www.cimec.

ro
 I. H. CRIŞAN

CERAMICA
DACO-GETICĂ
CU SPECIALA PRIVIRE LA TRANSILVANIA

EDITURA ŞTIINŢIFICĂ
BUCUREŞTI, 1969
www.cimec.ro
 CUPIUNSUL

Prefaţă de prof. C, Daicoviciu 9

Introducere 11
Consideraţii preliminare 11
Istoricul cercetărilor 15
Problema cronologiei 17
~a p it o 1 u 1 1. Ceramica protodacică (sec. VI-V i.e.n.) 21
Cînd putem vorbi de geto-daci 21
Sciţii pe teritoriul Transilvaniei 22
Forme, analogii, ornamente şi datare 29
Ornamentarea 60
Concluzii 61
Capi t o 1 u 1 II. Faza 1, veche (sec. V-IV i.e.n.) 65
Consideraţii preliminare 65
Forme, analogii şi datare 68
Ornamentare 90
Concluzii 93
Capi t o 1 u 1 III. Faza a 11-a, mijlocie (sec. 111-11 i.e.n.) 100
Consideraţii preliminare 100
Forme, analogii şi datare 107
Ornamentare 141
Concluzii 144
Capi t o 1 u 1 IV. Faza a III-a, clasică (100 î.e.n.-100 e.n.) 151
Consideraţii preliminare 151
Ceramica rudimentară 153
Ceramica fină . 166
Ceramica pictată 197
Ornamentare 207
Concluzii 212
C a p i t o 1 u 1 V. Concluzii istorice 217
Note 233
Anexe
Catalogul localităţilor
cu ceramică protodacică şi dacică din Transilvania 251
Explicaţiafigurilor şi a planşelor 281
Lista muzeelor cercetate 335
Abrevieri 337
Zusammenfassung . 341
Indice 357

www.cimec.ro
 JNHALT

llorwort von Prof. C. Daicoviciu . 9

Einleitung • 11
Allgemeine Betrachtungen 11
Geschichte der Forschung . 15
Fragen der Chrono1ogie . 17
K a p it e 1 1. Die protodakische Keramik (6.-5. Jh. v.u.Z.) 21
Wann kann von Dako-Geten gesprochen werden 21
Die Skythen auf dem Gebiet Siebenbiirgens 22
Formen, Entsprechungen, Zeitstellung 29
Ornamentik . tii)
Sch1uBfo1gerungen . 61
K a p it e 1 2. Die 1., alte, Phase (5.-4. Jh. v.u.Z.) 6!1
Allgemeine Betrachtungen 65
Formen, Entsprechungen, Zeitstellung 65
Ornamentik . 90
Sch1ul3fo1gerungen 93
K a p it e 1 3. Die U., mittlere, Phase (3.-2. Jh. v.u.Z.) 100
Allgemeine Betrachtungen 100
Formen, Entsprechungen, Zeitstellung 107
Ornamentik 141
Sch1ul3fo1gerungen 144
K a p it e 1 4. Die III., klassische, Phase (100 v.u.Z.-100 u.Z.) 151
Allgemeine Betrachtungen 151
Die rudimentare Keramik . 153
Die feine Keramik . 166
Die bemalte Keramik 197
Ornamentik . 207
Sch1ul3folgerungen . 212
K a p i t e 1 5. Historische SchluOfolgerungen . 217
Anhang
Fundortsverzeichnis der protodakischen und dakischen Keramik in
Sieben biirgen 251
Bild- und Tafelnachweis 281
Verzeichnis der Museen, deren Material untersucht wurde . 335
Abkiirzungen 337
Zusammenfassung 341
Inde;c 357
www.cimec.ro
 PREFAŢA

lnsoţesc masiva lucrare a tînărului arheolog Ion Horaţiu Crişan eera-

mica daco-getică din două motive. Unul din acestea e simpatia cu care am
urmărit de la inceput străduinţa elevului şi colaboratorului meu de a lă­
muri şi pe această cale istoria şi cultura daco-geţilor din cele şapte veacuri
care preced cucerirea romană a Daciei. AZ doilea motiv este firescul interes
ştiinţific pe care il comportă o intreprindere izbutită de a oferi o privire
de ansamblu, temeinic susţinută prin bogăţia informaţiei şi seriozitatea
interpretării materialului, tuturor acelora care aşteaptă de mult o mai
adîncă cunoaştere a fenomenului dac, fenomen ce se impune azi, mai vigu-
ros decit oricînd, datorită atit descoperirilor nenumărate ce s-au făcut şi
se fac în ultimele două-trei decenii pe tot cuprinsul ţării (şi în afara gra-
niţelor ei), cît şi studiilor închinate în cea mai mare măsură aspectului
poZitie şi culturii majore a poporului dac. Printre cei interesaţi, se numără,
bineînţeles, şi cel ce scrie aceste rînduri.
Dar, pentru a fi drepţi, opuZ merită "eo ipso" să fie relevat ca o înfăp­
tuire de valoare, pentru o serie de însuşiri.
Intre acestea aş sublinia vastitatea materialului adunat şi studiat, în-
cercîndu-se de a da datarea şi clasificarea de care va trebui să se ţină
seama ca de un îndreptar general.
Vrednică de amintit este şi dorinţa autorului de a lămuri - după
părerea mea, mai just decît s-a putut face pînă acum - geneza însăşi a
ceramicii daco-gete in cel mai strict sens al cuvîntului, din rădăcinile
adînci ale civilizaţiei băştinaşe, importanţa adecvată a influenţelor din
afară şi în speţă a La Tenului în timp şi ca intensitate. Relaţiile dintre daci
şi celţi găsesc o apreciere bine cumpănită in favoarea autohtonilor.
Deşi subtitlul lucrării avertizează pe cetitoruZ specialist sau nespecia-
list că atenţia deosebită s-a pus pe materialul din interiorul arcului car-
patic, la baza discuţiilor şi a categorisirilor s-a ţinut seamă de produsele
ceramice de pe intreaga vatră a geto-dacilor, nescăpînd din vedere nici
expansiunea acestui popor şi dincolo de teritoriul actual al patriei noastre,
expansiune care se dovedeşte tot mai mult că nu a fost nici întîmplătoare,
nici efemeră.
Diferenţierile succesive ce se nasc în sînul societăţii daco-gete în
veacurile tratate găsesc o reflectare şi în ceramica nuanţată a unor peri-
Qade1 ref!iuni sau stărţ social-economice mai înaintate (ca, de pildă, ce1·a-

www.cimec.ro
10 PREFATA

mica centrului cîrmuitor din Munţii Orăştiei), reflectare pe care autorul

nu o ignorează, ci, pe drept cuvînt, o semnalează.
De remarcat e faptul incontestabil al unei înfloriri economice a Daciei
libere pe care autorul o sesizează şi pe calea ceramicei, bogate şi superi-
oare, din perioada statului începător dac.
Lucrarea tovarăşului I. H. Crişan va întîmpina, fără îndoială, şi dis-
cuţii contradictorii (şi ar fi rău să nu fie aşa). Ele nu vor putea să clin-
tească însă fundamentele acestei construcţii care - pe lîngă alte foloase-
ne permite să recunoaştem mai cu temei zestrea dacică din cultura mate-
rială a epocii romane şi post-romane din ţara noastră.

Cele douăanexe (Catalogul descoperirilor cît se poate de complet şi

Explicaţiile numeroaselor planşe cu indicaţiile atît de necesare unei rapide
şi bune orientări) nu fac decît să contribuie şi ele la ridicarea valorii reale
a cărţii.

Un cuvînt de caldă mulţumire cuvine-se Consiliului Muzeelor din

cadrul Comitetului de Stat pentru cultură şi artă care a luat asupra sa
sarcina publicării acestei lucrări, aducînd, astfel, un substanţial sprijin
arheologiei româneşti.

martie 1966

Prof. C. D A I C O V I iC I U

www.cimec.ro
 INTRODUCERE
Consideraţii
Istoricul cercetărilor
Problema cronologiei
CONSIDERA ŢII PRELIMINARE
Este binecunoscut faptul că ceramica se nu-
mără printre cele mai frecvente şi abundente
urme arheologice ale antichităţii şi implicit nu-
meroasă, atit in aşezările cit şi în necropolele
daco-geţilor. Ea face parte integrantă din cul-
tura materială şi ilustrează gradul de dezvol-
tare a acesteia. Ca izvor istoric nemijlocit eera-
mica prezintă o deosebită importanţă, mai cu
seamă atunci, cind pentru o anumită perioadă
istorică lipsesc cu desăvîrşire, sau sint puţine
izvoarele literare. Studiul ceremicii este deose-
bit de important şi pentru faptul că ea consti-
tuie unul dintre elementele nelipsite din viaţa
cotidiană a tuturor păturilor sociale. De aceea,
pe baza ceramicei putem trage concluzii vala-
bile nu numai asupra stadiului de dezvoltare
atins de cultura materială, ci şi asupra nivelu-
lui social-economic şi politic la care au ajuns
daco-geţii în anumite perioade din istoria lor.
In acelaşi timp un studiu atent al ceramicei ne
înlesneşte selectarea aporturilor străine care
s-au altoit pe fondul autohton şi au contribuit
la dezvoltarea acestuia. Deopotrivă poate fi ur-
mărit procesul de alcătuire al acestui fond. Dacă
importanţa ceramicii ca izvor istoric nu poate
fi indeajuns subliniată şi noi am încercat doar
să creionăm citeva aspecte, trebuie să spunem
însă, că un asemenea studiu monografie asupra
ceramicii daco-getice este deosebit de anevoios,
mai cu seamă in stadiul actual al cercetărilor.
In momentul de faţă pentru anumite perioade
lipsesc, ori sînt extrem de puţine săpăturile
sistematice pentru anumite perioade 1 la fel cum
www.cimec.ro
preliminare
extrem de puţine sînt studiile de analiză tipo-
logică a unor forme ceramice, sau aspecte ale
acestei probleme. Existenţa unor atari studii ar
fi uşurat cu mult munca de alcătuire a unei sin-
teze asupra ceramicii daco-getice, aşa cum în-
cearcă să fie lucrarea de faţă. Sinteza pe care o
prezentăm are tendinţa să cuprindă în ansamblul
lor toate problemele pe care le ridică ceramica
daco-getică şi se întemeiază, în principal, pe ma-
terialele descoperite in Transilvania. Trebuie să
precizăm că prin Transilvania înţelegem întreg
spaţiul intracarpatic al ţării noastre.
Pentru perioadele din evoluţia istorică a ce-
ramicii daco-getice referitor la care, deocamdată,
săpăturile sistematice sint puţine, avem totuşi
materiale provenite din descoperiri întîmplă­
toare, sau din săpături mai vechi rămase ne-
publicate. Toate acestea completează golurile,
chiar dacă asemenea materiale au o valoare
probatorie ipotetică, iar datarea lor, de cele
mai multe ori, a fost dedusă după criterii tipo-
logice. Criteriile tipologice sînt utile, dar nu pot
oferi o deplină siguranţă a încadrării crono-
logice, mai cu seamă în cronologie absolută.
Tipologia cu toate scăderile ei ne oferă ele-
mente preţioase, mai cu seamă în stadiul actual
al cercetărilor, ajutîndu-ne să integrăm şi să
înţelegem în ansamblul său procesul istoric de
dezvoltare al ceramicii daco-getice şi prin aceas-
ta dezvoltarea intregii culturi materiale. In pri-
vinţa metodei tipologice de cercetare trebuie să
mai spunem că deşi ea nu ne oferă criterii in-
failibile pentru studierea ceramicii în general şi
pentru cea daco-getică in special, constituie cu
toate scăderile sale una dintre metodele indis-
14 INTRODUCERE
bil, în funcţie de materialul de care am dispus,
scheme evolutive a formelor ceramice pentru o
mai bună înţelegere a procesului de dezvoltare
istorică a ceramicii şi în general a culturii ma-
teriale geto-daciJce. Şi mai mult decît atît, depă­
şind cadrul unui album de forme am încercat, pe
baza unei analize amănunţite, să tragem conclu-
zii istorice, care s-au dovedit a fi deosebit de
interesante şi importante, chiar dacă uneori ele
vor părea îndrăzneţe. Am încercat să dăm ce-
ramicii daco-getice rolul său real, acela de im-
portant document istoric, care are marea calitate
de a fi fost întrebuinţată atît de aristocraţie
cît şi de masa producătorilor de bunuri mate-
riale. Am încercat să stabilim pe baza ceramicii
gradul de dezvoltare social economică a geto-da-
cilor în anumite perioade din istoria lor şi să
dăm un răspuns la anumite probleme istorice
controversate, sau nelămurite.
în încheierea acestor preliminarii trebuie să
ne referim succint şi la materialele pe care se
bazează şi pe care le ilustrează cartea de faţă.
Multe dintre cele prezentate provin din săpă­
turile conduse de diferiţi cercetători din gene-
raţia actuală sau trecută, publicate ori inedite.
Este pentru noi o plăcută datorie de a mul-
ţumi tuturor acelora cari ne-au pus la înde-
mînă cu multă bunăvoinţă pentru studiu şi
publicare materiale inedite din săpăturile lor.
în primul rînd trebuie să mă refer la profeso-
rul meu acad. C. Daicoviciu, care pe lîngă fap-
tul că mi-a pus la dispoziţie tot materialul ce-
ramic scos din săpăturile executate sub con-
ducerea sa în cetăţile dacice din Munţii Orăş­
tiei, m-a ajutat cu nenumărate şi deosebit de
valoroase sugestii la întocmirea lucrării. Tre-
buie să mulţumesc apoi profesorilor mei M.
Macrea, I. I. Russu şi K. Horedt, precum şi cole-
gilor Şt. Ferenczi, H. Daicovidu, M. Rusu, N.
Vlassa, I. Mitrofan şi D. Protase care mi-au
pus la îndemînă materiale inedite din săpăturile
conduse de ei, sau lucrări încă nepublicate,
mi-au dat nenumărate sugestii, sau indicaţii bi-
bliografice.
Este de datoria mea să amintesc că nu numai
cercetătorii clujeni, mai vîrstnici sau mai tineri,
au arătat o solicitudine deosebită pe parcursul
celor peste 10 ani de adunare a materialelor şi
de elabor::~re a prezentei cărţi. Cu aceeaşi bu-
năvoinţă mi-au pus la îndemînă materiale edite,
sau inedite, cercetătorii din Bucureşti şi Iaşi.
www.cimec.ro
Este plăcută datoria de a aminti numele profe-
sorilor R. Vulpe, I. Nestor, Em. Condurachi, M.
Petrescu-Dîmboviţa, B. Mitrea, Gh. Ştefan, D.
Popescu, Vladimir Dumitrescu care ne-au fur-
nizat materiale rezultate din săpăturile conduse
de ei, sau ne-au dat sugestii în elaborarea lu-
crării. De asemenea trebuie să amintim numele
colegilor A. Alexandrescu, VI. Zirra, E. Comşa,
S. Morintz, M. Coja, C. Preda, P. Alexandrescu,
N. Gostar, A. Florescu, S. Teodoru; I. Ioniţă şi
S. Sanie, care ne-au ajutat fie cu materiale ine-
dite, fie cu sugestii, determinări sau indicaţii
bibliografice. La materialele provenite din cer-
cetările altora trebuie să adăugăm pe cele scoase
din săpăturile efectuate sau conduse de noi.
Dacă am început cu materialele descoperite
prin săpături sistematice nu înseamnă că ele
sînt şi cele mai numeroase. Dimpotrivă, cele mai
multe dintre materialele care sînt acum publi-
cat~ pentru întîia oară provin din descoperiri
întîmplătoare sau din săpături mult mai vechi
rămase nepublicate. Toate acestea se păstrează
în colecţiile muzeelor de toate gradele din ţara
noastră. Materialele descoperite la noi şi păs­
trate în colecţiile muzeelor din străinătate:
Budapesta, Viena sau Berlin n-au putut fi
incluse în prezenta lucrare decît în foarte mică
măsură, în funcţie de publicarea lor. S-ar cu-
veni acum să aJmintim pe toţi lucrătorii de la
vele 35 muzee din ţară p~ care le-am cerce-
tat şi unde de fiecare dată am fost primit cu
multă dragoste şi înţelegere. Ni s-au pus la
îndemînă toate materialele colecţiilor; dar nu
este vorba numai de materiale, mulţi au fost
aceia care ne-au dat sugestii preţioase şi de
cele mai multe ori pentru a ne• veni în ajutor
şi-au sacrificat timpul lor liber. Dacă nu facem
această lungă înşirare de nume ne mîngîiem
cu gîndul că prezenta lucrare, care vede lumina
tiparului pe calea forului lor conducător, îi va
ajuta în cercetările lor de viitor, adresîndu-le
tuturor şi pe această cale mulţumirile noastre
cele mai vii.
Nădăjduim că lucrarea de faţă va fi utilă tu-
turor celor care se ocupă cu probleme legate de
cultura materială a daco-geţilor, cu istoria aces-
tora şi că în acest fel am putut contribui la uşu­
rarea muncii acestora. De asemenea sperăm să
fi contribuit la lămurirea unor probleme din fră­
mîntata istorie a celor care formează elementul
de bază în alcătuirea poporului român.
 ISTORICUL
Trebuie să adresăm calde cuvinte de mulţu­
mire conducerii Consiliului muzeelor din Co-
mitetul de Stat pentru Cultură şi Artă care şi-a
asumat grija publicării prezentei cărţi.
Mai trebuie să mulţumim apoi colaboratorilor
S. Balask6, K. Keresztes, Gh. Corcodel, D. Szab6,
I. Horvath, care au pregătit desenele şi fotogra-
fiile ce ilustrează cartea. Aceleaşi mulţumiri le
adresăm fotografilor de la diferitele muzee ca-
re ne-au executat multe dintre fotografiile pe
care le prezentăm.
înainte de a încheia, mai socotim necesar să
amintim că într-o formă preliminară prezenta
lucrare a fost prezentată ca teză pentru obţi­
nerea titlului de doctor în istorie în ziua de 14
aprilie 1965. Discuţiile purtate cu ocazia sus-
ţinerii şi referatul întocmit de prof. M. Petrescu-
Dîmboviţa, ac,ad. Em. Condurachi şi prof. Gh.
Ştefan, au contribuit la eliminarea unor greşeli
şi la cristalizarea definitivă a unor probleme.
Lucrarea a fost încheiată în 1966.
ISTORICUL' CERCETARILOR
Cii toată importanţa deosebită pe care o pre-
zintă ceramica daco-getică în rezolvarea pro-
blemelor istorice, pînă acum lipseşte din litera-
tura noastră de specialitate o lucrare monogra-
fică dedicată acesteia. Există doar o monografie
a noastră asupra unei singure forme, ceaşca da-
cică1, menită încă de pe vremea cînd a fost scri-
5ă să alcătuiască unul dintre capitolele cărţii de
faţă.
Cu toate acestea însă, în toate lucrările de sin-
teză care s-au scris asupra istoriei sau a culturii
materiale a daco-geţilor s-au făcut consideraţii
generale, mai ample sau mai restrînse, asupra
ceramicii, la care trebuie să adăugăm publică­
riie exhaustive sau parţiale de săpături şi, în
sfîrşit, materialele descoperite întîmplător în
cadrul cărora ceramica a fost, mai mult ori
mai puţin, minuţios studiată.
Primele consideraţii generale asupra cerami-
cii daco-getice aparţin încă lui C. Bolliac, care
vorbind despre ceramica din Dacia, arată că
aceasta în decursul timpului "se lămureşte prin-
tr-un progres imens, într-un stil pur, pe care-1
numesc dacic la Tănganu, pe malul Colentinei,
la Piscul Crăsani, pe malul Ialomiţei şi la Zim-
nicea, pe malul Dunării, unde fără contestare s-a
www.cimec.ro
CERCETĂRILOR 15
dezvoltat şi caracterizat mai mult stilul daco-
celt"2.
Gr. Tocilescu care are marele merit de a fi
adunat pentru prima oară ştirile literare antice
despre populaţia geto-dacă 3 , acordă o importanţă
deosebită ceramicii. Dintre produsele industriei
umane - spune el - nimic ca ceramica nu în-
lesneşte a urmări prin epoci înaintările progre-
sive ale inteligenţei unei societăţi, unui popor şi
măsura aplicării omului contra lucrurilor ar-
tistice. în continuare Gr. Tocilescu arată că ce-
ramica "trebuie studiată şi clasată pe neamuri
şi epoci, după formele. şi destinaţia lor, stil, or-
namentaţie şi caracterul local al provenienţei
lor" 4, lucru ce ră.mînea, desigur, doar un dezi-
derat în epoca la ·care scria Tocilescu, cind cer-
cetările arheologice erau abia la primele lor
începuturi. El a devenit însă astăzi posibil.
I. Andrieşescu cu ocazia publicării săpăturilor
de la Piscul Crăsani5 discută pe larg ceramica
descoperită în această staţiune pe care o gru-
pează în:
a) ceramică lucrată cu mîna, în cadrul căreia
deosebeşte o subgrupă îngrijit lucrată,
b) ceramică lucrată la roată.
Tot el stabileşte pentru prima oară tipuri în
cadrul ambelor grupe. În legătură cu publicarea
exhaustivă a săpăturilor făcute de către R. şi
E. Vulpe se discută amănunţit ceramica descope-
rită la Tinosul6 şi în special cea descoperită în
marea aşezare daco-getică de la Poiana7•
Pentru prima dată ceramica daco-getică în
ansamblul ei, cu multiplele probleme istorice
pe care le ridică, a fost tratată de către Vasile
Pârvan în monumentala sa monografie asupra
lumii geto-dacice care este GeticaB. în cadrul
acesteia, ceramicii îi sînt consacrate zeci de pa-
gini. Fără să intre prea mult în detalii, dar spri-
jinindu-se pe materialele existente la acea da-
tă, pe care le cunoştea magistral, V. Pârvan
ne-a dat o privire sintetică asupra originii,
evoluţiei, influenţelor sub care se încheagă
ceramica dacică clasică şi apoi o caracterizare
generală a acesteia. O parte a concluziilor la
care a ajuns V. Pârvan în privinţa ceramicii
daco-getice din faza clasică sînt însă greşite,
deoareC€ s-a exagerat rolul jucat de influenţa
celtică. Ceramica daco-getică din faza sa cla-
SICa nu se datorează celţilor ci reprezintă o
evoluţie locală datorită dezvoltării forţelor de
16
producţie interne, aşa cum vom arăta la locul
cuvenit.
Intr-o lucrare referitoare la regiunile tra-
cice ale Peninsulei Balcanice, R. Vulpe9 anali-
zează, printre altele, şi ceramica geţilor sud-
dunăreni, care ocupă teritoriile dintre Dunăre,
Balcani şi Marea Neagră. El împarte ceramica
acestei regiuni în două grupe, ca şi I. Andrie-
şescu, după tehnica de confecţionare: cu mîna
sau la roată. R. Vulpe face consideraţii mul-
tiple asupra ceramicii getice sud-dunărene şi
comparaţii cu ceramica descoperită pe terito·
riul ţării noastre, stabilind că aceste legături
există numai pentru ţinuturile getice de la nord
de Balcani, pe cînd ţinuturile din sudul Balcani-
lor locuite de tracii meridionali, au o ceramică
şi în general o cultură materială total deosebită.
Ceramica daco-getică ocupă un loc important
şi îu studiul de sinteză asupra istoriei şi cul-
turii materiale străvechi şi vechi a patriei noas-
tre scrisă de către 1. Nestor10. Acesta împarte
ceramica daco-getică din faza clasică în trei gru-
pe:
1. Ceramică primitivă poroasă lucrată cu
mîna
2. Ceramică fină lucrată cu mîna şi lustruită
3. Ceramică fină cenuşie lucrată la roată.
Trebuie să mai amintim aici trei lucrări apă-
rute relativ recent aspra genezei culturii geto-
dacice, datorate lui R. Vulpe11 şi lui D. Ber-
ciu12, în care sînt discutate şi problemele legate
de geneza şi evoluţia ceramicii, ca parte inte-
grantă a culturii materiale.
In volumul I din Istoria României, prima mare
operă de sinteză cu adevărat ştiinţifică elabo-
rată de specialişti de pe poziţiile învăţăturii
marxist leniniste, sînt analizate de către R.
Vulpe şi C. Daicoviciu 13 toate problemele isto-
rice pe care le ridică ceramica daco-getică.
Printre acestea amintim de pildă pe cea a ge-
nezei acestei ceramici discutată şi în articolele
pomenite ale lui R. Vulpe şi D. Berciu. Din pă­
cate însă, la rezolvarea acestei probleme nu s-a
ţinut seamă, în măsura cuvenită, de materialele
descoperite în Transilvania care puteau să
aducă un aport substanţial.
Acestea au fost lucrările de sinteză generală
asupra istoriei străvechi şi vechi a patriei
noastre, sau publicările de materiale mai im-
portante din afara arcului carpatic în care a
fost discutată ceramica geto-dacică. Să vedem
www.cimec.ro
INTRODUCERE
acum în ce măsură avem asemenea lucrări pen-
tru Transilvania.
Prima schiţă, cum o intitulează însuşi auto-
rul, a istoriei străvechi şi vechi a Transilvaniei
o datorăm lui C. Gooss 14 în care sînt amintite
tangenţial şi probleme legate de ceramică. Ace-
laşi autor menţionează în a sa Chronik der ar-
chaologischen Funde Siebenbilrgens (AVSL,
1876), numeroase localităţi din Transilvania un-
de s-au făcut descoperiri de ceramică dacică.
In afară de lucrarea lui C. Gooss, pentru Tran-
silvania avem o monografie cuprinzătoare care
sintetizează toate problemele istoriei străvechi şi
vechi a Transilvaniei, datorată prof. C. Daicovi-
ciu15. In această monografie ale cărei concluzii,
în cea mai mare parte a lor, au rămas valabile
şi astăzi, este tratată şi ceramica dacică din
faza clasică. C. Daicoviciu o împarte, după teh-
nica de confecţionare, în două grupe: la roată
sau cu mîna şi arată influenţele suferite de
aceasta în decursul genezei ei, exagerînd însă,
rolul factorilor externi.
Unele probleme ale ceramicii au fost discu-
tate de acelaşi autor în monografia arheologică
asupra cetăţii de la Piatra Roşie16, unde se face
şi publicarea exhaustivă a materialelor desco-
perite.
In. afară de lucrările amintite ale lui C. Dai-
coviciu, în ultima vreme au mai fost publicate
materiale din Transilvania provenite din de::;co-
periri mai vechi, cum este depozitul de vase
de la Guşteriţa prelucrat de M. Rusu 17, sau
cele de pe Dealul cetăţii Deva publicate de către
Octavian Flocats. Au mai fost publicate apoi
materiale provenite din săpăturile lui K. Horedt
făcute în 1949--1950 la Sfîntu~ Gheorghe 19, prin-
tre care un loc important este deţinut de eera-
mica dacică.
Asupra săpăturilor efectuate în cetăţile dacice
din Munţii Orăştiei, în cele de la Piatra Criavii,
Băniţa, Tilişca, Pecica sau în aşezările de la
Arpaşul de Sus, Sărăţel sau necropolele de la
Moreşti, Oradea, Moigrad etc., sau cele efec-
tuate de muzeul din Sf. Gheorghe în jud.
Covasna, pîn.ă acum au fost publitcate, sau sînt
în curs de apariţie, rapoarte preliminare de
săpături în care se prezintă materiale, sau se
discută probleme generale, sau speciale ale ce-
ramicei daco-getice 20 .
In incheiere trebuie să mai amintim un stu-
diu recent făcut în colaborare de către M. Mac-
 PROBLEMA CRONOLOGIEI 17

rea şi M. Rusu asupra necropolei dacice de la 3. Ceramica dacică faza II, mijlocie, sec. III-
Porolissum21, în care este discutată pe scurt ce-
II î.e.n.
ramica descoperită şi problemele pe care le ri- 4. Ceramica dacică faza III, clasică, 100 î.e.n.
dică. Din punct de vedere al clasificării autorii
-106 e.n.
împart ceramica în: 5. Ceramica dacică faza IV, tîrzie, de după
a) ceramică poroasă, primitivă, lucrată cu anul106.
mîna Criteriul principal care a stat la baza acestei
b) ceramică fină, lustruită, confecţionată tot
împărţiri este cel tipologie-stilistic, avîndu-se în
cu mîna vedere gradul de evoluţie a formelor locale spre
c) ceramică fină lucrată la roată de culoaretipurile bine cunoscute din faza a III-a, pe care
cenuşie sau roşie. am numit-o clasică22, cînd tipurile ceramice sînt
Am înşirat aici doar lucrările de sinteză mai
formate, ajunse la maturitatea lor. După anul
reprezentative care s-au ocupat într-o oarecare106 s-au avut în vedere transformările suferite
măsură de problemele legate de ceramica daco- sub influenţele ceramicii romane, influenţe care
getică, sau publicările mai mari de materiale. au modificat substanţial întregul aspect al ce-
Pe lîngă acestea, în diferitele reviste de specia-
ramicii autohtone, mai ales al aceleia din inte-
litate, din ţară ori din străinătate, s-au mai riorul arcului carpatic, sau de pe teritoriile în-
făcut publicări restrînse de materiale, sau au globate în hotarele imperiului roman.
fost tangenţial atinse probleme legate de eera- In această clasificare am ţinut seamă de pe-
mica daco-getică, pe care însă nu le-am putut rioadele de dezvoltare stabilite pentru întreaga
înşira aici. cultură materială daco-getică şi de perioadele
Din cele arătate reiese că literatura noastră
generale ale culturii materiale şi a istoriei vechi
de specialitate este· săracă în studii privind ce-
europene în general. Am ţinut seamă, pe cît
ramica daco-getică şi că de cele mai multe ori ne-a fost în putinţă, de periodizările generale
s-au făcut doar consideraţii de ordin general, europene pentru a nu rupe din conexul său
exceptînd Getica lui Vasile Pârvan. firesc cultura materială daco-getică, căreia am
Era deci necesară o lucrare de sinteză care vrut să-i fixăm locul şi rolul pe care-I joacă în
să prezinte ceramica daco-getică în ansamblul istoria veche a Europei. Un al doilea fapt care
ei, să o clasifice pe epoci şi tipuri pentru a ne-a făcut să ţinem seamă de periodizările şi
o pune la îndemîna tuturor. Apariţia unei ase- clasificările generale a fost şi dorinţa de a fi
menea cărţi este astăzi posibilă datorită avîn-înţeleşi de toţi cercetătorii problemei. Dar, nu
tului pe care l-a luat cercetarea arheologică în
întotdeauna schemele cronologice existente se
anii puterii populare, cercetare care a cuprins pot aplica realităţilor de la noi. In asemenea
toate regiunile ţării şi a acordat o atenţie deo-
cazuri am încercat să facem o cronologie deo-
sebită culturii şi istoriei daco-geţilor. Pe lîngă
sebită făcînd însă paralele cu sistemul cronologic
prezentarea de ansamblu şi a clasificării se im-
general şi insistînd asupra conţinutului perioadei
punea elaborarea unei monografii în care să fierespective.
tratate multiplele probleme pe care le ridică Dacă stabilirea cronologiei relative nu în-
ceramica daco-getică, cu multe şi serioase im- tîmpină, în general, prea multe dificultăţi, nu
plicaţii de ordin istoric. Unele dintre acesteaacelaşi lucru se poate spune despre fixarea cro-
formînd obiectul a numeroase discuţii. nologiei absolute. Este un lucru bine ştiut că
în momentul de faţă nu există un punct de ve-
dere unanim recunoscut şi un sistem cronologic
PROBLEMA CRONOLOGIEI acceptat de toată lumea. In general se mai folo-
seşte încă sistemul cronologic a lui P. Reinecke
Din punct de vedere tipologie şi cronologic stabilit încă în 1902 pentru prima şi a doua vîrs-
ceramica daco-getică am grupat-o în cinci faze tă a fierului, cu amendamentele şi precizările
şi anume: care s-au adus de atunci. 23 Se constată la unii
1. Ceramica protodacică sec. VI-V î.e.n. cercetători tendinţa de a coborî, cu mai mult
2. Ceramica dacică faza 1, veche, sec. V-IV sau mai puţin, datările lui P. Reinecke, ajun-
î.e.n. gîndu-se pînă la diferenţe de un seco1. 24
www.cimec.ro
18 !NTROi>tJCERB
Cele cinci faze ale noastre aparţin etapei mij-
locii a destrămării orînduirii comunei primitive,
etapei tîrzii ale acestei destrămări, orînduirii
sclavagiste începătoare şi clasice, precum şi pe-
rioadei de trecere la feudalism.
Din punct de vedere al cronologiei relative,
gruparea noastră începe în perioada tîrzie a
Hallstatt-ului (faza D), cuprinde apoi epoca La-
teme şi cea romană, sfîrşind cu epoca migraţii­
lor.
In prima grupă am încadrat ceramica perioa-
dei tîrzii a primei epoci a fierului (Hallstatt D
1-3), începînd cu secolul VI î.e.n. dată la care
procesul de formare al daco-geţilor este cu si-
guranţă încheiat deoarece îi avem deja menţio­
naţi în izvoarele literare. Ceramica perioadelor
anterioare a Hallstatt-ului A-C, aparţine, după
părerea noastră, tot daco-geţilor dar nu avem
încă siguranţa definitivei lor cristalizări, care ne
este furnizată doar de izvoarele literare. Oricît
de vagi sînt relatările scriitorilor antici, ajunse
pînă la noi şi chiar dacă se referă numai la o
parte a teritoriilor locuite de geto-daci, aceste
ştiri literare constituie totuşi dovezi sigure că
procesul de constituire etnică, desfăşurat pe o
foarte lungă perioadă de timp, în secolul VI
î.e.n. luase deja sfîrşit.
Ceramica protodacică este încă ceea ce se nu-
meşte curent ceramică hallstattiană, de cea mai
bună factură, fără să fie contaminată în esenţa
ei de influenţe străine, iar evoluţia formelor spre
tipurile clasice abia dacă poate fi întrezărită. De
aceea am denumit această grupă, ceramică proto-
dacică, cu toate că procesul de evoluţie este
abia la începutul lui, constatăm totuşi că toate
formele ceramice ale acestei faze stau la baza
evoluţiei tipurilor bine cunoscute din faza a
III-a, cea clasică.
Ceramica cuprinsă în faza I şi o parte a fa-
zei a II-a se caracterizează prin menţinerea, în
general, a caracterului hallstattian, însă formele
ceramice se conturează din ce în ce mai mult şi
evoluează în spre tipurile bine cunoscute din
faza următoare. Aceste două faze, I şi II, sînt
cele mai slab cunoscute pînă acum în Transil-
vania şi în general pe întreg teritoriul ţării
noastre, deoarece săpăturile sistematice sînt pu-
ţine iar materialele descoperite, în special pentru
Transilvania, sînt încă în marea lor :majoritate
inedite. Ceramica provenită din descoperiri în-
www.cimec.ro
tîmplătoare este destul de greu de încadrat da-
torită persistenţei aspectului său hallstattian.
Pe parcursul fazei a II -a daco-geţii vor adopta
în confecţionarea ceramicii invenţia tehnică cu
un rol deosebit, roata olarului. O dată cu adop-
tarea acestui procedeu tehnic şi cu generalizarea
lui se va schimba întregul aspect al ceramicii
din faza clasică. Abia începînd cu generalizarea
roţii olarului putem vorbi de ceramică daco-ge-
tică de tip Latene.
Faza a III-a am numit-o clasică pentru că
acum procesul de evoluţie al formelor este
ajuns la apogeu iar meşteşugul olăritului ia
o mare dezvoltare. Ceramica lucrată la roată
este deja generalizată, menţinîndu-se însă ală­
turi de ea şi ceramica lucrată cu mîna. eera-
mica din faza clasică este cea mai abundentă
şi mai bine cunoscută, atît din săpături siste-
matice, cît şi din descoperiri întîmplătoare, ca-
re pot fi acum uşor încadrate.
In general sub denumirea de ceramică da-
cică, se înţelegea în literatura noastră de spe-
cialitate numai ceramica din faza clasică, pen-
tru ceramica perioadelor anterioare se foloseau
termeni, după părerea noastră improprii, ca ce-
ramică hallstattiană, de tradiţie hallstattiană,
ceramică Latene mijlocie etc.
In faza a IV-a am grupat cer ami ca dacică, pe
care am numit-o tîrzie, de după anul 106, dată
la care cea mai mare parte a teritoriului locuit
de daco-geţi a fost anexat imperiului roman. Ce-
ramica dacică continuă să existe şi după această
dată, ca şi făuritorii ei, după cum o dovedeşte
de pildă ceaşca dacică, element descoperit în nu-
meroase staţiuni din epoca romană, atît în aşe­
zări civile sau militare, de tip urban sau rural,
cît şi în morminte. Despre aceeaşi persistenţă
vorbesc şi alte cîteva forme ceramice care sînt
uşor de recunoscut pentru că îşi păstrează o
bună bucată de vreme atît forma cît şi tehnica
de confecţionare. 2 5 Insă, marea majoritate a ce-
ramicii dacice de după anul 106 va suferi trans-
for.mări esenţiale, atît în provinciile romane cît
şi în afara acestora, în teritoriile locuite de dacii
liberi. Aceste transformări se vor datora puterni-
celor influenţe ale tehnicii superioare romane,
influenţe care s-au făcut resimţite în Dacia încă
înainte de cucerirea ei de către armatele roma-
ne. De aceea, sînt necesare studii speciale
pentru a putea deosebi ceramica tîrzie de cea
romană provincială generală, sau a stabili în ce
 PROBLEMA CIWNOLOG!EI
măsură există o ceram1ca provincială proprie
şi specifică pentru Dacia care a putut lua naş­
tere sub influenţa ceramicii autohtone, ori să
reprezinte transformarea ceramicii preromane
sub influenţa noilor veniţi. Pentru a putea sta-
bili toate acestea este necesară o cercetare annă­
nunţită care să analizeze comparativ toată ce-
ramica epocii romane din Dacia şi din celelalte
provincii ale imperiului. Abia atunci se va putea
preciza în ansamblul ei, se va putea desprinde,
ceramica dacică care în haină romană continuă
şi după anul 106 e.n. Sîntem convinşi că reper-
toriul ceramicii dacice tîrzii este cu mult mai bo-
gat şi variat decît se poate întrevedea astăzi şi
cu siguranţă că el nu se reduce doar la cîteva
forme care îşi păstrează pe parcursul epocii ro-
mane, atît forma cit şi ornamentarea bine cunos-
cută din faza clasică şi deci, uşor de separat de
cea romană. Este posibil ca o anumită vreme să
fi funcţionat ateliere dacice care lucrau cerami-
ca specifică cenuşie cu roata. Perioada aceasta
trebuie să fi fost scţtrtă. Ele au fost înlocuite de
atelierele romane ale căror produse au împînzit
Dacia.
www.cimec.ro
19
O lucrare care să trateze ceramica dacică tîr-
zie va putea fi făcută numai după publicarea în
întregime a materialelor descoperite în urma
săpăturilor sistematice de la Caşolţ, Calbor,
Ighiu, Soporul de Cîmpie şi alte localităţi unde
prin săpăturile de mari proporţii, făcute în ul-
timii 15 ani, s-a putut dovedi prezenţa popu-
laţiei autohtone.
Motivele enumerate mai sus ne-au determinat
să nu cuprindem în prezenta carte ceramica da-
cică tirzie pentru a cărei tratare sînt absolut
obligatorii lucrări preliminare. Printre acestea
se înscrie chiar şi lucrarea de faţă care va con-
stitui un punct de plecare în cercetarea eera-
micii din epoca romană şi post romană. Se poate
vedea acum mai limpede care este ceramica da-
co-getică la anul 106 e.n.
Amănuntele cu privire la cronologia fiecărei
faze în parte şi argumentele care stau la baza
clasificărilor făcute vor fi prezentate, pentru fie-
care perioadă la locul cuvenit în capitolele ur-
mătoare.
 CAPITOLUL I

CERAMICA PROTODACICĂ
(sec. VI-V î.e.n.)

Cînd putem vorbi de geto-daci. Sciţii pe teritoriul

Transilvaniei şi rolul lor în dezvoltarea culturii
materiale autohtone. Forme, analogii, ornamente şi
datare. Concluzii.

CIND J?UTEM VORBI DE GETO-DACI sa monografie consacrată acestora, ajunge la

Se ştie că geto-dacii alcătuiesc ramura nordică
a tracilor indo-europeni răspîndiţi în ţinuturile
dunărene şi balcanice cătve sfîrşitul mileniului
II î.e.n. Procesul de indo-europenizare a acestor
teritorii este început încă în perioada de trecere
de la neolitic la epoca bronzului. Indo-europenii
găsesc aici mari unităţi de cultură formate în
epoca neolitică. ·Venirea lor n-a însemnat o
întrerupere a acestor culturi, ceea ce înseamnă
că autohtonii n-au fost suprimaţi, ci s-au ames-
tecat cu noii veniţi. Penetrarea şi asimilarea
indo-europenilor a însemnat un real progres pe
linia ascendentă a dezvoltării triburilor locale. 2G
Din amestecul triburilor autohtone cu indo-
europenii veniţi s-au format geto-dacii cunos-
cuţi, relativ, tîrziu în izvoarele literare antice.
Procesul de cristalizare etnică a geto-dacilor
este cu siguranţă de lungă durată şi încă nu s-a
ajuns la o părere unanim acceptată asupra datei
la care acest proces a fost încheiat.
Unii cercetători sînt de părere că în prima
epocă a fierului se definitivează diferenţierea
lingvistică şi etnică, se delimitează ariiie de lo-
cuire a celor două grupuri ind o-europene: tracii
şi illirii, iar cu cît ne apropiem de mijlocul mi-
leniului I î.e.n. se accentuează delimitarea ra-
murilor nord şi sud-tracice. Unii cercetători
susţin că din punct de vedere etnic cultura pri-
mei epoci a fierului de pe teritoriul României
este o cultură general tracică fără ca procesul
de deplină cristalizare să fi fost încheiat,27 Pe
de altă parte P. Bosch-Gimpera, analizînd cul-
tura materială a triburilor iudo-europene, în a
www.cimec.ro
concluzia că procesul de cristalizare definitivă
a dacilor s-a făcut la sfîrşitul perioadei de
trecere de la epoca bronzului la prima epocă a
fierului. La cristallisation definitive des Illyriens
et des Daces, spune Bosch-Gimpera, s'est faite
apres l'apaisement des mouvements de l'epoque
de transition du Bronze au Fer, iar tracii, în
sens generic, după acelaşi autor, existau deja la
sfîrşitul epocii bronzului: A la fin de l'âge du
Bronze les Thraces historiques existent deja2B.
Deocamdată este greu de stabilit şi noi nu
sîntem în măsură să răspundem la întrebarea
cînd s-a încheiat procesul de cristalizare de-
finitivă a geto-dacilor, deci cînd putem vorbi
de o cultură materială dacică şi nu general
tracică. Un lucru ni se pare sigur şi anume,
că la sfîrşitul secolului VI î.e.n. geto-dacii erau
de multă vreme pe deplin constituiţi, procesul
lor de cristalizare se finalizase, pentru că în
legătură cu evenimente petrecute la anul 514
îi avem deja menţionaţi ca atare în izvoarele
literare ale vremii.
Izvoarele literare referitoare la geto-daci au
fost adunate şi minuţios analizate, destul de re-
cent, de către acad. C. Daicoviciu29 • Din această
analiză reiese că prima menţionare sigură, dar
nu şi cea mai veche, a geţilor în Dobrogea apar-
ţine lui Herodot (Historiae, IV, 93), care îi
aminteşte în legătură cu bine cunoscuta expe-
diţie a lui Darius din anul 514 împotriva sci-
ţilor.
În legătură cu numele propriu-zis, C. Daico-
vtcm ajunge la concluzia că termenul de geţi
cît şi cel de daci sînt nume colective designînd
22 CERAMICA
aceeaşi populaţie compusă dintr-o mulţime de
triburi care vorbeau, cu variaţii locale, aceeaşi
limbă (Strabon, VII, 3, 13). Termenul de geţi
(Getai) se referă la toţi geto-dacii, dar în spe-
cial la populaţia ee locuia ţinuturile din apro-
pierea gurilor Dunării şi în Nord-Estul Pe-
ninsulei Balcanice, populaţie cu care au ajuns
mai întîi în contact grecii. Autorii romani fo-
losesc în general nurrnele de geţi pentru popu-
laţia din preajma Dunării; însă nu întotdeauna.
Numele de daci este întrebuinţat mai cu seamă
de scriitorii romani, designînd prin acesta pe
locuitorii ţinuturilor centrale şi vestice ale ţării
noastre.
Aşadar, la sfîrşitul sec. VI. î.e.n. teritoriul ţă­
rii noastre este locuit de triburile daco-getice
de neam tracic a căror cristalizare s-a făcut pe
aceste meleaguri începînd cu prima parte a
mileniull;li 1 î.e.n. Chiar dacă la această dată
sint pomeniţi numai o parte a geto-dacilor şi
anume geţii din apropierea gurilor Dunării, pro-
cesul definitiv de constituire etnică a daco-ge-
ţilor era incheiat. Diferitele perioade ale Hall-
statt-ului care corespund etapelor de formare şi
cristalizare a geto-dacilor, in actualul stadiu al
cercetărilor, sint încă puţin cunoscute.30 Cu toate
acestea săpăturile întreprinse in ultima vreme şi
studierea materialelor descoperite pînă în pre-
zent în Transilvania, Moldova sau Dobrogea fac
cu prisosinţă dovada dezvoltării locale a daco-
geţilor pornind din epoca bronzului. Pe baza tu-
turor acestora s-a putut face o periodizare a
Hallstatt-ului din ţara noastră şi paralelizării cu
Hallstatt-ul din Europa centrală31.
Pe baza concluziei de mai sus, în chip logic se
impune ca produsele culturii materiale să poarte
nurrnele făuritorilor ei. In ce ne interesează pe
noi oeramica să fie numită şi în această perioadă,
adică începînd cu secolul VI î.e.n. ceramică ge-
to-dacică. Dat fiind însă faptul că întregul ei
aspect este încă cel pregnant hallstattian şi
formele abia dacă au început o uşoară, şi de mul-
te ori greu de sesizat, evoluţie spre formele care
vor deveni în faza clasică tipice şi specifice
pentru daco-geţi, am preferat să dăm ceramicii
din această fază numele de protodacică. Poate
că această denumire ar putea sugera că nu este
vorba încă de daco-geţi pe deplin cristalizaţi
etnic, ceea ce este departe de convingerile
noastre. Cu toate că am avut în vedere o atare
posibilitate am rălmas pe lîngă denumirea de
www.cimec.ro
PROTODACICĂ
ceramică protodacică din motivele arătate mai
înainte şi ţinem să subliniem că în făuritorii şi
beneficiarii ceramicii protodacice de net carac-
ter hallstattian îi vedem pe geto-daci, definitiv
cristalizaţi din punct de vedere etnic, care lo-
cuiesc aceste teritorii încă de la sfîrşitul mi-
leniului II î.e.n.
Unul dintre elementele de cultură materială
t::are face dovada dezvoltării locale a geto-da-
cilor pe parcursul primei vîrste a fierului este
ceramica, care se găseşte din abundenţă în
orice aşezare fortific:ată sau deschisă, deopotri-
vă şi în morminte. Ea constituie un element do-
cumentar deosebit de valoros pentru lămuri­
rea problemei originilor locale a culturii geto-
dacilor.
Inainte de a trece la analiza propriu-zisă a
ceramicii protodacice ne vom opri asupra unei
probleme mult discutată în momentul de faţă
în literatura de specialitate şi anume cea a sci-
ţilor din Transilvania. Sîntem obligaţi să facem
această digresiune deoarece Herodot, care men-
ţionează pentru prima dată în mod sigur pe geţi,
în legătură cu aceeaşi expediţie a regelui Da-
rius, aminteşte printre altele şi pe agatîrşi. Des-
pre ei, Herodot spune că ar fi fraţi buni cu
sciţii din Sciţia 32 , şi că fluviul Maris (IV, 49)
curge prin ţara acestora.
Marea majoritate a cercetătorilor, mai vechi
sau mai recenţi, care s-au ocupat special, sau
numai tangenţial, cu problema agatîrşilor văd
în ei un neam scitic şi-i localizează în Transilva-
nia pe rîul Mureş identificat cu Maris-ul pome-
nit de Herodot33. Or, ceramica din Transilva-
nia aparţinînd sec. VI-V î.e.n. ,a fost desco-
perită, în marea ei majoritate, în morminte aşa­
zis scitice şi nu putem trece la analiza ei fără a
arăta în ce măsură este vorba, pentru acest
răstimp, de o populaţie străină şi dacă cerami-
ca ce ne interesează pe noi, în primul rînd
aici, este sau nu un produs local.
SCIŢII PE TERITORIUL TRANSILVANIEI
Problema sciţilor din Transilvania, în actualul
stadiu al cercetărilor, este departe de a fi defi-
nitiv rezolvată şi a fi întrunit un punct de ve-
dere unanim acceptat. Ea a preocupat în ultima
vreme pe mulţi dintre cercetătorii noştri, sau
pe mulţi dintre cei străini3 4 • D. Popescu in două
 SCIŢII Pl! TERITORIUL TRANSILV ANlE!
studii, apărute destul de recent, a făcut prezenta-
rea părerilor exprimate după apariţia Geticii
lui Vasile Pârvan, ceea ce ne scuteşte de a le
mai înşira. Reţinem doar faptul că cercetătorii
problemei sînt împărţiţi în trei grupe: unii care
susţin prezenţa efectivă a sciţilor în Transilvania
şi atribuie acestora antichităţile scitice descoperi-
te aici, al doilea grup care atribuie unei populaţii
scitice doar o parte a mormintelor din Transil-
vania, situîndu-se pe o poziţie intermediară şi în
sfîrşit a treia grupă care neagă prezenţa elemen-
tului etnic scitic şi atribuie materialele scitice
autohtonilor, 'conside~îndu-le fie ca importuri,
fie ca rezultat al in:filuenţei exercitate de cul-
tura materială scitică şi nicidecum p'rezenţei
lor eferctive în Transilvania.
In cele ,ce urmează nu vom face o analiză
detailată a descoperirilor scitice, care nu intră
în cadrul lucrării de faţă şi care s-a făcut în
repetate rînduri, mai mult sau mai puţin minu-
ţios, de alţii sau de noi. Nu vom face nici o re-
vizuire a părerilor pe care le-am exprimat. 35
Vom încerca să prezentăm unele aspecte ale
problemei care ni se par esenţiale pe baza unor
descoperiri recente, sau a unei analize mai aten-
te a vechilor descoperiri.
Majoritatea cercetătorilor începînd cu V. Pâr-
van au încercat să stabilească pe baza prezenţei,
sau a absenţei, unor piese de factură scitică apar-
tenenţa etnică a necropolelor ori a morminte-
lor izolate descoperite în Transilvania. Bazaţi pe
acest criteriu unii susţin, iar alţii neagă exis-
tenţa elementului etnic scitic. Deocamdată discu-
ţia se poartă numai cu privire la morminte sau
necropole, singurele cunoscute pînă acum în
Transilvania lipsind, deocamdată, săpăturile în
aşezările contemporane, care fără îndoială exis-
tă, dar, fie că n-au fost identificate, fie că n-au
fost pînă acum cercetate.
Incă V. Pârvan, pe baza unei minuţioase şi
competente analize a ajuns la concluzia că cele
mai multe materiale găsite în mormintele sci-
tice sînt produse ale autohtonilor daci. Astfel
în privinţa ceramicii care ne interesează aici
în mod special el spunea: "în vasele din mor-
mintele scitice nu este de fapt nimic scitic, ele
pleacă din noile forme vestice aduse de influen-
ţa villanoviană. De altfel toate vasele aşa-zis
scitice reprezintă ultima fază a evoluţiei unor
forme care în Latene vor dispare fiind înlocuite
cu noile modele ce se înrădăcinau biruitor pretu-
www.cimec.ro
23
tindeni, o dată cu influenţa celtică".36 Nu toate
cele afirmate de către Pârvan mai pot fi astăzi
susţinute. Astfel vasele din mormintele scitice
nu pleacă din formele aduse de influenţa villa-
noviană, ci îşi au originile pe loc - aşa cum
vom arăta în continuare - şi acestea nu vor
dispare o dată cu influenţa celtică, ci se vor
menţine, intrînd în repertoriul ceramicii dacice
din faza clasică. Am reprodus textual şi în între-
gime acest pasaj doar pentru a arăta că V. Pâr-
van şi apoi mai tîrziu I. Nestor3 7, C. Daicovi-
ciu38 şi alţii au arătat că vasele din mormintele
scitice ca şi unele piese de metal sînt produse
ale autohtonilor daci.
Cercetătoarea sovietică A. I. Meliukova care
s-a ocupat îndeaproape cu cultura materială
scitică, vorbind despre ceramica descoperită în
mormintele scitice din Transilvania arăta că ea
se deosebeşte accentuat de ce'ramica sciţilor
propriu-zişi din regiunea de stepă a Uniunii
Sovietice 39 •
Luînd drept criteriu decisiv în stabilirea et-
nicului unei populaţii numai factura pieselor ce
intră în alcătuirea inventarelor funerare şi ne-
ţinînd seamă de toate celelalte elemente, în
principal, de ritul funerar, sau ştirile literare
se ajunge la concluzii greşite. Aşa au făcut re-
cent unii cercetători în cazul mormintelor din
Transilvania, care conţin în inventarele lor, pe
lîngă produse locale şi produse scitice, de multe
ori numeric mai puţine, atribuindu-le autoh-
tonilor fără să ţină cont de celelalte elemente.
Dar, după părerea noastră, discutarea proble-
mei etnicului unei populaţii antice nu se poate
face luîndu-se drept criteriu un singur element
şi neglijîndu-se întregul ansamblu, sau elemen-
te esenţiale cum sînt ritul f!i ritualul funerar
care trădează anumite credinţe religioase pro-
prii şi specifice unei populaţii. Obiectele, în spe-
cial, cele de metal, arme sau podoabe au o largă
circulaţie, sînt la modă într-o anumită perioadă,
fără să constituie un criteriu de selectare etnică
suficient de sigur.
Este ştiut faptul că un akinakes, o oglindă, un
vîrf de săgeată, sau alte piese de metal scitice,
în mod izolat, nu înseamnă neapărat şi prezenţa
lor etnică. Dar, atunci cînd aceste piese se gă­
sesc asociate în morminte de un anumit rit şi cu
un anumit ritual, cînd frecvenţa lor este foarte
mare într-un teritoriu restrîns, lipsind de pe
teritoriul intreg al regiunii respective, sînt dej3
24 CERA!VIICA PROTODACICĂ
-----------------------------------
indicii concludente asupra etnicului celor in-
mormîntaţi.
Criteriul hotărîtor, după părerea noastră, in
cazul stabilirii existenţei sciţilor în Transilvania
se compune dintr-un ansamblu de factori la
care concură ritul funerar, străin în general de
cel practicat in perioada de timp respectivă pe
acest teritoriu. Apoi, asocierea în cadrul mor-
mintelor, in compunerea inventarelor funerare,
a unui nurrnăr mare de piese metalice de carac-
ter scitic ca: akinakes-uri, virfuri de săgeţi,
oglinzi, aplici cu motive animaliere, gorytos-
uri, virfuri de săgeţi, topoare etc. La acestea se
adaugă anumite ritualuri concretizate in piatra
de realgar, cochilii de scoici, ritualuri cu desă­
vîrşire străine mediului autohton. Şi în sfîrşit
ştirile literare care nu pot fi sub nici un motiv
neglijate sau minimalizate. Se mai poate adăuga
faptul că in morminte scitice de femei s-au gă­
sit pesarii care sînt întrebuinţate numai de
populaţiile nomade, sau de cele care stau mult
în şa, deci nu sint sedentare 40 •
In legătură cu stabilirea etnicului unor mor-
minte putem cita părerea lui M. I. Artamonov,
după care ritul funerar constituie unul din ele-
mentele cele mai demne de luat in seamă4°a.
Se ştie că în intreaga zonă tracică, încă de la
inceputul primei vîrste a fierului, ritul de in-
mormintare dominant este cel al incineraţiei, iar
spre sfîrşitul acesteia, incineraţia devine aproape
exclusivă41. Or, mormintele izolate şi necropo-
lele scitice cercetate prin săpături sistematice
in Transilvania sînt de inhumaţie, fără să se
poată vorbi de un biritualism. Ritul înhumării nu
mai este propriu autohtonilor de la sfîrşitul pri-
mei epoci a fierului de pe întreg teritoriul locuit
de geto-daci, după cum o dovedesc necropolele
descoperite la Bîrseşti42 şi Ferigele43. Cu toată
prezenţa în mormintele de la Bîrseşti şi Ferigele
a unor piese de metal scitice, cum ar fi de exem-
plu akinakes-urile ele au fost atribuite, pe bună
dreptate, autohtonilor, avîndu-se în vedere in-
tregul ansamblu din care fac doar parte piesele
de inventar funerar. După părerea noastră, cei
înmormîntaţi în necropolele de la Birseşti şi Fe-
rigele trebuie numiţi cu numele adevărat, cel de
geto-daci şi nu traci. Termenul generic de traci
poate fi corespunzător pentru începutul primei
vîrste a fierului, dar nu şi pentru sfîrşitul ei,
cînd procesul de cristalizare etnică definitivă a
geto-dacilor era cu siguranţă încheiat. Ei sînt
www.cimec.ro
deja menţionaţi. în izvoarele literare ale vremii,
ca atare. Geto-dacilor din toate perioadele isto-
riei lor le este străin obiceiul de a-şi asocia in
mormînt calul, întreg sau prin părţi din corp,
ori numai simbolic, prin piese de harnaşament.
Acest obicei este propriu popoarelor nomade,
sau în general puţin sedentare, din regiunile de
stepă şi silvo-stepă. In acelaşi sens pledează şi
pesariile descoperite la Cipău şi Ciumbrud. Pe
ciî.ă vreme daco-geţii sint de multă vreme agri-
cultori, în primul rind, sau crescători de vite,
însă nu de tipul celor cari se deplasează. Nu sînt
nomazi.
Străin cu totul le este daco-geţilor şi obiceiul
de a depune în morminte realgar sau cochilii
de scoici. In sprijinul atribuirii unui etnic străin
a mormintelor de înhumaţie din Transilvania
vin să se adauge, la cele spuse şi constatările
antropologice. Determinările de acest fel, făcute
pînă acum, sînt destul de puţine şi de aceea
concluziile nu pot fi suficient de convingătoare.
Totuşi, din puţinele cazuri determinate se con-
stată lipsa de omogenitate din punct de vedere
al tipului antropologie, lipsă de omogenitate con-
statată şi la sciţii de pe alte teritorii. Ar mai fi
de adăugat că in Transilvania pare să predomine
brahicrania, numeroasă şi la sciţii din regiunea
Mării Negre unde însă dominantă rămîne doli-
hocrania44.
Dar, rămînînd la problema ntului funerar al
mormintelor ·care ne interesează acum, să vedem
în ce măsură se cunosc din Transilvania mor-
minte de incineraţie care pot fi atribuite unei
populaţii străine.
In necropola scitică de la Ciumbrud au fost
descoperite două morminte de incineraţie. Unul
dintre acestea aparţinea unui copil şi s-a găsit
sub braţul scheletului din mormîntul III, iar
cel de al doilea, mormîntul XIII, are groapa de
aceleaşi dimensiuni şi este săpată la aceeaşi
adîncime ca şi cele de înhumaţie 45 • Mormintele
de la Ciumbrud reflectă, după părerea noastră,
un avansat grad de desnaţionalizare a sciţilor,
materializat în trecerea la ritul autohton al in-
cineraţiei.
Pe lîngă cele arătate o duvadă că cele două
morminte de la Ciumbrud reflectă trecerea la
ritul autohton al incineraţiei o constituie şi fap-
tul că necropola de aici se înscrie in rîndul ne-
cropolelor scitice mai tîrzii, după cum vom arăta
în cele ce urmează,
 SCIŢII PE TERITORIUL TRANSILVANIEI
Mai trebuie menţionat apoi un mormînt de
incineraţie descoperit de K. Horedt pe teritoriul
comunei Blîndiana, jud. Alba, la punctul "în
vii" 46 . Mormîntul s-a găsit în anul 1961 în ca-
drul unui cimitir feudal din secolul X.
Descoperirea de la Blîndiana constă dintr-o
grămadă de oase umane arse, alături de care
s-au depus două vîrfuri de lance din fier, trei
vîrfuri de săgeţi de tip scitic şi un vas de lut
cu gît alungit şi corpul bombat prevăzut cu
puternice nervuri verticale. Tot acestui mormînt
pare să-i fi aparţinut şi o brăţară de bronz des-
coperită deasupra nivelului mormîntului. La dis-
tanţă de 10 m s-a descoperit un loc de ardere,
cu siguranţă contemporan, pentru că pe supra-
faţa lui s-a găsit un vîrf de săgeată scitic.
Mormîntttl de la Blîndiana este cu totul străin,
atît ca rit funerar, cît şi ca inventar, pentru
necropolele scitice sau autohtone cunoscute pînă
acum din Transilvania. Vasul lipseşte în mor-
mintele scitice sau în alte descoperiri de la noi;
în schimb el îşi &ăseşte perfecte analogii în ci-
mitirele de la V ace şi Chotin, ceea ce l-a deter-
minat pe descoperitor- pe bună dreptate, după
părerea noastră- să presupună o pătrundere a
elementelor culturale, şi etnice adăugăm noi, din
regiunea Dunării mijlocii în secolul V î.e.n. cînd
se datează mormîntul.
În afară de cele menţionate mai sus, toate
mormintele scitice din Transilvania sînt de în-
humaţie iar numărul localităţilor în care s-au
descoperit cirrnitire sau morminte izolate se ri-
dică la cifra de 28, iar totalul mormintelor este
de peste 117r.7 (vezi planşa XV).
În general mormintele scitice sînt plane, dar
nu lipsesc nici cele tumulare, chiar cu construc-
ţii de lemn sau din piatră cum sînt de exemplu
cele de la Cipăur.s. în cadrul acestora la aproape
toate mormintele atent observate s-a constatat
prezenţa calului întreg, prin părţi din corp, sau
numai simbolic prin piese de harnaşament.
Dacă. am accepta teza după care mormintele
de înhumaţie aşa-zis scitice din Transilvania
aparţin autohtonilor geto-daci ar trebui să găsim
o explicaţie pentru faptul cu totul ciudat că
ele se deosebesc fundamental, prin însuşi ritul
şi ritualul de înmormîntare, de celelalte mor-
minte sau necropole imediat anterioare sau con-
temporane care sînt de incineraţie, descoperite
pe teritoriul ţării noastre.
www.cimec.ro
25
Ar mai trebui găsită apoi o explicaţie plauzi-
bilă pentru altă curiozitate şi anume că necro-
polele, sau mormintele izolate, din epoca "sci-
tică" sînt plasate numai pe cursul Mureşului şi al
afluenţilor săi (vezi pl. XV), teritoriu unde sînt
menţionaţi agatîrşii de către Herodot. Restul te-
ritoriului era oare nelocuit?
Dat fiind faptul că cele două probleme esen-
ţiale nu pot fi rezolvate în mod satisfăcător în
cazul că am accepta teza după care mormintele
scitice aparţin autohtonilor, va trebui să admi-
tem că necropolele de înhumaţie, cu toate că în
cadrul lor se întîlnesc numeroase produse locale,
alături de obiecte de incontestabilă factură sci-
tică, aparţin unor străini. Cele mai apropiate
analogii pentru antichităţile scitice din Transil-
vania, inclusiv ritul şi ritualul funerar, le găsim
în zona de silvo-stepă a părţii europene a
U.R.S.S. !n legătură cu ritul funerar trebuie să
menţionăm că teritoriile scitice de la Marea
Neagră cunosc aproape exclusiv ritul înhumării.
Analogiile antichităţilor scitice din Transilvania
cu cele de pe teritoriul de silvo-stepă al Uniunii
Sovietice au fost remarcate de către toţi cerce-
tătorii, inclusiv şi de A. I. Meliukova, protago-
nista tezei după care mormintele de înhumaţie,
acum în discuţie, trebuie atribuite autohtonilor.
Cercetătoarea amintită analizînd descoperirile
scitice din regiunea de stepă şi pe cele din re-
giunea de silvo-stepă ajunge la concluzia că sci-
ţilor propriu-zişi trebuie să li se atribuie numai
cultura regiunilor de stepă, în timp ce "purtă­
torii culturii de silvo-stepă erau triburi nescitice
care se deosebeau de sciţi atît ca origine cît şi,
probabil, ca limbă"4D.
Va trebui să discutăm acum- fie şi numai în
linii generale - problema agatîrşilor atît în ce
priveşte localizarea cît şi etnicul lor.
Primul autor care ne vorbeşte despre agatîrşi
este chiar părintele istoriei Herodot care îi po-
meneşte în ale sale Istorii în mai multe capitole
din cartea a IV-a (IV, 48; IV, 100; IV, 102;
IV, 104; IV, 123) cu localizări diferite, şi în
vecinătatea mai multor populaţii.
În cartea IV, 48, Herodot spune textual "ve-
nind de la agatîrşi fluviul Maris îşi uneşte de
asemenea undele cu ale Istrului"50. Acesta este
pasajul pe baza căruia mulţi cercetători susţin
că agatîrşii au locuit în Transilvania pe fluviul
Mureş. Pasajul citat este suficient de clar şi nu
poate fi interpretat în alt fel. în celelalte capi-
26 CERAMICA
tole ale cărţii a IV-a, însă, Herodot îi pomeneşte
pe agatirşi alături, sau in legătură, cu alte po-
poare despre care nu poate exista nici o îndoială
că au locuit departe de Transilvania, pe teri-
toriul de azi al Uniunii Sovietice.
Autorii de după Herodot atunci cind vorbesc
de agatirşi nu mai pomenesc Mureşul, ci îi aşează
mult la răsărit de Carpaţi, pe ţărmul Mării Ne-
gre. Astfel, Pliniu cel Bătrîn îi înşiră pe agatîrşi
după budini şi sciţii regali (Historia Naturalis,
IV, 88/IV, 12). Pomponius Mela (Chorographia,
II, 2) înşirînd pe arimaspii legendari şi pe esse-
doni, care după el locuiau între arimaspi şi lacul
Meotis, vorbeşte de agatîrşi şi de sauromaţii no-
mazi. In sec. IV Rufius Festus Avi enus (Descrip-
tio orbis terrae, 435-461 şi Periegesis, 298-320)
îi localizează pe agatîrşi în apropierea fluviului
Boristhene (Niprul de azi). Tot aici sint pome-
niţi şi de Martianus Capella scriitor din sec. V
e.n. (De nuptiis Philologiae ea Mercuri libri IX,
în VDI, 1949, nr. 4, p. 280). In apropierea Ni-
prului agatîrşii mai sînt amintiţi apoi de Pris-
cianus (Periegesis, 302, 311)51.
Agatîrşii, în afară de textele autorilor amin-
tiţi, mai figurează şi în inscripţii. A. Bodor52
ocupîndu-se cu inscripţiile în care sînt pomeniţi
agatîrşii în legătură cu problema prizonierilor
luaţi de romani în războaiele cu dacii ajunge la
concluzia că din cele 25 de inscripţii în care se
pomeneşte de agatîrşi, cunoscute pînă acum,
unele se datează mai devreme de începutul se-
colului II e.n. şi unele după această dată. Res-
pingînd părerile lui C. Patsch, A. Alf6ldi şi
D. Tudor, A. Bodor este de părere - pe bună
dreptate - că nu toţi agatîrşii locuiau în Tran-
silvania ci că marea lor majoritate au rămas în
teritoriile extraca:rpatice, pe ţărmul Mării Negre
unde mai trăiau încă în secolul I-II e.n. De
aici prin piraterie au fost capturaţi şi făcuţi
sclavi şi astfel numele lor a ajuns in inscripţii
din Frigia, Italia şi Gallia. Că A. Bodor are
dreptate o dovedesc din plin cercetările arheolo-
gice din Transilvania care arată că după se-
colul V î.e.n. agatîrşii dispar în masa autohtonilor
geto-daci şi deci la începutul secolului II e.n.
nu mai poate fi vorba nici măcar de amintirea
acestei populaţii în Dacia.
Din cele arătate reiese, cu destulă certitudine,
după părerea noastră, că agatîrşii locuiau un-
deva pe teritoriul de azi al Uniunii Sovietice,
în apropierea Mării Negre fără ca cercetătorii
www.cimec.ro
PROTODAICICĂ
moderni să fi căzut de acord în legătură cu
localizarea lor mai exactă 53.
Faptul că Herodot vorbeşte de agatîrşi în
Transilvania şi în acelaşi timp şi în altă parte
unde îi găsim menţionaţi şi de alţi autori, mai
tîrziu, dar care nu mai vorbesc de existenţa
agatîrşilor pe Mureş, credem că trebuie să fie
inte:rpretat în felul următor. Din masa agatîrşi­
lor locuind undeva pe teritoriul de ~zi al Uniu-
nii Sovietice s-a desprins o parte, destul de
numeroasă, după cum o dovedesc descoperirile
arheologice, care a ajuns în Transilvania. Aici
după o perioadă relativ scurtă agatîrşii s-au
integrat în masa autohtonilor şi aşa se explică
faptul că după Herodot ei nu mai sînt menţio­
naţi în izvoarele literare ulterioare, sau în in-
scripţii.
Trecind în revistă pasagiile din textul lui
Herodot unde se vorbeşte despre agatîrşi D. Po-
pescu, care în ultima vreme împărtăşeşte păre­
rea conform căreia antichităţile aşa-zis scitice
din Transilvania aparţin populaţiei autohtone,
se vede obligat să admită că agatîrşii au locuit
şi în Transilvania. Sîntem cu totul de acord cu
autorul citat atunci cînd acesta spune că aga-
tîrşii au locuit şi în altă parte, ba mai mult decît
atît, adăugăm că masa agatîrşilor a locuit în
afara Transilvaniei54.
In privinţa etnicului agatîrşilor ne vom referi
la binecunoscutul pasaj al lui Herodot (IV, 104)
unde vorbindu-se despre obiceiurile agatîrşilor
Herodot încheie "In ce priveşte celelalte obice-
iuri se apropie de traci". Din acest pasaj nu
reiese cu certitudine că agatîrşii ar fi sciţi, dar
nici nu se poate afirma că ei sînt traci din mo-
ment ce sînt doar apropiaţi de traci. Este pro-
babil vorba de o populaţie neomogenă din punct
de vedere etnic.
Deci, ţinîrd seama de relatarea lui Herodot
referitoare la agatîrşi şi de faptul că materialele
scitice din Transilvania au analogii apropiate
în regiunea de silvo-stepă a Uniunii Sovietice
putem presupune că antichităţile scitice din
Transilvania au aparţinut agatîrşilor veniţi aici
din regiunea de silvo-stepă-55.
Discuţiile referitoare la etnicul purtătorilor
culturii materiale scitice de silvo-stepă duse de
către cercetătorii sovietici, după cum reiese din
prezentarea critică a concluziilor trase cu oca-
zia conferinţei din 195256, care a avut ca temă
tocmai problema scitică, nu sînt încheiate. In
 SCIT!! PE TERITORIUL TRANSILV ANlE!
funcţie de rezolvarea acestei probleme de către
cercetătorii sovietici vom putea răspunde in ce
măsură sint sciţi cei din Transilvania, din punct
de vedere etnic. Un lucru însă rămîne sigur şi
anume că in Transilvania întîlnim un grup des-
tul de numeros venit aici din regiunea de silvo-
stepă a Uniunii Sovietite pe care, deocamdată,
pentru a nu da naştere la confuzii il numim în
continuare scitic ·fără să înţelegem prin aceasta,
aşa cum am arătat, o populaţie pur scitică,
iraniană, cum sînt cei din regiunea de stepă (dl'
exemplu, sciţii regali) ci o populaţie neomogenă
purtătoare a culturii materiale scitice. Nu exclu-
dem, bineînţeles, din cadrul acestui grup ele-
mentul etnic tracic. Această populaţie, probabil
eterogenă se poate identifica cu agatîrşii pome-
niţi de Herpdot.
Mai rămîne să răspundem acum la cea de a
doua problemă şi anume dacă mormintele izo-
late şi necropolele de înhumaţie aparţin sciţilor,
atunci unde sînt autohtonii geto-daci?
Faptul că în Transilvania se cunoşteau pînă
nu de mult doar morminte de înhumaţie cu
material, mai mult sau mai puţin scitic, în in-
ventarul lor, a făcut pe cercetătorii problemei
să caute populaţia autohtonă în cadrul necro-
polelor de înhumaţie. Astfel, unii desprindeau
din grupul de morminte un număr, mai mare
sau mai mic, pe care îl atribuiau autohtonilor,
luînd drept criteriu de diferenţiere etnică piese
de incontestabilă factură locală în antiteză cu
cele pe care le atribuiau sciţilor unde criteriul
era oferit de piesele scitice. l
In argumentarea nesciticismului mormintelor
de înhumaţie din Transilvania D. Popescu ape-
lează la faptul că pînă acum nu se cunosc mor-
minte de alt fel decît cele de înhumaţie care să
poată fi atribuite autohtonilor şi deci, de aici
concluzia că acestea aparţin populaţiei locale57.
Din descoperirile recente, sau mai vechi (pe
care le-ann publicat de curînd)58, reiese că în
Transilvania există morminte de incineraţie
daco-getice contemporane integral, sau numai
parţial, cu cele scitice de înhumaţie, care se
deosebesc fundamental de acestea şi care, ni
se pare deosebit de semnificativ, sînt răspîndite
pe întreg teritoriul Transilvaniei. Ele există atît
în zona ocupată de agatîrşi cît şi în afara aces-
teia. Asemenea morminte s-au descoperit la:
Chendul Mare, Cluj, Do boli de Jos, Iernut, Ora-
dea, Tg. Mureş şi Uioara de Sus. Descoperirile
www.cimec.ro
27
la care ne referim au fost făcute întîmplător,
sau prin săpături sistematice, menţionînd însă
de pe acum că marea lor majoritate sînt rodul
unor săpături sistematice.
Aşadar, în Transilvania există morminte con-
temporane total, sau numai în parte, cu cele
scitice care se deosebesc însă fundamental de
acestea. Deosebirea esenţială constă în ritul fu-
nerar. Pe lîngă rit care este de incineraţie, ele
se deosebesc şi prin ritual. Şi anume: lipsesc
oasele de cal, iar resturile incinerării sînt de-
puse în urnă. In sfîrşit în aceste morminte pie-
sele metalice de caracter scitic sînt rare, ca să
nu spunem inexistente. Comună pentru cele
două grupe este doar ceramica care reprezintă
un produs autohton, aşa cum vom dovedi în
cele ce urmează. In privinţa ceramicii trebuie
să subliniem faptul că în moDmintele de inci-
neraţie autohtone se întîlnesc forme mult mai
variate decît în mormintele de înhumaţie scitice
unde cu puţine excepţii erau depuse doar un
vas mare bitronconic, o ceaşcă cu toarta supra-
înălţată şi o strachină, fapt ce se leagă, foarte
probabil, de un anumit ritual funerar şi con-
stituie un inventar, să zicem, standard al mor-
mintelor scitice. Toate formele cerannice din
mormintele de incineraţie îşi găsesc perfecte
analogii în necropolele autohtone din afara ar-
cului carpatic, descoperite pe teritoriul ţării
noastre.
Ritul incineraţiei cu depunerea resturilor de
oase arse în urne este bine cunoscut în Transil-
vania încă din epoca bronzului59 şi constituie
una dintre variantele principale ale ritului de
înmormîntare la daco-geţii din a doua epocă a
fierului6o. La toate acestea mai adăugăm faptul
că asemenea morminte de incineraţie s-au des-
coperit pe întreg teritoriul intracarpatic. Nu
există o limitare la anumite zone, adică mor-
minte de incineraţie găsim pe Mureş, chiar în
aceleaşi localităţi, dar la alte puncte, decît cele
de înhumaţie, cum este de exemplu la Tîrgu
Mureş, dar şi departe de zona locuită de sciţi.
In acest fel credem că am produs dovada că
asemenea morminte au aparţinut autohtonilor
geto-daci.
S-ar putea obiecta faptul că numeric mormin-
tele autohtonilor sînt mult mai puţine decît cele
ale sciţilor. Aceasta se explică, după părerea
noastră, prin faptul că mormintele de înhuma-
ţie, mai ales atunci cind au inventar metalic,
28 CERAMICA PROTODACICĂ
atrag mai uşor atenţia în cazul descoperirilor
fortuite, pe cînd cele de incineraţie trec ne-
observate. Făcînd o statistică a condiţiilor de
descoperire a mormintelor constatăm că marea
majoritate a celor de înhumaţie scitice provin
din descoperiri întîmplătoare pe cînd cele de
incineraţie au fost descoperite, în majoritatea
lor, cu ocazia săpăturilor sistematice, fapt care
ne-a dus la concluzia de mai sus.
Pînă nu de mult morminte de incineraţie apar-
ţinînd autohtonilor geto-daci, erau cu totul ne-
cunoscute. Fără îndoială că numărul mormin-
telor de incineraţie ale autohtonilor este cu
mult mai mare decît îl cunoaştem noi azi şi că
viitoarele cercetări îl vor face să crească consi-
derabil.
In sprijinul caracterului străin al grupului
înhumant de pe Mureş şi a scitismului acestuia
recent a fost adus un alt argument, după pă­
rerea noastră, important. M. Rusu 61 analizînd
răspîndirea depozitelor de bronzuri din Transil-
vania de la sfîrşitul epocii bronzului pînă în
Hallstatt, ajunge la concluzia că în Transilvania
lipsesc depozitele de bronzuri transilvănene da-
tabile în Hallstatt D. Această lipsă nu poate fi
explicată nici într-un caz dacă atribuim mor-
mintele de înhumaţie din Transilvania autohto-
n.ilor. Ea îşi găseşte explicaţia, după cum arată
M. Rusu, prin pătrunderea sciţilor la începutul
secolului VI î.e.n., dată la care am ajuns şi noi
pe baza altor considerente. Inlocuirea obiectelor
de bronz cu cele de fier s-a accelerat prin pă­
trunderea sciţilor care au adus cu ei inovaţii
atît în ce priveşte exploatarea cît şi prelucrarea
fierului, grăbind astfel procesul de dezvoltare
social economică a daco-geţilor.
Mai rămîne să discutăm, legăturile grupului
scitic din Transilvania cu grupele de pe Tisa,
Slovacia, Kustanovice şi cea din Podolia Apu-
seană pe baza ritului funerar. A. 1. Meliukova
analizînd toate acestea, observase că între gru-
pul din Transilvania şi cele enumerate există
deosebiri, în primul rînd cu privire la ritul de
înmormîntare, observaţie făcută şi de către
T. Sulimirski62.
Pe Tisa şi în Slovacia. meridională se prac-
tică atît înhumaţia oît şi incineraţia. Grupa
Kustanovice (Ucraina subcarpatică) practică ex-
clusiv incineraţia, iar grupa din Podolia Occi-
dentală practică incineraţia şi înhumaţia. Iată
www.cimec.ro
deci că Transilvania se deosebeşte total de toate
celelalte grupe practicînd exclusiv înhumaţia.
Incineraţia este cu totul şi cu totul sporadică
şi am arătat care este semnificaţia celor trei
morminte cunoscute pînă acum.
Comun pentru toate grupele sînt piesele de
podoabă, sau armele de factură scitică. Explica-
ţia pentru această deosebire de rit funerar se
poate găsi, după părerea noastră, în deosebirea
lor cronologică. Grupul din Transilvania, după
cum s-a arătat în repetate rînduri de majorita-
tea cercetătorilor şi după cum vom încerca să
dovedim şi noi atunci cînd va fi vorba de data-
rea ceraunicii protodacice, este cel mai timpuriu
datîndu-se la sfîrşitul sec. VII î.e.n., sau
începutul sec. VI, în jurul anului 600 î.e.n. pe
cînd toate celelalte grupe sînt de dată mai re-
centă. Aceeaşi explicaţie a fost dată şi de către
M. Parducz63. Un argument în favorul deose-
birii cronologice de care vorbeam a fost adus de
către M. Rusu care arată că pe teritoriile R. P.
Ungare şi R. S. Cehoslovace continuă să existe
depozite de bronzuri caracteristke fazei Hall-
statt D care vor fi lichidate şi ascunse doar la
sfîrşitul acestei perioade, foarte probabil, o dată
cu venirea unor grupe scitice.
Incă mai de mult acad. C. Daicoviciu a ară­
tat64 - pe bună dreptate - că între grupa din
Transilvania şi cele din Ungaria nu există le-
gături strînse şi că cei înmormîntaţi pe teritoriul
R.P.U. n-au trecut nici cînd prin Transilvania,
cum susţine M. Parducz65, ci au venit aici peste
carpaţii nord-estici, ceea ce explică legătura
mult mai strînsă a grupelor "scitice" din Un-
garia, Cehoslovacia sau grupa Kustanovice. Tre-
cerea la ritul incineraţiei s-a putut face undeva
pe teritoriul Uniunii Sovietice. Este greu să mai
ştim astfel în ce măsură mai poate fi vorba de
o populaţie scitică, omogenă din punct de ve-
dere etnic atîta vreme cît şi pentru agatîrşi,
primii desprinşi din grupul de silvo-stepă, Hero-
dot afirmă că pe lîngă unele caracteristici pro-
prii ca: bărbaţi gingaşi, iubitori de podoabe de
aur, posesiunea în comun a soţiilor, în privinţa
altor obiceiuri ei se apropie de traci (Herodot,
IV, 104).
Din toate cele arătate se desprinde concluzia
că în Transilvania se cunosc două tipuri funda-
mentale de înmormîntare în sec. VI, V î.e.n. şi
anume:
 l'ORME, ANALOGII, ORNAMENTE ŞI DATARE
A. MORMINTE DE INHUMA ŢIE
Acestea se caracterizează prin schelet întins
pe spate, orientat vest-est, rar chircit, aşezat
în morminte plane, dar nu lipsesc nici mormin-
tele tumulare, chiar cu construcţii de lemn c;au
piatră. Din inventarele funerare ale acestor
morminte fac parte podoabe şi arme de factură
scitică ca: oglinzi, akinakes-uri, vîrfuri de săgeţi
din bronz, os, sau fier, aplici cu motive anima-
liere66, topoare de fier, gorytos-uri etc. Ca in-
ventar ceramic acestor morminte le sînt carac-
teristice: ceaşca cu toarta supraînălţată, stra-
china cu gura curbată spre interior şi un' vas
mare bitronconic cu proeminenţe-apucători.
O altă caracteristică importantă a acestui grup
de morminte o constituie prezenţa în cadrul lor
a calului alături de călăreţ, întreg cum este la
Cipău67, sau numai simbolic prin părţi din corp,
sau piese de harnaşament.
Grupul mormintelor de înhumaţie aparţine,
după părerea noastră, unei populaţii străine în
care sîntem înclinaţi să vedem pe agatîrşi des-
pre care urmează să se precizeze, în ce măsură
sînt sciţi din punct de vedere etnic. Deocamdată
propunem menţinerea termenului generic de
sciţi sub care nu trebuie înţeles însă o popu-
laţie omogenă.
Un lucru rămîne dovedit, după părerea noas-
tră, şi anume că înhumanţii din Transilvania,
plasaţi, în principal, pe valea Mureşului şi a
afluenţilor săi, nu sînt autohtoni, ci au venit
aici de undeva din regiunea de silvo-stepă a
Uniunii Sovietice. Teza noastră nu se sprijină
numai pe ritul funerar, ci şi pe toate celelalte
elemente arătate.
în cadrul necropolelor de înhumaţie a fost
descoperit şi un număr foarte redus de mor-
minte de incineraţie care reflectă trecerea la
ritul de înmormîntare autohton, iar mormîntul
de la Blîndiana reprezintă o infiltraţie tîrzie
din vest.
B. MORMINTE DE INCINERAŢIE
Mormintele de incineraţie se caracterizează
prin depunerea resturilor funerare în urnă. Ală­
turi de urne, în alcătuirea inventarului funerar
intră un număr mai mare sau mai mic de vase
de ofrandă. Deocamdată, in asemenea morminte
nu se cunosc arme sau podoabe de metal dar,
www.cimec.ro
este foarte probabil ca ele să fi existat. Indicii
în acest sens ar fi aplica din mormîntul
de la Cluj şi sabia de la Doboli de jos. O altă
dovadă în privinţa existenţei armelor sau a po-
doabelor în mormintele de incineraţie autohtone
o constituie prezenţa lor în necropolele contem-
porane de la Bîrseşti şi Ferigele.
Mormintele de incineraţie cu caracteristicile
înşirate aparţin, după părerea noastră, autohto-
nilor daco-geţi, contemporane integral sau nu-
mai în parte cu mormintele scitice de înhu-
maţie.
Înainte de a încheia subcapitolul consacrat
problemei sciţilor socotim necesar să mai amin-
tim că necropolele scitice din Transilvania, pe
baza inventarelor funerare şi în special a fibu-
lelor, despre care va fi vorba atunci cînd vom
face datarea oeramicii protodacice, se pot îm-
părţi în două grupe şi anume: o grupă timpurie
ce se datează în prima jumătate a secolului
VI î.e.n., poate chiar în jurul anului 600 î.e.n.,
şi a doua, aparţinînd ultimei jumătăţi a sec. VI,
sau începutului celui următor.
După consideraţiile privitoare la sciţii din
Transilvania să trecem acum la analiza cerami-
cii protodacice care, fie că a fost descoperită în
morminte de înhumaţie scitice, fie în cele de
incineraţie, ale autohtonilor, este fără îndoială
un produs local.
FORME, ANALOGII, ORNAMENTE
ŞI DATARE
Pînă acum din Transilvania, de la sfîrşitul
primei vîrste a fierului, cuprinzînd sec. VI şi
începutul sec. V î.e.n. se cunosc numai necro-
pole sau monninte izolate, atribuite geto-dacilor
ori sciţilor şi nu se cunosc, sau n-au fost cer-
cetate, aşezările corespunzătoare acestora. De
aceea, repertoriul formelor ceramicii protoda-
cice este destul de sărăcăcios. El se reduce, în
principal, la cîteva vase cu funcţii ritual fune-
rare care au avut însă, fără îndoială şi utilizări
în viaţa cotidiană. Din păcate, nici în afara
arcului carpatic situaţia cercetărilor privind sec.
VI - sec. V î.e.n. nu este cu mult mai bună.
Şi aici cea mai numeroasă ceramică protodacică,
mai ales forme întregi, provine din necropole.
Spre deosebire de Transilvania, în spaţiul extra
carpatic au fost cercetate şi aşezări din acest
 CERAMlcA !?RCJTODACtcA
răstimp ca de exemplu: marea cetate de pămînt
geto-dackă de Ia StînceJ?ti, jud. Bo.toJ?ani, din
nordul Moldovei, aşezarea autohtonă de la Tari-
verde în teritoriul Histriei, sau aşezarea daco-
getică de la Alexandria. Dintre toate acestea cea
mai importantă pentru problemele ceramicii
protodacice ni se pare a fi cetatea de la Stîn-
ceşti. Situaţia ei geografică, departe de colo-
niile greceşti de pe ţărmul Mării Negre, sau de
lumea sud-tracică, fac ca eventualele influenţe
străine să nu aibă repercusiuni prea puternice.
Aceeaşi situare geografică dete11mină existenţa
unei cantităţi reduse a mărfurilor de import,
ne referim aici la ceramică, abundentă în aşe­
zările de la Tariverde sau Alexandria68 , redusă,
dar existentă totuşi, în cetatea de la Stînceşti
unde are un deosebit rol pentru precizări cro-
nologice.
La Stînceşti s-a descoperit şi cercetat prin
săpături sistematice conduse de A. Florescu69 un
complex alcătuit din două cetăţi desfăşurate pe
circa 50 ha, cu val de pămînt înalt la prima
cetate de 7 m, iar la cea de a doua de 3 m.
Pe lîngă elementele de fortificaţie au fost dez-
velite şi locuinţe săpate în pămînt corespunză­
toare în timp celor două faze de construcţie a
fortificaţiilor. Prima fază, Stînceşti I, a fost da-
tată pe baza amforelor de Chios de tip vechi,
în sec. VI-V î.e.n. iar faza următoare, Stîn-:-
ceşti II, pe baza amforelor de Thasos a fost
datată în sec. IV pînă la începutul sec. III î.e.n.
Pe lîngă semibordeie în faza Stînceşti II s-au
descoperit şi locuinţe de suprafaţă. In toate lo-
cuinţele de la Stînceşti cercetate s-a găsit o
mare cantitate de ceramică.
Deosebit de important ni se pare faptul că în
afara cetăţii de la Stînceşti, din Moldova se
mai cunosc şi alte cetăţi de pămînt contempo-
rane, cum sînt cele de la Cotnari sau Criveşti
care aşteaptă să fie cercetate.
Ceramica cetăţilor de pămînt din Moldova va
lmbogăţi cu siguranţă repertoriul sărăcăcios al
ceramicii protodacice rpe care-1 cunoaştem astăzi,
cînd nici descoperirile de la Stînceşti nu sînt
publicate.
Pe baza materialelor pe care le cunoaştem în-
cercăm să facem în cele ce urmează o clasificare
pe tipuri şi variante a ceram;icii protodacice,
sprijinindu-ne, în principal, pe ceramica desco-
perită în Transilvania. Fiecărei forme ceramice
îi vom căuta originile şi vom urmări evoluţia ei
www.cimec.ro
în continuare. De asemenea vom încerca să sta-
bilim datarea acelor forme la care este cu pu-
tinţă.
Incă de pe acum se cuvine să spunem că în
stadiul actual al cercetărilor nu se pot face hărţi
de răspîndire pe tipuri sau şi mai mult pe va-
riante, şi nici cataloage pentru fiecare formă în
parte. Toate acestea ar fi deosebit de utile şi pe
baza lor s-ar putea formula concluzii· istorice
interesante. Deocamdată, ne mulţumim doar la o
clasificare generală fără a intra în amănunte,
rezumîndu-ne doar la a încerca să punem or-
dine într-un imens material ceramic provenit
din săpături sistematice, sau de foarte multe ori
din descoperiri întîmplătoare.
Luînd drept criteriu de grupare tehnica de
executare, ceramica protodacică se poate împărţi
în două mari categorii şi anume: ceramică rudi-
mentară şi ceramică fină.
a. Ceramica rudimentară
Ceramica grupată în această categorie este
neglijent lucrată cu mîna din pastă care con-
ţine multe impurităţi ce alcătuiesc degresantul
necesar transformărilor chimice ce se produc in
m<?ffientul arderii70. Ca degresant .se foloseşte
nisip de granulări diferite care dă aspectul po-
ros al vaselor şi cioburi pisate. Arderea vaselor
în general nu este omogenă şi cioburile în sec-
ţiune sint colorate diferit. Există un nucleu cen-
tral nepătruns îndeajuns de foc, de culoare obiş­
nuit mai închisă decît cea a celor două supra-
feţe. Spre deosebire de vasele mari, cele de di-
mensiuni mici sînt mai bine lucrate Şi mai omo-
gen arse.
Culoarea ceramicii protodacice din această ca-
tegorie este obişnuit roşiatică, ori gălbuie. Frec-
vent întîlnită este şi culoarea cenuşie, de dife-
rite nuanţe, mergînd pînă la negru. Deci, este
vorba atît de ardere oxidantă, cît şi reductivă.
b. Ceramica fină
Ceramica aparţinătoare acestei categorii este
din pastă cu puţine impurităţi, sau chiar pastă
fină, de aceleaşi culori ca şi categoria prece-
dentă. Din punct de vedere tehnic menţionăm că
în general ceramica din această categorie este
mult mai omogen arsă, iar ca o caracteristică
proprie, notăm că ea este acoperită cu un slip,
 FORME, ANALOGII. ORNAMENTE ŞI DATAkE
de obicei lustruit, ajungînd să aibă uneori un
luciu de aspect metalic care dă o fineţe şi o ele-
ganţă deosebită acestei categorii.
Lustruirea vaselor avea menirea de a le face
mai puţin poroase şi deci mai puţin permeabile
şi in acelaşi timp le acoperea defectele de ar-
dere, iar vasul căpăta o culoare uniformă. Toate
acestea erau menite, în primul rînd, să facă
vasele proprii pentru păstrarea prelungită a li-
chidelor.
In legătură cu arderea ceramicii trebuie să
spunem că ea se făcea la o temperatură ce ajun-
gea la cel puţin 400°. Această temperatură este
minimă pentru a se putea desfăşura acele com-
binaţii chimice care să dea pastei legătură şi
tărie. In directă conexiune cu arderea stă şi cu-
loarea pe care o capătă vasele. Astfel, culoarea
roşie se obţine printr-o ardere oxidantă, adică
prin introducerea de aer în cuptor, fierul exis-
tent în argilă se oxidează sub formă de peroxizi
care vor da culoarea roşie a vaselor. Culoarea
neagră, ori cenuşie, se obţine prin ardere re-
ductivă, sau neoxidantă, cînd în lipsa aerului,
respectiv a oxigenului, din :cuptor nu se produc
oxizi de fier iar vasele vor prirrni culoarea nea-
gră ori cenuşie. Cele două culori, negru şi ce-
nuşiu, pot fi realizate şi prin introducerea de
praf de cărbune sau de grafit în pastă, păstrînd
însă tot o ardere reductivă71.
In afară de ceramica din cele două categorii
comentate, daco-geţii din sec. VI-V î.e.n. mai
foloseau şi o a treia categorie de ceramică şi
anume :ceramica lucrată cu roata. Cum însă
aceasta nu se lucrează de către autohtoni şi con-
stituie marfă de import în răstimpul în discuţie,
ea nu intră momentan în preocupările noastre,
urmînd să fie comentată doar atunci cînd se va
produce de către geto-daci.
După ce am schiţat caracteristicile principale
ale celor două categorii ale ceramicii proto-
dacice să trecem acum la stabilirea formelor
principale, a tipurilor şi a variantelor.
1. Vasul bitronconic
Vasele bitronconice sînt numite, în general,
urne, termen justificat doar in parte, în sensul
că nu toate vasele de acest fel au fost folosite
ca recipiente funerare chiar atunci cînd fac
parte din inventarele unor morminte, cum este
www.cimec.ro
3i
cazul celor de înhumaţie. Doar unele dintre v&.-
sele bitronconice au fost întrebuinţate ca urne,
cum sînt cele din necropola de la Oradea,
Cluj etc.
Din punct de vedere al tehnicii de confecţio­
nare, marea majoritate a vaselor bitronconice
aparţin categoriei b, cu slip lustruit, însă nu lip-
sesc nid cele poroase fără lustru.
Din punct de vedere tipologie vasele bitron-
conice care intră în preocuparea noastră mo-
mentană se pot împărţi în trei tipuri.
Tipul 1
Tipul I este constituit din vasele bitronconice
de dimensiuni foarte mari, unele exemplare de-
păşesc chiar 0,80 m (vezi pl. I şi pl. CXVI).
Vasele care compun tipul I aparţin din punct
de vedere al tehnicii de lucrare categoriei b,
acoperite fiind cu un slip negru, sau gălbui,
foarte puternic lustruit, de aspect metalic.
Pe lîngă dimensiunile mari, vasele tipului I
se caracterizează printr-un profil echilibrat, in
sensul că nu au nici un element disproporţionat.
Gura este relativ strînsă, cu muchia buzei, mai
mult sau mai puţin, răsfrîntă în exterior. Unirea
celor două trunchiuri de con ce compun vasul
nu se face unghiular, ci sub forma unor rotunjiri,
a unei bombări centrale. Fundul vaselor este tă­
iat drept, fără nici o profilare. In cadrul tipu-
lui I se întîlnesc: vase cu partea superioară
largă şi înaltă, trompetiforme (pl. I, 1; CXVI, 1),
sau altele cu partea superioară mai îngustă şi
zona de unire a celor două trunchiuri de con
mult bombată, fără să putem stabili deocamdată
variante precise, pe deplin conturate.
Cele mai multe dintre vasele aparţinătoare
tipului I sînt ornamentate cu caneluri, mai mult
sau mai puţin, pronunţate, situate de obicei în
treimea superioară, la mică distanţă de gură.
In ornamentica vaselor bitronconice de tip I, pe
lîngă caneluri, mai intră apoi proeminenţe-apu­
cători de dimensiuni mai mari sau mai mici,
obişnuit în număr de patru, plasate pe trunchiul
de con inferior la mică distanţă sub diametru!
maxi.Jm. Pe trunchiul de con superior se întîlnesc
mici butoni rotunzi ori dreptunghiulari, aşezaţi
vertical, mărginiţi fiind, uneori, de caneluri sau
de linii formate din puncte incizate (vezi de
exemplu pl. I, 2). Sub buză unele exemplare
prezintă mici brîie în relief cu crestături. Brîiele
 CERAMICA PROTODACICÂ
în relief sînt fie simple, fie duble, iar uneori ele
mărginesc o bandă de caneluri orizontale pa-
ralele.
Tot în cadrul ornamentării vaselor bitronco-
nice de tip I mai trebuie să amintim spiralele
largi realizate printr-o linie adîncită, de forma
unei caneluri înguste (vezi pl. I, 4). Spirala rea-
lizată în acelaşi fel, sau în relief, se reîntîlneşte
pe ceramica mai tîrzie de la Ferigele72.
Să trecem acum la discutarea cronologiei ti-
pului de vas în discuţie.
Pînă în prezent vase aparţinînd tipului I, des-
coperite pe teritoriul Transilvaniei, cunoaştem
doar din necropola de la Cipău. In apropierea
gării Cipău se găseşte o necropolă de înhumaţie
cu tUJmuli necercetată prin săpături sistematice.
De pe teritoriul acesteia se cunosc descoperiri
ieşite la iveală întîmplător, cu ocazia unor lu-
crări edilitare. Pe baza materialelor păstrate în
diferite muzee s-a putut stabili că aici s-au făcut
înmormîntări în mai multe epoci. Partea prin-
cipală a necropolei aparţine sciţilor (a se vedea
catalogul p. 256, nr. 74 a). Dat fiind faptul că
asemenea vase nu se mai întîlnesc în monminte
scitice şi mai cu seamă datorită pregnantelor
caracteristici hallstattiene vechi pe care le pre-
zintă, credem că ele sînt contemporane cu pie-
sele de harnaşament din bronz descoperite în
această necropolă. Piesele de harnaşament se
riah·azi'i la limita cintre Hallstatt B şi C73 .
Vasele bitronconice aparţinînd tipului I des-
coperite în necropola de la Cipău se încadrează
în grupa B stabilită de N. Vlassa pentru desco-
peririle de aici 7". In orice caz, ele sînt sigur
www.cimec.ro
Fig. 1. - Evoluţia vasului bitronconic din
1. Sintana (Arad). - 2. Cipău. - 3-4. Tg. Mureş.
anterioare vaselor bitronconice obişnuite în mor-
mintele de înhumaţie ale sciţilor sau ale autoh-
tonilor contemporane cu acestea, deci anterioare
începutului sec. VI î.e.n. şi aparţin foarte pro-
babil, Hallstatt-ului C.
In ce priveşte originile ni se pare clar că tipul
I al vaselor bitronconice se dezvoltă din vasele
de formă similară aparţinînd Hallstatt-ului tim-
puriu. Forma vasului cu toate elementele sale
esenţiale şi caracteristice am urmărit-o pînă la
începutul Hallstatt-ului, pînă în Hallstatt Ai şi
ea poate fi dusă şi mai rmult înapoi în epoca
bronzului. Vasele bitronconice din perioadele in-
cipiente hallstattiene sînt evoluate din vasele de
la sfîrşitul epocii bronzului în tot spaţiul de la
Dunărea de Jos75. Aşa se explică existenţa aces-
tei forme în Hallstatt-ul C pe un spaţiu larg în
cadrul culturii cunoscută sub numele de cultura
Basarabi 76.
Spuneam că vasul bitronconic aparţinînd ti-
pului Il-am urmărit pînă la începutul Hallstatt-
ului timpuriu. In Hallstatt Ai din Transilvania
se cunosc vase mari bitronconice caracterizate,
pe lîngă dimensiuni, prin bombarea, mai mult
sau mai puţin accentuată, a întîlnirii bazelor ce-
lor două trunchiuri de con ce le compun. Aceas-
tă hambare este ornamentată cu caneluri şi
mărginită de ambele părţi cu proeminenţe co-
nice. Caneluri dispuse diferit ornamentează şi
trunchiul de con superior. Buza este teşită şi
răsfrîntă în exterior. Vase cu caracteristicile mai
sus enumerate au fost descoperite la Pecica77,
sau în aşezarea de li! Sîntana78, cu care ne-am
început schema de evoluţie a vasului bitronco-

Hallstatt-ul timpuriu pînă în sec. 1 i.e.n.
- 5. Ciumbrud. - 8. Dezmir. - 7. Coste,u. -
nic pe care am dus-o pînă în faza clasică a ce-
ramicii daco-getice (fig. 1). Vasul bitronconic
poate fi urmărit în continuare pe parcursul fazei
Hallstatt B. El se întîlneşte în aşezarea de la
Reci79 sau în cea de la MediaşBO.
Un alt exemplar aparţinînd Hallstatt-ului B2
îl constituie un vas descoperit la Tîrgu Mureş.
Şt. Kovacs care a descoperit şi publicat acest
vas îl datează la începutul primei vîrste a fieru-
lui (sec. X-IX î.e.n.) şi arată - pe bună drep-
tate - că el este un produs autohton şi nu de
importB1. Pe baza condiţiilor în care a fost des-
coperit, Şt. Kovacs presupuse că vasul a fost fo-
losit ca urnă funerară. Acelaşi autor face legă­
tura genetică între vasul de la începutul primei
vîrste a fierului şi cele din epoca scitică desco-
perite, tot de el, la Tîrgu Mureş, în aceeaşi
campanie de săpături.
In ce priveşte schema evolutivă a vasului bi-
tronconic trebuie să spunem că linia de dezvol-
tare pe care am prezentat-o nu este unica, ci
doar una dintre ele.
Aşadar, vasele bitronconice de tipul I de la
Cipău, îşi au originea în mediul hallstattian lo-
cal din Transilvania, cu rădăcini încă în epoca
bronzului.
Tipul I al vasului bitronconic nu este specific,
sau propriu numai pentru Transilvania. El se
întîlneşte în cadrul culturii Basarabi pe un spa-
ţiu mai larg care include şi pe cel extracarpatic
al ţării noastre. Astfel o urnă aparţinînd tipu-
lui I a fost descoperită în necropola de la Balta
VerdeB2, datată de către D. Berciti şi E. Comşa
FORME, ANALOGII, ORNAMENTE ŞI DATARE
8. Peclca.
în cea mai veche fază a necropolei hallstattiene
de aici, deci aproximativ în sec. VIII î.e.n.B3.
Vasele bitronconice de tip I se cunosc şi din
aşezarea de la Donja Dolina aparţinînd fazei a
doua, datată în sec. VII î.e.n.B".
Din punct de vedere cronologic tipul I al
vaselor bitronconice se datează, după părerea
noastră, în sec. VIII-VII î.e.n. şi mai probabil
pe parcursul sec. VII, în orice caz anterior ve-
nirii sciţilor în Transilvania cînd tipul I al va-
sului bitronconic a fost înlocuit cu tipul II.
Tipul II
Tipul II îl constituie vasele bitronconice mai
scunde decît cele aparţinătoare tipului I din
care a evoluat. Inălţimea vaselor grupate în ti-
pul II variază între 50 şi 30 cm. (vezi pl. II şi
pl. III). Caracteristic şi pentru tipul II rămîne în
continuare zona centrală bombată iar proemi-
nenţele-apucători, sau butonii, sînt dispuşi
de o parte şi de alta a acestei zone. Uneori se
mai păstrează chiar urme de caneluri pe această
zonă, amintind pe cele existente la vasele bi-
tronconice din pdmele perioade ale Hallstatt-
ului, sau caneluri plasate în treimea superioară,
ca de exemplu la un vas din necropola de la
Tg. Mureş (pl. II, 4).
La cele mai multe exemplare cele două trun-
chiuri de con sînt de dimensiuni aproximativ
egale, sau cu mici decalaje în favoarea părţii
superioare. Sînt foarte puţine cazurile cînd
trunchiul de con superior este mai mic decît cel
inferior. In sch~mb sînt destul de frecvente va-
www.cimec.ro
34 CERAMICA Pli.OTOOACICÂ
sele care au trunchiul de con superior alungit
constituind o variantă aparte pe care o vom
discuta îndată.
Tipul II al vaselor bitronconice constituie ti-
pul caracteristic, am putea spune de bază, ne-
lipsit în necropolele scitice de înhumaţie din
Transilvania, sau în cele de incineraţie aparţină­
toare autohtonilor, atît din interiorul oît şi din
exteriorul arcului carpatic. Astfel de vase bi-
tronconice s-au găsit în necropolele de la: Tg.
Mureş, Cipău, Aiud, Şaroş, Oradea, Cluj, Cris-
teşti etc. Vom arăta în continuare că tipul II
al vaselor bitronconice este caracteristic pentru
faza mai veche a necropolelor scitice.
Din punct de vedere al tehnicii de executare
tipul II aparţine, în marea lui majoritate, cate-
goriei b cu slip lustruit de aspect metalic, dar se
întîlnesc şi exemplare confecţionate din pastă
poroasă, fără lustru, aparţinînd categoriei a. Nu-
mărul exemplarelor care fac parte din categoria
a este foarte redus, predominînd vasele bitron-
conice cu slip lustruit.
în ce priveşte ornamentarea, ea este saraca-
cioasă şi se reduce, în principal, la 4 proeminen-
ţe-apucători de forma unor conuri de dimen-
siuni reduse, aplatizate, situate sub linia de
maximă dimensiune, pe trunchiul de con infe-
rior. Pe trunchiul de con superior întîlnim pe-
rechea proeminenţelor, de care am vorbit, care
sînt însă cu mult mai mici, reducîndu-se la mici
butoni conici. Se mai întîlnesc apoi şi proemi-
nenţe prismatice aşezate vertical pe COI'pUl va-
sului.
La unele exemplare ale variantei timpurii se
mai întîlnesc şi caneluri foarte şterse situate,
fie pe gîtul vasului, fie pe bombarea rezultată
din unirea celor două trunchiuri de con.
Trebuie să mai notăm faptul că se întîlnesc
în cadrul acestui tip şi vase lipsite de ori ce fel
de ornamentaţie (de exemplu pl. II, 3).
Dacă ornamentarea este în general sărăcă­
cioasă, vasele aparţinînd tipului II nu sînt însă
lipsite de frumuseţe sau eleganţă. Aceasta este
dată de slipul cu care sînt acoperite, puternic
lustruit, avînd strălucire metalkă. Slipul are, de
obicei, culoare neagră, mată sau diferite nuanţe
de cenuşiu-închis. Se mai întîlnesc apoi destul
de frecvent vase cu slip lustruit de culoare
brun-închisă cu nuanţe 'roşiatice. Un alt fapt
care dă eleganţă acestui tip de vas este a~mo­
nia proporţiilor.
www.cimec.ro
În cadrul tipului II se pot distinge două va-
riante destul de bine conturate şi anume: o
variantă, pe care am numit-o varianta Tg. Mu-
reş şi o a doua, comună, întîlnită în majoritatea
necropolelor scitice din Transilvania.
Varianta Tg. Mureş
Varianta Tg. Mureş (vezi pl. II, 4, 6; III, 4, 5;
V, 5, 6; VII, 7) este cea mai apropiată ca formă
de tipul I al vasului bitronconic. Caracteristica
principală a acestei variante constă în inegali-
tatea destul de pronunţată a jumătăţii superi-
oare în defavorul celei inferioare. Unirea bazei
celor două trunchiuri de con se face printr-o
bombare destul de pronunţată, mărginită de am-
bele părţi de cîte patru proeminenţe-apucători,
în partea inferioară şi de cîte patru mici vîrfuri
de con, în cea superioară. De remarcat este fap-
tul că numai la această variantă se întîlnesc ca-
neluri mai pronunţate, ori mai şterse, plasate
fie pe bombarea maximă a corpului, fie imediat
sub buză (de exemplu: pl. II, 2; V, 6). La unele
exemplare se mai întîlnesc caneluri în jurul
proeminenţelor foarte asemănătoare celora de
pe vasele tipului I. Muchia buzei la vasele apar-
ţinînd variantei Tg. Mureş este rotunjită şi ne-
evazată. O altă caracteristică a variantei Tg.
Mureş o constituie gura destul de largă a va-
selor.
Pe baza faptului că varianta Tg. Mureş, care
este bine conturată tipologie, se apropie destul
de mult de tipul I al vasului bitronconic, pu-
tem presupune că ea constituie varianta cea
mai veche a vasului bitronconic de tip II fără
a putea preciza însă cu destulă ex;actitate care
este diferenţa de timp între cele două variante
ale tipului. Criteriul cronologic dedus pe baza
metodei tipologice a vasului bitronconic de tip II
se verifica şi cu ajutorul altor elemente de da-
tare mai sigure, devenind în acest fel un mijloc
de precizare cronologică la mormintele izolate
în care lipsesc inventarele metalice a căror tipo-
logie şi cronologie este mai cunoscută şi în
general mai sigură.
Varianta Tg. Mureş, în afară de necropola
eponimă, se mai întîlneşte în necropolele de la
Gîmbaş, Cipău, Blaj, Oradea şi Cluj. Pentru
necropolele de la Gîmbaş, Tg. Mureş şi Cipău
avem, pe lîngă criteriul tipologie al variantei
vasului bitronconic şi alte elemente care ne
indică o datare timpurie. Ne gîndim în primul
 FORME, ANALOGl!, ORNAMENTE
rînd la fibule pe care le vom comenta în sub-
capitolul rezervat discutării tipului II şi III al
vasului bitronconic. In necropola de la Cipău
sau în cea de la Tg. Mureş există atît varianta
Tg. Mureş cît şi varianta comună constituind un
indiciu că necropola de aici se eşalonează pe o
durată relativ mai lungă de timp. Că nu poate
fi vorba de un decalaj considerabil între cele
două variante ne-o dovedeşte tipul III al vasu-
lui bitronconic.
V arianta comună
Varianta comună este caracterizată printr-o
relativă egalitate a celor două trunchiuri de con
care alcătuiesc vasul. Unirea bazelor celor două
trunchiuri de con nu se face unghiular ci rotun-
jit, dar bonibarea rezultată nu mai este aşa de
mare ca şi în cazul variantei Tg. Mureş a tipu-
lui II. Ca ornamente se întîlnesc cele patru proe-
minenţe inferioare secondate de cele patru mici
conuri. Se întîlnesc însă exemplare ale variantei
comune lipsite toţal de ornamentare, în afara
slipului lustruit. In cadrul acestei variante în-
tîlnim mult mai multe exemplare, care din
punct de vedere al tehnicii de lucru aparţin
categoriei a, preponderente rămînînd însă, bine-
înţeles, vasele acoperite cu sHp lustruit de ace-
leaşi culori ca şi în cadrul variantei Tg. Mureş.
Dacă pe vasele bitronconice aparţinînd vari-
antei Tg. Mureş se mai întîlnesc caneluri situate
în zona de max1mă dimensiune, sau pe gîtul
vasului, la varianta comună acestea au dispărut
complet.
Varianta comună se întîlneşte în majoritatea
necropolelor transilvănene, ca de exemplu în
cele de la Gîmbaş, Aiud, Cipău, Cristeşti, Şaroş,
Tg. Mureş etc.
Tipul III
Tipul III al vaselor bitronconice, sau tipul
Ciumbrud, cum înclinăm noi să-1 numim, este
constituit din vase cu un contur mult mai svelt,
decît cele aparţinînd tipului II. La tipul III abia
mai poate fi întrezărită binecunoscuta bitron-
conicitate (pl. IV, 3, 5). Vasele au primit un
contur mai mult ovoidal cu partea centrală, mai
mult sau mai puţin bombată iar buza este mai
larg răsfrîntă în exterior. Proeminenţele-apucă­
tori au înaintat spre partea centrală, sau superi-
www.cimec.ro
ŞI OATA!l.E 35
oară a vasului, plasîndu-se de obicei la mijloc,
sau în imediata lui apropiere şi s-au micşorat
faţă de tipul II. Se mai întîlnesc exemplare la
care proeminenţele au rămas în treimea infe-
rioară, însă caracteristic rămîne conturul ovoi-
dal. Proeminenţele de pe trunchiul de con su-
perior, în cele mai multe cazuri, au dispărut,
sau atunci cînd se mai păstrează au înaintat
mult spre buză şi s-au transformat în nişte mici
butoni rotunzi orna:mentali (vezi de ex. vasul
de la Teiuş pl. IV, 4; CXXI, 2).
Pe baza celor arătate putem conchide că ti-
pul III al vaselor bitronconice evoluează direct
din tipul II şi că tipul III este ulterior în timp
(vezi schema evolutivă fig. 1). Această ipoteză
este probată, de altfel şi de alte elemente, pe
baza cărora se poate dovedi că necropolele de
la Ciumbrud şi Teiuş sînt cele mai recente ne-
cropole scitice. Interesant este şi faptul că în
necropola de la Ciumbrud s-a putut constata
trecerea la ritul incinerării caracteristic pentru
autohtonii geto-daci, ceea ce pledează în acelaşi
sens. Dar diferenţa cronologică dedusă pe baza
tipologiei vasului bitronconic care ni se pare
deosebit de evidentă nu trebuje să însemne şi
nu înseamnă, de fapt, o diferenţă cronologică
considerabilă. Cît este de mare această deose-
bire o vom discuta în subcapitolul următor. Deo-
camdată reţinem faptul că tipul III al vasului
bitronconic derivă din tipul II şi este fără în-
doială ulterior acestuia.
Din punct de vedere al tehnicii de confecţio­
nare tipul III al vaselor bitronconice aparţine,
în marea lui majoritate, categoriei b, cu slip lus-
truit, predominînd exemplarele de culoare nea-
gră, dar nu lipsesc nici vasele de culoare ce-
nuşiu-închisă sau brun-roşiatică şi nici cele din
categoria a.
Ornamentarea este şi de data aceasta, ca de
altfel la toate tipurile de vase bitronconice, des-
tul de săracă, rezumîndu-se doar la binecunos-
cutele şi aproape nelipsitele proeminenţe-apucă­
tori sau butoni, pe care le-am discutat deja. Ne
mai rămîne să amintim că frumuseţea vaselor
este dată şi acum nu de ornamente, ci de slipul
puternic lustruit cu strălucire metalică şi de
armonia proporţiilor.
Dacă pînă acum pentru tipul II n-am citat
analogii din teritoriile extracarpatice nu se dato-
rează unei scăpări ci faptului că în spaţiul res-
36 CERAMICA PROTODAC!CĂ

Fig. 2. - Vase bitronconice de tip III (sec. VI-V î.e.n.)

1-2. Ferigcle. - 3. Bîrseşti. - 4. Tariverde.

pectiv nu cunoaştem acest tip. Este după păre­
rea noastră în afara oricărei îndoieli că el există
şi ne gîndim în primul rînd la cetatea de la
Stînceşti unde însă, deocamdată, s-au descoperit
în faza I a cetăţii, doar fragmente, fără să fi fost
reconstituită nici o formă de vas. Nu aceeaşi
este situaţia cu tipul III al vasului bitronconic.
www.cimec.ro
Vase de acest tip au fost descoperite în
necropolele de la Bîrseşti (fig. 1/3)85 şi în cea
de la Ferigele (fig. 1/1-2)86. Mai trebuie să
amintim, apoi, un vas aparţinînd aceluiaşi tip
descoperit în aşezarea de la Tariverde (vezi
fig. 1/4) împreună cu ceramică grecească87. De
asemenea tipul III se întîlneşte în cadrul ne-
 FORME, ANALOGII, ORNAMENTE
cropolei de la Gogoşuss şi lipseşte în necropola
de la Balta Verde.
Aceluiaşi tip îi aparţin şi vasele bitronconice
descoperite în necropola de la Szentes-Veker-
zug89, de pe teritoriul R. P. Ungare.
Existenţa celor trei tipuri ale vasului bitron-
conic cu caracteristici tranşante nu o înţelegem
însă ca pe ceva absolut rigid, în sensul că anu-
mite tipuri sau variante să se oprească la anu-
mite date fixe şi să nu mai continuie în răs­
timpul tipului, sau a variantei următoare. For-
mele caracteristice pentru anumite perioade nu
dispar deodată, ele continuă să mai existe o
vreme alături de noile forme constituite. Deci,
o coexistare în timp a două tipuri sau variante
este întotdeauna posibilă, iar schema evolutivă
pe care am, întocmit-o nu trebuie înţeleasă în
mod absolut. Ea constituie doar caracteristica
generală a liniei de dezvoltare a formei de vas
care nu se va încheia decît tîrziu în cadrul ce-
ramicii geto-dacice din faza a III -a, în perioada
ei clasică.
Faptul că vasele bitronconice îşi au originea
în mediul local şi că se găsesc pe întreg teri-
toriul locuit de daco-geţi şi mai ales că ele vor
continua pînă în faza de apogeu a culturii ma-
teriale geto-dacice ni se par dovezi clare că
asemenea vase aparţin autohtonilor şi că ele au
fost doar preluate de sciţii aşezaţi la un moment
dat în Transilvania. Această constatare este va-
labilă şi pentru toate celelalte forme, fapt care
1-a determinat pe Vasile Pârvan să afirme că
ceramica din mormintele scitice transilvănene
este un produs local şi nu are nimic de-a face
cu noii veniţi.
DATAREA VASELOR BITRONCONICE
Dat fiind faptul că vasul bitronconic este piesa
ceramică cea mai frecvent întîlnită, am putea
spune de nelipsit, în mormintele sciţilor sau ale
autohtonilor şi mai cu seamă că în cadrul aces-
tei forme s-au putut stabili mai multe tipuri şi
chiar variante să discutăm acum, pe lîngă cele
arătate mai sus, elementele pe baza cărora pu-
tem data cu destulă siguranţă tipurile şi anume:
tipul II şi III. Renunţăm la elementele de datare
ale tipului 1 pe care deja le-am discutat şi care
ies oarecum din cadrul cronologic pe care ni
l-am propus,
www.cimec.ro
ŞI DATARE 37
Vom comenta numai, sau mai bine-zis, vom
insista numai asupra acelor elemente care n-au
intrat mai îndeaproape în discuţia specialiştilor
ce s-au ocupat cu antichităţile scitice de pînă
acum. Nu vom intra în detalii atunci cînd este
vorba de elemente bine cunoscute şi amplu dis-
cutate în literatură cum sînt: akinakes-urile,
oglinzile, aplicile cruciforme, sau vîrfurile de
săgeţi. Analiza noastră se va mărgini, în prin-
cipal, la fibulele găsite în mormintele scitice
a căror valoare probatorie din punct de vedere
cronologic este îndeobşte cunoscută.
Cu toate că fibulele nu sînt obişnuite la sciţi,
în regiunile lor de baştină, ele vor fi utilizate
atunci cînd aceştia ajung în Transilvania. Un
asemenea lucru nu este de mirare pentru că ei
vor pune în morminte ca inventar funerar şi o
serie de alte obiecte împrumutate de la popu-
laţia locală, sau de la alte neamuri cu care au
venit în contact. O dovadă elocventă în acest
sens ne este oferită de ceramică, fie ea proto-
dacică, fie grecească, găsită în mormintele lor şi
fără îndoială folosită de ei.
Fibulele din mormintele scitice transilvănene
sînt de origine nord-vest balcanică şi aparţin în
marea lor majoritate tipului Glasinac. Fibulele
Glasinac s-au răspîndit în mediul hallstattian de
la noi încă din sec. VIII î.e.n.oo. Incepind cu
perioada protogeometrică, fibulele de acest tip
se răspîndesc şi în Grecia. Cunoaştem astăzi uP
număr relativ mare de fibule descoperite în aso-
ciere cu antichităţi scitice, dar din păcate, unele
dintre ele se păstrează fragmentar. Deşi, aproa-
pe toate piesele despre care discutăm au fost
publicate, este curios că ele n-au intrat înde-
aproape, pînă de curînd91, în discuţia specialiş­
tilor privitor la datarea antichităţilor scitice din
Transilvania.
Faptul că fibulele au fost publicate ne scu-
teşte de a le descrie, rezumîndu-ne doar la o
simplă înşirare şi trimitere la autorii care le-au
publicat. Socotim necesară această repetare, deşi
catalogul acestor fibule l-am publicat recent 92,
deoarece el ne ajută la fixarea cronologiei tipu-
rilor stabilite pentru vasele bitronconice. Pentru
a putea fi mai uşor accesibile le şi reproducem
(fig. 3).
Au fost descoperite fibule în morminte scitice
dP. înhumaţie după cum urmeazi'i, :,
1. Cipău, jud. Mureş.
38 CERAMICA PttOTODACICA

Fig. 3. - Fibule din morminte scitice transilvănene.

1-2. Gimbaş. - 3. Tg. Mureş. - 4. Cipău. - 5. Proştea Mică. - 6. Simeria. - 7. Sf. Gheorghe [circa 2/3)

Fragment de fibulă
din bronz de tip Glasinac a) Fibulă
de bronz cu o placă triunghiulară ma-
cu placă patrulateră scobită în genul unui scut sivă terminată într-un cioc (fig. 3/1). I. H. Cri-
beotic (fig. 3/4). N. Vlassa în Apulum, IV, 1961, şan, Dacia, N. S., IX, 1965, p. 141 (fig. 3/4).
p. 28, fig. 6, IV, 1. b) Fibulă fragmentară de bronz (fig. 3/2). M.
2. Gîmbaş, jud. Alba. Roska, Rep., p. 161-162, nr. 92, fig. 195/28.
In necropola scitică de înhumaţie de aici să­ 3. Tîrnăvioara, jud. Sibiu.
pată de M. Roşka şi rămasă nepublicată pînă Fibulă fragmentară de bronz cu resort-spi-
acum au fost descoperite două fibule. Cele două rală dublu (fig. 3/5) P. Reinecke, în AE XVII,
fibule sînt: 1897, p. 16, fig. 5, d
www.cimec.ro
 FORME, ANALOGII, ORNAMENTE
4. Tg. Mureş, jud. Mureş.
Fibulă de bronz cu ac de fier de tip Glasi-
nac (fig. 3/3); Şt. Kovacs, în Dolg. Cluj VI, p.
266, fig. 30/15.
5. Sf. Gheorghe, jud. Covasna.
Fragment de fibulă din bronz cu resort-spi··
rală dublu (fig. 3/7). Z. Sz;ekely în SCIV, XI, 2,
1960, p. 376, fig. 5/1.
6. Simeria, jud. Hunedoara.
Fibulă de bronz fragmentară (fig. 3/6).
M. Roska în Dolg. Cluj, IV, 1913, p. 235, fig. 2/3.
Aşadar, în cadrul necropolelor scitice din
Transilvania s-au descoperit un număr de 7 fi-
buJe dintre care 4 (Tîrnăvioara, Sf. Gheorghe,
Tg. Mureş şi Cipău) aparţin fibulelor de tip
Glasinac cu resort-spirală dublu şi cu placă
triunghiulară sau rectangulară scobită în genul
unui scut beotic.
In cadrul culturii Glasinac fibula de bronz
cu scut beotic a fost încadrată de către A. Be-
nac şi B. Covic în grupa IV c şi datată între
625-500 î.e.n.93 Deci, ultimul sfert al veacului
al VII-lea şi tot secolul VI î.e.n.
V. Milojcic a datat acest tip de fibulă în se-
colul IX-VIII î.e.n.94 F. Maier95 discută da tarea
făcută de V. MilojCic şi bazîndu-se pe descope-
ririle, nu de la Glasinac ci de la Donja-Dolina,
consideră că aceste fibule nu pot depăşi secolul
VII î.e.n., dar că ele trebuie datate mai tîr-
ziu decit propunea V. Milojcic.
In aşezarea de la Donja-Dolina fibula de
bronz cu scut beotic apare în faza II a dar,
exemplare mai apropiate tipologie de cele ale
noastre descoperite în necropola de la Cipău
sau Tg. Mureş, sint caracteristice fazei II b care
se datează între 600-500 î.e.n., pe cîtă vreme
faza II a se datează cu un secol mai devreme 96 •
Fibulele de tip Glasinac cu scut beotic şi
resort-spirală dublu au fost descoperite pe teri-
toriul ţării noastre în necropolele de la Balta
Verde şi in cea de la Gogoşu. S-au mai desco-
perit apoi fibule de tip Glasinac în necropola
de la Stoicani şi în aşezările de la Alexandria
şi Tariverde, de asemenea şi în cimitirul de la
Zimnicea.
La Balta Verde!l7 întîlnim tipul de fibulă cu
placă rectangulară, uşor scobită, sau cum se
mai numeşte, cu scut beotic alungit, pe care
A. Benac şi B. Covic le datează între anii 750
şi 625 î.e.n. 98 Din această necropolă lipseşte fi-
www.cimec.ro
ŞI DATARE 39
bula cu scut beotic obişnuit discutată de către
F. Maier.
Datarea fibulelor obişnuite în necropola de
la Balta Verde ne face să afirmăm cu toată
convingerea că aceasta se datează anterior ve-
nirii sciţilor în Transilvania şi că necropola nu
mai era folosită în jurul anului 600 i.e.n.
In necropola de la Gogoşu au fost descoperite
două fibule de bronz cu placă rectangulară sco-
bită în genul scutului beotic. Trebuie să remar-
căm că aceste fibule de tip Glasinac sînt rare
la Gogoşu (2 din 27) şi că ele au fost descope-
rite în morminte de înhumaţie considerate ca
cele mai vechi99.
Pentru necropola de la Gogoşu sint caracte-
ristice fibulele cu placă patrulateră terminată
într-un buton, alături de fibule de tip Glasi-
nac cu placă triunghiulară, sau alte tipuri. Aso-
cierea acestor fibule în care este prezentă şi
fibula cu scut beotic, care ne preocupă momen-
tan, este caracteristică pentru faza IV c a cul-
turii Glasinac, fază ce se datează între 625 şi
500 î.e.n. 100
Fibulele cu scut beotic de la Gogoşu, chiar
dacă am admite cronologia propusă de către
D. Berciu şi E. Comşa, se datează în jurul anu-
lui 550 î.e.n., ţinînd cont că ele au apărut în
mormintele cele mai vechi ale necropolei.
Fibulele de bronz cu scut beotic în aşezarea
de la Donja-Dolina aparţin fazei II a şi con-
tinuă în faza II b. Faza II b a fost datată între
600-500 î.e.n. deci, pe tot parcursul sec. VI101.
Luînd in considerare părerile exprimate în
legătură cu datarea fibulelor de tip Glasinac
cu scut beotic, amintite mai înainte, făcînd
parte din grupa III a lui Milojcic, datare discu-
tată de F. Maier şi considerată ca aparţinînd
grupei 1 de către D. Berciu, corespunzînd fazei
Glasinac IV c şi Donja-Dolina II a şi b, trebuie
să conchidem că fibulele cu scut beotic se da-
tează începînd cu ultimul sfert al sec. VII
î.e.n. pînă la sfîrşitul sec. VI î.e.n. deci, pe un
răstimp de un secol şi un sfert. Să vedem acum
în ce măsură cronologia fibulelor cu scut bea-
tic din mormintele scitice transilvănene poate
fi precizată mai exact.
Pentru precizarea de care vorbeam un indi-
ciu ne este oferit de fibula cu un singur resort
şi cu placă triunghiulară masivă care se da-
tează în sec. VII î.e.n_103 descoperită în necro-
pola scitică de la Gimbaş (fig. 3/1).
40 C!!RAMICA PROTODACICA
Fibulele cu un singur resort şi cu placă tri-
unghiulară masivă aparţin după A. Benac şi
B. Covic Hallstatt-ului B 104. Ele se întîlnesc
însă pe teritoriul R. F. Iugoslavia şi mai tîrziu
în cadrul Hallstatt-ului C. Fibula descoperită în
mormîntul de la Gîmbaş a fost datată de către
D. Garasanin în Hallstatt C-D şi are analogii
apropiate în mormîntul de la Radanje în Mace-
donia105. Fibula cu placă triunghiulară masivă
şi cu un singur resort-spirală nu poate fi mc1
într-un caz datată mai tîrziu de sfîrşitul sec ..
VII sau, eventual, începutul sec. VI î.e.n.
Pe teritoriul ţării noastre o fibulă de acest fel
s-a descoperit la Poiana şi a fost datată de
către R. Vulpe106 în sec. VII î.e.n. Fibula de la
Gîmbaş pare să fie ceva mai evaluată, de aceea
o atribuim sfîrşitului sec. VII sau începutul sec.
VI î.e.n.
Să discutăm acum fibulele de la Tîrnăvioara
şi Sf. Gheorghe; ambele se păstrează fragmen-
tar şi le lipseşte partea cea mai importantă,
placa, cu ajutorul căreia se poate face încadra-
rea tipologică mai exactă. Din fragmentele
păstrate se poate constata că cele două fibule
în discuţie aveau cîte o spirală-resort la ambele
extremităţi şi că erau de dimensiuni relativ
mici. Asemenea fibule de bronz se termină
într-o placă triunghiulară îndoită la marginea
inferioară pentru a primi vîrful acului. Ele fac
parte tot din grupa fibu1elor de tip Glasinac şi
au o dezvoltare şi o arie de răspîndire aproape
identică cu cele aparţinînd grupei I. Fibulele
Glasinac cu placă triunghiulară au fost clasi-
ficate de cătt·e D. Berciu ca aparţinînd grupei
a II-a107_
Tipul de fibulă în discuţie apare frecvent în
aşezarea de la Donja-Dolina. Aici este fibula,
sau mai bine zis, una dintre fibulele caracte-
ristice pentru faza II b datată între 600-500
î.e.n. Ea apare însă, încă din faza precedentă 10e.
Deci, este vorba de aceeaşi fază ca şi în cazul
fibulelor cu scut beotic. Că cele două tipuri de
fibule au o existenţă paralelă o dovedeşte şi
faptul că ele apar asociate într-un mormînt tu-
mular descoperit în apropierea oraşului Trojan
din R. P. Bulgaria. Mor mîntui a fost datat de
către A. Milcev în sec. VII-VI î.e.n.109
Aşadar,
tipul de fibulă Glasinac cu placă tri-
unghiulară în lumea iliră se dezvoltă paralel cu
tipul prevăzut cu scut beotic şi se datează în
sec. VII-VI î.e.n. Acelaşi lucru se constată în
www.cimec.ro
lumea tracică de la sudul Dunării. Să vedem
acum în ce măsură asemenea fibule se cunosc
în nordul Dunării, în afară de cele două din
morminte scitice transilvănene.
Pe teritoriul ţării noastre fibule de acest fel
au fost descoperite în necropola de la Gogoşu,
în morminte aparţinînd aceluiaşi orizont în care
au fost descoperite şi fibulele cu scut beotic 110 •
Este de notat că în cadrul necropolei de la Go-
goşu fibulele de tip Glasinac II sînt destul de
numeroase (şase).
ln aşezarea de la Alexandria care a dat naş­
tere discuţiilor, pe care le-am amintit deja şi
pe care le vom analiza îndeaproape în cadrul
capitolului de faţă, s-au descoperit fibule de tip
Glasinac cu placă triunghiulară ce intră în
preocuparea noastră momentană1 11 . C. Preda,
conducătorul săpăturilor de la Alexandria,
atunci cînd publică fibulele, citează ca analogii
pe cele găsite la nordul Dunării şi cîteva desco-
periri din Bulgaria. ln ce priveşte datarea
acestui tip de fibulă C. Preda arată - pe bună
dreptate - că ele aparţin sec. VI î.e.n. Cobo-
rîrea în sec. V î.e.n. pare să fie o supoziţie per-
sonală a autorului pentru că tipul de fibulă
Glasinac se datează, după cum am arătat, atît
în teri tarii ilirice ctt şi în cele tracice din sudul
Dunării, mai degrabă în prima jumătate a sec.
VI, chiar sfîrşitul sec. VII î.e.n. şi nu cunoaştem
o altă datare aşa de tîrzie. C. Preda a formulat,
se pare, ipoteza de mai sus, sprijinindu-se pe
anumite analogii ale ceramicii de la Alexandria
lucrată cu roata pe baza cărora în prima cam-
panie de săpături datase aşezarea în secolul V
î.e.n.112. ln ce priveşte aşezarea geto'-dacică de
la Alexandria sîntem de părere C'=i ea se da-
tează în secolul VI î.e.n. probabil, a doua jumă­
tate a lui, şi nici într-un caz în sec. V, spriji~
nindu-ne pe datările făcute pînă acum pentru
fibulele Glasinac de tipul celor prezente in
această aşezare.
O fibulă de acelaşi tip s-a descoperit in aşe­
zarea de la Tariverde împreună cu ceramică
attică din sec. VI î.e.n.113 Ea este prezentă apoi
la Popeşti114, Zimmcea 115 şi în sudul Moldovei
la Stoicani116. La nord de Dunăre au mai fost
descoperite şi alte exemplare 117, printre care
unul găsit în săpăturile lui A. I. Meliukova din
necropola de incineraţie de la Şoldăneşti, necro-
polă ce a fost datată in sec, VII-VI î.e.n. 118
 FORME, ANALOGII, ORNAMENTE
Revenind acum la problema atribuirii crono-
logice a celor două fibule de tip Glasinac cu
placă triunghiulară din mormintele scitice tran-
silvănene putem conchide, pe baza celor ară­
tate, că ele se datează pe parcursul sec. VI
i.e.n. fără să putem face precizări mai exacte.
Luînd în considerare faptul că fibulele cu scut
beotic au o dezvoltare paralelă cu cele prevă­
zute cu placă triunghiulară putem presupune
că este vorba de prima jumătate a secolului
VI i.e.n.
Ne-a mai rămas de discutat fibula descoperită
în mormîntul I de la Simeria (fig. 3/6) care se
încadrează în grupa a III-a lui D. Berciu. Au-
torul amintit numeşte acest tip: fibulă de tip
Donja-Dolina şi o găsim răspîndită cu diferitele
sale variant~ în Balcani119. Fibule de acest tip
se cunosc şi în necropola de la Szentes-Veker-
zug, un exemplar descoperit în mormîntul 61
şi altul, fragmentar, provenit din descoperire
izolată făcută pe teritoriul necropolei 120 .
Asemenea fibule au fost descoperite în număr
destul de mare pe teritoriul ţării noastre, de
exemplu: în necropola de la Gogoşu, unde sînt
cele mai numeroase dintre fibulele descoperite
aici (opt exemplare întregi) şi în alte părţi121.
Fibulele din grupa a III-a aparţin fazei Glasi-
nac IV c şi sînt caracteristice pentru faza II b
a aşezării de la Donja Dolina ceea ce în crono-
logie absolută înseamnă secolul VI î.e.n. Pe baza
cronologiei stabilite de A. Benac şi B. Covic
pentru cultura Glasinac se poate afirma că fibu-
lele de tip III aparţin ultimei jumătăţi a sec.
VI î.e.n.122 Aceeaşi datare se poate admite şi
pentru exemplarele găsite în necropola de la
Szentes-Vekerzug, sau pentru cele din necro-
pola de la Gogoşu.
După această largă digresiune necesară pen-
tru fixarea cronologiei fibulelor descoperite în
necropolele scitice din Transilvania să revenim
la datarea tipurilor de vase bitronconice şi
anume a tipului II, cu cele două variante, va-
rianta Tg. Mureş şi varianta comună şi în sfîr-
şit tipul III, sau tipul Ciumbrud. Am dat denu-
mirea de variantă Tg. Mureş şi tip Ciumbrud
pentru că acestea sînt necropolele cele mai bine
cercetate şi cu descoperiri mai numeroase.
Varianta Tg. Mureş a vasului bitronconic din
punct de vedere tipologie este cea mai veche.
Pe baza faptului că în necropola de la Tg. Mu-
reş şi Cipău s-au găsit fibule de bronz cu scut
www.cimec.ro
ŞI DATARE 41
beotic şimai cu seamă că în necropola de la
Gîmbaş se mai întîlneşte încă fibula cu un
singur resort şi cu placă masivă triunghiulară,
putem presupune că varianta Tg. Mureş a vasu~
lui bitronconic, prezentă în toate necropolele
de mai sus, se datează în prima jumătate a
secolului VI î.e.n., poate începînd chiar cu anul
600, pe parcursul primului sfert de veac. Ulti-
mului sfert din prima jumătate a secolului VI
î.e.n. pare să-i fie caracteristică varianta co-
mună a tipului Il.
Tipul III, Ciumbrud, al vasului bitronconic
este fără îndoială ulterior tipului II din care
derivă. In cadrul tipului III n-am reuşit să
stabilim variante bine conturate. Necropola de
la Ciumbrud căreia îi este caracteristic tipul III
se datează în a doua jumătate a sec. VI î.e.n.
şi poate la începutul sec. următor.123 Datarea
tipului III în a doua jumătate a sec. VI şi în-
ceputul sec. V î.e.n. ne este indicată şi de exem-
plarul descoperit în aşezarea autohtonă de la
Tariverde, găsit împreună cu ceramică attică
cu figuri negre şi a unei fibule de tip Glasinac
cu placă triunghiulară1 2 ", precum şi de datarea
necropolelor de la Bîrseşti 125 şi Ferigele.126
Aşadar, tipul III, Ciumbrud, al vasului bi-
tronconic se datează în a doua jumătate a sec.
VI î.e.n. şi, poate, la începutul celui următor.
Pe baza tipologiei vasului bitronconic coro-
borată cu datarea fibulelor se pot trage con-
cluzii interesante cu privire la datarea şi preci-
zarea mai fină a necropolelor scitice transilvă­
nene adică în datarea unora dintre ele şi nu a
'
tuturora în bloc. De asemenea datarea tipurilor
vasului bitronconic ne dă posibilitatea stabilirii
cronologiei a acelor necropole, sau morminte
izolate, în care lipsesc piesele de metal, în-
deobşte mai uşor de datat. ·
In concluzie, aplicînd criteriul amintit, putem
împărţi necropolele şi mormintele izolate sci-
tice, descoperite pînă acum, în două mari grupe
şi anume:
Grupa I în care intră necropolele de la: Tg.
Mureş, Cipău, Gîmbaş, Tîrnăvioa'ra, Sf. Gheor-
ghe, Blaj etc., care se datează în prima jumă­
tate a secolului VI î.e.n.
Grupa Il în care intră necropolele de la:
Ciumbrud, Simeria şi Teiuş ce se datează în
a doua jumătate a sec. VI şi, poate, începutul
sec, V î.e.n.
42 CERAMICA PROTODACICA
In sprijinul încadrării de mai sus, pe lîngă
criteriul dedus din evoluţia vasului bitronconic
şi din datarea fibulelor, mai trebuie să adăugăm
că în necropolele de la Teiuş şi Ciumbrud au
fost descoperite şi alte piese ce sprijină datarea
lor mai tîrzie, faţă de necropolele încadrate în
prima grupă. Astfel, de exemplu în necropola
de la Teiuş a fost descoperită o aplică cruci-
formă (gorytos), ornamentată în stil animalier
scitic care are analogii apropiate în Ucraina, la
Volkovţy şi se datează în sec. V-IV î.e.n.1 27 .
De asemenea, în necropola de la Ciumbrud a
fost descoperit un akinakes cu un singur tăiş şi
cu gardă cordiformă care face parte din seria
tîrzie a pumnalelor scitice. Datarea necropolei
de la Ciumbrud ne ajută să precizăm şi pe cea
a celei de la Teiuş în sensul că aceasta nu poate
continua prea mult în prima parte a sec. V
î.e.n. Un alt indiciu îl constituie faptul că la
Teiuş s-au descoperit vîrfuri de săgeţi de tip
vechi care ţin pînă la sfîrşitul sec. VJ127a.
Mai putem spune că pe baza variantelor sta-
bilite pentru tipul II al vaselor bitronconice,
în cazul unor necropole cum este cea de la
Cipău, sau Tg. Mureş, putem presupune că ele
au existat aproximativ o jumătate de veac.
Grupa a doua a necropolelor scitice din Tran-
silvania este contemporană cu necropolele de
pe Tisa şi cu cele de la Bîrseşti, Ferigele şi
Gogoşu. Deocamdată, nu cunoaştem pe teritoriul
patriei noastre, în afara Transilvaniei, necropole
contemporane cu cele din grupa I care să se
dateze în prima jumătate a sec. VI î.e.n. Ne-
cropola de la Balta Verde, după cum am arătat,
se încheie înainte de începutul sec. VI î.e.n.
Anterioare sînt de asemenea şi necropolele de
la Stoicani şi Zimnicea128.
Existenţa celor două grupe de necropole sci-
tice transilvănene presupune existenţa a două
valuri succesive, dar nu poate fi cu totul ex-
clusă ipoteza unui singur val migrator, iar
evoluţia stabilită în cadrul antichităţilor sci-
tice din Transilvania să se fi făcut pe loc, în
legătură şi sub influenţa directă a autohto-
nilor. Este adevărat că cea de a doua ipoteză
are foarte puţine şanse de a fi acceptată, totuşi
am socotit necesar să o formulăm. In sprijinul
celei de a doua ipoteze s-ar putea invoca şi
lipsa aproape totală a incineraţiei din necropo-
lele scitice tîrzii.
www.cimec.ro
Prima migraţie scitică în Transilvania n-a pu-
tut avea loc mai tîrziu de începutul sec. VI
î.e.n., după cum o dovedeşte şi fibula cu un
singur resort-spirală şi cu placă triunghiulară
descoperită în necropola de la Gîmbaş, care nici
într-un caz nu poate fi datată mai tîrziu, pe
lîngă alte elemente.
In sprijinul grupării făcute, vine să se adauge
şi analiza akinakes-urilor descoperite .în mor-
mintele scitice din Transilvania.
Akinakes-ul, acest pumnal scurt, la sciţi, după
cum relatează Herodot (IV, 62), se bucura de
un cult special reprezentînd simbolul zeului
războiului. El este prezent pe toate reprezen-
tările de sciţi care ni s-au păstrat129. Akinakes-
urile cu bară transversală şi gardă terminată în
doi lobi cordiformi apar în seria veche (Mel-
gunov-Kelermes--Sumejko) datînd din sec.
VI î.e.n.130. In cadrul acestui tip se pot distinge
două variante şi anume: akenakes-uri cu două
tăişuri paralele care se apropie doar spre vîrf
cum sînt cele mai multe dintre pumnalele des-
coperite în Transilvania (Cipău, Şaroş, Cristeşti,
Făgăraş etc.), constituind caracteristica pumna-
lelor aparţinînd perioadei vechi şi datate de
către P. D. Liberov în sec. VII-VI î.e.n. Şi o
a doua variantă care are un singur tăiş, cum
este exemplarul descoperit în necropola de la
Ciumbrud, care se datează mai tîrziu, în sec. V
î.e.n.131.
Să trecem acum în revistă fugitiv părerile
exprimate în legătură cu datarea antichităţilor
scitice din Transilvania.
V. Pârvan, deşi a analizat minuţios materia-
lele scitice descoperite în Transilvania, n-a fă­
cut totuşi precizări restrînse de ordin cronologic
în legătură cu diferite descoperiri. El vorbeşte
doar de perioada aşa-zis scitică pe care o pla-
sează în linii mari între sec. VII-IV î.e.n.132.
G. Childe acceptă părerile lui Pârvan dar se
îndoieşte în privinţa datei cînd au venit sciţii în
Transilvania. El presupune că venirea sciţilor
a avut loc în sec. VI î.e.n.133, la care noi adău­
găm, chiar la începutul acestui secol.
I. Nestor datează antichităţile scitice din
Transilvania cel mai devreme la sfîrşitul sec.
VI î.e.n. iar pe unele dintre ele, printre care
şi pe cele de la Simeria, le plasează în sec.
V-IV î.e.n.13 4 . Luîndu-se după această datare
cei mai mulţi dintre cercetătorii ulteriori ai
problemei, au datat antichităţile scitice din
 FORME, ANALOGII, ORNAMENTE
Fig. 4. - Căni
1. Popeşti. - 2. Zimnicea.
Transilvania în a doua jumătate a sec. VI şi
începutul sec. V î.e.n.135. Datarea este bună doar
în parte, în sensul că numai grupa a II-a se da-
tează în a doua jumătate a sec. VI şi la începu-
tul sec. V î.e.n. Am arătat însă că în Transil-
vania există o grupă scitică mai veche care se
datează în prima jumătate a sec. VI. In ce pri-
veşte sec. IV î.e.n. credem că nu mai poate fi
vorba de sciţi, pentru că aceştia au fost deja
cu totul asimilaţi şi au dispărut în masa autoh-
tonilor geto-daci. Descoperirile aparţinînd sec.
IV î.e.n., după cum vom arăta, nu mai prezintă
nimic din caracteristicile care ne-ar putea în-
dreptăţi să le atribuim sciţilor.
In privinţa datării descoperirilor scitice din
Transilvania şi a modului cum acestea au ajuns
aici, M. Parducz presupune existenţa unui val
migrator venit în jurul anului 600 î.e.n.136.
Acesta s-a oprit aici. După părerea lui M. Pâr-
ducz a existat apoi un al doilea val, datat în a
doua jumătate a sec. VI î.e.n. care a trecut peste
Transilvania, spre Cîmpia Maghiară unde s-a
stabilit. Am arătat însă, că această părere nu
este verosimilă şi că drumul de venire al grupu-
lui din Cîmpia Maghiară trebuie să fie prin
pasul Veretzke din Carpaţi, teză susţinută pen-
tru prima oară de acad. C. Daicoviciu. In cele-
lalte privinţe, datările lui M. Parducz se dove-
desc a fi bune.
Sciţii din Transilvania au putut ajunge aici
venind prin pasurile Carpaţilor - cum arătase
V. Pârvan -peste teritoriile Moldovei. In spri-
jinul acestei ipoteze vin descoperirile scitice de
obiecte izolate din Moldova 137, deşi aici există
www.cimec.ro
ŞI DATARE 43
hallstattiene.
mari cetăţi
de pămînt geto-dacice, ca cea de la
Stînceşti, menite, foarte probabil, să împiedice
această pătrundere. Este foarte probabil însă,
că cetăţile de pămînt au fost construite după
pătrunderea grupului ce a ajuns în Transilvania
şi chiar din această cauză.
2. Ceşti cu o toartă supraînălţată
Împreună cu vasele bitronconice, ceştile cu
toartă sînt prezente aproape în
supraînălţată
toate mormintele, atît în cele de înhumaţie ale
sciţilor, cît şi în cele de incineraţie ale autoh-
tonilor, din sec. VI-V î.e.n. descoperite în Tran-
silvania. Ele sînt prezente sub diferite variante
şi în numeroase exemplare în necropolele
extracarpatice, la Bîrseşti şi Ferigele sau în
aşezări ca de exemplu cetatea I de la Stînceşti.
Ceştile cu toarta supraînălţată, aşa cum a
arătat praf. I. N estor, sînt de origine locală şi
nu scitică. Ele se întîlnesc încă din epoca bron-
zului şi constituie în Hallstatt o formă comună
răspîndită din Franţa pînă pe teritoriile de sud
ale Uniunii Sovietice şi pînă în Macedonia13B.
Pe teritoriul Transilvaniei şi în general pe
întreg teritoriul ţării noastre, ceştile cu toartă
supraînălţată sînt întîlnite atît în aşezările cît
şi în necropolele de la sfîrşitul epocii bronzului
şi din prima epocă a fierului, începînd chiar cu
cultura Noua. Ele sînt prezente în aşezarea de
la Sîntana, jud. Arad, în cele de la Reci, Me-
diaş, Leohinţa, Teleac, Şeica Mică, Tilişca etc.,
precum şi în necropolele de la Teiuş, Cluj etc.
44 CERAMICA PROTODACICA
Este, după părerea noastră,
in afară de orice
îndoială, că ceştile
din mormintele perioadei
scitice sint de origine locală continuînd aceeaşi
formă, mai mult sau mai puţin evaluată, întîl-
nită in aşezările primelor perioade ale Hall-
statt-ului vechi sau ale perioadei mijlocii.
Vasele mici, sau mijlocii, cu o toartă supra-
înălţată se pot grupa în două tipuri. Criteriul
de grupare l-am dedus din diferenţa existentă
la profilele vaselor in discuţie. Ceştile tipului I
au obişnuit profil oblic, cu gura foarte largă,
pe cită vreme ceştile grupate în tipul II, se
caracterizează printr-un profil mai rotunjit. La
tipul II se poate întrezări chiar un fel de profi-
lare a buzei, elemente comune cu ale cănilor
cu o toartă suprainălţată de care se deosebesc
doar ca dimensiuni. Un alt criteriu care ne-a
determinat să facem gruparea de care amin-
team este şi acela că vasele derivă din proto-
tipuri deosebite ale perioadei timpurii sau mij-
locii hallstattiene.
Tipul 1
Tipul 1 al ceştii cu toarta suprainălţată cu
profil oblic este cel mai bine reprezentat. Exem-
plare de acest tip sînt descoperite atit pe teri-
toriul Transilvaniei cit şi in afara acestuia.
Ceştile protodacice, de tip I, se cunosc in nu-
măr mare din necropolele autohtone, sau din
aşezări. Ele sint prezente, ba chiar sint ne-
lipsite, in mormintele scitice transilvănene. Nu-
meroase sint şi fragmentele aparţinătoare tipu-
lui I de ceaşcă cu toarta suprainălţată in ceta-
tea I de la Stinceşti. In cadrul tipului I, ceştile
cu o toartă supraînălţată le-am grupat in două
variante, destul de bine conturate în funcţie de
profilul lor. N-am considerat ca variantă aparte
ceştile care au anumite elemente decorative
speciale ca buton, faţete etc., considerînd că
elementul hotărîtor pentru grupare trebuie să
rămînă forma propriu-zisă şi nu elementele de-
corative. Dacă am fi luat în considerare toate
detaliile ar fi trebuit să constituim nenumărate
variante pentru că aproape fiecare exemplar,
analizat îndeaproape, reprezintă o variantă
aparte fapt de care ne-am izbit la majoritatea
formelor ceramice lucrate cu mina. Este de la
sine înţeles că olarul modelind fără prea multe
instrumente, doar cu mîna, nu va respecta
nici cînd o anumită formă, in toate detaliile
www.cimec.ro
sale, şi nici măcar anumite dimensiuni, ceea ce
va fi posibil doar atunci cind se va introduce
roata olarului, cînd produsele vor primi in ca-
drul tipurilor o relativă stabilitate.
Varianta 1
Caracteristic pentru ceştile grupate în această
variantă este toarta puternic suprainălţată peste
gura vasului. Ea porneşte organic din buza va-
sului şi se uneşte apoi cu peretele in treimea
inferioară a lui. Se cunosc însă şi exemplare
la care toarta este doar foarte uşor suprainăl­
ţată, sau chiar unele la care toarta se situează
la nivelul gurii (de ex. pl. VIII, 1, 3).
Profilul ceştilor cu toarta supraînălţată din
varianta 1 este oblic, ceea ce determină o mare
deschidere a gurii vasului. Muchia buzei este
rotunjită, sau tăiată drept, însă niciodată îngro-
şată. Profilul oblic, cu gura largă, constituie ca-
racteristica esenţială a acestei variante.
La unele exemplare aparţinînd variantei
acum in discuţie se întîlneşte prezenţa unor
butoni, sau a unor muchii pe toartă care ne-ar
putea da anumite indicii cronologice. Un alt
indiciu care s-ar înscrie în acelaşi cerc al de-
terminărilor cronologice ar fi apoi gradul de
supraînălţare a torţii şi punctul de unire a ei
cu peretele recipientului.
Butonul sau muchia reliefată se intilnesc
destul de rar pe ceştile protodacice transilvă­
nene şi aparţin unor exemplare descoperite în
necropolele de la Cipău şi Tg. Mureş (vezi pl.
VIII, 19; CXXIV, 2). Judecind după faptul că
torţile cu buton sînt caracteristice :pentru cul-
tura Noua de la sfîrşitul epocii bronzului, pu-
tem presupune că in cadrul ceştilor cu toarta
supraînălţată, acestea sînt cele mai vechi. Des-
coperirea unei asemenea ceşti, cu un buton bine
reliefat, într-un mormînt scitic (mormîntul IX
de la Tg. Mureş) ne obligă să datăm in aceeaşi
perioadă şi ceaşca de la Cipău de acelaşi tip, pe
care de altfel am fi fost înclinaţi să o punem în
legătură cu alte descoperiri mai vechi făcute
aici; mai cu seamă că pe exemplarul de care
vorbim se mai găsesc încă mici caneluri. In
sprijinul ipotezei că ceştile cu buton şi creste
in relief pe toartă sînt cele mai vechi, vin şi
celelalte elemente pe baza cărora, aşa cum am
arătat, necropolele de la Cipău şi Tg. Mureş se
încadrează în grupa I, cea mai veche.
 I'ORME, ANALOGII, ORNAMENtE ŞI DATARE 45

Fig. 5. - Ceşti de tip I-II şi căni.

1, 4, 1, 10. Birseştl. - 2. 5. Ferigele. - 3, 6, 8, 9. Gogoşu.

De la Ciumbrud, probabil, din necropola sci-
tică de aici, provenind dintr-o descoperire în-
tîmplătoare, cunoaştem un exemplar la care
toarta nu are un buton, sau o muchie, ci se
termină într-un vîrf ascuţit. O analogie pentru
acest exemplar care însă cronologic este evident
www.cimec.ro
mai veche, cunoaştem din necropola hallstattia-
nă de la Zimnicea (MNA, Inv. Nr. I, 320, fig. 4,
2). Ceşti de acelaşi tip s-au descoperit şi în
necropola de la Gogoşu contemporană, după
cum am arătat, cu cea de la Ciumbrud (fig. 5,
8)139.
46 CERAMICA PROTODACICÂ
Din cele arătate rezultă că butonul, sau mu-
chia, de pe toarta ceştilor aparţinînd variantei 1
nu poate servi la o diferenţiere cronologică, pen-
tru că se întîlnesc şi în cadrul necropolelor din
grupa I şi în cadrul celor din grupa II. Ar mai
fi de adăugat că butonii, unii chiar foarte pro-
nunţaţi, de pe ceştile variantei a 2-a se întîl-
nesc în necropolele de la Bîrseşti şi Ferigele
contemporane cu grupa a Il-a a necropolelor
scitice transilvănene.
Se pare că gradul de supraînălţare al torţii
ar putea constitui un criteriu de evoluţie, în
sensul că la exemplarele mai vechi toarta este
mai mult supraînălţată decît la ceştile mai re-
cente. Acest fapt se înscrie pe linia generală de
evoluţie a vasului, care va duce pînă la urmă
la bin€cunoscuta ceaşcă dacică din faza cla-
sică. Este adevărat însă, că şi în sec. IV-III
î.e.n. mai întîlnim încă ceşti cu toarta mult
supraînălţată, cum este cazul celei din necro-
pola de la Cepari (vezi pl. XXI, 4), sau chiar
şi mai tîrziu în necropola de la Ghenci (vezi
pl. XXXVII, 1-2). La acestea se mai poate
adăuga faptul că în necropola de la Tg. Mureş
se întîlnesc exemplare de ceşti la care toarta
nu mai este supraînălţată (vezi pl. VIII, 3).
Toate cele arătate ne obligă să păstrăm o
deosebită rezervă cu privire la criteriul de dife-
renţiere de care vorbeam, cu toate că el se
înscrie pe linia generală de evoluţie a ceştii cu
toarta supraînălţată.
Un alt criteriu tipologie, tot aşa de ipotetic,
şi legat oarecum de cel precedent este coborîrea
punctului de unire a torţii pe peretele vasului.
Din cele arătate rezultă că nu avem un cri-
teriu tipologie, cît de cît sigur, care să poată
fi acceptat fără prea multe rezerve în legătură
cu precizarea datării ceştilor cu toarta supra-
înălţată.
In ce priveşte dimensiunile ceştilor din va-
rianta 1, ele sînt foarte variate, de la exemplare
care măsoară între 18 cm diametrul gurii şi
11 cm înălţime, pînă la exemplare mici ce mă­
soară abia 5 cm înălţime şi 8 cm diametru!
gurii. Din punct de vedere al tehnicii de con-
fecţionare, marea majoritate a ceştilor cu
toarta supraînălţată aparţin categoriei b, cu slip
lustruit. Există însă şi exemplare care au fost
lucrate din pastă cu impurităţi, nu au lustru şi
uneori sînt chiar grosolan făcute.
www.cimec.ro
Relativ la ornamentarea variantei de vas pe
care o discutăm, trebuie să spunem că în afară
de exemplarele care au elementele decorative
discutate, la care se mai pot adăuga uşoare ca-
neluri, la extrem de puţine ceşti (vezi de ex.
pl. VIII, 19), în general ceştile grupate în va~
rianta 1 nu au nici un fel de motiv decorativ,
în afara lustrului, uneori de aspect metalic,
caracteristic majorităţii exemplarelor. Acesta se
înscrie în caracteristica generală a ceramicii
fine protodacice la care aparţin.
Mai este demn de notat faptul că unele
exemplare, bine lustruite, au fundul scobit în
genul unui omphalos (vezi pl. VIII, 13), amănunt
întîlnit la vasele din Hallstatt-ul timpuriu, sau
mijlociu şi chiar în epoca bronzului.
Ar mai fi de discutat originea şi răspîndirea
ceştilor aparţinînd variantei 1; însă, întrucît
acestea sînt comune cu cele ale variantei urmă­
toare, pentru a nu ne repeta, le vom discuta în
legătură cu varianta 2.
Varianta 2
In această variantă am grupat ceştile cu
toartă supraînălţată care au drept caracteristică
esenţială profilul, relativ, rotunjit, cu buza uşor
curbată spre interior. Toarta este de obicei
mult supraînălţată şi nu coboară prea mult în
jos pe peretele vasului. Adică, punctul de inser-
ţie inferior se plasează obişnuit la mijlocul va-
sului, sau cu puţin mai jos. Muchia buzei este
uşor rotunjită, ori uneori este tăiată drept (pl.
VIII, 9).
Din punct de vedere al tehnicii de lucrare, al
culorii, sau al dimensiunilor, ceştile ,variantei 2
corespund întru totul celora din varianta pre~
cedentă. Ca ornamente se întîlnesc şi la această
variantă butonii, de diferite forme şi dimen-
siuni, plasaţi pe punctul superior al torţii, pre-
zenţi, de exemplu, la ceştile descoperite în ne-
cropola de la Bîrseşti, sau în cea de la Ferigele
(fig. 5/2)140.
Trebuie să remarcăm un fapt şi anume că
varianta 2 a ceştii cu toarta supraînălţată este
destul de puţin frecventă în necropolele scitice
transilvănene unde predominantă este varian-
ta 1. In schimb, varianta 2 este majoritară în
necropolele de la Bîrseşti şi Ferigele (fig. 5/1,5).
Ceştile cu o toartă supraînălţată aparţinînd
ambelor variante nu sînt proprii numai necro-
polelor. Ele se întîlnesc frecvent şi în cadrul
 FORME, ANALOGii, ORNAMENTE ŞI DATARE
toartă îşi are originile în mediul hallstattian
local şi va evolua pe parcursul fazelor urmă­
toare finalizîndu-se în binecunoscuta şi speci-
fica ceaşcă dacică din faza clasică.
Fig. 6. - Ceaşcă hallstattiană de la Şeica Mică.
aşezărilor. În cetatea I de la Stînceşti apar am-
bele variantQ de ceşti cu toarta supraînălţată, în
număr destul de mare. Mai amintim apoi că un
exemplar aparţinînd variantei 1 a fost desco-
perit în aşezarea geto-dacică de la Alexan-
dria141.
Originea ceştilor cu o toartă supraînălţată am
căutat-o în mediul hallstattian local deşi, re-
petăm ceea ce am spus la început, ea este o
formă comună cu o largă răspîndire. Forma, atît
a variantei 1 cît şi a variantei 2 se întîlneşte
pe tot parcursul Hallstatt-ului şi ne vom măr­
gini la a cita doar cîteva exemple care ne sînt
mai la îndemînă, descoperite pe teritoriul ţării
noastre, fără a da numeroase analogii din teri-
toriul larg de răspîndire a formei în discuţie.
Pentru varianta 1 ne vom referi din nou la
ceaşca hallstattiană de la Popeşti (fig. 4/2), iar
pentru varianta 2 o bună analogie ne este ofe-
rită de o ceaşcă descoperită în aşezarea hall-
stattiană fortificată de la Şeica Mică (fig. 6)14 2.
In ce priveşte cronologia ceştilor protodacice
cu toarta supraînălţată aparţinînd variantelor 1
şi 2 a tipului I putem afirma doar că ele sînt
contemporane şi se dezvoltă paralel, fără să
putem face precizări mai exacte. încercările de
stabilire a unei tipologii mai restrînse, cu im-
plicaţii cronologice, pe care le-am făcut s-au
dovedit sterile.
In concluzie, cu privire la ceaşca cu toarta
supraînălţată de tipul I, putem spune că ea
constituie o formă frecventă şi obişnuită, întîl-
nită atît în aşezările cît şi în necropolele geto-
dacice din sec. VI-V î.e.n. Mai trebuie să
adăugăm că ea se găseşte frecvent şi în necro-
polele scitice din Transilvania.
www.cimec.ro
47
Ceaşca protodacică aparţinînd tipului I cu o
Tipul II
Pe lîngă toarta supraînălţată pe care o au şi
ceştile tipului I, ceştile încadrate în tipul II se
caracterizează prin existenţa unui gît, în gene-
ral, scurt. Gura vasului şi la tipul II este foarte
larg deschisă. Muchia buzei este, la cea mai
mare parte a exemplarelor, rotunjită şi uneori
uşor profilată. Spre deosebire de ceştile de tip 1
cele ale tipului II au un profil rotunjit şi
bombat, realizîndu-se în acest fel un corp al
vasului. Bombarea constituie în acelaşi timp şi
diametru! maxim al vasului. Pe această linie,
la unele exemplare, există mici proeminenţe
conice (vezi pl. VIII, 6). Mai trebuie amintit apoi
că unele ceşti sînt prevăzute cu caneluri aşe­
zate vertical, sau oblic, pe întreaga suprafaţă
a vasului, ca de exemplu, în cazul unei ulcele
de la Cipău (vezi pl. VIII, 10).
Din punct de vedere al tehnicii de confec-
ţionare ceştile tipului II aparţin categoriei b cu
slip lustruit, de culoare cenuşiu-neagră, sau
brună.
Dimensiunile ceştilor, despre care discutăm,
nu sînt prea mari, măsurînd 7-8 cm înălţime
şi 10-12 cm diametru! gurii, spre deosebire
de vasele pe care le-am numit căni ale căror di-
mensiuni sînt mai mari.
Ceştile cu toarta supraînălţată de tip II de-
rivă, după părerea noastră, din forme asemănă­
toare întîlnite în aşezările mijlocii hallstattiene.
Asemenea vase cu caracteristica toartă supra-
înălţată, cu gît scurt şi corp globular, au fost
descoperite, de exemplu, în aşezarea de la Te-
leac142 (fig. 7), sau în aşezarea hallstattiană de
la Popeşti (fig. 4/1). Ca şi în cazul tipului I,
tipul II al ceştii protodacice cu o toartă îl întîl-
nim în necropolele de la Bîrseşti 143, Ferigele144
şi GogoşuH5 (fig. 5/3, 6, 10).
In cadrul tipului II al ceştii protodacice n-am
reuşit să stabilim variante bine conturate care
să ne permită diferenţieri tipologice, sau even-
tual cronologice. Datarea tipului II al ceştii
protodacice din lipsă de indicii mai precise ră­
mîne cea largă, adică sec. VI-V î.e.n.
48
Fig. 7. - Ceaşcă şi cană hallstat-
.tiană de la Teleac.
In concluzie cu privire la tipul II al ceştii cu
toartă supraînălţată putem spune că şi acesta,
ca şi tipul I, derivă din ceştile hallstattiene lo-
cale, că este întîlnit frecvent în lumea geto-
dacă, atît în necropole cît şi în aşezări. Tipul II
s-a descoperit şi în necropolele scitice din Tran-
silvania, alături de tipul I, cu cele două variante
ale sale. Din punct de vedere cronologic tipul II
al ceştii protodacice se datează în sec. VI-V
î.e.n., fără să putem face delimitări mai re-
strînse.
3. Cana cu toartă
O altă formă de vas întîlnită în ceramica
protodacică este cea de cană prevăzută cu o
toartă. Numărul exemplarelor pe care le cu-
noaştem din această formă nu este prea mare,
dar el este totuşi suficient pentru a ne dovedi
că vasul este prezent atît în necropolele cît şi
în aşezările daco-getice din sec. VI-V î.e.n.
Trebuie să notăm faptul că în mormintele sci-
tice din Transilvania cana cu o toartă consti-
tuie o raritate, fiind totuşi descoperită în necro-
polele ambelor grupe.
Cănile cu o toartă se situează în categoria
vaselor mijlocii şi mici, iar din punct de ve-
dere tehnic aparţin ceramicii protodacice fine,
îngrijit lucrate şi acoperite obişnuit cu slip
CERAMICA PROTODACICĂ
lustruit. Culorile sînt variate, cu tonalităţi mul-
tiple. Dintre culorile mai frecvente notăm pe
cea neagră-cenuşie şi pe cea roşiatică.
Repertoriul ornamentelor este sărăcăcios şi se
reduce la butoni conici în relief, sau la caneluri
aşezate în diferite moduri pe corpul vasului.
Se mai întîlnesc apoi ornamente realizate prin
incizii.
Cănile cu o toartă sînt foarte apropiate tipo-
logie de ceştile grupate în tipul II de care di-
feră doar prin dimensiuni. Ele au aceleaşi ori-
gini şi se datează la fel, aşa că asupra acestora
nu vom mai insista, mulţumindu-ne doar să
trimitem la cele spuse în cadrul tipului II al
ceştilor protodacice.
In ce priveşte toarta cănilor protodacice ea
este plasată în mod foarte diferit. Se cunosc
exemplare cu toarta foarte mult supraînălţată
şi terminată la mijlocul vasului, sau exemplare
la care supraînălţarea este foarte uşoară, ori
chiar pornind de la nivelul gurii vasului.
Din punct de vedere tipologie cănile proto-
dacice cu o toartă nu se pretează la o împăr­
ţire pe tipuri distincte, ci se pot deosebi doar
d0uă variante.
Varianta 1
In această variantă am grupat cănile cu o
toartă caracterizate prin deschiderea mare a
gurii vasului. Ele sînt scunde, au un gît scurt
şi corpul bombat în genul unei semisfere teşite.
Toarta cănilor aparţinînd acestei variante este
mult supraînălţată, unele sînt prevăzute cu
cîte o şenţuire destul de pronunţată (pl. IX, 4).
Ca ornamente la varianta 1 a· cănii proto-
dacice cu o toartă întîlnim caneluri paralele
dispuse oblic pe peretele vasului. Căni din va-
rianta 1 cunoaştem din necropole autohtone
descoperite în Transilvania, sau din spaţiul
extracarpatic de exemplu cele de la Cluj (pl.
IX, 4), sau Ferigele (fig. 8/1)146. Menţionăm fap-
tul că pînă acum nu cunoaştem exemplare apar:..
ţinînd acestei variante care să fi fost descope-
rite în necropolele scitice.
Varianta 2
Cănile care le-am grupat în cea de a doua
variantă se caracterizează prin gura mai strînsă
şi un gît mai înalt. Corpul este globular, sau
uneori bitronconic (pl. IX şi fig. 8/2). Toarta
cănilor cuprinse în această variantă nu mai este
www.cimec.ro
 FORME, ANALOGII, ORNAMENTE
Fig. 8. - Căni
1. Ferigele. -
aşa de puternic supraînălţată, ca la varianta
precedentă. Unele torţi sînt prevăzute pe supra-
faţă cu cîte două şenţuiri (pl. IX, 3). Ca orna-
mente întîlnim cîte trei proeminenţe conice si-
tuate pe linia de demarcaţie dintre gîtul şi
corpul vasului, sau · ornamente realizate prin
incizare care împodobesc suprafaţa corpului, ca
în cazul unei căni descoperite în cetatea I de la
Stînceşti.
In ce priveşte răspîndirea, trebuie să spunem
că varianta 2 se întîlneşte în necropolele şi aşe­
zările daco-getice, dar şi în cimitirele scitice din
Transilvania, ca de exemplu în cele de la Ci-
pău, Teiuş sau Simeria147.
In lipsa unei tipologii mai restrînse şi a unor
indicii cronologice concludente nu putem spune
decît că ambele variante ale cănii protodacice
cu o toartă se datează în sec. VI-V î.e.n. şi că
ele coexistă continuînd, destul de puţin schim-
bat, cănile de aceeaşi formă din perioadele hall-
stattiene mai vechi, referindu-ne din nou la
aşezarea de la Teleac (fig. 7/2).
Deşi nu intră în cadrul ceramicii protoda-
cice va trebui să discutăm cănile lucrate cu
roata descoperite în Transilvania. Vom men-
ţiona doar· că tipul de cană cenuşie lucrată cu
roata se întîlneşte în aşezarea de la Tariverde,
Alexandria sau din alte părţi, dar cu siguranţă
că ele nu reprezintă un produs daco-getic şi
nu intră în preocuparea noastră. Pe cele din
Transilvania le discutăm pentru că ele vor intra
în dezbaterea problemei începutului epocii
LatEme pe care o vom face la sfirşitul capito-
lului următor.
www.cimec.ro
ŞI DATARE 49
varianta 1-2.
2. Birseşti.
Căni lucrate cu roata, din necropole
scitice transilvănene
In cadrul necropolelor scitice din Transilvania
se cunosc pînă acum două căni cenuşii din pastă
fină, dintre care prima a fost descoperită de Şt.
Kovacs in mormîntul nr. 8 de la Tg. Mureş
(pl. IX, 3), iar cea de a doua a fost descoperită
întîmplător, în cadrul necropolei scitice de la
Blaj, cu ocazia instalării liniei ferate (pl. VIII,
21).
Publicînd cana de la Tg. Mureş Şt. Ko-
vacs148 remarcă fineţea ei în contrast cu cele-
lalte vase descoperite în cadrul aceleiaşi necro-
pole, dar n-a observat că este vorba de o cană
lucrată la roată. După îndepărtarea depunerilor
minerale s-a putut stabili cu toată siguranţa că
vasul a fost lucrat la roată.
Dacă pentru cana de la Tg. Mureş este în afară
de orice îndoială că ea a fost lucrată la roată,
nu putem spune acelaşi lucru despre cana de
la Blaj, la care nu se văd urmele lucrării la
roată. Ceea ce ne face să presupunem totuşi
că ea a fost lucrată la roată este fineţea execu-
ţiei, calitatea şi culoarea cenuşiu-deschisă a
pastei.
Pentru cele două căni nu cunoaştem analogii
apropiate în necropolele contemporane de pe
teritoriul ţării noastre, deşi în cadrul acestora
există ceramică cenuşie lucrată la roată.
După părerea noastră, cănile lucrate la roată
nu sînt făcute în Transilvania ci constituie im-
porturi aduse de undeva din cetăţile greceşti
de pe malul Mării Negre, poate de la Olbia de
liO CERAMICA i>ROTODACICA
unde ajung în Transilvania unele oglinzi de
bronz 149.
Că în cetăţile greceşti de pe ţărmul Mării
Negre se lucra ceramică cenuşie la roată o do-
vedesc săpăturile de la Histria. M. Coja anali-
zînd activitatea meşteşugărească de la Histria
arată că asemenea ceramică s-a descoperit din
abundenţă în stratul arhaic, constituind vesela
de uz comun, ceea ce dovedeşte că ea a fost
confecţionată pe loc, în timp ce ceramica fină
pictată a fost importată. In sec. VI i.e.n. spune
autoarea, ceramica cenuşie a fost răspîndită în
toată Dobrogea în aceeaşi măsură cu ceramica
fină150. Asemenea ceramică s-a descoperit în
aşezarea de la Tariverde datată în sec. VI î.e.n.
prin ceramică attică şi a fost considerată - pe
drept cuvînt - ca un produs specific grecesc15 1.
In aşezarea de la Tariverde s-au descoperit vase
greceşti lucrate la roată, cu corp globular şi gît
cilindric scurt şi prevăzute cu o toartă supra-
înălţată152. Ceea ce corespunde exact vasului
descoperit în necropola scitică de la Tg. Mureş.
Dat fiind faptul că în necropolele scitice din
Transilvania, pînă acum, nu s-au descoperit decît
două exemplare de vase lucrate la roată şi că
acestea au fost găsite în necropolele de la Tg. Mu-
reş şi Blaj care aparţin primului grup, putem
presupune că vasele în cauză au fost aduse de
sciţi la venirea lor în Transilvania. O asemenea
explicaţie ni se pare mai firească decît existen-
ţa unor legături comerciale între sciţii din Tran-
silvania şi Histria sau alte centre greceşti, le-
gături care nu sînt cu nimic dovedite.
Cele două căni lucrate cu roata prezintă o
importanţă deosebită dovedind că ceramica ce-
nuşie lucrată la roată, grecească de import,
ajunge în Transilvania încă la începutul sec.
VI î.e.n.
4. Strachina
Străchinile constituie o formă foarte frec-
vent întîlnită, atît în mormintele necropolelor
transilvănene scitice sau în cele ale autohtoni-
lor, făcînd parte din acea triadă obligatorie de
vase, precum şi în cimitirele din afara arcului
carpatic. In acelaşi timp, strachina constituie
una dintre cele mai obişnuite forme ceramice
ale aşezărilor geto-dacice din sec. VI-V î.e.n.
Frecvenţa deosebită a străchinilor se explică
uşor prin larga ei întrebuinţare în viaţa de toa-
te zilele. In morminte a conţinut, foarte pro-
www.cimec.ro
babil, alimente depuse ca ofrande pentru cel
decedat.
Cele mai multe străchini protodacice au buza
curbată spre interior, încadrîndu-se în marea
grupă a străchinilor hallstattiene ce constituie,
ca şi ceştile cu toarta supraînălţată, un bun co-
mun, prezente în staţiunile hallstattiene tîrzii
de pe întreg teritoriul ţării noastre şi al celor
învecinate.
Strachina cu buza curbată spre interior a fost
pusă chiar în legătură cu cultura neolitică de
tip Gumelniţa-Ariuşd 15 3, fireşte exagerat, fără
să ne gîndim, bineînţeles, la o perpetuare a
străchinilor neolitice pînă în sec. VI-V î.e.n.
Strachina cu buza curbată spre interior se în-
tîlneşte pe parcursul epocii bronzului, în cultura
Noua154. Ea constituie o piesă obişnuită în aşeză­
rile din primele perioade ale Hallstatt-ului. In
Hallstatt-ul timpuriu arcuirea buzei la străchini
este în general mai puţin pronunţată, urmînd ca
această arcuire să fie din ce în ce mai accentuată
în Hallstatt-ul mijlociu şi final. Spre sfîrşitul
perioadei hallstattiene tîrzii arcuirea buzei se
face într-un unghiu din ce în ce mai ascuţit
şi astfel se va realiza o margine, un "umăr", al
străchinii bine delimitat, care pe parcursul ce-
lei de a doua epoci a fierului va deveni din ce
în ce mai drept, ajungîndu-se la strachina da-
cică caracteristică pentru faza clasică.
Un alt detaliu ce poate fi observat în evolu-
ţia străchinilor este profilarea fundului, ele-
ment ce apare pentru prima dată în necropolele
scitice din grupa a II-a şi se va accentua me-
reu pe parcursul fazei Işia II-a a ceramicii da-
co-getice, transformîndu-se într-un piedestal
inelar în faza clasică.
Deşi este o formă comună pentru teritoriile
Europei sud-estice şi centrale putem presupune
totuşi, în ce priveşte strachina protodacică cu
buza arcuită spre interior, că ea are o dezvol-
tare locală cu antecedenţe directe în Hallstatt-ul
timpuriu sau mijlociu local, constituind o verigă
din lanţul evolutiv care se va finaliza în stra-
china daco-getică din faza clasică.
Ornamentarea străchinilor protodacice nu este
prea abundentă reducîndu-se doar la două, sau
patru proeminenţe-apucători obişnuite şi pentru
alte forme ale ceramicii protodacice, sau cane-
luri ori faţete oblice plasate pe "umărul" vasu-
lui. Canelurile se întîlnesc relativ rar, iar în lo-
cul lor apar de obicei doar simple impresiuni
 FORME, ANALOGii, ORNAMENTE Şi DATARE 51

Fig. 9. - Străchini de tip 1 şi IL

1, 4. Birseşti. - 2, 5. Gogoşu. - 3. Ferigele.

oblice. La unele exemplare se mai păstrează
încă faţete pronunţate (vezi pl. X, 8; fig. 9/5),
moştenite din Hallstatt-ul mijlociu, ceea ce ar
putea să constituie un indiciu cronologic. Că nu
este aşa, adică că străchinile cu buza faţetată nu
sînt mai vechi decît cele cu buza arcuită fără
faţete, o dovedeşte faptul că în necropolele tîr-
zii cum este cea de la Ferigele întîlnim străchini
cu faţete care se vor menţine încă multă vreme.
Un indiciu cronologic însă pare să ne fie oferit
de canelurile verticale ce vor dispare, după faza
protodacică, ca de exemplu în necropola de la
Cernavoda 155.
www.cimec.ro
Pe lîngă străchinile cu buza curbată spre inte-
rior, în ceramica protodacică se întîlneşte şi
strachina cu buza larg evazată spre exterior care
îşi are originea în străchinile din epoca bronzu-
lui.
Ca tehnică de confecţionare, străchinile apar-
ţin, în general, categoriei b, cu slip de culoare
brun închisă, sau cenuşiu-neagră, lustruit, lucru
uşor de explicat dacă ne gîndim că străchinile
erau menite să conţină lichide. Nu lipsesc însă,
nici străchinile din categoria a. Numărul acestora
este însă infim faţă de cele din a doua cate-
gorie a ceramicii protodacice.
52 CERAMICA PROTODACICÂ
In privinţa
dimensiunilor trebuie să spunem
că străchinile sînt foarte diferite. Există exem-
plare mici care măsoară 6-7 cm înălţime şi
10-12 cm diametru! maxim, alături de exem-
plare care măsoară 15-16 cm înălţime şi peste
30 om diametru! gurii.
In cadrul străchinilor din sec. VI-V î.e.n.
se pot distinge două tipuri bine conturate şi mai
multe variante.
Tipul 1
In acest tip am încadrat străchinile protoda-
cice care se caracterizează prin buza arcuită spre
interior şi fundul tăiat drept. Străchinile apar-
ţinînd acestui tip sînt cele mai numeroase, des-
coperite fiind atît în necropolele, cît şi în aşe­
zările daco-getice. Ele sînt bine reprezentate
prin numeroase exemplare şi în necropolele sci-
tice transilvănene aparţinînd ambelor grupe.
Din punct de vedere tipologie străchinile pro-
todacice se pot grupa în trei variante destul de
bine conturate luînd drept criteriu distinctiv
gradul de curbură a buzei şi prezenţa, ori ab-
senţa, unor elemente decorat1ve.
Varianta 1
In această variantă am grupat străchinile pro-
todacice care prezintă toate caracteristicile tipu-
lui, adică buza curbată spre interior, cu muchia
buzei rotunjită şi fundul tăiat drept.
Străchinile variantei 1 sînt lipsite, în general,
de ornamentaţie, sau sînt prevăzute cu cîte
patru proeminenţe conice de diferite dimensiuni
plasate pe linia de maximă dimensiune a vasu-
lui, unele dintre ele perforate.
Varianta 1 este cea mai numeroasă, atît în
necropole, cît şi în aşezări. Ea se întîlneşte în
mormintele scitice (pl. X/3-7, 9-13) sau în
cele ale autohtonilor (pl. X/1-2, fig. 9/3). De
asemenea este bine reprezentată prin exemplare
întregi, sau numeroase fragmente, în cetatea 1
de la Stînceşti, sau în aşezarea de la Alexan-
dria156.
Varianta 2
Străchinile
protodacice pe care le-am grupat
în cea de a doua variantă au aceeaşi formă cu
cele din varianta precedentă, cu deosebirea că
sînt prevăzute cu caneluri verticale, oblice sau
paralele şi uneori cu faţete. Toate acestea sînt
www.cimec.ro
plasate începînd de la gura străohinii pînă sub
linia de maximă dimensiune. Trebuie spus că
străchinile din varianta 2 lipsesc pînă acum din
mormintele scitice transilvănene; în schimb se
cunosc din cele ale autohtonilor (pl. X/8, fig.
9, 5).
Pe lîngă ornamentele pomenite, străchinile
protodacice aparţinînd variantei 2 mai prezintă
şi obişnuitele proeminenţe, unele perforate. Exis-
tenţa canelurilor şi a faţetelor pe faţa exterioară
ne sugerează o datare timpurie a variantei 2,
Strachină hallstattiană de la Pecica
Fig. 10.
(cultura Basarabi).
ştiut fiind faptul că asemenea mod de tratare
este propriu străchinilor hallstattiene mijlo-
cii157. Străchini cu faţete am găsit de exemplu
în aşezarea aparţinătoare culturii Basarabi re-
cent descoperită la Pecica, jud. Arad, (fig. 10).
Că lucrurile nu ~stau totuşi aşa ne-o dove-
deşte faptul că în necropola de la Ferige1e
străchinile cu faţete, sau caneluri, sînt bine re-
prezentate158. Aşadar, trebuie să admitem o co-
existenţă paralelă pe tot răstimpul ,de existen-
ţă a ceramicii protodacice a celor două varian-
te de străchini.
Varianta 3
Incă de la bun început trebuie să arătăm că
această variantă nu este, deocamdată, suficient
de bine conturată. Am încadrat în varianta 3 a
tipului 1 de strachină protodacică acele exem-
plare la care arcuirea spre interior a buzei nu
mai este aşa de pronunţată, iar arcuirea nu se
mai face rotunjit puternic ci sub forma unui
unghi, mai mult sau mai puţin ascuţit. In acest
fel se creează un "umăr", relativ drept, în
funcţie de unghiul sub care se face unirea.
O altă caracteristică a străchinilor aparţină­
toare variantei 3 este constituită de formarea
 FORME. ANALOGII, ORNAMENTE ŞI DATARE 53

unor piedestale, adică fundul străchinilor nu plare cu 0,25-0,30 m diametru. Ornamentarea

mai este tăiat drept ci se termină într-un fel de străchinilor lipseşte cu desăvîrşire, în afară de
picior extrem de scurt şi plin în interior. două urechiuşe perforate, dacă acestea pot fi
Din punct de vedere al ornamentării trebuie considerate ornamente. Perforarea apucătorilor
să notăm că la această variantă se mai menţin plasate sub linia de maximă dimensiune a va-
încă proeminenţele-apucători caracteristice ce- sului ni se pare mai degrabă un argument în
ramicii epocii. favoarea utilităţii lor practice. Asemenea apu-
Varianta 3 a străchinilor protodacice se în- cători au putut servi la suspendarea vasului
tîlneşte în cadrul necropolelor scitice din Tran- deasupra focului.
silvania aparţinînd grupei a II-a, ca de exemplu Tipul de strachină cu buza larg evazată spre
în necropolele de la: Ciumbrud (vezi pl. IX, exterior, după cîte ştim noi, lipseşte din aşeză­
3, 9, 13), Simeria (vezi pl. IX, 10) şi în cea de rile hallstattiene timpurii sau mijlocii de pe
la Teiuş (vezi pl. IX, 2, 5). teritoriul ţării noastre. Referitor la originea
Din punct de vedere tipologie varianta 3 tipului de vas în discuţie, S. Morintz arată că
constituie o evoluţie directă şi nemijlocită din în necropola de la Balta Verde apare strachina
străchinile aparţinînd variantei 1 şi se pare că cu buza evazată "care ne permite să vedem evo-
datează din. a doua jumătate a sec. VI şi de la luţia acesteia din epoca bronzului"160, dar ace-
începutul sec. V î.e.n. laşi autor face observaţia că străchini de acest
Pe temeiul celor arătate am putea conchide tip au fost descoperite în mormintele scitice
că varianta 3 a străchinilor protodacice apare din Podolia. După părerea noastră, este conclu-
în a doua jumătate a sec. VI î.e.n. înscriindu-se dentă lipsa acestei forme din aşezările hallstat-
în linia de evoluţie a acestei forme realizată pe tiene vechi, sau mijlocii, de la noi şi de aceea
parcursul fazelor 'I şi II ale ceramicii daco-ge- considerăm că strachina cu buza mult evazată
tice şi sfîrşind, în cele din urmă, în strachina în spre exterior nu este o formă locală ci una
din faza clasică. O asemenea concluzie trebuie împrumutată. In sprijinul părerii noastre vine
să o formulăm însă cu destulă rezervă pentru şi faptul că în necropola de la Bîrseşti au fost
că, aşa cum am mai spus, varianta nr. 3 nu este descoperite şi exemplare de străchini aparţi­
suficient de bine conturată şi constatările făcute nînd tipului II lucrate cu roata 161. Or, este evi-
pentru cimitirele scitice transilvănene n-au fost dent că în sec. VI î.e.n., sau la începutul sec. V,
coroborate cu materialele descoperite în necro- cînd se datează necropola de la Bîrseşti, autohto-
polele sau aşezările extracarpatice. nii de aici n-au lucrat încă ceramică la roată.
Străchinile cu buza larg evazată spre exterior,
Tipul II cu sau fără apucături perforate, sînt binecu-
noscute în lumea iliră. Astfel, în aşezarea de la
In cel de al doilea tip am încadrat străchinile Donja Dolina acest tip se întîlneşte încă din faza
care se caracterizează prin buza larg evazată a II-a datată în sec. VIII î.e.n. şi continuă apoi
spre exterior (fig. 8/1, 4). Din punct de vedere pe parcursul fazelor următoare16 2 (fig. 11). In
al tehnicii de executare străchinile tipului II aşezarea de la Donja Dolina strachina cu buza
aparţin categoriei a doua stabilită pentru eera- evazată spre exterior se întîlneşte alături de
mica protodacică. strachina obişnuită hallstattiană cu buza curba-
Trebuie să subliniem faptul că pînă în prezent tă spre interior prevăzută cu caneluri sau fa-
străchini aparţinînd tipului II nu se cunosc de ţete, ori neornamentată. Dat fiind faptul că
pe teritoriul Transilvaniei. In schimb, ele sînt tipul de strachină cu buza evazată spre exte-
bine reprezentate în necropolele de la Bîrseşti rior nu este specifică pentru sciţi, presupunem
şi Ferigele. Aşa de exemplu, în necropola de că în mormintele din Podolia strachina de acest
la Bîrseşti în cele 11 movile săpate în 1955 şi fel a putut ajunge trecînd peste teritoriul ţării
1956 s-au găsit cel puţin 20 de exemplarel59. noastre tot din lumea iliră. Evoluţia acestui tip
In ce priveşte dimensiunile străchinilor de de vas din cele ale epocii bronzului de care
tip II ele sînt ,foarte variate, ca şi în cazul ce- vorbea S. Morintz a putut avea loc pe teritoriile
lor ale tipului I, întîlnindu-se exemplare care locuite de iliri şi nu pe cele locuite de geto-daci.
măsoară 0,50-0,60 m diametru! gurii şi exem- Mai trebuie să menţionăm un fapt şi anume că
www.cimec.ro
54 CERAMICA PROTODACICĂ

Fig. 11. - Evoluţia

1. Dej. - 2. Cipău.- 3.

strachina cu buza larg evazată spre exterior nu sesc în Hallstatt-ul de la noi şi după cît se pare
este singura formă de vas venită din lumea iliră. ceşti de acest fel n-au fost descoperite nici în
Un alt exemplu îl constituie ceaşca cu un bu- altă parte a lumii daco-getice.

