240

bombat sau conic. Pe suprafata lui, imediat sub varf, se observa pri-
mordiile viitoarelor frunze si intre acestea, de obicei in subsuoara lor.
primordiile ramurilor sau florilor, toate de origine exogena. V. t. este
acoperit de frunze din ce in ce mai mici. Unele dintre acestea, cele externe,
sunt pieloase si servesc la apararea frunzulitelor de la interior. inca
incomplet dezvoltate. Toate frunzulitelc laolalta servesc la apararea var-
fului meristematic, numit si varf vegetativ.
VARF VEGETATIV (in lat. apex vegetativus, varl vegetativ). V. varful tulpinii,
varful radacinii.
VARSTA ARBORILOR — Poate fi determinata dupa numarul inelelor anua-
le, in sectiuni transversale prin trunchi. In acest fel s-a aflat cA: 1. Tilia
europaea si Quercus robur pot trai pana la 1 OOO ani: 2. Fagus sylvatica
ajunge pana la 250 ani: 3. Picea abies de la 300-400 ani; 4. Abies alba de
la 400-500 ani; 5. Larix decidua traieste pana la 700 ani; 6. Pinus cembra
intre 800-1 000 ani; 7. Castanea vesca si Olea europaea ajung pana la
600-700 ani; 8. Taxus baccata si Cedrus libani pot atinge 1 000, uneori
1 300 ani; 9. Sequoia gigantea (arborele mamut) peste 4 000 ani;
10. Taxodium mexicanum ajunge la 2 000 ani; 11. Adansonia digitata
(baobab) pana la 5 000 ani; 12. Dracaena sp. (Liliatae) pana la 200 ani.
VASCOS (lat. viscidus, viscosus, lipicios, cleios, vascos). Caracterul de
lipicios, cleios, vascos, glandulos, dat de prezenta unor peri sau structuri
secretoare de substante cleioase/lipicioase: 1. tulpina lipicioasa sub
nodurile superioare: Viscaria vulgaris: 2. intreaga planta vascos
glandulos paroasa: Senecio viscosus, Silene viscosa, Inula viscosa.
Metandrium viscosum. Sin. glutinos, lipicios.
VEGETAL (lat. vegetabilis, vegetal). Include toate plantele uni- sau plurice-
lulare, cu perete celular celulozic, cloroplaste si vacuole in citoplasma. Se
hranese predominant autotrof (prin fotosinteza), dar se cunosc si forme
heterotrofe (saprofite sau parazite). Se reproduc sexuat si asexual. Sin.
regnul vegetal sau regnul plantae,
VEGETATIV (lat. vegetativis, vegelativ; vegeto, vegetare, a insufleti, a mari,
a dezvolta, aintari). Organe v. care asigura, prin structura si
functiile lor,
Viata plantei ca individ. Se cunose: 1. talui — corpul v. al talofit
elor:
2. cormul — corpul v. al cormofitelor. alcatuit din radacina,
tulpina si
frunza; 3. inmulltire v. se realizeazd cu ajutorul germenilor asexuati.
VEGETATIE (lat. vegetatio, vegetatie, miscare). Totalitatea plantelor care
populeaza un anumit teritoriu geogratic.
 241 VEZICULOS

VELUMEN (lat. velumen, velumen). Peri catifelati, indcsuiti si fini, ca la uncle

specii de Salix (12.3).

VELUTIN (lat. velutinus, velutinos). Cu peri moi, scurtisi desi: 1. frunza dela
Althaea officinalis. Sin. holosericeu.
VENTRAL (lat. ventralis, ventral). 1. fata superioara sau adaxiala a unei
frunze indreptata spre axa de care se insera; 2. peretii celulelor stomatice
care delimiteaza ostiola: 3. fata inferioara a uneci ramuri plagiotrope,
prevazuta cu radacini (1.4; 11.2).
VENTRICOS (lat. ventricosus, ventricos, umflat). Umflat ca un balonas
(54.2): 1. corola unor Lamiaceae; 2. utricula la Carex ventricosa; 3. teaca
frunzei la unele Apiaceae, Alopecurus ventricosus.
VERNAL (lat. vernalis, de primaévara, vernal). 1. Care infloreste primavara:
Adonis vernalis, Senecio vernalis, Minuartia verna, Draba verna.

VERNATIE (lat. vernatio, schimbare, vernatie). Perioada de viata din timpul

primaverii. V. prefoliatie.
VERTICAL (lat. verticalis, vertical). Perpendicular pe orizontala: 1. cresterea
radacinii in pamant si a tulpinii, conform geotropismului pozitiv,
et

respectiv negativ.
VERTICIL (lat. verticillus, verticil). Orgame omoloage (mai mult de doua)
ee

dispuse in cerc la nivelul unui nod, in jurul unei axe comune. Elementele
verticilelor pot fi suprapuse sau alterneaza (14.21): 1. mai mult de doua
frunze inserate la acelasi nod: Asperula odorata, Nerium oleander,
Lysimachia vulgaris, Juniperus communis, Paris quadrifolia, Equisetum
sp.; 2. flori verticilate: Salvia verticillata; 3, peri verticilati: Verbascum
phlomoides, Platanus sp.
VERTICILAT (lat. verticillaris, veticillatus, verticiliat, ciclic). Cu elemente
dispuse in verticile (38.5-8): 1. flori; 2. frunze; 3, ramuri; 4. peri; 5. ele-
mentele unei flori.
VERUCULA (lat. verrucula, verucula). Mica protuberanta dura, pe diferite
organe: 1, ramuri verucoase: Betula verrucosa, Evonymus verrucosa,
Polycnemum verrucosum; 2. fructe verucoase: Cucurhila pepo var.
verrucosa, Galium uliginosum; 3. granule de polen cu sporoderma veru-
coasa: 4. par veruciform (16.11).
VEZICULOS (lat. vesiculatus. vesiculosus, veziculos, umflat). Acoperit cu
basicute: 1. perigonul la Suaeda splendens; 2. labelul la Cypripedium
calceolus; 3. periv. la Chenopodiaceae, Rumex sp. (16.20).
VEXIL 242