Fig. 12. - Străchini de la Donja Dolina.

ton proeminent discoidal, bine conturat, găsită
în necropola de la Ferigele 163, care îşi găseşte
perfecte analogii în aşezarea de la Donja Doli-
na16r. (fig. 12), pe cîtă vreme asemenea vase lip-
/ '
/ /
Ceaşca cu buton de la Ferigele nu va intra în
repertoriul ceramicii protodacice, sau dacice ul-
terioare, pe cîtă vreme strachina cu buza eva-
zată va fi integrată în repertoriul formelor locale
şi o vom întîlni pe parcursul fazei I şi II a eera-
micii daco-getice.
Conchizînd în legătură cu strachina de tip II
putem spune că aceasta este o formă străină care
a fost preluată şi integrată în repertoriul eera-
micii protodacice continuîndu-se apoi pe parcur-
' sul fazelor următoare.
/ '

/ /
-- - - - - - J - ....

5. Vasul în formă de clopot

Sub acest nume în literatura noastră sînt in-

cluse obişnuit două forme, după părerea noastră,
net distincte care-şi au originea în vase hallstatt-
iene diferite şi vor da naştere la forme deo-
2 sebite pe parcursul fazelor de formare ale eera-
Fig. 13. - Ceşti cu buton discoidal.
l. Donja Dolina, - 2. Ferigele. micii daco-getice, sau în cea pe deplin alcătuită.
www.cimec.ro
 FORME, ANALOGII, ORNAMENTE ŞI DATARE 55

străchinilor.
Cepari. - 4. Costeşti.

Pentru aceeaşi formă se mai întrebuinţează ter- În ce priveşte originile vasului în formă de
menul de vas, sau urnă, în formă de "sac". clopot D. Berciu, cu ocazia publicării mormin-
In cadrul formei în discuţie se încadrează şi telor de la Cernavoda, arată că este o formă
vasele cu profil aproape drept care nu intră locală evaluată din faze hallstattiene mai vechi.
însă în tipul vaselor în formă de clopot şi de Pentru urnele în formă de clopot de la Cerna-
aceea le vom discuta aparte. voda (mormîntul nr. I, urna nr. 1) D. Berciu
Prima dintre caracteristicile principale ale va- citează analogii de la Poiana, Glăvăneştii Vechi,
sului în forn'lă de clopot o constituie dimensiu- în valea Jijiei şi apoi exemplare descoperite în
nea lui mare comparîndu-se cu cea a vaselor
bitronconice. Vasele în formă de clopot sînt rela-
tiv scunde şi au gura largă şi fundul strîns, ceea
ce constituie o altă caracteristică principală a
formei. Muchia bvzei este rotunjită şi foarte
uşor răsfrîntă în exterior. Această răsfrîngere
spre exterior pe parcursul fazelor următoare va
dispare, sau se va micşora, dînd naştere vaselor
cu buza tăiată drept, sau rotunjită.
Ca ornamente se întîlnesc proeminenţele co-
nice aplatizate dispuse în treimea inferioară a
vasului, iar în treimea superioară apare pere- Fig. 14. - Vase în formă de clopot de la Bucureşti­
Ciurelu.
chea proeminenţelor sub formă de butoni. Une-
ori butonii sînt înlocuiţi printr-un brîu în relief
Valea Dunării şi în Oltenia. D. Berciu nu intră
cu, sau fără crestături.
în amănunte cu privire la antecedentele vasu-
Din punct de vedere al tehnicii de confecţio­ lui în formă de clopot, arătînd doar că una din-
nare, vasele în formă de clopot aparţin categoriei tre acestea se găseşte în Hallstatt-ul C de la
b a ceramicii protodacice. Balta Verde. In continuare D. Berciu arată că
Pînă acum vase în formă de clopot proto- forma nu se opreşte în prima epocă a fierului ci
dacice cunoaştem din mormîntul de incineraţie continuă şi pe parcursul epocii următoare dînd
de la Chendul Mare (pl. VII, 4)165 şi din cel de naştere unei forme, pentru care citează ca ana-
la Bucureşti-Ciurelu publicat de Dinu V. Roset- logie un vas de la Bucureşti-Dămăroaia şi că
ti (fig. 14) 166 . Vasul în formă de clopot pare să se va transpune şi la roată 168 • Sîntem întru to-
fie prezent şi în aşezarea de la Alexandria unde tul de .acord cu 'Cele expuse de către D. Berciu.
este menţionată forma, pe baza unor fragmen- Punctul de plecare, după părerea noastră, îl
te de buză. Este greu de ştiut însă, dacă este oon:stituie vasele mari bitronconiee hiaUSJtattiene
vorba de vasul în formă de clopot, sau de vasul timpurii, cum este de exemplu vasul descoperit
bitronconic, ori de vasul cu profil aproape la Tg. Mureş 169 • Ele au gura largă şi sînt mai
drept167 . scunde decît cele trompetiforme. Cele două for-
Forma mai este menţionată apoi în cadrul me sînt sincronice şi se vor dezvolta paralel.
necropolelor de la Bîrseşti şi Ferigele fără să Schema evolutivă pe care o propunem ar consti-
fie reproduse; încît nu avem siguranţa prezen- tui o altă linie evolutivă a vasului bitronconic
ţei formei în discuţie. din Hallstatt-ul timpuriu. Această linie evoluti-
www.cimec.ro
III CERAMICA PROTODACICA

vă, în stadiul de faţă,

abia dacă o putem sesiza
fără să posedăm verigi de legătură destul de
bune între Hallstatt-ul B2 cînd se datează vasul
de la Tg. Mureş şi Hallstatt-ul tîrziu cînd se
datează mormintele de la Bucureşti-Ciurelu şi
Chendul Mare. Evoluţia în continuare a formei
o vom discuta în capitolele următoare. In cadrul
de faţă ne rămîne să spunem, în chip de conclu-
zie, că vasul protodacic în formă de clopot
constituie o formă locală evoluată din fazele de
început ale Hallstatt-ului şi că această evolu-
ţie se va continua pe parcursul fazelor urmă~
toare ale ceramicii daco-getice.
rite cu slip lustruit caracteristic pentru ceramica
fină.
Repertoriul ornamentelor, comparativ cu cel
al formelor pe care le-am discutat pînă acum,
la vasul cu profil aproape drept este destul de
bogat. El constă din crestături plasate pe buză,
în exterior, butoni în relief, de diferite forme
şi dimensiuni, unii prevăzuţi cu alveole, şiruri
de alveole şi în sfîrşit briuri în relief simple,

6. Vasul cu profil aproape drept

Cea de a doua formă ceramică, numită şi vas,

sau urnă, în formă de "sac" şi cuprinsă de
multe ori sub termenul generic de vas în formă
de clopot, este vasul cu profil aproape drept.
Am preferat denumirea de vas cu profil aproape
drept, celei de vas "sac", deoarece chiar în de-
numire se enunţă caracteristica principală a va-
sului, fără să mai fie nevoie de explicaţii supli-
mentare. Şi apoi, termenul de "sac" ni se pare
că nu corespunde, pentru că un sac nu are o
formă apropiată de cea a vasului în discuţie de-
cît atunci cînd este gol sau cînd are gura nele~ 4
gată. Noţiunea de sac implică gura legată, ceea
Fig. 15. - Vase cu profil aproape drept
ce este tocmai contrar formei vasului nostru care 1, 4. Birseşti. - 2, 3. Bucureşti-Ciurelu.
are gura foarte larg deschisă. Iată că o dată cu
justificarea terminologiei adoptate am şi enun~ sau alveolate, care unesc între ele proeminenţe.
ţat caracteristicile formei pe care o discutăm,
Ornamentele sînt dispuse în treimea superioară
adică gura largă, sau foarte puţin strînsă, fără
a vasului.
să fie vorba de o curbare a buzei spre interior
Vasul cu profil aproape drept este o formă
şi profilul aproape drept, ori uşor rotunjit spre
larg răspîndită atît în necropole, cît mai cu
fund, care uneori poate fi mai îngust decît gura seamă în aşezări. Astfel de exemplu, îl găsim în
vasului (pl. XI). necropolele de la Bîrseşti170 şi Ferigele171, în
In ce priveşte dimensiunile putem spune că cea de la Gogoşu172, sau în mormîntul de la
se cunosc exemplare mari, multe dintre ele au Bucureşti-Ciurelu173 (vezi fig. 15). Trebuie să
servit ca urne funerare (de ex. pl. XI, 6), mijlo~ menţionăm că vasul cu pereţi aproape verti-
cii şi chiar mici. cali este prezent şi în necropole scitice din
Din punct de vedere al tehnicii de confecţio­ Transilvania, însă în număr redus, fără să
nare trebuie să subliniem că cele mai nume- constituie o formă obişnuită.
roase, am putea spune, în covîrşitoare majorita- Spuneam că vasul cu profil aproape drept
te, sînt exemplarele aparţinînd categoriei a. Nu este binecunoscut în aşezări, aşa de exemplu
lipsesc însă nici exemplarele care aparţin ca- în Cetatea I de la Stînceşti s-au descoperit nu-
tegoriei fine şi se cunosc vase cu profil aproape meroase fragmente aparţinînd acestei forme,
drept care au în compoziţia pastei granule mari numeroase sînt fragmentele şi în aşezarea de
de nisip, sau cioburi pisate şi sînt totuşi acope- la Alexandriam, sau în. cea autohtonă de la
www.cimec.ro
 FORME, ANALOGII, ORNAMENTE
Tariverde aparţinînd stratului de cultură gre-
cesc arhaic175.
Să trecem acum la discutarea originilor va-
sului cu profil aproape drept. D. Berciu cu
ocazia amintită constată că avem de-a face cu
o formă fundamental locală, ca să folosim ex-
presia autorului, a cărei evoluţie începe cel
puţin din perioada de tranziţie de la epoca
Fig. 16. - Vase de la
bronzului la prima epocă a fierului. In conti-
nuare D. Berciu arată că după o lungă dezvol-
tare vasul cu pereţi aproape verticali va da
naştere bine cunoscutului vas dacic în formă
de "borcan" care se menţine multă vreme, con·
stituind una dintre formele proprii ale cultu-
rii materiale daco-getice.
Punctul de plecare pentru vasul cu profil
aproape drept D. Berciu îl găseşte în cultura
Noua şi în complexele sincronice şi similare
prin conţinut. El este prezent în necropolele
hallstattiene din Oltenia (Gura Padinei, Teleşti,
Balta Verde, Ostrovul Mare, Gruia) precum şi
în cele din Balcani176. Constatările şi concluziile
la care ajunge D. Berciu ni se par cît se poate
de judicioase.
Vasul cu pereţi aproape drepţi în Transilva-
nia se întîlneşte în cadrul culturii Noua, ca de
exemplu în necropola de la Teiuş săpată de
Al. Ferenczi în anul 1937177. El continuă apoi
în Hallstatt-ul timpuriu, ca de exemplu în aşe­
zările de la Reci 178 şaţt Mediaş 179 şi in Hallstatt-
www.cimec.ro
ŞI DATARE 57
ul mijlociu, ca de exemplu în aşezarea forti-
ficatăde la Şeica Mică1BO.
In concluzie cu privire la vasul cu profil
aproape drept trebuie să spunem că el este o
formă locală cu origini în mediul hallstattian
de la noi, deşi se cunoaşte şi pe alte teritorii,
ca de exemplu în aşezarea iliră de la Donja
Dolina181. Forma va evolua pe parcursul faze-
Teiuş. Cultura Noua.
lor următoare şi se va finaliza într-una dintre
cele mai tipice şi specifice for.me ceramice daco-
getice, vasul borcan.
7. Vasul cu două torţi
Socotim necesar să spunem încă de la început
că pînă în prezent cunoaştem un număr relativ
mic de exemplare aparţinînd acestei forme. Pe
lîngă cele două torţi, vasele se caracterizează
prin corpul bombat şi gura relativ larg deschisă.
Muchia buzei poate fi uşor rotunjită şi fin eva-
zată, sau tăiată drept (pl. XII, 3, 5-6; fig.
17/1-2).
Din punct de vedere tehnic vasele cu două
torţi aparţin categoriei ceramicii fine cu slip,
mai mult sau mai puţin lustruit, cu puţine
impurităţi în pastă. Ca ornamente se folosesc
caneluri aşezate oblic pe peretele vasului, ori
unele speciale, în relief, realizîndu-se un mo-
tjv decorativ c;leoseb~t de aspectuos.
58 CERAMICA PROTODACICĂ

In ce priveşte cele două torţi ele pot fi de

dimensiuni mai mari, sau mai mici şi se pla-
sează în jumătatea superioară a vasului. Punc-
tul de inserţie superior al torţii se găseşte în
cele mai multe cazuri imediat sub buză, iar
cel inferior nu coboară mai jos de jumătatea
superioară a vasului. Se cunosc torţi care au
muchia ornamentată cu linii paralele incizate
(fig. 17/2).
Exemplarele de vase cu două torţi pe care
le cunoaştem pînă acum au fost descoperite în
necropole, ca de exemplu în cea scitică de la
Cipău, ori în cele autohtone de la Chendul Ma-
re şi Ferigele182. Este, după părerea noastră, nu-
mai o întîmplare că asemenea vase nu se cu-
nosc din aşezări, unde fără îndoială ele trebuie Fig. 18. - Vas cu două torţi de la Teiuş. Cultura
să existe, de vreme ce sînt prezente în necro- Noua.
pole. statt-ului timpuriu, ca de exemplu în aşezarea
Referitor la originile formei acum în discu- de la Reci1B3. Iată deci, că evoluţia acestei forme
ţie socotim că ea trebuie alăturată celor autoh-
s-a făcut pe loc, deşi vase cu două torţi care
tone cu prototipuri îndepărtate. Nu putem al- corespund în mare caracteristicilor principale
cătui deocamdată o schemă evolutivă a acestei
ale formei discutate se cunosc de pe un teri-
forme. Socotim că punctul de plecare îl consti- toriu mai larg. Astfel de exemplu, vase de acest
tuie vasele cu două torţi din cultura Noua. Un fel au fost descoperite în aşezarea iliră de la
exemplar de acest fel s-a descoperit în mormîn- Donja Dolina.
tul 2 al necropolei de la Teiuş (fig. 18). Vasul Deci, după părerea noastră, vasul cu două
cu două torţi îl întîlnim apoi pe parcursul Hall- torţi protodacic are origini locale vechi şi are
o dezvoltare paralelă cu cea a vasului cu profil
aproape drept. Evoluţia vasului cu două torţi
nu se va opri la prima vîrstă a fierului ci ea va
continua pe parcursul fazelor I şi II ale eera~
micii geto-dacice, pînă în faza clasică cînd va
da naştere unei forme binecunoscute.

8. Oale simpl~

In această formă am încadrat vasele de di-

mensiuni, în general, mijlocii şi mai rar de di-
mensiuni mici, care se caracterizează prin gura
largă, sau strînsă şi corpul mai mult sau mai
puţin, bombat. Muchia buzei este rotunjită şi
de obicei uşor răsfrîntă în afară (pl. XIII şi
fig. 19).
Din punct de vedere tehnic oalele simple
aparţin ambelor categorii ale ceramicii protoda-
cice. Ornamentaţia este extrem de sărăcăcioasă
şi se reduce la cîte 4 butoni mici conici, sau ro-
tunzi, plasaţi pe linia de maximă dimensiune,
Fig. 17. - Vase cu două torţi.
1-2. Ferigele. - 3. Reci. ori sub buză. Cele mai multe exemplare sînt însă
neornamentate.
www.cimec.ro
 FORME, ANALOGII, ORNAMENTE
Fig. 19. -
1-2. Gogoşu.
Oalele s1mple, fără să fie prea numeroase, se
cunosc atît din necropolele scitice, ori autohtone,
cît şi din aşezările daco-getice.
In ce priveşte originea oalelor simple se poa-
te spune că şi ele constituie forme locale cu
prototipuri în perioadele hallstattiene mai vechi.
In cadrul acestei forme se pot distinge două
variante destul de bine conturate şi anume: oale
simple de formă bitronconică şi oale simple cu
contur rotunjit.
Varianta 1
In această variantă am grupat oalele de formă
bitronconică ce se aseamănă întru totul cu va-
sele mari bitronconice, doar că sînt de dimen-
siuni mai reduse. Ele au aceleaşi origini şi ace-
eaşi linie de dezvoltare. Oale aparţinînd acestei
variante au fost descoperite, de exemplu, în ne-
cropola de incineraţie autohtonă de la Uioara
de Sus (pl. XIII, 1), sau în necropolele scitice de
înhumaţie de la Tg. Mureş (pl. XIII, 5) şi Cipău
(pl. XIII, 4). Aceleaşi variante îi aparţin şi cîteva
vase descoperite în necropola de la Gogoşu şt
Ferigele (fig. 19, 1-2, 4).
Varianta 2
In această variantă am grupat oalele simple
cu corp globular; numeric aceste forme sînt pînă
acum cunoscute în puţine exemplare, provenind
www.cimec.ro
ŞI DATARE 59
Oale simple.
- 3-4. Ferigele.
doar din necropola de la Cipău (pl. XIII, 4) şi din
necropola de la Ferigele (fig. 19/4). Ele trebuie
să fie prezente şi în aşezări, dar din lipsa cer-
cetărilor şi a publicării extrem de sumare a
materialelor descoperite pînă acum, nu putem
spune în care dintre ele se întîlnesc vase de
forma pe care o discutăm.
Ca şi în cazul celorlalte forme de vase şi pro-
totipul celor simple cu profil rotunjit se întîl-
neşte în cadrul aşezărilor hallstattiene timpurii
sau mijlocii de la noi. Putem cita în acest sens
descoperiri din aşezarea de la Mediaş184, sau din
cea de la Stoicanif8<>.
9. Vasul cu proeminenţe perforate
In analiza ceramicii protodacice ne-a mai ră­
mas de discutat o singură formă, cunoscută doar
din cîteva exemplare descoperite în necropolele
de la Uioara de Sus, Simeria, Tg. Mureş şi în
cea de la Gogoşu.
Este vorba de un vas de dimensiuni mijlocii,
sau mici, de formă bitronconică, prevăzut cu
proeminenţe aplatizate perforate. Perforarea
proeminenţelor laterale s-ar putea explica prin
introducerea în aceste orificii a unui fir necesar
suspendării vasului.
60 CERAMICA PROTODACICĂ
Cu pnVIre la forma însăşi a vasului trebuie
să spunem că unirea celor două trunchiuri de
con se face sub formă rotunjită şi nu unghiu-
lară, iar gura vasului este largă, cu muchia bu-
zei rotunjită şi uşor răsfrîntă în exterior.
Proeminenţele de pe vasele în discuţie sînt
intru totul asemănătoare cu cele obişnuite pe ce-
ramica protodacică. Ele se plasează pe linia de
unire a celor două trunchiuri de con, sau ime-
diat deasupra ei. In cazul exemplarului de la
Simeria trebuie să notăm că numai două dintre
cele patru proeminente ale vasului sînt perfo-
rate, iar celelalte două au forma unor butoni
verticali uniţi intre ei prin caneluri orizontale
puţin adincite, un gen de caneluri false. Tot la
acest exemplar trebuie să mai notăm existenţa
unui picior scurt, scobit in interior186.
Din punct de vedere al tehnicii de confecţio­
nare, vasele cu proeminente perforate aparţin
numai categoriei b, cu slip lustruit, dar trebuie
să adăugăm că această constatare este făcută
doar pe baza puţinelor exemplare pe care le
cunoaştem pînă în prezent. In legătură cu teh-
nica de execuţie trebuie să subliniem grija
deosebită cu care a fost făcută această formă
ceramică, mai cu seamă în cazul exemplarului
de la Simeria.
Spuneam, că proeminenţele perforate suge-
rează suspendarea formei acum in discuţie. Pe
această bază se poate presupune că astfel de
recipiente au putut fi folosite ca opaiţe, deşi pe
nici unul dintre exemplarele cercetate n-am pu-
tut surprinde urme de arsură sau de afumare
in exterior, ori in interior. Nu este totuşi ex-
clus ca la combustie să se fi folosit numai gră­
simi animale care să nu fi lăsat urme.
In privinţa originilor vaselor cu proeminente
perforate putem presupune că sint, în general,
aceleaşi cu cele ale vaselor mari bitronconice,
iar dezvoltarea lor se face paralel.
10. Obiecte din lut ars
In cadrul ceramicii, pe lîngă vasele de lut,
mai sînt cuprinse şi celelalte obiecte folosite
in viaţa cotidiană, sau la construcţii, făcute tot
din lut ars.· Din dorinţa prezentării în totali-
tatea ei a ceramicii daco-getice am cuprins în
prezenta lucrare produse de acest gen ca: fu-
saiole, greutăţi, lustruitoare, ţigle, cărămizi sau
tuburi de conductă.
www.cimec.ro
Dintre obiectele de lut ars pomenite mai îna-
inte din sec. VI- V î.e.n. cunoaştem doar cîteva
fusaiole descoperite în aşezările de la Alexan-
dria187, Tariverde 188 şi Stînceşti. Acestea sînt de
două tipuri şi anume: tronconice, adică de forma
unui trunchi de con perforat şi altele bitron-
conice, de forma a două trunchiuri de con unite
la bază şi de asemenea perforate.
Fusaiolele sînt lucrate din pastă de bună
calitate şi cele pe care le cunoaştem noi sînt
lipsite de ornamentaţie. Ele reprezintă continu 1
area sub aceeaşi formă a fusaiolelor cunoscute
din aşezările hallstattiene, mai vechi. Prin în-
săşi construcţia lor extrem de simplă, cores-
punzătoare scopului pentru care au fost create,
se explică şi perpetuarea sub aceeaşi formă pe
parcursul fazelor următoare ale ceramicii daco-
getice.
ORNAMENTAREA
In cuprinsul capitolului am arătat pentru fie-
care formă ceramică felul în care este ornamen-
tată; rămîne acum să facem consideraţii gene-
rale asupra ornamentării ceramicii protodacice.
Prima dintre constatările care se impun este
aceea că repertoriul ornamentelor este sărăcă­
cios, reducîndu-se la: proeminente, caneluri, or-
namente incizate şi ornamente în relief.
Proeminenţele în relief sînt ornamentele cele
mai obişnuite pe ceramica ambelor categorii. Se
cunosc ornamente mari de foroma unui trunchi
de con aplatizat, plasate obişnuit cu vîrful în
jos (pl. XIV, 1, 12-15). Aceste. ornamente
pot fi şi de dimensiuni mici plasate în mod
diferit (pl. XIV, 5, 6). Proeminenţele mai pot
avea apoi formă patrulateră dispuse, obişnuit,
vertical pe peretele vasului, sau oblic, în func-
ţie de poziţia părţii de vas pe care sînt apli-
cate (pl. XIV, 9-11). Tot în rîndul proeminen-
ţelor trebuie amintiţi butonii, de obicei, rotunzi
şi de mici dimensiuni (pl. XIV, 2-4). Este
necesar să se menţioneze că butonii nu consti-
tuie un ornament frecvent întîlnit la ceramica
pr_otodacică.
Canelurile se întîlnesc şi ele destul de rar şi
sînt dispuse paralel sub formă de bandă, sau
unesc între ele proeminente. Canelurile de pe
ceramica protodacică ar trebui numite mai
degrabă pseudocaneluri. Ele sînt cu mult mai
 CONCLUZii
puţin adînci şi conturate ca cele binecunoscute
pe ce.ramica ha:llstaittiană veche, cînd formează
ornamentul de bază al acesteia. Mici caneluri
înconjoară uneori proeminenţe. Tot din caneluri
se realizează motive decorative deosebit de ele-
gante şi aspectuoase. Ne gîndim la spirale largi
întîlnite la ceramica descoperită în necropola de
la Ferigele (fig. 17/2). Asemenea motive orna-
mentale au fost moştenite din faza mijlocie a
Hallstatt-ului. O dovadă ,în acest sens o consti-
tuie ornamentul de pe un vas de la Cipău (vezi
pl. I, 4).
OrnamenteZe incizate sint şi ele foarte rare
şi constau dintr-o linie de impresiuni făcute cu
un instrument ascuţit în lutul încă moale, li-
nie care uneşte între ele proeminenţe (pl. XIV, 3).
Ornament(! în relief se întrebuinţează doar la
decorarea ceramicii din categoria rudimentară.
Cele mai frecvente sînt brîurile în relief, obiş­
nuit, cu alveole neregulate făcute cu degetul.
Asemenea brîuri unesc între ele proeminenţe
de forme şi dimensiuni diferite (fig. 15/4). Cu
aceasta am epuizat repertoriul ornamentelor ce-
ramicii protodacice.
Inainte de a trece la concluziile ce se desprind
din analiza ceramicii protodacice a sec. VI-V
î.e.n. socotim necesar, chiar cu riscul plictisirii
prin repetare, să subliniem încă o dată că eera-
mica care a făcut obiectul analizei noastre a
fost descoperită fie în morminte de înhumaţie
scitice, fie de incineraţie autohtone şi că pînă
acum nu cunoaştem nici măcar o singură aşe­
zare din Transilvania. Numărul celor cercetate
din restul teritoriului ţării noastre este şi el ex-
trem de redus, iar materialele descoperite sînt
în cea mai mare parte a lor inedite. Aşa se
CONCLUZII
Din analiza minuţioasă a ceramicii protoda-
cice din sec. VI-V î.e.n. pe forme, tipuri şi
variante se desprind cîteva concluzii de ordin
general ·deosebit de importante. Prima dintre
acestea este că întregul aspect al ceramicii, pînă
în cele mai fine amănunte este încă propriu-
zis hallstattian. Această constatare ne-a deter-
minat să numim ceramica din sec. VI-V î.e.n.:
ceramică protodacică.
Deşi în sec. VI-V î.e.n. caracterul general al
ceramicii este hallstattian, termen sub care se
înţelege ceramica primei vîrste a fierului, de la
www.cimec.ro
61
explică faptul că repertoriul formelor ceramice
nu este prea variat, iar pentru unele forme nu
se poate face o analiză tipologică mai restrînsă
fiind vorba doar de cîteva exemplare. Deci,
formele analizate nu ne dau întregul ansamblu
de forme ceramice protodacice, probabil, exis-
tente, ci numai o parte a acestuia, ce va putea
fi completat doar atunci cînd vor fi săpate în
număr corespunzător, aşezări din sec. VI-V
î.e.n., atît în Transilvania cît şi în afara ei.
Constatarea de mai sus este deosebit de im-
portantă deoarece ea ne explică de ce multe
dintre formele ceramice din fazele următoare nu
au antecedente directe în ceramica protodacică.
Lipsa acestei explicaţii ar putea da naştere unor
păreri greşite care, în ce priveşte Transilvania,
ar căuta geneza şi fazele de evoluţie ale eera-
micii daco-getice pînă acestea ajung la maturi-
zarea lor deplină, în altă parte şi s-ar ajunge
astfel la concluzia profund greşită că ceramica
clasică apare în Transilvania ca ceva gata for-
mat şi adus aici din afara arcului carpatic, sau
din altă parte.
Pentru anumite ·forme din faza clasică nici
nu trebuie să căutăm prototipuri sau lanţuri
evolutive, pentru că au apărut tîrziu, o dată cu
dezvoltarea meşteşugului olăritului şi mai cu
seamă atunci cînd s-a introdus tehnica lucrării
ceramicii la roată. Noul procedeu a permis cre-
area unei game mult mai variate de forme inde-
pendente, sau derivate dintr-o formă mai veche
care anevoie mai poate fi recunoscută. La toate
acestea va trebui să adăugăm formele apărute
sub influenţele străine la care daco-geţii au fost
întotdeauna receptivi.
noi, sau din alte părţi ale Europei, totuşi în
cadrul ceramicii protodacice se poate întrezări
deja începutul drumului de formare al ceramicii
daco-getice din faza ei de maximă înflorire.
Aceste indicii sînt la această oră încă destul de
puţine şi slab conturate şi nu permit desprinde-
rea din cadrul ceramicii general hallstattiene a
unei grupe aparte, ca o unitate separată, care
să poată fi atribuită geto-dacilor, deşi încep deja
să se contureze anumite forme care vor deveni
specifice. Acelaşi lucru se poate spune şi des-
pre alte populaţii vecine, CU!JJl sînt de exemplu
62 CERAMICA PROTODACICĂ
ilirii. In sec. VI-V î.e.n. şi la iliri aspectul ce-
ramicii este cel general hallstattian nediferen-
ţiat, dar există deja şi la ei, anumite forme, să
zicem locale, ale 'Căror origini se regăs2sc în pe-
rioadele hallstattiene mai vechi, sau încă în
epoca bronzului. Dar lipsesc din repertoriul for-
melor altor populaţii învecinate, ca, de exemplu,
la geto-daci. Un exemplu în acest sens îl poate
constitui ceaşca cu buton discoidal, sau stră­
chinile cu buza larg evazată spre exterior.
Evoluţia ceramicii hallstattiene în sec. VI-V
î.e.n. spre formele desăvîrşite din faza clasică
este abia la începutul ei şi de aceea am consi-
derat mai potrivit să adoptăm termenul de cera-
mică protodacică sub care înţelegem ceramica
hallstattiană finală descoperită pe teritoriul pa-
triei noastre confecţionată de geto-dacii care la
această dată erau pe deplin constituiţi. Procesul
de cristalizare etnică era cu siguranţă pe deplin
încheiat în sec. VI-V î.e.n. O dovadă sigură în
acest sens o constituie faptul că pe la sfîrşitul
sec. VI î.e.n. geţii sînt deja pomeniţi de izvoa-
rele literare. Or, aşa cum a arătat acad. C. Dai-
coviciu geţii şi dacii formează acelaşi popor şi
ni se pare firesc ca geţii să fie pomeniţi cei
dintîi fiind cei mai apropiaţi de teritoriile pe
care se stabiliseră încă la sfîrşitul sec. VII î.e.n.
coloniştii greci. Cu aceştia geţii vor veni mai
curînd în contact şi vor fi pomeniţi cei dintîi
în izvoarele literare ajunse pînă la noi. Că dacii
şi geţii sînt acelaşi popor, pe lîngă izvoarele li-
terare o dovedesc şi izvoarele arheologice. Ana-
liza ceramicii protodacice arată că pe teritoriul
patriei noastre în sec. VI-V î.e.n. întîlnim ace-
leaşi forme, care uneori merg pînă la identi-
tate şi deci, reprezintă creaţia aceluiaşi neam.
Această constatare se poate demonstra pentru
fiecare formă în parte. Adică aceleaşi forme
se întîlnesc în interiorul arcului carpatic, sau în
afara lui, fără să existe nici măcar o singură
formă specifică pentru una dintre aceste două
regiuni mari. Acestei concluzii îi poate fi opus
faptul că în secolul VI-V î.e.n. ceramica este
încă general hallstattiană nediferenţiată şi sE
întîlneşte pe spaţii vaste, cu mult mai largi
decît cel locuit de daco-geţi. Numai că unitatea
constatată pentru sec. VI-V î.e.n. se va men-
ţine şi pe parcursul fazelor următoare, cînd ce-
ramica se va diferenţia, devenind un bun speci-
fic şi propriu culturii materiale daco-getice,
dovedind că este vorba de acelaşi etnic.
www.cimec.ro
Caracterul hallstattian al ceramicii nu se va
limita numai la sec. VI-V î.e.n. ci va con-
tinua să persiste încă multă vreme. Dezvolta-
rea ceramicii se va face foarte încet şi abia în
sec. III î.e.n. prin adoptarea roţii olarului se va
pune capăt acestei dezvoltări lente şi se va
trece la o nouă cultură materială de tip LatEme.
Inainte de această dată pe parcursul fazei I
de formare şi chiar şi în faza a II-a ceramica va
purta în continuare aspectul hallstattian, deşi
evoluţia formelor va fi incomparabil cu mult
mai avansată decît cea abia sesizabilă în sec.
VI-V î.e.n.
Perpetuarea caracterului hallstattian al eera-
micii pînă tîrziu nu este un fenomen specific
teritoriilor noastre. El se întîlneşte, de pildă şi
în apusul Europei. Astfel, în Alsacia civilizaţia
hallstattiană se perpetuează pînă la începutul
epocii romane tH!l.
Este, după părerea noastră, cu totul şi cu
totul greşit, aşa cum s-a făcut în mare măsură
pînă acum, să se considere ca dacică sau geto-
dacică numai ceramica corespunzătoare Latime-
ului tîrziu (Latene D, sau Latene III), iar eera-
mica ce corespunde din punct de vedere
cronologic primelor perioade ale Latene-ului
central european (A-B, sau I-II), dar care
la noi continuă să aibă aspect hallstattian să
fie considerată ca ceramică general tracică, deşi
făuritorii ei sînt cu siguranţă pe deplin consti-
tuiţi din punct de vedere etnic, încă de foarte
multă vreme.
In literatura noastră de specialitate s-a înce-
tăţenit obiceiul greşit de a se numi ceramica
secolelor VI-V şi chiar IV-III î.e.n. cu ter-
menul general de tracică, sau cu cel foarte vag
de ceramică hallstattiană. Termenul de ceramică
tracică presupune o populaţie a cărei cristalizare
etnică nu s-a încheiat şi nu mai poate corespun-
de la data respectivă cînd îi avem menţionaţi pe
geţi cu numele în izvoarele literare. Faptul că
ceramica acestei perioade este de caracter hall-
stattian nu poate fi, credem noi, un motiv care
să ne determine a nu denumi ceramica cu nu-
mele făuritorilor ei care sînt geto-dacii.
Gradul de evoluţie a formelor constituie un
criteriu de diferenţiere tipologică şi cronologică
a diferitelor faze ale ceramicii daco-getice, dar
nu reflectă gradul de cristalizare etnică. Perpe-
tuarea la noi a ceramicii hallstattiene mai mult
decît în alte părţi constituie o trăsătură spe-
 CONCLUZii
cifică a teritoriilor noastre şi poate fi parale-
lizată cu ceea ce se întîmplă pe acelaşi terito-
riu în primele perioade ale Hallstatt-ului cînd
se constată o înflorire şi o bogăţie mare a de-
pozitelor de bronzuri190.
Ceramica daco-getică din diferitele ei faze de
evoluţie reprezintă unităţi conturate care co-
respund unui anumit nivel de dezvoltare al for-
ţelor de producţie. Acest lucru nu înseamnă,
bineînţeles, că între diferitele faze nu există
legături, ci dimpotrivă, ceramica protodacică şi
daco-getică din faza 1 şi II se înscriu în evolu-
ţia ascendentă spre formele din faza clasică şi
prezintă o perfectă continuitate, fără să existe
pe tot cuprinsul locuit de daco-geţi hiatusuri.
Căutînd originile pentru fiecare formă protoda-
cică am puţut constata că în totalitatea lor ele
îşi găsesc analogii, sau anteoedenţe, în perioa-
dele mai vechi hallstattiene, unele forme putînd
fi urmărite retrospectiv, cel puţin, pînă în pe-
rioada de trecere de la epoca bronzului la epoca
fierului, cum este de exemplu vasul cu pereţi
aproape drepţi. Pe baza acestor constatări se
poate fonmula concluzia că ceramica protodacică
se dezvoltă direct din ceramica hallstattiană
timpurie, sau mijlocie locală.
Chiar dacă multe dintre formele ceramice se
întîlnesc la sfîrşitul Hallstatt-ului pe un spaţiu
vast, care depăşeşte cu mult teritoriul de locu-
ire al geto-dacilor, totuşi ni se pare firesc ca ele
să fi luat naştere pe loc, din formele întîlnite
înainte pe acest spaţiu.
Pe lîngă formele ceramice dezvoltate din Hall-
statt-ul mai vechi local, se constată prezenţa
unor forme a căror derivare din Hallstatt-ul tim-
puriu nu s-a făcut pe teritoriul ţării noastre ci
pe teritoriul învecinat locuit de iliri. Trebuie să
spunem însă că numărul acestor forme se reduce
doar la 2 tipuri de vase. Dintre acestea o formă,
strachina cu buza evazată spre exterior, va fi
integrată în repertoriul formelor ceramicii daco-
getice şi o vom întîlni în continuare pe parcursul
fazelor următoare.
O altă concluzie care are implicaţii istorice
este aceea că daco-geţii au cunoscut ceramica
lucrată cu roata, pe care o folosesc alături de
ceramica lor proprie, lucrată cu mîna. Gradul
de evoluţie a formelor locale şi faptul că ce-
ramica lucrată cu roata redă numai forme străi­
ne şi nici una dintre acele forme care vor consti-
tui repertoriul propriu şi specific al ceramicii
www.cimec.ro
63
daco-getice din fazele următoare fac dovada că
ceramica lucrată cu roata nu este produsă de
localnici ci împrumutată de la alte populaţii cu
care daco-geţii au venit în contact. In aşezarea
de la Alexandria, care a provocat discuţii în
literatura noastră de specialitate, s-a descoperit
ceramică autohtonă care corespunde întru totul
gradului general de dezvoltare al ceramicii pro-
todacice de pe tot teritoriul locuit de daco-geţi
şi acest lucru l-am arătat pentru fiecare formă
în parte, alături de o mare cantitate de cera-
mică lucrată cu roata care n-a fost produsă nici
într-un caz de daco-geţi. Acelaşi lucru se consta-
tă şi în aşezarea autohtonă de la Tariverde unde
în nivelul cel mai vechi de locuire găsim ames-
tecată cerami'că grecească de lux, sau din specia
cenuşie comună, împreună cu ceramică autoh-
tonă lucrată cu mîna şi perfect integrată în re-
pertoriul formelor ceramicii protodacice. Cera-
mică lucrată cu roata s-a descoperit şi în necro-
polele de la Bîrseşti şi Ferigele şi ea este repre-
zentată prin amfore de Chios şi în cetatea 1 de
la Stînceşti.
Ceramica lucrată cu roata nu este străină,
chiar pentru începutul sec. VI î.e.n., nici terito-
riului intracarpatic. O dovadă în acest sens o
constituie cănile descoperite în mormintele de
la Tg. Mureş şi Blaj. Dar, împrumutarea eera-
micii în sec. VI-V î.e.n., sau mai bine zis pre-
luarea, fără să fie vorba de adoptare, care
presupune integrarea în fondul propriu, nu se
face unilateral în sensul că numai daco-geţii ar
fi preluat ceramică de la populaţiile cu care au
venit în contact, ci bilateral. Şi alte populaţii au
împrumutat ceramică de la daco-geţi, aşa cum
au făcut sciţii.
Sciţii din Transilvania au preluat ceramica
autohtonă şi încă multe alte produse locale, ceea
ce dovedeşte, fără putinţă de tăgadă, că între
sciţi şi geto-daci relaţiile au fost paşnice, chiar
dacă instalarea sciţilor pe aceste teritorii nu s-a
făcut fără împotrivirea băştinaşilor. O dovadă
în acest sens o constituie ridicarea marilor ce-
tăţi hallstattiene din Moldova de nord menite
să apere teritoriul de pătrunderea sciţilor, cum
arată A. Florescu191. Relaţiile stabilite ulterior
au fost relaţii paşnice, fără să fie vorba, foarte
probabil, de o convieţuire intimă aşa cum se va
întîmpla mai tîrziu cu celţii. Relaţiile paşnice
dintre sciţii stabiliţi pe teritoriul Transilvaniei
şi localnicii daco-geţi au avut ca urmare dispa-
 tÎlRAtvfiCA PROTODACICÂ
riţia sciţilor în masa autdhtonilor, proces care
s-a încheiat, probabil, încă pe parcursul sec. V
î.e.n., poate chiar înainte de mijlocul lui.
Analiza amănunţită făcută pentru fiecare for-
mă, variantă sau tip de vas, aparţinînd perioadei
sec. VI-V î.e.n. a dovedit justeţea tezei lui Va-
sile Pârvan după care ceramica din mormintele
scitice transilvănene constituie un produs au-
tohton.
Pe baza gradului de evoluţie a unor forme
ceramice, în principal, a vasului bitronconic,
evoluţie coroborată şi cu alte materiale, în spe-
cial fibule descoperite în mormintele de înhu-
maţie scitice, în cea mai mare parte a lor, de
tip Glasinac, s-a putut stabili existenţa a două
grupe de necropole scitice deosebite cronologic.
Grupa I, cea mai veche se datează în prima
jumătate a sec. VI î.e.n. şi grupa a II-a care
aparţine jumătăţii următoare a sec. VI şi înce-
putului sec. V î.e.n.
www.cimec.ro
O altă concluzie importantă la care am ajuns,
în special pe baza analizei ceramicii, este că ală­
turi de mormintele de înhumaţie scitice în Tran-
silvania se cunosc şi morminte de incineraţie,
total deosebite de cele străine, atît ca rit cît şi
ca inventar funerar, care aparţin populaţiei au-
tohtone daco-getice. Ele sînt răspîndite pe tot
teritoriul intracarpatic (vezi harta pl. XV), atît
in spaţiul ocupat de sciţi, care cuprinde în linii
mari valea Mureşului şi a afluenţilor săi, cît şi
în afara acestuia. Existenţa mormintelor de in-
cineraţie autohtone în aria de locuire scitică
dovedesc relaţiile paşnice dintre cele două popu-
laţii şi că nici nu poate fi vorba de o extermi-
nare, sau de o alungare a populaţiei autohtone.
Relatiile paşnice dintre sciţi şi daco-geţi con-
stituie temeiul influenţelor exercitate de noii ve-
niţi asupra autohtonilor, influenţe care vor grăbi
procesul de dezvoltare a societăţii daco-getice.
 CAPITOLUL Il
C E R A M l C A D A C O - G E T I C A. FA Z A I, VE C H E (sec. V-IV î.e.n.)
Consideraţii preliminare. Forme, analogii şi datare.
Ornamentarea. Concluzii.
CONSIDERAŢII PRELIMINARE
O precizare se impune a fi făcută încă de pe
acum şi anume că şi pentru această fază cer-
cetările sînt relativ puţine, deşi sînt cu mult mai
numeroase decît cele cu privire la faza prece-
dentă. Din păcate însă, numărul relativ sporit al
cercetărilor cu privire la faza veche se referă
doar la spaţiul extracarpatic al ţării noastre şi
nu include şi pe cel al Transilvaniei unde
sînt şi de data aceasta foarte puţine. Săpă­
turile sistematice în Transilvania se reduc
doar la cele executate de Şt. Kovacs în anii
1911 şi 1912 în aşezarea de la Cluj-Mănăştur.
Dar, şi rezultatele acestor săpături au rămas ne-
publicate. Se păstrează doar materialele şi no-
tările făcute de autor în registrul de inventar al
Muzeului de istorie din Cluj, fără să avem mă­
car jurnalul de săpături al autorului. Din in-
ventarul pomenit şi din analiza materialului
scos cu ocazia săpăturilor lui Şt. Kovacs reiese
că la Cluj-Mănăştur avem de-a face cu o aşe­
zare care a avut trei nivele de locuire distincte
şi anume: nivelul I, cel mai vechi datează din
epoca bronzului; urmează apoi nivelul II, căruia
îi aparţine o ceramică ee mai păstrează încă
nete caractere hallstattiene şi care ne intere-
sează îndeaproape aici; în sfîrşit un al treilea
nivel din epoca prefeudală.
Materialele au putut fi uşor separate pe cele
trei nivele, deoarece în registrul de inventar este
menţionat de către Şt. Kovacs personal, pentru
fiecare ciob în parte, adîncimea la care a fost
descoperit.
Mai trebuie spus că în aşezarea de la Cluj-
Mănăştur au fost dezvelite nouă bordeie de for-
mă aproximativ rotundă aparţinînd nivelului II.
www.cimec.ro
Este vorba, deci, de o aşezare în care forma de
locuinţă este bordeiul.
Analiza materialelor descoperite în nivelul II
al aşezării de la Cluj-Mănăştur care se reduc
doar la ceramică şi cîteva fragmente de cuţite
din fier, ne arată că ne găsim într-o perioadă
posterioară celei scitice, deoarece toate formele
ceramice sînt evident mai evoluate decît cele
din sec. VI-V î.e.n. De asemenea comparînd
ceramica de la Cluj-Mănăştur cu cea descope-
rită în mormintele daco-celtice din Transilvania
se constată o anterioritate tipologică a unor
forme şi o asemănare izbitoare care merge une-
ori chiar pînă la identitate cu ceramica aşeză­
rilor sau a necropolelor din sec. V-IV î.e.n.
din spaţiul extracarpatic al ţării noastre. Că aşe­
zarea de la Cluj-Mănăştur este anterioară sta-
bilirii celţilor în Transilvania, ne-o dovedeşte
faptul că în cele nouă bordeie săpate n-a fost
descoperit nici măcar un singur ciob celtic lu-
crat la roată, deşi ne găsim în zonă intens locuită
de celţi. Morminte celtice s-au descoperit chiar
pe teritoriul oraşului Cluj192, fără să mai vorbim
de cele de la Dezmir193 , sau de binecunoscuta
necropolă de la Apahida19~. Se ştie astăzi că
între celţi şi daci în Transilvania n-au existat
numai multiple legături, ci chiar o convieţuire
intimă, concretizată în înmormîntarea în cuprin-
sul aceleiaşi necropole a celor două elemente
etnice. Deci, este cu totul neverosimil ca în
inventarul celor nouă bordeie să nu se fi desco-
perit ceramică celtică lucrată cu roata, în cazul
că aşezarea ar fi contemporană cu stabilirea cel-
ţilor în Transilvania, mai cu seamă că în toate
aşezările din sec. III-II î.e.n. ea este prezentă195.
66 l'AZA I. VECHE
Şi să nu uităm, că
au fost cercetate nouă bor-
deie, aşa că
nu poate fi vorba de ceva întîm-
plător. Ar fi posibil ca aşezării daco-getice de
la Cluj-Mănăştur să-i fi pus capăt năvălirea
celtică.
Cele spuse pînă acum ne arată una dintre li-
mitele cronologice ale aşezării de la Cluj-Mă­
năştur şi anume, cea inferioară. Se pune ·acum
întrebarea cînd a putut ea începe?
Am arătat că cea de a doua grupă a mormin-
telor scitice din Transilvania se datează în cea
de a doua jumătate a sec. VI şi în prima parte
a sec. V î.e.n. Pe baza tipologiei ceramicii care
are anumite trăsături ce fac dovada posteriori-
tăţii celei de la Cluj-Mănăştur, faţă de ceramica
descoperită în mormintele scitice, putem presu-
pune că aşezarea de aici a început pe parcursul
sec. V î.e.n. mai probabil în a doua jumătate.
In sprijinul acestor atribuiri cronologice vine
să se adauge şi un alt fapt şi anume că ceramica
de la Cluj-Mănăştur îşi găseşte perfecte analo-
gii în alte descoperiri făcute pe teritoriul ţării
noastre, pe care le vom discuta amănunţit în
cele ce urmează, descoperiri ce se datează în
sec. V-IV î.e.n. Dacă încadrarea noastră crono-
logică se va dovedi justă am avea un indiciu că
încă din a doua jumătate a sec. V î.e.n., proce-
sul de asimilare al sciţilor în masa autohtonilor
din Transilvania era încheiat.
Pentru aşezarea de la Cluj-Mănăştur am avea
deci două limite cronologice, cea superioară,
după sciţi, iar cea inferioară înainte de veni-
rea celţilor. Transpunerea acestora în cronolo-
gie absolută comportă destule dificultăţi. Am
arătat în capitolul precedent că cea de a doua
grupă scitică se datează în sec. VI-V î.e.n.
deci, aşezarea de la Cluj-Mănăştur a putut în-
cepe în a doua jumătate a sec. V î.e.n., după
anul 450 şi s-a încheiat în jurul anului 300 î.e.n.
dată admisă în general pentru stabilirea celţilor
în Transilvania19G. Aşadar, aşezarea dacică de la
Cluj-Mănăştur ar cuprinde o parte a sec. V şi
tot sec. IV î.e.n.
Este firesc ca pe baza aşezării de la Cluj-
Mănăştur, pînă acum unica în care s-au făcut
săpături sistematice, să datăm şi celelalte mate-
riale asemănătoare care provin din descoperiri
întîmplătoare, sau din săpături mai vechi păs­
trate în diferite muzee din Transilvania. Printre
aşezările contemporane din Transilvania în care
s-au făcut săpături nesistematice încă în primii
www.cimec.ro
ani ai secolului nostru şi a căror materiale au
rămas inedite se înscrie şi aşezarea de la Slim-
nic, jud. Sibiu. Cwcehlnd minuţios descoperirile
de la Slimnic păstrate în Muzeul Brukenthal din
Sibiu am constatat că este vorba de ceramică
întru totul asemănătoare celei descoperite la
Cluj-Mănăştur. Şi din aşezarea de la Slimnic
lipseşte ceramica celtică lucrată la roată, sau
ceramica daco-getică cenuşie lucrată de ase-
menea la roată. In aşezarea de la SHmnic există
ceramică lucrată la roată, dar cu siguranţă de
epocă romană. Cele spuse ne fac să afirmăm că
aşezarea de la Slimnic, din care un bogat mate-
rial ceramic se păstrează în muzeul sibian, este
contemporană cu cea de la Cluj-Mănăştur. La
cele două aşezări se adaugă necropola de inci-
neraţie de la Cepari care se datează, la sfîrşitul
sec. IV i.e.n., înainte de stabilirea celţilor în
Transilvania, sau la un scurt interval după
această dată. Este sigur că necropola de la Ce-
pari nu merge prea mult pe parcursul primei
jumătăţi a sec. III î.e.n. deci, în linii mari, se
datează în jurul anului 300 î.e.n.197 corespunzînd
fazei de sfîrşit a aşezărilor de la Cluj-Mănăştur
şi Slimnic. La toate acestea se adaugă un nu-
măr de descoperiri întîmplătoare păstrate în di-
ferite muzee din Transilvania constînd din cera-
mică de tipul celei de la Cluj-Mănăştur, ca de
exemplu urna unui mormînt descoperit la Decea
şi altele.
Dacă situaţia cercetărilor cu privire la faza
veche a ceramicii daco-getice din Transilvania
este precară şi se reduce la puţinele obiective
enumerate mai înainte, nu acelaşi lucru se poate
spune despre teritoriile extracarpatice locuite de
daco-geţi. Aici cercetările, dar mai cu seamă
săpăturile din ultima vreme sînt cu mult mai
numeroase. Fazei vechi a ceramicii daco-getice
îi aparţine nivelul I3 şi o parte din nivelul ur-
mător, al marei aşezări daco-getice de la Poiana,
cunoscută mai de mult prin săpăturile conduse
de R. Vulpe şi continuate în ultima vreme. O
altă staţiune şi ea binecunoscută încă de
mult, dar, cercetată prin săpături sistematice
conduse de I. Nestor relativ recent este cea de
la Zimnicea. Fazei I îi corespunde cel mai vechi
nivel de locuire al aşezării şi mormintele cores-
punzătoare din necropolă. De asemenea, fazei I
a ceramicii daco-getice îi corespunde şi Ceta-
tea II de la Stînceşti unde săpăturile lui A. Flo-
rescu mai continuă încă. Tot acestei faze ii
 CONSIDERA ŢII PRELIMINARE
aparţin şi unele dintre aşezările situate între
Prut şi Nistru în R.S.S. Moldovenească, care au
făcut obiectul unor cercetări întreprinse în ul-
tima vreme 19B.
La aşezările amintite se mai poate. adăuga,
eventual, şi faza de început a aşezării de la
Piscul Crăsani, cercetată de I. Andrieşescu, în
cazul că ea începe la sfîrşitul sec. IV î.e.n., cum
presupune Vasile Pârvan199.
Chiar dacă ne-am opri numai la aşezări am
avea deja o sumă destul de frumoasă. La acestea
se adaugă însă necropolele dezvelite prin săpă­
turi sistematice efectuate şi ele în anii puterii
populare şi cîteva descoperiri întîmplătoare im-
portante cum este de exemplu cea de la Frumu-
şiţa. Dintre necropolele săpate în ultima vreme
care corespund total, sau numai în parte, fazei I
a ceramicii daco-getice amintim pe cele de la
Cernavoda şi Satu Nou. Tot a1c1 trebuie
amintite necropolele getice din sudul Dunării,
de pe teritoriul de azi al R. P. Bulgaria 200 •
Iată deci că săpăturile, mai cu seamă cele din
ultimii 20 de ani,' au scos la iveală destul de
numeroase aşezări sau cimitire daco-getice, în
cadrul cărora s-a găsit o mare cantitate de cera-
mică care, pe baza caracteristicilor sale tipolo-
gice şi factologice, ce le vom analiza pe par-
cursul prezentului capitol, am grupat-o în faza I.
Un element de datare ne este oferit şi de eera-
mica autohtonă descoperită la cetatea de la Ris-
tria asociată cu materiale greceşti. Faza I păs­
trează încă în bună parte caracteristicile cerami-
cii hallstattiene, dar evoluţia formelor arată
deja drumul spre formarea ceramicii daco-getice
din faza clasică. Ea corespunde din punct de
vedere cronologic Latene-ului A şi în special B
din cronologia lui P. Reinecke 201 şi Latene-ului I
din cronologia lui O. Tischler şi J. Dechelette2°2.
Faza I mai corespunde perioadei clasice a cul-
turii greceşti şi perioadei de formare a culturii
geto-dacice, stabilită de către R. Vulpe203.
Fără să fie prea numeroase, descoperirile din
Transilvania sînt totuşi suficiente pentru a do-
vedi că şi pe teritoriul intracarpatic locuit de
daco-geţi, ceramica dacică se dezvoltă la fel cu
cea de pe teritoriul extracarpatic, în această
primă fază de transformare a ei în ceramică,
propriu zis, daco-getică. Pe parcursul fazei I for-
mele încă general hallstattiene în faza premer-
gătoare încep să se contureze din ce în ce mai
mult şi să se înscrie deja din plin pe linia lor
www.cimec.ro
67
de evoluţiecare se va finaliza abia în faza cla-
sică. Sub formă hallstattiană se conturează for-
mele ceramicii specifice daco-geţilor. Pe par-
cursul fazei următoare aspectul hallstattian va
ceda din ce în ce mai mult locul unui nou as-
pect, cel de tip Latene care se va generaliza
abia în faza a III-a.
Faza de formare, cuprinsă cronologic între
mijlocul sec. V î.e.n. şi începutul sec. III î.e.n., nu
se referă numai la ceramică, ea este caracteris-
tică pentru toate celelalte componente ale cul-
turii materiale daco-getice, pentru ansamblul
acesteia. Faza de formare a ceramicii daco-ge-
tice corespunde unui anumit nivel de dezvoltare
a forţelor de producţie, nivel pe care îl reflectă
şi care poate fi stabilit tocmai pe baza acesteia,
la care ne grăbim să adăugăm că numai eera-
mica singură nu ne poate oferi un criteriu sigur
de determinare a nivelului atins de dezvoltarea
forţelor de producţie. Dacă nu se ţinE: cont de
întreaga cultură materială, de toţi factorii care
concură la dezvoltarea forţelor de producţie se
pot trage concluzii greşite care au implicaţii de
ordin istoric deosebit de importante ducînd la o
prezentare denaturată a societăţii daco-getice. O
asemenea concluzie a fost trasă pe baza cerami-
cii, care s-ar fi lucrat la roată de către daco-geţi
încă de la mijlocul sec. V î.e.n. Lipsa de temei
a acestei îndrăzneţe teze o vom analiza amănun­
ţit în cadrul concluziilor prezentului capitol.
Inainte de a trece la împărţirea ceramicii daco-
getice vechi din punct de vedere al tehnicii de
lucru, socotim necesar să mai facem cîteva
precizări cu privire la ceramica descoperită în
Transilvania.
Harta de răspîndire pe care am întocmit-o
(vezi pl. XXIV) ne arată că ceramica daco-getică
din faza I este răspîndită pe întreg teritoriul
Transilvaniei şi fără îndoială că cercetările vii-
toare vor completa şi îmbogăţi substanţial
această hartă.
Faţă de sec. VI-V î.e.n. trebuie să notăm o
deosebire fundamentală şi anume aceea că în
faza I materialele ceramice p1·ovin din aşezări,
în marea lor majoritate, iar mormintele sînt
rare. Acest fapt explică existenţa unor forme
mult mai variate, dar în acelaşi timp se poate
explica şi faptul că avem mai puţine forme cera-
mice întregi şi acestea, în marea lor majoritate,
sînt reconstituiri, de multe ori ipotetice. Există
unele forme, sau variante, binecunoscute în
68 FAZA 1, VECHE
spaţiul extracarpatic care lipsesc deocamdată în
Transilvania. Această lipsă nu înseamnă ab-
senţa respectivelor forme, sau variante, din re-
pertoriul formelor daco-getice intracarpatice, ci
reprezintă o consecinţă a extrem de reduselor
cercetări efectuate aici. Trebuie să subliniem însă
că toate formele de bază sînt prezente, fiind ast-
fel asigurată unitatea ceramicii daco-getice din
faza I pe întreg spaţiul locuit de daco-geţi.
Ritul de înmormîntare în secolul V-IV î.e.n.
la daco-geţi este cel al incineraţiei cu oasele cal-
cinate depuse în urne, după cum o dovedesc
pentru Transilvania mo:rmintele necropolei de la
Cepari şi cel de la Decea. Se continuă astfel ritul
de înmormîntare autohton caracteristic şi pen-
tru faza anterioară care va constitui una dintre
variantele de bază ale ritului de înmormîntare
şi în perioadele următoarezor..
Ceramica fazei I se împarte, din punct de ve-
dere al tehnicii de confecţionare, ca şi cea proto-
dacică, în două mari categorii şi anume: cera-
mică rudimentară şi ceramică fină.
a) Ceramica rudimentară
Ceramica acestei categorii este întru totul
asemănătoare celei corespunzătoare din faza
precedentă. Ea este lucrată cu mîna, de obicei
neglijent, din pastă cu multe granule de nisip,
sau cioburi pisate. Există însă şi vase confec-
ţionate în aceeaşi tehnică însă din pastă mai
bună. Arderea vaselor, în cele mai multe cazuri,
este neomogenă, cu colorit deosebit în secţiune
şi numai la unele recipiente mici arderea este
completă.
Culoarea predominantă a categoriei rudimen-
tare din faza I este cea cărămizie, cu diferite
nuanţe ce pot ajunge pînă la roşu, deci se între-
buinţează tehnica arderii oxidante. Dar, frec-
vent întîlnită este şi culoarea cenuşie, de aseme-
nea cu diferite nuanţe, care merg uneori pînă
la negru mat, dovedind întrebuinţarea arderii
reductive.
b) Ceramica fină
Ca şi la ceramica protodadcă, ceramica fină
este lucrată mult mai îngrijit, însă pasta con-
tinuă să fie amestecată cu mici granule de nisip
folosite ca degresant. Arderea este şi ea mai
bună decît la categoria anterioară, dar rămîne
în continuare neomogenă. Caracteristica distinc-
www.cimec.ro
tivă şi specifică a acestei categorii ceramice o
constituie acoperirea vasului cu un slip puternic
lustruit, avînd uneori luciul de aspect metalic,
cu totul asemănător celui din faza precedentă.
Culoarea predominantă a ceramicii fine din
faza I este cea cenuşie, uneori de nuanţe foarte
deschise, ca rezultat al arderii neoxidante. Slipul
lustruit este şi el colorat diferit. De obicei este
cenuşiu-închis, cu nuanţe sau pete de culoare
neagră, dar se întîlnesc frecvent vase acoperite
cu slip de culoare brun-deschisă sau închisă,
uneori cu nuanţe roşiatice.
Slipul lustruit acoperă vasele, atît în exterior
cît şi în interior, iar culoarea lui este obişnuit
mai închisă în interiorul vasului ajungînd pînă
la un negru puternic. Slipul din exteriorul şi din
interiorul vaselor, nu are numai rol estetic, ci
în primul rînd, unul practic, acela de a face
vasul impermeabil. Aşa se explică grija cu care
a fost lustruit slipul interior.
Atît arderea cît şi pasta din care este con-
fecţionată ceramica daco-getică aparţinînd fazei I
ne arată că meşteşugul olăritului, faţă de cel
întîlnit în faza protodacică, nu ~ste cu mult
mai dezvoltat şi că se menţine aspectul şi teh-
nioa de lucru hallstattiană moştenite din epoci
mult mai vechi.
FORME, ANALOGII ŞI DATARE
1. Vasul bitronconic
De unde în faza precedentă vasele bitronco-
nice mari constituiau una dintre cele mai frec-
vent întîlnite forme, iar pe baza numeroaselor
exemplare cunoscute am putut stabili trei tipuri
cu variantele lor, în faza I a ceramicii daco-ge-
tice vasele mari bitronconice sînt mai puţine.
Din punct de vedere tipologie ele se pot îm-
părţi în numai două tipuri. Tehnica de confec-
ţionare se menţine cea din faza precedentă, de
bună tradiţie hallstattiană. Se continuă aproape
în întregime şi ornamentarea cu butoni comc1
aplatizaţi, la care însă se mai adaugă şi cîteva
ornamente noi.
Am păstrat denumirea de vase bitronconice
mai mult de dragul continuităţii denumirilor
decît pe temeiul formei de vas care mai păs­
trează doar semnele derivării lui din vasele bi-
tronconice protodacice.
 FORME, ANALOGII
Tipul 1
Vasele încadrate în acest tip sînt de dimen-
siuni mari, ajungînd pînă la 0,40-0,50 m înăl­
ţime. Forma bitronconică a dispărut aproape
complet, iar vasul a căpătat mai mult o formă
ovoidală, cu jumătatea superioară mărită în de-
trimentul celei inferioare, caracteristică proprie
tipului III al vaselor bitronconice protodacice.
Gura vasului poate fi largă, sau uşor strîmtată,
iar buza uşor evazată spre exterior, ori tăiată
drept.
Este în afara oricărei îndoieli, după părerea
noastră, că tipul de vas în discuţie continuă ulti-
mul tip al fazei precedente. Ca ornamente, se
menţin proeminenţele conice aplatizate, situate
pe jumătatea inferioară a vasului, fără să se fi
adăugat nimic nou.
Vase de tip I cunoaştem din necropola de la
Cemavoda (fig. 20/2) şi de la Ozun. Exemplarul
de la Ozun (pl. XVI, 4) provine dintr-o desco-
perire întîmplătoare, veche, asupra căreia ne
lipsesc precizările. Nu este exclus să fi constituit
urna unui mormînt, pentru care pledează împre-
jurarea că s-a păstrat întreg. Datarea tipului I
Fig. 20. - Vase bitronconice de tip 1 şi
1. Poiana. - 2. Cernavoda.
ne este indicată de criterii tipologice şi de des-
coperirile în care vasele au fost găsite în aso-
ciere cu materiale relativ bine datate. Astfel un
exemplar de la Stînceşti s-a găsit îh nivelul de
sec. IV cu amfore thasiene. Mormintele de la
Cernavoda se datează în secolul V î.e.n. 2 os, deci
tipul I al vaselor daco-getice vechi nu se poate
delimita pe un spaţiu de timp mai restrîns şi se
pare că el a existat o vreme îndelungată, din a
ŞI DATARE 69
doua jumătate a sec. V î.e.n. pînă la începutul
sec. III î.e.n. După toate probabilităţile, apro-
ximativ, la limita dintre sec. IV şi III î.e.n. va-
sele de acest tip vor fi înlocuite cu alte forme
specifice pentru faza II1 a ceramicii daco-getice.
Tipul II
Şi acest tip derivă tot din vasele bitronconice
protodacice constituind însă o altă linie evolu-
tivă decît cea arătată de noi, sau poate mai de-
grabă o conturare aparte, pentru că şi din
această formă ivită în faza I va lua naştere
vasul piriform din faza a III-a.
Caracteristica principală a tipului II o consti-
tuie existenţa unui gît relativ scurt aşezat, mai
mult sau mai puţin, oblic. Corpul este mult
bombat, sau de formă ovală. La unele
exemplare corpul mai păstrează urmele bitron-
conicităţii. Obişnuit, pe linia de maximă di-
mensiune, sau la mică distanţă de aceasta, se
găsesc patru, ori două proeminenţe de tipul ce-
lor protodacice. In jumătatea superioară, înlo-
cuind proeminenţele din faza precedentă, găsim
diferite ornamente în relief, toate de mici dimen-
siuni. Ca ornamente sînt folosite linii scurte
în relief dispuse oblic, sau în forma unui V aşe­
zat cu vîrful în sus, ori de forma literei C. Se
mai cunosc apoi ornamente în genul unor tri-
unghiuri în relief.
Incadrarea tipului II în faza veche a ceramicii
daco-getice ne este asigurată de descoperirea
unui exemplar în nivelul 13 al aşezării de la
Poiana (fig. 20/1)207.
Un vas cu totul asemănător celor de la Poiana
(pl. XVII, 3) se păstrează în Muzeul Braşov pro-
venind din Ţara Bîrsei, fără să se ştie însă în
care anume localitate s-a descoperit.
II.
Un alt vas care merge pînă la identitate ca
formă cu cele de la Poiana a fost descoperit în
marea aşezare daco-getică fortificată de la Bu-
tuceni, r. Orhei (R.S.S. Moldovenească) datată în
sec. IV-III î.e.n. prin amfore de Thasos208. Va-
sele bitronconice cu proeminenţe sînt prezente şi
în necropola de la Satu Nou 209 •
In legătură cu această formă, sau poate cu
cea precedentă trebuie puse cîteva fragmente
de vase mari prevăzute cu proeminenţele spe-
cifice, descoperite în aşezarea de la Cluj-Mă­
năştur.
www.cimec.ro
70 FAZA 1, VECHE

Nici de data aceasta nu putem face încadrări
cronologice mai exacte. Se poate spune doar că
tipul II apare numai în faza I a ceramicii daco-
getice şi spre deosebire de tipul I el îşi va con-
tinua existenţa şi pe parcursul fazei următoare.
2. Vasul în formă de clopot
Această formă este binecunoscută în faza I
a ceramicii daco-getice. Ea se caracterizează
prin dimensiunile mari 0,30-0,50 m înălţime,
cu gura larg deschisă şi corpul rotunjit, ceea
ce justifică termenul de vas în formă de clopot.
In afară de aceste exemplare mari se cunosc
şi vase de aceeaşi formă, însă de dimensiuni
mijlocii.
Cele mai multe exemplare aparţinătoare aces-
tei forme au cîte 4 sau 2 proeminenţe de tipul
celor specifice pentru ceramica protodacică.
Uneori asemenea proeminenţe au primit forma
patrulateră. Proeminenţele conice aplatizate pot
fi de dimensiuni mijlocii sau mici, însă nici cînd
aşa de mari ca cele proprii ceramicii protodacice.
Ca plasare, proeminenţele sînt aşezate pe linia
de maximă dimensiune şi numai excepţional
sub aceasta. Tendinţa evolutivă este ca ele să
urce mereu spre gura vasului ajungînd în faza
II2 in apropierea gurii, iar în cele din urmă să
dispară, în faza clasică.
Buza vaselor în formă de clopot în puţine ca-
zuri este profilată şi uşor răsfrîntă spre exterior,
pe cînd la marea majoritate a exemplarelor cu-
noscute ea este numai rotunjită, ori chiar tăiată
drept.
Ca tehnică de lucru vasele în formă de clopot
aparţin categoriei fine, acoperite cu slip lustruit.
Culorile sînt, ca de obicei, variate, dovedind
utilizarea ambelor procedee de ardere, oxidantă
şi reductivă. Ornamentarea se compune, ca şi
la tipul II al vaselor bitronconice, din proemi-
nente conice aplatizate şi din motive în relief
situate pe jumătatea superioară a vasului. In-
tîlnim şi la această formă mici butoni în relief
' Incadrarea în faza I a vaselor în formă de
sau ornamentul în formă de V cu vîrful în sus.
Din Transilvania se cunosc foarte puţine vase
în formă de clopot aparţinînd fazei I şi lipsesc
pînă acum cele de dimensiuni mari, utilizate
frecvent ca urne funerare. In legătură cu folosi-
rea vaselor mari de forme şi tipuri variate,
poate că nu este de prisos să spunem, că nu
www.cimec.ro
există, în toate fazele ceramicii daco-getice, vase
utilizate numai ca urne funerare. Deci, nu sînt
vase sau forme anumite, care să fi fost lucrate
special pentru a deveni recipient funerar. Toate
vasele utilizate ca urne îşi au corespondente
exacte în aşezări, ceea ce justifică afirmaţia fă­
cută.
Spunem că din Transilvania se cunosc puţine
vase în formă de clopot de dimensiuni. mijlocii
care n-au nici măcar toate caracteristicile enu-
merate mai înainte. Pe baza formei însăşi care
aduce a clopot am socotit că sîntem îndreptăţiţi
să le atribuim totuşi acestei forme. Proeminen-
ţele de tip protodacic sînt situate destul de sus
ceea ce ar indica o dată relativ tîrzie în cadrul
fazei I a ceramicii daco-getice (pl. XVII, 1, 2).
Incadrarea în această fază am făcut-o pe baza
facturii însăşi a vaselor.
Unul dintre cele două vase (pl. XVII, 1) are
suprafaţa acoperită cu striuri paralele, ornamen-
tare care începe în faza I, după cum vom arăta
la locul potrivit.
Dacă în Transilvania vasele în formă de clo-
pot din faza I sînt puţine şi apartenenţa la acest
tip de vas s-a făcut ipotetic, cu destule rezerve,
în schimb, în afara arcului carpatic ele sînt bine
cunoscute în lumea daco-getică. Vase în formă
de clopot s-au descoperit în necropola de la
Satu Nou sau în mormintele. de incineraţie de
la Cernavoda. Forma de vas este prezentă de
asemenea în necropolele getice de pe teritoriul
Bulgariei (vezi fig. 21), ele nu lipsesc nici din
aşezări, ca de exemplu în cea de la Poiana (vezi
fig. 22), sau în cea de la Vîhvatinţi. Exempla-
rele de la Poiana pe care le-am reprodus210 pro-
vin din descoperiri fortuite şi nu putem şti
cărui nivel au aparţinut. Dat fiind însă faptul că
exemplare similare, unele chiar foarte apropiate,
ca de exemplu vasul de la Vîhvatinţi, se datează
în secolul IV-III î.e.n. 211 iar cele din necropola
de la Satu Nou în sec. V-IV î.e.n.212, putem pre-
supune că vasele noastre de la Poiana au apar-
ţinut nivelului I 3 sau celui imediat următor.
clopot, pe c~re le-am discutat, ne este asigurată
de cele descoperite în necropola de la Satu Nou
care-şi desfăşoară existenţa pe parcursul sec. V
şi IV î.e.n. şi ia sfîrşit, foarte probabil, cel mai
tîrziu la începutul sec. III î.e.n.213, deci pe par-
cursul întregii faze. Nu avem la îndemînă nici
 FORME, ANALOGII
Fig. 21. - Vase din faza I descoperite în necropolele getice din Bulgaria.
1-2, 5-6. Ravna. -
un indiciu care să ne arate că este vorba doar
de o anumită parte a fazei I, de aceea trebuie
să conchidem că vasele în formă de clopot se
datează în sec. V-IV î.e.n.
Ne-a mai rămas de spus că forma discutată
continuă şi pe parcursul primei părţi a fazei ur-
mătoare, spre deosebire de vasele bitronconice
care, după toate aparenţele, îşi încheie existenţa
în această primă fază. In legătură cu aceasta
socotim util să precizăm şi pentru celelalte for-
me că, în general, pe baza tipologiei ceramicii
precizările cronologice exacte sînt foarte greu
de făcut: Este ştiut faptul că şi monedele care
au pe ele imprimată data de emisiune nu ne
indică cronologia exactă, fiind în uz, sau tezau-
rizîndu-se, în multe cazuri secole la rînd. Dacă
nici monedele nu oferă totală siguranţă în în-
cadrarea cronologică a unor complexe, atunci cu
atît mai puţin poate face acest lucru ceramica.
Şi cu toate acestea, un studiu tipologie-stilistic
amănunţit şi coroborat cu alte date existente
www.cimec.ro
ŞI DATARE 71
3-4. Branicevo.
ne arată
perioada de naştere, de înflorire şi de
dispariţie a unor forme. Viaţa unui tip de vas
durează un secol, sau mai mult, iar anumite
forme ţin un răstimp foarte îndelungat. Mai
trebuie spus că apariţia sau dispariţia unei
forme nu se întîmplă la anumită dată care
să poată fi stabilită. Este mai presus de orice
îndoială că o perioadă de timp noile forme co-
există cu cele vechi, dar se poate stabili cu des-
tulă certitudine care sînt formele de bază ale
ceramicii unei anumite etape.
Din cele arătate n-am vrea să se tragă con-
cluzia rezervelor totale pe care trebuie să le
avem asupra cronologiei absolute, în legătură
cu datele oferite de studiul ceramicii. Am vrut
doar să arătăm şi să subliniem că nu se poate
obţine o cronologie exactă, convinşi fiind însă,
că o analiză atentă, cu coroborarea de care vor-
beam, ne furnizează indicaţii din punct de ve-
dere cronologic de prim ordin, dacă nu solicităm
însă, precizări exacte, restrînse, ·
72
Fig. 22. -
1-3. Satu Nou. -
Referitor la originile vasului în formă de clo-
pot din faza 1 ni se pare axiomatic că el derivă
direct din forma denumită la fel în cadrul eera-
micii protodacice, în legătură cu care am discu-
tat antecedenţele mai vechi. Aici nu ne rămîne
decît să trimitem pe cititor la cele spuse mai
înainte (vezi p. 54-56).
3. Vasul cu profil aproape drept
Cea mai caracteristică şi
mai frecvent întîl-
nită formă ceramică în cadrul fazei 1 a ceramicii
daco-getice este vasul cu pereţi aproape verti-
cali. Ea se caracterizează prin gura largă, sa1,1
www.cimec.ro
FAZA I, VECHE
Vase în formă de clopot.
4. Cernavoda. - 5--6. Poiana.
puţin strînsă, a vasului şi prin fundul încă ne-
profilat. Dimensiunile formei în discuţie sînt
extrem de variate. Se întîlnesc vase mari a că­
ror înălţime depăşeşte 50 de cm, apoi vase mij-
locii şi în sfîrşit, vase mici de cîte 10-12 cm
înălţime şi chiar mai mici. Această formă este
întîlnită nu numai în aşezări, ca cea de la Cluj-
Mănăştur sau Slimnic din Transilvania, Stîn-
ceşti, Poiana, Zimnicea, Vîhvatinţi etc., ci şi în
necropole, ca cea de la Cernavoda, Sătu Nou,
Zimnicea sau Cepari.
Putem, deci, spune că una dintre formele de
bază ale ceramicii daco-getice vechi o constituie
vasul cu pereţi aproape verticali.
 FORME, ANALOGII ŞI DATARE 73

In ce priveşte originile le-am discutat în ca- proeminenţe şi brîuri în relief, cu sau fără al-
drul ceramicii protodacice şi de aceea aici ne veole.
vom rezuma doar la a repeta concluziile la care Din punct de vedere tipologie vasele înca-
am ajuns. Vasul cu profil drept constituie o drate în prezenta formă se pot împărţi în două
formă locală hallstattiană întîlnită încă de la tipuri principale, luînd drept criteriu de clasi-
sfîrşitul epocii bronzului. Astfel în binecunos- ficare forma profilului.
cuta aşezare de la Pecica (Şanţul Mare), în săpă­
turile noastre făcute în anul 1964, am descope- Tipul 1
rit în ultimile nivele ale epocii bronzului şi In acest tip am grupat vasele care au gura
începutul primei epoci a fierului, vase cu pereţi destul de strînsă şi astfel pereţii nu mai sînt
aproape verticali, cu proeminenţe de diferite aproape drepţi, ci arcuiţi, mai mult sau mai pu-
tipuri. Forma continuă apoi pe parcursul Hall- ţin, în aşa fel încît se apropie de vasele în formă
statt-ului timpuriu cît şi în cel mijlociu şi final. de clopot. Că totuşi acestea aparţin formei de
Vasele cu pereţi aproape verticali din faza I a vas cu profil aproape drept şi nu celor clopot o
ceramicii daco-getice sînt fără îndoială continua- dovedeşte şi faptul că nu se întîlnesc proemi-
rea celor din faza protodacică. Continuarea se nenţe aplatizate, decît în imediata apropiere a
face uneori,neschimbat iar alteori evoluat. gurii vasului. De obicei ele sînt unite cu brîuri
Numărul mult mai mare de forme întregi, în- în relief, simple, ori alveolate. O altă dovadă
tregibile, sau a fragmentelor, aparţinătoare unor reiese din aceea că la vasele tipului I lipseşte cu
asemenea vase pe care le cunoaştem din Tran- desăvîrşire buza profilată de orice dimensiune.
silvania, ·raportat la numărul celor protodacice, Şi în sfîrşit un ultim argument, îl constituie fap-
se explică prin utilizarea în viaţa de toate zilele, tul eă marea majoritate a exemplarelor tipului I
poate la prepararea hranei. Aşa s-ar putea ex- sînt lucrate din pastă impură şi rudimentar pe
plica de ce fo:rnne de acest fel au ajuns în nu- cîtă vreme cele în formă de clopot aparţin ca-
măr mic în mormintele secolelor VI-V î.e.n. tegoriei fine, cu mici excepţii. Prototipul vaselor
cind drept urne se foloseau vasele bitronconice. ' în formă de clopot aparţine şi el categoriei fine,
Este evident însă faptul că, vasele cu pereţi '. pe cîtă vreme cel al vaselor cu pereţi aproape
aproape drepţi derivă din formele similare cu-(~drepţi, de tip I, face parte din categoria a. Toate
noscute încă din ~poca bronzului şi perpetuate exemplarele cunoscute, şi trebuie să spunem că
apoi pe parcursul p~imelor .faze ale Hallstatt- sînt multe la număr, au gura tăiată drept, cu
ului. De asemenea, că din ele se vor forma înce- muchia buzei rotunjită. Toate cele de mai sus
pînd chiar cu faza I vasele binecunoscute în ne-au determinat să atribuim vasele de tip I
ceramica daco-getică clasică, numite, în general, formei cu pereţi aproape drepţi şi nu celor în
"vase borcan". Un exemplu elocvent pentru formă de clopot.
această evoluţie îl constituie un vas descoperit Tipul I îşi are antecedenţe încă în cultura
în aşezarea de la Cluj-Mănăştur (vezi pl. XVIII, Noua, iar pe parcursul perioadelor hallstattiene
5) care are deja buza mult îngroşată şi aşezată vechi se cunosc vase cu profil uşor arcuit şi cu
oblic în genul vaselor borcan din faza clasică. In gura puţin strînsă. Ne gîndim de exemplu la
aşezarea de la Cluj-Mănăştur însă, forma preda- vasul-urnă din secţiunea IX de la Mediaş 214 • An-
minantă este cea a vasului cu pereţi verticali tecedentele directe în ceramica protodacică tre-
obişnuită fără să aibă 0 profilare a buzei. buie să existe şi este doar o întîmplare că nu
Dm· punct
' ... d e conf ee- cunoaştem
d e ve d ere a1 t e h mcn ~ d · nici~ fun vas~
întreg din sec. VI-V
. t" ţ" 1.e.n. e aceasta orma.
ţionare vasele cu pereţ1 aproape ver 1ca1i apar m V d t" I t" · 1
ase1e e 1p vor con mua Şl pe parcursu
ambelor categorii, a şi b. Se întîlnesc exemplare fazei următoare a ceramicii daco-getice şi este
aparţinînd categoriei fine, îngrijit lucrate şi aco- greu de precizat căreia dintre cele două faze îi
perite cu slip lustruit, alături de exemplare lu- este caracteristic.
crate grosolan din pastă cu multe impurităţi, Ca ornamente se întrebuinţează proeminen-
chiar cînd sînt acoperite cu slip lustruit. ţele şi brîiele în relief de obicei asociate, în sen-
Repertoriul ornamentelor folosite la decorarea sul că brîul uneşte între ele proeminenţe. Aces-
V!J.S~lor cu profil aproape drept se reduce la tea sint plas!lte la mică distanţă sub buza vasu-
www.cimec.ro
74 FAZA !, VECHE

Fig. 23. - Vase de tip I.

1, 3. Zimnicea. 2. 4. Poiana.

Fig. 24. - Vase de tip II.

1. Zimnicea. - 2. Poiana.
www.cimec.ro
 FORME, ANALOGII
lui. Se cunosc şi briie simple fără proeminenţe.
Brîul, de cele mai multe ori, este prevăzut cu
alveole, sau crestături. Din ornamentul principal
situat în apropierea gurii, la unele vase, co-
boară sub diferite forme brîie în relief cu al-
veole dînd naştere unei ornamentări destul de
aspectuoase.
Din punct de vedere al tehnicii de lucru tre-
buie să menţionăm că vasele tipului 1 au fost
făcute din pastă cu multe impurităţi, deşi slipul
lustruit nu lipseşte de pe unele exemplare.
Vase de tip 1 au fost descoperite în necropola
de la Satu Nou şi în cea de la Cernavoda. Ele
sînt bine reprezentate şi în descoperirile de la
Poiana sau în cele de la Zimnicea (vezi fig. 23
şi fig. 25). Aceluiaşi tip, mergînd aproape pînă
la identitate cu un exemplar de la Zimnicea
Fig. 25. -
) . Zimmcea. -
www.cimec.ro
ŞI DATARE 75
(fig. 25/1) îi aparţine un vas descoperit în aşe­
zarea fortificată de la Butuceni. De asemenea ti-
pului I îi aparţin şi cîteva vase din necropolele
getice de pe teritoriul R. P. Bulgaria (fig. 21).
Din Transilvania cunoaştem un exemplar de
vas aparţinător tipului 1 descoperit, probabil, în-
tr-un mormînt la Apahida (pl. XVI, 2 vezi şi
Catalogul p. 252 nr. 8/a). Aceluiaşi tip îi apar-
ţine un alt vas descoperit în aşezarea de la Cluj-
Mănăştur (pl. XVIII, 6).
Tipul II
În tipul următor al vasului cu profil aproape
drept am încadrat marea majoritate a exempla-
relor care prezintă toate caracteristicile formei
ca atare pe care nu le vom mai repeta.
Vase cu profil drept.
2. Poiana. - 3. Cernavoda,
76 FAZA J, VECHE

Spuneam că tipul II este în majoritate, la sele descoperiri întîmplătoare, păstrate în mu-

care se cuvine să adăugăm că el a fost desco-
perit mai cu seamă în aşezările cercetate prin
săpături sistematice în nenumărate exemplare,
judecind după numeroasele fragmente găsite.
Aşa de exemplu, tipul II este din plin repre-
zentat în aşezarea de la Cluj-Mănăştur, sau în
cea de la Slimnic, din Transilvania (pl. XVIII,
XXIII, XXV), fără să mai vorbim de numeroa-
zeele transilvănene (vezi harta de răspîndire
pl. XXVI şi Catalogul).
Dar nu numai în aşezările daco-getice din in-
teriorul arcului carpatic tipul II al vasului cu
profil aproape drept constituie una din formele
cele mai obişnuite şi abundente, ci şi în cele din
afara acestuia. Astfel, el a fost descoperit în nu-
meroase exemplare în cetatea II de la Ştînceşti,

- 0,02---

1
s
t- -_-Bon
I 7
6

8 9

1
'~
~

1
1

Il

Fig. 26. - Ceramică autohtonă de la Histria.

www.cimec.ro
 FORME, ANALOGII ŞI DATARE 77

sau în cea de la Butuceni, unde s-au descoperit lui II sînt foarte vechi, mergînd înapoi pînă
cîteva exemplare de dimensiuni mai mari, bine în epoca bronzului.
păstrate. Referitor la datare, din analogiile citate, se
Tipul Il al vasului cu profil aproape drept desprinde concluzia că vasul de tip II, ca de
este prezent din plin şi în marea aşezare de la altfel toate formele, nu poate fi limitat la o peri-
Poiana215 , sau în descoperirile de la Zimnicea216 oadă mai restrînsă de timp. El se întîlneşte pe
(fig. 24). Tot în legătură cu aşezările ar mai fi întreaga durată a fazei I şi va continua şi în
de amintit cele dintre Prut şi Nistru de la So- faza următoare, deşi transformarea lui în viito-
lonceni şi Vîhvatinţi unde tipul II este bine re- rul vas borcan a şi început.
prezentat217.
Aşadar, vasul cu profil aproape drept, de tip
4. Oală cu aspect globular
II, constituie o formă binecunoscută şi larg
răspîndită în lumea daco-getică, prezentă în toa-
Oarecum în legătură cu vasul cu pereţi aproa-
te aşezările de sec. V-IV î.e.n. cunoscute pînă
pe verticali, în sensul că forma se deosebeşte
acum, dintre care noi am amintit numai pe cele
doar ca profil, trebuie să discutăm vasul în
mai reprezentative.
formă de oală cu aspect globular (vezi pl. XVIII,
Aceeaşi formă ceramică, confecţionată şi orna-
4). Vasul în discuţie are corpul aproape sferic
mentată izbitor de asemănător cu vasele de la
sau uşor alungit, buza este profilată şi puţin
Cluj-Mănăştur, a fost descoperită şi la Histria
înălţată, uşor răsfrîntă în exterior, ori verticală.
(compară fig. 26 cu pl. XXIII-XXV). Ea este
Muchia buzei este îngroşată, sau tăiată drept.
atribuită populaţiei autohtone şi s-a găsit în
Din punct de vedere al tehnicii de confecţio­
straturi datate pe baza unor criterii relativ si-
nare va trebui să spunem că se cunosc oale
gure în sec. V-IV î.e.n.21s. Ceramica autohtonă
globulare aparţinînd ambelor categorii. In ce
de la Histria face dovada, dacă aceasta mai era
priveşte ornamentaţia, ea lipseşte, după cît ştim
nevoie să fie făcută, că vasele cu profil aproape
noi, cu desăvîrşire. Toate exemplarele pe care le
drept aparţin fazei I a ceramicii daco-getice şi
cunoaştem sînt neornamentate.
se datează în sec. V-IV î.e.n.
Dimensiunile formei pe care o discutăm nu
Tipul II al vasului cu profil aproape drept, în sînt prea mari, înscriindu-se în rîndul vaselor
mod firesc, nu Hpseşte nici din necropolele co- mijlocii. Vase cu aspect globular au fost desco-
respunzătoare în timp aşezărilor pe care le-am
perite în aşezarea de la Cluj-Mănăştur sau în
discutat pînă acum. El este prezent în ·cea de la nivelul II1 al celei de la Poiana (fig. 27)223. Vase
Cemavoda unde a servit ca urnă funerară (vezi de această formă s-au descoperit apoi şi în ce-
fig. 25/3). Tot ca urne funerare găsim întrebuin- tatea II de la Stînceşti. Cîteva exemplare în-
ţate vasele de acest tip şi în necropola de la
tregi, sau întregite, provin din aşezarea de la
Satu Nou219.
Butuceni.
Analogiile pentru vasele cu pereţi aproape
verticali, lucrate cu mîna, de tip II, descoperite
în morminte nu se opresc numai la teritoriul
ţării noastre. Ele se întîlnesc şi în mormintele
tumulare de incineraţie getice descoperite pe
teritoriul R. P. Bulgaria. Un exemplu în acest
sens ne este oferit de vasele găsite în necropo-
la de la Mundzilar 220, ori cele din necropola de
lîngă ·Branicevo, datată în sec. IV î.e.n. 221 , sau, în
sfîrşit, cele din necropola de la Ravna222 (vezi
fig. 21). Fig. 27. - Oale simple de la Poiana.
Din toate cele arătate reiese că tipul II al
vasului cu pereţii verticali constituie una din- Pînă acum nu cunoaştem vase aparţinînd for-
tre formele de bază ale ceramicii daco-getice mei în discuţie care să fi fost descoperite în
vechi care continuă vasele cu aceleaşi caracte- necropolele vremii. Ar putea fi vorba de o în-
ristici din faza precedentă. Prototipurile tipu- tîmplare, ori este posibil că asemenea vase de
www.cimec.ro
ta FAZA 1, VECHE
uz gospodăresc să nu fi intrat în alcătuirea mo-
bilierului funerar.
In ce priveşte originile vaselor cu corp glo-
bular, aproape sferic, putem spune că ele sînt
derivate din vasele de formă aproximativ simi-
lară cunoscute pe teritoriul Transilvaniei din
aşezările aparţinînd Hallstatt-ului timpuriu. Un
exemplu în acest sens ne oferă un vas găsit în
aşezarea fortificată de la Mediaş 22 4, fără să pu-
tem însă preciza cu claritatea necesară drumul
parcurs de această formă, de la începutul epocii
hallstattiene, pînă în sec. V-IV î.e.n. Forma o
vom întîlni în continuare pe parcursul fazelor
următoare.
5. Strachina
Strachina este o altă formă foarte frecvent
întîlnită, am putea zice, comună în aşezările
daco-getice transilvănene din sec. V-IV î.e.n.
Exemplare întregi sînt destul de puţine, ca în
orice aşezare, în schimb, sînt numeroase cele
fragmentare. Astfel, în aşezarea de la Cluj-
Mănăştur au fost găsite în număr considerabil
străchini păstrate fragmentar din care am pu-
tut reconstitui doar cîteva (vezi pl. XIX). Tot
în stare fragmentară se păstrează şi exempla-
rele descoperite la SlimniJc, sau în altă parte.
Aproape întregi sînt însă unele străchini desco-
perite în mormintele necropolei de la Cepari
(pl. XIX, 3, 5), ori un exemplar descoperit în
aşezarea de la Sf. Gheorghe (pl. XIX, 9).
Dar străchinile nu constituie un bun comun
numai pentru aşezările, sau necropolele tran-
silvănene. Ele au fost descoperite în număr
mare pretutindeni în lumea daco-getică din
sec. V-IV î.e.n.
Din punct de vedere al tehnicii de lucru
străchinile se încadrează în ambele categorii,
dar mai cu seamă în cea fină. Ca ornamente
întîlnim încă proeminenţele protodacice, dar se
poate spune că în general străchinile daco-
getice vechi sînt neornamentate.
Ca dimensiuni notăm că există o gamă va-
riată, de la exemplare mici, de abia 6-7 cm
diametru! gurii pînă la 30-40 cm, sau chiar mai
mult. Originile şi evoluţia fiecărui tip de stra-
chină o vom discuta aparte pentru fiecare din-
tre ele. Aici vom spune doar că străchinile obiş­
:mite şi larg răspîndite în sec. V-IV î.e.n. sînt
o formă locală evoluată din cele protodacice.
www.cimec.ro
Din punct de vedere tipologie străchinile
daco-getice din faza I se pot împărţi în patru
tipuri principale şi cîteva variante.
Tipul 1
In acest tip am încadrat străchinile cu buza
dreaptă, sau uşor înclinată spre interior, evo-
luate direct din străchinile protodacice. Carac-
teristic acestui tip îi este "un umăr" realizat
prin îndreptarea porţiunii curbate spre interior,
la străchinile protodacice. Străchinile tipului 1
mai prezintă încă proeminenţele conice aplati-
zate, proprii ceramicii protodacice şi străchini­
lor din sec. VI-V î.e.n. Asemenea proeminenţe
pot fi uneori perforate, dar nu lipsesc cu desă­
vîrşire faţete sau caneluri. Fundul străchinilor
încadrate în acest prim tip este tăiat drept, ori
uşor profilat, în genul unui piedestal incipient.
Dimensiunile străchinilor sînt variate, dar se
poate spune că în general se lucrează forme
mijlocii cu diametru! gurii de aproximativ
20-25 om, iar în înălţime de 8-10 cm. Există
exemplare destul de multe care au toate carac-
teristicile· tipului, însă sînt mai adînci ajungînd
în înălţime pînă la 15-16 cm.
In ce priveşte tehnica de confecţionare, cu-
loarea şi în general întreaga factură, ele sînt
identice cu cele ale străchinilor din sec. VI-V
î.e.n. pe care le continuă.
Acesta este tipul de bază şi caracteristic al
străchinilor protodacice care începe să se con-
tureze la sfîrşitul fazei precedente iar acum se
generalizează. El va continua şi pe parcursul
fazei următoare.
Fiind vorba de o formă ceramică caracteris-
tică şi de bază, cum spuneam, este firesc ca ea
să fie bine reprezentată în toate descoperirile
cu ceramică daco-getică din faza 1, mai ales în
aşezări. Tipul 1 al străchinilor protodacice este
din plin reprezentat prin numeroase exemplare
în aşezarea de la Cluj-Mănăştur (pl. XIX, 2,
6, 7), sau în cea de la Slimnic. El constituie o
piesă obişnuită şi în aşezările daco-getice extra-
carpatice. Numeroase sînt exemplarele descope-
rite în aşezarea de la Poiana, în cetatea II de
la Stînceşti, ori în cea de a Butuceni. Străchini
de acest tip se întîlnesc în toate aşezările din
Moldova, săpate sau numai sondate, recent de
cercetătorii ieşeni. Dintre acestea amintim pe
cea de la Cucuteni "Cetăţuie" unde s-a desco-
 FORME, ANALOGii ŞI DATARE 't9

Fig. 28. - Străchini daco-getice vechi.

1. Cernavoda. - 2, 4, 6. Satu Nou. - 3, 8. Poiana. 5. Frumuşiţa. - 7. Vaslui.

perit şi o fibulă de tip Dux timpuriu225. Aceeaşi Dimboviţa datează descoperirea de aici la sfîr-
este situaţia şi în aşezările dintre Prut şi Nistru şitul sec. V şi
începutul sec. IV î.e.n.227.
unde tipul I al străchinilor daco-getice vechi Străchinile vechi de tip I sînt bine cunoscute
constituie o apariţie obişnuită226. şi în necropolele daco-getice contemporane. Ele
Străchinii de tip I îi aparţine şi exemplarul se întîlnesc în morminte de sec. IV-III î.e.n. în
de la Frumuşiţa găsit împreună cu o cană şi necropola de la Zimnicea, de exemplu în mor-
un kylix grecesc, pe baza căruia M. Petrescu- mîntul J228. Aceluiaşi tip îi aparţine strachina
www.cimec.ro
8b FAZA 1, VECHE
din mormîntul IV de la Cernavoda229, sau exem-
plarul de la Odobeşti230. Străchini de tip I au
fost descoperite în necropola de la Satu Nou, da-
tată în sec. V-III î.e.n. 231, sau în mormîntul de
la Vaslui232. i"T- ·
In legătură cu tipul 1 de strachină, trebuie
să discutăm o formă aparte care ar fi putut
constitui o variantă. Am socotit totuşi că, de
vreme ce toate elementele esenţiale ale tecto-
nicii vasului nu se deosebesc, nu putem vorbi
de o variantă. Deosebirea faţă de tipul obiş­
nuit constă în adăugarea unor torţi laterale,
plasate orizontal pe linia de unire a "umăru­
lui" cu corpul străchinii. Asemenea torţi sînt
caracteristice pentru vasele greceşti şi repre-
zintă, în cazul nostru, o concretizare a influen-
ţei ceramicii greceşti asupra celei autohtone
din faza 1.
Exemplare de străchini la care le-au fost
adăugate torţi orizontale simple cunoaştem din
necropola de la Satu Nou (fig. 28/6), sau din
aşezarea fortificată de la Butuceni unde s-a
găsit un exemplar frumos bine păstrat. Străchi­
nile cu torţi laterale deocamdată nu le putem
fixa din punct de vedere cronologic, mai ales
strîns. După cît se pare ele apar încă din sec.
V. î.e.n. dovedind că influenţele greceşti sînt
fecunde încă de timpuriu. Asemenea vase se
vor întîlni şi pe parcursul fazei următoare, fără
să constituie însă nici la acea dată o formă de
bază. Ele vor constitui tot timpul un fel de
excepţie de la tipul obişnuit.
Tipul II
In acest de al doilea tip am încadrat străchi­
nile de dimensiuni mai mici, decît ale tipului
precedent, care nu mai au buza îndoită ci în-
tregul lor profil este rotunjit, ceea ce constituie
caracteristica lor principală. Aspectul general
al străchinilor pe care le discutăm este cel de
bol. O a doua trăsătură caracteristică pentru
străchinile de tip II o constituie faptul că ele se
termină într-un mic piedestal plin. Unele exem-
plare mai păstrează încă ornamentarea cu mici
proeminenţe conice (pl. XIX, 7).
In privinţa tehnicii de confecţionare trebuie
să remarcăm că străchinile aparţinînd tipului II
sînt lucrate îngrijit din pastă fără prea multe
impurităţi şi sint acoperite obişnuit cu slip
www.cimec.ro
lustruit de culoare cenuşiu-negru sau brun de
diferite nuanţe.
Străchinile de tip II nu sînt aşa de nume-
roase ca cele de tip I, dar se întîlnesc atît în
aşezări cît şi în morminte. Tipul II se cunoaşte
din aşezările de la Cluj-Mănăştur (pl. XIX, 4),
Stînceşti ori Poiana.
O strachină de tip II a fost întrebuinţată drept
capac pentru urna mormîntului II al necropolei
de incineraţie de la Cernavoda2:J3.
Strachina de tip II, după cum remarcase încă
D. Berciu234, cu ocazia publicării exemplarului
de la Cernavoda, a luat naştere datorită influen-
ţelor greceşti şi se deosebeşte cu totul de cele
desvoltate din fondul hallstattian local.
Tipul II de strachină reprezintă o imitare cu
m[na, în manieră proprie, a străchinilor greceşti
de acest tip lucrate cu roata, cunoscute şi între-
buinţate de autohtoni încă de multă vreme235.
Forma de strachină pe care o discutăm nu se va
generaliza, iar în faza clasică vor fi transpuse
la roată străchinile tradiţionale locale. Nu vrem
să spunem cu aceasta că în faza clasică nu
există străchini de genul tipului II de care ne
ocupăm acum, însă preponderente şi specifice
sînt străchinile care continuă pe cele de tip 1.
Mai putem adăuga apoi că este vorba de o formă
cu o arhitectură extrem de simplă care în faza
clasică putea să ia naştere sub influenţe dife-
rite, ori putea să fie o creaţie a meşterilor daco-
geţi, fără să fie obligatorie imitarea unor forme
străine.
Pentru faza I a ceramicii daco-getice putem
spune că straohina de tip II reprezintă o imi-
tare a unor modele străine. Ea s-a răspîndit în
toată lumea daco-getică, dar în exemplare pu-
ţine, dominante fiind străchinile de tip 1, lo-
cale.
Tipul III
In acest tip am încadrat străchinile cu buza
răsfrîntă în exterior, mai mult sau mai puţin
simplă, sau ornamentată.
Străchinile de tip III sînt, în general, mai
adînci decît cele aparţinînd tipurilor precedente,
iar în rest prezintă toate caracteristicile for-
mei ca atare.
Din punct de vedere tipologie tipul III poate
fi subîrnpărţit în trei variante după anumite
caracteristici ale buzei vasului. Cele trei va-
 FORME, ANALOGII ŞI DATARE
riante sînt bine conturate şi vom discuta doar
acele elemente care le deosebesc de tip ca atare.
Tipul III continuă străchinile protodacice cu
buza răsfrîntă în exterior dovedind astfel că
această formă a fost integrată total şi defini-
tiv în repertoriul ceramicii autohtone.
Varianta 1
In această variantă am grupat străchinile cu
buza evazată şi prevăzută pe faţa interioară cu
faţete. Faţetele de pe SU!prafaţa internă a buzei
constituie criteriul principal şi selectiv al va-
riantei.
Spuneam atunci cînd am discutat străchinile
protodacice cu buza larg răsfrîntă că. după toate
probabilităţile, acestea au apărut sub influenţa
ceramicii ilire, deşi străchini cu buza evazată
se cunosc şi la noi din epoca bronzului, cum ar
fi de exemplu în staţiunea bine cunoscută de la
Pecica, unde în ultimile nivele am descoperit
destule exemplare de acest fel. Spre aceeaşi
lume iliră ne conduc şi faţetele de pe buza
străchinilor din varianta 1 a tipului III de
strachină veche daco-getică.
Străchini cu buza larg evazată spre exterior
şi prevăzută cu faţete au fost descoperite în
stratul 111 al aşezării de la Poiana, datat în sec.
IV-III î.e.n. 236 şi în cel mai vechi nivel al aşe­
zării de la Piscul Crăsani237. In Transilvania
buzele faţetate la străchini de tip III sînt bine
cunoscute în aşezarea de la Slimnic (pl. XX,
3-4, 10, 12).
Varianta 1 se va continua şi în faza urmă­
toare.
Varianta 2
In această variantă am incadrat străchinile
caracterizate prin buză mult evazată şi conti-
nuată în cîte două părţi cu 2 sau 3 lobi. Unele
exemplare au pe suprafaţa buzei, aproape ori-
zontală, cîte două caneluri adînci care se con-
tinuă şi pe partea lobată a buzei şi sînt acope-
rite cu slip de culoare neagră, puternic lustruit,
de aspectul ceramicii hallstattiene.
Deocamdată cunoaştem doar exemplare păs­
trate întregi găsite în aşezarea de la Poiana
(fig. 28/9) şi foarte multe fragmente. Nu este
exclus ca unele străchini cu buza lobată să fi
avut şi un picior scurt, in genul exemplarului
www.cimec.ro
81
descoperit la Russe, pe teritoriul R. P. Bulgaria,
într-o aşezare getică 2 38, mai cu seamă că, din
aşezarea de la Slimnic, de unde provin frag-
mente de străchini aparţinînd variantei 2 se
păstrează două fragmente de la picioarele scurte
ale unor vase. Ele au slip negru lustruit şi au
fost lucrate din aceeaşi pastă şi tehnică cu frag-
mentele de străchini cu buză lobată despre care
discutăm. Străchinile variantei 2 sînt lucrate, în
general, foarte îngrijit din pastă bună şi sînt
acoperite cu slip, foarte mult, sau mai uşor lus-
truit. In privinţa culorii ele sînt negre sau brune
de diferite nuanţe.
Străchini cu buza larg răsfrîntă şi prevăzută
cu lobi se cunosc în cadrul ceramicii autohtone
de la Histria (vezi fig. 26/1), aparţinînd unui
nivel datat în sec. V-IV î.e.n. Fragmentul de
strachină de la Histria, pe care-1 reproducem,
în dreptul lobilor este prevăzut cu trei alveole.
Asemenea străchini au fost descoperite şi în
aşezările de la Zimnicea 239, sau în cea, deja
amintită, de la Poiana aparţinînd nivelului din
sec. IV-III î.e.n.240. Ele sînt prezente apoi şi în
aşezarea de la Piscul Crăsani aparţinînd, foarte
probabil, celui mai vechi nivel de locuire 241• O
strachină aparţinînd variantei 2 a fost descope-
rită în ultimul nivel de pe "Cetăţuie" la Sărata
Monteoru242. Din Transilvania se cunosc frag-
mente de străchini cu buza lobat.ă în aşezarea
de la Slimnic (pl. XXI, 1, 13).
Străchinile cu buza mult evazată şi lobată,
unele prevăzute chiar cu caneluri adînci nu se
mai întîlnesc pe parcursul fazei următoare, nici
în aşezări şi nici în necropole, fie ele din Tran-
silvania, sau din afara arcului carpatic. Aşa că
trebuie să conchidem că varianta 2 a străchini­
lor vechi îşi termină existenţa în faza 1.
Varianta 3
In această variantă ne-a rămas să incadrăm
străchinile ce corespund întru totul caracteristi-
cilor enumerate pentru tipul III al străchinilor
vechi dacice. Ele au buza uşor evazată în exte-
rior, iar pe buză n-au nici un fel de ornamen-
taţie. La unele exemplare se găsesc pe linia de
maximă dimensiune apucători ce par să imite
torţile orizontale de pe vasele greceşti. Un ase-
menea exemplar s-a descoperit în aşezarea de
la Sf. Gheorghe (pl. XIX, 9).
82 FAZA l, VECHl:l
Varianta, să zicem, comună a tipului III de
straohină se întîlneşte în aşezarea de la Poiana
(fig. 28/8), sau în cea de la Cluj-Mănăştur (pl.
XIX, 10), ca să dăm cîteva exemple, ce s-ar
putea înmulţi.
6. Căzănele de lut
In această formă
am încadrat vasele de genul
străchinilor, însă deosebite totuşi substanţial de
acestea. Este vorba de căzănele cu torţi torsio-
nate aşezate orizontal ori vertical şi mărginite
de cîte două mici proeminenţe conice. Torţile
pornesc imediat de sub buza vasului sau de cele
mai multe ori o continuă. Unele dintre ele sînt
plasate oblic faţă de perete şi de obicei depăşesc
în înălţime vasul. Asemenea piese imită vasul
grecesc de metal de tip lebes sau pe cele lucrate
la roata de acelaşi tip. Pînă acum cunoaştem nu-
mai fragmente din această formă care, foarte
probabil, se termina într-un picior scurt, jude-
cînd după modelul grecesc.
Imitaţiile locale după vase de metal sau după
cele confecţionate la roată, ambele greceşti, sînt
lucrate îngrijit cu mîna din pastă bună de cu-
loare cenuşie, ori roşiatic-gălbuie, sau roşie în
exterior şi neagră în interior, acoperite cu slip
lustruit. Arderea este însă neomogenă.
Căzănele de acest gen, evident greceşti, lucra-
te cu roata din pastă cenuşie, cu torţi torsionate
plasate orizontal, sau vertical şi încadrate de
proeminenţe conice, făcînd parte din vesela de
uz comun, se cunosc de ex. de la Histria unde
se datează în sec. V-IV î.e.n. 243. Ele au fost
preluate de daco-geţi, după cum o dovedesc
exemplarele destul de numeroase descoperite
în mormintele autohtonilor de la Zimnicea, da-
tate în sec. IV-III î.e.n.244 sau în cele de la
Satu Nou 245 •
Numărul vaselor de acest tip este mult mai
mare în necropolele tumulare de incineraţie
autohtone de pe teritoriul R. P. Bulgaria246, unde
cantitatea cerarnicii lucrate cu roata este în chip
firesc mai mare.
Din exemplele citate reiese că vasul în formă
de căzănel de tip grecesc este bine cunoscut în
lumea daco-getică, deşi exemplele citate se li-
mitează doar la teritoriile de sud, unde con-
tactul cu lumea grecească s-a făcut direct. Că
n-am greşit atunci cînd am spus lumea daco-
www.cimec.ro
getică o dovedeşte faptul că imitaţii după ase-
menea vase s-au descoperit şi în Transilvania,
de ex. la Slimnic (vezi pl. XX). Imitaţiile im-
plică în mod necesar existenţa modelului după'
care s-a lucrat.
Pe teritoriul ţării noastre se cunosc nu
numai exemplare greceşti, lucrate la roată, ci şi
imitaţii locale, făcute cu mîna, de genul celor de
la Sltmnic, deja pomenite. Astfel, în aşezarea de
la Poiana, în stratul II1, s-a descoperit un aseme-
nea fragment care se datează în sec. IV-III
î.e.n.247. Aceleaşi imitaţii se cunosc din aşezarea
de la Piscul Crăsani248 care ar putea să .fie însă
mai tîrziu decît faza I.
In concluzie putem spune că daco-geţii au
imitat cu mîna în tehnică proprie vasele de lut
greceşti de tip lebes pe care le-au folosit ală­
turi de cele originale. Asemenea imitaţii se pare
că sînt rare şi cu siguranţă n-au intrat în reper-
toriul formelor ceramicii daco-getice, din faza
sa clasică. Existenţa imitaţiilor în discuţie nu se
mărgineşte la faza I ci ele vor continua şi pe
parcursul fazei următoare, lucru pe care-1 vom
arăta la locul potrivit.
7. Vase cu picior de tip "fructieră"
In afară de străchinile aparţinînd tipului III,
varianta 2, despre care am spus că au putut fi
prevăzute cu un picior, probabil scurt, în faza
I se cunosc deja vasele cu picior lung de tip
fructieră. Acestea vor fi bine cunoSICute şi foar-
te numeroase în ceramica daco-getică începînd
cu faza II 2. Fără să avem siguranţa deplină a
apariţiei fructierei în faza veche, putem să spu-
nem că există în acest sens indicii suficiente.
Astfel, în aşezarea de la Cluj-Mănăştur s-a des-
coperit un fragment destul de mare (pl. XXI, 2)
de la partea superioară a unui vas care a avut
fără îndoială un picior relativ lung. Buza foarte
larg răsfrîntă şi profilul rotund al vasului pre-
supune cu necesitate existenţa unui picior fără
de care vasul n-ar fi putut avea stabilitate. Cît
a putut fi de lung acest picior nu putem şti. Am
fost foarte tentaţi să reconstituim în întregime
vasul luînd ca model pe cele cu deschiderea
gurii şi profilul buzei identice din faza urmă­
toare, dar reconstituirea ni s-a părut a fi totuşi
prea temerară şi de aceea am renunţat la ea.
Deşi, încă din perioada mijlocie a Hallstatt-ului
 FORME, ANALOGil
se cunosc vase de tip fructieră cu picior lung
(vezi în acest sens Ist. Rom. I, fig. 26,5).
Fragmente din buza unor vase cu picior de
tip fructieră din Transilvania, pe lîngă aşeza­
rea de la Cluj-Mănăştur, se cunosc de la Slim~
nic (pl. XX, 6-8). Pe lîngă fragmentele de buză
mai 'CUnoaştem de la Proştea Mare două picioa-
re de vase care au apa'rţinut, după părerea
noastră, unor fructiere. Că este vorba de faza I
şi nu de cea ulterioară o dovedeşte o cană des-
coperită în aceeaşi localitate (pl. XXI, 5, 7). Din
punct de vedere al tehnicii de lucru merită să
subliniem că fructierele aparţin categoriei fine
cu luciu puternic, de aspect metalic, negru sau
brun.
Dacă avem sau nu dreptate cînd susţinem că
vasul de ti'p fructieră daco-getică apare încă
în faza veche o va putea preciza numai publica-
rea exhaustivă a materialului marei aşezări de
la Poiana. Încă de pe acum cele publicate refe-
ritor la descoperirile de la Poiana par să sprijine
părerea noastră.
R. Vulpe în raportul preliminar asupra să­
păturilor din 195021i9 arată că în nivelul II de la
Poiana apar împreună, în acelaşi strat, forme de
vase lucrate şi cu mîna şi la roată. Printre aces-
tea menţionează şi subliniază "E cazul în spe-
cial cu vasele bitronconice, cu cupele mari cu
picior (fructiere), tipuri care sînt cele mai frec-
vente şi mai caracteristice din categoria cerami-
cii primitive cu luciu negru". Deci, vasele care ne
interesează în mod special acum, apar la Po·
iana în nivelul II fără a se specifica însă, dacă
este vorba de nivelul II1 ori nivelul II2. Faptul
că se vorbeşte la modul general despre nivelul
ll ne-ar îndreptăţi să presupunem că fruct1ere1e
au fost descoperite şi în nivelul II1 deci în seco-
lul IV-III î.e.n. 250 şi am avea astfel dovada
existenţei vasului fructieră, cel puţin pentru pe-
rioada de sfîrşit a fazei 1. Că această concluzie
este încă prematură o dovedeşte afirmaţia cate-
gorică a aceluiaşi autor că la Poiana ceramica
indigenă lucrată cu roata apare numai în nive-
lul II 2 (sec. II-I î.e.n.) 25 1. Dar în pasajul repro-
dus mai înainte se vorbea tocmai de asocierea în
acelaşi strat al ceramicii locale făcută cu roata
şi cu mîna. Cu toate acestea, în ce ne priveşte
sîntem convinşi că fructiere au fost descoperite
şi în nivelul II11 ba mai mult chiar şi în nivelul
13. Cînd facem această afirmaţie ne sprijinim, în
primul rînd, pe un argument de ordin logic. Dacă
www.cimec.ro
ŞI DAtARE 83
frudiera în sec. II-I î.e.n. este una dintre for-
mele cele mai frecvente şi specifice, lucru bine
stabilit şi dovedit în nenumărate cazuri, atunci
ea trebuie să fie o formă tradiţională care n-a
putut apare în faza cînd tipurile de vase sînt
deja constituite. De aici concluzia care se im-
pune este că fructiera trebuie să fi apărut cel
puţin în faza de formare a ceramicii daco-getice.
La acest argument de ordin logic se adaugă con-
statările făcute pe materialul din Transilvania
care indică apariţia fructierei în faza 1 a eera-
micii daco-getice.
Referitor la originile formei în discuţie se
poate susţine, categoric, după părerea noastră,
că vasul cu picior de tip fructieră este deri-
vat din vasele similare întîlnite pe teritoriul
patriei noastre în perioadele timpurii şi mijlo-
cii ale Hallstatt-ului. Dovezi în acest sens ne
sînt oferite de fragmentele provenind de la pi-
cioare înalte de vase, descoperite în aşezările
hallstattiene timpurii, cum sînt de exemplu
cele de la Mediaş252 sau de la Reci 253 şi mai cu
searrnă vasele, dintre care unele întregi, foarte
apropiate ca formă de cele pe care le discutăm,
cunoscute din Hallstatt-ul mijlociu254. In Hall-
statt-ul tîrziu, în cadrul ceramicii protodacice,
deocamdată, ne lipsesc vasele cu picior de tip
fructieră. Această lipsă ni se pare întîmplătoa­
re şi îşi are raţiunea în cercetările extrem de
puţine afectate acestei perioade.
Începînd cu faza a doua a ceramicii daco-ge-
tice, cea mijlocie, vasul cu picior de tip fructie-
ră va constitui una dintre formele de bază, pro-
prii şi specifice ceramicii daco-getice şi va fi,
aşa cum arătase R. Vulpe în pasajul citat, nu
numai pentru aşezarea de la Poiana, ci pentru
toată ceramica daco-getică, piesa caracteristică.
Fructiera se va menţine transpusă la roată şi
în faza clasică şi chiar în cea tîrzie a ceramicii
geto-dacice.
8. Ceaşca cu toartă supraînălţată
Din datele relativ puţine pe care le avem
cu privire la această formă reiese că în faza I
a ceramicii daco-getice se continuă neschimbate
ceştile protodacice de tip I, cu ambele sale va-
riante. O dovadă în acest sens ne este furnizată
de o ceaşcă, cu toate caracteristicile variantei 2
a ceştilor protodadce, găsite în necropola de la
 FAZA I, VECHE
Cepari (vezi pl. XXI, 4). Acelaşi lucru ni-l indică
şi cîteva fragmente aparţinînd aceleiaşi forme de
vas găsite în aşezarea de la Cluj-Mănăştur sau
în cea de la Slimnic.
Ceaşca cu toartă supraînălţată de aspect hall-
stattian există deci şi în faza I a ceramicii daco-
getice şi va continua fără modificări şi în faza
II!> lucru pe care-1 vom arăta la locul potrivit.
La exemplarul de la Cepari vin să se adauge
cîteva ceşti descoperite în aşezarea de la Poiana,
aparţinînd ambelor variante ale tipului I proto-
dacic. Încadrarea acestora în faza I nu o putem
face decît cu toată rezerva cuvenită fiind vitre-
giţi de datele stratigrafice atît de necesare la o
asemenea formă care se continuă cu siguranţă
neschimbată pe parcursul fazei următoare (vezi
fig. 29).
Fig. 29. - Ceşti
Pe lîngă ceaşca cu profil rotunjit şi toarta
mult supraînălţată, în aşezările din Transilvania
aparţinînd fazei I există şi ceştile cu pereţii ob-
lici protodacice aparţinînd tipului I, varianta 1,
după cum o dovedesc cîteva fragmente descope-
rite în aşezarea de la Cluj-Mănăştur şi în cea
de la Slimnic. Tehnica de confecţionare, dimen-
siunile, omamentarea şi originea acestei forme
www.cimec.ro
sînt identice cu cele ale ceştilor cu o toartă
supraînălţată protodacice pe care le continuă şi
de aceea nu le mai enumerăm (vezi pag. 43-48).
9. Imitaţie după o oinochoe grecească
În Mz. Aiud se păstrează o imitaţie după oi-
nochoe, de culoare gălbui-roşiatică, lucrată cu
mîna din pastă fină (vezi pl. XXI, 2). Oinochoe-a
a fost descoperită în aşezarea de la Cetea cu oca-
zia săpăturilor făcute aici de către Karoly Here-
pey (vezi Catalogul p. 257)255.
De pe teritoriul ţării noastre se mai cunoaşte
o imitaţie de oinochoe grecească găsită într-un
mormînt de la Ostrovul Mare datat în sec. V
'
1.e.n. 256
de la Poiana.
La celţii hinterlandului Massaliei, după cum
a arătat P. Reinecke 257, în Latene-ul A (sec. V
î.e.n.) imitarea vasului grecesc de tip oinochoe
consUtuie o trăsătură caracteristică. Vasul des-
cope'ri t la Cetea ne dovede~Şte că şi geto-dacii
imită această formă grecească.
Existenţa imitaţiei după un vas grecesc la
Cetea ni se pare firească, dacă ţinem cont de
 FORME, ANALOGII
faptul că în apropiere, la Aiud, a fost descope-
rită o oinochoe originală, grecească de import,
datată tot în sec. V î.e.n., despre care vom vorbi
în continuare.
1 O. Imitaţii după amfore greceşti
In afară de imitaţiile după lebes-uri greceşti
din metal sau ale aceleiaşi forme lucrate cu
roata, descoperite în aşezarea de la Slimnic
sau imitarea oinochoe-i de la Cetea, din Tran-
silvania cunoaştem şi imitaţii după amfore.
Pînă acum au fost descoperite trei exemplare,
dintre care două întregi (pl. XXII, 1-2) şi un
al treilea fragmentar (pl. XXII, 3). Ar fi posi-
bil ca reco11stituirea noastră pentru exemplarul
de la Pecica să nu fie bună, în sensul că fundul
să fie mult mai ascuţit.
Nici una dintre cele trei imitaţii după amfore
descoperite în Transilvania n-au nici un fel de
inscripţie sau de semn pe torţi, ori în altă par-
te, care să poată fi atribuit unor imitaţii de
stampile. Amfora de la Pecica ar fi putut avea
stampilate torţile însă, din păcate, tocmai aces-
tea se păstrează foarte puţin.
Este în afara oricărei îndoieli că cele trei
exemplare despre care discutăm imită cu mîna
amforele greceşti lucrate la roată. O dovadă evi-
dentă în acest sens, pe lîngă forma însăşi, o con-
stituie şi existenţa unui omphalos la amfora de
la Ozun care redă aceste elemente proprii eera-
micii confecţionate cu roata (vezi pl. XXII, 1).
In privinţa tehnicii de confecţionare a celor
trei imitaţii după amfore greceşti trebuie să re-
marcăm că două dintre ele (pl. XXII, 1-2) sînt
lucrate din pastă bună, de culoare cenuşie, dar
neomogen arsă şi sînt acoperite cu slip uşor
lustruit, în cazul amforei de la Ozun şi puternic
lustruit pe exemplarul de la Poian care are cu-
loare neagră.
Fragmentul de amforă de la Pecica (pl. XXII,
3) se deosebeşte de cele precedente. El este
confecţionat din pastă fină, de culoare gălbui­
roşiatică, foarte îngrijit lucrat, încît numai pri-
vit cu atenţie se poate constata că este confec-
ţionat cu mîna şi nu la roată. Dar, şi în cazul
amforei de la Pecica arderea este neomogenă.
Dacă am putut stabili cu destulă uşurinţă
şi siguranţă că vasele despre care discutăm
www.cimec.ro
ŞI DATARE 8!5
imită amfore greceşti, în schimb este foarte
greu să determinăm care anume sînt tipurile
care au servit ca model, mai cu seamă că
pînă acum nu se cunosc de pe teritoriul intra-
carpatic descoperiri de amfore greceşti origi-
nale25B. Este neîndoielnic faptul că acestea au
circulat în spaţiul intracarpatic, ca şi alte măr­
furi de import greceşti, căci altfel nu puteau
fi imitate de către autohtonii daco-geţi. Este
posibil ca cele două amfore descoperite la Ozun
şi Poian să fi ajuns aici din afara arcului carpa-
tic259. Dar, amfora de la Pecica, departe în vestul
Transilvaniei, a fost cu siguranţă produsă pe loc.
La Pecica, în aşezavea fortificată de la "Şanţul
Mare" a existat un mare şi puternic centru da-
cic, identificat de noi cu Ziridava pomenită de
Ptolomeu260 unde, pe lîngă alte ateliere, au exis-
tat, desigur şi ateliere de olărie.
Este astăzi bine cunoscut faptul că geto-dacii
au imitat în tehnică proprie amforele greceşti.
Asemenea imitaţii s-au descoperit, în afară de
aşezarea de la Cetăţenii din Deal unde numărul
lor este considerabil, şi la Zimnicea, Giurgiu,
Căscioarele, Popeşti sau Piscul Crăsani 261. Deci,
existenţa imitaţiilor după amfore greceşti nu
este cu nimic surprinzătoare în Transilvania
deşi, deocamdată, nu cunoaştem amfore greceşti
originale care să fie descoperite pe acest teri-
toriu. Imitarea amforelor de către geto-daci nu
constituie un fenomen întîmplător şi izolat. El
se integrează în complexul marelui proces al
imitării diferitelor elemente ale culturilor ma-
teriale străine integrate, sub o formă sau altR.
in cultura materială geto-dacică.
Amforele de la Ozun şi Poian au fundul plat,
indiciu că ele au avut ca model amfore timpu-
rii262. In acest sens pledează şi gîtul scurt, ală­
turi de torţile masive ale vaselor, pe lîngă inc-
xistenţa stampilării. Asemenea amfore de tip
arhaic sînt frecvente la Histria în nivelele
vechi263. Unele dintre amforele aparţinătoare
aceluiaşi tip descoperite în necropola tumulară
de la Mariţîn au fost datate la începutul sec. IV
î.e.n.264
In sprijinul datării timpurii a amforelor de
la Ozun şi Poian vine şi un vas descoperit la
Ozun de formă bitronconică cu proeminenţe­
apucători confecţionat în aceeaşi tehnică (vezi
pl. XVI, 4) care se datează în faza I, deci sec.
V-IV î.e.n.
86 FAZA I, VECHE
Amfora fragmentară de la Pecica este evident
mai tîrzie şi imită, probabil, amforele din Rho-
dos în aceeaşi manieră ca şi cele de la Popeşti265
şi se datează, foarte probabil, în sec. III-II
1.e.n. 266
A
11. Cana cu o toartă
în faza I a ceramicii daco-getice ia naştere una
dintre formele cele mai caracteristice şi larg
răspîndite în fazele următoare şi anume cana cu
o toartă. In această primă fază sîntem încă de-
parte de varietatea de forme ulterioare specifice,
mai cu seamă, pentru faza clasică, cînd cănile cu
o toartă vor fi transpuse la roată.
Originea cănilor cu o toartă, vechi dacice, se
găseşte, ca pentru toate formele proprii de alt-
fel, în ceramica protodacică cu antecedenţe
foarte îndepărtate în timp.
Ca tehnică de lucru, cănile cu o toartă vechi
daco-getice aparţin ambelor categorii. Cănile
mari, clasificate de noi în tipul I, sînt lucrate
îngrijit şi acoperite cu un slip bine lustruit de cu-
loare neagră sau brună, chiar dacă lutul este
impur. Nu acelaşi lucru îl putem spune despre
celelalte căni cu o toartă care aparţin, fie cate-
goriei fine, fie celei rudimentare. Dimensiunile
sînt şi de data aceasta extrem de variate repre-
zentînd valori între 30-40 cm înălţime pînă la
exemplare mici de abia 8-10 cm.
Din punct de vedere tipologie cănile vechi
daco-getice, cu o toartă, pot fi grupate în două
tipuri distincte cu prototipuri diferite în eera-
mica protodacică.
Tipul 1
lmpreună cu imitaţia de amforă de la Poian,
pomenită mai înainte, s-a descoperit şi o cană
mare bitronconică cu o toartă, lucrată dintr-o
bandă masivă, în secţiune ovală. Toarta porneşte
din buză fără să fie supraînălţată şi se termină
pe trunchiul de con superior. Caracteristica
principală a acestui vas o constituie, pe lîngă
dimensiunile mari, existenţa celor două trun-
chiuri de con unite sub forma unui unghi ascu-
ţit. Trunchiul de con superior este mai lung
şi mult mai subţire decît cel inferior (vezi pl.
XXIII, 2; pl. CXXXVIII, 3-4). Vasele de la Po-
ian aparţin, probabil, unui mormînt de incine-
www.cimec.ro
raţie, deoarece în inventarul vechi al Muzeului
de istorie din Cluj ele sînt menţionate ca urne.
In acelaşi sens pledează şi faptu] că vasele s-au
păstrat perfect întregi.
Am început consideraţiile cu privire la tipul
I prin descrierea cănii de la Poian deoarece ea
prezintă toate caracteristicile esenţiale ale ti-
pului. La acestea mai trebuie adăugate cîteva,
de importanţă secundară, ca existenţa· pe unele
exemplare a proeminenţelor specific protodacice
situate pe linia de maximă dimensiune, felul în
care este plasată toarta, sau în care se tratează
buza vasului. La prima vedere s-ar părea că
exemplarele cu proeminenţe, dat fiind că acestea
sînt proprii ceramicii protodacice, ar fi mai
vechi. Că este vorba doar de ceva întîmplător
şi neconcludent o dovedeşte perpetuarea aces-
tor proeminenţe pînă, cel puţin, la sfîrşitul fa-
zei II1. Toarta pornind din buza vasului şi ter-
minîndu-se pe parcursul trunchiului de con
superior, ori plasată numai în jumătatea superi-
oară nu poate oferi nici ea un criteriu de sepa-·
rare tipologică. In legătură cu acest subiect
poate că este util să precizăm că, după părerea
noastră, tipologia şi clasificările nu trebuie
făcute numai de dragul de a fi făcute şi să îm-
părţim fiecare formă sau tip de vas în nenumă­
rate variante. Socotim că numai acele clasificări
îşi au raţiune care se fac p~ baza trăsăturilor
esenţiale în vederea ur:m,ăririi în drumul pe care
1-a parcurs forma, sau tipul de vas respectiv.
Mai trebuie adăugat că numai în cazuri excep-
ţionale trebuie să se tină seama de elemente se-
cundare şi ne gîndim în primul rînd la ornamen-
te, cînd acestea sînt caracteristice unei perioade
determinate.
Dar, să revenim la descrierea tipului I al că­
nilor vechi daco-getice. Deschiderea cănilor este
de obicei mare, corespunzînd dimensiunii trun-
chiului de con superior şi în acest caz muchia
buzei este rotunjită şi uneori uşor răsfrîntă în
exterior. La altele însă, gura este uşor strînsă şi
buza evazată spre exterior.
Fundul cănilor este tăiat drept sau discret
profilat, fără a putea încă vorbi de o profilare
a fundului, în adevăratul sens.
Fragmente aparţinînd unor căni :mari, pro-
babil, bitronconice de felul exemplarului de la
Poian s-au găsit în aşezarea de la Cluj-Mănăştur
(de exemplu Mz. Cluj, inv. nr. VI, 7204). In
aceeaşi aşezare s-au descoperit fragmente de
 FORME, ANALOGII
Fig. 30. - Căni
1. Odobeşti.- 2.
torţimasive, în secţiune ovale (Mz. Cluj, inv. nr.
VI, 7217) care corespund întrutotul, atît ca teh-
nică de lucru, cît şi ca dimensiuni tipului în dis-
cuţie.
Tot tipului I îi aparţin şi două căni desco-
perite în aşezarea de la Sf. Gheorghe (vezi pl.
XXIII, 1-3, pl. CXXXVIII, 1, 2). În legătură cu
unul dintre aceste exemplare (pl. XXIII, 3) tre-
buie să atragem atenţia că se păstrează fragmen-
tar şi a fost reconstituit. Pentru începutul aşe­
zării de aici încă pe parcursul fazei I vezi Cat.
pag. 273.
Cănile de tip I sînt bine reprezentate, în mod
firesc şi în spaţiul extracarpatic. Astfel, din
descoperirea, deja pomenită, de la Frumuşiţa,
face parte şi o cană bitronconică cu o toartă de
tip I (fig. 29/2)267. Aceluiaşi tip îi aparţine cana
păstrată fragmentar din necropola daco-getică
de la Cernavoda26B. Mai putem aminti apoi o
cană descoperită la Potelu269 şi pe cea de la Odo-
beşti (fig. 30/1,3)270.
Cănile bitronconice cu o toartă de tip I sînt
prezente şi în descoperirile de la Zimnicea (fig.
3li2) şi desigur că numai întîmplător din marea
staţiune de la Poiana nu avem precizat nici un
exemplar care să fi fost descoperit în nivelul
I3 sau II 1. Prezenţa acestui vas la Poian se
impune cu necesitate şi avem convingerea că
ea va fi dovedită o dată cu publicarea definitivă
a săpăturilor de aici.
Din exemplele enumerate reiese că tipul I al
cănii bitronconice constituie o formă ceramică
bine cunoscută la daco-geţi în faza I. Precizări
cronologice mai restrînse, pe baza ornamentelor,
www.cimec.ro
ŞI DATARE 81
cu o toartă de tip I.
Frumuşiţa. - 3. Potelu.
despre care am vorbit deja, sau pe criteriul mo-
dului de îmbinare al bazei celor două trunchiuri
de con, ori a buzei, nu se pot face. Ne gîndim,
bineînţeles, la generalizări. De aceea cana de
tip I trebuie să o încadrăm larg în faza I. Pre-
cizări cronologice exacte, sau de natură exactă,
pot fi făcute doar pentru exemplare separate pe
baza materialelor împreună cu care au fost des-
coperite. Aşa este cazul cănii de la Frumuşiţa
care pe baza unui kylix grecesc a fost datată la
sfîrşitul sec. V şi începutul sec. IV î.e.n.271 (fig.
30/2).
Ne-a mai rămas de discutat o problemă de
primă importanţă şi anume cea a originilor. Incă
mai de mult I. Nestor272 arătase că originea
cănilor dacice bitronconice este de căutat în
vasele protodadce de aceeaşi formă. Socotim
că praf. I. Nestor a avut perfectă dreptate şi
că vasele de tip I, discutate, se dezvoltă direct
din cele bitronconice ale fazei protodacice că-
Fig. 31. - Căni de tip I.
). Cernavoda. - 2. Zii:I)niceq.
88 FAZA I, VECHE

rara li s-a adăugat o toartă. Adăugarea torţii
s-a putut face sub influenţa ceramicii greceşti
sau de altă origine, însă o asemenea modificare
nu implică cu necesitate o influenţă străină,
de vreme ce în ceramica protodacică se cu-
nosc căni de aproximativ aceeaşi formă, dar de
dimensiuni cu mult mai mici, care sînt prevă­
zute cu o toartă273.
Cana daco-getică veche de tip I descoperită
într-un mormînt al necropolei de la Cernavo-
da27!i dovedeşte că ea coexistă la început cu ul-
timele faze de dezvoltare ale vaselor bitronco-
nice protodacice.
Că tipul I al cănii daco--getice derivă direct
din vasele protodacice o dovedeşte faptul că în
ceramica sec. VI-V î.e.n. se cunosc vase bi-
tronconice la care trunchiul de con superior este
mai lung şi mai ascuţit, ca de exemplu în cazul
vaselor descoperite în necropola de la Cipău
(vezi pl. V, 3-6), care se aseamănă foarte mult
cu tipul de cană ce ne preocupă acum, doar că
le lipseşte toarta.
Aşadar, după toate probabilităţile, cana mare,
sau mijlocie, bitronconică cu o toartă, daco-ge-
tică veche, de tip I, a luat naştere în faza I con-
tinuînd vasele bitronconice protodacice. Ea se va
dezvolta pe parcursul fazelor următoare, consti-
tuind în faza clasică una dintre formele de bază,
tipice ale ceramicii geto-dacice.
Una dintre caracteristicile esenţiale ale cănilor
de tip II o constituie gura largă a vasului, cu
muchia buzei neprofilată, ci numai rotunjită.
De asemenea neprofilat este şi fundul cănii.
Din punct de vedere al tehnicii în care au fost
lucrate cănile de tip II putem spune că cele
mai multe aparţin categoriei rudimentare, dar
există şi căni din categoria fină. Ca tehnică de
ardere, concretizată în culorile vaselor de tip
II se foloseşte atît cea oxidantă, cît şi cea re-
ductivă.
Tipul II de cană în Transilvania este reprezen-
tat prin exemplarele descoperite la Blaj (vezi
pl. CXXIII, 1-2), sau prin cel de la Proştea
Mare (pl. XXI, 4). Alături de aceste căni întregi,
fragmente provenind, foarte probabil, din ase-
menea vase au fost descoperite în aşezarea de
la Cluj-Mănăştur şi în cea de la Slimnic.
Căni de tip II au fost descoperite la Zimnicea,
în multe exemplare (fig. 33), în aşezarea de la
Poiana (fig. 32) precum şi în cetatea II de la

Tipul II

Din ceramica daco-getică veche, pe lîngă că­

nile mari sau mijlocii bitronconice, fac parte şi
căni de dimensiuni mici, măsurînd în jur de 15
cm înălţime prevăzute şi ele cu cîte o toartă, pe
care le-am încadrat în tipul II. Spre deosebire
de cănile tipului precedent, corpul celor de tip
II nu este aşa de pronunţat bitronconic. La une-
le exemplare bitronconicitatea abia dacă poate
fi întrezărită, corpul cănii fiind aproape drept,
cu o uşoară bombare la mijloc. Se cunosc şi
exemplare la care corpul este bombat.
Toarta cănilor de tip II este masivă, trasă
chiar din gura vasului şi se opreşte, aproximativ,
la jumătatea lui. Pe lîngă acestea, tot în legătură
cu torţile, mai trebuie spus că ele sînt uşor
Sl..llpraînălţate, în general puţin, dar se întîlnesc şi
căni la care toarta este supraînălţată destul de Fig. 32. - Căni de tip II.
mult. 1-4, 6. Poiana. - 5. Vihvatinţi.
www.cimec.ro
 FORME, ANALOGII
Fig. 33. - Cană de tip II de la
Zimnicea.
.
Stînceşti. Aceluiaşi tip îi aparţine o cană des-
coperită în aşezarea de la Vîhvatinţi2 7 5 (fig. 32/5),
deşi are corpul mult bombat.
In ce priveşte originile cănilor aparţinînd
tipului II credem că ele continuă, uneori ne-
schimbat, iar alteori evoluat, forme similare
întîlnite în faza precedentă şi mai cu seamă
pe cele încadrate în varianta 2. Acestea la rîn-
dul lor îşi găsesc prototipuri în Hallstatt-ul tim-
puriu ori mijlociu şi antecedenţe chiar în epoca
bronzului. Aşadar şi cana de tip II constituie
una dintre formele locale cu prototipuri foarte
vechi. Ea va continua pe parcursul fazelor ur-'
mătoare intrînd în repertoriul ceramicii daco-
getice din fază clasică, ca una dintre formele de
bază.
12. Ceramică grecească de import
Pe lîngă imitaţiile după ceramica elenică, des-
pre care am vorbit, pe teritoriul Transilvaniei
s-a descoperit şi ceramică fină grecească origi-
nală, fără îndoială de import. Spuneam fără
îndoială de import, în sensul că ea nu a fost
confecţionată pe teritoriul ţării noastre, spre
deosebire de ceramica cenu~ie lucrată la roată
alcătuind ceramica grecească comună, sau de
bucătărie, cum a mai fost numită, ce se produ-
cea, probabil, în centrele greceşti de pe ţăr­
mul Mării Negre. Din aceste centre ceramica
grecească comună s-a răspîndit, prin meşteri
sau numai ca simplă marfă, pe un teritoriu
foarte vast, la mari distanţe de coloniile gre-
ceşti,
www.cimec.ro
ŞI DATARE 89
Ceramică grecească fină de import a fost des-
coperită în Transilvania după cum urmează:
In necropola de la Cepari s-a găsit un kantha-
ros cu firnis negru intrat în alcătuirea inventa-
rului unui mormînt de incineraţie.
Kantharos-ul de la Cepari (fig. 34/4) este de
tip attic şi se datează în a doua jumătate a
sec. IV sau la începutul sec. III î.e.n.276
Pe lîngă kantharos-ul de la Cepari, tot în
Muzeul de istorie Cluj, se mai păstrează încă
trei vase greceşti, de import, despre care în re-
gistrul de inventar se menţionează că au fost
descoperite la Aiud.
Acestea sînt: oinochoe 217 attică aparţinînd
sfîrşitului sec. V î.e.n. (fig. 34/3)278 şi o cupă
- kylix (fig. 34/2) întru totul asemănătoare cu
un vas de acelaşi tip descoperit în necropola
de la MurighioJ279. Kylix-ul se datează, ca şi
vasul de la Cepari, sau cupa de acelaşi fel de
la Murighiol, în a doua jumătate a sec. IV
î.e.n.280. Cel de al treilea vas este o oinochoe
aparţinînd sec. III î.e.n. pe care o vom discuta
în legătură cu faza următoare.
Descoperirea kantharos-ului grecesc în necro-
pola de la Cepari, alături de care au mai fost
găsite şi alte două vase de import greceşti care
însă s-au păstrat fragmentar şi n-au mai putut
fi reconstituite, dovedesc că în această fază
vasele greceşti au ajuns pînă pe teritoriul
Transilvaniei. Astfel, devine verosimilă ipoteza
şi deci, putem da crezare notării făcute în in-
ventarul vechi al Muzeului de istorie din Cluj,
referitor la cele trei vase greceşti descoperite
la Aiud281.
In afară de vasele întregi, despre care am
vorbit şi care au putut face parte din inventare
funerare, tot în Mz. Cluj (inv. Nr. 2672-2673)
se păstrează două fragmente dintr-un vas gre-
cesc de import de dimensiuni mari acopente
cu firnis negru şi lucrate, din pastă foarte fiuă
de culoare roz-roşiatică, la roată. Cele două frag-
mente în discuţie au fost descoperite în hotarul
comunei Ilişua, r. Dej, reg. Cluj, cu ocazia săpă­
turilor efectuate aici de către K. Torma 28 2. Cele
două fragmente aparţin, foarte probabil, unui
krather cu capac şi cu caneluri de tip attic care
se datează în sec. V î.e.n.
Din cele arătate reiese că pe teritoriul Tran-
silvaniei a fost descoperită o cantitate suficientă
de ceramică grecească aparţinînd categoriei de
lux. Ea a ajuns aici pe calea comerţului ince-
90 FAZA !, VECHE
Fig. 34. - Ceramică grecească fină
1-3. Aiud. -
pînd, foarte probabil, cu sfîrşitul sec. V î.e.n.,
pe tot parcursul sec. IV şi la începutul celui
următor.
Sîntem convinşi că intensificarea săpăturilor
privind sec. V-IV î.e.n. va duce la o creştere
considerabilă a cantităţii de ceramică grecească
din interiorul arcului carpatic. Dar şi cea cu-
noscută pînă acum este suficientă pentru a ne
dovedi existenţa unor legături comerciale încă
de la sfîrşitul sec. V î.e.n. şi cu siguranţă în
sec. IV, între autohtonii geto-daci din Transil-
vania şi lumea grecească.
Obiecte din lut ars
Cu pnv1re la obiectele confecţionate din lut
ars, ele se reduc şi în această fază, după cîte
ştim noi, numai la fusaiole.
Fusaiolele descoperite în aşezările vechi daco-
getice sînt identice cu cele discutate în capito-
lul precedent. Ele sînt de formă bi- sau tronco-
nică, continuînd pe cele din sec. VI-V i.e.n.283
Că se păstrează nemodificate nu trebuie să ne
www.cimec.ro
din Transilvania.
4. Cepari.
mire fiind vorba de obiecte cu o arhitectură
foarte simplă, corespunzînd scopului pentru care
au fost lucrate. Ele se vor menţine sub aceleaşi
două forme şi pe parcursul fazelor următoare.
Identitatea dintre fusaiolele fazei protodacice
cu a acelora din faza I se referă nu numai la
formă, ci şi la tehnica de confecţionare pe care
am expus-o în capitolul precedent (vezi pag. 60).
ORNAMENTARE
In comparaţie cu ceramica protodacică care se
caracterizează, după cum am arătat, prin sără­
cia elementelor decorative, ceraunica geto-dacică
din faza I este mai bogată. Cu toate acestea,
sîntem departe de a avea o ornamentică abun-
dentă, ori deosebit de variată. Şi acum princi-
palele motive constau, în marea lor majoritate,
din proeminenţe în relief. Se întîlnesc apoi brîie
în relief, incizate sau cu alveole şi linii incizate
de diferite forme. La toate acestea se adaugă
motive în relief şi ca un caz deosebit unul ce
pare să reprezinte o stilizare zoomorfă. Nu tre-
 ORNAMENT ARE
buie să uităm apoi acoperirea în continuare a
vasului cu un slip lustruit dînd frumuseţe şi
chiar eleganţă ceramicii. Slipul a avut însă, după
cît se pare, în primul rînd un rol utilitar şi nu-
mai secundar un rol estetic.
Se trecem acum la înşirarea diferitelor ele-
mente decorative pe care le-am amintit în legă­
tură cu fiecare formă şi pe care acum le vom
discuta la modul general.
Proeminenţele, cum spuneam, constituie ele-
mentul ornamental cel mai frecvent. Dintre
acestea un loc de frunte deţin proeminenţele
conice aplatizate bine cunoscute şi specifice ce-
ramicii protodacice. Spre deosebire de faza pre-
cedentă acum întîlnim asemenea proeminenţe
aşezate în imediata apropiere a buzei, consti-
tuind o ca:r:acteristică esenţială a acestei faze.
Proeminenţele conice aplatizate se mai întîlnesc
însă şi pe corpul vasului, la fel ca şi în faza pre-
cedentă. În general proeminenţele conice apla-
tizate se deosebesc foarte puţin de cele din faza
premergătoare.
În ce priveşte dimensiunile proeminenţelor de
tip protodacic ele măsoară, în general, 6-7 om
lungime şi 2-3 cm grosime, la bază. Pe lîngă
aceste proeminenţe mari, puţine la număr, foarte
numeroase sînt proeminenţele conice aplatizate
de dimensiuni diferite, mijlocii, sau mici, care
constituie tipul specific al fazei I, măsurînd între
2-3 cm lăţime şi 1-2 cm lungime.
Proeminenţele mari de forma unui con mult
aplatizat sînt aplicate perpendicular pe vas,
adi:că formează un unghi drept cu acesta, pe cînd
rele de dimensiuni mijlocii, de cele mai multe
ori, sînt aşezate oblic cu vîrful în sus iar în
foarte puţine cazuri cu vîrful în jos.
Date fiind dimensiunile mari ale unor proe-
minenţe de tip protodacic este foarte probabil
ca ele să fi avut un scop practic, pe lîngă cel
decorativ şi anume să fi servit ca torţi.
Spre deosebire de ceramica protodacică, pe ce-
ramica daco-getică din faza I proeminenţele
conice aplatizate, de multe ori sînt prevăzute cu
cîte-o alveolă mare dînd astfel naştere unor
mari butoni alveolaţi. După cît se pare, în aceas-
tă fază au luat naştere butonii, bine cunoscuţi
în faza următoare, care sînt evaluaţi din proe-
minenţele hallstattiene ale fazei protodacice (vezi
pl. XXIV, 12, 13). Trebuie să menţionăm că
butoni mari cu alveole se întîlnesc încă pe cera-
mic\3. din epoca bronzului. Ornamente de acest
www.cimec.ro
91
fel am descoperit în campania 1964 în staţiu­
nea de la Pecica şi remarcăm chiar existenţa
unor butoni cu alveole mărginiţi de brîuri în
relief, prevăzute şi ele cu alveole. Dat fiind fap-
tul că cele mai multe dintre formele ceramice
proprii şi specific daco-getice îşi au prototipuri
mergînd pînă în epoca bronzului putem presu-
pune o continuare, sau :mai bine zis o legătură,
între ornamentele ceramicii daco-getice cu cele
din epoca bronzului. Mai trebuie spus însă că
o asemenea legătură o facem ipotetic şi cu des-
tule rezerve fiind vorba de ornamente simple,
întîlnite încă pe parcursul neoliticului. Deci,
nu poate fi vorba de o continuare directă şi
neîntreruptă a ornamentelor din epoca bronzu-
lui pînă în faza clasică a ceramicii daco-getice.
O altă caracteristică a ceramicii daco-getice
din faza I privind proeminenţele o constituie
asocierea acestora cu brîul în relief alveolat
sau cu crestături (planşa XXVI, 1, 2, 4, 6, 10,
11).
Pe lîngă proeminenţele obişnuite în cadrul
ceramicii protodacice, acum apare şi un alt gen
de proeminenţe şi anume: proeminenţele mari
patrulatere de formă trapezoidală cu margi-
nile rotunjite, care vor constitui unul dintre
elementele decorative frecvent întîlnite (vezi
pl. XXIV, 1, 2, 4, 7, 10, 11).
Proeminenţele patrulatere sînt, foarte pro-
babil, născute din proeminenţele conice apla-
tizate. Dimensiunile lor sînt în general mari:
5-6 t:m lungime şi 2-1,5 cm lăţime. Se în-
tîlnesc însă şi proeminenţe de aceeaşi formă,
dar de dimensiuni mai mici. Ca şi în cazul
proeminenţelor de tip protodacic, uneori, proe-
minenţele patrulatere sînt prevăzute cu o alve-
olă ce împarte proeminenţa în două. Alteori, al-
veola este mai puţin adîncă iar proeminenţa
mai conturată dînd astfel naştere unui buton
(vezi pl. XXVI, 9). Spre deosebire de proemi-
nenţele conice aplatizate, proeminenţele patru-
latere nu sînt asociate niciodată cu brîuri în
relief.
Proeminenţele patrulatere sînt aplicate ca şi
cele precedente, în general, imediat sub buza
vasului. Se cunosc însă şi unele plasate pe cor-
pul vasului, aproximativ la mijlocul lui (vezi
pl. XXIV, 2, 7, 10).
Proeminenţele de tip protodacic, sau cele pa-
trulatere precum şi butonii rezultaţi din acestea
se întîlnesc, mai cu seamă, la ceramica fină din
92 FAZA I, VECHE
faza I, dar nu lipsesc nici de pe ceramica rudi-
mentară. Ele constituie, fără îndoială, continua-
rea sub o formă, mai mult sau mai puţin schim-
bată, a proeminenţelor-apucători din faza prece-
dentă care îşi au, la rîndul lor, originea în ce-
ramica epocii bronzului.
Un alt element decorativ apărut în această
fază şi care va constitui unul dintre motivele
ornamentale de bază în ceramica fazelor urmă­
toare este butonul rotund în relief.
Butonii rotunzi în faza I a ceramicii daco-
getice sînt însă, destul de rar întîlniţi, dar ei
există totuşi, dovedind apariţia lor pe parcursul
fazei pe care o discutăm (vezi pl. XXV, 1;
XXVI, 1-3). Unii dintre butonii rotunzi sînt
prevăzuţi cu cîte o alveolă, uneori doar uşor
adîncită. Nu lipsesc nici chiar butonii de for-
mă rotundă cu cîte trei alveole (Mz. Sibiu,
inv. nr. 12947=A. 5634, provenit din aşeza­
rea de la Slimnic).
In privinţa dimensiunilor putem spune că
există butoni mari, măsurînd 8 om diametru,
mult reliefaţi ajungînd pînă la 2 om înălţime,
alături de butoni mai :mici de 1 cm diametru şi
circa 0,5 cm înălţime. Şi butonii, ca şi celelalte
ornamente în relief, sînt aplicaţi de obicei în
apropierea buzei vasului (vezi pl. XXVI, 2-3).
In afară de butonii rotunzi, pe ceramica daco-
getică veche întîlnim şi butonii alungiţi, aşezaţi
vertical pe peretele vasului. Ei nu sînt altceva
decit continuarea butonilor de acest fel întîl-
niţi în faza precedentă la vasele bitronconice
aparţinînd tipului I. Un asemenea buton, aso-
ciat cu alveole, îl găsim, de exemplu, pe un frag-
ment de vas descoperit in aşezarea de la Slimnic
(Mz. Sibiu, inv. nr. 12939 A. 5626).
Un element decorativ intilnit încă destul de
rar in cadrul ceramicii protodacice este briul în
relief. In faza I brîul în relief se întîlneşte frec-
vent atit pe ceramica poroasă cît şi pe cea fină.
El poate fi prevăzut cu alveole sau cu linii inci-
zate. Alveolele uneori sint foarte egale şi fru-
mos conturate dînd o eleganţă ornamentelor.
Alteori însă, alveolele sint mult mai puţin in-
grijite, de aspectul unor adîncituri neregulate.
In afară de briul în relief prevăzut cu alveole,
mai întîlnim şi brîul cu linii incizate paralele,
de aspectul unui şnur.
In majoritatea cazurilor brîiele în relief în-
soţesc - sau mai bine spus - leagă intre ele
proeminenţele. In privinţa modului în care sînt
www.cimec.ro
aplicate pe vase brîiele în relief, trebuie să sub-
liniem şi de această dată că ele sînt situate ime-
diat sub buză, sau la mică distanţă de ea. Dar
există vase, mai cu seamă aparţinînd categoriei
poroase, pe care brîul în relief cu alveole este
aplicat şi vertical pornind din brîul orizontal.
Deci, întîlnim combinarea de brîuri în relief ori-
zontale cu cele verticale, motiv decorativ ce va
deveni frecvent pe ceramica daco-getică din faza
clasică.
Brîul în relief prevăzut cu alveole, ori cu linii
incizate în genul unui şnur este un ornament
foarte des întîlnit pe ceramica din aproape toate
epocile, începînd chiar din neolitic. El are o lar-
gă răspîndire mai cu seamă în epoca bronzului
pe ceramica culturii Sighişoara-Wietenberg, sau
a culturii Peria~m-Pecica.
Briul în relief cu alveole va continua să existe
şi după faza I a ceramicii daco-getice, atît în
faze, liniile de alveole sînt plasate, în gene-
ind apoi chiar şi în epocile următoare.
Pe lîngă alveolele aplicate pe brîuri în relief,
în faza I a ceramicii geto-dacice, întîlnim frec-
vent ornamentarea cu şiruri de alveole adin-
cite în peretele vasului. Inscriindu-se în carac-
teristica comună a ornamenticii proprii acestei
faze, liniile de alveole sînt plasate, în g·ene-
ral, sub buza vasului, sau la mică distanţă de
ea. Uneori liniile de alveole unesc între ele
proeminenţe (vezi pl. XXV, 2, 8).
In afară de ornamentele frecvente pe care
le-am enumerat, pe ceramica geto-dacică din
faza veche mai întîlnim şi altele, deocamdată,
cunoscute doar pe cîteva vase. Astfel, în aşe­
zarea de la Slimnic (Mz. Sibiu, inv.. nr. 12937 =
=A. 5624; 12967=A. 5624; 12901 =A. 5588) s-au
descoperit cîteva fragmente ceramice care, pe
lîngă butoni mari cu alveole mai prezintă şi
linii curbe incizate. Fragmente ceramice cu ace-
laşi motiv decorativ au fost descoperite şi în
aşezarea de la Cluj-Mănăştur. Toate acestea
aparţin unor vase cu pereţi aproape verticali.
Linii incizate au fost aplicate şi pe cana de la
Proştea Mare (pl. XXI, 4.)
Ornamentul realizat prin linii curbe incizate
se întîlneşte pe vase cu pereţi aproape ver-
ticali, de exemplu în aşezarea de la Zimnicea
(vezi fig. 24/1).
Din linii incizate paralele se realizează încă
de pe acum chiar şi benzi vălurite. Deocam-
dată nu cunoaştem decît banda alcătuită din trei
 CONCLUZII 93

linii paralele pe un fragment provenit din aşeza­ să imite, sau mai bine zis să stilizeze un călă­
rea de la Slimnic (Mz. Sibiu, inv. nr. 11034= reţ. Un călăreţ în relief găsim pe un vas, evi-
A. 3998). Banda realizată din linii incizate dent, mai tîrziu de la Zimnicea2B4 (fig. 115). Ne
şi vălurită se va dezvolta şi perfecţiona în con- putem gîndi şi la stilizarea unui motiv floral.
tinuare, constituind unul dintre elementele de- în orice caz ornamentul de pe vasul descoperit
corative preferate la ceramica din faza clasică. la Cluj-Mănăştur este elegant şi bine propor·
Striuri neregulate, paralele, realizate probabil ţionat dovedind o deosebită îndemînare a meş­
cu mătura în pasta încă crudă, găsim pe cî- terului creator.
teva fragmente descoperite în aşezarea de la Fără să fie unicate, rare sînt şi motivele în
Cluj-Mănăştur (vezi pl. XXV, 7). Cu striuri ne- relief de pe vasele bitronconice de tip II. Prin-
regulate era împodobită întreaga suprafaţă a tre acestea demne de remarcat sînt liniile în
vasului, sau nUJmai partea lui inferioară, ca de relief de forma literei V.
exemplu pe vasul de la Sf. Gheorghe (pl. XVII, 1). Din analiza ornamentelor folosite pe ceramica
Ca şi brîul în relief cu alveole şi liniile de daco-getică din faza I reiese că, în cea mai mare
alveole simple, striurile paralele neregulate con- parte a lor, ele constituie o continuare, mai mult
stituie un element decorativ întîlnit încă din sau mai puţin evaluată, a motivelor decorative
epoca bronzului. întîlnite la cera:mica protodackă. A-ceste orna-
La fel de veche, mergînd pînă in epoca neo- mente sînt bine cunoscute în epocile anterioare
litică este şi metoda de a acoperi suprafaţa va-
ajungînd uneori pînă în epoca bronzului. Bine-
sului cu o barbotină stropită. Această decorare înţeles, nu putem vorbi de o continuare directă
se întîlneşte pe unele fragmente ceramice apar- şi neîntreruptă din aceste epoci îndepărtate pînă
ţinînd categoriei paroase din faza I, descoperite
în perioada ceracrnicii daco-getice vechi. Conclu-
în aşezarea de la Slimnic (Mz. Sibiu, inv. nr.
zia care se impune, însă, este că ceramica daco-
12955 =A. 5642), sau pe unele fragmente des-
getică din faza I foloseşte în ornamentare motive
coperite la Sibiu, "La Cibin". Un fragment de la
decorative autohtone bine cunoscute din epocile
Sibiu (Mz. Sibiu, inv. nr. 12764) cu barbotină în
mai vechi.
interior este de culoare negru-gălbui şi puternic
lustruit. Pe lîngă vechile ornamente protodacice, în fa~
În încheiere trebuie să mai amintim cîteva za I a ceramicii daco-getice, găsim elemente de-
ornamente în relief din capitolul, să zicem al corative noi, dovedind însă inspiraţii mai vechi.
rarităţilor şi chiar .un unicum. Acest ornament
Astfel de exemplu, în această fază apar butonii,
cunoscut doar într-un singur caz aparţine unui de formă rotundă care vor continua să evalueze
fragment de vas găsit în aşezarea de la Cluj- pe parcursul fazelor următoare, constituind un
Mănăştur (vezi pl. XXV, 12). Fragmentul pro~ motiv decorativ de bază în faza clasică a eera-
vine de la un vas mare care a fost deosebit de micii daco-getice, ori altele. Putem spune cu
ingrijit lucrat din pastă de bună calitate. El toată convingerea că întreg repertoriul decorativ
are suprafaţa acoperită cu slip puternic lustruit, al ceramicii daco-getice clasice, ne gîndim la
de culoare neagră. cel de bază, este deja reprezentat pe ceramica
Pentru acest ornament nu cunoaştem, deo- din faza I, chiar dacă unele decoruri sînt, evi-
camdată, analogii apropiate. Ar fi posibil ca el dent, doar la începuturile lor.

CONCLUZII

Din analiza ceramicii daco-getice aparţinînd Cu toate că, deocamdată, săpăturile pentru
fazei I se desprind cîteva concluzii, printre care sec. V-IV î.e.n. sînt încă puţine, mai cu seamă
unele .de o deosebită valoare, cu serioase impli- în Transilvania, totuşi credem că încă de pe
caţii de ordin istoric. Pe acestea le vom discuta acum se pot face generalizări şi se pot trage
în capitolul final al cărţii. concluzii ce sperăm să fie confirmate şi corn-
www.cimec.ro
94 FAZA i. VECHE
pietate de cercetările viitoare. Prima şi soco-
tim una dintre cele mai importante concluzii
lCli care am ajuns este Cl!C€ea C'ă ih perioada
cuprinsă între a doua jumătate a sec. V şi înce-
putul sec. III î.e.n. are loc alcătuirea propriu-
zisă a tuturor formelor ceramicii daco-getice.
Este, aşa cum bine a denumit-o praf. Radu Vul-
pe, etapa de formare.
Pe parcursul fazei I găsirrn un amestec de
forme protodacice în dispariţie cu unele care au
luat naştere din acestea şi care anunţă formele
ce se vor definitiva pe parcursul fazei urmă­
toare şi vor fi generalizate atunci cînd ceramica
daco-getică îşi va atinge apogeul, în faza pe
care am denumit-o clasică. Dar, în faza I nu
găsim numai forme protodacice, să zi.tcem de-
generate, în declinul lor, ci şi forme care îşi
păstrează pînă la cele mai mici detalii caracte-
risticile fazei precedente. Este, credem, suficient
dacă amintim ceaşca cu toartă supraînălţată.
Alături de aceste forme vechi, încă viguroase,
sau în declin, apar noile tipuri în curs de al-
cătuire. Că procesul de constituire este abia la
începutul lui o dovedeşte analiza fiecărei forme
în parte. Drumul în evoluţia formelor pe care
îl vor urma în ascensiunea lor spre desăvîrşire,
abia întrezărit în faza precedentă, acum este
limpede şi trebuie s-o spunem cu riscul repetă­
rilor plictisitoare, că s-a putut constata pentru
fiecare formă în parte. Dar ne găsim încă abia
la începutul drumului, într-o fază de căutări şi
de conturări, iar formele ceramice mai au înainte
un drum destul de lung.
Hotărît se poate conchide că în ansamblul său
ceramica daco-getică din faza I poartă încă ve-
chea haină hallstattiană. Concretizarea acesteia
o avem în formele de vase însăşi şi în tehnica
de lucru. încă n-a intervenit nimic nou,
esenţial, care să producă o revoluţionare, o
schimbare a tradiţionalelor forll).e şi a tehnicii
de confecţionare, toate moştenite din perioade
străvechi şi păstrate ca atare. Se constată doar o
evoluţie înceată, dar deja foarte lesne de obser-
vat.
Deci, caracterul general al ceramicii daco-
getice din faza I este cel tradiţional hallstattian
şi ne gîndim nu atît la tehnica de lucrare a va-
selor cît mai cu seamă la forme. Afirmaţia de
mai sus nu trebuie să ducă la concluzia că în
prima dintre fazele ceramicii daco-getice n-ain-
www.cimec.ro
tervenit nimic nou. Noutăţile sînt destule, în
sensul că aproape fiecare dintre formele de vase
pe care le-am analizat au ceva nou faţă de cele
protodacice. Numai că aceste noutăţi sînt uneori
neesenţiale şi chiar aşa de neevidente încît nu-
mai o minuţioasă analiză tipologică le poate se-
siza. Pe lîngă noutăţile din sfera evoluţiei for-
melor am mai putut distinge rezultatele influ-
enţelor exercitate de ceramica străină. Atunci
cînd am spus ceramică străină ne-am referit la
cea grecească ce şi-a manifestat influenţa prin
coloniştii de pe ţărmul Mării Negre, sau indirect
prin lumea sud-tradcă. '
Rezultatul acestor influenţe este însă neesen-
ţial şi nu modifică cu nimic tabloul general pe
care le-am prezentat. Sub influenţa ceramicii
greceşti se vor adăuga torţi la un tip de stra-
chină locală, vor primi, 'poate, torţi vasele mari
bitronconice etc. Deci, se confirmă cele spuse
cu atîta dreptate de Vasile Pârvan, în urmă cu
mulţi ani, care n-a avut nici pe departe la
îndemînă bogatul material pe care-1 posedăm
noi azi şi totuşi a precizat că influenţele gre-
ceşti nu vor duce la nici o formă nouă în Da-
cia285. Fără îndoială că nu pot fi luate drept
forme noi acele imitaţii făcute de către daco-
geţi după modele greceşti ca lebes-uri, amfore
sau oinochoe, mai cu seamă că la acestea este
evidentă strădania unei copţeri cît mai fidel
posibile şi apoi esenţialul, ele n-au intrat în
repertoriul formelor ceramidi daco-getice, ci al--
cătuesc cazuri sporadice, izolate.
Iată deci, că deşi influenţele străine sînt pre-
zente ele nu vor altera fondul propriu tradiţio­
nal. N-am putut preciza în nici un caz o conta-
minare de forme sau o influenţă cît de mică
ce să se refere la domeniul esenţialului.
În faza I a ceramicii daco-getice se continuă
direct şi nemijlocit ceramica protodacică şi iată
enunţată o nouă concluzie. De o importanţă ma-
joră ni se pare şi concluzia că în sec. V-IV
î.e.n. în Transilvania există aşezări ca cea de
la Cluj-Mănăştur sau de la Slimnic şi încă multe
altele, sesizate pe baza ceramicii păstrate în mu-
zeele transilvănene, descoperită întîmplător.
Toate acestea aşteaptă să-şi comunice tainele,
îşi aşteaptă cercetătorii. Pe lîngă aşezările care
îşi sfîrşesc existenţa pe parcursul fazei I, sau
poate mai exact, la sfîrşitul ei, pe baza tipolo-
giei şi a studiului minuţios al ceramicii se poate
 toNctu:tii
dovedi că şi în Transilvania găsim aşezări daco-
getice care îşi încep viaţa în acest timp şi vor
continua pe parcursul fazelor următoare, chiar
dacă ne lipsesc observaţii stratigrafice în acest
sens. Aşa este cazul marei aşezări de la Sf.
Gheorghe. Deci, o altă concluzie este aceea că
în faza I a ceramicii daco-getice iau naştere aşe­
zări mari, de lungă durată, cum sînt cele de la
Poiana care va ţine pînă în sec. III era noas-
tră2B6, cea de la Zimnicea care durează din sec.
IV pînă în sec. I î.e.n.287 sau cea de la Sf. Gheor-
ghe care începe şi ea în sec. IV şi ţine pînă la
cucerirea romană.
Aceeaşi analiză minuţioasă a ceramicii duce
la concluzia că pe tot teritoriul locuit de daco-
geţi, atît în interiorul, cît şi în afara arcului car-
patic, ea estE! unitară. Adică, există acelaşi grad
de dezvoltare a formelor, se întrebuinţează
aceeaşi tehnică, într-un cuvînt găsim aceeaşi
ceramică. La aceasta trebuie însă adăugat, că
în teritoriile extracarpatice ceramica grecească
de lux, sau de uz comun, este cu mult mai
abundentă decît în Transilvania. S-a putut do-
vedi că ceramica grecească de lux ajunge pînă
departe în spaţiul intracarpatic, ca de exemplu
la Cepari. Se mai poate spune apoi în legătură
cu ceramica grecească că din punct de vedere
cantitativ ea creşte cu cît ne apropiem de linia
Dunării, spre sud şi sîntem astfel mai aproape
de lumea elenică.
Aşadar, analiza formelor ceramice, a tehnicii
de confecţionare, sau cea a ornamentării ne do- ·
vedeşte că de la mijlocul sec. V şi pînă în sec. III
î.e.n. atît în Dobrogea, Muntenia, Oltenia, Mol-
dova cît şi în Transilvania locuite de daco-geţi
avem de-a face cu aceeaşi ceramică născută pe
baza evoluţiei ceramicii protodacice. In legă­
tură directă cu această concluzie va trebui să
discutăm pe larg, chiar dacă ne găsim la capi-
tolul consacrat concluziilor, o problemă impor-
tantă şi anume cea a apariţiei ceramicii daco-
getice lucrată cu roata. Ne-a determinat să acor-
dăm un spaţiu larg acestei discuţii importanţa
deosebită pe care ea o comportă, cu serioase im-
plicaţii de ordin istoric.
Din toate concluziile cu privire la ceramica
daco-getică din faza I expuse pînă acum a reeşit
că în această perioadă încă nu se poate pune
problema apariţiei ceramicii lucrate cu roata de
daco-geţi. Şi cu toate acestea ea s-a pus.
www.cimec.ro
Pînă nu de mult părerea unanim acceptată de
toţi cercetătorii culturii materiale sau a istoriei
geto-dacilor era că ceramica lucrată la roată
de către geto-daci apare relativ tîrziu. Ea a
luat naştere sub influenţa celţilor, a coloniş­
tilor greci, sau sub influenţa tracilor din sudul
Dunării2 88 . O dată cu săpăturile de la Alexan-
dria din anul 1957 s-a format însă în istoriogra-
fia noastră şi o altă părere, de ce n-am spune-o,
îndrăzneaţă, conform căreia geto-dacii, încă cel
puţin din sec. V î.e.n. au lucrat ceramică cu
roata289 . De aici s-a tras concluzia că Latene-ul
începe în ţara noastră pe la anul 450 î.e.n. punct
de vedere admis şi în volumul I din Istoria
României 290 • Tot pe această bază s-a conchis
că anumite regiuni mari au luat-o în dezvolta-
rea social-economică înaintea altora. Ca regiune
înapoiată a fost considerat spaţiu intracarpatic.
Luînd ca punct de plecare descoperirea de la
Alexandria şi însuşindu-şi părerea lui C. Preda
că daco-geţii de aici lucrau ceramică cu roata,
prof. D. Berciu a creat o teorie pe care ne ve-
dem siliţi să o analizăm amănunţit291. Inainte
chiar de a intra în această discuţie vrem să
precizăm că teoria prof. D. Berciu ni se pare
nefundamentată şi că argumentul principal pe
care ea se întemeiază, lucrarea ceramicii aşa de
timpuriu cu roata de către daco-geţi, cade la o
analiză cît de cît atentă. La concluziile' noastre,
cu totul independent, ajunge şi acad. Em. Con-
durachi într-un articol recent publicat292.
D. Berciu pentru perioada 550-300 î.e.n. sta-
bileşte existenţa a două mari zone diferite pe
teritoriul patriei noastre, o zonă nord-tracică
-şi o a doua, numită balcano-danubiană. Prin
zona nord-tracică autorul înţelege teritoriul in-
tracarpatic şi CJ porţiune din cel extracarpatic.
Delilmitarea între cele două zone se face printr-o
linie imaginară situată la nivelul dealurilor. Cea
de a doua zonă, balcano-danubiană, cuprinde
teritoriul dintre linia amintită şi Balcani. Insăşi
formularea unei linii despărţitoare dintre Cîm-
pia şi dealurile de la sud de Carpaţii meridionali
ni se pare ceva cu totul forţat şi arbitrar. Este
îndeobşte cunoscut faptul că în întreaga noas-
tră istorie nici Carpaţii n-au constituit cîndva o
graniţă. Cum s-ar putea oare imagina o linie
trasată la limita cîmpiei peste care să nu treacă
anumite produse ale culturii materiale în sec.
V-IV î.e.n. Graniţele de mai tîrziu ale unor
state feudale plasate pe linia Carpaţilor n-au
 PAZA 1. vucJ-iE
putut împiedica nicicînd circularea mărfurilor
şi n-au putut întrerupe legătura firească şi per-
manentă existentă între cele două părţi, intra-
şi extracarpatice, locuite de acelaşi neam.
Cele două zone D. Berciu le-a stabilit pe baza
descoperirilor arheologice care ar sprijini o ase-
menea separare şi astfel a rupt din unitatea sa
firească o bună parte a teritoriului ţării noastre
pe care o leagă, nu de teritoriile intracarpatice,
ci de cele dintre Balcani şi Dunăre.
Dar, să intrăm în analiza argumentelor pe
care se sprijină D. Berciu, notînd că cea mai
mare parte a lor au la bază ceramica, fără să
se fi făcut însă un studiu amănunţit al ei. Cînd
spunem aceasta ne gîndim, în primul rînd, la
ceramica din Transilvania, care ar fi demonstrat
cu prisosinţă netemeinicia celor două zone.
Iată care sînt, după prof. D. Berciu, componen-
tele culturii materiale din a doua jumătate a
sec. VI pînă la începutul sec. III î.e.n.293, deose-
bite în cele două mari zone: a. O componentă
locală care se sprijină pe fondul tradiţional hall-
stattian. b. Imitaţii după modele greceşti sau
în cazuri mai rare, după cele scitice. c. Obiecte
greceşti procurate pe calea schimburilor. d.
Componenta scitică.
Dintre cele patru componente, cea locală este
cea m<..i puternică.
Aşa cum am arătat la începutul acestui sub-
capitol, din analiza fiecărei forme ceramice re-
iese că pe tot teritoriul ţării noastre, ceramica
lucrată cu mîna de factură, sau de tradiţie
hallstattiană, este unitară, înscriindu-se pe linia
generală a evoluţiei spre formele bine cunos-
cute din faza a III -a. Această concluzie este
valabilă chiar şi pentru Histria unde ceramica
lucrată cu mîna a fost pusă pe seama autohto-
nilor daco-geţi, asemănători cu acele populaţii
de Mixhelenes pe care Herodot îi aminteşte pen-
tru Olbia în sec. V î.e.n.29r.. · putului lucrării cu roata a ceramicii daco-getice
Deci, componenta locală nu sprijină cu nimic
separarea unor zone pe teritoriul ţării noastre,
ci dimpotrivă dovedeşte că în sec. VI-III î.e.n.
ne găsim în faţa unei unităţi.
Imitaţiile după modelele greceşti, care for-
mează cea de a doua componentă a culturii
geto-dacice, nu se opresc la limita dintre dea-
lurile subcarpatice şi cîmpie, :cum preconizase
D. Berciu. Ele se întîlnesc pînă şi în cele mai
îndepărtate puncte din vestul ţării noastre. In
Transilvania s-au descoperit imitaţii după lebes-
www.cimec.ro
uri la Slimnic, Ciumeşti ori la Moreşti295 iar
imitaţii după :::tmfore se cunosc de la Ozun
~o~an. sa~ Pecica. La Cete a s-a descoperit ~
Imitaţie facută cu mîna după o oinochoe.
Aşadar, nici imitaţiile după modele greceşti
nu sprijină o separare în două zone, ci pledează
pentru unitatea culturii materiale daco-getice.
Iată-ne ajunşi fn faţa uneia dintre cele mai
importante probleme pe care le ridică ceramica
daco-getică din faza I şi anume lucrarea ei la
roată.
Spuneam, încă la începutul discuţiei că praf.
D. Berciu însuşindu-şi părerea lui C. Pro.da afir-
mă categoric că la Alexandria s-a descoperit
ceramică autohtonă lucrată cu roata, bazîndu-se
în primul rînd pe cantitatea mare descoperită.
Şi în continuare găseşte ceramică de tipul celei
de la Alexandria şi în alte localităţi din sudul
ţării. De aici concluzia, că există o deosebire
importantă între teritoriile din sudul ţării, unde
s-a descoperit ceramică lucrată cu roata de au-
tohtoni şi între cele de nord, sau din interiorul
arcului carpatic, unde daco-geţii îşi fabrică ce-
ramica cu mîna şi nu folosesc încă tehnica la
roată. Cu aceasta am enunţat temeiul principal
pe care se sprijină D. Berciu în separarea celor
două zone ale sale.
Oare într-adevăr ceramica la roată de la Ale-
xandria, sau din alte localităţi citate de către
D. Berciu, constituie un produs daco-getic? In
legătură cu aşezarea de la Alexandria se impune
a fi făcută din capul locului o precizare. Fibu-
lele de tip Glasinac descoperite aici datează
aşezarea nu în a doua jumătate a sec. V î.e.n,
ci în sec. VI cum bine presupusese C. Preda în
urma săpăturilor preliminare. (Vezi argumenta-
rea făcută la pag. 40-41.) Datarea aşezării de la
Alexandria modifică substanţial problema înce-
în sensul că acest început trebuie împins înapoi.
Am ajunge astfel la interesanta concluzie că în
mod miraculos daco-geţii, spre deosebire de ce-
lelalte populaţii învecinate, mai mult sau mai
puţin, lucrează ceramică la roată încă în sec.
VI î.e.n. şi pot deci sta alături de greci. Oricît
de tentantă este o asemenea ipoteză ea nu poate
fi acceptată.
Dar, chiar dacă am admite ultima datare pro-
pusă de C. Preda şi însuşită de către D. Berciu,
putem vorbi la daco-geţi, în jurul anului 450
 CONCLUZtt
i.e.n. de ceramică lucrată cu roata? Incă înainte
de a produce dovezile afirmăm categoric că nu.
In aşezarea de la Alexandria, sau în celelalte
localităţi citate de către D. Berciu, nu se întîl-
neşte nici măcar o singură formă autohtonă spe-
cifică şi caracteristică pentru daco-geţi care să
fie transpusă la roată. Toate formele ceramice
descoperite sînt greceşti şi nu vor intra nici mai
tîrziu în componenţa ceramicii geto-dacice. Se
poate oare imagina ca geto-dacii de la Alexan-
dria, sau din altă parte, să lucreze la roată
numai forme străine, iar pe ale lor să le pro-
ducă în continuare cu mîna? Ţinem să subliniem,
aşa cum am arătat, pentru fiecare formă în
parte în capitolul precedent, că în aşezarea de
la Alexandria ceramica lucrată cu mîna, din
categoria fină sau rudimentară, este caracteris-
tică pentru perioada respectivă a ceramicii daco-
getice. Ea are numeroase analogii atît în Tran-
silvania cît şi în alte părţi ale teritoriului patriei
noastre.
Dacă la Alexandria ceramica lucrată cu roata
nu aparţine autohtdnilor, să vedem care este si-
tuaţia generală în sec. V-IV î.e.n.
In marea aşezare daco-getică de la Poiana se
întîlneşte ceramică grecească de lux în nivelul
de sec. IV-III î.e.n., însă s-a putut stabili stra-
tigrafic că ceramica lucrată cu roata de către
autohtoni apare abia la începutul sec. II î.e.n,
aparţinînd nivelului Poiana 112 . Prof. R. Vulpe,
conducătorul săpăturilor de la Poiana, admite
ipotetic ca ceramica daco-getică lucrată cu roata
să fi început ceva mai devreme, de la sfîrşitul
sec. III î.e.n. 296•
In aşezarea de la Zimnicea s-a constatat că
în nivelele de sec. IV-III î.e.n. ceramica lucrată
la roată redă numai forme greceşti, iar începînd
cu sec. II î.e.n. apar formele autohtone trans-
puse la roată 297 .
Pe de altă parte constatăm că în toate necro-
polele cunoscute pînă acum din Dobrogea: în
cea de la Satu Nou, Murighiol sau Teliţa întîl-
nim lucrate la roată numai forme greceşti, fie
de lux, fie din categoria comună, cenuşie.
Toate cele spuse dovedesc, după părerea noas-
tră, fără putinţă de răstălmăcire că la geto-daci
nu putem vorbi de ceramică lucrată cu roata
decît cel mai devreme din sec. III î.e.n. Incepu-
tul adoptării tehnicii noi de lucrare a ceramicii
a putut avea loc la sfîrşitul sec. IV î.e.n. Felul
în care apare noua tehnică şi consecinţele ce le
www.cimec.ro
97
comportă le vom discuta în capitolul următor.
Socotim că am făcut dovada inexistenţei la
daco-geţi a ceramicii lucrate cu roata în sec.
VI sau V î.e.n. aşa că rămîne să dăm o expli-
caţie pentru ceramica cenuşie, lucrată la roată,
descoperită la Alexandria în cantitate mare, sau
în alte părţi. Nu trebuie să ne scape din vedere
că asemenea ceramică s-a descoperit şi în Tran-
silvania, ca de exemplu la Tg. Mureş.
Ceramică cenuşie cu totul asemănătoare, să
nu spunem identică, cu cea găsită în aşezarea
de la Alexandria, s-a descoperit, de exemplu, la
Histria298.
Referitor la ceramica în discuţie acad. Em.
Condurachi299 îşi pune întrebarea, de unde a
putut ajunge la Alexandria şi care este semnifi-
caţia ei. Fără să poată da o explicaţie pe deplin
convingătoare, acad. Em. Condurachi conchide că
avem de-a face "cu o marfă venită pe calea
schimbului intertribal de la sudul sau sud-ves-
tul Dunării".
D. Berciu a invocat în sprijinul atribuirii ce-
ramidi cenuşii lucrate cu roata pe seama geto-
dacilor şi argumentul că ceramica de nuanţă
cenuşiu-negricioasă sau cenuşiu-portocalie n-ar
fi grecească. Or, se ştie că în centrele de pro-
ducţie greceşti de exemplu în Lesbos, se fabrică
ceramică cenuşie de diferite nuanţe, de la cenu-
şiu-argintiu, pînă aproape de negru (grey wash)
ori roşiatică, de diferite nuanţe, încă din sec. VII
î.e.n. şi pînă la sfîrşitul acestuia. Tot în Lesbos
se întîlneşte ceramica cenuşie lustruită, mată
sau dură30o. Nuanţele în arderea ceramicii, atunci
cînd este vorba de ardere reductivă care dă cu-
loarea cenuşie, depind de cantitatea de oxigen
rămasă în cuptor. Este bine cunoscut faptul că
în acelaşi cuptor, la două arderi succesive se
pot obţine vase de nuanţe diferite chiar şi as-
tăzi cînd dezvoltarea tehnicii nu se poate com-
para cu cea antică ori cît de perfecţionată ar Ii
fost ea.
Şi, în sfîrşit, un alt argument invocat de către
D. Berciu este că produsele ceramice cenuşii au
fost descoperite pretutindeni din valea Dunării
pînă în valea rîului Mariţa, începînd din a doua
jumătate a sec. VI, dar mai ales din sec. V î.e.n.
Afirmaţia este pe deplin justă, numai că nu
sprijină cu nimic separarea celor două zone. O
asemenea separare se poate face între teritoriile
geto-dacice şi cele ale tracilor meridionali şi o
asemenea grupare s-a făcut încă de multă vreme
98 FAZA !, VECHE
şi a fost subliniată şi de acad. Em. Condurachi
în lucrarea la care ne-am referit.
Din toate cele arătate reiese că ceramica
lucrată la roată aparţinînd sec. VI-V î.e.n.
descoperită în sud-estul ţării noastre "nu este
şi nu poate fi autohtonă - respectiv geto-da-
cică", folosind formularea lui Em. CondurachP0 L.
Iată că şi cel mai puternic dintre argumentele
lui D. Berciu pentru separarea celor două zone
se dovedeşte neîntemeiat.
Să trecem acum la cea de a treia componentă
a culturii materiale pe baza căreia s-a făcut
scindarea şi anume obiectele de import greceşti.
In legătură cu această problemă trebuie să sub-
liniem o constatare a lui D. Berciu deosebit de
judicioasă şi anume că pe măsură ce pătrunzi
spre interiorul zonei istro-pontice, importurile
devin din ce în ce mai rare. Constatarea este
cit se poate de justă, numai că ea nu trebuie
limitată la zona istro-pontică ci trebuie extinsă
la întreg teritoriul locuit de daco-geţi. Mărfurile
greceşti pătrund mult mai departe decît zona
stabilită de către D. Berciu, chiar şi în interio-
rul arcului carpatic.
Nu vom invoca aici toate descoperirile de ma-
teriale greceşti care sînt publicate de multă vre-
me şi bine cunoscute ca: hidria de la Bene 302
sau coifurile de bronz greceşti de la Ocna-Mureş
şi Jidovin 303 , care dovedesc legături cu cen-
trele greceşti ale acestor teritorii încă foarte
de timpuriu. Ne vom referi doar la ceramica
fină descoperită în mai multe localităţi: Cepari,
Aiud, Iliuşa sau Bratei. Şi, în sfîrşit, trebuie, la
toate acestea, adăugată cea mai importantă mar-
fă de import, marfa mărfurilor, care este moneda,
în directă legătură cu importurile greceşti şi
cu piesele de import va trebui să analizăm, fie
şi numai în treacăt, o problemă importantă pe
care D. Berciu a scăpat-o din vedere şi anume
cea a monedelor greceşti.
Este astăzi bine cunoscut faptul că cele mai
vechi monede găsite pe teritoriul patriei noastre
sînt cele din Cyzikos care se limitează însă,
aproape exclusiv la teritoriul DobrogeiJ04. Mo-
nedele greceşti ale statului macedonean se răs­
pîndesc însă pe teritoriul patriei noastre înce-
pînd cu sec. IV î.e.n., prin monedele lui Filip
al II-lea şi ale lui Alexandru Macedon. Deosebit
de semnificativ ni se pare faptul că cele mai
multe monede de acest fel au fost descoperite în
teritoriile intracarpatice305, pe care D. Berciu le
www.cimec.ro
consideră ca rămase în urmă. Or, folosirea mo-
nedei dovedeşte tocmai contrarul.
Monedele greceşti descoperite în Transilvania
şi celelalte descoperiri ca, de exemplu, ceramica
fină de lux, dovedesc existenţa legăturilor co-
merciale şi a importurilor greceşti în interiorul
Transilvaniei chiar dacă cantitativ, în ce pri-
veşte piesele de import, acestea sînt mai puţin
numeroase, fapt explicat foarte bine de către
D. Berciu prin distanţa mai mare faţă de cen-
trele greceşti.
Aşadar, nici cea de a treia componentă a cul-
turii materiale nu poate oferi o bază pentru se-
pararea celor două zone ale praf. D. Berciu.
Un alt argument de ordin arheologic folosit
de autorul celor două zone îl constituie aria de
răspîndire a fi bulelor "traci ce": azi Sf' ştie sigur,
scrie textual D. Berciu, că numai în aria sud-
tracică -inclusiv sectorul traco-getic- au cir-
culat unele forme de civilizaţie Latene de carac-
ter sudic, nelegate în nici un chip, din punct de
vedere genetic de Latene-ul celtic, cum este se-
ria fibulelor "tracice" formate pe baza tipului
Donja Dolina de fibulă balcano-ilirică hallstat-
tiană306. Cu totul curioasă ni se pare această
afirmaţie categorică, pe care ne-am permis s-o
cităm integral, pentru că însuşi autorul ei pu-
blică nu mai puţin de trei fibule "tracice" des-
coperite în afara ariei suc;l-tracice dintre care
două descoperite la Orşova şi una la Pecica307 •
La acestea trebuie să adăugăm fibula de la Vo-
rumloc publicată şi ea mai demult308 , din afara
zonei istro-pontice.
Nici fibulele tracice nu sînt caracteristice nu-
mai pentru una dintre cele două zone ci se
întîlnesc în ambele, neconstituind un argument
de separare.
Urmărind în continuare caracteristicile secto-
rului traco-getic al zonei balcano-danubiene sta-
bilite de către D. Berciu constatăm afirmaţia că
acestuia îi sînt proprii vasul-căzănel cu două
torţi aplicate vertical care derivă din vasul de
metal grecesc de tip lebes, pe care însă, după
cum am arătat, îl întîlnim şi în Transilvania la
Slimnic, Moreşti sau Ciumeşti. Deci, nu poate
constitui un argument.
Ultima dintre componentele culturii materiale
din sec. VI-III î.e.n. este cea scitică căreia
D. Berciu îi consacră cîteva pagini şi care după
expresia autorului - subliniază iarăşi integra-
 CONCLUZII
rea sectorului traco-getic la aria culturală sud-
tracică şi detaşarea lui de zona dacică.
Am arătat în primul capitol al acestei cărţi că
în Transilvania întîlnim o populaţie scitică des-
tul de numeroasă venită aici la începutul sec.
VI î.e.n. din regiunea de silvo-stepă a Uniunii
Sovietice şi că nu este vorba doar de influenţe
ale culturii lor materiale. Aşa se explică deose-
birile pe care le constată D. Berciu între cele
două zone. Este firesc ca în teritoriile unde sci-
ţii au locuit efectiv influenţele lor să fie mai
puternice decît în teritoriile în care se fac sim-
ţite doar influenţele culturii lor materiale.
Atunci cînd analizează ştirile literare ale lui
Herodot referitoare la geţi, praf. D. Berciu se
vede obligat să admită că "în aripa nord-estică
- adică în cea traco-getică a ariei sud-tracice,
sînt de sesizat- ca şi din punct de vedere ling-
vistic tente deosebitoare"3° 9 şi citează în acest
sens pe 1. 1. Russu. La acestea trebuie să facem
precizarea că 1.1. Russu~lO, pe baza analizei iz-
voarelor literare şi a materialului lingvistic, vor-
beşte de o unitate de limbă a geto-dacilor - în
care sînt incluse cele două zone ale lui D. Berciu
şi eventual numai de diferenţieri dialectale între
geto-daci şi tracii de la sud de Haemus311, deci
o altă dovadă evidentă a unităţii de neseparat
a geto-dacilor.
www.cimec.ro
99
Din toate cele arătate socotim că a reeşit cu
prisosinţă lipsa de temei a argumentelor invo-
cate de către D. Berciu în separarea unei zone
din ţara noastră care să fie integrată în aria
sud-dunăreană a culturii tracice, de aceea nu
vom mai analiza concluziile la care ajunge au-
torul.
Am socotit absolut necesară această divagare
în care am analizat şi combătut amănunţit ar-
gumentele praf. D. Berciu, mai cu seamă că
articolul în cauză a fost publicat şi în Dacia312,
pentru a nu se înrădăcina în istoriografia noas-
tră, Eau în cea străină, o părere greşită cu seri-
oase implicaţii de ordin istoric care duc pînă la
formarea limbii şi poporului român. D. Berciu
propune chiar ca în lumina celor stabilite, adică
a existenţ~i celor două zone, să fie studiată
problema formării limbii şi poporului român.
După această lungă paranteză să ne întoar-
cem la concluziile deduse din analiza ceramicii
geto-dacice a fazei 1. Din cele arătate cu privire
la ceramica lucrată cu roata de către autohtonii
daco-geţi a reeşit, socotim cu prisosinţă, că în
faza I aceştia nu au adoptat încă noul procedeu
tehnic. Cînd ceramica va fi lucrată cu roata vom
asista la o schimbare radicală a întregului as-
pect, despre care vom vorbi la locul potrivit.
 tAPttbLi.Jt tii

CERAMICA DACO-GETICA DIN

F' A Z A A II - A, M I J L O C I E (sec. III-II î.e.n.)

Consideraţii preliminare. Forme, analogii şi datare.

Ornamente. Concluzii

CONSIDERAŢII PRELIMINARE n-am înglobat-o în aceasta. Trebuie să mărtu­

Cea de a doua perioadă a ceramicii daco-
getice constituie perioada ei de consolidare. Ea
este mai bine cunoscută decît cea anterioară
datorită săpăturilor relativ numeroase făcute
pînă a:cum, atît în interiorul arcului carpatic cît
şi în afara acestuia. Luînd drept criteriu gradul
de evoluţie al formelor, în drumul lor spre de-
săvîrşire din faza clasică, cea de a doua mare
perioadă din evoluţia ceramicii daco-getice poate
fi subîmpărţită în două părţi pentru care am
adoptat termenul de subfază. Evoluţia formelor
ceramice abia sesizabilă în sec. VI-V î.e.n., pe
parcursul fazei I, aşa cum am arătat în capitolul
precedent, se manifestă din plin, dar ritmul de
transformare al formelor hallstattiene în forme
de tip Lati~me este lent, uneori chiar greu de
observat şi scapă la prima vedere.
Este bine să precizăm că prin forme Latene
nu înţelegem neapărat vase lucrate cu roata ci
forme definitivate, după un lung proces de evo-
luţie, dintre care, este adevărat că unele se vor
transpune în tehnica proprie Latene-ului, dar
vor mai rămîne destule lucrate în continuare cu
mîna care nu se vor lucra nicicînd la roată,
cum este de ex. ceaşca dacică, sau vasul borcan.
Dar, să ne întoarcem la subiectul nostru.
Spuneam că în faza I toate formele ceramicii
daco-getice sînt deja prezente, dar îşi păstrează
încă caracterul hallstattian. Ritmul lor de evo-
luţie este lent şi acest ritm lent se va menţine
încă o perioadă din cuprinsul fazei a II-a. In
acest caz s-ar putea ridica obiecţia, de ce această
perioadă care are caracteristicile primei faze
www.cimec.ro
risim că am fost tentaţi s-o facem, însă există
un element care nu poate fi trecut cu vederea
şi anume adoptarea roţii olarului.
Însuşirea tehnicii noi a grăbit ritmul de dez-
voltare a ceramicii daco-getice. Dar însuşirea,
nu s-a făcut într-o anumită zi ci a existat o
perioadă destul de lungă de încercări, o peri-
oadă în care formele îşi vor păstra în continuare
aspectul hallstattian. Dar, existenţa ceramicii
lucrate cu roata, de data aceasta cu siguranţă
de către autohtoni, marchează începutul unei
etape noi, chiar dacă pe . parcursul ei mai
există o perioadă legată destul de strîns de faza
precedentă. Adoptarea tehnicii lucrării ceramicii
cu roata este un semn sigur al epocii Latene şi
de aceea am înglobat în cea de a doua perioadă
şi etapa în care ·formele îşi mai păstrează vechea
înfăţişare.
Criteriul principal de separare a celor două
subfaze rămîne pe mai departe cel al gradului
de evoluţie al formelor. Dar, înainte de enume-
rarea caracteristicilor principale ale celor două
subfaze numite faza II1 şi faza II2 se cuvine
să arătăm pe ce ne bazăm atunci cînd am spus
că acum se poate vorbi cu siguranţă de adopta-
rea roţii olarului de către autohtonii daco-geţi.
In aşezarea de la Ciumeşti313 s-au descoperit
cîteva fragmente oeramice lucrate cu roata, total
deosebite de cele celtice lucrate tot cu roata
(vezi fig. 35). Deosebirea esenţială constă în for-
mele de vase cărora le-au aparţinut fragmentele
despre care discutăm. Este vorba de forme lo-
cale, am putea spune tipice şi specifice pentru
daco-geţi. In noua tehnică s-a transpus vasul cu
 CONSIDERAŢII PRELIMINARE 101

profil aproape drept care constituie, aşa cum La aceasta se mai adaugă apoi cantitatea încă
am arătat, una dintre formele de bază ale eera- mică de ceramică lucrată cu roata, în comparaţie
micii daco-getice care a putut fi urmărită re- cu ceramica lucrată în continuare cu mîna aparţi­
trospectiv pînă în epoca bronzului. Chiar trans- nînd atît categoriei fine cît şi celei rudimentare.
pus în tehnica nouă, vasul de la Ciumeşti îşi Se pune acum problema cronologiei începu-
păstrează unul dintre ornamentele proprii, şirul tului adoptării tehnicii de lucru a ceramicii cu
de alveole adîncite, unite, de data aceasta, prin- roata surprins în aşezarea de la Ciumeşti. Atunci
tr-o bandă a:lcătuittă din linii paralele incizate, cînd am publicat materialele dacice din necro-
uniforme şi regulate, uşor de realizat în noua pola şi aşezarea ciumeşteană am arătat că aces-
tehnică. Mai trebuie
spus că s-a transpus la
roată şi un vas mare a
cărui formă exactă n-o
putem preciza, dar care
era ornamentat cu proe-
minenţe masive care în
transpuner~a la roată a
dat naştere unui uriaş
buton patrulater. Cea de
a treia formă reprezen-
tată pe fragmentele din
aşezarea cimneşteană es-
\

te o cană la care de ase- \

\

menea precizarea tipa-

logică exactă n-o putem
face. Dar, cu siguranţă
este vorba de un vas
dacic. 2
Pe lîngă formele în- Fig. 35. - Ceramică daco-getică lucrată cu roata de la Ciumeşti.
săşi care constituie ele-
mentul esenţial, mai putem adăuga cîteva ob- tea se datează în sec. III-II î.e.n. şi că începu-
servaţii de ordin tehnic care vin să întărească tul lor poate fi plasat în jurul anului 300 î.e.n.,
atribuirea pe seama daco-geţilor a celor cîteva sau nu mult după această dată314. În ce priveşte
fragmente din aşezarea ciumeşteană despre care fixarea în timp a momentului ce ne interesează
este vorba. întregul lor aspect dovedeşte încă o acum, el trebuie plasat în prima jumătate a sec.
stîngăcie în execuţie, iar în pastă, în lut, ca III î.e.n., poate chiar în primul sfert cum încli-
degresant se foloseşte un nisip cu granule destul năm noi să credem.
de mari la care se adaugă cioburi pisate. Or, Şi iată că o dată cu fixarea în timp a folosirii
este bine ştiut că la ceramica celtică se foloseşte roţii olarului de către daco-geţi arm enunţat şi li-
un lut fin şi nici o dată cioburile pisate n-au mita cronologică superioară a fazei a II-a care tre-
intrat în compoziţia pastei, pe cîtă vreme la buie fixată aproximativ la începutul sec. III î.e.n.
ceramica daco-getică ele sînt frecvente. Analizînd ceramica autohtonă descoperită in
Toate cele arătate dovedesc, după părerea cimitirile mixte celto-dacice 315 , care la această
noastră, că la Ciumeşti s-a putut surprinde în- oră sint numeroase (am putea spune chiar că în
ceputul adoptării tehnicii noi de lucrare a eera- aproape toate ntecropolele considerate pma
micii, a cărei importanţă pentru evoluţia ulte- acum celtice, se poate dovedi prezenţa etnicu-
rioară a ceramicii daco-getice nu poate fi lui autohton), am ajuns la concluzia că ea păs­
îndeajuns subliniată. Că este vorba doar de trează încă în esenţă şi destul de pregnant ca-
începutul acestui proces ne este dovedit de uti- racteristicile hallstattiene.
lizarea încă a unei paste, a unui lut, de calitate Materialele celtice, ceramică, şi în special
inferioară ce mai are ca degresant cioburi pisate. obiecte de metal, obişnuit, se pot data cu cer-
www.cimec.ro
102 FAZA A 11-A, MIJLOGIE

titudine şi de aceea ele ne uşurează precizarea păstrea:iă încă caracteristicile fazei vechi şi că
cronologiei ceramicii autohtone împreună cu in acest răstilll1p ceramica lucrată cu roata este
care au fost găsite. încă puţină, am creat acea subfază numită 11 1
Din Transilvania se cunosc pînă acum un nu- care ar începe curînd după anul 300 î.e.n. şi ar
măr de 10 necropole în care s-au descoperit ma- ţine pînă aproximativ la mijlocul secolului II
teriale celtice în asociere cu ceramică autohtonă î.e.n. Deci, faza !11 cuprinde tot sec. III î.e.n. şi
dintre care amintim pe cele de la: Apahida, o parte din cel urmă tor.
Arad-Gai, Ciumeşti, Sanislău etc. Unele dintre Pe lîngă aşezările care încep şi se termină în
necropolele grupei de mai sus aparţin exclusiv faza II 1 a ceramicii daco-getice, din Transilva-
autohtonilor, însă din cadrul inventarelor fune- nia, se cunosc aşezări importante, cum este de
rare fac parte şi obiecte celtice, aşa este de e~emplu cea de la Sighişoara, cea de la Cetea
ex. necropola de la Ghenci. sau aşezarea de la Pecica, care vor continua pe
Dar, din spaţiul intracarpatic nu se cunosc tot parcursul secolului Il î.e.n. Ele se vor dez-
numai necropole cu asociere de materiale celtice volta mai cu seamă în faza clasică şi le va pune
şi dacice ci şi destul de numeroase aşezări. In capăt ocupaţia romană.
toate acestea, dintre care amintim pe cele de la In aşezarea de la Pecica31B am putut preciza
Moreşti, Mediaş, Sebeş316, sau pe cea recent des- două nivele distincte şi clare de locuire. Ultimul
coperită de noi la Cicir, s-a găsit o mare can- nivel corespunde fazei clasice a ceramicii daco-
titate de ceramică cenuşie celtică în asociere cu getice şi se datează pe bază de monede romane
ceramică autohtonă lucrată cu mîna. republicane sau imperiale, în sec. I î.e n pînă
Un alt criteriu pentru datarea ceramicii îl la începutul sec. II e.n.31Ba. Nivelul anterior
constituie .monedele în asociere cu care a fost şi în acelaşi timp cel mai vechi nivel de locuire
descoperită. Astfel pentru faza II1 există vase dacică a aşezării de aici se datează evident îna-
descoperite cu monede dacice, iar pentru faza inte de sec. I î.e.n. Din păcate în nivelul vechi
II 2, cu monede republicane romane. n-am găsit dovezi cronologice concludente. Ce-
In legătură cu ceramica celtică lucrată cu ramica destul de abundentă pe care am desco-
roata trebuie să notăm că situaţia poate fi para- perit-o în nivelul vechi este de forme evoluate
lelizată cu cea a ceramicii greceşti, în sens can- dovedind că ne găsim după faza II 1• In acest ni-
titativ. Ea este cu mult mai numeroasă în aşe­ vel ceramica lucrată cu roata este încă destul
zările intracavpatice, mai apropiată de centrele de puţină.
de producţie celtice, dar nu lipseşte nici în aşe­ Să vedem care este limita inferioară a
zările extracarpatice, ca de ex. în aşezarea de la fazei II2 care începe aproximativ la mijlocul
Tinosul317. Ceramica cenuşie lucrată la roată sec. II î.e.n. Am luat în cifră rotundă anul 100
redînd forme tipice şi specific celtice nu ştim î.e.n. dată admisă în general pentru începutul
să fi fost vreodată atribuită autohtonilor şi nici etapei de maximă înflorire a culturii materiale
nouă nu ne-a trecut măcar prin gînd s-o facem, daco-getice ajunsă la apogeul său. Acum eera-
aşa cum s-a făcut cu aceeaşi categorie de cera- mica lucrată cu roata s-a generalizat iar for-
mică grecească. In toate aşezările mai sus po- mele s-au desăvîrşit. Caracteristicile fazei de
menite din Transilvania lipseşte, sau este încă apogeu a ceratrnicii daco-getice le vom discuta
foarte puţină, ceramica daco-getică lucrată cu la timpul lor. Deocamdată să facem o mică re-
roata. capitulare a celor spuse cu privire la faza a II-a.
Necropolele celto-dacice şi aşezările corespun- Din cele arătate reiese că ceramica daco-getică
zătoare lor ca timp îşi încheie existenţa pe par- din faza a II-a se poate data în linii mari în
cursul sec. Il î.e.n. fără a se putea preciza cu sec. III-II î.e.n. iar în cadrul ei se pot distinge
destulă certitudine, în momentul de faţă, cînd două etape şi anume: prima etapă pe care am
anume. Noi sîntem înclinaţi să credem că nu numit-o faza II1 care cuprinde tot sec. III î.e.n.
depăşesc jumătatea secolului. şi ţine pînă în prima jumătate a sec. II î.e.n.
Şi iată un al doilea punct cronologic cu pri- Această etapă se caracterizează prin menţinerea
vire la faza mijlocie a ceramicii daco-getice. Pe formelor ceramice din faza I (veche), cu foarte
baza faptului, deja amintit, că formele ceramice puţine modificări şi prin asocierea acestora cu
autohtone din necropolele mixte celto-dacice un abundent material celtic metalic sau ceramic.
www.cimec.ro
 CONSIDERATII PRELIMINARE
Ceramica autohtonă lucrată cu roata este încă
foarte puţină. Demn de menţionat, încă de pe
acum, ni se pare faptul că în faza II1 întîlnim
imitaţii făcute cu mîna după forme celtice lu-
crate cu roata, tot aşa cum pe parcursul fazei
anterioare am întîlnit imitaţii făcute cu mîna
după modele greceşti.
Etapa a doua: faza II2 , începe aproximativ la
mijlocul secolului Il î.e.n. şi se termină în jurul
anului 100 î.e.n. Acestei etape îi sînt proprii
forme ceramice mult evoluate, lucrate cu mîna
şi ceramică daco-getică lucrată cu roata, fără
însă ca aceasta din urmă să fie, deocamdată,
prea abundentă.
În covîrşitoarea lor majoritate formele cera-
mice din faza a II-a continuă pe cele din faza
anterioară şi deocamdată, în stadiul actual al
cercetărilor, există destule forme despre care
luate izolat nu se poate spune cu destulă sigu-
ranţă dacă aparţin fazei I sau subfazei II1 . Chiar
cele două faze I şi II, dar mai cu seamă cele
două subfaze II 1 şi II 2 nu trebuie înţelese ca
ceva absolut, rigid şi static. Este în afara ori
cărei îndoieli că anumite forme din faza I se
menţin neschimbate şi pe parcursul fazei II1 , tot
la fel cum anumite foPme din faza II1 continuă
în faza II2 . Mai trebuie spus că toate formele
ceramice daco-getice aparţinînd fazei a II-a vor
continua să existe şi pe parcursul fazei clasice.
La sfîrşitul fazei a II-a formele ceramice sînt
pe deplin consolidate, gata de a-şi parcurge
apogeul.
In cadrul fazei a II-a sîntem încă departe
de a se putea face delimitări tipologice sau cro-
nologice mai restrînse în sensul precizării pe
perioade restrînse de timp, cum se poate face la
anumite forme ale ceramicii pictate greceşti.
Deocamdată, putem doar contura aspectul ge-
neral şi formele caracteristice pentru această
fază şi pentru cele două subfaze stabilite. Sîn-
tem însă siguri că cercetările viitoare vor face
posibilă o determinare mai strînsă şi se va ajun-
ge ca şi ceramica daco-getică să constituie un
element de datare destul de precis şi sigur.
Intreaga încadrare cronologică a ·fazei a II-a
şi a subfazelor sale, discutată pînă acum, am
făcut-o pe baza ceramicii descoperită în Tran-
silvania. Să vedem în ce măsură această
schemă corespunde, sau nu, celorlalte teritorii
locuite de daco-geţi în acest răstimp. Mai tre-
buie adăugat că în alcătuirea schemei noastre
www.cimec.ro
103
ne-am slujit în mare măsură de materiale cel-
tice şi atunci cînd a fost posibil, de monede care
oferă o relativă siguranţă în atribuirile crono-
logice.
Pentru încadrarea cronologică a ceramicii
daco-getice din faza mijlocie din afara Transil-
vaniei ne stau la îndemînă citeva staţiuni deo-
sebit de importante şi ne gîndim în primul rînd
la cele de la Poiana şi Zimnicea care au o peri-
oadă îndelungată de existenţă şi în care s-au
făcut săpături sistematice. Dar, din păcate pen-
tru nici una dintre acestea nu s-au publicat pînă
acum monografii cuprinzătoare cu stratigrafia
lor exactă şi cu materialele descoperite. Pentru
staţiunea de la Poiana există totuşi o publicare
parţială de materiale şi a fost dată stratigrafia
de către prof. R. Vulpe. Nu acelaşi lucru se
poate spune despre aşezarea şi necropola de la
Zimnicea unde ultimele săpături au fost făcute
sub conducerea prof. I. Nestor319. Şi de aici
există materiale publicate începînd chiar cu pri-
mul cercetător al staţiunii C. Bolliac, dar nu
există publicată o stratigrafie a aşezării, deşi ea
s-a făcut.
Faza a II-a a ceramicii daco-getice îşi are
corespondent în faza notată la fel în aşezarea
de la Poiana, iar cele două subfaze corespund
nivelelor ce poartă aceleaşi sigle. Faza II1 co-
respunde nivelului II1 cu deosebirea că în ni-
velul II1 de la Poiana mai este încă prinsă o
parte a sec. IV î.e.n., dar se referă mai cu seamă
la sec. III î.e.n. Faza noastră II2 corespunde ni-
velului II 2 de la Poiana dar şi de data aceasta
cu menţiunea că în nivelul II2 pare să fie cu-
prins întreg sec. II î.e.n. Cu un oarecare decalaj
deci, faza a II-a a ceramicii daco-getice propusă
de noi ar corespunde stratigrafiei din marea aşe­
zare de la Poiana.
Nu ştim cărui nivel al staţiunii de la Zimni-
cea corespunde faza a II-a, dar cu siguranţă este
vorba de perioada ei de maximă înflorire în
sec. III-II î.e.n.320.
Pentru aşezarea de la Piscul Crăsani s-a fă­
cut stratigrafie şi s-a şi publicat, însă preciză­
rile cronologice ale nivelelor sînt insuficiente.
I. Andrieşescu321 deosebeşte două nivele de lo-
cuire, însă nu face nici un fel de precizare cro-
nologică pentru ele. In încheiere se vorbeşte
vag de ultimele trei secole î.e.n.
In legătură cu aceeaşi aşezare V. Pârvan322
spune că aici exjstă ţrei stn;tturi arheolo~ice s~-
104 FAZA A II-A, MIJLOCIE
parate între ele prin foc. Cele trei straturi au
urmat imediat unul după altul, iar o grosime
mai mare are abia a treia aşezare. Inceputul aşe­
zării Pârvan îl plasează ipotetic în sec. IV î.e.n.
şi sigur în sec. III. Nici V. Pârvan nu face pre-
cizarea din punct de vedere cronologic a strati-
grafiei de la Piscul Crăsani.
Pe baza datelor publicate de Andrieşescu şi
Pârvan şi mai cu seamă pe baza analizei eera-
micii descoperită la Piscul Crăsani s-ar putea
încerca următoarea cronologie stratigrafică.
Stratul I - sec. IV-III î.e.n. (amfore tha-
siene şi ciob attic).
Stratul II - sec. III-II î.e.n. (ceramică fină
şi monedă dacică).
Stratul III - sec. II-I î.e.n. (multă ceramică
cu roata).
Aşadar, putem presupune că faza a II-a sta-
bilită de noi corespunde primelor două straturi
ale aşezării de la Piscul Crăsani.
Pentru încadrarea fazei 111 bune analogii ne
oferă necropola de la Murighiol datată în linii
mari în sec. III î.e.n.3 23, unde întîlnim ceramică
cu toate caracteristicile fazei 111 şi ceramică gre-
cească lucrată cu roata. La cele mai multe forme
nu se poate observa un progres evolutiv, cît de
cît important, criteriu care ne-a determinat să
scindăm faza mijlocie a ceramicii daco-getice. In
staţiunile extracarpatice ceramica celtică lucrată
cu roata din Transilvania este înlocuită cu cea
grecească.
Tot pentru faza II1 mai putem cita aşezarea
de la Lunea CiureiJ24 unde s-a descoperit cera-
mică de tipul celei caracteristice pentru faza
veche, împreună cu ceramică aşa-zis bastarnă şi
ceramică grecească de import. Ceramica daco-
getică lucrată cu roata este foarte rară. Datarea
aşezării s-a făcut pe baza amforelor rhodiene în
prima jumătate a sec. II î.e.n. Ne vom opri aici
cu analogiile, deşi numărul staţiunilor corespun-
zătoare celor din Transilvania este cu mult mai
mare.
Din toate cele arătate reiese că datarea pro-
pusă pentru faza a II-a din Transilvania este
valabilă pentru întreaga ceramică daco-getică şi
că cele două subdiviziuni îşi găsesc justificarea în
toate aşezările sau necropolele daco-getice.
Să vedem acum care sînt corespondentele cro-
nologice mai largi ale fazei mijlocii sau, mai,
www.cimec.ro
bine zis, cum se încadrează ea în cronologia
generală europeană.
Faza a II-a a ceramicii daco-getice corespunde
din punct de vedere_ cronologic Latene-ului C
din cronologia lui P. Reinecke325, sau Latene-ului
II din sistemul cronologic al lui O. Tischler pre-
cizat de către J. Dechelette326_
Faza a II -a corespunde apoi, celei de a doua
perioade a culturii geto-dacice numită: perioada
de consolidare şi de largă răspîndire a culturii
geto-dacice stabilită de către R. Vulpe şi de
asemenea celei mai caracteristice părţi a perioa-
dei elenistice327.
Inainte de a trece la enumerarea caracteristi-
cilor tehnice ale ceramicii daco-getice din faza
mijlocie socotim că se cuvine să mai facem o
precizare şi anume că n-am făcut discutarea
formelor, ornamentelor sau a datării defalcat
pe cele două subfaze ci global pentru întreaga
fază, menţionînd însă, de fiecare dată, cărei
etape aparţin cele discutate.
Din punct de vedere al tehnicii de confecţio­
nare, ceramica fazei a II-a se împarte în trei
mari categorii şi anume: ceramică fină, ceramică
rudimentară şi ceramică lucrată cu roata. In le-
gătură cu tehnica lucrării ceramicii trebuie men-
ţionat că s-au ·făcut progrese însemnate. Pe lîngă
introducerea roţii olarului, despre a cărei im-
portanţă am vorbit deja, se mai observă îmbu-
nătăţiri serioase a pastei din care se lucrează
ceramica fină făcută în continUJare cu mîna.
Domeniul în care se pot observa mai bine pro-
gresele făcute este cel al arderii vaselor. Meş­
terii olari daco-geţi ştiu deja să ardă în aşa fel
vasele încît ele să fie uniforme şi omogene, fără
să mai existe acel nucleu diferit colorat în sec-
ţiune, şi nepătruns suficient de foc. Ei realizează
astfel, chiar cu mîna, produse de foarte bună
calitate. Nu lipsesc nici vasele care pot fi con-
siderate pe drept cuvînt piese de artă.
a. Ceramica fină
In faza a II-a pentru confecţionarea ceramicii
fine lutul este ales cu multă grijă, spălat şi bine
strecurat încît sînt înlăturate mai toate granu-
lele mari de nisip sau celelalte corpuri străine.
Se obţine astfel o pastă de bună calitate din
care se modelează vasul. După ce acesta căpăta
forma şi aspectul dorit, se ardea la o tempera-
tură ce atingea valori ridicate, de peste 500 de
grade, singurele capabile să dea o ardere omo-
 CONSIDERAŢII PRELIMINARE
genă care să pătrundă mai cu seamă pereţii
groşi ai vaselor. In acest fel se obţineau vase
deosebit de rezistente care au deja o ardere
omogenă, chiar dacă este vorba de forme mari.
In legătură cu ceramica fină trebuie să notăm
un procedeu străvechi ajuns acum la o înaltă
perfecţionare şi anume: după ce vasul era mo-
delat se trecea printr-o baie de lut subţiat, dînd
naştere acelui slip. După ce vasul se usca era
lustruit cu ajutorul unor lustruitoare făcute tot
din lut ars (vezi fig. 36) şi numai după aceea se
dădea la foc. Acest procedeu tehnic avea meni-
Fig. 36. Lustruitoare din lut ars de la
rea de a face vasul mai puţin permeabil, dar
mai cu seamă să fie uniformizate asperităţile
şi să se dea formei un cît mai pli.cut aspect.
In faza a II -a se confecţiona cu mîna ceramică
atît de fină încît numai o privire atentă o poate
diferenţia de cea lucrată cu roata.
Deocamdată, nu cunoaştem nici un cuptor de
ars oale aparţinînd fazei a II -a, dar numeroasele
lustruitoare descoperite în aproape toate aşeză­
rile cercetate ne dovedesc dezvoltarea pe care a
luat-o olăritul. La acestea, bineînţeles, trebuie
să adăugăm cantitatea mare de vase descoperite,
care prin eleganţa liniilor şi fineţea execuţiei ne
dovedesc din plin stadiul înaintat de dezvoltare
la care a ajuns acest meşteşug. Dată fiind lipsa
de care pomeneam, ne-am pus problema locului
şi a modului în care se ardea ceramica. Pro-
blema se pune nu numai pentru faza a II-a ci
şi pentru faza clasică, cînd de asemenea lipsesc,
după cîte ştim noi, cuptoarele de ars vase, fără
să mai vorbim de faza J328.
Rezolvarea acestei probleme nu poate fi făcută
în stadiul actual al cercetărilor. Căutările noa-
stre au rămas fără succes în această problemă.
Totuşi, pe baza unei analogii etnografice con-
temporane, am presupus că arderea ceramicii se
făcea în gropi simple săpate în pămînt şi că
dintre numeroasele gropi cu pereţii arşi desco-
www.cimec.ro
105
perite din abundenţă în toate aşezările daco-ge-
tice unele au putut fi folosite în acest scop. Ipo-
teza noastră unmează să fie verificată sau, poate,
infirmată de cercetările viitoare329,
In ce priveşte culoarea ceracrnicii fine din faza
a II-a, întîlnim vase cenuşii de diferite nuanţe,
de la cenuşiu deschis pînă la cenuşiu închis şi
în special se preferă culoarea de nuanţe închise,
negru-mată. O altă culoare obişnuită este cea
roşiatică, ori gălbuie. Deci, se folosesc ambele
procedee de ardere, cel reductiv şi cel oxidant.
Cu ajutorul slipului se realizează ornamente
Costeşti.
lustruite uneori deosebit de estetice. Ornamen-
tele lustruite sînt caracteristice mai cu seamă
pe ceramica din faza clasică, dar ele apar încă
din faza a II-a pe ceramica fină lucrată cu
mîna. Acest procedeu de ornamentare a fost
preluat, foarte probabil, de la celţi deoarece el
lipseşte pe ceramica geto-dacică a fazei vechi,
în schimb este bine cunoscut şi larg răspîndit pe
ceramica celtică de pretutindeni.
b. Ceramica rudimentară
Alături de ceramica fină, devenită în această
fază mult mai numeroasă decît în faza prece-
dentă, continuă să existe şi ceramica rudimen-
tară incomparabil mai neglijent lucrată, con-
stituind, probabil, ceramica de uz comun.
Caracteristicile acestei categorii sînt identice
cu cele ale categoriei corespunzătoare din faza I
aşa că nu le vom mai enumera (vezi p. 68).
~,. ::~.tt:d
c. Ceramica lucrată la roată
Pe parcursul fazei a II-a ceramica fină lucrată
cu mîna va fi înlocuită treptat cu ceramica lu-
crată la roată. Din cadrul ceramicii daco-getice
lucrată cu roata s-ar putea desprinde o parte
caracteristică pentru faza incipientă de adoptare
a roţii olarului, cînd pasta nu este încă de bună
calitate, deşi arderea este perfectă. Această peri-
106 FAZA A 11-A, MIJLOCIE
oadă, să zicem, de încercări durează însă, după
toate probabilităţile, foarte puţin şi se trece
curînd la ceramica ce va deveni specifică, de
foarte bună calitate. Atunci cînd am spus speci-
fică nu ne-am gîndit la procedeu ca atare, sau
la pastă, ci la fonne. Ceramica lucrată la roată
este de culoare cenuşie, de diferite nuanţe pre-
dominînd ceramica cenuşiu-deschisă, care prin
formele sale, va constitui ceramica daco-getică
specifică şi proprie. Procedeele tehnice, nu nu-
mai roata propriu-zisă ci şi tehnica de ardere,
sau de prepararea pastei, au fost fără îndoială
preluate de la alte populaţii. Ele vor fi perfect
însuşite de către daco-geţi şi asimilate în fondul
general al culturii lor materiale. De la cine
anume a fost preluată noua tehnică este greu
de precizat. Ea a putut fi luată de la greci ale
căror produse erau de multă vreme bine cunos-
cute şi a cărei lucrare daco-geţii au putut-o ve-
dea în oraşele rpontice. Dar tot aşa de bine o
puteau prelua şi de la celţii cu care geto-dacii
au venit în contact direct şi strîns în decursul
convieţuirii lor. Nu putem exclude nici sursa
sud-tracică ştiut fiind că tracii lucrează cera-
mică la roată încă din sec. V î.e.n. după modele
şi sub influenţa grecească. Dar, ni se pare de
importanţă secundară care anume a fost sursa
de unde au preluat daco-geţii noua tehnică; fapt
este că ei şi-au însuşit-o perfect şi au lucrat în
această tehnică superioară formele lor de vase
www.cimec.ro
Fig. 37. - Evoluţia
1. Reci. - 2. Cluj-Mănăştur. - 3. Ciumeşti.
tipice şi
specifice. Deci, nu este vorba de o
însuşire mecanică
sau de o copiere ci de o
preluare şi adaptare în adevăratul sens al cuvîn-
tului, spre deosebire de tracii sudici care vor
lucra la roată doar forme greceşti. De altfel în-
treaga lor cultură materială este pătrunsă pu-
ternic de influenţa grecească, ca să nu spunem
că ea este aproape complet elenizată330 • Şi ast-
fel, ea se deosebeşte în mod esenţial de cultura
materială daco-getică, care a preluat şi adaptat
influenţele străine faţă de care n-a fost nicicînd
refractară, dar şi-a păstrat individualitatea.
In legătură cu sursa de la care au preluat
daco-geţii noua tehnică de lucrarea ceramicii
trebuie să conchidem că ea nu poate fi precizată
cu exactitate. Este vorba, foarte probabil, de o
preluare de la populaţiile cu care diferitele re-
giuni geto-dacice erau în contact mai strîns, cei
din interiorul Carpaţilor de la celţi, iar cei din
afară de la greci, sau de la tracii de sud. Tre-
buie spus însă că preluarea s-a făcut doar atunci
cînd era cerută de dezvoltarea forţelor de pro-
ducţie. Asupra acestui subiect vom reveni mai
pe larg în capitolul aferat concluziilor.
Ceramica daco-getică cenuşie lucrată cu roata
poate fi mată sau lustruită, de diferite nuanţe,
de la cenuşiu deschis pînă la cenuşiu inchis
aproape negru. Dar ceramica daco-getică lucrat~
la roată încă din faza a II-a nu cunoaşte numa1
culoarea cenuşie. Există şi ceramică roşiatică
 FORME, ANALOGII
___ J~!,v~
vasului borcan.
- 4. Surcea. - 5. Sighişoara.
sau gălbuie arsă în tehnica oxidantă. Cantitatea
ceramicii arsă oxidant este incomparabil mai pu-
ţină decît cea cenuşie neoxidantă care rămîne
specifică pentru daco-geţi.
Ceraanica daco-getică lucrată la roată apărută
în faza a II-a va lua o dezvoltare deosebită în
faza a III-a, cea clasică, cînd se va generaliza
şi va fi abundentă pe tot teritoriul locuit de
geto-daci.
FORME, ANALOGII ŞI DATARE
In legătură cu formele ceramicii daco-getice
din faza a II-a trebuie să spunem, încă înainte
de a începe analizarea lor, că ele sînt mult mai
numeroase decît au fost pentru fazele anterioare
şi că pentru fiecare tip sau variantă cunoaştem
un număr mult mai mare de exemplare şi astfel
tipurile şi variantele au putut fi mai uşor şi
relativ mai sigur determinate331.
1. Vasul cu profil aproape drept
Această formă ceramică
este caracteristică,
după cum am arătat, pentru faza I a ceramicii
daco-getice. Ea se menţine şi în faza 111. In ce
priveşte tehnica de confecţionare, ornamentarea
şi dimensiunile vaselor cu pereţii aproape drepţi,
www.cimec.ro
ŞI DATARE 107
ele sînt aproape identice cu cele din faza ante-
rioară şi de aceea nu le mai repetăm.
Am spus cînd am vorbit despre această formă
din faza I că încă de pe atunci s-a putut observa
tendinţa de transformare în vasul cu gura pro-
filată şi cu corpul arcuit, cunoscut, în general,
sub numele de vas borcan. Acesta constituie una
dintre formele de bază ale ceramicii daco-getice.
Tendinţa de transformare surprinsă în faza I se
realizează pe parcursul fazei a 11-a. In prima
etapă se mai menţin incă vasele cu profil aproa-
pe drept, dar sînt din ce în ce mai numeroase
exemplarele cu gura strîmtată şi buza profilată
iar corpul arcuit.
Ornamentarea, deşi se menţine în mare parte
cea din faza precedentă, se poate spune totuşi că
acum este mai bogată. Pe lîngă proeminenţele
conice de veche tradiţie, apar încă în faza 111
butonii rotunzi de diferite dimensiuni şi forme.
Din brîuri în relief cu alveole se realizează mo-
tive decorative aspectuoase, ca de exemplu ghir-
lande, care unesc între ei butoni în relief sau
alte ornamente.
Lunga evoluţie a vasului cu profil aproape
drept pe care am putut-o urmări retrospectiv
pînă în epoca bronzului (vezi fig. 37) se încheie
în faza mijlocie a ceramicii daco-getice. Locul
vasului cu toate caracteristicile enumerate, pre-
zent încă în etapa 111 cînd mai constituie forma
predominantă este luat in etapa următoare, 112,
108 FAZA A II-A, MIJLOCIE

de vasul borcan. Alături de această nouă formă cineraţie de la Michalovce, unde găsim asociată
a cărei conturare a început în faza I şi s-a defi- ceramică celtică şi daco-getică338a.
nitivat in faza a II-a se mai păstrează încă o Forma de vas pe care o discutăm a fost desco-
vreme forma veche, pe parcursul etapei II 2 ca la perită şi în necropola rl.e la Lukaşovka unde de
sfîrşitul ei să dispară cu desăvîrşire. asemenea constituie o formă obişnuită pentru
Despre vasul borcan apărut încă în faza a II-a cea de a doua fază. Numărul aşezărilor cu eera-
a ceramicii daco-getice, dar specific mai cu
seamă pentru faza a III-a, vom vorbi mai mult
în capitolul următor.
Vasul cu profil aproape drept, sau pe cale de
transformare constituie una dintre formele cele
mai frecvente' ale aşezărilor de sec. III-II î.e.n.
din Transilvania. El a fost descoperit în nume-
roase exemplare în aşezarea de la Moreşti3 32 , în
cea de la Cicir333, sau în cea de la Ciumeşti, ca
să amintim numai cîteva dintre cele mai impor-
tante (vezi pl. XXVIII-XXIX). Aceeaşi formă
se întîlneşte şi în necropolele contemporane, ca
de ex. în cea de la Ghenâ~Y..
Dar, vasul cu profil aproape drept, ori deja
modificat, nu este caracteristic sau specific pen-
..
tru Transilvania, el se găseşte din plin în toate ~· ..
aşezările daco-getice contemporane sau în ne-
cropolele corespunzătoare. Aşa de ex. în aşeza­
rea de la Lunea Ciurei, deja amintită, asemenea
vase sînt numeroase şi s-au găsit împreună cu
-------~ .. --:
amfore greceşti rhodiene stampilate. Dintre - - - - 0,095' - - - .

stampilele descoperite în campania 1954 la 4

Lunea Ciurei două poartă nume de preoţi, din-
tre care unul a ocupat funcţii între anii 220 şi
180 î.e.n., iar cel de al doilea între 200 şi 190
î.e.n.335. Deci, a doua jumătate a sec. III î.e.n. şi
începutul secolului următor. Aceeaşi formă o in-
tilnim şi în alte aşezări din Moldova care apar-
ţin fazei II1 , ca de ex. în cea de la Cucorăni,
r. Botoşani336, sau în cea de la Iaşi-Şorogari337.
Vasul cu profil aproape drept se întîlneşte in
aşezările de sec. III-II î.e.n. din Slovacia ca de
ex. în cea de la Libkovice, r. Teplice338. In aşe­
zarea amintită, ca şi în cele din Transilvania,
vasul cu profil aproape drept sau pe cale de
formare in vasul de tip borcan constituie forma
ceramică cea mai frecventă. In afară de forma
propriu-zisă trebuie să subliniem că şi omamen-
tarea este aşa de izbitor de asemănătoare încît
merge pînă la identitate absolută cu cea a va-
sului în discuţie din Transilvania.
Aşezarea de la Libkovice a fost datată în sec.
III i.e.n. pînă la inceputul sec. II. Mai trebuie
amintită apoi, tot din Slovacia necropola de in-
www.cimec.ro
~'ig. 38. - Vase cu profil aproape drept de la Crăsani.
mică de tipul celei de la Lukaşovka este mare
în teritoriul dintre Prut şi Nistru339.
Vasul cu profil aproape drept, ori cel deja cu
profil modificat, este din plin reprezentat în aşe­
zarea de la Piscul Crăsani (fig. 38) găsit in stra-
tul cel mai vechi340. El constituie o formă frec-
ventă şi în aşezarea de la Poiana, în nivelul II 341 .
Mai putem apoi aminti prezenţa vasului cu
profil aproape drept în cadrul necropolei de
la Murighio!3'~ 2 .
Aşadar, vasul cu profil aproape drept sau cu
profilul deja modificat constituie una dintre for-
mele principale ale daco-geţilor prezentă atît in
aşezări cît şi in necropole.
Pe lîngă vasul cu profil aproape drept obiş­
nuit care continuă tipul II din faza precedentă
trebuie să spunem că în faza II1 se mai menţine
şi tipul I care se caracterizează prin gura strîm-
tată şi corpul mult arcuit. Această formă derivă,
după cum am arătat, din vasele protodacice cu
 FORME, ANALOGII ŞI DATARE io§

profil aproape drept, deşi se aseamănă mult cu forme este păstrarea,

vasul în formă de clopot.
Spuneam atunci cînd am discutat evoluţia
ulterioară a acestei forme că din ea va lua
naştere vasul de tip borcan, sau oala simplă
cu corp globular. După toate aparenţele vasul
acum în discuţie va dispare pe parcursul fazei
II2 . Este sigur că în faza clasică nu-l mai în-
tîlnim.
Vase întru totul asemănătoare cu cele ale
tipului 1 din faza veche s-au găsit în necropola
de la Murighiol, unde coexistă alături cu forma
obişnuită343. Numărul exemplarelor de tip vechi
folosite ca urne funerare la Murighiol este
destul de mare şi ar pleda, poate, pentru un
început timpuriu al acestui cimitir.
O dovadă asupra datării vasului cu profil
deja modificat ne-o poate oferi exemplarul des-
coperit împreună cu tezaurul de la Surcea (pl.
XXXIII, 1)344 • El ne indică faza Ili.
sub o formă sau alta, a
proeminenţelor-apucători care şi-au pierdut uti-
litatea şi au rămas doar simple ornamente.
Din punct de vedere al tehnicii de executare
vasele aparţinînd acestui tip sînt din categoria
fină acoperite, în general, cu slip puternic lus-
truit, de culoare cenuşiu-intensă ori negru-în-
chisă, sau brună.
Din punct de vedere tipologie vasele derivate
din cele bitronconice protodacice se pot împărţi
în patru tipuri, luînd drept criteriu principal
forma profilului.
Tipul 1
In acest tip am încadrat vasele care prezintă
toate caracteristicile tipului II al vasului bi-
tronconic protodacic cu schimbări foarte pu~
ţine şi neesenţiale, ca de exemplu lipsa pro-

2. Vasul mare derivat din cel bitronconic

protodacic
Vasul mare derivat din cel bitronconic consti-
tuie una dintre formele bine reprezentate în
Transilvania pentru faza ni prin numeroase
exemplare descoperite în necropolele daco-cel-
tice de incinera~ie, cum sînt cele de la Dezmir,
Ciumeşti, Blaj etc. Această formă este eva-
luată fără nici o îndoială din vasele bitronco-
nice din faza 1 care le continuă pe cele proto-
dacice (vezi schema evolutivă fig. 1). Cele mai
multe exemplare, aşa cum spuneam, provin din
morminte de incineraţie în cadrul cărora au
fost folosite ca urne funerare. Acest fapt ar
indica o întrebuinţare ritual funerară. Că nu
poate fi vorba, nici de data aceasta, de aşa ceva
o dovedeşte un exemplar descoperit într-un
bordei de la Ciunneşti. Deci, vasul a avut şi o
utilitate practică în viaţa cotidiană, pe lîngă cea
ritual funerară. Date fiind dimensiunile mari
ale vaselor de acest fel putem presupune că
ele au fost folosite ca recipiente pentru provizii.
Vasele formei pe care o discutăm sînt, aşa
cum o arată denumirea, de dimensiuni mari,
măsurînd de la 30-40 cm pînă la 80 cm înăl­
ţime. Ele se caracterizează prin pierderea bi-
tronconicităţii care a dat naştere unui pîntec Fig. 39. Vase din necropolele celtice din Ungaria
şi Slovacia.
bombat. O altă caracteristică generală a acestei 1, 3, 5. Rozvagy. - 2. F6ldlak. - 4. Cejkov.
www.cimec.ro
110 FAZA A II-A, MIJLOCIE
eminenţelor superioare. Forma, tehnica de
lucru, dimensiunile sînt aceleaşi şi nu le vom
mai repeta.
Vasele de tip I reprezintă o prelungire mult
întîrziată a tipului II de vas bitronconic proto-
dacic şi coexistă cu tipurile următoare o vreme
oarecare. El nu este forma specifică sau carac-
teristică pentru faza mijlocie a ceramidi daco-
getice.
Un exemplar de vas aparţinînd tipului I cu-
noaştem din necropola celto-dacică de la Ciu-
meşti (vezi pl. XXX, 1) întrebuinţat ca urnă în
mormîntul nr. 35.
Tot în legătură cu tipul I trebuie să amin-
tim un alt vas descoperit în necropola de la
Rozvagy (fig. 39/1)345, care reprezintă tot o
formă întîrziată, corespunzînd prin toate ele-
mentele sale vasului bitronconic protodacic de
tip II.
Cît au supravieţuit aceste forme mult întîr-
ziate pe parcursul fazei II1 este foarte greu de
precizat. După toate probabilităţile ele nu de-
păşesc primul sfert al sec. III î.e.n. In cele
două necropole amintite, pe lîngă formele, cu
siguranţă mult întîrziate, întîlnim şi vase care
se încadrează perfect în evoluţia formei şi au
analogii numeroase. Sigur putem spune doar că
pe parcursul fazei II 2 asemenea forme au dis-
părut.
Tipul II
Tipul II îl constituie vasele cu corpul bombat
cu proeminenţe-apucători de dimensiuni, mai
mari sau mai mici, situate sub linia de maximă
rotunjime sau chiar pe această linie. Conturul
vaselor este de forma unui ovoid mult bombat
la mijloc.
Gura vaselor aparţinînd tipului pe care-1 dis-
cutăm este, de obicei largă, iar muchia buzei
tăiată drept, ori uşor rotunjită şi îngroşată. Nu
lipsesc nici exemplarele la care buza este deja
bine conturată şi răsfrîntă în exterior. In cadrul
tipului II se cunosc exemplare care, păstrînd
caracteristicile generale ale tipului, prezintă
anumite particularităţi, ca de exemplu un vas
descoperit în necropola de la Dezmir care are
gîtul înalt şi plasat oblic (vezi pl. XXXI, 1).
Acesta ar putea să fi derivat din tipul II al
fazei precedente, deşi linia corpului este mai
mult de forma unui oval prelung ceea ce ne face
www.cimec.ro
să-1 atribuim mai curînd tipului II decît tipu-
lui următor derivat cu siguranţă din tipul II
al fazei vechi. Altul, tot din această necropolă,
prezintă de asemenea un gît înalt plasat însă
drept (vezi pl. XXXII, 6), sau există exemplare
fără proeminenţele obişnuite (vezi pl. XXXII, 5).
In ce priveşte ornamentarea vaselor aparţi­
nînd tipului II, trebuie să spunem că acestea
au pe lîngă proeminenţele conice aplatizate de
bună tradiţie protodacică şi mici ornamente în
relief ca butoni rotunzi situaţi, de obicei, în
apropierea buzei (vezi pl. XXXI, 1, 4; XXXII,
1). In locul butonilor pomeniţi se întîlnesc une-
ori mici proeminenţe conice de aspectul celor
din treimea inferioară a vasului, însă de di-
mensiuni cu mult mai mici (vezi pl. XXXI, 3).
La unele exemplare butonii superiori sînt în-
locuiţi cu linii în relief de forma unor mari
virgule situate sub buză sau în imediata apro-
piere a acesteia (vezi pl. XXXI, 2; XXXII, 4).
Analogii foarte apropiate atît ca formă cît şi
ca ornamentare, la care se adaugă maniera de
confecţionare, pentru vasele aparţinînd tipu-
lui II din Transilvania, întîlnim în necropolele
de pe teritoriul Slovaciei sau în cîmpia dintre
Dunăre şi Tisa (vezi fig. 39)316.
In ce priveşte datarea vaselor derivate din
cele bitronconice protodacice, aparţinînd tipu-
lui II, ea ne este indicată de materiale celtice
împreună cu care au fost descoperite. Astfel,
un exemplar de culoare gălbuie la care se păs­
trează partea superioară şi fragmente din par-
tea inferioară a fost descoperit în bordeiul B
(campania 1962) al aşezării de la Ciumeşti (pl.
XXIX, 10). Aşezarea se datează pe 'baza fibule-
lor şi altor materiale celtice în secolul III-II
î.e.n. In acelaşi fel se datează şi necropola de
la Apahida de unde provine un alt exemplar
(pl. XXX, 2).
Necropola daco-celtică de la Dezmir, din care
ni se păstrează cele mai multe vase întregi de
acest t~p, datează de la începutul sec. III î.e.n.
la fel ca şi necropola de la Blaj, sau ca mor-
mîntul de la Hărman34 7. Necropolele din cîm-
pia dintre Tisa şi Dunăre cu ceramică întru-
totul asemănătoare celei din Transilvania au
fost datate în sec. IV-III î.e.n. 348. Cele din
Slovacia la începutul sec. III348a. Deci, este
vorba de toată durata fazei II1 . In faza II 2 va-
sul mare derivat din cel protodacic bitronconic
 FORME, ANALOGII
va dispare şi va fi înlocuit de tipul IV (vezi
în continuare pag. 111-112).
în legătură oarecum cu tipul II al formei
pe care o discutăm trebuie să menţionăm un
vas (vezi pl. XXX, 3) descoperit în necropola de
incineraţie celto-dacică de la Ciumeşti. El este
lucrat cu mîna şi a servit ca urnă funerară în
mormîntul nr. 5. Ca formă vasul iese cu totul
din cadrul vaselor daco-getice cunoscute pentru
această perioadă şi nu-i cunoaştem nici o ana-
logie apropiată. în primul rînd este mai scund,
apoi are gura foarte largă, iar corpul aproape
semisferic. După toate probabilităţile el imită
vasele celtice binecunoscute de această formă,
la care au fost adăugate patru proeminente co-
nice aplatizate de veche tradiţie hallstattiană
locală. Iată. deci, că ne găsim în prezenţa unei
imitaţii după model celtic lucrat şi ornamentat
în manieră proprie veche, de bună tradiţie
hallstattiană. Din toate cele arătate pînă acum
reiese că vasul mare de tip II este bine cu-
noscut în spaţiul intracarpatic locuit de daco-
geţi în secolele III-II î.e.n., atît în Transilvania
cît şi în afara ei.
Să vedem acum în ce măsură tipul II al va-
sului mare derivat din cel bitronconic proto-
dacic se cunoaşte în teritoriile extracarpatice.
El este bine reprezentat în staţiunea de la Zim-
nicea provenind din săpături vechi (vezi
fig. 40/1, 4-5). Din păcate asupra acestor vase
ne lipsesc precizările. Este foarte probabil ca
ele să fi fost folosite ca urne funerare într-o
necropolă contemporană cu cele celto-dacice
din Transilvania, pentru care pledează faptul că
se păstrează întregi ca şi cele din interiorul
arcului carpatic.
Un vas aparţinînd tipului II s-a descoperit
la Vaslui (fig. 40/2), iar altul provine din sta-
ţiunea de la Poiana (fig. 40/6). Din păcate şi
asupra acestora ne lipsesc precizările stratigra-
fice sau cronologice. Este însă, după părerea
noastră, în afară de orice îndoială, că ele apar-
ţin tipului II şi trebuie datate ca şi cele din
spaţiul intracarpatic în sec. III-II î.e.n.
Deci, tipul II al formei de vas în discuţie
poate fi considerat ca una dintre formele prin-
cipale ale ceramicii daco-getice, bine repre-
zentat prin numeroase exemplare întregi apar-
ţinînd primei etape a fazei mijlocii. Forma ca
atare începe în faza I şi va dispare, după toate
probabilităţile la sfîrşitul fazei IIl.
www.cimec.ro
ŞI DATARE 111
Tipul III
în acest tip am încadrat vasele care se deose-
besc de tipul precedent doar prin faptul că au
un gît înalt aproape cilindric (vezi fig. 40/3).
Ca atare le-am fi putut considera doar ca o
variantă a tipului II, dar faptul că din aceste
vase va lua naştere o formă nouă ne-a deter-
minat să le grupăm într-un tip aparte. Dato-
rită marei lor asemănări cu vasele tipului pre-
cedent renunţăm să mai repetăm datele în le-
gătură cu dimensiunile, tehnica de lucru etc.
Se pare că tipul III al vasului mare derivă,
sau mai bine zis, continuă pe cele de tip II din
faza veche. Fără să avem deplină siguranţă şi
sprijinindu-ne doar pe elementele care au stat
la baza datării tipului precedent considerăm că
tipul III se datează în faza II1 . Din el va lua
naştere începînd cu faza II 2 vasul cu gît cHin-
dric înalt care constituie o formă aparte şi o vom
discuta separat (vezi în continuare pag. 124).
Tipul IV
Spre deosebire de tipurile precedente vasele
pe care le-am grupat în tipul IV au conturul
mult mai svelt. Bitronconicitatea a dispărut
aproape cu totul constituind o formă interme-
diară între tipurile precedente şi vasul piri-
form.
La vasele aparţinînd tipului IV, pe lîngă ca-
racteristicile generale ale formei, constatăm
mutarea proeminenţelor conice aplatizate în
treimea superioară a vasului, sau totala lor dis-
pariţie.
în privinţa ornamentării socotim demn de
amintit un vas descoperit în aşezarea de la
Sf. Gheorghe (vezi pl. XXXIII, 3), care nu mai
are decît două proeminenţe-apucători de formă
patrulateră. În locul celor două proeminente
care lipsesc, întîlnim cîte un mic buton rotund,
încadrat în partea superioară de o linie în
relief, de aspectul celor întîlnite pe unele vase
ale Hpului I. Un alt exemplar descoperit la
Costeşti (vezi pl. LXXXVIII, 4) a pierdut deja
proeminenţele-apucători şi păstrează încă doar
patru butoni mici conici situaţi în treimea su-
perioară a vasului în apropierea buzei. Vasul
de la Costeşti încheie seria formelor interme-
diare dintre vasele bitronconice protodacice şi
Fig. 40. - Vase de tip II şi III.
1, 4, 5. Zimnicea. - 2. Vaslui. - 3, 6. Poiana.
www.cimec.ro
 FORME, ANALOG!l
cele piriforme lucrate cu mîna, sau transpuse
la roată.
Pentru vasul de la Costeşti o bună analogie
ne oferă un vas descoperit în aşezarea de la
Poiana (fig. 41).
Mai merită să fie amintit un vas deosebit
de interesant descoperit la Ighişul Nou (vezi
Fig. 41. - Vas de tip IV de la
Poiana.
pl. XXXII, 3), care este de dimensiuni mai mici
decît vasele aparţinînd acestui tip, dar are
aceeaşi formă. Vasul este lucrat la roată din
pastă nu prea fină în maniera celora de la Ciu-
meşti despre care am vorbit deja (vezi pag. 101).
El este prevăzut cu două tradiţionale proemi-
nenţe-apucători, deplasate spre buza vasului,
mai sus de jumătatea lui.
Vasul de la Ighişul Nou constituie, după pă­
rerea noastră, încă un indiciu despre lucrarea
la roată a ceramicii daco-getice în faza a II-a.
El ne face dovada că vasele derivate din cele
bitronconice protodacice sînt lucrate la roată
de către autohtonii geto-daci încă de timpuriu.
In ce priveşte datarea tipului IV trebuie să
spunem că, în momentul de faţă, elementele
www.cimec.ro
ŞI DATARE 113
sigure ne lipsesc. Singurul criteriu de datare
pe care-I posedăm este cel tipologie. Este evi-
dent că vasele aparţinînd tipului IV sînt ulte-
rioare celor de tip II şi anterioare sfîrşitului
sec. II, cînd întîlnim deja forma ajunsă la de-
plină maturitate cu alte caracteristici. Bazaţi
pe acest criteriu socotim că vasele aparţinînd
tipului IV se datează în sec. II î.e.n., poate,
numai în a doua jumătate a lui, sigur însă an-
terior sec. I. î.e.n. Existenţa scurtă a acestei
forme ceramice se poate explica prin însăşi
natura ei de formă intermediară. In legătură cu
aceasta trebuie să spunem că la fiecare formă
ceramică în faza a II-a se observă o evoluţie
infinit mai rapidă decît pe parcursul fazelor
anterioare. Transformările spre desăvîrşire se
fac acum repede. Evoluţia lor lentă a luat
sfîrşit.
3. Vase în formă de clopot
Am arătat
în capitolul precedent că vasul în
formă de clopot este o formă frecventă în faza
veche a ceramicii daco-getice. Tot atunci spu-
neam că după toate probabilităţile ea derivă
din vasele bitronconice protodacice, cu proto-
tipuri încă în Hallstatt-ul timpuriu. In faza
mijlocie se menţine încă o .vreme forma cu
toate caracteristicile pe care nu le mai înşirăm
(vezi pag. 70). Un exemplu în acest sens ne
este oferit de un vas-urnă din necropola de la
Apahida (pl. XXX, 4) datat în sec.III-II î.e.n.
Pe lîngă forma veche binecunoscută, acum
apare o alta substanţial deosebită. Vasul este
în continuare de dimensiuni mari şi lucrat în-
grijit cu mîna, cu slip puternic lustruit. Gura
continuă să fie largă dar buza este cu mult
mai profilată, decît în faza I şi răsfrîntă în ex-
terior. Din proeminenţe n-au mai rărrnas decît
două, care au urcat spre buză şi s-au transfor-
mat într-un fel de torţi. La unele exemplare,
pe lîngă cele două proeminenţe, mai există doi
butoni rotunzi situaţi pe aceeaşi linie ceea ce
ne indică că ei înlocuesc cea de a doua pereche
de proeminenţe-apucători de pe vasele proto-
dacice (vezi pl. XXX, 4). Dar, se cunosc exem-
plare care au numai două proeminenţe de ge-
nul unor torţi aplicate.
Exemplare aparţinînd acestei forme au fost
descoperite în aşezarea dacică de la Pecica
 FAZA A ti-A, MIJLOCIE
114
pentru care o bună analogie ne oferă un vas
descoperit la Bucureşti-Dămăroaia.
Se pune acum problema datării vasului in
formă de clopot în faza mijlocie. Forma veche
aparţine, probabil, numai fazei II1 pentru că
forma evaluată o întîlnim în nivelul dacic vechi
al aşezării de la Pecica. Pentru forma veche
datarea ne este oferită de exemplarul de la
Apahida. Forma nouă care reprezintă sfîrşitul
unui lung proces evolutiv apare cu toată sigu-
ranţa în sec. II î.e.n. Cînd anume pe parcursul
lui, deocamdată nu putem preciza. Este foarte
probabil ca forma evoluată să fi luat naştere
la mijlocul sec. II î.e.n., sau chiar cu ceva mai
devreme, iar forma veche să mai fi coexistat un
timp cu cea nou construită.
4. Străchini
Dacă în necropole forma cea mai obişnuită
este cea de urnă derivată din vasele bitron-
conice protodacice, în schimb, în cadrul aşe­
zărilor forma cea mai frecventă o constituie
strachina. Numărul mare al exemplarelor în-
tregi sau a fragmentelor de străchini descope-
rite în toate aşezările cercetate pînă acum se
explică prin utilizarea ei. Ea nu lipseşte nici
din morminte.
De data aceasta nu mai sîntem obligaţi să
facem consideraţiile generale asupra formei,
pentru că ele corespund întru totul celor din
faza precedentă.
Din punct de vedere tipologie străchinile
aparţinînd fazei a doua se pot grupa în trei
tipuri principale şi anume: străchini cu buza
îndoită pe care le-am grupat în tipul I, apoi
străchini cu contur rotunjit, cu aspect de bol,
alcătuind tipul II şi în sfîrşit străchini cu buza
răsfrîntă în ;exterior clasate în tipul III.
Toate cele trei tipuri stabilite nu sînt altceva
decit continuarea, puţin sau de loc schimbată,
a celor trei tipuri de străchini din faza I.
Tipul 1
Străchinile aparţinînd acestui tip le continuă
nemodificat pe cele ale tipului corespunzător
din faza veche, ceea ce ne scuteşte de descrieri.
Ele pot fi mai înalte, sau mai scunde.
Străchinile de tip I sînt foarte frecvente în
toate aşezările Latene mijlocii din Transilva-
www.cimec.ro
nia, ca de exemplu în cea de la Ciumeşti (vezi
pl. XXV, 1, 4, 9), în cea de la Moreşti, ori în
aşezarea recent descoperită de la Cicir.
Tot aşa de frecvente sînt străchinile şi în
toate celelalte aşezări daco-getice contempo-
rane. Înainte de a cita cîteva exemple pentru
a ilustra afirmaţia de adineaori trebuie spus
că, spre deosebire de faza veche, în faza mij-
locie a ceramicii daco-getice începe îngroşarea
şi formarea gurii străchinilor reprezentînd fi-
nalizarea tipului după un lung proces evolutiv
asupra căruia nu mai insistăm. Apariţia for-
mei noi se întîmplă încă pe parcursul fazei 111
şi se va dezvolta din ce în ce mai mult în sub-
faza următoare. O dovadă în acest sens o consti-
tuie un exemplar fragmentar din · aşezarea
ciumeşteană (pl. XXV, 4).
Spuneam că străchinile de tip I sînt foarte
frecvente în toate staţiunile daco-getice. Ele
sînt bine reprezentate în aşezarea de la Libko-
vice3t.9, sau în mormîntul de la Cejkov35o, ori în
necropola de la Michalovce350a, toate în Slova-
cia, în cea de la Lunea Ciurei351, fără să mai
vorbim de marile aşezări, ca cea de la Poiana
(vezi fig. 42).
Tipul I de strachină aparţine mai cu seamă
fazei II1 şi coexistă o vreme cu tipul finalizat
apărut probabil pe parcursul fazei amintite.
Tipul II
Tipul II al străchinilor daco-getice din faza
mijlocie corespunde celor notate la fel pentru
faza I. Menţionăm că se păstrează încă şi pro-
eminenţele conice de dimensiuni mici pe care
le-am întîlnit frecvent la străchinile aparţinînd
fazei I. Străchinile au contur elegant, denotă
multă îndemînare şi precizie, chiar lucrate fiind
cu mîna.
în legătură directă cu acest tip trebuie să
discutăm o strachină folosită drept capac de
urnă în mormîntul de incineraţie de la Hăr­
man (vezi pl. XXXIV, 8). Strachina de la Hăr­
man are muchia buzei îngroşată şi puţin răs­
frîntă, atît în exterior cît şi în interior. Deşi
este lucrată cu mîna ea are o formă elegantă,
are multă siguranţă în profil şi trădează in-
fluenţa ceramicii celtice în cadrul căreia buzele
străchinilor sînt îngroşate în maniera celeia de
care ne ocupăm. Străchinile celtice lucrate cu
roata în tehnica bine cunoscută au acelaşi pro-
 FO!l.ME, ANALOGII ŞI DATARE 115

Q CJO 0

Fig. 42. - Străchini de tip 1-III.

1-4, 7, 9, 10, Poiana. - 5, 6. Cejkov (Slovacia). - 8. Murighiol. - Il. Piscul Crăsani.

www.cimec.ro
116 FAZA A II-A, MIJLOtle
fil. Asemenea străchini sînt nelipsite în necro-
polele celtice transilvănene şi au fost descope-
rite numeroase fragmente aparţinînd unor ase-
menea vase in aşezările autohtone din faza II1
cum sint cele de la: Moreşti, Sebeş, Mediaş,
Ciumeşti etc.
Fenomenul de imitare a străchinilor celtice
a putut fi bine surprins in aşezarea de la Ciu-
meşti unde in manieră proprie, cu tehnica veche
hallstattiană se imită străchinile celtice, uneori
căutînd să se redea şi anumite detalii, ca de
exemplu o mică şănţuire sub buza îngroşată şi
rotunjită (vezi pl. XXV, 7).
Tot în aşezarea de la Ciumeşti s-a putut sur-
prinde transpunerea la roată făcută de către
autohtoni a unei străchini de tip IL Şi in sfîrşit,
o ultimă constatare făcută tot in aşezarea ciu-
meşteană şi anurrne că unele străchini aparţi­
nînd tipului II au muchia buzei îngroşată şi
faţetată în interior (pl. XXXV, 6).
Străchinile de tip II sint cunoscute, fără să
fie prea numeroase şi in aşezările daco-getice
din afara arcului carpatic, ca de exemplu in aşe­
zarea de la Poiana (fig. 42).
Precizări asupra datării tipului II de
strachină nu putem face.
Tipul III
Ti pul III din faza a doua a ceramicii daco-
getice corespunde celui din faza veche. Străchi­
nile aparţinînd acestui tip sint foarte nume-
roase in faza II1 constituind una dintre formele
de bază ale străchinilor. Pe parcursul fazei urmă­
toare ele vor fi din ce în ce mai puţine. Străchi­
nile din faza II1 nu sînt altceva decit perpe-
tuarea, de obicei, nemodificată a variantelor 1
şi 3 din tipul III al fazei precedente.
Străchinile cu baza răsfrîntă in ·exterior apar-
ţin ceramicii fine şi prezintă o gamă foarte
variată de forme (vezi pl. XXVI). Cele mai
multe străchini din această variantă au două,
sau mai multe faţete pe suprafaţa buzei, fără
să lipsească însă -exemplarele cu buza răsfrintă,
ori aşezată oblic, dar fără faţete. Unele exem-
plare mai păstrează încă tradiţionalele proemi-
nenţe hallstattiene.
In legătură cu acest tip trebuie să discutăm
o formă de strachină descoperită in necropola
de incineraţie daco-celtică de la Ciumeşti.
Strachina despre care vorbim a fost descope-
www.cimec.ro
rită in două exemplare folosite drept capace
pentru urnele mormintelor 5 şi 35. Ele sint de
dimensiuni mari, măsurînd 40-47 cm diame-
tru! gurii şi 14-15 cm înălţime. Şi ca o altă
trăsătură specifică, cele două străchini au pe su-
prafaţa buzei caneluri ver-ticale paralele. Stră­
chinile de la Ciumeşti au fost lucrate cu mina şi
acoperite cu slip lustruit (vezi pl. XXXIV, 5, 10).
Străchini de formă cu totul asemănătoare
prevăzute cu caneluri se cunosc in ceramica
protodacică352. Deci, străchinile de la Ciumeşti
ar reprezenta continuarea întîrziată a acestora.
Nu putem însă trece peste faptul că in eera-
mica celtică se cunosc străchini de mari di:men-
siuni care au gitul profilat şi buza mult eva-
zată, iar corpul este rotunjit353. Toate acestea
ne fac să nu excludem posibilitatea imitării unui
model celtic căruia i-au fost adăugate canelu-
rile tradiţionale. O asemenea posibilitate este
sprijinită şi de faptul că tocmai una dintre
urnele la care s-a folosit drept capac o strachi-
nă de acest fel, imită şi ea in manieră proprie
daco-getică un vas celtic. Deocamdată, nu cu-
noaştem decit cele două străchini din necropola
ciumeşteană, ceea ce ar constitui încă o dovadă
a imitării de care vorbeam. Rezolvarea proble-
mei originilor străchinilor mari cu buza larg
evazată in unul dintre cele două sensuri nu va
putea fi dată decit de cercetările viitoare. Dacă
se va dovedi că asemenea străchini există în
număr relativ 1mare şi pe parcursul fazei I şi
apoi in aşezările fazei a II-a atunci se va ex-
clude posibilitatea imitării unui model celtic.
Pînă atunci însă ambele ipoteze trebuie avute
în vedere.
Tipul III al străchinilor este din plin repre-
zentat în aşezările daco-getice, sau in necropo-
lele din spaţiul extracarpatic. Pe lîngă cele
spuse in legătură cu aceeaşi formă a fazei I,
mai putem adăuga că in aşezarea de la Lunea
Ciurei se întîlnesc atit străchini cu buza răs­
frintă şi aşezată oblic, cît şi străchini cu buza
faţetată.
Aşadar, străchinile cu buza răsfrintă în exte-
rior, cu sau fără faţete, sint bine cunoscute in
faza mijlocie a ceramicii daco-getice. Străchi­
nile prevăzute cu faţete se opresc, după cit se
pare, pe parcursul fazei II1o iar celelalte con-
tinuă şi in faza II 2 iar in faza clasică se vor
transpune şi la roată coexistind împreună cu
cele derivate din tipul I.
 FORME, ANALOGII ŞI DATARE 117

exemplar intreg ori unul care să poată fi re-

5. Ceaşca cu toartă supraînălţată constituit cu destulă siguranţă. Pe baza frag-
mentelor descoperite putem presupune doar că
Ceştile cu toarta supraînălţată, bine cunoscute tipul intermediar continuă şi în faza II 2 dar,
din faza protodacică şi întîlnite în faza I a ce- fiind vorba de un vas cu o construcţie extrem
ramicii daco-getice, se menţin şi în faza II1 . Do-
vada în acest sens ne este oferită de exempla-
rele descoperite în necropola de la Ghenci şi
în cea de la Sanislău (vezi pl. XXXVII, 4, 8).
Aici s-au găsit ceşti cu toarta supraînălţată care
nu se deosebesc cu nimic faţă de cele aparţi­
nînd variantei II a tipului I protodacic; de
Fig. 43. - Ceşti de la Kosd (Ungaria).
aceea nu le vom mai descrie (vezi pag. 43).
In necropola de la Ghenci sau în cea de la
de simplă este greu să precizăm, în stadiul ac-
Ciumeşti s-au descoperit şi ceşti aparţinînd
tual al cercetărilor, dacă ceaşca dacică pe de-
tipului II protodacic, de asemenea aproape fără
plin formată apare deja în faza II 2 sau numai
nici o deosebire. Ele mai păstrează încă canelu-
în faza clasică a ceramicii daco-getice. Un lucru
rile verticale de pe corp şi toarta supraînălţată
însă rămîne sigur şi anume că în faza IIi lip-
(vezi pag. 47).
seşte încă ceaşca dacică propriu-zisă şi că
Pe lîngă ceştile cu profil rotunjit, în faza a
există în această perioadă
un tip intermediar
II-a, a ceramicii daco-getice se întîlnesc şi ceş­
între ceaşca hallstattiană şi cea dacică din faza
tile cu profil oblic corespunzind variantei Ii a
clasică fără a avea însă deosebiri prea mari.
ceştilor protodacice.
Din cele arătate reiese că în faza II1 se mai
Transformarea ceştii hallstattiene cu toa1"'ta
menţin încă ceştile de tip protodacic cu deose-
supraînălţată în bine cunoscuta ceaşcă dacică
biri foarte mici, sau neschimbate şi că încă
din faza clasică începe abia în faza Ili. Un
ceaşca dacică nu este pe deplin constituită. In
exemplu de transformare, mai bine zis, o verigă
faza II 2 toate acestea dispar şi vor fi înlocuite
de legătură în lanţul evolutiv al acestei forme,
de cănile, sau ceştile, binecunoscute în faza
a fost descoperit în aşezarea de la Ciumeşti.
clasică. Trebuie menţionat că marea majoritate
In bordeiul B (campania 1962) s-a găsit o
a acestora au apărut încă în faza veche.
ceaşcă cu toarta uşor supraînălţată care pre-
zintă deja caracteristicile esenţiale ale ceştii din
faza clasică (vezi pl. XXXVII, 5). In legătură 6. Cana cu o toartă
cu această formă intermediară care lipsea pînă
acum din evoluţia ceştii dacice355, trebuie să Cănile cu o toartă
constituie una dintre for-
amintim o ceaşcă descoperită în necropola de mele de bază ale ceramicii daco-getice din faza
la Ghenci (vezi pl. XXXVII, 10) care în locul mijlocie. Ele se întîlnesc, atît în necropole cît
torţii are o proeminenţă-apucătoare de tipul şi în aşezări. Dar nu numai că sînt o formă de
celor bine cunoscute la vasele bitronconice din bază, se cuvine menţionat şi poate subliniat
faza protodacică. O analogie foarte apropiată faptul că ele constituie una dintre formele ce-
pentru ceaşca de la Ghenci întîlnim în desco- ramice specifice pentru daco-geţi. Cănile cu o
peririle de la Kosd (vezi fig. 43). Ceşti cu toarta toartă reprezintă în totalitatea lor continuarea,
supraînălţată se cunosc şi din necropola de la la început destul de puţin modificată, a cănilor
Michalovce355". cu toartă din faza I, derivate şi ele la rîndul
Tipul intermediar al ceştii dacice apărut în lor din cele protodacice. Cele mai multe dintre
faza IIi se va dezvolta în faza II2 şi va sfîrşi cănile cu o toartă se finalizează pe parcursul
prin apariţia în faza clasică a ceştii dacice. fazei a II-a. In afară de cele două tipuri cu-
Cum arată tipul intermediar din faza II 2 , sau noscute din faza precedentă acum apare un
dacă este vorba de ceaşca dacică propriu-zisă, tip nou, născut însă tot din cele vechi. In pri-
deocamdată, nu putem preciza, deoarece în ni- vinţa cronologiei trebuie să spunem încă înainte
velul corespunzător de la Pecica n-am găsit un de a trece la descrierea fiecărui tip în parte, că
www.cimec.ro
118 FAZA A II-A, MIJLOCIE
precizările sînt foarte greu de făcut. Excepţie
fac doar acele căni descoperite în necropolele
daco-celtice care reprezintă forme mult întîr-
ziate şi care cu siguranţă dispar pe parcursul
fazei II 2 . Pentru marea majoritate a exempla-
relor, nu se poate spune cărei etape ale fazei
mijlocii aparţin şi multe dintre ele nu pot fi
cu nimic deosebite de cele din faza veche. Aşa
că s-ar putea ca unele exemplare atribuite de
noi fazei mijlocii a ceramicii daco-getice să
aparţină de fapt fazei anterioare.
Clasificarea nenumăratelor exemplare de căni
cu o toartă care se cunosc astăzi comportă
destule dificultăţi. Un criteriu de grupare îl
poate constitui dimensiunea şi apoi cel mai im-
portant, după părerea noastră, profilul.
Din punct de vedere tipologie cănile aparţi­
nînd fazei a doua se pot împărţi în trei tipuri
principale. Pentru a nu complica prea mult
clasificările, sau mai bine zis pentru a nu le
încărca, am renunţat la a mai face variante,
deşi acestea există. Aşa de exemplu se pot
grupa în variante aparte cănile de pregnantă
factură mai veche care prezintă încă caneluri,
ori cănile cu ornamente pe, sau în apropierea
torţii şi încă altele. Toate acestea nu le-am
omis, dar fără să facem variante aparte le-am
menţionat în cadrul tipului respectiv.
In încheierea acestor consideraţii generale
asupra cănilor cu o toartă socotim necesar să
mai menţionăm că nu vom mai cita de fiecare
dată staţiunile din care provin, dat fiind fap-
tul că ele sînt numeroase, ci vom trimite la
planşa unde sînt ilustrate. Excepţie vor face
numai acelea care contribuie la clarificarea unor
probleme.
Tipul 1 (vezi pl. XXXVIII)
In acest prim tip am grupat cănile m1c1 sau
mijlocii, care au cîte o toartă supraînălţată şi
corpul bombat ori bitronconic. La unele exem-
plare unirea celor două trunchiuri de con se
face unghiular, iar la altele rotunjit, încît corpul
arată mai degrabă sferic decît bitronconic. Toate
cănile aparţinînd acestei variante au un gît,
mai lung sau mai scurt, iar muchia buzei este,
fie tăiată drept, fie uşor evazată. Gura vasului,
în general, este largă, caracteristică. proprie pen-
tru faza precedentă.
www.cimec.ro
In ce priveşte tehnica de confecţionare tre-
buie să spunem că marea majoritate a exem-
plarelor pe care le cunoaştem aparţin categoriei
fine, fără să lipsească însă nici exemplarele
neîngrijit lucrate.
Cănile de tip I corespund aproape total ce-
lor de tip II din faza precedentă păstrînd multe
dintre ele, caracteristica principală şi anume
deschiderea mare. Acestea sînt specifice pentru
faza II1 iar în faza II 2 gura cănilor s-a strîmtat,
iar buza este deja profilată. Şi iată că am enun-
ţat şi un criteriu de datare a cănilor de tip I.
Dintre exemplarele care ies din comun se cu-
vine să menţionăm o cană intrată în compune-
rea unui inventar funerar de la Ciumeşti. Ea
(pl. XXXVII, 13) păstrează încă caracteristici
foarte vechi constituind, probabil, ceea ce se
numeşte o piesă fosilă. Că ea totuşi aparţine
sec. III-II î.e.n. este dovedit de restul inven-
tarului funerar al mormîntului respectiv. Men-
ţionată trebuie şi o altă cană cu o toartă uşor
supraînălţată descoperită la Mediaş (vezi pl.
CLXV, 8)356. Forma cănii de la Mediaş este cea
obişnuit celtică, însă pasta nu prea fină şi stîn-
găcia execuţiei, în primul rînd a torţii deosebit
de masive, ne face să presupunem că ne găsim
în prezenţa unei noi imitaţii făcute de către
autohtonii geto-daci după modelele celtice. O
cană descoperită la Moreşti . (vezi pl. XXXVIII,
8), are toarta bogat ornamentată. Ea este pre-
văzută cu o canelură puternică ce îi împarte
suprafaţa în două şi se termină printr-un bu-
ton. La cele două extremităţi ale torţii se gă­
sesc cîte două mici proeminenţe conice, în ge-
nul celor care mărginesc torţile imitaţiilor după
lebes-urile greceşti. In ceramica celtică nu cu-
noaştem torţi de căni astfel ornamentate, de
aceea putem presupune că proeminenţele co-
nice ar putea reprezenta o influenţă grecească.
Proeminenţe în relief la baza torţii se întîl-
nesc şi la o cană din necropola celto-dacică de
la Apahida (vezi pl. XXXVIII, 7). Bune ana-
logii pentru cănile cu torţi ornamentate de la
Moreşti şi Apahida ne sînt oferite de exemplare
descoperite în aşezarea de la Poiana (vezi
fig. 44) sau o cană descoperită în necropola de
la MurighioP5 7.
După cît se pare, cănile ale căror torţi sînt
prevăzute cu ornamente în relief sînt speci-
fice numai pentru faza II1 , fără să mai con-
tinue în faza II 2.
 FORME, ANALOGII
Căni de tip I au fost descoperite în toate
staţiunile daco-getice. Ele sînt foarte nume-
roase la Poiana (fig. 45), se întîlnesc apoi în
necropola de la Teliţa (fig. 46)358 şi în alte
părţi. Acelaşi tip de cană îl găsim în necro-
polele din Slovacia359 sau în cele descoperite
între Dunăre şi Tisa3Go.
Fig. 44. - Căni cu
Aşadar, cănile cu o toartă
de tip I sînt bine
cunoscute în staţiunile daco-getice cu cerami-
că din faza a II-a. Unele dintre ele se opresc
în faza II 1, iar altele continuă şi în faza II 2 .
Tipul II (pl. XLIX, 3-4; L, 2-4; LI, 6-7;
LV, 7).
În acest tip am grupat cănile, de data aceasta,
mari, sau mijlocii, de formă bitronconică carac-
terizate prin dimensiunea mai mare şi mai
alungită a trunchiului de con superior. Aceste
căni sînt acoperite, de obicei, cu un slip puternic
www.cimec.ro
ŞI DATARE 119
lustruit de aspect metalic, iar toarta, la multe
exemplare, este uşor supraînălţată şi ornamen-
tată fie cu cîteva caneluri adînci paralele, care
dau aspectul unor nodozităţi, fie printr-o bandă
torsionată. În privinţa torţii trebuie să remar-
căm că unele exemplare au toarta pornind din
buză şi doar în cazuri excepţionale de sub
toartă ornamentată de la Poiana.
aceasta. La toate cănile aparţinînd tipului în
discuţie toarta se uneşte cu vasul pe trunchiul
de con superior. Muchia buzei este rotunjită
şi uşor răsfrîntă în exterior.
La elementele înşirate, trebuie să adăugăm o
păstrare riguroasă a proporţiilor în arhitectura
vasului care dă o eleganţă deosebită acestei
forme. Este fără îndoială că tipul II al cănilor
bitronconice constituia o piesă de lux, făcută,
mai ales, pe seama aristocraţiei.
Cana aparţinînd tipului II este prezentă în
toate aşezările daco-getice cercetate pină acum,
constituind una dintre cele mai caracteristice,
120 FAZA A Il-A, MIJLOCIE

Fi~- 45. - .Căni de tip I descoperite la Poiaqa,

www.cimec.ro
 FORME, ANALOGII ŞI DATARE 121

dentă, reprezentată prin toate formele. Pe de

altă parte însă, în nivelul superior care co-
respunde fazei clasice, fragmentele ceramice
fine sau vasele întregi lucrate cu mîna, sînt
extrem de rare.
In aşezarea de la Poiana s-a putut preciza
şi mai bine acest fapt, ~n sensul că ceramica
fină lucrată cu mîna din nivelul Poiana II1
cedează locul, din ce în ce, ceramicii cenuşii
lucrate la roată în nivelul Poiana II 2 şi sfîrşeş­
te prin a dispare în straturile Poiana III- -IV363.
In sprijinul datării în sec. II î.e.n. a cănilor
Fig. 46. - Cănidescoperite în necropola
de la Teliţa. cu o toartă aparţinînd tipului Il vine un vas
descoperit la Răduleşti (vezi Catalogul p. 271)
tipice şi larg răspîndite forme ceramice. Ast- în care era ascuns un tezaur de monede
fel o întîlnim în aşezarea de la Piscul Cră­ dacice de tip hunedorean pe care Octavian
sanP61, în aşezarea de la Popeşti (vezi fig. 47) sau Floca364 îl datează în jurul anului 100 î.e.n.,
în aşezarea de la Poiana362, ca să amintim doar
cîteva dintre cele mai importante staţiuni daco-
getice cercetate pînă acum din afara arcului
carpatic. In ce priveşte Transilvania, de ase-
menea tipul II al cănii bitronconice este pre-
zent în toate staţiunile cercetate, ca de exem-
plu în cele de la: Sighişoara, Pecica, Sf. Gheor-
ghe, Sebeş etc.
In ce priveşte originile acestei forme cera-
mice este, după părerea noastră, în afara
oricărei îndoieli că ea continuă cănile bitron-
conice din faza 1, uneori chiar fără nici o mo-
dificare. Dacă acest lucru este uşor de sta-
bilit, în schimb precizările cronologice mai
restrînse sînt dificil de făcut. La îndemînă nu
avem decît criteriul tipologie. După acesta
putem presupune că tipul II al cănii cu o
toartă aparţine fazei 111 şi că el a mai putut
doar exista paralel, un timp oarecare, cu tipul
III căruia ia dat naştere. In ce măsură ipo-
teza noastră este, sau nu, valabilă o vor do-
vedi cercetările viitoare.
In faza clasică a ceramicii daco-getice atît
tipul 1 cît şi tipul II vor fi înlocuite de
Fig. 47. - Cană de tip II de la Popeşti.
către cănile lucrate la roată. Această înlocuire
nu se face, bineînţeles, deodată. Insă, ceramica
fină lucrată cu mîna în faza clasică este foarte sau poate în primele decenii ale secolului ur-
rară. Că este aşa s-a putut stabili stratigrafic mător. Datarea propusă de către Oct. Floca
în aşezarea de la Pecica unde în nivelul vechi, este prea tîrzie. Monedele din tezaurul de la
corespunzînd fazei II 2 a ceramicii daco-getice, Răduleşti se datează în sec. Il î.e.n. şi nu trec
~eramica fi11ă lucrat~ cu. mîna este fqa,rt~ abu:q- î:q sec, P65 ,

www.cimec.ro
122
Tipul Ill
In acest tip am grupat cănile bitronconice
cu o toartă caracterizate prin transformarea
trunchiului de con superior într-un cilindru.
Pe lîngă aceasta, cănilor aparţinînd tipului III
le sînt proprii buza lăţită şi răsfrîntă în exte-
rior precum şi fundul scobit, în genul unui
mic picior foarte asemănător vaselor lucrate
la roată. Toarta, de obicei, este uşor supraînăl­
ţată şi porneşte din buza cănii, terminîndu-se
la unirea bazei celor două trunchiuri de con.
Uneori toarta este modelată în torsadă.
Din punct de vedere al tehnicii de confec-
ţionare, cănile aparţinînd tipului III sînt, î_n
general, lucrate cu mîna din pastă fină, consti-
tuind şi ele, foarte probabil, piese de lux. Exis-
tă şi exemplare lucrate la roată. (Vezi fig. 48).
Fig. 48. - Căni de tip III.
1, 3, 4. Popeşti. - 2. Zimnicea.
www.cimec.ro
FAZA A II-A, MIJLOCIE
Tipul III a luat naştere, după părerea noastră,
aşa cum am mai spus, din tipul precedent re-
prezentînd o evoluţie şi o perfecţionare a aces-
tuia. Cana de tip III nu are analogii nici în
ceramica grecească nici în cea celtică din cadrul
cărora lipsesc asemenea forme36 6. De aceea,
socotim că tipul III al cănilor bitronconice cu
o toartă, constituie o formă ceramică locală
care va da naştere, în faza clasică, minunate-
lor căni de lux, cu o toartă lucrate cu roata.
Căni aparţinînd acestui tip au fost desco-
perite în toate aşezările daco-getice mai mari,
cercetate pînă acum, ca de ex. în cea de la
Sighişoara (vezi pl. XLIX, 1; CXXXIV, 4), Pe-
cica (vezi pl. XLIX, 2), Zimnicea (vezi fig. 48,
2), Popeşti (vezi fig. 48, 1, 3-4), Poiana (fig.
49)367 sau Piscul Crăsani368. La toate acestea tre-
buie să adăugăm minunatele exemplare des-
coperite la Ciolăneştii din Deal, (vezi fig. 50, 4,
6). Vasele de la CiolănG!ştii din Deal au fost
descoperite întîmplător în anul 1910. Cercetă­
rile recente făcute la locul descoperirii au do-
vedit că ele provin dintr-u-n mare puţ de lemn
în care au fost arun'Cate ri-tual, impreună cu
podoabe. S-a dovedit apoi că această fîntînă
rituală a funcţionat un timp mai îndelungat.
Aşa se explică faptul că cele mai mu!J.te vase
de la Ciolăneştii din Deal s-au păstrat întregi,
sau aproape întrcgi3 69 . _
Fiind vorba de piese de lUx, numărul exem-
plarelor aparţinînd cănilor cu o toartă, grupate
de noi în tipul III, nu este exagerat de mare
deşi, după cum am arătat, ele nu lipsesc din
nici-o aşezare daco-getică mai importantă cer-
cetată pînă acum.
Fig. 49. - Căni de la Poiana (tip III).
Fig. 50. - Vase de la Ciolăneştii din Deal (din fîntîna rituală).

www.cimec.ro
124 FAZA A 11-A, MIJLOCIE
Din punct de vedere cronologic cănile apar-
ţinînd tipului III apar, foarte probabil, numai
în faza II2 şi vor dispare în faza clasică, cînd
sînt înlocuite cu splendidele căni cenuşii lucra-
te la roată, derivate, foarte probabil, din forma
pe care o discutăm. O dovadă în acest sens o
constituie faptul că în aşezările dacice din Mun-
ţii Orăştiei lipsesc cănile aparţinînd tipului III.
Fără să fie în legătură directă cu tipul III
trebuie să discutăm totuşi problema cănilor,
mai mult sau mai puţin, bitronconice cu o toar-
tă supraînălţată, lucrate la roată din pastă ce-
nuşie fină. Caracteristic pentru această formă
este egalitatea celor două trunchiuri de con,
gura destul de largă a vasului şi existenţa unui
picior foarte scurt. Asemenea căni se întîlnesc
frecvent pe teritoriul de azi al R. P. Bulgaria
în necropolele tumulare de incineraţie, înce-
pînd cu secolul VI, dar mai cu seamă din sec.
V-IV î.e.n.3 70.
Aceeaşi formă o întîlnim lucrată tot la roată
din pastă cenuşie la celţi37 1 . Ea nu lipseşte nici
din descoperirile făcute pe teritoriul patriei
noastre, ca de exemplu în aşezarea de la Zim-
nicea (vezi fig. 51), sau în necropola celtică
de la Mediaş 3 72. In ce priveşte originile acestei
forme ea pare să reprezinte o imitare a vase-
lor greceşti ceea ce ar explica existenţa ace-
leiaşi forme atît la tracii meridionali cît şi la
celţi. Este ştiut faptul că ceramica celtică, în
ansamblul ei, nu este altceva decit o imitare a
vaselor de metal sau de lut din lumea greco-
romană373.
Spre deosebire de celţi sau de traci, geto-dacii
nu preiau forma de cană cu o toartă supra-
înălţată de care vorbim ci îşi transpun la roa-
tă cana cu o toartă proprie, aparţinînd tipului
III din clasificarea noastră.
Aşadar, cănile bitronconice cu o toartă supra-
înălţată de tipul celei de la Zimnicea consti-
tuie pentru teritoriile noastre o marfă de im-
port venită, probabil, din lumea grecească sau
sud-tracică, în nici un caz asemenea căni n-au
fost lucrate de către autohtonii geto-daci şi
ele nu intră în repertoriul formelor ceramice
daco-getice nici în fazele următoare.
In legătură cu cănile greceşti trebuie să
amintim cănile mici, sau în cazuri rare, de di-
mensiuni mijlocii, care au suprafaţa acoperită
cu un slip negru puternic lustruit. In privinţa
formei, cănile la care ne referim au corpul ro-
www.cimec.ro
tunjit, gîtul destul de înalt şi toarta foarte uşor
supraînălţată. Caracteristica lor principală ră­
mîne culoarea neagră şi slipul lustruit cu stră­
luciri metalice. Căni de acest fel cunoaştem de
la Poiana (vezi fig. 52), din necropola de la
Galaţii Bistriţei (vezi pl. XXXVII, 12), sau
din cea de la Murighiol374. Un exemplar foarte
asemănător cu cele trei căni ale noastre desco-
perit la Seuthopolis a fost publicat de către
M. Cicicova. Despre acest tip de vas autoarea
presupune că reprezintă imitarea unei oinochoe
greceşti375. Este foarte posibil ca ea să aibă
dreptate, deşi căni de această formă, chiar dacă
nu exacte se cunosc încă din faza I a ceramicii
daco-getice. Faptul că toate exemplarele pe
care le cunoaştem au slipul acela foarte lustruit,
de care vorbeam, pledează pentru imitarea
unei oinochoe greceşti care are firnis negru
strălucitor.
După cum ne indică
exemplarul de la Gala-
ţii Bistriţei, cănile în discuţie par să aparţină
fazei II 1 . Pentru o imitaţie după model străin
pledează şi numărul mic al exemplarelor cu-
noscute.
7. V as cu gît cilindric înalt
(pl. XXXIX)
Pe lîngă cănile de lux bitronconice cu gîtul
cilindric prevăzute cu o toartă, în aşezările
geto-dacice s-au descoperit şi vase de aceeaşi
formă, însă lipsite de toartă, lucrate cu mîna
deosebit de îngrijit, din pastă fină. Aceste vase
constituie şi ele, fără îndoială, piese de lux. In
loc de toartă ulcioarele aparţinînd acestei forme
ceramice au cîte două proeminente, fie conice,
fie aplatizate, situate pe trunchiul de con su-
perior aşezate cu vîrful în sus. Unele dintre
proeminenţe sînt perforate şi au aspectul unor
m1c1 urechiuşe, sau se prezintă ca nişte mici
torţi aplicate, fără a avea însă utilitate prac-
tică.
In ce priveşte culoarea acestei forme ea poate
fi cenuşie, neagră sau brună, de obicei va-
sele sînt acoperite cu un slip puternic lustruit.
Prin proporţiile armonioase şi maniera de
confecţionare deosebit de îngrijită, ulcioarele
cu gîtul cilindric constituie piese deosebit de
frumoase şi de elegante. Ca, în general, toate
vasele de lux şi ulcioarele cu gît cilindric nu
sînt prea numeroase.
 FORME, ANALOGII ŞI DATARE 125

Vase cu gît cilindric înalt au fost descoperite în

Transilvania, de ex. la Sighişoara şi la Mediaş. In
afara Carpaţilor, de pe teritoriul de odinioară
al Daciei, se cunosc asemenea vase provenite
din aşezarea de la Poiana (vezi fig. 53), apoi
de la Ciolăneşti (vezi fig. 50, 8, 9), sau din ~e­
zarea de la Piscul Crăsani376.
Pe lîngă exemplarele lucrate cu mîna există
şi vase aparţinînd acestei forme transpuse la
roată, ca de exemplu unul dintre cele desco-
perite la Ciolăneşti (fig. 58, 8). Vasul pomenit
de la Ciolăneşti este ornamentat cu frumoase
motive lustruite.

Fig. 51. - Cană cenuşie de la

Zimnicea.

In privinţa originilor acestei forme, după

părerea noastră, ele reprezintă sfîrşitul uneia
dintre liniile de evoluţie ale vasului mare bi-
tronconic, evoluţie începută cel puţin de la
sfîrşitul epocii bronzului. tn ce priveşte ante-
cedenţa apropiată a vasului cu gît cilindric,
înalt o găsim în tipul III al vasului mare, tot
în cadrul ceraanicii daco-getice din faza mij-
locie. Faptul că o asemenea formă lipseşte din
repertoriul ceramicii greceşti sau celtice, con:..
stituie o dovadă că ne găsim în faţa unei for-
me specifice şi proprie geto-dacilor, constituind
un argument în favorul evoluţiei de care vor-
beam.

Fig. 53. - Vas cu git cilindric de la Poiana.

Trebuie să spunem că transpunerea la roa-

tă a acestei forme este, după cîte ştim astăzi,
rară şi că predomină exemplarele lucrate cu
mîna, deosebit de îngrijit, din pastă fină. La
exemplarele citate mai sus trebuie să mai
adăugăm un vas aparţinînd acestei forme pă­
strat în Mz. Tg. Mureş provenit din colecţia
A. Filimon (inv. nr. 3087). El este lucrat la
roată din pastă fină, iar în locul proeminente-
lor obişnuite are două linii în relief, de aspectul
unor mici torţi aplicate. Locul de descoperire
al acestui vas este indicat vag, în registrul de
inventar al Mz. din Tg. Mureş; se indică: Te-
Fig. 52. - Cană de la Poiana. leorman (vezi fig. 54).

www.cimec.ro
126 FAZA A ii-A, MIJLOtiE
Datarea vasului cu gîtul cilindric, în stadiul
actual al cercetărilor, nu se poate face cu des-
tulă certitudine. Pare sigur că această formă
nu se întîlneşte în faza II1 a aşezărilor din
Transilvania şi după toate probabilităţile lip-
seşte în faza clasică. O dovadă a dispariţiei va-
Fig. 54. - Vas cu gît cilindric
(Teleorman).
sului bitronconic cu gît înalt cilindric în faza
clasică a ceramicii daco-getice ar constitui-o
faptul că în aşezările dacice din Munţii Orăş­
tiei forma lipseşte cu desăvîrşire. Nu ne mai
rămîne decît să spunem, cu rezerva cuvenită,
că vasul bitronconic cu gît cilindric înalt a luat
naştere la sfîrşitul fazei II1 şi că a avut o exis-
tenţă scurtă.
1
www.cimec.ro
8. Vas cu picior înalt (fructieră)
Una dintre formele ceramice cele mai bine
cunoscute în toate aşezările geto-dacice este va-
sul cu picior înalt, numit obişnuit fructieră.
Termenul de fructieră s-a încetăţenit deja în
literatura noastră de specialitate aşa că îl vom
folosi şi noi. Se cunosc astăzi numeroase exem-
plare descoperite atît în Transilvania cît şi
în afara arcului carpatic. Vasele aparţinînd
formei despre care este vorba se caracterizează
prin buză lată şi în cele mai multe cazuri foarte
mult răsfrîntă în exterior. Corpul este de obi-
cei puţin adînc, de formă mai mult sau mai pu-
ţin semiovală şi se termină într-un picior înalt,
gol în interior (planşa LI şi LII).
Datorită existenţei unui num~r mare de piese
întregi şi a extrem de numeroaselor fragmente,
în special lucrate cu roata, am putut urmări mai
îndeaproape evoluţia tipologică a acestei for-
me (vezi schema evolutivă fig. 55) pe parcursul
fazelor a II-a şi a III-a ale ceramicii daco-ge-
tice.
Cele mai vechi exemplare din această serie
evolutivă (1 şi 2 din schema noastră) sînt lu-
crate cu mîna din pastă fină şi acoperite cu
slip puternic lustruit, de culoare neagră, ce-
nuşiu-închisă, sau mai rar gălbuie aparţinînd
tipurilor I-IIL La aceste vase slipul lustruit
a avut, foarte probabil, în primul rînd un rol
decorativ, spre deosebire de vasele cu o capa-
citate mare la care slipul joacă în primul rînd
un rol utilitar, acela de a le face cît mai puţin
Fig. 55. - Evoluţia fructierei
1. Pecice. - 2. Sighişoara.
 I·ORME, ANALOGII ŞI DATARE
permeabile şi deci proprii pentru păstrarea în-
delungată a lichidelor.
Vasul cu picior de tip fructieră constituie o
continuare a aceleiaşi forme, mai mult sau mai
puţin evoluată, întîlnită încă din faza I a. ce-
ramicii daco-getice, care la rîndul ei derivă
din vasele cu picior hallstattiene şi de aceea nu
vom repeta aici cele spuse în legătură cu origi-
nile fo:rmei de vas în discuţie (vezi pag. 82-83).
.Fructiera aparţine şi ea categoriei vaselor de
lux; dar spre deosebire de alte forme care îşi
încetează existenţa la începutul fazei clasice,
vasul fructieră cunoaşte tocmai acum o largă
răspîndire. El constituie una dintre formele
nelipsite în cadrul oricărei aşezări daco-getice.
In. faza clasică, prin transpunerea la roată,
fructiera a încetat să mai fie, foarte probabil,
o piesă de lux costisitoare şi de aceea o gă­
sim din abundenţă în toate aşezările dacice ori
cît de modeste ar fi ele. In aşezarea de la Po-
iana fructierele cenuşii lucrate la roată sînt
cele mai IJ.Umeroas~ din toată ceramica aparţi­
nînd acestei categorii.
Referitor la originea vasului cu picior de tip
fructieră va trebui să trecem în revistă păre­
rile exprtmate pînă acum în această
privinţă.
Vasile Pârvan presupunea că vasele cu picior
înalt de la Pecica sînt de tip italie şi că "ele
nu pot să-şi aibă decît o origine sud-vestică".
Pârvan se referea la vasele de tip fructieră des-
coperite şi publicate de către L. Domotor pe
care le reproducem şi noi (vezi pl. XLVIII,
1-2; XLIX, 1-2). Referindu-se în continuare
3
în faza a II-a şi a III-a.
- 3. Moigrad. - 4. Sibiu-Guşteriţa.
www.cimec.ro
127
la aceeaşi formă, V. Pârvan constată o dublă
sinteză: elemente nord-vestice fixate prin in-
fluenţa celtică unite cu elemente sud-vestice
de înrîurire i talo- illirică 377.
Radu şi Ecaterina Vulpe consideră că vasul
de tip fructieră îşi are originile în vasele de
metal ale epocii hallstattiene şi în unele vase
de lut din Grecia epocii arhaice care la rindul
lor se aliază tradiţiilor din epoca bronzului sud-
est european. Autorii citaţi sînt de părere că
această formă a persistat pînă în epoca Latene
numai în regiunea Dunării inferioare, în lumea
getică, unde au o răspîndire considerabilă fiind
reprezentate în ceramica fină lustruită cît şi în
cea cenuşie lucrată la roată37B.
Primul autor care presupune o evoluţie locală
a vasului cu picior de tip fructieră este prof.
I. Nestor379. Acesta arată că forma despre care
discutăm are analogii în numeroase grupe hall-
stattiene din Europa centrală a Hallstatt-ului
C şi D. Aceste analogii au fost remarcate încă
şi de către I. Andrieşescu care le ducea pînă
în epoca bronzului şi chiar în epoca
neolitică 38 0.
In sprijinul originilor locale ale vasului cu
picior de tip fructieră I. Nestor citează un vas
cu picior înaJ:t, negru, .lustruit, care se aseamă­
nă, nu numai ca formă, ci şi ca tehnică de
executare cu cele daco-getice. El a fost desco-
perit în tumulii hallstattieni de la Plopşor. Pe
această bază I. N estor afirmă că forma pre-
mergătoare a vaselor de tip fructieră se gă~
seşte şi pe teritoriul ţării noastre. Date fiind
însă analogiile prea îndepărtate între Hall-
128 PAZA A II-A, MIJtâCt.ll
statt-ul C.-D. şi Latene, autorul se gîndeşte
şi la posibilitatea imitării de către daci a va-
selor cu picior de tip celtic care la rîndul lor
îşi au originea în formele hallstattiene central
europene3Bl. Descoperirile ulterioare au arătat
că există vase cu picior de tip fructieră datate
în sec. V-IV î.e.n. care fac legătura între
vasele protodacice şi cele din faza a II-a a ce-
ramicii geto-dacice. Asemenea vase s-au des-
coperit în aşezarea de la Cluj-Mănăştur şi
în cea de la Slimnic. Piesele de care vorbim
ar constitui verigile de legătură care lipseau pe
vremea cind scria I. Nestor.
După părerea noastră, vasele cu picior de tip
fructieră îşi au originile în mediul hallstattian
local şi ele apar de timpuriu încă din faza I,
iar în faza clasică a ceramicii daco-getice vasul
cu picior de tip fructieră cunoaşte o frecvenţă
deosebită şi o răspîndire largă în întreaga lu-
me geto-dacă.
Această formă, cu toate caracteristicile sale,
lipseşte din aşezările contemporane ale altor
neamuri. De aceea, considerăm că vasul cu
picior de tip fructieră poate fi considerat ca
una dintre formele specifice şi proprii daco-ge-
ţilor. Ea a evoluat pe bază locală, chiar dacă
deocamdată, ne lipsesc anumite verigi din lan-
ţul evolutiv al acestei forme, care să poată fi
datate cu destulă certitudine. Cele arătate do-
vedesc că nu poate fi vorba de o origine gre-
cească sau de imitarea vaselor celtice cu picior.
Existenţa unor asemănări între cele trei grupe:
dacică, grecească şi celtică în privinţa vasului
cu picior de tip fructieră se datorează, după pă­
rerea noastră, faptului că toate acestea repre-
zintă o evoluţie a vasului cu picior din epoca
bronzului sau a epocii hallstattiene generale.
Toate amănuntele arhitecturale ale vasului de
tip fructieră descoperit în lumea daco-getică,
precum şi cantitatea extrem de mare a exempla-
relor, ne dovedesc că avem de-a face cu o formă
locală, fără să fie contaminată, ori influenţată
de formele străine, greceşti sau celtice.
Din punct de vedere tipologie vasele cu pi-
cior de tip fructieră pot fi grupate în cinci
tipuri dintre care, acum ne interesează doar
primele trei, urmînd ca celelalte două să le dis-
cutăm în capitolul următor.
www.cimec.ro
Tipul 1
In acest tip am grupat fructierele care au
buza larg răsfrîntă şi prevăzută cu faţete. Deşi,
deocamdată, nu cunoaştem nici măcar un sin-
gur exemplar întreg, sau întregibil, găsit pe
teritoriul Transilvaniei, existenţa acestei for-
me ne este asigurată prin numeroase frag-
mente descoperite în aşezarea de la Sighişoara
(vezi pl. LI, 16-17, 19-20). Masivitatea şi
dimensiunile mari, în special ale buzelor, ne do-
vedesc că nu poate fi vorba de străchini, ci de
vase prevăzute cu picior înalt. O dovadă în
acest sens o constituie şi un vas de tip fruc-
tieră cu buza faţetată descoperit în aşezarea
daco-getică de la Piscul Crăsani, căreia îi lip-
seşte cea mai mare parte a piciorului, dar care
dovedeşte totuşi cu prisosinţă că asemenea va-
se au fost prevăzute cu picior de dimensiuni
relativ mari3B2.
In privinţa tehnicii de confecţionare a fruc-
tierelor de tip I, ele fac parte din categoria ce-
ramicii fine, lucrate cu mîna, din pastă fără
impurităţi şi sînt acoperite cu slip lustruit de
culoare neagră, mată, cenuşie, ori gălbuie, de
diferite nuanţe.
Din punct de vedere cronologic tipul I al
fructierei aparţine, foarte probabil, fazei II11
cînd buza faţetată a vaselor, de exemplu a stră­
chinilor, este foarte obişnuită. După cît se pare
maniera de faţetare nu continuă în faza II2 . O
dovadă în acest sens o constituie faptul că în
nivelul cel mai vechi al aşezării dacice de la
Pecica nu mai întîlnim buze faţetq.te, în schimb
găsim tipul II al vasului cu picior de tip fruc-
tieră.
Tipul II (corespunde nr. 1 din schemă)
In acest tip am grupat vasele cu picior de
tip fructieră lucrate cu mîna care se caracteri-
zează prin buza lată, depăşind la unele exem-
plare 8-10 cm aşezată orizontal, în unghi drept,
sau pieziş. O altă caracteristică a acestui tip
o constituie corpul semioval al vasului (pl.
XLVIII, 1-4, 6; pl. XLIX, 1-4) la care se
adaugă piciorul înalt şi gros, de forma unui
cilindru gol în interior. El se îngustează spre
unirea cu corpul vasului. Uneori piciorul se
sprijină pe o talpă, mai mult sau mai puţin
 FORME, ANALOGII
accentuată, iar în alte cazuri piciorul fructie-
rei este tăiat drept.
Cele mai multe dintre exemplarele aparţi­
nînd acestui tip au cîte unul sau mai multe
mici cercuri în relief situate imediat sub li-
nia de unire a corpului cu piciorul vasului.
Din punct de vedere al tehnicii de lucru se
cuvine să subliniem că toate exemplarele apar-
ţinînd acestui tip, pe care le cunoaştem, sînt
lucrate cu mîna şi aparţin categoriei fine.
Excepţie fac doar două vase (pl. XLIX, 3-4)
care sînt de culoare cenuşiu-deschisă şi lucra-
te cu roata. Cele două vase au fost descoperite
în aşezarea de la Sighişoara şi trebuie să fi avut
o destinaţie specială. Vasele sighişorene, despre
care este vorba, se deosebesc total de celelalte
fructiere des~operite în Transilvania. Deosebi-
rea nu constă în însuşi forma vaselor care
concordă perfect, prin toate elementele sale cu
cele ale tipului II, ci prin dimensiunile exa-
gerate. Astfel, unul dintre cele două vase în
discuţie măsoară 32,5 cm înălţime, 52,5 cm
diametml gurii şi ·21 am diametru! piciorului
(vezi pl. XLIX, 3). Cel de al doilea vas mă­
soară: 30 cm înălţime şi 54 cm diametru! gu-
rii (vezi pl. XLIX, 4), pe cîtă vreme fructierele
obişnuite măsoară, de obicei, doar 15-20 cm
înălţime.
Dimensiunile exagerate ale celor două vase
de la Sighişoara, la care trebuie să adăugăm
greutatea lor mare, ne fac să presupunem că
ele n-au putut avea o utilitate practică în viaţa
cotidiană, fiind extrem de greu de manevrat.
De aceea, presupunem că cele două vase în
discuţie au avut o utilizare specială, poate în
legătură cu cultul. Acestui fapt i s-ar putea
datora şi transpunerea lor la roată.
Fructiere, să zicem uriaşe, de tipul celor de
la Sighişoara s-au descoperit şi în aşezarea de
la Poiana (vezi fig. 56/8, 9). Dintre acestea una
măsoară 32 cm înălţime iar cea de a doua
28,5 cm. Fructierele de la Poiana sînt lucrate
cu mîna, au culoare neagră şi sînt puternic
lustruite.
In legătură cu tipul II al vasului fructieră
trebuie să mai amintim un fapt şi anume că
la unele exemplare piciorul este perforat, adică
prevăzut cu găuri "ferestre" de formă triun-
ghiulară sau ovală pe întreaga lui suprafaţă.
Deocamdată, nu cunoaştem vreun vas întreg d2
acest fel descoperit în Transilvania. In aşeza-
www.cimec.ro
ŞI DATARE 129
rea de la Pecica sau în cea de la Sighişoara,
s-au găsit numai fragmente aparţinînd unor pi-
cioare de vas prevăzute cu perforaţii triunghiu-
lare.
Vase cu picior prevăzute cu perforaţii triun-
ghiulare, ori rotunde, au fost descoperite în
schimb în aşezarea de la Piscul CrăsanPB3, în
stratul II al aşezării daco-getice de la Poia-
na3sr. (fig. 56/7), sau în aşezarea de la Popeşti385.
Analogiile şi datarea acestui tip le vom dis-
cuta în legătură cu cel următor.
Tipul III (numărul 2 din schemă)
In acest tip am grupat fructierele caracte-
rizate prin buza mai scurtă decît la tipul an-
terior, aşezată în continuare orizontal, în un-
ghi drept sau uneori puţin oblic (vezi pl.
XLVIII, 4-5). Altă caracteristică a tipului
III o constituie profilarea corpului, în sensul
că acesta nu mai este semioval, ci are un
umăr, mai lung sau mai scurt, aşezat drept,
ori uşor oblic. Piciorul continuă să fie gros şi
gol în interior. El este prevăzut de multe ori
cu o nervură orizontală plasată la extremitatea
sa superioară, ca şi în cazul fructierelor de tip
II.
Din punct de vedere al tehnicii de confecţio­
nare fructierele de tipul III aparţin şi ele, în
marea lor majoritate, categoriei fine, lucrate
cu mîna.
Vasele cu picior de tip fructieră aparţinînd
categoriei fine, catalogate de noi în tipul II
sau III, descoperite în Transilvania, îşi găsesc
analogii perfecte în toate aşezările daco-getice
extracarpatice. Astfel, vase cu picior aparţi­
nînd ambelor tipuri au fost descoperite de ex.
în aşezarea de la Popeşti386, în cea de la Piscul
Crăsani387, sau în marea aşezare daco-getică
de la Poiana (vezi fig. 56). Am citat doar cîte-
va dintre cele mai importante staţiuni.
In ce priveşte datarea fructierelor lucrate cu
mîna de tip II şi III ne vom referi din nou la
aşezarea de la Poiana unde asemenea vase au
fost descoperite în nivelul Poiana II388. Este
foarte probabil că aceste tipuri sînt sincronice
şi coexistă un timp oarecare cu tipul I. Ele au
o maximă dezvoltare în sec. II î.e.n.
După cît se pare, tipurile II şi III ale vasu-
lui fructieră vor fi înlocuite treptat de către
tipurile următoare lucrate cu roata, în aşa fel
130 . FAZA A Il·A, MIJLOCIE

Fie. 56. - Fructlere lucrate eu mîna de la Poiana.

www.cimec.ro
 FORME, ANALOGII ŞI DATARE 131

încît numai în cazuri cu totul rare vor con- rează, foarte probabil, insuficienţei cercetări­
tinua să existe şi dupa anul 100 î.e.n., în ca- lor sau, de ce n-am spune-o, unei lacune în
drul ceramicii daco-getioe clasice. O dovadă în documentarea noastră. Sîntem convinşi că cer-
acest sens o constituie observaţia făcută de noi cetările viitoare vor dovedi că vasul fructieră
în aşezarea dacică de la Pecica şi anume că în se întîlneşte şi în răstimpul corespunzător fazei
nivelul veohi (I) am găsit vasul cu picior de II1 a ceramicii daco-getice.
tip II (vezi pl. XLVIII, 3), ceea ce ne îndreptă­ Am spus pe parcurs că în faza a II-a a eera-
ţeşte să presupunem că şi celelaHe vase aparţi­ micii daco-getice se întîlnesc şi fructiere lucra-
nînd aceleiaşi forme şi aceluiaşi tip descope- te cu roata. Dat fiind însă faptul că ele sînt
rite întîmplător, sau prin săpături vechi rămase caracteristice pentru faza următoare, deşi au
nepublicate, aparţin acestui nivel. în acelaşi ni- apărut în faza mijlocie şi pentru a nu ne repeta,
vel, pe lîngă fructierele lucrate cu mîna, am le vom discuta în cadrul capitolului următor.
găsit şi fragmente aparţinînd aceleiaşi forme,
dar lucrate cu roata. Trebuie să subliniem însă
că numărul fragmentelor lucrate cu roata este 9. Cupa cu picior
redus şi incomparabil mai mic decît al celor
lucrate cu mîna. Pe lîngă fructierele cu picior înalt, în aşeză­
Pe de altă parte, în nivelul II al aşezării de rile daco-getice s-au descoperit şi vase de ge-
la Pecica ce corespund fazei clasice a ce- nul unor cupe prevăzute şi ele cu picior. Carac-
ramicii daco-getice şi cel mai bine cercetat teristica principală a acestui vas, ce îl deose-
pma acum prin săpăturile din 1960-1962, beşte substanţial de cele precedente, o consti-
1964, am descoperit numai fragmente cenuşii tuie fovma corpului. El este mult mai adînc,
lucrate la roată · aparţinînd unor vase cu pi- uneori aproape semisferic, în genul unor stră­
cior de tip fructieră şi lipsesc cu desăvîrşire chini, ori baluri. La acestea trebuie să adăugăm
fragmentele lucrate cu mîna aparţinînd for- deosebirea existentă în privinţa piciorului care
mei pe care o discutăm. este mult mai scurt şi mai subţire decît cel al
O altă dovadă în sensul dispariţiei în sec. fructierelor. Apoi, o altă deosebire esenţială o
I î.e.n. a vaselor fructieră de tip II şi III o constituie faptul că cele mai multe exemplare
constituie faptul că acestea lipsesc din aşe­ aparţinînd acestei forme au gura tăiată drept
şi chiar atunci cînd au totuşi o buză ea este
zările dacice ale Munţilor Orăştiei. Aici s-au
descoperit numai fructiere lucrate cu roata. mult mai îngustă decît cea a fructierelor şi nici-
Ultimul dintre argumente este destul de şu­ odată evazată. Pe lîngă cele arătate mai trebuie
bred pentru că, fiind vorba de curte regală, menţionat faptul că, în general, dimensiunile
ar fi verosimil să se fi folosit numai fructie- acestei forme sînt mai mici decît cele ale va-
rele lucrate cu roata. sului cu picior de tip fructieră.
în concluzie putem spune că vasele fruc- în privinţa tehnicii în care au fost lucrate,
tieră de tip II şi III, după toate probabilită­ cupele cu picior se împart în două categorii:
ţile, aparţin fazei II2 şi că ele nu continuă în unele făcute cu mîna din pastă fină şi acoperite
faza clasică a ceramicii daco-getice cînd în- cu slip lustruit, de culoare brun-roşiatică sau
tîlnim, aproape cu exclusivitate, fructierele ce- cenuşiu-închisă, şi altele transpuse la roată. Din

nuşii lucrate cu roata. Dacă ele sînt foarte aceleaşi motive, pe care le-am expus pentru

bine documentate pentru sec. II î.e.n., nu în- forma anterioară, în cadrul capitolului de faţă
seamnă că n-au început şi mai înainte. Sîn- vom discuta numai pe cele lucrate cu mîna,
tem convinşi că fructierele chiar de tip II deşi, foarte probabil că transpunerea lor la
au existat şi în faza ni. Ne sprijinim cînd roată s-a făcut încă, cel puţin, din faza II 2 .
afirmăm aceasta pe faptul că încă din faza I Cupe cu picior au fost descoperite în marea
a ceramicii daco-getice se întîlnesc fructiere majoritate a aşezărilor importante din Transil-
cu buza largă, chiar dacă au avut piciorul vania, dintre care amintim pe cele de la Si-
mai scurt. Lipsa fructierelor din faza Ili supH- ghişoara, Pecica şi Cetea (vezi pl. LIII).
nită oarecum prin atribuirea pe seama aces- Analogii pentru cupele transilvănene, care
teia a fructierelor cu buza faţetată, se dato- merg uneori pînă la identitate, se cunosc în

www.cimec.ro
 l'AZA A il-A, MIJLOCIE
Fig. 57. - Cupă cu picior de la Popeşti.
aşezările daco-getice din afara arcului carpa-
tic, ca de exemplu în cea de la Popeşti (vezi
fig. 57). Unele dintre exemplarele aparţinînd
formei pe care o discutăm sînt prevăzute cu
cîte o toartă, fapt care nu schimbă apartenen-
ţa lor la această formă (vezi de ex. fig. 58).
In ce priveşte originea acestei forme, după
părerea noastră, ea trebuie căutată în vasele
hallstattiene locale, ca şi pentru vasele cu picior
de tip fructieră.
Dintre numeroasele fragmente de buze des-
coperite în aşezările aparţinînd fazei II1, ca de
exemplu în cea de la Moreşti, Sebeş, Mediaş sau
Cicir, este foarte probabil că unele au aparţi­
nut vasului în formă de cupă cu picior, deşi nu
cunoaştem, deocamdată, nici un exemplar întreg.
A fost reconstituită o singură piesă pe baza
unui fragment. ..;;,~, :
Ca de obicei vom încerca să fixăm, pe cît
este posibil, în timp forma acum în discuţie.
Exemplarul descoperit în aşezarea moreşteană
l''Ig. 58. Cupă cu picior
de la Poiana.
www.cimec.ro
face dovada că ea există încă din faza 1!1 a
ceramicii daco-getice. Forma va continua apoi
şi pe parcursul fazei următoare cînd, probabil,
se va transpune şi la roată. In săpăturile noastre
de la Pecica n-am descoperit nici un exemplar
aparţinînd acestei forme. Că este vorba doar de
ceva întîmplător o dovedeşte cupa cu picior
descoperită în aceeaşi aşezare de către L. Do-
motor (pl. LUI, 3). Remarca de mai sus îşi are
semnificaţia ei şi anume că vasul în formă de
cupă cu picior n-a fost un vas frecvent în aşe­
zările daco-getice şi n-a avut o largă utilizare.
Aceeaşi concluzie se poate trage din numărul
redus al exemplarelor descoperite în oricare
dintre staţiunile daco-getice.
După cît se pare cupele cu picior lucrate cu
mîna nu continuă în faza clasică . O dovadă în
acest sens o constituie faptul că în aşezările
dacice din Munţii Orăştiei găsim numai cupe
lucrate cu roata. Aceeaşi constatare se deduce
şi pe baza săpăturilor de la Pecica, unde în ni-
velul II am descoperit numai fragmente lucrate
cu roata.
10. Vase bitronconice cu două torţi
(pl. LV, 1,3-5)
In aşezările dacice din Transilvania au fost
descoperite relativ puţine vase bitronconice pre-
văzute cu două torţi, lucrate cu mîna din pastă
bună şi acoperite cu slip puternic lustruit de
culoare neagră, sau din categoria celor negli-
jent lucrate.
Din punct de vedere tipologie vasHe bitronco-
nice cu două torţi se pot împărţi în două tipuri,
deşi, cum spuneam, din Transilvania cunoaş­
tem puţine exemplare.
Tipul 1
In acest tip am inclus vasele bitronconice cu
două torţi de dimensiuni mijlocii sau m1c1,
care se caracterizează prin egalitatea, ori di-
mensiuni apropiate ale celor două trunchiuri
de con. Gura acestor vase este largă iar muchia
buzei rotunjită aşezată puţin oblic şi uşor răs­
frîntă (vezi pl. LV, 1, 3-4). Nu lipsesc nici
exemplarele cu gura tăiată drept. Cele două
torţi pornesc, la unele exemplare, chiar din
buză şi se opresc pe trunchiul de con superior,
 FORME, ANALOGII ŞI DATARE 133

deasupra liniei de unire a celor două ba2e. La După cît se pare vasele bitronconice cu două
altele însă, toarta porneşte la oarecare distanţă torţi de tip I nu continuă în faza clasică a ce-
de buză şi se termină pe trunchiul de con su- ramicii daco-getice, cînd vom întîlni numai vase
perior, ca în cazul exemplarului de la Pecica de această formă lucrate la roată. O dovadă ar
(vezi pl. L V, 1). Deci, este vorba de torţi mici. constitui-o, din nou, constatarea făcută în aşe­
Există şi exemplare la care torţile sînt uşor zarea de la Pecica. Aici în nivelul I am găsit
supraînălţate şi puţin reliefate, ca în cazul va- tipul I alături de vasul cu două torţi lucrat la
sului descoperit în aşezarea daco-getică de la roată, pe cînd în nivelul superior (II) formele
Sighişoara (vezi pl. LXI, 5), care aparţine însă, lucrate cu mîna dispar, continuînd să existe
foarte probabil, altei forme de vas. doar cele lucrate cu roata, însă de alt tip. In
Torţile la vasele de tip I descoperite în aşe­ acelaşi sens pledează şi faptul că în aşezările
zarea de la Sf. Gheorghe sînt prevăzute cu cîte dacice din Munţii Orăştiei nu s-au găsit nici
două nervuri în relief, cărora le corespund trei măcar fragmente care să poată fi atribuite unui
mici şănţuleţe de aspectul unor caneluri. Cele- vas a formei în discuţie.
lalte exemplare transilvănene, pe care le cu-
noaştem, au torţi masive, care în secţiune sînt
ovale. Tipul II
O analogie foarte apropiată pentru vasele bi-
tronconice cu două torţi din Transilvania o con- In acest tip am grupat vasele mari de formă
stituie un vas descoperit la Ciolăneştii din Deal bitronconică cu cîte două torţi. Ele se caracte-
(vezi fig. 50/2). Acesta corespunde vaselor din rizează prin dimensiunea mult mai mare a
Transilvania prin ţoate elementele sale, mergînd trunchiului de con superior. Pe lîngă faptul că
pînă la identitate, în oele mai fine detalii. este mai mare, trunchiul de con superior este
Vase cu două torţi de tipul I s-au descoperit mai îngust spre vîrf, în genul cănilor bitron-
şi în aşezarea de la Poiana (vezi fig. 59). Fiind conice cu o toartă aparţinînd tipului II.
vorba de exemplare provenite din săp[•turi ne- Deocamdată nu cunoaştem decît un singur
ştiinţifice, nu putem şti condiţiile stratigra- vas aparţinînd acestui tip descoperit la Baraolt
fice în care ele au fost descoperite. Pe baza (vezi pl. LV, 5). Vasul de la Baraolt este lucrat
asemănărilor cu vasele din Transilvania şi spri- cu mîna din pastă fină şi acoperit pe întreaga
jinindu-ne, mai ales, pe faptul că sînt lucrate suprafaţă cu un slip puternic lustruit de cu-
cu mîna şi acoperite cu slip lustruit, conside- loare neagră. Muchia buzei este rotunjită, iar
răm că aparţin fazei a II-a. Unele dintre ele cele două torţi nu sînt prea mari. Ele pornesc
au forme curioase pentru care nu cunoaştem de sub buză şi se opresc pe trunchiul de con
analogii (ca fig. 59/1, 7). superior. Din păcate condiţiile de descoperire
După părerea noastră, vasele bitronconice cu ale vasului de la Baraolt sînt cu totul neclare,
două torţi aparţinînd tipului I reprezintă o fiind vorba de o descoperire întîmplătoare fă­
evoluţie a vaselor de aceeaşi formă din faza cută în cadrul unei cariere de pietriş (vezi Ca-
protodacică. Facem această presupunere, deşi talogul p. 253). Că vasul de la Baraolt, despre
pentru faza I nu cunoaştem vase similare care care discutăm, nu poate să aparţină unor pe-
să facă legătura cu cele protodacice. rioade mai vechi decît faza II 2 a ceramicii da-
Din punct de vedere cronologic vasele bi- co-getice, o dovedeşte un alt vas descoperit
tronconice cu două torţi se datează, probabil, în aceeaşi carieră (vezi pl. LVII, 2) care este lu-
în faza II2 . Singura dovadă asupra cronologiei crat în aceeaşi tehnică şi acoperit cu acelaşi slip
tipului I o constituie exemplarul de la Sf. negru puternic lustruit, dar care este de forma
Gheorghe care s-a găsit împreună cu o cană unui "pepene" alungit, formă specifică pentru
bitronconică aparţinînd tipului II şi cu un vas faza clasică. Tot aici s-a găsit şi un fragment
mare dezvoltat din cele bitronconice protoda- dintr-un vas cu picior de tip fructieră lucrat cu
cice, în interiorul aceleiaşi gropi. In acelaşi mîna şi acoperit, de asemenea, cu slip ·negru
sens pledează şi constatările făcute în legătură lustruit care se datează în faza II 2 • Vasul de la
şi cu alte forme aparţinînd categoriei fine, cu Baraolt nu poate aparţine nici fazei clasice, în
slip lustruit de culoare neagră, lucrate cu mîna cadrul căreia nu se cunosc, nici în Transilva-

www.cimec.ro
134 FAZA A II-A, MIJLOCIE

Fig. 59. - Vase cu două torţi.

1-5, 7. Poiana - 6. Zimnicea.

nia şi mc1 m afara acesteia, în aşezările daco-
getice, forme de acest fel.
După părerea noastră, vasul biltronconic cu
două torţi descoperit la Baraolt, prin tehnica
de confecţionare şi pe baza celorlalte indicii
existente se datează în faza II2.
O analogie pentru vasul de la Baraolt o con-
stituie un vas mare cu două torţi descoperit
la Zimnicea (vezi fig. 59/6). Vasul de la Zim-
nicea este şi el bitronconic, are cele două torţi
plasate tot în partea superioară, însă pe linia
de maximă dimensiune, este prevăzut cu două

www.cimec.ro
 FORME, ANALOGII
proeminenţe de tip protodacic. Cele două pro-
eminenţe ne fac să credem că vasul de la Zim-
nicea se datează anterior celui de la Baraolt.
Din punct de vedere al originilor formei pe
care o discutăm, după părerea noastră, ea· de-
rivă din vasele bitronconice aparţinînd varian-
tei III din faza protodacică, la care i-au fost
adăugate cele două torţi.
11. Strecurători
Vasele cu o toartă, sau fără toartă, care au
o bună parte a corpului prevăzută cu perfora-
ţii, n-au putut fi întrebuinţate în alt sens de-
cît ca strecurători. Asemenea vase apar în ce-
ramica daco-getică încă din faza I, după cum
o dovedeşte un mic fragment descoperit în
aşezarea de la Cluj-Mănăştur. Fiind vorba de
un fragment nu putem şti care era forma aces-
tui vas în faza I a ceramicii geto-dacice. Stre-
curători întregi, întregibile, sau fragmentare,
au fost descoperite 'însă în aşezările daco-getice
din Transilvania mai bine cercetate cum sînt, de
exemplu, cele de la Pecica, Sighişoara, Cetea,
Sf. Gheorghe etc; la care trebuie să adăugăm
cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, sau aşe­
zările de dincolo de Carpaţi cum sînt cele de la
Poiana, Popeşti, sau Piscul Crăsani. In toate aces-
tea s-au descoperit piese întregi, ori fragmente,
aparţinînd unor strecurători. Cantitativ aces-
tea sînt numeroase, ceea ce dovedeşte între-
buinţarea frecventă a strecurătorului în lu-
mea geto-dacică, poate la pregătirea hranei,
sau poate la prepararea produselor lactate.
In ce priveşte originile acestui vas preci-
zările în stadiul actual al cercetărilor sînt foar-
te greu de făcut. Şi cu toate acestea socotim de
datoria noastră să facem o presupunere cu to-
tul şi cu totul ipotetică fără să aibă o bază cît
de cît solidă. Considerăm că ele reprezintă o
continuare a strecurătorilor cunoscute în Tran-
silvania încă din epoca bronzului. Fragmente
aparţinînd unor vase de acest tip au fost desco-
perite în săpăturile noastre din 1960 şi 1964 de.
la Pecica în nivelele aparţinînd epocii bronzului.
Urmează să 1;e vadă în ce măsură această ipoteză
poate fi probată.
Din punct de vedere al tehnicii în care au fost
lucrate, vasele strecurători se împart în două
mari categorii: cu mîna şi cu roata. Dintre stre-
www.cimec.ro
ŞI DATARE 135
curătorile lucrate cu mîna unele par să apar-
ţină fazei II2 . Astfel, un exemplar descoperit
în aşezarea de la Sf. Gheorghe (vezi pl. LVI, 6)
este lucrat din pastă fină şi acoperit cu slip
puternic lustruit, de culoare neagră.
Din punct de vedere tipologie vasele strecu-
rători se pot împărţi în două variante.
Varianta 1
In această variantă am cuprins strecurătorile
de forma unor pîlnii, cu gura larg deschisă, de
obicei prevăzute cu cîte o toartă. In cadrul
acestei variante cunoaştem un exemplar, cel de
la Sf. Gheorghe, care are corpul nu ca un vîrf
de con, ci de forma unui trunchi de piramidă.
Tehnica în care este lucrat ne face să presu-
punem că el aparţine fazei II 2 fapt pentru ca-
re-I discutăm în cadrul capitolului de faţă. Ur-
mează ca în capitolul următor să discutăm ce-
lelalte exemplare care aparţin cu siguranţă fa-
zei clasice a ceramicii daco-getice.
Varianta 2
Varianta 2 a vaselor strecurători o constituie
cele cu corpul aproape semisferic, prevăzute
cu un gît scurt şi fără torţi (vezi pl. LVI, 4).
Asemenea recipiente sînt lucrate cu mîna din
pastă fină şi acoperite cu slip lustruit ceea ce
ne face, de asemenea, să presupunem că ele
au putut aparţine fazei II 2 . Un indiciu în acest
sens îl constituie faptul că în nivelul II al aşeză­
rii dacice de la Pecica n-am descoperit decît
strecurători aparţinînd variantei 1, lucrate cu
roata.
12. Oale simple
Oalele simple reprezintă o formă destul de
rar întîlnită în faza a II-a a ceramicii daco-
getice. Din punct de vedere tipologie vasele
cuprinse în această formă se pot împărţi în: oale
cu aspect bitronconic şi oale cu corpul glo-
bular. Dat fiind faptul că nu cunoaştem decît
un număr mic de oale simple renunţăm la
descrierea separată a fiecărui tip.
Din punct de vedere al tehnicii în care au fost
lucrate putem spune că oalele simple aparţin
ambelor categorii, atît categoriei fine cît şi
celei rudimentare.
Oale cu corpul mai mult sau mai puţin glo-
bular de dimensiuni diferiti;! s-a,1,1 descoperit
136 FAZA A II-A, MIJLOCIE

în stratul II al aşezării de la Poiana (vezi fig.

60/1-5)389. Intre vasele descoperite la Ciolă­
neşti găsim şi oale simple de aspect bitronco-
nic (vezi fig. 60/6-7).

Ceramica grecească de import

Atunci cînd am vorbit despre vasele greceşti

de import descoperite în Transilvania spuneam
că în Muzeul de istorie din Cluj (inv. nr. I
8106) se păstrează o oinochoe care se datează,
probabil, în sec. III î.e.n.
Vasul despre care discutăm a fost desco-
perit, după toate probabilităţile, la Aiud şi
reprezintă o oinochoe de producţie italiotă,
eventual din Apulia390. Fig. 61. - Oinochoe de
De aceeaşi provenienţă pare să fie şi o oino- bronz de la Cristian.
choe de bronz descoperită la Cristian (vezi fig.
Vasul oinochoe de tip italie descoperit la
61) al cărei cioc este tipic pentru aşa numitele
Cristian întăreşte şi mai mult presupunerea că
Schnabelkannen italice. Asemenea vase s-au
cele trei vase greceşti din Muzeul de istorie
descoperit în lumea ce1Ucă391.
din Cluj au fost descoperite într-adevăr la Aiud,
dovedind că produse italice au ajuns pînă în
Transilvania încă în sec. III î.e.n.

oo In afară de cele două vase de tip oinochoe

din Transilvania se mai cunoaşte un vas ele-
nistic păstrat fragmentar, datat în sec. II-I
î.e.n. El a fost descoperit în malul Tîrnavei
Mari la 3 km de oraşul Sighişoara în "Cătu­
nul Viilor" în anul 1955· şi se păstrează în
Mz. Sighişoara (vezi fig. 62)392• La aceasta tre-
buie să mai adăugăm cîteva fragmente cera-
mice, tot elenistice, descoperite în aşezarea de
la Cetea şi păstrate în Mz. Aiud (inv. nr. 2561,
2997, 2830, 2964).

Fig 60. - Oale simple. Fig. 62. - Vas elenistic de la

!~5. Poiana. 6, 7. Ciolăneştii din Deal. Sighişoara.