VEXIL (lat. vexillum, vexil, drapel, steag). Petala mediana, din plan posterior,
mai lata decat celelalte, a corolci dialipetale de la Fabaceae (77.6). Sin.
drapel.
VEXILIFORM (lat. vexilliformis, in forma de vexil). In forma de vexil: coroana
curamurile unilaterale: Picea abies, Pinus cembra (42.7).
VILOS (lat. villosus, vilos). Cu peri lungi, lanosi, moi si desi, slab sau celoc
incalciti intre ei (12.15; 74.14): 1. mugure v.: Rhus typhyna; 2. frunze v.:
Hieracium villosum; 3. planta v.: Vicia villosa, Cerastium villosum,
Fragaria elatior.
VIRESCENT (lat. virescentia, virescenta). Inverzirea anormala a organelor,
obisnuit de alta culoare: 1. inverzirea petalclor, a tuberculilor, rizomilor
$.a.
VIRGAT (lat. virgatus, de forma unei vergi). Tulpini asimilatoare ca niste
nuiele sau vergi, cu internoduri lungi, care poarta frunze mici, solziforme,
caracteristice plantelor xerofile: Sarothamnus sp., Spartium = sp.,
Equisetum sp., Ephedra sp., Lactuca viminea, Asparagus virgatus,
Genista tinctoria.
VIVIPARIE (lat. viviparus, vivipar; lat. vivus, viu; parere, a da nastere). Mod
de reproducere cu ajutorul mugurilor florali trasformati chiar in timpul
infloritului in tuberule (Polygonum viviparum, Allium sp.) sau bulbile (Poa
bulbose var. vivipara, P. alpina var. vivipara, Pulicaria sp.) (48.12,13).
VOLUBIL (lat. volubilis, care se poate rasuci sau invarti). Tulpini care se urca
pe diferite suporturi incolacindu-se. prin rasucire, in jurul lor:
Convolvulus arvensis, Phaseolus coccineus, Periploca graeca, Clematis
vitalba s.a.
Dupa directia de rasucire, se cunose: 1. v. dextrorse, adica dela stanga
la dreapta, in sensul de miscare a acelor de ceasornic: Humulus lupulus,
Polygonum sp., Convolvulus sp.; 2. v. sinistrorse, adica de la dreapta spre
stanga, in sensul invers de miscare a acelor de ceasornic: Phaseolus sp.,
Calystegia sp., |pamaea sp.
VOLVA (lat. volva, volva). Resturi ale valului universal (v.) la baza piciorului
unor ciuperci sub forma unei teci: Agaricaceae.
XENOGAMIE (gr. xenos, strain; gamos, casatorie). Polenizarea unei flori cu
polen strain provenit de la o alta floare apartinand aceleiasi specii (63.1).
Sin. polenizare indirecta sau polenizare tncrucisatd,
XEROFIL (gr. xeros, uscat; fileo, a iubi). Iubitoare de uscaciune: 1. Cactaceae.
XEROFITIC (or. xeros, uscat; phyton, planta). Adaptat structural si func-
tional pentru a creste in zonele uscate. Ca adaptari xeromorfe se cunosce:
1. cladodiile la Cactaceae; 2. filocladii la Ruscus sp., Phyllanthus sp.;
3. filodii la Acacia sp.; 4. spini caulinari: Prunus spinosa, Pyracantha
coccinea, Gleditsia triacanthos, Crataegus sp., Malus sylvestris, Pyrus
piraster: 5. spini foliari: Berberis vulgaris, la care frunze intregi se
transforma in spini: Robinia pseudacacia proveniti din tranformarea
stipelelor.
XEROMORFA (er. xeros, uscat; morphe, forma). Cu adaptari morfologice si
structurale la conditiile de uscaciune.
XILOFIL (gr. xylon, lernn;_fileo, a iubi). Care prefera sa creasca pe lemn.
ZEBRIN (lat. zebrinus, zebrin, vargat ca zebra). Cu dungi variat colorate:
1. frunze longitudinal vargate la Zebrina pendula.
ZIGOMORF (er. zygos, jug; morphe, forma). Floare monosimetrica prin care
nu se poate duce decat un singur plan de simetrie, rezultand doua
jumatati simetrice, una dreapta si alta stanga. Daca elementele consti-
tutive ale unui ciclu (verticil) sunt inegale dar dispusé totusi simetric fata
de un plan, indiferent daca aceasta modificare intersecteaza sau nu si
celelalte cicluri, floarea va fiz. (78.15-20).
Analizand o floare de Salvia sau Tropaeolum observam ca una dintre
cele cinci sepalc, sianume sepala posterioara, este diferita de cealalta. La
Tropaeolum, sepala posterioara se termina cu un pinten lung.
Caliciul acestor flori se prezinta ca fiind neregulat, desi simetric fata de
axa de simetric, caci, rotit cu 180°, el revine in pozitia sa initiala. Un
asemenea caliciu cu simetrie bilaterala se numeste zigomorf: 1. caliciu si
corola z.: Aconitum napelus, Tropaeolum majus, Salvia pratensis; 2. co-
rola si androceul z.: Lamiaceae; 3. caliciul, corola si gineceul z.: Genista
sp., Cystisus sp., Lupinus sp.; 4. toate verticilele florii (caliciu, corola,
androceu si gineceu) z.: Pisum sp., Phaseolus sp., Lamiaceae, Viola sp.,
Reseda sp.; 5. perigon zifomorf: Gladiolus sp., Orchidaceae; 6. la alte flori
z., planul de simetrie este transversal, asa incat floarea este impartita
intr-o jumatate anterioara si una posterioara: Corydalis cava; 7. la uncle
Solanaceae (Petunia sp.) planul de simetrie prin florile z. este oblic.
Florile monosimetrice, z. pot fi uniforme (regulate) si neuniforme
(neregulate): 1. florile monosimetrice uniforme au caliciul, corola si
androceul actinomorfe; numai gineceul este z.: florile de la Prunus sp.,
Ribes sp., Vitis sp.; 2. la florile monosimetrice neuniforme, numai gine-
ceul este actinomortf, celelalte componente, invelisurile florale si andro-
raetor
 245 ZOOHORIE