www.cimec.ro
 FORME, ANALOGII
13. Imitaţii după forme ceramice greceşti
In cadrul imitaţiilor după vase greceşti co-
respunzînd din punct de vedere cronologic fazei
a II-a a ceramicii daco-getice va trebui să dis-
cutăm, pe lîngă cele spuse pînă acum, două ti-
puri de vase şi anume: vasele semisferice fără
ornamente şi imitaţiile după cupele greceşti,
cunoscute sub numele de cupe deliene sau
megariene. Ambele reprezintă imitarea unor
vase greceşti făcute de către autohtonii daco-
geţi.
a) Vase semisferice
Pînă acum din Transilvania sînt semnalate
doar două ·vase de forma unor cupe, mai mult
sau mai puţin, semisferice. Unul dintre acestea
(vezi pl. LXV, 2) a fost descoperit la Geoagiu
(vezi Catalogul p. 263), iar cel de al doilea la
Guşteriţa-Sibiu (vezi pl. LXV, 5). Din păcate
însă n-am putut identifica nici unul dintre cele
două exemplare pomenite doar în literatură şi
de aceea trebuie să ne rezumăm la descrierile
destul de sumare date de către Zs. Tonna şi
Gr. Tocilescu. Pentru vasul de La Geoagiu se
menţionează că este din pastă fină de culoare
cenuşie, fără să se specifice însă dacă este lucrat
cu mîna sau cu roata393.
Cea de a doua piesă descoperită la Guşteriţa­
Sibiu a fost publicată de Gr. Tocilescu. Din
păcate însă referitor la vasul de la Guşteriţa nu
ni se dau descrieri şi se spune doar " ... Ua
cupa eleganta (diam. 21,5 cm) de fonn'a cupe-
loru de bronz etrusce de la Halstadt"39~.
Cupele semisferice din Transilvania îşi gă­
sesc perfecte analogii în descoperirile făcute
în cadrul aşezărilor daco-getice din afara arcu-
lui carpatic, ca de exemplu în cele de la Piscul
Crăsani395, Popeşti sau Poiana396.
In afară de analogiile citate, care sînt con-
fecţionate din lut ca şi vasele despre care dis-
cutăm, descoperite în Transilvania, mai tre-
buie să amintim că vase de formă asemănă­
toare, însă lucrate din argint au făcut parte din
tezaurul dacic de la Sîncrăieni. D. Popescu397
- pe bună dreptate a făcut legătura între
vasele de lut şi cele de argint care au aceeaşi
formă.
Cupele de la Crăsani au fost comparate de
cătreI. Andrieşescu398 cu formele din Latene-ul
www.cimec.ro
ŞI DATARE
137
II bavarez. Această interpretare a fost accep-
tată de către V. Pârvan care adaugă, la cele
citate de către I. Andrieşescu, analogii din ne-
cropola celtică de la Apahida399 înclinînd pen-
tru o origine celtică.
D. Popescu analizînd amănunţit această for-
mă, în legătură cu tezaurul de argint de la
Sîncrăieni, arată că vasele de lut semisferice
sînt foarte frecvente în descoperirile elenistice.
Citîndu-1 pe Klaus Parlasca4oo, D. Popescu ara-
tă că vasele ceramice de formă semisferică
apar de la începutul epocii ptolemeice şi in-
şiră analogii în metal pentru această formă din
regiuni diferite, subliniind că este vorba de o
formă grecească.
In ce priveşte datarea cupelor de formă se-
misferică, indiciile pe care le posedăm sînt des-
tul de neprecise. Vase de acest fel lucrate din
lut sau din argint se pare că au avut o viaţă
lungă începînd din sec. V î.e.n. şi continuînd
să existe pînă în a doua jumătate a sec. I î.e.n.,
cînd se datează tezaurul de la Sîncrăieni401 şi
chiar şi mai tîrziu. Faptul că această formă nu
se întîlneşte în aşezările corespunzătoare fazei
clasice cercetate pînă acum în Transilvania ne
face să atribuim vasele de formă semisferică,
fără ornamente, fazei a II-a.
b) Imitaţii locale după cupele deliene
Cupele de formă semisferică, prevăzute cu
ornamente în relief, sînt lucrate la roată din
pastă cenuşie de nuanţe diferite, de la cenuşiu
deschis pînă la cenuşiu închis, aproape negru.
Ele imită cupele greceşti zise deli.ene sau me-
gariene402. Pînă acum asemenea imitaţii se cu-
nosc doar din trei localităţi ale spaţiului intra-
carpatic şi anume de la Sighişoara, Piatra
Craivii şi Ţigmandru.
La Ţigmandru au fost descoperite întîmplă­
tor două exemplare întregi, iar la Sighişoara
din săpăturile lui C. Seraphim făcute pe "Dea-
lul Turcului" provin cel puţin 8 exemplare,
dintre care multe fragmentare.
Ornamentele realizate în relief cu ajutorul
unor tipare de imitaţii după cupele deliene
descoperite în Transilvania sînt alcătuite din
motive florale stilizate sau geometrice (vezi
pl. XL).
De obicei fundul vasului este prevăzut cu o
rozetă sau un alt ornament central, iar corpul
138 FAZA A II-A, MIJLOCIE

~~~~~~~~~-
""'
<:ti
1 1
1
1 1 1
1
1 1
-1---------
1
\ '•' lf

1'. ,' 1
/ 1
1 1
1

Fig. 63. - Imitaţii daco-getice după cupe deliene.

1, 3. Popeşti.- 2. Piscul Criisani. - 4. Snagov.

împărţit în două, sau în trei registre, separate,
fie prin linii în relief, fie prin listele tot în
relief. Ca ornamentare se folosesc foliole stili-
zate, în parte suprapuse (folioles imbriquees},
apoi frunze, butonaşi, bastonaşe, puncte para-
lele dreptunghiulare, mici rozete sau butonaşi
crestaţi în formă de cruce şi în sfîrşit linii uşor
curbate în relief. Cel mai frecvent motiv deco-
rativ îl constituie foliolele stil.izate, în parte
suprapuse.
Cupele de acest fel erau confecţionate cu
ajutorul unor tipare de lut ars, în afară de
margine, care era aplicată separat, probabil, după
prima operaţiune.
Dimensiunile acestui tip de vase sînt relativ
m1c1 măsurînd circa 7-8 cm înălţime şi
12-13 cm diametru! gurii. Muchea buzei este
rotunjită şi îngroşată. Pasta din care sînt lu-
crate imitaţiile geto-dacice după cupele deliene
este foarte fină, dar există şi exemplare la care
lutul n-a fost prea bine prelucrat.
Imitaţiile daco-getice după cupele greceşti,
zise deliene, sînt astăzi bine cunoscute pe teri-
toriul ţării noastre, fiind descoperite în multe
aşezări (vezi fig. 63). Pe lîngă vasele întregi
sau fragmentare, pe teritoriul patriei noastre
s-au descoperit şi tipare pentru lucrarea aces-
tora.

www.cimec.ro
 FORME, ANALOGII
Fără să avem pretenţia de a da un catalog
complet al imitaţiilor după cupele deliene în-
şirăm localităţile:
1. Bucureşti. In mai multe puncte de pe raza
Capitalei au fost descoperite fragmente şi un
exemplar întreg4011.
2. Crăsani. In aşezarea de la Piscul Crăsani
au fost descoperite imitaţii şi tipare pentru
lucrarea cupelor deliene. Trebuie să menţionăm
că aici s-au găsit şi cupe deliene originale care,
spre deosebire de cele lucrate de către autoh-
toni, au un vernir roşu, ce uneori devine
alb-gălbui sau negru40~.
3. Piatra Craivii. In cetatea dacică de aici
s-a descoperit un fragment dintr-o imitaţie
după cupe deliene (I. Berciu, AL Popa şi H.
Daicoviciu în Celticum, XII, 1965, pl. 66/2).
4. Poiana. Şi în marea aşezare daco-getică
de aici au fost descoperite, ca şi la Piscul Cră­
sani, atît imitaţii de cupe deliene, cît şi tipare
pentru lucrarea acestora405.
5. Popeşti. Ca şi în aşezările de la Piscul
Crăsani sau de la ·Poiana, şi la Popeşti au fost
descoperite atît imitaţii după cupele deliene
cît şi tipare de lut pentru lucrarea acestora406.
Printre imitaţiile după cupele deliene descope-
rite la Popeşti s-a găsit un exemplar pe care
este imprimată imitaţia unui revers de monedă
dacică de tip macedonean, Filip u~o7.
6. Snagov. Intr-un mormînt de incineraţie au
fost descoperite două imitaţii după cupe de-
liene. Una dintre acestea are imprimat, ca şi
exemplarul de la Popeşti, imitaţii dacice după
monedele lui Filip II. De data aceasta însă, nu
este redat numai reversul, ci şi aversul408.
7. Sighişoara. In marea a~ezare dacică de pe
"Dealul Turcului" au fost găsite cu ocazia să­
păturilor lui C. Seraphim opt exemplare, cele
mai multe fragmentare (pl. 5-6; pl. 1-4; şi
pl. XL, 1, 3, 4, 6-9)409.
8. Ţigmandru. In această localitate, fără să
avem nid-o precizare asupra punctului topo-
grafic, sau a condiţiilor de descoperire, încă în
secolul trecut au fost găsite, întîmplător, două
imitaţii după cupe deliene păstrate întregi.
(Vezi pl. CLXX, 1-4; XL, 28, 2, 5)4to.
9. Zimnicea. Vladimir Dumitrescu atunci
cînd publică o cupă deliană descoperită la Fun-
deni411 citează ca analogii Piscul Crăsani, Si-
ghişoara şi Zilmnicea. Este vorba, pentru Zim-
nicea, după cum reiese din nota 3 a lui
www.cimec.ro
ŞI DATARE 139
Vl. Dumitrescu, de materiale ieşite la iveală cu
ocazia săpăturilor din toamna anului 1924 efec-
tuate la Zimnicea de către I. Andrieşescu. Nu
ştim însă dacă este vorba de cupe deliene ori-
ginale sau de imitaţii daco-getice. Foarte pro-
babil că la Zimnicea au fost descoperite imi-
taţii şi nu piese originale.
Din Transilvania nu cunoaştem pînă acum
tipare de lut pentru lucrarea imitaţiilor după
cupele deliene. Cu toate acestea este foarte pro-
babil ca imitaţiile să fi fost lucrate pe loc. O
dovadă în acest sens o constituie numărul mare
de piese descoperite în aşezarea dacică de la
Sighişoara.
In ce priveşte problema însăşi a imitării de
către daco-geţi a cupelor greceşti numite de-
liene, sau megariene, este astăzi în afara ori-
cărei îndoieli că acestea au fost făcute de către
autohtonii daco-geţi cu ajutorul tiparelor pro-
prii. Dovada în acest sens ne este oferită de
cele descoperite în aşezările de la Crăsani, Po-
iana şi Popeşti la care trebuie să adăugăm fap-
tul că pe unele imitaţii după cupele deliene au
fost imprimate monede dacice ca de ex. în
cazul exemplarului descoperit la Snagov sau
a unuia de la Popeşti. La care putem adăuga
motive decorative proprii deosebite de cele ori-
ginale.
In ce priveşte fixarea în timp a vaselor în
discuţie, trebuie să ne referim la monografia
lui F. Courby care datează cupele deliene cu
ornamente vegetale şi copii de pe monedele
greceşti, de la mijlocul secolului II î.e.n. pînă
la începutul secolului următor. Această datare
este valabilă şi pentru imitaţiile făcute de că­
tre geto-daci. O dovadă în acest sens o con-
stituie imprimarea pe unele exemplare a imi-
taţiilor după monedele macedoniene ale lui
Filip Il.
Aşadar, imitaţiile după cupele deliene daco-
getice se datează, foarte probabil, după mijlo-
cul secolului II î.e.n. şi ţin pînă la începutul
secolului I î.e.n. După cît se pare imitaţiile
după cupele deliene nu vor continua prea mult
pe parcursul sec. I î.e.n. O dovadă în acest
sens ar constitui-o faptul că în aşezările dacice
din Munţii Orăştiei n-a fost descoperit nici
măcar un exemplar.
Cu toate că imitaţiile după cupele deliene
au fost găsite în cel puţin nouă localităţi de pe
teritoriul fostei Dacii şi în multe dintre acestea
140 FAZA A 11-A, MIJLOCIE

nu în puţine exemplare, totuşi numărul lor

n-a fost prea mare, foarte probabil, datorită
faptului că, deşi erau lucrate de către meşterii
autohtoni, totuşi ele reprezentau piese de lux
costisitoare.

14. Imitaţii după forme celtice

Lăsînd la o parte imitarea unor forme celtice
făcute de către daco-geţi pe parcursul fazei a
II-a care n-au intrat în repertoriul ceramicii
autohtone, cum ar fi de exemplu cana de la
Mediaş, sau urna mormîntului nr. 5 al necro-
polei de la Ciumeşti, trebuie să spunem că,
alături de imitaţiile după formele greceşti, din
Transilvania, se cunosc şi imitaţii după for-
me celtice. Aceste imitaţii sînt puţine şi se
reduc doar la citeva forme. Astfel în aşezarea
de la Ciumeşti sau la Hărman întîlnim imita-
rea străchinilor celtice despre care am vorbit
deja. De o mult mai largă răspîndire s-au bucu-
rat vasele cu două torţi, tot de tip celtic.
Vase cu două torţi (pl. LII şi pl. CXLVIII)
Această formă se caracterizează prin corpul,
mai mult sau mai puţin semisferic, prin exis-
tenţa unui gît drept, sau aşezat pieziş şi prin
existenţa a două torţi uşor supraînălţate. Gura
vasului este largă, cu muchia buzei uşor rotun-
jită şi îngroşată, iar fundul terminat, de obicei,
printr-un inel circular în relief.
Dimensiunile vaselor cu două torţi, despre
care discutăm, sînt în general mijlocii, măsu­
rînd 10-14 cm înălţime şi 12-15 cm diame-
tru! gurii. Din punct de vedere al tehnicii de
confecţionare vasele cu două torţi au fost lu-
crate cu roata din pastă fină de culoare cenuşie
de diferite nuanţe, de la cenuşiu-deschis pînă
la cenuşiu-închis, aproape negru. Cunoaştem un
singur exemplar aparţinînd formei în discuţie
descoperit în aşezarea de la Sighişoara (vezi
pl. LII, 5) deosebit de celelalte exemplare.
Acesta este lucrat cu mîna din pastă de bună
calitate şi acoperit cu slip lustruit de culoare
gălbuie. Exemplarul de la Sighişoara pare să fie
o imitaţie, cu mîna, a celor lucrate cu roata.
Vasul cu două torţi confecţionat la roată din
pastă cenuşie, după toate probabilităţile, repre-
zintă o formă celtică ce la rîndul ei nu este
www.cimec.ro
Fig. 64. - Vas de tip celtic de la Poiana.
altceva decît barbarizarea kantharos-ului gre-
cesc. In ceramica celtică se cunosc exemplare
ca cele de la: Hidjapuszta, Kiszombor sau Ku-
pinovo care mai păstrează încă destul de clar
forma grecească de kantharos'trl. Forma se va
transforma în continuare şi va primi aspectul
pe care-I cunoaştem la vasele din Transilvania.
Pentru exemplarele de la noi cunoaştem ana-
logii foarte apropiate tot în descoperiri celtice
ca de ex. cele de la Tolnatamâs sau Szom-
bathely, de pe teritoriul R. P. Ungaria413.
Vasul cu două torţi lucrat la roată nu se li-
mitează numai la teritoriul Transilvaniei unde
influenţa celtică a fost, fără nici o îndoială,
mai mare, ci îl găsim şi în afara arcului carpa-
tic, ca de exemplu în aşezarea de la Poiana
(vezi fig. 64). Acest fapt dovedeşte, după păre­
rea noastră, că forma de vas cu două torţi des-
pre care discutăm, a fost preluată de către
daco-geţi, probabil, de la celţi şi mtegrată în
repertoriul formelor lor ceramice.
Din punct de vedere tipologie vasul cu două
torţi lucrat la roată poate fi împărţit în două
variante.
Varianta 1 (v•ezi pl. LXI, 1-3, 6, 8)
In această variantă am grupat vasele care
corespund descrierii făcute pentru tip în ge-
neral. La care trebuie să subliniem supraînăl­
ţarea celor două torţi şi să adăugăm că multe
dintre exemplarele aparţinînd acestei variante
au pe gît ornamente realizate prin tehnica lus-
truirii. Ornamentele constau din linii paralele,
ori romburi neregulate, realizate din întretăie­
rea liniilor paralele trase în două sensuri.
 ORNAMENTARE
Varianta 2 (vezi pl. LXI, 4, 7)
Această variantă se caracterizează prin îngus-
tarea deschiderii vasului şi prin creşterea în
înălţime a gîtului. O altă trăsătură proprie a
acestei variante o constituie faptul că torţile îşi
pierd din supraînălţare, ajungînd uneori să fie
foarte puţin, sau de loc, supraînălţate.
In ce priveşte datarea vasului cu două torţi,
se pare că varianta 1 începe, cel puţin, în faza
II2. O dovadă în acest sens o constituie obser-
vaţia noastră făcută cu ocazia săpăturilor de la
Pecica unde asemenea vase au fost descoperite
în nivelul vechi (I). Forma va continua să existe
şi în sec. I î.e.n., după cum o dovedeşte vasul
de la Sărăcsău (vezi pl. LXI, 6) îl'l care a fost
ascuns un tezaur de argint dacic ce se datează
la mijlocul sec. I î.e.n.414.
Varianta 2 este mai evaluată decît varianta 1
şi aparţine, foarte probabil, numai fazei cla-
sice, coexistînd, cel puţin o vreme, paralel cu
varianta 1 din care a luat naştere. Varianta 2
o vom comenta în capitolul următor, în cadrul
ceramicii daco-getice din faza clasică.1
Tot în acest subcapitol consacrat imitaţiilor
după ceramică celtică ar trebui să discutăm
ceramica pictată. Dat fiind însă faptul că eera-
mica pictată este specifică fazei următoare amî-
năm discutarea pe care o vom face într-un
subcapitol rezervat problemei ceramicii pictate
din faza clasică.
15. Ulcioare
Ulcioarele sînt o formă asemănătoare cu că­
nile de tip III, dar au gîtul mai îngust şi se
apropie de forma ulcioarelor din zilele noastre.
Asemenea vase apar încă în faza a II-a a eera-
micii da:co-getice, după cum pare s-o dove-
dească un ulcior, lucrat îngrijit cu mîna, des-
coperit în aşezarea de la Poiana415. Dar, ca şi
pentru altele, fiind vorba despre o formă ca-
racteristică fazei a III-a, discutarea ei o vom
face în capitolul următor. Aici am menţionat-o
doar.
16. Obiecte de lut ars (pl. XLI)
In toate aşezările daco-getice aparţinînd fazei
mijlocii au fost descoperite, pe lîngă ceramică
şi obiecte făcute din lut ars. Cantitativ preda-
www.cimec.ro
i4i
minante sînt şi acum fusaiolele de formă tron-
ori bitronconică. Se întîlnesc unele exemplare
de dimensiuni destul de mari care au putut fi
utilizate la altceva decît drept greutăţi pentru
fusul de tors.
Unele fusaiole au ornamente incizate simple.
Spuneam că fusaiolele sînt cele mai multe dar
de data aceasta, nu singurele obiecte de lut ars.
'
Pe lîngă fusaiole, trebuie menţionate ronde-
lele negăurite făcute, uneori, din cioburi de vase,
sau alteori confecţionate anume, a căror utili-
zare n-o cunoaştem. Tot necunoscută ne este
destinaţia unei plăci perforate care s-a desco-
perit în aşezarea de la Ciumeşti (pl. XLI, 19).
Pe lîngă obiectele cu utilizare practică, cu-
noscută sau necunoscută nouă, in aşezarea de
la Moreşti s-au găsit şi cîteva figurine din lut
ars (pl. XLI, 1-3, 8). Ele au fost folosite, pro-
babil, în legătură cu cultul religios. Nu îndrăz­
nim să presupunem că acestea reprezintă pure
manifestări de artă. Figurinele de la Moreşti
sînt zoo- sau antropomorfe. Figurine asemănă­
toare au fost descoperite şi în aşezarea de la
Poiana416 sau în cea de la Sighişoara417.
ORNAMENTARE
Repertoriul ornamental al ceramicii daco-ge-
tice din faza mijlocie este mai bogat, in com-
paraţie cu cel al fazei precedente, rămînînd însă
în continuare destul de redus. Ornamentica
daco-getică din faza a II-a este mai sărăcăcioasă
decît cea a unor culturi din epoca bronzului, ca
de pildă cultura Sighişoara-Wietenberg, fără
să mai vorbim de ceramica pictată neolitică
ce se caracterizează printr-o bogăţie şi o ex-
traordinară varietate de decor. Ne gîndim la
cultura cucuteniană în primul rînd. Neîntre-
buinţarea picturii îngrădeşte posibilitatea de ex-
primare artistică a fanteziei meşterilor olari.
Dar chiar şi fără de aceasta s-au creat destule
vase care pot fi considerate, pe drept cuvînt,
piese artistice.
In tehnica de ornamentare putem distinge
mai multe procedee şi anume: ornamente în re-
lief, ornamente realizate prin incizare, orna-
mente stampilate şi ornamente realizate prin
turnarea într-un tipar. La toate acestea trebuie
să adăugăm un mod de ornamentare neîntîlnit
in faza precedentă şi deci, după toate probabi-
142 FAZA A li-A, M!JLOC!l3

lităţile, Dpărut pe parcursul fazei a II-a. Este dreptunghiulari sau semicirculari. Butonii ro-
vorba de motive realizate prin linii lustruite. tunzi sînt întîlniţi cel mai frecvent. Ei pot fi
Procedeul a fost preluat, probabil, de la celţi. de dimensiuni mici, mijlocii sau mari, măsu­
La toate acestea trebuie adăugată şi subliniată rînd 3-4 cm înălţime şi 2-3 cm diametru
importan~a deosebită pe care o prezintă în or- (vezi pl. XLII, 7). Din punct de vedere al pla-
namentica ceramicii daco-getice din faza a II-a sării lor, uneori, butonii rotunzi sînt aşezaţi sub
vechiul procedeu de lustruire a vaselor. Metoda buza vasului, ca în faza I (vezi de exemplu
ca atare se întîlneşte încă din primele perioade pl. XLII, 6) sau alte ori pe corpul vasului. Bu-
ale Hallstatt-ului, sau chiar cu mult înainte. tonii pot fi asociaţi cu linii de alveole (vezi pl.
AcUJm însă, ea ia o mare dezvoltare şi primeşte XLII, 1) ori cu brîuri în relief prevăzute şi
un deosebit rol estetic pe lîngă cel utilitar, de a ele cu alveole (vezi pl. XLIII, 3).
acoperi porii vasului. Cea mai mare parte a Alături de butonii rotunzi se întîlnesc şi bu-
ceramicii fine din faza a II-a, lucrată cu mîna, toni de formă patru~ateră. Unii dintre aceştia
prezintă un slip puternic lustruit de culoare sînt prevăzuţi cu o cruce realizată prin incizie
neagră, brună-gălbuie sau cenuşie, ce poate fi (vezi de ex. pl. XLIII, 5) sau cu cîte o alveolă
comparat cu fimisul vaselor greceşti care le-a mare (vezi pl. XLIII, 10). Există însă şi butoni
făcut celebre. fără nici un fel de ornament pe suprafaţă, de
Din cele spuse pma acum a reieşit că forma unor mici cilindri aplatizaţi (vezi pl.
marea majoritate a procedeelor tehnice de de- XLII, 8). De asemenea se cunosc butoni ro-
corare nu sînt altceva decît continuarea într-o tunzi cu cîte o cruce incizată.
formă, mai mult sau mai puţin modificată, a
Destul de frecvent întîlniţi sînt butonii de
celor din faza precedentă, la care s-au adăugat formă patrulateră, uniţi între ei cu brîuri în
însă cîteva noi rezultate de pe urma influen-
relief prevăzute cu alveole (vezi pl. XLII, 10),
ţelor străine. Asemenea procedee au fost pre-
ori cu brîuri prevăzute cu crestături, care nu
luate, dar s-au prelucrat şi au fost aplicate pe sînt altceva decît mici liniuţe paralele realizate
vasele proprii şi specific daco-getice. prin incizare (vezi pl. XLIII, 8). Unirea butoni-
Dar să trecem la analiza propriu-zisă a pro- lor patrulateri se mai poate face apoi şi prin
cedeelor de ornamentare, luîndu-1 pe fiecare şiruri de alveole fără ca acestea să fie plasate
în parte. pe brîuri în relief, ci aplicate direct pe peretele
vasului.
Ornamente în relief Pe lîngă butonii rotunzi sau de formă patru-
lateră, în faza a II-a a ceramicii daco-getice se
In cadrul acestui procedeu tehnic de orna- întîlnesc şi butoni alungiţi aşezaţi vertical pe
mentare rolul principal nu mai este deţinut, ca peretele vasului (vezi de exemplu yL XLIII, 9).
în faza precedentă, de către proeminenţe. Cele
Butonii rotunzi de forma unor mici proemi-
conice aplatizate de tip protodacic (pl. XLII,
nente cilindrice aplatizate sînt cunoscuţi în aşe­
2-4, 11) mai joacă un rol important în cadrul
zarea de la Poiana încă din stratul Poiana nus,
fazei II1. dar vor deveni foart.:: rare în cadrul
la fel ca şi proeminenţele de formă patrulateră.
fazei II 2. Acelaşi lucru se poate spune şi des-
Radu şi Ecaterina Vulpe remarcau marea ase-
pre proeminenţele mari patrulatere (vezi pl.
mănare a butonilor cilindrici cu cei din faza
XLII, 12-13) care păstrează încă, atît forma cît
clasică a ceramicii daco-getice, respectiv cu cei
şi dimensiunile celor din faza veche a eera-
descoperiţi în nivelul III al aşezării de la
micii daco-getice.
Poiana.
Locul pe care 1-au avut proeminenţele în or-
namentarea ceramicii daco-getice din faza I, Pe lîngă butoni în cadrul ornamentelor în
acum este preluat de către butoni. Ei constituie relief ale ceramicii daco-getice din faza a II-a
elementul decorativ cel mai frecvent în faza un rol important deţine brîul în relief. El poate
mijlocie şi va deveni ornamentul predominant fi prevăzut cu alveole sau cu linii paralele in-
în faza clasică. cizate dînd aspectul unui şnur. Asemenea brîie
După formă buton ii pot fi clasificaţi în: bu- se întîlnesc, fie independente (vezi pl. XLIII,
toni rotunzi, cilindrici aplatizaţi, prismatic1, 1-2), fie în asociere cu butoni de toate felurile.
www.cimec.ro
 ORNAMENT ARE
Uneori din brîie în relief, prevăzute cu al-
veole se realizează motive decorative compli-
cate (vezi de ex. pl. XLIII, 5).
Liniile în relief pe ceramica daco-getică din
faza a II-a au uneori aspectul unor semicercuri
(vezi pl. XLIV, 2, 6). Unele dintre aceste linii
în formă de semicerc pot fi prevăzute şi cu
alveole (vezi pl. XLIV, 3). Din aceeaşi linie în
relief se realizează un motiv în forma literei V,
ca în cazul vasului de la Sf. Gheorghe. Acest
motiv decorativ se întîlneşte şi în marea aşezare
daco-getică de la Poiana, în stratul 11419.
Ornamente incizate
Pe lîngă alveolele sau liniile paralele incizate
care ornamentează brîurile în relief, despre
care am vorbit, pe ceramica daco-getică din
faza mijlocie întîlnim diferite ornamente reali-
zate prin procedeul incizării. Din linii inci-
zate se realizează motive simple şi ohiar benzi
ondulate. Banda ondulată este întîlnită relativ
rar în faza despre care discutăm şi va deveni
foarte frecventă abia în faza următoare, cea
clasică.
Ornamente realizate prin stampilare
In această categorie am inclus ornamentele
realizate cu ajutorul unui instrument de lemn,
sau poate de os, care se repetă, în genul unor
stampile şi de aceea l-am numit procedeu prin
stampilare. Prin acest procedeu se realizează
ornamente mici de formă patrulateră adîncite
(vezi de ex. pl. XLII, 3), sau ornamentul cu-
noscut sub numele de "colţi de lup" constînd
din m1c1 impresiuni triunghiulare. Ambele
aceste motive decorative lipsesc din repertoriul
ornamentelor întîlnite pe ceramica daco-getică
din faza veche. Fără să fie elemente decorative
noi pentru teritoriile noastre, ele apar totuşi în
cadrul ceramicii daco-getice abia din faza ei
mijlocie. Ambele motive decorative pe care le
discutăm vor fi bine reprezentate în faza ur-
mătoare a ceramicii daco-getice.
Ornamente realizate prin tipare
Fără să fie propriu daco-geţilor, procedeul de
a realiza motive ornamentale cu ajutorul unor
tipare a fost folosit şi de ei. Este adevărat însă,
că numai la reproducerea unor vase străine.
Este vorba de imitaţiile după cupele deliene
sau megariene, cum se mai numesc uneori.
www.cimec.ro
143
Ornamente lustruite
Un alt procedeu nou, de data aceasta aplicat
la forme proprii şi neîntîlnit în fazele anteri-
oare este cel al ornamentării cu motive lus-
truite. Procedeul ca atare, după toate probabi-
lităţile, a fost preluat de către daco-geţi din
lumea celtică. La celţi această metodă de deco-
rare a ceramicii este foarte frecventă încă din
perioadele timpurii. In faza a II-a a ceramicii
daco-getice ornamentarea prin linii lustruite
nu este încă abundentă, aşa cum va fi în faza
clasică.
Prin lustruire, pe vasul uscat, dar încă nears
se realizează, după cum ne arată analogiile
contemporane, linii paralele de diferite dimen-
siuni, romburi neregulate sau sînt redate mo-
tive bine cunoscute din perioade mai vechi
cînd ornamentul era produs prin incizare. Prin
lustruire se realizează motivul asemănător unei
frunze de brad şi de aceea se numeşte "bră­
duleţ".
Procedeul ornamentării ceramicii cu motive
lustruite se va dezvolta în faza clasică. Cu aju-
torul lui va fi realizată în cea de a III-a fază o
gamă mult mai bogată de ornamente şi se va
aplica, exclusiv, pe ceramica fină lucrată cu
roata420 .
In faza a II-a a ceramicii daco-getice orna-
mentele lustruite sînt cunoscute, atît pe eera-
mica fină lucrată cu mîna, cît şi pe ceramica
lucrată la roată. El se aplică, în special, pe va-
sele cu două torţi de tip celtic constituind un
indiciu în sensul împrumutării lui din lumea
celtică.
Torţi de vase
Pe lîngă rolul utilitar pe care îl au torţile în
arhitectura vaselor, prin ornamentele pe care
le prezintă, ele îndeplinesc şi un rol decorativ
şi de aceea le-am inclus în subcapitolul consa-
crat ornamentării.
Dat fiind faptul că în cadrul de faţă ne in-
teresează doar partea decorativă a lucrurilor,
nu vom aminti acum torţile simple, cu profil
rotund sau oval, neornamentate care nu au
decît un rol utilitar, ci ne vom referi doar la
cele care prezintă ornamente sau ele înşile pot
fi considerate ca atare.
La vasele dacice din faza mijlocie întîlnim
torţi cu nodozităţi realizate prin separarea unor
i44 FAZA A 11-A. MIJLOCIE

porţiuni din suprafaţa torţii cu ajutorul unor Din analiza ornamentelor ceramicii daco-ge-
caneluri, mai mult sau mai puţin adînci. Unele tice din faza a II-a se desprinde limpede con-
dintre torţile cănilor aparţinînd tipului II au cluzia că în marea lor majoritate ele sînt de
cîte două, sau chiar mai multe nodozităţi ast- origine locală, chiar dacă folosesc procedee teh-
fel realizate. Asemenea torţi de vase se cu- nice străine şi că ornamentele ceramicii dacice
nosc în aşezarea de la Poiana în stratul II 421 . mijlocii nu sînt decît continuarea celor cunos-
Un alt mod de ornamentare al torţilor este cute în faza I. Acestea la rindul lor îşi au
aplicarea unor caneluri verticale pe suprafaţa originile, aşa cum am arătat la timpul potrivit,
torţii, procedeu frecvent întîlnit şi în cadrul în epocile anterioare.
aşezării de la Poiana, tot în stratul IIIi 22 . Pe lîngă ornamentele tradiţionale, în această
Reamintim toarta unei căni bogat ornamen- fază apar ornamente şi tehnici de ornamentare
tată descoperită în aşezarea daco-getică de la noi datorate influenţelor străine, celtice sau gre-
Moreşti, care pe lîngă caneluri mai prezintă şi ceşti. Ornamentele împrumutate sint aplicate
mici proeminenţe conice în relief. Ornamente pe forme autohtone ceea ce dovedeşte integra-
în relief la baza torţilor am mai întîlnit şi la rea lor în ansamblul culturii materiale daco-ge-
cănile de la Apahida sau de la Poiana. Acest tice. Dintre procedeele de ornamentare pre-
procedeu de a aplica la baza torţii proeminenţe luate de către daco-geţi, cel mai important ni
în relief este preluat, după cît se pare, din lu- se pare a fi cel al motivelor lustruite. Este in-
mea grecească. teresant de menţionat felul in care se prelua
Torţile în torsadă realizate prin împletirea şi se integra în cultura geto-dacă un element
reală, sau numai aparentă a unor "fire", fără străin. Astfel, ornamentele lustruite sînt apli-
să fie prea numeroase, sînt totuşi prezente în cate la început, cu precădere, pe forme străine,
faza mijlocie a ceramicii daco-getice. Acest pro- preluate şi ele. Cu timpul însă, astfel de orna-
cedeu de ornamentare a torţilor se va dezvolta mente sînt întrebuinţate la formele ceramice
şi va deveni frecvent în faza următoare, mai autohtone. Ele vor ajunge, in cele din urmă,
cu seamă la vasele fine de lux. Din faza a II-a pe parcursul fazei clasice, o dată cu generali-
a ceramicii daco-getice se cunosc torţi deosebit zarea şi răspîndirea pe scară largă a ceram1cu
de aspectuos lucrate în torsadă aparţinînd unor lucrate cu roata, să constituie unul dintre pro-
căni de tip II dar, mai cu seamă, de tip III. cedeele decorative de bază.
Toarta torsionată a apărut şi ea, foarte pro- Tot din lumea greco-celtică este preluat nu
babil, tot sub influenţa ceramidi greceşti la numai procedeul ornamentării prin linii lus-
care acest procedeu decorativ este bine cunos- truite, ci chiar şi tehnica lucrării la roată a
cut. ceramiciL

CONCLUZII

La sfîrşitul
analizei fiecărei faze din evoluţia
istorică a ceramicii daco-getice încercăm să for-
mulăm concluziile ce rezultă din aceasta. Ast-
fel, din analiza ceramicii daco-getice aparţinînd
celei de a doua faze, a fazei mijlocii, se des-
prind cîteva concluzii direct legate de cele for-
mulate în legătură cu ceramica aparţinînd fazei
precedente. Pe lîngă acestea, ceramica daco-
getică din faza mijlocie ridică cîteva probleme
importante a căror soluţionare contribuie în
largă măsură la înţelegerea justă a istoriei daco-
www.cimec.ro
geţilor din perioada de timp pe care o îmbră­
ţişează faza a II-a. Acestea le vom arăta in
capitolul final consacrat concluziilor de ordin
istoric.
Din analiza formelor, a tehnicii de confecţio­
nare, cît şi a ornamentării se desprinde, deose-
bit de clar, concluzia că în marea ei majoritate
ceramica daco-getică din faza a II-a reprezintă
continuarea, mai mult sau mai puţin evaluată,
a ceramicii daco-getice din faza I.
 CONCLUZII
O altă concluzie importantă este aceea că
aspectul general hallstattian se menţine încă
o vreme şi pe parcursul fazei a II-a. Există o
etapă cînd se mai păstrează, sau mai corect ex-
primat, cînd formele proprii primei faze se
mai menţin alături de altele noi. Procesul de
evoluţie al formelor locale hallstattiene spre
cele de tip Latene a început mult mai devreme
decît in faza a II-a, încă din faza protodacică.
Ritmul de dezvoltare se menţine însă foarte
lent pe parcursul fazei I şi chiar într-o parte a
fazei a II-a, în special în faza II 1 . Dar, conclu-
zia generală este că în faza mijlocie ritmul de
evoluţie al formelor hallstattiene spre cele de
aspect Latene se accelerează deosebit de mult,
încît spre s,fîrşitul primei etape formele cera-
mice daco-getice au deja toate caracteristicile
Latene. Dacă înainte de faza a II-a o cît de
mică modificare a formelor dura secole, sau în
orice caz o perioadă foarte lungă, în schimb
acum se poate afirma cu deplină certitudine că
transformări substanţiale se petrec într-un timp
scurt.
Aşadar, se constată că începînd din faza a
II-a în evoluţia ceramicii daco-getice se aban-
donează ritmul lent de evoluţie şi că aceasta
intră pe un făgaş rapid de dezvoltare. Să încer-
căm acum explicarea cauzelor care au putut
determina schimbarea ritmului încetinit de dez-
voltare şi trecerea lui pe un făgaş rapid de
dezvoltare.
Vasile Pârvan credea că aşezarea celţilor pe
teritoriul patriei noastre a adus după sine
schimbarea generală a culturii materiale. O
dată cu venirea celţilor - spunea el - se trece
propriu-zis la epoca Latene în Dacia, deşi tot
el este cel care sublinia că nu celţii ci dacii sînt
cei care dezvoltă cultura Latene în Dacia423.
Teza lui Vasile Pârvan, justă în esenţa ei,
este totuşi astăzi departe de a mai putea fi
susţinută în totalitate. Este adevărat că apro-
ximativ concomitent cu venirea celţilor se trece
la formarea unei ceramici de tip Latene pe teri-
toriul ţării noastre. Această trecere a fost ea
oare determinată direct, adică a fost o conse-
cinţă a venirii celţilor, sau altele sînt cauzele
care au determinat-o? Am arătat în concluziile
capitolului anterior că influenţele exercitate de
ceramica grecească sau de cea sud-tracică, n-aU:
putut schimba aspectul general al ceramicii
www.cimec.ro
145
care rămîne cel hallstattian. fn acelaşi timp in-
fluenţele respective, deşi evidente şi concreti-
zate, cu un rol activ, n-au putut imprima un
ritm rapid, sau accelerat de dezvoltare a for.;.
melor spre "latenizare".
Dacă ceramica daco-getică n-a putut fi smulsă
din ritmul ei lent de dezvoltare, de către influ-
enţele greceşti sau de cele sud-tracice, a putut
face oare acest lucru influenţa exercitată de
ceramica celtică?
Analiza ceramicii daco-getice din faza a II-a
vine să ne dea răspunsul la întrebarea pusă.
Ea ne demonstrează cu prisosinţă că nu influ-
enţele ceramicii celtice sînt cele care determină
schimbarea aspectului general al ceramicii geto-
dacice, deşi nu putem nega, ci dimpotrivă tre-
buie să subliniem, rolul activ pe care acestea
1-au avut în grăbirea procesului de evoluţie a
ceramicii autohtone de aspect hallstattian spre
aspectul Latene superior, alături de influenţele
greceşti şi sud-tracice care convergeau în spre
acelaşi ţel.
Dacă teza lui Pârvan, conform căreia celţii
determină schimbarea culturii locale într-o cul-
tură superioară de tip Latene, ar fi adevărată,
atunci ar însemna că cel puţin din prima jumă­
tate a secolului III î.e.n., dacă nu şi mai de-
vreme, ceramica dacică de aspect hallstattian
să se transforme în ceramică Latene şi tot la
această dată autohtonii să producă pe scară largă
ceramică la roată. Or, lucrurHe nu stau de loc
aşa. Incă cel puţin un secol, dacă nu şi mai
bine, după venirea celţilor în Transilvania, au-
tohtonii vor continua să confecţioneze ceramica
lor tradiţională de aspect hallstattian şi vor
lucra cu roata doar o cantitate mică. Nu se
observă încă pe o perioadă îndelungată după
venirea celţilor o schimbare în ritmul lent de
dezvoltare a formelor spre latenizare. Este ade-
vărat însă că, după toate probabilităţile, tehnica
lucrării cu roata, cel puţin daco-geţii transilvă­
neni au învăţat-o de la meşterii celţi. Adopta-
rea noului procedeu şi extinderea lui s-a făcut
însă pe durata unei etape destul de lungi. Incă
de la început sînt transpuse în această nouă
tehnică formele tradiţionale lucrate înainte cu
mîna. Treptat pe parcursul fazei a II-a noul
procedeu tehnic va fi însuşit din ce în ce mai
mult astfel, încît la pragul dintre ultimele două
secole ale erei vechi ceramica lucrată la roată
să fie deja generalizată şi să intre în faza sa
146 FAZA A Il-A, MIJLOCIE

de apogeu. Deşi, după cît se pare, chiar la scurt Trebuie să mai subliniem un fapt şi anume
timp după venirea celţilor autohtonii au preluat că în multe aşezări cum sînt cele de la Ciu-
tehnica lucrării ceramicii cu roata, totuşi ei vor meşti, Moreşti, Sebeş, Cicir sau Mediaş, canti-
continua să lucreze încă o bună vreme ceramica tatea ceramicii celtice este foarte mare. Este
lor tradiţională hallstattiană cu mîna. Dar, nu însă în afara oricărei îndoieli că aceasta n-a fost
atît procedeul tehnic în care se lucrează eera- produsă de către autohtoni şi că ea reprezintă
mica deţine rolul principal ci forma însăşi, marfă străină.
pentru că, după părerea noastră, o formă cera- Nu este exclus, ba ni se pare foarte probabil,
mică daco-getică de tip LatEme nu trebuie ne- ca ceramica cenuşie celtică să fi fost fabricată
apărat să fie transpusă la roată. Se constată tocmai pe teritoriul Transilvaniei, chiar dacă,
clar că in prima etapă a fazei a II-a ritmul de deocamdată, nu avem dovezi directe. Deci, să
dezvoltare se menţine ca atare. Deci, abia spre nu fie vorba de importuri aduse de la mari dis-
sfîrşitul fazei 1!1 se poate vorbi de o intrare tanţe. O dovadă în acest sens ar putea-o con-
pe un făga:;; rapid de dezvoltare a ceramicii stitui toamai abundenţa acestei ceramici în
autohtone hallstattiene spre formele Latene. Transilvania. S-ar putea ca numai piesele de
Autohtonii vor întrebuinţa pe scară largă eera- metal sau podoabele de sticlă, cum sînt de
mica celtică lucrată cu r.oata, alături de ceramica exemplu brăţările sau mărgelele să fi fost fa-
lor proprie confecţionată cu mîna. O dovadă bricate în altă parte, în centre celtice şi aşa
sigură în acest sens o constituie faptul că în s-ar explica numărul lor mic. Transportul unei
aşezările daco-getice sau in necropolele apar- cantităţi mari de ceramică, cum este cea din
ţinînd fazei 1!1 găsim ceramică autohtonă de Transilvania, pe distanţe considerabile trebuie
factură evident hallstattiană, alături de o mare să fi întîmpinat dificultăţi serioase, constituind
cantitate de ceramică celtică cenuşie lucrată cu un alt argument în favoarea lucrării pe loc a ce-
roata. In aşezările pomenite, pe lîngă ceramica ramicii cenuşii confecţionată cu roata de către
celtică lucrată cu roata s-a descoperit şi cera- cel ţi.
mică daco-getică făcută în aceeaşi tehnică. Can- Fenomenul pe care-1 discutăm acurrl: este
titatea acesteia este însă foarte mică. întru totul similar celui întîlnit pentru faza
Ceramica celtică este uşor de deosebit, atît precedentă în afara arcului carpatic unde în
prin formele ei specifice, cît şi prin amănuntele sec. VI-V i.e.n găsim de asemenea mari can-
tehnice de confecţionare. Deci, nu este o pro- tităţi de ceramică cenuşie lucrată cu roata de
blemă să distingem ceramica celtică cenuşie către străini şi întrebuinţată, la fel ca şi cea
produsă cu roata de ceramica lucrată în aceeaşi din Transilvania, de către autohtonii geto-
tehnică şi din pastă, aproximativ, identică de daci. Un exemplu în acest sens îl constituie
către daco-geţi. aşezarea de la Alexandria. Şi aici, ~a şi în Tran-
Dacă procesul de evoluţie rapidă al ceramicii silvania, s-a descoperit o abund2ntă ceramică
daco-getice spre formele Latene s-ar fi făcut lucrată cu roata, de forme greceşti, la Alexan-
sub influenţa directă a celţilor atunci el ar fi dria şi celtice în aşezările transilvănene.
trebuit să aibă loc cu mult mai devreme, cel Ceramica daco-getică lucrată la roată apare
puţin de la mijlocul secolului III î.e.n., admi- în faza mijlocie şi de aceea merită să stăruim
ţînd că celţii au venit în ţara noastră la înce- puţin asupra ei.
putul acestui secol. In cadrul fazei II1 a ceramicii daco-getice,
deci în linii mari pe parcursul secolului III i.e.n.,
Or, s-a putut constata clar că ritmul de dez-
se constată că alături de ceramica celtică lu-
voltare al ceramicii daco-getice din Transilva-
crată la roată apare, destul de sporadic însă,
nia rămîne încetinit pînă la sfîrşitul fazei II1 .
şi ceramica dacică lucrată cu roata. Garanţia
Este deci evident că teza lui Vasile Pârvan este că ea a fost lucrată de către autohtoni ne-o
greşită şi că venirea celţilor n-a putut imprima
furnizează faptul că sînt lucrate în tehnica
un ritm accelerat de dezvoltare a culturii mate- nouă forme autohtone. Deci, lucrarea ceramicii
riale autohtone şi n-a putut-o smulge din rit- cu roata de către daco-geţi se face încă din
mul ei lent de evoluţie care rămîne ca atare faza II1 . In aşezarea de la Ciumeşti s-a putut
încă cel puţin un secol, dacă nu şi mai mult. surprinde chiar începutul adoptării noului pro-

www.cimec.ro
 CONCLUZit
cedeu cînd pasta nu este încă bine lucrată şi
mai ~onţine ca degresant cioburi pisate. Stîn-
găcia în execuţie a unor vase ca cele de la
Ighişul Nou sau Mediaş pledează tot pentru
faza de început a adoptării tehnicii de lucrarea
la roată a ceramicii. Pe lîngă ceramica, oare-
cum de încercare care nu are încă o pastă prea
'
bună s-a descoperit în aşezările transilvănene
ca de ex. în cea de la Cicir sau de la Ciu-
meşti şi ceramică fină lucrată cu roata. Dar,
trebuie făcută din nou menţiunea că este vorba
de o cantitate mică şi că formele sînt autoh-
tone şi nu celtice.
Lucrarea ceramicii la roată de către autoh-
toni se va intensifica din ce in ce mai mult pe
parcursul perioadelor următoare. In faza II2 o
avem bine atestată, iar generalizarea şi larga
ei răspîndire va fi făcută abia în faza clasică.
Dar lucrarea cu roata a ceramicii de către
autohtoni relativ tîrziu şi nicidecum în sec. VI
sau V i.e.n. nu este un fenomen specific pentru
Transilvania. El este caracteristic pentru tot
teritoriul ţării noastre. Am arătat atunci cînd
am combătut teoria începutului foarte timpu-
riu al lucrării ceramicii cu roata, că despre
aceasta la autohtonii geto-daci nu poate fi vorba
mai devreme de începutul secolului III î.e.n.
Argumentarea făcută în legătură cu această
problemă nu mai este cazul s-o repetăm (vezi
p. 95-98).
Aşadar, ceramica daco-getîcă lucrată la roată
din Transilvania nu apare direct sub influenţa
celţilor, după cum nici în afara arcului carpa-
tic ea nu apare direct sub influenţa colonişti­
lor greci sau sub cea a tracilor de sud. Trebuie
să subliniem un fapt deosebit de important şi
anume că pe toate teritoriile geto-dacice, in-
clusiv Dobrogea, ceramica este lucrată la roată
de către autohtoni aproximativ în acelaşi timp.
Aceste constatări ne duc la o întrebare fi-
rească şi anume: cum de daco-geţilor le-a tre-
buit aşa de mult timp ca să înveţe şi să-şi
însuşească tehnica lucrării ceramicii cu roata,
mai cu seamă că ei întrebuinţau această cera-
mică şi că mulţi au văzut-o produsă pe loc de
către meşteri greci începînd cel puţin cu seco-
lul V î.e.n., dacă nu şi mai înainte. Ne găsim
după două secole de contact direct şi nemijlocit
cu civilizaţia greacă. Să fie oare vorba de o
opoziţie a meşterilor daco-geţi pe care îi ve-
dem susceptibili la orice influenţe străine
www.cimec.ro
147
constatate atît pentru faza I cît şi pentru faza
a doua?
Răspunsul la această întrebare trebuie căutat
în nivelul de dezvoltare al forţelor de produc-
ţie interne. A vea oare nevoie societatea daco-
getică de aceste produse superioare în canti-
tate mare sau erau suficiente cele ce se puteau
procura uşor pe calea schimburilor? Avusese
oare loc înainte de sec. III acea dezvoltare a
forţelor de producţie care să facă necesară spo-
rirea ceramicii lucrate cu roata? La toate
acestea răspunsul este că nu.
In metalurgia fierului înainte de secolul III
i.e.n. nu se făcuseră progrese prea însemnate.
Uneltele de fier sînt rare chiar şi în aşezările
transilvănene din faza II1 fără să mai vorbim
de cea precedentă. Acelaşi lucru se constată
şi în cele din afara arcului carpatic. Brăzdarul
de fier întrebuinţat la plug se cunoaşte şi el
tîrziu424. Tot relativ tîrzie este şi întrebuin-
ţarea monedei ca mijloc de schimb. Abia în-
cepînd cu sec. III î.e.n. se constată un aflux
puternic de monede străine în Dacia425 dove-
dind existenţa unui comerţ intens cu teritoriile
străine. De dată relativ tîrzie este şi apariţia
monedei proprii la geto-daci 426 • Circulaţia mo-
netară ne oferă o bună analogie pentru pro-
blema pe care o discutăm. Cu toate că în sec.
IV î.e.n. societatea daco-getică făcuse reale pro-
grese, dovedite, printre altele, de adoptarea sis-
temului monetar, totuşi monedele care circulă
în Dacia sînt străine. Abia cînd dezvoltarea
ascendentă în continuare a societăţii daco-getice
face insuficientă moneda străină se va trece la
baterea unei monede proprii. Despre aceasta
Vasile Pârvan spunea că o monetărie dacică
inainte de anul 300 î.e.n. este o imposibilitate
istorică deoarece dacilor, pe lîngă altele, le lipsea
nevoia de monedă proprie427.
Acelaşi lucru se poate spune şi despre eera-
mica lucrată cu roata. Atîta vreme cît dezvol-
tarea forţelor de producţie daco-getice n-a
intrat pe un făgaş rapid, cantitatea ceramicii
-străine făcută cu roata era suficientă. Nu se
simţea nevoia intensificării producţiei de cera-
mică, intensificare ce se putea face numai prin
introducerea roţii olarului. Atunci cînd forţele
de producţie depăşes~ stadiul lent de dezvol-
tare, societatea geto-dacică reclamă o cantitate
sporită de produse ceramice, sporire pe care
148 FAZA A Il-A, MIJLOCIE

olarii daco-geţi o realizează prin introducereaIată deci, că nici una dintre influenţele străine
roţii. n-au fost capabile să determine mersul socie-
In legătură cu data tîrzie a apariţiei ceramicii tăţii daco-getice în dezvoltarea sa firească, deşi
daco-getice lucrate cu roata la aceleaşi con- este în afara oricărei îndoieli că aceste in-
cluzii ajunge şi acad. Em. Condurachi42B_ fluenţe 1-au grăbit. V. Pârvan, sau alţii, nu-şi
Aşadar, toate descoperirile arheologice făcute puteau explica progresele înregistrate de so-
pînă acum pe teritoriul ţării noastre dovedesc cietatea daco-getică decît prin intervenţia unor
că dezvoltarea forţelor de producţie are loc factori străini şi în cazul trecerii la cea de a

într-un ritm lent pînă la sfîrşitul sec. IV î.e.n. II-a epocă a fierului, factorul străin determi-
şi începutul sec. III. Abia acum evoluţia struc- nant 1-au constituit pentru ei, celţii. Pentru
turii economiei locale, prin dezvoltarea forţelor V. Pârvan a fost evident că nu influenţa gre-
de producţie, prin generalizarea monedei ca cească a fost cea care a determinat trecerea la
mijloc de schimb, prin întrebuinţarea fierului. epoca Latt~me, pentru că grecii se găseau deja
primeşte un ritm accelerat de dezvoltare. Pro- de cîteva secole la noi la data cînd se trece la
dusele de import străine şi în special ceramica cea de a doua epocă a fierului. Trecerea la
lucrată cu roata, nu mai sînt suficiente, faţă de epoca Latene coincidea, aproximativ, cu veni-
rapida creştere a cerinţelor. Meşteşugurile se rea celţilor şi de aceea celţii au fost consi-
dezvoltă şi ele tinzînd la o producţie de nivel deraţi de V. Pârvan ca factorul determinant în
superior pe măsura cerinţelor din ce în ce acest pas înainte făcut de societatea daco-ge-
crescute. In producţia ceramică daco-getică se tică. Din cele arătate sperăm să fi reieşit cu
adoptă lucrarea la roată. Este foarte probabil prisosinţă faptul că acest însemnat progres, tre-

că abia acUJID are loc separarea definitivă a cerea la a II-a epocă a fierului, a fost determi-
olăriei ca meşteşug429. nat de cauze interne, influenţate doar de către
Aşa se explică că geto-dacii vor lucra eera~ cele externe. Adoptarea ceramicii lucrate cu
mică la roată abia de la începutul secolului III, roata de către daco-geţi constituie doar o re-
sau chiar de mai tîrziu. Inainte de această dată flectare a prefacerilor care au avut loc în sînul
produsele străine, respectiv ceramica de lux societăţii geto-dacice, dar constituie totuşi o
sau cea cenuşie comună lucrată la roată, gre- dovadă în sensul celor arătate mai sus.
cească sau celtică, era îndestulătoare, suficientă In ce priveşte procedeul tehnic, roata olaru-
şi nu se simţea nevoia confecţionării ei de către lui, sau anumite modalităţi de ornamentare, cu
autohtoni. La toate acestea trebuie să adăugăm siguranţă că ele au fost preluate de către
şi o serioasă sporire a populaţiei în perioada autohtonii geto-daci, fie de la greci, fie de la
de timp la care ne referim şi o imbogăţire spo- celţi, însă relativ tîrziu cînd acest lucru a fost
rită a aristocraţiei. In acest sens este edifica- cerut şi a devenit posibil datorită nivelului
toare harta de descoperiri întocmită pentru de dezvoltare al societăţii şi de aceea spuneam,
faza a II -a a ceram1cu daco-getice (vezi că nu este vorba de o preluare directă, în sen-
pl. XLV), în comparaţie cu cea întocmită pen- sul unui împrumut făcut atunci cînd geto-dacii
tru faza I (vezi pl. XXVII). Cu toată lipsa de vin în contact pentru prima oară cu produsele
cercetări, este evidentă totuşi această creştere, ceramice lucrate la roată. Am arătat în capi-
fără să mai vorbim de faza clasică a ceramicii tolul precedent că vasele greceşti lucrate la
daco-getice cînd localităţile în care s-a desco- roată, din categoria de lux sau din specia co-
perit ceramică sînt aşa de numeroase încît co- mună cenuşie, se cunosc chiar şi în Transilva-
respund aproape cu cele actuale, în anumite nia încă din sec. VI î.e.n. Imitarea cu mîna a
zone, fără să ne gîndim însă, bineînţeles, la unor forme greceşti ca: oinochoe sau amforă
acelaşi număr de populaţie. r de către autohtoni nu fac de loc dovada pre-
Din cele arătate rezultă că lucrarea la roată luării acestor forme de către geto-daci, ci dim-
a ceramicii a fost adoptată de către daco-geţi potrivă dovedesc doar că aceste piese sînt rare
abia din sec. III cînd ea a fost cerută ca ur- şi costisitoare şi de aceea se încearcă imitarea
mare a dezvoltării forţelor de producţie interne, lor. Cînd se va însuşi tehnica lucrării la roată
integrîndu-se în procesul general de trecere la a ceramicii de către autohtoni atunci vor fi
cea de a II-a epocă a fierului, la epoca Latene. transpuse formele locale, tradiţionale şi speci-
www.cimec.ro
 CONCLUZII
fice şi nicidecum cele străine geto-dacilor, care
n-au intrat nici mai tîrziu în repertoriul eera-
micii din faza clasică.
După părerea noastră, numai din momentul
cînd sînt lucrate cu roata formele ceramice
tipice şi specifice geto-dacice, numai de atunci,
se poate vorbi de o ceramică daco-getică con-
fecţionată cu roata. Căutarea diferenţierii unei
ceramici cu nuanţe diferite sau din pastă deo-
sebită în cadrul ceramicii greceşti ori a celei
celtice pe care să o atribuim autohtonilor, cum
au făcut unii autori, atîta timp cît formele
însăşi sînt străine, ni se pare cu totul şi cu
totul lipsită de valoare. Este ştiut faptul că
arderea ceramicii este cea care dă diferitele
nuanţe ale produselor şi că chiar şi astăzi cu
toate proced~ele tehnice perfecţionate în cadrul
marilor întreprinderi de ceramică, de foarte
multe ori nu se poate obţine aceeaşi nuanţă,
deşi arderea cuptorului s-a făcut în acelaşi fel
şi că nuanţa produselor ceramice este datorită
cantităţii de oxigen existentă în cuptor, canti-
tate care n-a putut fi reglată cu destulă sigu-
ranţă în epoca antică.
In legătură cu influenţele străine primite şi
asimilate de către ceramica daco-getică trebuie
să spunem că în afară de tehnica roţii, a cărei
importanţă reiese de la sine şi pe care nu mai
trebuie să o subliniem, constatăm că au fost
preluate doar puţine forme sau moduri de or-
namentare ca de ex. motivele lustruite împru-
mutate, foarte probabil, de la celţi.
In ce priveşte influenţa grecească încă Vasile
Pârvan remarcase că aceasta nu duce în Dacia
la nici-o formă nouă430, deşi există unele forme
imitate după modele greceşti ca oinochoe sau
cupe deliene. Dar, nici influenţa celtică, pe care
Pârvan a exagerat-o foarte mult, nu va duce
decît la puţine forme noi.
Concluzia finală ce se desprinde din toate
cele spuse pînă acum este că epoca LatEme nu
începe mai înainte de anul 300 î.e.n., dată pre-
conizată încă de V. Pârvan şi nicidecum de
pe la 450 i.e.n. cum au încercat să susţină în
ultima vreme unii cercetători. Mai degrabă
această dată ar trebui cu ceva coborîtă. Trece-
rea la epoca LatEme nu este determinată de
influenţele străine, ci este rezultatul dezvoltării
forţelor de producţie interne.
O altă concluzie care se desprinde din ana-
liza ceramicii daco-getice aparţinînd fazei a
www.cimec.ro
149
II-a care are şi ea importanţă istorică deose-
bită şi pe care am arătat-o pentru fiecare formă
sau ornament ceramic în parte, este aceea că
din toate punctele de vedere ceramica daco-ge-
tică este unitară. Incă de la începutul capito-
lului privitor la faza a II-a am subliniat sur-
prinzătoarea asemănare, care merge uneori pînă
la identitate, a ceramicii daco-getice din Tran-
silvania cu cea descoperită în aşezările din
afara arcului carpatic. Această asemănare, pe
care socotim că am demonstrat-o convingător,
este reflectarea aceluiaşi nivel de dezvoltare a
forţelor de producţie de pe tot teritoriul daco-
geţilor, fără să existe regiuni rămase în urmă,
în contrast cu altele care au luat-o înainte în
dezvoltarea social-economică. Aceeaşi unitate a
dezvoltării ceramicii s-a putut constata şi pen-
tru fazele anterioare. Deci, nu era nevoie de
apariţia influenţelor celtice care să şteargă ine-
galităţile regionale, cum spunea R. Vulpe431.
Din analiza ceramicii fazei II1 se desprinde
şi o altă concluzie cu importante implicaţii de
ordin istoric. In covîrşitoarea majoritate a ne-
cropolelor celtice din Transilvania s-a putut
constata, în special pe baza ceramicii, prezenţa
populaţiei autohtone. Inmormintarea în cadrul
aceleiaşi necropole a celor două etnii nu poate
fi decit rezultatul unei convieţuiri paşnice.
S-a mai putut constata, pe aceeaşi bază, că
pe teritoriul Slovaciei şi în cîmpia dintre Du-
năre şi Tisa există numeroase cimitire şi aşe­
zări în care s-a găsit ceramică de acelaşi fel cu
cea din Transilvania. In toate acestea se constată
acelaşi amestec de ceramică daco-getică cu cea
cel ti că.
Ceramica daco-getică din faza a doua este
bine reprezentată, ca de altfel şi cea din faza I,
în spaţiul dintre Prut şi Nistru şi chiar şi mai
spre est.
Şi ca o ultimă concluzie care de fapt a fost
deja exprimată, dar pe care vrem s-o concre-
tizăm şi s-o subliniem, este aceea că întreaga
ceramică daco-getică din faza a II-a reprezintă
continuarea evoluată a ceramicii din fazele pre-
cedente care la rîndul ei îşi are originile în
fondul local hallstattian, sau mai vechi. Deci,
ne găsim în faţa unei continuităţi neîntrerupte
de forme şi ornamente, chiar dacă în momentul
de faţă, datorită insuficienţei cercetărilor, ne
150 FAZA A II-A, MIJLOCIE

lipsesc anumite verigi intermediare din lanţul
ascendent al evoluţiei unor forme cera-
mice. Toate acestea dovedesc continuitatea pe
spaţiul dat al făuritorilor ei, a daco-geţilor. Pe
acest fond general local s-au grefat influenţele
străine veni te din lumea grecească, direct prin
coloniştii aşezaţi pe ţărmul Mării Negre, sau
indirect prin iliri sau traci, iar pe de altă parte
din lumea celtică. Aceste influenţe n-au schim-
bat însă aspectul general al ceramicii daco-ge-
tice care rămîne bine individualizat, inte-
grîndu-se in contextul general al ceramicii euro-
pene. Ceramica face parte organică din cultura
materialăa dacilor şi dezvoltarea ei este direct
legată de dezvoltarea forţelor interne de proJ
ducţie.
In încheiere ţinem să subliniem că n-am ,in-
cercat nici un moment să negăm existenţa şi
rolul activ pe care 1-au avut influenţele străine
în dezvoltarea ceramicii daco-getice, dar că ana-
liza amănunţită pe care am făcut-o a arătat că
aceste influenţe nu sint hotărîtoare şi că ele au
doar un rol secundar.

www.cimec.ro
 C A P 1 T O L U L IV.

CERAMICA DACO-GETICA DIN FAZA

A III- A, CLASIC A (100 î.e.n.- 106 e.n.)

Consideraţii preliminare. Ceramica rudimentară.

Forme şi analogii. Ceramica fină. Forme şi ana-

logii. Ceramica pictată. Ceramica în stil geo-
metric. Ceramica cu motive vegetale şi zoo-
morfe. Obiecte de lut ars. Ornamentare. Con-
cluzii

CONSIDERA ŢII PRELIMINARE stat la îndemînă un vast şi bogat material do-

In cadrul evoluţiei ceramicii daco-getice, faza
a III-a, datată între anii 100 î.e.n. şi 106 e.n.,
este cea mai bine cunoscută din toate punctele
de vedere. PentfU aceasta există numeroase
cercetări, !ntre care primul loc îl ocupă săpă­
turile arheologice. Incă de pe acum trebuie să
subliniem rolul şi aportul substanţial pe care
1-au avut la elucidarea problemelor generale sau
de amănunt, ridicate de cultura materială geto-
dacică, cercetările în aşezările dacice din Mun-
ţii Orăştieili3 2 • La acestea ne grăbim să adăugăm
pe cele din afara arcului carpatic cum sînt: să­
păturile din marea aşezare daco-getică de la
Poiana, identificată cu Piroboridava, sau cele
de la Popeşti, presupusa Argedava433. Din Tran-
silvania, pe lîngă săpăturile cetăţilor dacice din
Munţii Orăştiei trebuie să le amintim pe cele
de la Arpaş, Căpîlna, Moigrad, Tilişca, Băniţa,
Piatra Craivii sau pe cele de la Pecica, locali-
tate identificată cu Ziridava pomenită de Pto-
lemeu434.
Cu ocazia tuturor cercetărilor amintite s-a
descoperit o mare cantitate de ceramică, în cea
mai mare parte a ei, încă inedită. Dar nu numai
ceramica descoperită prin săpături sistematice
efectuate, mai cu seamă, în ultimii douăzeci de
cUJmentar.
Toate formele ceramice sînt acum pe deplin
constituite şi ajunse în faza lor de maturitate.
Meşteşugul olăritului, ca şi celelalte meşteşu­
guri de altfel, ia o mare dezvoltare. Ceramica
lucrată la roată s-a generalizat redînd toate
formele autohtone care pe parcursul fazelor
anterioare au fost lucrate cu mîna. Nu lipseşte
însă nici ceramica lucrată cu mîna care va
dăinui încă multă vreme alături de cea lucrată
cu roata. Toate acestea ne-au determinat să
considerăm faza a III -a a ceramicii daco-getice
ca fază de apogeu şi s-o numim clasică435.
Acum posibilităţile de datare sînt cu mult
mai numeroase, decît în cazul fazelor ante-
rioare. In fiecare aşezare cercetată s-a desco-
perit un număr, mai mare sau mai mic, de
monede, în marea lor majoritate romane, fie
republicane, fie imperiale. Toate acestea ne asi-
gură încadrarea cronologică a ceramicii, fără să
mai vorbim de alte materiale uşor de datat.
La toate acestea trebuie să adăugăm pe cele
mai preţioase şi sigure mijloace de datare: iz-
voarele scrise de ordin literar şi în cazuri mai
rare epigrafice. Fără să fie prea numeroase
izvoarele scrise sînt totuşi incomparabil mai
numeroase decît cele care ne stăteau la înde-
mînă pentru epocile anterioare. Pentru aces-

ani este abundentă ci şi cea descoperită întîm-
plător sau provenită din săpături mai vechi.
Toată aceasta se păstrează în colecţiile diferite-
lor muzee transilvănene şi în cea mai mare
parte a ei este, la fel, nepublicată. Aşadar, ne-a
tea posedăm doar cîte o menţionare laconică
şi nu arare ori echivocă, a unor autori antici.
Ritul de înmormîntare în sec. 1 î.e.n. - 1 e.n.
continuă să fie cel al incineraţiei, ca şi în faza
precedentă, practicat în diferite va:riante436 •

www.cimec.ro
152 FAZA A III·A, CLASICĂ
Cu toată existenţa numeroaselor cercetări şi
a abundenţei de materiale, despre care vorbeam,
totuşi, deocamdată, nu se pot face delimitări
restrînse în cadrul fazei clasice. Nu putem
deosebi cu destulă certitudine ceramica seco-
lului I i.e.n. de cea a secolului următor. Se cu-
vine să facem încă o menţionare şi anume că
în această fază se conturează o grupă ceramică
căreia i-am zis "de curte" pe care o întîlnim
numai la Grădiştea Muncelului, antica Sarmi-
zegetusa, sau în imediata ei apropiere şi nicăieri
în altă parte. Din acestă grupă face parte, prin-
tre altele şi cel mai înalt produs ceramic daco-
getic şi anume ceramica pictată cu motive ve-
getale şi zoomorfe. Ea este deosebită substan-
ţial de ceramica pictată, să zicem "comună" care
foloseşte ca decor doar motive geometrice sim-
ple realizate din linii sau benzi. Ceramica dacică
pictată cu motive zoomorfe sau vegetale desco-
perită la Grădiştea Muncelului, dovedeşte înal-
tul grad de dezvoltare la care a ajuns ceramica
daco-getică şi în acelaşi timp ea ne probează
rafinatul simţ artistic al meşterilor olari daci437.
În cronologie absolută faza a III-a a ceramicii
daco-getice se datează de la pragul dintre ulti-
mele două secole ale erei vechi, în cifră ro-
tundă, de pe la anul 100 î.e.n. şi ţine pînă la
anul 106 e.n., cînd o parte a teritoriului daco-
getic este cucerit de către romani şi integrat
în imperiu sub denumirea de Provincia Dacia.
După cucerirea romană ceramica daco-getă
nu-şi va înceta existenţa, după cum n-au dispă­
rut nici făuritorii ei, însă va fi puternic in-
fluenţată de ceramica romană, atît în interio-
rul, cît şi în afara provinciei. Cercetarea noastră,
din motivele arătate în capitolul introductiv se
opreşte la anul 106 e.n.
Faza clasică a ceramicii daco-getice cores-
punde etapei statului centralizat de tip militar,
sclavagist începător438 şi perioadelor 3 şi 4 din
evoluţia culturii materiale, cuprinzînd perioada
de înflorire şi de maturitate a acesteia, între
circa 100 î.e.n. şi începutul erei noastre, şi pe-
rioada ei de ascensiune spre nivelul unei civi-
lizaţii sclavagiste (între începutul erei noastre
şi anul 106 e.n.)439.
Fazei a III-a îi corespund în cronologie rela-
tivă Latene-ul D din sistemul lui P. Reinecke
şi Latene-ul III din cel al lui Tischler - Deche-
lette şi ultima fază a perioadei elenistice440,
www.cimec.ro
Din punct de vedere al tehnicii de lucru eera-
mica din faza clasică prezintă aceleaşi categorii
cu faza anterioară, la care se adaugă ceramica
pictată. Acum ceramica la roată ia o dezvoltare
deosebită şi se generalizează, înlocuind eera-
mica fină lucrată cu mîna din faza precedentă.
Ceramica rudimentară lucrată în continuare
cu mîna se menţine pe tot parcursul fazei cla-
sice şi chiar mai tîrziu pînă în perioada pre-
feudală.
Nici din faza clasică, cu toate că meşteşugul
olăritului a luat cu siguranţă o deosebită dez-
voltare, nu cunoaştem cuptoare de ars vase
descoperite prin săpături sistematice. Numă­
rul acestora, dacă ele au existat, trebuie să
fi fost mare judecînd după cantitatea imensă
de ceramică descoperită în toate aşezările
daco-getice. Lipsa cuptoarelor, aşa cum am
arătat şi pentru faza anterioară ne-a făcut să
ne gîndim la posibilitatea arderii vaselor in
alt mod decît cu ajutorul cuptoarelor organi-
zate. Este de presupus că multe dintre gropile
considerate de provizii, mai cu seamă cele care
au fundul şi pereţii arşi şi în care nu s-au găsit
resturi de cereale să fi folosit la arderea eera-
micii. în acest sens ne stă la îndemînă o ana-
logie etnografică contemporană de pe teritoriul
ţării noastre.
Pînă nu demult în nordul Moldovei, în cen-
trul de olari de la Marginea; ceramica cenuşie
sau neagră, foarte asemănătoare în ce priveşte
culoarea şi pasta cu cea daco-getică, era arsă
în gropi simple fără să existe o vatră de ardere
organizată. Iată cum se proceda. Se săpa o
groapă de forma unui trunchi de ~on. Groapa
măsura 0,90 m diametru la gură şi 1,50 m la
fund. în adîncime măsura aproximativ 1,50 m.
Lateral de această groapă principală era să­
pată o altă groapă, de acces, care comunica cu
prima printr-un orificiu relativ mic practicat
la fundul gropii. Vasele erau clădite în inte-
riorul primei gropi în aşa fel încît flacăra să
fie canalizată printre ele, să aibă tragere. După
ce groapa era umplută cu vase ea r~ra acope-
rită la suprafaţa solului cu cioburi, alcătuind o
movilă. Printre cioburi ieşea fumul şi flacăra.
Din groapa laterală se aprindea focul şi se în-
treţinea prin beţe subţiri şi uscate de brad care
dau un foc puternic şi repede. După ce vasele
erau pătrunse de foc şi au căpătat culoarea
ro~ie incandescentă se acoperea cu lut umed 1
 CERAMICA RUDIMENTARĂ
atit gura gropii principale cit şi comunicaţia
cu cea de acces. Arderea in continuare se făcea
fără oxigen (inoxidantă), iar vasele primeau cu-
loarea cenuşie sau neagră44t. în asemenea gropi
se putea arde ceramică şi la roşu dacă ventila-
ţia nu era complet redusă.
Este foarte posibil ca şi in faza clasică arde-
rea ceramicii să fi fost făcută în acest fel. Gropi
de dimensiuni diferite, multe din ele foarte ase-
mănătoare cu cele de la Marginea pentru ars
vase, au fost descoperite in aşezările daco-ge-
tice. Un alt fapt care pledează pentru ipoteza
noastră este că ceramica de la Marginea se
aseamănă foarte mult la culoare şi decor cu
cea daco-getică. Şi apoi ca un ultim argument,
poate cel rmai convingător, este lipsa cu totul
ciudată a c:ţlptoarelor, deşi s-au săpat nume-
roase aşezări daco-getice din faza clasică.
În privinţa unităţii de dezvoltare a ceramicii
daco-getice din faza clasică nu mai este nevoie
să insistăm, deoarece ea este aşa de evidentă
încît n-a scăpat nici unui cercetător care s-a
ocupat direct, sau 'numai tangenţial, cu această
problemă. Ea a fost subliniată şi scoasă în
relief in repetate rînduri, ceea ce ne scuteşte
de comentarii.
Ne mai rămîne doar să amintim că şi pe
parcursul fazei clasice se menţin influenţele
străine: greceşti, sud-tracice sau celtice la care
se adaugă din ce in ce mai insistente şi puter-
nioele influenţe ale ceramicii romane. Ele vor fi
preluate, de data aceasta, direct, chiar cu mult
înaintea cuceririi efective a Daciei de către ar-
mata romană. Cauza rezidă în faptul că socie-
tatea geto-dacă era acum in măsură să pri-
mească aceste influenţe. În legătură cu pro-
blema pe care o discutăm, este util să re-
petăm textual cele spuse de acad. C. Daico-
viciu: "În mersul ei spre progres se constată
că elementele străine intrate în patrimoniul
cultural al geto-dacilor nu numai că au fost
primite de societatea dacică, dar ele au fost
cerute, căutate de această societate, pentru a
fi apoi, organic integrate şi dezvoltate creator
în cultura proprie"4"2.
Ceramica daco-getică din faza clasică o vom
discuta grupat pe cele trei mari categorii exis-
tente şi anume: mai întîi ceramica rudimen-
tară lucrată cu mina sau la roată, apoi cera-
micq fină lucratii exclusiv cu roata şi în sfîr-
www.cimec.ro
153
şit ceramica pictată. În ce priveşte primele
două categorii, ele sint identice ca tehnică de
lucru cu cele din faza precedentă şi de aceea
nu le mai comentăm.
CERAMICA RUDIMENTARA
În faza clasică ceramica rudimentară, sau po-
roasă cum i se mai spune, lucrată in marea ei
majoritate cu mîna este cantitativ destul de
numeroasă, fără să prezinte însă o gamă prea
variată de forme. În legătură cu această cate-
gorie a ceramicii daco-getice din faza sa clasică
trebuie să menţionăm faptul că in aşezarea de
la Grădiştea Muncelului ceramica poroasă este
slab reprezentată, iar în cadrul acesteia eera-
mica lucrată cu mîna lipseşte aproape cu desă­
vîrşire. Explicaţia constă foarte probabil în acel
aspect deosebit pe care-I îmbracă ceramica de
aici.
FORME ŞI ANALOGII
Dintre formele aparţinînd categoriei rudi-
mentare făcută cu mîna, de o răspîndire deose-
bită se bucură ceaşca dacică. Ea a fost desco-
perită în numeroase exemplare, in toate
aşezările daco-getice, constituind una dintre
formele de bază, tipice şi specifice pentru geto-
daci. De aceea analiza fonnelor ceramice din
categoria rudimentară a fazei a III-a o vom in-
cepe cu aceasta.
1. Ceaşca da cică (pl. XL VI-XLVII) 4 43
Caracteristica esenţială a acestui vas o consti-
tuie forma sa tronconică, cu gura largă, fundul
îngust şi pereţii oblici. Vasul este prevăzut cu
o toartă ce porneşte de sub buză şi se termină
la fundul vasului. La unele exemplare toarta
este chiar o continuare a fundului dindu-i ast-
fel o stabilitate mai mare.
Aceasta este forma, să zicem, tipică şi obiş··
nuită, cel mai larg răspîndită, constituind, aşa
cum am mai spus, una dintre formele de bază
specifice pentru geto-daci şi nelipsită din toate
aşezările, sau necropolele fazei a III-a.
Ca dimensiuni ceştile dacice, în general, mă­
soară, aproximativ, 7--10 cm înălţime şi 12-
20 cm diametru! gurii. Există însă, exemplare
154 FAZA A Ill-A, CLASICĂ
cu mult mai mari ajungînd pînă la 12- 18 cm
înălţime, sau miniaturi care n-au decît 2-3 cm
înălţime. La unele miniaturi toarta nu este per-
forată, iar in locul acesteia găsim doar o alveolă
făcută cu degetul.
Din punct de vedere al tehnicii de confec-
ţionare trebuie să subliniem că ceştile dacice
sînt lucrate cu mina, din pastă cu multe impuri-
tăţi şi destul de rar din pastă mai bună şi
îngrijit lucrate. Culoarea lor este, obişnuit, ce-
nuşiu-roşiatică, de diferite nuanţe. Marea ma-
joritate a exemplarelor sînt puternic afumate
in interior, iar la unele afumarea se extinde şi
in exterior. Fundul propriu-zis însă, bineînţeles,
în interior, la cele mai multe ceşti dacice, este
neafumat.
Tot în legătură cu tehnica de confecţionare
poate nu strică să amintim că mai întîi se mo-
dela corpul practicîndu-se două adîncituri în
care se introduceau ulterior extremităţile torţii
lucrată separat. Urma ca arderea să perfecteze
sudarea torţii de corpul ceştii. Arderea a fost
însă, de cele mai multe ori, incompletă şi de
aceea această sudare nu este trainică. Aşa se
e:x;plică că multe dintre ceştile descoperite sînt
lipsite de caracteristica lor toartă.
In legătură cu lucrarea fără roată a ceştii
dacice trebuie să notăm că există şi excepţii ca
de la orice regulă. Cîteva dintre ceştile des-
coperite la Grădiştea Muncelului sint lucrate
cu roata. Excepţia despre care vorbeam se poate
explica prin acel aspect deosebit pe care-I îm-
bracă ceramica de aici, aspect pe care l-am
numit "de curte". Tot cu roata sînt lucrate şi
cîteva exemplare descoperite în imediata apro-
piere a Sarmizegetusei, la Meleia, care se în-
cadrează în acelaşi aspect (vezi pl. XLVII, 4, 5).
Nu este exclus însă, ca acestea să fie capace
www.cimec.ro
Fig. 65. - Evoluţia
1. Cipău. - 2. Ciumbrud.
de vas şi nu ceşti dacice, după cum înclină să
creadă descoperitorul lor H. Daicoviciu"""·
Din punct de vedere al omamentării formei
de vas pe care o discutăm trebuie să subliniem
că marea majoritate a exemplarelor sînt lipsite
de orice ornamentare. Există însă şi exemplare
pe care întîlnim: şiruri de liniuţe incizate, al-
veole făcute cu degetul şi brîuri în relief, sim-
ple sau prevăzute cu alveole, ori liniuţe inci-
zate. Acesta din urmă constituie motivul
ornamental cel mai des întîlnit. Şirurile de li-
niuţe paralele incizate ornamentează uneori
muchia buzei (vezi pl. XLVI, 21) sau înconjoară
fundul vasului (vezi pl. XLVI, 16, 20). Se cu-
nosc exemplare la care muchia torţii este şi
ea ornamentată cu şiruri de liniuţe incizate.
Brîiele în relief sînt pla~te, obişnuit, sub
buza ceştii. Uneori însă sînt dispuse vertical
pe corpul vasului, în formă de cîrlig (vezi pl.
XLVII, 10). Se cunosc şi exemplare la care în-
treaga suprafaţă este ornamentată cu benzi de
linii ondulate realizate prin incizare şi aşezate
vertical pe peretele vasului (vezi pl. XLVI, 26)4'.5.
în legătură cu ornamentarea ceştilor dacice
trebuie menţionat un exemplar descoperit în
săpăturile lui K. Horedt de la Sf. Gheorghe
(păstrat în Muz. Cluj, inv. nr. IN 4233) care,
pe lingă ornamentul obişnuit, alcătuit dintr-un
brîu în relief, are dungi pictate de culoare brun-
închisă446.
Deci, din punct de vedere al omamentării se
constată că pe lîngă exemplarele neomamen-
tate, există şi unele care au o omamentică
destul de complicată constituind chiar piese cu
o oarecare valoare artistică.
In afară de tipul obişnuit, ca să nu zicem
comun, al ceştii dacice descris pînă acum, există
şi cîteva variante fără să socotim ca atare acele
 CERAMICA
ceştii dacice.
- 3. Ciumeşti. - 4. Pecica.
exemplare care au profilul uşor rotunjit, deci
care nu au pereţii oblici. Trebuie precizat că
exemplarele ce se abat de la tipul obişnuit sînt
puţine. Impărţirea ceştii dacice pe tipuri nu
se poate face pentru că elementele esenţiale
sînt aceleaşi. Deosebirile între ceştile obişnuite
şi cele pe care le-am grupat în variante meri-
tau totuşi clasificarea lor aparte. Faţă de tipul
comun se disting_ patru variante.
Varianta 1
Am grupat în această variantă ceştile dacice
de dimensiuni mari care sînt prevăzute cu cîte
două sau chiar mai multe torţi. Pe lîngă di-
mensiuni şi numărul torţilor în toate celelalte
amănunte nu se deosebesc de tip şi de aceea
nu le vom mai comenta (vezi de ex. pl. XLVII,
9-11).
Varianta 2
Ceştile pe care le-am grupat în cea de a
doua variantă au corpul înalt, în genul unor
pîlnii. Toarta la ceştile variantei 2 nu cuprinde
toată suprafaţa peretelui. Ele sînt plasate, fie
la mijlocul vasului, fie în treimea lui infe-
rioară (vezi de ex. pl. XLVI, 23).
Varianta 3
In cea de a treia variantă am grupat ceştile
dacice care au fundul perforat. Există exem-
plare cu cîte o singură perforaţie, ca de ex.
una dintre cele găsite la Sighişoara (pl. XLVII,
8), sau upele care a\1 chiar mai multe găuri.
www.cimec.ro
RUDIMENTARĂ 155
Semnificaţia acestora o vom discuta în legă­
tură cu utilizarea ceştilor. Numărul ceştilor cu
perforaţii este foarte mic.
Varianta 4
In ultima dintre variante am grupat ceştile
făcute cu roata. Profilul acestora este mai oblic,
decît la cele obişnuite şi implicit deschiderea
mai mare (vezi pl. XLVII, 2). Dacă exemplarele
de la Meleia, deja amintite, sînt ceşti, cum în-
clinăm noi să credem, atunci ar mai trebui no-
tat că pe fundul unora dintre ceştile lucrate
cu roata găsim sigle zgîriate (pl. XLVII, 7). Ce
reprezintă aceste zgîrieturi, desigur. nu întîm-
plătoare, nouă ne scapă. Socotim că supoziţiile
făcute fără o cît de redusă bază sigură sînt
de prisos.
Să vedem care a fost utilizarea ceştilor dacice
şi cum se explică frecvenţa lor deosebită. După
toate probabilităţile, ceştile dacice au fost fo-
losite, în primul rînd, ca opaiţe. Utilizarea ca
recipient de iluminat ne-o dovedeşte afu-
marea lor interioară, dar păstrarea fundului
neafumat. Inseamnă deci că vasul a conţinut
un lichid, grăsimi animale, sau vegetale, în care
plutea, pe un suport de lemn, un fitil aprins.
Faptul că unele ceşti dacice au fundul perfo-
rat pledează pentru o altă întrebuinţare a aces-
tora. Luînd ca bază analogii etnografice con--
temporane putem presupune că ceştile cu fun-
dul găurit au putut servi ca afumători rituale,
ceea ce a determinat pe unii autori să nu-
mească ceştile "căţuie". Trebuie spus însă că
numărul exemplarelor perforate este infim faţă
de cel(:' obişnuite şi de aceea denumirea ele
156 FAZA A III-A, CLASICĂ

11'

Fig. 66. ~ Ceşti dacice de la Poiana.

"căţuie" nu ni se pare potrivită. Dacă ar fi să
numim ceştile după utilizarea lor ar trebui si!
le spunem opaiţe. Am rămas totuşi pe lîngă
termenul de ceaşcă dacică pentru că el s-a în-
cetăţenit deja în bibliografie.
Originile şi evoluţia ceştilor dacice le-am dis-
cutat în legătură cu faza precedentă. Aici nu
ne rămîne decît să repetăm şi să subliniem că
ceaşca dacică derivă din ceştile hallstattiene
locale, care la rîndul lor îşi au prototipurile in
epocile anterioare. Evoluţia începută încă în se-
colul VI î.e.n. se va încheia, probabil, pe par-
cursul fazei a II-a (vezi schema evolutivă
fig. 37).
Un lucru este sigur că în jurul anului 100
î.e.n. ceaşca dacică cu toate caracteristicile ară­
tate, cunoaşte o largă răspîndire. Ea s-a desco-
perit în numeroase exemplare, în toate aşezările
daco-getke, fără să lipsească nici din necropoie.
Nu vom înşira aici toate aşezările sau necro-
polele corespunzătoare fazei a III-a în care s-au
descoperit ceşti dacice. Ne vom rezuma la sim-
pla trimitere la catalogul pe care l-am întocmit
acum mai bine de zece ani 447 , Numeroase şi

www.cimec.ro
 CBRAMICA RUDIMENTARĂ

Fig. 67. - Ceşti dacice.

1. Zimnicea. - 2--4. Poiana.

Fig. 68. - Ceşti dacice de la Kozîrka (U.R.S.S.).

Fig. 69. - Ceşti dacice de pe Niprul inferior.

www.cimec.ro
 FAZA A III-A, cLASICA

Fig. 70. - Ceramică din aşezările regiunii Niprului inferior.

felurite sînt ceştile dacice dscoperite în
zarea de la Poiana (vezi fig. 66 şi 67).
Ceaşca dacică va continua să existe în forma
ei tipică, bine cunoscută, şi în perioada romană,
ba chiar mai departe pe parcursul epocii pre-
feudale448.
Numărul mare al ceştilordacice descoperite
în toate aşezările corespunzătoare fazei clasice
nu poate să-şi găsească o altă explicaţie decit
larga lor folosire în viaţa cotidiană. Opaiţul
era necesar oricărei locuinţe, oricît de mo-
destă ar fi fost ea şi nu într-un singur exem-
aşe­ plar. Ne gîndim nu atît la folosirea s~multană
a mai multor opaiţe, cît mai ales la faptul că
ele se puteau sparge uşor şi trebuiau înlocuite.
Aria de răspîndire a ceştii dacice nu se limi-
tează numai aproximativ la teritoriul ţării
noastre, teritoriu care a constituit - folosind
expresia lui C. Daicoviciu - vatra permanentă
a geto-dacilor""9. Ea se întinde cu mult în afara
acestuia dovedind că în anumite perioade aria
de locuire a geto-dacilor a fost cu mult mai
largă şi nu efemeră. Ceaşca dacică este doar
unul dintre elementele ce dovedesc acest lucru.

www.cimec.ro
 CERAMICA RUDIMENTARĂ 159

Cu pnv1re la aria de răspîndire a ceştii da-
cice, la cele spuse în 1955, putem acum adăuga
un număr mare de exemplare.
Ceşti dacice au fost descoperite mult înspre
est, ca de ex. cele găsite în aşezarea de la
Kozîrka, pe malul drept al Bugului, ieşite la
iveală cu ocazia săpăturilor din anul 1957 con-
duse de către prof. Rîbakov (vezi fig. 68). Aşe­
zarea de la Kozîrka a fost datată în sec. 1-III
e.n. 450. Ele se găsesc chiar şi ma1 mspre est în
regiunea Niprului inferior descoperite împreună
cu alte fragmente ceramice de tip daco-getic
(vezi fig. 68)451. In legătură cu aşezările de pe
Niprul inferior cercetate de N. Pogrebova se
cuvine să specificăm că ceramica descoperită
este deosebită de cea daco-getică, chiar dacă
unele forme sau ornamente corespund (vezi
fig. 70). De o locuire exclusivă daco-getică aşa

Fig. 71. - Ceramică daco-getică dintre Prut şi Nistru.

1, 2. Vasieni. - 3. Gocanî. - 4. Grinev. - Lukaşovka (URSS).

www.cimec.ro
160 FAZA A ilt-A, CLASICĂ
Fig. 72. - Ceaşca
de departe spre est ni se pare că nu poate fi
vorba, deşi ceştile dacice ar constitui un indiciu
în acest sens.
Dacă, pentru regiunile Niprului inferior cre-
dem că nu poate fi vorba de o locuire daco-
getică, exclusivă şi permanentă, în schimb nu-
meroasele descoperiri făcute în spaţiul dintre
Prut şi Nistru o dovedesc cu prisosinţă. In
R. S. S. Moldovenească au fost cercetate peste
66 aşezări daco-getice din sec. II-I î.e.n. cu
aşa numita cultură de tip Lipiţa în care au fost
descoperite, printre altele, şi ceşti dacice (vezi
fig. 71)45 2•
In afară de ceştile descoperite pe teritoriul
de azi al Uniunii Sovietice trebuie menţionat
apoi un exemplar descoperit, de data aceasta
mult în spre vest, pe teritoriul Sileziei cen-
trale453. O ceaşcă dacică a fost descoperită pe
teritoriul Austriei, în localitatea Miillendorf de
lîngă Eisenstadt, în cadrul unei necropole ro-
mane (vezi fig. 72)454.
Pe lîngă răspîndirile extreme există teritorii
în care ceramica daco-getică abundă. Aşa este
de exemplu cazul Slovaciei.
Pentru aşezările din Slovacia s-au putut sta-
bili, în perioada post celtică, două nivele de lo-
cuire, dintre care cel mai vechi se datează între
anii 100 şi 50 î.e.n., iar cel mai nou între 50
î.e.n. şi 50 e.n. In cadrul ambelor nivele, în
numeroase aşezări s-a descoperit, prin săpături
sistematice, ceram1ca daco-getică lucrată la
roată, sau cu mîna. Printre formele ceramice
din Slovacia nu lipseşte nici bine cunoscuta
ceaşcă dacicăli5<>.
www.cimec.ro
dacică de la Mi.illendorf.
Cesti dacice s-au descoperit apoi pe terito-
riul Iugoslaviei. Cele mai multe dintre desco-
periri se masează la nordul Dunării în Banatul
sîrbesc. Dar, ceşti dacice s-au descoperit şi la
sudul Dunării, chiar la mare distanţă pe rîul
Sava, sau Morava. O hartă a descoperirilor a
fost publicată de J. Todorovic456. La acestea se
mai poate adăuga o ceaşcă dacică descoperită
la Cladovo în apropi,ere de Dunăre care se păs­
trează în Muzeul de la Niş şi una la Lesco-
vac457. In legătură cu ceramica daco-getică des-
coperită pe teritoriul Iugoslaviei merită să fie
subliniată cea găsită în aşezarea dacică de la
Zidovar, în Banatul sîrbesc, printre care figu-
rează şi un mare număr de ceşti daciceliSR_
In ce priveşte localităţile de pe teritoriul Un-
gariei în care s-au descoperit materiale dacice,
printre care şi ceşti, acestea sînt destul de nu-
meroase, după cum arată harta de descoperiri
întocmită de către M. Parducz459. Dintre loca-
lităţile cu descoperiri de ceramică daco-getică
trebuie să fie amintită chiar Budapesta. In car-
tierul Taban s-a descoperit ceramică de cea mai
autentică factură daco-getică din cadrul căreia
nu lipseşte, bineînţeles, nici ceaşca dacică (vezi
fig. 73)'160.
Ceşti dacice s-au descoperit şi pe teritoriul
Bulgariei, în special în apropierea Dunării, la
Oriahovo, Lom, Svistov sau Staroselo461. -
Semnificaţia istorică a răspîndirii ceştii da-
cice şi a restului ceramicii în afara teritoriu'-
lui ţării noastre o vom discuta în capitolul re-
zervat concluziilor istorice.
 tERAMiCA RUDIMENTARĂ 161

Fig. 73. - Ceramică daco-getică de la Budapesta- Taban.

ţenit, pentru această formă, denumirea de vas

2. Vasul în formă de borcan borcan, pe care o vom folosi şi noi~62. Numărul
mare al exemplarelor descoperite, ca şi în ca-
O altă formă ceramică, tot aşa de larg răs­ zul ceştii dacice, în toate aşezările daco-getice,
pîndită ca şi ceaşca dacică,
este cea a vasului dovedeşte că forma în discuţie a avut o utili-
cu gura strînsă, cu buza îngroşată şi uşor zare cotidiană, poate legată de prepararea
răsfrîntă în exterior. Corpul acestuia are umerii hranei.
arcuiţi asemănător unui borean şi de aceea In privinţa dimensiunilor putem spune că ma-
în literatura noastră de specialitate s-a încetă- rea majoritate a vaselor borcan sînt de dimen-
www.cimec.ro
162 fiAZA A III-A, CtAStCA

unde vasele în formă d~ borean, întregi sau

fragmentare, sînt numeroase şi aparţin stratu-
lui Poiana III, deci corespund fazei clasice a
ceramicii daco-getice"G:l (fig. 75).
In ce priveşte originea vasului în formă de
borcan, el derivă, fără îndoială, din vasele cu
profil aproape drept, formă bine cunoscută în
fazele anterioare, care la rîndul lor îşi au ori-
ginea în vasele hallstattiene autohtone, după
cum am arătat în capitolele precedente. In faza
clasică vasul în fo~mă de borcan va fi pe de-
plin constituit, după ce a parcurs o evoluţie în-
delungată (vezi schema evolutivă fig. 37). Evo-
Fig. 74. - Vase borcan. luţia formei nu se va opri la sec. I î.e.n. -
1. Popeş ti. - 2. Poiana.
I e.n., ea va continua, ca de altfel la toate
formele ceramicii daco-getice, şi pe parcursul
siuni mijlocii, măsurînd 15-20 cm înălţime;
secolelor următoare. După cît se pare în sec.
dar există şi exemplare mari depăşind chiar
II-III vasul borcan îşi schimbă întru cîtva în-
50-60 cm înălţime (vezi de ex. pl. .kltl). Nu-
făţişarea. Gîtuirea vasului în faza clasică se
mărul vaselor de dimensiuni mari în compara-
făcea scurt, pe cîtă vreme acum această gîtuire
ţie cu cele de dimensiuni mijlocii sau mici,
se face pr-elung. O altă caracteristică a vasului
este mult mai redus. Vasele în formă de bor-
borcan în îaza tîrzie o constituie şi îngustarea
can de dimensiuni mari, judecînd tocmai pe
fundului la cele mai multe exemplare. In rest,
baza acestor dimensiuni, au putut servi ca re-
cipiente de provizii. Există destul de multe
vase borcan de dimensiuni mici şi chiar minia-
turi ce măsoară doar cîţiva centimetri înălţime
(vezi de ex. pl. LXXI).
Culoarea vaselor în formă de borcan este în
general roşiatică de diferite nuanţe sau cenu-
şie, de asemenea, de nuanţe diferit-e, mergînd
pînă la negru. Ele sînt lucrate în marea lor
majoritate cu mîna din pastă impură, cu multe
granule de nisip şi în chip neglijent. Chiar şi
exemplarele lucrate mai îngrijit sînt confec-
ţionate tot din pastă impură. Arderea este ne-
omogenă iar cioburile în secţiune sînt diferit
colorate dovedind o ardere imperfectă.
Din punct de vedere al ornamentării, vasele
borcan folosesc toate procedeele obişnuite la
ceramica daco-getică rudimentară. Astfel, în-
tîlnim ornamente în relief, butoni sau brîie,
precum şi ornamente realizate prin incizare.
Vasul in formă de borcan a fost descoperit
în foarte numeroase exemplare în toate aşeză­
rile daco-getice, atît din Transilvania cît şi
din afara ei. Şi de data aceasta renunţăm Ia
înşirarea localităţilor cu asemenea descoperiri.
Vom menţiona doar că pretutindeni în lumea
daco-getică vasele de tip borcan sînt la fel
(vezi fig. 74). Pentru abundenţa formei ne vom
mulţumi a cita din nou aşezarea de la Poiana Fig. 75. - Va!<e borcan de la Poiana.

www.cimec.ro
 CERAMiCA RUDIMENTARA
Fig. 76. - Vase borcan de la Poiana din faza tîrzie
maniera de lucru, ornamentarea rămîn ·cele
bine cunoscute din faza clasică (fig. 76).
Existenţa vasului în formă de borcan, aşa
cum spuneam, nu se va opri la faza clasică a
ceramicii daco-getice, ci ea va continua şi în
epoca romană alcătuind una dintre formele
proprii ale dacilor din interiorul sau din afara
Fig. 77. - Vase de Ia Poiana.
www.cimec.ro
163
provinciei. El va continua chiar şi după epoca
romană pe parcursul celei prefeudale.
In legătură cu vasul borcan trebuie menţio­
nat un exemplar care iese cu totul din comun.
El se deosebeşte de toate vasele borcan cu-
noscute în Transilvania. Este vorba de un vas
găsit în necropola dacică de la Moigrad, în
nordul Transilvaniei (vezi pl. LXXVII, 6). El are
corpul aproape sferic, este lucrat cu mîna din
pastă de bună calitate şi acoperit cu slip de
culoare neagră, puternic lustruit. Vasul de la
Moigrad este ornamentat cu motive geometrice
realizate prin mici puncte rotunde imprimate,
în genul stampilelor.
Atît forma cît şi tehnica de confecţionare,
la care trebuie adăugată ornamentarea, sînt
străine culturii materiale dacice. In schimb ele
se întîlnesc în aria culturii lusaciene şi în ba..:
zinul Vistulei în cadrul ceramicii atribuită, în
general, bastarnilor. Pe teritoriul ţării noastre
vasul de la Moigrad îşi găseşte analogii, mai
mult sau mai puţin apropiate, în necropola de
la Poieneşti atribuită şi ea bastarnilor şi da-
tată în sec. II---I î.e.n:'i64
Datarea vasului pe care-1 discutăm, desco-
perit la Moigrad, trebuie făcută, foarte proba-
bil, în secolul I î.e.n. In acest sens pledează în-
tregul material descoperit în necropola dacică
de incineraţie de pe "Dealul Măgura". El consti-
tuie, după toate probabilităţile, un vas de im-
port venit din lumea bastarnă.
In afară de cele două forme discutate, ceaşca
dacică şi vasul în formă de borcan, care se
păstrează consecvent lucrate cu mîna, pe par-
cursul fazei a III-a a ceramicii daco-getice mai
întîlnim şi alte forme, ca vasele în fomnă de
"pepene", ori cănile cu o toartă care toate
aparţin categoriei rudimentare lucrate în con-
tinuare cu mîna sau, destul de rar, transpuse la
roată.
3. Vase în formă de "pepene" (pl. LVII)
Am grupat sub această denumire vasele de
dimensiuni mari măsurînd, în general, peste
0,50 m înălţime, caracterizate prin profil alun-
git, bombat la mijloc şi strîmtat la cele două
extremităţi semănînd cu forma unui "pepene"
alungit. Am numit uneori forma şi vas piri-
fomn. Buza acestor vase este puţin îngroşată şi
164 FAZA A III-A, CLASICĂ
uşor răsfrîntă în exterior, iar fundul tăiat drept.
Marea majoritate a exemplarelor aparţinînd
tipului în discuţie sînt lucrate cu mîna din
pastă poroasă sau din pastă de bună calitate.
Unele dintre ele sînt acoperite cu slip lustruit
şi aparţin, mai probabil, fazei precedente. Cu-
loarea lor este roşiatică de diferite nuanţe sau
cenuşie. Există însă şi exemplare cu slip negru
lustruit.
Din punct de vedere al decorului vasele apar-
ţinînd formei despre care discutăm sînt în ge-
neral lipsite de ornamente, exceptînd un brîu
foarte subţire de genul unui mic inel în relief
plasat pe gît, uneori crestat.
In ce priveşte originile vasului piriform, el
derivă, după părerea noastră, din vasele bitron-
conice protodacice reprezentînd punctul de ma-
turizare. Evoluţia lui s-a desfăşurat pe par-
cursul a cel puţin cinci secole. Această evoluţie
a vaselor bitronconice protodacice, de factură
hallstattiană, poate fi urmărită pe parcursul fa-
zelor I şi II a ceramicii daco-getice (vezi fig. 1).
Nu vrem însă să spunem, cum am mai arătat,
că această evoluţie al cărei punct de plecare
îl constituie vasul bitronconic protodacic este
singura linie evolutivă a acestuia. Din vasele
protodacice de formă bitronconică au luat naş­
tere şi alte forme. Evoluţia de care vorbim este
doar una dintre aceste linii evolutive pe care le
va urma vasul bi tronconic. Din aceeaşi formă
au luat naştere, foarte probabil, de exemplu
cănile mari bitronconice cu o toartă şi altele.
Cu toate acestea, după părerea noastră, linia
evolutivă care va da naştere vasului de forma
unui "pepene" din faza clasică, ce poate fi ur-
mărită pe parcursul fazei I şi II, constituie linia
evolutivă principală, a vasului mare bitronco-
nic din faza protodacică. El constituie una din-
tre formele ceramice autohtone, tipice şi spe-
cifice pentru geto-daci.
In privinţa atribuirii vaselor în formă de
"pepene", sau piriforme, fazei clasice şi mai
cu seamă pe toată durata acesteia ne sprijinim
pe următoarele argumente: In aşezarea de la
Pecica vasul piriform apare numai în ultimul
nivel de locuire datat prin monede romane
republicane în sec. I i.e.n. El lipseşte în nivelul
mai vechi al aşezării de aici. Un vas aparţinînd
formei despre care discutăm (vezi pl. LVII, 3)
a fost descoperit în aşezarea de la Rudele din
apropierea Sarmizegetusei, aşezare care se da-
www.cimec.ro
tează prin întregul său inventar în faza cla-
Sica şi,mai probabil, numai în sec. I era
4
noastră 65. Un alt vas aparţinînd acestui tip
a fost descoperit pe teritoriul actualului oraş
Budapesta, la punctul Tahan (fig. 73/6) împreună
cu alte forme ceramice, printre care şi ceşti
dacice. Vasul de la Tahan a fost reprodus şi
de către I. Hunyady 466 în cadrul ceramicii cel-
tice. Este însă uşor de observat că el se deose-
beşte substanţial, dacă nu total, de formele cel-
tice, iar asocierea lui cu alte vase caracteristice şi
specifice daco-getice ne dovedeşte că ne găsim
în prezenţa unei forme dacice şi nu celtice.
La toate cele spuse trebuie să adăugăm cri-
teriul tipologie după care putem stabili că în
faza a II-a a ceramicii daco-getice întîlnim nu-
mai forma nedesăvîrşită a acestui tip. Nu este
exclus însă ca vasul în formă de "pepene" să
fi apărut, poate, încă de la sfîrşitul fazei II 2•
O dovadă în acest sens ar constitui-o vasul de
la Baraolt care prezintă încă slip puternic lus-
truit de culoare neagră, caracteristic pentru pe-
rioada mijlocie a ceramicii daco-getice. Din
păcate condiţiile de descoperire a vasului de
la Baraolt sînt cu totul nesigure (vezi Catalogul,
p. 253, nr. 16 b) şi de aceea precizările crono-
logice exacte în privinţa începutului formei pe
care o discutăm, deocamdată, sînt greu de făcut.
In orice caz forma ca atare aparţine, fără îndo-
ială, fazei clasice, chiar dacă desăvîrşirea ei a
putut avea loc şi ceva mai devreme.
În concluzie, cu privire la datarea vaselor în
formă de "pepene", trebuie să spunem că aces-
tea s[nt caracteristice pentru faza clasică a eera-
micii daco-getice, menţinîndu-se pe întreg par-
cursul ei. Este posibil ca forma deja constituită
să fi apărut încă de la sfîrşitul sec. II î.e.n., în
orice caz forma există în faza clasică şi este
bine documentată şi larg răspîndită în lumea
daco-getică.
In legătură cu vasele în formă de "pepene"
trebuie să discutăm cîteva vase asemănătoare
ca formă, lucrate însă cu roata, din pastă cenu-
şie fină, descoperite pe teritoriul Banatului
(pl. CLVII). Acestea au analogii apropiate în
aşezarea de la Poiana (vezi fig. 77).
Vasele despre care vorbim se deosebesc de
cele celtice de acest gen care au corpul mult
mai bombat şi rotunjit46 7, ceea ce ne face să
credem că ele reprezintă transpunerea la roată
a formei de vas numită de noi în formă de
 CERAMICA RUDIMENTARĂ
165

"pepene". Acesteia îi corespund atît ca formă

cît şi ca dimensiuni, cu singura deosebire că V arianta 1 (pl. LXII)
bombarea corpului este ceva mai accentuată.
Vasele piriforme aparţinînd categoriei rudi- In această variantă am încadrat vasele de
mentare sau celei fine, descoperite în Tran- formă mai mult sau mai puţin bitronconică.
silvania, îşi au analogii apropiate în marea ma- La cele mai multe exemplare bitronconicitatea
joritate a aşezărilor daco-getice din afara arcu- a dispărut aproape cu desăvîrşire, iar vasele au
lui carpatic. Astfel de vase au fost descoperite, corpul aproape sferic. La cele care se mai păs­
de exemplu, în aşezarea de la Poiana468 sau în trează bitronconicitatea, cele două trunchiuri
aşezarea de la Piatra Neamţ "Bîtca Doamnei"469 de con sînt de dimensiuni egale. Muchia buzei
necitînd decît cîteva dintre numeroasele ana- este rotunjită şi uşor răsfrîntă, iar toarta por-
logE existente. neşte chiar din buză, uneori cu o uşoară supra-
Pe baza celor arătate considerăm că vasul în înălţare şi se termină pe jumătatea superioară
formă de "pepene" constituie şi el una dintre a vasului. Toarta este de obicei masivă iar în
formele specifice pentru daco-geţi, formă care secţiune rotundă, ovală ori semiovală.
a luat naş~ere din vasele hallstattiene locale
şi a ajuns la maturizare în faza clasică a eera- Varianta 2 (pl. LXIII, 7-10)
micii daco-getice. Numărul exemplarelor în-
tregi sau întregibile, cunoscute pînă acum nu Varianta a doua se deosebeşte de varianta 1
este prea mare, ceea ce ne face să presupunem prin gura foarte largă a vasului care îi dă as-
că vasul n-a constituit o piesă de uz zilnic. Pe
pectul propriu-zis de oală, asemănîndu-se mult
baza dimensiunilor mari, putem presupune că cu cele de lut pentru păstrarea laptelui folosite
şi astăzi. Şi la această variantă muchia buzei
vasele în formă de "pepene" se foloseau la păs­
trarea proviziilor, alături de chiupuri, vase este rotunjită şi uşor răsfrîntă în exterior.
propriu-zis de rezerve, pe care le vom discuta Toarta este şi acum destul de masivă şi uneori
uşor supraînălţată. Corpul mai păstrează, la
în cadrul categoriei următoare. In legătură cu
asemenea întrebuinţare s-ar putea explica şi unele exemplare, urmele bitronconicităţii, dar
acoperirea suprafeţei cu slip lustruit, la unele în general este rotunjit. Se cunosc exemplare
la care dimensiunea maximă se găseşte în apro-
exemplare, ce erau menite să conţină lichide.
pierea gurii şi nu la mijlocul vasului (vezi de
ex. pl. LXIII, 9).
4. Căni şi oale cu o toartă Cănile şi oalele cu cîte o toartă derivă fără
îndoială din vasele de aproape aceeaşi formă
Vasele pe care le-am grupat în această formă aparţinînd fazei precedente. Această derivare
au cîte o toartă şi sînt lucrate cu roata ori este aşa de evidentă încît socotim de prisos să
cu mîna, din pastă poroasă de culoare cenuşie mai stăruim asupra ei.
sau roşiatică. Ele sînt numeroase în toate aşe­ In ce priveşte analogiile din afara arcului
zările daco-getice aparţinînd fazei clasice des- carpatic ne vom referi doar la marea şi bine
coperite în Transilvania. Termenul de cană se cunoscuta aşezare de la Poiana470 la care vom
potriveşte pentru exemplarele de dimensiuni adăuga aşezarea fortificată de la Piatra Neamţ
mijlocii sau mici, care au gît mai lung sau (Bîtca Doamnei)471. Şi de data aceasta trebuie
mai scurt şi corpul puţin bombat. In schimb să menţionăm că vasele al căror tip le-am dis-
exemplarele cu gura largă, gît scurt şi corp cutat sînt comune tuturor aşezărilor daco-ge-
aproape sferic nu pot fi numite decît oale. In tice.
ce priveşte dimensiunile ele sînt variate, de In legătură cu această formă trebuie să men-
la exemplare care măsoară 18-20 cm înălţime, ţionăm două vase care seamănă foarte mult cu
pînă la exemplare mici de cîte 7-8 cm înăl­
forma paharelor de bere din zilele noastre. Unul
ţime.
dintre acestea s-a găsit în cadrul aşezării da-
In cadrul acestei forme ceramice deosebim cice de la Sighişoara (vezi pl. LXI, 5), iar cel
două variante, pe baza criteriului mai sus de al doilea la Olteni (vezi pl. LXIV, 1) în cu-
arătat.
prinsul unei aşezări corespunzătoare fazei ela-
www.cimec.ro
166 FAZA A III-A, CLASICĂ

sice a cera:rnicii daco-getice. Dintre cele două

exemplare amintite, cel de la Olteni este deose-
bit de îngrijit lucrat şi ornamentat pe întreaga
suprafaţă cu p roeminenţe în relief, de forma
unor mici butoni rotunzi sau alungiţi. Cele două
vase de la Sighişt,ara şi Olteni despre care dis-
cutăm sînt pînă aL·um unicele pe care le cu-
noaştem ca fiind deSl'Operite în teritoriul intra-
carpatic. Cunoaştem însă analogii foarte
apropiate, atît pentru va~ul neornamentat cît
şi pentru cel bogat ornamentat descoperite în
aşezarea daco-getică de 1a Popeşti (vezi
fig. 78) 472.

5. Sfeş~c din lut

Sub această denumire, urmînd pe prof.
R. Vulpe, am încadrat vasele asemănătoare sfeş­
nicelor din zilele noastre. Asemenea vase sînt
lucrate, în majoritatea lor, neglijent, din pastă
impură. În partea superioară au o alveolare
adîncă, o cavitate, în care se puneau, probabil,
grăsimi şi în care ca şi la opaiţe, pe un suport
de lemn, plutea un fitil aprins. lată că am şi
spus utilizarea lor.
Ca dimensiuni sfeşnicele nu sînt prea mari,
înălţimea lor ajunge pînă la 20-25 cm. Pe
lîngă exemplarele neornamentate găsim şi unele
decorate cu brîuri alveolate sau crestate, în
relief.
Vasele de forma pe care o discutăm lipsesc,
după cîte ştim noi, din aşezările daco-getice

1 Fig. 79. - Sfeşnice.

1 1-2, 4-5. Poiana. - 3. Popeşti.

1 intracarpatice. în schimb destul de multe exem-

plare s-au descoperit în aşezarea de la Poiana
aparţinînd nivelului III (vezi fig. 78)473. Aceeaşi
J
t--~j
formă se întîlneşte şi în aşezarea de la Popeşti
(vezi fig. 79,'3)474 .

1
1 CERAMICA FINĂ

Ceramica fină în faza clasică este confec-

ţionată exclusiv cu roata, din pastă bine lu-
crată care nu mai conţine nici un fel de in-

Fig. 78, - Vas de la Popeşti, grediente. Proporţional in cadrul aşezărilor

www.cimec.ro
 CERAMICA FINĂ
geto-dacice ceramica fină este de obicei egală,
sau chiar preponderentă, faţă de cea rudimen-
tară şi prezintă o mare varietate de tipuri şi
forme. Mai trebuie să adăugăm că în faza cla-
sică ceramica lucrată cu roata este prezentă din
abundenţă în toate aşezările daco-geţilor pe tot
cuprinsul teritoriului locuit de ei. Aceasta do-
vedeşte, fără putinţă de tăgadă, că procedeul
tehnic de lucrare a ceramicii cu roata a fost
pe deplin însuşit şi că ceramica aparţinînd aces-
tei categorii s-a generalizat.
Din punct de vedere coloristic trebuie să sub-
liniem că ceramica daco-getică lucrată cu roata
este în covîrşitoarea ei majoritate de culoare
cenuşiu-deschisă, uneori cenuşie, de diferite
nuanţe mergînd pînă la negru. Alături de eera-
mica cenuşie în proporţie mult mai mică în-
tîlnim şi ceramică fină de culoare gălbuie şi
apoi ceramică roşie. Asemenea ceramică a fost
frecventă mai cu seamă în ultima perioadă a
fazei clasice, descoperită, în special, în marile
aşezări dacice din. Munţii Orăştiei, fără să lip-
sească însă în celelalte aşezări daco-getice din
interiorul sau din afara arcului carpatic. Cu-
loarea roşie predomină la vasele mari de pro-
vizii şi la imitaţiile după formele romane.
Deci, putem spune că din punct de vedere
tehnic se folosea cu precădere, in faza clasică
a ceramicii daco-getice, arderea reductivă sau
inoxidantă care dă produse de culoare cenuşie
de diferite nuanţe. Se întrebuinţa însă şi pro-
cedeul arderii oxidante, . după cît se pare, uti-
lizat mai cu seamă spre sfîrşitul fazei clasice.
FORME ŞI ANALOGII
In privinţa formelor de vase aparţinînd ca-
tegoriei fine trebuie să notăm că acestea sînt
incomparabil mai numeroase decît în faza mij-
locie a ceramicii daco-getice cînd lucrarea la
roată era abia la începutul ei. Varietatea for-
melor se poate uşor explica prin generalizarea
lucrării la roată. Acum sînt transpuse în noua
tehnică toate formele autohtone, sau aproape
toate, la care va trebui să adăugăm formele
străine incluse în repertoriul ceramicii daco-
getice.
www.cimec.ro
167
1. Vase cu picior înalt de tip fructieră
Începem discutarea formelor aparţinînd ca-
tegoriei fine din faza clasică a ceramicii daco-
getice cu vasul de tip fructieră pentru că el
reprezintă, aşa cum am mai arătat, una dintre
formele cele mai tipice şi specifice pentru daco-
geţi.
In capitolul privind ceramica din faza a II-a
am analizat caracteristicile şi originile acestei
forme; de aceea în capitolul de faţă nu ne ră­
mîne decît să discutăm două tipuri caracteris-
tice fazei a III-a şi anume tipul IV-V.
Tipul IV (vezi pl. L, 5-6)
Acest tip corespunde numărului 3 din schema
noastră evolutivă (vezi fig. 55). Fructierele apar-
ţinînd tipului acum în discuţie nu reprezintă
altceva decît transpunerea la roată a celor de
tip III. Corpul se păstrează încă semioval şi
puţin adînc, iar buza continuă să fie lată şi
răsfrîntă în exterior, sub diferite unghiuri.
Din punct de vedere al tehnicii de confec-
ţionare, vasele cu picior înalt de tip fructieră
trebuie să spunem că în marea lor majoritate
sînt lucrate din pastă fină de culoare cenuşie,
cu diferite nuanţe. Nuanţele merg de la cenu-
şiu-deschis, cel mai frecvent, pînă la cenuşiu
înohis. Pe lîngă fructierele de tip IV, de cu-
loare cenuşie se cunosc exemplare, este adevă­
rat puţin numeroase, de culoare roşiatică, lu-
crate tot cu roata şi acoperite cu o pojghiţă de
vopsea alb-gălbuie peste care s-au pictat apoi
linii subţiri de culoare brun-roşiatică. Aseme-
nea fructiere au fost descoperite, de exemplu,
în aşezarea de la Sighişoara sau în altă parte.
Discutarea lor o vom face în legătură cu eera-
mica pictată. Mai trebuie să adăugăm că tot
foarte rar se întîlnesc vase cu picior de tip
fructieră aparţinînd tipului III de culoare găl­
buie şi putem cita în acest sens cîteva frag-
mente descoperite în aşezarea de la Pecica şi
Poiana. Pînă acum noi nu cunoaştem, nici din
Transilvania şi nici din afara arcului carpatic,
fructiere de culoare roşie, lucrate la roată în
tehnica oxidantă propriu-zisă.
Numeroase sînt în special fragmentele de
buză aparţinînd unor vase cu picior de tip
fructieră încadrate în tipul III; cităm doar un
168 FAZA A III-A, CLASICĂ

singur exemplu, aşezarea de la Sighişoara (vezi

pl. LII). Aceasta dovedeşte, pe de o parte, în-
trebuinţarea largă de care se bucura acest vas,
iar pe de altă parte, extrem de marea varietate
a formei.
Fructierele aparţinînd tipului III continuă să
aibă picior înalt, gros şi gol în interior, termi-
nat, de obicei, printr-o talpă alcătuită din răs­
frîngerea bazei piciorului. Se mai păstrează
încă şi inelul în relief situat la unirea picioru-
lui cu corpul vasului, caracteristic pentru tipu-
rile anterioare.

Tipul V (vezi pl. L, 1-4)

Tipul V al vasului cu picior înalt corespunde

cu nr. 4 din schema noastră evolutivă (vezi
fig. 55). Vasele fructieră aparţinînd acestui tip
constituie fără îndoială o evoluţie a celor gru-
pate în tipul precedent. Buza nu mai este aşa
de lată şi răsfrîntă, iar corpul a devenit mai
îngust şi mult mai adînc, păstrînd însă, în gene-
ral, forma semiovală. Piciorul s-a modificat şi
el, în sensul că s-a subţiat simţitor şi a primit
o profilare. Talpa nu mai este o simplă răsfrîn­
gere a porţiunii inferioare a piciorului ci por-
neşte mai de sus formînd un adevărat piedes-
tal. l'..a unele exemplare piciorul s-a scurtat,
în aşa fel încît vasul nici măcar nu mai poate
fi socotit ca aparţinînd formei cu picior înalt,
deşi toate elementele sale îl fac să se încadreze
în acesta (vezi de ex. pl. LIV, 4).
In general vasele cu picior de tip fructieră
aparţinînd tipului V sînt mai mici şi mai bine
proporţionate decît cele încadrate în tipul IV.
Ele posedă o vădită eleganţă.
Fără să avem, deocamdată, dovezi îndestul
de convingătoare, deoarece în spaţiul intracar-
patic nu se cunoaşte o aşezare în care să se fi
putut stabili cu destulă certitudine, pe bază stra-
tigrafică, deosebirea dintre materialele aparţi­
nînd sec. I î.e.n. de cele ale sec. I e.n., putem
totuşi presupune, sprijinindu-ne doar pe crite-
riul tipologie, că tipul IV al fructierei aparţine
sec. I î.e.n., iar tipul V sec. I e.n. O dovadă în
acest sens, pe lîngă criteriul tipologie, ar consti-
tui-o şi faptul că în cetatea dacică de la Cos-
teşti întîlnim tipul IV pe cîtă vreme în aşe­
zarea de la Grădiştea Muncelului el lipseşte cu
desăvîrşire.
www.cimec.ro
Fig. 80. - Fructiere din epoca romană.
1. Cristeşti. - 2. Piatra Neamţ (Lutil.rie).
Fructiera de tip V va continua să existe şi
după ocupaţia romană, atît în Provincie cît şi
în afara acesteia. Ea se caracterizează prin pi-
ciorul din ce în ce mai scurt şi corpul adînc
(vezi fig. 80)475_
Pentru analogii referitoare la vasul fructieră
aparţinînd ambelor tipuri discutate acum, ar
trebui să cităm şi de data aceasta, toate aşe­
zările daco-getice cunoscute astăzi. Aceasta
pentru simplu fapt că vasul fructieră, atît de
tip IV cît şi de tip V, este din plin reprezentat
în toate acestea constituind o formă, să zicem,
comună. Dar, ne vom rezuma la a cita, ca de
obicei, doar marea aşezare de la Poiana (vezi
fig. 81 şi 82). In stratul Poiana III, corespun-
zător fazei clasice a ceramicii daco-getice, au
fost descoperite nUIIlleroase vase cu picior de
tip fructieră întregi sau fragmentare aparţinînd
tipurilor IV şi V. Radu şi Ecaterina Vulpe re-
marcau că acestea sînt cele mai numeroase din
toată ceramica cenuşie, lucrată cu roata, desco-
perită la Poiana. Autorii citaţi fac o grupare
mai strînsă a fructierelor de la Poiana luind
 CERAMICA FINĂ 169

în consideraţie şi alte criterii decît cele care

ni se par nouă esenţiale. Ei clasifică fructierele
în cinci grupe476. Dintre acestea primele două
ar corespunde tipului IV stabilit de noi, iar ul-
timele trei, tipului V.
In legătură cu clasificarea trebuie să spunem
şi acum ceea ce am spus şi pentru alte forme.
Ea poate fi făcută foarte analitic, mai cu seamă
atunci cînd se cunosc un număr mare de piese,
cum este şi cazul fructierei. Pentru a nu în-
greuna prea mult înţelegerea procesului de evo-
luţie al formelor şi pentru a simplifîca, pe cît
se poate, clasificarea am ţinut seama numai de
elementele esenţiale. Ca atare fructierele daco-
getice s-ar putea grupa în mult mai multe
tipuri şi în nenuttnărate variante.
Se pare că în faza clasică, probabil, la începu-
tul ei, alături de vasele cu picior de tip fruc-
tieră lucrate cu roata, din pastă fină se mai
face încă şi cu mîna aceeaşi formă. Unele poate
chiar din pastă impură477.

li':ig. 82. - Fructiere de tip IV şi V de la Poiana

Din punct de vedere al ornamentării vaselor

cu picior de tip fructieră aparţinînd tipurilor
IV-V trebuie să spunem că ele sînt în marea
lor majoritate bogat ornamentate cu motive rea-
lizate prin lustruire. Acestea sînt plasate, de
obicei, pe buza vasului, dar se cunosc exem-
plare la care ornamentarea se extinde asupra
întregului interior sau la altele este decorat
întreg piciorul, ori numai o parte a lui.
Tot în legătură cu ornamentarea vaselor cu
picior înalt de tip fructieră lucrate cu roata
merită să fie amintit un exemplar întreg des-
coperit în aşezarea de la Piatra Neamţ (Bîtca
Doamnei; vezi fig. 83). Acesta este lucrat
cu roata din pastă fină de culoare roz-gălbuie,
este acoperit cu un strat de vopsea albicioasă
şi pictat cu dungi paralele de culoare roşu­
brună. Vasul de la Piatra Neamţ despre care
discutăm a fost pus de către descoperitori în
legătură cu vasele pictate de aşa-zis "tip celtic"
descoperite în Transilvania, dar vom arăta
atunci cînd va fi vorba despre ceramica pic-
tată că vasul de la Piatra Neamţ aparţine
ceramicii pictate dacice şi nu are nimic de-a
face cu celţii. Vasul fructieră de la Piatra-
Fig. 81. - Fructiere de la Poiana. Neamţ merita să fie amintit, nu atît pentru

www.cimec.ro
 FAZA A III-A, CLASICĂ
170

tăiată drept, ori îngroşată şi sînt prevăzute cu

un picior subţire şi mai lung decît al celor pre-
cedente (vezi pl. LIV, 5-7).
Cupele cu picior scurt reprezintă, după pă­
rerea noastră, transpunerea la roată a celor din
faza precedentă. Este adevărat însă, că în cadrul
ceramicii provinciale romane se cunosc vase
asemănătoare ca formă, dar acestea sînt lucra-
te cu totul în altă tehnică şi, de aceea, mai cu
seamă că există anumite deosebiri de detalii,
nu credem că există vre-o legătură între vasele
cu picior scurt de tip roman şi cupele dacice de
care vorbim 478 .
In privinţa analogiilor din afara arcului car-
patic pentru cupele cu picior scurt din Transil-
vania trebuie să spunem că, la fel ca şi pentru
marea majoritate a ceramicii dacice din faza
clasică, acestea se întîlnesc în toate aşezările
daco-getice din afara arcului carpatic cerceta-
. 83 . _
F lg. Fructieră pictată. Piatra Neamţ (Bîtca
Doamnei). te pînă acum prin săpături sistematice de mai
mare amploare (vezi în acest sens fig. 84). Ne
vom referi doar la cîteva dintre ele şi anume:
faptul că este pictat, pe care l-am fi comen- la exemplarele descoperite în aşezarea de la
tat ulterior, ci mai cu seamă pentru forma s~ Piscul Crăsani479, în cea de la Popeşti"so sau
deosebit de frumoasă. Nu atît pictura, cît ma1 în cea de la Poiana481. Tot în legătură cu ana-
cu seamă armonia deosebită a proporţiilor şi logiile, mai remarcăm că în aşezările daco-ge-
a liniilor fac din fructiera de la Piatra Neamţ tice din afara arcului carpatic exemplarele
o veritabilă piesă de artă. Se poate spune oa- aparţinînd formei despre care discutăm nu sînt
re că olarul care a conceput-o n-a fost un ar- prea numeroase, fapt ce se co.nstată şi în aşeză­
tist? rile din Transilvania.
In concluzie cu privire la vasele fructieră pu-
Pe baza celor arătate putem conchide că şi
tem spune că în faza clasică ele sînt lucrate
cupa cu picior scurt constituie o formă pro-
cu roata din pastă fină de culoare cenuşie şi
prie culturii materiale dacice care îşi are ori-
constituie vase tipic daco-getice, bine cunoscu-
ginea în vasele hallstattiene locale şi ajunge
te în toate aşezările de pe întreg spaţiul locuit
la deplina sa maturizare în faza clasică a ce-
de ei. ramicii daco-getice.

2. Cupe cu picior scurt

Pe lîngă
vasele cu picior înalt de tip fructie-
ră, încă din faza precedentă apar şi cupele cu
picior scurt a căror caracteristică şi origini le-
am analizat în capitolul rezervat acestei forme
în cadrul ceramicii daco-getice din faza a II-a.
Cupele cu picior lucrate cu roata din pastă ce-
nuşie, gălbuie, sau arareori roşie, care ne in-
teresează pe noi aici, sînt de două feluri şi
anume: unele care au buza teşită şi răsfrîntă
în afară, de obicei, oblic sau drept şi sînt pre-
văzute cu l.Ul picior gros şi scurt (vezi de ex.
pl. LIV, 1-3) şi altele care au muchia buzei Fig. 84. - Cupă cu picior de la Poiana.
www.cimec.ro
 CERAMICA FINĂ 171

3. Vase strecurători

Vasul, ca atare, prevăzut cu perforaţii, folosit

ca strecurător l-am discutat în capitolul pri-
vind ceramica daco-getică din faza mijlocie.
Aici ne rămîne doar să analizăm pe cele lucra-
te cu roata, din pastă fină de culoare cenuşiu­
deschisă, datate cu siguranţă în faza clasică.

Vasele strecurători au în general forma unor

vîrfuri de con, cu gura, mai mult sau mai pu-
ţin largă şi sînt prevăzute cu cite-o toartă.
In legătură cu torţile acestor vase ţinem să
menţionăm că există exemplare, ca de exemplu,
strecurătorul de la Sighişoara (vezi pl. LVI, 1)
care are toarta lată şi uşor supraînălţată avînd
suprafaţa împărţită în două porţiuni prin cane-
luri paralele. Aceasta dovedeşte grija cu care

Fig. BG. - Vase strecurători de la Poiana.

a fost lucrat vasul şi tendinţa de a-1 ornamenta.

Dar, în general, vasele strecurători sînt lipsite
de ornamente.
Exemplare identice cu cele din Transilvania,
dînd uneori impresia că au ieşit din mîna ace-
luiaşi meşter, au fost descoperite în aşezările de
la Poiana şi Popeşti (vezi fig. 85-86), la care
trebuie să adăugăm strecurătorile descoperite
la Piscul Crăsani4B2, Bucureşti48 3, IaU pe cele
din aşezarea fortificată de la Piatra Neamţ484
(Bîtca Doamnei).
Vasele strecurători lucrate cu roata sînt des-
tul de numeroase în nivelul III de la Poiana485,
iar la Piscul Crăsani, I. Andrieşescu menţionea""
ză că ele apar numai în nivelul ultim de locui-
re al aşezării de aici''<B6.
In încheiere ţinem să menţionăm că vasele
strecurători lucrate cu roata din pastă cenuşie
vor continua să existe şi pe parcursul epocii
romane în afara provinciei. O dovadă în acest
Fig. 85. - Strecurători.
1. Poiana. - 2. Popeşti. sens ne este oferită de un vas strecurător, ce-
www.cimec.ro
 FAZA A III-A, CLASICĂ
172

nuşiu, lucrat la roată, descoperit în aşezarea de

la Piatra Neamţ (Dărmăneşti) cu siguranţă da-
co-getică corespunzătoare stăpînirii romane în
Dacia, unde s-a descoperit şi un cuptor de ars
oale4B7.

4. Ulcioare cu o toartă (vezi pl. LVIII}

In această formă am grupat vasele cu o toar-

tă cu gît de formă cilindrică, mai lung sau mai
scurt, iar corpul semisferic, ori oval, asemănă­
toare cu ulcioareLe din zilele noastre.
Din punct de vedere al tehnicii de confecţio­
nare, un singur exemplar, de dimensiuni mici
(vezi pl. CXXXIX, 2), descoperit la Şimleul-Sil­
vaniei este lucrat cu mîna din pastă de bună
calitate. Celelalte ulcioare sînt lucrate cu roata
din pastă foarte fină, de culoare cenuşie sau
roz-gălbuie. Ulcioarele din pastă roz-gălbuie
(vezi de ex. pl. LVIII, 1-2; LXVI, 1) sînt aco-
perite cu un strat de vopsea alb-gălbuie şi pic-
tate cu linii de culoare brun-roşiatică. Acestea Fig 87. - Ulcior de la Popeşti.

sînt lucrate de către daco-geţi în manieră ele-

nistică şi le vom comenta pe larg în capitolul co-getică de la Piscul Crăsani (fig. 8811)''89.
referitor la ceramica pictată. Ulcioarele lucrate cu roata sînt prezente şi în
Pe lîngă ulcioarele de dimensiuni mijlocii sau aşezarea de la Poiana. Tot aici s-a descoperit

mari, există şi unele de dimensiuni mici păs­
trînd însă aceeaşi formă, lucrate din pastă cenu-
şie (vezi de ex. pl. LXIX, 2, 6). Acestea nu este
exclus să aparţină altor culturi materiale şi ne
gîndim la cea sarmatică, deşi forma lor se asea-
mănă mult cu cea a ulcioarelor daco-getice. In
sprijinul unor apartenenţe sarmatice pledează
faptul că ele au fost descoperite în vestul ţării.
Chiar dacă sînt sarmate, ulcioarele trebuie
puse în legătură cu cele daco-getice.
In ce priveşte analogiile din spaţiul extra-
carpatic pentru ulcioarele despre care discu-
tăm, putem spune că ulciorul de la Pecica îşi
găseşte o analogie apropiată într-un ulcior des-
coperit în aşezarea de la Popeşti488. Ulciorul
descoperit la Rudele, în imediata apropiere a
Sarmi21egetusei, care este de culoare cenuşie,
are şi el o analogie destul de apropiată tot în
aşezarea de la Popeşti (vezi fig. 87). Pentru
acelaşi ulcior mai putem cita ca analogie două
vase asemănătoare descoperite în aşezarea da-
www.cimec.ro
şi un exemplar lucrat din pastă grosolană (vezi
fig. 88/3).
In general ulcioarele cu o toartă, lucrate cu
roata, despre care discutăm imită, după cît
se pare, forme romane 490 . Dar, maniera lor de
confecţionare, precum şi amănuntefe tehnice ne
dovedesc că avem de-a face cu piese lucrate
de către daco-geţi şi nu cu importuri. Acelaşi
este şi cazul ulcioarelor pictate de la Pecica,
Sf. Gheorghe sau Guşteriţa, la care trebuie
să adăugăm pe cel de la Popeşti care au fost
lucrate pe loc de către daco-geţi în tehnică
împrumutată din lumea elenistică.
Deşi imită fo11me de vase străine, despre ul-
cioarele cu o toartă putem totuşi spune că ele
au fost integrate în repertoriul ceramicii daco-
getice şi constituie, fără îndoială, piese de lux.
Aşa s-ar explica numărul relativ mic al exem-
plarelor descoperite pînă acum în aşezările da-
co-getice. In nici un caz nu poate fi vorba de
piese străine ajunse la noi prin import.
 CERAMICA PINA
Fig. 88. -
1. Piscul
5. Căni cu o toartă
Din punct de vedere tipologie, vasele cu o
toartă lucrate la roată, din pastă fină, aparţi­
nînd fazei clasice, pe care le-am grupat sub
această denumire, se pot împărţi la rîndul lor
in două tipuri. Caracteristica principală şi dis-
tinctivă a acestui vas o constituie însăşi forma
lui. Ea este asemănătoare cu cele cunoscute
astăzi sub denumirea de cană. Toate cănile
grupate aici au o singură toartă, de obicei, nu
prea masivă.
In ce priveşte tehnica de confecţionare tre-
buie să subliniem faptul că, în covîrşitoarea lor
majoritate, exemplarele aparţinînd acestei for-
me sînt lucrate deosebit de ingrijit cu roata
şi că unele dintre ele constituie adevărate ope-
re de artă dovedind măiestria deosebită a meş­
terilor care le-au creat.
www.cimec.ro
i73
Ulcioare cu o toartă.
Crăsani. -- 2-4. Poiana.
Tipul 1. Căni de lux (pl. LXVI, 2-4; LXVII,
1, 3-4)
In acest tip, pe care l-am numit de lux, am
incadrat ~ănile de dimensiuni relativ mari, pre-
văzute cu cîte o toartă. Acestora li s-ar potri-
vi, mai degrabă, denumirea de ulcioare, dar
pentru a nu se confunda cu vasele ulcioare
propriu-zise, discutate mai înainte, le-am nu-
mit căni.
Caracteristica esenţială a acestor vase o con-
stituie fineţea execuţiei şi armonia proporţii­
lor. Toate acestea dau o deosebită eleganţă
vasului şi dovedesc că ne găsim în faţa unor
piese de lux. Corpul vaselor este semisferic
sau uşor oval, terminat printr-un gît înalt, fru-
mos proporţionat, de formă cilindrică. Buza este
rotunjită şi evazată spre exterior. In legătură
cu suprafaţa buzei trebuie să notăm că la une-
i74 FAZA A III-A, CLASICĂ

le exemplare, cum sînt cele de la Augustin

(vezi pl. LXVI, 2-3), sau de la Sighişoara (vezi
pl. LXVII, 3), există cîte un prag, în relief, ori
adîncit, dovedind că ele aveau capac.
O menţionare specială trebuie făcută în le-
gătură cu torţile vaselor încadrate în această
grupă. Ele pornesc din muchia buzei, uneori
uşor supraînălţîndu-se şi se termină pe partea
superioară a corpului. Torţile sînt late şi alcă­
tuite, în multe cazuri din două sau, uneori, chiar
trei vergele cilindrice. în cazul cănii de la Au-
gustin vergeaua centrală este foarte frumos tor-
sionată. În general torţile sînt bogat ornamen-
tate. Multe dintre exemplarele formei despre
care discutăm au partea superioară sau între-
gul corp împodobit cu frumoase motive lus-
truite.
Cănile de lux au fost folosite, foarte probabil,
la transportat şi păstrat apa de băut. O dovadă
în acest sens o constituie exemplarul de la Cos-
teşti descoperit pe fundul unei cisterne"-9 1. Fo-
losite fiind la transportul şi mai cu seamă la
păstrarea apei de băut, se explică de ce multe
căni aveau capac.
Că avem de-a face cu piese de lux, folosite
mai ales de aristocraţia geto-dacă, o dovedeşte
faptul că asemenea vase au fost descoperite
doar în aşezările mari şi importante cum este
cea de la Costeşti, Sighişoara sau Pecica, în
care locuiau membrii înstăriţi ai societăţii da-
co-getice. Mai trebuie să adăugăm că în aşeza­
rea de la Pecica cănile de lux au fost descope-
rite doar în interiorul fortificaţiei, unde locuiau
fără nici o îndoială membrii de vază, bineînţe­
les bogaţi, pe cînd în bordeiele situate în afara
fortificaţiei, locuite de oameni de rînd, cănile
de lux lipsesc. Aceasta ar constitui o dovadă
în plus în sensul celor spuse mai înainte.
Din punct de vedere al tehnicii de confec-
ţionare, pe lîngă fineţea execuţiei, mai trebuie
să adăugăm că toate exemplarele pe care le
cunoaştem, din interiorul, sau din afara arcu-
lui carpatic, sînt lucrate din pastă cenuşie de
diferite nuanţe, de la cenuşiu-deschis, pînă la
cenuşiu-închis, aproape negru, cum este dE!
exemplu cana descoperită la Costeşti.
Analogii apropiate pentru cănile de lux pe
care le discutăm cunoaştem în aşezarea de la
Poiana (vezi fig. 89-90)492. Exemplarele de la
Poiana sînt bogat ornamentate cu motive lus-
~,ig. 89. - Căni de lux din aşezarea
truite, spre deosebire de cele descoperite în de la Poiana

www.cimec.ro
 cERAMICA FINĂ

·1

Fig. 90. - Căni de la lux de la Poiana.

www.cimec.ro
i76 FAZA A III-A, CLASICA

Transilvania care sînt neornamentate, cu excep- romane, ceea ce constituie o dovadă sigură a
ţia cănii de la Sighişoara (vezi pl. LXVII, 3) gradului superior de dezvoltare atins de cul-
care are partea superioară a corpului decorată tura materială daco-getică în preajma cuce-
cu o bandă realizată din trei linii paralele fă­ ririi romane.
cute prin tehnica inciziei, cea centrală este on-
dulată. In afară de această deosebire neesen-
Tipul II (vezi pl. LXVIII-LXX)
ţială, cănile de lux de la Poiana sînt cu totul
şi cu totul asemănătoare cu cele descoperite în
Cănile cu o toartă aparţinînd categoriei de
Transilvania. lux, grupate în tipul precedent, sînt puţin nu-
Tehnica de confecţionare a cănilor de lux do- meroase, în schimb cele aparţinînd celui de
vedeşte, fără putinţă de îndoială, că ne găsim
al doilea tip au fost descoperite din abunden-
în prezenţa unor produse locale şi nu de im- ţă în toate aşezările daco-getice corespunză­
port. Dovada sigură a confecţionării lor de către toare fazei clasice.
daco-geţi o constituie faptul că asemenea vase
Pentru cele mai multe vase grupate în acest
lipsesc din repertoriul fovmelor greceşti, celtice
tip se potriveşte integral denumirea de cană.
sau romane, adeverind cele spuse mai înainte.
Ele sînt de dimensiuni mijlocii sau mici, pre-
Ele reprezintă o formă proprie şi specific daco-
văzute cu cîte o toartă. Corpul îl au de formă
getică, fără să fie vorba de imitarea unor forme
mai mult sau mai puţin ovală, cu buza rotun-
străine.
jită şi răsfrîntă în exterior şi sînt prevăzute cu
In ce priveşte originile cănilor de lux cu o
un gît scurt. Există însă şi numeroase exem-
toartă, ele au luat naştere, foarte probabil, din
plare cărora li se potriveşte, mai degrabă, ter-
cănile de aproximativ aceeaşi formă aparţinînd
menul de oală, deşi ca atare constituie aceeaşi
tipului II, sau mai degrabă a tipului III, din faza
formă. Oalele sînt, de obicei, de d~mensiuni mai
a II-a a ceramicii daco-getice. O dovadă în acest
mari şi au corpul mai proeminent şi gîtul mai
sens, pe lîngă forma însăşi, o constituie faptul
scurt decît cel al cănilor.
că unele exemplare aparţinînd tipului III din
faza precedentă au fost lucrate cu roata încă pe Toarta porneşte din buza vaselor, uneori cu
parcursul fazei a II-a. Faţă de acestea, modifi- o uşoară supraînălţare şi se termină în jumă­
cările sînt minime, în sensul că au corpul mai
tatea lor superioară. Torţile pot fi în secţiune
rotunjit şi gîtul s-a lungit. Cănile aparţinînd ti- ovale, patrulatere sau rotunde. Unele exemplare
pului III din faza a II-a a ceramicii daco-ge-
tice vor continua să existe o vreme şi pe par-
cursul fazei clasice, după cum pare s-o dove-
dească un exemplar descoperit în aşezarea de la
Pecica (vezi pl. LXVII, 2). Ele vor dispare in
faza cLasică, înlocuite fiind de către cănile de
lux despre care discutăm.
După părerea noastră derivarea cănilor de
lux aparţinînd fazei clasice din cele aparţinînd
fazei a II-a este în afara oricărei îndoieli.
Trunchiul de con superior s-a subţiat şi o dată
cu acesta s-a strîmtat şi gura vasului, iar
corpul s-a rotunjit. Forma ca atare însă a ră­
mas aceeaşi.
Cănile de lux dovedesc, pe lîngă un ridicat
nivel al tehnicii de lucru la care au ajuns
meşterii olari daco-geţi în faza clasică, şi
un dezvoltat simţ artistic neîntrecut nici chiar
în zilele noastre. Vasele dacice de lux despre
care vorbim pot sta cu cinste alături de cele
mai rafinate produse de acest gen, celtice sau Fig. 91. - Căni şi oale de tip II.
www.cimec.ro
 CERAMICA FINĂ
177

au cîte o canelură sau chiar două, care împart

suprafaţa torţii, dîndu-i astfel un aspect plăcut.
Pe lîngă exemplarele mici se cunosc şi minia-
turi care măsoară doar 4-5 cm înălţime apar-
ţinînd acestei variante descoperite, de exemplu,
în aşezarea de pe Dealul Grădiştei, în Munţii
Orăştiei, în cadrul unei truse medicale servind
ca recipiente pentru alifii (vezi pl. LXX,
1-4)'·93.
Cele mai numeroase vase aparţinînd tipului
II se termină printr-un inel circular, nelipsind
însă nici exemplarele care au fundul tăiat
drept, fără nici o profilare.
Din punct de vedere al tehnicii de lucru
vasele pe care le discutăm sînt făcute la roată
din pastă fină de culoare cenuşie, de diferite
nuanţe, pre~ominînd cele de culoare cenuşiu­
deschisă. Există însă şi exemplare lucrate tot
din pastă de bună calitate, însă de culoare găl­
buie, ea de exemplu: cana descoperită în ca-
drul unui atelier de turnat piese metalice din
aşezarea dacică de la Pecica (vezi pl. LXX, 16).
Ornamentarea vaselor aparţinînd tipului II
este în general simplă, alcătuită din linii para-
lele lustruite alternînd cu suprafeţe mate. Or-
namentele sînt plasate, de obicei, în treimea
superioară a vasului, iar uneori chiar şi în trei-
mea lui inferioară. În afară de motivele lustrui-
te se întrebuinţează la decorare şi benzi reali-
zate din linii incizate. Fig. 92. - Căni de la Poiana.
Unele căni aparţinînd acestei variante au con-
ţinut tezaure monetare şi de aceea ele ne aju- Pe baza tezaurelor monetare pe care le-au
tă la fixarea cronologică a formei. Astfel, o conţinut, sau împreună cu care au fost desco-
cană de la Sălaşul de Sus (vezi pl. LXVIII, 1) perite, cele trei căni, discutate mai înainte, se
a conţinut un tezaur de manete dacice de ar- poate susţine că tipul II al cănilor cu o toartă
gint de tip hunedoreanli 94 . Un alt exemplar, lucrate cu roata începe spre sfîrşitul sec. II
cel de la Alungeni (vezi pl. LXX, 13)495, a fost î.e.n. şi continuă pe tot parcursul sec. I î.e.n.
găsit într-o locuinţă în care s-a descoperit şi şi apoi în sec. I e.n., pînă la ocupaţia romană.
un tezaur de circa 120 manete republicane ro- Deci, varianta II se datează de la sfîrşitul fa-
mane din sec. II-I î.e.n. Pe baza tezaurului zei a II-a, pe tot răstimpul corespunzător fazei
monetar vasul poate fi datat în secolul 1 î.e.n. clasice a ceramicii daco-getice. Deocamdată, nu
Ultima manetă determinată a fost emisă în putem preciza dacă această formă continuă
anul 63 î.e.n. 496 . sau nu şi în epoca romană.
O altă cană aparţinînd tipului Il a fost des- Analogiile din afara arcului carpatic sînt şi
coperită la Fotoş (vezi pl. LXX, 14). Ea a con- de data aceasta foarte numeroase dar, ca de
ţinut un tezaur monetar compus din 280 denari obicei, ne vom referi doar la cîteva dintre ele.
romani, în cea mai mare parte republicani, se- Vase aparţinînd tipului II al cănilor cu o toartă
ria încheindu-se cu patru piese de la Tibe- de diferite dimensiuni, atît tipul de cană cît
riu'i97. Pe baza monetelor pe care le conţinea şi cel de oală, au fost descoperite în număr
putem afirma că vasul de la Fotoş a fost lucrat mare în cadrul nivelului III al aşezării daco-
la începutul secolului 1 din era noastră. getice de la Poiana (vezi fig. 91-92)498. Amin-

www.cimec.ro
 178 FAZA A Iii-A, CLASicA

tim apoi cănile cu o toartă de la Piscul Cră­

sani499, Tinosul500, Popeşti501 , sau pe cele desco-
perite pe teritoriul oraşului Bucureşti502_
Vasele cu o toartă aparţinînd tipului II de-
rivă, sau mai bine-zis, reprezintă o continuare
transpusă la roată a cănilor bitronconice cu o
toartă din faza precedentă. Unele exemplare
sînt asemănătoare cu cănile sud-tracice apar-
ţinînd sec. V-IV î.e.n. descoperite pe teritoriul
de azi al Bulgariei. Asemenea căni s-au găsit
şi pe teritoriul ţării noastre (vezi fig. 51). Du-
pă părerea noastră, cănile dacice de tip II nu
au nimic de-a face din punct de vedere ge-
netic cu cele sud-tracice, despărţite printr-un
mare interval de timp. Asemănarea între for-
Fig. 93. - Vas cu două torţi de la Poiana.
mele dacice din sec. I î.e.n. cu cele de pe teri-
toriul R. P. Bulgaria din sec. V-IV î.e.n. sau
cele din complexele celtice se datorează, pro- ma apărută încă în faza a II-a va continua pe
babil, faptului că toate derivă din forme vechi parcursul sec. 1 î.e.n. în cadrul fazei clasice.
hallstattiene; comun europene. La aceasta tre- Vasul cu două torţi de tip celtic va fi în-
buie să mai adăugăm faptul că este vorba des- suşit şi asimilat de către daco-geţi şi integrat
pre o formă simplă de vas care nu poate pre- în repertoriul formelor lor ceramice. O dovadă
zenta prea multe deosebiri, dovadă că şi unele în acest sens o constituie faptul că forma des-
dintre cănile făcute azi în centrele meşteşugă­ pre care discutăm o întîlnim, pe lîngă aşezările
reşti de la noi nu se deosebesc prea mult. Am din Transilvania şi în aşezările daco-getice din
putea cita in acest sens cănile, sau oalele cu o afara arcului carpatic. Pe lîngă exemplarele de
toartă, de la Marginea. la Poiana (vezi fig. 93-94), trebuie să adău­
Din cele arătate reiese, credem, destul de lim- găm un vas de această formă lucrat la roată
pede faptul că tipul II al cănilor cu o toartă, din pastă cenuşie fină şi ornamentat pe gît cu
lucrate cu roata din pastă de culoare cenuşie, motive lustruite, descoperit ·. în aşezarea de la
nu constituie o formă specifică şi proprie ge- Popeştf>O'>_
to-dacilor. Ea se găseşte şi în cadrul culturii La cele spuse mai putem adăuga că vasele
3
materiale a altor neamuri50 . Cu toate acestea cu două torţi imitînd, probabil, formele celtice
cănile aparţinînd fazei clasice nu reprezintă, nu sînt prea numeroase, ceea ce pare să dove-
după părerea noastră, o imitare a unor forme dească că vasul în discuţie n-a avblt o utilizare
străine ci o continuare transpusă într-o teh- largă, legată de viaţa zilnică. Faţă de cele din
nică superioară a unei forme mai vechi locale, faza anterioară vasele cu două torţi din faza
lucrate înainte cu mîna. Ea îşi are rădăcinile clasică s-au modificat. Torţile au pierdut din
în ceramica hallstattiană locală. In faza cla- supraînălţare iar corpul nu mai este aşa de
sică, cana cu o toartă aparţinînd tipului II are rotunjit.
o largă răspîndire în lumea geto-dacică. Ea a
fost descoperită în numeroase exemplare, ceea
ce pledează pentru o întrebuinţare zilnică, 7. Străchini
poate, la prepararea sau păstrarea hranei.
Trebuie să începem discutarea acestei forme
ceramice prin a menţiona că numărul străchi­
6. Vase cu două torţi de tip celtic nilor, întregi sau întregibile, aparţinînd fazei
clasice a ceramicii darco-getice din Transilvania
Această formă am discutat-o în cadrul fazei este destul de scăzut. Acest fapt ni se pare
anterioare a ceramicii daco-getice (vezi p. 140). cu atît mai curios cu cît în fazele anterioare
Aici ne mai rămîne doar să subliniem că for- numărul străchinilor descoperite a fost foarte
www.cimec.ro
 tERAMlcA FINA
III {111(111 RUJ
Fig. 94. -
mare. Este, după părerea noastră, în afara ori-
cărei indoieli că şi în faza clasică strachina a
constituit o piesă de uz zilnic şi că numai da-
torită întîmplării cunoaştem destul de puţine
exemplare întregi sau întregibile. Trebuie spus
însă, că se cunosc destul de multe fragmente
aparţinînd acestei forme, ca de exemplu, cele
descoperite în aşezarea de la Cetea, sau din altă
parte.
Străchinile din faza clasică lucrate, în cea mai
mare parte a lor, din pastă de bună calitate, de
culoare cenuşie sau uneori roşie, se pot împărţi
din punct de vedere tipologie în două tipuri.
În general străchinile daco-getice prin formă,
ca atare, nu au ntmic specific care să le distingă
de cele similare ale altor popoare. De aceea,
aşa cum vom arăta în continuare, de cele ma1
multe ori este greu de precizat dacă, din punct
de vedere al originilor, avem de-a face cu imi-
taţii după modele străine sau cu continuarea
evaluată şi transpusă la roată a unor forme lo-
cale tradiţionale. Un lucru se poate afirma cu
siguranţă şi anume că străchinile din faza cla-
sică nu constituie vase tipice şi specifice pen-
tru daco-geţi.
www.cimec.ro
/III/ 1111111
Vase cu două torţi.
Tipul 1 (vezi pl. LXXXI, 4; LXXXII, 6)
în acest tip am grupat străchinile cu
muchea buzei îngroşată şi cu corpul aproape
sferic, terminate printr-un inel de fund în re-
lief. La unele străchini buza este răsfrîntă pen-
tru a putea să se unească cu capacul, ca de
exemplu, în cazul străchinii de la Sibiu-Guş­
teriţa (vezi pl. LXXXII, 6). Mai există apoi
exemplare care au pe suprafaţa buzei cîte un
mic prag în relief menit şi el să facă unirea
cu capacul vasului. Forma în sine a străchi­
nilor aparţinînd tipului I este elegantă şi de-
notă multă precizie, atît în proporţii cît şi în
execuţie.
lîngă exemplarele lucrate din pastă de
Pe
bună calitate se cunosc şi străchini aparţinînd
acestui tip confecţionate din pastă poroasă, cu
impurităţi.
Străchini aparţinîndtipului I, pe lîngă aşe­
zările din Transilvania, se cunosc în aşezările
daco-getice din afara arcului carpatic (vezi de
ex. fig. 95/2)505. Unele dintre acestea sînt fru-
mos ornamentate în interior cu motive reali-
zate prin lustruire.
180 FAZA A llt-A, CLASICA
Fig. 95. - Străchini
In legătură cu ongmea tipului de strachină
pe care o discutăm, precizările, în stadiul actual
al cercetărilor, sînt greu de făcut. Faptul că ase-
menea forme se întîlnesc frecvent în cadrul
ceramicii celtice506, sau că forme cu totul ase-
mănătoare există în ceramica romană507, ar ple-
da pentru o origine străină. Deci, să fi fost pre-
luată de către geto-daci, fie de la celţi, fie de
la romani. Pe de altă parte însă, străchinile cu
buza îngroşată aparţinînd tipului I au putut
lua naştere din străchinile fazei a II-a a eera-
micii daco-getice. In sprijinul celei de a doua
ipoteze nu avem însă dovezi prea sigure şi de
aceea înclinăm să credem mai degrabă că prima
dintre ipoteze este mai plauzibilă. Nu putem
exclude cea de a doua posibilitate, mai cu sea-
mă că este vorba de un vas cu o arhitectură
foarte simplă, pentru crearea căreia nu era ne-
voie de prea multă fantezie sau îndemînare.
Acelaşi fenomen este cunoscut şi la alte forme
simple.
Tipul II (vezi pl. LXXXII, 4)
Tipul II al străchinilor aparţinînd fazei cla-
sice corespunde numărului 4 din schema noastră
evolutivă (vezi fig. 11). în acest tip am încadrat
străchinile caracterizate prin buza îngroşată,
mai mult sau mai puţin, şi prevăzute cu un
"umăr" sau mai bine zis, o profilare a corpu-
lui. Şi exemplarele aparţinînd acestei variante
se termină printr-un inel de .fund în reLief.
Oa şi în cazul tipului precedent, străchinile
aparţinînd rtipu:lui II din Transi·lvania îşi găsesc
numeroase analogii în aşezările daco-getice din
afara aroul:ui carpatic. Nici de data aceasta nu
ne vom referi deoit la aşezarea de la P-oiana
unde străchinile de tip II sînt foarte numeroase,
unele sînt ornarnentate cu motive lootruite.
Multe dintre străchinile de la Poiana se te-rmină
www.cimec.ro
de tip 1 şi II.
în cîte un picior scurt. în aceeaşi aşezare găsim
transpuse la roată străchinile adînci cu două
torţi, formă cunoscută încă din fazele preceden-
te (vezi fig. 96).
în ce priveşte originea străchinilor de tip II
întîmpinăm aceleaşi dificultăţi ca şi în cazul
celei precedente. Străchini cu corpul profilat şi
cu buza îngroşată se cunosc atît în cadrul eera-
micii celtice 508 cît şi în cadrul celei romane 509 • Cu
toate acestea însă, părerea noastră este că stră­
chinile aparţinînd tipului II au luat naştere, nu
prin imitarea formelor străine, ci pe baza evo-
luţiei locale a formelor hallstattiene. Această
evoluţie poate fi urmărită de-a lungul perioa-
delor de formare a ceramicii daco-getice. (Vezi
schema evolutivă fig. 11.) Dat fiind însă asemă­
narea mare existentă între străchinile dacice
aparţinînd tipului II, în special cu cele romane,
nu putem exclude cu totul ipoteza că acestea
ar putea să imite forme străine, mai ales cele
cu picior scurt. Asemănarea între formele da-
co-getice şi cele celtice sau romane se dato-
rează, probabil, nu preluării formei, ci mai
degrabă arhitecturii simple a vasului care se
păstrează, uneori, neschimbat pînă în zilele
noastre 510.
8. Farfurii
Pe lîngă străchini, în cadrul ceramicii daco-
getire aparţinînd fazei clasice trebuie să dioou-
tăm o :florrnă de vas cunoscută p[nă acum doar
în cîteva exemplare, descoperite în .aşezarea de
la Sighişoaoo (vezi pl. LXXXII, 5). Este vorba
de un il'ecipient în ,formă de .:fiarfurie cu margi-
nile foarte puţin înaJJte şi prevăzut 'cu un inel
de fund. Far:fluriile s-înt lucrate îngrijit din pastă
fină de culoare cenuşie.
In legătură ou această formă ceramică trebuie
să 'remarcăm că ea este :frumos ornamentată cu
 CERAMICA FINĂ 181

E:--============-3
2

Fig. 96. - Străchini de la Poiana.

www.cimec.ro
182 FAZA A III-A, CLASICA
motive lustruite care-i acoperă întreaga supra-
faţă interioară.
Analogii foarte apropiate pentru vasele de la
Sighişoara, despre care discutăm, întîlnirrn în
aşezarea daco-getică de la Poiana511_ Forme ase-
mănătoare nu cunoaştem în cadrul ceramicii
celtice sau romane, dar ele există în ceramica
grecească.
Farfuriile propriu-zise (7tll\oc~) sau farfuriile
de peşte (lx8vocv) sînt forme întru cîtva ase-
mănătoare, în sensul că au pereţii foarte scunzi,
inele de fund în relief şi sînt decorate, ca şi
exemplarele noastre de la Sighişoara, pe toată
suprafaţa interioară. Aceste forme durează în
lumea grecească pînă în epoca elenistică5 12 .
Ar fi posibil ca farfuriile de la Sighişoara sau
Poiana să reprezinte imitarea unor forme gre-
ceşti. Că ele nu sînt produse de import nu poate
fi pus la îndoială. Farfuriile sînt lucrate din
pastă cenuşiu deschisă şi toate amănuntele lor
tehnice de confecţionare dovedesc cu prisosinţă
că au fost produse pe loc de către geto-daci. In
orice caz numărul unor asemenea farfurii, cu-
noscut pînă acum, este foarte redus ceea ce
pledează pentru o origine străină a acestei for-
me. Ea n-a fost asimilată total, sau mai bine zis,
nu s-a generalizat. Ar fi posibil ca asemenea
farfurii să fi fost produse numai pentru vîr-
furile aristocraţiei care în toate timpurile au
fost dornice de marfă importată sau de imitaţii
după forme străine.
9. Vase în forma unui trunchi de con
Vasele pe care le-am grupat în această formă
sînt şi ele puţine în descoperirile de ceramică
daco-getică făcute pînă acum în Transilvania.
Este vorba de patru vase dintre care două (vezi
pl. LXXXI, 3-4) au gura foarte larg deschisă,
cu muchea buzei teşită şi mult răsfrîntă în ex-
terior, iar corpul aproape sferic şi puţin mai
înalt decît cel al străchinilor. Celelalte două
vase au forma propriu-zisă a unor trunchiuri
de con (vezi pl. LXXXI, 2, 6).
Primele două vase se deosebesc între ele prin
faptul că exemplarul descoperit la Pianul de
Sus (pl. LXXXI, 3) este lucrat cu roata din pas-
tă fină de culoare cenuşiu-deschisă pe cînd
exemplarul de la Costeşti (pl. LXXXI, 5) este
de culoare brun-roşiatică şi lucrat cu mfna foar-
www.cimec.ro
te îngrijit. Pentru exemplarul de la Costeşti
trebuie să subliniem existenţa unor puternice
nervuri în relief situate vertical pe peretele
vasului şi aşezate la distanţă egală între ele.
In legătură cu celelalte două vase mai men-
ţionăm că sînt de culoare roşiatică şi că unul
dintre ele (pl. LXXXI, 2) are muchea tăiată
drept şi este lucrat la roată din pastă impură,
pe cînd cel de al doilea este confecţionat cu
mîna din pastă bună şi are muchea buzei te-
şită şi răsfrîntă în exterior sub un unghi drept.
Pentru toate cele patru vase discutate acum
nu cunoaştem analogii, nici din alte aşezări da-
cice şi nici din cadrul altor culturi materiale, ca
cea greco-romană sau celtică, cu excepţia va-
sului în formă de trunchi de con cu buza răs­
frîntă în exterior pentru care există analogii
provenind din mormintele tumulare de pe teri-
toriul R.P. Bulgaria513_ Nervurile în relief de pe
vasul de la Costeşti par să imite pe cele cunos-
cute la vasele romane de sticlă.
In încheiere cu privire la cele patru vase dis-
cutate nu putem spune decît că ele sînt forme
rare, fără să fie însă unicate şi că probabil re-
prezintă imitarea unor forme străine, deşi deo-
camdată nu cunoaştem analogii decît pentru
unul singur.
10. Capace de vase (vezi pl. LXXXIII)
In faza clasică a ceramicii daco-getice capa-
cele sînt numeroase, în special, în aşezările din
Munţii Orăştiei unde această formă s-a găsit din
abundenţă. Ele nu lipsesc însă, nici' din celelalte
aşezări daco-getice transilvănene.
Din punct de vedere al formei distingem două
tipuri şi anume: unele de formă, mai mult sau
mai puţin, conică, de aspectul unor calote semi-
sferice, destul de puţine la număr şi altele de
forma unor vîrfuri de con aplatizate cu baza
foarte largă. Acest al doilea tip este cel mai
frecvent.
Din punct de vedere al tehnicii de confecţio­
nare trebuie să notăm că doar un singur exem-
plar. (pl. LXXXIII, 7) este lucrat cu mîna, pe
cînd toate celelalte sînt lucrate la roată, din pas-
tă fină de diferite culori. Nu putem preciza
dacă, cantitativ, capacele cenuşii de diferite nu-
anţe, de la cenuşiu-deschis pînă la cenuşiu­
ţrwhis, aproape negru, le întrec pe cele roşii

.c<-'~
1- - -
Fig. 97. -
1-4, 7. Poiana. -
lucrate din pastă· fină sau poroasă, care sînt
şi ele numeroase.
în legătură cu capacele de vase trebuie să
facem o menţiune specială asupra mînerelor lor.
Acestea sînt de diferite forme prezentînd o
mulţime de variante. în general, mînerele ca-
pacelor sînt scurte şi rotunde, unele în formă
de buton, iar altele scobite în interior. Nu lip-
sesc nici mînerele mai lungi, de formă cilin-
drică, uneori terminate şi ele în cîte un bu-
ton sau retezate drept. Unele capace sînt pre-
văzute în porţiunea lor inferioară cu cîte un
prag menit să facă unirea cu corpul vasului
pe care îl acoperă. Există capace, mai cu sea-
mă cele de dimensiuni mici, care au cîte o
toartă.
Dimensiunile capacelor sînt foarte variate,
cunoscîndu-se exemplare care măsoară 5-10
cm diametru, pînă la exemplare mari care au
30-40 om diametru.
în ce priveşte ornamentarea trebuie să re-
marcăm că multe capace de vase sînt lipsite de
decor, dar că există şi exemplare foarte fru-
mos împodobite pe întreaga suprafaţă, sau nu-
mai pe o parte a acesteia, cu motive lustruite
sau cu ornamente realizate prin incizare.
Capacele de vas descoperite în aşezările da-
cice aparţinînd fazei clasice a ceramicii daco-
getice din Transilvania îşi au analogii foarte
apropiate în aşezările corespunzătoare din afara
www.cimec.ro
CERAMICA FINĂ 183
- ~ "68 - - - 1
1
Capace de vas.
5. Piatra Neamţ. - 6. Popeşti.
arcului carpatic. Astfel, numeroase exemplare
întregi sau fragmentare, au fost descoperite la
Poiana în stratul III al aşezării de aici (vezi
fig. 97)51", ori în aşezarea de la Popeşti (vezi
fig. 98). Mai putem aminti pe cele descoperite
în aşezarea fortificată de la Piatra Neamţ (Bîtca
Doamnei)515. Trebuie să subliniem, ca şi pentru
alte forme ceramice, că şi capacele de vase se
întîlnesc sub aceleaşi forme în toate aşezările
daco-getice cunoscute pînă acum.
După cît se pare, capacele de vas lucrate la
roată din faza clasică, mai cu seamă cele roşii,
apar sub influenţa ceramicii romane. In eera-
mica provincială romană se cunosc capace de
vas întru totul asemănătoare cu cele descope-
rite în aşezările daco-getice516. Pe lîngă asemă­
narea ca formă, între capacele de vas romane
şi cele dacice, asemănare ce se poate datora
arhitecturii simple a capacului ca atare, trebuie
să adăugăm faptul că în fazele 1 şi II ale eera-
micii daco-getice capacele de vas sînt foarte
rare şi că ele devin frecvente abia în faza cla-
sică. Maniera de confecţionare, pasta, precum
şi ornamentarea sînt cele comune la ceramica
daco-getică. La aceasta trebuie să adăugăm can-
titatea de exemplare descoperite, atît în Tran-
silvania cît şi în afara acesteia. Toate cele
spuse dovedesc cu prisosinţă că nu poate fi
vorba de importuri şi că deci, capacele de
vas au fost lucrate pe loc de <:ătre daco-geţi,
184 FAZA .\ III-A,
~
1
''
Fig. 98. - Capace de vas.
1. Poiana. -
chiar dacă reprezintă imitarea unor forme ce-
ramice împrumutate. Este sigur că ele sînt
larg răspîndite în lumea geto-dacică şi în cazul
că ele au fost preluate din ceramica romană,
c~.cestea s-au asimilat total şi s-au generalizat.
V ASE MARI DE PROVIZII
Vasele mari de provizii aparţinînd fazei cla-
sice a ceramicii daco-getice se pot împărţi în
două forme distincte şi anume: chiupuri şi vase
cu gura largă.
11. Chiupuri
(pl. LXXXIV-LXXXVIII)
Această formă de vas se caracterizează prin
conturul ei ovoidal, cu gura relativ strînsă şi
muchea buzei teşită şi răsfrîntă atît în inte-
rior, cît mai cu seamă, în exterior. Chiupurile se
termină, aproape fără excepţie, printr-un inel
de fund puternic reliefat_ La unele exemplare
muchea buzei este foarte groasă şi profilată în
genul unor "trepte" (vezi de ex. pL LXXXIV, 3).
Din punct de vedere al tehnicii de confecţio­
nare trebuie să subliniem faptul că toate chiupu-
rile sînt lucrate cu roata din pastă de diferite
calităţi. Unele sînt făcute din pastă fină şi deo-
sebit de îngrijit lucrate, acoperite frecvent cu
un slip lustruit. Altele s-au lucrat din pastă cu
destule impurităţi, chiar cu granule mari de
nisip.
In ce priveşte culoarea putem spune că cele
mai multe chiupuri sînt roşii, frecvent roşu-că­
rămiziu, dar există şi exemplare de culoare ro-
şu-brun sau chiar cenuşii.
www.cimec.ro
CLASICĂ
2. Popeşti.
Dimensiunile chiupurilor sînt diferite, de la
exemplare, am putea spune uriaşe, care mă­
soară aproape 2 m înălţime, pînă la exemplare
care au doar cîte 60-80 cm înălţime_
Din punct de vedere al ornamentării chiupu-
rilor, în special cele confecţionate din pastă im-
pură, sînt destul de sărace, rezumîndu-se doar la
cîteva linii realizate prin incizie şi plasate, de
obicei, pe porţiunea lor superioară, în apropie-
rea buzeL Pe lîngă liniile incizate se mai folo-
sesc, destul de rar, brîie în relief prevăzute şi
el~, uneori, cu liniuţe incizate_ La chiupurile
lucrate din pastă fină decorarea este ceva mai
abundentă. Pe lîngă motivele ornamentale
amintite, se mai utilizează benzi de linii on-
dulate făcute cu pieptenul, sau stampile, uneori,
deosebit de decorative asociate şi ele cu benzi
de linii incizatP. (vezi de ex. pL LXXXVII, 1).
In legătură cu răspîndirea chiupurilor trebuie
să menţionăm că în aşezările dacice transilvă­
nene, cu excepţia acelora din Munţii Orăştiei,
chiupurile nu sînt numeroase. Astfel în aşezarea
de la Pecica sau în cea de la Sighişoara, nu
s-au descoperit decît puţine exemplare frag-
mentare_ In schimb, trebuie să subliniem că
în toate aşezările dacice din Munţii Orăştiei
numărul chiupurilor este deosebit de mare_ In
acest sens putem cita pentru exemplificare că
într-un singur turn al cetăţii Blidaru (Turnul
nr. 5) au fost descoperite nu mai puţin decît
8 ohiupuri de dimensiuni uriaşe517_
In aşezările daco-getice din afara arcului car-
patic se cunosc chiupuri care merg uneori pînă
la identitate cu cele descoperite în Transilva-
nia (vezi de ex. fig. 99)_ Şi în legătură cu aces-
 CERAMICA PINA
Fig. 99. - Chiup de la Popeşti.
te aşezări trebuie să menţionăm că numărul
chiupurilor nu este pi"ea mare. Astfel în bine-
cunoscuta aşezare de la Poiana s:-au găsit doar
cîteva chiupuri fragmentare şi nici un exemplar
întreg5 1B. Excepţie pare să facă doar aşezarea
de la Popeşti unde, în interiorul unei încăperi,
cu ocazia săpăturilor din anul 1957 conduse
de prof. R. Vulpe s-au găsit 5 chiupuri îngro-
pate în pămînt519 (vezi fig. 99).
Explicaţia numărului relativ mic al chiupu-
rilor în majoritatea aşezărilor daco-getice poa-
te fi găsită, după părerea noastră, în însăşi
întrebuinţarea lor. Este în afara oricărei în-
doieli că vasele mari cunoscute sub numele
de chiupuri au servit pentru păstrarea rezerve-
lor de cereale. Unele dintre ele, poate şi pen-
tru păstrarea rezervelor de apă. Folosirea chiu-
purilor la păstrarea rezervelor de apă pare să
fie indicată de gaura, astupată cu un dop tot
de ceramică, practicată pe fundul unor chiupuri
descoperite în Munţii Orăştiei. Folosirea chiu-
purilor la păstrarea rezervelor de apă, mai cu
seamă pe un timp îndelungat, este totuşi pu-
ţin probabilă, deoarece vasul este lucrat din
pastă poroasă şi deci impropriu pentru păstra­
rea îndelungată a apei. In acest scop au putut
fi folosite chiupurile prevăzute cu slip lustruit.
Deci, rămîne mai probabilă folosirea chiupuri-
www.cimec.ro
185
lor, în marea lor majoritate, la păstrarea re-
zervelor de cereale.
Numărul mic al rezervoarelor cerami'Ce pentru
cereale în aşezările daco-getice se poate explica
prin faptul că în toate acestea au fost desco-
perite numeroase gropi, de diferite forme, une-
le cu pereţii arşi şi feţuiţi, special amenajate
pentru păstrarea cerealelor520. Gropi de acest
fel s-au descoperit, de ex. în aşezarea de la
Pecica. Că în asemenea gropi se păstrau pro-
vizii cerealiere, pe lîngă faptul că în unele
dintre ele s-au găsit chiar resturi carbonizate,
ne stă mărturie o menţiune a lui Varro (Re.
rust., I, 57,2) care spune că în Thracia grî-
nele erau păstrate în gropi de bucate ceea ce
se potriveşte de minune cu gropile, despre care
vorbeam, descoperite în aşezările daco-getice.
Mărturia lui Varro este confirmată şi de Pli~
nius (Nat. hist., XVIII, 30 (73), 306)521.
De aceea, dat fiind faptul că în marea lor
majoritate rezervele de cereale la daco-geţi
erau păstrate, după cît se pare, în gropi de pro-
vizii special amenajate, chiupurile nu-şi mai
aveau rostul. Aşa se explică, după părerea noas-
tră, numărul redus al acestora şi în special
dimensiunile relativ mici ale chiupurilor desco-
perite în aşezările daco-getice de şes. Cu
totul alta este însă situaţia în Munţii Orăş­
tiei unde solul este subţii'e şi imediat
sub humus începe stînca. Efectuarea de
gropi în această zonă presupune eforturi
deosebite şi chiar dacă ar fi fost practicate gro-
pile săpate în stîncă nu puteau fi proprii pentru
păstrarea rezervelor de cereale. De aceea ele
lipsesc cu desăvîrşire în aşezările dacice din
Munţii Orăştiei. Aici rezervele de cereale se
păstrau în chiupuri, de diferite dimensiuni, gă­
site foarte frecvent întregi sau întregibile, în
toate aşezările cercetate pînă acum. La toate
acestea mai trebuie să adăugăm şi caracterul
de fortificaţii al celor mai multe aşezări da-
cice din Munţii Orăştiei. Aceasta presupune cu
necesitate existenţa rezervelor de cereale în
caz de asediu. La fel s-ar putea explica pentru
chiupurile prevăzute cu orificiu întrebuinţarea
lor la păstrarea rezervelor de apă. Poate, tot
în acest sens se explică şi chiupurile relativ
numeroase descoperite în aşezarea de la Popeşti
situată în plină zonă de cîmpie unde ar fi firesc
să întîlnim gropile de provizii.
186 FAZA A III-A,
In legătură cu chiupurile ne-a mai rămas de
discutat doar problema originilor acestei forme.
Incă Vasile Pârvan remarcase că chiupurile
dacice derivă din marile vase greceşti de pro-
vizii cunoscute sub numele de dolia sau py-
thoi522. Forma a fost preluată de către daco-
geţi şi integrată în repertoriul lor ceramic,
cum au făcut de altfel şi cu alte forme străine.
Este în afara oricărei îndoieli că chiupurile s-au
generalizat în cadrul culturii materiale şi că
au fost produse pe loc de către daco-geţi fără
să fie importate. Chiupul modificat faţă de
forma grecească constituie unul dintre vasele
specifice şi proprii culturii materiale daco-ge-
tice, fără să fie însă, o formă locală tradiţio­
nală.
După ocupaţia romană, în Dacia vom întîlni
în mod frecvent forma romană a vaselor de pro-
vizii care, spre deosebire de cea dacică, este
mai redusă ca dimensiuni. Acestea au ca o
caracteristică distinctivă buza mult teşită şi
răsfrîntă puternic, atît în interior cît şi în ex-
terior. Vasele de provizii romane cunoscute sub
numele de Krausengefiisse sînt de culoare ce~
nuşii şi ornamentate de obicei cu benzi de linii
ondulate realizate prin incizie. Formele romane,
la rîndul lor, îşi au originile în vasele de pro-
vizii greceşti 52 3.
12. Vase cu gura largă
(vezi pl. LXXXVII, 2; LXXXVIII, 5)
Pe lîngă chiupuri, în cadrul ceramicii daco-
getice din faza clasică mai întîlnim şi vase
de provizii, tot de formă ovoidală ca şi chiu-
purile, dar cu gura foarte largă. Acestea au
muchia buzei rotunjită şi de obicei, neîngro-
şată, uşor încovoiată spre interior. Fundul este
tăiat drept, fără să existe inelul de fund ne-
lipsit la chiupuri.
Din punct de vedere al tehnicii de confecţio­
nare vasele aparţinînd formei în discuţie sînt
lucrate cu roata din pastă impură de culoare
brun-roşiatică. Ca ornamente sînt folosiţi bu-
toni mici rotunzi în număr de patru, situaţi
imediat sub buză şi apoi linii paralele incizate.
Dimensiunile vaselor de provizii aparţinînd
formei despre care discutăm sînt şi ele variate,
de la exemplare mari care măsoară în jur de
1 metru înălţime pînă la exemplare mijlocii
www.cimec.ro
CLASICĂ
sau chiar mici, care au doar cîte 30-40 cm
înălţime.
Se cuvine menţionat faptul că vasele de pro-
vizii cu gura largă sînt puţin numeroase în aşe­
zările daco-getice transilvănene. Ele s-au des-
coperit, mai ales, în cele din Munţii Orăştiei. Din
marile aşezări daco-getice extracarpatice nu
cunoaştem asemenea vase.
13. Oale simple
(pl. LXXXVIII, 1-3,6; XCIX-CI, 1-4)
In acest tip am încadrat vasele asemănă­
toare cu oalele propriu-zise din zilele noastre.
Ele au corpul mai mult sau mai puţin ovoid,
sau sferic şi sînt lucrate cu roata sau, în ca-
zuri excepţionale, cu mîna din pastă de bună
calitate sau din pastă poroasă. Culoarea lor
este cenuşie de diferite nuanţe, brună sau ro-
şie-cărămizie. Marea majoritate a exemplare-
lor se termină printr-un inel de fund, gol,
sau plin în interior, fără să lipsească nici
exemplarele care au fundul tăiat drept.
Utilizarea acestor vase este legată, foarte
probabil, de prepararea hranei şi de aceea ti-
pul de vas în discuţie este bine reprezentat în
toate aşezările daco-geiice.
Din punct de vedere tipologie oalele simple
le-am grupat în trei variante. Socotim nece-
sar să spunem că această grupare am făcut-o
mai mult pentru a ne uşura descrierea şi dis-
cutarea vaselor de formă simplă, de oale, şi
nu pentru că caracteristicile tipologice ale for-
melor ar fi aşa de deosebite încît să ne oblige
s-o facem.
Varianta 1 (pl. LXXXVIII, 1-3; XCIX, 1-4;
c, 1-4, 6)
In această variantă am grupat vasele relativ
înalte cu gura largă. Corpul lor este de formă,
mai mult sau mai puţin, ovală. Buza vaselor
aparţinînd acestei variante este rotunjită şi de
obicei puţin răsfrîntă în exterior. Fundul este
tăiat drept sau se poate termina printr-un inel
de fund în relief, plin sau gol în interior.
Dimensiunile vaselor grupate în această va-
riantă sînt în general mari măsurînd de la
17 pînă la 40 cm înălţime.
Din punct de vedere al tehnicii de confecţio­
nare oalele aparţinînd variantei 1 sînt lucrate
cu roata, fie din pastă fină, fie din pastă

Fig. 100. -
impură. Culoarea lor este cenuşie, de diferite
nuanţe, brună sau roşu-cărămizie şi sînt lipsite
de ornamente.
Analogii pentru vasele aparţinînd variantei
1 descoperite în Transilvania se cunosc în toate
aşezările daco-getice, dar ne vom rezuma la a
cita doar aşezarea de la Poiana din spaţiul
extracarpatic. Analogiile de la Poiana au fost
descoperite în nivelul III al aşezării de aici,
corespunzător fazei clasice524 (vezi fig. 100/3).
In ce priveşte originile tipului de vas în dis-
cuţie precizările sînt foarte greu de făcut. Une-
le exemplare, mai cu seamă, cele lucrate din
pastă fină seamănă cu imitaţiile după krate-
re-1e greceşti, doar că le lipsesc torţile. Unele
oale aparţinînd acestei variante aduc mai de-
grabă cu vasele borcan, doar că au gura mai
largă şi n-au proeminenţe. In locul acestora
întîlnim, bunăoară, ca în cazul exemplarului de
la Grădiştea Muncelului, mici butoni rotunzi
(vezi pl. C, 6). Butonii nu mai sînt în număr
de patru, ci s-au redus la doi. Aceeaşi formă
se întîlneşte însă- frecvent şi în cadrul ceramicii
provincial rom~n!i cu mici de 0 sebiri525 şi apoi
www.cimec.ro
CERAMICA FINĂ 187
Oale simple de la Poiana.
în cadrul ceramicii altor popoare. Existenţa
unor forme asemănătoare de vase în cadrul
repertoriilor diferitelor populaţii se pot datora,
ca şi în cazul altor forme, faptului că avem de-a
face cu o formă simplă, care pe lîngă faptul
că se întîlneşte în cadrul diferitelor culturi ma-
teriale se şi păstrează pe parcursul mai multor
epoci.
Indiferent dacă forma ca atare este de origine
autohtonă, cum înclinăm noi să credem, sau dacă
ea reprezintă o imitare a unor forme străine,
în afară de orice îndoială rămîne faptul că
varianta 1 a oalelor sirm.ple a fost lucrată de
către daco-geţi şi că forma s-a bucurat de o
largă răspîndire în faza clasică a ceramicii
daco-getice.
Tot acestei variante îi aparţine un vas fru-
mos ornamentat pe întreaga suprafaţă cu benzi
verticale de linii ondulate alternînd cu altele
mate realizate prin lustruire. Vasul despre
care discutăm a fost descoperit la Sighişoara
(vezi pl. XCVI, 4) şi publicat de către V. Pâr-
van526. Acesta îl pune în legătură cu vasele cel-
tice. O analogie relativ apropiată, atît în ce
priveşte forma, dar mai cu seamă din punct de
188 FAZA A III-A, CLASICA

vedere al ornaanentaţiei, cu deosebirea doar că

benzile sînt plasate orizontal şi nu vertical, pen- Varianta 3 (vezi pl. LXXXVII ' XCIX , 2' 5-6·'
tru vasul de la Sighişoara cunoaştem din aşe­ CI, 1, 4)
zarea de la Poiana aparţinind stratului III527.
In această variantă am încadrat vasele scunde
Varianta 2 (vezi pl. LXXXVIII, 6; XCIX, 3; cu gura largă şi corpul aproape semisferic.
CI, 5) Unele exemplare aparţinînd variantei 3 sînt
prevăzute cu un gît scurt. Buza vaselor din
In cadrul acestei variante am grupat vasele varianta în discuţie este rotunjită şi uşor răs­
înalte care, spre deosebire de cele aparţinînd frîntă în exterior. La un singur exemplar pe
variantei precedente, au gura strînsă şi sînt care-1 cunoaştem buza are o profilare de ge-
prevăzute cu cîte un gît scurt. Corpul oalelor
nul unor mici trepte (vezi pl. CI, 4). La vasele
aparţinînd acestei variante este ovoidal sau
încadrate în varianta 3 fundul se termină în-
sferic, iar muchia buzei îngroşată rotunjit ori totdeauna printr-un inel de fund în relief.
unghiular şi uşor răsfrîntă în exterior.
Din punct de vedere al dimensiunilor aces-
Dimensiunile, ca şi la varianta precedentă, '
tea nu sînt prea mari, măsurînd în jur de 20
sînt destul de mari măsurînd între 20 şi 30
cm înălţime. Deci, oalele simple aparţinînd
cm înălţime. In legătură cu tehnica de con-
variantei 3 din punct de vedere al dimensiu-
fecţionare notăm că, pe lîngă exemplarele lu-
nilor se .:;ituează în grupa celor mijlocii.
crate la roată din pastă cenuşie, de diferite
In ce priveşte tehnica de confecţionare tre-
nuanţe, cunoaştem două exemplare provenind
buie să subliniem că toate vasele aparţinînd
din aşezarea de la Sighişoara (vezi pl.
variantei pe care o discutăm sînt lucrate la
LXXXVIII, 6; LXXXVII, 3; XCIX) care lasă
roată din pastă fină, de culoare cenuşiu-des­
impresia că au fost lucrate din pastă fină, tot
chisă sau din pastă cu impurităţi, de culoare
de culoare cenuşie, dar cu mîna şi nu la roată.
roşie. Ca şi în cazul variantelor precedente
In ce priveşte decorarea, nici vasele încadrate
vasele aparţinînd variantei 3 sînt în general
în această variantă, nu sînt ornaanentate, cu
neornamentate.
excepţia unui exemplar de la Timişoara (vezi
pl. XCVI, 3), care este împodobit cu o linie Varianta 3 a oalelor simple se întîlneşte şi în
aşezările daco-getice din afara arcului carpatic.
ondulată realizată prin lustruire.
Ca şi în cazul variantei precedente, origi- Astfel, cunoaştem o analogie foarte apropiată
nile acestei forme ceramice sînt greu de pre- într-un vas cenuşiu lucrat cu roata descoperit în
cizat. Unul dintre vasele descoperite la Si- stratul III al aşezării daco-getice de la Poiana
ghişoara (vezi pl. LXXXVIII, 6) are corpul evi-
(vezi fig. 101)529.
dent bitronconic, ceea ce ar putea constitui o do- Analogii apropiate, mergînd uneori pînă la
vadă că vasele aparţinînd variantei acum în cele mai mici detalii, pentru oalele ·simple din
discuţie constituie o evoluţie a bine cunoscutelor
vase bitronconice din fazele anterioare ale ce-
ramicii daco-getice. S-ar putea ca vasul de la
Sighişoara, despre care discutăm, să aparţină în-
~ă fazei II2 şi să reprezinte una dintre formele
intermediare între ceramica daco-getică fină
lucrată cu mîna şi între cea lucrată la roată şi
în acelaşi timp să fie vorba despre un vas deri-
vat din cele bitronconice autohtone. Pe de altă
parte însă, în repertoriul formelor ceramicii
romane se cunosc vase de formă mult asemă­
nătoare528. Ţinînd cont de toate acestea putem
presupune că vasele aparţinînd variantei 2,
măcar în parte, au origini locale. Cu siguranţă
însă că ele au fost lucrate de către daco-geţi şi
că au avut o largă răspîndire. Fig. 101. - Vas de la Poiana,

www.cimec.ro
 CERAMICA FINA
Fig. 102. - Vas roman din Pannonia.
varianta 3 cunoaştem şi în cadrul ceramicii
provincial romane (vezi de ex. fig. 102, com-
pară cu pl. XCIX, 6)530.
Pe baza .analogiilor, de care am vorbit, din
cadrul ceramicii provinciale romane conside-
răm că varianta 3 a oalelor simple constituie,
fără îndoială, o imitare făcută de către daco-
geţi după formele romane. Trebuie să subli-
niem că numărul exemplarelor cunoscute pînă
acum este mic, rezumîndu-se în total la şase
exemplare în care l-am inclus şi pe cel de ·la
Poiana. Că este vorba de produse locale şi nu
de import o dovedeşte din plin tehnica de exe-
cutare. Fără să mai vorbim de cele cenuşii
lucrate în tehnica obişnuită la daci, dar şi
exemplarele de culoare roşie sînt total deose-
bite de cele romane. Ele sînt confecţionate din
pastă cu multe impurităţi şi chiar cu mici foiţe
de mică, ceea ce dovedeşte cu prisosinţă că
lucrarea lor s-a făcut într-un atelier dacic din
Munţii Orăştiei. Pe cîtă vreme corespondentele
romane ale vaselor din varianta 3 sînt lucrate
din pastă fină, mult mai bine arse şi au ca
element distinctiv şi total deosebit de cele da-
cice, angoba roşie specifică ceramicii romane,
care lipseşte la cele daco-getice.
Deci, avem toate motivele să afirmăm că
oalele simple aparţinînd variantei 3 constituie
imitaţii făcute de către daco-geţi după forme
ceramice romane şi că ele nu sînt prea nume-
roase în cadrul ceramidi daco-getice din faza
sa clasică 5 3 1 . Numărul lor mic dovedeşte că
vasele de acest fel n-au avut o prea largă răs­
pîndire, fapt ce s-ar putea explica prin încadra-
rea tîrzie a formei ceramice respective în re-
pertoriul dacic şi că n-a mai existat timp ca
ea să se generalizeze.
www.cimec.ro
i89
V arian ta 4 (vezi pl. CI, 2-3, 6)
In această variantă am grupat vasele scunde
c~racterizate prin corp de formă sferică şi pre-
vazute cu un gît scurt. Buza acestor vase, ca
de altfel la toate variantele tipului de vas în
discuţie, este rotunjită şi răsfrîntă în exterior.
Din punct de vedere al tehnicii de confec-
ţionare vasele aparţinînd acestei variante sînt
luc~ate cu roata din pastă fină de culoare ce-
nuşie. ~au din pastă poroasă cu multe granule
de niSip, de_ ~uloare roşiatică. Ca de obicei, şi
oalele aparţmmd variantei 4 sînt lipsite de or-
namentare.
O a?alogie din aşezările daco-getice extra-
carpatice pentru varianta 4 a vaselor în formă
de oale simple cunoaştem din aşezarea de la
Poiana532, me n ţ•IOnam
~ - ~ ca~ această formă este
msa
prezentă în multe aşezări din afara Transilva-
niei.
~i. de data aceasta, precizările în legătură cu
ongmea formei sînt greu de făcut. Este vorba de
o for~ă simplă de vas care a putut lua naş­
t:re dm. fo:mele locale anterioare, cum încli-
?a~ noi sa credem, fără să excludem însă
1m1tarea unor forme străine, ca de exemplu
cele romane535.
FORME RAR INTILNITE
In acea~tă grupă am încadrat vasele repre-
zentate pnn foarte puţine exemplare sau chiar
numai prin cîte o singură piesă, ceea ce dove-
deşte că forunele ceramice respective n-au avut
o întrebuinţare largă, ori reprezintă un unicum
cum este, de exemplu, vasul cu inscripţie de la
Grădiştea Muncelului.
14. Vasul cu inscripţie (pl. LXXXVI, 1).
Vasul cu inscripţie are forma unei mari pîlnii
conice cu vîrful ascuţit şi cu gura foarte largă.
Muchea buzei este mult îngroşată şi rotunjită.
El măsoară O, 70 m înălţime şi 1,25 m diametru!
gurii, iar grosimea buzei este de 9 cm. La mică
distanţă sub buză are aplicate de patru ori cîte
două ştampile cu litere în relief pe care se citeşte
inversat 1 DECEBALVS 1 1 PER SCORILO 1·
Inscripţiaa fost interpretată de acad. C. Daico-
 FAZA A Iii-A, CLASICĂ
Fig. 102a. - Inscripţia de pe vasul de la Grădişte.
viciu ca prima inscripţie daco-getică cu litere
latine şi tradusă: DECEBAL FIUL LUI SCO-
RILUS•i31i_
Din punct de vedere al tehnicii de executare
vasul în discuţie este lucrat din pastă de bună
calitate, dar totuşi cu impurităţi. Culoarea lui
este roşiatică. Trebuie să mai notăm din punct
de vedere tehnic că a fost lucrat întîi corpul
vasului şi apoi i-a fost adăugată buza modelata
separat. Pentru ca sudarea să fie trainică, pe
marginea superioară a corpului vasului s-au
făcut nişte crestături adînci menite să fie um-
plute cu porţiuni din buza încă moale535_
Vasul cu inscripţie a fost descoperit în cam-
pania de săpături a anului 1954 pe una dintre
terasele Dealului Grădiştei, în cadrul unei lo-
cuinţe mari de forma unui paralelogram înscris
într-un cerc. Locuinţa în care s-a descoperit va-
sul cu inscripţie, desigur fastuoasă, "palat", a avut
după toate probabilităţile cel puţin un ·etaj536 •
Pentru vasul cu inscripţie nu cunoaştem, deo-
camdată, nici o analogie în ceramica daco-getică,
atît din interiorul cît şi din afara arcului car-
patic. Aşa că el poate fi socotit un uniC'I.tm în
cadrul ceramicii daco-getice. Forma ca atare
o întîlnim în lut sau în argint în tezaurele da-
cice, însă de proporţii mult mai mici537_ Dar,
vasul de la Grădiştea Muncelului nu se întîl-
neşte nici în cadrul repertoriilor de forme cera-
mice greceşti, celtice sau romane, pe care le cu-
noaştem, ceea ce ne dovedeşte că ne găsim
în prezenţa unui produs propriu şi specific al
daco-geţilor. Modul de stampilare a fost pre-
luat, după cum presupune acad. C. Daicovi-
ciu538, după modelele aşa ziselor vase aretine
romane.
Vasul cu inscripţie descoperit la Grădiştea
Muncelului se datează în a doua jumătate a
sec. I e.n. pe baza inventarului locuinţei în
care a fost descoperit, printre altele şi o mo-
nedă a împăratului Traian emisă în anul
101-102539, indicînd data aproximativă a sfîrşi­
tului locuinţei.
www.cimec.ro
Date fiind dimensiunile mari ale vasului în
discuţie precum şi forma sa care nu poate
sta în picioare decît cu ajutorul unui suport,
nu credem ca el să fi avut o utilizare practică
în viaţa cotidiană; de aceea ne alăturăm pă­
rerii exprimate de acad. C. Daicoviciu că va-
sul constituie o piesă rituală540. Este posibil
ca tocmai datorită utilizării lui în legătură cu
cultul religios să fi fost şi stampilat.
15. Vas în formă de ploscă
(vezi pl. LXXXIX, 2)
Tot într-un singur exemplar cunoaştem un
vas descoperit în aşezarea de la Pecica avînd
formă de ploscă, cu gîtul strîmt şi corpul aproa-
pe patrulater. Atît muchea buzei, cît şi fundul
vasului sînt tăiate drept.
Din punct de vedere al confecţionării, vasul
de la Pecica, acum în discuţie, este lucrat cu
mîna din pastă impură şi lipsit de orice or-
namentare. Tehnica de lucru cît şi pasta pot
fi dacice, dar forma ni se pare cu totul străină
şi de aceea încadrarea în ceramica daco-getică
o facem cu toată rezerva, admiţînd că ar putea
să aparţină unei epoci ulterioare. Piesa despre
care discutăm a fost descoperită cu ocazia să­
păturilor lui L. Domotor făcute la "Şanţul Mare".
O dovadă în sprijinul apartenenţei vasului în
formă de ploscă de la Pecica ceramicii daco-
getice o constituie faptul că în aşezarea de aici,
prin săpăturile noastre, n-am reuşit să identifi-
căm decît o locuire din epoca bronzului, dacică
şi feudală din sec. XI-XII.
16. Vase fine cu sau fără toartă
In această grupă am încadrat vasele lucrate
cu roata din Transilvania lucrate din pastă fină
de culoare cenuşie cunoscute pînă acum numai
din aşezarea de la Sighişoara şi de la Moi-
grad. Caracteristic pentru vasele de la Sighi-
şoara este gura largă a vasului şi faptul că este
prevăzut cu cîte o toartă. Corpul este, uneori,
cilindric sau patrulater, terminat într-un inel
de fund. Aspectul general al vasului este cel
de ceaşcă de dimensiuni mari, ori mijlocii. O
altă caracteristică a acestei forme o constituie
orn811llentarea destul de bogată realizată din
linii lustruite (vezi pl. X~I. 1-2).
 CERAMICA FINÂ iSi

www.cimec.ro
i92 FAZA 11. III-.'\, CL,\SICÂ
Pentru exemplarele de la Sighişoara, despre
care discutăm, cunoaştem analogii apropiate în
aşezarea de la Poiana (vezi fig. 103), unde
asemenea vase s-au descoperit, atît în nivelul
Poiana III, cît şi în nivelul Poiana IV5H.
Forma vaselor de la Sighişoara, în discuţie,
este bine cunoscută în cadrul ceramicii ro-
mane542. De obicei, vasele de acest tip romane
sînt prevăzute cu cîte două torţi sau sînt to-
tal lipsite de torţi. De aceea, după părerea
noastră vasele de la Sighişoara reprezintă o
imitare modificată a vaselor romane de această
formă. Mai trebuie să subliniem că vasele
despre care discutăm se cunosc în puţine
exemplare, ceea ce constituie o dovadă că ne
găsim în prezenţa imitaţiilor neasimilate încă,
după forme străine.
Pe lîngă cănile cu toartă de la Sighişoara,
în Transilvania, tot dintr-o singură localitate
şi anume de la Moigrad, vechiul Porolissum,
cunoaştem o altă formă rară, cunoscută pînă
acum doar prin două exemplare (vezi pl. XCI,
5). Este vorba de un vas lucrat la roată din
pastă fină de culoare cenuşiu deschisă care
are aspectul unei căni cu corpul sferic din
care porneşte un gît de forma unui trunchi de
con cu gura larg deschisă şi cu muchea buzei
rotunjită şi neîngroşată. Vasul n-a avut nici-o
toartă. Trebuie să menţionăm apoi că unirea
corpului cu gîtul se face printr-o linie pronun-
ţată în genul unui prag.
Cele două vase au fost descoperite în cadrul
necropolei dacice de incineraţie de pe "Dealul
Măgura'"'"3. Asemenea vase nu se cunosc în aşe­
zările daco-getice; dar forme asemănătoare
există în cadrul altei culturi materiale. Forma
este necunoscută în aşezările daco-getice, din
interiorul sau din afara arcului carpatic, dar
tehnica, ca atare, este dacică, pentru care ple-
dează atît faptul că vasele sînt lucrate la roată
cît şi toate celelalte amănunte.
Dacă analogiile pentru vasele de la Moigrad
lipsesc în cadrul ceramicii daco-getice, în
schimb ele există în ceramica descoperită în
mormintele sau aşezările atribuite de R. Vulpe
bastarnilor de pe teritoriul R. P. Polonia sau
al Germaniei de est54 4, cu deosebirea că acestea
sînt lucrate cu mîna şi sînt de culoare neagră,
pe cîtă vreme cele de la Moigrad sînt lucrate
la roată şi sînt de culoare cenuşie. Aceleaşi
www.cimec.ro
forme sînt întîlnite şi în necropola de la Poie-
neşti545.
Imitarea unor forme bastarne în nordul Tran-
silvaniei de către dacii de la Porolissum îşi
găseşte explicaţia în situarea lor mai apro-
piată de teritoriile bastarne. Pentru aceasta
pledează şi faptul că la Moigrad s-a mai des-
coperit, pe lîngă cele două vase de care discu-
tăm şi un al treilea tot de tip bastarn (vezi
p. 163). Pe lîngă acestea, de pe teritoriul Tran-
silvaniei trebuie să mai amintim cîteva torţi de
vase, aşa-zise în X, descoperite la Moreşti 546 , în
cadrul unei aşezări dacice aparţinînd fazei II1
care par să fie şi ele de tip bastarn.
Cele arătate dovedesc că influenţele exercitate
de ceramica bastarnă asupra celei daco-getice
sînt foarte reduse în Transilvania, ca de altfel şi
în teritoriul extracarpatic. Ele se rezumă doar
la imitarea unui număr extrem de redus de for-
me. Această influenţă începe încă în sec. III-
II î.e.n., după cum pare s-o dovedească torţile
de vase amintite de la Moreşti, ori ceramica
din aşezările fazei II1 descoperite în Moldova,
şi ţine pînă în sec. I î.e.n.
Influenţele extrem de reduse exercitate de
ceramica bastarnă asupra celei daco-getice îşi
găsesc explicaţia în nivelul scăzut de dezvoltare
a celei dintîi. Un exemplu elocvent în acest
sens îl constituie faptul c(i, deşi vin în con-
tact cu cultura materială grecească sau cel-
tică, bastarnii nu-şi însuşesc tehnica lucrării
ceramicii la roată547.
17. Tigaie cu coadă (vezi pl., CLXIV, 3)
Pînă acum cunoaştem doar un singur exem-
plar care aparţine acestei forme, descoperit în
aşezarea de la Sf. Gheorghe de către F. Laszl6
în săpăturile din anul 1913. Exemplarul de la
Sf. Gheorghe este lucrat cu mîna din pastă de
culoare roşiatică, de bună calitate. Mînerul este
gol în interior.
Această formă ceramică n-o cunoaştem din
altă parte în cadrul ceramicii daco-getice, în
schimb ea există în ceramica grecească548 . Deci,
ar putea fi vorba de o imitare a unei forme
greceşti făcută de către geto-daci, pentru care
pledează faptul că tigaia de la Sf. Gheorghe
este lucrată cu mîna, pe lîngă alte amănunte
tehnice de confecţionare care ar pleda şi ele
 CERAMICA FINA 193

pentru apartenenţa formei în discuţie cerami- plare, cunoscute pînă acum, sînt cu totul lip-
cii daco-getice. Nu este exclus însă, să fie vor- site de ornamentaţie.
ba de o formă mult mai tîrzie, mai cu seamă Pe lîngă imitaţiile după krater-e descoperite
că peste aşezarea dadcă de la Sf. Gheorghe la Grădişte, Rudele sau Meleia din Munţii Orăş­
s-a suprapus o aşezare feudală54 9 şi că ne lip- tiei, nu cunoaştem alte exemplare care să fi
sesc indicaţiile privind condiţiile stratigrafice fost descoperite în Transilvania. Trebuie însă
în care s-a găsit piesa. De aceea, încadrarea ti- să adăugăm că în unele aşezări, cum este de
găii cu coadă, despre care este vorba, în cadrul pildă cea de la Pecica, Sighişoara sau Cetea
cerarrnicii daco-getice o facem cu toată rezerva s-au găsit torţi întregi, ori fragmentare de
cuvenită. tipul celor de pe imitaţiile după krater-e ceea
ce ar presupune existenţa acestor forme cera-
mice şi în cadrul aşezărilor mai sus pomenite.
18. Imitaţii după kratere greceşti
Din punct de vedere cronologic vasele care
(vezi pl. XCVII-XCVIII)
imită kratere-le greceşti din Munţii Orăştiei

Discutăm această formă ceramică în cadrul se plasează în a doua jumătate a sec. I e.n. O
celor rar întîlnite nu pentru că exemplarele ar dovadă în acest sens ne este oferită de exem-
fi puţine la pumăr sau că ar constitui un uni- plarul descoperit la Grădiştea Muncelului (pl.
cum, ci pentru că, deocamdată, în Transilvania XCVII, 3), găsit în aceeaşi locuinţă ·cu vasul
imitaţii!€ după krater-e greceşti sînt cunoscute ce poartă inscripţie şi datat printr-o monedă
cu siguranţă şi în multe exemplare doar în romană a împăratului Traian la sfîrşitul sec.
aşezările dacice din Munţii Orăştiei. I e.n. şi începutul celui următor.
Forma vaselor aparţinînd tipului despre care O analogie apropiată pentru vasele în formă
discutăm este cea· a krater-ului grecesc bine de krater descoperite în Munţii Orăştiei cu-
cunoscut, cu gura largă şi cu muchia buzei ro- noaştem de la Popeşti (vezi fig. 104)550. Pen-
tunjită. Fundul vaselor este prevăzut cu un tru celelalte aşezări daco-getice din afara arcu-
inel plin, sau gol. Un alt element caracteristic lui carpatic trebuie să repetăm cele spuse în
îl formează cele două . torţi aplicate oblic, sau legătură cu aşezările din Transilvania, adică
lipite de peretele vasului. Unele dintre acestea că s-au descoperit doar torţi de forma acelora
imită bine torţile vaselor de metal. Există însă de pe krater-e, ca de exemplu, în aşezarea de
şi exemplare fără torţi. la Poiana551, fără a avea însă dovada indiscu-
Din punct de vedere al tehnicii de confecţio­ tabilă a existenţei acestei forme.
nare, pe lîngă faptul că toate exemplarele cu- Din cele arătate pînă acum reiese că numă­
noscute sînt lucrate cu roata, trebuie să subli- rul vaselor care imită krater-ul grecesc, în ca-
niem modul deosebit de îngrijit în care au
fost lucrate şi că cele mai multe vase de acest
fel sînt acoperite cu slip, uneori, puternic lus-
truit de aspect metalic. În ce priveşte colori-
tu!, cele mai multe vase în formă de krater sînt
de culoare cenuşie, unele cu slip de nuanţă în-
chisă, aproape negru. Pe lîngă acestea se cu-
nosc exemplare de culoare gălbuie, cum este
frumosul vas de la Grădiştea Muncelului (vezi
pl. XCVII, 3). Existenţa slipului lustruit ple-
dează pentru întrebuinţarea acestor vase la
păstrarea lichidelor.
Ornaunentarea vaselor în formă de krater este
foarte simplă rezumîndu-se doar, în cel mai
bun caz, la cîte o bandă de linii incizate com-
pusă dintr-o linie ondulată mărginită de către
două linii drepte. Banda înconjoară corpul va-
sului la nivelul torţilor. Cele mai multe exem- Fig. 104. - Imitaţie de krater de la Popeşti,

www.cimec.ro
194 FAZA A III-A, CLASICĂ
drul aşezărilordacice este redus şi că această
formă este bine cunoscută doar în aşezările
dacice din Munţii Orăştiei. Este însă în afara
ori cărei îndoieli, că vasele în discuţie nu con-
stituie marfă de import şi că ele au fost lucrate
pe loc de către meşterii daco-geţi, după cum o
dovedesc toate amănuntele tehnice de confec-
ţionare a lor.
Firesc se naşte întrebarea: care este originea
acestor imitaţii aşa de tîrzii după forme gre-
ceşti? De unde au putut ele ajunge în a doua
jumătate a sec. I e.n. în Transilvania? Şi în
sfîrşit dacă au fost sau nu integrate în reper-
toriul formelor ceracrnice daco-geti·ce. La toate
acestea vom încerca să răspundem.
Imitaţii după krater-e greceşti se întîlnesc în
număr mare pe teritoriul de azi al R.P. Bulga-
ria, în necropolele tracice, începînd cu sec. V
î.e.n., dar mai cu seamă în sec. IV î.e.n.552• Pe
acest teritoriu forma de vas, despre care dis-
cutăm acum, se va menţine multă vreme, astfel
încît o găsim pînă în a doua jumătate a sec. II
e.n.553_
După părerea 11oastră, imitaţiile după kra-
ter-ele greceşti din sec. I e.n. din Transilvania
işi au originile în teritoriile tracice şi numai
indirect în formele greceşti, constituind imita-
rea imitaţiilor făcute după modele greceşti de
către traci. Din aceste teritorii ele au putut fi
preluate de către daco-geţi sau poate că ele
se datoresc ohiar unor meşteri străini, probabil,
greci, veniţi de undeva de la sudul Dunării la
curtea regelui Decebal sau a antecesorilor săi.
Din cele ce cunoaştem pînă acum rezultă că
vasul în formă de krater n-a fost cu totul asi-
milat şi integrat organic în repertoriul formelor
ceramice daco-getice, cum s-a întîmplat cu alte
forme străine care au o largă răspîndire. Se
pare că vasele care imită krater-ele fac parte
din acel aspect deosebit al ceramicii din Munţii
Orăştiei, constituind una dintre formele cera-
mice rare, dacă nu cumva torţile de vase des-
pre care vorbeam provin tot de la vase de acest
gen. Şi în acest caz forma ca atare rămîne o
piesă rară de lux.
19. Imitaţii după kylix sau kantharos
Pe lîngă imitaţiile după krater-e, în ceramica
daco-getică din faza sa clasicăse mai cunosc şi
alte vase făcute după model grecesc. Aşa sînt
www.cimec.ro
imitaţiile,probabil, după vase de tip kylix sau
kantharos. Ele sînt lucrate cu roata din pastă
fină de culoare cenuşie şi imită forme aparţinînd
ceramicii greceşti de lux. Că sînt imitaţii daco-
getice nu poate fi pus la îndoială.
Imitaţii de acest gen s-au descoperit în marea
aşezare daco-getică de la Poiana (vezi fig.
105)554• Unele imitaţii de acest gen sînt împo-
dobite cu motive lustruite.
20. Imitaţii după rhyton
Fără să
fie numeroase, ca de altfel toate
imitaţiile, în ceramica daco-getică există vase
care au avut ca model rhyton-ul grecesc555_
Din păcate nu ni s-a păstrat nici un exemplar
întreg din această formă.
Imitaţiile după rhyton sînt lucrate, de obi-
cei, cu roata din pastă fină. Există chiar un
exemplar pictat. Asupra acestuia vom reveni
cînd va fi vorba de ceramica pictată. Dar, s-au
imitat rhyton-uri, după cît se pare, şi în pastă
de proastă calitate.
In afară de imitaţia pictată descoperită la
Sighişoara vase de acest fel se cunosc de la
Poiana556, sau de la Cetăţeni (fig. 106)557_
21. Vase mari cu "guler" (pl. C,5)
Tot dintre formele ceramice rare, descope-
rite pînă acum numai în aşezările sezoniere
(stîni) din apropierea Sarmizegetusei, la Rudele
şi Meleia558, trebuie să amintim unele vase mari
de forma unor chiupuri. Caracteristica princi-
pală şi distinctivă a acestora o constituie exis-
tenţa unui "guler", adică a unui prag lat aşe­
zat perpendicular pe peretele vasului. Acest
"guler" este plasat la mică distanţă sub buză.
O altă caracteristică a acestor vase o constituie
gura largă, cu muchia buzei rotunjită dar ne-
îngroşată. Deşi, nu există pînă acum nici un
exemplar perfect întreg, s-au găsit fragmente
de la partea finală a vasului şi de aceea se poate
afirma că el n-a avut fund55 9. Deci, a fost des-
chis la ambele extremităţi. V ase le de acest gen
sînt folosite, după cît se pare, la prepararea pro-
duselor lactate şi se introduceau într-un reci-
pient de lemn. Aşa îşi găseşte raţiune existenţa
"gulerului" care se sprijinea pe vasul de lemn.
Tot în acest fel se explică şi faptul că vasele
aparţinînd tipului în discuţie n-au avut fund 560 .
 CERAMICA FINĂ 195

lltlf 1ftlli

Fig. 105. - Imitaţii după kylix, ori kantharos.

Fig. 106. - Imitaţii după rhyton.

1-3, 5. Poiana. - 4. Cetăţeni.

www.cimec.ro
196 FAZA A Iii-A,
Din punct de vedere al tehnicii de confec-
ţionare, vasele cu "guler" sînt lucrate la roată
dih pastă cu destuie impurităţi de culoare
roşie-cărămizie identică cu cea a chiupurilor.
Deocamdată, nu cunoaştem nici o analogie,
din Transilvania sau din afara arcului carpa-
tic, pentru vasele de la Rudele şi Meleia. Sin-
gura analogie cunoscută se situează pe terito-
riul R.P. Bulgaria descoperită fiind la Svilen-
grad în turnului nr. IV al necropolei datată în
sec. II e.n. de aici561. Această analogie ne face
să presupunem că originile vasului cu "guler"
ca şi a imitaţiilor după krater-ele greceşti tre-
bute căutate în teritoriile tracice de sud.
Faptul că, deocamdată, vasul cu "guler" a fost
descoperit doar în jurul Sarmizegetusei pledea-
ză pentru incadrarea acestei forme în aspectul
deosebit pe care îl îmbracă ceramica de la Gră­
diştea Muncelului.
22. Oale cu două torţi
In această formă am grupat vasele cu corpul
ovoidal, ori aproape sferic, prevăzute cu cîte
două torţi. O altă caracteristică a acestei forme
o constituie gura relativ strînsă, cu muchia bu-
zei îngroşată.
Din punct de vedere al tehnicii de confec-
ţionare oalele cu două torţi sînt lucrate cu roata
din pastă fină, de culoare cenuşie sau de cu-
loare gălbui-deschisă, cum este exemplarul
descoperit în aşezarea de la Pecica (vezi pl.
LV, 2).
Dimensiunile tipului de vas în discuţie nu
sînt prea mari. El măsoară în general 20-25
am înălţime şi se încadrează astfel în catego-
ria vaselor mijlocii. Ca ornamente se folosesc
dungile în relief şi motive simple realizate prin
lustruire.
In privinţa analogiilor din afara arcului car-
patic, deocamdată, nu cunoaştem nici-un vas
Fig. 107. - Vas terra sigillata de la Pecica
www.cimec.ro
CLAsicĂ
întreg asemănător, ci doar citeva fragmente
descoperite în aşezarea de la Poiana care ar pu-
tea aparţine acestei forme562.
In legătură cu forma de vas pe care o discu-
tăm acum, V. Pârvan563, atunci cind publică
vasul de la Timişoara (reprodus şi de noi
pl. XCVI, 2), îl numeşte urnă şi spune că este
de tip bine cunoscut în Latene-ul III vestic fără
să citeze analogii. Este foarte probabil că V. Pâr-
van se referea la vasele de aceeaşi formă picta-
te564. Forme mult asemănătoare se cunosc şi în
cadrul ceramicii provincial romane565.
Oalele cu două torţi, după toate probabili-
tăţile, reprezintă imitarea unor fonme străine,
mai probabil romane, fără să excludem însă
posibilitatea ca ele să fi derivat din vasele
bitronconice cunoscute din faza a II-a a eera-
micii daco-getice. Deşi, nu cunoaştem, deo-
camdată, prea multe exemplare mai cu seamă
întregi, credem totuşi că această formă fă·cea
parte integrantă din repertoriul ceramicii da-
co-getice din faza clasică şi dacă este vorba de
o formă împrumutată, atunci se poate susţine
că ea a fost complet asimilată. Cînd susţinem
acestea ne bazăm pe faptul că în săpăturile
noastre de la Pecica, pe lîngă exemplarul în-
treg, s-au mai descoperit destule fragmente
aparţinînd unor vase de acest tip. Ele s-au
găsit în nivelul II, nivel care corespunde fazei
clasice a ceramicii daco-getice. Exemplare frag-
mentare au fost descoperite şi în aşezarea de
la Cetea şi în aşezarea de la Sighişoara.
Ceramica romană de import
Pe lîngă destul de numeroasele imitaţii
după forme romane, în aşezările daco-getice
corespunzătoare fazei a III-a s-a descoperit
şi ceramică romană autentică. Aceasta a ajuns
aici, fără îndoială, pe calea comerţului.
Daco-geţii importau atît
- - -- J ceramică uzuală cit şi ce-
- --- , ramică fină. In acest sens
1 putem aminti de ex. un
1
vas mic terra sigillata des-
I
coperit în aşezarea de la
1
Pecica (fig. 107).
Cantitatea ceramicii ro-
mane de import nu este
prea mare, nici în aşeză-
Fig. 109. Vas pictat Latene tîrziu de la Pecica.

www.cimec.ro
 CERAMICA PICTATĂ
-(IZD-
Fig. 108. - Vase romane de import.
1. 3. Poiana. - 2. Piatra Neamt (Bitca Doamnei).
rile intracarpatke şi mc1 m cele din afară.
In aşezările transilvănene n:u cunoaştem forme
întregi din specia ceramicii romane comune.
Asemena vase întregi s-au descoperit însă în
aşezările extracarpatice ca de ex. la Poiana5'36
sau în cetatea de pe Bîtca Doamnei, de la
Piatra Neamţ567 (vezi fig. 108).
CERAMICA PICTATA
Pînă acum am discutat primele două cate-
gorii, rudimentară şi fină, a ceramicii daco-
getice din faza a III-a. Ne-a rămas să discu-
tăm acum cea de a treia categorie şi anume cea
pictată. Ea reprezintă produsul ceramic cel mai
desăvîrşit care poate fi abordat din două puncte
de vedere. Unul ca produs ceramic propriu-zis
şi• al doilea din punct de vedere artistic.
Ceramica daco-getică pictată se împarte în
două mari grupe distincte şi anume, ceramica
care întrebuinţează ca decor numai motive geo-
metrice simple şi apoi o a doua grupă care fo-
loseşte un repertoriu ornamental cu mult mai
bogat, alcătuit din motive vegetale sau zoo-
morfe. Ultima grupă se înscrie în ceramica pe
care am numit-o "de curte" descoperită în ce-
tăţile dacice din Munţii Orăştiei. Cele două
grupe le vom discuta separat şi vom începe
cu cea mai simplă dintre ele.
www.cimec.ro
197
Ceramica daco-getică pictată în stil geome-
tric56B
In multe dintre aşezările dacice din Transil-
vania aparţinînd fazei clasice a fost descoperită
o ceramică fină, de lux, pictată. Fără să fie
prea abundentă ea este totuşi în cantitate des-
tul de mare şi ni se pare semnificativ faptul
că nu lipseşte din aproape nici o aşezare daco-
getică reprezentativă care a fost cercetată prin
săpături sistematice.
Pe lîngă gruparea mare, de care vorbeam, a
ceramicii pictate şi ceramica în stil geometric
descoperită în aşezările daco-getice se împarte
în două grupe distincte.
1. Ceramică roşie sau roşie cu nuanţe vio-
lacee, lucrată cu roata, din pastă fină şi pictată
cu benzi late de culoare brun-roşiatică, alter-
nînd cu benzi de culoare alb-gălbuie (vezi fig.
109). Ca amănunt tehnic trebuie să menţio­
năm pereţii subţiri ai acestei categorii de vase,
arderea foarte puternică, rezonantă, dar în sec-
ţiune ceramica este neomogen colorată, în sensul
că există un nucleu cenuşiu îmbrăcat cu un strat
destul de subţire de culoare roşiatică pe ambele
feţe.
2. Ceramică fină lucrată tot la roată, de ase-
menea din pastă de foarte bună calitate, de
culoare roz-gălbuie sau chiar cenuşie, şi aco-
perită pe întreaga suprafaţă cu un strat de cu-
loare alb-gălbuie. Peste acesta s-au pictat apoi
cu linii subţiri, motive geometrice simple de
culoare roşu-brună sau brună închisă. Din punct
de vedere al tehnicii de confecţionare notăm
faptul că această ceramică nu este aşa ~e pu-
ternic arsă, este mai sfărîmicioasă, dar în sec-
ţiune este omogen colorată, lipsind acel nucleu
diferit, caracteristic pentru grupa precedentă.
Din punct de vedere al formelor trebuie să
relevăm în mod special faptul că primei grupe
îi aparţin numai vase de dimensiuni mari sau
mijlocii (vezi de ex. fig. 110)569. Ele se carac-
terizează prin forma ovoidală sau sferică a va-
sului, cu gura strîmtă şi lipsesc formele tipice
şi specifice ceramicii daco-getice, cum ar fi
bunăoară, fructiera şi în general toate formele
mici.
Pe de altă parte însă, formele aparţinînd gru-
pei a doua sînt mult mai variate, întîlnindu-se,
atît vase de dimensiuni mari şi mijlocii cît şi
198 FAZA A III-A, CLASICĂ
vase de dimensiuni mici. Trebuie să subliniem
existenţa în cadrul acestei grupe a formelor
tipice şi specific daco-getice ca: ceaşca, fructie-
ra, cana cu o toartă, ori străchinile.
Ceramică pictată cu motive geometrice în
Transilvania a fost descoperită în următoarele
localităţi (vezi pl. XC-XCI).
1. Braşov, jud. Braşov.
în Mz. Braşov (inv. nr. 1278, 1443) se păstrea­
ză fragmente ceramice pictate provenite de la
"Pietrele lui Solomon" din săpăturile lui W.
Jekelius executate în anul 1907 şi ale lui J.
Teutsch din 1909570_
Dintre fragmentele descoperite la "Pietrele
lui Solomon" unele aparţin primei grupe, iar
altele celei de a doua.
2. Cetea, jud. Alba.
In Mz. Aiud (inv. nr. 2869) se păstrează cîteva
fragmente aparţinînd grupei a doua provenite
din săpăturile lui K. Herepey.
3. Costeşti, jud. Hunedoara.
Din săpăturile lui D. M. Teodorescu făcute
la "Cetăţuie" în Mz. Cluj (inv. nr. IN 762-769)
se păstrează un picior de fructieră, fragmentar,
aparţinînd grupei a doua.
4. Guşteriţa, aparţine oraşului Sibiu, jud.
Sibiu.
Din depozitul de vase dacice descoperit în
această localitate fac parte şi două ulcioare
lucrate din pastă fină şi acoperite cu vopsea
gălbuie, tehnică caracteristică grupei a doua.
Unul dintre aceste ulcioare (vezi pl. LXVI, 1)
are linii pictate de culoare brun-roşiatică reali-
zînd un motiv geometric identic cu cele de pe
fructiere.
Cele două vase de la Guşteriţa se păstrează
în Mz. Cluj (inv. nr. IN 2967, IN 2963) şi au
fost publicate de către M. Rusu571.
M. Rusu considera cele două ulcioare de la
Guşteriţa străine, atît ca formă dt şi ca teh-
nică de confecţionare, prezcntîndu-le ca marfă
elenistică de import. în privinţa ulciorului pic~
tat care are gura în formă de pîlnie presu-
pune că derivă din lekythos-ul grecesc. Din
punct de vedere cronologic M. Rusu data depo-
zitul de la Guşteriţa, tocmai pe baza vasului
de care vorbeam, în sec. III-11 î.e.n. Ulterior
M. Macrea572 rectifică această datare şi arată
că unul dintre vasele de la Guşteriţa îşi gă­
seşte o analogie foarte apropiată ţn vasul .:;:e
www.cimec.ro
conţinea tezaurul de la Sărăcsău, datat la mij-
locul sec. I î.e.n. Aceeaşi datare, adică mijlocul
sec. I î.e.n. o presupune şi pentru depozitul
de vase de la Guşteriţa. Pe lîngă vasul cu două
torţi din descoperirea de la Sărăcsău trebuie să
mai adăugăm că din depozitul de vase dacice
de la Guşteriţa face parte şi un vas cu picior
de tip fructieră aparţinînd unui tip evoluat
care nu poate fi nici într-un caz datat anterior
sec. I î.e.n. C. Daicoviciu a datat vasele de la
Guşteriţa, încă în 1945, la începutul erei noas-
tre573.
Cele două ulcioare de la Guşteriţa, după pă­
rerea noastră, nu reprezintă piese străine ce-
ramicii daco-getice, ci fac parte din categoria
pictată în stil geometric. Un ulcior pictat cu
corpul sferic şi gîtul cilindric terminat într-o
pîlnie a fost descoperit în aşezarea de la Pe-
cica (vezi pl. CXL). Un alt ulcior de acelaşi tip
a fost găsit recent în aşezarea de la Popeşti
(vezi mai sus p. 172). Este foarte posibil ca
ulcioarele pictate dacice să irrnite forme gre-
ceşti, dar ele nu constituie în nici un caz piese
de import. Deosebirile dintre ulcioarele din
Transilvania şi cele greceşti sînt în primul
rînd cronologice şi apoi forma însăşi este mult
diferită.
5. Moigrad, jud. Sălaj.
în cadrul cimitirului de·. incineraţie dacic de
pe dealul "Măgura" au fost descoperite şi frag-
mente ceramice pictate aparţinînd grupei a
doua 57t..
6. Pecica, jud. Arad.
În aşezarea dacică de la "Şa:Q.ţul Mare" cu
ocazia săpăturilor noastre din anul 1960 şi 1964
a fost descoperită ceramică pictată aparţinînd
ambelor grupe, pe lîngă ulciorul pomenit adi-
neaori.
7. Piatra Crai vii, jud. Alba.
în cetatea dacică de aici s-au descoperit frag-
mente aparţinînd primei grupe575.
8. Sighişoara, jud. Mur~.
în Mz. Brukenthal din Sibiu şi în Mz. Si-
ghişoara se păstrează ceramică pictată, printre
care o cană cu o toartă (vezi pl. XCI, 6), şi
mai multe fragmente aparţinînd grupei a doua.
Printre fragmente trebuie să menţionăm un
picior de vas aparţinînd tipului fructieră. Pe
lîngă ceramica pictată din grupa a doua, în Mz.
Brukenthal (inv. nr. 13220) se păstrează şi frag-
mente aparţinînd grupei 1. Toate fragmentele
 CERAMICA
pictate de la Sighişoara provin din săpăturile
lui C. Seraphim făcute în marea aşezare dacică
de pe "Dealul Turcului".
9. Sf. Gheorghe, jud. Covasna.
Din săpăturile lui K. Horedt făcute la punc-
tul "Bedehaza" provine un ulcior cu gît cHin-
dric (vezi pl. LVIII, 1), păstrat în MNA (inv.
nr. IV, 999) care are o dungă pictată de culoare
brun-roşiatică. Ulciorul a fost considerat de că­
tre descoperitor de provenienţă romană5 76 . El
aparţine, după părerea noastră, ceramicii da-
cice pictate din grupa a doua.
Tot în acelaşi punct K. Horedt a descoperit
un fragment de ceaşcă dacică lucrat cu mîna
şi pictat cu dungi brun-roşiatice.
10. Zetea, jud. Harghita.
In săpăturile făcute de către Z. Szekely în
anul 1946 s-au descoperit fragmente de vase
relativ mari care, după descrierea autorului
aparţin grupei 1577 .
Ambele grupe .ale ceramicii pictate în stil
geometric se întîlnesc şi în aşezările dacice din
afara arcului carpatic. Astfel, de exemplu, în
aşezarea de la Piatra Neamţ (Bîtca Doamnei),
a fost descoperit un vas cu picior de tip fruc-
tieră aparţinînd grupei a doua (vezi mai sus
p. 169-170 şi fig. 83). In aşezarea de la Poiana
s-au găsit, pe lîngă fragmente de vase cu picior
aparţinînd grupei a doua şi fragmente care fac
parte din prima grupă57B. De asemenea, în aşe­
zarea de la Popeşti au fost descoperite frag-
mente aparţinînd grupei a doua şi un vas care
face parte din prima categorie. El a fost consi-
derat de către R. Vulpe ca marfă elenistică de
import579 .
Se pune acum problema originilor ceramicii
pictate în stil geometric, pe care o discutăm, şi
dacă ea constituie într-adevăr o ceramică pro-
dusă de către geto-daci sau dacă este marfă de
import.
Vasile Pârvan în monumentala sa operă Ge-
tica580, vorbind despre ceramica pictată desco-
perită la Sighişoara o consideră ca marfă stră­
ină venită chiar direct din Italia sau adusă
cu vasele celtice din vest şi produsă acolo în
legătură cu vechi influenţe italice. In literatura
noastră de specialitate s-a încetăţenit terme-
nul de ceramică pictată "de tip celtic".
www.cimec.ro
PICTATĂ 199
In ultima vreme problema aşa-numitei eera-
mici pictate Lateme tîrzii din Europa centrală,
cu care se aseamănă întru totul prima noastră
grupă, a constituit obiectul unor studii de ana-
liză sau de sinteză cum sînt cele ale lui G. Beh-
rens581 şi F. Maier5B2. Prima dintre concluziile
care ne interesează pe ~oi aici este că această
ceram1ca aparţine numai Latene-ului tîrziu
(Reinecke D; Dechelette III) şi perioadei tim-
purii a imperiului pînă la Flavii.
Din statistica făcută de către F. Maier5B3 re-
iese că cea mai numeroasă ceramică aparţinînd
acestei categorii a fost descoperită pe teritoriul
de azi al Franţei, Elveţiei şi Belgiei, făcînd parte
din grupa sud-vestică şi vestică stabilită de
Maier, şi că ea are o largă răspîndire în Eu-
ropa. O altă concluzie deosebit de importantă
este aceea că repertoriul formelor este extrem
de sărac constînd doar din vase mari, în formă
de sticlă ovală, înalte, ori scunde cu gura largă
sau strînsă, de formă aproape sferică şi extrem
de rar străchini-cupe sau ceşti cu pereţii ver-
ticali de formă aproximativ patrulateră. Din
punct de vedere al tehnicii de confecţionare se
subliniază că ceramica este de culoare roşiatică
făcută la roată şi pictată cu linii ori motive
simple de culoare alb-roşu sau sepia.
In ce priveşte originile acestei ceramici se pre-
supune o componentă locală celtică mai veche
din Latene-ul timpuriu şi puternice influenţe ale
ceramicii elenistice. Pentru producerea acestei
ceramici în Latene-ul tîrziu s-au putut stabili
anumite centre de producţie şi F. Maier arată
că ele există şi la periferia lumii celtice.
Asemenea centre de producţie au fost stabi-
lite în Slovacia de est de ex. la Zemplin de
unde ceramica pictată trece în Polonia de
sud5B4. Un atelier care producea ceramică de
acest gen a fost descoperit la Bekasmegyer, pe
teritoriul de azi al R. P. Ungariasss.
Ceramicii pictate Latene tîrzii din Europa
centrală îi corespunde întru totul ceramica în
stil geometric pe care noi am clasificat-o în
grupa întîi. De aceea, considerăm că această
grupă constituie marfă de import, ajunsă în
aşezările daco-getice, nu din Italia cum presu-
punea V. Pârvan, ci de undeva din atelierele
mai apropiate, cum sînt de pildă cele de pe
teritoriul R. P. Ungare sau R. S. Cehoslovace,
iar ca terminoLogie oonsuderăm ~mpropriu să fie
numită "de tip celtic" şi să se adopte termenul
200 FAZA A III-A, CLASICA

Fig. 110. - Vase pictate Latime tîrzii.

1. 2, 4, 5. Bekâsmegyer. - 3. Taban (Ungaria].

www.cimec.ro
 CERAMICA PICTATĂ
curent în literatura de specialitate cel de cera-
mică pictată Latene tîrzie.
Cea de a doua grupă, mult mai numeroasă
şi reprezentată prin forme variate, se deose-
beşte substanţial de cea dintîi. Aceste deosebiri
constau, în primul rînd, în faptul că ceramica
aparţinînd grupei a doua este de culoare găl­
buie, roz-gălbuie sau chiar cenuşie, acoperită
pe întreaga suprafaţă cu un strat de vopsea
alb-gălbuie peste care sînt pictate cu linii sub-
ţiri motive geometrice simple, de culoare brun-
roşiatică şi nici o dată benzi groase. Şi apoi
deosebirea esenţială, după părerea noastră,
constă în faptul că în această tehnică se lu-
crează un număr variat de forme locale, cum
sînt, de exemplu, fructierele, ori chiar ceştile
dacice. La formele autohtone se adaugă cele
inspirate din repertoriul formelor greceşti. Aşa
este, de exemplu, ulciorul de la Guşteriţa sau
cana cu o toartă de la Sighişoara şi în sfîrşit
fragmentul de rhyton descoperit tot la Sighi-
şoara. Este vorba . de o piesă modelată în lut,
foarte frumoasă, reprezentînd un cap de cal,
naturalist redat (vezi pl. CLXXXVIII, 4). Ea a
fost descoperită, ca şi toate fragmentele pictate,
in săpăturile lui C. Seraphim de pe "Dealul
Turcului" şi se păstrează în Muzeul Sighişoara
(inv. nr. 235). Lutul din care este lucrată ex-
tremitatea inferioară de rhyton, în formă de
cap de cal este foarte fin şi de culoare găl­
buie. In exterior capul este pictat cu o dungă
de culoare brun-roşiatică. Marginile piesei do-
vedesc că ea se continua în sus, ceea ce face
plauzibilă presupunerea noastră că ne găsim în
faţa unei imitaţii după vasele greceşti de tip
rhyton. După cîte ştim, piesa de la Sighişoara
constituie un unicum, pînă acum, în Transilva-
nia.
Toate cele arătate ne fac să credem că eera-
mica pictată aparţinînd grupei a doua a fost
lucrată de cătl'e meşterii daco-geţi sub influenţa
ceramicii •elenistice. Nu excludem însă, cu totul,
că la constituirea ceramicii daco-getice pictate
în stil geometric să fi contribuit şi influenţe
venite din vest.
Rezumînd cele spuse pînă acum cu privire la
ceramica pictată constatăm că în aşezările daco-
getice din faza clasică, atît în cele din Transil-
vania, cît şi în cele dinafara arcului carpatic,
s-a descoperit ceramică pictată cu motive geo-
metrice de tip vest şi central european, care
www.cimec.ro
201
constituie marfă de import. Cantitatea acestor
importuri este relativ mică. In schimb, mai nu-
meroasă este ceramica pictată cu motive geo-
metrice simple, autohtonă, deosebită substanţial
de cea străină, care a apărut sub influenţa ce-
ramicii elenistice.
Aşadar, ceramica daco-getică în stil geome-
tric reprezintă un produs local. Ea a apărut
sub influenţa ceramicii elenistice, la care se
adaugă, eventual, influenţe venite din vest.
Acestea din urmă au putut fi exercitate de că­
tre ceramica pictată Latene tîrzie central-euro-
peană.
Ceramica daco-getică în stil geometric folo-
seşte numai motive decorative simple realizate
din combinaţii de linii, de culoare brun-roşia­
tică pe un fond alb-gălbui.
Ceramică pictată cu motive vegetale şi zoomorfe
(pl. XCII-XCV)586
Inainte de orice se cuvine spus că ceramica
pictată cu motive vegetale şi zoomorfe s-a des-
coperit, pînă acum, numai în complexul dacic
din Munţii Orăştiei. Ea face, foarte probabil,
parte din acel aspect deosebit pe care îl îm-
bracă ceramica de aici, aspect pe care l-am nu-
mit "de curte".
Ceramica bogat ornamentată din Munţii Orăş­
tiei reprezintă, aşa cum am mai spus, produ-
sul cel mai desăvîrşit al meşterilor şi, de data
aceasta, putem afirma cu toată siguranţa şi a
artiştilor daco-geţi. Ea se producea, după cît
se pare, într-un atelier situat chiar pe una din-
tre terasele Dealului Grădiştii.
Intre ceramica pictată în stil geometric şi
între cea pe care o discutăm acum, din punct
de vedere al tehnicii de lucru, există nume-
roase şi esenţiale asemănări. Acestea constau.
în primul rînd, în identitatea absolută a pastei
din care s-au lucrat la roată cele două grupe.
Apoi, în amîndouă cazurile, vasul este acoperit
cu un strat, mai gros sau mai subţire, de vop-
sea peste care se pictează.
Dacă asemănările, să zicem tehnice, sînt evi-
dente, între cele două grupe există însă o deo-
sebire fundamentală în ceea ce priveşte reper-
toriul picturii. Ceramica pictată din Munţii
Orăştiei foloseşte şi ea decorul geometric, dar
acesta nu mai este alcătuit numai din linii sim-
202 FAZA A III-A, CLASICĂ

ple, ci se creează cu ajutorul lui motive com- tele schematizate. Dintre frunze, demn de re-
plicate, deosebit de estetice. Pe lîngă ornamen- marcat, ni se par, cele de vie.
tele geometrice se adaugă elementele vegetale, Compoziţiile propriu-zise redau animale în
frunze sau flori, redate, fie naturalist, fie prin- diferite stări, în repaus, ori în mişcare. Anima-
tr-o stilizare schematică şi în sfîrşit sînt repre- lele sînt reale, ca păsări sau cornute, ori ima-
zentate animale, reale ori imaginare. Pînă acum ginare - dacă nu cumva este o impresie falsă
lipsesc din pictura daco-getică aplicată pe ce- datorită stîngăciei desenului, cum remarca praf.
ramică reprezentările umane. C. Daicoviciu587. Corpul animalelor este umplut
Spuneam că şi la ceramica pictată din Mun.- şi el cu puncte.
ţii Orăştiei, ca şi la cea în stil geometric, su- Dintre animalele redate cu multă îndemînare,
prafaţa vasului este acoperită cu un strat sub- dovedind real talent, merită să fie amintit vul-
ţire de vopsea (vernir) de culoare alb-gălbuie, turul, prezent pe două dintre vasele cunoscute.
galben şi uneori negru. Culoarea neagră a poj- O menţiune specială se cuvine să acordăm şi
ghiţei de vopsea credem că se datorează arderii unui frumos decor în formă de liră (pl.
secundare provocată de incendiu ce a pus ca- XCIII, 2).
păt construcţiei în care s-a descoperit ceramica Din păcate nu ni s-a păstrat mc1 un vas în-
pictată. Fragmentele care au vernir negru pre- treg şi nu putem avea certitudinea unor com-
zintă pete de nuanţe diferite cu putermce urme poziţii, în sensul, dacă acestea reprezintă scene
de ardere secundară. De aceea, presupunem că reale, ori imaginare propriu-zise, ori dacă ani-
fondul vaselor pe care s-a aplicat pictura a fost malele servesc doar ca elemente decorative.
de culori deschise. Atitudinea clară de mişcare a unora pledează
Artistul avea deci, la îndemînă un vas cu un pentru existenţa unor compoziţii, a unor scene
fond alb-gălbui. Pe acesta înainte de a în adevăratul sens al cuvîntului.
picta cu culori îşi schiţa cu ajutorul unui in- In ce priveşte formele ce intră în repertoriul
strument ascuţit decorul pe care urma să-1 co- ceramicii pictate din Munţii Orăştiei putem
loreze. De multe ori schiţa făcută în prealabil spune că se întîlnesc vase mici, dar mai cu
nu este urmată întocmai şi nu se respectă con- seamă, vase de dimensiuni mari. Precizările cu
tururile zgîriate. Alteori, desenul iniţial este privire la forma vaselor sînt greu de făcut. Din
pur şi simplu neglijat fără să mai fie pictat. cele reconstituite pînă în prezent putem spune
Culorile întrebuinţate la redarea diferitelor că este vorba de vase piriforme, bine cunoscute
motive nu sînt prea variate. Cu precădere se în repertoriul ceramicii daco-getke, cu o.rigini
foloseşte culoarea roşie, de diferite nuanţe, şi locale vechi.
mai ales cea brună, cu o gamă variată de tona- Din punct de vedere cronologic se pare că
lităţi. Nu lipseşte culoarea galbenă sau cea ceramica pictată cu motive vegetale şi zoo-
neagră. morfe nu este mai veche de secolul I e.n.
Suprafaţa vasului, în special la cele mari, este Această datare ne este indicată de întregul an-
împărţită în registre pe care se desfăşoară de- samblu în care a fost descoperită.
corul. Registrele, două sau trei la număr, cu- Se pune acum problema originilor ceramicii
prind partea centrală a vasului. Ele sînt flancate pictate din Munţii Orăştiei. Este ea o creaţie
de chenare, mai late sau mai înguste. Chena- proprie, originală, sau reprezintă imitarea unei
rele folosesc motive geometrice, ori florale. In ceramici pictate străine?
cuprinsul acestora găsim diferite combinaţii d~ Răspunsul la această întrebare l-a dat acad.
linii, reţele, romburi, cercuri etc. Cercurile pot C. Daicoviciu care, pe bună dreptate, spunea
fi simple, sau împărţite prin raze, uneori cu că: "în ceramica pictată de la Grădiştea-Munce­
linii raionate pe circumferinţă. lului, noi trebuie să vedem o artă fictilă locală
Cele mai multe dintre motivele geometrice provocată de modele venite din sud, indiferent
sînt umplute cu puncte, uneori neglijent exe- pe ce cale"588 •
cutate. Linii de puncte urmează de asemenea Deci, nu poate fi vorba de imitarea unei ce-
conturul desenelor geometrice, ori al celor flo- ramici străine, ci doar de influenţe, probabil,
rale. Tot la alcătuirea chenarelor se utilizează elenistice sub impulsul cărora a luat naştere şi
frunze sau flori, unele redate naturalist, iar al- ceramica pictată în stil geometric.
www.cimec.ro
 CERAMICA PICTATA
Ceramica grafitată
Ceramica de culoare neagră care are in pastă
sau numai in exterior, grafit menit să reducă
gradul de porozitate a vaselor, o intilnim in
cantitate mare in aşezările aparţinînd fazei II1
a ceram1cn daco-getice din Transilvania.
Aceasta aparţine cu siguranţă ceramicii celtice.
După această perioadă, o dată cu dispariţia ce-
ramicii celtice dispare şi ceramica grafitată.
Excepţie face doar un fragment din buza unui
vas mare cu gura larg deschisă descoperit în
cetatea de la Costeşti (vezi fig. 111)589.
Fc;mna vasului căruia ii aparţine fragmentul
de la Costeşti, despre care discutăm, este cu to-
tul străina celor dacice. Ea este însă bine cunos-
cută in ceramica grafitată celtică din Latene-ul
tirziu din Boemia, sudul Germaniei şi Austria.
Aici asemenea forme se cunosc din abundenţă
încă din sec. IV i.e.n. Ele continuă pe toată
durata Latene-ului mijlociu şi la inceputul ce-
lui tirziu. Asemenea vase mari din pastă cu
grafit se mai intilnesc pe spaţiul amintit, destul
de rar, şi la începutul epocii imperiale romane
pînă in prima parte a sec. II e.n.59o.
Vasul de la Costeşti, produs undeva in spa-
ţiul amintit, a putut ajunge în Transilvania,
fără a putea preciza cu destulă siguranţă însă,
cînd anume. Este, după părerea noastră, în
afara oricărei îndoieli că vasul, despre care
discutăm, constituie o piesă străină culturii
materiale daco-getice şi că ea a putut ajunge in
Transilvania numai din vest. Dovada sigură a
celor afirmate o constituie faptul că în întreaga
sa dezvoltare ceramica daco-getică nu cunoaşte
nicicînd lucrarea pastei cu grafit. La aceasta
trebuie să adăugăm forma însăşi a vasului şi
ea cu totul străină celor daco-getice, dar co-
mună şi obişnuită în ceramica celtică.
Fig. 111. - Fragment de vas grafitat celtic de Ia
Costeşti.
www.cimec.ro
203
In ce priveşte vasul celtic de la Costeşti pu-
tem presupune că el a putut constitui o cap-
tură de război făcută pe timpul lui Burebista,
undeva pe teritoriile de care vorbeam cu prile-
jul luptelor cu boii celţi591. El a fost adus la
Costeşti, care pal'e să fi fost atunci cetatea de
scaun59 2• In sprijinul unei atari interpretări vine
şi faptul că vasul mare grafitat descoperit în
cetatea de la Costeşti constituie, după cîte ştim,
singura piesă de acest fel descoperită în Dacia,
ceea ce ar pleda împotriva unui import pe cale
comercială.
OBIECTE DE LUT ARS
Pentru fazele anterioare produsele din lut
ars, bineînţeles, in afară de vase, au fost relativ
puţine. Numărul şi varietatea lor sporeşte con-
siderabil în faza a III-a. Pe lîngă obiectele fo-
losite in viaţa cotidiană, ori de cult, vin să se
adauge acum materiale de construcţii, ca ţigle,
cărămizi sau olane de conducte făcute şi ele
tot din lut ars.
Cărămizi593
Inainte de a trece la discutarea propriu-zisă
trebuie să arătăm că pînă acum caram1z1 se
cunosc doar din cetăţile dacice ale Munţilor
Orăştiei. Acestea s-au întrebuinţat la construi-
rea turnurilor locuinţe, care fără îndoială con-
stituiau locuinţe fastuoase, adevărate palate.
Cărămizi s-au mai folosit apoi la construirea
turnurilor de pază din aceeaşi zonă. In afară
de cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, în cele-
laJlte aşezări d31Co-getice din Transilvania, ori
din afara arcului carpatic nu se foloseau cără­
mizi iar locuinţele, chiar şi cele mai pretenţi­
oase, cu vădite trăsături de lux, erau lucrate,
fie ·din lemn, fie din chirpic.
Din cadrul complexului dacic al Munţilor
Orăştiei, ca de exemplu, în cetatea de la Cos-
teşti sau în cea de le Piatra Roşie, zidurile de
cărămidă au la bază sau mai precis spus, con-
tinuă ziduri de piatră care măsoară cîte trei
metri grosime. De aceea şi cărămizile sînt fă­
cute pe măsura acestor temelii. Ele sînt de
formă pătrată măsurînd 48 X 48 cm şi 8,5 cm
grosime (vezi pl. CII, 2).
204 FAZA A IJI-A, CLASICĂ
Din punct de vedere al tehnicii de lucru pu-
tem spune că aceste mari cărămizi au fost fă­
cute din lut galben luat de undeva din împre-
jurimi. Dovada în acest sens ne este dată de
existenţa foilor de mică în lut, care s-a ameste-
cat apoi cu pleavă şi paie ale căror urme mai
sînt destul de bine vizibile. Arderea este destul
de slabă, însă ni se pare neîndoielnic că ele au
fost arse înainte de a fi aşezate în zid şi deci,
nu este vorba doar de cărămizi uscate la soare
şi nearse în prealabiL
Ţigle de acoperiş (vezi pl. CII, 1)
Ca şi cărămizile, ţiglele sînt şi ele de di-
mensiuni uriaşe menite să acopere clădiri care
aveau ziduri de cîte 3 m lăţime. Ele măsoară
70 cm lungime, 52 cm lăţime şi cîte 3 cm gro-
sime. Marginile ce încadrează ţigla sînt de
2 cm înălţime şi 4 cm grosime. Ca ornament,
poate şi cu oarecare utilitate practică, la ex-
tremitatea superioară, pe suprafaţă, ţiglele sînt
prevăzute cu cîte un brîu în relief de forma
unui listei ce măsoară un centimetru înălţime.
Spre deosebire de cărămizi, ţiglele sînt foarte
bine şi omogen arse.
Ţiglele descoperite în cetăţile dacice din
Munţii Orăştiei, atît ca dimensiuni cît şi ca
formă, la care trebuie să adăugăm nervura în
relief de pe partea superioară, sînt foarte ase-
mănătoare cu cele greceşti, şi cu singuranţă
aparţin tipului grecesc. Ar fi posibil să fie
chiar lucrate de meşteri străini veniţi din lu-
mea greco-romană. Dar, ni se pare neîndoielnic
că numeroasele ţigle necesare acoperirii unor
clădiri ca tele de la Costeşti, Piatra Roşie sau
Grădiştea Muncelului, au fost confecţionate pe
loc şi nu aduse din altă parte. O dovadă în
acest sens, pe lîngă cea de ordin logic, o con-
stituie resturile de mică ce se păstrează în pasta
ţiglelor ca şi în cea a cărămizilor. Micaşistul
este roca obişnuită a Munţilor Orăştiei şi în
acest fel avem dovada sigură că lutul cărămi­
zilor şi ţiglelor este luat de undeva din această
regiune.
Tot de tip grecesc este şi un fragment de ţiglă
descoperit în cetatea dacică de la Piatra Crai-
vii594_ Acesta, pe lîngă nervura obişnuită la ţi­
glele din Munţii Orăştiei mai are şi o ţiglă în
relief în formă de ancoră, dacă nu cumva este
o literă grecească (vezi pL CII, 3).
www.cimec.ro
Olane de acoperiş
Olanele, avînd menirea de a face legătura
între ţigle, este firesc să aibă aceeaşi lungime.
Deschiderea lor măsoară 12-14 cm. Pînă acum
nu cunoaştem nici măcar un singur olan în-
treg, deşi în cetăţile dacice au fost descoperite
numeroase fragmente. In schimb, un olan de
acoperiş, de forma şi dimensiunile celor din
Munţii Orăştiei, judecînd după deschidere, s-a
descoperit în marea aşezare de la Popeşti595_
Tuburi de conductă din ceramică
(vezi pl. CII, 4)
In aşezările dacice din Munţii Orăştiei s-au
descoperit numeroase tuburi de conductă din
ceramică şi au fost dezvelite chiar porţiuni
destul de lungi de conducte. Menirea acestora
era de a conduce apa de băut de la izvoare596 .
Pentru conducte se foloseau tuburi confecţio­
nate din lut fin, bine arse, de culoare roşu­
cărămizie. Ele măsoară 62 cm lungime şi 9 cm
diametru. Fiecare tub este prevăzut cu o por-
ţiune îngustă de cîte 5 om lungime la o extre-
mitate, iar la cealaltă, pe o distanţă tot de
5 cm, este mai larg cu aproximativ 2 cm, pen-
tru primirea porţiunii îngustate a tubului ur-
mător.
Tuburile de conductă din teracotă sînt şi ele
de tip grecesc, cunoscute pe teritoriul ţării
noastre din cetăţile pontice, ca de exemplu, în
cetatea de la Histria597_ Tuburile de conductă
descoperite în Munţii Orăştiei corespund celor
de la Histria, nu numai ca formă, ci chiar şi
ca dimensiuni. Este însă greu de imaginat ca
o cantitate aşa de mare de tuburi necesare unor
conducte care aduceau apa pe distanţe de kilo-
metri să fi fost aduse din cetăţile greceşti.· De
aceea, socotim că şi în cazul ţevilor de conductă
confecţionarea lor se făcea pe loc, după model
grecesc, sau poate chiar de meşteri greci.
"Ex vota" din ceramică
Sub acest titlu am cuprins două reprezentări
în lut descoperite, una la Grădiştea Muncelului
şi cea de a doua la Popeşti, fără să avem cer-
titudine deplină că ele reprezintă într-adevăr
un "ex vota".
 CERAMICA PICTATĂ
Piesa de la Grădişte este un medalion de lut
ars găsit în sanctuarul vechi de pe terasa a
XI-a598 • Medalionul, cu diametru! de 10,3 cm,
are pe suprafaţă o figură feminină puţin relie-
fată (vezi pl. CIII, 1) şi imită, probabil, chipul
Dianei de pe o monedă. Ţinînd seamă de locul
unde a fost descoperit, se poate presupune că
medalionul în discuţie ar reprezenta un "ex
vo'to" al unei divinităţi din panteonul dacic, co-
respunzînd prin "interpretatio" cu zeitatea ro-
mană Diana ( = Bendis). Dar, nici alte expli-
caţii nu sînt excluse. Ne gîndim la un model
pentru o lucrare ce urma să fie executată în
metal - phaleră, "ex voto", sau ceva similar.
Poate tot un "ex voto" reprezintă şi frag-
mentele unei statuete de lut ars descoperite la
Popeşti. Acestea au fost lucrate foarte îngrijit
şi chiar pictate, reprezentînd un picior de băr­
bat (vezi fig. 112) provenit de la o statuetă
ce avea cel puţin 0,45 m înălţime. Statueta este
opera unui meşter dac. Ea se datează în sec. I
î.e.n., ca şi medalionul de la Grădişte599,
O întrebuinţare rituală pare să fi avut şi un
mare disc de lut (0,55 m diametru) descoperit
în aceeaşi aşezare de la Popeşti servind ca
vatră mobilă600.
Fig. 112. - Fragmente de
statuetă de la Popeşti.
www.cimec.ro
265
Lustruitoare (pl. CUI, 2-8)
Spuneam, în cadrul consideraţiunilor gene-
rale privitoare la ceramica fazei a doua, că
în toate aşezările daco-getice, cît de cît im-
portante, s-au descoperit numeroase lustruitoare
din lut ars (vezi şi fig. 36). Acestea sînt unelte
ale meşterilor olari cu care realizau lustrui atît
de frumos al vaselor. Forma lustruitoarelor este
simplă, un oval convex, prevăzut cu un mîner.
Dimensiunile lor sînt diferite, de la exemplare
cu un diametru de 10-12 cm, pînă la exem-
plare mici de abia cîţiva centimetri. Aseme-
nea lustruitoare s-au descoperit în aşezările de
la: Piatra Roşie, Costeşti, Piatra Craivii, On-
ceşti, Pecica, Sighişoara etc.
Numeroase sînt lustruitoarele şi în aşezările
daco-getice extracarpatice şi ne vom referi
pentru exemplificare şi de data aceasta, la ma-
rea aşezare de la Poiana60I.
Fusaiole (pl. CIV)
Foarte numeroase sînt, de asemenea, în toate
aşezările daco-getice fusaiolele făcute din lut
ars. Spre deosebire de cele din faza a II-a,
fusaiolele din faza a III -a a ceramicii daco-ge-
tice sînt mult mai bogat ornamentate. Decoru-
rile se realizează prin incizii. Forma însă a ră­
mas aceeaşi, bitronconică, sau a unui trunchi
de con simplu, ori a unui mic cilindru.
Fusaiolele, în mod obişnuit, sînt de dimen-
siuni mici, dar există şi exemplare care ajung
pînă la 3-4 cm diametru.
Ca analogii pentru fusaiolele descoperite în
Transilvania vom apela din nou la cele desco-
perite la Poiana (vezi fig. 113)602. Ca şi în faza
a II-a şi acum se întîlnesc mici discuri de lut
ars a căror utilizare nu o cunoaştem.
Pe lîngă fusaiole, în numeroase aşezări daco-
getice s-au descoperit, atît în Transilvania cît
şi în afara ei, perle de lut ars. Unele exemplare
sînt frumos ornamentate chiar cu motive lus-
truite.
Diverse obiecte de utilitate practică
Pe cele enumerate pînă acum, în aşe­
lîngă
zările daco-getice s-au mai descoperit şi alte
obiecte făcute din lut ars. Numeroase sînt pie-
sele numite, obişnuit, greutăţi, care au forma
 FAZA A IIi-A, CLASICÂ

li

19

Fig. ll3. - Obiecte de lut ars lie la Poiana.

unor mici piramide sau a unui vîrf de con
(vezi pl. CIV şi fig. 113). Ele sînt lucrate din
pastă de proastă calitate şi măsoară 15-20 cm
înălţime, iar în partea superioară sînt prevă­
zute întotdeauna cu un orificiu. Obiecte de acest
fel se cunosc în regiunile noastre începînd din
neolitic, pînă în epoca romană603_ Pînă acum
nu s-a da-:: o explicaţie îndeajuns de convingă­
toare asupra utilizării pieselor despre care dis-
www.cimec.ro
cutăm. In cele ce U!1mează vom încerca să dâm
o explicaţie, fără să avem însă pretenţia că
este cea adevărată sau că toate se foloseau în
sensul preconizat de noi.
In aşezarea de la Pecica pe suprafaţa unei
vetre de foc am descoperit 9 bucăţi de aşa-zise
greutăţi. Ne-am pus problema ro~etului aces-
tora pe o vatră de foc. Ca suporturi pentru
vase nu se puteau folosi din cauza vîrfului lor
 ORNAMENT ARE
ascuţit. Atunci ce caută pe suprafaţa vetrei?
La ce au putut servi?
Răspunsul ne-a fost sugerat de un localnic.
Acesta ne-a spus că în serile de iarnă bagă în
sobă cărămizi, iar mai de mult se băgau turte
de lut, care după ce s-au încălzit bine sînt
scoase la suprafaţă. In timpul nopţii cărămizile
emană căldura . înmagazinată şi contribuie la
încălzirea locuinţei. In acest sens presupunem
că au fost folosite şi greutăţile de lut, pirami-
dale, ori conice, daco-getice. Orificiul existent
în partea lor superioară îşi găseşte explicaţia
în necesitatea de a fi manevrate, atunci cînd
ele erau fierbinţi. In acesta se introduce un băţ
cu ajutorul căruia se transportau la locul dorit.
Tot în legătură cu vatra de foc sînt şi supor-
turile pent:r;:u frigare făcute, tot din lut ars,
descoperite în aşezarea de la Poiana (vezi
fig. 114). Unele dintre acestea sînt împodobite
cu capete de animale sau cu alte ornamente604 .
Merită să mai amintim un opaiţ de lut, poros,
cu trei braţe descoperite în aşezarea de la Po-
peşti (vezi fig. 114)605. El reprezintă o imitaţie
după candelabrele de bronz greco-italice (trily-
chnos).
Cu aceasta n-am epuizat toate obiectele de
lut ars descoperite în aşezările daco-getice co-
respunzînd fazei a III-a. Socotim însă că le-am
trecut în revistă pe cele mai importante şi mai
numeroase sau pe cele care ni s-au părut mai
Fig. 114. - Opaiţ de la Popeşti.
www.cimec.ro
207
importante. Mai există şi alte obiecte mărunte
din lut ars la care, în general, utilizarea este
necunoscută.
ORNAMENTARE
In legătură cu procedeele tehnice de orna-
mentare trebuie să subliniem încă de la bun
început că sînt continuate cele din faza prece-
dentă. Şi că pe parcursul fazei a III-a a eera-
micii daco-getice, nouă, din acest punct de
vedere, este doar apariţia ceramicii pictate.
In ceea ce priveşte repertoriul ornamentelor,
comparîndu-1 cu cel al fazei precedente, el este
cu mult mai bogat şi variat, fără a prezenta
însă, cu toate acestea, o gamă prea abundentă.
Şi în faza clasică a ceramicii daco-getice se
menţine acea caracteristică principală a eera-
micii daco-getice de a nu fi prea încărcată or-
naanental, rămînînd pînă la sfîrşitul ei, chiar
şi pentru piesele rare de lux, destul de simplă,
am putea spune, sobră în simplitatea ei. Exclu-
zînd, bine înţeles, ceramica pictată, care pre-
zintă o varietate relativ mare de decoruri. O
abundenţă se constată doar la ornamentele
realizate prin tehnica lustruirii de pe ceramica
lucrată cu roata. Pe aceasta motivele geome-
trice sînt de multe ori complicate şi deosebit
de estetice.
Fără să fi ajuns la nivelul rafinatelor pro-
duse ceramice greceşti sau la al celor de lux ro-
mane, ceramica daco-getică, mai cu seaană cea
pictată, poate sta totuşi cu cinste alături de
acestea. Ea dovedeşte înaltul nivel tehnic la
care au ajuns meşterii olari daco-geţi şi realul
talent al artiştilor care au produs ceramica
pictată de la Sanmizegetusa.
In ornamentarea ceramicii, meşterii din faza
a III-a, folosesc în special motive simple, stră­
vechi sau unele inspirate din repertoriile altor
neamuri cu care au venit în contact.
Altă precizare pe care ţinem s-o facem încă
de pe acum este că ornamentele se întîlnesc în
toate detaliile lor, mergînd pînă la cele mai fine
amănunte, în toate aşezările daco-getice, atît
din interiorul, cît şi din afara arcului carpatic.
De aceea discutarea ornamentelor ceramicii din
faza clasică o vom face bazîndu-ne pe cea des-
coperită în Transilvania fără a recurge la ana-
logii din aşezările extracarpatice. Vom face tri-
2oa fAZA A III-A, CL\SICA
miteri doar în cazuri cu totul speciale. Ne vom
mai referi la aşezările extra-transilvănene şi
atunci cînd va fi vorba de anumite ornamente
necunoscute pînă acum în spaţiul intracarpatic.
In ce priveşte situarea decorurilor pe corpul
vasului, trebuie să spunem că, în cele mai nu-
meroase cazuri, ele ornamentează porţiunea lui
superioară. Numai în cazuri destul de rare or-
namentul se extinde pe toat!.i suprafaţa vasului,
ori pe cea mai mare parte a lui. La unele forme
aparţinînd categoriei fine, cum sînt de exemplu
fructierele, decorurile se întîlnesc de obicei pe
suprafaţa buzei. Nu lipsesc însă nici acele vase
la care ornamentul coboară şi în interior sau
pe suprafaţa piciorului.
Chiar fără o decoraţie prea abundentă, eera-
mica daco-getică nu este lipsită de frumuseţe
şi de o anumită eleganţă. Acestea sînt date, în
primul rînd, de armonia proporţiilor. Va trebui
deci să spunem cîteva cuvinte despre geometria
vaselor aparţinînd fazei clasice. La acestea se
respectă întotdeauna proporţiile dintre părţile
constitutive în aşa fel încît vasul are un aspect
plăcut. Nu există disproporţii supărătoare, de
exemplu, între piciorul şi corpul unui vas. Se
poate afirma chiar că în cazul unor forme ce-
ramice specifice, ca de exemplu, la vasele cu
picior de tip fructieră, sau la unele vase de lux,
există o geometrie proprie dacică a formelor.
Toate acestea dovedesc bunul gust al meşterilor
olari daco-geţi.
După aceste cîteva consideraţii preliminare
să trecem acum la analiza omamentelor pro-
priu-zise, pe care le-am grupat în funcţie de
procedeele tehnice folosite.
Ornamente în relief
Metoda de a folosi ornamentarea în relief este
cea mai frecventă în cadrul ceramicii daco-ge-
tice clasice, în special la ceramica poroasă, dar
nu lipseşte nici la cea fină lucrată cu roata.
Dintre omamentele în relief de o preferinţă
deosebită se bucură butonii. Ei sînt reprezen-
taţi printr-o mulţime de forme şi variante, de
la butonul simplu cilindric sau rotund, de di-
mensiuni reduse, pînă la butonii mari, compli-
caţi, prevăzuţi cu multe alveole, în genul unor
rozete (vezi de ex. pl. CV, 5). Pe lîngă butonii
E>impli, foarte des întîlniţi sînt şi butonii de
formă rotundă, ori ovală, prevăzuţi cu cîte
www.cimec.ro
una, două sau chiar mai multe alveole, une-
ori deosebit de îngrijit făcute, iar alteori mai
neglijent (vezi pl. CV, 1-7; 9-17).
In faza clasică a ceramicii daco-getice nu
mai există proeminenţele mari, ori mici, conice
şi nici cele patrulatere frecvente la ceramica
fazelor precedente. Ele au fost înlocuite defini-
tiv prin butoni, uneori de formă mai mult sau
mai puţin patrulateră, amintind proeminenţele
specifice fazei I sau fazei a II-a (vezi de ex.
pl. cv, 12-13).
Butonul în relief, în special cel alveolat, con-
stituie un element decorativ caracteristic şi
foarte larg răspîndit pe ceramica daco-getică
din faza clasică. El reprezintă o continuare a
celor din fazele anterioare şi îşi are originile
în proeminenţele ceram1cn hallstattiene sau
chiar şi mai vechi, de pe teritoriul patriei
noastre.
Pe lîngă butonii cu alveole se mai întîlnesc
apoi butoni prevăzuţi cu cîte o cruce incizată
(vezi de ex. pl. CV, 8), fără să fie însă prea
numeroşi.
După cît se pare butonii cu incizie de forma
unei cruci sînt specifici numai pentru prima
parte a fazei clasice. O dovadă în acest sens ar
constitui-o faptul că ei lipsesc de pe ceramica
descoperită în aşezarea de la Grădiştea Mun-
celului. Butonul cu cruce pare să fie propriu
mai ales pentru faza a II-a· din evoluţia eera-
micii daco-getice. Butonii în cele mai multe
cazuri sînt însoţiţi de alte motive ornamentale,
ca brîuri în relief cu alveole, cel mai frecvent,
apoi brîuri în relief crestate, ori linii de al-
veole simple, şiruri de liniuţe ,incizate etc.
(pl. cv, 12-17).
Brîul în relief cu alveole constituie, alături de
butoni, elementul ornamental cel mai frecvent
întîlnit. El constituie unul dintre motivele de-
corative caracteristice pentru ceramica daco-
getică din faza clasică. Ornamentul ca atare se
întîlneşte încă din neolitic, continuă apoi de-a
lungul epocii bronzului şi fierului, dar în faza
clasică a ceramicii daco-getice el cunoaşte o
dezvoltare maximă, fiind unul dintre motivele
cele mai îndrăgite ale daco-geţilor, constituind
în acelaşi timp unul dintre motivele străvechi.
Brîul în relief este uneori simplu, dar se în-
tîlnesc asocieri de cîte două, sau chiar mai
multe asemenea motive ornamentale (vezi de
ex. pl. CVI, 13). El este, de obicei, îngust, dar se
 ORNAMENT ARE
cunosc şi brîie în relief care măsoară cîte
3-4 cm lăţime (vezi de ex. pl. CVI, 6, 9).
Din brîuri în relief cu alveole se realizează
uneori ornamente în formă de bastonaşe cu
vîrful încovoiat (vezi de exemplu pl. CVI, 8)
sau alteori motive ornamentale complicate că­
rora le sînt asociaţi, de obicei, butoni şi care
acoperă întreaga, ori aproape întreaga supra-
faţă a vasului.
Pe lîngă brîurile în relief cu alveole se mai
întîlnesc şi linii de alveole simple fără să fie
plasate pe un brîu Trebuie să adăugăm că acest
motiv este destul de :-ar întîlnit, constituind
doar o prelungire întîrziaLă din fazele anteri-
oare pentru care el este Cilracteristic.
Brîul în relief în formă de şnur este şi el
destul de frecvent, atît la ceramica lucrată cu
mîna, cît şi pe cea lucrată la roată. Ca formă
este identic cu brîul descris mai înainte, însă
în locul alveolelor se găsesc mici liniuţe cres-
tate, paralele, făcute cu ajutorul unui instru-
ment tăios, de lemn, ori de metal, dînd aspectul
plăcut al unui şnur (vezi de ex. pl. CVI, 1-2).
Ca şi în cazul precedent brîul în relief în formă
de şnur poate fi însoţit de butoni sau de al-
veole, ori de alte motive decorative (vezi de
www.cimec.ro
209
ex. pl. CVI, 10-11). Şi acesta este unul dintre
motivele decorative bine cunoscute în aproape
toate culturile de pe teritoriul ţării noastre,
începînd încă din epoca neolitică, constituind
deci, un ornament străvechi.
Tot în cadrul ornarrnentelor în relief trebuie
să amintim un motiv rar întîlnit şi anume este
vorba de butoni mici rotunzi de forma unor
pastile mărunte. Asemenea decoruri se întîl-
nesc pe ceramica culturii Coţofeni din Tran-
silvania şi se cunosc sub denumirea de "boabe
de linte". Ornamente de acest gen sînt plasate
în faza clasică a ceramicii daco-getice, în cîte
două linii orizontale sub buza vasului sau, une-
ori, acoperă întreaga suprafaţă. Ornamentul este
asociat cîteodată cu bastonaşe în reHef (vezi
de ex. pl. CVII, 10-13).
În cadrul decorurilor în relief rar întîlnite
trebuie să menţionăm un ornament pe care
l-am pomenit deja în legătură cu ceramica des-
coperită la Cluj-Mănăştur aparţinînd fazei I.
Este vorba de un vas lucrat cu roata descope-
rit la Zimnicea care pe lîngă rozetele obişnuite
mai are un călăreţ foarte naturalist redat. Deo-
sebit de reuşită ni se pare atitudinea de miş­
care a calului (vezi fig. 115).
210 FAZA A !Il-A, CLASICA
Ornamente incizate
Spre deosebire de faza a II-a, în faza clasică
a ceramicii daco-getice ornamentele realizate
prin incizare sînt foarte frecvente şi alcătuiesc
un bogat repertoriu de motive decorative. Prin
incizare făcută cu mîna liberă, ori cu un instru-
ment ascuţit, se realizează motivul cunoscut
sub numele de "brăduleţ". El este frecvent în-
tîlnit, fără să constituie însă unul dintre mo-
tivele foarte comune pe care le-am putea numi,
obligatorii, ale ceramicii daco-getice din faza
clasică. De cele mai multe ori "brăduleţul"
este aşezat vertical pe corpul vasului (vezi de
ex. pl. CVII, 3, 5, 7), mai rar şi orizontal,
unind intre ei butoni în relief (vezi de ex. pl.
CVIII, 7).
Tot din linii incizate se realizează motive
complicate în formă de semilună, romburi etc.
(vezi pl. CVII, 1-2, 4, 6, 8, 11). Uneori, întreaga
suprafaţă a vasului, sau numai cea mai mare
parte a ei, este acoperită cu striuri făcute cu
un instrument ascuţit (vezi de ex. pl. CVII, 9;
CVIII, 9-10).
Printre motivele decorative realizate prin in-
cizie, de o deosebită răspîndire se bucură linia
curbă. Aceasta poate fi simplă unind între ei
butoni de diferite forme (vezi de ex. pl. CVIII,
3), ori încadrată de brîuri in relief cu alveole.
Din linii curbe incizate se realizează benzi
făcute cu un instrument ascuţit sau cu unul
dinţat, de genul unui pieptene. Prin acest pro-
cedeu se realizează o gamă variată de orna-
mente ce sînt aplicate, atît pe ceramica făcută
cu mîna, cît şi pe cea lucrată la roată. Benzile
pot fi simple, ori duble şi sînt mărginite de
obicei de linii sau de benzi de linii drepte
realizate prin acelaşi procedeu (vezi de ex.
pl. CVIII-CX).
ln legătură cu benzile de linii incizate reali-
zate cu pieptenele trebuie să mai amintim cî-
teva motive în genul unor benzi curbe unite
între ele prin altele drepte (vezi pl. CVII, 8),
la care se adaugă uneori şi benzi unghiulare
(vezi pl. CX, 6), ori chiar patrulatere (vezi
pl. cx, 9).
Benzile unghiulare realizate prin incizare sînt
asociate, uneori, cu motive stampilate triun-
ghiulare (vezi pl. CVII, 8; CXI, 7) şi în cazuri
rare cu motive lustruite (vezi pl. CXI, 11).
www.cimec.ro
In cadrul motivelor incizate mai pot fi amin-
tite ornamentele realizate prin zgîrieri ulteri-
oare arderii, făcute în timpul folosirii vasului
cunoscute sub denumirea de graffiti. Un ase-
menea ornament realizat cu multă îndemînare
redînd un motiv floral se cunoaste din asezarea
de la Popeşti607. · ·
Ornamente stampilate
Prin ornamente stampilate înţelegem orna-
mentele realizate cu ajutorul unui instrument
special construit în negativ care aplicat pe va-
sul încă crud va da motive fie în relief, fie
adîncite, în genul unor stampile. Această teh-
nică de ornamentare se aplică mai cu seamă
la ceramica lucrată cu roata şi în special la
vasele mari.
Cel mai frumos motiv decorativ realizat prin
stampilare constă dintr-o rozetă cu 8 braţe din
care se alcătuieşte un şir, mărginit de obicei:
cu benzi de linii drepte făcute tot prin incizare.
Nu lipsesc nici şirurile de rozete simple (vezi
de ex. pl. CXI, 4). Decorul alcătuit din rozete
îl întîlnim întocmai şi pe ceramica descoperită
în aşezările extracarpatice, ca de exemplu pe
un fragment de vas găsit în aşezarea de la
Popeştisos, asociat de astă dată cu şiruri de
triunghiuri adîncite.
Pe lîngă rozeta complicată, mai întîlnim apoi,
rozeta simplă formată doar din 4 braţe în gen
de cruce, de obicei, de dimensiuni mai mari
decît rozeta precedentă (vezi de ex. pl. CXI, 1).
Tot în cadrul ornamentelor r~alizate prin
stampilare trebuie să amintim pe cele de formă
triunghiulară realizate cu ajutorul unui instru-
ment cu vîrf triunghiular, deşi ele s-ar înca-
dra, poate mai bine, în rîndul ornamentelor
incizate. ln această tehnică se realizează suc-
cesiuni de triunghiuri simple, de dimensiuni
mai mari sau mai mici (pl. CVII, 8; CXI, 7),
ori şiruri duble (vezi pl. CXI, 6). Prin aceeaşi
tehnică se realizează motive unghiulare (vezi
pl. CXI, 3) sau drepte, de forma unor basto-
naşe (vezi pl. CXI, 2).
Ornamentarea cu triunghiuri incizate se cu-
noaşte pe ceramica daco-getică încă din faza
precedentă, pe cînd cea a stampilării propriu-
zise, adică a ornamentelor complicate, cum
 OR.NAMENTARt!
sînt rozetele, nu· numai simple impresiuni,
apare abia în faza clasică şi este preluată, foarte
probabil, din lumea greco-romană.
Ornamente lustruite
Tehnica ornamenlării cu ma tive lustruite cu-
noscută încă din faza precedentă, pe ceramica
daco-getică din faza sa clasică primeşte o largă
dezvoltare. Ea se generalizează devenind un
procedeu tehnic de ornamentare, să zicem co-
mun. Repertoriul motivelor decorative reali-
zate prin lustruire este foarte bogat. Se folo-
sesc frecvent linii drepte, aşezate orizontal ori
vertical (vezi pl. CXII, 3; CXIII, 4-5). Pe lîngă
liniile drepte, se mai utilizează apoi, liniile
ondulate, fie simplu (vezi pl. CXII, 1), fie în
alcătuirea unor benzi, de multe ori complicate,
în care liniile lustruite alternează cu suprafeţe
roate, ori sînt chiar ele plasate pe asemenea
suprafeţe (vezi pl. CXII, 4-10). Benzile de linii
ondulate lustruite reprezintă transpunerea celor
bine cunoscute, realizate prin procedeul inci-
zării.
Un alt motiv decorativ lustruit este cel bine
cunoscut "în brăduleţ", fie simplu (vezi pl.
CXII, 6), fie cu ajutorul liniei ondulate (vezi
pl. CXII, 2, 6; CXIII, 6-7). Tot aşa de frec-
ventă este linia frîntă, aşezată în diferite mo-
duri.
Pe lîngă motivele ornamentale arătate pînă
acum, pe ceramica daco-getică din faza sa cla-
sică este obişnuit întîlnit rombul rezultat din
întretăierea liniilor paralele trase în sensuri
diferite. Acestea pot fi un1forme şi proporţio­
nate (vezi pl. CXIV, 4), ori n~::regulate (vezi
pl. CXIV, 7).
Din linii drepte sau ondulate se realizează
uneori, motive ornamentale destul de compli-
cate şi estetice (vezi de ex. pl. CXII, 5, 7-10;
CXIII, 9-12; CXIV, 5-6, 8-10).
In legătură cu motivele realizate prin lus-
truire trebuie să subliniem că de cele mai
multe ori se redau în această tehnică orna-
mente bine cunoscute şi larg răspîndite în ca-
drul ceramicii daco-getice din faza sa clasică
realizate prin alte procedee. Printre acestea
trebuie să menţionăm, în primul rînd, benzile
de linii ondulate sau motivul "în brăduleţ" ceea
ce constituie o dovadă că prin metode tehnice
împrumutate, foarte probabil, dinafară, poate
www.cimec.ro
211
de la celţi,
ori mai degrabă din lumea greco-
romană, se redau ornamente proprii şi specific
daco-getice. Aceasta constituie o dovadă sigură
că tehnica de ornamentare străină a fost însu-
şită pe deplin şi generalizată.
Ornamente realizate prin pictură
Procedeul tehnic de decorare colorată cu aju-
torul picturii l-am analizat amănunţit cînd am
vorbit de ceramica pictată, acum nu ne rămîne
decît să repetăm că la ceramica daco-getică în
stil geometric se utilizează linii simple sau mo-
tive geometrice puţin complicate, realizate cu
ajutorul culorii roşu-brun. Din aceleaşi culori
şi în acelaşi fel se realizează benzi alcătuite
din cîte trei linii paralele, dintre care cea din
mijloc este ondulată, sau frîntă unghiular.
Culorile sînt mai variate la ceramica pictată
cu motive vegetale şi zoomorfe. De asemenea
multiple sînt şi motivele ornamentale folosite
(vezi p. 201-202).
Torţi de vase
Multe dintre torţile vaselor daco-getice din
faza clasică, pe lîngă rolul utilitar, au şi o func-
ţie decorativă. Printre acestea se cuvine să
amintim în primul rînd minunatele torţi tor-
sionate ale cănilor de lux. Torsionarea torţilor
apare încă din faza a II-a a ceramicii daco-ge-
tice, dacă nu punem la socoteală im1taţiile după
lebes-urile greceşti aparţinînd încă fazei I care
au şi ele torţi torsionate. Maniera de torsionare
a torţilor a fost preluată de la ceramica gre-
cească în cadrul căreia torsionarea torţilor este
bine cunoscută.
Pe lîngă torţile torsionate merită să amintim
apoi, frumoasele torţi alcătuite din două, ori
trei, vergele cilindrice lucrate deosebit de în-
grijit din pastă cenuşie sau uneori de culoare
gălbuie, ori roşiatică. Asemenea torţi au fost
descoperite în multe aşezări daco-getice din in-
teriorul arcului carpatic, dintre care amintim
pe cele descoperite în aşezarea de la Sighişoara
păstrate în Mz. Sibiu (inv. nr. 13212-13214).
Tot o funcţie ornamentală îndeplinesc şi tor-
ţile prevăzute cu cîte una sau mai multe ca-
neluri pe suprafaţă, obişnuite la vasele fine lu-
crate cu roata.
 FAZA A III-A, CLASICA
Tot un rol decorativ au şi cele mai multe
torţi de pe vasele care imită krater-ul grecesc.
Inainte de a încheia consideraţiile privitoare
la ceramiea daco-getică din faza clasică va mai
trebui să discutăl!h o problemă şi anume cea
a mărcilor de olari.
Mărci de olari
Este cunoscut faptul că în antichitate marile
ateliere de ceramică aveau mărci de olari apli-
cate, de obicei, pe suprafaţa exterioară a vasu-
lui sau pe fundul lui.
Pe unele vase descoperite în complexul dacic
din Munţii Orăştiei, ori în alte aşezări, se gă­
sesc semne incizate plasate pe fundul vasului
(vezi de ex. pl. XLVII, 4-5). In cazuri rare în-
tîlnim motive stampilate, de genul rozetelor
bine cunoscute. Toate acestea pot fi interpre-
tate ca mărci de olari sau mai bine-zis, semne
distinctive ale olarului ori ale atelierului de olă­
rie din care provin vasele. Această interpretare,
deocamdată, sîntem nevoiţi să o formulăm cu
toată rezerva, pentru că exemplarele cu ase-
menea însemnări pe care le cunoaştem astăzi
CONCLUZII
Din analiza ceramicii daco-getice ajunsa m
faza sa clasică, se desprind interesante conclu-
zii de ordin arheologic, iar pe baza acestora, şi
de data aceasta, se pot trage concluzii istorice.
Ele contribuie în bună măsură la completarea
tabloului din ce în ce mai bogat pe care-l avem
asupra culturii materiale şi a istoriei daco-ge-
ţilor din ultimele două secole înainte de ocu-
paţia romană.
Prima dintre concluziile deosebit de clare ce
se evidenţiază în mod deosebit pentru fiecare
formă ceramică în parte este aceea că în faza a
III-a toate formele au ajuns la deplină matu-
rizare, după ce au parcurs o evoluţie eşalonată
în timp pe mai multe secole. De aceea această
fază poate fi considerată fără rezerve, ca fază
de deplină maturizare şi largă răspîndire a ce-
ramicii daco-getice, pe care am numit-o clasică.
Acum este însuşită, la modul absolut, tehnica
lucrării la roată, folosindu-se ambele procedee
de ardere (oxidantă şi reductivă). Ceramica lu-
www.cimec.ro
sînt foarte puţine. Nu este exclus însă, ca sem-
nele la care ne referim să nu reprezinte o siglă
a meşterului, ori a atelierului în care s-a lucrat
vasul, ci să fie un semn făcut de proprietarul
lui după ce vasul a fost gata confecţionat în
cazul celor zgîriate, iar rozeta de pe fundul
unor vase să se datoreze doar unui capriciu.
Ambele posibilităţi rămîn deschise, urmînd ca
noi materiale sau examinarea mai atentă a ce-
lor existente să verifice una dintre cele două
posibilităţi mai sus expuse.
Reprezentări antropo- şi zoomorfe
Unele dintre vasele ceramicii daco-getice lu-
crate cu mîna, ori la roată, sînt prevăzute cu
protome zoomorfe. Astfel, de ex. în aşezarea
de la Popeşti s-au găsit fragmente de vase ce-
nuşii de tehnică superioară cu protome repre-
zentînd capete de cai 609.
Din aceeaşi aşezare se cunosc capace de vase
terminate de ex. într-un ornament în formă
de cap de vultur6 10, sau într-o figură umană din
care s-a mai păstrat doar o porţiune a pi-
cioarelor611.
erată cu roata, relativ puţină în faza prece-
dentă, acum se generalizează şi cunoaşte o largă
răspîndire.
S-au constituit definitiv toate formele pro-
prii şi specifice ale ceramicii daco-getice. Ceaşca
dacică şi-a primit forma bine cunoscută care se
va perpetua ca atare încă multe secole. Vasul
în fo11mă de borcan a ajuns şi el la deplină
maturizare în această fază. Unele forme apar-
ţinînd categoriei de lux care au fost lucrate
în faza anterioară cu mîna sînt acum trans-
puse la roată. Aşa de pildă vasul cu picior de
tip fructieră, ori cănile cu o toartă, ca să cităm
doar cîteva exemple.
O altă concluzie importantă este aceea că
marea majoritate a formelor, cel puţin 800fo
din · totalul celor cunoscute azi nu reprezintă
altceva decît continuarea formelor din fazele
anterioare. Acestea la rîndul lor îşi au origi-
nile în fazele de început ale Hallstatt-ului lo-
cal, cu rădăcini adînci în epoca bronzului. Ace-
 CONCLUZII
laşi lucru îl purtem spune şi despre ornamente
care şi ele reprezintă continuarea evaluată şi
uneori amplificată a procedeelor şi motivelor
de ornamentare din fazele precedente. Excep-
ţie de la cele spuse face doar oeramica pi,ctată,
apăvută sub impulsul ceramidi elenistice, dar
reprezentînd o creaţie proprie a meşterilor
daco-geţi. Ea demonstrează cu prisosinţă înal-
tul nivel avtistic la care a ajuns ceramica daco-
getkă. Dar nu numai din punct de vedere
artistic s-a ajuns la apogeu, ci şi din punct de
vedere tehnic.
In faza clasică, alături de produsele autoh-
tone continuă să existe, atît în Transilvania cît
şi în teritoriile extracarpatice, ceramica străină
de import procurată pe calea comerţului. Aşa
este ceramita elenistică, ori cea romană. Deşi
ne repetăm va trebui totuşi să spunem, în legă­
tură cu ceramica elenistică, că la fel ca şi în
fazele anterioare din dezvoltarea ceram1cu
daco-getice, cu cît ne îndepărtăm de focarele
civilizaţiei elene, . cantitatea acestor importuri
scade. Ele sînt mult mai numeroase în Dobro-
gea, Muntenia, ori sudul Moldovei, dar nu lip-
sesc nici în Transilvania.
Pe lîngă ceramica elenistică venită dinspre
sud, în Transilvania constatăm prezenţa eera-
micii pictate Latene tîrzii central europene
ajunsă aici dinspre vest. Ea nu este prea nu-
meroasă, dar suficientă pentru a ne dovedi
clare legături cu teritoriile vestice învecinate.
In legătură cu răspîndirea ceramicii pictate
Latene tîrzii în lumea daco-getică merită să
fie subliniat faptul că din punct de vedere can-
titativ ea este cu mult mai numeroasă în Tran-
silvania decît în spaţiile extracarpatice. Iată o
confirmare a provenienţei vestice a acesteia şi
în acelaşi timp o întărire a regulei după care
cu cît ne îndepărtăm mai mult de un anumit
centru de producţie, produsele acestuia scad.
Tot în legătură cu ceramica de import trebuie
s-o amintim pe cea romană, prezentă în toată
lumea daco-getică, reprezentată prin exemplare
de lux ca terra sigillata, sau din specia comună.
Puţină, şi totuşi prezentă, este şi ceramica
aşa-zis bastarnă.
Pe lîngă fondul local deosebit de viguros în
faza a III-a a ceramicii daco-getice s-au putut
stabili formele noi apărute sub influenţa eera-
micii străine. Formele străine au fost integrate
in fondul propriu şi spedfic lumii daco-getice.
www.cimec.ro
213
Trebuie menţionat însă, că numărul formelor
străine este relativ scăzut. In legătură cu aces-
tea mai trebuie adăugat că în multe cazuri, ca
de pildă la străchini, oale simple sau la altele,
este foarte greu de precizat dacă reprezintă cu
adevărat copierea unor modele străine s2.u sînt
forme proprii geto-dacilor. Asemănarea exis-
tentă între formele despre care discutăm şi cele
străine s-ar putea datora doar arhitecturii ex-
trem de simple a vasului care a rămas aceeaşi
de-a lungul secolelor, ajungînd uneori pînă în
zilele noastre. Nu ne gîndim însă, fireşte, la
perpetuarea formelor ceramice din sec. I î.e.n.
pînă astăzi. Am vrut doar să arătăm că anu-
mite forme ceramice simple au existat aproape
neschimbate pe perioade de timp foarte lungi
şi la popoare diferite. In cazul nostru forma
ca atare nu ne poate oferi criterii de diferen-
ţiere cronologică şi cu atît mai puţin să poată
fi stabilit în ce măsură este vorba de produse
proprii, ori de imitarea unora străine.
In legătură cu influenţele suferite de către
ceramica daco-getică se cuvine să subliniem şi
în acest caz ceea ce spuneam cu privire la ce-
ramica daco-getică din faza mijlocie. Daco-geţii
au preluat de la populaţiile cu care au venit în
contact, care av;eau un nivel de dezvoltai'e supe-
rior, în special procedee tehnice de lucru şi
mai puţin forme propriu-zise. Procedeele noi
le-au aplicat formelor lor tradiţionale. Aşa s-a
întîmplat chiar cu roata olarului, însuşită pe
parcursul fazei precedente sau cu pictura în
faza clasică. Procedeul tehnic al pictării vase-
lor daco-geţii I-au învăţat de la străini, I-au
preluat, după toate probabilităţile, din lumea
greco-romană. Dar pictura a fost aplicată pe
forme proprii de vase iar în cazul ceramicii
din Munţii Orăştiei cu acest nou procedeu s-a
creat o artă fictilă proprie cu inspiraţii locale.
Toate acestea dovedesc marea putere de asimi-
lare şi de receptivitate a geto-dacilor care au
împrumutat tot ce era bun, frumos şi util în
cultura şi civilizaţia altor popoare pe care le-au
aplicat apoi creator la condiţiile lor de viaţă.
Aşa a luat naştere acea minunată sinteză care
a fost cultura materială daco-getică din cadrul
căreia face parte şi ceramica. In ce priveşte
ceramica, alcătuirea sintezei de care vorbeam
n-a fost greu de urmărit. Ea are ca bază fondul
local.
Dintre influenţele străine care se manifestă
214 FAZA A III-A, CLASICĂ
în faza clasică a ceram1cu daco-getice trebuie
să subliniem în primul rînd pe cele romane şi
în continuare pe cele elenistice.
Influenţele elenistice s-au exercitat mai cu
seamă, foarte probabil, prin intermediul teri-
toriilor sud-tracice. Acest fapt pare să fie do-
vedit de anumite forme ceramice care îşi găsesc
analogii pe teritoriul de astăzi al R. P. Bul-
garia. Menţionăm însă că aceste influenţe au
putut fi surprinse mai cu seamă în complexul
dacic din Munţii Orăştiei. Ar fi posibil ca aici
să fi activat chiar meşteri străini veniţi din
lumea greco-romană la curtea regilor daci. Aşa
s-ar putea explica apariţia tîrzie a unor forme
ceramice care au la bază modele greceşti, fără
ca ele să fi existat în fazele anterioare. Tot
aşa se explică că acestea îşi păstrează nemodi-
ficată forma originală dovedind că nu este vorba
de o integrare organică în repertoriul ceramicii
daco-getice. Cînd a avut loc o integrare, aceasta
s-a făcut, de obicei, cu modificarea substanţială
a formelor împrumutate. In cazul imitaţiilor
după vase greceşti din Munţii Orăştiei, cum
este de exemplu krater-ul, se păstrează forma
cu toate elementele sale caracteristice. Deci,
nu putem vorbi de crearea unor forme cera-
mice noi pe baza unor modele străine ci de
forme străine propriu-zise imitate de către
daco-geţi. Asemenea imitaţii sînt foarte puţine
la număr, iar spaţial se circumscriu mai cu
seamă la Munţii Orăştiei contribuind la alcă­
tuirea acelui aspect deosebit pe care-1 îmbracă
ceramica de aici.
In ce priveşte influenţele romane se constată
că ele se manifestă mai cu seamă şi cu o deose-
bită vigoare în a doua parte a fazei a III-a din
evoluţia ceramicii daco-getice. In cronologie
absolută aceasta ar însemna aproximativ pri-
mul secol al erei noastre. Acum, destul de nu-
meroase forme ceramice romane sînt preluate
şi integrate în repertoriul formelor autohtone.
Acestea nu au însă o circulaţie şi o răspîndire
prea mare ceea ce constituie o dovadă a in-
tegrării lor tîrzii. Că ele au fost totuşi integrate
în repertoriul ceramicii daco-getice o dovedeşte
faptul că formele romane, păstrate ca atare, sau
modificate s-au descoperit pe întreg teritoriul
locuit de daco-geţi, atît în interiorul arcului
carpatic cît şi în afara acestuia. Tot pe baza
integrării tîrzii a formelor romane în fondul
autohton se explică şi faptul că unele dintre
www.cimec.ro
ele n-au avut timpul fizic necesar unei com-
plete asimilări. Ele n-au apucat să se genera-
lizeze, deoarece la începutul sec. II e.n. evolu-
ţia firească a ceramicii daco-getice, ca şi cea
a întregii culturi materiale, a fost întreruptă.
I-au pus capăt cele două războaie daco-romane
care s-au soldat cu cucerirea propriu-zisă a
celei mai mari părţi a teritoriului daco-getic
şi integrarea lui în imperiul roman.
Dar mai este necesar să adăugăm că nu
numai generalizarea formelor romane n-a avut
loc, ci şi prelucrarea acestora. Adică modifică­
rile sînt de minimă importanţă şi de aceea va-
sele care imită pe cele romane sînt foarte lesne
de recunoscut.
Influenţele ceramicii romane s-au exercitat în
Dacia prin intermediul provinciilor dunărene
ale imperiului, vehiculate poate chiar de meş­
terii romani, ori prin negustorii care deveneau
din ce în ce mai numeroşi în lumea daco-
getică.
In afară de cele două influenţe importante,
despre care am vorbit, va trebui să amintim,
în ordinea intensităţii lor pe cele exercitate de
către ceramica sud-tracică care a luat şi ea
naştere sub imperiul unor puternice influenţe
elene. De aceea, de foarte multe ori este foarte
greu de stabilit dacă avem de-a face cu in-
fluenţele elenistice propriu-zise, sau dacă aces-
tea aparţin ceramicii tracice. Sigur rămîne însă
faptul că în faza clasică a ceramicii daco-getice
există influenţe venite dinspre sud unde se gă­
sesc analogii pentru anumite forme ceramice.
Pe lîngă cele arătate pînă acum, au mai
putut fi constatate influenţe ale ceramicii aşa­
zis bastarne care, ne grăbim s-o spunem, au
fost foarte reduse. Că influenţele bastarne sînt
reduse se datorează, foarte probabil, nivelului
scăzut de dezvoltare pe care aceasta l-a atins.
Ea a rămas pînă la urmă inferioară celei daco-
getioe. O dov:adă elocventă în acest sens este
faptul că în tehnica de lucru bastarnii n-au
adoptat nicicînd roata olarului, deşi este evi-
dent că ei au venit în contact direct cu popu-
laţii care foloseau pe scară largă acest procedeu
tehnic.
In faza clasică a ceramicii daco-getice in-
fluenţele celtice sînt destul de reduse repre-
zentînd, după cît se pare, doar continuarea
celor din epocile anterioare. Explicaţia faptului
se poate găsi uşor. Procesul de dispariţie a cel-
 CONCLUZII
ţilor stabiliţipe teritoriul ţării noastre în masa
autohtonilor geto-daci spre sfîrşitul secolului
II î.e.n. era cu siguranţă încheiat. Pe de altă
parte, influenţele ceramicii celtice, destul de
puternice în faza mijlocie, au fost încă de pe
atunci integrate în ansamblul culturii materiale
daco-getice. O dată cu dispariţia etnicului cel-
tic din sînul societăţii daco-getice mai rămîneau
doar posibilităţile de influenţare ale ceramicii
produse la periferia lumii celtice propriu-zisă.
Acestea au jucat un rol foarte puţin însemnat
în faza clasică a ceramicii daco-getice. Exis-
tenţa legăturilor cu lumea celtică sau de la
periferia lumii celtice, este dovedită de eera-
mica pictată Lat€me tîrzie central europeană.
In încheiere cu privire la influenţele sufe-
rite de ceramica daco-getică din faza sa clasică
se cuvine subliniat în mod deosebit faptul că
acestea se grefează şi se integrează într-un bo-
gat şi variat fond local şi că influenţele străine
nu duc decît în rare cazuri la crearea de forme
ceramice noi. Influenţele străine se rezumă,
mai cu seamă, la procedee tehnice pe care le
iau şi le folosesc din plin daco-geţii. Cu aju-
torul procedeelor tehnice împrumutate daco-
geţii îşi vor lucra, ori împodobi, formele lor
proprii şi specifice fără să fie însă refractari
la adoptarea unor forme noi.
Influenţele venite din afară care s-au putut
constata în faza clasică a ceramicii daco-getice
dovedesc existenţa legăturilor, în primul rînd,
comerciale a daco-geţilor cu oraşele pontice, cu
sudul grecesc, ori tracic, cu lumea bastarnă sau
celtică şi în special cu lumea romană. Rolul
dominant la această oră în legăturile de na-
tură comercială a daco-geţilor a fost deţinut
cu siguranţă de către negustorii romani, fapt
dovedit, printre altele şi de numeroasele forme
ceramice romane intrate în repertoriul eera-
micii autohtone. Dar, mai bine decît acestea
o dovedesc descoperirile monetare612.
Ceramica daco-getică în ansamblul ei repre-
zintă o creaţie originală născută şi dezvoltată pe
baza fondului local hallstattian cu rădăcini
adînci în epoca bronzului. Ea s-a format pe
parcursul fazei vechi şi a celei mijlocii şi a
ajuns la deplină maturizare în cea de a treia
fază. In acest puternic fond local s-au integrat
şi asimilat diferitele influenţe străine.
În legătură cu tehnica de lucrare a ceramicii
daco-getice trebuie să subliniem că in faza
www.cimec.ro
215
clasică sînt deja însuşite şi generalizate toate
metodele avansate cunoscute la acea vreme,
adică tehnica arderii neoxidante care dă eera-
micii culoarea cenuşie sau neagră, deopotrivă
cu tehnica arderii oxidante care dă produse de
culoare roşie. Arderea oxidantă este mai com-
plicată şi cere un grad mai ridicat de tehnici-
tate. Tot în legătură cu procedeele tehnice su-
perioare amintim pe cel al pictării vaselor, atît
în stilul geometric simplu, cît şi în cel compli-
cat cu motive vegetale sau zoomorfe. Cu tot
gradul ridicat de tehnicitate la care au ajuns
meşterii daco-geţi în lucrarea ceramicii, totuşi
ei n-au reuşit să-şi însuşească anumite rafina-
mente, cum ar fi de ex. vernisarea sau altele,
fără să vorbim de smalţ.
Toate cele arătate pînă acum demonstrează
că meşteşugul olăritului în faza clasică a luat
o deosebită dezvoltare şi că acesta a ajuns chiar
la o perfecţionare capabilă să dea produse pre-
tenţioase de lux ca ceramica pictată din Mun-
ţii Orăştiei. Cantitatea impresionantă de cera-
mică descoperită în toate aşezările daco-getice
dovedeşte că meşteşugul olăritului a devenit
o ocupaţie de sine stătătoare, deşi, fără în-
doială, nu s-a desprins cu totul de agricultură,
după cum nici măcar în zilele noastre olarii,
din nordul Moldovei, de exemplu, sau din alte
regiuni ale ţării, n-au renunţat cu totul la agri-
cultură.
O altă concluzie importantă care se desprinde
din analiza ceramicii daco-getice aparţinînd
fazei clasice este aceea că se poate stabili exis-
tenţa a două mari categorii şi anume: a unei
categorii comune confecţionate, mai ales, pe
seama poporului de rînd şi apoi a unei altf
categorii, de lux, făcută în special pentru aristo-
craţia daco-getă. In faza clasică ceramica de lux
depăşeşte cu mult, atît cantitativ cît şi calita-
tiv, ceramica de acest fel din fazele anterioare.
Tot în faza clasică a ceramicii daco-getice
se conturează clar un aspect deosebit al eera-
micii descoperite în aşezările dacice din Munţii
Orăştiei, în special în cea de pe Dealul Gră­
diştii de azi, pe care s-a ridicat Sarmizegetusa
antică. Acest aspect deosebit constă în primul
rînd în existenţa unor forme unice sau a unor
forme ceramice foarte rar întîlnite în alte aşe­
zări, pe cînd aici ele constituie, să zicem, marfă
comună. Se adaugă apoi faptul că în centrul
de la Sarmizegetusa ceramica 1\lcrată C\l mina
216 FAZA A III-A, CLASICĂ
lipseşte aproape cu desăvîrşire, şi
în sfîrşit nu-
mai în aşezările Munţilor Orăştiei se cunoaşte
ceramică pictată cu motive vegetale şi zoo-
morfe. Aspectul deosebit pe care îl îmbracă
ceramica dacică din Munţii Orăştiei l-am nu-
mit "de curte".
In răstimpul corespunzător fazei clasice a
ceramicii daco-getice se constată o sporire ac-
centuată a populaţiei. Harta de descoperiri pe
care am întocmit-o dovedeşte cu prisosinţă
acest lucru (vezi pl. CXV). Localităţile din Tran-
silvania în care s-a găsit ceramică daco-getică
aparţinînd fazei clasice, pentru anumite re-
giuni, aproape corespunde cu cea actuală. Ne
grăbim să precizăm însă că nu ne gîndim nici
pe de departe la acelaşi număr de populaţie.
Descoperirile de ceramică dovedesc cu priso-
sinţă că întreg teritoriul intracarpatic, indife-
rent de forma reliefului, este intens locuit. In
comparaţie cu faza precedentă a ceramicii daco-
getice se constată o densitate a populaţiei in-
comparabil mai mare, acest decalaj se poate
datora, în parte, lipsei de cercetări privind faza
mijlocie. Lăsînd o rezervă pe seama cercetări­
lor viitoare se poate susţine totuşi cu destulă
siguranţă că în comparaţie cu faza a II-a popu-
laţia a crescut considerabil. Această sporire nu-
merică este datorată, în primul rînd, dezvol-
tării forţelor de producţie.
Dintre concluziile generale importante des-
prinse din analiza ceramicii daco-getice a fazei
clasice face parte şi aceea că pe tot teritoriul
ţării noastre se întîlneşte o unitate perfectă.
Există aceleaşi forme lucrate în aceeaşi tehnică
şi ornamentate în acelaşi mod. Unitatea de
care vorbeam merge uneori aşa de departe în-
cît lasă impresia că anumite vase descoperite
în Muntenia, Moldova ori Transilvania, au ieşit
chiar din mîna aceluiaşi meşter. Aceasta este o
dovadă a unităţii aşa de elocventă încît soco-
tim de prisos să mai stăruim asupra ei.
Dar unitatea de care vorbeam nu se referă
numai la teritoriul ţării noastre, ci la întreg
spaţiul locuit de daco-geţi. Aceleaşi forme şi
aceeaşi tehnică de lucru le întîlnim în toată lu-
mea daco-getică. Toate formele ceramice tipice
şi specifice sînt neschimbate, de exemplu în
Slovacia sau în colţul nord-vestic al Panonniei.
Aceleaşi sînt vasele descoperite în aşezările
daco-getice din Banatul jugoslav, ori în cele
www.cimec.ro
din sudul Dunării pe teritoriul de azi al Bul-
gariei.
Unitatea de care vorbeam se referă şi la teri-
toriul fostei Galiţii sau a spaţiului dintre Prut
şi Nistru, ori chiar mai departe spre est pe
teritoriul Uniunii Sovietice. La periferia lumii
daco-getice unitatea nu mai este asa de strînsă
' '
cum este cea de pe teritoriul de azi al ţării
noastre. Alături de ceramica daco-getică apare
şi o altă ceramică proprie populaţiilor înveci-
nate, care dă un colorit specific ceramicii de
aici.
Un lucru rămîne insă sigur că în întreaga
lume daco-getică ne găsim în prezenţa unei
unităţi, concepută în sensul aceluiaşi nivel de
dezvoltare al forţelor de producţie.
In stadiul actual al cercetărilor nu putem
preciza cu destulă siguranţă existenţa unor
mari centre de producţie a ceramicii daco-ge-
tice. O excepţie face doar cel din Munţii Orăş­
tiei care se înscrie într-un aspect deosebit. Cu
toate acestea este, după părerea noastră, în
afara oricărei îndoieli, că asemenea mari centre
au existat. Ele au funcţionat, foarte probabil,
în aşezări, cum sînt cele de la: Sighişoara,
Cetea, Arpaş, Pecica etc., din interiorul arcu-
lui carpatic sau: Poiana, Popeşti, Piscul Cră­
sani etc., din afara arcului carpatic, toate aces-
tea fiind centre economice bine cunoscute.
Socotim necesar să mai amintim că în cadrul
ceramicii din faza clasică, deşi nu se po:ate face
o delimitare exactă din punct de vedere crono-
logic, în momentul actual al cercetărilor, se
conturează totuşi un aspect al ceramicii daco-
getice din secolul 1 î.e.n. şi un al' doilea, mai
evoluat, aparţinînd secolului 1 e.n.
Numai formele tîrzii, după cum este şi firesc,
aparţinînd secolului 1 e.n. vor continua în epoca
romană, atît în interiorul cît şi în afara pro-
vinciei. Un exemplu în acest sens ne este ofe-
rit, printre altele, de vasul cu picior, fructieră,
aparţinînd ultimului tip care va continua şi în
epoca romană.
Am arătat care sînt motivele pentru care
cercetarea noastră s-a oprit la anul 106 e.n. fără
ca la această dată să-şi încheie existenţa şi
ceramica daco-getică. Ea va continua şi pe
parcursul epocii romane, în provincie sau în
teritoriile libere, cu modificările inerente pu-
ternicelor influenţe exercitate de ceramica ro-
mană,
 Pentru fiecare fază din evoluţia ceram1cn,
începînd cu cea protodacică şi terminînd cu
cea clasică, am desprins concluzii de ordin ar-
heologic şi spuneam că pe baza acestora se pot
trage interesante concluzii de ordin istoric. Şi
iată-ne în faţa ultimului capitol al cărţii con-
sacrat acestora.
Incă de la început socotim necesar să preci-
zăm că în mare parte concluziile noastre nu
reprezintă ceva cu totul nou ci completează
sau de cele mai multe ori, fundamentează mai
bine pe cele formulate de diferiţi autori cu
ocazia întocmirii ultimei sinteze asupra istoriei
vechi a patriei noastre613. Pe lîngă acestea însă,
unele dintre concluziile noastre se deosebesc
substanţial, san în unele cazuri sînt diametral
opuse celor exprimate în sinteza amintită. Din-
tre acestea unele nu sînt formulate acum pen-
tru prima oară, ci constituie doar reveniri la
concluzii exprimate mai înainte, în special de
Vasile Pârvan.
Ne-a mai rămas de spus că sînt şi concluzii
de ordin istoric care sînt formulate acum pen-
tru întîia dată, care ne aparţin şi asupra cărora
vom insista mai mult. Vom trece doar fugitiv
peste lucrurile bine cunoscute şi unanim accep-
tate de istoriografia noastră, ori de cea străină.
In formularea concluziilor istorice am ţinut
seamă, pe cît ne-a stat în putinţă, de toate
aspectele culturii materiale daco-getice fără să
uităm nici un moment că ceramica este doar
o parte a acesteia şi că numai acele concluzii
istorice prezintă adevărată valoare care se ba-
zează pe întreg ansamblul culturii materiale.
www.cimec.ro
Dat fiind faptul că pentru răstimpul pe care-1
~mbrăţişează cercetarea de faţă ştirile literare
sînt destul de puţine, mai cu seamă pentru
primele trei perioade, concluziile de ordin is-
toric care se pot trage pe baza analizei eera-
micii daco-getice prezintă o importanţă sporită
contribuind în largă măsură la completarea
tabloului istoric. Pentru faza clasică a ceramicii
daco-getice, cînd ştirile literare sînt ceva mai
numeroase, am căutat în permanenţă să coro-
borăm datele arheologice obţinute cu mărtu­
riile scrise, avînd convingerea că numa1 m
acest fel ne vom apropia de adevărul istoric
şi că vom greşi mai puţin. Coroborarea datelor
arheologice cu ştirile literare n-am făcut-o doar
pentru faza clasică a ceramicii daco-getice, ci
ori de cîte ori a fost posibil.
Încă înainte de a păşi la înşirarea concluziilor
istorice legate de prima fază a ceramicii care
se referă la sec. VI-V î.e.n. trebuie să sub-
liniem şi aici împrejurarea că pînă acum pentru
această perioadă din Transilvania lipsesc săpă­
turile sistematice în aşezări şi că se cunosc
doar necropole şi morminte izolate. De aceea
concluziile cu privire la acest răstimp vor fi
formulate cu rezerva impusă de actualul sta-
diu al cercetărilor şi mai cu seamă de împreju-
rarea de care vorbeam.
Una dintre problemele nesoluţionate în mo-
mentul de faţă, asupra căreia, în literatura de
specialitate se mai poartă discuţii fără să se fi
ajuns la un punct de vedere unanim acceptat
este cea a sciţilor şi a rolului pe care aceştia
1-au avut în dezvoltarea societăţii daco-getice.
218 CONCLUZII ISTORICE
Din analiza materialelor scitice sau a celor
autohtone, a ritului funerar şi în general a
intregului ansamblu se desprinde concluzia că
problema sciţilor pe teritoriul ţării noastre îm-
bracă două aspecte şi anume: un aspect speci-
fic pentru Transilvania şi un al doilea propriu
teritoriilor extracarpatice.
In ce priveşte Transilvania se poate conchide
că la inceputul sec. VI î.e.n. se constată pre-
zenţa unei populaţii străine venită aici din teri-
toriile de silvo-stepă ale Uniunii Sovietice de
azi. Ea se deosebeşte total de populaţia autoh-
tonă. Această populaţie străină s-a aşezat, în
principal, pe valea Mureşului şi a Tîrnavelor.
Ea se caracterizează prin practicarea ritului
funerar al înlhumaţiei, în morminte tumulare,
foarte rar, dar mai cu seamă în morminte plane.
O altă caracteristică a acestei populaţii o consti-
tuie prezenţa calului alături de defunct, fie
întreg, cum este de exemplu la Cipău, fie prin
părţi din corp, ca în cazul mormintelor de la
Şaroş, Teiuş, Ciumbrud ori Bratei, sau numai
simbolic prin piese de harnaşament ca in ca-
zul necropolei de la Cristeşti.
Pe lîngă acestea, populaţiei despre care dis-
cutăm ii sînt proprii inventarele funerare al-
cătuite din obiecte de evidentă factură scitică
ca: akinakes-uri, vîrfuri de săgeţi din bronz,
os sau fier, topoare cu două tăişuri din fier,
oglinzi de bronz cu mînerele lucrate în stil
animalier scitic, gorytos-uri sau în sfîrşit aplici
de bronz lucrate şi ele în bine cunoscutul stil
animalier scitic. Alături de acestea în compu-
nerea inventarelor funerare intră şi piese de
evidentă factură locală ca ceramică, obiecte de
podoabă etc. Tot străine sînt şi fibulele pre-
zente în mormintele scitice transilvănene.
Total deosebite faţă de mormintele de inhu-
maţie, din Transilvania se cunosc astăzi mor-
minte izolate sau chiar necropole întregi con-
temporane total sau numai in parte cu cele de
inhumaţie, care se caracterizează prin practi-
carea cu exclusivitate a ritului incineraţiei. Ri-
tul incinerării a devenit la sfîrşitul primei epoci
a fierului dominant şi cu timpul exclusiv în
lumea daco-getică. Resturile rămase de pe urma
arderii defunctului erau depuse in urne alături
de care în morminte se puneau un număr, mai
mare sau mai mic, de vase din lut. Din inven-
tarele funerare ale acestor morminte lipsesc
piesele de metal scitice şi se pare că în general
www.cimec.ro
armele şi piesele de metal sint puţin nume-
roase. Unui asemenea mormînt a putut să apar-
ţină şi bine cunoscuta sabie de fier de la Doboli
de Jos al cărei mîner a fost lucrat în stil ani-
malier traco-scitic614.
Mormintele cu caracteristicile mai sus expuse
sînt plane şi au fost descoperite pe intreg teri-
toriul intracarpatic fără să se limiteze la o anu-
mită zonă. Este adevărat însă că numărul aces-
tora, deocamdată nu este prea mare şi incom-
parabil inferior celor de înhumaţie. Dar acest
fapt se datorează, după părerea noastră, numai
lipsei de cercetări. O dovadă în acest sens o
constituie faptul că mormintele de incineraţie
în covirşitoarea lor majoritate provin din să­
pături sistematice, pe cîtă vreme mormintele
de înhumaţie în aceeaşi proporţie provin din
descoperiri fortuite atrăgind mai uşor atenţia
şi fiind astfel înregistrate.
Mormintele de incineraţie cu caracteristicile
pe care 1e-am expus trebuie atribuite, după
părerea noastră, fără nici-o rezervă autohtoni-
lor geto-daci. La începutul sec. VI î.e.n. se
poate vorbi cu destulă siguranţă de daco-geţi
deoarece pe parcursul acestui secol ei vor apare
în izvoarele literare. Deci, procesul de cristali-
zare etnică era încheiat atunci cînd apare pe
teritoriul Transilvaniei populaţia străină de
care vorbeam.
Dacă mormintele de incineraţie aparţin
autohtonilor daco-geţi, rămîne să răspundem la
întrebarea: cui aparţin mormintele de înhuma-
ţie care au analogii apropiate pe teritoriile de
silvo-stepă ale Uniunii Sovietice? Pentru lămu­
rirea acestei probleme ne stă în ajutor un
pasaj din Herodot (IV, 48) care spune că Mure-
şul vine din ţara agatîrşilor. Acelaşi autor po-
meneşte pe agatîrşi şi în alte capitole ale Isto-
rii-lor sale (IV, 10, 102, 104, 125) localizîndu-i
undeva pe teritoriile de astăzi ale Uniunii So-
vietice in vecinătate cu diferite populaţii, fără
ca cercetătorii, mai vechi sau mai noi, ai pro-
blemei să fi căzut de acord în privinţa locali-
zării mai precise a agatîrşilor în spaţiul amin-
tit615. Autorii antici de după Herodot amin-
tesc pe agatîrşi numai pe teritoriile de sud ale
Uniunii Sovietice fără să mai vorbească de ei
in Transilvania.
Cele arătate ne fac să presupunem că la în-
ceputul sec. VI î.e.n., foarte probabil, chiar în
jurul anului 600 î.e.n. din masa agatîrşilor lo-
 CONCLUZII ISTORICE
cuind undeva pe teritoriile de azi ale Uniunii
Sovietice s-a desprins un grup destul de nu-
meros, după cum arată descoperirile arheolo-
gice (vezi planşa XV) care a pătruns în Tran-
silvania. Această pătrundere nu s-a făcut paş­
nic, ci fără îndoială, că noii veniţi au întîmpi-
nat serioase rezistenţe din partea populaţiei
autohtone. O dovadă în acest sens ar fi faptul
că multe dintre aşezările fortificate hallstattiene
din Transilvania par să-şi fi încheiat existenţa
în legătură cu aceste evenimente. O altă dovadă
a pătrunderii unui grup străin în Transilvania
o constituie constatarea făcută de către M. Rusu
că în spaţiul intracarpatic se ascund depozite
de bronzuri şi că lipsesc depozitele corespun-
zătoare perioadei Hallstatt D. Despre caracterul
războinic al• populaţiei nou-venite ne stau măr­
turie armele găsite în marea majoritate a mor-
mintelor scitice cunoscute pînă acum din Tran-
silvania.
Impotriva aceloraşi năvăliri, după cît se pare,
se ridică în Moldova de nord mari cetăţi de
pămînt, cum este cea de la Stînceşti în raionul
Botoşani 616 .
A însemnat oare această pătrundere o ca-
tastrofă în urma căreia agatîrşii să fi devenit
un grup dominant şi să fi întrerupt evoluţia
firească a epocii bronzului cum susţinuse Va-
sile Pârvan617? După părerea noastră răspunsul
nu poate fi decît nu. Chiar dacă pătrunderea
populaţiei străine în Transilvania s-a făcut pe
cale violentă, despre convieţuirea paşnică a ce-
lor două populaţii ne stau mărturie materialele
descoperite în mormintele de înhumaţie de fac-
tură evident autohtonă, printre care un loc im-
portant este deţinut de ceramică. Aceasta este
identică cu cea descoperită în mormintele de
incineraţie ale autohtonilor. La ceramică se
adaugă apoi şi alte obiecte preluate fără în-
doială de la băştinaşi. Şi apoi o altă dovadă,
după părerea noastră, cea mai grăitoare este
că nu după multă vreme ei se asimilează şi
dispar în masa autohtonilor. Procesul de asimi-
lare pare să fie încheiat pe parcursul sec. V
î.e.n. In acest sens pledează o altă mărturie a
lui Herodot (IV, 104) care enumerînd caracte-
risticile agatîrşilor încheie "în celelalte obiceiuri
se apropie de traci". Ceea ce ar constitui o do-
vadă că pe vremea cînd StTie Herodot (mij-
locul sec. V î.e.n.) procesul de ~similare al aga-
www.cimec.ro
219
tîrşilor în masa autohtonilor era aproape ter-
minat.
Cele arătate dovedesc că dominaţia politică
a agatîrşilor n-a fost de lungă durată şi ea s-a
limitat, foarte probabil, numai la regiunea Mu-
reşului ocupată efectiv, fără să se fi extins
prea mult în afara acestei zone. In ori ce caz
de o întrerupere a vieţii paşnice şi de o ca-
tastrofă nu poate fi vorba.
In ce priveşte precizările în legătură cu popu-
laţia pătrunsă în Transilvania din punct de
vedere etnic ele sînt foarte greu de făcut. Cer-
cetătorii sovietici şi în special A. I. Meliukova
au arătat că teritoriile de silvo-stepă cu care
au cele mai multe şi mai strînse afinităţi ma-
terialele din Transilvania, în perioada de timp
la care ne referim, erau locuite de o populaţie
eterogenă purtătoare a unei culturi materiale
scitice. Elementul scitic nu poate fi însă negat
din cadrul acestei populaţii neomogene etnic.
Pe de altă parte, tot Herodot (IV, 10) relatînd o
legendă despl'e originea sciţilor auzită de la
grecii din Pont vorbeşte de un Agatîrs frate
cu Scit ceea ce ar pleda pentru scitismul aga-
tîrşilor, ştiut fiind faptul că legendele reflectă
de obicei situaţii veridice.
Indiferent care era componenţa etnică a aces-
tui grup, el este străin în Transilvania. Noi l-am
numit în continuare scitic, termen care soco-
tim că trebuie menţinut şi care trebuie înţeles
în sensul arătat mai înainte. Acesta a contri-
buit în bună măsură la dezvoltarea culturii
materiale autohtone şi implicit la dezvoltarea
social-politică a daco-geţilor. Sciţii la venirea
lor în Transilvania se găseau, foarte probabil,
pe o treaptă superioară de dezvoltare. Cert este
că după venirea sciţilor care au adus cu ei noi
procedee tehnice de ·ext11agere şi de prelucrare a
fierului, se constată o sporire considerabilă a
obiectelor din acest metal, cunoscute doar spo-
radic înainte de venirea lor. Răspîndirea din
ce în ce mai largă a obiectelor de fier acce-
lerează descompunerea comunităţii primitive.
După cît se pare, altfel se pune problema
teritoriilor extracarpatice. Aici nu se cunosc
pătrunderi de populaţii scitice în sec. V î.e.n.
Se cunosc doar necropole ca cea de la Bîrseşti
sau cea de la Ferigele atribuite - pe bună
dreptate - autohtonilor. In cadrul ace!rtora
ceramica este identică cu cea din Transilva-
nia, mai cu seamă cea din mormintele de in-
220 CONCLUZII ISTORICE
cineraţie. Necropolele de la Bîrseşti şi Ferigele
sînt contemporane doar în parte cu cele scitice
transilvănene datîndu-se cel mai devreme în
a doua jumătate a sec. VI î.e.n., dar mai cu
seamă din sec. V î.e.n. Acestea se deosebesc
substanţial de cele străine din Transilvania prin
însuşi ritul funerar, practicînd exclusiv incine-
raţia. In cadrul necropolelor de la Bîrseşti şi
Ferigele s-au descoperit obiecte de metal de
factură scitică ce pot să constituie piese de
import, ori să reprezinte imitaţii după asemenea
modele.
Dacă pe teritoriul de azi al Moldovei sau al
Munteniei triburile scitice n-au pătruns aceasta
se datorează, foarte probabil, puternicelor cetăţi
de pămînt ridicate în nordul Moldovei, care au
rezistat cu succes tentativelor de invazie. Rai-
duri sporadice şi poate izolate, probabil că to-
tuşi au existat după cum o dovedesc obiectele
scitice descoperite6 1B. Poate din cauza unei ase-
menea invazii a fost îngropat minunatul tezaur
de aur de la Cucuteni-Băicenill1 9 .
Este posibil ca cetăţile de pămînt din Mol-
dova să fi fost ridicate după trecerea grupului
scitic care s-a oprit în Transilvania, şi cauzat
de această trecere.
De o pătrundere efectivă a sciţilor în terito-
riile extracarpatice se pare că nu poate fi vorba
decît doar în Dobrogea unde au ajuns, proba-
bil, urmînd aproximativ linia literalului Mării
Negre. Despre pătrunderea sciţilor în sec. VI-V
î.e.n. în Dobrogea ne vorbesc cîteva descoperiri,
printre care şi cazanul scitic găsit la Castelu.
Acesta, fiind o piesă rituală, nu poate fi atri-
buit decît unei populaţii scitice620. Mai tîrziu în
sec. IV î.e.n. prezenţa sciţilor în Dobrogea ne
este atestată cu siguranţă de izvoarele literare,
ori de descoperirile numismatice621.
Puternice influenţe scitice se manifestă în
formarea artei tracice sau traco-scitice, curm
se mai numeşte. Aeesteia îi aparţin tezaurul
de la Cucuteni, mormîntul de la .Agighiol,
coiful de aur de la Poiana-Coţofeneşti etc.622.
O altă problemă legată de antichităţile scitice
este cea a raporturilor grupului transilvănean
cu cele de pe teritoriul de azi a R. P. Ungaria
sau R. S. Cehoslovace. Inainte de a discuta
acestă problemă trebuie să menţionăm că pen-
tru necropolele scitice din Transilvania, pe baza
fibulelor descoperite în morminte, la care se
adaugă gradul de evoluţie a ceramicii precum
www.cimec.ro
şi analiza altor materiale, s-au putut stabili două
grupe. Cea mai veche dintre ele se datează în
prima jumătate a sec. VI î.e.n., iar cea de a
doua în a doua jumătate a sec. VI şi în prima
jumătate a sec. V î.e.n. Prima invazie a sciţilor
în Transilvania a avut loc, foarte probabil, în
jurul anului 600 î.e.n.623. Deci, analiza antichi-
tăţilor scitice din Transilvania dovedeşte că
grupul de aici este cel mai vechi şi pare să nu
aibă legături strînse cu cele din Ungaria de
care se deosebeşte substanţial. Grupa mai nouă
a mormintelor scitice din Transilvania care co-
respunde din punct de vedere cronologic cu
cele de pe teritoriul R. P. Ungaria şi cu necro-
polele de la Bîrseşti şi Ferigele continuă să se
deosebească substanţial prin însuşi ritul de în-
mormîntare care este în continuare înhumaţia,
pe cîtă vreme grupele din Ungaria practică cu
preponderenţă incineraţia.
Comune pentru grupul transilvănean şi cele
din Ungaria sînt doar piesele de metal scitice.
Existenţa unei grupe mai tîrzii (a doua jumă­
tate a sec. VI şi sec. V î.e.n.), în Transilvania
nu presupune cu necesitate absolută existenţa
a două valuri succesive desprinse din teritoriile
de silvo-stepă ale Uniunii Sovietice. Cel de al
doilea grup din Transilvania ar putea repre-
zenta continuarea primului, venit aici în sec. VI
î.e.n. Aşa s-ar explica lipsa in cadrul grupului
din Transilvania a podoabelor din aur lucrate,
probabil, de către greci în stilul animalier sci-
tic, ·numeroase în cadrul grupelor de pe teri-
toriul R. P. Ungaria. În ori ce caz părerea după
care grupul din Ungaria ar fi trecut peste Tran-
silvania şi o parte ar fi rămas aici, susţinută de
către M. Pârducz624 sau de alţii, nu poate fi accep-
tată. Mai verosimilă ni se pare ipoteza prof.
C. Daicoviciu625 după care sciţii din Ungaria
n-au trecut peste teritoriul Transilvaniei ci au
ajuns acolo prin pasurile Carpaţilor păduroşi.
Diferenţa cronologică existentă între grupul
scitic din Transilvania şi cele de pe teritoriul
R. P. Ungaria sau al R. S. Cehoslovacia este
dovedită şi prin faptul că în Transilvania lip-
sesc depozitele de bronzuri aparţinătoare pe-
rioadei Hallstatt D, pe cînd în celelalte teri-
torii la care ne referim seria depozitelor de
bronzuri continuă neîntrerupt şi pe parcursul
perioadei Hallstatt D, pînă la sfîrşitul acesteia
cînd vor fi lichidate şi ascunse, foarte probabil,
o dată cu venirea unui grup scitic străin6 26 .
 CONCLUZII ISTORICE
Influenţa scitică exercitată direct prin cei
aşezaţi pe teritoriul ţării noastre, mai întîi în
Transilvania şi poate în Dobrogea, iar pe de
altă parte indirect prin intermediul culturii ma-
teriale, a contribuit în bună măsură la intensi-
ficarea şi difuzarea metalurgiei fierului şi ast-
fel la dezvoltarea ascendentă a culturii mate-
riale şi implicit la dezvoltarea social-politică
a autohtonilor geto-daci. Este însă departe de
noi gîndul de a susţine că progresele înregis-
trate de societatea daco-getică sînt determinate
de influenţa scitică. Aceasta a grăbit doar pro-
cesul de evoluţie determinat de dezvoltarea
internă a forţelor de producţie.
Analiza ceramicii protodacice dovedeşte cu
prisosinţă că în secolul VI-V î.e.n. pe tot
teritoriul ţării noastre, atît în interiorul, cît şi
în afara arcului carpatic, locuia acelaşi popor,
fapt pe care vor veni să-1 confirme izvoarele
literare de mai tîrziu în care sînt numiţi fie
geţi, fie daci, menţionîndu-se însă expres că
vorbeau aceeaşi limbă. In linii generale teri-
toriul de azi al ·ţării noastre va continua să
rămînă de-a lungul tuturor perioadelor din evo-
luţia culturii materiale daco-getice, aşa cum
spunea acad. C. Daicoviciu627, vatra permanentă
a geto-dacilor, nucleul central şi compact al
unui spaţiu de formare şi de locuire mai întins.
Faptul că toate formele ceramice îşi găsesc
prototipurile în primele perioade ale Hallstatt-
ului şi în epoca bronzului autohton dovedeşte
că daco-geţii sînt de multă vreme statorniciţi
pe aceste meleaguri. Geto-dacii constituie fon-
dul puternic şi viguros în care se vor contopi
populaţiile străine aşezate vremelnic pe aceste
teritorii. Cultura materială a daco-geţilor îşi
are rădăcinile adînc şi bine înfipte în epocile
anterioare. Pe acest fond local se vor altoi dife-
ritele influenţe străine care vor contribui la
grăbirea procesului de dezvoltare a culturii
materiale şi al dezvoltării social-politice a daco-
geţilor.
Dintre cele mai vechi influenţe care s-au ma-
nifestat puternic şi permanent pe tot parcursul
fazelor de formare din evoluţia culturii ma-
teriale geto-dacice trebuie să le notăm în pri-
mul rînd pe cele greceşti venite direct, prin
intermediul coloniştilor aşezaţi pe ţărmul Mării
Negre, ori prin intermediul teritoriilor sud-
tracice. Toate acestea fac dovada multiplelor
www.cimec.ro
22i
legături economice pe care le au daco-geţii cu
lumea grecească, sau sud-tracică.
Produsele greceşti vor pătrunde în toată lu-
mea daco-getică încă din sec. VI î.e.n., după
cum o dovedesc, printre altele şi ceramica ce-
nuşie lucrată cu roata descoperită în mormin-
tele scitice din Transilvania.
Trebuie spus însă că produsele greceşti se
întîlnesc din ce în ce mai rar cu cît ne înde-
părtăm de focarele de civilizaţie elenă, fapt
care se va menţine pe tot parcursul perioade-
lor de formare ale culturii materiale geto-
dacice.
Pe lîngă influenţele greceşti manifestate pe
cele două căi, trebuie să le amintim pe cele
ilire aparţinînd culturii cunoscută sub numele
de Glasinac. Legăturile daco-geţilor cu purtă­
torii acestei culturi, cu ilirii, se concretizează
şi în adoptarea unor forme ceramice, pe lîngă
altele. Pe teritoriul ţării. noastre, în Oltenia, de
exemplu la Balta Verde, se pare că este vorba
chiar de pătrunderea unor elemente etnice
străine, probabil ilire, statornicite aici, după
cît se pare, înainte de venirea sciţilor în Tran-
silvania, pe parcursul secolului VII î.e.n.628.
Străinii aşezaţi în şesul Olteniei se vor asimila
în masa autohtonilor ca şi sciţii din Transil-
vania.
Concluziile istorice care se desprind din ana-
liza ceramicii daco-getice aparţinînd fazei I,
referindu-se la răstimpul cuprins între sec. V
î.e.n. şi începutul sec. III î.e.n. sînt şi ele deose-
bit de interesante.
Prin intensificarea metalurgiei fierului şi
răspîndirea pe scară din ce în ce mai largă a
uneltelor de fier la care au contribuit în bună
măsură influenţele scitice exercitate, fie direct
prin populaţiile aşezate pe teritoriul patriei
noastre, fie indirect prin cultura materială sci-
tică sau influenţele ilire, societatea daco-getică
înregistrează însemnate progrese în dezvoltarea
sa. In acest răstimp daco-geţii se află în aceea
fază de sfîrşit a orînduirii comunei primitive
care este democraţia militară.
Acum se creează puternice uniuni de triburi
ca cea care se opune în a doua jumătate a
sec. IV î.e.n. regelui scit Ateas condusă de
un anonim Histrianorum Rex629, ori cea de sub
conducerea lui Dromichaites630 care înfruntă cu
succes oştile lui Lisimah. Pe lîngă aceste
uniuni de triburi, fără îndoială că au existaţ
222 CONCLUZI! ISTORICE
şi altele pe care izvoarele literare nu le pome-
nesc. O asemenea uniune de triburi trebuie
să fi existat în Transilvania, contemporană cu
cea condusă de către Dromichaites care s-a
opus, foarte probabil, înaintării celtice. Aşa se
poate explica faptul că nu toată Transilvania
a fost ocupată masiv de către celţi, după cum
crede şi H. Daicoviciu631.
Despre progresele înregistrate de societatea
daco-getică ne stau mărturie şi aşezările mari
care iau fiinţă acum şi care vor dura multă
vreme, cum sînt cele de la Poiana sau Zimni-
cea. Tot în această perioadă a luat naştere, după
cît se pare, şi aşf'zarea de la Sf. Gheorghe, din
interiorul arcului L3rpatic. La toate acestea tre-
bui'e adăugate cetăţile din Moldova de genul
celei de la Stînceşti.
Cu toate progresele însemnate dobindite de
societatea daco-getică, aceasta n-a intrat încă
pe făgaşul unei dezvoltări rapide a forţelor de
producţie. Dovezi despre progresele făcute de
~ătre societatea geto-dacică ne sînt oferite, pe
lîngă altele şi de progresele înregistrate în cera-
mică. Toate formele de vase se înscriu deja pe
linia dezvoltării lor ascendente spre formele
superioare de tip Latene.
Din analiza ceramicii daco-getice aparţinînd
fazei I se desprinde însă limpede concluzia că
~a este doar o continuare încă destul de puţin
evoluată a celei protodacice pe întree, ~.eritoriul
ţării noastre. Este încă o perioadă de început,
de formare a ceramicii daco-getice. Ea începe
să se diferenţieze, să se contureze ca atare şi
să piardă acel caracter general hallstattian din
faza protodacică. Dar, sîntem tncă totuşi de-
parte de a putea vorbi de un avansat progres
de Latene-izare a ceramicii daco-getice. Aceasta
îşi păstrează în continuare aspectul hallstattian.
Faptul că ceramica daco-getică reprezintă
fără îndoială, continuarea celei protodacice do-
vedeşte cu prisosinţă că daco-geţii au continuat
să trăiască şi să se dezvolte pe meleagurile lor
strămoşeşti. Se spulberă astfel pentru totdea-
una acele teorii învechite deduse pe temeiul
lipsei ştirilor literare, care susţineau existenţa
unor imigrări, ori strămutări parţiale sau to-
tale din sudul, în nordul Dunării632.
Dar, din analiza amănunţită a ceramicii daco-
getice aparţinînd fazei I nu se desprinde nu-
mai concluzia autohtoniei dac.:--~eţilor în stînga
www.cimec.ro
Dunării ci şi
unitatea lor din punct de vedere
al dezvoltăriisocial-economice.
In ultima vreme în literatura noastră de spe-
cialitate s-a formulat părerea că în dezvoltarea
istorică a geto-dacilor au existat unele zone
mari care au luat-o înainte, datarită puternice-
lor influenţe greceşti, ori sud-tracice, în con-
trast cu al tele rămase în urmă şi că pe o parte
a teritoriului ţării noastre epoca Latene ar fi
început încă din sec. V î.e.n. Unul dintre argu-
mentele cele mai importante în sprijinul tezei
de mai sus era dedus pe temeiul ceramicii care
s-ar fi lucrat la roată de către daco-geţi încă
în sec. V î.e.n. Această teorie am analizat-o
amănunţit şi credem că am dovedit netemeini-
cia ei.
Analiza ceramicii daco-getice din faza I şi a
tuturor celorlalte materiale arheologice dove-
deşte că nu există nici un motiv care să ne
oblige la a separa pe teritoriul ţării noastre
anumite regiuni mari locuite de daco-geţi care
s-o fi luat înaintea altora în dezvoltarea sotial-
economică. Ceramica nu se va lucra la roată de
către autohtoni decît, aproximativ, din jurul
anului 300 î.e.n., sau ceva mai tîrziu633. Inainte
de această dată cerarnica cenuşie lucrată cu
roata reprezintă numai forme străine ceea ce
constituie o dovadă sigură că ea n-a fost lu-
crată de către autohtoni. In momentul adop-
tării roţii olarului, indiciu destul de sigur de
trecere la epoca Latene, daco-geţii vor trans-
pune în această nouă tehnică formele lor speci-
fice şi tradiţionale. Atunci cînd această adop-
tare va avea loc, ea se va produce, aproximativ,
în acelaşi timp pe întreg teritoriul locuit de
daco-geţi, fără să existe anll!lilite regiuni care
au luat-o inaintea altora, însă nu în sec. V î.e.n.,
ci mai tîrziu.
Toate cele arătate dovedesc că unitatea de
dezvoltare constatată pentru faza precedentă se
menţine şi în sec. V-IV î.e.n. şi că teorii ca
cea susţinută de către D. Berciu634, încercînd
să rupă din unitatea sa firească o parte a teri-
toriului ţării noastre locuit de către daco-geţi
şi să le lege de cele sud-dunărene, se dovedesc
a fi neîntemeiate.
In legătură cu începutul perioadei Latene va
trebui în prealabil să vedem care sînt caracte-
risticile ei. Latene-ul, cea de a doua vîrstă a
fierului, se caracterizează, i:n general, ca o epocă
în care se accelerează destrămarea orînduirii
 CONCLUZII ISTORICE
comunei primitive prin intensificarea şi gene-
ralizarea uneltelor de fier în cadrul cărora ro-
lul principal este deţinut de adoptarea plugului
cu brăzdar de fier. O altă caracteristică a celei
de a doua vîrste a fierului o constituie adop-
tarea monedei ca mijloc de schimb, apoi confec-
ţionarea ceramicii la roată şi sporirea impor-
turilor greceşti. Prin toate acestea creşte con-
siderabil productivitatea muncii şi implicit
creşte producţia.
Creşterea productivităţii muncii şi a produc-
ţiei au accelerat diferenţierele sociale, pe de-o
parte între bogaţi şi săraci, prin sporirea avu-
ţiilor individuale, pe de altă parte între oamenii
liberi şi sclavi, prin ridicarea progresivă a va-
lorii forţei de muncă omeneşti6 35.
Aceste carpcteristici ale epocii Latene au fost
formulate de prof. R. Vulpe şi expuse în capi-
tolul introductiv la cea de a doua vîrstă a fie-
rului din Istoria României, vol. I, p. 216-218.
Dacă acestea sînt caracteristicile generale şi
în acelaşi timp proprii şi distinctive ale epocii
Latene, şi după părerea noastră acestea sînt,
să vedem acum de cînd se poate vorbi de epoca
Latene la geto-daci.
Despre o destrămare a orînduirii comunei
primitive nu avem dovezi decît de la începu-
tul sec. III î.e.n., perioadă în care izvoarele
literare ni-i arată pe daco-geţi organizaţi într-o
puternică uniune de triburi care sub conducerea
lui Dromichaites nu numai că înfruntă oştile
macedoniene, dar le şi înving. Izvoarele lite-
rare care povestesc conflictul dintre Dromichai-
tes şi Lisimah nu sînt prea darnice în amănunte
şi mai cu seamă de genul celor care ne inte-
resează pe noi aici636. Cu toate acestea scena
de după victoria lui Dromichaites asupra lui
Lisimah povestită de Diodor637 ne dovedeşte că
daco-geţii se găseau în acea fază a democraţiei
militare care este caracteristică pentru destră­
marea orînduirii comunei primitive.
Despre o adevărată generalizare a uneltelor
de fier se pare că nu poate fi vorba decît tîrziu
pentru că în aşezările sec. V-III î.e.n. cum
sînt cele de la Zimnicea, Alexandria, Poiana,
Stînceşti, sau Cluj-Mănăştur obiectele de fier
sînt încă rare. Brăzdarul de fier întrebuinţat
în agricultură nu-l cunoaştem, deocamdată,
decît din sec. II î.e.n. 638. In ce priveşte circula-
ţia monetară ea este încă sporadică chiar şi în
a doua jumătate a sec. IV î.e.n., sau la începu-
www.cimec.ro
223
tul sec. III, în schimb din a doua jumătate a
sec. III şi mai cu seamă din sec. II î.e.n. mo-
neda se generalizează şi apare chiar cea proprie
daco-getică imitînd pe cea străină şi circulînd
alături de ea639.
Ceramică la roată daco-geţii vor începe să
lucreze, după cît se pare, nUIIIlai din prima jumă­
tate a sec. III î.e.n. iar de o ceramică daco-
getică lucrată cu roata în cantitate relativ mare
nu se poate vorbi înainte de sec. II.
Ne-a mai rămas de discutat înmulţirea im-
porturilor greceşti şi gradul de evoluţie a for-
melor ceramice spre cele bine cunoscute din
faza clasică.
Nouă ne este greu să precizăm de cînd anume
se poate vorbi de o sporire a mărfurilor gre-
ceşti. Dar chiar dacă o asemenea sporire ar
exista în sec. V-IV î.e.n. ea ar putea fi pusă,
după părerea noastră, în legătură cu trecerea
cetăţilor greceşti de la noi la stadiul de centre
de producţie. Acum, de ex. ceramica cenuşie
nu mai este importată de la mari distanţe ci
produsă în atelierele pontice. Nu excludem po-
sibilitatea ca ceramica cenuşie comună care
redă forme greceşti să fi fost produsă de către
tracii sudici. Un lucru rămîne sigur, că aseme-
nea ceramică în sec. V-IV î.e.n. n-a fost lu-
crată de către autohtonii geto-daci.
In ce priveşte gradul de evoluţie a formelor
ceramice spre cele de tip Latene trebuie spus
că în sec. V-IV î.e.n. acestea sînt abia la în-
ceputul formării lor, abia se conturează. De un
înaintat grad de evoluţie nu poate fi vorba
decît din sec. III-II î.e.n.
Şi cu aceasta am epuizat analiza tuturor ca-
racteristicilor generale ale epocii Latene. Pe
temeiul tuturor acestora nu se poate trage decît
o singură concluzie: că de a doua epocă a fieru-
lui, de Latene, la geto-daci nu poate fi nici
într-un caz vorba mai curînd de sfîrşitul sec.
IV î.e.n., sau începutul celui următor. Inainte
de această dată, perioada de timp corespunză­
toare Latene-ului vechi central european ră­
mîne o perioadă ce prezintă încă toate carac-
teristicile esenţiale ale primei vîrste a fierului.
Că lucrurile stau aşa ne este dovedit şi de un
alt fapt. Dacă cea de a doua epocă a fierului
ar fi început încă din sec. V î.e.n. cum se ex-
plică faptul că această accelerare a dezvoltării
forţelor de producţie care aduce după sine im-
plicit şi accentuarea diferenţierilor sociale va
224 CONCLUZII ISTORICE
duce abia peste patru secole la creerea statului
daco-getk? Asemenea întîrziere este cu totul
nejustificată şi inadmisibilă. O dată cu păşirea
în cea de a doua epocă a fierului nu se mai
poate admite sub nici o formă o dezvoltare
social-economică lentă sau încetinită. Forţele
de producţie intrate pe făgaşul dezvoltării ra-
pide din sec. IV-III î.e.n. vor duce la accen-
tuarea diferenţierilor sociale ce vor cere cu
necesitate crea!'ea organizaţiei politice care
este statul, produs după cum spune
V. I. Lenin - şi manifestare a caracterului de
neîmpăcat al antagonismelor de clasă 640 •
Greşala celor care susţin începutul celei de
a doua vîrste a fierului încă din sec. V î.e.n.
constă, după părerea noastră, în exagerarea ro-
lului jucat în procesul de dezvoltare al daco-
geţilor de către influenţele străine, greceşti sau
sud-tracice. Iar în cadrul exagerărilor amintite
se înscrie şi exagerarea rolului jucat de cera-
mică ce nu contribuie la dezvoltarea forţelor
de producţie ci reflectă doar această dezvol-
tare. Mai trebuie adăugat apoi faptul că cea
mai mare parte a materialelor din Transilva-
nia au fost pînă acum nepublicate.
Cît despre influenţele străine, este în afara
oricărei îndoieli, că ele au ·existat şi că au avut
un rol important în dezvoltarea culturii mate-
riale şi social politice a geto-dacilor. Acestea
însă n-au putut rupe din evoluţia sa firească,
care se datora nivelului de dezvoltare internă
a forţelor de producţie, o anumită grupă a
geto-dacilor căreia să-i grăbească dezvoltarea
social-economică. Influenţele greceşti sau sud-
tracice s-au exercitat asupra culturii materiale
daco-getice în ansamblul ei şi i-a grăbit ritmul
de dezvoltare, dar acest ritm n-a fost aşa de
rapid cum îşi imaginează cei care susţin înce-
putul Latene-ului în sec. V î.e.n.
Cu toate influenţele greceşti, sud-tracice, sau
ilire, cultura materială daco-getică a continuat
să rămînă unitară şi să se dezvolte în perfectă
concordanţă cu nivelul de dezvoltare al forţe­
lor de producţie interne. Ea îşi păstrează aspec-
tul hallstattian pînă spre sfîrşitul sec. III î.e.n.
chiar dacă putem vorbi de începutul epocii'
Latene de pe la sfîrşitul sec. IV î.e.n.
Dacă influenţele greceşti sau sud-tracice n-au
fost aşa de hotărîtoare cum o cred unii cercetă­
tori, înseamnă oare să ne reîntoa:rcem la teoria
lui Vasile Pârvan care acorda rolul determi-
www.cimec.ro
nant în evoluţia culturii materiale daco-getice
influenţelor celtice? Nicidecum. Influenţele
celtice n-au fost nici ele capabile să schimbe
aspectul general al culturii materiale autoh-
tone aşa cum n-au putut-o face, de altfel, nici
cele greceşti. Întregul aspect al culturii mate-
riale daco-getice se va schimba doar atunci
oînd o va cere, sau mai bine-zis, o va impune
dezvoltarea forţelor de producţie interne, re-
prezentînd de fapt o consecinţă a acestei dez-
voltări, lucru ce se va realiza la destulă vreme
după aşezarea celţilor pe teritoriul ţării noastre.
Dacă nu influenţele celtice sînt cele care au
determinat trecerea la epoca Latene trebuie
spus totuşi că Vasile Pârvan64 1 a avut dreptate
atunci cînd a fixat anul 300 î.e.n. ca moment
de trecere spre o formă calitativ superioară,
atît din punct de vedere social-economic, cît
şi politic. Acest salt calitativ a fost precedat de
o lungă perioadă de acumulări cantitative.
Deci, va trebui să revenim pentru începutul
epocii Latene în ce-i priveşte pe geto-daci la
data propusă de V. Pârvan, însă dînd cu totul
alte eX"plicaţii acestui important moment din
istoria strămoşilor noştri.
Analiza amănunţită a ceramicii geto-dacice
din faza I dovedeşte că pe tot teritoriul ţării
noastre locuit de către daco-geţi, din a doua
jumătate a sec. V î.e.n. şi pînă la începutul
sec. III î.e.n., în societatea daco-getică nu inter-
venise încă nici o schimbare esenţială, nu s-a
introdus încă lucrarea ceramicii la roată, la fel
cum în agricultură n-a apărut încă brăzdarul
de plug din fier, iar metalurgia fierului n-a
luat o dezvoltare deosebită. Cu toate acestea
este în afara oricărei îndoieli că societatea
daco-getică făcuse progrese importante fapt do-
vedit de izvoarele literare care menţionează
pentru această perioadă puternice uniuni de
triburi.
Socotim absolut necesar să facem o preci-
zare şi anume că unitatea culturii materiale
daco-getice n-o concepem ca ceva rigid, în sen-
sul că în sînul ei să nu existe anumite deose-
biri regionale. însăşi existenţa masivă a im-
porturilor greceşti în anumite regiuni consti-
tuie. o caracteristică regională. Cultura mate-
rială daco-getică este unitară în ansamblul ei,
în nivelul ei de dezvoltare, iar deosebirile re-
gionale se integrează în acest ansamblu fără
a rupe cu nimic linia generală de evoluţie as-
 CONCLUZII ISTORICE 225

cendent! spre forma sa deplin constituită din şi rodnic cu grecii din Pont şi au folosit din
faza clasică. plin produse ceramice greceşti. Ne gîndim nu
In legătură cu denumirea perioadei de timp numai la geto-dacii din Dobrogea sau din cîm-
cuprinsă între sec. V î.e.n. şi începutul sec. III pia munteană unde s-a putut dovedi chiar o
î.e.n., pe baza celor arătate, părerea noastră anumită prevalenţă a ceramicii greceşti faţă
este că aceasta ar trebui numită perioadă de de cea autohtonă6t.3, ci şi la cei din Transilvania
trecere spre epoca LatEme, sau proto-Latene care întrebuinţează şi ei ceramica grecească.
cum o numeşte acad. Em. Condurachi6'i2. Ea Importurile de ceramică grecească în Transil-
corespunde doar din punct de vedere cronologic vania se sistează pentru un timp în vremurile
cu Latene-ul A şi B din sistemul lui Reinecke, tulburi provocate de invazia celtică. Concurenţa
sau cu Latene-ul I din cel al lui Tischler- masivă a produselor greceşti şi posibilitatea de
Dechellete, dar nu şi ca conţinut. Acestei pe- aprovizionare cu marfă grecească nu explică
rioade de trecere îi sînt proprii înmulţirea im- decît într-o măsură redusă fenomenul pe care-1
porturilor greceşti, în comparaţie cu faza pre- discutăm.
cedentă, iar apariţia monedelor dovedesc deja Toate descoperirile arheologice făcute pînă
pasul înainte făcut de societatea daco-getică, la acum pe teritoriul ţării noastre dovedesc că
care se poate .adăuga un anumit grad de evo- dezvoltarea forţelor de producţie are loc într-un
luţie a formelor ceramice spre cele bine cu- ritm lent pînă la sfîrşitul sec. IV î.e.n. şi în-
noscute din faza clasică. Din punct de vedere ceputul secolului următor. Abia acum evoluţia.
politic, perioadei de trecere îi este proprie for- structurii economiei locale, prin dezvoltarea
marea marilor uniuni de triburi. forţelor de producţie, prin generalizarea mone-
Urmărind în continuare concluziile deduse dei ca mijloc de schimb, prin întrebuinţarea
din analiza ceramicii daco-getice a fazei mij- fierului din ce în ce mai mult primeşte un ritm
locii, sec. III-II î.e.n., am putut stabili că so- accelerat de dezvoltare. Produsele de import
cietatea daco-getică a realizat în acest timp, străine şi în special ceramica lucrată cu roata
în dezvoltarea sa, progrese cu adevărat impor- nu mai este suficientă. Nu mai poate face faţă
tante. Dacă pînă acum dezvoltarea se făcea cerinţelor crescute ale daco-geţilor. Meşteşugu­
într-un ritm încetinit, începînd cu acest răstimp rile se dezvoltă şi ele tinzînd la o producţie de
ritmul lent se abandonează şi se intră pe făga­ nivel superior pe măsura cerinţelor din ce în
şul unei dezvoltări rapide, datorită dezvoltării ce mai mari. In producţia ceramicii se adoptă
forţelor de producţie interne. Societatea daco- lucrarea la roată. Este foarte probabil că acum
getică a trecut definitiv la forme superioare are loc separarea definitivă a olăriei ca meş­
de ordin economic, social şi politic. , teşug.
O dovadă elocventă a dezvoltării deosebite Aşa se explică faptul că daco-geţii vor lucra
pe care o înregistrează în mersul ei ascendent ceramică la roată abia la sfîrşitul sec. IV sau
societatea daco-getică este adoptarea pe par- de la începutul sec. III î.e.n. înainte de această
cursul acestei faze a lucrării ceramicii la roată dată produsele străine, respectiv ceramica de
care nu este determinată nici de influenţele lux, sau cea cenuşie comună lucrată cu roata,
greceşti, ori sud-tracice, dar nici de cele cel- grecească, sud-tracică, ori celtică era îndestulă~
tice. Din momentul adoptării lucrării ceramicii toare, suficientă, pentru aristocraţia daco-getică
la roată se poate vorbi cu siguranţă de a doua şi nu se simţea nevoia confecţionării ei de către
vîrstă a fierului, de epoca Latene. autohtoni644. La toate acestea trebuie să adău­