ceul sunt z.: Lamiaceae, unele Scrophulariaceae, Fabaceae, numeroase

Asteraceae, Violaceae, Orchidaceae.
Dupa directia planurilor de simetrie, florile z. pot fi: a. median z.: Ribes
sanguineum, Ribes alpinum; b. transversal 2z.: Corydalis cava
(Papaveraceae): c. oblic z.: Petunia sp. (Solanaceae).
Florile z. sau monosimetrice sunt cele mai frecvente (81.11). Sin.
monosimetric.

ZOOFILA (¢r. zoon, animal; fileo, a iubi). Planta care se polenizeaza natural
cu ajutorul animalelor (insecte, pasari): 1. entomofila — floarea este
polenizata cu ajutorul insectelor: Apiaceae, Asteraceae; 2. ornitofila —
floarea este polenizata cu ajutorul pasarilor: Tecoma sp., Fuchsia sp.
ZOOHOR (gr. zoon, animal; choreo, a se raspandi). Care se raspandeste cu
ajutorul animalelor, gratie unor adaptari morfostructurale caracteristice:
L. fructe z.: Galium aparine, Cynoglossum officinale, Agrimonia eupatoria,
Daucus carota, Orlaya grandiflora, Torilis anthriscus, Lappula echinata,
Xanthium spinosum, Viscum album, Cerasus avium, Rubus idaeus,
Atropa belladonna.
ZOOHORIE (gr. zoon, animal; choreo, a se raspandi). Fenomenul de ras-
: pandire a plantelor (seminte, fructe, spori) cu aj utorul animalelor, gratie
unor echipamente caracteristice: 1. cu ajutorul erbivorelor: Xanthium
spinosum, Telekia speciosa; 2. cu ajutorul pasarilor: Viscum album,
Loranthus europaeus, Atropa belladonna, Rubus idaeus, Lithospermum
sp., Cerasus sp.; 3. cu ajutorul insectelor: Viola sp., Chelidonium majus;
4, cu ajutorul omului: Zea mays, Solanum tuberosum, Nicotiana
tabacum.
Bibliografie selectiva

Andrei M., Anatomia plantelor, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti. 1978.

Andrei M. sicolab., Luerdri practice de biologie vegetald, ed. I, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1981.
Andrei M. siA. Cecilia, Bloterminologie, .Natura™. nr, 4/86, 1/87-3/87.
Beldic Al.. Flora Romédiniei — Determinator ilustrat al plantelor vasculare, vol. 1. IL.
Acad, R.S.R., Bucuresti, 1977, 1979.
Bonnier G. sicolab., Cours de botanique, Librairie générale de lenseignement, Paris,
1905. :
Braune G. si colab., Prakticum zur Morphologi e und Entwicklungeschichte der
Pflanzen, VEB Gustav Fischer Verlag, Jena, 1976.
Camefort H. si Panicl T., Morphologie et anatomie des végétaux vasculaires,
Ed. G, Doin et C*, Paris, 1962.
Ciobanu I., Morfologia plantelor, Editura Didactica $i Pedagogica, Bucuresti, 1971.
Ciocarlan V.. Flora tlusiratd a Romaniei, vol. [, Editura Ceres, Bucuresti. 1988.
Davadov N.N., Botaniceskii slovar, Moskva. 1962.
Davis P.H. si Cullen J.. The fdentification of Flowering Plant Families, Oliver & Boyd,
Edinburgh & London, 1965.
Dostal si colab., Flora Slovenska, |. Vidavatelstovo Slovenske] Akademie vied, 1966.
*** Flora R.P.R./R.S.R., vol. I-XIIl, Editura Academici, Bucuresti, 1952-1976.
Giuseppe Gola si colab., Tratade de Botanica, ed. I. Institute del Libro Vedado,
Habana, 1966.
Grintescu I|.. Botanica generald, Cluj, 1926-1934.
Grintescu I., Botanica, ed. II, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1985.
Guttenberg H., Von, Lehrbuch der Allgemeinen Botantk, Acad. Verlag. Berlin, 1963.
Holmes Sandra, Henderson's Dictionary of Biological Terms, ed. 9, London & New
York, 1979,
Jaeger Ed.. A Source — Book of Biological Names and Terms, ed. II. Springfield,
Illinois, 1950. .
Kaussmann B., Betantk fiir Landwirte. VEB Gustav Fischer Verlag, Jena, 1969.
Morariu luliu, Botanica generald $/ sistematicd. Editura Agrosilvica, Bucuresti. 1965.
Morariu luliu si Todor I., Botanica sistematicd. ed. Il. Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti. 1972.
 9A7 BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

Morlova Irina, Lucrdri practice — Botanica, Edilura Didactica si Pedagogica.

Bucuresti, 1966.
Nultsch W., Manuel de botanique générale, Ed. Masson et C™, Paris, 1969.
Paun M. sicolab., Botanica, Editura Didacticad si Pedagogica, Bucuresti. 1980.
Pop L. sicolab., Botanica sistematicd, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1983.
Prodan Iuliu. Flora pentru determinarea si descrierea plantelor ce crese in Romania,
ed. II, Cluj. 1939.
Ravarut M. si Turenschi E.. Curs de botanicd generald, Institutul Agronomic Iasi,
Lay.
Sinott W.E.. Plant Morphogenesis, Mc Grow-Hill Book Co, New York. 1960.
Stcre Grigore. indrumdtor practic de terminologie botanicd, Timisoara, 1979.
Strasburger E. si colab.. Lehrbuch der Botanik, ed. 32, VEB Gustav Fischer Verlag.
Jena, 1983.
Serbanescu Gabriela si Toma C., Morfologia si anatomia plantelor, Editura Didaclica
si Pedagogica. Bucuresti, 1380.
Tarnavschi |. si colab., Practicum de Morfologie si anatomia plantelor, Editura
Universilatca Bucuresti, 1974.
Ticghem Ph. Van, Trailé de botanique, Librairie F. Savy. Paris, 191 a.
Toma C., Anatomia plantelor, vol. I sill, Universitatea lasi, 1975, 1977.
Troll W.. Allgemeine Botanik, ed. 3, Ferdinand Enke Verlag. Stuttgard. 1959.
Vaczy Coloman, Dicfionar botanic poliglot, Editura Stiintifica si Enciclopedica,
Bucuresti, 1980.
Zabinkova N.N. sicolab.. Latinsko-Ruskil slovar clea botanicov, lzdatclstvo Akademii
Nauk SSSR. Moskva, 1957.
Zanoschi Val. si Toma C.. Morfologia si anatomia plantelor cultivate, Editura Ceres.
Bucuresti, 1985.
ee
Sere
Se
ee
 ‘ PLANSA 7

ie apical
E } Mules dorsal
pace!