Lucrarea ceramicii cu roata se va introduce găm şi o serioasă sporire a populaţiei în peri-
în societatea daco-getică abia atunci cînd acest oada de timp la care ne referim cauzată şi ea
lucru va fi cerut de dezvoltarea societăţii. Acest de dezvoltarea forţelor de producţie.
lucru se cere explicat. Se pune în chip firesc Prin folosirea pe scară din ce în ce mai largă
întrebarea cum de meşterilor daco-geţi le-a a uneltelor de fier, productivitatea muncii s-a
trebuit o perioadă aşa de îndelungată pentru mărit considerabil, mai cu seamă atunci cînd
a-şi însuşi procedeul de a lucra ceramică cu fierul a fost introdus în agricultură. S-au dez-
roata, ştiut fiind faptul că pe parcursul sec. voltat meşteşuguri1e şi printr.e acestea a fost şi
VI-IV î.e.n. ei au avut un contact permanent cel al olăritului care se desprinde de agicultură,
www.cimec.ro
226 CONCl.utii ISTORICI'!
deşi de bună seamă, încă nu total. Acum vor fi
transpuse la roată, în noua tehnică superioară,
toate formele autohtone lucrate înainte cu mîna.
Dezvoltarea rapidă a forţelor de producţie
în sec. III-II î.e.n. va duce la o tot mai accen-
tuată ştergere a vechilor egalităţi gentilice. Aris-
tocraţia daco-getică îmbogăţită din agricultură
şi din creşterea vitelor se va întări din ce în ce,
iar uniunile de triburi vor fi şi ele din ce în
ce mai puternice şi cu tendinţe de centralizare.
Şefii acestor uniuni vor tinde la instaurarea
unei stăpîniri ereditare.
In istoriografia antică sînt pomenite acum nu
numai uniunile de triburi din afara arcului
carpatic ci şi cele din Transilvania. Pe la anul
200 î.e.n. se vorbeşte de Oroles care rezistă
cu succes tentativelor bastarne de a pătrunde
în Transilvania (Iustinus XXXII, 3,16)645. Că
aceasta a fost o realitate o dovedeşte din plin
analiza ceramicii din faza mijlocie. In Transil-
vania nu se cunosc aşezări de felul celor din
Moldova, ca de ex. Lunea Ciurei, în care să se
fi descoperit din abundenţă ceramică de tip
bastarn. Se cunosc doar cîteva fragmente ce-
ramice descoperite în aşezarea de la Moreşti,
sau cîteva vase de la Moigrad, în nordul Tran~
silvaniei. Existenţa cu totul sporadică a eera-
micii bastarne în Transilvania şi mai ales fap-
tul că la Moigrad se imită asemenea forme do-
vedeşte că este vorba de influenţe ale ceramicii
bastarne sau ale unor importuri, dar nicidecum
nu poate fi vorba de prezenţa efectivă a bas-
tamilor.
Aşadar, acad. C. Daicoviciu a avut dreptate
atunci cînd, despre Oroles, pomenit de Pompeius
Trogus-Iustinus, spunea că a stăpînit asupra
dacilor din Transilvania. Regele dac a reuşit
să oprească invazia bastarnă în Transilvania,
ea limitîndu-se doar la teritoriile de azi ale
Moldovei. Pedeapsa aplicată dacilor de către
Oroles, despre care ne vorbeşte autorul antic,
se pare că a fost binevenită.
Cam în acelaşi timp sau poate ceva mai tîr-
ziu, are loc ceea ce tot Pompeius Trogus nu-
meşte creşterea puterii dacilor sub regele Ru-
bobostes, care a stăpînit şi el în Transilvania646.
Creşterea numerică şi întărirea economică a
aristocraţiei pare să ne fie dovedită indirect
şi de sporirea incomparabil mai mare, rapor-
tată la perioada anterioară, a ceramicii de
lux. Vîrfurile acestei aristocraţii îşi vor pro-
www.cimec.ro
cura şi după ce ceramica va fi lucrată la roată
de către meşterii autohtoni, ceramică străină
de lux, cum este de exemplu o oinochoe de la
Aiud sau altele.
Analiza ceramicii daco-getice din faza mij-
locie ne permite să stabilim care au fost rapor-
turile dintre autohtoni şi celţii aşezaţi pe te-
ritoriul ţării noastre.
Studiul necropolelor şi al aşezărilor cu mate-
riale dacice şi celtice comportă multiple conclu-
zii cu tot atîtea implicaţii de ordin istoric. Pri-
ma dintre acestea şi după părerea noastră, cea
mai importantă, este aceea că în covîrşitoarea
majoritate a necropolelor celtice descoperite
pînă acum pe teritoriul Transilvaniei, prin să­
pături sistematice sau prin descoperiri fortuite,
se poate dovedi prezenţa elementului etnic au-
tohton dacic alături de cel celtic. Prezenţa da-
cilor în cadrul cimitirelor celtice poate fi sesi-
zată pe baza ceramicii autohtone lucrată cu
mîna în manieră hallstattiană locală şi ţinem
să subliniem că este vorba de forme bine cu-
noscute în repertoriul ceramicii daco-getice per-
petuate uneori neschimbat, alteori evoluat, din
perioade mult mai vechi, forme care îşi au ori-
ginea în fondul hallstattian timpuriu local, ori
mergînd uneori mai departe, chiar pînă în
epoca bronzului.
Pe lîngă ceramica lucrată cu mîna la sepa-
rarea elementului dacic de cel celtic se adaugă
şi anumite particularităţi deosebitoare ale ri-
tului funerar. Necropole celtice în care pre-
zenţa populaţiei autohtone este dovedită pe
bază de săpături bine observate sau sesizată
numai pe baza unor materiale descoperite în-
tîmplător, se cunosc de la: Apahida, Arad-Gai,
Archiud, Blaj, Ciumeşti, Dezmir, Galaţii Bis-
triţei, Sanislău, ori Valea lui Mihai. Ca situa-
ţie geografică necropolele celto-dacice sînt răs­
pîndite pe întreg teritoriul Transilvaniei, ocu-
pînd spaţiul ;aferat grupei sudice, cît şi pe cel
al grupei de nord stabilite de prof. I. Nes-
tors4sa.
Dacă atribuirile etnice se pot face cu destulă
certitudine, cele de ordin cronologic, mai cu
seamă în cronologia absolută întîmpină serioase
dificultăţi.
Transpunînd cronologia relativă în cronologie
absolută am ajunge pentru datarea necropolelor
celto-dacice din Transilvania, în linii mari, între
sfirşitul sec. IV şi începutul sec. II î.e.n.
 CONClUZII ISTOR.!CE
O altă concluzie care se desprinde din analiza
ceramicii necropolelor celto-dacice este aceea
că încă de la venirea lor, celţii s-au amestecat
cu populaţia autohtonă.
Necropole şi aşezări în care s-au găsit .aso-
ciate materiale celtice cu ceramică de tradiţie
hallstattiană întru totul identică celei din Tran-
silvania, s-au descoperit şi în spaţiul învecinat
dinspre vest, în cîmpia dintre Tisa şi Dunăre,
în Ungaria de azi6 47 sau în Slovacia, în R.S. Ce-
hoslovacia64B. Părerea noastră este că şi în ca-
zul acestora, ca şi în Transilvania, ne găsim
în prezenţa unui amestec etnic celto-dacic.
Că teritoriile respective au fost locuite de
daco-geţi ne este dovedit de izvoarele literare,
începînd cu Iulius Caesar care scrie pe la mij-
locul sec. I î•.e.n. precum şi de alte descoperiri
arheologice 649. Aşezarea dacilor pe aceste terito-
rii n-a avut loc în sec. I al erei vechi, cînd sînt
atestaţi istoric, ci cu mult înainte. în acest sens
pledează o indicaţie a lui Ptolemeu (Geographia,
II, 11 şi 15) care aminteşte aici localităţile şi tri-
burile cu nume dacice Singone, Racatae şi Ra-
catriae650.
În Slovacia centrală şi estică locuirea daco-
getică în sec. I î.e.n. este dovedită de numeroase
descoperiri făcute, mai cu seamă, în ultima
vreme.
Locuirea daco-geţilor în cîmpia dintre Dună-
re şi Tisa este de asemenea din plin dovedită
*•
atît pentru sec. I î.e.n. cît şi mai tîrziu cînd
vor pătrunde aici iazigii. Daco-geţii în sec. I
î.e.n. sînt dovediţi de descoperirile arheologice,
şi mai spre vest, ca de ex. în aşezarea de la
Budapesta-Tahan, în colţul nord-estic al Pan-
noniei.
Despre caracterul dacic al colţului nord-estic
al Pannoniei ne stau mărturie descoperirile ar-
heologice de caracter geto-dacic (podoabe de
argint şi ceramică) şi eventual o inscripţie din
Brigetio în care se vorbeşte de un "interprex
Dacorum". Acad. C. Daicoviciu, după care am
reprodus paragraful de mai sus651 presupunea
că vechimea elementului etnic daco-getic în Slo-
vacia şi nord-estul Pannoniei poate fi mai vechi
decît sec. I î.e.n. Izbitoarea asemănare existentă
între necropolele şi aşezărileG52 cu materiale
dacice şi celtice descoperite în spaţiul geografic
la care ne referim, cu cele din Transilvania
fac dovada că dacii locuiau acest spaţiu cel
puţin încă de pe la sfîrşitul sec. IV î.e.n.
www.cimec.ro
227
Aşadar, o altă concluzie importantă este
aceea că necropolele celto-dacice şi aşezările de
tipul celor din Transilvania dovedesc locuirea
cîmpiei dintre Tisa şi Dunăre precum şi a Slo-
vaciei de către daci cel puţin din Latene-ul
mijlociu. Ei sînt autohtonii teritoriilor în dis-
cuţie, după cum crede M. Dusek, încă din pe-
rioada finală a Hallstatt-ului653.
Existenţa necropolelor mixte celto-dacice din
Transilvania dovedeşte fără putinţă de tăgadă,
mai bine poate decît oricare altă categorie de
izvoare, coexistenţa, sau poate mai exact spus,
convieţuirea, paşnică a celor două elemente et-
nice. Această convieţuire se va solda pînă la
urmă cu dispariţia celţilor în masa autohtoni-
lor. Dacii au fost, fără îndoială, cu mult mai nu-
meroşi decît celţii, deşi dacă am judeca după
numărul mormintelor celtice raportate la cele
ale autohtonilor cunoscute pînă acum, ar trebui
să conchidem că celţii au fost în majoritate.
Că nu este nici pe departe aşa, vine să ne-o
dovedească numărul aşezărilor contemporane
cu necropolele celto-dacice pe care le cunoaştem
astăzi.
O altă concluzie importantă este aceea că pe
teritoriul Transilvaniei nu s-au descoperit nu-
mai necropole cu amestec de materiale celtice
şi dacice, ci şi aşezări, dintre care unele au fost
cercetate prin săpături sistematice, ca cele de la:
Berea, Bistriţa, Cicir, Ciumeşti, Cluj-Someşeni,
Mediaş, Moreşti, Sebeş sau Sf. Gheorghe-Iernut.
Se cere făcută însă o precizare şi anume că
pînă acum nici una dintre acestea n-a fost să­
pată în întregime şi că din cele mai multe
s-au dezvelit doar cîteva bordeie. Cu toate
acestea, considerăm că nu sînt premature con-
cluziile deduse în actualul stadiu al cercetă­
rilor.
Pe baza analizei materialelor descoperite în
aşezările în care s-a descoperit amestecul cel-
to-dacic ajungem la aceeaşi concluzie dedusă şi
din analiza materialelor dacice descoperite în
necropole şi anume a unei convieţuiri intime
între autohtoni şi noii veniţi.
Dacă ar fi vorba numai de preluarea mate-
rialelor celtice de către autohtoni s-ar putea
spune că acest lucru se datora calităţilor su-
perioare faţă de cele ale culturii materiale
dacice.
Dar existenţa în bordeiele de la Ciumeşti a
ceramicii autohtone, evident inferioară calita-
228 CONCLUZII ISTORICE
tiv faţă de cea celtică face ca explicaţia de mai
înainte să nu mai fie plauzibilă. Faptul că
atît în aşezările dacice găsim produse celtice
cît şi că în aşezările celţilor s-a descoperit ce-
ramică autohtonă nu poate fi explicat decît
prin coexistenţa celor două elemente etnice,
coexistenţă ce presupune împrumuturi re-
ciproce.
Numărul relativ mare al aşezărilor dacice
descoperite în Transilvania dovedeşte intensa
locuire a acestui teritoriu de către autohtoni
şi explică asimilarea noului element etnic, ceea
ce constituie o altă concluzie importantă.
Convieţuirea strînsă existentă între celţi şi
daci care s-a putut dovedi, atît pe baza analizei
materialelor descoperite în necropole, cît şi în
aşezări, a avut urmări pozitive în dezvoltarea
culturii materiale autohtone, în mersul ei as-
cendent. Aceasta s-a îmbogăţit şi influenţa cel-
tică a contribuit la grăbirea ritmului de dezvol-
tare a culturii materiale autohtone spre defini-
tivarea uneia de tip Latene.
Dacii au preluat de la celţi nu numai roata ola-
rului ci şi procedee tehnice noi de extragere şi
de prelUl'rare a fierului. Acestea au dus fără
îndoială la o serioasă creştere a producţiei, care
la rîndul ei a avut importante repercusiuni
asupra dezvoltării social-politice. Cu toate aces-
tea însă, analiza tuturor materialelor dovedeşte
că teza lui Vasile Pârvan 65 ", conform căreia o
dată cu venirea celţilor întreaga cultură mate-
rială dacică se schimbă, nu mai poate fi ac-
ceptată.
Aşadar, după venirea celţilor în Transilvania
cultura materială dacică continuă să se mani-
feste încă o perioadă de timp în forma sa hall-
stattiană. Deci, trecerea la o cultură superioară
de tip Latene nu este determinată direct de
prezenţa celţilor cum îşi imagina Vasile Pârvan.
Determinantă în acest salt calitativ rămîne dez-
voltarea forţelor de producţie interne la al că­
ror progres a contribuit cu siguranţă, şi în largă
măsură, influenţa celtică rezultată din convie-
trundere a celţilor pe teritoriul ţării noastre.
ţuirea ce s-a putut uşor dovedi.
Ne-a mai rămas de discutat un aspect al ra-
porturilor dintre celţi şi daci şi anume cel po-
litic ca apoi, în sfîrşit, să arătăm căile de pă­
Ca o concluzie generală şi finală care se des-
prinde din analiza materialelor studiate, ce
vine să confirme teza acad. C. Daicoviciu655, este
www.cimec.ro
aceea că celţii n-au fost un grup prea numeros
în Transilvania, deşi de la apariţia cărţii lui
C. Daicoviciu s-au mai făcut multe descoperiri
celtice, mai cu seamă în nord-vestul ţării.
Populaţia celtică este incomparabil inferioară
numeric celei autohtone, dUipă cum o dovedesc
aşezările cunoscute pînă acum.
Pe baza constatărilor făcute putem conchide
că în Transilvania nu se poate vorbi de o do-
minaţie politică efectivă şi de lungă durată.
Eventual poate fi vorba de aşa ceva numai asup-
ra unei fîşii restrînse din nord-vestul Transil-
vaniei, apoi asupra Slovaciei şi a cîmpiei dintre
Dunăre şi Tisa unde-i găsim pe celţi stabiliţi
în număr mare. Stăpînitorii acestor teritorii 1-au
determinat pe Burebista să pornească împotri-
va neamurilor celtice ce supuseseră pe daci656.
Acţiunea militară a marelui rege dac îşi gă­
seşte raţiunea şi explicaţia firească în elibera-
rea teritoriilor daco-getice de vest de sub stă­
pînirea celtică.
Că în Transilvania, în afara fîşiei menţionate,
nu poate fi vorba de o stăpînire politică celtică
de lungă durată o dovedeşte indirect chiar şi
constituirea statului centralizat de pe vremea
lui Burebista precedat de alţi regi. Aceasta nu
s-ar fi putut realiza în condiţiile unei stăpîniri
străine. Cînd statul geto-dac unificat şi conso-
lidat de Burebista ajunge la o mare putere mi-
litară, se porneşte la eliberarea cu succes a
teritoriilor de vest ocupate de celţi.
Dacă despre o dominaţie politică celtică în
Transilvania nu poate fi vorba, cu atît mai pu-
ţin s-ar putea admite distrugerea populaţiei
autohtone. Este foarte probabil să fie vorba doar
de enclave rămase de pe urma marelui grup
celtic pornit din Europa Centrală spre sud.
Despre acesta ştim că în anul 279/278 a distrus
sanctuarul de la Delfi657 . De o stăpînire celtică
care să fi cuprins întreg teritoriul intracarpatic
ca o răspîndire a grupului stabilit în cîmpia
dintre Dunăre şi Tisa sau în Slovacia nu poate
fi vorba. Nu este exclus ca din aceste grupe,
raiduri să fi ajuns în Transilvania şi să fi ră­
mas aici.
Pe valea Dunării celţii pătrund în Oltenia65B,
iar trecînd peste Carpaţi ajung pînă în Moldova
de nord 659, şi chiar mai departe660.
îndată după statornicirea în Transilvania a
celţilor care a provocat, fără îndoială, opoziţia
populaţiei autohtone, deşi nu avem în acest
 CONCLUZII ISTORICE 229

sens mărturii literare, ei s-au amestecat cu lo-. Peste tot se constată o deosebită dezvoltare
calnicii şi au dispărut în cele din urmă în masa~economică ce aduce după sine o tot mai accen-
acestora. f , tuată diferenţiere socială. Ne găsim în faţa
O altă concluzie care se desprinde din analiza unor profunde prefaceri prin care trece socie-
1

ceramicii daco-getice aparţinînd fazei mijlocii tatea daco-getă la sfîrşitul celui de al II-lea se-
care are şi ea importanţă din punct de vedere col î.e.n. şi la începutul celui următor. Contra-
istoric şi care a fost arătată pentru fiecare for- dicţiile interne ale societăţii s-au ascuţit în aşa
mă ceramică în parte sau pentru fiecare orna- măsură încît au făcut necesară apariţia statu-
ment este aceea că din toate punctele de vedere lui662.
ceramica daco-getică rămîne unitară. Trebuie Bogăţia obiectelor de metal, edificiile civile
să subliniem surprinzătoarea asemănare care şi militare, cetăţile cu zidurile lor de piatră 1-au
merge uneori pînă la identitate a ceramicii da- făcut pe acad. C. Daicoviciu663 să caracteri-
co-getice din Transilvania cu cea descoperită zeze această înfloritoare civilizaţie ca pe una
în aşezările geto-dace contemporane din afara "ce a ieşit din stadiul formei săteşti, îmbră­
arcului carpatic. Această frapantă asemănare cînd un caracter de cultură superioară, oppi-
se datorează aceluiaşi stadiu de dezvoltare a dană". Ea întruneşte toate caracteristicile eul-
forţelor de 'producţie de pe tot teritoriul locuit turii Latene tîrzii dezvoltate pe baze autohto-
de daco-geţi fără să existe regiuni mari rămase ne şi simţitor influenţate de civilizaţiile în-
în urmă, sau altele care au luat-o înainte in conjurătoare.
dezvoltarea social economică. Deci nu influenţa într-adevăr toate formele ceramice au ajuns
celtică este cea care nivelează aceste deose- la deplină maturizare, după ce au parcurs o
biri661. lungă evoluţie eşalonată pe parcursul a multor
Şi ca o ultimă concluzie desprinsă din analiza secole. De aceea această fază poate fi conside-
ceramicii daco-getice din faza mijlocie care a rată ca faza de deplină maturizare şi de largă
fost deja exprimată, dar pe care vrem s-o sub- răspîndire a ceramicii daco-getice pe care o
liniem este aceea că întreaga ceramică daco- considerăm pe baza tuturor elementelor sale
getică din această fază reprezintă evaluarea constit1.1.tive ca faza clasică, de apogeu, a între-
ceramicii din fazele precedente, care la rîndul gii culturi materiale şi implicit a ceramicii da-
ei îşi are originile în fondul local mai vechi. co-getice.
Deci, avem o continuitate neîntreruptă de for- Ceramica daco-getică din faza clasică repre-
me ceramice şi de ornamente chiar dacă in zintă în întregul ei o creaţie originală născută
momentul de faţă datorită insuficienţei cerce- şi dezvoltată pe baza fondului local hallstattian
tărilor ne lipsesc anumite verigi de legătură cu rădăcini bine şi adînc înfipte în epoca bron-
din lanţul ascendent al unor forme ceramice. zului, în care s-au asimilat şi contopit diferitele
Atare continuitate dovedeşte vieţuirea neîntre- influenţe străine.
ruptă pe acest spaţiu a făuritorilor ceramicii, a O altă concluzie desprinsă din analiza eera-
daco-geţilor. micii daco-getice a fazei clasice este aceea că
!n sec. III-II î.e.n. continuă să se mani- se conturează două mari categorii de ceramică
feste influenţele greceşti şi sud-tracice la care şi anume: o categorie comună făcută pe seama
s-au adăugat cele celtice manifestate mai in- oamenilor de rînd şi o a doua, de lux, destinată,
tens în spaţiul intracarpatic locuit de daco- fără îndoială, celor bogaţi, aristocraţiei daco-
geţi. !n acest răstimp iau naştere, pe lîngă cele getice. !n faza clasică cerarnica de lux depă­
mai vechi, importante aşezări daco-getice cum şeşte cu mult, cantitativ şi calitativ ceramica
sînt cele de la Crăsani, Popeşti, Tinosul sau de acest fel din fazele precedente.
cele de la Sighişoara şi Pecica din Transilvania. Pe lîngă cele două mari categorii s-a mai
Circulaţia monetară se intensifică şi apare putut constata un aspect deosebit al ceramicii
moneda proprie imitînd pe cea străină. Tezau- din aşezările Munţilor Orăştiei, în special din
rele monetare descoperite pe întreg spaţiul lo- marea aşezare de pe Dealul Grădiştii de azi,
cuit de daco-geţi atestă pe lîngă o vie activi- Sarmizegetusa regia. Acest aspect deosebit
tate de schimb şi o creştere a avuţiilor private constă în primul rînd în existenţa unor forme
cu toate consecinţele lor de ordin social. unice sau a unora rar întîlnite în alte aşezări,
www.cimec.ro
230 CONCLUZII ISTORICE
pe cîtă vreme aici s-au descoperit din abun-
denţă. La aceasta trebuie să adăugăm faptul
că în centrul de la Sarmizegetusa ceramica
lucrată cu mîna lipseşte aproape cu desăvîrşire
şi apoi, numai aici s-a găsit ceramică pictată
cu motive vegetale şi zoomorfe. Aspectul deo-
sebit pe care-1 îmbracă ceramica din Munţii
Orăştiei, şi pe care l-am nwnit "de curte",
nu-şi poate găsi explicaţia decît prin existenţa
în acest loc a unui centru politic şi economic al
statului dac, confirmînd teza acad. C. Daico-
viciu a existenţei statului sclavagist începător
la daci cu capitala în Munţii Orăştiei.
Studiul ceramicii daco-getice din Transilvania
aparţinînd fazei clasice dovedeşte că înflori-
rea culturii materiale bine cunoscută în sec.
I î.e.n. şi în sec. I e.n. a început mult mai
devreme, cu cel puţin un secol, dacă nu şi mai
bine, integrîndu-se în ansamblul general al
culturii materiale daco-getice. In legătură cu
această concluzie trebuie să discutăm părerile
exprimate în legătură cu originile lui Burebista.
Prof. R. Vulpe este de părere că Burebista
a fost la început şeful unei uniuni tribale de
la Dunărea de Jos şi că reşedinţa sa era la
Argedava identificată cu staţiunea de la Po-
peşti664. De aici Burebista îşi va muta reşedin­
ţa la Sarmizegetusa în Munţii Orăştiei. Pe
de altă parte H. Daicoviciu665 analizînd argu-
mentarea făcută de R. Vulpe şi bazîndu-se
pe date care ni se par întemeiate vede în Bu-
rebista un dinast din interiorul arcului carpatic.
Nu vom intra aici în analiza detaliată a
nici uneia dintre cele două ipoteze, care tre-
buie să recunoaştem, rămîn deocamdată doar
ipoteze, cu toată seriozitatea argumentelor in-
vocate de ambele părţi. Ne vedem însă obli-
gaţi să arătăm că praf. R. Vulpe în susţinerea
originii "getice" extracarpatice a lui Burebista
foloseşte teza după care geto-dacii din cîmpia
Dunării de Jos ar fi luat-o, în dezvoltarea lor,
înaintea celor din Transilvania, şi că elemen-
tele epocii Latene îşi fac apariţia în cîmpia
Dunării încă din sec. V î.e.n. pe cîtă vreme
formele hallstattiene se prelungesc în Transil-
vania pîn în sec. III î.e.n. Am arătat că o ase-
menea teză este neîntemeiată şi nu mai este
cazul să revenim asupra argumentelor care
vorbesc despre unitatea de dezvoltare a cultu-
rii materiale daco-getice.
Deci, dezvoltarea social-economică anterioară
www.cimec.ro
care stă la baza marelui stat realizat de Bure-
bista este proprie atît teritoriilor intra cît şi
extracarpatice fără să constituie un argument
în favorul nici uneia dintre cele două ipoteze.
Se pare că Burebista a fost mai degrabă un
dinast din interiorul Transilvaniei6GG.
Vom discuta acum aria de locuire a daco-
geţilor sprijinindu-ne în pnmul rînd pe eera-
mica din faza a III-a. Răspîndirea daco-geţilor
pe temeiul materialelor arheologice, dar mai cu
seamă, pe baza izvoarelor literare a fost anali-
zată de către acad. C. Daicoviciu667, care subli-
nia - pe bună dreptate - că vatra permanentă
a geto-dacilor, nucleul, am adăuga noi, a fost
şi a rămas pînă la urmă teritoriul ce cores-
punde, aproximativ, cu pămîntul ţării noastre.
tn legătură cu aria de locuire se cuvine să fa-
cem o precizare şi anume că numai acele te-
ritorii pot fi socotite ca fiind locuite efectiv de
daco-geţi unde descoperirile de ceramică sau
alte obiecte tipice şi specific daco-getice sînt
numeroase. De obicei pentru aceste teritorii
există şi menţiuni literare.
Descoperirile izolate sau sporadice au şi ele
semnificaţia lor istorică, dar nu pot dovedi o
locuire daco-getică efectivă şi de lungă durată.
Vom urmări graniţele Daciei de pe vremea
lui Burebista în succesiunea utilizată de acad.
C. Daicoviciu. .
Spre sud daco-geţii sînt prezenţi în nord-estul
Peninsulei Balcanice între Dunăre şi Munţii
Balcani. Locuirea daco-geţilor în sudul Dună­
rii răsăritene este pomenită de izvoarele lite-
rare şi dovedită de descoperirile arheologice,
printre care ceramică specifică, ca ·de ex. ceaş­
ca dacică 668 .
Spre nord-vest daco-geţii se întind pînă în
munţii Slovaciei. Centrul şi estul Slovaciei este
locuit fără îndoială de daco-geţi, după cum o
dovedesc numeroasele descoperiri arheologice
făcute în ultima vreme669 . In Slovacia daco-
geţii par să fie autohtoni şi cu siguranţă putem
spune că ei locuiau aici înainte de sfîrşitul sec.
IV şi începutul sec. III î.e.n. cînd năvălesc peste
ei celţii67o. Eliberarea teritoriilor daco-getice de
vest o va face Burebista.
Sp~e vest daco-geţii se întind pînă la Dunăre,
dată ca hotar de Strabon. Cîmpia dintre Dună­
re şi Tisa este locuită de daco-geţi671 încă de
multă vreme. La sfîrşitul sec. IV găsim şi aici,
ca şi în Slovada, necropole celto-dacice 672 • Dar
 CONCLUZII ISTORICE
daco-geţii pătrund şi mai spre vest, cu siguranţă
în colţul nord-estic al Pannoniei, o dovadă în
acest sens ne este oferită de ceramica daco-ge-
tică găsită la Budapesta-Taban673. Cît de departe
s-au extins dacii spre vest este greu de precizat.
Se pare că ei s-au limitat la un teritoriu restrîns
în jurul Dunării deşi o ceaşcă dacică s-a desco-
perit în Silezia centrală6 7 4 iar alta a fost găsită
în cadrul unei necropole romane în apropiere
de Eisenstadt pe teritoriul Austriei de azi.
Spre sud graniţa Daciei este fixată de autorii
antici pe linia Dunării. Că Banatul sîrbesc a
fost locuit de daco-geţi o dovedesc descoperiri-
le de ceramică şi alte materiale specifice675.
Dar, descoperirile de materiale daco-getice nu se
opresc numai la linia Dunării ci pătrund mult
mai spre s"Ud, pc teritoriul Serbiei de azi67G
între Sava şi Morava locuiau scordiscii de
neam celtic care dau primul nume, Singidunum,
Belgradului de aziG7 7• Despre aceştia Strabon
(VII, 3, 10) spune că erau amestecaţi cu traci şi
iliri. Descoperirile arheologice, printre care lo-
cul principal este deţinut de ceramică, vin să
confirme cele spuse de Strabon. Tracii care
trăiesc amestecaţi cu celţii şi ilirii în spaţiul
amintit sînt geto-dacii după cum o indică des-
coperirile arheologice, printre care şi specifi-
cele ceşti dacice. Cît priveşte pe iliri ei sînt
dardanii situaţi între Drin şi MoravaG 78 .
Izvoarele literare ne vorbesc despre incur-
siuni de jaf ale daco-geţilor care trec peste
Dunărea îngheţată şi ajung pînă în Macedonia
şi Iliria. Asemenea incursiuni au avut loc pe
vremea lui Burebista (Strabon VII, 3, 11) sau
a urmaşilor săi (Florus, II, 28). Dar, descoperi-
rile arheologice, cum bine observa M. V. Ga-
rasanin679, nu corespund unor asemenea in-
cursiuni. Este vorba de podoabe şi în special
de ceramică din specia rudimentară care nu pot
fi puse pe seama unor incursiuni trecătoare
de jaf. Mai probabilă ni se pare o locuire daco-
getică în această zonă de contact cu ilirii, în
sensul arătat de Strabon6so.
Că daco-geţii nu sînt menţionaţi la sud de
Dunăre în scrierile lui Strabon, Pliniu sau Pto-
lemeu se explică prin data tîrzie la care aceş­
tia îşi compun operele. La această oră ţinuturile
de la sudul Dunării de Jos erau stăpînire ro-
mană, alcătuind provincia Moesia. Era deci firesc
ca ei să dea ca graniţă a Daciei linia Dunării
pînă la care se întindea stăpînirea romană.
www.cimec.ro
231
După ce am urmărit limitele de locuire ale da-
co-geţilor spre nord-vest, vest şi sud să vedem
acum care sînt acestea spre nord-est şi est.
Spre nord-est, peste Carpaţi, în regiunea de
sud a Nistrului superior (Galiţia-Ucraina) pe
teritoriul de astăzi al Uniunii Sovietice locui-
rea daco-getică ne este dovedită de numeroasele
descoperiri ale aşa-numitei culturi Lipiţa care
aparţine fără îndoială unei populaţii daco-ge-
tice, după cum o dovedeşte ceramica întru totul
identică cu cea descoperită în marile aşezări
daco-getice de pe teritoriul ţării noastre6B1. Nu-
meroasele descoperiri aparţinînd culturii Lipi-
ţa, morminte sau aşezări, se datează din sec.
I î.e.n. pînă în sec. III e.n.6B2. Purtătorii culturii
Lipiţa sînt identificaţi de marea majoritate a
cercetătorilor cu costobocii pomeniţi de izvoa-
rele antice şi de inscripţii6B3.
Descoperiri de ceramică daco-getă pentru
sec. V-IV î.e.n. sînt la Vîhvatinţi sau Butu-
ceniGW;, dovedind că daco-geţii sînt autohtonii
teritoriului dintre Prut şi Nistru. Strabon nu-
meşte teritoriul dintre gurile Dunării şi Nistru
"stepa geţilor".
Ceramica tipică şi specifică daco-getică se
găseşte pînă în aşezările de pe Nipru. Ceşti
dacice s-au descoperit pe malul Bugului, la
Olbia sau chiar in regiunea Niprului inferior
(vezi fig. 68-69). Daco-geţii în spaţiul de la
nordul Mării Negre cuprins între Nistru şi re-
giunea Niprului inferior trăiesc amestecaţi cu
seminţii bastarne şi sarmate. Acest lucru este
menţionat de izvoarele literare. Dionisiu (Pe-
degetul) în a sa Descriere a pămîntului locuit
în prima jumătate a sec. II e.n. cînd a trăit el,
în regiunea de la nord de Istru şi pînă la Lacul
Meotic (Marea Azov) spune că locuiau nume-
roase triburi, germani, sarmaţi, geţi şi bastarni
(versurile 300-305). Dionisiu foloseşte la întoc-
mirea operei sale materiale mult mai vechi 685 •
Că autorul antic are dreptate şi prezintă o
situaţie veridică o dovedesc descoperirile făcute
mai cu seamă în ultima vreme de cercetătorii
sovietici. Ceramică specific dacică, de ex.
ceaşca, se găseşte în asociere cu o ceramică cu
totul străină atît ca tehnică, cît şi ca forme celei
geto-dacice (vezi fig. 70). Ceramica dacică des-
coperită la Olbia6B6 trebuie pusă, după părerea
noastră, pe seama daco-geţilor care locuiau în
apropiere şi intrau probabil in alcătuirea acelei
232 CONCLUZII ISTORICE

populaţii de barbari prezentă în toate oraşele Nu putem încheia fără să subliniem încă o
87
greceşti din Pont6 . Ceramica daco-getică nu dată că analiza ceramicii daco-getice din toate
poate fi pusă nici într-un caz în legătură cu fazele sale de dezvoltare dovedeşte în chip
atacul lui Burebista asupra Olbiei, cum ar pu- elocvent unitatea daco-geţilor de pe întreg teri-
tea cineva crede. O ceramică din specia celei toriul locuit de ei. Apoi, că pe fondul puternic
rud~mentare cum sînt de ex. ceştile nu se tran- şi viguros autohton s-au grefat toate influenţele
sportă de războinici. venite din afară care au fost preluate atunci
Aşadar, fără să fie un teritoriu eminamente cînd nivelul de dezvoltare a societăţii daco-
daco-getic cum este cel de la vest de Nistru, îi getice o cerea. În ansamblul ei cultura mate-
găsim totuşi pe daco-geţi răspîndiţi, printre alte rială dacică rămîne o creaţie proprie $- spe-
seminţii, în spaţiul de la nordul Mării Negre cifică, dezvoltată pe baza fondului străvechi
cuprins între Nistru şi Niprul inferior. Ei se autohton. De asemenea va trebui să spunem
menţin aici pînă tîrziu. O dovadă în acest sens că influenţele străine au fost adaptate şi dez-
o constituie ceştile dacice descoperite la Kozîrka voltate în mod creator de către daco-geţi, dar
provenind dintr-o aşezare ce se datează în că dezvoltarea culturii materiale autohtone nu
sec. 1-III e.n.688. Undeva în această regiune se este determinată de influenţele străine, care au
plasează foarte probabil localităţile Setidava şi grăbit doar procesul de dezvoltare, ci are la bază
Susudava, după cum crede acad. C. Daicoviciu, dezvoltarea forţelor de producţie interne.
pe oare Ptolemeu le-a localizat prea spre vest689 • Cultura materială şi spirituală a daco-geţilor
Cît anume din spaţiul despre care discutăm pe vremea lui Burebista şi Decebal a atins un
a intrat în alcătuirea stăpînirii lui Burebista înalt grad de dezvoltare şi fără îndoială că ea
care ocupă Olbia, este foarte greu de precizat. ' 'ar fi mers în continuare ascendent dacă nu i-ar
După ce am arătat limitele locuirii daco-ge- ;·.fi pus capăt cucerirea romană.
tice să trecem acum la o ultimă chestiune de-t!; Ceramica daco-getică şi implicit întreaga eul-
dusă pe baza analizei ceramici:l daco-getice din,.tură materială, nu se va opri la anul 106, ci va
faza clasică şi anume la problema numărului continua să existe, ca şi făuritorii ei, şi după
daco-geţilor. această dată, însă schimbată, datorită modifică-
In faza clasică a ceramicii daco-getice se con- rilor substanţiale determinate de cucerirea ro-
stată în Transilvania o sporire accentuată a mană.
populaţiei. Harta pe care am întocmit-o (vezi Urmărirea procesului de transformare a ce-
pl. CXV) demonstrează cu prisosinţă acest lucru. ramicii daco-getice pe parcursul epocii romane
In comparaţie cu faza precedentă densitatea se poate face numai pe baza unui studiu corn-
populaţiei este incomparabil mai mare. Cu toată parativ larg în care să fie analizate toate for-
această sporire evidentă a populaţiei datorată mele şi tehnicile specific romane. Să se vadă
dezvoltării forţelor de producţie, la o cifră în ce măsură există un aspect deo'sebit al ce-
prea mare nu ne putem gîndi. Apropiată de ramicii romane provinciale pentru Dacia şi cu
adevăr ni se pare cea de 500 000 propusă pen- siguranţă că acest aspect deosebit există şi că
tru întreaga populaţie daco-getică pe vremea el se datorează continuării ceramicii daco-getice
lui Burebista de către acad. C. Daicoviciu690 • în locale. Influenţele puternice exercitate de eera-
legătură cu aprecierea numărului de locuitori mica romană nu se limitează doar la teritoriile
trebuie să subliniem, ceea ce spunea şi acad. efectiv cucerite şi înglobate în imperiu ci se ma-
C. Daicoviciu, caracterul speculativ şi ipotetic nifestă şi în teritoriile rămase libere. Toate aces-
al acesteia, deşi există chiar pentru vremea te probleme n-au intrat în preocuparea noastră
lui Burebista o cifră, 200 000 de oameni, dată de actuală şi ele îşi aşteaptă rezolvarea de la cer-
Strabon (VII, 3, 13) pe care daco-geţii puteau cetările viitoare. Un prim pas în elucidarea
să-i trimită la luptă. De reţinut din textul lui problemei culturii materiale daco-getice din
Strabon ni se pare afirmaţia că numărul daca- epoca romană îl constituie totuşi prezenta lu-
geţilor a crescut (e vorba de vremea lui Bure- crare care a încercat să sintetizeze şi să ilus-
bista) neînchipuit de mult. Această creştere ne treze ceramica daco-getică pînă la cucerirea
este dovedită de numărul mare al aşezărilor romană. Iată deci, un punct de plecare pentru
descoperite în Transilvania. o viitoare cercetare.
www.cimec.ro
 NOTE
1 1. H. C r i ş an, Ceaşca dacică, în SCŞCluj, VI,
3-4 1955, p. '127-157.
2 C. B o 11 i ac, Ceramica Daciei, în Trompeta Car-
paţilor, nr. 1137 din 20 iunie 1874.
3 G r. G. Toci 1 e s cu, Dacia înainte de romani,
Bucureşti, 1880.
4 Ibidem, p. 509.
5 1. An d r i e ş e ~cu, Piscul Crăsani, în ARMSI,
ser. III, tom. III, mem. 1, Bucureşti, 1924.
6 R.-E. V u 1 p e, Les fouilles de Tinosul, în Da-
cia, 1, 1924, p. 166-223.
7 Idem, Les foumes de Poiana, în Dacia, III-IV,
1927-1932, p. 253-351. Ceramică dacică descoperită
la Poiana ulterior a mai fost publicată în Rapoarte
preliminare de săpături: SCIV, 1, 1950, p. 47-52;
SCIV, Il, 1, 1951, p. 177-214; SCIV, III, 1952, p. 191-
210.
8 V. Pâr van, Getica, p. 420-430, p. 561-590.
9 R. V u 1 p e, L'âge du fer dans les regions thraces
de la Peninsule Balcanique, în Melanges de l'Ecole
roumaine en France, Paris, 1929, p. 22-556.
10 1. Nes tor, Stand, p. 157-164.
11 R. V u 1 p e, La civilisation dace et ses problemes
d la lumiere des dernieres foumes de Poiana en Bas-
se-Moldavie, în Dacia, N.S., 1, 1957, p. 143-164.
12 D. B e r ci u, A propos de la genese de la czvt-
lisation Latene chez les Geto-Daces, în Dacia, 1,
N.S. 1957, p. 133-143 şi Sînt geţii traci nord-dună­
reni? Un aspect arheologic al problemei, în SCIV, XI,
2, 1960, p. 261-283; tradus şi în 1. germană în Dacia,
N.S. V, 1961, p. 163-185.
13 R. V u 1 pe, în Ist. Rom., vol. 1, Bucureşti, 1960,
p. 223-225. C. Daicoviciu, p. 276-277.
14 C. G o o s s, Skizzen zur vdrromischen Kultur-
geschichte der mittleren Donaugegenden, în AVSL,
1877, p. 407-577.
15 C. Dai c o vi ci u, La Transylvanie.
16 Idem. Piatra Roşie, p. 94 şi urm.
17 M. R u s u, Depozitul de vase de la Guşteriţa­
Sibiu (Contribuţii la cunoaşterea ceramicii dacice), în
SCŞCluj, VI, 3-4 1955, p. 79-97.
18 O. F 1 o ca, Urme dacice pe dealul cetăţii Deva
în OCD, p. 205-215. www.cimec.roles Jles Britaniques, în Celticum, VI, 1962, p. 73-85.
19 K. Hore d t, Aşezarea de la Sf. Gheorghe-Bede-
haza, în Materiale, Il, 1956, p. 19-21.
2o Rapoartele preliminare de săpături au fost publi-
cate după cum urmează: Săpăturile din 1948, în
Studii, 1, anul 2, 1949, cele din 1949 pînă în 1954 în
SCIV, iar din 1955 în Materiale începînd cu vol. III,
1957. A se vedea şi M. Mac re a, O. F 1 o ca,
N. L u p u, 1. B e r c i u, Cetăţi dacice din sudul Tran-
silvaniei, Bucureşti, 1966; 1. Be r c i u, A 1. P o p a et
H. Dai c o viciu, în Celticum, XII, 1965, p. 115 şi
urm.
21 M. Mac re a-M. Rus u, Der dakische Friedhof
von Porolissum und das Problem der dakischen Bes-
tattungsbrăuche in der Spătlatenzeit, în Dacia, N.S.
IV, 1960, p. 201-231.
22 Termenul ne-a fost sugerat de către acad. C.
Daicoviciu,
23 O sinteză recentă asupra punctelor de vedere
exprimate asupra epocii Latene în care perioadă ge-
nerală se integrează cea mai mare parte a lucrării
noastre a se vedea la K. W i 11 v o n sede r, Die Kel-
ten in Mitteleuropa, in Beitrăge Osterreichs zur Er-
forschung der Vergangenheit und Kulturgeschichte
der Menschheit, Horn, Niederosterreich, 1959, p. 75-93.
A se vedea de asemenea M i 1 i u t i n G a r a s a n i n,
Chronologische und Ethnische Plf'obleme der Eisenzeit
auf dem Balkan, în Atti del VI Cong. Inter. delle sci-
enze preistoriche e protostoriche 1, Firenze, 1962,
p. 161-179.
24 J. Fi 1 i p, Keltove ve stfedni Evrope (Die Kelten
in Mitteleuropa), în, Monumenta Archaeologica, Tom.
V, Praha, 1956. A se vedea acelaşi punct de vedere al
autorului în Chronologische Probleme der Latenezeit
in Europa, în Bericht uber den V Inter. Kongr. fur
Vor- und Fruhgeschichte Hamburg, Berlin, 1961, p.
216-276. Faţă de sistemul cronologic a lui J. Fi 1 i p
vezi rezervele exprimate de către K. W i 11 v o n s e-
der, op. cit., p. 86, W. Dehn-0. H. Frey, în Atti
del V Congresso Internazionale delle scienze preis-
toriche e protostoriche, 1, Firenze, 1962, p. 179-197,
W. K ram e r, în Germania, 40, 1962, Frank Roy
Hodson, Les periodes de La Tene en Suisse et dans
234
Vezi pentru aceasta I. H. C r işa n, op. cit., p. 133
25
şi 136-137; M. Mac re a, Les Daces d l'epoque ro-
maine d la lumii!re des recentes fouilles archeologiques,
în Dacia, N.S. I, 1957, p. 206; D. P ro ta se, Prob. cont.
26 Cf. r. Nes tor, Assises prehistoriques de l'unite
carpatho-balcaniques, în Balcania, VII, 2, 1944, p.
333-344; C. Dai c o vi c i u, Ist. Rom., I, p. 259; idem
Piatra Roşie, p. 7.
27 Vezi de ex., D. B e r ci u, Ist. Rom., I, p. 137-147.
28 P. B os c h- G i m per a, Les Indo-Europeens.
Problemes archeologiques, Paris, 1961, p. 211-212.
29 C. Dai c o viciu, în Ist. Rom., p. 257-259;
Piatra Roşie, p. 8-9.
30 Cf. K. H o r e d t, Aşezările fortificate din prima
vîrstă a ff,erului în Transilvania, în PM, 1960, p.
179-187. Vezi şi E. Zaharia-S. Morintz, Ce"-ce-
tarea Hallstatt-ului timpuriu în Romdnia, în SCIV,
16,3, 1965, p. 451-463.
31 E. Zahar i a şi S. Mori n t z, op. cit., p. 454
şi urm.
H e rod o t, IV, 10. Am utilizat traducerea lui
32
Dimitrie 1 o n G h i ca, Istoriile lui Erodot, vol.
IV, Bucureşti, 1902, şi pe cea a Feliciei Vanţ-Ştef,
H e rod o t, Istorii, Bucureşti, 1961.
33 Vezi de ex. C. Pat s c h, Die VOlkerschaft der
Agathyrsen, în Beitrage zur Villkerkunde von Sildost-
europa, I, p. 69-78; W. Tom as ah e k, Art. Aga-
thyrsoi, RE., I, p. 764-7fi5: G Dai e o vi ci u, In-
sem nări despre daci VIII, în Steaua, nr. 5, 1956, p.
116. Problema agatîrşilor o vom relua în subcapito-
lul următor vezi p, 25-26.
34 Vezi de ex. A. I. M e 1 i u k o va, K 9onpocy o
naMRmHuKax cKut/JcKot1 KYAbmypbt Ha meppumopuu CpeoHet1
E9ponbl, în SA, XXII, 1955, p. 240 şi urm. 239-253;
D. P o p e s c u, Problema sciţilor din Transilvania în
opera lui Vasile Pârvan, în SCIV, IX, 1, 1958 p, 9-38;
idem, în Dacia, N.S., VI, 1962, p. 173 şi urm.; I. H.
C r i şa n, Un akinakes inedit din Muzeul Făgăraş.
(Consideraţii asupra grupului scitic din Transilvania),
în OCD, p. 117-129; Ş t. Fer e n c zi, Săpăturile arheo-
logice de la Ciumbrud, în PM, 1960, p. 230-240; idem,
în AMN, Il, 1965, p. 77-104, III, 1966, p. 49-71.
35 Vezi I. H. C r işa n, Mormîntul scitic de la Şaroş­
Sonde, în AMM, 3, 1955-1956, p. 53 şi urm.; apoi lu-
crarea citată din OCD. Vezi de asemenea punctul de
vedere exprimat cu ocazia discuţiilor asupra machetei
volumului 1 al Istoriei României, publicat în Studii,
XIII, 3, 1960, p. 28 şi în sfîrşit Once more about the
Scythian Problem in Transylvania, în Dacia, IX, 1965,
p. 133-145 cu care ocazie am publicat materiale şi
rezultatele la care am ajuns cuprinse şi în subcapito-
lul de faţă.
30 V. P â r v a n, Getica, p. 382.
37 1. Nes tor, Stand, p. 141 şi urm.
38 C. D a i c o v i c i u, La Transylvanie, p. 40 şi urm.
39 A. 1. M e 1 i u k o va, op. cit., p. 246.
40 1. H. C r işa n, în Sudhoffs Archiv, 50j3, 1966,
p, 297-302.
40 a După N. N. P o gre b o va,CocmaRaHue npo6Ae.M
c~ap.MamcKOt1 apxeoAozuu K KoHt/JepeH!fuuHHM AM CCCP
fn Bonpoch! cKH!lJcKo-capMaTcKoii apxeoJiorHH, 1954, p. 6.
www.cimec.ro
NOTE
H Cf. A 1. V u 1 p e, TTacii şi illyTii la sfîrşitul pri-
mei epoci a fierului în Oltenia, în SCIV, XIII, 2,
1962, p. 312. Dintre excepţii fac parte necropolele de
la Balta Verde şi Gogoşu despre care - pe bună
dreptate - Al. V u l p e crede că aparţin ilirilor, sau
eventual unei populaţii sud-tracice puternic influen-
ţate de iliri şi nici într-un caz autohtonilor, op. cit.,
p. 319.
42
Asupra necropolei de la Bîrseşti vezi S. M o r i n t z,
în Dacia, N.S., 1, 1957, p. 117-133 şi Rapoartele pre-
liminare, în Materiale, III, 1957, p. 219-227; Materiale,
V, 1959, p. 355-363; Materiale, VI, 1959, p. 231-237;
Materiale, VII, 1960, p. 201-209.
43 Pentru necropola de la Ferigele vezi A 1. V u 1 p e,
în Dacia, N. S., IV, 1960, p. 181-199 şi Rapoartele
preliminare în Materiale, V, 1959, p. 363-371; Ma-
teriale, VI, 1959, p. 237-251; Materiale, VII, 1961,
p. 219-227.
H O. Ne cras o v şi D. B o teza tu, în PTobleme
de Antropologie, V, p, 19-43; E. C r i ş an, Un cra-
niu trepanat din necropola scitică de la Cristeşti, în
AMN, I, 1964, p. 79-86.
45 Ş t. Fer e n c zi, în Materiale, VII, 1961, p. 192
şi 197; idem, în PM, 1960, p. 238-239. Cele trei mor-
minte de incineraţie descoperite de către K. Hore d t
la Teiuş au fost atribuite - pe bună dreptate - de
către descoperitor epocii prescitice vezi Mate-i.ale, I,
1953, p. 800-804, şi 811-812. Ele nu au nimi-.. ..::omun
cu mormintele de incineraţie de Ia Vekerzug, cum
crede M. P a r d u c z, Le cimitiere hallstattien de
Szentes-VekeTzug II, în Acta.Arch., IV. 1954, p. 59, iar
mormîntul de la Aiud-Orhegy pomenit de acelaşi au-
tor aparţine epocii LatEme.
46 K. Hore d t, în Dacia, N.S., X, 1966, p. 285,
fig. 20, 22.
47 Localităţile în care au fost descoperite necropole
sau morminte scitice în Transilvania sînt: Aiud, Ar-
chita, Batoş, Blaj, Bratei, Braşov, Cipău, Ciumbrud,
Comlod, Cristeşti, Deva, Frata, Gîmbaş, Herepea,
Ighişul Nou, Ied, Jidvei, Lopadea Nouă, Mirăslău,
Murgeşti, Posmuş, Proştea Mică, Simeria, Sf. Gheor-
ghe, Şaroş, Şona, Teiuş, Tg. Mureş. '
48 Cf. N. V 1 a s s a, O contribuţie la problema epo-
cii scitice în Transilvania: cimitirul de la Cipău
"Gara", în Apulum, IV, 1961, p. 19-51.
49 A. 1. M e 1 i u k o v a, op. cit., p. 243-244.
50 Traducere Vanţ-Ştef, p. 328; cf. C. Dai c o viciu,
în Steaua, 5, 1956, p. 113.
51 Izvoarele literare despre sciţi între care şi cele
despre agatîrşi au fost adunate de către V. V. Lat î-
ş e v, Schythica et Caucazia şi publicate în VDI, între
1947-1949.
52 A. B odor, Contribuţii la problema cuceririi
Daciei de către romani, AMN, I, 1964, p. 153-156;
idem, . Dacian slaves and freedman in the Roman
Empire and the fate ot the Dacian prisoners of war,
în AAP, 1963, p. 45-52.
53 Unii cercetători îi plasează in Ucraina actuală
(V. Scerbakovskyj, în ESA, IX, 1934, p. 209-
213), alţii în R.S.S. Moldovenească (A. 1. M e 1 i u k o va,
în MIA, 64, p. 102), iar alţii îi consideră egali cu
 NOTI!
Tirageţii aşezîndu-i undeva in regiunea Nistrului
(G. B. F e odor o v, in SCIV, X, 2, 1959, p. 371-372).
Vezi pentru această problemă şi D. Popescu, in
Dacia, N.S., VI, 450 şi urm.
M D. P o p e s c u, op. cit., p. 452-453.
55 Vezi in acest sens articolul nostru în . OCD.,
p. 127 şi în Dacia, N.S., IX.
56 N. N. P rog re b o va, op. cit., p. 19.
57 D. Popescu, op. cit., p. 454-455.
58 1. H. C r i şa n, in Dacia, N.S., IX, 1965,
p. 133-145.
59 ldem, Contribuţie la începuturile ritului de inci-
neraţie în Transilvania, in PM, 1960, p. 19.
60 Cf. D. P r o t a s e, Considerations sur les rites
funeraires des Daces, in Dacia, N.S., VI, 1962,
p. 176-184.
61 In Dacia, N.S., VII, 1963, p. 204, nota 72.
62 T. S u 1 imi r ski, Kulturalugycka a Scythowie,
în Wiad. Arch., XVI, 1939; idem, Schythian antiquities
in Central Europa, în Ant.J., 1946, p. 1 şi urm.; idem,
Zagadnienie upadku kultury luzyskeij, 1, Poznan, 1948.
Deosebirea între ritul funerar din Transilvania şi Cîm-
pia maghiară îi dă de gîndit şi lui M. Păr duc z, a
se vedea nota următoare.
63 în Acta.Arch., II, 1-3, 1952, p. 143-172; IV, 1954,
p. 25 şi urm.; VI, 1955, p, 1 şi urm.
6o1 în Steaua, 5, 1956, p. 113 şi urm.
65
Op. cit. şi în AE, 82, 1955, p. 15 şi urm. De
aceeaşi părere este şi P. Pat a y, în Archăologische
Funde in Ungarn, Budapest, 1956, p. 137 şi urm.
66
O aplică scitică cu motiv animalier am publicat
recent în SCIV, 16, 4, 1965, p. 791-795. Bune analogii
pentru piesa publicată de noi a se vedea la Katharina
Malkina, Ein Motiv aus dem skythischen Tierstil, în
JDI, XLI, 1926, p. 176-184.
67
Cf. Darănyi Kălmăn, în AE, XXIX, 1909,
p. 166.
68
Ceramica cenuşie lucrată cu roata din aşezarea
de la Alexandria nu este produsă de autohtoni; cf.
acad. E. C o n dur achi, în SCIV, 16, 1, 1965,
p. 45-49. Asupra aşezării de la Alexandria vom re-
veni în continuare.
69
Toate informaţiile privind săpăturile de la Stîn-
ceşti precum şi posibilitatea de a vedea materialele de
aici le datorăm colegului A. F lor e s cu, căruia îi
mulţumim şi pe această cale. O comunicare asupra
rezultatelor de la Stînceşti a ţinut A. F 1 ore s cu la
cea de a doua Sesiune ştiinţifică a muzeelor în ziua
de 28 dec. 1965 la Bucureşti, vezi n. 191.
70
Pentru tehnica de lucrare a ceramicii antice şi a
procedeelor folosite a se vedea L. F r an c het, Ce-
ramique Primitive, Paris, 1911, L. S c o t t, în A history
of technology, vol. 1, Oxford, 1958, p. 376-412.
71
Cf. B a r b u S l ă t i n e a n u, Ceramica româ-
nească, Bucureşti, 1938, p. 10.
72
Al. V u 1 pe, în Materiale, V, 1959, p, 368; idem,
în Materiale, VII, 1961, p. 220-221, fig. 5/1-2.
73
Vezi discuţiile privind aceste piese la S. G a 11 u s
şi T. Hor va t h, Un peuple cavalier prescitique en
Hongrie, în Diss. Pann., ser. II, nr. 9, Budapest, 1939,
p. 50; F r. H o 1 s te, Zur Bedeutung und Zeitstellung
www.cimec.ro
23!5
der sogenannten "thrako-kimmerischen" Pferdegeschir-
bronzen în WPZ, XXVII, 1940, p. 15; J. Har mat ta,
Le probleme cimmerien, în AE., VII, 1946, p. 119-120;
A. A. 1 e s se n, în SA, XVIII, 1953, p. 49-110; N.
V l a s s a, în Apulum, IV, 1961, p. 35-37.
74 N. V 1 a s s a, op. cit., p. 35 şi urm.
75 Cf. 1. Nes tor, Stand., p. 114.
76 Pentru cultura Basarabi a se vedea nota 86.
77 N. A b e r g, Bronzezeitliche und frilheisen-
zeitliche Chronologie, V, Stockholm, 1935, p. 42, fig. 66.
78 Informaţii primite de la colegul M. Rus u căruia
îi datorez şi permisiunea de a publica schema vasului
de la Sîntana încă inedit.
79 Z. S z e k el y, în Materiale, VIII, 1962, p. 327,
fig. 2, 1.
60 1. N e s t o r şi E. Zaharia, în Materiale, VII,
1961, p. 174, fig. 1.
81 Ş t. K o v ă c s, în Dolg. Cluj, VI, 1915, p. 248,
fig. 22. M. R u s u, op. cit., comentînd acelaşi vas îl
consideră tipic pentru Hallstatt B 2 şi îl datează în
sec. IX î.e.n.
82 Vezi D. B e r ci u şi E. C om şa, Săpăturile de
la Balta Verde şi Gogoşu (1949 şi 1950), în Materiale,
II, 1956, p. 474, fig. 51.
oJ fn legătură cu datarea necropolei de la Balta
Verde a se vedea părerea noastră în continuare
p. 39 şi n. 97.
M z. M ari c, în Glasnik Sarajevo, 1964, p. 32-36,
pl. VIII, 2-3, 7.
85 S. Mori n t z, în Materiale, VII, p. 203-204,
fig. 1, 1.
86 A 1. V u 1 pe, în Materiale, VII, 1961, p. 220-221,
fig. 2, 1. A 1. V u 1 p e discutînd cultura Basarabi, în
Materiale, VIII, 1962, p. 358 şi în Dacia, N.S. IV, 1960,
p. 181-199 este de părere că necropolele de la Bărseşti
şi Ferigele se încadrează în grupa a II-a a culturii
Basarabi şi îşi pune problema dacă o anumită parte a
mormintelor scitice din Transilvania nu pot fi deri-
vate din cultura Basarabi. Referitor la cultura Basa-
rabi autorul accentuează o pronunţată unitate a ei
la care am adăuga şi o largă extensiune teritorială,
cel puţin pentru prima fază cf. M. Rus u, Dacia,
N.S., VII, 1963, p. 202, n. 68. în privinţa originilor
culturii Basarabi Al. V u 1 p e spune că ele sînt ne-
clare şi presupune existenţa lor în epoca bronzului.
în ce priveşte mormintele de înhumaţie din Transil-
vania ele sînt scitice iar legătura lor cu cultura Basa-
rabi se poate face pe baza ceramicii autohtone in-
clusă în inventare funerare care ar putea deriva din
cultura Basarabi. Cel puţin pentru vasul bitronconic
legătura cu cultura Basarabi ni se pare asigurată. în
privinţa ceramicii se pot dovedi, pe baza vas:lor
bitronconice, sau ale altor forme, legăturile strmse
dintre vasele din mormintele scitice sau autohtone
transilvănene cu cele din necropolele de la Bîrseşti şi
Ferigele, dar nu se poate pune un semn de egalitate
nici în privinţa apartenenţei lor cronologice şi nici
etnice.
R7 D. B e r ci u si C. Preda, în Materiale, VII,
1961, p. 277, fig. 4. Vasul de la Tariverde nu are forma
unui ovoid rotunjit ca cele din Transilvania, dar prin
236
toate amănuntele sale: dimensiuni, situarea proemi-
nenţelor etc. se înEadrează în tipul III.
88 D. B e r ci u şi E. C om şa, op. cit., fig. 136.
89 Cf. M. Par duc z, op. cit., fig. 27.
90 Un catalog recent al acestor fibule a fost făcut
de către M. R u s u, op. cit.
91 1. H. C r i ş a n, în Dacia, N.S., IX, 1956,
p. 138-144.
92 Ibidem.
93 A. B e n a c - B. C o v i c, Glasinac, II, Sara-
jevo, 1957, p. 118-119. în legătură cu datarea culturii
Glasinac vezi şi M. Gara s ani n, Chronologische
und ethnische Probleme der Eisenzeit auf dem Bal-
kan, în Atti del VI Congresso internazionale delle
scienze preistoriche e protostoriche, Roma, 1962,
p. 179-195, care situează grupa Glasinac IV C în
Hallstatt D.
94 V. M i 1 o j ci 6, în AA, I-IV, 1948-1949,
p. 13-35; idem în Jahrbuch d. Rom. Germ. Zentral
Museums Mainz, 2, 1955, p. 153-169.
95 F. Mai e r, Zu einigen bosnisch-herzegowinischen
Bronzen in Griechenland, în Germania, 34, 1956, 1-2
p. 63-75. Vezi şi recenzia făcută de către D. B e r-
ei u, în Dacia, N.S. 1, 1957, p. 354-357. Autorul re-
cenziei se declară de acord cu F. Mai e r, dar co-
boară datarea pînă în a doua jumătate a sec. VI î.e.n.
96 z. Mari c,
în Glasnik Sarajevo, 1964, p. 32 şi
urm., pl. VI, 6, 10, IX, 12.
97 D. B e r ci u şi E. C om ş a, op. cit., p. 307 şi
D. B e r ci u, în Ist. .Rom., 1, p. 152-153 datează ne-
cropola de la Balta Verde între 650 şi 550. Părerea
noastră însă este că ea aparţine ilirilor şi că pe baza
fibulelor de tip Glasinac cu scut beotic alungit care
sînt foarte frecvente la Balta Verde, şi a celorlalte
piese metalice ce compun inventarele funerare ale
mormintelor, datarea acestei necropole trebuie făcută
mult mai devreme. După noi, necropola de la Balta
Verde se datează între 750 şi 625 î.e.n. Ne sprijinim
în această datare pe cronologia stabilită de A. B e n ac
şi Covic pentru Glasinac. Fibulele cu scut beotic
alungit de tipul celor de la Balta Verde se încadrează
în faza IV b stabilită de autorii amintiţi, fază ce se
datează între 750 şi 625, op. cit., p. 90-100, a se vedea
şi tabloul sinoptic de la sfîrşitul volumului.
98 A. B e n a c şi B. C o v i c, op. cit., loc. cit.
99
Şi în privinţa datării necropolei de la Gogoşu sîn-
tem de părere că începutul ei trebuie plasat mai
devreme decît au făcut-o D. B e r ci u şi E. C om şa,
deci anterior sfîrşitului sec. VI î.e.n. tocmai pe baza
existenţei acestei fibule care nu poate fi coborîtă aşa
de mult şi a altor elemente, vezi nota următoare.
100
A. B e n ac şi B. C o vi c, op. cit., p. 100-108.
101 Z. M ari c, op. cit., p. 32-40, pl. VI, 6, 10,
IX, 12.
102 Pînă în prezent nu există o clasificare a fibu-
lelor de tip Glasinac, pe tipuri şi variante. O gru-
pare a lor foarte sumară şi neargumentată a încercat
D. B e r c i u în Dacia, N.S., 1, 1957, p. 355-357.
103
Cf. C h r. B 1 i n k e n b e r g, Fibules grecques et
orientales, Copenhaga, 1926, p. 80, pl. III, 4 a.
www.cimec.ro
NOTE
1
M A. B e n a c şi B. C o vi c, Glasinac, 1, Sara-
jevo, 1956, p. 71-73, pl. XLII, 3; XLIV, 5; XLVI, 2
şi XLVII, 5.
105 Determinarea a fost făcută cu ocazia unei călă­
torii de studii la Cluj.
106 R. V u 1 pe şi col., în SCIV, II, 1, 1951, p. 188,
fig. 9/3.
107 D. B e r c i u, loc. cit.
108 z. Mari c, op. cit., p. 36-37, pl. IX, 8-11 şi
pl. VI, 9.
109 A. Mi 1 ce v, în Slov.Arch., VI, 1, 1958, p. 99-107,
fig. 1, 4.
11o D. B e r ci u şi E. C om şa, op. cit., p. 406,
fig. 145, 5; 147, 2; 151, 1; 159, 2.
111 C. Preda, în Materiale, VII, 1961, p. 211,
fig. 2/1.
112 Idem, în Materiale, VI, 1959, p. 258-261.
113 D. B e r ci u şi C. Preda, în Materiale, IV,
1957, p. 80-81, fig. 61/1. D. B e r ci u, Dacia, N.S. I,
1957 precizează că fibula datează din a doua jumătate
a sec. VI, fără a intra în sec. V î.e.n.
114 R. V u 1 pe, în Materiale, III, 1957, p. 229-239,
fig. 22/1.
115 M. Petrescu- D î m b o viţa, în Materiale, I,
1953, p. 203.
116 Ibidem, p. 1903.
117 Vezi D. B e r ci 1:1, op. cit., p. 355.
118 Informaţie amabilă de la A. 1. M e 1 i u k o v a,
căreia îi mulţumim şi pe această cale.
119 Vezi de ex. D. Gara sa ni n, în Starinar, XI,
1960, p. 92, fig. 5; M. D j u k ni c - B. J o V an o vi c,
în Bulletin de l' Academie serbe des sciences et des
arts, XXVIII, N.S., 8, 1961.
12o M. par duc z, în Acta. Arch, IV, 1954, p. 63
pl. XVII, 3; pl. XXIX, 17.
121 Vezi D. B e r ci u, op. cit., p. 356.
122 A. B e n a c şi B. C o v i c, Glasinac, II, Sara-
jevo, 1957, p. 100-108 şi tabelul sinoptic.
123 ş t. Fer e n c zi, în AMN, III, 1966 (în curs de
apariţie).
124 D. B e r ci u şi C. Preda, în J11ateriale, VI,
1957, p. 81-82.
125 S. Mori n t z, în Dacia, N.S., 1, 1957, p. 117-133.
12G A 1. V u 1 pe, în Dacia, N.S., IV, 1960, p. 181-199.
127 K. Hore d t, în Materiale, I, p. 811-812.
127a A. 1. M e 1 i u k o va, Vooruzenie skifov, Mos-
cova, 1964, p. 16-19.
128 M. petrescu- D î m b o viţa, în Materiale, I,
1955, p. 198 şi urm.
129 Vezi de exemplu reprezentările de pe vasele
descoperite în curganul de la Kul-Oba.
130 Cf. K. S c h e f o 1 d, Der skythische Tierstil in
Siidrussland, în ESA, XII, 1938, p. 8-9 şi p. 36.
131 P. D. Liber o v, în Borrpochi CKHcpo-capMaTcKoii:
apxeoJiorHH, 1954, p. 132 şi urm.
132 V. pâr van, Getica, p. 6-7.
133 G. C h i 1 de, The Danube in P·rehistory, Oxford,
1929, p. 394 şi urm.
13t. 1. Nes tor, Stand, p. 141 şi urm.
135 între aceştia ne înscriem şi noi, vezi articolul
citat din OCD, p. 126.

136 M. par duc z, op. cit., p. 57 şi urm.
137 Vezi pentru aceasta A. Ni ţ u, în Materiale, I,
1953, p. 3-11.
13il I. Nes tor, op. cit., p. 116-119. Bune analogii
pentru ceştile cu o toartă supraînălţată găsim în me-
diul ilir ca de ex. în aşezarea de la Donja-Dolina,
cf. Z. Mari c,
Glasnik Sarajevo, 1964, pl. IV, ·VII-
VIII, XII.
139 D. B e r ci u şi E. C om şa, op. cit., fig. 165, 1.
140 A 1. V u 1 pe, în Materiale, VII, 1961, fig. 3/5.
141 C. P re da, în Materiale, VI, 1959, p. 255, fig. 3/9
şi fig. 5/5.
142 K. Hore d t şi col., în Materiale, VIII, 1962,
p. 357, fig. 6/5.
143 S. Mori n t z, în Materiale, VI, 1959, p. 233,
fig. 2/2.
144 A 1. V u 1 pe, în Materiale, V, 1959, p. 365, fig. 3/2;
Materiale, VII, 1961, p. 221, fig. 3/3.
145 D. B e r ci u şi E. C om şa, op. cit., fig. 150, 3;
178, 3.
146 A 1. V u'l pe, în Materiale, V, 1959, p. 365, fig. 2/4.
m M. Ro ş k a, în Dolg. Cluj, IV, 1913, p. 238, fig. 5.
148 Ş t. K o v a c s, op. cit., p. 264, fig. 33/2.
H 9 între oglinda de la Feiurdeni şi una descoperită
la Olbia asemănarea este aşa de mare încît s-a afir-
mat că provine din mîna aceluiaşi meşter. Vezi
N. N. Bondar, în SA, XXIII, 1955, p. 58-81.
150 M. C o j a, Activitatea meşteşugărească la Histria
în sec. VI-I î.e.n. în SCIV, XIII, 1, 1962, p. 26-29.
151 E m. Cond ura c h i şi col., în Materiale, IV,
1957, p. 79-80.
152 Ibidem, p. 82. în legătură cu ceramica cenuşie
lucrată la roată descoperită la Tariverde în raportul
preliminar pe anul 1953 (G h. Ştefan şi col., în
SCIV, V, 1-2, 1953, p. 106) se menţionează că aceasta
este prezentă în cantitate mare în toate straturile
începînd cu sec. VI î.e.n. constituind marfă de im-
port, la care se adaugă o observaţie deosebit de judi-
cioasă şi de interesantă, formele se referă numai la
prototipuri greceşti.
153
M. P e t r e s c u - D î m b o v i ţ a, Cimitirul hall-
stattian de la Stoicani, în Materiale, 1, 1953, p. 202.
154
A se vedea de ex. strachina cu buza curbată
spre interior prevăzută cu caneluri şi proeminenţe din
cenuşarul nr. I de la Cavadineşti, I. T. D r a g om i r.
în Materiale, VII, 1961, p. 155 fig. 4. .
155
Cf. D. B e r ci u, Descoperirile getice de la Cer-
navodă (1954) şi unele aspecte ale începutului for-
mării culturii Latene geto-dace la Dunărea de Jos,
în Materiale, IV, 1957, p. 29~.
156
C. P re da, în Materiale, VI, 1959, p.
fig. 4/5-6.
157
Vezi de ex. străchinile din aşezarea fortificată
de la Şeica Mică. K. Hore d t, în SCIV, XV, 2, 1964,
p. 199, fig. 7/1-4.
158
A 1. V u 1 pe, în iHateriale, V, 1959, p. 364, fig. 3/1.
159
S. Mori n t z, în Materiale, V, 1959, p.
fig. 3/1.
160
Idem, în Materiale, III, 1957, p. 223.
161
Idem, în Materiale VI, 1959, p. 232, fig. 1/1.
www.cimec.ro
NOTE
t62 z. M a r i c,
Glasnik Sarajevo, 1964, pl. VII, 9,
11-12, XII, 7 b.
163 Al. V u 1 pe, în Materiale, V, 1959, p. 366, fig. 3/2.
161 Z. M ar i c,
op. cit., pl. XVI, 3.
165 Mulţumim şi pe această cale colegului A. Z r i-
n y i care ne-a pus la dispoziţie pentru studiu şi
publicare vasele descoperite de el în mormîntul de
la Chendul Mare. Desenele aparţin tot lui A. Z r i n y i.
166 D. V. Rosetti, în PMMB, 2, 1935, p. 55-56,
fig. 8 şi fig. 10. în legătură cu datarea mormîntului
în sec. VI-V î.e.n. cf. A 1. Vu 1 pe, în Materiale, VIII,
p. 367, nota 4.
167 C. preda, în Materiale, VI, 1959, p. 254.
168 D. B e r ci u, în Materiale, IV, 1957, p. 291.
169 Ş t. K o va c s, în Dolg. Cluj, VI, 1915, p. 252,
fig. 22.
170 S. Mori n t z, în Materiale, III, 1957, p. 221-223,
fig. 2.
171 A 1. V u 1 pe, în Materiale, VI, 1959, p. 242, fig. 4.
172 D. B e r ci u şi E. C om şa, în Materiale, Il,
1956, p. 436, fig. 156.
173 D. V. Rosetti, op. cit., fig. 5, 6, 11.
174 C. preda, în Materiale, VI, 1959, p. 254, fig. 3.
175 D. B e r ci u şi C. Preda, în Materiale, VII,
1961, p. 276, fig. 3.
176 D. B e r ci u, în Materiale, IV, 1957, p. 290.
177 Necropola de la Teiuş, inedită, urmează să fie
publicată de către Ş t. Fer e n c zi căruia îi da-
torăm permisiunea de a reproduce cîteva dintre vasele
descoperite în 1937 şi păstrate în Muzeul de istorie
din Cluj.
178 z. S z e k e 1 y, în Materiale, VIII, 1962, p. 327,
fig. 2/2.
179 I. Nes tor şi E. zaharia, în Materiale, VII,
1961, p. 175, fig. 2/8.
180 K. Hore d t, în SCIV, XV, 2, 1964, p. 192,
fig. 6/1-2, 4-5.
18t z. M a r i c,
în Glasnik Sarajevo, 1964, pl. XI, 17.
182 A 1. V u 1 pe, în Materiale, V, 1959, p. 365, fig. 2,
1, 2, Materiale, VII, 1961, p. 223, fig. 5.
183 Vasul de la Reci este inedit şi se păstrează în
Muzeul Sf. Gheorghe. Permisiunea de a reproduce
forma o datorăm amabilităţii tov. Z. S z e k e 1 y care
a efectuat săpăturile şi urmează să publice vasul.
184 I. H. C r işa n, în AMM, 3, 1955-1956, pl. XI,
6, 7.
185 M. petrescu- D î m b o viţa, în Materiale, I,
1953, pl. X, 27, 31 a.
186 I. Nes tor, Stand, p. 144 pune acest vas în
legătură cu urnele villanoviene şi consideră exem·
255,
plarul de la Simeria ca o formă degenerată a aces·
tora. Părerea noastră este însă că avem de-a face cu
un exemplar mai îngrijit lucrat, legat de vasele bi-
tronconice de la noi care îşi au rădăcinile în epocile
anterioare locale.
187 C. Preda, în Materiale, VI, 1959, p. 253, fig. 3/8.
358, 188 E m. Cond ura c h i şi col., în Materiale, IV,
1957, p. 79.
189 Cf. A. Gren i e r, La population de l'Alsace a
l'epoque gallo-romaine, în Revue Anthropologique,
238
XXXVI, 1926, p. 232, după V. Pâr van, în Dacia, I,
1924, p. 41.
190 Vezi în acest sens M. Rus u, în Dacia, N.S.,
VII, 1963, p. 199-201; T{, Hore d t, în Dacia, N.S.,
VIII, 1964, p. 119-133.
19 1 A. F 1 ore s cu, Problema cetăţilor hallstattiene
din Moldova în lumina săpăturilor de la Stînceşti­
Botoşani. Comunicare prezentată la cea de-a II-a
Sesiune ştiinţifică a muzeelor din decembrie 1965.
192 Cf. M. Ro s k a, în Kozl. Cluj, IV, 1-2, 1944,
p. 60, nr. 57.
193 1. H. C r işa n, AMN, 1, 1964, p. 87-110.
194 Ş t. K o va c s, în Dolg. Cluj, II, 1911, p. 1-70.
195 I. H. C r işa n, Materiale dacice, p. 80-82.
19 G Cf. I. Nes tor, în Dacia, VII-VIII, 1937-1940,
p. 153-182; D. Popescu, în Ist. Rom, I, p. 232-237.
197 I. H. C r işa n, Materiale dacice, p. 57-64.
198 Cf. A. I. M e 1 i u k o va, Izvestla Mold., 5 (25),
1955, p. 51-71.
199 V. Pâr va '1, Getica, p. 178-182.
200 Pentru necropolele getice din Bulgaria de azi
vezi de ex. cele descoperite la Ravna, M. Mi r c e v,
în Izvestia Institut, XXV, 1962, p. 97-164, sau pe cea
de lîngă Branicevo, în aceeaşi revistă, p. 165-186.
20 1 P. R e i n e c k e, în Festschrift des romisch-
germanischen Centralmuseums zu Mainz, 1902, p. 61.
202 J. De c h e 1 e t te, Manuel, Il, 3, Paris, 1914,
p. 928 şi urm. Pentru cronologie vezi de asemenea
R. P it ti o n i, Urgeschichte des Osterreichischen
Raumes, Wien, 1954 care datează Lateme-ul A între
450 şi 400 î.e.n. în timp ce Reinecke H data între 500
şi 400 î.e.n. G. K os sa k, Sildbayern wăhrend der
Hallstattzeit, Berlin, 1959, Textband, p. 50-51 atri-
buie o parte a Latime-ului încă Hallstatt-ului. El da-
tează Hallstatt-ul D 3 la 450 î.e.n. Pentru aceeaşi pro-
blemă vezi de asemenea W. Dehn- Otto H. Frey,
Die absolute Chronologie der Hallstatt- und Frilhlatime-
zeit Mitteleuropas auf Grund des Sildimports, în Atti
del VI Cong. Inter. delle scienze preist. e protost.,
Roma, 1962, p. 197-208. În ultima vreme se constată
tendinţa de a coborî datarea epocii Latime faţă de
datele propuse de P. Rei ne c k e. Această coborîre
variază de la autor la autor fără să fie vorba de un
decalaj de timp prea mare mergînd pînă la 50 de ani.
O excepţie o reprezintă cronologia stabilită de
J. Fi 1 i p, Ketlove ve sti'edni Evrope, Praha, 1965. în
legătură cu ultimele cercetări asupra cronologiei epocii
Latene a se vedea prezentarea lor sintetică făcută
de K. W i 11 v o n sede r, Die Kelten in Mitteleuropa,
în Beitrăge Oster<Teichs, 1959, p. 75-93. în legătură
cu sistemul cronologic a lui J. Fi 1 i p a se vedea şi
lucrarea noastră Materiale dacice.
203 R. V u 1 p e, în lst. Rom., I, p. 216-223.
204 Cf. D. P ro ta se, în Dacia, N.S., VI, 1962,
p. 176-184.
Pe teritoriul acestei localităţi K. Here pe y
205
a săpat trei morminte de incineraţie din care s-a
păstrat doar vasul în discuţie. G. Te g 1 as, în OTT2,
XII, 1887, p. 29, nr. 112 (extras).
:106 D. Be r ci u, în Materiale, IV, 1957, p. 299-300
datează mormintele de la Cernavoda la sfîrşitul sec.
www.cimec.ro
N'otii
VI şi în prima jumătate a sec. V. î.e.n. de unde ante-
rior (SCIV, VI, 1955, p, 158-159) le datase la sfîr-
şitul sec. V î.e.n. şi începutul celui următor. După
tipologia vaselor, părerea noastră este că mormintele
de la Cernavoda se datează în a doua jumătate a
sec. V şi începutul sec. IV î.e.n. R. V u 1 p e le in-
cadrează în sec. V î.e.n. Ist. Rom., p. 224.
207 R. V u 1 pe şi col., în SCIV, Il, 1951, p. 184,
fig. 14/1.
208 Aşezarea de la Butuceni a fost săpată de către
G. D. S mir n o v; materialele sînt încă inedite.
Cîteva fotografii ale unor vase de aici ne-au fost puse
la dispoziţie de colegul A. F 1 ore s cu făcute cu
ocazia unei călătorii de studii la Chişinău. In legă­
tură cu aşezarea de la Butuceni vezi şi A. I. M e 1 i u-
k o va, în K.S., 56, 1954, p. 68.
209 B. Mit re a şi col., in Materiale, VII, 1961,
p. 285.
Toate vasele inedite pînă acum de la Poiana le
21o
datorăm amabilităţii prof. R. V u 1 pe care a condus
săpăturile. Cele mai multe însă, provin din descoperiri
întîmplătoare sau săpături nesistematice, şi se păs­
trează în Muzeul Raional Tecuci. Desenele vaselor
din Muzeul tecucian ne-au fost puse la dispoziţie
pentru documentare şi publicare de prof. M. Pe-
t re s cu- D î m b o viţa. Permisiunea de a ~ublica
ceramica inedită din Mz. Tecuci o datorăm directoru-
lui muzeului, Dumitru Vicoveanu, împreună cu care
urmează să elaborăm o lucrare amăn11nţită asupra
descoperirilor înUmplătoare de la Poiana menită să
fie publirată în unul dintre numf'rele viitoare ale
revistei Arheologia Moldovei. Tutmor le adresăm şi
pe această cale cele mai călduroa:<e mulţumiri.
211 A. 1. M e 1 i u k o va, în Izvestia Mold., 5 (25),
1955, fig. 15/2.
212 B. Mit re a şi col., în Materiale, VIII, 1962,
p. 371.
2l3Ibidem.
214 I. Nes tor şi E. Zaharia, în Materiale, VII,
1961, p. 175, fig. 2/8.
215 R.-E. V u 1 pe, în Dacia, III-IV, , 1927-1932,
p. 285, fig. 30, 4. Pentru datarea nivelelor de la Poiana
vezi R. V u 1 pe şi col., în SCIV, Il, 1951, p. 175-216
şi R. V u 1 pe, în Dacia, N.S., 1, 1957, p. 156 şi urm,
ldem, în Ist. Rom., 1, p. 230.
216 Pentru săpăturile de la Zimnicea, în cea mai
mare parte a lor inedite, vezi C. B o 11 i ac, în Trom-
peta Carpaţilor, XII, 1137, joi 20 iunie 1874 şi
1. Nes tor, în Studii, 1, 1949, p. 117-125; idem, în
SCJV, I, 1950, p. 94. Referitor la încadre.rea cronolo-
gică a vaselor provenite din săpăturile lui C. B o 1-
1 i a c de la 1870 precum şi asupra stratigrafiei de la
Zimnicea am primit informaţii de la I. Nes tor şi
A. D. A 1 e x an dres cu cărora le mulţumim şi pe
această cale.
211 A. 1. M e 1 i u k o va, în K.S., 56, 1954, fig. 29,
4-6 şi fig. 31.
218 Toate informaţiile, precum şi desenele fragmel\-
telor din fig. 26 le datorăm amabilităţii colegei
M. C o j a căreia îi mulţumim şi pe această cale.
 NOTE
219 B. Mit re a, în Materiale, VII, 1961, p. 285,
fig. 3.
22o G. F e h e r, în Izvestia-Institut, VIII, 1934, p. 115
şi urm., fig. 86 şi fig. 90, 3.
221 z. D re m si z o va, în Izvestia-Institut, XXV,
1962, p. 165-186.
222 M. Mir ce v, în Izvestia-Institut, XXV,· 1962,
p. 136 şi urm.
2:!JR.-E. Vulpe, în Dacia, III-IV, 1927-193~,
p. 285, fig. 27/1-4; 43/17.
22'> 1. H. C r i şa n, în AMM, 3, 1955-1956, pl. XII, 4.
225 Să păturile au fost efectuate de M. P e t r e s c u -
D î m b o viţa şi A. Las z 16 prin bunăvoinţa că­
rora am putut vedea materialele ce se păstrează în
colecţiile muzeului ieşean.
226 A. 1. M eli u k o va, în K.S., 56, 1954, p. 66,
f'ig. 31,8.
227 M. petrescu- D î m b o viţa, în SCŞ Iaşi, IV,
1-4, 1953, p. 500 şi urm., fig. 3/1. Autorul arată că
strachina de la Frumuşiţa are o dezvoltare locală din
străchinile hailstattiene.
22d Informaţii primite de la A. D. Ale x an-
dres cu, materialele se păstrează în MNA şi le-am
văzut datorită amabilităţii prof. 1. Nes tor.
uu D. B e r ci u, în Mate·riale, IV, p. 289, fig. 13.
230 D. B e r ci u, în Apulum, I, 1946, p. 136-144,
fig. 1 şi Jst. Rom., I, p. 224.
231 B. Mit re a Şi col., în Materiale, VIII, 1962,
p. 370, fig. 1/1.
232 A 1. A n d r o n i c şi col., în Materiale, VIII,
1962, p. 92, fig. 6/1.
23J D. B e r ci u, în Materiale, IV, 1957, p. 288,
fig. 12, 2.
23'< 1bidem, p. 292.
23:i în acest sens putem cita străchinile greceşti din
aşezarea autohtonă de la Tari verde cf. D. B e r ci u,
op. cit., p. 292 şi nota 5. Străchini de acelaşi fel au
fost găsite şi în necropola de la Satu Nou vezi de
ex. B. Mit re a şi col. în Materiale, VII, 1961, p. 285,
fig. 3/6.
23li R.-E. Vulpe, în Dacia, III-IV, 1927-1932,
p. 265, fig. 32, 5.
237 1. A n d r i e ş e s c u, Crăsani, fig. 116-117, 153.
2::H G. G e o r g i e v - N. A n gel o v, în Izvestia-
Institut, XXI, 1957, p. 125-127, fig. 12.
239 V. Pâr van, Getica, p. 586, fig. 444 mijloc.
2~o R.-E. V u 1 p e, op. cit., p. 285, fig. 29, 8.
241 1. An d r i e şes cu, Crăsani, p. 55, fig. 137, 140.
2'>2 I. N e s t o r şi E. Z a h a r i a, în SCIV, VI,
3-4, 1955, p. 506, fig. 8/3. Autorii remarcă lipsa eera-
micii lucrată cu roata din locuirea dacică de aici pe
care o datează în sec. III î.e.n.
21i3 Un fragment dintr-un asemenea vas a fost des-
coperit de ex. în sectorul Z.2, în campania 1959,
(MNA, V, 20210). Informaţii M. Coja.
21i't Un asemenea vas a fost reprodus în Ist. Rom.,
p. 221, fig. 51.
2•5 B. Mit re a, în Materiale, VII, 1961, p. 285,
fig. 3, 5.
216 Vezi de exemplu cele descoperite la Toros
(1. W e 1 k o v în Izvestia-Institut, XII, 1938, p. 418,
www.cimec.ro
fig. 200) sau Bukjovci (V. Mi k o v, în Izvestia-Insti-
tut, XXI, 1957, p. 302.
21i7 R.-E. V u l p e, op. cit., p. 285, fig. 31, 5. Frag-
mentele de la Slimnic au fost reproduse recent ŞI de
K. H o r e d t în Studien aus Alt europa, II, 1965,
KOln, Graz, 1965, fig. 5 care le încadrează greşit, după
părerea noastră, în Latene mijlociu ca de altfel toată
aşezarea. În aşezarea de la Slimnic nu s-a găsit nici
măcar un singur ciob celtic sau dacic lucrat la roată
ceea ce constituie un prim indiciu că ne găsim înainte
de anul 300 admis, în general, ca dată de început a
stabilirii celţilor în Transilvania. Materialele desco-
perite la Slimnic au perfecte analogii în toată lumea
geto-dacică din sec. V-IV î.e.n. Este adevărat însă
că cele mai multe dintre forme se continuă şi în
faza UI1lllătoare ceea ce 1-a indus în eroare pe autor.
Există insă unele forme printre care tocmai strachina
cu buza lobată care nu se mai întîlneşte în faza a
II-a constituind un argument sigur al datării aşezării
de la Slimnic în faza 1, datare sprijinită şi de lipsa
ceramicii celtice mai sus amintită.
248 1. A n d r i e ş e s c u, Crăsani, fig. 77.
21i R. V u 1 p e şi col., în SCIV, II, 1, 1951, p. 186.
9
250 Precizări în legătură cu datarea nivelelor a făcut
R. V u 1 pe, în Dacia, N.S., 1, 1957, p. 146.
251 Ist. Rom., 1, p. 230.
252 1. H. C r işa n, în AMM, III, 1955-1956, pl. Xll,
1, 3.
253 în M z. S f. Gheorghe (-i.nv. nr. R.T. 1957,
VI-90) se păstrează un picior de vas de culoare găl­
bui descoperit cu ocazia săpăturilor conduse de către
Z. S z e k e 1 y care ne-a arătat materialul de la Reci
şi ne-a permis să ne referim la el.
254 Vezi de exemplu vasul cu picior de la Verbiţa
aparţinînd culturii Basarabi publicat de către D. B e r-
ei u, în Ist. Rom, 1, fig. 26, 5. Asemenea fructiere au
fost descoperite şi în aşezarea hallstattiană de la Po-
peşti, vezi R. V u 1 p e şi col., în SCIV, VI, 1-2, 1955,
p. 243.
255 z s. Tor ma, Manuscris, pl. LXXIX, 2.
256 D. B e r ci u, în Materiale, I, 1953, p. 615,
pl. XXXVI, 1; idem, în Materiale, IV, 1957, p. 304.
257 P. Rei ne c k e, în Festschrift des răm.-germ.
Museums, Meinz, 1902, p. 57.
258 Cf. V. E f t i mie, în Dacia, N.S., III, 1959,
p. 195-215.
259 La Cetăţeni se cunosc numeroase imitaţii după
amfore greceşti însă, probabil, mai tîrzii; cf. D. Tudor,
Amjore elenistice, descoperite în adîncul teritoriului
R.P.R., în Studii şi referate privind istoria României,
1, 1958, p. 83; cf. şi D. V. Rosetti, în SCIV, XI, 2,
1960, p. 395 şi urm.
2GO 1. H. C r i ş a n, Ziridava, în Apulum, V, 1965,
p. 127-137.
261 Cf. V. E f tim i e, op. cit., p. 207.
262 Cf. de ex. V. D. B 1 ava t ski, l1cropm1 aHTH'IHOii
pa CTIHCKH KepaMHKH, Moscova, 1953, Tab. 1-2, şi V.
Cana rac h e, Importul amforelor stampilate la
Istria, Bucureşti, 1957, p. 351 şi urm.
263 Cf. V. Canar ac h e, op. cit., p. 354.
26'> M. E b e r t, în Pr.Zeit, 1913, p. 27 şi urm.
 240
265 R. V u l p e şi col., în SCIV, VI, 1955, p. 249.
266 Cf. V. Canar ac h e, op. cit., p 217, 284 şi urm.
267 M. P e t r e s c u - D î m b o v i ţ a, op. cit., p. 500,
fig. 3, 2.
268 D. B e r ci u, în Materiale, IV, 1957, p. 286,
fig. 12/1.
269 D. B e r ci u, în Arhivele Olteniei, XXI, 119-124,
p. 57-58, fig. 8/1. Cu altă ocazie (Materiale, IV, 1957,
p. 294), autorul spune despre cana de la Potelu că ar
fi prototipul, sau mai exact, unul dintre prototipurile
cănilor de tip Frtrmuşiţa, Odobeşti, Cernavoda. Din
cîte ne putem da seama din descrierea şi reprodu-
cerea lui D. B e r ci u cana de la Potelu prezintă
toate caracteristicile tipului 1 şi nu ale unui prototip.
270 D. B e r ci u, în Apulum, III, p. 136-144, fig .. 1.
271 M. P e t r e s c u - D î m b o v i ţ a, op. cit., p. 206.
272 1. Nes tor, în Dacia, VII-VIII, 1937-1940,
p. 176; cf. şi D. B e r ci u, în Materiale, IV, 1957,
p. 293-294.
273 Cf. D. B e r ci u, op, cit., p. 294.
274 Ibidem, p. 293.
275 A. 1. M e 1 i u k o va, în Izvestia Mold., V (25),
1955, p. 66, fig. 15/1.
276 1. H. C r işa n, Materiale dacice, p. 61-62, fig.
25/17.
277 Determinările vaselor greceşti precum şi indi-
caţiile bibliografice aparţin colegului P. Ale x an-
d re s cu căruia îi mulţumim şi pe această cale.
278 J. D. Breaz 1 e y, Attic Red Figured Vass, Ox-
ford, 1942, pl. XI, tipul 8.
279 E. B u j o r, în Materiale, VI, 1959, p. 248, fig. 9.
280 Informaţie P. Ale x an dres cu.
281 Un vas grecesc a fost descoperit recent la Bra-
tei. Informaţie K. Hore d t.
282 K. Tor ma, în Erd. Muz. Evk., III, 1864-1865,
p. 10-76.
283 Vezi de ex. A. 1. M eli u k o va, în Izvestia
Mold., 5 (25), p. 57, fig. 6.
284 G r. Toci 1 e s cu, Dacia, p. 525, tab. K.
285 V. Pâr van, Getica, p. 564.
286 R. V u 1 pe, în Dacia, N.S., 1, 1957, p. 143-164.
287 1. Nes tor, în SCIV, 1, 1, 1950, p. 93-102.
288 Influenţa celtică hotărîtoare în formarea culturii
materiale dacice de tip Lateme, este susţinută pentru
prima dată de către V. P â r v a n, Getica, p. 460-564
şi împărtăşită total, sau parţial, de marea majoritate
a cercetătorilor ulteriori. Ideea unor influenţe sud-
tracice care au contribuit la formarea civilizaţiei
Lateme geto-dacice aparţine lui 1. Nes tor, în Dacia,
VII-VIII, 1937-1940, p. 159-183. Pentru influenţa
exercitată de coloniştii greci vezi de ex. E m. C o n du--
rac h i, în SCIV, II, 2, 1951, p. 45-61; în Studii şi
referate privind istoria României, I, 1954, p. 61 şi
urm.; Influences grecques et romaines dans les Balkans,
en Hongrie et en Pologne, în Congres International
d'archeologie classique. Rapports et Communications,
Paris, 1963, p. 111-126.
289 C. Preda, în Materiale, VI, 1959, p. 251-263;
VII, 1961, p. 209-217.
290 R. Vulpe, în Ist. Rom., I, 1960, p. 218-232.
291 D. B e r ci u, Sînt geţii traci nord-dunăreni?
www.cimec.ro
NOTE
Un aspect arheologic al problemei, în SCIV, XI, 2,
1960, p. 261-283; idem, Die Stellung der Geten im
Lichte der Archăologie, în Dacia, N.S. V, 1961,
p. 163-185.
292
În SCIV, 16, 1, 1965, p. 43-50. Din lucrarea
acad.Em. Condurachi aflăm că şi S. Dimitriu împăr­
tăşeşte părerea începutului timpuriu a lucrării eera·
micii cu roata, nota 8.
293 D. B e r ~ i u, op. cit., p. 266 şi urm.
294 Cf. E m. Con dur achi, în SCIV, II, 2, 1951,
p. 57.
2Dă Imitaţiile după lebes de la Moreşti şi Ciumeşt1
le vom discuta în capitolul următor.
296 R. V u 1 pe, în Dacia, N.S., I, 1957, p. 156 şi urm.
2U7 Informaţii primite de la A. D. A 1 e x an-
dres cu.
298 Cf. M. C o j a, op. cit., în SCIV, XIII, 1, 1962,
p. 26-29.
299 E m. C o n dur achi, SCIV, 16, 1, 1965,
p. 47-48.
300 W. Lam b, Grey Wares from Lesbos, în The
Journal of Hellenic Studies, III, 1932, p. 3. Informa-
ţia bibliografică o datorez amabilităţii tov. S. Dimitriu.
301 Op. cit., p. 47.
302 B. p 6" ta, A benei hydria, în Dolg. Cluj, V,
1914, p. 17-37. Pentru problema importurilor vezi
V. Pârvan, Le penetration hellenique et hellenistique
dans la valee du Danube, în Acad. Rom. Bull. de la
Set. hist., 10, 1923, p. 23 şi urm.
303 Pentru cele două coifuri aparţinînd sec. VI-V,
î.e.n. vezi A. M o z s o li c s, în Acta.Arch., V, 1954,
p. 49-50 şi ultimul studiu asupra problemei al lui
D. B e r ci u, în Dacia, N.S., II, 1958, p. 437-451.
30'o B. M i t r e a, Penetrazione commerciale e circo-
lazione monetaria nella Dacia prima della conquista,
in ED, X, 1945, p. 18 şi urm.
305 Vezi 1. W in k le r, Contribuţii numismatice la
istoria Daciei, în SCŞ.Cluj, VI, 1-2, 1955, p. 25-27,
Tab. I-II şi harta I-II.
:lo6 D. B e r ci u, op. cit., p. 268.
307 Idem, în Balcania, VI, 1943, p. 296-297, fig. 4-5.
308 K. Hore d t, în MABBM, XII, 1947, p. 3, fig. 2.
309 D. B e r ci u, în SCIV, XI, 2, 1960, p. 242.
310 1. 1. R u s s u, Limba traco-dacilor, Bucureşti,
1959, p. 22-23.
311 Ibidem, p. 23.
312 Dacia, N.S., V, 1961, p. 162-185.
313 1. H. C r işa n, Materiale dacice, p. 37-42, fig. 17.
3Jr. Ibidem.
~15 I. H. C r işa n, în AMN, I, 1964, p. 87-110 şi
Yateriale dacice, p. 37-42, fig. 17.
316 K. H o r e d t, în Studien aus Alt europa, II, Kăln,
1965, p. 54-75 a publicat un catalog al aşezărilor cu
ceramică celtică şi dacică din Latene-ul mijlociu. A
se vedea completările şi unele rectificări aduse de
noi în· Materiale dacice, p. 71 şi urm.
317 R. - E. V u 1 p e, în Dacia, I, 1924, p. 193-194,
fig. 21.
318 1. H. C r i ş a n, Ziridava, în Apulum, V, 1965,
p. 127-137.
318a Ibidem, în AMN, III, 1966, p. 98-99.
 NOTE
319 Pentru datarea nivelelor de la Poiana vezi
nota 215 iar pentru cea de la Zimnicea nota 216.
320 1. Nestor, în Studii, 1, 1949, p. 117-125.
321 Piscul Crăsani, p. 21 şi urm.
322 Getica, p. 178.
323 E. B u j o r, în Dacia, N.S., II, 1958, p. 141.
324 M. P e t re s c u-D î m b o vi ţ a, în SCIV, VI,
1-2, 1955, p. 183-187.
325 P. Rei n e c k e, Festschrift des romisch-germa-
nischen Centralmuseums zu Mainz, 1902, p. 61. Pentru
cronologia epocii LatEme vezi nota 23 şi 24. Dificultă­
ţile de stabilire a cronologiei absolute, mai cu seamă
pentru faza C constituie una din cele mai grele pro-
bleme ale arheologiei europene în momentul de faţă
cf. J. M. de Nava r ro, în Ber. RGK, 40, 1559,
p. 114-118.
326 J. De c h e 1 e t te, Manuel, II, 3, Paris, 1914,
p. 928 şi urm.
327 R. V u 1 pe, în Ist. Rom., 1, 1960, p. 237-248.
328 V. L e a h u, în Ce"-cetări arheologice în Bucu-
reşti, 1963, p'. 15-46, fig. 20, publică un cuptor de
ars vase descoperit la Căţelul Nou pe care îl atri-
buie daco-geţilor din epoca LatEme. După formă şi
toate amănuntele sale de construcţie cu totul asemă­
nătoare celor din sec. III-IV e.n., înclinăm să atri-
buim cuptorul de la Căţelul Nou mai degrabă epocii
prefeudale decît celei Latene. Un cuptor de ars vase
se menţionează la Poiana. R. V u 1 pe, Ist. Rom, 1,
p. 24'1.
329 1. H. C r işa n, In legătură cu cuptoarele de ars
ceramică la daco-geţii din epoca LaUme, în Apulum,
VI (în curs de apariţie).
330 R. V u 1 pe, L'âge du fer dans les regions thraces
de la Peninsule Balcanique, Paris, 1930, p. 156-159.
331 în ilustraţii am grupat aparte numai formele
caracteristice pentru faza II 1 iar marea majoritate,
pentru a păstra unitatea formelor, le-am trecut în
cadrul celor din faza a III-a, deşi ele aparţin fazei Il2.
33l Materialele de la Moreşti au fost publicate de
K. H ore d t, în Studien aus Alteuropa, Il, 1965,
p. 54-75. Pentru acestea nu vom mai face în conti-
nuare referiri bibliografice.
333 Materialele de la Cicir provin din descoperirile
făcute de noi în toamna anului 1965 şi sînt încă
inedite. Materialele de la Ciumeşti le-am publicat în
Materiale dacice. Ca şi pentru cele de la Moreşti în
continuare nu vom mai face decît în cazuri excep-
ţionale trimiteri bibliografice.
334 1. H. C r i ş an, în AMN, I, 1964, p. 100-101,
fig. 7.
335 M. Petrescu- D î m b o viţa şi col., în SCIV,
VI, 1-2, 1955 p. 184, fig. 13, 3.
336 Săpături S. T e o d o r u 1964.
337 Săpături D. Te o dor u 1964.
338 M. Z â pot o c k y, în AR, XIV, 1, 1962, p. 22-47,
fig. 16.
338a Z. Ci 1 i n s k â, în Slov. Arch., VII, 1, 1959,
p. 83 şi 1. H. C r işa n, în Arch. Mold. (în curs de pu-
blicare).
339 G. B. F e dor o v, în MIA, 89, 1960, p. 22 şi
51-56, fig. 4-4 a.
www.cimec.ro
241
340 1. A n d r i e ş e s c u, Piscul Crăsani, fig. 19.
341 R. - E. Vulpe, în Dacia, III-IV, 1927-1932,
p. 285.
312 E. Bujor, în SCIV, VII, 1956, p. 248, fig. 3;
în Materiale, V, 1959, p. 375, pl. I, 2; Materiale, VI,
1959, p. 325, fig. 2.
313 Idem, în SCIV, VII, 1956, p. 248, fig. 4-5; Ma-
teTiale, III, 1957, p. 247, pl. I, 5; Materiale, V, 1959,
p. 375, pl. 1, 5.
3r.1 Z. S z e k e 1 y, Adatok, p. 27-28, datează tezau-
rul de la Surcea în sec. III-II î.e.n. Această datare
este 1mpărtăşită şi de către D. P o p e s cu, în Dacia,
N.S., II, 1958, p. 194. în legătură cu tezaurul de la
Surcea vezi şi N. F e t ti c h, în Acta. Arch., III,
1953, p. 125-176. E. T h om as datează tezaurul de
la Surcea la mijlocul sec. II î.e.n. vezi AE, 84, 1957,
p. 105 şi urm.
345 1. H un y a d y, Diss Pann., ser. II, nr. 8, 1942,
pl. V, 2.
346 Ibidem, pl. IV, 10; V, 2, 13; LXXXVII, 2;
B. B e n adi k, în ASM, 1, 1964, p. 88, fig. 1/3;
z. C i 1 in s k a, op. cit., pl. III, 5.
347 1. H. C r işa n, în AMN, 1, şi Materiale dacice,
1964, p. 87-110.
318 1. H un y a d y, op. cit., p. 57-58.
3r.8a z.c i 1 i n s k a, op. cit., p. 83.
319 M. z â pot o c k y, AR, XIV, 1, 1962, p. 22-47,
fig. 10/2-4, unde se citează mai multe staţiuni cu
acelaşi material.
350 B. B e n a d i k, în ASM, I, p. 88, fig. 1/1-2.
:Jr>Oa Z. Ci 1 i n s k â, op. cit., pl. II, 1-2, 4, 8 etc.
351 M. petrescu- D î m b o viţa şi col., în SCIV,
V, 1954, p. 184, fig. 13, 8.
352 Cf. A 1. V u 1 pe, în Matetriale, V, 1959, p. 364,
fig. 2/2; VII, 1961, p. 220, fig. 3/1.
353 1. H un y a d y, op. cit., pl. VII, 5-9.
35!o M. P e t re s cu- D î m b o vi ţ a, în SCIV, V, 1954,
p. 186, fig. 13/4, 7, 8.
355 A se vedea monografia Ceaşca dacic( p. 132. In
1955 cunoşteam un singur exemplar de ceaşcă inter-
mediară între cele hallstattiene şi cele dacice, desco-
perit la Hăbăşeşti, care nu era însă bine precizat.
Exemplarul de la Ciumeşti a fost descoperit într-un
bordei împreună cu materiale celtice care se datează
în sec. III-II, î.e.n., datare ce o propuseserăm şi
pentru exemplarul de la Hăbăşeşti, acum confirmată.
355a Z. Ci 1 ins k a, op. cit., pl. I, 2; II, 3.
356 I. H. Crişan şi Szuky M. Emil, în AMM,
III, 1955-1956, p. 14, fig. 2.
357 E. B u j o r, în Materiale, VII, 1961, p. 298, fig. 1.
358 G. Simion şi G h. I. Ca n tac uzi n o, în Ma-
teriale, VIII, 1962, p. 373 şi urm.
359 B. Ben adi k, în ASM, I, 1964, fig. 1/4.
360 1. H un y a d y, Diss.Pann., ser. II, nr. 18, pl. V,
14.
361 1. An d r i e ş e s c u, Crăsani, fig. 136; V. Pâr·
v a n, Getica, fig. 69.
3G2 R. - E. V u 1 pe, în Dacia, III-IV, 1927-1932,
p. 282-283, fig. 26, 1, 7, 8.
363 R. V u 1 pe, în Dacia, N.S., 1957, p. 156.
242 NOTE
364 O c t. F 1 o ca, în Dacia, XI-XII, 1945-1956, p.
72.
365 C f. I. W i n k 1 e r, în Numismaticky Sbornik, V,
1958, p. 12, 34, nr. 125, p. 41-43 (rezumat). De aceeaşi
părere este şi M. Mac re a (comunicare verbală).
366 Vezi V. D. Blavatski, op. cit., şi I. Hu-
n y a d y, op. cit.
367 R.-E. V u 1 p e, op. cit., fig. 26, 3.
36!1 I. An d r i e şes cu, Crăsani, fig. 127, 136; V.
Pâr van, Getica, fig. 70-71.
369 Săpăturile de la Ciolăneşti au fost făcute în anul
1965 sub conducerea prof. M. Petrescu- D î m b o-
v 1 ţ a de la care deţinem toate informaţiile pentru care
Ii mulţumim în chip deosebit. în legătură cu săpăturile
de la Ciolăneşti din 1965 S i 1 v i u S a n i e şi A 1 e x.
M ar i n e s c u au ţinut o comunicare la a doua Se-
siune ştiinţifică a muzeelor din 27-29 decembrie 1965.
370 Vezi de exemplu: B. Fi 1 o w, în Izvestia-Bule-
tin, VI, 1916-1918, p. 1-56, fig. 14; I. W e 1 k o v, în
Izvestia-Institut, VIII, 1934, p. 1-17, fig. 4,1; R. P o-
p o v, în Izvestia-Institut, II, 1923-1924, p. 99-136,
fig. 49; Z. D re m si z o va, în Izvestia-Institut, XXV,
1962, p. 185-186, fig. 3, 1-3, fig. 7, 2, fig. 8, 1.
371 Vezi de exemplu I. H un y a d y, op. cit., Pl.
LXXI, 2; LXXII, 1-6.
372 r. Nes tor, în Dacia, III-IV, 1937-1950, fig.
6, 2, 4.
373 Cf. J. De c h e 1 e t te, Manuel, p. 1458.
374 E. Bujor, Mate.riale, III, 1957, p. 247-248,
Pl. I, 1.
375 M. Ci ci k o va, în AAP, 1963, p. 43, fig. 5/3.
376 r. A n d r i e ş e s c u, Crăsani, fig. 130.
377 V. P â r van, Getica, p. 584-585.
373 R. - E. V u 1 pe, în Dacia, III-IV, 1927-1932,
p. 299-300.
379 r. Nes tor, Stand, p. 166-167, cu toată biblio-
grafia.
380 r. A n d r i e ş e s c u, Crăsani, p. 52, cu biblio-
grafia.
381 în legătură cu această formă vezi polemica
dintre I. Nestor şi R. Vulpe, în RIR, IV, 1934,
p. 315; RIR, V-VI, 1935-1936 p. 434.
382 r. An d r i e şes cu, Crăsani, fig. 129.
333 Ibidem, p. 54, fig. 131; V. Pâr van, Getica,
fig. 83-84.
3&1 R. - E. V u 1 pe, în Dacia, III-IV, 1927-1932,
fig. 25-12.
385 R. V u 1 pe, în Materiale, 1961, fig. 5, 3.
388 Vezi de exemplu R. V u 1 pe, în Materiale, VIII,
1962, p. 458, fig. 1, 3. . greşit, că s-ar fi descoperit pe dealul Arhivele Statului.
387 V. Pâr van, Getica, fig. 91-102.
R. V u 1 p e şi col. în SCIV, II, 1951, p. 186,
388
fig. 15, 6.
389 R.- E. V u 1 pe, în Dacia, III-IV, 1927-1932,
p. 283, fig. 27.
390 Informaţii P. A 1 e x an dres cu.
391 Pentru cănile de bronz de acest tip vezi de
ex. J. De c h e 1 e t te, Manuel, II, 1914, p. 1428,
fig. 640; J. Fi 1 i p, Keltove ve s1~edni Evrope, Praha,
1956, pl. I-II.
www.cimec.ro
392 Informaţiile privind acest vas precum şi de-
senul le-am primit de la tov. V. Ben dor f ea nu,
directoarea Muzeului raional Sighişoara, căreia îi mul-
ţumesc şi pe această cale.
393 În Mz. Cluj, se păstrează o serie de planşe cu
desene foarte frumos executate însoţite de explicaţia
lor în manuscris, în limba germană. Explicaţiile au
fost întocmite în a doua jumătate a sec. trecut de către
Zsofia Torma pentru o lucrare ce urma, probabil, să fie
tipărită, dar care a rămas în manuscris. Lucrarea
propriu-zisă nu ni s-a păstrat. Explicaţia planşelor şi
planşele sînt deosebit de importante pentru că, pe
lîngă desenele făcute la scară se menţionează locul
de descoperire a pieselor şi unde se păstrează. Unele
dintre piesele cuprinse în această lucrare s-au pier-
dut şi de aceea manuscrisul prezintă o deosebită
valoare.
39 " G r. G. T o c i 1 e s cu, Dacia înainte de romani,
Bucureşti, 1800, p. 521.
395 V. Pâr van, Getica, fig. 123-127.
396Pentru cupele semisferice de la Popeşti şi Poiana
vezi D. Popescu, în Dacia N.S., II, 1958, p. 185.
397 D. Popescu, op. cit., fig. 1, 1-2, p. 187.
398 r. An d r i e şes cu, Crăsani, p. 60.
399 V. P â r v a n, Getica, p. 200.
400 K. P a r 1 a s c a, Das Verhăltnis der megarischen
Becher zum alexandrinischen Kunsthandwerk, în
JDI, 70, 1955, p. 192 şi urm. (Studiul nu ne-a fost
accesibil).
401 D. Popescu, op. cit., p. 194.
402 Pentru cupele deliene sau megariene vezi F.
C ou r b y, Les vases grecs a reliefs, Paris, 1922;
F. C ou r b y a arătat că principalul centru de pro-
ducţie şi de export al cupelor ornamentate în relief
cu motive vegetale şi geometrice este Delos-ul şi de
aceea el le numeşte cupe deliene. Asemenea vase nu
se produceau însă numai la Delos, ci şi la Megara; de
aceea se foloseşte uneori şi denumirea de cupe me-
gariene. Tiparele după care se lucrau cupe deliene
erau exportate. La Olbia de ex. se lll{:rau asemenea
vase; cf. E. M i n n s, Scythians and Greeks, p. 351.
403 La Fundeni, s-a descoperit un exemplar întreg
provenit dintr-un morunînt de incineraţie autohton.
I. Nestor, Stand, Pl. 17,3; D. V. Rosetti, în PMMB,
2, 1935, p. 58-59, fig. 13. Despre acelaşi exemplar
S. Mori n t z şl D. V. Rosetti, în Bucureştii de
odinioară, 1959, p. 29, Pl. XXXVI, 3, afirmă, probabil,
Tot la Fundeni s-a descoperit o cupă deliană origi-
nară publicată de V 1. D u mit re s c u în vol. In
memoria lui V. Pârvan, Bucureşti, 1934, p. 121-
125. I. Nes tor, Stand, Pl. XX, 1, 3, 5, 7, 9-10 publică
cîteva fragmente de imitaţii după cupe deliene desco-
perite în aşezarea de la Tei. Dintre acestea cîteva sînt
reproduse de S. M o r i n t z şi D. V. R o s e t t i, op.
cit., p. 29, Pl. XXVII, 4-7 şi sînt date ca fiind des-
coperite pe dealul Arhivele Statului.
40t. I. An d r i e şes cu, Crăsani, p. 72, 207-219, fig.
207, 216, 218-219; V. Pâr van, Getica, fig. 160-173.
 NOTE
405 R. - E. V u 1 pe, în Dacia, III-IV, 1927-1932,
p. 310 şi 317, fig. 9, 2 şi 129, 21; R. V u 1 p e, în Dacia,
N.S., 1, 1957, p. 155, fig. 19, 6.
406 R. V u 1 pe şi col., în SCIV, VI, 1955, p. 249,
fig. 14, 1-2; R. Vulpe în Materiale, VII, 1961,
p. 328-336; Idem, în Materiale, VIII, 1962, p . 458,
fig. 2.
407 R. V u 1 pe, în Materiale, III, 1957, p. 232,
fig. 14, 1.
408 D. V. Rosetti, în PMMB, 1935, p. 16-17,
fig 23-24. Exemplarul care are imprimate monede
dacice este reprodus şi de către V. Canar ac h e,
Importul am/orelor stampilate la Istria, Bucureşti,
1957, p. 387, fig. 76.
409 V. P â r v an, Getica, Pl. XXVIII şi Pl. XXIX,
reproduce 5 dintre imitaţiile după cupele deliene de
la Sighişoara, fără a le descrie sau comenta. Repro-
ducerile, în fotografii, sînt destul de slabe aşa că
ornamentele sînt greu de distins.
410 J. Ha~ pe l, în AK, XIII, 2, 1880, p. 37,
fig. 1-3.
411 V 1. Du mit re s cu, op. cit., p. 123, nota 5.
412 Vezi 1. H un y a d y, op. cit., pl. LXVI, 1-4.
413 Ibidem, Pl. LXV, 1-2, 4-5; Pl. LXVI, 5-10.
414 O c t. F 1 o c a, Cont1·ibuţii la cunoaşterea tezau-
relor de argint dacice, Bucureşti, 1956, 8-18.
415 R. - E. V u 1 pe, în Dacia, III-IV, 1927-1932,
p. 283, fig. 27/9.
416 Ibidem, p. 318, fig. 99i1-2.
417 K. H o r e d t, în Studien aus Alteuropa, p. 68,
nota 14.
418 R. - E. Vulpe, în Dacia, III-IV, 1927-1932,
p. 286, fig. 37, 5, 9; fig. 38, 1, 7.
419 Ibidem, p. 287, fig. 36, 6.
420 Despre felul în care se realizau motivele lustru-
ite avem la îndemînă o analogie etnografică. ln nor-
dul Moldovei, în centrul de olari de la Marginea
se lucrează şi astăzi ceramică cenuşie sau neagră,
foarte asemănătoare cu cea dacică, din faza clasică.
Ornamentele se realizează pe vasul uscat cu ajutorul
unei pietre care după ardere vor primi un luciu stră­
lucitor. Cf. F. B. F lor e s cu, Ceramica neagră
lustruită de la Marginea, Bucureşti, 1958, p. 32-33.
421 R. - E. V u 1 p e, op. cit., p. 280, fig. 39, 9.
422 Ibidem, p. 288, fig. 24, 5, fig. 28, 3, 7, fig. 39, 6, 7.
423 V. p â r v a n, Getica, p. 466.
424 Cele mai vechi exemplare de brăzdare dacice
din fier pe care le cunoaştem sînt cele de la Cetă­
ţeni care se pot data în sec. II î.e.n. Pentru aceasta
a se vedea lucrarea noastră din SCIV, XI, 2, 1960,
p. 285 şi urm.
425 Cf. 1. W i n k 1 e r, în SCŞCluj, VI, 1-2, 1955,
p, 28.
428 C. Preda, în SCIV, III, 1960, p. 43-79, cu
toată bibliografia.
427 V. Pâr van, Getica, p. 601. Diferitele păreri
exprimate în legătură cu începutul monedelor daco-
getice se pot vedea la C. P r e d a, op. cit., p. 66 şi urm.
428 în SCIV, 16, 1, 1965, p. 44-45.
429 A. V. A r ţi h o v s k i, Osnov Arheologhii, Mos-
cova, 1954, p. 99, arată că apariţia ceramicii lucrate
www.cimec.ro
243
cu roata este legată, de obicei, de separarea olăriei ca
meşteşug.
430 V. Pâr van, Getica p. 564.
431 R. V u 1 pe, în Ist.Rom., 1, 1960, p. 243.
432 Mulţumesc şi pe această cale profesorului meu
acad. C. D a i c o v i c i u, conducătorul săpăturilor din
Munţii Orăştiei pentru permisiunea de a studia şi
publica ceramica inedită descoperită în cetăţile da-
cice, la a căror dezvelire am participat începînd cu
anul 1950.
433 R. Vulpe, în OCD., p. 557-567.
434 1. H. C r i şa n, Ziridava, în Apulum, V, 1965,
p. 127-137.
" 35 Termenul de fază clasică ne-a fost sugerat de
acad. C. D a i c o v i c i u.
436 Pentru ritul de înmormîntare la daci vezi:
M. M acre a şi M. R u s u, în Dacia, N.S., IV, 1960,
p. 201-231. În legătură cu acest articol trebuie să
facem următoarele precizări: 1. la Arad-Ceala (p. 225)
prin săpăturile noastre din 1962 s-a putut stabili că
gropile sînt mai degrabă de provizii, decît de mor-
minte. Sigur însă că ele aparţin sec. IV e.n. Pentru
aceasta a se vedea, Aşezarea dacică din sec. IV e.n.
de la Arad-Ceala (în curs de publicare). 2. Mormin-
tele de la Ghenci sînt cu mult anterioare celor de la
Porolissum şi se datează în sec. III, î.e.n. vezi 1.
H. C r işa n, Morminte inedite din sec. III î.e.n. în
Transilvania, în AMN, I, 1964, 100-102 şi Materiale
dacice. în legătură cu ritul de înmormîntare la daci
vezi şi D. P ro ta se în Dacia, N.S., VI, 1962, p. 173-
199.
437 Pentru ceramica dacică pictată cu motive vege-
tale şi zoomorfe vezi C. D a i c o vi ci u şi col., în SCIV,
IV, 1-2, 1953, p. 182-187, fig. 18, 34-38; C. Dai c o-
vi ci u, în Ist.Rom., I, 1960, p, 270, fig. 61.
438 C. D ai c o vi ci u, în Ist.Rom., I, p. 255-338.
fo39 R. V u 1 p e, în Ist.Rom., I, p. 219.
440 Vezi nota 201 şi 202 .
441 F. B. F l ore s cu, Ceramica neagră lustruită de
la Marginea, Bucureşti, 1958, p. 37-42 şi 1. H. C r i-
şa n, în Apulum, VI (în curs de apariţie).
442 în Ist.Rom., 1, 1960, p. 338.
443 Asupra acestei forme vezi monografia noastră
în SCŞCluj, VI, 3-4, 1955, p. 127-157, pe care, cu
completările şi omismnile de rigoare o redăm şi acum.
44 " Informaţiile şi permisiunea de a reproduce ma-
teriale inedite de la Meleia şi Rudele le datorez
amabilităţii colegului H. D ai c o viciu, căruia îi
mulţumesc şi pe această cale.
445 1. H. C r i ş a n, Ceaşca ciacică, p. 131.
446 Ibidem, p. 138, nota 6.
447 Ibidem, p. 138-148. Numărul descoperirilor este
astăzi, evident, mai mare.
«8 Ibidem, p. 133.
449 C. D a i c o v i c i u, op. ctt., p. 262-263.
450 Informaţiile şi desenele le datorez amabilităţii
tov. N. Pogrebova, căreia îi mulţumesc şi pe această
cale.
451 Informaţii şi ilustraţii de la aceeaşi cercetătoare.
452 Cf. G. B. F e odor o v, în SCŞiaşi, VIII, 1,
1957, p. 159; idem, în MIA, 89, 1960, p. 51-66, fig. 4.
244
453 Pe s c h e k, Die jrilhwandalische Kultur in Mit-
telschlesien, Leipzig, 1939, Pl. XIX, 6 (lucrarea nu
ne-a fost accesibilă); cf. I. B 6 n a, în Acta Arch., VI,
1-4, 1955, p. 76; C. Dai c o viciu, Ist.Rom., 1, p. 264,
n. 3.
451i Toate informaţiile şi fotografia ceştii de la Miil-
lendorf le datorăm amabilităţii Domnului Ş t. F olt in y
din Princeton (S.U.A.) care o publică în Barb-Fest-
schrift, Wissenschajtliche Arbeiten aus dem Burgen-
land, Heft 35, Eisenstadt, 1966, p. 79-90.
455 A. T o c i k, în AR, XI, 6, 1959, p. 855 şi urm.,
fig. 322, 3, 323, 8, 325, 1-2. Pentru locuirea daco-ge-
ţilor în Slovacia a se vedea şi studiul nostru din
Arch. Mold. (în curs de publicare).
456 In PBM, 11, 1962, p. 145-148.
457 Informaţii primite de la 1. 1. R u s s u.
458 C f. B r an k o B. G ave la, Keltski oppidum
Zidovar, Beograd, 1952, fig. 16, 1, 17, 1, 3, 19, b, 2, 4.
Aşezarea de aici aparţine dacilor şi nu celţilor, după
cum o dovedeşte întreaga ceramică precum şi pie-
sele de metal.
459 M. P a r d u c z, în A M ora Ferencz mit.zeum
Evkonyve, 1956, Szeged, 1956, p. 15-30, fig. 2.
400 Săpăturile de la Taban au fost făcute de Nagy
Lajos, vezi Tanulmanyok, Budapest multjabol, IV,
1936, p. 18-29; A. Al f 61 d i, în Budapest torte-
nete, 1, 1942, p. 240 şi urm.; I. H un y a d y, op. cit.,
Pl. LVIII, 5, 17-18; LXXXVII, 8; XCIV, 10; CI, 1-6.
461 M. C ici k o va, în AAP, 1963, p. 39.
462 Termenul de vas borcan a fost folosit pentru
prima oară de către V. P â r v an care pune această
formă în legătură cu vasele de lemn iar proeminen-
ţele ar fi crăcile rămase pentru prins, Getica, p. 567.
4G3 R. - E. Vulpe, în Dacia, III-IV, 1927-1932,
fig. 41, 1-8, fig. 43,7-9, 17-9, fig. 61, 2, fig. 62,1,
fig. 100, 1-4.
464 R. V u 1 pe, în Materiale, I, 1953, p. 213 şi urm.,
fig. 355.
465 Pentru aşezarea de la Rudele vezi N. G osta r
şi H. Dai c o viciu, în Materiale, V, 1959, p. 386-
391 şi Materiale, VI, 1959, p. 341-346.
4GO 1. H un y a d y, op. cit., Pl. LXXXVII, 8.
467 Vezi de ex. 1. H un y a d y, op. cit., XCIV, 6, 10
sau Pl. C, 1-2.
'•68 R - E. Vulpe, în Dacia, III-IV, 1927-1933,
fig. 42-63.
Z am oştean u, în Materiale, VII, 1961,
469 M.
p. 341, fig. 3, 9.
t,70 R. - E. V u 1 p e, op. cit., fig. 43.
47 1 M. Z am o ş te an u, op. cit., p. 341, fig. 3, 11.
m Cele două vase sînt în expoziţia Muzeului Naţio-
nal de antichităţi din Bucureşti, iar informaţiile cu
privire la descoperirea lor le datorăm tov. R. V u 1 p e.
473 R. V u l p e şi col. în SCIV, Il, 1, 1951, p. 196, fig.
18/1; R. - E. V u 1 pe, în Dacia, III-IV, 1927-1932,
p. 293, fig. 43/11-16.
474 R. Vulpe, în Materiale, VIII, 1962, p. 458, fig. 1.
475 Vezi de exemplu vasul cu picior descoperit la
Piatra Neamţ în aşezarea de la Lutărie datată pe baza
unei monede de la Faustina în sec. II-III e.n., în
Materiale, VI, 1959, p. 368, fig. 8, 1.
www.cimec.ro
NOtE
47t> R. - E. V u l p e, op. cit., p. 303-304.
477 Ibidem, p. 293, fig. 41, 11-115. Dintre acestea une-
le, dacă nu chiar toate, sînt sfeşnice şi nu picioare
de fructieră.
Noi am lăsat deschisă posibilitatea exis-
tenţei fructierelor din pastă impură, dar nu ni se
pare logică. Argumentul este simplu, pentru că încă
de la bun început fructiera a fost lucrată îngrijit
din pastă fină. Dar, este posibil să existe excepţii
rare şi dacă picioarele fragmentare descoperite la
Poiana aparţin cu adevărat unor fructiere şi nu sînt ·
sfeşnice, atunci fac parte dintre acestea.
178 Vezi de exemplu E. B 6 ni s, Die Kaiserzeitliche
Keramik von Pannonien, în Diss Pann, ser. II, nr. 20,
Budapest, 1942, Pl. XXIII, 13-21.
479 1. An d r i e şes cu, Crăsani, fig. 154; V. Pâr-
v a n, Getica, fig. 104.
480 R. V u 1 pe, în Materiale, III, 1957, p. 234, fig. 9;
Ibidem, în Materiale, VII, 1961, fig. 3, 2.
" 81 Vezi de exemplu pe lîngă cele reproduse de
noi, R. - E. Vulpe, op. cit., fig. 60, 7.
482 I. An d r i e şes cu, Crăsani, fig. 185; V. Pâr-
v an, Getica, fig. 144-145.
483 S. M o r i n t z şi D. V. Ros e t t i, op. cit., Pl.
XXIII, 12.
481, A. Ni ţ u şi col., în Materiale, VI, 1959, p. 363,
fig. 4, 5.
1,95 R. - E. Vulpe, op. cit., p. 305, fig. 81, 7-14.
48G 1. A n d r i e ş e s c u, Crăsani, p. 62.
487 C. Mătasă şi col., în Materiale, VII, 1961, p. 346,
fig. 6, 7.
'•88 Informaţia o datorez amabilităţii prof. R. Vulpe.
t,S9 V. Pâr van, Getica, fig. 81 şi fig. 156.
490 Vezi în acest sens E. B 6 ni s, op. cit., Pl. XXV-
XXIX.
491 Informaţii primite de la._ acad. C. Daicoviciu,
căruia îi datorăm şi permisiunea de a publica vasul,
pentru care îi mulţumim şi pe această cale.
492 R. V u 1 pe şi col., în SCIV, III, 1952, fig. 15;
R. V u 1 pe în Dacia, N.S., I, 1957, fig. 7, 6.
1,93 I. H. C r i ş a n, O trusă medicală descoperită la
Grădiştea-Muncelului, în Istoria Medicinei. Studii şi
Cercetări, Bucureşti, 1957, p. 49-50, fig. 6.
494 O c t. F loc a, în Dacia, XI-XII, 1945-1947,
p. 87, fig. 4. Tezaurul se datează mai devreme decît
a propus O c t. F l o c a, vezi în acest sens nota 299
şi C. D ai c o vi ci u, în Jst. Rom., 1, p. 281.
495 B. Mit re a şi Z. S z e k e 1 y, în Materiale, II,
1956, p. 646, fig. 2.
t,9G Z. S z e k e 1 y, în Dacia, XI-XII, 1945-1947,
p. 105-114.
197 B. M i t r e a şi z. S z e k e 1 y, op. cit., p. 646 şi
urm., fig. 1.
498 Pe lîngă exemplarele reproduse şi de noi vezi
R. - E. V u 1 p e, op. cit., fig. 60, 1-4, 9-10.
499 1. An d r i e şes cu, Crăsani, fig. 181-184; V.
Pâr van, Getica, fig. 77-80.
500 R. - E. V u 1 pe, în Dacia, 1, 1924, fig. 36, 3, 5,
7; V. Pâr van, Getica, fig. 429, 431, 433.
501 R. V u 1 pe şi col., în SCIV, VI, 1955, p. 249,
fig. 11,2.
 NOTE
r.o2 S. Mori n t z şi D. V. Rosetti, op. cit., Pl.
XXIII, 3-7.
51!3 Pentru această formă la celţi vezi de exemplu
I. H un y a d y, op. cit., Pl. LXXII.
51!4 R. Vulpe, în Materiale, VIII, 1962, p. 458, fig. 1, 1.
so:; R. - E. Vulpe, în Dacia, III-IV, 1927~1933,
fig. 78, 3.
506 Vezi de ex. I. H un y a d y, op. cit., Pl. LVII.
50Î Vezi de exemplu E. B 6 ni s, op. cit., Pl. XXII, 10.
508 Vezi de exemplu I. H un y a d y, op. cit., Pl.
LVIII, 6, 18-19.
509 Vezi de exemplu E. B 6 ni s, op. cit., Pl. XXI,
30-33.
5to C f. B. S l ă ti n ea nu, Ceramica românească,
p. 94, fig. 43.
511 R. - E. V u l p e, op. cit., fig. 80, 2.
51 2 Cf. V. D. B lava t ski, op. cit., p. 51, Pl. VIII,
100-102.
513 Vezi R. P o p o v, în Izvestia-Institut, I, 1921-
1922, p. 79 fjg. 71; R. Vulpe, L'âge du fer., p. 103,
fig. V, 9.
w, R. - E. V u l p e, op. cit., fig. 65.
515 M. z am oştean u, în Materiale, VII, 1961,
p. 341, fig, 3, 10.
516 Vezi de exemplu E. B 6 ni s, op. cit., Pl. XXXI,
8-12.
517 C. Dai c o viciu, N. G osta r şi I. C r işa n,
în Materiale, III, 1957, p. 264-265, fig. 5-6.
5ts R. - E. V u l p e, op. cit., p. 312.
5m R. Vulpe, în Materiale, VI, 1959, p. 310, fig. 5
şi fig. 9, 5.
520 Gropile de provizii au fost interpretate în dife-
rite chipuri, fie ca gropi de cult, de afumat peşti sau
simple gropi de gunoi. Explicaţia justă a acestora a
fost dată de acad. C. D a i c o vi c i u, care a expus-o
în repetate riaduri în cadrul unor discuţii publice,
părere citată încă fn 1949, de către G h. Ştefan, în
Studii, II, 1, 1949, p. 134.
521 Cf. V. Pâr van, Getica, p. 136.
522 Ibidem, p. 587-588.
52 3 în legătură cu vasele de tip "Krausengefiiss"
B. Richthofen, în AE, XLV, 1931, p. 257-264, a ex-
primat părerea că cele din Dacia romană ar putea
deriva din cele dacice aparţinînd epocii Latime. El
se baza pe marea asemănare existentă între va-
sele de provizii romane şi cele dacice. După părerea
noastră însă, această asemănare se datorează faptului
că ambele forme derivă din vasul grecesc de tip
dolium (pythos).
52fo R. - E. V u l p e, op. cit., p. 298, fig. 62, 3.
ii25 Vezi ele ex. E. B 6 ni s, op. cit., Pl. XVIII.
526 V. Pâr van, Getica, p. 566, fig. 395.
m R. - E. V ul p e, op. cit., p. 298, fig. 62/4.
528 E. B 6 n i s, np. cit., de ex. Pl. VI, 10; VII,
3-4; XLI, 10.
529 R. Vulpe şi col., în SCIV, II, 1951, p. 189.
fig. 19, 5.
530 E. B 6 n i s, op. cit., Pl. VI, 9.
531 S-ar putea obiecta, eventual, că aceste vase au
fost imitate de către daci abia după cucerirea romană.
Că lucrurile nu stau aşa? o dovedesc exemplarele de
www.cimec.ro
245
la Meleia, unde locuirea se termină o dată cu cuceri-
rea romană. Cf. H. D a i c o v i c i u, în Materiale, VII,
1961, p. 315.
532 R. V u 1 pe şi col., în SCIV, III, 1952, p. 208,
fig. 30, 2.
533 Pentru forme similare în cadrul ceramicii ro-
mane vezi de ex. E. B 6 ni s, op. cit., Pl. XIV, 4, 6-7.
534 C. Dai c o viciu, în Nouvelles etudes d'histoire,
Bucarest, 1955, p. 131.
535 Vezi C. Dai c o viciu şi col., în SCIV, VI,
1-2, 1955, p. 200, fig. 8.
536 Vasul a fost publicat pentru prima oară de către
acad. C. D ai c o vi c i u şi col., în SCIV, VI, 1-2,
1955, p. 201-202, fig. 8-9.
5 37 Pentru analogii în lut vezi de ex. pe lîngă cele
din Transilvania, p. 137, un bol conic descoperit in
aşezarea de la Popeşti care este lucrat la roată din
pastă fină cenuşie. R. V u 1 pe, în Materiale, VII,
1961, p. 330, fig. 7, 1. Pentru cele de argint vezi de
ex. cupele de la Sîncrăieni, publicate de D. P o-
pe s cu, în Dacia, N.S., II, 1958, p. 157-164, fig. 1-6.
538 C. D ai c o vi ci u, în Ist.Rom., I, 1960, p. 329.
539 C. Dai c o viciu şi col., op. cit., p. 202, fig. 10.
""° C. Dai c o viciu, în Nouvelles etudes .. ., p. 131.
su R. - E. V u 1 p e, op. cit., p. 298, 302, fig. 60, 11
şi fig. 67, 8.
542 Vezi de ex. E. B 6 ni s, op. cit., Pl. XX.
543 M. M a c r e a şi M. R u s u, în Dacia, N.S. IV,
1960, fig. 12, 3. Unul dintre cele două exemplare este
păstrat fragmentar şi aparţine, probabil, acestei forme
fără să fi avut toartă.
544 Cf. R. V u 1 p e, Le probleme des Bastarnes, în
Nouvelles etudes d'histoire, Bucarest, 1955, p. 108,
fig. 2, 5.
5r.5 Ibidem, p. 104, fig. 1, 5.
5"6 Piesele au fost publicate de prof. K. Hore d t,
în Studien aus Alteuropa, II, 1965, fig. 10/1-4. La
acestea se referă R. V u 1 p e, în Ist.Rom., I, 1960,
p. 244, punîndu-le pe seama unei incursiuni efemere
şi izolate a bastarnilor în Transilvania. Ni se pare
mai probabilă ipoteza provenienţei lor prin schimb
sau influenţă ca şi pentru cele de la Moigrad care
sînt mai tîrzii.
m Cf. R. V u l p e, în Ist.R8m., p. 244.
54 8 Informaţii primite de la P. A 1 e x an dres cu.
54 9 Cf. K. Hore d t, în Materiale, II, 1956, p. 7-9.
550 R. V u 1 p e, în Materiale, VI, 1959, p. 313, fig. 9, 6.
551 R. - E. V u 1 pe, op. cit., p. 288.
552 Vezi de ex. I. W e 1 k o v, în Izvestia-Institut, XI,
1937, p. 166-170, fig. 134, 1, 2; M. Mir ce v, în Iz-
vestia-Institut, XV, 1946, p. 190, fig. 82; C. D re m si-
z o va, în Izvestia-Institut, XIX, 1965, fig. 14.
553 Un exemplu concludent în acest sens ne este
oferit de un vas descoperit în turnului IV al necro-
polei de la Svilengrad. Pe baza unei monede de la
Commodus necropola de aici a fost datată în a doua
jumătate a sec. II e.n.; vezi 1. W e 1 k o v, op. cit.,
fig. 153, 9.
554 R. V u 1 pe şi col., în SCIV, II, 1, 1951, p. 189,
fig. 19/1-2; R. V u 1 pe, în Dacia, N.S., I, 1957, p. 154,
fig. 8(4.
246
555 Pentru vasele din lut în formă de rhyton vezi
de ex. V. D. B lava t ski, Istoria anticinoi raspiski
keramiki, Moskva, 1953, pl. VII, p. 90-91 şi articolul
nostru din Dacia, N.S., X, 1966, p. 337, fig. 6.
556 R. - E. V u 1 pe, op. cit., p. 319, fig. 99/3; 129/6
şi I. H. C r işa n, în Dacia, N.S. X, 1966, p. 336,
fig. 6, 1.
557 F. M î r ţ u, în SCIV, 15, 4, 1964, p. 529-533.
558 Pentru interpretarea acestora ca. stîni sau sălaşe
sezoniere, vezi H. Dai c o viciu, în Materiale, VI,
1959, p. 348.
559 H. Dai c o viciu, în AMN, I, 1964, p. 121.
pl. V, 9.
sr,o Toate informaţiile în legătură cu această formă,
inclusiv felul de folosire, le datorez amabilităţii cole-
gului H. Daicoviciu.
561 Vezi I. W e 1 k o v, op. cit., fig. 153, 7.
562 R. - E. V u 1 p e, op. cit., fig. 75 şi 79.
563 V. Pâr van, Getica, p. 573-574.
561 J. De c h e 1 e t te, Manuel, p. 1492-1493, fig. 683.
565 Vezi de ex. E. B 6 ni s, op. cit., pl. XXXIX, 22.
566 R. - E. V u 1 p e, op. cit., p. 301, fig. 64/4.
567 N. G osta r, in Apulum, V, 1964, p. 142, fig. 7.
568 Un studiu aparte foarte puţin deosebit de sub-
capitolul de faţă sub titlul Mit geometrischen Mustern
bemalte dakische Keramik aus Siebenbilrgen, în Dacia,
N.S., X, 1966, p. 329-339.
569 A. A 1 f 61 d i, în Budapest az 6korban, I, Buda-
pest, 1942, p. 242-243, pl. XXV-XXXVI, XXXIX-XL.
570 Amintite de I. Nes tor, Stand, p. 167, nota 691.
57 1 M. Rus u, în SCŞCluj, VI, 3-4, 1955, p. 80,
fig. 1 şi 6 şi p. 84-85, fig. 5 şi 10.
572 M. Mac re a, în Dacia, N.S. I, p. 210, nota 11.
573 C. D ai c o v i c i u, La Transylvanie, p. 56,
nota 1.
574 M. M acre a şi M. Rus u, în Dacia, N.S., IV,
1960, p. 212-213.
575 1. B e r c i u, A l. P o p a şi H. D a i c o v i c i u, în
Celticum XII, pl. 67.
576
K. H ore d t, în Materiale, II, 1956, p. 13, fig. 13, 1.
577 Z. S z e k el y, Zetevara, Sf. Gheorghe, 1949,
p. 17-18.
578 V. p â r van, Getica, pl. XXII, 1.
579 R. V u 1 pe, în Materiale, VII, 1961, p. 330, fig. 7,
3 şi în Materiale, III, 1957, p. 237, fig. 15.
580 V. P â r v a n, Getica, p. 384.
58 1 G. B e h re n s, Beitriige zur Alteren Europiii-
schen Kulturgeschichte, în Festschrift filr Rudolf
Egger, 1, Klagenfurt, 1952, p. 53 şi urm. (lucrarea nu
ne-a fost accesibilă).
582 F. M aier, Zur bemalten Spiitlatenekeramik
aus dem Oppidum van Manching, în Germania, 39,
3/4, 1961, p. 360 şi urm.; idem, Zur bemalten Spiitla-
tenekeramik in Mitteleuropa, în Germania, 41, 2,
1963, p. 259 şi urm.
583 Germania, 41, p. 260.
5&1 A. Toci k, AR, XI, 6, 1959, p. 874; B. Ben a-
d i k, în Germania, 43, 1965, p. 63-91.
58 5 L. N a g y, Beklismegyeri kesă La-Tene fazekas
kemence, în AE, 1942, p. 162-173.
586 Ceramica pictată de la Grădiştea Muncelului a
www.cimec.ro
NOTE
fost publicată pentru prima oară de acad. C. Dai c o-
viciu, în SCIV, IV, 1-2, 1953, p. 182-187. Cu
această ocazie s-a făcut şi un studiu al ei pe care,
în bună parte, îl reproducem. Un fragment de vas
pictat a mai fost publicat de H. Daicoviciu, în AMN,
I, 1964, p. 119, fig. 1.
587 Op. cit., p. 183.
588 Ibidem, p. 185. Un motiv oarecum asemănător
redînd foarte schematizat un animal găsim pe un va:>.
de lut descoperit la Boliarov, pe teritoriul Bulgariei.
Dar şi acesta este îndepărtat în timp de ceramica gră­
dişteană. El se datează în sec. V-IV î.e.n. Cf. A.
Milcev, în Izvestia-Institut, XIX, 1955, p. 366, fig. 10.
oBO Amintit şi de 1. Nes tor, în Stand, p. 167,
nota 692.
59 D Pentru ceramica grafitată vezi de exemplu
L. H o r a k o V a - J a n s o V a, Die Latenezeitliche
Graphitkeramik in Băhmen und Miihren în Pam.
Arch., XL VI, 1955, p. 182-184; idem, Die Datierung
der Latenezeitlichen Graphittonke<ramik, în Chrono-
logie prehistorique de la Tchekoslovaquie, Prague,
1956, p. 138-141.
591 Vezi pentru aceste lupte M. Mac re a, Bure-
bista şi celţii la Dunărea de mijloc, în SCIV, VII,
1-2, p. 119 şi urm. Acelaşi text în l. rusă, în Dacia,
N.S., II, 1958, p. 143-157.
W2 C. D ai c o vi ci u, Aşezările, p. 19 şi în Ist.
Rom., I, p. 284.
593 Toate datele privind cărămizile, ţiglele şi ola-
nele le reproducem după C. D a i c o vi c i u, Piatra
Roşie, p. 67-69.
59t, I. B e r c i u, A. P o p a, H. D a i c o v i c i u, în
Celticurn XII, pl. 82/1.
595 R. V u 1 p e, în Materiale, VII, 1961, p. 328,
fig. 51, 1.
596 Vezi de ex. conducta de la Făeragul, C. Dai-
c o v i c i u - F e r e n c z i A 1., Aşezările, p. 23-24.
Sau cea de la Grădiştea Muncel ului, C. D ai c o vi -
ci u şi col., în SCIV, II, 1, 1951, p. 122, fig. 20, pl. IV, f.
597 Vezi V. C an ar ac h e, în vol. Histria. Monogra-
fie arheologică, I, Bucureşti, 1954, p. 359, fig. 152.
Spre deosebire de conductele de la Histria unde le-
garea între tuburi se făcea cu var gras, în Munţii
Orăştiei, această legare se face cu lut galben.
598 C. Dai c o viciu şi 1. H. C r işa n, în Mate-
riale, V, 1959, p. 396-397, fig. 8.
599 R. V u 1 pe, în Materiale, VII, 1961, p. 333,
fig. 9/4.
600 Ibidem, p. 332, fig. 9/5.
601 R. - E. V u 1 pe, în Dacia, III-IV, 1927-1932,
p. 317, fig. 97.
602 Ibidem, fig. 95, 99-100.
603 Cf. ibidem, p. 316.
604 R. V u 1 pe şi col., în SCIV, II, 1, 1951, p. 196,
fig. 18/2. Vezi şi R. - E. V u 1 pe, op. cit., fig. 97/1, 3;
102/11-12.
605 R. V u 1 pe, în Materiale, III, 1957, p. 238, fig. 18/1.
606 G r. Toci 1 e s cu, Dacia, Tab. k, 1. Vasul pro-
vine din colecţia C. Bolliac.
607 R. V u 1 pe şi col., în SCIV, VI, 1955, p. 253,
fig. 13/2.
 NOTE
608 R. V u 1 pe, în Materiale, VI, 1959, p. 317,
fig. 10, 7.
608 R. V u 1 pe şi col., în SCIV, VI, 1-2, 1955,
p. 253, fig. 13/6.
610 R. V u 1 pe, în Materiale, VI, 1959, p. 315, fig. 9/4.
611 ldem, în Materiale, VII, 1961, p. 332, fig. 9/6.
611 Cf. I. W i n k 1 e r, în Studii şi Referate privind
istoria României, I, 1954, p. 147-158.
613 lst. Rom., vol. I, 1960. Capitolul cu privire la
sciţi a fost redactat de către D. B e r ci u (p. 155-159),
iar cel asupra celţilor de D. P o p e s cu (p. 232-237).
Cultura materială şi istoria geto-dacilor pînă la for-
marea statului dac aparţine lui R. Vulpe (p. 216-231),
iar capitolul despre izvoarele literare şi perioada Bu-
rebista-Decebal a fost redactat de acad. C. D ai c o-
v i ci u (p. 255-338).
614 Pentru sabia de la Dobolii de Jos vezi:
N. F e t ti c h, Das Tierenmotiv der Parierstange des
Schwertes aus Aldoboly, SiebenbiLrgen, în PZ, XIX,
1928, p. 150;, idem, Vber die Zeitstellung des Schwertes
von Aldoboly, in Emlekkonyv a Szekely Nemzeti Mu-
zeum otvenes jubileumara, Sf. Gheorghe, 1929,
p. 351-360; idem, Der Skythische Fund von Gart-
schianowo, in Arch. Hung., XV, 1934, p. 31-32;
V. G in ters, Das Schwert der Skythen und Sarana-
ten, in Sildrussland, Berlin-Leipzig, 1929, p. 42; D. B e r-
ciu, in SCIV, X, 1, 1959, p. 33 şi urm.; A. I. M e 1 i u-
k o va, in SA, XXII, 1955, p. 24.
61
" Vezi nota 53.
616 Pentru cetatea de la Stînceşti vezi nota 69 şi
M. Duse k, în Arh.Mold., II-III, 1964, p. 276; M. Pe-
t r e s c u- D i m b o v i ţ a şi col., in Anal. ştiin. ale
Univ. Cuza, Iaşi, IV, Tom. 1, 1955, p. 27; A. Ni ţ u -
N. Zaharia, in SCIV, VI, 1-2, 1955, p. 333-335;
N. Zaharia, în SCIV, VI, 3-4, 1955; p. 907; D. P o-
pe s cu, in SCIV, XII, 1, 1961, p. 138; SCIV, XIII, 1,
1962, p. 206.
617 V. P â r v a n, Getica, p. 339 şi urm.
618 Cf. A. Ni ţ u, in Materiale, 1, 1953, p. 3-11;
S. Raţă, în SCIV, 16, 3, 1965, p. 575-579. In Mz. Ba-
cău se păstrează virfuri de săgeţi din bronz de tip
scitic descoperite la Rădeni, r. Buhuşi (18 buc.), la
Zeletin şi la Lozinca, r. Adjud.
~ 19 Tezaurul este inedit şi se păstrează in Mz. Iaşi.
Asupra lui vezi o notă a lui M. Petrescu- D i m-
bovi ţa, în FA, XVI, 1964, p. 118, nr. 1740.
6 635 F r. E n g e 1 s, Originea familiei, a proprietăţii
20 A. Ari ce s cu, în SCIV, 16, 3, 1965, p. 565-571
şi Civilizaţia metalelor între Dunăre şi Marea Neagră,
r:omunicare prezentată la Sesiunea ştiinţifică a Mu-
zeului de Arheologie Dobrogea din 22 XI 1964.
A. A r i c e s c u atribuie - pe bună dreptate, după
părerea noastră - unui grup scitic cazanul descoperit
la Castelu la care adaugă sabia emblemă desco-
perită în imediata apropiere, la Medgidia, publicată de
către D. B e r ci u. Tot scitice sînt considerate de către
A. Ari c e s c u statuile de piatră din Dobrogea pu-
blicate de către A. D. A l e x an d r e s c u.
N. H a r ţ u c h i a descoperit la Petroşani, r. Adam-
clisi, un mormînt de înhumaţie din care in Mz. Con-
stanta se păstrează două vase mari bitronconice de
tipul celor bine cunoscute în mormintele scitice tran-
www.cimec.ro
247
silvănene precum şi 32 vîrfuri de săgeţi şi ele tot de
tip scitic. Mormintul de la Petroşani pledează în
favoarea unei pătrunderi timpurii a sciţilor in Do-
brogea.
621 R. V u 1 p e, Histoire ancienne de la Dobroudja.
în volumul La Dobroudja, Bucarest, 1938, p. 55-58.
622 Vezi în acest sens E m. Cond ura c h i,
L'Archeologie roumaine au XX-e siecle, Bucarest, 1963
p. 67-68. Un coif de argint descoperit în regiunea
Porţile de fier se păstrează in Mz. Detroit, vezi
B. G o 1 d m a n, în Bulletin of the Detroit Institute of
Arts, vol. 42, m. 4, 1963.
623 I. H, C r işa n, în Dacia, N.S., IX, 1965,
p. 144-145.
62 4 Ultima lucrare a lui M. Par d u c z în acest
sens, Magyarorszag a skita kora, (Doktori ertekezes
tetelei), Budapest, 1965.
625 In Steaua, 5, 1956, p. 133 şi urm.
626 M. Rus u, în Dacia, N.S., VII, p. 204, nota 72.
627 Ist. Rom., I, 1960, p. 262-263.
628 In grupa mormintelor tumulare de la Balta
Verde D. B e r ci u vede doar un complex mai
restrîns care nu rupe unitatea etno-culturală indigenă.
Autorul se vede obligat să admită totuşi că armele
şi podoabele sint ilirice. "Ele fiind procurate pe calea
schimbului din centrele metalurgice nord-vest balca-
nice." Ist. Rom., I, 1960, p.152-153. Despre etnicul
ilir al celor înmormintaţi în tumulii de la Balta
Verde vezi şi H. Dai c o viciu, Dacii, Bucureşti,
1965, p. 41.
629 Iustinus Trogus, IX, 2-3, cf. V. P â r va n,
Getica, p. 56-65.
630 Că acesta este un conducător de triburi din
stînga, şi nu din dreapta Dunării, şi anume în vestul
cîmpiei muntene pe Argeş, vezi C. Dai c o viciu,
în Emlekkonyv Kelemen Lajos, Cluj, 1957, p. 179-182.
631 H. D a i c o v i c i u, op. cit., p. 72.
632 K. Zeu s s, Die Deutschen und ihre Nachbar-
stămme, 1837, p. 278. A 1. X eno p o 1 admitea doar
o ,,strămutare" getică la nord de Dunăre după anul
339 î.e.n. (Istoria Românilor, I, 1888, p. 58) pe cînd
Zeus s vorbeşte de imigrări (Einwanderung).
633 De aceeaşi părere este acad. E m. C o n d u-
ra c h i, in SCIV, 16, 1, 1965, p. 43-49 şi H. Dai c o-
v i c i u, Dacii, p. 52.
63 4 Vezi nota 291.
private şi a statului, E.S.P.L.P., Bucureşti, 1957, p. 163.
636 Conflictul dintre Dromihaites şi Lisimah este
povestit de Diodorus Siculus, XXI, 11-12 şi de
Pausanias, I, 9, 7 of. Strabon, VII 3, 8 VII, 3, 14;
Trogus Pompeius, XVI, 1, 19; Plutarh, Demetrios, 39
şi 52; Polyainos, VII, 25; Memnon, 5 şi Polibiu, fr. 102.
637 XXI, 12, 3.
I. H. C r işa n, în SCIV, XI, 2, 1960, p. 285-301.
638
I. W in k 1 e r, SCŞCluj, VI, 1-2, 1955, p. 54-59;
639
C. Preda în SCN, III, 1960, p. 43-79.
640 V. I. L e n i n, Opere, voi. 25, E.S.P.L.P., Bucu-
reşti, 1954, p. 380-381.
64! Getica, p. 55-64.
64 2 Op. cit., p. 49.
248 NOTE
643 E m. C o n d u r a c h i, op. cit., p. 44 şi nota 3.
&14 Ibidem., p. 44-45.
645 C. D a i c o vi c i u, La Transylvanie, p. 45.
646 Idem., în SCIV, VI, 1-2, 1955, p. 49-51.
646a 1. Nes tor în Dacia, N.S., VII-VIII, 1937-
1940, p. 172-182.
647 L. H un y a d y, în Diss. Pann., ser. II, nr. 18,
Budapest, 1944, p. 57-58, pl. III-V.
648 B. Ben adi k, în ASM, 1, 1964, p. 85-92;
Z. Ci 1 ins k a, Ein Brandgrab vom Kustanovice -
Typus in Michalovce, în Slov. Arch., VII, 1, 1959,
p. 83.
649 Cf. C. Dai c o viciu, în Ist. Rom., 1, 1960,
p. 263-266, care a adunat toate izvoarele privind
graniţele dacilor.
650 Despre locuirea dacilor în sudul Slovaciei înainte
de sec. I î.e.n., vezi C. D a i c o v i c i u, în Rapports
du XIe Congres International des Sciences Historiques,
1960, p. 120.
651 Ist. Rom., I, 1964, p. 264.
652 K. M o t y k o v a - S r e c i d r o v a, în AR, XI,
1959, 2, p. 192; M. Zapotocky, în AR, XII, 1962,
1, p. 22-47; V. Vokolek, în AR, XIV, 4, 1962, p. 572;
Z. Cilinska, în Slav. Arch., VII, 1, 1959, p. 83.
653 M. Duse k, în AR, 14, 1962, p. 624; cf. K. H o-
re d t, în Studien ... , p. 74; vezi şi articolul nostru
din Arch. Mold. (în curs de publicare).
654 V. Pâr van, Getica, Bucureşti, 1926, p. 466.
655 C. Dai c o vi ci u, La Transylvanie, p. 41-43.
656 Asupra campaniei lui Burebista vezi. M. M a-
cre a, Burebista şi cel ţii de la Dunărea de mijloc, în
SCIV, VII, 1-2, 1956, p. 119-136.
657 în acest sens vezi harta de răspîndire a bră­
ţărilor celtice de bronz cu ove (Hohlbuckenringe), a
lui W. K ram e r, în Germania, 39, 1/2, 1961, p. 36,
fig. 1/2.
658 V. Pâr van în Dacia, I, 1924, p. 35-50; C. S.
Ni c o 1 a e s c u-P 1 o p ş o r, în Dacia, XI-XII,
1945-1947, p. 17-33.
659 D. Popescu, în Ist. Rom., I, 1960, p. 237.
660 G. B. F e dor o v, în MIA, 89, 1960, p. 51-66.
661 R. V u 1 pe, în Ist. Rom., I, 1960, p. 238-239.
662 Vezi ultima sinteză magistrală a lui C. D ai c o-
v i ci u, Apariţia relaţiilor sclavagiste şi a statului
începător sclavagist dac, în Ist. Rom., I, p. 278 şi urm.
Este foarte probabil că şi înainte de Burebista au
existat la daci formaţiuni statale ca de ex. cea de
sub conducerea tatălui lui Burebista. Vezi pentru
această problemă C. D ai c o vi ci u, în SCIV, VI,
1-2, p. 47 şi urm.
663 Idem, în SCŞCluj, 1, 2, 1950, p. 115.
664 R. V u 1 pe, în OCD, p. 557-566; în Dacia, N.S.,
IV, 1960, p. 309-332.
665 H. Dai c o viciu, Dacii, p. 99-105.
666 Vezi şi M. Mac re a, în SCIV, III, 1-2, 1956,
p. 121-123.
667 C. Dai c o vi ci u, în Ist. Rom., I, p.262-265.
Dat fiind faptul că izvoarele literare cu privire la
răspîndirea daco-geţilor au fost minuţios şi deosebit
de competent analizate, noi nu vom face trimiteri la
acestea.
www.cimec.ro
668 Vezi nota 461.
669 A se vedea harta descoperirilor la A. T o c i k,
în AR, XI, 6, 1959, fig. 311 şi ultima listă a descope-
ririlor pe care o dăm în Arch. Mold. (în curs de
apariţie).
670 1. H. C r işa n, Materiale dacice, p. 79-80 ŞI
Arch. Mold.
67 1 Pentru descoperirile dintre Dunăre şi Tisa ve7i
harta întocmită de M. Par duc z, în A M6ra Fe-
renc muzeum evkănyve, Szeged, 1956, p. 19. fig. 2.
672 1. H. C r işa n, Materiale dacice, p. 80.
6 73 Vezi nota 460.
674 Vezi nota 453.
675 Vezi harta de răspîndire a ceştii dacice întoc-
mită de J. T o dor o vi c, în PBM, Il, 1962, p. 145,
fig. 1 şi M. V. G a r a s a n i n , în vol. A Pedro Bosch
Gimpera en el septuagesimo aniversario de su na-
cimiento, Mexico, 1963, p. 175-176.
676 M. V. Gara sa ni n în Nancni zbornik Matice
srpske, 18, Novi Sad, 1957; p. 3-27; Idem, în Ziva
Antika, an. VIII, tom. 1, Skoplje, 1958, p. 121-128.
677 Asupra celţilor scordisci vezi V. Pâr van, în
Dacia, I, 1924, p. 41 şi urm., H. H u b e r t, Les Celtes
depuis l'epoque de la Tene et la civilisation celtique,
Paris, 1950, p. 46 şi urm.; M. V. Gara sa ni n, Con-
tributions a l'archeologie et d l'histoire des Scordisques,
în vol. Bosch-Gimpera, p. 173-180. În legătură cu
etimologia Singidunum vezi N. G o star, în SCIV,
IX, 2, 1958, p. 413-419.
678 Cf. G. Pat s c h, în RE, VIII, 2155, Dardani.
Gi9 în Ziva Antika, VIII, 1, 1958, p. 127-128.
660 M. V. G ar a s a n i n presupune o asemănare
între cultura materială daco-getică şi cea a dardani-
lor în epoca Latime (Ziva Antika, VIII, 1, p. 127-128).
O atare asemănare este posibilă, dar nu poate merge,
după părerea noastră, pînă la identitate. Acelaşi autor
(vol. Bosch-Gimpera, p. 180 şi nota 37) face şi pre-
supunerea că ar fi vorba de mutarea în sudul Dunării
a unor daco-geţi făcută de romani pe la sfîrşitul erei
noastre.
681 M. I. S m i s z k o, Kultury wczesnego okresu
epoki cesarstwa rzymykiego w Malopolsc~ wschodniej,
Lvov, 1932.
682 Ibidem şi Idem, în Arheologia, Kiev, II, 1948,
p. 129 şi urm.
683 Vezi în acest sens O. V. Cu d r i a v ţ e v, în
VDI, 3, 1950, p. 64 şi urm.; N. G osta r, în Buletinul
Universităţii "V. Babeş" şi "Bolyai" Cluj, I, 1-2, 1956,
p. 176-183 cu întreaga bibliografie a problemei,
1. 1. R u s s u, în Dacia, N.S. III, 1959, p. 341-352.
084 Vezi notele 198 şi 208. A se vedea şi G. B. F e-
d o ro v, în SCIV, X, 2, 1959, p. 371-379.
685 Cf. Izvoare privind istoria României, I, 1964,
p. 529.
686 Pentru să păturile de la Olbia vezi T. D. Z 1 a t-
k o v s k a i a, în ARS, 4, 1955, p. 33 nota 69 şi
1. H. C r i ş an, Ceaşca dacică, p. 143 nr. 52.
G87 Cf. E m. Cond ura c h i, în SCIV, Il, 1, 1951, p. 57.
688 Vezi nota 450.
689 C. Dai c o viciu, în Ist. Rom., 1, p. 265,
690 Ibidem, p. 267.
ANEXE

www.cimec.ro
 CATALOGUL
LOCALITAŢILOR CU CERAMICA PROTODACICĂ ŞI DACICĂ DIN TRANSILVANIA!.
1. Abuş, jud. Mureş. Pe dealul "Cetăţii" s-au găsit
fragmente ceramice pe care G. Teglas le atri-
buie dacilor, aparţinînd foarte probabil fazei
clasice.
- B. Orban, A szekelyfăld leinisa, I, p. 85;
G. Teglas, Erd. Muz., XII, 1895, p. 312-314; M.
Roska, Rep., p. 12, nr. 2.
2. Alba-Iulia (APVLVM), jud. Alba.
a. Pe teritoriul oraşului, fără să se ştie unde anu-
me, au fost descoperite două ceşti dacice dintre
care una se păstrează în Mz. Sibiu (inv. nr.
11811), iar a doua în Mz. Alba Iulia (inv. nr.
2017). Ele aparţin fazei clasice.
- I. H. Crişan, Ceaşca dacică, p. 138.
b. In 1950, cu ocazia săpării unor fundaţii sub
dealul ,,Mamut", în spatele liceului Mihai Vi-
teazul, s-au descoperit numeroase fragmente
ceramice lucrate cu mîna şi la roată aparţi­
nînd fazei clasice. Pe acest loc, după cît se
pare, a existat o aşezare dacică anterioară
cuceririi romane.
- Supraveghere I. H. Crişan.
3. Albiş, jud. Covasna.
În Mz. Aiud (inv. nr. 4689), se păstrează o ceaşcă
dacică descoperită în această localitate fără să
se indice punctul topografic. Ea aparţine fazei
clasice.
- I. H. Crişan, Ceaşca dacică, p. 138.
4. Alungeni, jud. Covasna.
în anul 1945, întîmplător, la locul numit .,Fîntîna
Sărată", s-a descoperit un tezaur compus din 148
monede republicane romane conţinute într-un vas
1 în dorinţa de a întocmi un catalog cît mai com-
plet am inclus şi localităţile cu descoperiri de cera-
mică dacică din faza a IV-a. Unele date din acest ca-
talog au fost luate din Repertoriul Arheologic al
R.P.R. (lucrare colectivă în manuscris la Institutul de
Istorie din Cluj). Pentru datele luate din cronicile de
săpături n-am citat numele autorilor care le-au în-
tocmit ci numai revista, ştiut fiind faptul că datele
sînt furnizate de cei care au condus, sau au efectuat
săpăturile. Cronica din SCIV este alcătuită de D. Po-
pescu iar cea din AMN, de M. Macrea şi I.l{. Crişan.
www.cimec.ro
(pl. LXXVIII, 6). Impreună cu monedele a fost
descoperită o cană cenuşie lucrată la roată şi
fragmente de vase făcute cu mîna, toate apar-
ţinînd unei locuinţe din faza clasică. Vasele se
păstrează în Mz. Sf. Gheorghe (inv. nr. 10654
şi 11915, pl. LXX, 13).
- z. Szekely, în Dacia, XI-XII, 1945-1947, p.
105-108, fig. 1; Idem, Jegyzetek, p. 17, 27; Idem,
în Almanah, p. 20; Idem, în Materiale, II, 1956,
p. 646, fig. 2.
5. Aita Medie, jud. Covasna.
în Mz. Sf. Gheorghe (inv. nr. 2296) se păstrea­
ză fragmente ceramice dacice din faza clasică des-
coperite pe teritoriul acestei localităţi fără indica-
rea punctului topografic de descoperire.
- M. Roska, Rep., p. 142, nr. 296; Idem, în
Kăzl., IV, 1944, p. 63.
G. Aiud (BRVCLA), jud. Alba.
a. În diferite puncte ale oraşului s-au descoperit
morminte de înhumaţie scitice care, pe lîngă
piesele de metal, conţineau şi ceramică proto-
dacică. O parte din ceramică se păstrează în
Mz. Aiud.
- M. Roska, Rep., p. 188, nr. 25 (cu bibliografia
anterioară).
b. în Mz. Cluj (inv. nr. 8104-8106), se păstrează
trei vase greceşti care, după registrul de in-
ventar, au fost descoperite pe teritoriul oraşu­
lui. Cele trei vase sînt: 1. Bolsal attic sec. IV
î.e.n. (fig. 34/1); 2. Oinochoe attică de la sfîrşi­
tul sec. V î.e.n. (fig. 34/3); 3. Oinochoe elenisti-
că de producţie italiotă, probabil sec. III î.e.n.
(fig. 34/2).
- B. Posta, Erd. Muz. Evk., 1908, p. 42; M. Ru-
su, în SCŞCluj, VI, 1955, nota 20.
7. Angheluş, jud. Covasna.
La punctele .,Grădina Secării" şi "Valea" s-a des-
coperit cîte o aşezare dacică aparţinînd fazei
clasice. în acestea s-au găsit, printre altele, şi
fragmente ceramice păstrate în Mz. Sf. Gheorghe.
- M. Roska, în AE, XLIX, 1936, p. 75; Idem,
Rep., p. 23, nr. 89; informaţii z. Szekely.
252 CATALOGUL
8. Apahida, jud. Clu.i.
a. în Mz. Aiud se păstrează 2 vase (inv. nr.
4865-66), provenind din această localitate, unul
in formă de clopot, iar al doilea, o strachină,
aparţinînd, probabil, fazei I (pl. XVII, 2).
b. Cu ocazia săpăturilor lui Şt. Kovacs, în cimi
tirul celtic de aici, în afara lui, s-a descoperit
o strachină dacică lucrată cu mîna aparţinînd
fazei II1.
- Şt. Kovacs, în Dolg.Cluj, Il, 1911, p. 14,
fig. 9.
c. Aceluiaşi cimitir celtic îi aparţin şi trei vase
dacice lucrate cu mîna şi folosite ca urne fu-
nerare. Cele trei vase provin din descoperiri
întîmplătoare vechi şi se păstrează în col. Orosz
a Mz.Cluj (pl. XXX, 2, 4; XXXVIII, 7). In
aceeaşi colecţie se găsesc şi inventarele a circa
70 de morminte celtice. Un mormînt de incine-
raţie s-a descoperit în anul 1965. Pînă acum,
din necropola celto-dacică de la Apahida, se
cunosc un număr de aproximativ 72 morminte
dintre care doar 21 provin din săpături siste-
matice.
- 1. H. Crişan, Materiale dacice, p. 44-51,
fig. 20.
9. Apoldul de Sus, jud. Sibiu.
In Mz.Sibiu (inv. nr. 13170-13172), se păstrează
fragmente ceramice dacice lucrate cu mîna şi ce-
ramică lucrată la roată, de culoare cenuşie. O
parte a ceramicii lunată cu mîna aparţine fazei
a II-a, iar o altă parte, împreună cu ceramica
lucrată la roată, aparţine fazei a III-a. Fragmen-
tele ceramice provin, probabil, dintr-o aşezare
care începe în faza a II-a şi se continuă pe par-
cursul fazei clasice. Nu este exclus însă, să fie
vorba de două aşezări. Cercetări nu s-au făcut.
10. Arad. jud. Arad.
în Mz. Arad, se păstrează ceramică dacică prove-
nită din mai multe puncte ale oraşului.
a. Arad-Bujac. Pe teritoriul coloniei Silvaş, cu
ocazia unei recunoaşteri, în anul 1954, E. Dor-
ner a adunat de la suprafaţă fragmente cera-
mice dacice aparţinînd fazei I. Ele se păstrează
în Mz.Arad (inv. nr. 21705-12708).
b. Arad-Ceala. Spre vest de Arad, în pădurea
Ceala, încă înaintea primului război mondial, cu
ocazia construirii unui dig, s-a descoperit în-
tîmplător multă ceramică dacică, parte din ea
în Mz.Arad (inv. nr. 12850-12870). L. Di:imi:i-
ti:ir crede că este vorba de o aşezare cu ate-
liere de olărie, pe care, greşit, o atribuie ro-
manilor.
- L. Di:imi:iti:ir, în AE, XXI, 1901, p. 334-335.
În vara anului 1962 am făcut săpături în ime-
diata apropiere a pădurii Ceala, în stînga dru-
mului ce duce de la Arad la Bodrog. Săpă­
turile au scos la iveală o aşezare dacică din
sec. IV e.n. cu ceramică aparţinînd fazei a IV-a.
- I. H. Crişan şi E. Di:irner, Aşezarea dacică din
sec. IV e.n. de la Arad-Ceala (în curs de publi-
rare).
www.cimec.ro
LOCALITĂŢILOR
c. Pe linia ferată Arad-Ceala, în dreptul celui de
al treilea canton, s-au descoperit întîmplător
4 vase dacice din faza clasică (Mz.Arad, inv.
nr. 12.469).
d. Arad-Gai. În 1899 s-a descoperit un vas mare
lucrat cu mîna (inv. nr. 1152). Tot din acelaşi
cartier provine o ceaşcă dacică aparţinînd fa-
zei clasice.
- I. H. Crişan, Ceaşca dacică, p. 138.
Tot în cartierul Gai, între linia ferată Arad-
Pecica şi şoseaua naţională, pe o movilă proe-
minentă, cu ocazia scoaterii pietrişului, s-a
descoperit, începînd cu 1952, o necropolă cel-
tică birituală. O parte din inventarele funerare
se păstrează în col. Gh. Miloi din Arad. Prin-
tre acestea sînt şi două vase lucrate cu mîna
care pot fi puse pe seama populaţiei autohtone
(pl. XXXIV, 9).
- I. H. Crişan, Materiale dacice, p. 51-56.
e. Arad-Micălaca. De aici provine un vas mare
în formă de sac cenuşiu negricios, ornamen-
tat cu un brîu în relief cu alveole şi o linie
ondulată incizată aparţinînd fazei clasice (Mz.
Arad, f.n.), (pl. LXXII, 2).
f. Arad-Teba. În 1955 pe terenul fabricii Teba,
întîmplător, s-au descoperit, într-o groapă de
forma unei pîlnii, mai multe vase cenuşii lu-
crate la roată şi numeroase fragmente aparţi­
nînd fazei III şi IV (Mz.Arad inv. nr. 12902,
12905, 12899), (pl. LXVIII, 4).
11. Archita, jud. Braşov.
a. La punctul unde pîrîul Muşna este întretăiat
de calea ferată, în 1871, cu ocazia construirii
căii ferate, s-a descoperit un mormînt scitic
care conţinea, pe lîngă piese de metal, şi eera··
mică protodacică, astăzi pierdută.
- M Roska, Rep., p. 75-76, nr. 28.
b. În Mz. Sibiu (inv. nr. 1864-1866), se păstrează
un vas cenuşiu mic, lucrat la roată şi un frag-
ment de la fundul altui vas lucrat în aceeaşi
tehnică. Ele aparţin fazei a III-a~
12. Archiud, jud. Bistriţa-Năsăud.
a. La punctul "Hînsuri", în 1964, s-a descoperit un
mormînt dacic din sec. III-II î.e.n. din inven-
tarul căruia făcea parte ceramică aparţinînd fa-
zei II 1 •
- I. H. Crişan, Materiale dacice, p. 56.
b. La "Fundătură", cu ocazia săpăturilor conuuse
de către D. Protase, începînd din 1961, s-a des-
coperit o aşezare locuită în mai multe epoci.
Printre acestea, s-a constatat o locuire dacică,
cu ceramică aparţinînd fazei clasice şi una din
faza a IV-a.
- D. Protase, Prob. cont., p. 106-107, nr. 2, fig.
32/4.
c. Pe platoul "Bidişcut" s-a constatat o aşezare
rurală din epoca romană în care s-au descoperit
fragmente ceramice dacice lucrate cu mîna,
aparţinînd fazei a IV -a.
- SCIV, 16, 3~ 1965, p. 601, nr. 99,
 CATALOGUL
- - - - --------··
13. Arpaşul de Sus, jud. Sibiu.
Pe teritoriul satului a fost cercetată, prin săpă­
turi sistematice conduse de M. Macrea, o aşezare
dacică întărită cu valuri de pămînt, şanţuri şi
palisadă dublă. Aşezarea datează numai din ul-
tima perioadă a celei de a doua epoci a fierului,
şi nu trece în epoca romană. întîmplător şi cu
ocazia săpăturilor s-a descoperit multă ceramică
lucrată cu mîna sau la roată aparţinînd fazei
clasice.
- M. Roska, Rep., p. 87, nr. 31; K. Horedt, în
Studii, II, 1, 1949, p. 142; M. Macrea, în SCIV,
VI, 1955, p. 615-621; Jdem, în Materiale, IV, p.
148-149.
14. Aţel, jud. Sibiu.
La sud-est de sat, spre Dupuşu, se află o aşezare
fortificată din care provin numeroase fragmente
ceramice dacice de tip clasic, lucrate cu mîna
sau la roată, păstrate în diferite colecţii (Mz.Ist.
Nat.Vieqa, Mz.Mediaş, Col.Şc.Sighişoara, Col.Şc.
Aţel). Aşezarea n-a fost cercetată prin săpături
sistematice.
- J. F. Neigebaur, Dacien, p. 255; M. J. Ackner,
JCC, 1856, p. 20; A. Ipolyi AK, II, 1861, p. 237;
G. Gooss, Chronik, p. 28, 56; Idem, în AVSL,
XIV, 1877, p. 108; G. Tocilescu, Dacia, p. 895;
G. 'J1eglas, în OTTE, XII, 1877, p. 196; Idem, în
AE, Xi"I, 1892, p. 404; V. Pârvan, Getica, p. 301.
15. Augustin, jud. Braşov.
în Mz. Cluj (inv. nr. 2277), se păstrează, prove-
nit din această localitate, un frumos ulcior ce-
nuşiu lucrat la roată, aparţinînd fazei clasice
(pl. LXVI, 3). Torma, Manuscris, dă ca loc de
descoperire a acestei piese, localitatea Crăciu­
neşti. în registrul vechi de inventar se men-
ţionează însă clar că vasul a fost descoperit la
Augustin.
16. Baraolt, jud. Covasna.
a. Pe teritoriul comunei s-au descoperit, întîmplă­
tor, un vas mare cu două torţi (Mz. Sf. Gheor-
ghe, inv. nr. 11625), două ceşti dacice şi mai
multe fragmente lucrate cu mîna sau la roată,
aparţinînd fazei clasice. Vasul cu două torţi
pare să fie mai vechi. Ceramica nu aparţine
unui mormînt de înhumaţie cum presupune
Z. Szekely, ci, mai probabil, unei aşezan.
Asocierea vasului cu două torţi, de evidentă
factură mai veche, cu o ceaşcă dacică de tip
clasic nu se poate susţine. Locul pare să fie
identic cu cel de la punctul următor.
- Z. Szekely, Adatok, p. 35; Idem, Almanah,
p. 18; SCIV, XII, 1, 1961, p. 137.
b. Pe malul stîng al pîrîului Baraolt, pe un bot
de deal, în cadrul unei cariere de nisip, au
fost descoperite întîmplător, gropi din care
provine un vas mare în formă de pepene (pl.
LVII, 2), despre care Z. Szekely, pe baza in-
formaţiilor primite de la descoperitori, spune
că a fost acoperit cu o strachină. Faptul este
cu totul imposibil pentru că strachina aparţi-
www.cimec.ro
WCAL!TAŢILOR 253
------------------------ ------------
ne culturii Wietenberg din epoca bronzului, iar
vasul face parte din ceramica clasică dacică.
- Z. Szekely, în Materiale, VIII, 1962, p. 328-
330.
17. Batoş, jud. Mureş.
La locul numit "Neue Halde", s-a descoperit un
mormînt de înhumaţie scitic, din care un vas
protodacic bitronconic cu proeminente, a ajuns în
Mz. Sibiu.
- K. Horedt, în MBBM, IX-X, 1944, p. 109,
nr. 54.
18. Băile Herculane, jud. Caraş-Severin.
în "Peştera hoţilor", cu ocazia săpăturilor conduse
de C.S. Nicolaescu-Plopşor în galeria mare, efec-
tuate în 1955, s-au descoperit fragmente ceramice
dacice de tip clasic.
- C.S. Nicolaescu-Plopşor şi col., în Materiale,
III, 1957, p. 56.
19. Băniţa, jud. Hunedoara.
Pe dealul "Cetăţii", situat deasupra carierei de
piatră din imediata apropiere a "Peşterii Bolii",
a fost semnalată încă din secolul trecut o cetate
cu ziduri de piatră. Săpăturile din 1960-1962,
conduse de Oct. Floca, au dovedit că este vorba
de o cetate dacică contemporană celor din Munţii
Orăştiei, făcînd parte din acelaşi sistem defensiv.
în privinţa ceramicii, ea aparţine fazei clasice.
- Oct. Floca, în FA, XVI, 1964, p. 4:::1-422; M.
Macrea, Oct. Floca, N. Lupu, I. Berciu, Cetăţi da-
cice din sudul Transilvaniei, Bucureşti, 1966, p.
23-34. _j
:20. Beclean, jud. Bistriţa-Năsăud.
tn poalele dealului numit "Ierusalim", situat la
vest de localitate, s-au descoperit urme dacice.
Printre acestea, se menţionează monede barbare
şi fragmente ceramice care, după descrierea lui
I. Marţian, par să aparţină fazei a II-a, datare
sprijinită şi de monedele dacice.
- I. Marţian, în AE, XXIV, 1904, p 356.
21. Beneşti, jud. Sibiu.
în 1897, cu ocazia construirii unei case, s-a gă­
sit un vas cenuşiu-deschis, lucrat la roată, plin
cu cenu~ă ~i pămînt aparţinînd fazei clasice. Va--
sul se păstrează în Mz. Sibiu (inv. nr. 1456), (pl.
XCIX, 7).
- AVSL, II, 1855, p. 389; I. Marţian, Rep., p. 55
22. Berea, jud. Satu Mare.
a. Pe "Dealul Viilor" şi anume pe versantul de
nord, a fost identificată o aşezare dacică din
secolul III-IV e.n.
- M. Rusu, în AIIC, III, lil60, p. 22, nota 37
b. La punctul "Lutăriei", pe •eritoriul acestei lo-
calităţi, au fost descoperite numeroase frag-
mente ceramice lucrate la roată sau cu mîna.
aparţinînd fazei a IV -a.
Ceramica se păstrează în Mz. Baia Mare şi
Mz. Carei.
c. In campania 1965, săpăturile conduse de Vlad
Zirra au scos la iveală o aşezare autohtonă din
sec. III-II î.e.n. cu un abundent material
ceramic dacic aparţinînd fa7ei TT1 . împreună
 CATALOGUL
cu ceramica dacică s-a găsit şi ceramică cel-
tică lucrată cu roata.
- 1. H. Crişan, Materiale dacice, p. 56-57.
23. Berghin, jud. Alba.
In Mz.Brukenthal Sibiu (inv. nr. A 1550), se
păstrează o toartă de tipul celor de la Moreşti,
sec. III-Il î.e.n., aparţinînd fazei II1 .
- K. Horedt, în SAA, p. 54, nr. 1.
24. Beşeneu, azi Pădurenii, jud. Covasna.
In Mz. Sf. Gheorghe se păstrează fragmente
ceramice aparţinînd fazei clasice, provenite din
această localitate.
La pîrîul "Bobîlnei" se semnalează o aşezare
dacică. Ar fi posibil ca fragmentele ceramice
păstrate în Mz. Sf. Gheorghe să provină din
această aşezare.
- G. Nagy, în SzNME, I, 1890, p. 52.
25. Beşenova Veche, azi Dudeştii Vechi, jud. Timiş.
In Mz. Timişoara (inv. nr. IN 204), se păstrează
un vas mare lucrat la roată, din pastă cenuşie
fină, aparţinînd fazei clasice, provenit din această
localitate fără precizarea punctului topografic de
descoperire.
26. Bezid, jud. Mureş.
In săpăturile din 1958, conduse de către z. Sze-
kely, s-a descoperit o locuinţă dacică cu un bo-
gat inventar ceramic cenuşiu lucrat la roată,
printre care un vas cu două torţi şi un frag-
ment de fructieră. Aşezarea a fost datată în sec.
IV e.n. Lîngă o vatră au fost descoperite frag-
mente ceramice lucrate cu mîna şi ornamentate
cu brîuri alveolare şi fragmente de fructiere de
tip clasic.
- Z. Szekely, în Materiale, VII, 1961, p. 184-185;
Idem, în Materiale, VIII, 1962, p. 337; D. Pro-
tase, Prob. cont., p. 108, nr. 3.
27. Biborţeni, jud. Covasna.
Pe o înălţime, deasupra satului, se găseşte o aşe­
zare întărită cu val. Pe baza sondajului executat
în 1948, Z. Szekely datează aşezarea la începutul
epocii LatEme.
- z. Szekely, Almanah, p. 14-16.
28. Bicsad, jud. Covasna.
Pe un promontoriu, sub cetatea feudală, s-a iden-
tificat o aşezare dacică din care provine multă
ceramică lucrată cu mîna, ori la roată, aparţinînd
fazei clasice, descoperită prin săpături sistematice
sau fortuite.
Materialele se păstrează în Mz. Sf. Gheorghe.
Al. Ferenczi atribuie fortificaţia de piatră de aici,
dacilor. C. Daicoviciu, K. Horedt şi Z. Szekely,
datează zidurile de piatră cu mortar în epoca
feudală. M. Macrea şi M. Rusu presupun aici
existenţa unei necropole de tip Porolissum.
- Al. Ferenczi, în ACMIT, I, 1926-1928, p. 245;
Idem, în ACMIT, IV, 1932-1938, p. 316-319; C.
Daicoviciu, în Dacia, VII-VIII, p. 320; K. Ho-
redt, în Sii.dost-Forschungen, VI, 1941. p. 584; z.
Szekely, Săpăturile de la Bicsadul Oltului (Trei
Scaune), Bucureşti, 1951, p. 75-93; idem, Almanah,
www.cimec.ro
LbCALITÂŢilOR
p. 12-13; M. Macrea, M. Rusu, în Dacia, N.S., IV,
1960, p. 225.
29. Biharea, jud. Bihor.
La punctul "Cetatea de pămînt", s-au descope-
rit fragmente ceramice dacice, aparţinînd fazei
a II-a, care se păstrează în Mz. Şc. Medii nr. 1 din
Oradea.
- Informaţii prof. T. L. Roşu.
30. Bistriţa, jud. Bistriţa-Năsăud.
La punctul .,Poderei", în 1962, s-a dezvelit o lo-
cuinţă cu ceramică dacică aparţinînd fazei II1 .
- 1. H. Crişan, Materiale dacice, p. 57.
31. Blaj, jud. Alba.
a. Cu ocazia construirii liniei ferate, în apropie-
rea oraşului, în anul 1908, s-au distrus mor-
minte scitice de înhumaţie care conţineau în
inventarul lor şi ceramică protodacică ca: vase
bitronconice, ceşti, străchini, din care o parte
se păstrează în Mz.Cluj (inv. nr. 1. 9415), şi în
Mz. Aiud (inv. nr. 4982-4985). Cîteva vase
provenind din această necropolă sînt menţio­
nate ca existente în colecţia Colegiului Reformat
din Cluj, care însă s-au pierdut.
- M. Roska, Rep., p. 31, nr. 13 (cu bibliografia
anterioară),
b. În anul 1938, cu prilejul nivelării străzilor pe>
Aleia Viiwrului s-au descoperit morminte de
inhumaţit, scitice din care, în Mz.Blaj se păs­
trează va;e mari bitronconice.
- M. Mcga, în Apulum, I, 1939-1942, p. 72-79.
c. În Mz. Blaj (inv. nr. 1195-1196), se păstrează,
provenind tot din str. Aleia Viitorului, două
vase (pl. CXL, 1-2) şi fragmente ceramice care
aparţin fazei I, descoperit~ în 1956 şi 1960 cu
ocazia exploatării lutului pentru fabrica de că­
rămidă. Ceramica a fost descoperită în bordeie
alături de vetre de foc. Punctul unde s-a fă­
cut această descoperire este situat la cea. 500
de m faţă de necropola scitică în care a făcut
săpături M. Moga.
- Informaţii P. Bîrlea, directorul Muzeului
Blaj.
d. Tot în Mz.Blaj, se păstrează vase dacice aparţi­
nînd fazei a II-a provenind din morminte de
incineraţie daco-celtice (pl. XXXI, 3).
- 1. H. Crişan, în, AMN, I, 1964, p. 78-91,
fig. 1-2; idem, Materiale dacice, p. 57.
32. Boarta, jud. Sibiu.
In Mz. Cristurul Secuiesc se păstrează ceramică
dacică de tip clasic provenind din această locali-
tate.
33. Bod, jud. Braşov.
în_ Mz. Braşov se păstrează
o ceaşcă dacică, frag-
mentară, provenită din colecţia lui J. Teutsch, (nr.
711), găsită pe "Dealul Popii".
- 1. H. Crişan, Ceaşca dacică, p. 139.
34. Bogata, jud. Mureş.
a. In Mz.Aiud (inv. nr. 4876) se păstrează, prove-
 CATALOGUL
nind din această localitate, o cană cu o
supraînălţată, protodacică.
b. La locul "Sub vii", situat pe malul drept al
Mureşului, s-a descoperit o aşezare dacică cu
ceramică lucrată cu mîna şi la roată aparţinînd
fazei clasice. Ceramica se păstrează în Mz.Alba
Iulia (inv. nr. 354-358).
- D. şi 1. Berciu, în Apulum, II, 1943-1945,
p. 2, 20 şi 21.
35. Bogatu Român, jud. Sibiu.
In Mz.Aiud se păstrează fragmente ceramice da-
cice aparţinînd fazei clasice, provenind din această
localitate, fără precizarea punctului topografic de
descoperire. M. Roska le consideră, greşit, ca apar-
ţinînd perioadei eneolitice.
- M. Roska, Rep., p. 207, nr. 10.
36. Boroşneul Mare, jud. Covasna.
In partea de sat unde se află biserica reformată,
se semnalează o aşezare dacică din care provin
fragmente ceramice ce se păstrează în Mz. Sf.
Gheorghe (inv. nr. 11330-11343), aparţinînd fazei
clasice.
- Z. Szekely, Almanah, p. 28.
37. Boroşneul Mic, jud. Covasna.
a. In anul 1948, pe un deal, s-au descoperit frag-
mente ceramiee aparţinînd fazei clasice care se
păstrează în Mz. Sf. Gheorghe (inv. nr. 11316).
- Z. Szekely, Almanah, p. 13-14.
b. La punctul "Brod" s-au descoperit fragmente
ceramice dacice aparţinînd tot fazei clasice şi
păstrate în acelaşi muzeu.
38. Boz, jud. Alba.
Pe teritoriul acestei localităţi se semnalează urme
dacice, fără nici-o altă precizare. Probabil este
vorba de fragmente ceramice aparţinînd fazei
clasice.
- B. Cserni, AFM, II/1, p. 120.
39. Bratei, jud. Sibiu.
a. în cariera de nisip de la punctul numit "Ză­
voi", pe malul stîng al Tîrnavei, în luna iulie
1958, s-a descoperit un mormînt scitic de înhu-
maţie care conţinea, printre altele, ceramică
protodacică.
Mormîntul se datează în sec. VI-V î.e.n.
- 1. Nestor şi E. Zaharia, în Materiale, VII,
1961, p. 176; Informaţii H. Daicoviciu.
b. Tot la "Zăvoi", începînd cu anul 1959, s-au
săpat sistematic, sub conducerea prof. 1. Nestor,
o aşezare şi un cimitir din epoca prefeudală.
In cadrul acestora, s-a descoperit ceramică da-
cică aparţinînd fazei a IV-a, printre care figu-
rează şi ceaşca dacică.
- D. Protase, Prob. cont, p. 109-110, nr. 4.
40. Brateş, jud. Covasna.
a. In Mz. Sf. Gheorghe se păstrează fragmente ce-
ramice dacice lucrate cu mîna şl cu roata, dln
faza clasică, descoperite la locul numit "Bende"
(inv. nr. 4265-4277).
LOCALITAŢILOR
toartă b. O aşezare dacică este semnalată la locul "Gră­
dina lui Horvath", aparţinînd şi ea fazei cla-
sice.
- Z. Szekely, Almanah, p. 24, nr. 67.
c. Tot din această localitate provine o cană ce-
nuşie dacică din faza clasică, pe care M. Roska,
greşit, o atribuie celţilor. Ar fi posibil ca aceasta
să aparţină uneia din aşezările menţionate
mai sus.
- V. Pârvan, Getica, p. 579, 712, 791; M. Roska,
Rep., p. 32, nr. 24; Jd., K6zl., IV, 1944, p. 54,
nr. 9.
41. Braşov, jud. Braşov.
a. La sud-vest de cartierul Bartolomeu s-au găsit
vase bitronconice, brun-negricioase ori roşiatice,
prevăzute cu proeminenţe-apucători, împreună
cu dinţi de cal şi fragmente de craniu uman.
Este, foarte probabil, vorba de un mormînt sci-
tic de înhumaţie care a avut în inventarul său
ceramică proto-dacică.
- E. Gustbatle, în Korrbl. V SL., XIII, 1890,
p. 102-103.
b. ln mai multe puncte ale oraşului au fost des-
coperite aşezări dacice, fie prin săpături siste-
matice, fie prin descoperiri întîmplătoare.
1. La "Pietrele lui Solomon", la vest de car-
tierul Şchei, s-a descoperit o aşezare dacică.
Aici au făcut săpături J. Teutsch în 1909 şi
W. Jekelius în 1907. Ceramica descoperită în
această staţiune aparţine fazei clasice, lu-
crată fiind cu mîna sau la roată. Printre
fragmentele ceramice lucrate cu roata, men-
ţionăm fragmente pictate de import sau da-
cice aparţinînd stilului geometric. Materia-
lele se păstrează în Mz. Braşov, Mz. Sf.
Gheorghe şi Muzeul de preistorie din Berlin.
- J. Teutsch, Burzenland, p. 10, 12; Idem,
în BBSM, 1913, p. 19-31; Idem, în BdG, IV,
1933, nr. 3, p. 144-145; 1. Marţian, Rep.,
p. 100; M. Roska, Rep., p. 49, nr. 201; Idem,
în Kăzl., IV, 1944, p. 55, nr. 17; 1. H. Crişan,
Ceaşca dacică, p. 143.
2. Pe dealul "Şprenghiului" sînt semnalate mor-
minte de incineraţie
dacice, din inventarul
cărora făcea parte şi ceramică.
- J. Teutsch, în M.AGW, XXX, 1900, p. 192;
Jdem, în Karpathen, I, 1908, p. 308; Idem,
Burzeland, p. 3, 10, 12, 14; Idem, în BdG, IV,
1933, nr. 3, p. 144-145.
3. ln curtea Fabricii de acid sulfuric, cu ocazia
unei săpături de salvare, s-au găsit trei gropi.
în două dintre ele a fost descoperit cîte un
schelet uman. Pe fundul gropilor s-a găsit
arsură şi fragmente a 5 vase dacice din faza
clasică, printre care şi o ceaşcă. în total au
fost descoperite, pe terenul Fabricii de aeid
sulfuric, opt vase. Caracterul acestor gropi n-a
fost bine precizat. Ele pot fi morminte dar
nu este exclus să reprezinte şi altceva.
- H. Schroller, în Jahrbuch des Burzen-
Ziinder Siichsischen Museums, I, 1925,
www.cimec.ro
~56 CATALOGUL
p. 109-113; 1. Nestor, Stand, p. 168; M. Ros-
ka, Rep., p. 49, nr. 201; 1. H. Crişan, Ceaşca
dacică, p. 143.
4. In cartierul Bartolomeu, în cariera de nisip,
în săpăturile lui J. Teutsch şi H. Schroller
din 1890, s-au descoperit, printre altele, şi
fragmente ceramice dacice aparţinînd fazei
clasice (Mz. Braşov, inv. nr. 4558).
5. În Valea Răcădăului, W. Jekelius, în anul
1904 şi 1905 a descoperit fragmente de ce-
ramică dacică lucrate cu mîna şi la roată,
aparţinînd fazei clasice (Mz. Braşov inv.
nr. 1372, 1945, 2564).
6. In anul 1903, J. Teutsch a făcut o săpăturA
de salvare în Piaţa 23 August (Markplatz).
De aici provine ceramica dacică, printre care
ceşti dacice şi fragmente de fructieră apar-
ţinînd fazei clasice (Mz. Braşov, inv. 225-
226, 232--227, 234).
- 1. H. Crişan, Ceaşca dacică, p. 143.
42.Brănişca, jud. Hunedoara.
Pe dealul "Măgura", în cariera de piatră, s-au
descoperit o ceaşcă dacică, un vas borcan şi mai
multe fragmente, toate aparţinînd fazei clasice.
Materialele se păstrează în Mz. Sibiu (inv.
nr. 21428-12577), (pl. LXIV, 1).
-- e. Daicoviciu, La Transylvanie, p. 56; K. Ho-
redt, în MBBM, IX-X, 1944, p. 108.
43. Breaza, jud. Mureş.
a. Intre şoseaua ce duce la Reghin şi moară se
află o aşezare care a fost locuită şi în epoca
dacică. Din săpăturile lui J. Novak din anul
1942, în Mz. Cluj (inv. nr. VI, 1465), se păs­
trează o cană bitronconică (pl. LX, 4) şi o
ceaşcă dacică (inv. nr. VI, 1463), ambele apar-
ţinînd fazei clasice.
In 1951 s-au făcut sondaje de către un colectiv
condus de K. Horedt.
- K. Horedt şi col., în SCIV, III, 1952, p. 328;
I. H. Crişan, Ct>u.şra dacică, p. 139.
b. Pe teritoriul comunei s-au descoperit nume-
roase vase şi fragmente ceramice care provin,
probabil, dintr-o necropolă de intlineraţie da-
cică. Din această necropolă, cîteva fragmente
au intrat în colecţia Mz. Cluj. Ele par să apar-
ţină fazei a 11-a.
- Informaţii N. Vlassa.
44. Bretea Mureşană, jud. Hunedoara.
Pe dealul "Măgura" situat pe malul drept al
Mureşului, s-a descoperit o aşezare dacică din
care, în Mz. Deva (inv. nr. 4961-4977, 11135-
11180), se păstrează ceramică lucrată cu mîna şi
la roată aparţinînd fazei clasice.
- G. Teglas, în OTTE, XII, 1887, p. 58; 1. Mar-
ţian, Rep., p. 163; M. Roska, Rep., p. 158, nr. 85;
Idem, în Kozl., III, 1943, p. 70, nr. 35; Oct. Floca,
în OCD, p. 207, nr. 1, p. 210-212.
45. Breţcu (ANGVSTIA), jud. Covasna.
In castrul roman de aici s-a descoperit şi cera-
mică dacică, printre care ceşti dacice, vase în
formă de borcan ornamentate cu brîuri în relief,
www.cimec.ro
LOCALITĂŢILOR
cu alveole şi butoni. Ceramica se păstrează in
Mz. Cluj şi aparţine fazei a IV-a.
-- C. Daicoviciu, în AISC, III, 1926-1940, p. 231,
pl. 1, 2, 5; M. Macrea şi col., în SCIV, II, 1951,
p. 292-294, fig. 3 şi 4; I. H. Crişan, Ceaşca da-
cică, p. 139; M. Macrea, în Dacia, N.S., 1, 1957,
p. :l06; D. Protase, Prob. cont., p. 19, fig. 3.
46. Bucovăţ, jud. Timiş.
Pe teritoriul satului s-a descoperit o aşezare da-
cică, din care în Mz. Timişoara se păstrează
fragmente ceramice lucrate cu mîna şi cu roata,
aparţinînd fazei clasice.
47. Buia, jud. Sibiu.
în Mz. Cristur se păstrează partea superioară a
unei fructiere cenuşii dacice, lucrată la roată,
descoperită în această localitate, fără precizarea
punctului topografic unde a fost descoperită.
Aparţine fazei dasice.
48. Buneşti, jud. Braşov.
în 1876 s-au descoperit resturile unei aşezări cu
fragmente de chirpic şi cioburi de vase cenuşii,
probabil, dacice din faza clasică. Tot de aici
provine un vas cenuşiu lucrat la roată, păstrat
în Mz. Sibiu (inv. nr. 1456) (pl. XCIX, 7).
- C. Gooss, Chronik, p. 14.
49. Carei, jud. Satu Mare.
In hotarul oraşului, la punctul "Bobald", în anul
1958, s-au făcut săpături descoperindu-se o aşe­
:.-:are locuită în epoca bronzului, prima vîrstă a
fierului şi a doua vîrstă a fierului. Materialele
scoase cu această ocazie se păstrează în Mz.
Carei. Printre acestea se găsesc fragmente ce-
ramice dacice, lucrate cu mîna, ori la roată, apar·
ţinînd fazei clasice.
50. Caşinul Mic, jud. Harghita.
Pe latura vestică a dealului "Perko" s-au găsit
fragmente ceramice dacice ornamentate cu incizii
şi butoni în relief aparţinînd fazei clasice. Ma-
terialele se păstrează în Mz. Sf. Gheorghe (inv.
nr. 11746-11787).
- z. Szekely, Almanah, p. 9.
51. Caşolţ, jud. Sibiu.
Pe teritoriul comunei a fost descoperită o ne-
cropolă tumulară din sec. II e.n. atribuită autoh-
tonilor daci.
Ceramica este lucrată exclusiv cu roata, dar unele
forme sînt de tradiţie dacică. Săpăturile au în-
ceput aici încă din 1844. Ultimele cercetări s-au
făcut de M. Macrea. A fost identificată şi aşe­
zarea corespunzătoare necropolei. In aşezare, pe
lîngă ceramica obişnuită, în necropolă s-a găsit
şi ceramică ornamentată cu butoni şi alveole de
incontestabilă tradiţie autohtonă.
. - Pentru bogata bibliografie privind această lo-
calitate, vezi N. Lupu, Istoricul cercetărilor în
necropola de la Caşolţ, în SCŞClttj, VI 3-4,
1955, p. 97-124; apoi, M. Macrea şi col., în SCIV,
VI, 1955, p. 581-615; id., Materiale, IV, 1957,
p. 120-134; id. Materiale, V, 1959, p. 403-419.
 tA T ALOGUL
52. Catalina, jud. Covasna.
în Mz. Sf. Gheorghe se păstrează vase dacice
lucrate cu mîna şi cu roata, descoperite la sud
de sat pe locul numit "Eleşteu" aparţinînd fazei
clasice.
- z. Szekely, Evkonyv, 1955, p. 21; id., Alma-
nah, p. 19; 1. H. Crişan, Ceaşca dacică, p. 139.
53. Căpîlna, jud. Alba.
Pe teritoriul acestei localităţi a fost descoperită
şi cercetată prin săpături sistematice conduse
de către M. Macrea o aşezare fortificată dacică
de tipul celor din Munţii Orăştiei din care pro-
vine o mare cantitate de ceramică lucrată la
roată şi cu mîna păstrată în Mz. Alba Iulia şi
Mz. Cluj. Ceramica aparţine fazei clasice şi este
inedită.
- 1. H. Crişan, Ceaşca dacică, p. 140; M. Macrea-
1. Berciu, în Dacia, N.S., IX, 1965, p. 201-231.
54. Cărpiniş, jud. Timiş.
In Mz. 'Fimişoara se păstrează trei vase cenuşii
fine lucrate la roată, provenind din această lo-
calitate (inv. nr. 2276, 2284, IN. 205). Vasele apar-
ţin fazei clasice (pl. LXXXIX, 4).
55. Căuaceu, jud. Bihor.
De pe teritoriul satului sînt semnalate vase din
a doua epocă a ţierului, probabil, dacice din faza
clasică.
- F. Ardoş,
în Familia, 1936, 4, p. 68.
56. Căuaş, jud. Satu Mare.
In Mz. Carei, fără precizarea punctului topo-
grafic de descoperire, se păstrează fragmente ce-
ramice lucrate cu mîna sau la roată aparţinînd
fazei a IV-a.
57. Cecălaca, jud. Mureş.
Pe teritoriul satului se semnalează morminte tu-
mulare dacice în care s-ar fi descoperit şi cera-
mică. Nu s-au făcut săpături şi lipsesc preci-
zările.
- K. Herepey, AFM, 11/1, p. 77.
58. Ceheţel, jud. Harghita.
în Mz. Cristur se păstrează vasul în care, în 1958,
s-a descoperit un tezaur de podoabe dacice de
argint datînd din sec. 1 î.e.n. Vasul aparţine
fazei clasice.
- Z. Szekely, în SCIV, 16, 1, 1965, p. 51-66,
fig. 2.
59. Cenad, jud. Timiş.
în Mz. Timişoara se păstrează, provenind din
această localitate, fără precizări topografice, frag-
mente ceramice dacice lucrate cu mîna şi la
roată, aparţinînd fazei clasice.
60. Cepari, jud. Bistriţa-Năsăud.
Sub dealul "Kahlemberg", în anul 1941, au fost
descoperite şapte morminte de incineraţie dacice
care se datează în jurul anului 300 î.e.n. eera-
mica aparţine fazei 1.
- 1. H. Crişan, Materiale dacice, p. 57-64.
61. Cetea, jud. Alba.
La "Pietri", pe stînga văii Cetei, la cea. 3 km de
www.cimec.ro
LOCALIT Ă ŢILOR 257
sat, s-a descoperit o aşezare în care au fost consta-
tate cinci straturi de cultură printre care unul
foarte bogat, aparţinînd epocii dacice. Săpături:
J. F. Neigebaur, K. Tor.ma, K. Herepey, 1. şi
D. Berciu. Ceramica, aparţinînd fazei a II-a şi
a III-a, descoperită în această aşezare se păs­
trează în Mz. Cluj, Mz. Aiud, Mz. Alba Iulia.
Printre acestea trebuie menţionate o imitaţie
după o oinochoe grecească, fragmente de cera-
mică elenistică de import şi fragmente pictate
dacice în stil geometric.
- J. F. Neigebaur, Dacien, p. 170-171; K. Torma,
în Erd. Muz., 1879, p. 32; K. Herepey, AFM,
11/1, p. 36-37, 77, 80, 86, 99, 120, 149-150, 540,
553; 1. - D. Berciu, în Apulum, II, 1943-1945,
p. 40; M. Roska, Rep., p. 54, nr. 9; 1. H. Crişan,
Ceaşca dacică, p. 140.
62. Cerbăl, jud. Hunedoara.
Pe coasta dealului "Dosul pîrlit", în 1874, s-a
descoperit, într-un vas, un tezaur dacic de argint,
constînd din obiecte de podoabă şi 491 denari
republicani romani dintre care, cea mai recentă
piesă datează de la Iulius Caesar. Vasul se păs­
trează în Mz. Deva.
- Pentru tezaur vezi D. Popescu, în Dacia,
VII-VIII, 1937-1940, p. 190 şi urm. cu toată
bibliografia.
63. Cergău Mare, jud. Alba.
Fără precizări, se semnalează aici "urme arheo-
logice dacice". Ar putea fi vorba de ceramică
aparţinînd fazei clasice.
- B. Cserni, AFM, Ilj1, p. 120.
64. Cergău Mic, jud. Alba.
Pe teritoriul satului, fără precizări topografice,
se semnalează o aşezare dacică, probabil, cu cera-
mică din faza clasică.
- B. Cserni, AFM, Il/1, p. 120; E. Orosz, în AE,
XXII, 1902, p. 177.
65. Cernatul de Jos, jud. Covasna.
a. Lîngă cimitirul reformat, s-a descoperit o aşe­
zare cu trei straturi de cultură dintre care
ultilmul este dacic. De aici provine ceramică
lucrată cu mîna şi la roată aparţinînd fazei
clasice păstrată în Mz. Cluj şi Mz. Sf. Gheorghe.
- M. Roska, Rep., p. 17, nr. 39 (cu bibliogra-
fia mai veche); Z. Szekely, Jegyzetek, p. 27-28;
Idem, Almanah, p. 20; 1. H. Crişan, Ceaşca da-
cică, p. 140.
b. Pe dealul "Hegyes", s-a descoperit, de aseme-
nea o aşezare dacică din care provine cera-
mică de tip clasic.
- SCIV, XIII, 1, 1962, p. 205.
c. La punctul "Pămîntul lui Robert", cu ocazia
săpăturilor din 1962 şi 1963, s-a descoperit o
aşezare dacică cu ceram1ca aparţinînd fazei
a III-a şi, poate, a IV-a, după cum crede
z. Szekely.
- SCIV, XIV, 2, 1963, p. 457, cr. 58; D. Pro-
tase, Prob. cont., p. 29-30, nr. 7.
66. Ceuaşu de Cîmpie, jud. Mureş.
La nord de sat, pe locul numit "Dîmbul Rotund",
 CA TIA LOGUL
258
s-au descoperit fragmente de vase, o monedă
grecească şi alte materiale care provin dintr-o
aşezare dacică. Ceramica aparţine fazei I-a sau
fazei a II -a.
- M. Roska, Rep., p. 156, nr. 178 (cu bibliogra-
fia mai veche).
67. Chendu Mare, jud. Mureş.
în vara anu!ui 1962, cu ocazia săpăturilor efec-
tuate aici de Muzeul Regional Tg. Mureş, s-a
descoperit un m.:-rmînt de incineraţie din sec.
VII-VI î.e.n., care conţinea, în inventarul său,
mai multe vase protodacice.
- Informaţii A. Zrinyi; I. H. Crişan, în Dacia,
N.S., IX, 1965, p. 134.
68. Chepeţ, azi Căpeni, jud. Covasna.
Cu ocazia construirii liniei ferate indust~iale, s-a
descoperit ceramică dacică fină, lucrată cu roata,
din faza clasică, păstrată în Mz. Sf Gheorghe.
- C. Gooss, Chronik, p. 31; Marţian, Rep., p. 150;
M. Roska, Rep., p. 139, nr. 273; Idem., în Kozl.,
IV, 1944, p. 62-63, nr. 63; V. Pârvan, Getica,
p. 576, 582, 712, fig. 449.
69. Chilieni, jud. Covasna.
Pe malul stîng al Oltului, în anul 1891, s-au des-
coperit 10 urne funerare din epoca dacică. Vasele
aparţin fazei clasice.
- V. Pârvan, Getica, p. 579, 712, 719; M. Roska,
în Kozl., IV, 1944, p. 60, nr. 50.
70. Chirpăr, jud. Sibiu.
în Mz. Sibiu (inv. nr. 4951-4952), se păstrează o
cană cenuşie (pl. LXX, 15) şi fragmente din buza
unor vase descoperite în anul 1883 la locul numit
"Grădina albinelor", toate aparţinînd fazei cla-
sice.
71. Ciceu, jud~ Harghita.
Pe promontoriu! numit "Cetatea Ciceului", în
interiorul cetăţii feudale, s-au descoperit frag-
mente ceramice dacice printre care şi un frag-
ment de· ceaşcă dacică. Ceramica aparţine fazei
clasice.
Al. Ferenczi, în ACMIT, IV, 1932-1938,
p. 268-274; Z. Szekely, în Materiale, III, 1957,
p. 158.
72. Cicir, jud. Arad.
In toamna anului 1965 am făcut săpături într-o
aşezare situată pe prima terasă a Mureşului. A
fost descoperit un bordei dacic cu ceramică apar-
ţinînd fazei II 1 şi unul cu ceramică din faza a
IV-a.
- I. H. Crişan, Materiale dacice, p. 64.
73. Cinciş, jud. Hunedoara.
In anii 1961 şi 1962, Muzeul Regional din Deva
a întreprins săpături la punctul "Ravine" de pe
teritoriul acestei localităţi, unde s-a descoperit
o necropolă din epoca romană. Din inventarul
mormintelor face parte şi ceramică de incon-
testabilă factură autohtonă dacică, lucrată cu
mîna, aparţinînd fazei a IV -a.
www.cimec.ro
LOCAL!T ÂŢILOR
- Oct. Floca, în AMN, II, 1965, p. 184-193; D.
Protase, Prob. cont., p. 30-31, nr. 8.
74. Cipău, jud. Mureş.
a. Pe teritoriul din apropierea gării Cipău, se
găseşte o necropolă de înhumaţie cu tumuli,
unii dintre ei de dimensiuni considerabile. Ne-
cropola n-a fost pînă acum cercetată prin săpă­
turi sistematice. Marea majoritate a materiale-
lor descoperite, întîmplător, cu ocazia diferitelor
lucrări efectuate pe acest teritoriu, au intrat
în colecţiile Mz. Cluj. O parte din descoperiri
se păstrează în Muzeul din Szentes (R.P.U.),
altele în Muzeul din SUmeg (R.P.U.). Primele
descoperiri cunoscute datează din anul 1907.
Pe baza diferitelor piese descoperite pe teri-
toriul necropolei N. Vlassa a stabilit existenţa
a patru grupe de descoperiri. Cel mai vechi
grup (A), se datează în Hallstatt C, iar cel mai
recent (D), aparţine sec. VI-V î.e.n., fiind
vorba de o mare necropolă scitică.
La Cipău s-au descoperit vase protodacice de
dimensiuni mari ce se datează în sec. VII
î.e.n. (pl. I). Necropola de epocă scitică se în-
cadrează în prima grupă a mormintelor sci-
tice din Transilvania şi este datată în sec. VI
î.e.n., iar în cadrul ei a fost descoperită o
mare cantitate de ceramică protodacică. Cerce-
tarea sistematică a acestei necropole ar duce
la elucidarea a numeroase probleme legate,
atît de elementul scitic, cît şi de perioadele
anterioare venirii acestora.
- N. Vlassa, în Apulum, IV, 1961, p. 19-49
(cu bibliografia mai veche).
b. în imediata apropiere a îngrăşătoriei de porci
ICIA s-au descoperit fragmente ceramice dacice
din faza a II -a.
- D. Protase şi N. Vlassa, în Materiale, VI,
1959, p. 448-450.
c. "La Gîrle" s-au descoperit bordeie şi mor-
minte de incineraţie cu urne dacice din sec. IV
e.n. Ceramica este lucrată cu mîna, ori la roată
şi aparţine fazei a IV-a. Prinb;e forme se în-
tîlneşte şi ceaşca dacică.
- K. Horedt şi col., în SCIV, V, 1954, p. 220-222;
K. Horedt, în SCIV, VI, 1955, p. 658-661;
Idem, în Materiale, IV, 1957, p. 183-185;
N. Vlassa, în SCIV, 16, 3, 1965, p. 501-518.
75. Cisnădioara, jud. Sibiu.
a. Pe locul numit "Dealul Cetăţii" se găseşte o
aşezare dacică din care, în Mz. Sibiu, se păs­
trează fragmente ceramice lucrate cu mîna sau
la roată de tip clasic (inv. nr. 1472-1473,
1977, 11551-11552, 11557-11564, 11566-11579,
11798-11828).
- F. Mliller, în KorrblVSL, VI, 1883, p. 10-11;
Idem, Burzenlad, III, 1, p. 51-61; I. H. Cri-
şan, Ceaşca dacică, p. 140.
b. Cu ocazia sondajelor făcute în 1964, în incinta
bisericii romanice de aici, s-au descoperit frag-
mente ceramice dacice, probabil, de tip clasic.
- SCIV, 16, 3, 1965, p. 604, nr. 116.
 CATALOGUL LOCALITATI LOR
76. Ciuciu, acum Stîna de Mureş, jud. Alba.
în Mz. Aiud (inv. nr. 1859-1863), se păstrează
fragmente ceramice dacice, lucrate cu mîna şi
la roată, aparţinînd fazei clasice şi provenind din
această localitate fără precizări topografice.
77. Ciugud, jud. Alba.
în Mz. Alba Iulia (inv. nr. 6139-6145), se păs­
trează fragmente ceramice aparţinînd fazei cla-
sice descoperite la locul numit "Cizma lui Bran".
Printre materiale se găsesc şi ceşti dacice. Tot
de aici provine şi o cană (pl. LXI, 7).
78. Ciuguzel, jud. Alba.
Pe teritoriul comunei s-au descoperit fragmente
ceramice dacice lucrate cu roata aparţinînd fazei
clasice. Materialele se păstrează în Mz. Aiud.
- K. Herepey, AFM, II, 1, p. 82-84.
79. Ciumbrud, jud. Alba.
a. La sud de sat, spre Sîncrai, s-au găsit mor-
minte scitice de înhumaţ.ie, din inventarul că­
rora cîteva vase se păstrează în Mz. Aiud.
- M. 'Roska, Rep., p. 64, nr. 85.
b. La punctul "Podireu" situat la sud de sat,
foarte probabil, identic cu cel de mai sus, în
anul 1958, Şt. Ferenczi a dezvelit o aecropolă
scitică. Din inventarele funerare făcea parte
o mare cantitate de ceramică protodacică, re-
prezentată prin vase mari cu proeminenţe,
ceşti cu toarta supraînălţ.ată, va~e cu pereţii
drepţi, străchini etc. Necropola aparţine gru-
pei a II-a şi se datează în sec. VI-V î.e.n.
- Şt. Ferenczi, în Materiale, VII, 1961, p. 191-
197; Idem, în PM, 1960, p. 230-241, în AMN,
II, 1965, p. 77-107, III, 1966, p. 49--71.
c. în Mz. Aiud (inv. nr. 442, 444, 449), s-e păs­
trează fragmente de la buza unor vase lucrate
cu mîna şi ornamentate cu brîuri în relief,
aparţinînd, probabil, fazei clasice. Pentru aceste
fragmente nu se cunoaşte punctul topografic
de descoperire.
d. Pe prima terasă a Mureşului, în 1963, M. Rusu
a cules de la suprafaţă fragl!Tiente ceramice
dacice aparţinînd, probabil, fazei a IV-a gă­
site împreună cu cioburi romane.
- D. Protase, Prob. cont., p. 203, nr. 2.
80. Ciumeşti, jud. Satu Mare.
începînd cu vara anului 1962, continuînd apoi în
1964 şi 1965, sub conducerea lui Vlad Zirra, s-au
executat săpături într-o necropolă şi o aşezare
celtică de sec. III-II î.e.n. În necropolă au fost
descoperite 35 de morminte dintre care şase de
înhumatie iar restul de incineraţie. Din aşezare
s-au de.zvelit opt bordeie. Atît în necropolă cît
şi în aşezare s-a descoperit ceramică dacică apar-
ţinînd fazei II 1 (pl. XXIX; XXX, 1-2; XXIV,
5, 10; XXV; XXXVII, 3, 6, 11, 13).
- I. H. Crişan, Materiale dacice, p. 5-44,
fig. 1-18.
81. Ciunga, jud. Alba.
La punctul "Bara", spre est de sat, a fost iden-
tificată o aşezare din epoca romană, în cadrul
www.cimec.ro
259
căreia s-a descoperit şi ceramică dacică aparţi­
nînd fazei a IV-a.
- Informaţii I. Mitrofan; D. Protase, Prob. cont.,
p. 31, nr. 9, fig. 9.
82. Cîlnic, jud. Alba.
În Mz. Sibiu (inv. nr. 4953, 138/1911), se păs­
trează, provenind din această localitate, fără pre-
cizări topografice, o cană lucrată cu mîna apar-
ţinînd fazei a II-a.
83. Cîmpuri-Surduc, jud. Hunedoara.
a. Pe dealul "Cetăţuia" s-a identificat o aşezare
dacică de unde provine ceramică lucrată cu
mîna şi la roată aparţinînd fazei clasice, păs­
trată în Mz. Deva.
- Oct. Floca, în OCD, p. 212.
b. În anul 1963 şi 1964 s-au făcut săpături în
două puncte dacice fortificate "Cetăţeaua" ~i
"Mănăstire" şi s-au descoperit, cu această ocazie
ziduri de piatră şi ceramică dacică din faza
clasică (sec. I î.e.n.).
- SCIV, 15, 4, 1964, p. 558, nr. 59; 16, 3, 1965,
p. 594, nr. 55.
84. Cluj (NAPOCA), jud. Cluj.
a. Cu ocazia săpăturilor efectuat€' în cimitirul
prefeudal de pe str. Dostoiewski s-a descoperit
un mormînt de incineraţie autohton, aparţi­
nînd sec. VI-V î.e.n., cu ceramică proto-
dacică.
- I. H. Crişan, în Dacia, N.S., IX, 1965, p. 135.
b. În cartierul Mănăştur, în anii 1911 şi 1912,
Şt. Kovacs a făcut săpături într-o aşezare cu
trei nivele de cultură. Primul nivel aparţine
epocii bronzului, cel de al doilea perioadei
dacice, iar cel de al treilea datează din epoca
prefeudală.
Rezultatele săpăturilor au rămas inedite, iar
materialele se păstrează în Mz. Cluj (inv. nr.
6172-7611).
Pe baza însemnărilor detailate cuprinse în
registrul de inventar al Muzeului de istorie
din Cluj, făcute cu oc:azia inventarierii mate-
rialelor de însuşi Şt. Kovacs, s-a putut stabili
că este vorba de o bogată staţiune cu bordeie
şi că ceramica celui de al doilea nivel apar-
ţine fazei I.
c. Pe terasa din faţa Băilor Somcşeni, în cadrul
unei cariere de pietriş, în anul 1961, întîmplă­
tor, s-a descoperit o mare cantitate de cera-
mică aparţinînd fazei clasice. Materialele se
păstrează în Mz. Cluj.
Pentru lămurirea acestor descoperiri, în vara
anului !962, s-a executat un sondaj de verifi-
<;:are. Cu această ocazie s-a descoperit o lo-
cuinţă din ;nventarul căreia făcea parte o
mare cantitatE' de ceramică ce aparţine fazei
II 1• Pe baza celor arătate putem presupune că
avem de-a face cu o aşezare dacică ce în-
cepe, probabil, la sfîrşitul sec. III î.e.n. şi se
termină o <:lată cu cucerirea romană. Mate-
rialele se păstrează tn Mz. Cluj.
 CATALOGUL
260
- Informaţii 1. Mitrofan; K. Horedt, în SAA,
p. 62.
d. Cu ocazia lucrărilor pentru montarea trolei-
busului în faţa hotelului "Astoria", printre
materialele romane s-a descoperit şi o ceaşcă
daci că aparţinînd fazei a IV-a.
- Informaţii 1. Mitrofan; D. Protase, Prob.
cont., p. 32, nr. 10.
85. Colibi, jud. Alba.
Pe teritoriul satului se semnalează urme dacice,
fără alte precizări. Este, probabil, vorba de cera-
mică din faza clasică.
- B. Cserni, AFM, II, 1, p. 120, 141.
86. Comălău, jud. Covasna.
Pe malul drept al "Pîrîului Negru" s-a desco-
perit o aşezare dacică din care provine ceramică
lucrată cu mîna ori la roată, aparţinînd fazei
clasice.
Tot din această localitate provin fragmente de
ceramică dacică descoperite în castrul roman de
aici, aparţinînd fazei a IV-a.
- V. Pârvan, Getica, p. 582; C. Daicoviciu, în
AISC, 1940, p. 231; Z. Szekely, A Komol6i erodi-
tett romai tabor, Sf. Gheorghe, 1943; idem, Al-
manah, p. 18-19; 1. H. Crişan, Ceaşca dacică,
p. 141; M. Macrea, în Dacia, N.S., 1, 1957, p. 206;
D. Protase, Prob. cont., p. 32, nr. 11 şi p. 116,
nr. 9.
87. Copşa Mare, jud. Sibiu.
în Mz. Sf. Gheorghe se păstrează o cană dacică,
provenită din această localitate, fără precizări
topografice, aparţinînd fazei clasice.
88. Corpadea, jud. Cluj.
In Mz. Cluj (inv. nr. 8483), se păstrează, pro-
venind din această localitate, un vas mare bi-
tronconic (pl. VI, 1).
89. Costeşti, jud. Hunedoara.
La intrarea în defileul ce duce la Sarmizegetusa
se găsesc mai multe cetăţi şi fortificaţii dacice
ca cele de pe Cetăţuie, Ciocuţa, Cetăţuia înaltă,
Faeragul, Blidaru. Pe teritoriul satului, pe baza
noilor cercetări, se poate spune că la Costeşti
a existat o întinsă şi bogată aşezare care avea
drept acropolă cetatea cu ziduri de piatră de
pe dealul Cetăţuii. Au fost identificate, ori cer-
cetate prin săpături sistematice, clădiri civile.
în toate aceste cetăţi sau aşezări civile, a fost
descoperit un abundent material ceramic lucrat
cu mîna, ori la roată. Ceramică de tip clasic a
fost descoperită în mai multe puncte: Gruiu
Negru, Laz, Părul, Coşman, Olteţ, Şeaua lui
Crai, Dosul Beliei, Şesul Iezilor, Putinei şi Dosul
Brăiţei. Analiza ceramicii dovedeşte că locuirea
pe dealul Cetăţuia începe încă în sec. II î.e.n.
Este posibil să fi existat aici o fortificaţie ante-
rioară construcţiilor de piatră care a fost, proba-
bil, numai de pămînt. Această presupunere nu
este nouă, ea a fost făcută mai de mult de acad.
C. Daicoviciu, Piatra Roşie, p. 124. Pe Cetăţuie
www.cimec.ro
LOCALITĂŢILOR
cu ocazia diverselor săpătun s-a descoperit o
mare cantitate de ceramică lucrată cu mina, cr1
la roată aparţinînd sfîrşitului fazei a Il-a şi în
special, fazei clasice. Printre aceasta trebuie men-
ţionată ceramică pictată în stil geometric şi un
vas cu grafit celtic. Ceramica descoperită în ce-
lelalte fortificaţii este şi ea abundentă şi apar-
ţine fazei clasice.
- C. Daicoviciu şi Al. Ferenczi, Aşezările, p. 4,
107-108 (cu bibliografia mai veche). Lucrări
apărute după 1951: C. Daicoviciu şi col., Rapoarte
preliminare de săpături, în SCJV, V, 1954, p.
124-147; Jdem, în SCIV, VI, 1955, p. 219-230;
Jdem, în Materiale, III, 1957, p. 263-270; Idem,
în Materiale, V, 1959, p. 384-385; Idem,
în Materiale, VI, 1959, p. 331-335; Jdem, în Ma-
teriale, VII, 1961, p. 301-302, 315-316; H. Daico-
viciu, în AMN, I, 1964, p. 14-16 şi harta pl. I.
90. Covasna, jud. Covasna.
a. Pe "Dealul Cetăţii" s-a descoperit o aşeza­
re fortificată dacică, din care provine multă
ceramică lucrată cu mîna sau la roată, apar-
ţinînd fazei clasice. Este probabil că aşezarea
continuă şi în epoca romană. Ceramica se
păstrează în Mz. Sf. Gheorghe şi Mz.Cluj.
- C. Daicoviciu, în SCIV, I, 1950, p. 119-120,
146; 1. H. Crişan, Ceaşca dacică, p. 141.
b. în vatra satului s-au descoperit vase şi frag-
mente ceramice dacice aparţinînd tot fazei
clasice păstrate în Mz. Sf. Gheorghe.
- G. Nagy, Sz.NME, I, 1890, p. 53; V. Pârvan,
Getica, p. 579, fig. 420; M. Roska, Rep., p. 37,
nr. 261.
91. Cozmeni, jud. Harghita.
Aşezare dacică cu ceramică lucrată cu mîna şi
la roată aparţinînd fazei clasice.
- R. Vulpe, în SCIV, VI, 3-4, 1955, p. 567.
92. Crăciuneşti, jud. Mureş.
Pe teritoriul comunei s-a descoperit o aşezare da-
cică din care, în Mz. Tg. Mureş (inv. nr. 267-268),
se păstrează două vase lucrate cu ,mîna (pl. LXII,
6; LXIV, 5) şi o ceaşcă dacică aparţinînd fazei
clasice, provenite din săpăturile rămase inedite
ale lui A. Filimon.
- I. H. Crişan, Ceaşca dacică, p. 141.
93. Cricău, jud. Alba.
Pe teritoriul satului se semnalează urme dacice
fără alte precizări. Este probabil vorba de cera-
mică aparţinînd fazei clasice.
- B. Cserni, AFM, II, 1, p. 120.
94. Crisbav, jud. Braşov.
în Mz. Braşov (inv. nr. li43), se păstrează un
vas dacic fragmentar lucrat cu mîna, ornamen-
tat cu butoni, aparţinînd, probabil, fazei I, des-
. coperit la punctul numit "Dealul Eroilor".
95. Cristeşti, jud. Mureş.
a. La est de sat, în spre Tg. Mureş, cu ocazia
exploatării pietrişului, s-a descoperit o necropo-
lă de înhumaţie scitică care pe lîngă piese de
 CATALOGUL
metal conţinea şi ceramică protodacică. Mate-
rialele se păstrează în Mz. Cluj şi Mz. Tg.
Mureş.
- I. H. Crişan, în AMM, III, 1955-1956, p.
63-64; idem, în AMN, II, 1965, p. 55-63, fig. 12.
b. În Mz. Tg. Mureş (inv. nr. 88, 352, 353, 955), se
păstrează vase şi fragmente ceramice lucrate cu
mîna sau la roată, care aparţin probabil fa-
zei a IV-a.
c. În Mz. Cluj (inv. nr. 4330), se păstrează de
asemenea un vas dacic descoperit în malul
Mureşului încă în anul 1864 (pl. LIV, 12). Un
fragment de ceaşcă dacică a fost descoperit
în aşezarea romană de aici. Este posibil ca
ceramica dacică descoperită la Cristeşti să
provină dintr-o aşezare anterioară cuceririi
romane. Dar, mai probabil, este că ea
provine în totalitatea ei din aşezarea romană.
- M. ~acrea, în Dacia, N.S., 1, 1957, p. 206;
D. Popescu, în Materiale, II, 1956, p. 152-195.
d. Cu ocazia săpăturilor din vara anului 1962, în
aşezarea romană, s-au descoperit şi cîteva frag-
mente de ceramică dacică lucrate cu mîna apar-
ţinînd fazei a IV -a care sprijină încadrarea în
faza a IV-a a vaselor întregi din Mz. Tg. Mureş
- D. Protase, .Prob. cont., p. 32-33, nr. 12.
9G. Cristian, jud. Braşov.
În Mz. Sibiu (inv. nr. 13108, 13200, 13203-4), se
păstrează fragmente ceramice dacice din faza a
II-a şi a III-a, provenind din această localitate,
iar în Mz. Braşov (inv. nr. 5854), se păstrează o
ceaşcă lucrată cu mîna.
Tot pe teritoriul acestei localităţi s-a descoperit
o oinochoe de bronz păstrată în Mz. Braşov (inv.
nr. 2969). (Vezi fig. 61).
97. Cucerdea, jud. Mureş.
Pe dealul numit "Podei" s-a identificat o aşezare
dacică din faza clasică.
- M. Petrescu-Dîmboviţa, în SCŞiaşi, II, 1-2,
1951, p. 231.
98. Cuci, jud. Mureş.
La punctul numit "Bere" a fost cercetată o
aşezare dacică din care provine ceramică de tip
clasic, păstrată în Mz. Alba Iulia, (pl. XCIX, 1).
- 1. şi D. Berciu, în Apulum, II, 1942-1945,
p. 22.
99. Cuciulata, jud. Braşov.
Pe teritoriul comune1 la "Stogul lui Coţofan" a
fost cercetată prin săpături sistematice o aşe­
zare dacică cu ceramtcă lucrată cu mîna şi la
roată aparţinînd fazei clasice.
- Gh. Bichir, în Materiale, VII, 1961, p. 352-
354; Idem, în Materiale, VIII, 1962, p. 286.
100. Cugir, jud. Hunedoara.
La punctul numit "Cetate" s-a descoperit o aşe­
zare dacică din care în Mz. Sibiu se păstrează
fragmente ceramice lucrate la roată de tip cla-
sic.
-V. Pârvan, Getica, p. 114; C. Daicoviciu, La
Transylvanie, p. 28.
www.cimec.ro
LDCALJTĂŢILOR 261
101. Cunţa, jud. Alba.
în Mz. Aiud (inv. nr. 3327-3329), se păstrează
provenind din această localitate, fără precizări
topografice, fragmente ceramice dacice lucrate
cu mîna şi la roată de tip clasic.
102. Curciu, jud. Sibiu.
în Mz. Sibiu (inv. nr. 11732), se păstrează frag-
mentul unei buze de chiup, de tip clasic.
103. Dalboşeţ, jud. Caraş-Severin.
Pe platoul "Grădişte" s-a des-::operit o aşezare
dacică din care provin fragmente ceramice lu-
crate la roată de tip clasic.
- C. Daicoviciu, I. Miloia. în AnB., III, 4, 1930,
p. 21-22; M. Roska, Rep., 65, nr. 3.
104. Daia Română, jud. Alba.
în Mz. Sebeş (inv. nr. 1675, 1941) se păstrează
fragmente ceramice dacice, cenuşii lucmte la
roată, de tip clasic descoperite în centrul co-
munei.
105. Dalnic, jud. Covasna.
În Mz. Sf. Gheorghe se păstrează ceramică da-
cică lucrată cu mîna ori la roată, aparţinînd
fazei clasice, descoperită la punctul numit "Va-
lea Mică" (pl. LXII, 5).
- V. Pârvan, Getica, p. 580, 582; M. Roska, Rep.,
p. 65, nr. 10.
106. Dătăşeni, jud. Mureş.
La locul numit "Tăul Rotund" s-a identificat o
aşezare dacică cu ceramică de tip clasic.
- 1. şi D. Berciu, în Apulum, Il, 1943-1945,
p. 2.
107. Decea, jud. Alba.
K. Herepey a săpat aici, fără să cunoaştem punc-
tul topografic, trei morminte de incineraţie din
care o urnă (pl. XV, 1) se află în Mz. Aiud (f.n.).
După singurul vas păstrat, presupunem că mor-
mintele aparţin sec. V-IV î.e.n. Cea mai apro-
piată analogie pentru urna de la Decea o consti-
tuie vasul descoperit la Ighişul Nou, probabil, tot
urnă funerară, care este lucrat însă cu roata şi
este mai tîrziu.
- G Teglas, în OTTE, XII, 1887, p. 29, nr. 112
(extras).
108. Deda, jud. Mureş.
1. Marţian semnalează a1c1 o cetate dacică în
care s-ar fi găsit şi ceramică, probabil, de tip
clasic.
- I. Marţian, Urme, p. 32.
109. Delniţa, jud. Harghita.
În Mz. Miercurea Ciuc se păstre>ază fragmente
ceramice dacice lucrate cu mîna sau la roată,
de tip clasic descoperite în toamna anului 1960.
110. Deta, jud. Timiş.
în Muzeul din Vîrşeţ (R. F. Jugoslavia) se păs­
trează o ceaşcă dacică din faza clasică descope-
rită pe teritoriul acestei localităţi.
- J. Todorovic, în PBM, 11, 1962, p. 145.
111. Deva, jud. Hunedoara.
a. La locul numit "Viile Carolina" a fost desco-
perit un mormînt scitic de înhumaţie din in-
~62 CATALOGUL
ventarul căruia făcea parte un vas mic, neor-
namentat, protodacic.
- Oct. Floca, în Sargetia, I, 1937, p. 58-59.
b. Pe "Dealul Cetăţii" şi la locul numit "Hor-
goş" s-au descoperit a')ezări dacice de unde
provine ceramică lucrată cu mîna şi la roată
de tip clasic păstrată în Mz. Deva.
- C. Daicoviciu, La Transylvanie, p. 65; Oct.
Floca, în SCIV, I, 2, 1950, p. 220; Idem, în
OCD, p. 207-210.
112. Dezmir, oraş Cluj, jud. Cluj.
La marginea de vest a atelierelor CFR din aceas-
tă localitate, în anul 1938, s-au descoperit mor-
minte daco-celtice de la începutul sec. III î.e.n.
Din inventarul mormintelor, pe lîngă piesele de
metal, făcea parte şi o cantitate importantă de
ceramică de tip celtic, lucrată la roată şi autoh-
tonă dacică, confecţionată cu mîna (pl. XXXI,
1-2, 4; pl. XXXII/5-6).
Materialele se păstrează în Mz. Cluj (inv. nr.
IN 2440-2550).
- M. Roska, în Kăzl, IV, 1944, 1-2, p. 56, nr.
23; I. H. Crişan, în AMN, I, 1964, p. 91-100; idem,
în Materiale dacice, p. 64-66, fig. 26.
113. Dobolii de Jos, jud. Covasna.
Pe malul Oltului, la punctul numit "Biiskemezo",
în anul 1869, au fost semnalate morminte de inci-
neraţie din inventarul cărora, pe lîngă, obiecte de
metal, făcea parte şi multă ceramică. După des-
crierea lui B. Orban, care face menţionarea, mor-
mintele se datează în epoca scitică şi aparţin au-
tohtonilor. Din inventarul unui asemenea mormînt
provine, foarte probabil, şi bine cunoscuta sa-
bie cu ornamentare în stil animalier traco-scitic.
- B. Orban, A szekelyfăld leinisa, III, Pest, 1869,
p. 36. Informaţia este reprodusă apoi şi de C.
Gooss, Chronik., p. 209; Idem, în AVSL, XIV, 1877,
p. 175 şi M. Roska, Rep., p. 15, nr. 18; I. H. Crişan,
în Dacia N.S. IX, 1965, p. 135-136.
114. Doboşeni, jud. Covasna.
a. În Mz. Cluj (inv. nr. II 5448) se păstrează un
vas mare, lucrat cu mîna (pl. XXXII, 4), des-
coperit pe teritoriul acestei localităţi fără să
cunoaştem punctul topografic. El a fost publi-
cat fără să fie descris de către M. Roska, care
îl datează vag în epoca hallstattiană.
Faptul că vasul de la Doboşeni a fost găsit
întreg ne face să presupunem că el a servit
ca urnă funerară. El aparţine fazei II 1 .
- M. Roska, în Emlekkănyv, Sf. Gheorghe, p.
304, fig. 74.
b. La punctul numit "Garatfarka" s-a identificat
o aşezare dacică aparţinînd fazei clasice.
- Z. Szekely, în Materiale, V, 1959, p. 233.
c. O altă aşezare cu ceramică aparţinînd fazei a
IV-a a fost identificată recent.
- AMN, I, 1964, p. 354, nr. 42.
115. Domaşnea, jud. Caraş-Severin.
La punctul numit "Potoc" s-a descoperit o aşe­
zare dacică de unde provin fragmente ceramice
de tip clasic, păstrate în Mz. Timişoara.
www.cimec.ro
LOCALITAŢILOR
- C. Daicoviciu, I. Miloia, în An.B., VII, 1930,
p. 17.
116. Draşov, jud. Alba.
La poalele dealului "Ţipu" s-a descoperit o aşe­
zare dacică din care provin fragmente ceramice
lucrate cu mîna şi la roată de tip clasic păstrate
în MNA (dosar V, 1848 nr. 610).
117. Dumbrăveni, jud. Sibiu.
În Mz. Sibiu (inv. nr. 11825) se păstrează un vas
cu picior aparţinînd fazei clasice (Pl. LIV, 6).
118. Eresteghin, jud. Covasna.
La punctul numit "Valea din Faţă" s-a descoperit
o fructieră de tip clasic, provenită, probabil, din-
tr-o aşezare.
- M. Roska, în Kăzl., IV, 1944, p. 57 nr. 29;
Idem, Rep., 75, nr. 27; SCIV, XIII, 1, 1962, p. 203.
119. Ernei, jud. Mureş.
În Mz. Cluj (inv. nr. I 3054), se păstrează prove-
nind din această localitate o ceaşcă dacică de tip
clasic.
- I. H. Crişan, Ceaşca dacică, p. 141.
120. Federi, jud. Hunedoara.
În peşterile ,;Coasta vacii" şi "Gura cocoşului"
s-au descoperit fragmente ceramice de tip cla-
sic.
- C.S. Nicolaescu-Plopşor şi C.N. Mateiescu, în
SCIV, VI, 1955, p. 394.
121. Feiurd, jud. Cluj.
În Mz. Cluj (inv. nr. VI, 3367) se păstrează un
vas aparţinînd fazei a II-a pe care M. Roska,
greşit, îl atribuie epocii neolitice (pl. XXVIII, 2).
- M. Roska, în Erd.Muz.Evk., 1944, p. 38.
122. Feldioara, jud. Braşov.
Cu ocazia sondajelor făcute în 1963 la cetatea
feudală de aici s-au descoperit şi fragmente ce-
ramice de tip clasic.
- SCIV, 15, 4, 1964, p. 554, nr. 17.
123. Feleac, jud. Bistriţa-Năsăud.
La locul numit "Făgeţel" s-au descoperit fragmente
ceramice dacice şi monede dacice.' Foarte proba-
bil, este vorba de o aşezare aparţinînd fazei a
II-a.
- C. Daicoviciu, în Dacia, VII-VIII, 1937-1940,
p. 322.
124. Felmer, jud. Braşov.
în Mz. Făgăraş (inv. nr. 1054) se păstrează un
ulcior cenuşiu lucrat cu roata descoperit în această
localitate, fără precizarea punctului topografic,
aparţinînd, probabil, fazei a IV-a.
125. Firtuş, jud. Harghita.
La locul numit "Vîrful de Sus" s-au identificat ur-
mele unei aşezări dacice cu ceramică aparţinînd
fazei II 1 .
·_ K. Horedt, în SAA, p. 55, nr. 2.
126. Fîntîniţa, jud. Bistriţa-Năsăud.
Cu ocazia unei recunoaşteri în 1965, Şt. Dănilă a
găsit pe terenul unde se află grajdurile CAP frag-
mente de ceramică dacică aparţinînd, probabil,
fazei a IV-a găsite împreună cu cioburi romane.
 CATALOGUL
127. Fotoş, jud. Covasna.
a. în Mz. Sf. Gheorghe (inv. nr. 14633) se păs­
trează o cană, care a conţinut un tezaur eşa­
lonat din prima jumătate a sec. II î.e.n. pînă
la Tiberiu. (pl. LXX, 14).
- B. Mitrea şi Z. Szekely, în Materiale, II,
1956, p. 646, fig. 1.
b. În vatra satului s-au descoperit fragmente de
ceramică dacică, lucrate cu mîna şi la roată,
aparţinînd tot fazei clasice, păstrate în Mz. Sf.
Gheorghe.
128. Gad, jud. Timiş.
În Mz. Timi~oara (inv. nr. IN 346) se păstrează,
provenind din această localitate, fără precizări
topografice, un vas lucrat la roată de tip clasic.
- V. Pârvan, Getica, p. 580, fig. 426.
129. Galaţii Bistriţei, jud. Bistriţa-Năsăud.
La locul numit "Hrube" din hotarul satului, în
anul 1953 s-a descoperit o necropolă de incinera-
\ie daco-celtică cu ceramică dacică aparţinînd
fazei II 1 (pl. XXXVII, 12).
- Şt. Dănilă, în Din activitatea muzeelor noastre
Cluj, 1955, p. 89-99; K. Horedt, în SAA, p. 55, nr.
3; I. H. Crişan, Materiale dacice, p. 66-67, fig. 27.
130. Galda de Jos, jud. Alba.
Pe teritoriul comunei se semnalează urme arheo-
logice dacice, fără alte precizări. Este vorba, pro-
babil, de ceramică aparţinînd fazei clasice.
- B. Cserni, AFM, II/1, p. 120.
131. Geoagiu (GERMISARA), jud. Hunedoara.
în Muzeul Gimnaziul săsesc din Orăştie se păstra
în secolul trecut un vas dacic, de forma unei
cupe semisferice provenit din această localitate,
aparţinînd, probabil, fazei a II-a (pl. LXV, 2).
- Zs. Torma, Manuscris, pl. XXXIII, 12.
132. Ghelinţa, jud. Covasna.
în Mz. Sf. Gheorghe se păstra vasul în care
a fost descoperit, în 1875, un tezaur compus din
200 tetradrahme din Thasos precum şi monede
din Dyrrhachium şi Apollonia.
- C. Gooss, Chronik, p. 22; G. Nagy, SzNME,
I, 1890, p. 42, 73; V. Pârvan, Getica, p. 559.
133. Ghenci, jud. Satu Mare.
În anul 1958 şi în anul 1959, la circa 2 km spre
sud de comună, s-au descoperit .morminte de
incineraţie dacice din sec. III î.e.n. Din in-
ventarul acestora făcea parte ceramică autoh-
tonă aparţinînd fazei 111 (pl. XXVIII, 1, 4, 8-9;
XXVII, 1-2, 4, 10).
- I. H. Crişan în, AMN, I, 1964, p. 100-112,
fig. 7; idem, Materiale dacice, p. 67-71, fig. 28.
134. Gherla, jud. Cluj.
La sud-est de oraş, pe un promontoriu numit
"Şapte cruci" situat între Valea Someşului şi
cea a Fizeşului, s-a cercetat o aşezare de lungă
durată locuită, printre altele şi în perioada da·
cică. Aici s-au descoperit numeroase fragmente
ceramice aparţinînd fazei a II-a şi fazei cla-
sice. Săpături E. Orosz 1901-1902,
www.cimec.ro
LOCAL!TĂTILOR 263
Materialele se păstrează în Mz. Cluj (colecţia
E. Orosz).
- E. Orosz, Sz. De., I, p. 34-37; III, p. 60-61;
Idem., în OTTE, XXVIII, 1903, p. 203; Idem,
în AE XXI, 1901, p. 17-28, 146-163, 220-234,
XXII, 1902, p. 83, XXIV, 1904, p. 227-234.
135. Ghidfalău, jud. Covasna.
La punctul numit "Groapa adîncă" s-au găsit,
printre altele, şi fragmente ceramice dacice din
faza clasică, păstrate în Mz. Sf. Gheorghe (inv.
nr. 2025-2031).
- Fr. Laszl6, JSzNM, 1908-1909, p. 47.
136. Ghindari, jud. Mureş.
a. Pe dealul numit "Măgura Mică" a fost des-
coperit un cimitir de înhumaţie scitic din
inventarul căruia în Mz. Cluj se păstrează
ceramică protodacică.
- M. Roska, Rep., p. 161, nr. 92.
b. Cetatea feudală situată la sud de comună, pe
malul stîng al Tîrnavei, a fost construită peste
o aşezare dacică aparţinînd fazei clasice.
- SCIV, XII, 1, 1961, p. 142.
137. Gilău, jud. Cluj.
În castrul roman, de pe teritoriul Şcolii agri-
cole din localitate, s-a descoperit ceramică da-
cică aparţinînd fazei a IV-a.
- K. Horedt şi col., în SCIV, III, 1952, p. 317,
318; M. Rusu, în Materiale, II, 1956, p. 685-716;
M. Macrea !)i col., în Materiale, V, 1959, p. 453-
459.
138. Girişul de Criş, jud. Bihor.
în colecţia Şc. Medii nr. 1 din Oradea, alcătuită
de către prof. Titus Roşu, se păstrează un vas
cu pereţii drepţi şi un fragment de strachină
aparţinînd fazei a 11-a, descoperite în această lo-
calitate. Este vorba de o aşezare întinsă cu un
bogat material arheologic ieşit la iveală cu ocazia
unor lucrări edilitare. Numeroase fragmente ce-
ramice se păstrează, după informaţia T. Roşu, în
colecţia Şc. de 8 ani din Girişul de Criş.
139. Giurtelecu Şimleului, jud. Sălaj.
La punctul numit "Coasta lui Damian" s-a desco-
perit un cimitir dacic de incineraţie şi o aşezare
aparţinînd fazei clasice. Materialele se păstrează
în Mz. Sf. Gheorghe şi Mz. Cluj.
- M. Moga şi col., în SCIV, I, 1950, p. 132,
z. Szekely, în Materiale şi cercetări de istorie
veche a României, Buc., 1951, p. 45-59.
140. Gîmbaş, jud. Alba.
În anul 1913, pe "Măgura Mică" şt lîngă cimitirul
reformat din localitate, au fost săpate 20 de mor-
minte de înhumaţie scitice din inventarul cărora
făcea parte şi cemmică protodacică. Săpături M.
Roska, rămase nepublicate în afară de o succintă
semnalare. Materialele se păstrează in Mz. Cluj.
- M. Roska, Rep., p. 161-162, nr. 92, fig. 195, re-
produce o foarte mică parte a pieselor descope-
rite în această necropolă. O publicare exhaustivă
intentionăm să facem în viitor,
264 CATALOGUL
141. Gînţaga, jud. Hunedoara.
Pe teritoriul satului s-a descoperit o aşezare da-
cică, din care provine un vas cenuşiu, de tip cla-
sic, lucrat la roată, păstrat în Mz. Deva (inv. nr.
12018).
- Oct. Floca, în OCD, p. 212.
142. Gîrbova de Sus, jud. Alba.
Pe teritoriul comunei se semnalează urme dacice
fără alte precizări. Este vorba, probabil, de o aşe­
zare cu ceramică de tip clasic.
- B. Cserni, AFM, II, 1, p. 120.
143. Govăşdia, oraş şi jud. Hunedoara.
Pe teritoriul localităţii este semnalată o cetate
dacică, fără alte precizări.
- M. Roska, Rep., p. 99, nr. 45 (cu bibliografia
mai veche).
144. Grădiştea Muncelului (SARMIZEGETUSA), jud.
Hunedoara.
a. Pe Dealul Grădiştii şi pe terasele lui, la 1200 m
altitudine, se găseşte cea mai grandioasă din-
tre toate aşezările dacice cunoscute pînă acum.
Ne găsim la Sarmizegetusa centrul statului
daco-getic şi reşedinţa regelui Decebal. Din
această mare aşezare au fost dezvelite pînă
acum prin săpături sistematice: incinta forti-
ficată, incinta sacră şi o parte din aşezarea
civilă cu locuinţe şi ateliere. Aşezarea civilă
se desfăşoară pe terasele Dealului Grădiştii
(ce se numără cu sutele) începe, după cum o
dovedeşte studiul ceramicii, numai în sec. I
e.n. Se poate vorbi pe drept cuvînt de un oraş
care pare să aibă chiar o urbanistică. Casele
sint aranjate într-o ordine, de genul unor străzi.
Din aşezarea civilă au fost săpate pînă acum
doar un număr mic de terase. Cu ocazia tu-
turor săpăturilor făcute în diferitele incinte ale
Sarmizegetusei s-a descoperit o abundentă ce-
ramică aparţinînd fazei clasice. O menţionare
deosebită merită ceramica pictată cu motive
vegetale şi zoomorfe. Aceasta este produsă, du-
pă toate probabilităţile, în atelierele de aici.
Ceramica Sarmizegetusei are un aspect deose-
bit şi de aceea l-am numit "de curte", p. 152.
Săpăturile de mare amploare făcute la Sarmi-
zegetusa începînd din anul 1949 au fost con-
duse de acad. C. Daicoviciu. Aşezări cu ca-
racter militar, ori civil s-au descoperit în nu-
meroase puncte din preajma Sarmizegetusei.
Le vom menţiona doar pe cele cercetate in ul-
tima v!"eme, în special, pe cele in care s-a
descoperit ceramică în cantitate mai mare.
Pentru cercetările mai vechi a se vedea bi-
bliografia.
- C. Daicoviciu şi Al. Ferenczi, Aşezările, p.
28-46 (cu bibliografia mai veche); C. Daico-
vrcru şi col., Rapoartele preliminarii de săpă­
turi, în SCIV, II, 1951, p. 95-126; SCIV, III
1952, p. 281-307; SCIV, IV, 1953, p. 153-187,
SCIV, V, 1954, p. 147-155; SCIV, VI, 1955,
p. 195-219; Mate.riale, III, 1957, p. 256-263;
Materiale, IV, 1958, p. 270-276; Materiale,
www.cimec.ro
LOCAL!TĂŢ!LOR
V, 1959, p. 386-399; Materiale, VI, 1959, p.
335-350; Materiale, VII, 1961, p. 302-315; Ma-
teriale, VIII, 1962, p. 463-476.
b. Grădiştea Muncelului. Pe terasele sau în văile,
din apropierea satului Grădiştea Muncelului
de azi, în mai multe puncte, s-au descoperit
fragmente ceramice din faza clasică. Aceste
puncte sînt: Dealul Măgureanului, Dealul lui
Cocoş, Gerosul şi în apropierea bisericii.
- H. Daicoviciu, in AMN, 1, 1964, p. 116-117.
c. Meleia. Pe culmea, ori pe terasele din jur, în
1957-1959 H. Daicoviciu a întreprins săpături
care au scos la iveală clădiri, din inventarul
cărora făcea parte o abundentă ceramică apar-
ţinînd fazei clasice. în cadrul acesteia merită
să fie menţionată ceramica pictată cu motive
vegetale şi zoomorfe.
- H. Daicoviciu, în Materiale, VI, 1959, p.
346-349; VII, 1961, p. 308-315; VIII, 1962,
p. 467-473; AMN, I, 1964, p. 121-122, nr. 38,
pl. V, 2, 4-6.
d. Rudele. Aici, la 1200 m altitudine, în poiana
"Brinduşiţa" s-au făcut săpături în 1956-1957
descoperindu-se o aşezare cu 5 clădiri. în toate
acestea s-a găsit un abundent material ceramic
aparţinînd fazei clasice.
- N. Gostar şi H. Daicoviciu, în Materiale, V,
1959, p. 386-391, fig. 3--4; VI, 1959, p. 341-346;
H. Daicoviciu, în AMN, 1, 1964, p. 121 nr. 37,
pl. V, 1, 3, 7-9.
e. Timpul. Pe această înălţime s-a identificat o
aşezare de tipul celei de la Meleia sau Rudele
din cadrul căreia, printr-un mic sondaj, au fost
scoase la lumină fragmente ceramice aparţinînd
fazei clasice.
- H. Daicoviciu, în AMN, 1, 1964, p. 122, nr. 39.
f. Faţa Cetei. Aici a fost identificată o aşezare
desfăşurată pe 40-50 de terase. Sondajele fă­
cute pe unele dintre aceste terase au scos la
iveală fragmente ceramice aparţinînd fazei cla-
sice.
- H. Daicoviciu, în AMN, 1, 1964, p. 119.
g. Sub Bordul. Pe cîteva terase de la acest punct
situat sub înălţimea "Brusturelu" s-au des·
coperit fragmente ceramice de tip clasic.
- H. Daicoviciu, în AMN, I, 1964, p. 119.
h. Prisaca. în afara circumvalaţiei de aici, s-au
descoperit fragmente ceramice dacice de tip
clasic.
- H. Daicoviciu, în AMN, 1, 1964, p. 120.
i. Muncelu. În circumvalaţia de pe vîrful Mun-
celului, cu ocazia unui sondaj, in anul 1956
s-au descoperit fragmente cera.mice dacice din
faza clasică.
- H. Daicoviciu, în AMN, I, 1964, p. 117.
145. Guşteriţa, oraş Sibiu, jud. Sibiu.
La punctul "Formenthal" s-a descoperit o aşe­
zare dacică din care provine ceramică de tip
clasic păstrată în Mz. Sibiu, iar un depozit de
vase în Mz. Cluj. Depozitul se datează în sec. 1
 CATALOGUL
î.e.n. M. Macrea şi M. Rusu presupun aici exis-
tenţa unei necropole de tip Porolissum.
- C. Daicoviciu, La Transylvanie, p. 56, M. Ru-
su, în SCŞCluj, VI, 3-4, 1955, p. 79-95; M. Ma-
crea, în Dacia N.S., I, 1957, p. 210, nota. 11; M.
Macrea şi M. Rusu, în Dacia, N.S. IV,. 1960,
p. 225; - 1. H. Crişan, în Dacia, N.S. X., 1966,
p. 331, fig. 3, 1.
146. Haşag, jud. Sibiu.
In Mz. Sibiu (inv. nr. 1886) se păstrează prove-
nind din această localitate fragmente ceramice
dacice, de tip clasic, lucrate cu mîna sau la
roată.
147. Hălchiu, jud. Braşov.
În Mz. Braşov (inv. nr. 5226, 5262, 5263, 5351), se
păstrează provenind din această localitate frag-
mente ceramice lucrate cu mîna şi un vas în
formă de clopot (inv. nr. 4739).
Un vas asemănător, provenit tot din această lo-
calitate, ,se păstrează în Mz. Sibiu. Ceramica de
la Hălchiu aparţine fazei 1.
148. Hăpria, jud. Alba.
Pe teritoriul comunei se semnalează urme da-
cice, fără alte precizări. Este vorba, probabil, de
ceramică de tip clasic.
- B. Cserni, AFM, II, 1, p. 120; M. Roska, Rep.,
p. 208, nr. 18.
149. Hărman, jud. Braşov.
a. În Mz. Braşov se păstrează vase şi fragmente
ceramice dacice lucrate cu mîna descoperite
în această localitate. În acelaşi muzeu se păs­
trează două vase şi o strachină provenite din
morminte de incineraţie de sec. III î.e.n. Ce-
ramica aparţine fazei 111 (pl. XXXII, 1-2;
XXXIV, 8).
- I. H. Crişan în, AMN, I, 1964, p. 102-104,
fig. 8.
b. În via şi livada CAP cu ocazia săpăturilor diil
1963-1964 s-a descoperit un bogat material
ceramic dacic aparţinînd fazei clasice datat în
în sec. I e.n.
- SCIV, 15, 4, 1964, p. 556, nr. 32; 16, 3, 1965,
p. 589, nr. 11.
150. Herepea, jud. Mureş,
Pe teritoriul satului s-a descoperit un mormînt
scitic de înhumaţie din inventarul căruia făcea
parte şi ceramică protodacică.
- M. Roska, Rep., p. 151, nr. 36 (cu bibliografia
anterioară).
151. Herina, jud. Bistriţa-Năsăud.
Pe ,,Dealul morii" s-a identificat o aşezare da-
cică cu ceramică de tip clasic, lucrată cu mîna
şi la roată, păstrată în Mz. Bistriţa.
- Şt. Dănilă, în PM, 1960, p. 154.
152. Hodoni, jud. Timiş.
l'n Mz. Timişoara se păstrează, provenind din
această localitate, fragmente ceramice dacice de
tip clasic.
- 1. Berkeszi, TRET, XXIV, 1908, p, 139; B.
Milleker, Delm., III, p. 219.
www.cimec.ro
LOCAL!TĂŢ!LOR 265
153. Homorodul de Sus, jud. Satu Mare.
Pe .,Dealul Mocoaiei" s-au descoperit fragmente
ceramice lucrate cu mîna, aparţinînd fazei 111>
împreună cu fragmente ceramice celtice, lucrate
la roată. Fragmentele se păstrează în Mz. Satu
Mare.
154. Hosman, jud. Sibiu.
în Mz. Sibiu se păstrează un vas de tip clasic
descoperit întîmplător în anul 1876 (pl. CI, 5).
155. Hunedoara, jud. Hunedoara.
Pe "Dealul Sf. Petru" s-a identificat o aşezare
dacică din care provine ceramică de tip clasic
păstrat în Mz. Cluj şi Mz. Deva.
Printre fragmentele cer81111ice există şi o ceaşcă
daci că.
- 1. H. Crişan, Ceaşca dacică, p. 142; Oct. Floca,
în OCD, p. 212.
156. lernut, jud. Mureş.
a. La punctul numit "Bedee", în anul 1961 s-a
descoperit un mormînt de încineraţie din care
s-a salvat doar vasul întrebuinţat ca urnă.
Vasul se păstrează în Mz. Cluj. Mormîntul
se datează în epoca scitică şi aparţine popu-
laţiei autohtone.
- N. Vlassa, Săpăturile de salvare de la Ier-
nut (în curs de publicare); 1. H. Crişan, în
Dacia, IX, 1965, p. 136, fig. 1, 12.
b. Pe locul vechiului cimitir al comunei s-a iden-
tificat o aşezare dacică cu ceramică de tip
clasic.
- Informaţii N. Vlassa.
157. Ighişul Nou, jud. Sibiu.
a. În anul 1956, cu ocazia unor lucrări edilitare,
s-au descoperit morminte de înhumaţie scitice
din inventarul cărora făcea parte ceramică
protodacică păstrată în Mz. Mediaş.
- I. H. Crişan, în OCD, p. 125, nota 4.
b. La locul numit "Poştioala" în anul 1958 s-a
descoperit un vas, probabil urnă, lucrat cu
roata. Vasul reprezintă o evoluţie a vaselor
mari bitronconice şi aparţine fazei 111 (pl.
XXXIII, 3).
- Informaţii H. Daicoviciu de la care am
primit şi desenul.
158. llieni, jud. Covasna.
Pe .,Dealul Mare" s-a descoperit o aşezare dacică
din care vase lucrate cu mîna se păstrează în
Mz. Sf. Gheorghe (inv. nr. 43-93). Printre ele
există unul care aparţine fazei a Il-a.
(Pl. LXXXIII, 5.)
- M. Roska, Rep., p. 111, nr. 9.
159. llişua, jud. Bistriţa-Năsăud.
În Mz. Cluj (inv. nr. 2672-2673) se păstrează
două fragmente dintr-un krater grecesc de tip
attic provenite din săpăturile lui K. Torma, fă­
cute între Ilişua şi Ciceu Cristur. Este foarte
probabil vorba de o aşezare autohtonă anteri-
oară construcţiilor romane de aici.
- K. Torma, Erd.Muz.Evk., III, 1866, p. 10-76;
M. Rusu, în SCŞCluj, VI, 3-4, 1955, p. 91,
nota 20.
?.66 CATALOGUL
160. !nuri, jud. Alba.
Pe "Dealul cu stînjeni" s-a descoperit o aşezare
dacică cu ceramică iucrată cu mîna şi la roată
de tip clasic. În aceeaşi aşezare s-a descoperit
şi un tezaur de monede romane îngropat în ju-
rul anului 85 î.e.n.
- Oct. Floca, în Sargetia. III, p. 15-16, fig. 4-6;
Jdem, în OCD, p. 212.
1Gl. Jidveiu, jud. Alba.
în 1876 s-a descoperit, întîmplător, un mormînt
de înhumaţie scitic, din inventarul căruia făcea
parte şi ceramică protodacică.
- M. Roska, Rep., p. 318, nr. 8.
Din aceeaşi localitate, aparţinînd, probabil, tot
unui mormînt scitic, în Mz. Aiud se păstrează
un vas (pl. CXXIII, 2).
162. Jigodin, Miercurea Ciuc, jud. Harghita.
Pe "Dealul Cetăţii" s-a descoperit o cetate da-
cică, iar alte două aşezări au fost identificate la
"Locul Morii" şi pe "Vîrful Cetăţii". Din toate
acestea provine ceramică lucrată cu mîna şi la
roată aparţinînd fazei clasice, păstrată în Mz.
Cluj, Mz. Braşov şi Mz. Sf. Gheorghe.
- Al. Ferenczi, în ACMIT, IV, 1932-1938,
p. 258-259; C. Daicoviciu şi col., în SCIV, II,
1951, p. 307-309; I. H. Crişan, Ceaşca dacică,
p. 142.
163. Jupa, jud. Caraş-Severin.
Pe teritoriul satului se semnalează o cetate da-
cică,din care provine ceramică, probabil, de
tip clasic.
- P. Kiraly, Apulum, Cluj, 1892, p. 101.
164. Jupalnic, jud. Mehedinţi.
Pe teritoriul satului s-au descoperit materiale
arheologice dacice, printre care şi fragmente ce-
ramice de tip clasic. Materialele se păstrează în
Mz. Orşova.
- Informaţii M. Moga.
165. Lechinţa, jud. Mureş.
La punctul numit "Sălişte", situat pe malul Mu-
reşului, s-a descoperit şi cercetat în repetate rîn-
duri prin săpături sistematice o aşezare de lungă
durată în care, printre altele, s-a descoperit cera-
mică dacică din faza II 1• A mai fost descoperită
apoi ceramtca dacică aparţinînd fazPi a IV-a.
Materialele se păstrează în Mz. Cluj şi !VINA.
- D. Popescu, în Dacia, II, 1925, p. 304-344;
K. Horedt şi col., în SCIV, III, 1952, p. 324; I. H.
Crişan, Ceaşca dacică, p. 142; IVI. Macrea, în
Dacia, N.S., I, 1957, p. 206; K. Horedt, în SAA,
p. 55, nr. 4.
16G. Uliceni, jud. Harghita.
Pe teritoriul comunei s-a descoperit o aşezare
dacică cu ceramică lucrată cu mîna şi la roată
de tip clasic, păstrată în Mz. Sf. Gheorghe.
- Z. Sz0kely, în Materiale, V, p. 238.
www.cimec.ro
LOCAL!TAŢILOR
1G7. Lemnia, jud. Covasna.
La "Cetatea lui Almaş" s-a descoperit ceramică
dacică de tip clasic.
- Al. Ferenczi, în ACMJT, I, 1926-1928, p. 245~
M. Roska, Rep., p. 146, nr. 18.
168. Leţ, jud. Covasna.
Pe înălţimea "Dealul Cetăţii" s-au descoperit,
printre altele şi fragmente ceramice dacice, apar-
ţinînd fazei clasice.
- Al. Ferenczi, în ACMIT, I, 1926-1928; p. 245.
169. Lueta, jud. Harghita.
în Mz. Odorhei (inv. nr. 47), se păstrează partea
superioară a unui vas dacic lucrat cu mîna, pro-
venit din această localitate, aparţinînd fazei cla-
sice.
170. Lutoasa, jud. Covas!1a.
Imediat la sud-est de sat, la suprafaţă, Al. Fe-
renczi a cules fragmente ceramice dacice, apar-
tinind fazei clasice. Fragmentele se păstrează
în Mz. Sf. Gheorghe.
- Al. Ferenczi, Cercetări arheologice în cetăţile
antice de pe teritoriul judeţului Trei Scaune
(manuscris).
171. Mailat, jud. Arad.
în Mz. Timişoara se păstrează o cană cenuşie
lucrată cu roata, de tip clasic, provenind din
această localitate, fără precizări topografice
(pl. LXVIII, 3).
172. Malnaş-Băi, jud. Covasna.
a. La carierele "Carpitus" şi "Podeiul de jos"
s-au descoperit fragmente ceramice dacice de
tip clasic, păstrate în Mz. Sf. Gheorghe şi
!VINA.
b. La "Cetatea fetii" se presupune, de asemenea,
existenţa unei aşezări dacice.
- IVI. Macrea şi col., în SCIV, II, 1951, p. 303.
173. Matei, jud. Bistriţa-Năsăud.
în jurul bisericii, în anul 1963 Şt. Dănilă a cules
de la suprafaţă fragmente de ceramică dacică
aparţinînd, probabil, fazei a IV-a, găsite îm-
preună cu cioburi romane.
- D. Protase, Prob. cont., p. 203, nr. 4.
174. Mănărade, jud. Alba.
în Mz. Sibiu (inv. nr. 4215, 39/1911) se păstrează
o buză de fructieră cenuşie, lucrată la roată, de
tip clasic, descoperită la "Şanţul porumbeilor".
- B. Cserni, AFM, II, 1, p. 120.
175. Mănăştur, jud. Arad.
În Mz. Timişoara se păstrează un vas mare de
tip clasic (pl. XXXIX, 4).
176. Mănăştur, oraş Cluj.
Vezi Cluj nr. 84.
177. Mărtineni, jud. Covasna.
a. La punctul numit "Elălab" s-a descoperit o
aşezare dacică din care provine ceramică lu-
crată cu roata şi cu mîna, aparţinînd fazei
clasice. Materialele se păstrează în Mz. Sf.
Gheorghe (inv, nr. 1815, 1843, 11!85/242).
- G. TE~glas, în OTTE, XIII, 1868, p. 68-69:
 CAT A LOGUL
SzNME, I, 1890, p. 54, 57; M. Roska, Rep.,
p. 122, nr. 106.
b. În vatra satului s-a identificat o altă aşezare
din care provine o ceaşcă dacică (Mz. Sf.
Gheorghe, inv. nr. 6030).
- z. Szekely, Almanah, p. 23; I. H ..Crişan,
Ceaşca dacică, p. 147. ·
178. Mediaş, jud. Sibiu.
a. în Mz. Sibiu (inv. nr. 4820, 2842, 10241), se
păstrează ceramică dacică lucrată cu mîna,
descoperită pe terenul Şcolii agricole de pe
drumul Dîrlosului. Ceramica aparţine fazei a
II-a.
b. în Mz. Mediaş, provenind de pe teritoriul ora-
sului fără alte precizări topografice, se păs­
trea;ă un vas dacic, cu gît cilindric aparţinînd
secolului II î.e.n. (pl. XXXIX, 4).
- z. Szekely, în AMM, II, 1953, p. 11.
c. La "Baia de nisip" s-a descoperit şi cercetat
prin 'Săpături sistematice o aşezare dacică cu
ceramică aparţinînd fazei a 11-a.
- Z. Szekely, în AMM, Il, 1953, p. 11, pl. I;
I. H. Crişan, în AMM, III, 1955-1956, p. 35-40.
d. La punctul "Teba", în cariera de nisip a fabri-
cii Vitrometan din localitate, s-a descoperit o
aşezare dacică cu ceramică aparţinînd fazei II1.
- K. Horedt, în SAA, p. 56, nr. 5.
e. În apropierea ,,Băii de nisip", în malul Tîrnavei,
s-a descoperit un vas cenuşiu cu două torţi din
sec. III-IV e.n. care a servit drept urnă fune-
rară.
- I. H. Crişan, în AMM, III, 1955-1956,
p. 40-42.
179. Medieşul Aurit, jud. Satu Mare.
La punctul "Suculeu" în 1964 şi 1965 s-a cercetat
prin săpături sistematice o mare aşezare dacică cu
o abundentă ceramică aparţinînd fatei a IV-a. Au
fost descoperite mai multe cuptoare de ars vase.
- S. Dumitraşcu şi T. Bader, în ziarul Pentru
socialism, Baia Mare, nr. 3658, 24. X. 1965, p. 3;
SCIV, 16, 3, 1965, p. 595, nr. 60.
180. Medişorul Mare, jud. Harghita.
La sud de sat în anul 1958 s-a descoperit o aşe­
zare cu ceramică dacică aparţinînd fazei a IV-a.
- z. Szekely, în Materiale, VII, 1961, p. 186-187;
D. Protase, Prob. cont., p. 38, nr. 16.
181. Mehadia, jud. Caraş-Severin.
În castrul roman de aici s-a descoperit şi o ceaşcă
daci că aparţinînd fazei a IV-a.
- M. Macrea şi col., în SCIV, Il, 1951, p. 293,
nota 9; I. H. Crişan, Ceaşca dacică, p. 142; M. Ma-
crea, în Dacia, N.S., I, 1957, p. 206; D. Protase,
P-rob. cont., 38, nr. 17.
182. Meleia, înălţime din apropierea Sarmizegetusei,
vezi Grădiştea Muncelului, nr. 144.
183. Meşcreac, jud. Alba.
În Mz. Aiud (inv. nr. 4658, 4662, 4670, 4671, 4675),
se păstrează fragmente ceramice lucrate cu mîna,
ori la roată, printre care şi o ceaşcă dacică, apar-
ţinînd fazei clasice. Se ştie doar că ceramica a fost
www.cimec.ro
LOCALIT A ŢI LOR 267
descoperită pe teritoriul acestei localităţi, fără alte
precizări topografice.
184. Miceşii, jud. Mureş.
În Mz. Tg. Mureş se păstrează o cană cu o
toartă descoperită în această localitate, fără pre-
cizarea punctului topografic de descoperire
(pl. LXIII, 9).
185. Micoşlaca, jud. Alba.
Pe malul stîng al Mureşului, la extremitatea sud-
estică a satului, se găseşte o întinsă aşezare antică
locuită în mai multe perioade. De aici, cu ocazia
arăturilor din toamna anului 1963, s-au scos la
suprafaţă numeroase fragmente ceramice aparţi­
nînd fazei I. Materialele se păstrează în Mz. Cluj.
- Informaţii I. Mitrofan; K. Horedt, în SAA,
p. 56, nr. 6; AMN, I, p. 357, nr. 67.
186. Mirăslău, jud. Alba.
Într-un mormînt scitic de înhumaţie, pe lîngă
un akinakes, s-au descoperit şi fragmente cera-
mice protodacice.
- M. Roska, Rep., p. 183, nr. 243.
187. Mirşid, jud. Sălaj.
În Mz. Aiud (inv. nr. 4838) se păstrează, prove-
nind din această localitate, un fragment din
buza unei fructiere cenuşii, lucrată cu roata de
tip clasic.
188. Miercurea Ciuc, jud. Harghita.
În Mz. Miercurea Ciuc se păstrează fragmente
ceramice dacice lucrate cu mîna şi la roată de
tip clasic, descoperite la punctul numit "Somly6".
189. Mociu, jud. Cluj.
Pe teritoriul comunei, la locul numit "Ocoliş",
s-a identificat o aşezare dacică din care în Mz.
Cluj se păstrează fragmente ceramice de tip
clasic.
- E. Orosz, în Erd.Muz., XXV, 1908, p. 258;
M. Roska, Rep., p. 184, nr. 247; M. Roska, greşit,
atribuie ceramica descoperită aici, perioadei ene-
olitice.
190. Moigrad (POROLISSVM), jud. Sălaj.
Aşezarea şi necropola dacică pe pe "Dealul Mă­
gura", din care provine foarte multă ceramică
lucrată cu mîna sau la roată, aparţinînd fazei
clasice, a fost săpată sub conducerea lui M. Ma-
crea. Materiale se păstrează în Mz. Cluj şi
Mz. Zălau.
C. Daicoviciu, în Dacia, VII-VIII, 1937-1940,
p. 323; id., La Transylvanie, p. 69; Şt. Ferenczi,
în Erd.Muz., XLVI, 1941, p.199-206; M. Macrea şi
col., în Materiale, VII, 1961, p. 361-384; M. Ma-
crea şi M. Rusu, în Dacia, N.S., IV, 1960,
p. 201-229; M. Macrea şi col., în Materiale, VIII,
1962, p. 491 şi urm.
191. Moreşti, jud. Mureş.
Aşezarea de lungă durată de pe "Podei" a fost
locuită şi
în epoca dacică. în bordeie, ce se
datează în sec. III-II l.e.n., s-a descoperit cera-
mică lucrată cu mîna, autohtonă, aparţinînd fa-
268 CATALOGUL
zei Ilt. împreună cu ceramică lucrată la roată,
de factură celtică. Materialele se păstrează în
Mz. Cluj.
- K. Horedt şi col., în SCIV, III, 1952, p. 328-344;
idem, în SCIV, IV, 1953, p. 275-306; SCIV, V,
1954, p. 198-226; K. Horedt, în SAA, p. 56,
nr. 7; 1. H. Crişan, Materiale dacice, p. 71,
nota 119.
192. Mugeni, jud. Harghita.
a. în colecţia şcolii de 8 ani din localitate se
găseşte o ceaşcă dacică provenind de pe teri-
toriul satului, fără precizarea punctului topo-
grafic unde s-a descoperit.
- Informaţie Şt. Ferenczi.
b. La punctul numit "Vizlok" s-a cercetat prin
săpături sistematice o aşezare dacică din epoca
romană. Ceramica aparţine fazei a IV-a. Mate-
rialele se păstrează în Mz. Cluj.
- Informaţie Şt. Ferenczi; SCIV, XII, 1, 1961,
p. 135; D. Protase, Prob.cont., p. 40-42, nr. 19,
fig. 15 şi p. 119-121, nr. 14, fig. 39.
193. Mureşeni, oraş Tg. Mureş, jud. Mureş.
în Mz. Cluj (inv. nr. 1984) se păstrează, prove-
nind din această localitate, o ceaşcă dacică apar-
ţinînd fazei clasice.
- 1. H. Crişan, Ceaşca dacică, p. 143.
194. Nadeş, jud. Mureş.
În Mz. Sibiu (inv. nr. 11775) se păstrează pro-
venind din această localitate o cană de lut da-
cică, cu o toartă, lucrată cu mîna, aparţiitind
fazei clasice {pl. LXV, 3).
- C. Gooss, Chronik, p. 95.
195. Năsăud, jud. Bistriţa-Năsăud.
în Mz. Năsăud se păstrează o ceaşcă dacică, des-
coperită pe teritoriul oraşului, fără precizări to-
pografice. Ceaşca aparţine fazei clasice.
196. Nepos, jud. Bistriţa-Năsăud.
în Mz. Năsăud se păstrează, provenind din aceas-
tă localitate, fragmente ceramice dacice lucrate
cu roata, de tip clasic.
197. Nimigea de Sus, jud. Bistriţa-Năsăud.
In Mz. Năsăud se păstrează un fragment de la
baza unei fructiere dacice, lucrată cu roata, de
tip clasic.
198. Noşlac, jud. Alba.
a. Cu ocazia săpăturilor efectuate sub conduce-
rea lui M. Rusu, în necropola prefeudală din
această localitate, s-a descoperit şi o aşezare
dacică cu ceramică lucrată cu mîna, aparţi­
nînd fazei II1 • Materialele se păstrează în Mz.
Cluj.
- Informaţii M. Rusu; SCIV, XII, 1961, p. 136.
b. La punctul "Şumughi" s-a identificat o aşezare
cu ceramică dacică din faza a IV-a.
- Informaţii 1. Mitrofan; D. Protase, Prob.
cont., p. 42, nr. 20, fig. 16.
199. Nuşeni, jud. Bistriţa-Năsăud.
In Mz. Cluj (inv. nr. 2175) se păstrează un frag-
www.cimec.ro
LOCAL!TATILOR
ment de fructieră cenuşie, lucrat cu roata, de tip
clasic, descoperit pe teritoriul acestei localităţi.
200. Nuşfalău, jud. Sălaj.
La locul numit "Lapiş" s-a descoperit un vas ce-
nuşiu, lucrat la roată, care după descrierea lui
1. F. Fetzer pare a Ii dacic din faza clasică.
- 1. F. Fetzer, în AE, XXX, 1910, p. 70.
201. Darda de Jos, jud. Alba.
Pe teritoriul comunei se semnalează urme dacice,
fără alte precizări. Este, probabil, vorba de o aşe­
zare cu ceramică de tip clasic.
- B. Cserni, AFM Il, 1, p. 120.
202. Obreja, jud. Alba.
Oct. Floca semnalează aici o aşezare dacică care
prin săpăturile din 1961-1963 conduse de D. Pro·
tase, s-a dovedit a fi din epoca romană sau post
romană, cum credem noi.
In bordeie alături de ceramică romană s-a des-
coperit şi ceramică dacică aparţinînd fazei a IV-a.
După părerea noastră, aşezarea de la Obreja nu
datează din timpul stăpînirii romane în Dacia ci
din sec. III-IV e.n., mai probabil, după anul 271.
Cînd facem această afirmaţie ne bazăm pe urmă­
toarele: ceramica dacică este mult evaluată, pre-
zintă forme caracteristice sec. III-IV e.n., avem
în vedere vasul borcan şi fructiera (D. Protase,
op. cit., fig. 17/4, 9). Apoi pentru sec. IV pledează
fibula ,,cu capete de ceapă" (D. Protase, op. cit.,
fig. 41) găsită în aşezare precum şi monedele, care
însă s-au pierdut. Dacă aşezarea ar fi existat în
timpul ocupaţiei romane cum se explică că n-a
fost descoperită nici măcar o singură monedă şi
ne găsim doar pe teritoriul celui mai mare centru
economic al Daci ei. Nu putem în nici un caz crede
că în Dacia romană, chiar în ·inima ei, mai exis-
tau centre de olari daci care lucrau ceramică la
roată de felul celei de la Obreja. Mai probabil ni
se pare că asemenea ceramică să se fi fabricat în
lumea dacilor liberi. De aceea pare verosimilă
ipoteza lui H. Daicoviciu (Dacii, p. 248) că la
Obreja am avea de-a face cu o colonizare de daci
liberi. Nu este exclus să fie vorba,' după cum
înclinăm noi să credem, pe baza materialelor pu-
blicate pînă acum, de o pătrundere din aceeaşi
lume dacică liberă, întîmplată după retragerea au-
reliană.
- Oct. Floca, în OCD, p. 212; D.· Protase, Prob.
cont., p. 42-45, fig. 17 şi 123, nr. 16.
203. Ocna Mureş, jud. Alba.
a. Pe teritoriul Uioarei de Sus Şt. Kovacs a fă­
cut săpături într-o necropolă de incineraţie
autohtonă din epoca scitică. Din inventarul
mormintelor făcea parte ceramică protodacică
care se păstrează în Mz. Cluj.
- Şt. Kovacs, în Dolg.Cluj, VI, 1915, nota 1
aminteşte doar acest cimitir; - 1. H. Crişan,
în Dacia, N.S., IX, 1965, p. 138.
b. în Mz. Aiud (inv. nr. 3330) se păstrează, pro-
venind din această localitate, un fragment din
buza unui vas dacic lucrat la roată aparţinînd
fazei clasice.
 CATALOGUL LOCALITĂŢILOR
c. în acelaşi muzeu se păstrează, provenind tot
de aici, fără precizarea punctului topografic
de descoperire, un vas ce a servit, probabil, ca
urnă funerară.
-M. Roska, Rep., p. 166, nr. 120.
204. Ocna Sibiului, jud. Sibiu.
a. In Mz. Sibiu (inv. nr. 11680 = A. 4513) se
păstrează ceramică lucrată cu mîna aparţinînd
fazei II 1 .
- K. Horedt, în SAA, II, p. 59, nr. 8.
b. In acelaşi muzeu se păstrează numeroase frag-
mente ceramice dacice şi un vas întreg (pl. CI,
6), provenite de la punctul numit ,.Faţa vaci-
lor". Ceramica aparţine fazei clasice.
c. La locul ,.Zmiţe", spre nord de sat, D. Pro-
tase, în 1964 şi 1965, a făcut sondaje într-o aşe­
zare dacică din epoca romană. S-a descoperit
multă ceramică dacică fragmentară lucrată cu
mîna aparţinînd fazei a IV-a. Printre forme
figurează şi ceaşca dacică.
- D. • Protase, Prob. cont., p. 204, nr. 5.
205. Ocolişul Mic, jud. Hunedoara.
La nord de sat, în apropierea "Pîrîului Bodiului"
s-au descoperit fragmente ceramice aparţinînd fa-
zei clasice.
- H. Daicoviciu, în AMN, I, 1964, p. 113, nr. 6.
206. Odorhei, jud. liarghita.
a. In Mz. Cluj (inv. nr. 2275) se păstrează o
ceaşcă dacică aparţinînd fazei clasice desco-
perită pe teritoriul oraşului, fără precizarea
punctului topografic.
- I. H. Crişan, Ceaşca dacică, p. 143.
b. La nord-vest de oraş, pe înălţimea numită
,.Budvar" s-a descoperit o aşezare cu cera-
mică aparţinînd fazei clasice. Nu este exclus
ca ceaşca menţionată la punctul anterior să
provină din această asezare.
- V. Pârvan, Getica, p. 301-302; M. Roska,
Rep., p. 270, nr. 188; Informaţii Şt. Ferenczi.
207. Ohaba Ponor, jud. Hunedoara.
În peştera de pe teritoriul acestei localităţi s-a
descoperit ceramică dacică aparţinînd fazei cla-
sice.
- C. S. Nicolaescu-Plopşor şi col., în Materiale,
III, 1957, p. 47-48.
208. Oieşdea, jud. Alba.
În Mz. Aiud (inv. nr. 476) se păstrează, provenind
de aici, ceramică dacică de tip clasic, găsită
într-o aşezare, fără precizarea punctului topo-
grafic.
- B. Cserni, AFM, Il, 1, p. 120.
209. Oituz, jud. Covasna.
La nord de sat, pe malul Oituzului, s-a desco-
perit un bordei dacic, din care trei vase apar-
ţinînd fazei clasice au ajuns în Mz. Sf. Gheorghe.
- SCIV, XIII, 1, 1962, p. 208.
210. Olteni, jud. Covasna.
Pe promontoriu! ,.Cetatea fetii" s-a descoperit şi
cercetat prin săpături o aşezare dacică din care
în Mz. Sf. Gheorghe şi Mz. Braşov se păstrează
www.cimec.ro
269
ceramică lucratăcu mîna şi la roată, aparţinînd
fazei clasice.
Săpături W. Jekelius, 1910; Fr. Laszl6, 1910; z.
Szekely, 1947. - V. Pârvau, Getica, p. 582-583,
453; z. Szekely, Almanah, p. 30-31.
211. Onceşti, jud. Maramureş.
La est de sat, pe dealul numit "Cetăţeaua" s-au
făcut săpături într-o aşezare dacică datată la
sfîrşitul sec. II şi inceputul sec. I î.e.n. eera-
mica aparţine fazelor II şi III.
- H. Daicoviciu, O. Bandula şi I. Glodariu, în
SCM, 1, 1965.
212. Oradea, jud. Bihor.
a. În cartierul "Salca-Gheţărie" s-au descoperit,
întîmplător, în repetate rînduri, morminte de
incineraţie din epoca scitică. În anul 1959,
prin săpături sistematice, conduse de M. Rusu,
s-a descoperit un mormînt care conţinea cera-
mică protodacică. Materialele se păstrează în
Mz. Oradea şi în colecţia Şc. Medii nr. 1 din
Oradea.
M. Rusu şi col., în Materiale, VIII, 1962,
p. 162; 1. H. Crişan, în Dacia, N.S., IX, 1965,
p. 136, fig. 1; 1, 5, 6, 9, 11, 13.
b. Tot în cartierul "Salca", cu ocazia săpături­
lor amintite, s-a descoperit ceramică dacică,
aparţinînd fazei a II-a şi fazei clasice, păstrată
în Mz. Oradea.
M. Macrea şi M. Rusu presupun aici existenţa
unei necropole de tip Porolissum. M. Rusu şi
col., în Materiale, VIII, 1962, p. 159-163; M.
Macrea şi M. Rusu, în Dacia, N.S., IV, 1960,
p. 217-218.
c. In colecţia Şc. Medii nr. 1 din Oradea, pro-
venind tot din cartierul Salca, se păstrează
ceramică fragmentară şi un vas în formă de
pepene aparţinînd fazei clasice (pl. LVII, 8).
- Informaţii T. Roşu.
d. De pe teritoriul oraşului, fără precizarea punc-
tului topografic de descoperire, în Mz. Oradea
se păstrează, de asemenea, un vas mare în for-
mă de pepene de tip clasic (pl. LVII, 7) şi o
cană lucrată cu roata (pl. LXX, 12).
213. Orăştioara de jos, jud. Hunedoara.
La punctul "Cărpeniş", pe dreapta Apei Oraşu­
lui, în anul 1958 s-a descoperit ceramică dacică
aparţinînd fazei clasice. Ea provine dintr-o aşezare
al cărei caracter urmează să fie precizat.
- H. Daicoviciu, în AMN, I, 1964, p. 112, pl. II,
1-2.
214. Orheiul Bistriţei, jud. Bistriţa-Năsăud.
În interiorul castrului roman şi a aşezării civile
de pe teritoriul acestei localităţi s-au descoperit
fragmente ceramice dacice aparţinînd fazei a IV-a.
- D. Protase, în P.l\1., 1960, p. 188-194 fig. 2;
M. Macrea şi D. Protase, Raport preliminar (în
curs de publicare); D. Protase, Prob. cont.,
p. 45-47, fig. 18.
215. Ormeniş, jud. Alba.
În Mz. Aiud (inv. nr. 4998) se păstrează, prove-
nind din această localitate, fără precizarea pune-
270 CA TA LOGUL
tului topografic unde au fost descoperite, frag-
mente ceramice dacice lucrate cu -mîna, apar-
ţinînd fazei a II -a.
216. Ormeniş, jud. Mureş.
în Mz. Sibiu (inv. nr. 13266) se păstrează un vas
provenit din această localitate, fără precizări to-
pografice aparţinînd fazei clasice (pl. CI, 3).
217. Orşova, jud. Mehedinţi.
În Mz. Timişoara se păstrează un vas mare pro·
venit din această localitate, fără precizarea punc-
tului topografic de descoperire, aparţinînd fazei
ni.
- V. Pârvan, Getica, p. 425, pl. III, 2; I. H.
Crişan, în AMN, I, 1964, p. 97, nr. 33.
218. Oţeni, jud. Harghita.
Pe malul drept al Tîrnavei Mari, pe promonto-
riu! mărginit de pîrîul Bonta şi Tîrnava Mare,
în vara anului 1962 s-a identificat o aşezare de
lungă durată locuită şi în perioada dacică. eera-
mica descoperită cu această ocazie aparţine fa-
zei clasice şi se păstrează în Mz. Odorhei.
- Informaţii Şt. Ferenczi.
219. Ozun, jud. Covasna.
De aici provin, fără alte precizări, trei vase da-
cice lucrate cu mîna dintre care o amforă cu
două iorţi şi un vas bitronconic care aparţin
fazei I. Cel de al treilea vas este o ceaşcă dacică
de tip clasic.
- I. H. Crişan, Ceaşca dacică, p. 143, Z. Szekely,
Almanah, p. 16, nota 42.
220. Păuleni, jud. Harghita.
Pe "Dealul Cetăţii" este semnalată o aşezare
dacică din care provine ceramică lucrată cu
mîna. Din ilustraţii se pare că fragmentele nu
sînt dacice.
- Al. Ferenczi, în ACM IT, IV, p. 293-294,
fig 59, 61. Într-un sondaj făcut pe acest loc de
către Z. Szekely s-au descoperit numai vestigii
neolitice şi din epoca bronzului.
- Z. Szekely, în Materiale, V 1959, p. 238.
221. Pecica (ZIRIDAV A), jud. Arad.
Din binecunoscuta staţiune de la "Şanţul
Mare" în Mz. Arad se păstrează o mare canti-
tate de ceramică dacică, lucrată cu mîna sau
la roată, provenită din numeroasele săpături fă­
cute aici în repetate rînduri. Au fost făcute să­
pături de către L. Domotăr în 1898-Hl01, apoi
de către M. Roska în 1910-1911 şi de către
D. Popescu în 1923-1924 şi 1943. În anul 1960
am reluat săpăturile de la "Şanţul Mare", con-
tinuate apoi în 1961-1962, 1963. Prin săpăturile
noastre staţiunea de la Pecica s-a dovedit a Ii
o importantă aşezare fortificată dacică pe care
am identificat-o cu Ziridava. A fost descoperită
şi cu ocazia săpăturilor noastre o mare canti-
tate de ceramică păstrată în Mz. Cluj. S-au pu-
tut identifica două nivele de locuire dacice. Cel
mai vechi aparţine sec. II î.e.n. iar cel de al
doilea corespunde fazei. clasice. .Pe lîngă eera-
mica obişnuită a fost descoperită şi ceramică
www.cimec.ro
LOCALITATI LOR
pictată Lateme tîrzie şi ceramică pictată dacică
în stil geometric.
- E. Dorner, Istoricul cercetărilor de la "Şan­
ţul Mare" Pecica (manuscris unde este adunată
toată bibliografia pînă în anul 1960), după 1960;
1. H. Crişan, în Apulum, V, 1965, p. 127-137;
Idem, Ceaşca dacică, p. 143-144.
222. Pelişor,jud. Sibiu.
În Mz. Sibiu (inv. nr. 4956) se păstrează un vas
cenuşiu lucrat la roată, aparţinînd, probabil, fa-
zei clasice.
223. Peteni, jud. Covasna.
La locul numit "Nyiroldal" s-a descoperit un
tezaur de podoabe şi monede republicane romane
datate între 172 şi 60 î.e.n. Tezaurul a fost des-
coperit într-un vas de lut, din care s-a păstrat
doar fundul.
- SCIV, XII, 1, 1961, p. 149.
224. Pianul de Sus, jud. Alba.
În Mz. Sebeş se păstrează un vas cenuşiu lucrat
la roată, fără să se cunoască punctul topografic
unde a fost descoperit, aparţinînd, probabil, fa-
zei clasice (pl. LXXXI, 3).
- Pr.Miilbach, 1864-1865, p. 35.
225. Piatra Craivii (APULON), jud. Alba.
În hotarul comunelor Craiva şi Bucerdea pe înăl­
ţimea "Piatra Craivii" s-a descoperit şi cercetat
prin săpături sistematice o importantă cetate da-
cică cu ziduri de piatră de tipul celor din Mun-
ţii Orăştiei. Cu ocazia săpăturilor a fost des-
coperită o mare cantitate de ceramică, lucrată
cu mîna sau la roată, aparţinînd fazei a II-a şi
a III-a. Materialele se păstrează în Mz. Alba
Iulia.
I. Berciu, Al. Popa, H. Daicoviciu, în Celticum,
XII, p. 115 şi urm.; SCIV, XII, 1, 1961, p. 143;
SCIV, XII, 1, 1962, p. 207; M. Macrea, Oct. Floca,
N. Lupu, I. Berciu, Cetăţi dacice din sudul
Transilvaniei, Bucureşti, 1966, p. 45-57, fig. 21-22.
226. Piatra Roşie, jud. Hu:1edoara.
Cetate dacică cu diverse fortificaţii 'şi aşezări ci-
vile în jur cercetată sub conducerea acad. C. Dai-
coviciu. În toate acestea s-a descoperit ceramică
lucrată cu mîna, ori la roată, aparţinînd fazei cla-
sice, păstrată în Mz. Cluj.
· - C. Daicoviciu, Piatra Roşie (cu bibliografia mai
veche).
227. Pîclişa, jud. Alba.
Pe teritoriul satului se semnalează urme dacice,
fără alte precizări. Este, probabil, vorba de o
aşezare cu ceramică din faza clasică.
- B. Cserni, AFM, II, 1, p. 120.
228. Poian, jud. Covasna.
a .. În Mz. Cluj şi în Mz. Sf. Gheorghe (inv. 75,
91) se păstrează vase dacice provenite din
această localitate, fără precizarea punctului to-
pografic de descoperire. Printre acestea este o
amforă şi o cană mare care se datează, foarte
probabil, în sec. IV î.e.n. şi provin, eventual,
 CATALOGUL
dintr~un mormînt de indneraţie (pl. XXII, 2;
XXIII. 2).
- G. Teglas, în OTTE, XII, 1887, p. 184;
M. Roska, în Kozl. IV, 1944, p. 68, nr. 47;
K. Horedt, Unter., p. 22.
b. La nord de comună au fost identificate res-
turi de cultură materială din mai multe· epoci
printre care şi din Lateme-ul dacic.
- SCIV, 15, 4, 1964, p. 556, nr. 41.
229. Porumbenii Mari, jud. Harghita.
Pe "Dealul Cetate" s-a descoperit o aşezare da-
cică, din care ceramică lucrată cu mîna şi la
roată, de tip clasic, se păstrează în Mz. Sf.
Gheorghe.
- Z. Szekely, in Materiale, VI, 1957, p. 194.
230. Posmuş, jud. Bistriţa-Năsăud.
Pe teritoriul satului a fost identificată o necro-
polă de înhumaţie scitică din care, întîmplător,
la arat în anul 1954, s-a descoperit un akinakes,
vîrfuri de săgeţi şi fragmente ceramice proto-
dacice păstrate în Mz. Bistriţa.
- Şt. Dănilă, în Act. Muz. Cluj, 1956, p. 81-85.
231. Proştea Mare, azi Tîrnava, jud. Sibiu.
În Mz. Sibiu (inv. nr. 2617, 6218, 11776) se păs­
trează o cană şi fragmente de vase cu picior, lu-
crate cu mîna aparţinînd fazei I, provenite din
această localitate fără alte precizări topografice.
O ceaşcă dacică se păstrează în colecţia şcolii
din localitate.
- I. H. Crişan, Ceaşca dacică, p. 145.
232. Proştea Mică, azi Tîrnăvioara, jud. Sibiu.
a. în anul 1880, în partea de hotar numită
"Schrauvenweg", s-a descoperit un mormînt
de înhlllffiaţie scitic, care pe lîngă obiectele
de metal, conţinea şi ceramică protodacică
păstrată în Mz. Sibiu.
- M. Roska, Rep., p. 126, nr. 148 (cu biblio-
grafia anterioară).
b. în Mz. Sibiu se păstrează provenind din
această localitate un vas în formă de clopot,
aparţinînd fazei I.
233. Racu, jud. Harghita.
Cetatea feudală de aici s-a ridicat peste o aşe­
zare dacică din care, în Mz. Miercurea Ciuc, se
păstrează ceramică lucrată cu mîna şi puţină
ceramică fină cenuşie lucrată cu roata. Se pare
că ceramica de aici aparţine sfîrşitului fazei a
II-a şi începutului fazei clasice.
- Z. Szekely, în SCIV, VI, 1955, p. 565-566;
Idem, în SCIV, XII, 1, 1961, p. 142-143.
234. Rădeşti, jud. Alba.
În Mz. Aiud (inv. nr. 3153) se păstrează, prove-
nind din această localitate, fără precizarea punc-
tului topografic de descoperire, o cană cu o
toartă (pl. LXIII, 7) aparţinînd fazei a II-a.
- K. Horedt, în SAA, p. 59, nr. 9.
235. Răduleşti, jud. Hunedoara.
în Mz. Deva se păstrează un vas (pl. LXV, 6)
www.cimec.ro
LOCALITÂŢILOR 211
care a conţinut monede dacice de tip hunedo-
rean.
- Oct. Floca, în Dacia, XI-XII, 1945-1947,
p. 72-73.
23G. Răhău, jud. Alba.
În Mz. Sebeş (inv. nr. 1699, 1939, 2009) se păs­
trează fragmente ceramice dacice din faza I şi
fragmente lucrate la roată, aparţinînd fazei cla-
sice, găsite la punctul numit "Şipote", între ca-
lea ferată şi şosea.
237. Războeni-Cetate, jud. Alba.
Pe platoul numit "Cetate" şi pe panta de est a
acestuia, în anul 1960, s-au descoperit patru mor-
minte de înhumaţ.ie scitice supravegheate de noi,
care conţineau şi ceramică protodacică. Proba-
bil, aceleiaşi necropole îi aparţin şi piesele de
metal scitice, ca vîrfuri de săgeţi ~i vîrf de lance,
descoperite în această localitate, fără să se ştiP
punctul topografic.
- I. H. Crişan, în AMN, II, 1965, p. 70-74, fig.
20, 3-4.
238. Reci, jud. Covasna.
a. La punctul numit "Telek" s-a descoperit ce-
ramică dacică aparţinînd fazei clasice sau fa-
zei a IV-a.
- Z. Szekely, în Materiale, VI, 1959, p. 197;
Idem, în Materiale, VIII, 1962, p. 325-327;
D. Protase, Prob. cont., p. 125-126, nr. 20.
b. În vatra satului s-a descoperit ceramică frag-
nwntară dacică aparţinînd tot fazei clasice.
Materialele se păstrează în Mz. Sf. Gheorghe.
239. Rîmeţ, jud. Alba.
În Mz. Aiud (inv. nr. 651-715) se păstrează
fragmente cerarnice dacice, lucrate cu mîna sau
la roată, descoperite la locul numit "Curmătura".
Ele aparţin fazei clasice.
- M. Roska, Rep., p. 236, nr. 17.
240. Rîşnov (CUMIDAV A), jud. Braşov.
În Mz. Braşov se păstrează o mare cantitate de
ceramică dacică descoperită cu ocazia săpături·
lor executate în 1939 de către M. Macrea la cas-
trul roman de aici. Ea este lucrată cu mîna şi
la roată, prezentînd toate formele tipice şi spe-
cifice pentru faza clasică a ceramicii daco-getice,
deşi cu ocazia săpăturilor, n-a putut fi stabilit
un nivel preroman.
În Mz. Sf. Gheorghe se păstrează ceramică dacică
din aceeaşi localitate aparţinînd fazei clasice.
- M. Macrea, Cumidava, în AISC, IV, 1941-
1942, p. 251, 253; V. Pârvan, Getica, p. 579,
fig. 437; M. Roska, Rep., p. 32, nr. 27: D. Pro-
tase, Prob. Cont., p. 47, nr. 24 şi nota 47.
241. Roadăş, jud. Braşov.
în Mz. Sibiu (inv. nr. 11651-11652) se păstrează
fragmente ceramice dacice, aparţinînd fazei cla-
sice, provenite din această localitate.
242. Roşia, jud. Sibiu.
În Mz. Sibiu se păstrează, din sondajul făcut în
anul 1958 de către N. Lupu şi I. Paul, fragmente
ceramice dacice lucrate cu mîna şi foarte puţine
 CATALOGUL
fragmente cenuşii lucrate la roată. Ceramica
aparţine fazei a Il-a.
- Informaţii I. Paul.
243. Rotbav, jud. Braşov.
In Mz. Braşov se păstrează două căni aparţinînd
fazei a II-a (pl. LXIV, 2, 4) şi un fragment de
V!lS cenuşiu lucrat la roată de tip clasic, prove-
nite din această localitate, fără precizarea punc-
tului topografic în care au fost descoperite.
244. Roua, jud. Mureş.
în Mz. Sf. Gheorghe se păstrează o oană prove-
nită din această localitate.
- V. Pârvan, Getica, p. 579.
245. Rudele, înălţime, din apropierea Grădiştii Mun-
celului. Vezi Grădiştea Muncelului nr. 144.
246. Ruşi, jud. Sibiu.
a. In Mz. Sibiu (inv. nr. 11648-21216) se păs­
trează fragmente ceramice lucrate cu mîna,
printre care fragmente de ceşti dacice şi frag-
mente cenuşii lucrate la roată, toate aparţinînd
fazei clasice.
b. In apropierea satului, la c1rca 300 m spre
sud-est, B. Mitrea a identificat o aşezare da-
cică din epoca romană. La suprafaţa solului
se găsesc fragmente ceramice de un pronun-
ţat caracter local, dacice, aparţinînd fazei a
IV-a.
- B. Mitrea, în SCIV, IV, 3-4, 1953, p. 612-
613; D. Protase, Prob. cont., p. 204, nr. "·
247. Rusu de Jos, jud. Bistriţa-Năsăud.
In Mz. Năsăud (inv. nr. 399) se păstrează frag-
mente de ceramică dacică, cenuşii lucrate la
roată, de tip clasic, provenind din această lo-
calitate.
248. Sacoşul Mare, jud. Timiş.
Cu ocazia unui mic sondaj s-a descoperit cerc-
mică dacică, probabil de tip clasic.
- SCIV, 16, 3, 1965, p. 593, nr. 39.
249. Sacoşul Turcesc, jud. Timiş.
în Mz. Timişoara se păstrează un vas de tip
clasic, descoperit pe teritoriul acestei localităţi,
fără p•ecizarea punctului topografic de descope-
rire.
250. Sanislău, jud. Satu Mare.
In anul 196!1 s-au făcut săpături, la punctul "Ca-
pela catolică" sau "Lutărie", dezvelindu-se în
parte o necropolă celtică. In compunerea inven-
tarelor mneran• a intrat şi ceramică dacică apar-
ţinînd fazei 1! 1 (pl. XXX, 5; XXXVII, 8;
XXXVIII, 4).
- 1. H. Crişan, Materiale dacice, p. 72-74,
fig. 29.
251. Sarmiz-egetusa (COLONIA VLPIA TRAIANA
SAllMIZEGETUSA), jud. Hunedoara.
Un vas dacic lucrat cu mîna s-a descoperit pe
teritoriul acestei localităţi.
- Informaţii Oct. Floca.
252. Satchinez, jud. Timiş.
ln Mz. Timişoara se păstrează, provenind din
această loCI.llitate, fără precizarea punctului to-
www.cimec.ro
LOCALITAŢILOR
pografic, sau a condiţ1.ilor de descoperire, o cană
(pl. LXX, 10) de aspect clasic.
253. Sava, jud. Cluj.
în anul 1963 Şt. Ferenczi a făcut săpături într-o
aşezare din epoca romană în care s-a descoperit
şi ceramică aparţinînd fazei a IV-a, păstrată în
Mz. Cluj.
- Informaţii Şt. Ferenczi; D. Protase, Prob. cont.,
p. 47, nr. 25.
254. Sălaşu de Sus, jud. Hunedoara.
în Mz. Deva se ~ăstrează o cană care a conţinut
monede de tip hunedorean datate în sec. II î.e.n.
(pl. LXVIII, 1).
- Oct. Floca, în Dacia, XI-XII, 1945-1947
p. 87, fig. 4.
255. Sălaşuri, jud. Harghita.
La locul numit "Cărămidărie" s-a descoperit o
aşezare dacică cu ceramică lucrată cu mîna şi
la roată, de tip clasic.
Materialele se păstrează în Mz. Cristur.
- Z. Szekely, în Materiale, VIII, 1962, p. 337-338.
256. Sălcuţa, jud. Bistriţa-Năsăud.
Pe un bot de deal, la capătul de est al satului,
în anul 1962 cu ocazia construirii unei magazii
a GAC, s-au descoperit vetre de foc şi multă
ceramică dacică din faza I. Materialul în Mz.
Bistriţa.
- Informaţii Şt. Dănilă.
257. Sărăcsău, jud. Hunedoara.
a. În Mz. Sibiu se păstrează o cană, provenind
din această localitate, fără precizarea punctului
topografic de descoperire (pl. LXIII, 3).
b. In aceeaşi localitate s-a (iescoperit un vas care
a conţinut un tezaur compus din podoabe de
argint dacice datat în a doua jumătate a sec.
1 i.e.n. (pl. LXXI, 6).
- Oct. Floca, Contribuţii la cunoaşterea tezau-
relor de argint dacice, Bucureşti, 1956, p. 8,
fig. 2--3.
258. Sărăţel, jud. Bistriţa-Năsăud.
Pe dealul numit "Cetate" s-a descoperit şi cer-
cetat prin săpături sistematice, conduse de
N. Vlassa, o fortificaţie de pămînt hallstattiană,
parţial locuită şi reamenajată în epoca dacică.
Aici s-a descoperit ceramică dacică, lucrată cu
mîna sau la roată, aparţinînd fazei clasice. Ma-
teriale se păstrează în Mz. Bistriţa.
- N. Vlassa şi Şt. Dănilă, în Materiale, VIII, 1962,
p. 346.
259. Sărăţeni, jud. Mureş.
a. în afara castrului roman de aici au fost des-
coperite fragmente ceramice dacice, lucrate cu
mina şi ornamentate cu brîuri în relief al-
veolate, alături de fragmente cenuşii, lucrate
cu roata, aparţinînd fazei clasice.
- z. Szekely, în Materiale, VIII, 1962, p. 335.
b. Pe locul castrului roman, în anul 1959, s-au
descoperit două morminte de incineraţie din
 CATALOGUL
inventarul cărora făcea parte şi ceramică apar-
ţinînd fazei a IV-a.
- D. Protase, Prob. Cont., p. 127, nr. 22.
260. Săsciori, jud. Alba.
In Mz. Sebeş (inv. nr. 2037-2039) se păstrează
fragmente ceramice dacice, lucrate cu mîna ori
la roată, descoperite în interiorul cetăţii feudale
din această localitate. Ceramica aparţine fazei
clasice.
261. Sebeş, jud. Alba.
a. In Mz. Sibiu (inv. nr. 12206, 14797, 14873, 12208,
12217, 14820, 14866, 12214, 12209, 12202, 12222,
14720, 14725) se păstrează, provenind din această
localitate, fără precizarea punctului topografic
de descoperire, ceramică dacică lucrată cu
mîna, aparţinînd fazei a II-a şi fazei clasice.
- 1. H. Crişan, Ceaşca dacică, p. 145.
b. în Mz. Sebeş, Mz. Alba Iulia şi Mz. Cluj se
păstrează ceramică dacică descoperită cu ocazia
săpăturilor sistematice conduse de K. Horedt
la locul numit "Podul Pripocului". Aici s-a
descoperit şi în parte cercetat, o aşezare cu
gropi şi bordeie ce conţineau ceramică apar-
ţinînd fazei clasice, fazei a II-a şi fazei a IV-a.
In acest punct s-a putut dovedi continuitatea
populaţiei autohtone din sec. III î.e.n. pînă în
sec. IV e.n.
- K. Horedt, in SAA, p. 59, nr. 10; D. Protase,
Prob. crmt., p. 48, nr. 27.
c. Pe dealul "Lehmberg", încă în secolul trecut,
s-au descoperit morminte de incineraţie din
inventarul cărora făcea parte, după descrierea
lui C. Gooss, şi ceramică dacică. Mormintele
se datează în epoca romană.
- C. Gooss, Chronik, p. 294-295; K. Horedt,
Unter, p. 23 şi 30.
262. Senereuş, jud. Mureş.
In. Mz. Sibiu se păstrează un tezaur dacic care
a fost descoperit într-un vas de lut.
- M. Roska, Rep., p. 217, nr. 196 (cu bibliografia
mai veche).
263. Sf. Gheorghe, jud. Covasna.
între punctele "Bedehâza" şi "EprestetO" s-a des-
coperit şi cercetat în repetate rînduri, prin săpă­
turi sistematice, o aşezare dacică foarte întinsă
şi bogată. Din descoperiri întîmplătoare sau din
săpături sistematice, o mare cantitate de cera-
mică, lucrată cu crnîna ori la roată, se păstrează
în Mz. Sf. Gheorghe, Mz. Cluj şi Mz. Tg. Mureş.
In această aşezare K. Horedt a descoperit un
depozit de vase pe care l-a datat în sec. 1 e.n.
Depozitul se datează însă, la sfîrşitul sec. II î.e.n.,
ori, cel mai tîrziu, la începutul sec. 1 î.e.n. Pe
baza analizei ceramicii descoperite la Sf. Gheor-
ghe se poate spune că aşezarea de aici începe,
foarte probabil, încă în sec. IV î.e.n., continuă
apoi pe parcursul fa;>;ei a II -a şi pe parcursul
fazei clasice. M. Macrea şi M. Rusu presupun
aci existenţa unei necropole de tip Porolissum.
- V. Pârvan, Getica, p. 579; Z. Szekely, Sepsi-
szentgyorgy tortenete, Sf. Gheorghe, 1948; K. Ho-
www.cimec.ro
LOCAL!TĂŢ!LOR 273
redt şi col., în SCIV, 1, 1, 1950, p. 128-130;
M. Macrea şi col., în SCIV, II, 1, 1951, p. 299-300;
1. H. Crişan, Ceaşca dacică, p. 138, 145; K. Horedt,
Aşezarea de la Bedehaza, în Materiale, II, 1956,
p. 19-21; M. Macrea şi M. Rusu, în Dacia, N.S.
IV, 1960, p. 224-225.
264. Sf. Gheorghe, jud. Mureş.
La punctul ,,Pe şes" în 1954 şi în 1960 s-au făcut
săpături într-o aşezare cu ceramică dacică din
faza II1•
În acelaşi loc s-a descoperit şi o aşezare dacică
din epoca romană cu ceramică aparţinînd fazei
a IV-a.
- K. Horedt, în SCIV, VI, 3-4, 1955, p. 661 şi
pl. IV; Idem, în SAA, II, p. 60, nr. 11; D. Pro-
tase, Prob. cont., p. 49, nr. 28 şi nota 52.
265. Sic, jud. Cluj.
In anul 1963 Şt. Ferenczi a făcut săpături într-o
aşezare din epoca romană. Printre materiale păs­
trate în Mz. Cluj există şi ceramică dacică din
faza a IV-a.
- Şt. Ferenczi, în Tribuna 19 III 1964 p. 1;
D. Protase, Prob. cont., p. ~r.
d9, 29. '
266. Sighişoara, jud. Mureş.
a. Pe "Dealul Turcului" (Wietenberg) a fost cer-
cetată, încă în secolul trecut, de către C. Se-
raphim, una dintre cele mai mari şi reprezen-
tative aşezări dacice din Transilvania. Au fost
săpate peste 100 de bordeie şi gropi cu cenuşă
avînd în apropiere vetre de foc. Unele dintre
acestea au servit, foarte probabil, la arderea
ceramicii. S-au constatat indicii ale existenţei
ritului funerar al incineraţiei. Ceramica foarte
abundentă, descoperită în această asezare se
păstrează în Mz. Sighişoara, Mz. Sfbiu, Mz.
Braşov, Mz. Cluj şi Mz. Tg. Mureş. Ea este
reprezentată prin toate categoriile şi într-o va-
riată gacrnă de forme. O categorie aparte o
formează imitaţiile după cupele deliene si ce-
ramica pictată autohtonă sau de impor.t. în
marea ei majoritate ceramica de la Sighişoara
a rămas pînă acum nepublicată în afară de
fotografiile reproduse de V. Pârvan. Pe baza
analizei cerarrucn se poate spune că
aşezarea de pe "Dealul Turcului" începe în
faza a II-a, dacă nu şi mai devreme si con-
tinuă apoi în faza clasică. Cea mai mar~ parte
a ceramicii aparţine, firesc, fazei a III-a. în-
ceputul timpuriu al aşezării de aici poate fi
argumentat şi pe baza monedelor descoperite
cu ocazia săpăturilor.
Pe lîngă săpăturile lui C. Seraphim pe "Dealul
Turcului" a crnai executat săpături de proporţii
reduse K. Horedt în anul 1938. M. Macrea şi
M. Rusu presupun aici existenţa unei necropole
de tip Porolissum.
- C. Seraphim, în KorrblVSL, XIII, 1899,
p. 1-4; Idem, în, Sitfe. AGW, 1904, p. 65-66;
1907-1908, p. 35; P. Harsanyi, în NK, XIII,
1914, p. 19; V. Pârvan, Getica, p. 833; 1. Nestor,
274 CATALOGUL
Stand, p. 93-160, 161, 167; K. Horedt, Sieb.
Vjsch, XLII, 1939, p. 122-123; Idem, MAGW,
LXX, 1940, p. 286; M. Roska, Rep., p. 145,
nr. 42; Idem, în KozL, IV, 1944, p. 68, nr. 111;
B. Mitrea, în ED, X, 1945, p. 89; I. H. Crişan,
Ceaşca dacică, p. 140; M. Macrea-M. Rusu, în
Dacia, N.S., IV, 1960, p. 225.
b. în "Cătunul Viilor", provenind din malul Tir-
navei Mari, s-a descoperit, întîmpl!!.tor, în anul
1955, un vas fragmentar elenistic din sec. II-I
î.e.n. (fig. 62).
c. Ceramică cenuşie dacică de tip clasic a mai
fost descoperită şi la punctul numit "Henjesch-
burg".
- C. Gooss, în Korrbl VSL, 1, 1878, 98, p. 12;
Pr. Schăssburg, 1877/78, p. 80.
d. Pe platoul "Breite" la locul numit "Kulter-
berg" s-au descoperit morminte autohtone da-
cice de incineraţie din epoca romană, din in-
ventarul cărora făcea parte ceramică lucrată
cu mîna, aparţinînd fazei a IV-a.
- K. Fabritius, în AVSL, V, 1862, p. 287-314;
C. Gooss, Chronik, p. 307; M. Macrea, in Dacia,
N.S. 1, 1957, p. 219; D. Protase, Prob. cont.,
p. 50-52, nr. 30. a.
e. La "Pîrîul Hotarului" în 1960 N. Lupu a des-
coperit 12 morminte de incineraţie autohtone
din epoca stăpînirii romane.
- D. Protase, Prob. cont., p. 51-52, nr. 30 b.
f. La punctul "Podmoale", la baza castrului ro-
man de aici, s-a descoperit o aşezare cu cera-
mică dacică de tip clasic ..
- Informaţii 1. Mitrofan; SCIV, 16, 3, 1965,
p. 597-598, nr. 72.
267. Simeria, jud. Hunedoara.
în anul 1901, cu ocazia unor lucrări edilitare, au
fost descoperite morminte de înhumaţie scitice,
din inventarul cărora făcea parte şi ceram1ca
protodacică păstrată în Mz. Cluj (inv. nr. 1,
995-1092).
- M. Roska, Rep., p. 226, nr. 53 (cu bibliografia
anterioară).
268. Sîncatalina, jud. Covasna.
Pentru materialele dacice ce se păstrează în Mz.
Sf. Gheorghe, printre care o ceaşcă de tip clasic
vezi p. 255, nr. 52.
269. Sîncrăieni, jud. Harghita.
a. Pe terenul "Fabricii de cărămidă" s-a desco-
jerit o aşezare dacică cu ceramică primitivă
lucrată cu mîna şi puţină ceramică cenuşie
lucrată cu roata; în schimb este bine repre-
zentată ceramica neagră lustruită de tradiţie
hallstattiană. Ceramica aparţine fazei a II-a.
Materiale se păstrează în Mz. Miercurea Ciuc
şi Mz. Sf. Gheorghe.
- I. H. Crişan, Ceaşca dacică, p. 146; Z. Sze-
kely, în SCIV, VI, 1955, p. 558-565.
b. în cariera de andezit "7 Noiembrie" dintre
Sîncrăieni şi Jigodin, în anul 1953 s-a desco-
perit un tezaur de vase de argint şi de podoabe
www.cimec.ro
LOCALITAŢILOR
dacice datînd din sec. I î.e.n. ascunse într-un
vas de lut păstrat fragmentar.
- D. Popescu, în Dacia, N.S., II, 1958, p. 157-
207 (cu bibliografia mai veche).
270. Sîngeorzul Nou, jud. Bistriţa-Năsăud.
în Mz. Bistriţa (inv. nr. 168) se păstrează un
vas cu pereţii aproape drepţi lucrat cu mina,
ornamentat cu buton,i, care a conţinut 95 tetra•
drahme din Thasos, aparţinînd fazei a II-a.
Tezaurul se datează după anul 148 î.e.n.
- Pentru tezaur vezi 1. Winkler, în SCŞCluj,
VI, 1-2, 1955, p. 104 (cu bibliografia mai veche).
271. Sînmihaiu de Cîmpie, jud. Bistriţa-Năsăud.
La marginea de nord a satului, pe lflrul "Pode-
rei" sau "Podişele" Şt. Dănilă a cules de la
suprafaţă fragmente ceramice dacice aparţinînd,
probabil, fazei a IV-a, găsite împreună cu cio-
buri romane.
- D. Protase, Prob. cont., p. 204, nr. 7.
272. Sînnicolaul Mare, jud. Timiş.
In Mz. Arad se pâstrează un vas cenuşiu lucrat
la roată, de tip clasic provenit din această lo-
calitate, fără precizarea punctului topografic de
descoperire.
273. Sînsimion, jud. Harghita.
Aici s-a descoperit o aşezare dacică din epoca
LatEme cu ceramică de tip clasic.
- AMN, 1, p. 361, nr. 103.
274. Sîntana, jud. Arad.
Pe teritoriul localităţii s-a descoperit o necropolă
dacică de incineraţie din sec. II-III e.n. şi aşeza­
rea corespunzătoare acesteia.
în acestea s-a găsit ceramică cenuşie lucrată Ia
roată şi poroasă lucrată cu mîna, printre care
şi o ceaşcă dacică. Ceramica aparţine fazei a
IV-a.
- E. Dărner, în OCD, p. 155-161; I. H. Crişan,
Ceaşca dacică, p. 146; M. Macrea, în Dacia, N.S.,
I. 1957, p. 210-211.
275. Sîntana de Mureş, jud. Mureş.
a. Cu ocazia cercetării necropolei• prefeudale de
aici s-a descoperit şi un mormînt de înhumaţie
ltcitic aparţinînd unui copil (mormîntul 38). Ca
inventar acesta avea un inel de buclă şi o
ceaşcă cu toartă supraînălţată, protodacică.
- Şt. Kovacs, în Dolg. Cluj, III, 1912, p. 287,
fig. 49.
b. În necropola prefeudală săpată de către
Şt. Kovacs şi anume în mormîntul 40 s-a des-
coperit un vas în formă de borcan lucrat cu
mîna (Mz. Cluj, inv. nr. II 7936) aparţinînd
ceramicii dacice din faza a IV-a.
- Şt. Kovacs, în Dolg. Cluj, III, 1912, p. 292,
fig. 53/4.
276. Sîntimbru, jud. Alba.
Pe teritoriul "Fabricii de cărămizi" s-a desco-
perit ceramică protodacică din care în Mz. Cluj
(inv. nr. IN. 8701-'-8704) se păstrează fragmQIInte
dintr-un vas mare şi două ceşti (pl. VIII, 11, 24).
 CAtALOGUL
Ceramica a aparţinut, probabil, unui mormînt de
incineraţie, autohton.
277. Sîntimbru, jud. Harghita.
La circa 1 km spre nord de localitate, în punctul
"La pomii verzi" s-a descoperit, cu ocazia unei
săpături de salvare, din anul 1963, o aşezare
dacică cu ceramică aparţinînd fazei a II-a şi
fazei clasice.
- AMN, I, 1964, p. 361, nr. 102; SCIV, 15, 4,
1964, p. 557, nr. 53.
278. Sîntion, jud. Bihor.
Pe "Dealul Mănăstirii", printre altele, s-au des·
coperit şi fragmente ceramice dacice cenuşii, lu-
crate cu roata, aparţinînd fazei clasice.
- A . D. Alexandrescu, în SCIV, VI, 3-4, 1955,
p. 489.
279. Sîntpetru German, jud. Timiş.
a. ln Mz. Arad se păstrează un vas în formă de
clopot, cu două proeminente patrulatere, lu-
crat c.u mîna din pastă bună, acoperit cu slip
lustruit aparţinînd fazei 1 (pl. XVII, 2).
- Informaţii E. Dorner.
b. Pe teritoriul comunei s-au descoperit morminte
de înhumaţie daco-sarmate din inventarul că·
rora făcea parte şi ceramică de evidentă fac-
tură autohtonă aparţinînd fazei a IV-a. eera-
mica se păstrează în Mz. Arad.
c. Din aceeaşi localitate în Mz. Timişoara se păs­
trează o cană cenuşie lucrată cu roata de tip
clasic (pl. LXX, 7).
280. Sînzieni, jud. Covasna.
în Mz. Sf. Gheorghe se păstrează fragmente ce-
ramice dacice aparţinînd fazei clasice şi un chiup
roşu (pl. LXXXV, 2).
- V. Pârvan, Getica, p. 582, 588.
281. Slimnic, jud. Sibiu.
a. La locul numit "Stelzenthal" s-a descoperit şi
cercetat o aşezare dacică din care în Mz. Si-
biu se păstrează o mare cantitate de ceramică
provenită din săpăturile făcute aici de M. Ki-
makowicz. Pe baza analizei ceramicii se cons-
tată că cea mai mare parte a acesteia aparţine
fazei 1. Pe acelaşi loc se pare că a existat şi
o aşezare din epoca romană cu ceramică da-
cică aparţinînd fazei a IV -a. Aşezarea de la
Slimnic pare să fie una dintre cele mai in·
teresante staţiuni dacice timpurii din Transil-
vania care ar merita să fie cercetată prin să­
pături sistematice.
- M. Kimakowicz, în Korrbl VSL, XXX,
1901, p. 89-95; K. Horedt, în SAA, p. 60-61,
greşit atribuie ceramica de aici Lateme-ului
mijlociu făcînd-o contemporană cu cea de la
Moreşti, deşi constată lipsa ceramicii celtice.
b. Pe colina "Cetatea Veche", la sud-vest de sat,
s-a identificat de asemenea o aşezare dacică
din care ceramică de tip clasic se păstrează
în Mz. Sibiu.
- C. Gooss, în AVSL, IX, 1870, p. 47-49;
Idem, Chronik, p. 54; G. Teglas, în OTTE, XII,
1887, p. 191; 1. Marţian. Rep., p. 263, n. 115.
www.cimec.ro
LOCAL!TAŢILOR 275
282. Socol, jud. Caraş-Severin.
Pe teritoriul comunei s-a cercetat o aşezare de
lungă durată care începe în epoca neolitică şi
durează pînă în a doua epocă a fierului. Din
această aşezare în Mz. Timişoara se păstrează
fragmente ceramice de tip clasic.
- L. Bohm, în TRET, XIX, 1903, p. 19-21;
M. Milleker, Delm., III, p. 131-132; M. Roska,
Rep., p. 277, nr. 245.
283. Someşeni, oraş Cluj.
Vezi Cluj, nr. 84.
284. Someşu Rece, jud. Cluj.
Pe teritoriul cetăţii din prima vîrstă a fierului
de aici, în săpăturile lui Al. şi Şt. Ferenczi, s-au
descoperit vase şi fragmente ceramice dacice
aparţinînd fazei a II-a. O cană cu o toartă se
păstrează în Mz. Cluj (pl. LX, 2).
- Informaţii Şt. Ferenczi; AMN, 1, 1964, p. 361,
nr. 105.
285. Soporul de cîmpie, jud. Cluj.
Pe teritoriul comunei s-a descoperit şi cercetat
prin săpături sistematice conduse de D. Protase
o necropolă de incineraţie autohtonă din epoca
romană. Alături de ceramică romană s-a des·
coperit şi o numeroasă ceramică dacică lucrată cu
mîna aparţinînd fazei a IV-a, care se păstrează
în Mz. Cluj. După gradul de evoluţie al forme-
lor dacice putem presupune că necropola de la
Sopor durează o vreme şi după abandonarea pro-
vinciei de către autorităţile romane. Poate nu
mult, cum presupune auto:-ul săpăturilor.
- D. Protase, Prob. cont., p. 52-59, fig. 20; 21,
2; 22; 23.
286. Stana, jud. Sălaj.
a. La sud de sat, pe platoul numit "Felecvar"
s-a descoperit o aşezare dacică din care pro-
vine ceramică lucrată cu mîna aparţinînd fazei
a II-a.
- Şt. Ferenczi, Cont1·ibuţii la problema lime-
sului de vest al Daciei, partea a II-a (în curs
de apariţie).
b. Ceramică dacică de tip clasic, printre care şi
ceşti dacice, provenită tot de pe teritoriul sa-
tului, se păstrează în colecţia Drăgănescu
(Stana).
287. Straja, jud. Alba.
ln Mz. Alba Iulia se păstrează fragmente cera-
mice dacice lucrate cu mîna, ori la roată, apar-
ţinînd fazei clasice. Printre acestea se găseşte ~i
o ceaşcă dacică (inv. nr. 2992).
- 1. H. Crişan, Ceaşca dacică, p. 148.
288. Stremţ, jud. Alba.
Pe teritoriul satului se semnalează urme dacice
din a doua epocă a fierului. Este, probabil, vorba
de fragmente ceramice, aparţinînd fazei clasice.
- K. Herepey, AFM, Il, 1, p. 52; 1. Gugiuman,
BSG, LV, 1936, p. 183.
289. Suceagu, jud. Cluj.
a. La sud de sat pe un promontoriu numit "Hă­
lăştău", între pîrîul Sarji şi pîrîul Bodăului,
s-a identificat o aşezare dacică din faza a II-a,
276 CATALOGUL
fără săcontinue în faza clasică. Ceramica des-
coperităaici se păstrează în Mz. Cluj.
b. La nord de sat, la punctul numit "Cepegeu",
s-a identificat o aşezare antică din mai multe
perioade. S-au descoperit, printre altele, şi
fragmente ceramice aparţinînd fazei a Il-a.
- Şt. Ferenczi, în Stud. Univ. Babeş-Bolyai,
1962, 2, p. 38.
290. Sucutard, jud. Cluj.
Din această localitate se semnalează fragmente
ceramice dacice lucrate la roată. Este foarte pro-
babil, vorba de fragmente aparţinînd fazei cla-
sice.
- G. Teglas, în OTTE, XII, 1887, p. 299; E. Orosz,
SzDe., I, 1900, p. 39; V. Rusu, BSG, X, 1889,
p. 361.
291. Surcea, jud. Covasna.
Împreună cu un tezaur de argint datat în sec.
III-II î.e.n. se menţionează că ar fi fost des-
coperite şi două vase de lut păstrate în Mz. Sf.
Gheorghe (inv. nr. 8722, 8725), de asemenea şi o
ceaşcă dacică fragmentară. Dintre acestea doar
un singur vas poate fi contemporan cu tezaurul
(vezi pl. XXX, 1), pe cînd celelalte: o ceaşcă cu
toartă supraînălţată publicată de Z. Sze-
H:ely, Adatok, p. 89, pl. IV, 3 aparţine hallstatt-
ului timpuriu, iar ceaşca dacică face parte din
faza clasică. Dat fiind faptul că este vorba de o
descoperire întîmplătoare şi condiţiile de desco-
perire sînt cu toiul nesigure, asocierea unor vase
atît de depărtate în timp nu poate fi susţinută.
Se pare că aici este vorba de o aşezare hall-
stattiană care a fost locuită şi în faza a II-a şi a
III-a a ceramicii dacice.
- z. Szekely, Adatok, pl. IV, 13; I. H. Crişan,
Ceaşca dacică, p. 146.
292. Şaroş, azi Deleni, jud. Mureş.
în anul 1955, pe dealul ce se ridică la sud-vest de
sat, cu ocazia unor lucrări edilitare, s-a descoperit
un mormînt scitic de înhumaţie care, pe lîngă
piesele de metal, conţinea şi ceramică proto-
dacică.
- I. H. Crişan, în AMM, III, 1955-1956, p. 53-60.
293. Seuşa, jud. Alba.
In Mz. Aiud se păstrează cîteva fragmente cera-
mice, aparţinînd fazei clasice, provenite din
această localitate, fără precizarea punctului topo-
grafic de descoperire.
294. Şeica Mare, jud. Sibiu.
Cu ocazia construirii unei case, în anul 1940,
s-au descoperit două căni (pl. XXXVIII, 5-6)
împreună cu o monedă dacică. Ele aparţin fa-
zei II1•
- K. Horedt, în SAA, p. 61, nr. 13, fig. 11/1-2.
~94a. Şeica Mică, jud. Sibiu.
Cu ocazia săpăturilor sistematice conduse de
K. Horedt din anul 1962 s-a cercetat o aşezare
aparţinînd primei vîrste a fierului. în interiorul
acesteia s-a descoperit o groapă ce conţinea cera-
mică dacică. Fragmentele ceramice sînt lucrate
www.cimec.ro
LOCALITĂŢ!LOR
cu mîna, există buze cu faţete şi străchini lus-
truite. Faptul că s-a găsit şi un fragment de
cană lucrat la roată l-a determinat pe autor să
dateze ceramica dacică de aici în sec. I î.e.n.,
deşi observă că toate fragmentele fac "o im-
presie relativ timpurie". Ele aparţin sec. II î.e.n.
cînd apare deja ceramica la roată, deci nu este
nimic neobişnuit.
- K. Horedt, în SCIV, XV, 2, 1964, p. 194-195,
fig. 5/9-12.
295. Şiclău, jud. Arad.
La nord de sat, între cimitirul actual şi linia
ferată, s-au descoperit fragmente ceramice dacice
aparţinînd fazei a IV-a.
- M. Rusu şi E. Dorner, în Materiale, VIII, 1962,
p. 710.
296. Şieu Măgheruş, jud. Bistriţa-Năsăud.
La est de comună şi la nord de şoseaua care
duce la Crainimăt, pe o terasă, au fost descope-
rite fragmente ceramice dacice aparţinînd fazei
clasice.
- Şt. Dănilă, în P M, Cluj, 1960, p. 153.
297. Şieu-Odorhei, jud. Bistriţa-Năsăud.
în 1963, cu ocazia construirii noii şcoli, s-au des-
coperit fragmente ceramice dacice, printre care
şi o toartă de ceaşcă dacică, aparţinînd fazei a
IV-a găsite fiind în asociere cu cioburi romane.
- D. Protase, Prob. cont., p. 205, nr. 10.
298. Şimand, jud. Arad.
La punctul numit "Grozdoaie" au fost descope-
rite morminte de înhumaţie daco-sarmate din in-
ventarul cărora făcea parte şi ceramică dacică
aparţinînd fazei a IV-a.
- Informaţii M. Rusu; SCIV, XIII, 1, 1962, p. 208;
AMN, I, 1964, p. 362, nr. 11. ·.
299. Şimleul-Silvaniei, jud. Sălaj.
Pe dealul "Măgura" şi "Coasta lui Damian" a
fost descoperită ceramică dacică lucrată cu mîna,
ori la roată, aparţinînd fazei clasice, despre care
este greu de precizat dacă provine din morminte
de incineraţie sau dintr-o aşezare, M. Macrea
şi M. Rusu presupun aici existenţa unei necro-
pole de tip Porolissum. Materialele se păstrează
în Mz. Cluj şi Mz. Sf. Gheorghe.
- M. Moga, în SCIV, I, 1950, p. 131; Z. Szekely,
Tezaurul dacic de la Şimleul Silvaniei, Bucureşti,
1951, p. 43-74; I. H. Crişan, Ceaşca dacică, p. 146;
M. Macrea şi M. Rusu, în Dacia, N.S., IV, 1960,
p. 225.
300. Şiria, jud. Arad.
în anul 1959 s-au descoperit, intîmplător, în ho-
tarul comunei, fără precizarea punctului topo-
grafic, fragmente ceramice dacice de tip clasic
care se păstrează în Mz. Arad.
301. Şoimuş, jud. Alba.
în Mz. Aiud se păstrează fragmente ceramice
dacice lucrate cu mîna şi cu roata de tip clasic,
provenind din această localitate, fără precizarea
punctului topografic unde au fost descoperite.
302. Şona, jud. Alba.
 CATALOGUL
a. Pe coastele dealului "Lange Haide", în vii, au
fost distruse, cu ocazia lucrărilor viticole, mor-
minte de înhumaţie scitice. Din inventarul
acestora în Mz. Sibiu, pe lîngă piese de me-
tal, se păstrează şi ceramică protodacică.
- K. Horedt, în MBBM, IX-X, 1944, p. 109.
b. Pe teritoriul comunei a fost identificată. o aşe­
zare fortificată dacică din care provine cera-
mică lucrată cu mîna aparţinînd fazei a II-a,
păstrată în Mz. Cluj.
- K. Horedt, în Studii, I, 1949, p. 143; K. Ho-
redt şi col. în SCIV, I, 1950, p. 126.
303. Şumuleu, oraş Miercurea Ciuc, jud. Harghita.
La ,.Cetatea fără nume" a fost identificată o
fortificaţie mică, ovală, probabil, dacică.
- AMN, I, p. 362, nr. 115.
304. Şura Mică, jud. Sibiu.
a. În grădina preotului evanghelic din localitate
s-au descoperit fragmente ceramice dacice apar-
ţinînd fazei I. Ele se păstrează în Mz. Sibiu
(inv. 'nr. 4877-4929, 15661).
b. La punctul numit "Reschgraben" s-a identi·
ficat o aşezare dacică din care, fragmente cera-
mice aparţinînd fazei a II-a se păstrează în
Mz. Sibiu (inv. nr. 4200-4206).
- V. Pârvan, Getica, p. 514; M. Roska, Rep.,
p. 272, nr. 220.
305. Teiuş, jud. Alba.
a. Spre sud de comună, pe ,.Cetăţuie", în anul
1949, în cadrul săpăturilor sistematice execu-
tate aici de K. Horedt au fost descoperite patru
morminte de înhumaţie scitice care aveau în
inventarul lor, pe lîngă piese de metal, şi cera-
mică protodacică. Materialele se păstrează în
Mz. Cluj.
- K. Horedt, în Materiale, I, 1953, p. 798-815.
b. Pe teritoriul comunei se semnalează urme
dacice şi un tezaur de monede de tip Filip II
şi unul de denari republicani romani. Toate
acestea dovedesc locuirea în epoca dacă.
- B. Cserni, AFM, II, 1, p. 120; O. Gohl, NK,
I, 1902, p. 49; C. Moisil, BSN, XVII, 1922, p. 59.
306. Telechia, jud. Covasna.
In Mz. Sf. Gheorghe se păstrează fragmente ce-
ramice dacice aparţinînd fazei clasice lucrate
cu mîna şi la roată, descoperite pe 'teritoriul
acestei localităţi, fără precizarea punctului topo-
grafic de descoperire.
- G. Nagy, în SzNME, 1, 1890, p. 53-54;
M. Roska, Rep., p. 280, nr. 23.
307. Teliu, jud. Braşov.
La nord-vest de sat s-a descoperit o cetăţuie da-
cică cu ceramică lucrată cu mîna şi la roată,
aparţinînd fazei clasice.
- SCIV, XIII, 1, 1962, p. 208; SCIV, 15, 4, 1964,
p. 558, nr. 60.
308. Tilişca (SACIDAVA), jud. Sibiu.
Pe promontoriu! ,.Căţănaş" a fost descoperită si
cercetată prin săpăturile lui N. Lupu o cetat~
dacică de tipul celor din Munţii Orăştiei. Cu
www.cimec.ro
LOCALJT A ŢILOR 277
această ocazie s-a recoltat un abundent material
ceramic, lucrat cu mîna, ori la roată, aparţinînd
fazei clasice. Materialele se păstrează în Mz.
Sibiu. Au fost descoperite şi două morminte de
incineraţie de la sfîrşitul sec. I. î.e.n.
- N. Lupu şi col., în Materiale, VIII, 1962, p. 480;
N. Lupu, în FA, XIV, 6310, XV, 6470, XVI, 6604;
M. Macrea, Oct. Floca, N. Lupu, I. Berciu, Ce-
tăţi dacice din sudul Transilvaniei, Bucureşti,
1966, p. 34-45, fig. 14.
309. Timişoara, jud. Timiş.
a. în cartierul "Fratelia", în anul 1951, s-a des-
coperit o locuinţă dacică din inventarul căreia
făcea parte ceramică lucrată cu mîna şi la
roată aparţinînd fazei clasice. Materialele se
păstrează în Mz. Timişoara.
b. De pe teritoriul oraşului, fără precizarea punc-
tului topografic de descoperire, în Mz. Timi-
şoara se păstrează vase cenuşii lucrate cu roata
aparţinînd fazei clasice.
- V. Pârvan, Getica, p. 573, fig. 408-409.
310. Tiream, jud. Satu Mare.
în Mz. Carei se păstrează fragmente ceramice
lucrate cu mîna şi la roată aparţinînd fazei cla-
sice, care provin de pe teritoriul acestei locali-
tăţi, fără precizarea punctului topografic de des-
coperire.
311. Tîrgu Mureş, jud. Mureş.
a în parcul sportiv, situat pe marginea terasei
din stînga Mureşului, cu prilejul nivelării unei
pante, în anii 1909-1910, prin săpături siste-
matice conduse de Şt. Kovacs, au fost dezve-
lite nouă morminte de înhumaţie scitice din
inventarul cărora făcea parte şi ceramică proto-
dacică. Necropola face parte din grupa timpu-
rie şi se datează în sec. VI î.e.n. Materialele
se păstrează în Mz. Cluj (inv. nr. IV, 757-
1020).
- Şt. Kovacs, în Dolg. Cluj, VI, 1915, p. 257-
278; V. Pârvan, Getica, ţ. 190 şi urm; I. Nestor,
Stand, p. 115-116; M. Roska, Rep., p. 166,
nr. 121; l. H. Crişan, în Dacia, N.S., IX, 1965,
p. 141 şi urm.
b. La punctul ,.Dîmbul Pietros", în anul 1951, s-a
descoperit un mormînt de incineraţie din epoca
scitică cu ceramică protodacică.
- N. Vlassa în AMN, II, p. 22; I. H. Cri-
şan, în Dacia, N.S., IX, 1965, p. 136.
c. Pe locul numit "Fabrica veche de cărămizi"
s-au descoperit fragmente ceramice de tip
clasic.
- N. Vlassa, op. cit.
d. Tot pe teritoriul oraşului la "Cotitura Dîmbu-
lui", pe o terasă, s-au descoperit fragmente
ceramice dacice aparţinînd fazei clasice.
- N. Vlassa, op. cit.
312. Tîrgu Secuiesc, jud. Covasna.
La sud-est de oraş, în săpăturile lui G. Nagy, s-au
descoperit vase dacice din faza clasică păstrate
în Mz. Sf. Gheorghe (pl. XCIX, 4).
~ G. Nagy, în szNME, I, 1890, p. 53; V. Pârvan,
278 CATALOGUL LOCALITĂŢ!LOR
Getica, p. 579-580; M. Roska, Rep., p. 123,
nr. 115.
313. Tîrnăveni, jud. Mureş.
în Mz. Deva se păstrează un vas dacic provenit
din această localitate, aparţinînd, probabil, fazei
clasice.
314. Toarcla, jud. Braşov.
În Mz. Sibiu (inv. nr. 11328-11334, 11337-11340,
11355-11362, 11366-11373) se păstrează fragmen-
te ceramice dacice apar\inînd fazei clasice, pro-
venind din această localitate, fără precizarea lo-
cului de descoperire.
315. Tura, jud. Cluj.
În Mz. Turda se păstrează ceşti dacit.e găsite pe
teritoriul oraşului, fără precizarea punctelor to-
pografice unde au fost descoperite. Două exem-
plare de ceşti dacice provin din necropola romană
de la "Şuia" şi aparţin fazei a IV-a.
- I. H. Crişan, Ceaşca dacică, p. 146; nr. 80, b.
316. Turia, jud. Covasna.
în Mz. Braşov se păstrează un vas dacic, de tip
clasic, de forma unui "pepene", descoperit pe
teritoriul acestei localităţi fără precizarea punc-
tului topografic şi unul aparţinînd, probabil, fa-
zei 1.
în Mz. Sf. Gheorghe (inv. nr. 2115) se păstrează
de asemenea un vas dacic descoperit tot pe terito-
riul acestei localităţi.
317. Tuşnad Băi, jud. Harghita.
a. La punctul numit "Vîrful cetăţii", cu ocazia
săpăturilor lui K. Horedt din anul 1963, 11-a
descoperit ceramică lucrată cu mîna şi un
fragment lucrat cu roata care, pe baza unei
monede dacice, se datează în faza 111 .
- K. Horedt, în SAA, p. 62, nr. 15.
b. Pe teritoriul localităţii au fost descoperite
fragmente ceramice dacice, aparţinînd fazei
clasice.
- Al. Ferenczi, în ACMIT, IV, 1932-1938,
p. 302-307, 314.
318. Ţapu, jud. Sibiu.
Pe teritoriul localităţii s-au descoperit fragmente
ceramice dacice aparţinînd fazei clasice.
- Informaţie K. Horedt.
319 .. Ţelna, jud. Alba.
Pe teritoriul satului se semnalează, fără alte pre-
cizări, urme dacice. Este vorba, probabil, de frag-
mente ceramice de tip clasic.
- B. Cserni, AFM, II, 1, p. 120.
320. Ţigmandru, jud. Mureş.
în Mz. Budapesta (inv. nr.· 253/1875) se păstrează
două imitaţii după cupe deliene descoperite pe
teritoriul acestei localităţi, fără alte precizări (pl.
CLXX, 1-3, 2-4).
- J. Hampel, în AK, XIII, 2, p. 37-38.
321. Ugruţiu, jUd. Sălaj.
La sud de sat, pe o colină numită "Cetăţeaua",
www.cimec.ro
s-a descoperit ceramică fragmentară aparţinînd
fazei a II-a.
Materialele se păstrează în Mz. Cluj.
- Şt. Ferenczi, Contribuţii la problema limesului
de vest al Daciei, partea a 11-a. (În curs de publi-
care.)
322. Valea Crişului, jud. Covasna.
Pe teritoriul acestei localităţi, fără alte prec1zan
topografice, s-a descoperit o ceaşcă dacică de tip
clasic, păstrată în Mz. Sf. Gheorghe (inv. nr. 10827).
Z. Szekely, Jegyzetek, fig. 20; 1. H. Crişan, Ceaşca
dacică, p. 146.
323. Valea Dosului, azi Izvorul Ampoiului, jud. Alba.
Pe teritoriul satului se semnalează UI'llle dacice
fără
nici o altă precizare. Este, probabil, vorba
de fragmente ceramice de tip clasic.
- B. Cserni, AFM, II, 1, p. 120.
324. Valea lui Mihai, jud. Bihor.
La punctul "Gorove" s-a descoperit o necro-
polă celtică. Din inventarele funerare făcea par-
te şi ceramică dacică din faza 111 (pl. XXIV, 4). A
fost identificată şi aşezarea căreia îi aparţine ne-
cropola în care, de asemenea, s-a descoperit cera-
mică dacică din faza 111•
- 1. H. Crişan, Materiale dacice, p. 74-75, fig. 30.
325. Vălişoara, jud. Alba.
In Mz. Aiud se păstrează numeroase fragmente
ceramice dacice, lucrate cu mîna, ori la roată,
aparţinînd fazei clasice, descoperite pe teritoriul
acestei localităţi, fără precizarea punctului topo-
grafic de descoperire.
326. Vărădia (ARCIDAVA), jud. Caraş-Severin.
In castrul roman de aici s-a descoperit, în 1932,
ceramică daci că aparţinînd ·.fazei a IV-a, alături
de ceramică romană.
- Gr. Florescu, în Istros, I, 1934, p. 71; M. Ma-
crea, în Dacia, N.S., 1957, p. 206; D. Protase,
Prob, cont., p. 59, nr. 34.
327. Vărd, jud. Sibiu.
în Mz. Sibiu se păstrează un vas cenuşiu, de tip
clasic, descoperit pe teritoriul acestei localităţi,
fără precizarea punctului topografic de descope-
rire (pl. XCIX, 5).
328. Vermiş, jud. Bistriţa-Năsăud.
Cu ocazia unei recunoaşteri făcută de Şt. Dănilă,
în anul 1963, s-a descoperit ceramică dacică în
asociere cu ceramică celtică.
Descoperirea aparţine fazei II1.
- K. Horedt, în SAA, p. 63, nr. 16.
329. Veşeud, jud. Sibiu.
In Mz. Sibiu (inv. nr. 1514=A. 1057) se păstrează
\111 fragment. dintr-un vas aparţinînd fazei ni.
- K. Horedt, în SAA, p. 6, nr. 17.
330. Veţel (MICIA), jud. Hunedoara.
'în castrul şi aşezarea civilă de aici s-a desc.operit,
prin să păturile conduse.. de :.acad.· C .. Daicoviciu,
ceramică dacică aparţinînd fazei a IV'-a. ·Prin-
 CATALOGUL LOCALITĂŢ!LOR
tre forme este şi o ceaşcă dacică. Materialele se
păstrează în Mz. Deva.
- C. Daicoviciu, în ACMIT, 1930-1931, p. 10, fig.
5; 1. H. Crişan, Ceaşca dacică, p. 147; M. Macrea,
în Dacia, N.S., 1, 1957, p. 206; D. Protase, Prob.
cont, p. 59, nr. 35, fig. 25.
331. Vingard, jud. Alba.
a. Pe teritoriul comunei, fără precizarea locului
de descoperire, s-a găsit ceramică dacică de tip
clasic. Din aceasta, un vas cu picior, de tip
fructieră, se păstrează în Mz. Sibiu (pl. L, 6).
b. în centrul comunei, cu ocazia construirii graj-
dului comunal, în anul 1959, s-au descoperit
fragmente ceramice aparţinînd fazei clasice
ce se păstrează în Mz. Sebeş. Ar fi posibil ca
şi vasul din Mz. Sibiu să provină din acelaşi
loc.
332. Vinţu de Jos, jud. Alba.
a. In Mz. Cluj se păstrează un vas protodacic,
descoperit pe teritoriul acestei localităţi, în·
tîmplător, în anul 1890, fără să se cunoască
punctul topografic de descoperire. Ar fi posi-
bil ca vasul să fi făcut parte din inventarul
unui mormînt pentru care pledează împreju-
rarea că s-a păstrat întreg.
b. De pe teritoriul acestei localităţi în Mz. Tg.
Mureş (inv. rir. 1909) şi în Mz. Aiud (inv. nr.
4992) se păstrează cîte o ceaşcă dacică de tip
clasic, fără să se cunoască punctul topografic
în care au fost descoperite.
- 1. H. Crişan, Ceaşca dacică, p. 147.
c. De pe teritoriul aceleiaşi localităţi este men-
ţionat un fragment dintr-un chiup dacic, apar-
ţinînd, foarte probabil, fazei clasice.
- M. Roska, Rep., p. 23, nr. 86.
333. Vişag, jud. Timiş.
Cu ocazia unui sondaj s-a descoperit ceramică
dacică de tip, probabil, clasic.
- SCIV, 16, 3, 1965, p. 593, nr. 39.
334. Viscri, jud. Braşov.
In apropierea satului, într-un turnul, în anul 1898,
s-a descoperit, afirmative, un mormînt de incine-
raţie din inventarul căruia făceau parte şi vase de
lut de culoare cenuşii lucrate cu roata ce nu par
să aparţină fazei clasice, ci mai degrabă fazei a
IV-a. Materialele se păstrează în Mz. Sibiu (inv.
nr. 12648-12649, 13882-13887).
- H. Muller, în Kor-rbl VSL, XXI, 1898, p. 144-
145; V. Pârvan, Getica, p. 507; K. Horedt, în DFS,
www.cimec.ro
279
1, 1942, p. 33-37; Idem, în MBBM, IX-X, 1944,
p. 104; Idem, Unter., p. 14-16; D. Protase, în Da-
cia, N.S., VI, 1962, p. 178, nr. 27 atribuie mormîn-
tul sec. 1 e.n.
335. Viştea, jud. Cluj.
In Mz. Cluj (colecţia 1. Szekely) se păstrează ce-
ramică dacică, de tip clasic, provenită de pe teri-
toriul acestei localităţi, fără precizarea punctului
topografic de descoperire. Printre formele lucrate
cu mîna sînt şi ceşti dacice.
- 1. H. Crişan, Ceaşca dacică, p. 147.
336. Vîlcele, jud. Covasna.
în Mz. Sf. Gheorghe se păstrează fragmente ce-
ramice dacice aparţinînd fazei clasice descoperite
pe teritoriul acestei localităţi.
337. Zădăreni, jud. Arad.
In anii 1956-1957, cu ocazia construirii de locuin-
ţe la marginea de est şi de vest a comunei, la nord
de drumul Arad-Pecica, s-au descoperit mormin-
te de inhumaţie daco-sarmate. Din inventarul
acestora făcea parte şi ceramică aparţinînd fazei
a IV-a. Materialele se păstrează în Mz. Arad.
- Informaţii E. D<lrner.
338. Zetea, jud. Harghita.
Pe "Dealul Cetăţii" s-a descoperit şi cercetat o
aşezare dacică corespunzînd fazei clasice. Aici
s-au descoperit numeroase fragmente ceramice
lucrate cu mîna, ori la roată, printre care şi frag-
mente pictate Latene tîrzii. De asemenea s-au
descoperit morminte de incineraţie despre care
M. Macrea şi M. Rusu presupun că ar fi de tip
Porolissum.
- z. S21ekely, Zetevara, Sf. Gheorghe, 1949; 1. H.
Crişan, Ceaşca dacică, p. 147; M. Macrea şi M.
Rusu, în Dacia, N.S., IV, 1960, p. 225.
339. Zimandu Nou, jud. Arad.
în Mz. Arad se păstrează, provenind din această
localitate, fragmente ceramice lucrate cu mîna
aparţinînd fazei a IV-a.
340. Zlatna, jud. Alba.
Pe teritoriul oraşului în bibliografia mai veche se
semnalează existenţa unei fortificaţii dacice pe
muntele "Jidovu" de unde provin vase de tip
Latene. Cercetările mai noi au dovedit însă, că
în acest loc nu există asemenea fortificaţii.
- L. Kovari, Erdely regisegei, Pest, 1852, p. 53;
E. A. Bielz, JSKV, XIX, 1899, p. 20; M. Roska,
Rep., p. 309, nr. 6; C. Daicoviciu, în AISC, III,
1926, p. 230; informaţii Şt. Fereqczi,
 EXPLICAŢIA FIGURILOR ŞI A PLANŞELOR

Pentru a nu încărca prea mult explicaţiile am renunţat

la descrieri şi dăm numai elementele care nu pot fi văzute
în reproduceri. Pentru ceramica publicată vom face tri-
miterile bibliografice de rigoare. Din economie de spaţiu
renunţăm la formulări ample. Toate datele vor fi expuse

foarte succint.
Pentru ceramica descoperită în Transilvania vom tri-
mite de fiecare dată şi la Catalog unde se dau datele des-
coperirilor.

' EXPLICAŢIA FIGURILOR Figura 5

1. Bîrseşti. - S. Morintz, în Materiale, VII, 1961,

Figura 1 p. 203-204, fig. 1(2.
2. Ferigele. - Al. Vulpe, în Materiale, VII, 1961,
1. Sîntana, r. Criş. Din săpăturile lui M. Rusu. Ro- p. 220-221, fig. 3/5.
şiatic cu slip l~struit, lucrat cu mîna. Mz. Cluj. 3. Gogoşu. - D. Berciu şi E. Comşa, în Materiale,
2. = pl. 1, 1. Il, 1956, fig. 174/5.
3. pl. II, 4. 4. Bîrseşti. - s. Morintz, în Materiale, VII, 1961,
4. pl. Il, 2. p. 203-204, fig. 1/4.
5. pl. IV, 3. 5. Ferigele. - Al. Vulpe, în Materiale, V, 1959,
6. pl. XXXI, 4. p. 136, fig. 2/5.
7. pl. LXXXVIII, 4. 6. Gogoşu. - D. Berciu şi E. Comşa, în Materiale,
8. pl. LVII, 10. II, 1956, fig. 150/3.
7. Birseşti. - S. Morintz, în Materiale, VI, 1959,
p. 232-233, fig. 2.
Figura 2 8. Gogoşu. - D. Berciu şi E. Comşa, în Materiale,
II, 1956, fig. 165/1.
1. Ferigele. - Al. Vulpe, în Materiale, VII, 1961, 9. Ferigele. - D. Berciu şi E. Comşa, în Materiale,
p. 220-221, fig. 2/2. II, 1956, p. 432, fig. 156/2.
2. Ferigele. - Al. Vulpe, în Materiale, VII, 1961, 10. Bir se şti. - S. Morintz, în Materiale, VI, 1959,
p. 220-221, fig. 2/1. p. 232-233, fig. 2/2.
3. Bîrseşti. - s. Morintz, în Materiale, VII, 1961,
p. 203-204, fig. 1/1.
4. Tariverde. D. Berciu şi C. Preda, în Materiale, Figura 6
VII, 1961, p. 277, fig. 4.
După K. Horedt, în SCIV, XV, 2, 1964, p. 198, fig. 6/3.

Figura 3
Figura 7
După I. H. Crişan, în Dacia, IX, 1965, p. 140, fig. 3.
1-2. - K. Horedt şi col., în Materiale, VIII, 1962,
p. 357, fig. 6/5, 9.
Figura 4

1. Popeşti. - :Oin săpăturile lui R. Vulpe, din anul Figura 8

1955. Cenuşiu-roşiatic cu slip lustruit şi cu cane-
luri. Pastă bună, lucrat cu mîna. MNA. (inv. nr._ 1._ Ferigele. - Al. Vulpe, în Materiale, V, 1959, p. 365,
1, 1964). 1. 0,062 m, · Dg. 0,095 m, .Df. 0,03 m. · fig. 2/4.
2: Zimnicea. Săpături vechi nepublicate. Roşiatic-ce­ 2. Bîrseşti. - S. Morintz, în Dacia, N.S., I, 1957, fig.
nuşiu, lucrat cu mîna. MNA (inv. nr. I, 320). 2/6.

www.cimec.ro
282 EXPLICAŢIA FIGURILOR ŞI A PLANŞELOR

Figura 9 Figura 16

1. Bîrseşti. - S. Morintz, în Dacia, N.S., I, 1957, p. 122, 1-2. Din săpăturile lui Al. Ferenczi din 1937. Roşia­
fig. 2,'4. tice-cenuşii din pastă impură, lucrate cu mîna.
2. Gogoşu. - D. Berciu şi E. Comşa, în Materiale, Il, Păstrate întregi, Mz. Cluj.
1956, fig. 139/6.
3. Ferigele. - Al. Vulpe, în Materiale, VI, 1959, fig. Figura 17
3/2.
4. Bîrseşti. - S. Morintz, în Dacia, N.S., I, 1957, 1. Ferigele. - Al. Vulpe, în Materiale, VI, 1959, p. 240,
p. 122, fig. 2/5. fig. 3/3.
5. Gogoşu. - D. Berciu şi E. Comşa, în Materiale, II, 2. Ferigele. - Al. Vulpe, în Materiale, VII, 1961, p. 223,
1956, fig. 150(1. fig. 5/1.
3. Reci. Din săpăturile lui z. Szekely. Brun cu slip
lustruit, din pastă bună, lucrat cu mîna. Mz.
Figura 10 Sf. Gheorghe (f.n.).

Pecica. Din săpăturile noastre 1965. Negru cu slip

puternic lustruit, pastă fină, lucrat cu mîna. Păstrat Figura 18
fragmentar. Mz. Cluj.
Din săpăturile lui Al. Ferenczi (!if:'" 1937. Roşiatic
din pastă cu multe impurităţi. Păstrat întreg. Mz.
Figura 11 Cluj (f.n.).

1. Dej. - K. Ik>redt, în PM, Hi65, p. 10, fig. 3/7.

2. Cipău = pl. X, 6.
Figura 19
3. Cepari = pl. XIX, 5.
1. Gogoşu. - D. Berciu şi E. Comşa, în Materiale,
4. Costeşti = pl. L;{XXII, 4.
II, 1956, fig. 145/2.
2. Gogoşu. - D. Berciu şi E. Comşa, în Materiale,
II, 1956, fig. 174/1.
Figura 12
3. Ferigele. - Al Vulpe, în Materiale, V, 1959, p. 365,
fig. 2/1.
După Z. Marie, în Glasnik Sarajevo, 1964, pl. VII, !1,
4. Ferigele. - Al. Vulpe, în Materiale, V, 1959, p. 365,
11, 12; pl. XII, 7 .b.
fig. 2/3.
5. Bîrseşti. - S. Morintz, în Dacia, N.S., I, fig. 2/6.

Figura 13
Figura 20
1. Donja Dolina (Jugoslavia) - Z. Marie, în Glasnik
Swrajevo, 1964, pl. XVI, 3. 1. Poiana. - R. Vulpe şi col., în SCIV, II, 1, 1951,
p. 184, fig. 14/1.
2. Ferigele. - Al. Vulpe, în Materiale, V, 1959, p. 366,
fig. 3/2. 2. Cernavoda. - D. Berciu, în Materiale, IV, 1957,
p. 289, fig. 7/2.

Figura 14 Figura 21

1-2, 5-6, Ravna (Bulgaria). Mircev, în Izvestia

1-2. - Bucureşti-Ciurelu. Dinu V. Rosetti, în PMMB, Institut, XXV, 1962, p. 136-156, pl. IX, 5;
2, 1935, fig. 8, 10. XIV, 4; XX, 6; XIII, 2.
3-4. Branicevo (Bulgaria). - Z. Dremsizova, în lz-
vestia Institut, XXV, 1962, p. 166, fig. 1/1-2.
Figura 15

1. Bîrseşti. - S. Morintz, în Dacia, N.S., I, 1957, Figura·.·22

fig 2/3.
2. Bucureşti-Ciurelu. - Dirni V~ Rosetti, în PMMB, 2, 1-2. Satu Nou; - · B. Mitrea, în OCD.,. 1960, · p; 410-
1935, p. 56, fig. 11. 411, fig. 1/1~2.
3. Bucureşti-Ciurelu, - Dinu V. Rosetti, în PMMB, 3. Satu Nou. - B. Mitrea, C. Preda şi N. Anghelescu,
2, 1935, p. 54, fig. 6. în Materiale, VIII, 1962,. p. 370; fig.. 1/2.
4:•BirseŞii. - . S~ M'orintz, îii Dada, N.S., I, 1957, 4. Cernavoda. - D. Berciu, în Materiale,. IV;. 1957;
fig. 2/7. p. 282, fig. 5/1.

www.cimec.ro
284 EXPLICATIA FIGURILOR ŞI A PLANŞELOR

4. Cepari. Kantharos cu firnis negru. A făcut parte din

Figura 31
1. Cernavoda. Castaniu cu nuanţe cărămizii acoperit
cu slip negru-castaniu, lucrat cu mîna din pastă
impură. MNA (inv. nr. V, 13513. 1. 0,265 m, Df.
0,105 m. - D. Berciu, în Materiale, IV, 1957, p.
287-288, fig. 6 şi fig. 12, 1.
2. Zimnicea. Din săpăturile lui 1. Andrieşescu făcute
în 1924. Brun-deschis cu nuanţe cenuşii, pastă
destul de bună, lucrat cu mîna. Păstrat întreg.
MNA (mv. nr. I 304), 1. 0,21 m, Dg. 0,102 m, Df.
0,038.
inventarul unui mormînt de incineraţie. Păstrat frag-
mentar (reconstituire). A doua jumătate a sec. IV sau
începutul sec. III î.e.n. (determinare P. Alexan-
drescu). Mz. Cluj (inv. nr. VI 2783). 1. 0,10 m, (?),
Dg. 0,126 m (?), Df. 0,43 m, Gr. 0,04 m, Cf. p. 89,
Cat., p. 257, nr. 60.
- 1. H. Crişan, Materiale dacice, p. 57-58, fig. 25/17;
M. Roska, în Kozl., IV, 1-2, 1944, p. 55-56, fig. 8,
publică fragmentele disparate şi le consideră, greşit,
ca aparţinînd unui vas celtic.
Figura 35

1-3. Ctumeşti. 1. H. Crişan, Materiale dacice,

Figura 32
p. 39, fig. 17.

Poiana. Din săpături nesistematice, păstrate în Mz.

Tecuci (f.n.).
Figura 36
1. Brun din pastă bună, lucrat cu mîna. Păstrat întreg.
1. 0,102 m, Dg. 0,06 m, Df. 0,054 m.
Lustruitoare de lut descoperite tn aşezarea de la
2. Cehuşiu din pastă bună, lucrat cu mîna. Păstrat
Costeşti "Cetăţuie". Din săpăturile lui D. M. Teo-
fragmentar. I. 0,094 m, Dg. 0,064 m, Df. 0,054 m.
dorescu şi AL Ferenczi. Mz. Cluj.
3. Cenuşiu din pastă bună, lucrat cu mîna. Păstrat
frt~gmentar. 1. 0,145 m, Dg. 0,08 m, Df. 0,079 m. Gr.
O,U06 m.
Figura 37
4. Ct!nuşiu din pastă bună, lucrat cu mîna. Păstrat
ftagmentar. 1. 0,114 m, Dg. 0,072 m, Df. 0,05 m.
Evoluţia vasului borcan.
5. Vîhvatinţi (U.R.S.S.). - A. 1. Meliukova, în Izves-
1. Reci. Din săpăturile lui Z. S21ekely. Brun-deschis,
tla Mold., nr. 5 (25), 1955, p. 66, fig. 15/1.
cu slip puternic lustruit, din pastă bună, lucrat cu
6. Poiana. Cenuşiu din pastă destul de bună, lucrat cu
mîna.
mîna. Păstrat întreg. Mz. Tecuci (f.n.). 1. 0,12 m,
Mz. Sf. Gheorghe (f.n.). I. 0,255 m, Dg. 0,188 m, Df.
Dg. 0,08 m, Df. 0,079 m.
0,105 m, Gr. 0,09 m.
2. Cluj-Mănăştur = pl. XV, 3.
3. Ciumeşti. = pl. XXIX, 7.
Figura 33
4. Surcea. = pl. XXXIII, 1.
5. Sighişoara. = pl. LXXIV, 5.
Zimnicea. Probabil din săpăturile lui C. Bolliac. Din
pastă bună, lucrat cu mîna. MNA (inv. nr. 1 310).
1. 0,115 m. - V. Pârvan, Getica, p. 579, fig. 419.
Figura 38

Figura 34 1-4. Piscul Crăsani. - 1. Andrieşescu, Crăsani, p.

Ceramică grecească, fină de import, descoperită pe
teritoriul Transilvaniei.
1. Aiud. Bolsal attic, brun-roşiatic, lucrat cu roata din
pastă fină. Păstrat întreg. Sec. IV î.e.n. (determinare
P. Alexandrescu). Mz. Cluj (inv. nr. 1 8105). 1. 0,44
m, Dg. 0,108 m, Df. 0,54 m, Gr. 0,025 m.
2. Aiud. Oinochoe de producţie italiotă, probabil, Apu-
lia. Gălbui acoperit cu firnis brun-roşiatic şi cu
pictură alb-gălbuie. Păstrat întreg. Probabil sec.
III î.e.n. (determinare P. Alexandrescu). Mz. Cluj
(inv. nr. 1 8106). 1. 0,268 m, Dg. 0,8 m, Df. 0,68 m,
Gr. 0,05 m. Cf. p. 89; Cat. p. 251, nr. 6, b.
3. Aiud. Oinochoe attică cu lac negru. Păstrat întreg.
Sfîrşitul sec. V î.e.n. (determinare P. Alexandrescu).
Mz. Cluj (inv. nr. I 8104). 1. 0,78 m, Dg. 0,6 m, Df.
·0,55 m, Dtm. 0,63 m, Gr. 0,03 m.
Cf. p. 89; Cat. p. 251, nr. 6 b.
12, fig. 18-21.
Figura 39
1, 3, 5. Rozvagy (Ungaria). -1. Hunyady, în Diss. Pann.,
ser. II, nr. 18, 1942, pl. IV, 10; V, 2, 13.
2. Foldlak (Ungaria). - 1. Hunyady, în Diss.Pann.,
ser. II, nr. 18, 1942, pl. LXXXVII, 2.
4. Cejkov (Slovacia). - B.Benadik, în ASM, 1, 1964,
p. 88, fig. 1/3.
Figura 40
1. Zimnicea. Din săpăturile lui C. Bolliac, 1870. Găl­
bui-roşiatic,
din pastă fină, cu slip puternic lustruit,
lucrat cu mîna. Păstrat întreg. MNA (inv. nr. 1 448).

www.cimec.ro
 fiXPLICAŢIA FIGURILOR ŞI A PLANŞELOR

I. 0,31 m, Dg. 0,175 m, Dm. 0,27 m, Df. 0,12 m,

Gr. 0,12 m. Figura 44
2. Vaslui, sau împrejurimi. Roşiatic în interior, negru
puternic lustruit în exterior, pastă bună, lucrat cu Poiana. Din săpături nesistematice, în Mz. Tecuci
mîna. Păstrat fragmentar (îi lipseşte o parte a bu·
(f.n.).
zei). Mz. Iaşi (f.n.) I. 0,48 m, Dg. 0,25 m, Dm. 0~37 m,
1. Cenuşiu, pastă bună, lucrat cu mîna. Păstrat
Df. 0,18 m, Gr. 0,012 m.
3. Poiana. Din săpături nesistematice. Brun-cărămiziu,
aproape întreg. I. 0,23 m.
din pastă bună, lucrat eu mîna. Păstrat întreg. Mz. 2. Cenuşiu,din pastă bună, lucrat cu mîna. Păstrat
Tecuci (f.n.). I. 0,975 m. întreg. I. 0,21 m.
4. Zimnicea. Din săpăturile lui C. Bolliac 1870. Gălbui, 3. Cenuşiu din pastă bună, lucrat cu mîna. Păstrat
din pastă fină, cu slip lustruit, lucrat cu mîna. aproape întreg. I. 0,14 m, Dg. 0,07 m, Df. 0,08 m.
Păstrat întreg. MNA (inv. nr. I 446). 1. 0,40 m,
Dg. 0,18 m, Dm. 0,28 m, Df. 0,14 m, Gr. 0,14 m.
5. Zimnicea. Probabil din săpăturile lui C. Bolliac, Figura 45
1870. Gălbui din pastă fină, cu slip lustruit, lucrat
cu mîna. Păstrat întreg. MNA (inv. nr. I 1400). Poiana. Din săpături nesistematice, în Mz. Tecuci
I. 0,40 m, Dg. 0,18 m, Dm. 0,31 m, Df. 0,14 m, (f.n.).
Gr. 0,1 m. 1. Cenuşiu, din pastă bună, lucrat cu mîna. Păstrat
6. Poiana. Djn săpături nesistematice. Roşiatic, din întreg. 1. 0,092 m, Dg. 0,068 m, Df. 0,056 m.
pastă bună, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz.
2. Cenuşiu-închis, pastă destul de bună, lucrat cu
Tecuci (f.n.). I. 0,483 m, Dg. 0,227 m.
mîna. 1. 0,082 m, Dg. 0,054 m, Df. 0,05 m.
J. Cenuşiu, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. I. 0,078 m,

Figura 41 Dg. 0,056 m, Df. 0,044 m.

4. Roşiatic-brun, pastă bună, lucrat cu mîna. Păstrat

Poiana. Din săpături nesistematice. Negru, cu slip întreg. 1. 0,162 m.

puternic lustruit, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. 5. Cenuşiu, lucrat cu mîna. 1. 0,109 m, Dg. 0,072 m,
Mz. Tecuci (f.n.). I. 0,493 m. Df. 0,05 m.
6. Cenuşiu din pastă cu impurităţi, lucrat cu mîna.
Păstrat întreg. 1. 0,114 m, Dg. 0,088 m, Df. 0,07 m.
Figura 42
7. Roşiatic-cărămiziu din pastă bună, lucrat cu mîna.
1. 0,12 m, Dg. 0,078 m, Df. 0,062 m.
Poiana. Din săpături nesistematice în Mz. Tecuci
8. Negru-cenuşiudin pastă bună, lucrat cu mîna.
(f.n.).
fragmentar. I. 0,104 m, Dg. (?), Df 0,056 m.
Păstrat
1. Cenuşiu, pastă bună, lucrat cu mîna. Păstrat 9. Brun-castaniu, cu slip puternic lustruit, din pastă
aproape întreg. bună, lucrat cu mîna. 1. 0,12 m, Dg. 0,066 m,
2. Cenuşiu-brun, pastă bună, lucrat cu mîna. Păstrat Df. 0,07 m.
întreg. I. 0,102 m.
10. Cenuşiu, lucrat cu mîna. 1. 0,14 m, Dg. 0,085 m,
3. Cenuşiu, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. I. 0,13 m.
Df. 0,078 m.
4. Roşiatic, pastă bună, lucrat cu mîna. Păstrat în-
treg. Mz. Tecuci (f.n.). I. 0,072 m. 11. Cenuşiu, lucrat cu mîna din pastă bună. Păstrat
5-6. Cejkov (Slovacia). - B. Benadik, în ASM, I, întreg. 1. 0,13 m, Dg. 0,08 m, Df. 0,06 m.
1964, p. 88, fig. 1/1-2.
7. Poiana. Cenuşiu, pastă bună, lucrat cu mîna. Păs­
trat întreg. Mz. Tecuci (f.n.). I. 0,097 m. Figura 46
8. Murighiol. - E. Bujor, în SCIV, VII, 3-4, 1956,
p. 248, fig. 6. 1--2. Teliţa. Din săpăturile lui G. Simion şi Gh. 1. Can·
9. Poiana. - R. Vulpe şi col., în SCIV, III, 1952, tacuzino. Din mormînt de incineraţie. De factură
p. 203, fig. 16. locală, lucrat cu mîna. G. Simion şi Gh. 1. Can-
10. Poiana. Din săpături nesistematice. Negru cu slip tacuzino, în Materiale, VIII, 1962, p. 377,
lustruit, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Tecuci fig. 3/16,18.
(f.n.). 1. 0,07 m, Dg. 0,22 m, Df. 0,10 m.
11. Piscul Crăsani. - 1. Andrieşescu, Crăsani, fig. 116.
Figura 47

Figura 43 Popeşti. Din săpăturile lui R. Vulpe, 1955. Cenu-

şiu-gălbui cu suprafaţa lustruită, lucrat cu mîna
1-2. K6sd (Ungaria). - I. Hunyady, în Diss. Pann., !lin pastă bună. îi lipseşte o parte din buză şi
ser. II, nr. 18, 1942, pl. LXII, 7-8. din corp. MNA (inv. nr. I 6066). I. 0,218 m.

www.cimec.ro
 28() EXPLICAŢIA FIGUiULOR
Figura 48
Popeşti. Din săpăturile lui R. Vulpe, 1955. Roşiatic,
1.
din pastă cu impurităţi, lucrat cu mîna. Păstrat
fragmentar. MNA (inv. nr. I 6038). 1. 0,198 m,
Dg. 0,89 m.
2. Zimnicea. Din săpături vechi, probabil C. Bolliac.
Cenuşiu-brun, lustruit, cu roata. Păstrat fragmen-
tar. MNA (inv. nr. I 454) 1. 0,163 m, Df. 0,06 m.-
V. Pârvan, Getica, p. 580, fig. 436.
3. Popeşti. Din săpăturile lui R. Vulpe, 1955. Negru-
cenuşiu, cu slip lustruit, lucrat cu mîna din pastă
bună. Păstrat fragmentar. - R. Vulpe, în Mate-
riale, III, 195;, p. 231, fig. 7. MNA (inv. nr. I 6047).
1. 0,228 m, Dg. 0,12 m.
4. Popeşti. Din săpăturile lui R. Vulpe, 1955. Cenuşiu
cu suprafaţa lustruită de culoare neagră, lucrat cu
mîna din pastă cu impurităţi. MNA (inv. nr. I
6023). 1. 0,231 m, Dg. 0,66 m. - R. Vulpe, în Ma-
teriale, III, 1957, p. 231, fig. 7.
Figura 49
săpături nesistematice în
Poiana. Din Mz. Tecuei
(f.n.).
1. Negru din pastă fină, cu slip puternic lustruit, lu-
crat cu mîna. Păstrat întreg. 1. 0,209 m, Dg. 0,104 m,
Df. 0,07 m.
2. Negru din pastă fină, cu slip puternic lustruit, lu-
crat cu mîna. Păstrat întreg. 1. 0,20 m, Dg. 0,09 m,
Df. 0,056 m.
Figura 50
Ciolăneştii din Deal, r. Roşiorii de Vede, reg.
Bucureşti. Vase din pastă fină, cu slip lustruit,
găsite în fîntîna rituală (vezi p. 122).
1. Cenuşiu, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. MNA (inv.
nr. 5658). 1. 0,182 m, Dg. 0,07 m, Dm. 0,13 m, Df.
0,074 m, Gr. 0,009 m.
2. Cenuşiu cu slip negru. Lucrat cu mîna, păstrat în-
treg. MNA (inv. nr. I 5666). 1. 0,17 m, Dg. 0,17 m,
Dm. 0,17 m, Df. 0,085 m, Gr. 0,008 m.
3. Cenuşiu cu slip negru. Lucrat cu mîna păstrat
intreg. MNA (inv. nr. I 5653). 1. 0,165 m, Dg. 0,09 m,
Dm. 0,126 m, Df. 0,072 m, Gr. 0,009 m.
4. Cenuşiu cu slip negru puternic lustruit. Din pastă
fină lucrat cu mîna. Păstrat intreg. MNA (inv.
nr. 15664). 1. 0,21 m, Dg. 0,11 m, Dm. 0,144 m,
Df. 0,072 m, Gr. 0,01 m.
5. Cenuşiu cu slip negru lustruit din pastă fină lucrat
cu mina. Păstrat întreg. MNA (inv. nr. I 5649).
1. 0,205 m, Dg. 0,12 m, Dm. 0,14 m, Df. 0,072 m,
Gr. 0,008 m.
6. Cenuşiu cu slip negru puternic lustruit din pastă
fină, lucrat cu mîna. Ii lipseşte toarta. ·MNA (inv.
nr. I 5652). 1. 0,235 m, Dg. 0,115 m, Dm. 0,142 m,
Df. 0,07 m, Gr. 0,01 m.
www.cimec.ro
şi A PLANŞELOR
7. Cenuşiu, cu slip negru, lustruit, din pastă fină, lu-
crat cu mîna. Păstrat aproape întreg. MNA (inv.
nr. I 5650). 1. 0,25 m, Dg. 0,12 m, (?), Df. 0,093. m,
Gr. 0,01 m.
8. Cenuşiu, din pastă fină lucrat, cu motive lustruite.
Păstrat fragmentar. MNA (inv. nr. I 5651). 1. ac-
tuală 0,27 m, Dg. 0,093 m, Dm. 0,162 m, Df. 0,065 m,
Gr. 0,008 m.
9. Cenuşiu cu slip negru. Păstrat întreg, lucrat cu
mîna. MNA (inv. nr. I 5662). 1. 0,265 m, Dg. 0,13 m,
Dm, 0,16_ m, Df.. 0,07 m, Gr. 0,008 m.
Figura 51
Zimnicea. Din săpăturile conduse de 1. Nestor. MNA
(inv. nr. I 322).
Figura 52
Poiana. Din săpăturile conduse de R. Vulpe. Negru
cu slip lustruit din pastă fină, lucrat cu mina.
MNA (inv. nr. II 6412). 1. 0,21 m, Dg. 0,12 m,
Dm. 0,162 m, Df. 0,009 m. - R. Vulpe şi col. în
SCIV, II, 1, 1951, p. 186, fig. 15/4.
Figura 53
Poiana. Din săpăturile conduse de R. Vulpe. Cenu-
şiu cu slip negru, lustruit din pastă fină, lucrat cu
mîna. Păstrat întreg. MNA (inv. nr. II 6410).
1. 0,276 m, Dg. 0,126 m, Dm. 0,168 m, Df. 0,84 m.
- R. Vulpe şi col. în SC/1/, II,,1951, p. 186, fig. 15,'1.
Figura 54
Teleorman. Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu·
negru din pastă fină, lucrat cu roata. Păstrat în-
treg. Mz. Tg. Mureş (inv. nr. 3087; provine din
colecţia A. Filimon), I. 0,23 m, Dg. 0,109 m,
Dm. 0,142 m, Df. 0,84 m, Gr. 0,005 m.
Figura 55
Evoluţia vasului fructieră.
1. Pecica = pl. XL VIII, 2.
2. Sighişoara = pl. XLVIII, 4.
3. M oigrad = pl. L,- 5.
4. Sibiu-Guşteriţa = pl. L, 3.
Figura 56
Poiana. Fructiere lucrate cu mîna din pastă bună,
acoperite cu slip negru, ori cenuşiu-închis, puternic
lustruit. Ele provin· din săpături nesistematice şi
se păstrează în Mz. Tecuci (tn.).
 EXPLICAţiA FIGURILOR şi A PLANŞELOR 2!17

1. I. 0,173 m. 7. Gălbui-cenuşiudin pastă cu puţine impurităţi, lu-

2. I. 0,18 m. crat cu mina. MNA (inv. nr. 1 5647). I. 0,29 m,
3. I. 0,21 m. Dg. 0,165 m, Dm. 0,18 rn, Df. 0,13 m, Gr. 0,01 m.
4. I. o, 187 m.
5. I. 0,19 m.
6. I. 0,265 m. Figura 61
7. I. 0,253 m, cu perforaţii triunghiulare.
8. I. 0,285 m. Cristian - Braşov. Oinochoe de bronz provenită din
9. I. 0,32 m. descoperiri întîmplătoare intrată în colecţiile Mz.
Braşov la 10 iunie 1914. A avut o toartă terminată
Figura 57 într-un amoraş, lucru menţionat în registrul de
i:lVentar. Azi toarta nu mai există. Mz. Braşov (inv.
Popeşti. Din săpăturile lui R. Vulpe, 1955. Roşiatic nr. 2969). 1. 0,11 rn, Dg. 0,06 m, Df. 0,05 m, (vezi
cu suprafaţa lustruită şi înnegrită parţial, lucrat p. 136).
cu mîna din pastă impură. Păstrat fragmentar.
MNA (inv. nr. 1 6{)61). I. 0,11 m, Dg. 0,102 m.
Figura 62

Figura 58 Sighişoara. Descoperire întîmplătoare (1955), în

Poiana. Din săpături nesistematice, păstrat în Mz.
Tecuci (f.n.). Cenuşiu, din pastă bună,
mîna. I. 0,09 m, Df. 0,034 m.
"Cătunul Viilor". Cărămiziu, cu firnis brun, din
pastă fină lucrat cu roata. Păstrat fragmentar. Mz.
lucrat cu Sighişoara (inv. nr. 104). I. actuală 0,15 m,
Dg. 0,076 m, (?), Dm. 0,14 m, (?), Gr. 0,05 m. Vezi
Cat., p. 273, nr. 266, b.

Figura 59
Figura 63
Poiana. Din săpături
nesistematice păstrate în Mz.
Tecuci (f.n.) lucrate cu mina. 1. Popeştt.
-- R. Vulpe, în SCIV, VI, 1-2, 1955, p. 251,
1. Cenuşiu-roşiatic, pastă bună. I. 0,10 m, Dg. 0,056 m, fig. 14/1.
Df. 0,06 m. 2. Piscul Crăsani. - V. Pârvan, Getica, p. 213, fig. 162.
2. Cenuşiu, pastă bună. I. 0,182 m. 3. Popeşti. - R. Vulpe, în Materiale, VIII, 1962, p. 458,
3. Brun-cenuşiu. I. 0,09 m, Dg. 0,08 m, Df. 0,064 m. fig. 2.
4. Castaniu-brun, pastă bună. I. 0,124 m, Dg. 0,096 m, 4. Snagov. - V. Canarache, Importul amforelor ştam­
Df. 0,068 m. pilate la Istria, Bucureşti, 1957, p. 386, fig. 76.
5. Negru din pastă fină, cu slip lustruit. I. 0,16 m,
Dg. 0,084 m, Df. 0,06 m.
6. Zimnicea. Din săpături vechi, probabil ale lui Figura 64
C. Bolliac. Gălbui cu uşor lustru, pastă bună, lu-
crat cu mîna. MNA (inv. nr. 1, 417). 1. 0,37 m, Poiana. Din săpături nesistematice. Cenuşiu, cu mo-
Dg. 0,165 m, Dm. 0,29 m, Df. 0,14 m. tive lustruite, lucrat cu roata. Păstrat întreg. Mz.
7. Poiana. Roşiatic-cenuşiu, din pastă cu multe im- Tecuci (f.n.). I. 0,098 m, Df. 0,054 m.
purităţi. 1. 0,182, Df. 0,074 m.

Figura 65
Figura 60
Evoluţia ceştii dacice.
Poiana. Din săpături
nesistematice, lucrate cu mina,
păstrate în Mz. Tecuci (f.n.).
1. Cipău= pl. VIII, 5.
2. Ciumbrud = pl. VIII, 15.
1. Ars secundar. 1. 0,07 m, Dg. 0,064 m, Df. 0,05 m.
2. Pastă ilmpură. I. 0,068 m, Dg. 0,024 m, Df. 0,05 m.
3. Ciumeşti = pl. XXXVII, 5.
4. Pecica = pl. XLV, 14.
3. Pastă impură. I. 0,052 m, Dg. 0,036 m, Df. 0,05 m
4. Cenuşiu, pastă bună, 1. 0,084 m, Dg. 0,083 m,
Df. 0,07 m.
5. Brun-cenuşiu, pastă bună. I. 0,094 m, Dg. 0,074 m, Figura 66
Df. 0,056 m. ·
Ciolăneştii din Deal. Vasele provin din fîntîna ri- Poiana. Ceşti dacice din săpături nesistematice,
tuală (vezi p. 122). lucrate cu mîna, din pastă cu impurităţi şi majo-
6. Cenuşiu cu slip lustruit, pastă bună, lucrat cu ritatea, ornamentate cu brîuri în relief cu alveole.
mîna. MNA (inv. nr. I 5673). I. 0,38 m, Dg. 0,20 m, Ele sînt de culoare cenuşiu-roşiatică şi se păs­
Dm. 0,31 m, Df. 0,127 m, Gr. 0,017 m. trează în Mz. Tecuci (f.n.).

www.cimec.ro
 EXPLICATIA FiGUiULOR ş.I A PLANŞEL6R

1. r. 0,06 m, Dg. 0,104 m, Df. 0,052 m.

2. I. 0,07 m, Dg. 0,116 m, Df. 0,06 m. Figura 71
3. I. 0,07 m, Dg. 0,115 m, Df. 0,58 m.
4. 1. 0,068 m, Dg. 0,118 m, Df. 0,06 m.
1-2. Vasienî. - 3. Gocanî. - 4. Grinev. - 5-11.
5. 1. 0,08 m, Dg. 0,122 m, Df. 0,05 m.
Lucaşovca (U.R.S.S.). După G. B. Fedorov, în
6. 1. 0,062 m, Dg. 0,10 m, Df. 0,054 m.
MIA, 89, 1960, p. 310, fig. 4.
7. 1. 0,094 m, Dg. 0,152 m, Df. 0,064 m.
8. 1. 0,022 m, Dg. 0,034 m, Df. 0,017 m.
9. 1. 0,084 m, Dg. 0,16 m, Df. 0,08 m.
10. 1. 0,10 m, Dg. 0,17 m, Df. 0,08 m.
Figura 72
11. 1. 0,122 m, Dg. 0,232 m, Df. 0,124 m.
Milllendorf (Burgenland, Austria). I. 0,08 m,
Dg. 0,23 m, Df. 0,09 m. Provine dintr-o necro-
polă romană. BurgenHindisches Landesmuseum
Figura 67 (inv. nr. SW 1775).

1. Zimnicea. Din sapăturile lui C. Bolliac. Cenuşiu,

cu suprafaţa corodată, lucrat cu mîna din pastă cu
impurităţi. Păstrat fragmentar. - C. Bolliac, în.
Tromp. Car., nr. 1137, joi 20 iunie 1874, nr. 14.
MNA (inv. nr. I 453). I. 0,105 m, Dg. 0,53 m,
Df. 0,004 m.
2. Poiana. Din săpăturile ~i R. Vulpe, 1950. Gălbui
cu pete negricioase, lucrat cu mîna, din pastă im-
pură. Păstrat întreg. - R. Vulpe şi col. în SCIV,
II, 1951, p. 200. MNA (inv. nr. II 6320). !. O, 38 m,
Dg. 0,88 lin, Df. 0,45 m.
3. Poiana. Din săpăturile lui R. Vulpe, 1950. Gălbui
lucrat cu mîna, din pastă impură. Păstrat frag-
mentar. MNA (inv. nr. II 6329). I. 0,13 m, Dg. 0,122 m,
Df. 0,58 m. - R. Vulpe şi col. în SCIV, Il, 1951.
p. 186 şi - 1. H. Crişan, Ceaşca dacică, pl. I, 7.
4. Poiana. Din săpăturile lui R. Vulpe. Gălbui-cafeniu,
lucrat cu mîna din pastă poroasă. Păstrat întreg.
MNA (inv. nr. II 6411). I. 0,68 m, Dg. 0,145 m.
Figura 73
1-9. Budapesta. Taban. - După I. Hunyady, în Diss.
Pann., ser. II," nr. 18, 1942, pl. LVIII, 5;
LXXXVII, 8; XCIV, 10; CI, 1-6.
Figura 74
1. Popeşti. Din săpăturile lui R. Vulpe, 1954. Roşiatic,
lucrat cu mîna din pastă poroasă. Păstrat aproape
întreg. - R. Vulpe, în SCIV, VI, 1-2, 1955, p. 249.
MNA (inv. nr. I 6036). 1. 0,194 m, Dg. 0,137 m.
2. Poiana. Din săpăturile lui R. Vulpe, 1950. Roşiatic,
din pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat aproape
întreg. MNA (inv. nr. II 6346). 1. 0,302 m, Dg. 0,16 m,
Df. 0,125 m. - R. Vulpe şi eol. în SCIV, II, 195].
p. 186.

Figura 68 Figura 75

Poiana. Din săpături nesistematice. Cenuşii sau ro-

1-3. Kozîrka. (Pe malul drept al Bugului, U.R.S.S.).
şiatice, lucrate cu mîna din pastă impură. Mz. Tecuci
Ceşti dacice din săpăturile conduse de prof.
(f.n.).
Rîbacov, 1957. Desene primite de la N. Progre-
bova. 1. I. 0,187 m.
2. 1. 0,106 m, Dg. 0,07 m, Df. 0,045 m.
3. I. 0,222 m.
4. !. 0,27 m.
Figura 69 5. !. 0,47 m.
6. 1. 0,30 m.

Ceşti dacice fragmentare descoperite în aşezările

de pe Niprul inferior, în săpăturile conduse de
Figura 76
N. Progrebova. Fotografii primite de la autoare.

Poiana. Din săpături nesistematice. Cenuşii, ori ro-

şiatice, lucrate cu mîna din pastă impură. Mz
Figura 70 Tecuci (f.n.).
1. I. 0,152 m.
Ceramică descoperită în aşezările de pe N\prul 2. 1. "',34 m.
inferior, în săpăturile conduse de N. Progt~bova. 3. Ars secundar. !. 0,35 m.
Desene şi fotografii primite de l ~ autoare. 4. Ars secundar. I. 0,39 m.

www.cimec.ro
 EXPLICAŢIA FIGURILOR ŞI A PLANŞELOR 289

păstrate întregi. Mz. Tecuci (f.n.), în care se păs­

trează cifra impresionantă de 36 fructiere întregi
Figura 77
sau fragmentare lucrate la roată.
Poiana. Din săpături nesistematice, cenuşii din pastă 1. 1. 0,211 m.
fină lucrate cu roata. Mz. Tecuci (f.n.). 2. 1. 0,19 m.
1. 1. 0,58 m. 3. 1. 0,175 m.
2. 1. 0,65 m. 4. 1. 0,298 m.
5. 1. 0,222 m.
6. 1. 0,235 m.
Figura 78

Popeşti. Din săpăturile lui R. Vulpe, 1954. Gălbui, Figura 83

lucrat cu mîna din pastă impură. Păstrat întreg.
MNA (inv. nr. 1 6060). 1. 0,106 m, Dg. 0,72 m. Piatra Neamţ (Bîtca Doamnei). Din săpăturile lui
M. Zamoşteanu. Gălbui, cu pictură alb-gălbuie, cu
linie de culoare brun-roşiatică, din pastă fină, lu-
Figura 79 crat la roată. Păstrat aproape întreg. Mz. Piatra
Neamţ. - M. Zamoşteanu, în Materiale, VII, 1961,
Poiana. Din săpături nesistematice, din pastă im- p. 341-342, fig. 3/8; 1. H. Crişan, în Dacia, N.S.,
pură, lucrate cu mîna. Mz. Tecuci (f.n.). X, fig. 13 (în curs de apariţie).
1. 1. 0,155 m, Dg. 0,08 m, Df. 0,06 m.
2. Poiana. - R. Vulpe şi col. în SCIV, II, 1, 1951,
p. 196, fig. 18/1. Figura 84
3. Popeşti. - R. Vulpe, în Materiale, VIII, 1962, p. 458,
fig. 1/2. Poiana. Din săpăturile conduse de R. Vulpe. Cenu-
4. 1. 0,215 m. şiu, din pastă fină, lucrat cu roata. Păstrat întreg.
5. 1. 0,18 m, Df. 0,082 m. MNA (inv. nr. Il 6378). 1. 0,087 m, Dg. 0,165 m,
Df. (piciorului) 0,075 m, Gr. 0,004 m. - R. Vulpe
şi col., în SCIV, III, 1952, p. 208, fig. 29/2.
Figura 80

Fructiere cenuşii-negre,
lucrate cu roata, din pastă Figura 85
fină, aparţinînd
fazei a IV-a.
1. Cristeşti. Probabil din săpăturile lui A. Filimon.
1. Poiana. Din săpăturile conduse de R. Vulpe. Cenu-
Păstrat întreg. Mz. Tg. Mureş (inv. nr. 353). 1.
şiu din pastă fină, lucrat cu roata. Păstrat întreg.
0,20 m, Dg. 0,29 m, Df. 0,095 m. Gr. 0,01 m.
MNA (inv. nr. II 6332). - R. Vulpe în Dacia, N.S.,
2. Piatra Neamţ (Lutărie). Din săpăturile conduse de 1, 1957, p. 154, fig. 8/2.
A. Niţu în anul 1957. Mz. Piatra Neamţ. - A. Niţu,
2. Popeşti. Din săpăturile lui R. Vulpe, 1954. Cenuşiu
în Materiale, VI, 1959, p. 368, fig. 8/1.
deschis, lucrat cu roata, din pastă fină. Păstrat
fragmentar. MNA (inv. nr. 1 6024). 1. 0,095 m,
Dg. 0,151 m. - R. Vulpe, în Materiale, III, 1957,
Figura 81
p. 231.

1. Poiana. Din săpăturile conduse de R. Vulpe. Ce-

nuşiu din pastă fină, lucrat cu roata, cu motive
Figura 86
lustruite. Păstrat întreg. MNA (inv. nr. 6400). 1.
0,27 m, Dg. 0,335 m, Df. (picior) 0,14 m, Gr. 0,005 m.
- R. Vulpe şi col., în SCIV, III, 1952, p. 208, fig. 30/1. Poiana. Din săpături nesistematice. Cenuşii din pastă
fină, lucrate cu roata. Păstrate întregi Mz. Tecuci
2. Poiana. Din săpăturile conduse de R. Vulpe. Cenu-
(f.n.).
şiu, din pastă fină, lucrat cu roata, cu motive lus-
truite. Păstrat întreg. MNA (inv. nr. II 6353). 1.
0,21 m, Dg. 0,285 m, Df. (picior) 0,115 m, Gr. 0,005 m.
R. Vulpe şi col., în SCIV, II, 1951, p. 193, fig. 15/7. Figura 87

Popeşti. Din săpăturile lui R. Vulpe, 1954. Roşiatic­

Figura 82 gălbui, lucrat cu roata din pastă fină. Păstrat
aproape întreg. - R. Vulpe, în SCIV, VI, 1-2,
Potana. Din săpături nesistematice, cenuşii din pastă 1955, p. 253, fig. 18/2. MNA (inv. nr. I 6063).
fină, lucrate cu roata, unele cu mothe lustruite, 1. 0,203 m.

www.cimec.ro
290 EXPLICAŢIA FIGURILOR ŞI A PLANŞELOR

4. 1. 0,09 m, Dg. 0,039 m, Df. 0,04 m.

Figura 88 5. 1. 0,112 m, Dg. 0,05 m, Df. 0,05 m.
6. Fragmentar. Df. 0,064 m.
1. Piscul Crăsani. - 1. Andneşescu, Crăsa1.i, p. 81,
fig. 199.
Poiana. Din săpături
nesistematice. Mz. Tecuci (f.n). Figura 93
2. Cenuşiu-închis, din pastă fină, lucrat cu roata, mo-
tive lustruite. I. 0,11 m, Dg. 0,048 m, Df. 0,05 m. Poiana. Din săpăturile
conduse de R. Vulpe. Cenu-
3. Roşiatic-cenuşiu din pastă impură. I. 0,152 m, şiu-deschis, din pastă fină
lucrat cu roata, cu motive
Dg. 0,05 m, Df. 0,054 m. lustruite. Păstrat întreg. MNA (inv. nr. II 6384).
4. Cenuşiu, din pastă fină, lucrat cu roata. I. 0,13 m, I. 0,15 m, Dg. 0,125 m, Dm. 0,15 m, Df. 0,06 m.
Dg. 0,04 m, Df. 0,05 m. - R. Vulpe şi col., în SCIV III, 1952, p. 208, fig. 29/4.

Figura 94
Figura 89
Poiana. Din săpături nesistematice, cenuşii de
1. Poiana. Din săpăturile
conduse de R. Vulpe. Ce-
nuanţe deschise sau închise, lucrate cu roata din
nuşiu, din pastă fină, lucrat cu roata, cu ornamente
pastă fină, unele cu motive lustruite. Mz. Tecuci
lustruite. Păstrat întreg. MNA (inv. nr. II 6352).
(f.n.).
- R. Vulpe şi col., în SCIV, III, 1952, p. 203, fig. 15.
2. Poiana. Din săpăturile lui R. Vulpe. Cenuşiu­ 1. 1. 0,122 m, Df. 0,06 m.
deschis, lucrat cu roata din pastă fină. Păstrat 2. 1. 0,094 m, Df. 0,05 m.
aproape întreg. MNA (inv. nr. II 6385). I. 0,238 m, 3. I. 0,15 m, Df. 0,054 m.
Dg. 0,088 m. 4. 1. 013 m Df. 0,07 m.

Figura 90 Figura 95

Poiana. Din săpături nesistematice, cenuşii, din 1. Poiana. Din săpăturile lui R. Vulpe, 1951. Roşu,

pastă lucrate cu roata, unele cu motive lus-

fină, lucrat cu roata, din pastă fină. Păstrat aproape
truite. Mz. Tecuci (f.n.). întreg. MNA (inv. nr. II 6380). 1. 0,065 m, Dg. 0,246 m.
1. 1. 0,26 m. 2. Poiana. Din săpăturile lui R. Vulpe, 1951. Cenuşiu­
2. 1, o, 32 m. deschis, lucrat cu roata din pastă fină. MNA (inv.
3. 1. 0,301 m. nr. II 6379). 1. 0,058 m, Dg. 0,13 m.
4. 1. 0,232 m.
5. 1. 0,16 m.
6. 1. 0,278 m. Figura 96

Poiana. Din săpături nesistematice. Cenuşii de dife-

Figura 91 rite nuanţe, din pastă fină, lucrate cu roata. Mz.
Tecuci (f.n.).
1. Poiana. Din săpăturile lui R. Vulpe, 1950. Cenuşiu­ 1. 1. 0,05 m, Dg. 0,12 m, Df. 0,053 m.'
deschis din pastă fină, lucrat cu roata. Păstrat 2. 1. 0,024 m, Dg. 0,22 m, Df. 0,21 m.
întreg. MNA (inv. nr. II 6399). 1. 0,066 m, Dg. 0,05 m. 3. 1. 0,048 m, Dg. 016 m, Df. 0,072 m.
2. Poiana. Din săpăturile conduse de R. Vulpe. Cenu- 4. 1. 0,066 m, Dg. 0,142 m, Df. 0,07 m.
şiu, din pastă fină, lucrat cu roata. Păstrat întreg. 5. 1. 0,089 m, Dg. 0,14 m, Df. 0,08 m.
MNA (inv. nr. II 6401). 6. 1. 0,072 m, Dg. 0,16 m, Df. 0,06 m.
3. Poiana. Din săpăturile lui R. Vulpe, 1951. Cenuşiu, 7. 1. 0,068 m, Dg. 0,15 m, Df. 0,06 m.
lucrat cu roata, din pastă fină. Păstrat întreg. MNA 8. 1. 0,07 m, Dg. 0,17 m, Df. 0,064 m.
(inv. nr. II 6351). 1. 0,118 m, Dg. 0,05 m. 9. 1. 0,115 m.
10. 1. 0,069 m, Dg. 0,19 m, Df. 0,062 m.
11. 1. 0,074 1111, Dg. 0,19 m, Df. 0,062 m.
Figura 92 12. 1. 0,19 m.

Poiana. Din săpături nesistematice, cenuşii de Figura 97

nuanţe deschise sau închise, lucrate cu roata din
pastă fină. Mz. Tecuci (f.n.). Poiana. Din săpături nesistematice în Mz. Tecuci
1. 1. 0,175 m. (f.n.).
2. 1. 0,075 m, Dg. 0,048 m, Df. 0,04 m. 1. Cenuşiu, pastă fină, lucrat cu roata, 1. 0,04 m.
3. 1. 0,102 m, Dg. 0,038 m, Df. 0,042 m. 2. Roşiatic din pastă bună, lucrat cu mîna. 1. 0,054 m.

www.cimec.ro
 EXPLICAŢIA FIGU.li.ILOR 291

3. Cenuşiu din pastă fină, lucrat cu roata. I. 0,049 m.
4. I. 0,03 m.
5. Piatra Neamţ (Bîtca Doamnei). - C. Mătasă şi
col., în Materiale, VII, 1961, p. 341, fig. 3/10.
6. Popeşti. - R. Vulpe, în Materiale, VII, 1961, p. 332,
fig. 9/6.
7. Poiana. Lucrat cu roata. I. 0,082 m.
1. I. 0,062 m, Dg. 0,07 m, Df. 0,04 m.
2. I. 0,08 m, Dg. 0,07 m, Df. 0,04 m.
3. 1. 0,09 m. Dg. 0,08 m, Df. 0,04 m.
4. I. 0,086 m, Dg. 0,10 m, Df. 0,05 m.
5. I. 0,128 m, Dg. 0,106 m, Df. 0,06 m.
6. I. 0,082 m, Dg. 0,068 m, Df. 0,042 m.
7. I. 0,24 m.

Figura 98 Figura 104

1. Poiana. Din săpăturile lui R. Vulpe. Cenuşiu­ Popeşti. - R. Vulpe, în Materiale, VI, 1959, p. 315,
deschis, din pastă fină, lucrat cu roata. Păstrat fig. 9/6.
întreg. MNA (inv. nr. II 6349). I. 0,052 m, Dg. 0,072 m.
2. Popeşti. Din săpăturile lui R. Vulpe, 1954. Cenuşiu­
deschis, lucrat cu roata din pastă fină. Păstrat în- Figura 105
treg. MNA (inv. nr. I 6028). I. 0,083 m, Dg. 0,128 m.
Poiana. săpături
Din nesistematice. Cenuşii din
pastă fină,
lucrate cu roata, cu motive lustruite.
Figura 99 Păstrate întregi. Mz. Tecuci (f.n.).
1. 1. 0,066 m, Dg. 0,074 m, Df. 0,044 m.
Popeşti. R. Vulpe, în Materiale, VI, 1959, p. 313, 2. 1. 0,074 m, Dg. 0,086 m, Df. 0,044 m.
fig. 9/5. 3. 1. 0,10 m, Dg. 0,074 m, Df. 0,046 m.
4. 1. 0,084 m, Dg. 0,084 m, Df. 0,05 m.

Figura 100
Figura 106
Poiana. Din săpături nesistematice. Păstrate întregi
în Mz. Tecuci (f.n.). 1-3. Poiana. - R.-E. Vulpe, în Dacia, III-IV,
1. Brun-cenuşiu din pastă fină, lucrat cu mîna. I. 1927-1932, p. 283, fig. 64/1, 10; p. 319, fig. 99/3.
0,07 m, Dg. 0,098 m, Df. 0,06 m. 4. Cetăţeni. - F. Mîrţu, în SCIV, 15,4, 1964, p. 529-
2. Cenuşiu-roşiatic din pastă fină, lucrat cu roata. 1. 530, fig. 1/1.
0,06 m, Dg. 0,10 'ITI. Df. 0,05 m. 5. Poiana. Din săpăturile conduse de R. Vulpe (1939-
3. Cenuşiu din pastă fină, lucrat cu roata. 1. 0,262 m. 1940). Cenuşiu-deschis, din pastă fină, cu suprafaţa
4. Cenuşiu, din pastă bună, lucrat cu mîna. 1. 0,228 m. lustruită. Păstrat fragmentar. Mz. Iaşi (inv. nr.
1046 = Il 1752). - 1. H. Crişan, în Dacia, N.S., X.
p. 336, fig. 6/1.
Figura 101

Poiana. Din săpăturile conduse de R. Vulpe. Ce- Figura 107

nuşiu, din pastă fină, lucrat cu roata. Păstrat în-
treg. MNA (inv. nr II 6376). I. 0,188 m, Dg. 0,208 m, Pecica. Terra sigillata din săpăturile lui L. Domo·
Dm. 0,284 m, Df. 0,108 m. - R. Vulpe şi col. în tor făcute
la "Şanţul Mare" în 1898. Mz. Arad. 1.
SCIV, II, 1951, p. 198, fig. 19/5. 0,032 m, Dg. 0,08 m, Df. 0,038 m.

Figura 102 Figura 108

Vas roman. - E. Bonis, Die Kaiserzeitliche Kera-
Poiana. Din săpături nesistematice. Roşii din pastă
mik, pl. XVI, 9.
fină lucrate cu roata. Păstrate întregi. Mz. Tecuci
(f.n.).
Figura 102a 1. I. 0,062 m, Dg. 0,04 m, Df. 0,022 m.
2. Piatra Neamţ (Bîtca Doamnei). - N. Gostar, în
Inscripţia de pe vasul de la Grădişte. Apulum, V, 1964, p. 142, fig. 7.
3. 1. 0,08 m, Dg. 0,058 m, Df. 0,036 m.

Figura 103
Figura 109
Poiana. Din săpături
nesistematice. Cenuşii, din
pastă fină, lucrate cu roata, cu motive lustruite. Pecica. Din săpăturile noastre. - 1. H. Crişan, în
Păstrate întregi. Mz. Tecuci (f.n.). Dacia, N.S., X, p. 331, fig. 1. Vezi p. 198 şi pl. XC, 20.

www.cimec.ro
292 EXPUCA TIA PLANŞELOR

1. 0,70 m, Dg. 0,28 m, Df. 0,17 m, Gr. 0,012 m

Figura 110 (=pl. CVI, 2), Cat., p. 258, nr. 74 a.
2. Cipău. Descoperire întîmplătoare din anul 1908.
Provine, probabil, din morminte. Negru cu pete
1-2, 4-6. Bekcismegyer (Ungaria). După I. Hunyady,
gălbui, acoperit la suprafaţă cu slip puternic
în Diss. Pann., ser. II, nr. 18, 1942, pl. CIII, 1-3;
lustruit, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj
XCV,9.
(inv. nr. I 9482). 1. 0,48 m, Dg. 0,20 m, Df. 0,14 m,
3. Budapesta - Tabcin (Ungaria). După 1. Hunyady,
Gr. 0,01 m. - N. Vlassa, in Apulum, IV, 1961,
pl. XCV, 7.
p. 21, fig. 4,4 (cu bibliografie mai veche), (=pl.
CXVI, 3), Cat., p. 258, nr. 74 a.
3. Cipău. Descoperire întîmplătoare din anul 1914.
Figura 111
Provine, probabil, din morminte. Negru cu slip
puternic lustruit, lucrat cu mîna. Păstrat întreg.
Costeşti. Din săpăturile
conduse de D. M. Teodo~
Mz. Cluj (inv. nr. IV 2996). 1. 0,68 m, Dg. 0,28 m,
rescu. Pastă impură
cu mult grafit, de culoare ce~
Df. 0,166 m, Gr. 0,070 m (=Pl. CXVI, 1), Cat.,
nuşm~l:nchis, lucrat la roată. Păstrat fragmentar.
Mz. Cluj (inv. nr. IN 838). Dg. 0,52 m, Gr. 0,016 m. p. 258, nr. 74, a.
4. Cipău. Descoperire întîmplătoare din anul 1914.
Provine, probabil, din morminte. Gălbui su slip
Figura 112 puternic lustruit, lucrat cu mîna. Păstrat fragmen-
tar (reconstituit). Mz. Cluj (inv. nr. IV 3020). I.
Popeşti. - R. Vulpe, în Materiale, VII, 1961, p. 332, 0,80 m, Dg. 0,28 m, Df. 0,17 m, Gr. 0,012 m. Cat.,
p. 258, nr. 74 a.
fig. 9/4.

Planşa II
Figura 113
1. Tg. Mureş. Din săpăturile lui Şt. Kovacs (mor-
Poiana. - R.-E. Vulpe, în Dacia, III-IV, 1927- mîntul 7). Cenuşiu fin cu pete gălbui, lucrat cu
1932, p. 315 şi urm.; fig. 97/8-10; 99/16-26; 102, mîna. Păstrat intreg. Mz. Cluj, (inv. nr. IV 1005).
1-2, 10-12. 1. 0,16 m, Dg. 0,125 m, Df. 0,07 m, Dm. 0,17 m.
Gr. 0,08 m (=pl. CXIX, 3); Cat., p. 277, nr. 311 a.
- Şt. Kovacs, în Dolg. Cluj, VI, 1915, p. 262-264,
Figura 114 fig. 27/3 şi 32/2.
2. Tg. Mureş. Din săpăturile lui Şt. Kovacs (mor-
Popeşti. - R. Vulpe, în Materiale, III, 1957, p. 238, mîntul 5). Negru cu slip lustruit în exterior, găl­
fig. 18/1. bui în interior, lucrat cu mîna. Păstrat întreg.
Mz. Cluj (inv. nr. IV 999). 1. 0,378 m, Dg. 0,23 m,
Df. 0,15 m, Dm. 0,34 m, Gr. 0,01 m (-pl. CXIX.,
Figura 115 1); Cat., p. 277, nr. 311 a. - Şt. Kovacs, în Dolg.
Cluj, VI, 1915, p. 261-262, fig. 29.
Zimnicea. - Gr. Tocilescu, Dacia, Tab. k, 1,4. 3. Tg. Mureş. Din săpăturile lui Şt., Kovacs (mor-
mîntul 6). Negru cu pete gălbui, lustruit, lucrat cu