Yj \ —

siméirie 3 il
actinomorfa rodiar& Sten & * fzolateral

descendent

(\ 8
ascendent flexuos sigmoid
nufogt

tI (
convent

ArT.
are ral , pendul semiorbicufar
B cate ne

Zw 2
arbicular circinat contort rosucit
 PLANSA 2

a
an
ang
i

- plagiofrop oblic

Pasa
ae ee ee

6 . -

descendent ascendent infract

RR

adpres erect erecio-pate nl

13 1,
extins divarical
 PLANSA 3

os

Leys
SS

PTF
ss

f 2 3 4
‘ unilateral u.secundar neregulat bilateral

pericladiu
shigmat :
3 sesil slignat

stil
pedicel
evar
6
ere asezal ;
A Tene imersata
a peduncul Toxus baccata a
a

PAS aderent

fructe
inefus inconjurat

caficu * og
acrescent see" Involucru
10
 PLANSA 4

ellipsoidal
ab<de
.
dc=ec

sferoida
3

sy ingust
elipsoideu 1
9

Bip
pause:
ot ects r

mameliform 75
lenticular
 PLANSA 5

actinemort
&

b
fasciculaft biseria?

iw
continu
sneintrerupt agre gate
 PLANSA 6

transversal longifudinat semilaculat

locufat loculat

d ad d

if {2 13

é b a e b

if fe if
ab=de ™ ab<¢de ab¢ de
deze a Gc =e e dc> ec
Ft
 PLANSA 7

rad seun dara

— fad ; :

Prncipara

i. = meristprimordiale
4

merist: primare acive

a Merist nfercalare

: Zs plantule a tes. definitive

ip rad adventive calipira
' ax principal sau |
piciorip}-——_———
-—Tmonoodel! .p

raceme
ad itamic *
etal otomic; } _ P seudopol
pseudodih
8
es ;
9

a crotonie
—_——

bazitonie mezotone
ee
10 i? :
ff
 PLANSA 9

ae Wiki

co
,
ey
a
Za
wR Tiel? Es * ‘ie

‘\. z
diplocaula
hop focou, ™
PLANTE-

scap terminalcu
inovatii bazale

Fragaria sp.
stolon
a

PLANSA 10

tt?
oe
larg deschisé
fruct
contractata

rumpent

barbat

trihotomicfasciaulat fF a m u cf oa
u
a a4
ins
= $
a

S
=
Se
o 9
SNwt
4 gt
la?
& 2?
De
Oo
 PLANSA 11

“i "y si Q

“ Jotera )
marge
submarginal,

=Ss

sinus bozal
stipeld

i
boxe frunzel

fermi naljapical}
Pe

adaxia Ny xirooxi-
fee
aboxjal
loterat/secundar}
Bfoq
festerior “7
(fo apical
pion “baral
anferror t
axe principafa
a" forimaras
bracihee

yoersal Plagiotrep
ventrols

fieare actinomartg
 PLANSA 12

ospru
LLLKO puberul velumen
= Velutin
= holfosericeu
pubescent
-

pifos pilosiuscul Airsut bardat hirt hispid

1 hk GB
hamulat glochidiat = cfefat crinit vilas

17 16 19
flocuios ee 5 Sericeu fanat stupos arahnoideu

_eiliat selos strigos muricat echinat

 PLANSA 73

aculeat = spinulos spines hamos - glochidiat

glandulos g.punctat g.citiat pilos-glan dulos

6
a
glanduld glandulos-pilos — urticant

frunze ongufare

2 r B
: = ihotomie
hetferobrahiala drhopediu
Failed pe ;

pseudomonopodiu
| , 16
1"
monopodiu
; verticilat
monopodiu
 PLANSA 14

ol fait, L J
sodic I

i
Fil sr ere

eae eigyal

arahnoideu : a
crispat ramiffeafi furcaf fulcrat

18 i co
see suprapus YL attern™ variciiot

: axa mama &

ear or lastorfaxa) Pier fa
secundar sau Rs
— eF * trahiGereat” Q fataral

Sue bractee SE i
plan medion