mîna. Păstrat aproape întreg. Mz. Cluj, (inv. nr.
IV 1002). 1. 0,32 m, Dg. 0,19 m, Df. 0,125 m,
Dm. 0,313 m, Gr. 0,01 m. (= pl. CXX, 2); Cat.,
p. 277, nr. 311 a. - Şt. Kovacs, în Dolg.Cluj, VI,
1915, p. 262, fig. 31/1.
EXPLICAŢIA PLANŞELOR1 4. Tg. Mureş. Din săpăturile lui Şt. Kovacs (mor~
mîntui 4). Gălbui~brun, cu suprafaţa puternic
lustruită, lucrat cu mîna. Păstrat intreg. Mz.
Cluj (inv. nr. IV 993). 1. 0,462 m, Dg. 0,24 m,
Planşa 1 Df. 0,15 m, Dm. 0,36 m, Gr. 0,01 m (=pl. CXVII,
1); Cat., p. 277, nr. 311 a. - Şt. Kovacs, în Dolg.
1. Cipău. Descoperire întîmplătoare din anul 1914. Cluj, VI, 1915, p. 261, fig. 27/6 şi 28/2.
Provine, probabil, din morminte. Negru cu slip 5. Tg. Mureş. Din săpăturile lui Şt. Kovacs. Desco-
lustruit, lucrat cu mîna. Păstrat fragmentar (re~ perire izolată. Negru, cu slip puternic lustruit,
constituire). Mz. Cluj (inv. nr. IV 2995-3004). lucrat cu mina. Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv.
nr. IV, 1015). 1. 0,373 m, Dg. 0,194 m, Df. 0,116 m,
l Pentru ceramica descoperită în Transilvania am
Gr. 0,011 m. (=pl. CXVIII, 1; Cat., p. 277, nr.
dat toate datele, chiar şi pentru cea publicată, de obi· 311 a. - Şt. Kovacs, în Dolg.Cluj, VI, 1915, p. 266,
cei, în reviste sau lucrări mai vechi, greu accesibile. fig. 31,1.

www.cimec.ro
 EXPLICAŢIA PLANŞELOR
6. Tg. Mureş. Din săpăturile lui Şt. Kovacs. (Mor-
mîntul 2). Negru, cu slip puternic lustruit, lucrat
cu mîna. Păstrat fragmentar. Mz. Cluj (inv. nr.
IV 989). I. 0,42 m, Dg. 0,195 m, Df. 0,132 m, Gr.
0,012 m. Cat., p. 277, nr. 311 a. - Şt. Kovacs, în
Dolg.Cluj, VI, 1915, p. 259, fig. 26/1.
Planşa III
1. Tg. Mureş. Din săpăturile lui Şt. Kovacs (mormîn-
tul 1). Cenuşiu-gălbui, pastă impură, lucrat cu
mîna. Păstrat fragmentar. Mz. Cluj (inv. nr. IV
981. 1. 0,275 m, Dg. 0,153 m, Df. 0,147 m, Gr. 0,014
m. (=pl. CXX, 3); Cat., p. 277, nr. 311 a. - Şt.
Kovacs, în Dolg.Cluj, VI, 1915, p. 257, fig. 24/2.
2. Tg. Mureş. Din săpăturile lui Şt. Kovacs (mor-
mîntul 9). Negru cu slip lustruit, lucrat cu mîna.
Păstrat întreg. Mz. Cluj, (inv. nr. IV 1010). 1.
0,285 m, Dg. 195 m, Df. 0,112 m, Gr. 0,08 m, (=
pl. CXVHI, 4); Cat., p. 277, nr. 311 a. -·
Şt. Kovacs, în Dolg.Cluj, VI, 1915, p. 265, fig. 34/3.
3. Blaj. Descoperire întîmplătoare. Gălbui cu slip
lustruit, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Aiud
(inv. nr. 4985). 1. 0,32 m, Dg. 0,182 m, Dm. 0,28 m,
Df. 0,12 m, Gr. 0,080 m. (=pl. CXXII, 1, Cat., p.
254, nr. 31 · a. --:- V. Pârvan, Getica, fig. 292.
4. Blaj. Descoperire întîmplătoare. Brun!gălbui cu
slip lustruit, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz.
Aiud (inv. nr. 4983). 1. 0,40 m, Dg. 0,25 m, Df.
0,135 m, Dm. 0,37 m, Gr. 0,09 m, (= pl. CXXII, 2);
Cat., p. 254, nr. 31 a. - V. Pârvan, Getica, fig. 291.
5. Vinţul de Jos. Descoperire izolată. Negru cu slip
lustruit, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz.Cluj,
(inv. nr. VI 4411). 1. 0,395 m, Dg. 0,21 m, Df. 0,135
m, Gr. 0,070 m. (= pl. CXVII, 2); Cat., p. 279,
nr. 332 a.
6. Tg. Mureş. Din săpăturile lui Şt. Kovacs (mormîn-
tul 8). Negru cu pete gălbui, cu slip lustruit, lucrat
cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr. IV 1007).
I. 0,395 m, Dg. 0,235 m, Df. 0,125 m, Gr. 0,07 m,
(=pl. CXVII, 4); Cat., p. 277, nr. 311 a - Şt.
Kovacs, în Dolg.Cluj, VI, 1915, p. 264, fig. 33/1.
Planşa IV
• Df. 0,12 m, Gr. 0,06 m (=pl. CXXI, 4); Cat., p.
1. Ciumb<rud. Din săpăturile lui Şt. Ferenczi (mor-
mîntul XI). Roşiatic-cenuşiu, din pastă impură, cu
slip lustruit, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz.
Cluj (inv. nr. IN 13246). I. 0,28 m, Dg. 0,17 m, Df.
0,12 m, Gr. 0,05 m. Cat., p. 259, nr. 79 b.
2. Ciumbrud. Din săpăturile lui Şt. Ferenczi (mormîn-
tul XII). Cenuşiu-roşiatic cu slip uşor lustruit, lu··
lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr.
13254). 1. 0,32 m, Dg. 0,175 m, Df. 0,13 m, Gr. 0,01
m. Cat., p. 257, nr. 79 b.
3. Ciumbrud. Din săpăturile lui Şt. Ferenczi (mor-
mîntul XIV). Cenuşiu-roşiatic, cu slip uşor lustruit,
lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz.Cluj (inv. nr.
IN 13282) Cat., p. 259, nr. 79 b.
www.cimec.ro
293
4. Teiuş. Din săpăturile lui K. Horedt (mormîntul 7).
Negru cu pete gălbui, cu slip lustruit, lucrat cu
mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr. IN 6915).
I. 0,42 m, Dg. 0,25 m, Df. 0,135 m, Gr. 0,01 m.
(=pl. CXXI, 2); Cat., p. 277, nr. 307 a. - K. Ho-
redt, în Materiale, 1, p. 802, fig. 12/4.
5. Ciumbrud. Din săpăturile lui Şt. Ferenczi (mor-
mîntul II). Cenuşiu-roşiatic, cu slip negru, lus-
truit, lucrat cu mîna. Păstrat aproape întreg. Mz.
Cluj (inv. nr. IN 13183), (=pl. CXXI, 1); Cat., p.
259, nr. 79 b. - Şt. Ferenczi, în PM, 1960, p. 235
fig. 3.
6. Ciumbrud. Din săpăturile lui Şt. Ferenczi. Cenuşiu­
negru, din pastă impură lucrat cu mîna. Păstrat
fragmentar. Mz. Cluj (inv. nr. IN 13135). I. 0,38 m,
Dg. 0,20 m; Cat., p. 259, nr. 79 b.
Planşa V
1. Cipău. Din descoperiri întîmplătoare în 1955
(supraveghere N. Vlassa, mormîntul 4). Gălbui-ce­
nuşiu, cu slip lustruit, lucrat cu mîna. Păstrat
întreg. Mz. Cluj (inv. nr. IN 10228). I. 0,289 m, Dg.
0,148 m, Df. 0,126 m, Gr. 0,018 m (=pl. CXXI, 3);
Cat., p. 258, nr. 74 a. - N. Vlassa, în Apulum, IV,
1961, p. 28, fig. 6/7.
2. Cipău. Descoperire întîmplătoare (1914) provine,
probabil, din morminte. Roşiatic-cenuşiu, cu slip
lustruit, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj
(inv. nr. IV 2981). I. 0,24 m, Dg. 0,15 m, Df. 0,10 m.
Dm. 0,21 m, Gr. 0,01 m, (=pl. CXXIX, 2); Cat.,
p. 258, nr. 74 a. - N. Vlassa, în Apulum, IV, 1960.
p. 24, fig. 5/15.
3. Cipău. Descoperire întîmplătoare (1914). Provine,
probabil, din morminte. Cenuşiu-negru, pastă im-
pură, cu uşor slip lustruit, lucrat cu mîna. Păstrat
intreg. Mz. Cluj (inv. nr. IV 2982). I. 0,295 m, Dg.
0,20 m, Df. 0,124 m, Gr. O,Ql m. (=pl. CXIX, 2);
Cat., p. 258, nr. 7 4 a. - N. Vlassa, în Apulum, IV,
1961, p. 24, fig. 5/11.
4. Cipău. Descoperire întîmplătoare (1955, suprave-
gheată de N. Vlassa. Mormîntul 6). Roşu-gălbui,
cu slip lustruit, lucrat cu mîna. Păstrat întreg.
Mz. Cluj (inv. nr. IN 10236). I. 0,338 m, Dg. 0,18 m,
258, nr. 74 a.- N. Vlassa, în Apulum, IV, 1961, p.
30, fig. 8, IV, 2.
5. Cipău. Descoperire întîmplătoare (1914), probabil
din morminte. Negru cu slip lustruit, lucrat cu
mîna. Păstrat întreg. Mz.Cluj (inv. nr. IV 2997).
I. 0,38 m, Df. 0,18 m, Dm. 0,38 m, Gr. 0,01 m. (=
pl. CXIX, 4); Cat., p. 258, nr. 74 a.
6. Cipău. Descoperire întîmplătoare (1954 suprave-
gheată de N. Vlassa, mormîntul 2). Gălbui cu pete
cenuşii, cu slip lustruit, lucrat cu mîna. Păstrat
întreg. Mz. Cluj (inv. nr. IN 10225). I. 0,38 m, Dg.
0,18 m, Df. 0,107 m, Gr. 0,05 m (=pl. CXVIII, 3);
Cat., p. 258, nr. 74 a. - N. Vlassa, în Apulum, IV~
1961, p. 26, fig. 6/3,
294 EXPUCATIA
Planşa VI
1. Corpadea. Descoperire întîmplătoare, probabil din
mormînt. Roşiatic cu pete negre, cu slip lustruit,
lucrat cu mîna. Păstrat fragmentar. Mz. Cluj (inv.
nr. 8483). 1. 0,26 m, Dg. 0,17 m, Df. 0,112 m, Dm.
0,23 m, Gr. 0,01 m (=Pl. CXX, 4); Cat., p. 260,
nr. 88.
2. Cipău. Descoperire întîmplătoare (1914). Provine,
probabil, din morminte. Negru-roşiatic, lustruit,
lucrat cu mîna. Păstrat întreg, Mz. Cluj (inv. nr.
IV 2984). 1. 0,23 m, Dg. 0,154 m, Df. 0,117 m,
Gr. 0,01 m. Cat., p. 258, nr. 74 a. - N. Vlassa, în
Apulum, IV, 1961, p. 24, fig. 5/13.
3. Cristeşti. Descoperire întîmplătoare (supraveghe-
rea noastră, mormîntul 1). Roşiatic-gălbui, lustruit,
lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr.
IN 3818). I. 0,28 m, Dg. 0,15 m, Df. 0,11 m,
Gr. 0,06 m. Cat., p. 260-261, nr. 95 a. - I. H.
Crişan, în AMN, II, 1965, p. 58, fig. 12, 14.
4. Cipău. Descoperire întîmplătoare (1914). Provine,
probabil, din morminte. Negru-cenuşiu, cu slip
lustruit, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj
(inv. nr. IV 2982). I. 0,30 m, Dg. 0,154 m, Df.
0,123 m, Gr. 0,05 m. Cat., p. 258, nr. 74 a. -
N. Vlassa, în Apulum, IV, p. 24, fig. 5/11.
5. Războeni-Cetate. Săpăturile noastre. Mormîntul 1.
Negru-brun, cu slip lustruit, lucrat cu mîna. Păs­
trat fragmentar. Mz. Cluj (inv. f.n.). I. 0,30 m,
Dg. 0,18 m, Df. 0,11 m, Gr. 0,013 m, Dm. 0,27 ro.
Cat., p. 271, nr. 237. - I. H. Crişan, în AMN, II,
1965, p. 72, fig. 20/4.
6. Gîmbaş. Săpături M. Roska 1922. Mormîntul 1.
Gălbui-roşiatic, cu slip uşor lustruit, lucrat cu
mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr. III 8952).
I. 0,325 m, Dg. 0,175 m, Df. 0,132 m, Gr. 0,015 m,
(= pl. CXX, 1); Cat., p. 263, nr. 140.
Planşa VII
1. Oradea. Din săpături J959. Mormînt de incinera-
ţie. Negru cu pete gălbui, cu slip puternic lus-
truit, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. (Mz. Oradea
f.n.). I. 0,31 m, Dg. 0,19 m, Dm. 0,275 m, Df. 0,11 m,
Gr. 0,01 m (=pl. CXVIII, 3); Cat., p. 269, nr.
212 a. - M. Rusu şi col., în Materiale, VIII, 1962,
p. 163, fig. 7/3.
2. CluJ. Din săpăturile lui Şt. Kovacs şi B. Letay
(1911). Roşiatic cu slip brun lustruit, lucrat cu
mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr. IV 9750).
I. 0,107 m, Dg. 0,92 m, Df. 0,065 m, Gr. 0,007 m.
Cat., p. 259, nr. 84 a.
3. Oradea. Din descoperiri întîmplătoare. Aparţine,
foarte probabil, unui mormînt de incineraţie. Ce-
nuşiu cu pete gălbui, cu uşor slip lustruit, lucrat
cu mîna. Păstrat fragmentar. (Mz. Oradea f.n.).
I. 0,21 m, Dg. 0,165 m, Dm. 0,23 m, Df. 0,105 m,
Gr. 0,015 m. Cat., p. 269, nr. 212 a.
4. Chendu Mare. Din săp:iturile lui A. Zriny. Brun-
ro~iatic de nuani,ă închisă cu slip lustruit, lucrat
cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Tg. Mureş (f.n.).
www.cimec.ro
PLANŞELOR
I. 0,30 m, Dg. 0,36 m, Df. 0,14 m, Dm. 0,40 m.
Cat., p. 258, nr. 67.
5. Oradea. Din descoperiri întîmplătoare. Aparţine,
foarte probabil, unui mormînt de incineraţie. Negru
cu slip puternic lustruit, lucrat cu mîna. Păstrat
fragmentar. Mz. Şc. Medii nr. 1 Oradea. 1. 0,58 m,
Dg. 0,32 m, Df. 0,155 m, Gr. 0,012 m. Cat., p. 269,
nr. 212 a.
Planşa VIII
1. Tg. Mureş. Din săpăturile lui Şt. Kovacs (mormîn-
tul 8). Cenuşiu-roşiatic cu pete negre, lucrat cu
mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr. IV 1009).
I. 0,059 m, Dg. 0,086, Df. 0,04 m, Gr. 0,006 m,
(=pl. CXXIV, 5); Cat., p. 277, nr. 311 a. - Şt.
Kovacs, în Dolg.Cluj, VI, 1915, p. 264, fig. 33/3.
2. Sîntana de Mureş. Din săpăturile lui Şt. Kovacs
(mormîntul 38). Cenuşiu-roşiatic cu slip brun lus-
truit, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj
(inv. nr. II 7921). I. 0,05 m, Dg. 0,076 m, Df. 0,048 m,
Gr. 0,005 m (=pl. CXXV, 4); Cat., p. 274,
nr. 275 a.
3. Tg. Mureş. Din săpăturile lui Şt. Kovacs (mor-
mîntul 7). Negru-cenuşiu, lucrat cu mîna. Păstrat
întreg. Mz. Cluj (inv. nr. IV 1006). 1. 0,053 m,
Dg. 0,08 m, Df. 0,035 m, Gr. 0,007 m, (=pl.
CXXIV, 8); Cat., p. 277, nr. 311 a. - Şt. Kovacs,
în Dolg.Cluj, VI, 1915, p. 262-264, fig. 32/1.
4. Ocna Mureş. Din săpăturile lui Şt. Kovacs. Pro-
vine din morminte. Roşiatic-gălbui lucrat cu mîna.
Păstrat întreg. Mz. Cluj (f.n.). I. 0,052 m, Dg. 0,11 m,
Dg. 0,07 m, Gr. 0,007 m (= pl. CXXIV, 6); Cat.,
p. 268, nr. 203 a.
5. Cipău. Din descoperiri întîmplătoare (1914). Pro-
vine, probabil din morminte. Cenuşiu-negru, lucrat
cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr. IV 2973).
1. 0,069 m, Dg. 0,132 m, Df. 0,065 m, Gr. 0,005 m,
(=pl. CXXV, 1); Cat., p. 258·, nr. 74 a. - N. Vlassa,
în Apulum, IV, 1961, p. 24, fig. 5/7.
6. Tg. Mureş. Din săpăturile lui Şt. Kovacs (mormîn-
tul 9). Cenuşiu-gălbui cu pete negre, lucrat cu
mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr. IV 1012).
1. 0,077 m, Dg. 0,11 m, Df. 0,064 m, Dm. 0,114 m,
(p = CXXV, 5); Cat., p. 277, nr. 311 a. - Şt. Ko-
vacs, în Dolg. Cluj, VI, 1915, p. 265, fi~. 34/2.
7. Ciumbrud. Din descoperire întîmplătoare. Provine
probabil, din morminte. Cenuşiu-negru, lucrat cu
mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj ( = pl. CXXV, 2);
Cat., p. 259, nr. 79 a. - Zs. Toi'ma, Manuscris,
pl. LXXXIII, 21.
8. Ciumbrud. Din s::tpăturile lui Şt. Ferenczi. Găl­
bui-cenuşiu, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz.
Cluj (inv. nr. 13252). I. 0,08 ro, Dg. 0,12 ro,
Df. 0,065 ro, Gr. 0,004 m. Cat., p. 259, nr. 79 b.
9. Cipău. Din descoperire întîmplătoare (1955 supra-
veghere N. Vlassa. Mormîntul V). Negru-cenuşiu,
cu slip lustruit, lucrat cu mîna. Păstrat întreg.
Mz.Cluj (inv. nr. IN 10232). 1. 0,082 ro, Dg. 0,093 ro,
Df. 0,063 m, Gr. 0,005 ro. Cat., p. 258, nr. 74 a. -
N. Vlassa, în Apulum, IV, 1961, p. 28, fig. 8, V, a.
 EXPLICAŢIA PLANŞELOR
10. Cipău. Din descoperire întîmplătoare (1914). Pro-
vine, probabil, din morminte. Cenuşiu-roşiatic,
pastă fină, cu suprafaţa lustruită lucrat cu mîna.
Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr. IV 2971).
1. 0,064 m, Dg. 0,108 m, Df. 0,045 m, Gr. 0,006 m,
(= pl CXXV, 6); Cat., p. 258, nr. 74 a . .,...- N.
Vlassa, în Apulurn, IV, 1961, p. 24, fig. 5/4.
11. Sîntimbru. Din descoperire întîmplătoare. Cenu-
şiu, cu slip de culoare brun, puternic lustruit, lu-
crat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr. IN
8704 a). I. 0,072 m, Dg. 0,112 m, Df. 0,074 m,
Gr. 0,007 m. Cat., p. 274-275, nr. 276.
12. Tg. Mureş. Din săpăturile lui Şt. Kovacs (mormîn-
tul 4). Cenuşiu-gălbui, cu slip lustruit, lucrat cu
mîna. Păstrat fragmentar. Mz. Cluj (inv. nr. IV
994). I. 0,067, Dg. 0,12 m, Df. 0,055 m. Gr. 0,005 m.
Cat., p. 277, nr. 311 a. - Şt. Kovacs, în Dolg.Cluj,
VI, 1915, p. 260-261, fig. 28/1.
13. Cristeşti. Din descoperir~ întîmplătoare (suprave-
gherea noastră, mormîntul 9). Cenuşiu-negru, cu
slip puternic lustruit, lucrat cu mîna. Păstrat în-
treg. Mz. Cluj (inv. nr. IN 8301). 1. 0,07 m,
Dg. 0,115 m, Df. 0,055 m, Gr. 0,005 m. Cat.,
p. 260-261, nr. 95 a. - 1. H. Crişan, în AMN,
II, 1965, p. 61, fig. 12/13.
14. Teiuş. Din săpăturile lui K. Horedt (mormîntul 7).
Negru cu slip lustruit lucrat cu mîna. Păstrat
întreg. Mz. Cluj (inv. nr. IN 6017). 1. 0,05 m,
Df. 0,056 m, Gr. 0,005 m. (=pl. CXXIII, 1); Cat.,
p. 277, nr. 307 a. - K. Horedt, în Materiale, I,
1953, p. 802, fig. 12/5.
15. Ciurnbrud. Din săpăturile lui Şt. Ferenczi. Cenu-
şiu-roşiatic, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz.
Cluj (inv. nr. 13140). 1. 0,08 m, Dg. 0,12 m,
Df. 0,055 m, Gr. 0,004 m. Cat., p. 259, nr. 79 b.
16. Cipău. Din descoperiri întîmplătoare (1914). Pro-
vine, probabil, din morminte. Negru-cenuşiu, din
pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz.
Cluj (inv. nr. IN 2973). 1. 0,063 m, Dg. 0,131 m,
Df. 0,057 m, Gr. 0,016 m. Cat., p. 258, nr. 74 a. -
N. Vlassa, în Apulum, IV, 1961, p. 24, fig. 5/7.
17. Cluj. Din săpăturile lui Şt. Kovacs. Cenuşiu-roşia­
tic cu slip uşor lustruit, lucrat cu mîna. Păstrat
întreg. Mz. Cluj (inv. nr. IV 9753). 1. 0,075 m,
Dg. 0,12 m, Df. 0,07 m, Gr. 0,01 m (= pl. CXXIV,
3); Cat., p. 259, nr. 84 a.
18. Oradea. Din descoperiri întîmplătoare. Provine, pro-
babil, din morminte de incineraţie. Cenuşiu­
roşiatic, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Ora-
dea (f.n.) 1. 0,068 m, Dg. 0,097 m, Gr. 0,007 m.
Cat., p. 269, nr. 212 a.
19. Cipău. Din descoperiri întîmplătoare (1914). Pro-
vine, probabil, din morminte. Cenuşiu fin, cu slip
lustruit, cu linii uşor adîncite, lucrat cu mîna.
Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr. IV 2972).
1. 0,075 m, Dg. 0,115 m, Df. 0,05 m, Gr. 0,007 m,
(=pl. CXXIV, 2); Cat., p. 258, nr. 74 a. -
N. Vlassa, în Apulum, IV, 1961, p. 24, fig. 4/3.
20. Tg. Mureş. Din săpăturile lui Şt. Kovacs (mormîn-
tul 2). Roşiatic, cu slip negru lllstruit, lucrat cu
www.cimec.ro
295
mîna. Păstrat fragmentar. Mz. Cluj (inv. nr. IV
991). 1. 0,08 m, Dg. 0,12 m, Df. 0,065 m, Dm. 0,119 m,
Gr. 0,6 m. Cat., p. 277, nr. 311 a. - Şt. Kovacs,
în Dolg.Cluj, VI, 1915, p. 258, fig. 26/2.
21. Blaj. Descoperire întîmplătoare. Provine, probabil
din morminte. Cenuşiu fin, foarte probabil, lucrat
cu roata. Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr. I
9415) I. 0,06 m, Dg. 0,11 m, Df. 0,55 m, Gr. 0,007 m.
(=pl. CXXV, 7); Cat., p. 254, nr. 31 a.
22. Tg. Mureş. Din săpăturile lui Şt. Kovacs (mor-
mîntul 6). Negru-cenuşiu, cu slip lustruit, lucrat
cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj, (inv. nr. IV
1003) I. 0,07 m, Dg. 0,09 m, Df. 0,04 m, Gr. 0,006 m,
Cat., p. 277, nr. 311 a. - Şt. Kovacs, în Dolg.Cluj,
VI, 1915, p. 262, fig. 31/2.
23. Cipău. Din descoperiri întîmplătoare (1914). Pro-
vine probabil din morminte. Cenuşiu deschis din
pastă impură. Păstrat fragmentar. Mz. Cluj (inv.
nr. IV 2974). 1. 0,09 m, Dg. 0,135 m, Df. 0,055 m,
Gr. 0,007 m. Cat., p. 258, nr. 74 a. - N. Vlassa, în
Apulurn, IV, 1961, p. 24, fig. 5/9.
24. Sîntimbru. Din descoperiri întîmplătoare. Poate
din morminte de incineraţie. Cenuşiu, cu slip
lustruit, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj
(inv. nr. IN 8704). I. 0,074 m, Dg. 0,12 m, Dg. 0,048
m, Gr. 0,008 m. Cat., p. 274-275, nr. 276.
25. Chendu Mare. Din săpăturile lui A. Zriny. Negru,
cu slip lustruit, din pastă bună, lucrat cu mîna.
Păstrat fragmentar. Mz. Tg. Mureş. I. 0,10 m, Dg.
0,16 m, Df. 0,08 m. Cat., 258, nr. 67.
Planşa IX
1. Tg. Mureş. Din săpăturile lui Şt. Kovacs (mor-
mîntul nr. 8). Cenuşiu-deschis din pastă fină,
lucrat cu roata, a avut un slip de culoare mai
închisă, în cea mai mare parte astăzi este şters.
Păstrat aproape întreg. Sec. VI î.e.n. Mz. Cluj
(inv. nr. IV 1008) 1. 0,083 m, Dg. 0,128 m, Df.
0,045 m, Gr. 0,005 m, (= pl. CXXXII, 7); Cat.,
p. 277, nr. 311 a. - Şt. Kovacs, în Dolg. Cluj,
VI, 1915, p. 264, fig. 33/2.
2. Teiuş. Din săpăturile lui K. Horedt (mormîntul
7). Roşiatic-negricios, cu slip lustruit, lucrat cu
mîna. Păstrat fragmentar. Mz. Cluj (inv. nr. IN
619). I. 0,103 m, Df. 0,07 m, Dg. 0,085 m, Dm. 0,12
m, Gr. 0,005 m (=pl. CXXVIII, 2); Cat., p. 277,
nr. 307 a. - K. Horedt, în Materiale, I, 1953,
p. 802, fig. 12/7.
3. Oradea. Din săpături, 1959. Mormînt de incineraţie.
Cenuşiu-negru, cu pete gălbui, cu slip lustruit,
lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Oradea (f.n.).
I. 0,125 m, Dg. 0,09 m, Dm. 0,12 m, Df. 0,062 m,
Gr. 0,06 m (=pl. CXXXII, 5); Cat. p. 269, nr. 212
a. - M. Rusu şi col., în Materiale, VIII, 1962, p.
162, fig. 7/4.
4. Cluj. Din săpăturile lui Şt. Kovacs şi B. Letay
(1911). Provine din mormînt de incineraţie. Roşiatic
din pastă impură. Păstrat fragmentar. Mz. <;::luj
296 EXPLICA TIA
(inv. nr. IV 9751). 1. 0,115 m, Dg. 0,125 m. Df.
0,082 m, Gr. 0,006 m. Cat., p. 259, nr. 84 a.
5. Cipău. Din descoperiri întîmplătoare (1914). Provine
probabil, din morminte. Gălbui cu slip lustruit, din
pastă fină, lucrat cu mîna. Păstrat fragmentar.
Mz. Cluj (inv. nr. IV 2977). 1. 0,155 m, Dg. 0,12 m.
Df. 0,083 m, Dm. 0,12 m, Gr. 0,005 m. (=pl.
CXXXII, 6); Cat., p. 258, nr. 74 a.
6. Ciumbrud. Din săpăturile lui Şt. Ferenczi (mor-
mîntul III). Vasul conţinea oasele incinerate ale
unui copil. O ceaşcă-urnă acoperită cu o alta
mai mică. Ambele roşiatic-cenuşii, cu pete negre,
cu slip lustruit, lucrate cu mîna. Păstrate fără
10. Simeria. Din descoperiri întîmplătoare (suprave-
torţi. Mz. Cluj (inv. nr. IN 13207 şi 13208). 1. 0,075
-0,10 m, Dg. 0,12-0,15 m, Df. 0,06-0,10 m,
Gr. 0,005 m. Cat., p 259, nr. 79 b.
Planşa X fig. 3.
11. Tg. Mureş. Din săpăturile lui Şt. Kovacs (mormîn-
1. Ocna Mureş. Din săpăturile lui Şt. Kovacs. Provine
din morminte. Cenuşiu-roşiatic, lucrat cu mîna.
Păstrat întreg. Mz. Cluj (f.n.). 1. 0,07 m, Dg. 0,125
m, Df. 0,08 m, Gr. 0,007 m. (=pl. CXXVII, 6);
Cat., p. 268, nr. 203 a.
2. Chendu Mare. Din săpăturile lui A. Zriny. Negru-
12. Cipău. Din descoperiri întîmplătoare (1914). Provine,
brun cu slip lustruit, lucrat cu mîna din pastă
cu impurităţi. Păstrat întreg. Mz. Tg. Mureş (f.n.).
1. 0,115 m, Dg. 0,27 m, Df. 0,08 m; Cat., p. 258,
nr. 67.
3. Ciumbrud. Din săpăturile lui Şt. Ferenczi. Cenuşiu­
negru, cu slip lustruit, lucrat cu mîna. Păstrat
13. Ciumbrud. Din săpăturile lui Şt. Ferenczi. Negru·
întreg. Mz. Cluj (inv. nr. IN 13247) 1. 0,117, Dg
0,29 m. Cat., p. 259, nr. 79 b.
4. Cipău. Din descoperiri întîmplătoare (supraveghere
N. Vlassa, mormîntul 3). Negru cu slip lustruit,
lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr.
IN 10226) 1. 0,12 m, Dg. 0,30 m, Df. 0,16 m, Dm.
0,135 m, Gr. 0,005 m. Cat., p. 2511, nr. 74 a. - N.
Vlassa, în Apulum, IV, 1961, p. 26-27, fig. 6,
III, 1.
5. Teiuş. Din săpăturile lui K. Horedt. Cenuşiu-găl­
bui cu pete negre, slip lustruit, lucrat cu mîna.
Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr. IN 6022) I.
0,085 m, Dg. 0,145 m, Df. 0,10 m, Dm. 0,156 m.
Gr. 0,007 m (=pl. CXXVII, 4); Cat., p. 277, nr. 307
a. - K. Horedt, Materiale, I, 1953, p. 804, fig. 12/6.
6. Cipău. Din descoperiri întîmplătoare (suprave-
ghere N. Vlassa, mormîntul 4). Negru cu slip
lustruit, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj
(inv. nr. IN 10230). 1. 0,134 m, Dg. 0,30 m, Df. 0,133
m, Gr. 0,006 m (=pl. CXXVII, 7); Cat., p. 258, nr.
74 a. - N. Vlassa, în Apulum, 1961, p. 28, fig. 6,
IV, 6.
7. Cipău. Din descoperiri întîmplătoare (supraveghe-
re N. Vlassa). Cenuşiu-gălbui, cu slip lustruit, lucrat
cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr. IN
10235). 1. 0,93 m, Dg. 0,192 m, Df. 0,095 m, Gr.
0,004 m (=pl. CXXXVII, 1); Cat., p. 258, nr. 74
a. - N. Vlassa, în Apulum, IV, 1961, p. 28,
fig. 8, V, 4,
www.cimec.ro
PLANŞELOR
8. Oradea. Din săpături sistematice 1959. Acope-
rea o urnă de incineraţie. Negru cu slip lustruit,
lucrat cu mîna. Păstrat fragmentar. Mz. Ora-
dea (f.n.). 1. 0,066 m, Dg. 0,22 m, Df. 0,05 m,
Dm. 0,24 m, Gr. 0,008 m. (= pl. CXXVI, 1); Cat.,
p. 269, nr. 212 a. - M. Rusu şi col., în Materiale,
VIII, 1962, p. 163.
9. Ciumbrud. Din săpăturile lui Şt. Ferenczi. Ce-
nuşiu negru cu slip lustruit, lucrat cu mîna.
Păstrat fragmentar. Mz. Cluj. I. 0,07 m. Dg. 0,50
m (pare mai veche decît sec. VI î.e.n.). Cat.,
p. 259, nr. 79 b.
ghere M. Roska, mormîntul 2). Cenuşiu-roşiatic,
lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv.
nr. I 1002). 1. 0,103 m, Dg. 0,23 m, Df. 0,081 m, Dm.
0,25 m, Gr. 0,007 m (=pl. CXXVII, 2); Cat., p. 274,
nr. 267. M. Roska, în Dolg. Cluj, IV, 1913, p. 235,
tul 1). Negru-cenuşiu, lucrat cu mîna. Păstrat
întreg. Mz. Cluj (inv. nr. IV 982). I. 0,122 m, Dg.
0,27 m, Df. 0,08 m, Gr. 0,005 m (=pl. CXXVII, 5);
Cat., p. 277, nr. 311 a. - Şt. Kovacs, în Dolg. Cluj
VI, 1915, p. 257, fig. 24/1.
probabil din morminte. Negru-gălbui, lustruit, lu-
crat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr. IV
2970). 1. 0,112 m, Dg. 0,22 m, Dm. 0,235 m, Df. 0,15 m,
Gr. 0,001 m (=pl. CXXVI, 3); Cat., p. 258, nr. 74 a.
- N. Vlassa, în Apulum, IV, 1961, p. 24, fig. 5/1.
cenuşiu, cu slip uşor lustruit, lucrat cu mîna
Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr. IN 13241). I.
0,088 m, Dg, 0,219 m, Df. 0,133 m (=pl. CXXVI, 2);
Cat., p. 259, nr. 79 b.
Planşa XI
1. Cipău. Din descoperiri întîmplătoare (supraveghe-
re N. Vlassa, mormîntul 4). Roşiatic: din pastă cu
multe impurităţi, lucrat cu mîna. Păstrat întreg.
Mz. Cluj (inv. nr. ·IN 10229). I. 0,108 m. Dg. 0,095
m, Df. 0,072 m, Gr. 0,005 m (=pl. CXXXII, 3); Cat.,
p. 258, nr. 74 a. - N. Vlassa, în Apulum, IV,
1961, p. 28, fig. 6, IV, 2.
2. Ciumbrud. Din săpăturile lui Şt. Ferenczi. Roşia­
tic-gălbui, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj
inv. nr. IN 13242); Cat., p. 259, nr. 79 b.
3. Ciumbrud. Din săpăturile lui Şt. Ferenczi. Roşiatic­
cenuşiu, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj
(inv. nr. IN 13269-75). I. 0,088 m, Dg. 0,13 m,
Df. 0,068 m. Cat., p. 259, nr. 79 b.
4. Ciumbrud. Din săpăturile lui Şt. Ferenczi. Roşia­
tic-gălbui, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj
(inv. nr. IN 13294). I. 0,113 m, Dg. 0,09 m, Df.
0,07 m. Cat., p. 259, nr. 79 b.
5. Cipău. Din descoperiri întîmplătoare (1914). Pro-
vine, probabil, din morminte. Gălbui, din pastă
fină, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv.
 EXPLICAŢIA PLANŞELOR 297

nr. IV 2978). I. 0,167 m, Dg. 0,135 m, Dm. 0,144
m, Df. 0,09 m, Gr. 0,008 m. Cat., p. 258, nr. 74 a.
- N. Vlassa, în Apulum, IV, 1961, p. 24, fig. 5, 6
(desenul este greşit, vezi la noi profilul corect).
6. Iernut. Descoperire întîtnplătoare. Urnă din mor-
mînt de incineraţie. Gălbui-brun, cu slip. uşor
lustruit, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj
(inv. nr. f.n.). I. 0,305 m, Dg. 0,265 m, Df. 0,12 m,
Gr. 0,012 m (= pl. CXXXVII, 5); Cat., p. 265, nr.
156 a.
Planşa XII
1. Aiud. Descoperire întîmplătoare făcută în "Parc",
probabil, din morminte. Cenuşiu, din pastă impură,
2. Cipău. Din descoperiri întîmplătoare (supraveghere
N. Vlassa, mormîntul 2). Cenuşiu-negru, din pastă
cu multe impurităţi, lucrat cu mîna. Păstrat întreg.
Mz. Cluj (inv. nr. IN 10224 a). I. 0,14 m, Dg. 0,12 m,
Df. 0,095 m, Dm. 0,13 m, Gr. 0,006 m (= pl.
CXXXII, 4); Cat., p. 258, nr. 74 a. - N. Vlassa, în
Apulum, IV, 1961, p. 26, II, 1.
3. Cipău. Descoperire întîmplătoare (1908). Provine,
probabil, din morminte. Roşiatic, cu slip lustruit,
lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr.
II 463). I. 0,14 m, Dg. 0,102 m, Dm. 0,14 m, Df. 0,06 m
Gr. 0,005 m (=pl. CXXIX, 3); Cat., p. 258, nr.
74 a. - N. Vlassa, în Apulum, IV, 1961, fig. 4/5.
5. Cipău. Din descoperiri întîmplătoare (1914). Pro-
vine, probabil, din morminte. Roşiatic din pastă
fină, lucrat cu mîna. Păstrat fragmentar. Mz. Cluj

lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Aiud (inv. nr. (inv. nr. IV 2983). I. 0,18 m, Dg. 0,135 m, Dm. 0,19 m,
3608). I. 0,103 m, Dg. 0.09 Iri, Dm. 0,141 m, Df. 0,065 Df. 0,10 m, Gr. 0,01 m, (= pl. CXXIX, 1); Cat.,
m. Cat., p. 251, nr. 6 a. p. 258, nr. 74 a. - N. Vlassa, în Apulum, IV, 1961,
2. Simeria. Din descoperiri întîmplătoare (suprave-
p. 24, fig. 5/12.
ghere M. Roska, mormîntul 1). Cenuşiu-roşiatic, cu 5. Tg. Mureş. Din săpăturile lui Şt. Kovacs (mor-
slip puternic lustruit, lucrat cu mîna. Păstrat mîntul 9). Cenuşiu-gălbui, cu pete negre, cu slip
întreg. Mz. Cluj (inv. nr. I 995). I. 0,135 m, Dg. lustruit, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj
0,12 m, Df. 0,07 m, Dm. 0,13 m, Gr. 0,006 m (=pl. (inv. nr. IV 1011). I. 0,114 m, Dg. 0,083 m, Df. 0,07 m,
CXXVIII, 3); Cat., p. 274, nr. 267. - M. Roska, în Gr. 0,004 m (=pl. CXXXII, 2); Cat., p. 277, nr. 311
Dolg.Cluj, IV, 1913, p. 233-234, fig. 1. a. - Şt. Kovacs, în Dolg. Cluj, VI, 1915, p. 265,
3. Chendu Mare. Din săpăturile lui A. Zriny. Roşiatic,
fig. 34/4.
cu slip lustruit, din pastă cu impurităţi, lucrat cu
mîna. Păstrat aproape întreg. Mz. Tg. Mureş. I. Planşa XIV
0,22 m, Dg. 0,13 m, Df. 0,09 m, Dm. 0,23 m. Cat.,
p. 258. nr. 67. Ornamente în relief şi incizate întîlnite pe eera-
4. Tg. Mureş. Din săpăturile lui Şt. K9vacs. Descope- mica protodacică din sec. VI-V î.e.n.
rire sporadică, provine, probabil, din morminte
distruse. Gălbui-roşiatic cu slip lustruit, lucrat cu
mîna. Păstrat fragmentar. Mz. Cluj (inv. nr. IV Planşa XV
1016). I. 0,14 m, Dg. 0,098 m, Df. 0,07 m, Dm. 0,119
m, Gr. 0,003 m, (=pl. CXXX, 4); Cat., p. 277, nr.
Numerele de ordine corespund celor de pe hartă.
311 a. - Şt. Kovacs, în Dolg. Cluj, VI, 1915, fig. 35/2.
5. Cipău. Din descoperiri întîmplătoare (1914). Pro- lnhumaţie
vine probabil, din morminte. Roşiatic-cenuşiu, din
pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. 1. Aiud
Cluj (inv. nr. IV 2979). I. 0,186 m, Dg. 0,132 m, Df. 2. Archita
0,105 m, Gr. 0,01 m {=pl. CXXX, 3); Cat., p. 258, 3. Batoş
nr. 74 a. - N. Vlassa, în Apulum, IV, 1961, p. 24, 4. Blaj
fig. 5/10. 5. Bratei
6. Cipău. Din descoperiri întîmplătoare (1914). Provine, 6. Braşov
probabil, din morminte. Roşiatic-gălbui, din pastă 9. Ciumbrud
fină, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. 10. Cipău
nr. IV 2980). I. 0,198 m, Dg. 0,115 m, Df. 0,10 m, 11. Cristeşti
Gr. 0,005 m (=pl. CXXX, 1); Cat., p. 258, nr. 74 a. 12. Deva
- N. Vlassa, în Apulum, IV, 1961, p. 24, fig. 5/14. 14. Gîmbaş
15. Herepea
17. Ighişul Nou
Planşa XIII 18. Mirislău
21. Posmuş
1. Ocna Mureş. Din săpăturile lui Şt. Kovacs. Provine 22. Proştea Mică
probabil din morminte. Gălbui-cenuşiu, din pastă 23. Războeni
fină, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj (f.n.). 24. Simeria
I. 0,182 m, Dg. 0,11 m, Df. 0,06 .m, Dm. 0,132 m, Gr. 25. Sîntana de Mureş
0,005 m. Cat., p. 268, nr. 203 a. 27. Şaroş

www.cimec.ro
 EXPLICAŢIA PLANSELOR
298

28. Şona întreg. Mz. Braşov (inv. nr. 5311). I. 0,30 m,

29. Teiuş Dg. 0,18 m, Dm. 0,225 m, Df. 0,115 m, Gr. 0,01 m
30. Tg. Mureş (=pl. CXXXIII, 2).
4. Turia. Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu-brun, din
Incineraţie pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz.
Sf. Gheorghe (inv. nr. 2115). I. 0,18 m, Dg. 0,155 m,
7. Chendu Mare Df. 0,076 m, Gr. 0,009 m, (=pl. CXXXVIII, 5);
8. Cluj Cat., p. 278, nr. 317.
13. Dobolii de Jos
16 Iernut
19. Ocna Mureş (Vioara de Sus) Planşa XVI II
20. Oradea
26. Sintimbru (?) 1. Cluj-Mănăşiur. Din săpăturile lui Şt. Kovacs
30. Tg. Mureş (1912). Cenuşiu cu slip lustruit, în interior cără­
miziu. Pastă bună, lucrat cu mina. Păstrat frag-
mentar (reconstituire). Mz. Cluj (inv. nr. VI 7567).
Planşa XVI 1. 0,12 m (?), Dg. 0,12 m, Gr. 0,009 m, Cat.,
p. 259, nr. 84 b.
1. Decea. Din săpăturile lui K. Herepey. Aparţine 2. Cluj-Mănăştur. Din săpăturile lui Şt. Kovacs
unui mormînt de incineraţie. Cenuşiu-brun, din (1911). Cenuşiu-brun, cu slip puternic lustruit,
pastă fină, lucrat cu mîna. Păstrat fragmentar
pastă fără prea multe impurităţi, lucrat cu mîna.
Păstrat întreg, o bună parte a exteriorului este
(reconstituire). Mz. Cluj (inv. nr. VI 6662). I. 0,14 m,
cojit. Foarte probabil a avut slip lustruit. Mz. (?), Dg. 0,18 m, Gr. 0,014 m. Cat., p. 259, nr. 84 b.
Aiud (f.n.). I. 0,52 m, Dg. 0,32 m, Df. 0,12 m, 3. Cluj-Mănăştur. Din săpăturile lui Şt. Kovacs
Gr. 0,01 m (=pl. CXXXVIII, 6); Cat., p. 261, (1911). Cenuşiu-roşiatic, cu slip lustruit, lucrat cu
nr. 107. - Zs. Torma, Manuscris, pl. LXXXII, 19. mîna. Păstrat fragmentar (reconstituire). Mz. Cluj
(inv. nr. VI 6433). I. 0,25 m (?), Dg. 0,20 m,
2. Apahida. Descoperire întîmplătoare. Negru-cenu-
Df. 0,14 m (?), Gr. 0,01 m (= pl. CXXXVII, 4);
şiu,din pastă impură lucrat cu mîna. Păstrat în-
Cat., p. 259, nr. 84 b.
treg. Mz. Aiud (inv. nr. 4865). I. 0,198 m, Dg.
0,165 m, Df. 0,08 m, Gr. 0,009 m, (= pl. CXXXVII, 4. Cluj-Mănăştur. Din săpăturile lui Şt. Kovacs
3); Cat., p. 252, nr. 8 a. (1911). Cenuşiu cu slip de culoare brun-închis,
puternic lustruit, pastă bună, lucrat cu mîna.
3. Proştea Mică. Descoperire întîmplătoare. Gălbui­
Păstrat fragmentar (reconstituire). Mz. Cluj (inv.
cenuşiu, din pastă cu multe impurităţi, lucrat cu
nr. VI 6543). I. 0,19 m (?), Dg. 0,22 m, Df. 0,17 m
mîna. Păstrat intreg. Mz. Sibiu (inv. nr. 11772). I.
(?), Gr. 0,01 m. Cat., p. 259, nr. 84 b.
0,24 m, Dg. 0,22 m, Df. 0,112 m, Dm. 0,22 m, Gr. 0,012 m
5. Cluj-Mănăştur. Din săpăturile lui Şt. Kovacs
(=pl. CXXXIV, 2); Cat., p. 271, nr. 232.
(1911). Cărămiziu-roşiatic, din pastă impură, lu-
4. Ozun. Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu-deschis, crat cu mîna. Păstrat fragmentar (reconstituire).
din pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr. VI 6468). I. 0,21 m (?), Dg. 0,21 m,
Mz. Sf. Gheorghe (inv. nr. 1533). I. 0,255 m, Df. 0,15 m (?), Gr. O,Dl m. Cat., p. 259, nr. 84 b.
Dm. 0,201 m, Dg. 0,125 m, Df. 0,115 m, Gr. 0,01 m, 6. Cluj-Mănăştur. Din săpăturile lui Şt .Kovacs (1911).
(=pl. CXXXIV, 3); Cat., p. 270, nr. 219. - V. Gălbui, cu slip lustruit, din pastă tină, lucrat cu
Pârvan, Getica, fig. 299. mîna. Păstrat fragmentar (reconstituire). Mz. Cluj
(inv. nr. VI 6711). I. 0,20 m (?), Dg. 0,24 m (?),
Gr. 0,01 m. Cat., p. 259, nr. 84 b.
Planşa XVII

1. Sf. Gheorghe. Provine din săpăturile lui F. Laszl6 Planşa XIX

(1912). Roşiatic, din pastă impură, suprafaţa aco-
perită cu striuri neregulate. Păstrat întreg. Mz.
Sf. Gheorghe (inv. nr. 4294). I. 0,14 m, Dg. 0,172 m,
Df. 0,10 m, Gr. 0,009 m (= pl. CXXXVII, 1); Cat.,
p. 273, nr. 263.
2. Sîmpetru German. Descoperire întîmplătoare. Ce-
nuşiu, cu slip puternic lustruit, lucrat cu mîna,
din pastă bună. Păstrat întreg. Mz. Arad (f.n.).
l. 0,17 m, Dg. 0,17 m (=pl. CXXXIII, 1); Cat.,
p. 275, nr. 280 a.
3. Ţara Bîrsei. Descoperire întîmplătoare, probabil
urnă funerară. Brun-închis, cu suprafaţa puternic
lustruită, din pastă fină, lucrat cu mîna. Păstrat
1. Cluj-Mănăştur. Din săpăturile lui Şt. Kovacs
(1912). cu pete gălbui, cu slip lustruit,
Cenuşiu,
pastă bună, lucrat cu mîna. Păstrat fragmentar
(reconstituire). Mz. Cluj (inv. nr. VI 7571). I. 0,08 m,
Dg. 0,18 m (?), Df. 0,075 m (?), Gr. 0,01 m; Cat.,
p. 259, nr. 84 b.
2. Cluj-Mănăştur. Din săpăturile lui Şt. Kovacs
1912). Cenuşiu, în interior negru cu slip lustruit,
pastă bună, lucrat cu mîna. Păstrat fragmentar
(reconstituire). Mz. Cluj (inv. nr. 7213). I. 0,105 m,
(?), Dg. 0,28 m, Df. 0,086 m (?), Gr. 0,01 m. Cat.,
p. 259, nr. 84 b.

www.cimec.ro
 EXPLICAŢIA PLANŞELOR
3. Cepari. Din mormînt de incineraţie (nr. 4). Brun-
negricios, cu slip lustruit, lucrat cu mîna. Păstrat
fragmentar. Mz. Cluj (inv. nr. VI 2796). I. 0,116 m,
Dg. 0,36 m, Df. 0,12 m, Gr. 0,001 m. Cat., p. 257,
nr. 60. - I. H. Crişan, Materiale dacice, p. 58,
fig. 25/10.
4. Cluj-Mănăştur. Din săpăturile lui Şt. Kovăcs
(1911). Cenuşiu închis, cu slip lustruit, din pastă
bună, lucrat cu mîna. Păstrat fragmentar (recon-
stituire). Mz. Cluj (inv. nr. VI 6761). I. 0,077 m,
Dg. 0,22 m, Df. 0,10 m, Gr. 0,007 m (=·Pl. CXLII, 1);
Cat., p. 259, nr. 84 b.
5. Cepari. Din săpăturile lui M. Roska. Negru, cu pete
de culoare brună, cu slip puternic lustruit, pastă
impură, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj
(inv. nr. VI 2804). I. 0,12 m, Dg. 0,30 m, Df. 0,12 m,
Gr. 0,01 m. Cat., p. 257, nr. GO - I. H. Crişan,
Materiale dacice, p, 58, fig. 25/11.
6. Cluj-Mănăştur. Din săpăturile lui Şt. Kovăcs
(1912). Cenuşiu-negru, cu pete de culoare brună,
cu slip lustruit, pastă impură, lucrat cu mîna. Păs­
trat fragmentar (reconstituire). Mz. Cluj (inv. nr.
IV 7570). I. 0,10 m (?), Dg. 0,26 m, Df. 0,14 m (?),
Gr. 0,013 m; Cat., p. 259, nr. 84 b.
7. Cluj-Mănăştur. Din săpăturile lui Şt. Kovăcs
(1912). Gălbui-cenuşiu, cu slip lustruit, din pastă
fină, lucrat cu. inîna. Păstrat fragmentar (recon-
stituire). Mz. Cluj (inv. nr. VI 7236). I. 0,094 m,
Dg. 0,18 m, Df. 0,086 m, Gr. 0,01 m. Cat., p. 259,
nr. 84 b.
8. Cluj-Mănăştur. Din săpăturile lui Şt. Kovăcs
(1912). Cenuşiu-închis în exterior, negru în inte-
rior, cu slip lustruit, pastă bună, lucrat cu mîna.
Păstrat fragmentar (reconstituire). Mz. Cluj (inv.
nr. VI 7573). I. 0,125 m (?), Dg. 0,38 m, Df. 0,17 m
(?), Gr. 0,01 m; Cat., p. 259, nr. 84 b.
9. Sf. Gheorghe. Din săpăturile lui F. Lăszl6 (?).
Cenuşiu-închis, din pastă bună, lucrat cu mîna.
Păstrat fragmentar. Mz. Sf. Gheorghe (inv. nr.
15647). I. 0,096 m, Dg. 0,203 m, Df. 0,118 m,
Gr. 0,008 m (=Pl. CXXXVII, 2). Cat., p. 273, nr. 263.
10. Cluj-Mănăştur. Din săpăturile lui Şt. Kovacs
(1912). Cenuşiu acoperit cu slip gălbui puternic
lustruit, pastă bună, lucrat cu mîna. Păstrat frag-
mentar (reconstituire). Mz. Cluj (inv. nr. VI 7359).
I. 0,12 m (?), Dg. 0,28 m, Df. 0,155 m, Gr. 0,01 m.
Cat., p. 259, nr. 84 b.
Planşa XX
Fragmente din aşezarea de la Slimnic, lucrate cu
mîna, provenite din săpăturile lui M. Kimakowicz.
Cat., p. 275, nr. 281 a.
1. Negru cu slip lustruit. Mz. Sibiu (inv. nr. 11325
= A.4189).
2. Negru cu slip lustruit. Mz. Sibiu (inv. nr. 12878
= A.5565).
3. Cenuşiu cu slip lustruit. Mz. Sibiu (inv. nr. 12835
= A.5562).
www.cimec.ro
299
4. Gălbui cu slip lustruit. Mz. Sibiu (inv. nr. 12530
= A.5222).
5. Gălbui-roşiatic, din pastă fină, lucrat cu mîna, cu
slip lustruit. Păstrat fragmentar. Imitaţie după vas
grecesc de tip lebes. Mz. Sibiu (inv. nr. 12527
= A.5419) = pl. cxxxv, 2.
6. Cenuşiu cu slip lustruit. Mz. Sibiu (inv. nr. 12948
= A. 5635).
7. Galben-cenuşiu din pastă impură. Mz. Sibiu (inv.
nr. 12968) = 5655).
8. Cenuşiu-negru, cu slip puternic lustruit. Mz. Sibiu
(inv. nr. 12876 = 5563).
9. Roşu în exterior, negru în interior, cu slip lustruit,
din pastă bună lucrat cu mîna. Păstrat fragmen-
tar. Mz. Sibiu (inv. nr. 12527 = A. 5419) = pl.
cxxxv, 3.
10. Negru lustruit din pastă fină. Mz. Sibiu (inv. nr.
12875 = A.5562).
11. Cenuşiu-negru cu slip lustruit. Mz. Sibiu (inv.
nr. 12528 = 5220).
12. Cenuşiu-negru cu slip lustruit. Mz. Sibiu (inv.
nr. 12528 = A.5220).
13. Negru-cenuşiu, cu slip lustruit, lucrat cu mîna.
Păstrat fragmentar. A aparţinut, probabil, unui vas
cu picior scurt. Mz. Sibiu (inv. nr. 12840 - 12841
- A. 5527 - 5528) = pl. cxxxv, 1.
Planşa XXI
1. Proştea Mare. Descoperire întîmplătoare. Negru, cu
slip puternic lustruit, din pastă fină, lucrat cu
mîna. Păstrat fragmentar. Mz. Sibiu (inv. nr.
6217). I. 0,071 m, Dm. sus 0,097 m, jos 0,112 m,
Gr. 0,013 m. Cat., p. 271, nr. 231.
2. Cluj-Mănăştur. Din săpăturile lui Şt. Kovacs
(1912). Gălbui-cenuşiu, cu slip puternic lustruit,
pastă fină, lucrat cu mîna. Păstrat fragll).entar (re-
constituire ipotetică). Mz. Cluj (inv. nr. VI 7356).
Dg. 0,31 m, Gr. 0,01 m. Cat., p. 259, nr. 84 b.
3. Cepari. Din descoperiri întîmplătoare (suprave-
ghere M. Roska, mormîntul 5). Roşiatic cu slip
lustruit de culoare brun-închis, pastă bună, lu-
crat cu mîna. Păstrat fragmentar (reconstituire).
Mz. Cluj (inv. nr. 2808 a-b). I. 0,08 m (?)~ Dg.
0,12 m, Df. 0,06 m (?), Gr. 0,01 m. Cat., p. 257,
nr. 60. - 1. H. Crişan, în Materiale dacice, p. 58,
fig. 25,'13.
4. Proştea Mare. Descoperire întîmplătoare. Brun-
cenuşiu, din pastă cu impurităţi, lucrat cu mîna
Păstrat întreg. Mz. Sibiu (inv. nr. 11792). I. 0,075 m,
Dg. 0,05 m, Df. 0,042 m, Gr. 0,005 m. ·cat., p. 271,
nr. 231.
5. Proştea Mare. Descoperire întîmplătoare. Brun în-
chis, cu slip puternic lustruit, din pastă bună lu-
crat cu mîna. Păstrat fragmentar. Mz. Sibiu (inv.
nr. 6218) I. 0,10 m, Dm. sus 0,085 m, jos, 0,11 m,
Gr. 0,01 m. Cat., p. 271, nr. 231.
300 EXPUCAŢIA PLANŞELOR

6. Cetea. Din săpăturile lui K. Herepey. Gălbui-roşia­

tic, din pastă fină, lucrat cu mîna. Păstrat frag-
mentar. Mz. Aiud (inv. nr. 2892). 1. 0,091 m,
Dg. 0,053 m, Dm. 0,07 m, Df. 0,036 m, Gr. 0,006 m.
= pl. CLXVI, 6; Cat., p. 257, nr. 61. - Zs. Torma,
Manuscris, pl. LXXIX, 2.
Planşa XXV
1-12. Ornamente ale ceramicii daco-getice, faza I.
Fragmentele provin din săpăturile lui Şt. Ko-
vacs de la Cluj-Mănăştur şi se păstrează în
Mz. Cluj, Cat., p. 259, nr. 84 b.

Planşa XXII
Planşa XXVI
1. Ozun. Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu-deschis, 1-11. Ornamente ale ceramicii daco-getice, faza I.
cu slip uşor lustruit din pastă neomogenă, lucrat Fragmentele se păstrează în Mz. Cluj şi provin
cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Sf. Gheorghe (inv. din săpăturile lui Şt. Kovacs de la Cluj-Mă­
nr. 13159). I. 0,375 m, Dg. 0,106 m, Dm. 0,24 m, năştur. Cat., p. 259, nr. 84 b.
Df. 0,12 m, Gr. 0,011 m pl. CXXXVI, 2; Cat.,
p. 270, nr. 219. Amintit de Z. Szekely, Almanah,
p. 16, nr. 42. Planşa XXVII
2. Poian. Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu-negru, cu
slip puternic lustruit, pastă bună, lucrat cu mina. Harta de răspîndire a localităţilor cu ceramică
Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr. 2427). I. 0,31 m, daco-getică faza I (sec. V-IV î.e.n.), din Tran-
Dg. 0,09 m, Dg. 0,20 m, Df. 0,11 m. Gr. 0,01 m silvania.
= pl. CXXXVI, 1; Cat., p. 270, nr. 228 a. Amin-
tit de K. Horedt, Unter., p. 22, nr. 4. 1. Apahida
2. Biborţeni (?)
3. Pecica. Din săpăturile lui L. DămătOr (1898). Găl­
3. Blaj
bui-roşiatic din pastă fină, neomogen ars, cu slip
4. Ceauşu de Cîmpie (?)
lustruit, lucrat cu mîna. Păstrat fragmentar (re-
5. Cepari
constituire). Mz. Arad (inv. nr. 154). 1. 0,50 m (?)
6. Cluj-Mănăştur
Dg. 0,15 m, Df. 0,08 m, (?), Gr. 0,01 m. Cat., p. 270,
7. Crisbav
nr. 221.
8. Decea
9. Feiurd
10. Hălchiu (?)
Planşa XXIII 11. Micoşlaca
12. Ocna Mureş
1. Sf. Gheorghe. Din săpăturile lui K. Horedt. Negru, 13. Oradea
cu slip puternic lustruit, din pastă fină, lucrat cu 14. Ozun
mîna. Păstrat întreg. MNA (inv. nr. IV 1000). 15. Poian
1. 0,19 m, Dg. 0,11 m, Dm. 0,15 m, Df. 0,07 m, 16. Proştea Mică
Gr. 0,01 m, = pl. CXXXVIII, 1; Cat., p. 273, 17. Răhău
nr. 263. - K. Horedt, în Materiale, II, 1957, p. 13 18. Slimnic
fig. 13/3. 19. Sibiu-Guşteriţa
2. Poian. Descoperire întîmplătoare. Negru cu slip 20. Cetea
puternic lustruit, din pastă bună, lucrat cu mîna. 21. Proştea Mare
Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr. 2426). 1. 0,37 m, 22. Sălcuţa
Dg. 0,15 m, Df. 0,12 m, Gr. u,02 m = pl. 23. Sf. Gheorghe
CXXXVIII, 3-4. Cat., p. 270, nr. 228. 24. Sînpetru German
3. sf. Gheorghe. Din săpăturile lui Fr. Lâszl6 (1914). 25. Turia ·
Negru, cu slip puternic lustruit, din pastă fină, lu-
crat cu mîna. Păstrat fragmentar (reconstituire).
Mz. Sf. Gheorghe (inv. nr. 5507). I. 0,29 m, Planşa XXVIII
Dg. 0,13 m, Df. 0,06 m, Gr. 0,01 m = pl.
CXXXVIII, 2. Cat., p. 273, nr. 263. 1. Moreşti.Din săpăturile lui K. Horedt. Roşiatic
cenuşiu,din pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat
fragmentar. Mz. Cluj (f.n.); Cat., p. 267-268,
nr. 191. - K. Horedt, în SAA, II, 1965, p. 60,
Planşa XXIV fig. 6/8.
2. Moreşti. Din săpăturile lui K. Horedt. Cenuşiu,
1-18. Ornamente pe ceramica daco-getă, faza 1. Frag- din pastă impură, lucrat cu mîna. Fragment (re-
mentele provin din săpăturile lui Şt. Kovacs constituire). Mz. Cluj (f.n.); Cat., p. 267-269,
de la Cluj-Mănăştur şi se păstrează în Mz. nr. 191. - K. Horedt, în SAA, Il, 1965, p. 60,
Cluj, Cat., p. 259, nr. 84 b. fig. 6f6.

www.cimec.ro
 EXI>J..ICA ŢIA PLANŞELOR
3. Moreşti. Din săpăturile lui K. Horedt. Roşiatic,
lucrat cu mîna. Mz. Cluj (f.n.). Reconstituire; Cat.,
p. 267-268, nr. 191. - K. Horedt, în SAA, II,
1965, p. 58, fig. 4/15.
4. Moreşti. Din săpăturile lui K. Horedt. Brun, din
pastă impură, lucrat cu mîna. Fragment (reconsti-
tuire). Mz. Cluj (f.n.); Cat., p. 267-268, nr. 191.
- K. Horedt, în SAA, II, 1965, p. 60, fig. 8/4.
5. Ghenci. Din descoperire întîmplătoare (1958). Pro-
vine din morminte de incineraţie. Cenuşiu-negru,
cu slip uşor lustruit, din pastă impură. Păstrat în-
treg. Mz. Carei (f.n.). 1. 0,12 m,
Df. 0,08 m,
Gr. 0,007 m; Cat., p. 263, nr. 133. - 1. H. Crişan,
Materiale dacice, p. 68, fig. 28/4.
6. Feiurd. Descoperire întîmplătoare. Negru-cenuşiu,
lucrat cu mîna. Păstrat fragmentar. Mz. Cluj (inv.
nr. VI 3367), 1. 0,10 m, Dg. 0,099 m, Df. 0,08 m,
Gr. 0,005 m; Cat., p. 262, nr. 121.
7. Moreşti. bin săpăturile conduse de K. Horedt.
Gălbui-cenuşiu, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz.
Cluj (f.n.). I. 0,09 m, Dg. 0,12 m, Df. 0,012 m; Cat.,
p. 267-268, nr. 191. - K. Horedt şi col., în SCIV,
V, 1-2, 1954, p. 215, fig. 8/6.
8. Ghenci. Din descoperire întîmplătoare (1958). Pro-
vine din morminte de incineraţie. Gălbui-roşiatic,
uşor lustruit, pastă impură, lucrat cu mîna. Păs­
trat întreg. Mz. Carei (f.n.). I. 0,152 m, Dg. 0,135 m,
Dm. 0,15 m, Df. 0,11 m, Gr. 0,007 m; Cat., p. 263,
nr. 133. - 1. H. Crişan, în AMN, I, 1964, p. 100,
nr. 1, fig. 7/4.
9. Oradea. Din săpăturile
sistematice M. Rusu (1959).
Gălbui-cenuşiu, pastă impură, lucrat cu mîna. Păs­
trat întreg. Mz. Oradea (f.n.) I. 0,155 m, Dg. 0,16 m,
Df. 0,11 m, Gr. 0,012 m; Cat., p. 269, nr. 212 b. -
M. Rusu şi col., în Mate.riale, VIII, 1962, p. 160,
fig. 7/6.
10. Hărman. Din săpăturile lui 1. Graf (1912). Cenu-
şiu-gălbui,lucrat cu mîna. Păstrat fragmentar. Mz.
Braşov (inv. nr. 2993). I. 0,105 m, Dg. 0,14 m,
Df. 0,75 m, Gr. 0,01 m; Cat., p. 265, nr. 149 a.
11. Girişul de Criş. Din descoperiri întîmplătoare. Găl­
bui, cu slip lustruit, lucrat cu mîna. Păstrat întreg.
Mz. Şc. Medii nr. 1 Oradea (f.n.). I. 0,22 m,
Dg. 0,167 m, Df. 0,105 m, Gr. 0,01 m, Cat., p. 263,
nr. 138.
12. Ghenci. Din descoperiri întîmplătoare (1958). Pro-
vine din morminte de incineraţie. Gălbui-roşiatic,
din pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat întreg.
Mz. Carei (f.n.). 1. 0,175 m, Dg. 0,15 m, Df. 0,11 m,
Gr. 0,012 m. Cat., p. 263, nr. 133. - 1. H. Crişan,
Materiale dacice, p. 68, fig. 28/5.
13. Ghenci. Din descoperiri întîmplătoare (1958). Pro-
vine din morminte de incineraţie. Gălbui, cu slip
lustruit, pastă bună, lucrat cu mîna. Păstrat întreg.
Mz. Carei (f.n.). I. 0,22 m, Dg. 0,20 m, Df. 0,11 m,
Gr. 0,001 m. Cat., p. 263, nr. 133. - 1. H. Crişan,
Materiale dacice, p. 68, fig. 28/6.
www.cimec.ro
301
Planşa XXIX
1-12. Ciumeşti. Din săpături sistematice. Reconstitu-
iri. - 1. H. Crişan, Materiale dacice, p. 30,
fig. 13.
Planşa XXX
1. Ciumeşti. Din săpături Vlad Zirra (1965). Urnă fu-
nerară. Negru-castaniu, cu slip puternic lustruit,
în interior brun-roşiatic, din pastă cu impurităţi,
lucrat cu mîna. Păstrat fragmentar. Mz. Baia Mare
(f.n.). I. 0,45 m, Dg. 0,28 m, Dm. 0,45 m, Df. 0,15 m,
Gr. 0,014 m (=pl. CXLI, 4). Cat., p. 259, nr. 80. -
1. H. Crişan, Materiale dacice, p. 8, fig. 1/2 şi
fig. 2/2.
2. Apahida. Din descoperiri întîmplătoare (1900).
Urnă funerară, cenuşiu-gălbui cu slip puternic
lustruit, pastă bună, lucrat cu mîna. Mz. Cluj
(f.n.). I. 0,38, Dg. 0,184 m, Dm. 0,305 m, Df. 0,135 m,
Gr. 0,012 m = pl. CXLI, 3 Cat., p. 252, nr. 8 b. -
I. H. Crişan, Materiale dacice, p. 46, fig. 20/3 şi
fig. 21/1.
3. Ciumeşti. Din săpături M. Rusu (1962). Urnă fu-
nerară. Negru-castaniu cu slip puternic lustruit,
în interior brun-roşiatic, pastă impură, lucrat cu
mîna. Păstrat întreg. Mz. Baia Mare (inv. nr.
12181). 1. 0,26 m, Dm. 0,39 m, Dg. 0,28 m, Df. 0,13 m,
Gr. 0,08 m = pl. XXLI, 1, Cat., p. 259, nr. 80.
1. H. Crişan, Materiale dacice, p. 11, fig. 3/2 şi
fig. 4/2.
4. Apahida. Din descoperiri întîmplătoare (1914).
Urnă funerară. Gălbui-cenuşiu cu slip uşor lus-
truit, pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat întreg.
Mz. Cluj (f.n.). I. 0,282 m, Dg. 0,165 m, Dm. 0,235 m,
Df. 0,118 m, Gr. 0,01 m = pl. CXLI, 2. Cat., p. 252,
nr. 8 b. - I. H. Crişan, Materiale dacice, p. 48,
fig. 20/4 şi fig. 21/3.
5. Sanislău. Din săpăturile lui Vlad Zirra (1965). Ne-
gru cu slip puternic lustruit, în interior brun-ro-
şiatic, pastă bună, lucrat cu mîna. Păstrat întreg.
Mz. Carei (f.n.). I. 0,35 m, Dg. 0,20 m, Dm. 0,30 m,
Df. 0,14 m, Gr. 0,001 m. Cat., p. 272, nr. 250. -
1. H. Crişan, Materiale dacice, p. 72, fig. 29/3.
Planşa XXXI
1. Dezmir. Din săpăturile lui AL Ferenczi şi Şt. Ko-
vâcs (mormîntul I). Negru cu slip puternic lustruit,
în exterior şi gălbui-roşiatic în interior, lucrat cu
mîna, din pastă bună. Păstrat fragmentar. Mz.
Cluj (inv. nr. IN 2454). 1. 0,50 m, Dg. 0,28 m,
Dm. 0,34 m, Df. 0,15 m, Gr. 0,010 m. Cat., p. 262,
nr. 112. - 1. H. Crişan, în AMN, I, 1964, p. 94
nr. 5, fig. 4/6.
2. Dezmir. Din descoperiri întîmplătoare. Negru cu
slip puternic lustruit, în interior brun-roşiatic, din
pastă bună, lucrat cu mîna. Mz. Cluj (f.n.). I.
302 EXPLICA TIA PLANŞELOR
0,48 m, Dg. 0,25 m, Dm. 0,38 m, Df. 0,16 m, Gr.
0,01 m = pl. CXL, 4 Cat., p. 262, nr. 112. - 1. H.
Crişan. Materiale dacice, p. 65, fig. 26/1-2.
3. Blaj. Descoperire întîmplătoare. Provine din mor-
minte de incineraţie. Negru cu slip puternic lus-
truit, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Blaj (inv.
nr. 1189). 1. 0,52 m, Dg. 0,25 m, Df. 0,19 m, Gr.
0,10 m. = pl. CXXXIX, 2; Cat., p. 254, nr. 31 d.
- 1. H. Crişan, în AMN, I, 1964, p. 89, nr. 2,
fig. 1/2 şi fig. 2/4.
4. Dezmir. Din săpăturile lui Al. Ferenczi şi Şt. Ko-
vacs (mormîntul II). Cenuşiu închis, cu slip lus-
truit, din pastă cu puţine impurităţi, lucrat cu
mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr. IN 2456).
1. 0,56 m, Dg. 0,28 m, Df. 0,18 m, Dm. 0,38 m,
Gr. 0,014 m. = pl. CXXXIX, 4, Cat., p. 262,
nr. 112. - 1. H. Crir;;an, în AMN, I, 1964, p. 96
nr. 1, fig. 5. pl. I, 9.
Planşa XXXII
1. Hărman. Din săpăturile lui J. Teutsch
(1900).
Urnă funerară. Gălbui-roşiatic, pastă bună, lucrat
cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Braşov (inv. nr. 240).
1. 0,29 m. Dg. 0,175 m, Dm. 0,265 m, Df. 0,12 m,
Gr. 0,008 m. Cat., p. 265, nr. 149, a.- 1. H. Crişan,
în AMN, I, 1964, p. 102, nr. 1, fig. 8/3 şi fig. 9/1.
2. Hărman. Din săpăturile lui J. Teutsch (1900).
Urnă funerară. Roşiatic, din pastă bună, lucrat cu
mîna. Păstrat fragmentar. Mz. Braşov (inv. nr.
237). 1. 0,23 m (?), Dg. 16 m, Df. 0,09 m (?),
Gr. 0,008 cm; Cat., p. 265, nr. 149 a. - 1. H. Cri-
şan, în AMN, I, 1964, p. 103 nr. 3 fig. 8/2 şi fig. 9/2.
3. Ighişul Nou. Din descoperiri întîmplătoare (1958).
Cenuşiu, pastă relativ impură, lucrat cu roata. Păs­
trat întreg. Mz. Mediaş (f.n.) 1. 0,145 m, Dg. 0,09 m,
Dm. 0,106 m, Df. 0,054 m. Gr. 0007 m; Cat., p. 265,
nr. 157 b.
4. Doboşeni. Descoperire întîmplătoare. Negru cu pete
gălbui, cu slip puternic lustruit, din pastă bună,
lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj (II 5448).
1. 0,432 m, Dg. 0,215 m. Df. 0,14 m, Gr. 0,099 m.
Dm. 0,295 m =pl. CXXXIX 3; Cat., p. 262, nr. 114
a. - M. Roska, Emlek. Sf. Gheorghe fig. 74.
5. Dezmir. Din săpăturile lui Al. Ferenczi şi Şt. Ko-
vacs (mormîntul I). Negru, cu slip puternic lus-
truit, în interior gălbui, din pastă bună, lucrat cu
mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr. IN. 2455).
1. 0,46 m, Dg. 0,24 m, Dm. 0,32 m, Df. 0,16 m,
Gr., 0,01; Cat., p. 262, nr. 12. - 1. H. Crişan, în
AMN, 1964, p. 96, fig. 4/5.
6. Dezmir. Descoperire întîmplătoare. A făcut parte,
foarte probabil, dintr-un mormînt dacic de inci-
neraţie distrus. Gălbui-roşiatic, din pastă impură,
lucrat cu mîna. Păstrat aproape întreg. Mz. Cluj
(inv. nr. IN 2440). 1. 0,40 m, Dg. 0,205 m, Df. 0,16 m,
Gr. 0,01 m. = pl. CXL, 3; Cat., p. 260, nr. 112. -
M. Roska, în Kozl., IV, 1-2, 1944, p. 56, nr. 23,
fig. 9. - 1. H. Crişan, în AMN, I, 1964, p. 91 nr. 1,
fig. 3/7' pl. 1. 7.
www.cimec.ro
Planşa XXXIII
1. Surcea. Descoperire întîmplătoare. Roşiatic, din
pastă impură, îngrijit lucrat cu mîna. Păstrat în-
treg. Mz. Sf. Gheorghe (inv. nr. 8722). 1. 0,19 m
Dg. 0,117 m, Dm. 0,124 m, Df. 0,075 m. Gr. 0,01 m.
= pl. CLXXX, 2; Cat., p. 276, nr. 291. - Z. Sze-
kely, Adatok, p. 8-9, pl. IV. 1.
2. Pecica. Din săpăturile lui L. Domotor (1898). Ro-
şiatic-brun, cu slip puternic lustruit, din pastă
bună, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. M:z-. Arad
(inv. nr. 108). I. 0,33 m, Dg. 0,28 m, Df. 12 m,
Gr. 0,012 m. = pl. CLXVII, 1; Cat., p. 270, nr. 221.
3. Sf. Gheorghe. Din săpăturile lui K. Horedt. Negru
cu slip puternic lustruit, din pastă bună, lucrat cu
mîna. Mz. Cluj (inv. nr. IN 4452). 1. 0,27 m,
Dg. 0,28 m, Dm. 0,40 m, Df. 0,19 m, Gr. 0,012. ~
pl. CLXXV, 4; Cat., p. 273, nr. 263. - K. Horedt,
în Materiale, II, 1956, p. 12, fig. 13/5.
4. Pecica. Din săpăturile noastre (1961). Gălbui-roşia­
tic, cu slip puternic lustruit, din pastă bună, lu-
crat cu mîna. Păstrat aproape întreg. Mz. Cluj
(f.n.). 1. 0,46 m, Dg. 0,30 m, Dm. 0,34 m, Df. 0,14 m,
Gr. O,Ql m. = pl. CLXXV; Cat., p. 270, nr. 221. -
T. H. Crişan, în Apulum, V, 1965, fig. 4/14.
Planfa XXXIV
1. Dezmir. Din săpăturile lui AL Ferenczi şi Şt. Ko-
vacs (mormîntul I). Cenuşiu-roşiatic, din pastă
impură, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj
(inv. nr. 2451). I. 0,101 m, Dg. 0,245 m, Df. 0,126 m,
Gr. 0,007 m. = pl. CXLII. 2; Cat., p. 262, nr. 112.
- I. H. Crişan, în AMN, I, 1964, p. !l.t ur. 2.
fig. 4/3, pl. I, 4.
2. Apahida. Din săpăturile lui Şt. Kovacs. Negru cu
slip puternic lustruit, din pastă cu puţine impu-
rităţi,lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv.
nr. II 3429). 1. 0,07 m, Dg. 0,263 , !11, Df. 0,118 m,
Gr. 0,009 m. = pl. CXLII, 3; Cat., p. 252,
nr. 8 b. - Şt. Kovacs, în Dolg.Cluj, II, 1911, fig. 9.
3. Moreşti. Din săpăturile conduse de K. Horedt
(1953). Brun roşiatic, cu slip lustruit, pastă bună
lucrat cu mîna. Păstrat fragmentar. Mz. Cluj
(f.n.). 1. 0,11 m, Dg. 0,32 m, Df. 0,12 m, Gr. 0,01 m;
Cat., p. 267-268, nr. 191. - K. Horedt şi col.,
în SCIV, V, 1-2, 1954, p. 215, fig. 8/4.
4. Valea lui Mihai. Din descoperiri întîmplătoare.
Provine, probabil, din morminte de incineraţie.
Păstrat întreg. Mz. Oradea (inv. nr. 947). I. 0,080
m, Dg. 0,21 m, Df. 0,86 m, Gr. 0,007 m. = pl.
CXLII, 7; Cat., p. 278, nr. 324.
5." Ciumeşti. Din săpături M. Rusu (1962) mormîntul
5. Negru-castaniu, cu pete de tonalităţi brune, cu
shp lustruit, din pastă impură lucrat cu mîna.
În interior cu adîncituri paralele de genul canelu-
rilor. Păstrat întreg. Mz. Baia Mare (f.n.). I. 0,14
m, Dg. 0,40 m, Dm. 0,36 m, Df. 0,11 m, Gr. 0,01 m.
 EXPLICAŢIA PLANŞELOR
= pl. CXLII, 5 Cat., p. 259, nr. 80. - I. H. Crişan,
Materiale dacice, p. 11, fig. 3/1 şi fig. 4/1.
6. Ciumeşti. Din săpături Vlad Zirra. Gălbui cu slip
lustruit, din pastă bună, lucrat cu mîna. Păstrat
fragmentar. Mz. Baia Mare (f.n.). I. 0,040 m, Dg.
0,104 m, Df. 0,034, Gr. 0,005 m. = pl. CXLII, 4
Cat., p. 259, nr. 80. - I. H. Crişan, Materiale da-
cice, p. 16-17, fig. 5/1 şi fig. 6/1.
7. Ciumeşti. Din săpături sistematice M. Rusu (1962).
Cenuşiu-gălbui, din pastă bună, lucrat cu mîna.
Păstrat fragmentar (reconstituire). Mz. Baia Mare
(f.n.) I. 0,094 m, (?), Dg. 0,19 m, Df. 0,104 m, (?),
Gr. 0,01 m; Cat., p. 259, nr. 80.
8. Hărman. Din săpăturile lui J. Teutsch (1900). Brun-
negru, cu slip uşor lustruit, lucrat cu mîna din
pastă cu puţine impurităţi. Păstrat fragmentar.
Mz. Braşov (inv. nr. 239). I. 0,124 m, Dg. 0,32 m,
Df. 0,14 m, Gr. 0,01 m; Cat., p 265, nr. 149 a. -
I.H. Crişan, în AMN, 1, 1964, p. 103, nr. 2, fig. 8/1.
9. Arad-Gai., Din descoperiri întîmplătoare-Cenuşiu­
gălbui, în exterior cu slip lustruit, din pastă bună,
lucrat cu mîna. Păstrat întreg, col. I. Miloi Arad.
I. 0,0056 m, Dg. 0,12 m, Df. 0,06 m. Gr. 0,005 m.
Cat., p. 252, nr. 10 d. - I. H. Crişan, Materiale da-
cice, p. 52-53, fig. 23/2.
10. Ciumeşti. Din săpături
Vlad Zirra (1965, mormîntul
35). Negru castaniu, cu slip lustruit, din pastă
impură lucrat cu mîna. Pe faţa interioară a buzei
caneluri paralele puţin adînci. Păstrată fragmentar.
Mz. Baia Mare (f.n.) I. 0,123 m, Dg. 0,47 m, Dm.
0,42 m, Df. 0,15 m (?), gr. 0,01 m; Cat., p. 259, nr.
80. - I.H. Crişan, Materiale dacice, p. 9, fig. 1/1.
Planşa XXXV
1-9. Străchini din aşezarea de la Ciumeşti reconsti-
tuite pe bazăd<> fragmente- I. H. Crişan, Mate-
riale dacice, p. 34-36, fig. 15.
Planşa XXXVI
1-37. Fragmente de torţi şi de străchini din aşezarea
de la Moreşti provenite din săpăturile conduse
de K. Horedt. Mz. Cluj (f.n.). Cat., p. 267~268,
nr. 191. - H. Horedt, în SAA, II, 1965, p. 64,
fig. 9.
Planşa XXXVII
1. Ghenci. Din descoperire întîmplătoare (1958). Pro-
vine, foarte probabil, din mormînt de incineraţie.
Cenuşiu, cu slip gălbui lustruit. Mz. Carei (f. n.).
1. 0,074 m, Dg. 0,086 m, Df. 0,025 m, Gr. 0,005 m;
Cat., p. 263, nr. 133. - I. H. Crişan, Materiale da-
cice, p. 68, fig. 28/1.
2. Ghenci. Din descoperiri întîmplătoare (1958). Pro-
vine, foarte probabil, din mormînt de incineraţie.
Gălbui-cenuşiu, din pastă impură, cu slip uşor
www.cimec.ro
303
lustruit, lucrat cu mîna. Păstrat fragmentar. Mz.
Carei (f.n.). 1. 0,055 m, Dg, 0,075 m, Dm. 0,09 m,
Df. 0,032 m, Gr. 0,005 m; Cat., p. 263, nr. 133.
I.H. Crişan, Materiale dacice, p. 69, fig. 28/2.
3. Ciumeşti. Din săpături sistematice (mormîntul 22
b). Gălbui, cu slip puternic lustruit, din pastă
relativ bună, lucrat cu mîna. Păstrat fragmentar.
Mz. Baia Mare (f.n.). 1. 0,075 m, Dg. 0,08 m, Dm.
0,104 m, Df. 0,05 m, Gr. 0,005 m. = pl. CXLIII. 1;
Cat., p. 259, nr. 80. - 1. H. Crişan, Materiale da-
cice, p. 19, fig. 5/2 şi fig. 6/3.
4. Ghenci. Din descoperiri întîmplătoare (1958). Pro-
vine, probabil, din morminte de incineraţie. Găl­
bui-cenuşiu, din pastă bună, lucrat cu mîna. Pă­
strat fragmentar. Mz. Carei (f.n.). 1. 0,084 m, Dg.
0,09 m, Df. 0,068 m, Gr. 0,008 m; Cat., p, 263, nr.
133. - I.H. Crişan, în AMN, 1, 1964, p. 100, nr. 4,
fig. 7/1.
5. Ciumeşti. Din săpături sistematice M. Rusu (1962).
Cenuşiu-închis aproape negru, cu pete gălbui, pastă
cu puţine impurităţi, lucrat cu mîna. Păstrat frag-
mentar. Mz. Baia Mare (f.n.). 1. 0,051 m, Dg. 0,10 m,
Df. 0,075 m, Gr. 0,007 m; Cat., p. 259, nr. 80.- I. H.
Crişan, Materiale dacice, p. 32, fig. 14.
6. Ciumeşti. Din săpături sistematice Vlad Zirra (1965,
mormîntul 35). Gălbui-cenuşiu cu slip lustruit,
pastă impură, lucrat cu mîna. Are uşoare caneluri.
Păstrat aproape întreg, Mz. Baia Mare (f.n.). I.
0,086 m, Dg. 0,081 m, Dm. 0,122 m, Df. 0,058 m, Gr.
0,006 m = pl. CXLIII, 2; Cat., p. 259, nr. 80.
l.H. Crişan, Materiale dacice, p. 18, fig. 5/2 şi
fig. 6/2.
7. Dezmir. Din descoperiri întîmplătoare. Provine,
probabil, din morminte de incineraţie distruse. Ce-
nuşiu, din pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat
întreg. Mz. Cluj (inv. nr. 2443). 1. 0,127 m, Dg.
0,102 m, Dm. 0,14 m, Df. 0,07 m, Gr. 0,005 m = pl.
CXLIV, 1; Cat., p. 262, nr. 112. - I.H. Crişan, în
AMN, 1, p. 94, nr. 1, fig. 4/2, pl. I, 3.
8. Sanislău. Din săpături Vlad Zirra (1965, mor-
mîntul 9). Roşiatic, cu pete de nuanţă închisă, din
pastă bună, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz.
Carei (f.n.). 1. 0,107 m, Dg. 118 m, Df. 0,085 m, Gr.
0,006 m; Cat., p. 272, nr. 250. -1. H. Crişan, Mate-
riale dacice, p. 72, fig. 29/1.
9. Dezmir. Din descoperiri întîmplătoare. Provine,
probabil, din morminte de incineraţie distruse.
Cenuşiu-închis, din pastă impură, lucrat cu mîna.
Mz. Cluj (inv. nr. IN. 2445). I. 0,086 m, Dg. 0,066 m,
Df. 0,0061 m, Gr. 0,009 m, = pl. CXLIV, 2; Cat., p.
262, nr. 112- 1. H. Crişan, în AMN, I, p. 92, nr. 6,
fig. 3/5, pl. I, 2.
10. Ghenci. Din descoperiri întîmplătoare (1958). Pro-
vine, probabil, din morminte de incineraţie. Găl­
bui-roşiatic, pastă bună, lucrat cu mîna. Păstrat
întreg, Mz. Carei (f.n.). 1. 0,094 m, Dg. 0,126 m,
Df. 0,108 m, Gr. 0,009 m; Cat., p. 263, nr. 133. -
I.H. Crişan, în AMN, I, 1964, p. 100, nr. 3, fig. 7/2.
11. Ciumeşti. Din săpături Vlad Zirra (mormîntul 22
b). Roşiatic-cenuşiu, cu slip uşor lustruit, pastă
relativ bună, lucrat cu mîna, cu caneluri verticale.
304 .I;XPLICATiA Pi.AN$13LdR

Păstrat fragmentar. Mz. Baia Mare (f.n.). I.
0,10 m, Dg. 0,10 m, Dm. 0,165 m, Df. 0,018 m, Gr.
0,005 m, = pl. CXLIII, 4; Cat., p. 259, nr. 80. -
I.H. Crişan, Materiale dacice, p. 18, fig. 5/3 şi fig.
6/2.
12. Galaţii Bistriţei. Din descoperiri întîmplătoare, pro-
vine, foarte probabil, din morminte. Negru cu slip
puternic lustruit, din pastă fină, lucrat cu mîna.
Păstrat întreg. Colecţie particulară. I. 0,12 m, Dg.
0,06 m, Dm. 0,08 m. Df. 0,04 m; Cat., p. 263, nr. 129.
- Şt. Dănilă, în PM, Cluj, 1955, p. 89, fig. 7/2.
13. Ciumeşti. Din săpăturile lui Vlad Zirra (mormîn-
tul 13). Negru-cenuşiu cu pete de nuanţe gălbui, cu
slip lustruit, din pastă bună, lucrat cu mîna. Păs­
trat fragmentar. Mz. Baia Mare (f.n.). I. 0,16 m,
Dg. 0,11 m, Dm. 0,158 m, Df. 0,082 m, Gr. 0,006 m,
= pl. CXLIII, 5; Cat., p. 259, nr. 80.- I. H. Crişan,
Materiale dacice, p. 20, fig. 7/1-2.
PZanşa XXXVIll
I. 0,13 m, Df. 0,10 m, Gr. 0,01 m; Cat., p. 267-268,
nr. 191. - K. Horedt şi col. în SCIV, V, 1954,
fig. 8/3.
Planşa XXXIX
1. Sighişoara.
Din săpăturile lui C. Seraphim. Cenu-
şiu-deschis,
din pastă fină, lucrat cu mîna. Păstrat
fragmentar. Mz. Sighişoara (inv. nr. 109). I. 0,19 m,
Dg. 0,096 m, Dm. 0,175 m, Df. 0,095 m, Gr. 0,001 m.
= pl. CLIII, 2; Cat., p. 273, nr. 266 a.
2. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Brun-
roşiatic, cu slip puternic lustruit, ornamentat cu
romburi formate din linii lustruite. Din pastă fină
lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Sighişoara (inv.
nr. 153). I. 0,212 m, Dg. 0,102 m, Df. 0,072 m, Gr.
0,008 m. = pl. CLIII, 3; Cat., p. 273, nr. 266 a.
3. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Cenuşiu,
cu slip puternic lustruit de culoare neagră, din
pastă fină, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Si-
ghişoara (inv. nr. 154). I. 0,369 m, Dg. 0,15 m, Df.

1-2. Moreşti. Din săpături conduse de K. Horedt. Re- 0,09 m, Gr. 0,007 m, = pl. CLIII, 1; Cat., p. 273,
constituire. Mz. Cluj (f.n.); Cat., p. 267-268, nr. 266 a.
4. Mediaş. Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu cu slip
191. - K. Horedt, în SAA, Il, 1965, p. 65, fig.
10/6,8. negru lustruit, lucrat cu mîna, din pastă bună.
Păstrat întreg. Mz. Mediaş (inv. nr. 146). I. 0,192 m,
3. Dezmir. Din descoperiri întîmplătoare. Provine,
Dg. 0,11 m, Df. 0,06 m, Gr. 0,008 m. Cat., p. 267,
probabil, din morminte. Cenuşiu, din pastă fină,
nr. 266 a. - z. Szekely, în AMN, II, 1953, pl. I, J.
lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr.
IN 2444). I. 0,10 m, Dg. 0,067 m, Dm. 0,083 m,
Df. 0,061 m, = pl. CXLIV 3, Cat., p. 262, nr. 112.
Planşa XL
- I.H. Crişan, în AMN, I, p. 92, nr. 5. fig. 3/6,
pl. I, 1.
Ornamente în relief pe imitaţii după cupe deliene
4. Sanislău. Din săpături Vlad Zirra (1965, mor-
(megariene).
mîntul 9). Roşiatic, din pastă impură, lucrat cu
1. Sighişoara, = pl. CLXX, 5.
mîna. Păstrat fragmentar. Mz. Carei (f.n.). Dg.
2. Ţigmandru, = pl. CLXX, 3.
0,056 m; Cat., p. 272, nr. 250. - I. H. Crişan,
3. Sighişoara, = pl. CLXXI, 4.
Materiale dacice, p. 72, fig. 29/1.
4. Sighişoara, = pl. CLXXI, 3. - V. Pârvan, Getica,
5-6. Şeica Mare. Din descoperiri întîmplătoare (1940). pl. XXXVIII, fig. 1.
Cenuşiu şi negru, cu slip lustruit, lucrate cu
5. Ţigmandru, = pl. CLXX, 4.
mîna. Păstrate fragmentar. Azi pierdute; Cat.,
p. 276, nr. 294. - K. Horedt, în SAA, II, p. 61- 6. Sighişoara, = pl. CLXXI, 2.

62, fig. 11/1-2. 7. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Cenu-

şiu-deschis, din pastă fină, lucrat cu roata. Păstrat
7. Apahida. Din descoperiri întîmplătoare. Brua-
gălbui cu slip puternic lustruit, din pastă bună,
fragmentar. Mz. Sighişoara (f.n.).
lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj (f.n.). 8. Sighişoara, = pl. CLXX, 6.
I. 0,174 m, Dg. 0,097 m, Dm. 0,14 m, Df. 0,082 m, 9. Sighişoara, = pl. CLXXI, 1.

Gr. 0,06 m, = pl. CXLIII, 3; Cat., p. 252, nr. 8

b. - I.H. Crişan, Materiale dacice, p. 49, fig. 20/2,
21/2.
8. Moreşti. Din săpături conduse de K. Horedt
(1953). Brun-închis, cu slip lustruit, pastă im-
pură, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj
(f.n.). I. 0,172 m, Dg. 0,11 m, Df. 0,11 m, Gr.
0,01 m; Cat., p. 267-268, nr. 19L - K. Horedt şi
col., în SCIV, V, 1954, fig. 8/7.
9. Moreşti. Din săpături conduse de K. Horedt
(1953). Brun-închis, aproape negru, cu slip pu-
ternic lustruit, din pastă fără impurităţi, lucrat
cu mîna. Păstrat fragmentar. Mz. Cluj (f.n.).
Planşa XLI
Obiecte de lut ars făcute cu mîna, din pastă bună
sau impură, de culoare cenuşie, ori roşiatică (vezi
în text p. 141).
1....:...14, 16, 20. Moreşti. Din săpăturile conduse de K. Ho-
redt. Mz. Cluj (f.n.). Cat., p. 267-268,
nr. 191. - K. Horedt, în SAA, II, 1965,
p. 62, fig. 8.
15, 18-19. Ciumeşti. Din săpături sistematice. Mz.
Baia Mare (f.n.). Cat., p. 259, nr. 80. -

www.cimec.ro
 EXPLICAŢIA PLANŞELOR 305

- I.H. Crişan, Materiale dacice, p. 29, 26. Moreşti

fig. 12. 27. Noşlac
17, 21. Cicir. Din săpăturile noastre (1965). Mz. 28. Onceşti
Cluj (f.n.). Cap., p. 258, nr. 72. 29. Ormeniş
30. Orşova
31. Pecica
Planşa XLII 32. Pelişor
33. Proştea Mare
1-13. Ornamente în relief (butoni) şi alveole simple, 34. Racu
ori brîuri în relief cu alveole, întîlnite pe 35. Rotbav
ceramica daco-getică din faza a II-a din Transil- 36. Roşia
vania (vezi p. 141-144). 37. Sebeş
38. Senereuş
39. Sf. Gheorghe
Planşa XLIII 40. Sighişoara
41. Sîncrăieni
1-10. Ornamente în relief şi incizate: butoni, linii 42. Sîngiorgiu Nou
realizate prin incizii, brîuri în relief cu alveole, 43. Slimnic
de pe ceramica daco-getică, din faza a II-a 44. Stana
din Transilvania (vezi p. 141-144). 45. Suceag
46. Surcea
47. Şeica Mică
Planşa XLIV 48. Şona
49. Şura Mică
50. Ugruţiu
1-11. Ornamente în relief, sau incizate, întîlnite pe
51. Valea lui Mihai
ceramica daco-getică, faza a II-a, din Transil-
52. Ighişul Nou
vania (vezi p. 141-144).
53. Apahida
54. Arad-Gai
55. Archiud
Planşa XLV 56. Berea
57. Berghin
Harta de răspîndire a localităţilor cu ceram1ca
58. Bistriţa
daco-getă, faza a II-a (sec. III-II î.e.n.), din Tran- 59. Cicir
silvania. (Numerele de ordine corespund celor 60. Ocna Sibiu
de pe hartă). 61. Rădeşti
62. Sanislău
1. Apoldul de Sus
63. Şeica Mare
2. Beclean
64. Tuşnad Băi
3. Blaj
65. Vermiş
4. Breaza
5. Cetea 66. Veşeud.
6. Cepari
7. Ceauşu de Cîmpie (?) Planşa XLVI
8. Cipău
9. Cipău- Sf. Gheorghe 1. Pecica. Din săpăturile
lui L. DomotOr (1898). Că­
10. Ciumeşti rămiziu-brun, din pastă impură, lucrat cu mîna.
11. Cluj-Someşeni Păstrat întreg. Mz. Arad (inv. nr. 229). I. 0,036 m,
12. Costeşti Dg. 0,071 m. Df. 0,045 m, Gr. 0,007 m, Cat, p. 270,
13. Cristian nr. 221. - I.H. Crişan, Ceaşca dacică, p. 144; pl.
14. Dezmir Il, 9.
15. Feleac 2. Pecica. Dinsăpăturile lui L. Domotor (1901). Brun,
16. Firtănuş cu pete negre, din pastă impură, lucrat cu mîna.
17. Galaţii Bistriţei Păstrat fragmentar. Mz. Arad (inv. nr. 347). I.
18. Ghelinţa 0,096 m, Dg. 0,17 m, Df. 0,086 m, Gr. 0,01 m. Cat.,
19. Ghenci p. 270, nr. 221. - 1. H. Crişan, Ceaşca dacică,
20. Gherla p. 144, i.
21. Ghirişul de Criş 3. Pecica. Din săpăturile lui L. Domotor (1898). Brun,
22. Hărman cu pete negre, din pastă impură, lucrat cu mîna.
23. Homorodul de Sus Păstrat întreg. Mz. Arad (inv. nr. 222). I, 0,04 m,
24. Lechinţa Dg. 0,073 m, Df. 0,035 m, Gr. 0,006 m. Cat., p. 270,
25. Mediaş nr. 221. - I. H. Crişan, Ceaşca dacică, p. 144.

www.cimec.ro
308 EXPLICA Ţ!A PLANŞELOR
Cat., p. 270, nr. 221. - L. Domotor, în AE, XXI,
1901, pl. 1, 3.
2. Pecica. Din săpăturile lui L. Domotor (1900). Ce-
nuşiu-închis, cu slip de culoare neagră, puternic Profile de străchini şi fructiere lucrate cu mîna.
lustruit, din pastă fină, lucrat cu mîna. Păstrat 1,3-6, 8-11. Sebeş. Roşiatice, sau cenuşii, din pastă
întreg. Mz. Arad (inv. nr. 162). 1. 0,15 m, Dg. 0,18 m,
Df. 0,078 m, Gr. 0,011 m, = pl. CXLVI, 1; Cat., 2,7, 12-20
p. 270, nr. 221. - L. Domotor, în AE, XXI, 1901,
pl. I, 2.
3. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Cenu-
şiu, cu slip lustruit, din pastă fină, lucrat cu roata.
Păstrat întreg. Mz. Sighişoara (inv. nr. 262). I.
0,325 m, Dg. 0,525 m, Df. 0,21 m Gr. 0,01 m, =
pl. CXLVIII, 1; Cat., p. 273, nr. 266, a.
4. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Cenu- 1.
şiu, lustruit, din pastă fină, lucrat cu roata. Păs­
trat aproape întreg. Mz. Sighişoara (inv. nr. 263).
I. 0,295 m, Dg. 0,54 m, Df. 0,18 m, Gr. 0,01 m, =
pl. CXLVIII,2; Cat., p. 273, nr. 266 a.- V. Pârvan, ~-
Getica, p. 582, fig. 443.
3.
Planşa L 4.
1. Moigrad. Din săpăturile conduse de M. Macrea 5.
(1959, mormîntul 55). Cenuşiu, din pastă fină, lu-
crat cu roata. Păstrat întreg. Mz. Cluj (f.n.). I. 6.
0,12 m, Dg. 0,16 m, Df. 0,56 m, Gr. 0,006 m, =
pl. CL, 1; Cat., p. :!67, nr. HllJ. - 1\'l. Macrea şi col., 7.
în Materiale, VIII, 1962, fig. 7/3.
2. Braşov. Din săpăturile lui J. Teutsch (1907). Ce- 8.
nuşiu, din pastă fină, lucrat cu mîna. Păstrat în-
treg. Mz. Braşov (inv. nr. 1253). I. 0,104 m, Dg.
0,14 m, Df. 0,06 m, Gr. 0,005 m; Cat., p. 255, 9.
nr. 41 b. - 1. Nestor, Stand, fig. 34/2.
3. Guşteriţa-Sibiu. Descoperire întîmplătoare. Cenu- 10.
şiu, din pastă fină, lucrat cu roata, cu motive
lustruite. Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr. IN 2964). 11.
I. 0,152 m, Dg. 0,14 m, Df. 0,82 m, Gr. 0,007 m, =
pl. CL, 2; Cat., p. :!64-265, nr. 145. - M. Rusu, 12.
în SCŞCluj, VI, 3-4, 1955, p. 80, fig. 7.
4. Guşteriţa-Sibiu. Descoperire întîmplătoare (1831). 13.
Cenuşiu, din pastă fină, lucrat la roată. Păstrat în-
treg. Mz. Sibiu (inv. nr. 6210 =A 2673). 1. 0,18 m, 14.
Dg, 0,29 m, Df. 0,115 m, Gr. 0,009 m, pl.
CXLIX, 3; Cat., p. 264-265, nr. 145. - J. Ackner,
15.
în Transilvania, II, 1834, p. 277, pl. III, fig. 1.
5. Moigrad. Din săpăturile conduse de M. Macrea
16.
(1959). Cenuşiu, din pastă fină, lucrat cu roata. Păs­
trat întreg. Mz. Cluj (f.n.). 1. 0,156 m. Dg. 0,30 m,
Df. 0,072 m, Gr. 0,005 m, = pl. CXLIX, 1; Cat.,
17.
p. 267, nr. 190. - M. Macrea şi M. Rusu, în Da-
cia, IV, 1960, fig. 12/5.
18.
6. Vingard. Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu, din
pastă fină, cu ornamente lustruite, lucrat cu roata.
Păstrat întreg. Mz. Sibiu (inv. nr. 6209). 1. 0,16 m, 19.
Dg. 0,222 m, Df. 0,125 m, Gr. 0,01 m, = pl. CXLIX,
2; Cat., p. 279, nr. 331, a. - K. Horedt, în AISC, 20.
IV, 1941-1943, p. 172.
www.cimec.ro
Planşa LI
bună, ori cu impurităţi. Mz. Sebeş (f.n.).
Sighişoara. Cenuşii, roşiatice, sau negre,
unele cu slip lustruit. Mz. Sighişoara
(f.n.) şi Mz. Sibiu (inv. nr. 11587 -
A.4378).
Planşa LI!
Sighişoara. Cenuşiu, cu slip lustruit, lucrat cu mîna.
Mz. Sibiu (inv. nr. 11524). Toate fragmentele de
la Sighişoara provin din săpăturile lui C. Se-
raphim; Cat., p. 273, nr. 266 a.
Sighişoara. Roşu, cu slip lustruit cu mîna. Mz. Si-
biu (inv. nr. 13234-A.5915).
Pecica. Roşu, cu slip lustruit, lucrat cu mîna. Mz.
Arad (inv. nr. 281). Fragmentele de la Pecica pro-
vin din săpăturile lui L. Domotăr, sau ale noastre.
Sighişoara. Cenuşiu, cu slip lustruit, lucrat cu mîna.
Mz. Sibiu (inv. nr. 13237).
Sighişoara. Cenuşiu, cu slip lustruit de culoare
neagră, lucrat cu mîna. Mz. Sibiu (inv. nr. 11524).
Pecica. Cenuşiu-deschis, cu lustru şi ornamente lus-
truite, lucrat cu roata.
Sighişoara. Cenuşiu-deschis, lucrat cu roata. Mz.
Sibiu (inv. nr. 11524-A.4375).
Sighişoara. Gălbui, cu angobă gălbui-albicioasă, din
pastă fină, pictat cu linii de culoare brun-roşia­
tice. Mz. Sighişoara (inv. nr. 229).
Pecica. Roşu cu slip puternic lustruit, din pastă
fină, lucrat cu mîna. Mz. Arad (inv. nr. 68).
Sighişoa;ra. Negru, cu slip puternic lustruit, lucrat
cu mîna. Mz. Sibiu (inv. nr. 11524 - A. 4375).
Pecica. Cenuşiu-deschis, lucrat cu roata. Mz. Arad
(inv. nr. 2702).
Sighişoara. Cenuşiu, lucrat cu mîna. Mz. Sibiu
(inv. nr. 11524).
Sighişoara. Roşu, din pastă fină, lucrat cu roata.
Mz. Sighişoara (f.n.).
Sighişoara. Cenuşiu-deschis, lucrat cu roata. Mz.
Sighişoara (f.n.).
Pecica. Cenuşiu-deschis, din pastă fină, lucrat cu
roata. Mz. Arad (inv. nr. 847).
Pecica. Cenuşiu-închis aproape negru, cu lustru,
din pastă fină, lucrat cu roata. Mz. Arad (inv.
nr. 650).
Sighişoara. Cenuşiu, din pastă fină, lucrat cu mîna.
Mz. Sibiu (inv. nr. 11524).
Sighişoara. Cenuşiu-deschis, lucrat cu roata. Mz.
Sighişoara (f.n.).
Sighişoara. Cenuşiu, lucrat cu mîna. Mz. Sibiu
(inv. nr. 11524).
Sighişoara. Cenuşiu, lucrat cu mîna. Mz. Sibiu
(inv. nr. 11524).
 EXPLICA TIA
21. Sighişoara. Cenuşiu-deschis, cu lustru, lucrat cu
roata, Mz. Sighişoara (f.n.).
22. Sighişoara. Cenuşiu-negru, cu slip, lucrat cu mîna.
Mz. Sibiu (inv. nr. 13227).
Planşa LIII
1. Cetea. Din săpăturile lui K. Herepey. Gălbui-ce­
nuşiu din pastă fină, lucrat cu mîna. Păstrat în-
treg. Mz. Aiud (f.n.). 1. 0,10 m, Dg. 0,124 m, Df.
0,09 m, Gr. 0,006 m; Cat., p. 257, nr. 61. - Zs.
Torma, Manuscris, Pl. LXXXII, 2.
2. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Brun-
roşiatic, cu slip puternic lustruit, din pastă fină,
lucrat cu mîna. Păstrat fragmentar. Mz. Sighi-
şoara (inv. nr. 173). 1. 0,129 m, Dg. 0,12 m, Df.
0,05 m, Gr. 0,008 m, = pl. CLI, 2; Cat., p. 273,
nr. 266 a. - V. Pârvan, Getica, fig. 455.
3. Pecica. D\n săpăturile lui L. DomotOr (1900). Brun-
roşiatic cu slip puternic lustruit, din pastă fină
lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Arad (inv.
nr. 166). 1. 0,156 m, Dg. 0,199 m, Df. 0,093 m, Gr.
0,005 m, = pl. CLI, 1; Cat., p. 270, nr. 221. -
L. Domotor, în AE, XXI, 1901, pl. Il, 6.
4. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. în ex-
terior brun-gălbui, în interior negru-brun, cu slip
puternic lustruit, din pastă fină, lucrat cu mîna.
Păstrat fragmentar. Mz. Sibiu (inv. nr. 13238).
1. 0,145 m, (?), Dg. 0,146 m, Gr. 0,007 m; Cat.,
p. 273, nr. 266 a.
Planşa LIV
1. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Cenu-
şiu-deschis, din pastă fină, lucrat cu roata. Păs­
trat întreg. Mz. Sighişoara (inv. nr. 221). 1. 0,81 m,
Dg. 0,17 m, Df. 0,72 m, Gr. 0,006 m, = pl. CLII, 1;
Cat., p. 273, nr. 266 a. - V. Pârvan, Getica, p. 582,
fig. 450.
2. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Cenu-
şiu-deschis,din pastă fină, lucrat cu roata. Păstrat
fragmentar. Mz. Sighişoara (inv. nr. 223). 1. 0,132 m,
Dg. 0,232 m, Df. 0,105 m, Gr. 0,01 m, = pl. CLII, 2;
Cat., p. 273, nr. 266 a. - V. Pârvan, Getica, fig. 445.
3. Moigrad. Din săpăturile conduse de M. Macrea
(1959). Cenuşiu-deschis, lucrat cu roata. Păstrat în-
treg. Mz. Cluj (f.n.). 1. 0,11 m, Dg. 0,17 m, Df.
0,094 i!Il, Gr. 0,012 m; Cat., p. 267, nr. 190. - M.
Macrea şi M. Rusu, în Dacia, IV, 1960, fig. 11/15.
4. Meleia. Din săpăturile lui H. Daicoviciu (1957).
Cenuşiu-închis, din pastă fină, lucrat cu roata.
Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr. A 1/200). I.
0,096 m, Dg. 0,25 m, Df. 0,072 m, Gr. 0,07 m, =
pl. CLII, 3; Cat., p. 264, nr. 144 c. - H. Daicoviciu,
în AMN, 1, 1964, p. 120, pl. V, 5.
5. Sighişoara.Din săpăturile lui C. Seraphim. Cenu-
şiu-deschis,
din pastă fină, lucrat cu roata. Păstrat
fragmentar, Mz. Sighişoara (inv. nr. 220). Dg.
www.cimec.ro
PLANŞELOR 309
0,142 m, Gr. 0,005 m; Cat., p. 273, nr. 266 a. - V.
Pârvan, Getica, p. 582, fig. 455.
6. Dumbrăveni. Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu,
din pastă cu impurităţi, lucrat la roată. Păstrat în-
treg. Mz. Sibiu (inv. nr. 11825). 1. 0,143 m, Dg.
0,105 m, Df. 0,058 m, Gr. 0,01 m; Cat., p. 262,
nr. 117.
7. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Cenu-
şiu-deschis, din pastă fină, lucrat cu roata. Păs­
trat fragmentar. Mz. Sighişoara (f.n.). Dg. 0,19 m,
Gr. 0,008 m; Cat., p. 273, nr. 266 a.
Planşa LV
1. Pecica. Din săpăturile lui L. Domotor (1899). Ce-
nuşiu-deschis, din pastă fină, cu suprafaţa lustruită,
lucrat cu mîna. Păstrat fragmentar. Mz. Arad (inv.
nr. 120). 1. 0,143 m, Dg. 0,118 m, Df. 0,095 m, Gr.
0,009 m; Cat., p. 270, nr. 221.
2. Pecica. Din săpăturile noastre (1960). Gălbui, din
pastă fină, cu suprafaţa puternic lustruită, lucrat
cu roata. Păstrat aproape întreg. Mz. Cluj (f.n.).
I. 0,216 m, Dg. 0,126 m, Dm. 0,21 m, Df. 0,063 m,
Gr. 0,006 m, = pl. CXXXVI, 4; Cat., p. 270,
nr. 211. - I. H. Crişan, în Apulum, V, 1965, p. 132,
fig. 4/13.
3. Sf. Gheorghe. Din săpăturile lui K. Horedt. Cenu-
şiu-negru, cu slip de culoare neagră puternic lus-
truit, lucrat cu mîna, din pastă fină. Păstrat în-
treg. MNA (inv. nr. IV 998). I. 0,29 m, Dg. 0,20 m,
Dm. 0,28 m, Df. 0,12 m, Gr. 0,01 m; Cat., p. 273,
nr. 263. - K. Horedt, în Mate-riale, Il, 1965,
p. 12-13, fig. 13/2.
4. Cetea. Din săpăturile lui K. Herepely. Cenuşiu­
gălbui, din pastă impură lucrat cu mîna. Păstrat
întreg. Mz. Arad (inv. nr. 3014). 1. 0,14 m, Dg.
0,10 m, Df. 0,6 m, Dm. 0,14 m, Gr. 0,007 m; Cat.,
p. 257, nr. 61.
5. Baraolt. Din descoperire întîmplătoare. Negru, cu
slip puternic lustruit, din pastă fină, lucrat cu
mîna. Păstrat fragmentar. Mz. Sf. Gheorghe (inv.
nr. 11625). 1. 0,344 m, Dg. 0,17 m, Dm. 0,28 m,
Df. 0,105 m, Gr. 0,001 m, = pl. CXXXVI, 3; Cat.,
p. 253, nr. 16 a. - Z. Szekely, Almanah, p. 18,
pl. V, 7.
Planşa LVI
1. Sighişoara.Din săpăturile lui C. Seraphim. Găl­
bui-roşiatic,
din pastă fină, lucrat cu roata. Păs­
trat fragmentar. Mz. Sighişoara (inv. nr. 164).
1. 0,09 m, Dg. 0,20 m, Gr. 0,006 m, = pl. CLIV, 1;
Cat., p. 273, nr. 266 a.- V. Pârvan, Getica, p. 582,
fig. 441.
2. Bicsad. Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu-deschis,
din pastă fină, lustruit, lucrat cu mîna. Păstrat
fragmentar. Mz. Sf. Gheorghe (inv. nr. 14615).
I. 0,128 m, Dg. 0,145 m, Dm. 0,115 m, Gr. 0,008 m,
= pl. CLIV, 2; Cat., p. 254, nr. 28,
312 EXPLICA TIA
Gr. 0,005 m; Cat., p. 267, nr. 190. - M. Macrea şt
M. Rusu, în Dacia, N.S., IV, 1960, fig. 11/5.
8. Pecica. Din săpăturile noastre (1960). Cenuşiu-brun,
cu slip lustruit, din pastă bună, lucrat cu mîna.
Păstrat fragmentar. Mz. Cluj (f.n.). I. 0,22 m, (?),
Dg. 0,102 m, Dm. 0,174 m, Df. 0,12 m (?), Gr.
0,008 m; Cat., p. 270, nr. 221.
Planşa LXII1
1. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Negru,
cu slip puternic lustruit, din pastă fină, lucrat cu
mîna. Păstrat fragmentar. Mz. Sighişoara (inv.
nr. 172). I. 0,068 m, Dg. 0,084 m, Df. 0,046 m, Gr.
0,004 m; Cat.~ p. 273, nr. 266 a.
2. Pecica. Din săpăturile lui L. Domotor (1950). Roşu,
din pastă impură, lucrat cu mîna, cu ornamente
incizate. Păstrat întreg. Mz. Arad (inv. nr. 240). I.
0,076 m, Dg. 0,08 m, Df. 0,05 m, Gr. 0,006 m; Cat.,
p. 270, nr. 221.
3. Sărăcsău. Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu-des­
chis, cu slip de culoare neagră, puternic lustruit,
din pastă bună, lucrat cu mîna. Păstrat întreg.
Mz. Sibiu (inv. nr. 14737-A. 6431, din colecţia Dr.
Fr. Mauksch). I. 0,084 m, Dg. 0,091 m, Dm. 0,108 m,
Df. 0,051 m, Gr. 0,005 m; Cat., p. 272, nr. 257 a.
4. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Brun-
roşiatic, cu slip de culoare negru-brun, puternic
lustruit, din pastă fină, lucrat cu mîna. Păstrat
întreg. Mz. Sighişoara (inv. nr. 171) I. 0,101 m,
Dg. 0,085 m, Df. 0,051 m, Gr. 0,005 m, = pl. CLXII,
5; Cat., p. 273, nr. 266 a.
5. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Negru,
cu slip puternic lustruit, din pastă fină, lucrat cu
mîna. Păstrat întreg. Mz. Sibiu (inv. nr. 13258-A.
5959). I. 0,086 m, Dg. 0,08 m, Df. 0,05 m, Gr.
0,01 m, = pl. CLXII, 2; Cat., p. 273, nr. 266 a.
6. Cristian. Descoperire întîmplătoare. Brun-închis, cu
slip puternic lustruit, din pastă bună, lucrat cu
mîna. Păstrat întreg. Mz. Braşov (inv. nr. 5854).
I. 0,10 m, Dg. 0,08 m, Df. 0,056 m, Gr. 0,005 m, =
= pl. CXLIV, 6; Cat., p. 261, nr. 96.
7. Rădeşti. Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu-închis,
uşor lustruit, din pastă fină, lucrat cu mîna. Păstrat
întreg. Mz. Aiud (inv. nr. 3153). I. 0,12 m, Dg.
0,13 m, Dm. 0,142 m, Df. 0,074 m, Gr. 0,009 m; Cat.,
p. 271, nr. 234.
8. Pecica. Din săpăturile lui L. Domotor (1899). Cenu-
şiu-închis, aproape negru, din pastă impură, lucrat
cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Arad (inv. nr. 143).
I. 0,105 m, Dg. 0,096 m, Df. 0,067 m, Dm. 0,095 m,
Gr. 0,008 m; Cat., p. 270, nr. 221.
9. Miceşti. Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu-închis,
cu slip puternic lustruit, de culoare neagră, pastă
bună, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Tg. Mu-
reş (inv. nr. 352). I. 0,132 m, Dg. 0,15 m, Df. 0,065 m,
Gr. 0,001 m; Cat., p. 267, nr. 187.
10. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Brun-
deschis, cu pete cenuşii, cu slip puternic lustruit,
din pastă fină, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz.
www.cimec.ro
PLANŞELOR
Sighişoara (inv. nr. 148). I. 0,160 m, Dg. 0,14 m,
Df. 0,082 m, Gr. 0,008 m, =pl. CLX, 1; Cat., p. 273,
nr. 266 a.
Planşa LXIV
1. Olteni. Din săpăturile lui z. Szekely. Cenuşiu-des­
chis, din pastă fină,lucrat cu mîna, cu ornamente
în relief. Păstrat întreg. Mz. Si. Gheorghe (inv. nr.
11461). I. 0,11 m, Dg. 0,085 m, Df. 0,065 m, Gr.
0,008 m, = pl. CLXII, 1; Cat., p. 269, nr. 210. -
Z. Szekely, în Almanah, p. 11, fig. 3/3.
2. Rotbav. Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu-negru,
cu slip puternic lustruit, din pastă fină, lucrat cu
mîna. Păstrat aproape întreg. Mz. Braşov (inv. nr.
2302). I. 0,09 m, Dg. 0,065 m, Dm. 0,085 m, Df.
0,064 m, Gr. 0,005 m, = pl. CXLIV, 4; Cat., p. 271,
nr. 241.
3. Pecica. Din săpăturile lui L. Domot6r (1901). Cenu-
şiu-roşiatic, din pastă fină, lucrat cu mîna. Păstrat
fragmentar. Mz. Arad (inv. nr. 364). I. 0,085 m,
Dg. 0,084 m, Dm. 0,102 m, Df. 0,056 m, Gr. 0,05 m;
Cat., p. 270, nr. 221.
4. Rotbav. Descoperire întîmplătoare. Negru-cenuşiu,
cu slip puternic lustruit, din pastă fină, lucrat cu
mîna. Păstrat întreg. Mz. Braşov, (inv. nr. 5315).
I, 0,13 m, Dg. 0,09 m, Dm. 0,117 m, Df. 0,06 m,
Gr. 0,006 m, = pl. CXLIV, 5; Cat., p. 271, nr. 241.
6. Crăciuneşti. Din săpăturile lui A. Filimon, Cenu-
şiu-negru, cu suprafaţa lustruită, din pastă bună,
lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Tg. Mureş (inv.
nr. 267). I. 0,14 m, Dg. 0,11 m, Dm. 0,142 m, Df.
0,084 m, Gr. 0,01 m; Cat., p. 260, nr. 92.
6. Pecica. Din săpăturile lui L .. Domot6r (1900). Cenu-
şiu-deschis, cu suprafaţa lustruită, din pastă fină,
lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Arad (inv. nr.
179). I. 0,153 m, Dg. 0,084 m, Dm. 0,133 m, Df.
0,067 m, Gr. 0,01 m; Cat., p. 270, nr. 221.
7. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Cenuşiu­
gălbui, cu suprafaţa lustruită, lucrat cu mîna din
pastă bună. Păstrat întreg. Mz. Sighişoara (inv.
nr.. 108). I. 0,085 m, Dg. 0,05 m, Df. 0,037 m, Gr.
0,005 m, = pl. CLXII, 6; Cat., p. 273, nr. 266 a.
8. Guşteriţa-Sibiu. Descoperire întîmplătoare. Cenu-
şiu-deschis, din pastă fină, lucrat cu mîna. Păstrat
intreg. Mz. Sibiu (inv. nr. 11771). I. 0,215 m, Dg.
0,104 m, Df. 0,081 m, Gr. 0,01 m, = pl. CLXI, 4;
Cat., p. 264-265, nr. 145.
9. Proştea Mare. Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu­
deschis cu pete gălbui, din pastă impură, lucrat cu
mîna. Păstrat întreg. Mz. Sibiu (inv. nr. 11776). I.
0,162 m, Dg. 0,097 m, Df. 0,071 m, Gr. 0,017 m, =
= pl. CLXI, 3; Cat., p. 271, nr. 231.
10. Pecica. DiiJ. săpăturile noastre (1960). Gălbui, cu
slip puternic lustruit, din pastă fină, lucrat cu
mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj (f.n.). I. 0,254 m,
Dg. 0,14 m, Dm. 0,20 m, Df. 0,09 m, Gr. 0,01 m, =
= pl. CLX, 5; Cat., p. 270, nr. 221.
11. Pecica. Din săpăturile noastre (1961). Gălbui, cu
slip lustruit, din pastă fină, lucrat cu mîna. Păstrat
 EXPLICAŢIA PLANŞELOR
fragmentar (reconstituire). Mz. Cluj (f.n.). I. 0,17 m
(?), Dg. 0,10 m, Df. 0,80 m (?), Gr. 0,08 m; Cat.,
p. 270, nr. 221.
12. Cristeşti. Descoperire întîmplătoare (1864). Cenu-
şiu, cu suprafaţa lustruită, din pastă fină, lucrat cu
mîna. Păstrat aproape întreg. Mz. Cluj (inv. nr.
4330). I. 0,29 m, Dg. 0,143 m, Df. 0,09 in, Gr.
0,01 m; Cat., p. 260-261, nr. 95 c.
Planşa LXV
1. Şimleul Silvaniei. Din săpăturile lui M. Moga.
Roşiatic-brun, cu slip puternic lustruit, din pastă
fină, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj (f.n.).
I. 0,134 m, Dg. 0,074 m, Df. 0,05 m, Gr. 0,005 m,
= pl. CLVIII, 2; Cat., p. 276, nr. 299.
2. Geoagiu. Descoperire întîmplătoare, făcută în peş­
tera de la Geoagiu. Cenuşiu-deschis, din pastă fină,
lucrat cu roata. Păstrat întreg. La începutul seco-
lului XX'se găsea în colecţia gimnaziului din Orăş­
tie. 1. 0,10 m, Dg. 0,116 m; Cat., p. 263, nr. 131. -
Zs. Torma, Manuscris, pl. XXXIII, 12.
3. Nadeş. Descoperire întîmplătoare (1880). Gălbui­
negru, cu slip puternic lustruit, din pastă bună,
lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Sibiu (inv. nr.
11775). 1. 0,145 ~. Dg. 0,103 m, Df. 0,066 m, Gr.
0,008 m = pl. CLXI, 1; Cat., p ..268, nr. 194.
4. Deva. Descoperire întîmplătoare. Gălbui-roşiatic,
cu pete cenuşiu-închise, din pastă bună, lucrat cu
mîna. Păstrat aproape întreg. Mz. Deva. 1. 0,19 m,
Dg. 0,10 m, Dm. 0,16 m, Df. 0,09 m, Gr. 0,01 m. -
Oct. Floca, în Dacia, XI-XII, 1945-1947, p. 73-74,
fig. 3.
5. Guşteriţa-Sibiu. După Gr. Tocilescu, Dacia, p. 1880,
fig. 121.
6. Răduleşti. Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu-ne­
gricios, din pastă bună, lucrat cu mîna. Păstrat
fragmentar (reconstituire). In acest vas a fost de-
pus un tezaur de monede dacice de tip hunedorean.
Mz. Deva. 1. 0,195 m (?), Dg. 0,09 m (?), Df. 0,08 m,
Gr. 0,006 m; Cat., p. 271, nr. 235. - Oct. Floca, în
Dacia, XI-XII, p. 73, fig. 2.
7. Piatra Craivii. Din săpături sistematice. Lucrat cu
mîna. Păstrat aproape întreg. Mz. Alba Iulia; Cat.,
p. 270, nr. 225. - 1. Berciu, Al. Popa. - H. Daico-
viciu, în Celticum, XII pl. 80, fig. 30 B, 7.
8. Mediaş. Descoperire întîmplătoare ("Drumul Dîrlo-
sului"). Cenuşiu-negru, cu slip lustruit, din pastă
bună, lucrat cu mîna. Păstrat fragmentar. Mz. Si-
biu (inv. nr. 10241). I. 0,26 m, Dm. 0,19 m, Df.
0,105 m, Gr. 0,009 m, = pl. CLXI, 6; Cat., p. 267,
nr. 178 a.
Planşa LXVI
1. Guşteriţa-Sibiu. Descoperire întîmplătoare. Gălbui­
portocaliu, din pastă fină, lucrat la roată, cu dungi
pictate de culoare brun-roşietice. Păstrat întreg.
Mz. Cluj (inv. nr. IN. 2967). 1. 0,21 m, Dg. 0,096 m,
www.cimec.ro
313
Df. 0,055 m, Gr. 0,005 m, = pl. LXVI, 1; Cat., p.
264-265, nr. 145. - M. Rusu, în SCŞCluj, VI,
3-4, 1955, p. 84, fig. 10.
2. Tg. Secuiesc. Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu­
deschis, din pastă fină, lucrat cu roata. Păstrat
întreg. Mz. Sf. Gheorghe. I. 0,33 m, Dm. 0,20 m; Cat.,
p. 277, nr. 312. - V. Pârvan, Getica p. 579, fig. 422.
3. Augustin. Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu-des­
chis, din pastă fină, lucrat la roată. Păstrat întreg.
Mz. Cluj (inv. nr. 2277). 1. 0,255 m, Dg. 0,095 m, Df.
0,069 m, Gr. 0,006 m, = pl. CLXIII, 3-4; Cat.,
p. 253, nr. 15.
4. Costeşti. Din săpăturile acad. C. Daicoviciu (1944).
Cenuşiu-închis, din pastă fină, lucrat cu roata.
Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr. IN 9462). I.
0,276 m, Dg. 0,132 m. Df. 0,084 m, Gr. 0,006 m, =
= pl. CLXIII, 1-2; Cat., p. 260, nr. 89.
Planşa LXV Il
1. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Ro-
şiatic-gălbui, lustruit, din pastă fină, lucrat cu
roata. Păstrat fragmentar (reconstituire). Mz. Sibiu
(inv. nr. 13212-A. 5893). I. 0,28 m (?), Dg. 0,17 m,
Gr. 0,005 m; Cat., p. 273, nr. 266 a.
2. Pecica. Din săpăturile lui L. Dămătăr (1900). Ce-
nuşiu-deschis, din pastă fină, lucrat la roată.
Păstrat fragmentar. Mz. Arad (inv. nr. 635). I.
0,30 m (?), Dm. 0,21 m, Df. 0,109 m, Gr. 0,011 m;
Cat., p. 270, r.r. 221.
3. Sighişoara. Din s.:.;::~ăiurile lui C. Seraphim. Cenu-
şiu-închis din pastă fină lucrat cu roata. Păstrat
fragmentar (reconstituire). Mz. Sighişoara (f.n.).
1. 0,37 m, (?), Dg. 0,11 m, Dm. 0,21 m, Df. 0,105 m
(?), Gr. 0,006 m; Cat., p. 273, nr. 266 a.
4. Pecica. Din săpăturile lui L. Dămătăr (1900). Ce-
nuşiu-deschis, din pastă fină, lucrat cu roata.
Păstrat fragmentar (reconstituire). Mz. Arad (inv.
nr. 273). 1. 0,34 m (?), Dg. 0,11 m, Dm. 0,22 m, Gr.
0,008 m; Cat., p. 270, nr. 221.
Planşa LXVIII
1. Sălaşu de Sus. Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu­
deschis, din pastă fină, lucrat la roată, cu motive
lustruite. Păstrat fragmentar (reconstituire). Mz.
Deva. 1. 0,17 m (?), Dg. 0,08 m (?), Dm. 0,12 m, Df.
0,08 m, Gr. 0,05 m; Cat., p. 272, nr. 255. - Oct.
Floca, în Dacia, XI-XII, p. 87, fig. 4.
2. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Cenu-
şiu-închis, din pastă fină, lucrat la roată. Păstrat
fragmentar. Mz. Sibiu (inv. nr. 13276). 1. 0,21 m (?),
Dm. 0,138 m, Df. 0,08 m, Gr. 0,08 m, = pl. CLXV 4;
Cat., p. 273, nr. 266 a.
3. Mailat. Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu-deschis,
din pastă fină, lucrat la roată. Păstrat întreg. Mz.
Timişoara (inv. nr. 2279). 1. 0,184 m, Dg. 0,081 m,
Dm. 0,13 m, Df. 0,064 m, Gr. 0,008 m, = pl. CLXV!,
4; Cat., p. 266, nr. 172.
314 EXPLICA TIA
4. Arad. Descoperire întnmplătoare (1955). Cenuşiu­
deschis, din pastă fină, lucrat cu roata. Păstrat frag-
mentar. Mz. Arad (inv. nr. 12899). 1. 0,179 m, Dg.
0,08 m, Df. 0,006 m, Gr. 0,005 m; Cat., p. 252,
nr. 10 f.
5. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Cenu-
şiu-deschis, lustruit, din pastă fină, lucrat cu roata.
Păstrat fragmentar. Mz. Sighişoara (inv. nr. 226),
1. 0,15 m, Dg. 0,115 m, Df. 0,063 m, Gr. 0,005 m, =
= pl. CLXIV, 2; Cat., p. 273, nr. 266 a.
6. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Cenu-
şiu-gălbui, din pastă fină, lucrat la roată. Păstrat
fragmentar. Mz. Sighişoara (inv. nr. 225). 1. 0,17 m,
Dg. 0,115 m, Df. 0,067 m, Gr. 0,006 m, = pl. CLXIV,
4; Cat., 273, nr. 266 a.
Planşa LXIX
1. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Cenu-
şiu-deschis,din pastă fină, lucrat la roată. Păstrat
fragmentar. Mz. Sighişoara (inv. nr. 223). 1. 0,117 m,
Dg. 0,073 m, Df. 0,055 m, Gr. 0,005 m, = pl. CLXV,
1; Cat., p. 273, nr. 266 a.
2. Meleia. Din săpăturile lui H. Daicoviciu (1957).
Cenuşiu, din pastă bună, lucrat cu roata. Păstrat
întreg. Mz. Cluj (inv. nr. Al/189). 1. 0,102 m, Dg.
0,055 m, Df. 0,048 m, Gr. 0,005 m; Cat., p. 264, nr.
144 c.
3. Moigrad. Din săpăturile conduse de M. Macrea.
Cenuşiu-deschis, din pastă fină. Lucrat cu roata.
Păstrat fragmentar (reconstituire). Mz. Cluj (f.n.).
1. 0,104 m, Dg. 0,06 m, Df. 0,05 m; Cat., p. 267,
nr. 190. - M. Macrea şi col., în Materiale, VIII,
1962, fig. 8/1.
4. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Gălbui­
cenuşiu, din pastă fină, lucrat cu roata. Păstrat
fragmentar. Mz. Sighişoara (inv. nr. 189). 1. 0,08 m,
Dg. 0,065 m, Df. 0,05 m, Gr. 0,005 m; Cat., p. 273,
nr. 266 a.
5. Guşteriţa-Sibiu. Descoperire întîmplătoare. Cenu-
şiu-deschis,
din pastă fină, lucrat cu roata. Păstrat
fra~mentar (reconstituire). Mz. Sibiu (inv. nr. 11815;
108/1876). 1. 0,16 m (?), Dg. 0,094 m, Gr. 0,005 m;
Cat., p. 264-265, nr. 145.
6. Cărpiniş. Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu-des­
chis, din pastă fină, lucrat cu roata, ornamentat
cu motive lustruite. Păstrat întreg. Mz. Timişoara
(inv. nr. 2284). 1. 0,138 m, Dg. 0,061 m, Df. 0,069 m,
Gr. 0,005 m, = pl. CLXVI, 5; Cat., p. 257, nr. 54.
Planşa LXX
1. Grădiştea Muncelului. Din săpături sistematice
(1955). Gălbui-brun, din pastă fină, lucrat cu roata.
Păstrat întreg. Mz. Cluj (f.n.). 1. 0,031 m, Dg.
0,04 m, Dm. 0,038 m, Df. 0,03 m, Gr. 0,003 m; Cat.,
p. 264, nr. 144 a. - 1. H. Crişan, în Istoria Medi-
cinei, 1957, p. 50, fig. 6/2.
www.cimec.ro
PLANŞELOR
2. Grădiştea Muncelului. Din săpături sistematice
(1955). Cenuşiu-deschis, din pastă fină, lucrat cu
roata. Păstrat întreg. Mz. Cluj (f.n.). 1. 0,041 m,
Dg. 0,02 m, Dm. 0,041 m, Df. 0,022 m, Gr. 0,003 m;
Cat., p. 264, nr. 144 a. - 1. H. Crişan, în Istoria
Medicinei, 1957, p. 49, fig. 6/4.
3. Grădiştea Muncelului. Din săpături sistematice
(1955). Gălbui-cafeniu, din pastă fină, lucrat cu
roata. Păstrat întreg. Mz. Cluj (f.n.). 1. 0,44 m, Dg.
0,025 m, Dm. 0,042 m, Df. 0,03 m, Gr. 0,003 m; Cat.,
p. 264, nr. 144 a. -1. H. Crişan, în Istoria Medicinei,
1957, p. 50, fig. 6/3.
4. Grădiştea Muncelului. Din săpături sistematice
(1955). Gălbui-cafeniu, din pastă fină, lucrat cu
roata. Păstrat întreg. Mz. Cluj (f.n.). I. 0,042 m,
Dg. 0,035 m, Dm. 0,05 m, Df. 0,034 m, Gr. 0,003 m;
Cat., p. 264, nr. 144 a. - I. H. Crişan, în Istoria
Medicinei, 1957, p. 50, fig. 6/5.
5. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Cenu-
şiu, din pastă fină, lucrat cu roata. Păstrat frag-
mentar. Mz. Sighişoara (inv. nr. 252). I. 0,085 m,
Dg. 0,04 m, Df. 0,034 m, Gr. 0,005 m, = pl. CLXV,
2; Cat., p. 273, nr. 266 a.
6. Pecica. Din săpăturile lui L. Domotor (1901). Ce-
nuşiu-deschis, din pastă fină, lucrat cu roata.
Păstrat fragmentar. Mz. Arad (inv. nr. 698). 1.
0,09 m, Dg. 0,04 m, Df. 0,045 m, Gr. 0,005 m; Cat.,
p. 270, nr. 221.
7. Sîmpetru German. Descoperire întîmplătoare. Ce-
nuşiu-deschis, din pastă fină, lucrat cu roata.
Păstrat întreg. Mz. Timişoara. (inv. nr. IN 15).
1. 0,103 m, Dg. 0,058 m, Df. 0,04 m, Gr. 0,005 m, =
= pl. CLXVI, 7; Cat., p. 275, nr. 280 c.
8. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Cenu-
şiu-deschis, din pastă fină, lucrat cu roata. Pă­
strat fragmentar. Mz. Sigh.işoara (inv. nr. 256).
1. 0,08 m, Dg. 0,06 m, Dm. 0,07 m, Df. 0,04 m, Gr.
0,004 m, = pl. CLXV, 6; Cat., p. 273, nr. 266 a.
9. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Cenu-
şiu-deschis, din pastă fină, lucrat cu roata. Pă­
strat fragmentar. Mz. Sighişoara (inv. nr. 255).
1. 0,096 m, Dg. 0,067 m, Df. 0,047 m. Gr. 0,005 m =
= pl. CLXV, 9; Cat., p. 273, nr. 266 a.
10. Satchinez. Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu­
deschis, din pastă fină, lucrat cu roata. Păstrat
întreg. Mz. Timişoara (inv. nr. IN 308). I. 0,08 m,
Dg. 0,05 m, Dm. 0,067 m, Df. 0,037 m, Gr. 0,005 m =
= pl. CLVX, 7; Cat., p. 272, nr. 252.
11. Guşteriţa-Sibiu. Descoperire întîmplătoare (1831).
Cenuşiu-deschis, din pastă fină, lucrat cu roata,
cu ornamente lustruite. Păstrat întreg. Mz. Sibiu
(inv. nr. 2852). 1. 0,115 m, Dg. 0,072 m, Df. 0,05 m,
Gr. 0,005 m, = pl. CLXV, 3; Cat., p. 264-265,
nr. 145.
12. Oradea. Descoperire întîmplătoare. Gălbui-cenu­
şiu, din pastă fină, lucrat cu roata, cu ornamente
lustruite. Păstrat fragmentar. Mz. Oradea (inv.
nr. 3066). I. 0,21 m, Dg. 0,11 m, Df. 0,72 m, Gr.
0,007 m; Cat., p. 269, nr. 212 d.
13. Alungeni. Din săpăturile lui Z. Szekely. Cenuşiu­
deschis, din pastă fină, lucrat cu roata, cu orna-
 EXPLICA TIA
mente lustruite. Păstrat întreg. Mz. Sf. Gheorghe
(inv. nr. 11915). 1. 0,11 m, Dg. 0,57 m, Df. 0,043 m,
Gr. 0,005 m = pl. CLXVI, 1; Cat., p. 251, nr. 4.
- B. Mitrea şi Z. Szekely, în Materiale, II, 1956,
p. 646, fig. 2.
14. Fotoş. Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu-deschis,
din pastă fină, lucrat cu roata. Păstrat fragmen-
tar. Mz. Sf Gheorghe (inv. nr. 14633). 1. 0,122 m,
Dm. 0,08 m, Df. 0,04 m, Gr. 0,005 m; Cat., p. 263,
nr. 127 a. - B. Mitrea şi Z. Szekely, în Materiale,
II, 1956, p. 646, fig. 1.
15. Chirpăr. Descoperire întîmplătoare (1883). Cenu-
şiu-deschis, din pastă fină, lucrat cu roata. Pă­
strat fragmentar. Mz. Sibiu (inv. nr. 4951). 1.
0,155 m, Dg. 0,085 m, Df. 0,064 m, Gr. 0,005 m, =
pl. CLXIV, 3; Cat., p. 258, nr. 70.
16. Pecica. Din săpăturile noastre (1961). Gălbui, din
pastă fină,lucrat cu roata, cu ornamente lustruite.
Păstrat întreg. Mz. Cluj (f.n.). 1. 0,139 m, Dg.
0,086 m, pm. 0,117 m, Df. 52 m, Gr. 0,005 m, =
= pl. CLXIV, 1; Cat., p. 270, nr. 221.
Planşa LXXI
1. Pecica. Din săpăturile noastre (1961). Cenuşiu­
deschis, din pastă fină, lucrat la roată, cu orna-
mente lustruite. Păstrat fragmentar. Mz. Cluj (f.n.).
1. 0,125 m, Dg. 0,114 m, Dm. 0,17 m, Df. 0,065 m,
Gr. 0,005 m, = pl. CLXVII, 3; Cat., p. 270, nr. 221.
2. Pecica. Din săpăturile lui L. Dămătăr (1900). Ro-
şiatic, cu suprafaţa lustruită, din pastă fină, lucrat
la roată. Păstrat întreg. Mz. Arad (inv. nr. 164).
I. 0,149 m, Dg. 0,131 m, Dm. 0,17 m, Df. 0,077 m,
Gr. 0,007 m, = pl. CLXVII, 1; Cat., p. 270, nr. 221.
- L. Dămătăr, în AE, XXI, 1901, pl. III. 1.
3. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Cenu-
şiu-deschis, din pastă fină, lucrat cu roata. Păstrat
fragmentar. Mz. Sighişoara. (inv. nr. 222). I. 0,10 m
Dg. 0,145 m, Df. 0,068 m, Gr. 0,005 m; Cat., p. 273,
nr. 266 a.
4. Moigrad. Din săpăiurile conduse de M. Macrea. Ce-
nuşiu, din pastă fină, lucrat cu roata. Păstrat întreg.
Mz. Cluj (f.n.). I. 0,14 m, Dg. 0,09 m, Dm. 0,15 m,
Df. 0,07 m, Gr. 0,006 m, pl. CLXVII,
4; Cat., p. 267, nr. 190. - M. Macrea şi M. Rusu, în
Dacia, N.S., IV, 1960, fig. 12, 6.
5. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Brun-
roşiatic, cu slip puternic lustruit, din pastă bună,
lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Sighişoara
(inv. nr. 110). I. 0,12 m, Dg. 0,132 m, Dm. 0,152 m,
Df. 0,07 m, Gr. 0,008 m, = pl. CLXVII, 2; Cat.,
p. 273, nr. 266 a.
6. Sărăcsău. Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu-des­
chis, din pastă fină, lucrat la roată. Păstrat
fragmentar. Mz. Deva. 1. 0,14 m, Dg. 0,11 m, Dm.
0,154 m, Df. 0,08 m, Gr. 0,05 m; Cat., p. 272, nr.
257 b. - Oct. Floca, Contribuţii la cunoaşterea
tezaurelor de argint dacice, Bucureşti, 1956, p. B,
fig. 2-3,
www.cimec.ro
PLANŞELOR 315
7. Guşteriţa-Sibiu.Descoperire întîmplătoare. Cenu-
şiu-deschis,
din pastă fină, lucrat cu roata, cu
ornamente lustruite. Păstrat aproape întreg. Mz.
Cluj (inv. nr. IN. 2965). I. 0,13 m, Dg. 0,12 m,
Dm. 0,155 m, Df. 0,07 m, Gr. 0,005 m; Cat.,
p. 264-265, nr. 145. - M. Rusu, în SCŞCluj, VI,
3-4, 1955, p. 80, fig. 8.
B. Pecica. Din săpăturile lui L. Dămătăr (1898). Ce-
nuşiu-deschis, din pastă fină, lucrat la roată, cu
ornamente lustruite. Păstrat întreg. Mz Arad (inv.
nr. 165). I. 0,118 m, Dg. 12,3 m, Dm. 0,15 m, Df.
0,065 m, Gr. 0,006 m; Cat., p. 270, nr. 221. -
L. Dămătăr, în AE, XXI, 1901, pl. III, 2.
Planşa LXXII
:llimnic. Dinsăpături vechi (1907). Roşu, din pastă
impură, lucrat cu mîna. Păstrat fragmentar. Mz.
Sibiu (inv. nr. 4803). 1. 0,43 m, Dg. 0,27 m, Dm.
0,33 m, Df. 0,17 m, Gr. 0,018 m, = pl. CLXXVII,
1; Cat., p. 275, nr. 281 a.
2. Arad. Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu-negricios,
din pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat întreg.
Mz. Arad (f.n.). 1. 0,40 m, Dg. 0,32 m, Df. 0,24 m,
Gr. 0,013 m; Cat., p. 252, nr. 10 e.
3. Pecica. Din săpăturile lui L. Dămătăr (1898). Ro-
şiatic din pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat
fragmentar. Mz. Arad (inv. nr. 119). 1. 0,52 m,
Dg. 0,39 m, Df. 0,196 m, Gr. 0,013 m; Cat., p. 270,
nr. 221.
4. Rudele. Din săpăturile lui N. Gostar şi H. Daico-
viciu (1957). Brun-închis, din pastă bună, lucrat cu
mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr. IN. 11230).
1. 0,40 m, Dg. 0,29 m, Df. 0,20 m, Gr. 0,015 m;
Cat., p. 264, nr. 144 d. - H. Daicoviciu, în AMN,
I, 1964, p. 120, pl. V, 7.
Planşa LXXIII
1. Brănişca. Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu-neg­
ru, din pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat
întreg. Mz. Sibiu (inv. nr. 12577). I. 0,115 m, Dg.
0,09 m, Df. 0,07 m, Dm. 0,102 m, Gr. 0,006 m; Cat.,
p. 256, nr. 42.
2. Pecica. Din săpăturile lui L. Dămătăr (1898). Roşu,
din pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat întreg.
Mz. Arad (inv. nr. 107). I. 0,268 m, Dg. 0,22 m, Df.
0,105 m, Gr. 0,009 m, = pl. CLXVIII, 2; Cat., p. 270,
nr. 221.
3. Moigrad. Din săpăturile conduse de M. Macrea.
Roşiatic-cenuşiu, din pastă impură, lucrat cu mîna.
Păstrat întreg. Mz. Cluj (f.n.). I. 0,14 m, Dg. 0,096 m,
Df. 0,06 m, Gr. 0,008 m; Cat., p. 267, nr. 190. -
M. Macrea şi col., în Materiale, VII, 1961, p. 365-
368, fig. 16.
4. Pecica. Din săpăturile lui L. Dămătăr (1898). Roşia­
tic-cenuşiu, din pastă impură, lucrat cu mîna.
păstrat întreg. Mz. Arad (inv. Iţr. 113). 1. 0,345 m.
316 EXPLICA TIA
Dg. 0,205 m, Df. 0,13 m, Gr. 0,014 m, = pl.
CLXVIII, 4; Cat., p. 270, nr. 221.
5. Ilieni. Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu-negru,
din pastă impură, îngrijit lucrat cu mîna. Păstrat
întreg. Mz. Sf. Gheorghe (inv. nr. 43). I. 0,215 m,
Dg. 0,17 m, Df. 0,079 m, Gr. 0,012 m, = pl.
CLXXVIII, 3; Cat., p. 265, nr. 158.
6. Grădiştea Muncelului. Din săpături condwse de
acad. C. Daicoviciu. Gălbui-cenuşiu, din pastă cu
impurităţi, lucrat cu roata. Păstrat întreg. MNA
(inv. nr. IV 407). I. 0,32 m, Dg. 0,205 m, Df. 0,15 m,
Gr. 0,012 m, = pl. CLXVIII, 3; Cat., p. 264,
nr. 144 a.
Planşa LXXIV
1. Moigrad. Din săpăturile conduse de M. Macrea.
Cenuşiu-negricios, din pastă impură, lucrat cu mî-
na. Păstrat întreg. Mz. Cluj (f.n.). 1. 0,14 m, Dg.
0,10 m, Df. 0,09 m, Gr. 0,01 m = pl. CLXXX, 3;
Cat., p. 267, nr. 190.
2. Deva. Descoperire întîmplătoare. Roşiatic, din pastă
impură, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Deva.
I. 0,17 m, Dg. 0,14 m, Df. 0,08 m, Gr. 0,012 m; Cat.,
p. 261-262, nr. 111 b.- Oct. Floca, în OCD, p. 209,
fig. 5.1.
3. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Ro-
şiatic-cenuşiu, cu pete negre, din pastă impură,
lucrat cu mîna. Mz. Sighişoara (inv. nr. 146).
I. 0,21 m, Dg. 0,15 m, Df. 0,107 m, Gr. 0,08 m, =
pl. CLXXXIII, 9; Cat., p. 273, nr. 266 a.
4. Moigrad. Din săpăturile conduse de M. Macrea.
Cenuşiu-roşiatic, din pastă impură, îngrijit lucrat
cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj (f.n.). I. 0,268 m,
Dg. 0,144 m, Df. 0,93 m, Gr. 0,01 m, = pl. CLXXX,
9; Cat., p. 267, nr. 190. - M. Macrea ·şi M. Rusu,
în Dacia, N. S., IV, 1960, fig. 11/14.
5. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Roşia­
tic-cenuşiu, din pastă impură, lucrat cu mîna. Păs­
trat intreg. Mz. Sighişoara (inv. nr. 144). I. 0,194 m,
Dg. 0,12 m, Df. 0,087 m, Gr. 0,01 m, pl.
CLXXXIII, 8; Cat., p. 273, nr. 266 a.
6. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Roşia­
tic, din pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat în-
treg. Mz. Sighişoara (inv. nr. 145). I. 0,266 m, Dg.
0,21 m, Df. 0,13, Gr. 0,1 m =pl. CLXXXIII, 4; Cat.,
p. 273, nr. 266, 4.
7. Moigrad. Din săpăturile conduse de M. Macrea.
Cenuşiu-roşiatic, din pastă impură, lucrat cu mîna.
Păstrat aproape întreg. Mz. Cluj (f.n.). I. 0,38 m,
Dg. 0,22 m, Df. 0,14 m, Gr. 0,1 m, = pl. CLXXXIII,
7; Cat., p. 267, nr. 190.
8. Sf. Gheorghe. Din săpăturile lui Fr. Lăszl6 (1913).
Cenuşiu-roşiatic, din pastă bună, lucrat cu mîna.
Păstrat întreg. Mz. Sf. Gheorghe (inv. nr. 5034).
I. 0,302 m, Dg. 0,212 m, Df. 0,12 m, Gr. 0,008 m.
= pl. CXXXVII, 6; Cat., p. 273, nr. 263.
www.cimec.ro
PLANŞELOR
Planşa LXXV
1. Pecica. Din săpăturile lui L. Domotor (1898). Roşu,
din pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat întreg.
Mz. Arad (inv. nr. 194). I. 0,206 m, Dg. 0,124 m,
Df. 0,098 m, Gr. 0,01 m, Cat., p. 270, nr. 221.
2. Pecica. Din săpăturile lui L. Domotor (1898). Ce-
nuşiu-roşiatic, din pastă impură, lucrat cu mina.
Păstrat întreg. Mz. Arad (inv. nr. 25). I. 0,165 m,
Dg. 0,11 m, Dm. 0,115 m, Df. 0,93 m, Gr. 0,007 m,
= pl. CLXXXI, 3; Cat., p. 270, nr. 221.
3. Sf. Gheorghe. Descoperire întîmplătoare. Roşiatic,
din pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat întreg.
Mz. Sf. Gheorghe (f.n.). I. 0,192 m, Dg. 0,15 m,
Dm. 0,152 m, Df. 0,108 m, Gr. 0,008 m, = pl.
CLXXVIII, 1; Cat., p. 273, nr. 263.
4. Sf. Gheorghe. Descoperire întîmplătoare. Gălbui­
cenuşiu, din pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat
fragmentar. Mz. Sf. Gheorghe (inv. nr. 546). I.
0,25 m, Dg. 0,15 m, Df. 0,95 m, Gr. 0,1 m, = pl.
CLXXIX, 8; Cat., p. 273. nr. 263.
5. Sf. Gheorghe. Din săpăturile lui Fr. Lăszl6 (1914).
Roşiatic-cenuşiu, din pastă impură, lucrat cu mîna.
Păstrat întreg. Mz. Sf. Gheorghe (inv. nr. 5549).
I. 0,23 m, Dg. 0,14 m, Df. 0,105 m, Gr. 0,01 m,
= pl. CLXXXIII, 6; Cat., p. 273, nr. 263.
6. Sf. Gheorghe. Din săpăturile lui Fr. Laszl6 (1912).
Gălbui-negru, din pastă impură, lucrat cu mîna.
Păstrat fragmentar. Mz. Sf. Gheorghe (inv. nr.
4392). I. 0,206 m (?), Dg. 0,182 m, Df. 0,11 m,
Gr. 0.,01 m, =pl. CLXXIX, 2; Cat., p. 273, nr. 263.
7. Moigrad. Din săpăturile conduse de M. Macrea.
Roşiatic-închis, din pastă impură, lucrat cu mîna.
Păstrat întreg. Mz. Cluj (f.n.). I. 0,17 m, Df. 0,12 m,
Gr. 0,007 m, = pl. CLXXX, 10; Cat., p. 267, nr. 190.
- M. Macrea şi M. Rusu, în Dacia, N.S., IV, 1960,
fig. 11/13.
8. Moigrad. Din săpăturileconduse de M. Macrea.
Cenuşiu-roşiatic,
din pastă impură, lucrat cu mîna.
Păstrat intreg. Mz. Cluj (f.n.). I, 0,22 m, Dg.
0,14 m, Df. 0,12 m, Gr. 0,005 m, = pl. CLXXXI, 5;
Cat., p. 267, nr. 190. - M. Macrea şi M. Rusu,
în Dacia, N.S., IV, 1960, fig. 11, 7.
9. Costeşti. Din săpăturile lui H. Daicoviciu. Roşiatic­
brun, din pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat
întreg. Mz. Cluj (inv. nr. A 1/237). I. 0,32 m, Dg.
0,18 m, Df. 0,12 m, Gr. 0,01 m; Cat., p. 260, nr. 89.
Planşa LXXVI
1. Pecica. Din săpăturile lui L. Domotor (1898). Ro-
şiatic,
din pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat
întreg. Mz. Arad (inv. nr. 26). I. 0,141 m, Dg. 0,12 m,
Df. 0,075 m, Gr. 0,01 m, = pl. CLXXXI, 1; Cat.,
p. 270, nr. 221.
2. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Roşia­
tic-cenuşiu, din pastă impură, lucrat cu mîna. Păs­
trat întreg. Mz. Sighişoara (inv. nr. 143). I. 0,14 m,
 EXPLtcAi'IA
Dg. 0,095 m, Df. 0,075 m, Gr. 0,008 m, = pl.
CLXXXII, 5; Cat., p. 273, nr. 266 a.
3. Pecica. Din săpăturile lui L. Domotor (1901). Ce-
nuşiu-gălbui, din pastă impură, lucrat cu mîna.
Păstrat întreg. Mz. Arad (inv. nr. 1101). 1. 0,17 m,
Dg. 0,156 m, Dm. 0,146 m, Df. 0,085 m, Gr. 0,007 m,
= pl. CLXXXI, 6; Cat., p. 270, nr. 221.
4. Pecica. Din săpăturile noastre (1961). Roşiatic-în­
chis, din pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat
întreg. Mz. Cluj (f.n.). 1. 0,15 m, Dg. 0,126 m,
Df. 0,08 m, Gr. 0,007 m, = pl. CLXXXII, 1; Cat.,
p. 270, nr. 221.
5. Sf. Gheorghe. Din săpăturile lui K. Horedt. Ce-
nuşiu-închis, din pastă impură, lucrat cu mîna.
Păstrat fragmentar. Mz. Cluj. 1. 0,14 m, Dg. 0,14 m
Df. 0,10 m, Gr. 0,005 m; Cat., p. 273, nr. 263. - K.
Horedt, în Materiale, Il, 1956, p. 13, fig. 12/5.
6. Moigrad. Din săpăturile conduse de M. Macrea.
Negru, cu slip puternic lustruit, din pastă fină,
lucrat cu, mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj (f.n.).
1. 0,10 m, Dg. 0,10 m, Df. 0,054 m, vezi p. 163;
Cat., p. 267, nr. 190. - M. Macrea şi col., în Ma-
teriale, VII, 1961, p. 365-368, fig. 8/13.
7. Pecica. Din săpăturile lui L. DomotOr (1898). Ro-
şiatic, din pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat
întreg. Mz. Arad (inv. nr. 241). 1. 0,202 m, Dg.
0,134 m, Df. 0,086 m, Gr. 0,09 m, = pl. CLXXI, 7;
Cat., p. 270, nr. 221.
8. Costeşti. Din săpăturile lui D. M. Teodorescu şi
Al. Ferenczi. Roşiatic, din pastă impură, lucrat
ru mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr. IN
723). 1. 0,17 m, Dg. 0,134 m, Df. 0,085 m, Gr.
0,005 m; = pl. CLXXIX, 5; Cat., p. 260, nr. 89. -
C. Daicoviciu, în AISC, III, 1926-1940, pl. II, 1.
9. Sf. Gheorghe. Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu­
roşiatic, din pastă impură, lucrat cu mîna. Păs­
trat fragmentar. Mz. Sf. Gheorghe (inv. nr. 49-91).
I. 0,155 m, Dg. 0,21 m, Df. 0,10 m, Gr. 0,01 m, =
pl. CLXXIX, 6; Cat., p. 273, nr. 263.
10. Pecica. Din săpăturile lui L. Domotor (1898). Ro-
şiatic, din pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat
întreg, Mz. Arad (inv. nr. 23). I. 0,215 m, Dg.
0,07 m, Df. 0,112 m, Gr. 0,009 m, = pl. CLXXX, 4;
Cat., p. 270, nr. 221.
11. Moig.rad. Din săpăturile conduse de M. Macrea.
Cenuşiu-închis, din pastă impură, lucrat cu mîna.
Păstrat fragmentar. Mz. Cluj (f.n.). 1. 0,19 m,
Dg. 0,09 m, Df. 0,08 m, Gr. 0,005 m; Cat., p. 267,
nr. 190. - M. Macrea şi M. Rusu, în Dacia, N.S.,
IV, 1960, fig. 11/8.
12. Pecica. Din săpăturile noastre (1960). Roşiatic, din
pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz.
Cluj (f.n.). 1. 0,12 m, Dg. 0,12 m, Df. 0,07 m, Gr.
0,06 m, = pl. CLXXXII, 2-3; Cat., p. 270, nr. 221.
Planşa LXXV Il
1. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Cenu-
şiu-negru, din pastă impură, lucrat cu mîna. Păs­
trat întreg. Mz. Sibiu (inv. nr. 13263). I, 0,16 m,
www.cimec.ro
i>LM>~şELUR 3i7
Dg. 0,12 m, Df. 0,081 m, Gr. 0,01 m, pl. CLXXIX,
4; Cat., p. 273, nr. 26.6 a.
2. Moigrad. Din săpăturile conduse de M. Macrea.
Cenuşiu-roşiatic, din pastă impură, lucrat cu mîna.
Păstrat fragmentar. Mz. Cluj (f.n.). 1. 0,16 m,
Dg. 0,09 m (?), Df. 0,08 un, Gr. 0,005 m; Cat.,
p. 267, nr. 190.
3. Pecica. Din săpăturile lui L. Domotor (1900). Ce-
nuşiu, din pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat
întreg. Mz. Arad (inv. nr. 335). I. 0,102 m, Dg.
0,078 m, Df. 0,052 m, Gr. 0,006 m; Cat., p. 270,
nr. 221.
4. Pecica. Din săpăturile lui L. Domotor (1898). Roşu,
din pastă impură lucrat cu mîna. Păstrat întreg.
Mz. Arad (inv. nr. 96). 1. 0,28 m, Dg. 0,175 m,
Dm. 0,235 m, Df. 0,139 m, Gr. 0,01 m, = pl.
CLXXXII, 6; Cat., p. 270, nr. 221.
5. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Ro-
şiatic, din pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat
întreg. Mz. Sighişoara (inv. nr. 152). 1. 0,177 rn,
Dg. 0,115 m, Dm. 0,127 m, Df. 0,10 m, Gr. 0,01 m,
= pl. CLXXXIII, 1; Cat., p. 273, nr. 266 a.
6. Moigrad. Din săpăturile conduse de M. Macrea.
Cenuşiu-închis, din pastă impură, lucrat cu mîna.
Păstrat întreg. Mz. Cluj (f.n.). 1. 0,17 m, Dg. 0,11 m,
Df. 0,08 m, Gr. 0,006 m, = pl. CLXXX, 7; Cat.,
p. 267, nr. 190. - M. Macrea şi col., în Materiale,
VII, 1961, fig. 8/11.
7. Costeşti. Din săpăturile noastre făcute sub condu-
cerea acad. C. Daicoviciu (1956). Roşiatic-cenuşiu,
din pastă impură, lucrat cu mîna. Mz. Cluj (f.n.).
1. 0,185 m, Dg. 0,135 m, Dm. 0,15 m, Df. 0,085 m,
Gr. 0,05 m, = pl. CLXXXII, 4; Cat., p. 260, nr. 89.
8. Sf. Gheorghe. Din descoperiri întîmplătoare. Găl­
bui-cenuşiu, din pastă impură, lucrat cu mîna.
Păstrat întreg. Mz. Tg. Mureş (inv. nr. 8142).
1. 0,206 m, Dg. 0,125 m, Df. 0,116 m, ar. 0,006 m;
Cat., p. 273, nr. 263.
9. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Roşia­
tic, din pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat în-
treg. Mz. Sighişoara (inv. nr. 149). 1. 0,127 m,
Dg. 0,10 m, Df. 0,072 m, Gr. 0,007 m, pl.
CLXXXIII, 5; Cat., p. 273, nr. 266 a.
10. Sf. Gheorghe. Din săpăturile lui Fr. Laszl6 (1914).
Roşiatic, din pastă impură, lucrat cu mîna. Păs­
trat fragmentar. Mz. Sf. Gheorghe (inv. nr. 5506).
I. 0,265 m, Dg. 0,177 m, Df. 0,113 m, Gr. 0,001 m,
= pl. CLXXXII, 7; Cat., p. 273, nr. 263.
11. Moigrad. Din săpăturile conduse de M. Macrea.
Roşiatic-cenuşiu, din pastă impură, lucrat cu mîna.
Păstrat fragmentar. Mz. Cluj (f.n.). I. 0,204 m,
Dg. 0,10 m, Df. 0,07 m, Gr. 0,06 m, = pl. CLXXXI,
4; Cat., p. 267, nr. 190. - M. Macrea şi M. Rusu,
in Dacia, N.S., IV, 1960, fig. 11/6.
12. Sf. Gheorghe. Din săpăturile lui Fr. Laszl6 (1912).
Roşiatic-cenuşiu, din pastă impură, lucrat cu mîna.
Păstrat fragmentar. Mz. Sf. Gheorghe (inv. nr.
4298). 1. 0,255 m, Dg. 0,185 m, Df. 0,12 m, Gr.
0,012 m; Cat., p. 273, nr. 263.
:ha EXPLicA TIA PLAN$ELOR
Planşa LXXVIrl
1. Pecica. Din săpăturile
lui L. Domot5r (1900). Ce-
nuşiu-gălbui, din pastă impură, lucrat cu mîna.
Păstrat întreg. Mz. Arad (inv. nr. 66). 1. 0,075 m,
Dg. 0,057 m, Df. 0,039 m, Gr. 0,005 m, = pl.
CLXXX, 1; Cat., p. 270, nr. 221.
2. Pecica. Din săpăturile
lui L. D6m6t5r (1901). Ce-
nuşiu-negru, din pastă impură, lucrat cu mîna.
Păstrat întreg. Mz. Arad (inv. nr. 504). 1. 0,086 m,
Dg. 0,07 m, Df. 0,049 m, Gr. 0,007 m; Cat., p. 270,
nr. 221.
3. Pecica. Din săpăturile lui L. Domotor (1901). Ce-
nuşiu-negru, din pastă impură, lucrat cu mîna.
Păstrat întreg. Mz. Arad (inv. nr. 338). 1. 0,09 m,
Dg. 0,076 m, Df. 0,04 m, Gr. 0,006 m; Cat., p. 270,
nr. 221.
4. Moigrad. Din săpăturile conduse de M. Macrea.
Roşiatic-cenuşiu, din pastă impură, lucrat cu mîna.
Păstrat întreg. Mz. Cluj (f.n.). 1. 0,096 m, Dg.
0,065 m, Df. 0,04 m, Gr. 0,05 m; Cat., p. 267,
nr. 190. - M. Macrea şi col., în Materiale, VII, 1961,
fig. 8/4.
5. Pecica. Din săpăturile lui L. Domotor (1902). Ce-
nuşiu-roşiatic, din pastă impură, lucrat cu mîna.
Păstrat fragmentar. Mz. Arad (inv. nr. 732).
1. 0,09 m, Df. 0,048 m, Dg. 0,074 m, Gr. 0,06 m;
Cat., p. 270, nr. 221.
6. Alungeni. Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu-ro­
şiatic, din pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat
întreg. Mz. Sf. Gheorghe (inv. nr. 10654). I. 0,08 m,
Dg. 0,075 m, Df. 0,05 m, Gr. 0,007 m; pl.
CLXXXIV, 9; Cat., p. 251, nr. 4. - Z. Szekely, în
Dacia, XI-XII, 1945-1947, p. 106, fig. 1.
7. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Roşia­
tic-cenuşiu,din pastă impură, lucrat cu mîna. Păs­
trat aproape întreg. Mz. Sighişoara (inv. nr. 115).
1. 0,105 m, Dg. 0,096 m, Df. 0,08 m, Gr. 0,006 m,
= pl. CLXXX, 8; Cat., p. 273, nr. 266 a.
8. Pecica. Din săpăturile lui L. Domotor (1900). Cenu-
şiu-închis, din pastă impură, lucrat cu mîna. Păs­
trat întreg. Mz. Arad (inv. nr. 339). I. 0,076 m,
Dg. 0,053 m, Dm. 0,061 m, Df. 0,046 m, Gr. 0,004 m,
= pl. CLXXXI, 2; Cat., p. 270, nr. 221.
9. Bicsad. Din săpăturile lui Z. Szekely, Roşiatic, din
pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz.
Sf. Gheorghe (inv. nr. 13724). 1. 0,092 m, Dg. 0,06 m,
Dm. 0,063 m, Df. 0,041 m, Gr. 0,007 m, = pl.
CLXXXIV, 11; Cat., p. 254, nr. 28. - Z. Szekely,
Săpăturile de la Bicsadul Oltului, Bucureşti, 1951,
p. 75 şi urm.
10. Pecica. Din săpăturile lui L. Domot5r (1898). Ro-
şiatic din pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat
întreg, Mz. Arad (inv. nr. 105). 1. 0,16 m, Dg.
0,11 m, Df. 0,067 m, Gr. 0,01 m; Cat., p. 270,
nr. 221.
11. CrtsteştL Din săpăturile lui A Filimon. Cenuşiu­
negricios, din pastă impură, lucrat cu mîna. Păs-
www.cimec.ro
trat întreg. Mz. Tg. Mureş (inv. nr. 955). 1. 0,14 m,
Dg. 0,087 m, Df. 0,07 m, Dm. 0,106 m, Gr. 0,008 m;
Cat., p. 261, nr. 95 b.
Planşa LXXIX
1. Cetea. Din săpăturile lui K. Herepey. Cenuşiu-n"!­
gru, din pastă cu multe impurităţi, lucrat cu mîna.
Păstrat întreg. Mz. Aiud (inv. nr. 2890). I. 0,06 m,
Dg. 0,044 m, Df. 0,036 m, Gr. 0,05 m, pl.
CLXXVIII, 2; Cat., p. 257, nr. 61.
2. Pecica. Din săpăturile lui L. D6mot6r (1894). Ce-
nuşiu, din pastă cu multe impurităţi, lucrat cu
mîna. Păstrat întreg. Mz. Arad (inv. nr. 22).
1. 0,053 m, Dg. 0,046 m, Dm. 0,051 m, Df. 0,36 m,
Gr. 0,003 m; Cat., p. 270, nr. 221.
3. Pecica. Din săpăturile lui L. Domotor (1900). Ce-
nuşiu-deschis, din pastă impură, lucrat cu mîna.
Păstrat întreg. Mz. Arad (inv. nr. 238). 1. 0,076 m,
Dm. 0,069 m, Df. 0,048 m, Dg. 0,07 m, Gr. 0,006 m;
Cat., p. 270, nr. 221.
4. Meleia. Din săpăturile lui H. Daicoviciu (1958).
Cenuşiu-negru, din pastă impură, lucrat cu mîna.
Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr. A 1140). 1.
0,085 m, Dg. 0,061 m, Df. 0,045 m, Gr. 0,003 m,
= pl. CLXXXII, 24; Cat., p. 264, nr. 144 c.
5. Pecica. Din săpăturile lui L. Domotor (1900). Ce-
nuşiu-negru, din pastă impură, lucrat cu mîna.
Păstrat întreg. Mz. Arad (inv. nr. 628). 1. 0,09 m,
Dg. 0,07 m, Df. 0,06 m, Gr. 0,004 m; Cat., p. 270,
nr. 221.
6. Pecica. Din săpăturile lui L. Domotor (1902). Ce-
nuşiu-gălbui, din pastă foarte impură, lucrat cu
mîna. Păstrat întreg. (Mz., Arad (inv. nr. 727).
I. 0,109 m, Dg. 0,076 m, Df. 0,051 m, Gr. 0,007 m;
Cat., p. 270, nr. 221.
7. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Roşia­
tic, din pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat în-
treg. Mz. Sighişoara (inv. nr. 186). I. 0,88 m.
Dg. 0,073 m, Dm. 0,081 m, Df. 0,063 m, Gr. 0,008 m,
= pl. CLXXXIII, 2; Cat., p. 273, rir. 266 c.
8. Grădiştea Muncelului. Din săpăturile conduse de
acad. C. Daicoviciu. Cenuşiu-negru, din pastă im-
pură, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. MNA (inv.
nr. IV 403). I. 0,105 m, Dg. 0,08 m, Df. 0,06 m, Gr.
0,008 m; Cat., p. 264, nr. 144 a.
9. Bicsad. Din săpăturile lui z. Szekely. Roşu, din
pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat fragmentar.
Mz. Sf. Gheorghe (inv. nr. 11839). I. 0,11 m, Dg.
0,084 m, Df. 0,075 m, Gr. 0,084 m, = pl. CLXXXIV,
19; Cat., p. 254, nr. 28. - z. Szekely, Săpăturile de
la Bicsadul Oltului, p. 75.
10. Pecica. Din săpăturile lui L. Domotor (1901). Ro-
şiatic-cenuşiu, din pastă impură, lucrat cu mîna.
Păstrat întreg. Mz. Arad (inv. nr. 332). I. 0,124 m,
Dm. 0,101 m, Dg. 0,095 m, Df. 0,079 m, Gr. 0,007 m,
= pl. CLXXXI, 9; Cat., p. 270, nr. 221.
11. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Roşia­
tic-cenuşiu, din pastă impură, lucrat cu mîna.
Păstrat întreg. Mz. Sighişoara (inv. nr. 176). I.
 EXPLICATIA i>LANŞEL0R
0,074 m, Dg. 0,062 m, Df. 0,052 m, Gr. 0,07 m, = 0,057 m, Dm. 0,064 m, Df. 0,048 m, Gr. 0,007 m,
pl. CLXXIX, 1; Cat., p. 273, nr. 266 a.
12. Rudele. Din săpăturile lui N. Gostar şi H. Daico-
viciu, 1957. Roşiatic-cenuşiu, din pastă impură, lu-
crat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr.
IN 11231). 1. 10,5 m, Dg. 10,4 m, Df. 7 m, Gr. 0,5 m,
= pl. CLXXXIX, 6; Cat., p. 264, nr. 144 d.
Planşa LXXX
1. Moigrad. Din săpăturile conduse de M. Macrea.
Roşiatic-cenuşiu, din pastă impură, lucrat cu mîna.
Păstrat întreg. Mz. Cluj (f.n.). 1. 0,065 m, Dg.
0,045 m, Df. 0,03 m, Gr. 0,005 m; Cat., p. 267,
nr. 190.
2. Guşteriţa-Sibiu. Descoperire întîmplătoare. Cenu-
şiu-negru, din pastă impură, lucrat cu mîna. Păs­
trat întreg. Mz. Sibiu !inv. nr. 11802; 108/1876).
1. 0,028 m 1 Dg. 0,059 m, Df. 0,045 m, Gr. 0,007 m,
= pl. CLXXXIV, 14; Cat., p. 264-265, nr. 145.
3. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Roşia­
tic, din pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat în-
treg. Mz. Sibiu (inv. nr. 13251 - A. 5932). 1.
0,034 m, Dg. 0,038 m, Df. 0,025 m, Gr. 0,005 m, =
pl. CLXXXIX. 1; Cat., p. 273, nr. 266 a.
4. Moigrad. Din săpăturile conduse de M. Macrea.
Cenuşiu-roşiatic, din pastă impură, lucrat cu mîna.
Păstrat întreg. Mz. Cluj (f.n.). 1. 0,076 m, Dg.
0,058 m, Df. 0,036 m, Gr. 0,004 m; Cat., p. 267,
nr. 190. - M. Macrea şi col., în Materiale, VIII,
1962, fig. 7/12.
5. Pecica. Din săpăturile lui L. Domotor (1900). Ce-
nuşiu-roşiatic, din past.ă impură, lucrat cu mîna.
Păstrat întreg. Mz. Arad (inv. nr. 241). 1. 0,06 m,
Dg. 0,053 m, Dm. 0,068 m, Df. 0,039 m, Gr. 0,006 m;
Cat., p. 270, nr. 221.
6. Pecica. Din săpăturile noastre (1961). Cenuşiu-ne­
gru, din pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat
fragmentar. Mz. Cluj (f.n.). 1. 0,08 m, Dg. 0,056 m,
Df. 0,004 m, Gr. 0,005 m, = pl. CLXXXIV, 13;
Cat., p. 270, nr. 221.
7. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Roşia­
tic, din pastă impură, lucrat cu roata. Păstrat frag-
mentar. Mz. Sighişoara (inv. nr. 182). 1. 0,065 m,
Dg. 0,061 m, Df. 0,036 m, Gr. 0,08 m, = pl.
CLXXX, 5; Cat., p. 273, nr. 266 a.
8. Pecica. Din săpăturile noastre (1960). Cenuşiu­
negru, din pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat
întreg. Mz. Cluj (f.n.). 1. 0,072 m, Dg. 0,068 m,
Df. 0,04 m, Gr. 0,005 m, = pl. CLXXXIV, 17; Cat.,
p. 270, nr. 221.
9. Costeşti. Din săpăturile lui D. M. Teodorescu şi
Al. Ferenczi. Roşiatic, din pastă impură, lucrat cu
mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr. IN 728).
1. 0,74 m, Dg. 0,046 m, Df. 0,032 m, Gr. 0,005 m,
= pl. CLXXXIV, 16; Cat., p. 260, nr. 89.
10. Guşteriţa-Sibiu. Descoperire întîmplătoare. Cenu-
şiu-închis, din pastă fină, lucrat cu mîna. Păstrat
întreg. Mz. Sibiu (inv. nr. 11791). 1. 0,08 m, Dg.
www.cimec.ro
3i9
=
pl. CLXXXIV, 23; Cat., p. 264-265, nr. 145.
11. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Roşia­
tic-cenuşiu, din pastă impură, lucrat cu mîna. Păs­
trat întreg. Mz. Sighişoara (inv. nr. 187). 1. 0,75 m,
Dg. 0,55 m, Df. 0,45 m, Gr. 0,05 m, = pl.
CLXXXVII, 3; Cat., p. 273, nr. 266 a.
12. Pecica. Din săpăturile lui L. Domotor (1901). Ce-
nuşiu-roşiatic, din pastă impură, lucrat cu mîna.
Păstrat fragmentar. Mz. Arad (inv. nr. 337). 1.
0,081 m, Dg. 0,067 m, Df. 0,042 m, Gr. 0,01 m; Cat.,
p. 270, nr. 221.
13. Pecica. Din săpăturile lui L. Domotor (1898). Ro-
şiatic, din pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat
fragmentar. Mz. Arad (inv. nr. 47). 1. 0,067 m,
Dm. 0,058 m, Dg. 0,055 m, Df. 0,038 m, Gr. 0,006 m;
Cat., p. 270, nr. 221.
14. Costeşti. Din săpăturile lui D. M. Teodorescu şi Al.
Ferenczi. Roşu, din pastă impură, lucrat cu mîna.
Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr. IN 727). 1. 0,08 m,
Dg. 0,05 m, Df. 0,03 m, Gr. 0,005 m, = pl.
CLXXXIV, 18; Cat., p. 260, nr. 89.
15. Guşteriţa-Sibiu. Din descoperiri întîmplătoare.
Roşu, din pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat
fragmentar. Mz. Sibiu (inv. nr. 11788). 1. 0,095 m,
Dg. 0,059 m, Dm. 0,066 m, Df. 0,047 m, Gr. 0,006 m,
= pl. CLXXXIV, 26; Cat., p. 264-265, nr. 145.
16. Pecica. Din săpăturile noastre (1960). Roşiatic, din
pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz.
Cluj (f.n.). 1. 0,08 m, Dg. 0,076 m, Df. 0,059 m,
Gr. 0,006 m, Cat., p. 270, nr. 221.
17. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Roşia­
tic, din pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat în-
treg. Mz. Sibiu (inv. nr. 13260). 1. 0,101 m, Dg.
0,079 m, Df. 0,074 m, Gr. 0,01 m, = pl. CLXXIX,
3; Cat., p. 273, nr. 266 a.
18. Rudele. Din săpăturile lui N. Gostar şi H. Daico-
viciu. Roşiatic-cenuşiu, din pastă bună, lucrat cu
mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr. IN 11090).
1. 0,115 m, Dg. 0,14 m, Dm, 0,15 m, Df. 0,09 m, Gr.
0,008 m, = pl. CLXXXIX, 4; Cat., p. 264, nr. 144 d.
19. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Roşia­
tic-cenuşiu, din pastă impură, lucrat cu mîna. Păs­
trat întreg. Mz. Sighişoara (inv. nr. 183). 1. 0,113 m.
Dg. 0,082 m, Dm. 0,08 m, Df. 0,056 m, Gr. 0,007 m,
= pl. CLXXX, 6; Cat., p. 273, nr. 266 a.
Planşa LXXX T
1. Costeşti. Din săpăturile lui H. Daico-
(Năpărţi).
viciu. Cenuşiu,din pastă fină, lucrat cu roata.
Păstrat fragmentar (nu este exclus să fie partea
superioară a unei fructiere). Mz. Cluj (inv. nr.
A 1 253). 1. 0,08 m, Dg. 0,33 m, Df. 0,08 m, Gr.
0,006 m; Cat., p. 260, nr. 89.
2. Meleia. Din săpăturile lui H. Daicoviciu. Roşu, din
pastă impură, lucrat cu roata. Păstrat întreg. Mz.
Cluj (f.n.). 1. 0,85 m, Dg. 0,20 m, Df. 0.120 m, Gr.
0,005 m, = pl. CLXXXVI, 8; Cat., p. 264, nr. 144 c.
321> EXPLICAT!A PLANŞELOR
3. Pianul de Sus. Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu­
deschis, din pastă fină, lucrat cu roata. Păstrat în-
treg. Mz. Sebeş (inv. nr. 256-87). I. 0,13 m, Dg.
0,27 m, Df. 0,135 m, Gr. 0,005 m, = pl. CLXXXVI,
7; Cat., p. 270, nr. 224.
4. Rudele. Din săpăturile lui N. Gostar şi H. Daico-
viciu. Cenuşiu-deschis, din pastă fină, lucrat cu
roata. Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr. IN 11 200).
I. 0,142 m, Dg. 0,30 m, Df. 0,10 m, Gr. 0,05 m, =
pl. CLXXIV, 4; Cat., p. 264, nr. 144 d.
5. Costeşti. Săpături H. Daicoviciu ("Laz" 1962). Brun,
cu slip puternic lustruit, din pastă bună, lucrat
îngrijit cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj (f.n.).
I. 0,17 m, Dg. 0,325 m, Df. 0,125 m, Gr. 0,008 m,
= pl. CLXXXVI, 1; Cat., p. 260, nr. 89.
6. Pecica. Din săpăturile lui L. Domoti:ir (1900). Ro-
şiatic, din pastă fină, lucrat cu mîna. Păstrat în-
treg. Mz. Arad (inv. nr. 284). I. 0,143 m, Dg. 0,25 m,
Df. 0,15 m, Gr. 0,012 m; Cat., p. 270, nr. 221.
Planşa LXXXri
1. Sighişoara.Din săpăturile lui C. Seraphim. Cenu-
şiu-gălbui,din pastă fină, lucrat cu mîna. Păstrat
întreg. Mz. Sibiu (inv. nr. 13223 - A. 5904). I.
0,104 m, Dg. 0,185 m, Df. 0,072 m, Gr. 0,5 m, =,
pl. CLXXXVI, 2; Cat., p, 273, nr. 266 a.
2. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Cenu-
şiu-deschis, din pastă fină, lucrat cu roata. Păs­
trat fragmentar. Mz. Sighişoara (f.n.). I. 0,048 m,
Dg. 0,10 m, Df. 0,059 m, Gr. 0,007 m, = pl.
CLXXXVI, 3; Cat., p. 273, nr. 266 a.
3. Archita. Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu-des­
chis, din pastă fină, lucrat cu roata. Păstrat în-
treg. Mz. Sibiu (inv. nr. 1864). I. 0,059 m, Dg.
0,117 m, Df. 0,045 m, Gr. 0,005 m; Cat., p. 252,
nr. 11 b.
4. Costeşti. Descoperire întîmplătoare (Vîrful Alunu-
lui). Gălbui-brun,
din pastă fină, lucrat cu roata.
Păstrat întreg. Mz. Cluj (f.n.). 1. 0,13 m, Dg. 0,40 m,
Df. 0,13 m, Gr. 0,006 m; Cat., p. 260, nr. 89.
5. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Cenu-
şiu-deschis, din pastă fină, lucrat cu roata, cu mo-
tive lustruite. Păstrat fragmentar. Mz. Sighişoara
(inv. nr. 217). I. 0,036 m, Dg. 0,205 m, Df. 0,079 m,
Gr. 0,007 m, = pl. CLXXII, 4; Cat., p. 273, nr. 266 a.
6. Guşteriţa-Sibiu. Descoperire întîmplătoare. Cenu-
şiu-deschis, din pastă fină, lucrat la roată. Păstrat
întreg. Mz. Cluj (inv. nr. IN 2966). 1. 0,107 m, Dg.
0,245 m, Df. 0,104 m, Gr. 0,007 m, = pl. CLXXXVI,
5-6; Cat., p. 264-265, nr. 145. - M. Rusu, în
SCŞCluj, VI, 3--4, 1955, p. 80, fig. 9.
Planşa LXXXIII
1. Sighişoara.Din săpăturile lui C'. Seraphim. Cenu-
şiu-deschis,
din pastă fină, lucrat la roată. Păs­
trat fragmentar. Mz. Sighişoara (inv. nr. 258).
www.cimec.ro
1. 0,08 m, Dm. 0,083 m, Gr. 0,005 m, = pl.
CLXXXVII, 5; Cat., p. 273, nr. 266 a.
2. Rudele. Din săpăturile lui N. Gostar şi H. Daico-
viciu (1956). Cenuşiu-negru, din pastă fină, lucrat
cu roata. Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr. IN
11082). I. 0,07 m, Dg. 0,165 m, Gr. 0,007 m, =
pl. CLXXXVII, 3; Cat., p. 264, nr. 144 d. -
N. Gostar-H. Daicoviciu, în Materiale, V, 1959,
fig. 4.
3. Costeşti. Din săpăturile conduse de acad. C. Daico-
viciu (1958). Cenuşiu-roşcat, din pastă fină, lucrat
cu roata. Mz. Cluj (inv. nr. A 1/32). 1. 0,086 m,
Dg. 0,126 m, Gr. 0,005 m; Cat., p. 260, nr. 89.
4. Pecica. Din săpăturile lui L. Domotor (1900). Cenu-
şiu-deschis, din pastă bună, lucrat cu mîna. Păs­
trat întreg. Mz. Arad (inv. nr. 246). I. 0,07 m,
Dg. 0,06 m, Dm. 0,086 m, Gr. 0,084 m; Cat., p. 270,
nr. 221.
5. Pecica. Din săpăturile noastre (1960). Gălbui-ce­
nuşiu, din pastă fină, lucrat cu roata. Păstrat în-
treg. Mz. Cluj (f.n.). I. 0,092 m, Dg. 0,124 m, Gr.
0,006 m, = pl. CLXXXVII, 2; Cat., p. 270, nr. 221.
6. Guşteriţa-Sibiu. Descoperire întîmplătoare. Cenu-
şiu-deschis, din pastă fină, lucrat cu roata,· cu or-
namente lustruite. Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv.
nr. IN 2966 a). I. 0,114 m, Dg. 0,24 m, Gr. 0,006 m,
= pl. CLXXXVII, 9; Cat., p. 264-265, nr, 145. -
M. Rusu, în SCŞCluj, VI, 3-4, 1955, p. 80, fig. 9.
7. Pecica. Din să păturile noastre (1961). Roşiatic, din
pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat fragmentar.
Mz. Cluj (f.n.). 1. 0,062 m, Dg. 0,17 m, Gr. 0,006 m;
Cat., p. 270, nr. 221.
8. Pecica. Din săpăturile lui L. Domoti:ir (1901). Ce-
nuşiu-deschis, din pastă fină, lucrat cu roata. Păs­
trat fragmentar. Mz. Arad (ip.v. nr. 751). 1. 0,082 m,
Dm. 0,23 m, Gr. 0,007 m; Cat., p. 270, nr. 221.
9. Rudele. Din săpăturile lui N. Gostar şi H. Daico-
viciu (1956). Cenuşiu-negru din pastă fină lucrat
cu roata. Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr. IN
11082). I. 0,10 m, Dm. 0,24 m, Gr. 0,80 m, = pl.
CLXXXVII, 1; Cat., p. 264, nr. 144 d. - N. Gos-
tar-H. Daicoviciu, în Materiale, V, 1959, p. 390,
fig. 4.
10. Rudele. Din săpăturile lui N. Gostar şi H. Daico-
viciu (1956). Cenuşiu-negru, din pastă fină, lucrat
cu roata. Păstrat întreg, Mz. Cluj (inv. nr. IN
11085). I. 0,130 m, Dm. 0,276 m, Gr. 0,009 m; Cat.,
p. 264, nr. 144 d.
11. Rudele. Din săpăturile lui N. Gostar şi H. Daico-
viciu. Cenuşiu-negru, din pastă fină, lucrat cu
roata. Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr. IN, 11137).
1. 0,122 m, Dm. 0,28 m, Gr. 0,007 m; Cat., p. 264,
nr. 144 d.
12. Meleia. Din săpăiurile lui H. Daicoviciu (1957).
Roşu, lucrat cu roata, din pastă fină. Păstrat
aproape întreg. Mz. Cluj (inv, nr. A 1/190). 1.
0,107 m, Dm. 0,352 m, Gr. 0,008 m, pl.
CLXXXVII; Cat., p. 264, nr. 144 c.
13. Meleia. Din săpăturile lui H. Daicovi~:iu (1959).
Roşu, din pastă bună, lucrat la roată. Păstrat frag-
mentar. Mz. Cluj (inv. nr. A 1/835). 1. 0,112 m,
 ExPLICA ţrA
Dm. 0,42 m, Gr. 0,01 m, = pl. CLXXXVII, 7; Cat.,
p. 264, nr. 144 c.
14. Meleia. Din săpăturile lui H. Daicoviciu. Cenuşiu­
roşiatic, din pastă bună, lucrat cu roata. Păstrat
întreg. Mz. Cluj (inv. nr. A 1/119). I. 0,0062 m, Dm.
0,23 m; Cat., p. 264, nr. 144 c.
Planşa LXXXIV
1. Blidaru. Din săpăturile conduse de acad. C. Dai-
coviciu. Roşu,din pastă bună, lucrat cu roata.
Păstrat întreg. Mz. Cluj (f.n.). I. 1,75 m, Dg. 0,67 m,
Dm. 1,28 m, Df, 0,24 m, Gr. 0,03 m, = pl.
CLXXXV, 2; Cat., p. 260, nr. 89.
2. Grădiştea Muncelului. Din săpăturile conduse de
acad. C. Daicoviciu. Roşu-brun, din pastă bună,
lucrat la roată. Păstrat fragmentar. Mz. Cluj (inv.
nr. IN 9461). I. 0,94 m, Dg. 0,31 m, Dm. 0,63 m,
Df. 0,21 m 1 Gr. 0,02 m, = pl. CLXIX, 1; Cat.,
p. 264, nr. 144 a.
3. Grădiştea Muncelului. Din săpăturile conduse de
acad. C. Daicoviciu. Roşu, cu suprafaţa lustruită,
din pastă fină, lucrat cu roata. Păstrat întreg. Mz.
Cluj (f.n.). 1. 0,85 m, Dg. 0,35 m, Dm. 0,77 m,
Df .0,30 m, Gr. 0,015 m, = pl. CLXIX, 2; Cat.,
p. 264, nr. 144 a.
Planşa LXXXV
1. Costeşti. Din săpăturile lui D. M. Teodorescu şi
Al. Ferenczi. Gălbui-roşiatic, din pastă bună, lu-
crat cu roata. Păstrat fragmentar. Mz. Cluj (inv.
nr. IN, 718). 1. 1,26 m, Dg. 0,65 m, Dm. 1 m, Df.
0,38 m, Gr. 0,03 m; Cat., p. 260, nr. 89.
2. Sînzieni. Descoperire întîmplătoare. Roşu, din pastă
bună, lucrat cu roata. Păstrat întreg. Mz. Sf.
Gheorghe (inv. nr. 5674). I. 1,10 m, Dg. 0,38 m,
Df. 0,28 m, Dm. 0,66 m, Gr. 0,03 m; Cat., p. 275,
nr. 279.
3. Costeşti. Din săpăturile lui D. M. Teodorescu şi
Al. Ferenczi. Roşu, din pastă bună, lucrat la
roată. Păstrat fragmentar. Mz. Cluj (inv. nr. IN
720). I. 1,30 m, Dg. 0,48 m, Dm. 1 m, Df. 0,44 m,
Gr. 0,015 m; Cat., p. 260, nr. 89. - D. M. Teodo-
rescu, în ACMIT, II, 1929, p. 288, fig. 16.
Planşa LXXXVI
1. Grădiştea Muncelului. Din săpăturile acad. C. Dai-
coviciu şi 1. H. Crişan (1954). Roşu, din pastă fină,
lucrat la roată, cu inscripţia DECEBALUS PER
SCORILO. Păstrat fragmentar. Mz. Cluj (inv. nr.
IN 9460). 1. 0,702 m, Dg. 0,125 m, Gr. buzei 0,09 m,
= pL CLXXXV, 1; Cat., P. 264 nr. 144 a Vezi
p. 189-190. - C. Daicoviciu şi col., în SCIV, VI,
1955, 1-2, p. 201-202, fig. 8-9.
2. Timişoara. Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu-des­
chis, din pastă fină,
lucrat cu roata, cu ornamente
www.cimec.ro
PLANŞELOR 321
lustruite. Păstrat întreg. Mz. Timişoara (inv. nr.
2333). I. 0,56 m, Dm. 0,336 m, Dg. 0,246 m, Df.
0,143 m, Gr. 0,01 m, = pl. CLVII, 2; Cat., p. 277,
nr. 309 b.
3. Sf. Gheorghe. Din săpăturile lui F. Lâszl6 (1912).
Roşu-brun, din pastă bună, lucrat cu roata. Păs­
trat întreg. Mz. Sf. Gheorghe (inv. nr. 4381).
1. 0,78 m, Dg. 0,35 m, Df. 0,185 m, Gr. 0,08 m;
Cat., p. 273, nr. 263.
4. Izbişte (Jugoslavia). Descoperire întîmplătoare. Ce-
nuşiu, din pastă fină, lucrat cu roata. Mz. Timi-
şoara (inv. nr. 2334). I. 0,59 m, Dg. 0,275 m, Dm.
0,372 m, Gr. 0,007 m, = pl. CLVII, 4; 1. Nestor,
Stand, pl. 19, 1.
Planşa LXXXVII
1. Rudele. Din săpăturile lui N. Gostar şi H. Daico-
viciu. Roşu, din pastă bună, lucrat la roată. Păs­
trat fragmentar. Mz. Cluj (inv. nr. IN 11288). 1.
0,78 m, Dg. 0,46 m, Df. 0,22 m, Gr. 0,01 m; Cat.,
p. 264, nr. 144 d. - H. Daicoviciu, în AMN, 1,
p. 120, pl. V, 8.
2. Rudele. Din săpăturile lui N. Gostar şi H. Daicovi-
ciu (1957). Roşiatic-brun, din pastă impură, lucrat
cu roata. Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr. IN,
11291). 1. 0,72 m, Dg. 0,46 m, Df. 0,24 m, Gr. 0,10 m,
= pl. CLXXV, 3; Cat., p. 264, nr. 144 d.
Planşa LXXXVIII
1. Grădiştea-Muncelului. Din săpăturile conduse de
acad. C. Daicoviciu. Roşu, din pastă impură, lu-
crat la roată. Păstrat întreg. MNA (inv. nr. IV
402). I. 0,21 m, Dg. 0,18 m, Df. 0,085 m, Gr. 0,010 m,
= pl. CLXXVIII, 4; Cat., p. 264, nr. 144 a.
2. Pecica. Din săpăturile noastre. Cenuşiu-roşiatic, din
pastă bună, lucrat cu roata. Păstrat fragmentar (re-
constituire). Mz. Cluj (f.n.). 1. 0,21 m (?), Dg.
0,16 m, Df. 0,104 m (?), Gr. 0,008 m; Cat., P. 270,
nr. 221.
3. Deva. Din descoperiri întîmplătoare. Negru-cenu-
şiu, din pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat
fragmentar. Mz. Deva. 1. 0,22 m, Dg. 0,17 m, Dm.
0,19 m, Df. 0,10 m, Gr. 0,008 m; Cat., p. 262,
nr. 111 b. - Oct. Floca, în OCD, p. 207, fig. 5, 2.
4. Costeşti. Din săpăturile lui D. M. Teodorescu şi
Al. Ferenczi. Cenuşiu-închis, cu slip de culoare
neagră, puternic lustruit, din pastă bună, lucrat
cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr. IN 874).
1. 0,54 m, Dg. 0,232 m, Dm. 0,335 m, Df. 0,142 m,
Gr. 0,01 m, = pl. CLVI, 1; Cat., p. 260, nr. 89.
5. Rudele. Din săpăturile lui N. Gostar şi H. Dai-
coviciu (1956). Cărămiziu în exterior, iar în inte-
rior negru-afumat. Pastă impură, lucrat cu roata.
Păstrat fragmentar. Mz. Cluj (inv. nr. IN. 11115).
1. 0,29 m, Dg. 0,21 m, Df. 0,12 m, Gr. 0,008 m;
Cat., p. 264, nr. 144.
322 'EXPLTCA TIA
'6. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Ce-
nuşiu-deschis, din pastă fină, lucrat cu mîna.
Păstrat întreg. Mz. Sighişoara (inv. nr. 142). 1.
0,294 m, Dg. 0,135 m, Dm. 0,222 m, Df. 0,125 m,
Gr. 0,01 m, =pl. CLXXVI, 1; Cat., p. 273, nr. 266 a.
- V. Pârvan, Getica, pl. XXXVIII.
Planşa LXXXIX
1. Moigrad. Din săpăturile
conduse de M. Macrea.
Gălbui-roşiatic, din pastă bună, lucrat cu mîna.
Păstrat întreg. Mz. Cluj (f.n.). I. 0,395 m, Dg.
0,216 m, Df. 0,135 m, Gr. 0,009 m, = pl. CLXXIX,
7; Cat., p. 267, nr. 190.
2. Pecica. Din săpăiurile lui L. Domotor (1900). Roşia­
tic, din pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat în-
treg. Mz. Arad (inv. nr. 106). I. 0,40 m, Dg. 0,09 m,
Df. 0,26 m, Gr. 0,01 m; Cat., p. 270, nr. 221.
3. Cărpiniş. Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu-în­
chis, din pastă fină, lucrat cu roata. Păstrat în-
treg. Mz. Timişoara (inv. nr. IN 205). I. 0,48 m,
Dg. 0,19,5 m, Dm. 0,316 m, Df. 0,141 m, Gr. 0,007 m,
= pl. CLVII, 4; Cat., p. 257, nr. 54.
4. Mănăştur. Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu, din
pastă fină, lucrat la roată. Păstrat întreg. Mz. Ti-
mişoara (inv. nr. 2335). I. 0,46 m, Dg. 0,214 m,
Dm, 0,327 m, Df. 0,135 m, Gr. 0,007 m, = pl.
CLVII, 2; Cat., p. 266, nr. 175.
Planşa XC
Fragmente de ceramică pictată dacică, în stil geome-
tric, şi Latene tîrzie de import, lucrată cu roata, din
pastă fină. - După I. Crişan, în Dacia, N.S., X, fig. 2,
p. 332.
1. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Roşia­
tic cu dungi brun-roşiatice. Mz. Sibiu (inv. nr.
13220 = A. 5901).
2-4. Zetea. După Z. Szekely, Zetevcira, Sf. Gheor-
ghe, 1949, fig. 4, 15-17.
5. Braşov (Pietrele lui Solomon). Din săpăturile lui
I. Teutsch (1909). Gălbui, cu vopsea albicioasă şi o
dungă brun-închisă. Mz. Braşov (inv. nr. 1278);
Cat., p. 255, nr. 41 b 1 •
6. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Ro-
şiatic-gălbui, cu două dungi brun-roşiatice. Mz. Si-
;;::.: (i!lv. nr. 13220 = A. 5901).
7. Braşov (Pietrele lui Solomon). Din săpăturile lui
I. Teutsch (1909).Gălbui, cu linii brun-închise. Mz.
Braşov (inv. nr. 1278); Cat., p. 255, nr. 41 b 1.
8. Braşov (Pietrele lui Solomon). Din săpăturile lui
W. Jekelius (1907). Gălbui, cu linii brun-roşiatice.
Mz. Braşov (inv. nr. 1278).
9. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Găl­
bui, cu dungi brun-închise. Mz. Sighişoara (f.n.).
10. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Gălbui,
cu linii brun-închise. Mz. Sibiu (inv. nr. 13220 =
A. 5901).
www.cimec.ro
PLANŞELOR
11. Cetea. Din săpăturile lui K. Herepey. Gălbui,
cu motive roşii-brune. Mz. Aiud (inv. nr. 2869).
12. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Ro-
şiatic, cu vopsea alb-gălbuie, cu motive brun-
roşiatice. Mz. Sibiu (inv. nr. 13220=A. 5901).
13. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Găl­
bui, din pastă foarte fină, lucrat cu roata. Pictat
peste angoba gălbui-albicioasă cu dungi brun-
roşiatice. Păstrat fragmentar. Este vorba de buza
unei fructiere mari. Mz. Sighi~oara. (inv. nr. 229) =
= pl. CLXXXVIII, 7.
14. Costeşti. Din săpăturile conduse de către D.M. Teo-
dorescu. Gălbui, cu linii brun-roşiatice. Mz. Cluj
(inv. nr. IN. 762-769).
15. Braşov. (Pietrele lui Solomon). Din săpăturile lui
J. Teutsch (1909). Roşiatic, cu dungi late roşu-brune
alternînd cu altele de culoare albicioasă. Mz. Bra-
şov (inv. nr. 1443).
16. Braşov. (Pietrele lui Solomon). Din săpăturile lui
J. Teutsch (1909). Roşiatic cu dungi late albicioase
şi roşii-brune. Mz. Braşov (inv. nr. 1443).
17. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Roşiatic,
cu dungi late roşiatic-brune şi alb-gălbui. Mz. Si-
biu (inv. nr. 13220 = A. 5901).
18. Sighişoara. Ca mai sus.
19. Pecica. Din săpăturile noastre (1960). Gălbui cu
linii brun-roşiatice. Mz. Cluj (f.n.).
20. Pecica. Din săpăturile noastre (1960). Roşiatic, cu
dungi late brun-roşiatice, alternînd cu dune-i alb-
gălbui (vezi şi fig. 109).
Planşa XCI
1. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Ce-
nuşiu-deschis, din pastă fină, lucrat la roată, cu
ornamente în relief. Păstrat aproape întreg. Mz.
Sighişoara (inv. nr. 234). I. 0,082 m, Dm. 0,13 m,
Gr. 0,007 m, = pl. CLXXI, 1; Cat., p. 273, m. 266 a.
- V. Pârvan, Getica, pl. XXXIX.
2. Piatra Craivii. Din săpături sistematice. Mz. Alba
Iulia. După I. Berciu, Al. Popa.'- H. Daicoviciu,
în Celticum, XII, pl. 66, fig. 18/2.
3. SighişoClll'a. Din săpăturile lui C. Seraphim. Cenu-
şiu-deschis, din pastă fină, lucrat cu roata, cu or-
namente în relief. Păstrat fragmentar. Mz. Sighi-
şoara (inv. nr. 233), = pl. CLXXI, 4; Cat., p. 273,
nr. 266 a. - V. Pârvan, Getica, pl. XXXIX.
4. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Cenu-
şiu-închis, din pastă fină, lucrat la roată, cu motive
lustruite. Păstrat fragmentar. Mz. Sighişoara (f.n.).
I. 0,074 m, Dg. 0,92 m (?), Gr. 0,003 m, = pl. CLXV,
5; Cat., p. 273, nr. 266 a.
5. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Găl­
bui, din pastă foarte fină, pictat cu culoare gal.
benă-albicioasă şi cu linii brun-roşiatice, lucrat cu
roata. Păstrat fragmentar (reconstituire). Poate fi o
cupă mică, dar nu este exclus să fie piciorul unui
vas. Mz. Sibiu (inv. nr. 13220-A. 5901). I. 0,35 m,
Dg. 0,128 m, Df. 0,67 (?), Gr. 0,6; Cat., p. 273, nr.
266 a.
 EXPLICAŢIA PLANŞELOR
6. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Cenuşiu­
deschis, din pastă fină, lucrat cu roata, cu motive
lustruite. Păstrat fragmentar. Mz. Sighişoara (inv.
nr. 232). I. 0,096 m, Dg. 0,11 m, Dm. 0,09 m. Df.
0,004 m, Gr. 0,005 m, = pl. CLXXXVIII, 5; Cat.,
273, nr. 266 a.
7. Moigrad. Din săpăturile conduse de M. Macrea.
Cenusiu-închis din pastă fină, lucrat cu roata.
Păstr~t întreg.' Mz. Cluj (f.n.). I. 0,16 m, Dg. 0,09 m,
Df. 0,10 m, Dm. 0,16 m, Gr. 0,006 m, = pl.
CLXXII, 1; Cat., p. 267, nr. 190. - M. Macrea şi
M. Rusu, în Dacia, N.S., IV, 1960, fig. 12/3.
8. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Gălbui,
din pastă foarte fină, lucrat cu roata, acoperit cu
angobă gălbui-albicioasă peste care s-a pictat cu
linii brun-roşiatice. Păstrat fragmentar. Mz. Sighi-
şoara (inv. nr. 232). 1. 0,096 m, Dg. 0,11 m, Dm.
0,092 m, Df. 0,04 m, Gr. 0,005 m, = pl. CLXXXVIII,
5; Cat., p. 273, nr. 266 a.
Planşa XCII
1-6. Grădiştea Muncelului. Din săpături conduse de
acad. C. Daicoviciu (1952, terasa O.P.). Pastă
foarte fină, lucrate cu roata. Mz. Cluj (f.n.). Vezi
p, 201-202. - 'C. Daicoviciu şi col., în SCIV,
IV, 1-2, 1953, p. 182, fig. 34-35.
Planşa XCIII
1. Meleia. Din săpăturile lui H. Daicoviciu. Pastă fină
lucrat cu roata. Păstrat aproape întreg. Mz. Cluj
(inv. nr. A 1 147). 1. 0,106 m, Dm. 0,26 m, gr. 0,01 m.
2. Grădiştea Muncelului. Din săpături conduse de
acad. C. Daicoviciu (Terasa O.P.). Pastă fină, lucrat
cu roata Mz. Cluj (f.n.). Vezi p. 202.
Planşa XCIV
1-2, 4, 6-8. Grădiştea Muncelului. Din săpături con-
duse de acad. C. Daicoviciu (1952, terasa a VIII-a
şi terasa O.P.). Pastă foarte fină, lucrate cu roata
Mz. Cluj (f.n.). - C. Daicoviciu şi col., în SCIV,
IV, 1-2, 1953, p. 167, fig. 16-18 şi fig. 36.1.
~5,9. Meleia. Din săpăturile lui H. Daicoviciu. Pastă
foarte fină, lucrate la roată. Mz. Cluj (inv. nr.
A 1 148).
Planşa XCV
1,5-6. Grădiştea Muncelului. Din săpături conduse de
acad. C. Daicoviciu (1952, terasa O.P.). Pastă fină,
lucrate cu roata. Mz. Cluj (f.n.). Vezi p. 201-202.
- C Daicoviciu şi col., în SCIV, IV, 1-2, 1953
p. 182, fig. 36-38.
2--4, 7. Meleia. Din săpăturile lui H. Daicoviciu. Din
pastă fină lucrate la roată. Mz. Cluj.
www.cimec.ro
323
Planşa XCVI
1. Sacoşul Turcesc. Descoperire întîmplătoare. Cenu-
şiu-deschis,
din pastă fină, lucrat la roată. Păstrat
fragmentar. Mz. Timişoara (inv. nr. 2646). I.
0,251 m, Dm. 0,204 m, Dg. 0,094 m, Gr. 0,006 m, =
pl. CLXXIII, 4; Cat., p. 272, nr. 249.
2. Timişoara. Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu­
deschis, din pastă fină, lucrat la roată, cu orna-
mente lustruite. Păstrat întreg. Mz. Timişoara (inv.
nr. 2292). I. 0,26 m, Dg. 0,135 m, Dm. 0,194 m,
Df. 0,089 m, Gr. 0,009 m, = pl. CLXXIII, 2; Cat.,
p. 277, nr. 309 b. - V. Pârvan, Getica, p_ 573-574,
fig. 409.
3. Timişoara. Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu­
deschis, din pastă fină, lucrat cu roata, cu orna-
mente lustruite. Păstrat întreg. Mz. Timişoara
(inv. nr. 2290). 1. 0,245 m, Dg. 0,138 m, Dm. 0,211 m,
Df. 0,089 m, Gr. 0,006 m, = pl. CLXXIII, 1; Cat.,
p. 277, nr. 309 b.
4. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Cenu-
şiu-închis, din pastă fină, lucrat cu roata. întreaga
suprafaţă este puternic lustruită, ornamentat cu
motive lustruite. Păstrat întreg. Mz. Sighişoara
(inv. nr. 214). 1. 0,32 m, Dg. 0,18 m, Dm. 0,22 m.
Df. 0,12 m, Gr. 0,005 m, = pl. CLXXIII, 3; Cat., p.
273, nr. 266 a. - V. Pârvan, Getica, p. 565, fig. 315.
Planşa XCVII
1. Meleia. Din săpăturile lui H. Daicoviciu. Cenuşiu,
cu slip puternic lustruit, de culoare cenuşiu-în­
chis, din pastă fină, lucrat cu roata. Păstrat frag-
mentar. Mz. Cluj (inv. nr. A, 1, 832). 1. 0,36 m,
Dg. 0,38 m, Df. 0,148 m, Gr. 0,01 m, = pl. CLXXIV,
3-4; Cat., p. 264, nr. 144 c.
2. Meleia. Din săpăturile lui H. Daicoviciu. Cenu-
şiu-închis, aproape negru, cu întreaga suprafaţă
puternic lustruită, din pastă fină, lucrat cu roata.
Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr. A/1, 831). 1.
0,345 m, Dg. 0,32 m, Df. 0,12 m, Gr. 0,01 m; Cat.,
p. 264, nr. 144 c.
3. Grădiştea Muncelului. Din săpăturile acad. C. Dal-
coviciu şi 1. H. Crişan (1954). Gălbui, din pastă
fină, lucrat cu roata, cu suprafaţa puternic lustrui-
tă. Păstrat întreg. Mz. Cluj (f.n.). I. 0,44 m, Dg.
0,488 m, Df. 0,18 m, Gr. 0,01 m, = pl. CLXXIV,
1-2; Cat., p. 264, nr. 144 a.
Planşa XCVIII
1. Meleia. Din săpăturile lui H. Daicoviciu. Cenu-
şiu-închis, aproape negru, cu suprafaţa puternic
lustruită, din pastă fină, lucrat cu roata. Păstrat
întreg. Mz. Cluj (inv. nr. A, 1/263). 1. 0,35 m, Dg.
0,35 m, = pl. CLXXIV, 6; Cat., p. 262, nr. 144 c.
2. Meleia. Din săpăturile lui H. Daicoviciu (1958).
Cenuşiu-închis, din pastă fină, cu suprafaţa lus-
324 EXPL!CAT!A
truită,
lucrat cu roata. Păstrat fragmentar. Mz.
Cluj (inv. nr. A/1 125-126). 1. 0,26 m, Dg. 0,22 m,
Df. 0,13 m, Gr. 0,009 m; Cat., p. 264, nr. 144 c.
3. Meleia. Din săpăturile lui H. Daicoviciu (1959).
Cenuşiu-închis, cu slip lustruit, din pastă fină,
lucrat cu roata. Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr.
A/1, 831). I. 0,174 m, Dg. 0,163 m, Df. 0,072 m, Dm.
0,21 m; Cat., p. 264, nr 144 c.
4. Meleia. Din săpăturile lui H. Daicoviciu (1959).
Cenuşiu-închis, cu slip lustruit. Păstrat întreg Mz.
Cluj (inv. nr. A1/832). I. 0,18 m, Dg. 0,187 m, Df.
0,073 m; Cat., p. 264, nr. 144 c.
Planşa XCIX
1. Cuci. Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu-deschis,
din pastă fină, lucrat cu roata. Păstrat întreg. Mz.
Alba Iulia (inv. nr. 349). 1. 0,175 m, Dg. 0,15 m,
Df. 0,097 m, Dm. 0,175 m, Gr. 0,006 m, = pl. CXC,
2; Cat., p. 261, nr. 98. - 1. Berciu, în Apulum, Il,
1943-1945, p. 22, pl. 1. 6.
2. Grădiştea Muncelului. Din săpăturile conduse de
acad. C. Daicoviciu (1952). Roşu, din pastă bună,
lucrat cu roata. Păstrat întreg. Mz. Cluj (f.n.). 1.
0,23 m, Dg. 0,21 m, Dm. 0,24 m, Df. 0,125 m, Gr.
0,008 m; Cat., p. 264, nr. 144 a.
3. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Cenuşiu­
deschis, din pastă fină, lucrat cu mîna, cu slip bine
lustruit. Păstrat întreg. Mz. Sighişoara (inv. nr.
215). 1. 0,232 m, Dg. 0,118 m, Dm. 0,178 m, Df.
0,09 m, Gr. 0,009 m, = pl. CLXXVI, 4; Cat., p. 273,
nr. 266 a. - V. Pârvan, Getica, pl. XXXVIII.
4. Tg. Secuiesc. Din săpăturile lui G. Nagy. Cenuşiu­
deschis, lucrat cu roata, din pastă fină. Păstrat
întreg, Mz. Sf. Gheorghe (inv. nr. 1882 845). I.
0,28 m, Dg. 0,22 m, Df. 0,13 m, Gr. 0,006 m; Cat.,
p. 277, nr. 312. - V. Pârvan, Getica, p. 565, fig. 396.
5. Vărd. Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu-deschis,
din pastă fină, lucrat cu roata. Păstrat întreg, îm-
preună cu capacul. Mz. Sibiu (inv. nr. 14855 a-b).
1. 0,185 m, Dg. 0,21 m, Dm. 0,26 m, Df. 0,10 m,
Gr. 0,001 m, = pl. CXC, 4-5; Cat., p. 278, nr. 327.
6. Meleia. Din săpăturile lui H. Daicoviciu (1959).
Roşu, din pastă impură, lucrat cu roata. Păstrat
întreg. Mz. Cluj (inv. nr. A 1/262). 1. 0,21 m, Dg.
0,26 m, Df. 0,124 m, = pl. CLXXXIX, 7; Cat., p
264, nr. 144 c.
7. Beneşti. Descoperire întîmplătoare (1897). Cenuşiu­
deschis, din pastă fină, lucrat cu roata. Păstrat
întreg. Mz. Sibiu (inv. nr. 1456). 1. 0,203 m, Dg.
0,135 m, Dm. 0,206 m, Df. 0,009 m, Gr. 0,01 m, =
= pl. CXC, 3; Cat., p. 253, nr 21.
Planşa C deschis, din pastă fină, lucrat cu roata. Păstrat
1. Rudele. Din săpăturile lui N. Gostar şi H. Daicovi-
ciu. Cenuşiu-închis, aproape negru, lustruit, din
pastă fină, lucrat cu roata. Păstrat întreg. Mz.
Cluj (inv. nr. IN. 11101). 1. 0,25 m, Dg. 0,26 m,
www.cimec.ro
PLANŞEtol1.
0,125 m, Gr. 0,02 m, = pl. CLXXIV, 5; Cat., p. 264,
nr. 144 d. - N. Gostar şi H. Daicoviciu, în Mate-
riale, V, 1959, p. 390, fig. 4.
2. Grădiştea Muncelului. Din săpăturile acad. C. Dai-
coviciu şi I.H. Crişan. Roşu, din pastă bună, lucrat
cu roata. Păstrat întreg. Mz. Cluj (f.n.). 1. 0,05 m,
Dg. 0,305 m, Df. 0,132 m, Gr. 0,008 m; Cat., p. 264,
nr. 144 a.
3. Cernatu de Jos. Roşiatic-cenuşiu, cu slip de culoare
cenuşiu-negru, puternic lustruit, din pastă impură
lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr.
IV 2939). I. 0,37 m, Dm. 0,26 m, Dg. 0,265 m, Df.
0,144 m, Gr. 0,01 m, = pl. CLXXVI, 3; Cat., p. 257,
nr. 65 a.
4. Deva. Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu-negru
din pastă bună, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz.
Deva. I. 0,36 m, Dg. 0,22 rn, Df. 0,16 rn, Gr. 0,01 m;
Cat., p. 261-262, nr. 111 b. - Oct. Floca, în OCD,
p. 208, fig. 7.
5. Rudele. Din săpăturile lui N. Gostar şi H. Daico-
viciu. Roşu din pastă impură lucrat la roată. Pă­
strat fragmentar. Mz. Cluj (inv. nr. IN. 11290). I.
0,44 m, Dg. 0,20 m, Dm. 0,46 m, Gr. 0,01 m; Cat.,
p. 264, nr. 144 d. - H. Daicoviciu, în AMN, 1.
p. 120, pl. V, 9.
6. Grădiştea Muncelului. Din săpături acad. C. Dai-
coviciu şi I.H. Crişan (1954). Brun-închis, cu supra-
faţa puternic lustruită, din pastă impură, lucrat
îngrijit la roată. Păstrat întreg. Mz. Cluj (f.n.). 1.
0,40 m, Dg. 0,304 m, Df. 0,148 m, Gr. 0,008 m,
= pl. CLXXV, 2; Cat., p. 264, nr. 144 a.
Planşa CI
1. Grădiştea Muncelului. Din săpături conduse de
acad. C. Daicoviciu. Roşiatic, din pastă impură,
lucrat cu roata (?). Păstrat fragmentar MNA (inv.
nr. IV 403). 1. 0,158 m, Dg. 0,13 m, Df. 0,09 m, =
= pl. CXC, 6; Cat., p. 264, nr. 144 a.
2. Meleia. Din săpăturile lui H. Daic~viciu (1959). Roşu,
din pastă impură, lucrat cu roata. Păstrat întreg.
Mz. Cluj (inv. nr. A/1, 261). 1. 0,203 m, Dg.
0,18 m, = pl. CLXXXIX, 11; Cat., p. 264, nr. 144 c.
3. Ormeniş. Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu-des­
chis, din pastă fină, lucrat cu roata. Păstrat întreg.
Mz. Sibiu (inv. nr. 13 266). 1. 0,213 m, Dg. 0,16 m,
Dm. 0,19 m, Df. 0,10 m, Gr. 0,009 m, = pl. CXC,
9; Cat., p. 269-170, nr. 215.
4. Meleia. Din săpăturile lui H. Daicoviciu (1959).
Roşu-brun, din pastă relativ bună, lucrat la roată.
Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr. A/1. 264). 1. 0,21 m,
Dg. 0,20 m, = pl. CLXXXIX, 8; Cat., p. 264, nr.
144 c.
5. Hosman. Descoperire întîmplătoare (1876). Cenuşiu­
întreg. Mz. Sibiu (4849-A. 2112). 1. 0,325 m, Dg.
0,20 m, Dm. 0,30 m, Df. 0,135 m, Gr. 0,01 m, =
= pl. CXC, 7; Cat., p. 265, nr. 154.
6. Ocna Sibiului. Descoperire întîmplătoare. Roşu,
din pastă cu multe impurităţi, lucrat cu mîna.
 EXPLICA TIA PLANŞELOR 325

Păstrat întreg. Mz. Sibiu (inv. nr. 1505-A. 1048).

1. 230 m, Dg. 175 m, Dm. 23 m, Df. 105 m, Gr. Planşa CXI
0,70 m, = pl. CXC, 1; Cat., p. 269, nr. 204 a.
Ornamente stampilate, ori incizate pe ceramica din
faza clasică. Vezi p. 210-211.
Planşa CII

1-2. Piatra Roşie. Din săpăturile acad. C. Daicoviciu. Planşa CXII-CXIV

).Vlz. Cluj. - C. Daicoviciu, Piatra Roşie, fig. 27-28.
Vezi p. 203-204. Ornamente lustruite pe ceramica din faza clasică.
3. Piatra Craivii. Din săpături sistematice. Mz. Alba Vezi. p. 211.
Iulia. - 1. Berciu, Al. Popa. - H. Daicoviciu, în
Celticum, XII, pl. 82, fig. 31, 1.
4. Grădiştea Muncelului. Din săpături conduse de Planşa CXV
acad. C. Daicoviciu. Mz. Cluj.
Harta localităţilor
din Transilvania cu ceramică
daco-getică clasică(100 î.e.n. - 106 e.n.). Numerele
Planşa CII! corespund celor de pe hartă.

1. Grădiştea ,Muncelului. Din săpături acad. C. Dai- 1. Abuş

coviciu şi autorul. Mz. Cluj (f.n.); Cat., p. 262, 2. Alba Iulia
nr. 144 a. Vezi p. 204-205. - C. Daicoviciu şi 3. Albiş
1. H. Crişan, în Materiale, V, 1959, p. 397, fig. 8. 4. Alungeni
2-3, 5, 7. Piatra Craivii. Din săpăturile sistematice. 5. Aita Medie
Mz. Alba Iulia; Cat., p. 268, nr. 225. - I. Ber- 6. Angheluş
ciu, Al. Popa. - H. Daicoviciu, în Celticum. XII, 7. Apoldul de Sus
pl. 82, fig. 31, 4, 8~7, 11, 13. 8. Arad-Gai
4. Piatra Roşie. Din săpăturile acad. C. Daicoviciu. 9. Arad-Ceala
Mz. Cluj (inv. nr. IN 4533); Cat., p. 258, nr. 89. 10. Arad-Micălaca
- C. Daicoviciu, Piatra Roşie, pl. XIV, 10. 11. Arad-Teba
8. Onceşti. Din săpături conduse de H. Daicoviciu. 12. Archita
Mz. Baia Mare (f.n.); Cat., p. 269, nr. 211. - H. 13. Arpaşul de Sus
Daicoviciu, O. Bandula şi I. Glodariu, în SCM, 14. Aţel
1' 1965, fig. 11/1. 15. Augustin
16. Baraolt
17. Băile Herculane
Planşa CIV 18. Băniţa
19. Beneşti
1-14, 22, 25. Piatra Craivii. Din săpături sistematice. 20. Beşeneu = Pădureni
Mz. Alba Iulia; Cat., p. 270, nr. 225. - I. Berciu, 21. Beşenova Veche= Dudeştii Vechi
Al. Popa. - H. Daicoviciu, în Celticum. XII, pl. 82, 22. Bezid
fig. 31. 23. Bicsad
15-18, 20-21. Piatra Roşie. Din săpăturile acad. C. 24. Boarta
Daicoviciu. Mz. Cluj. - C. Daicoviciu, Piatra 25. Bod
Roşie, pl. XIV, 1, 3, 8, 13, 14, 16. 26. Bogata
19. Onceşti. Din săpături conduse de H. Daicoviciu. 27. Bogatu Român
Mz. Baia Mare. - H. Daicoviciu şi col., în SCM, 28. Boroşneul Mare
1, 1965, fig. 11/2. 29. Boroşneul Mic
24. Pecica. Din săpăturile noastre. Mz. Cluj (f.n.). 30. Boz
31. Brateş
32. Braşov
Planşa CV-CV1 33. Brănişca
34. Breaza
Ornamente în relief pe ceramică din faza clasică. 35. Bretea Mureşană
Vezi p. 208-210. 36. Bucovăţ
37. Buia
38. Buneşti
Planşa CVII-CX 39. Carei
40. Caşinul Mic
Ornamente incizate pe cer ami ca din faza clasică. 41. Catalina
Vezi p. 210. 42. Căpîlna

www.cimec.ro
328 EXPLICAŢIA PLANŞELOR

p. 258, IU'. 74 a - N. Vlassa, în Apulum, IV, 1961,

Planşa
1. Blaj = pl. III, 3.
2. Blaj = pl. III, 4.
CXXII p 24, fig. 5/8.
4. Teiuş = pl. X, 5
5. Tg. Mureş = pl. X, 11
6. Ocna Mureş = pl. X, 1
7. Cipău = pl. X, 6

Planşa CXXIII
Planşa CXXVIII
1. Teiuş = pl. VIII, 14.
2. Jidveiu. Descoperire întîmplătoare. Probabil din
1. Gîmbaş. Din săpăturile lui M. Roska (mormîntul
morminte. Cenuşiu-gălbui, din pastă bună, lucrat III). Cenuşiu-roşiatic, cu slip uşor lustruit, lucrat
cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Aiud (inv. nr. 3151); cu mîna, din pastă bună. Păstrat întreg, Mz. Cluj
Cat., p. 266, nr. 161. (inv. nr. II 8712); Cat., p. 263, nr. 140.
3. Bogata. Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu-gălbui, 2. Teiuş. = pl. IX, 2
din pastă impură lucrat cu mîna. Păstrat întreg. 3. Simeria = pl. XII, 2
Mz. Aiud (inv. nr. 4876); Cat., p. 254-255, nr. 34 a.

Planşa CXXIX
Planşa CXXIV
1. Cipău = pl. XIII, 4
1. Tg. Mureş. Din săpăturile lui Şt.
Kovacs (mormîn-
2. Cipău = pl. V, 2
tul 9). Cenuşiu-negru din pastă bună, cu slip uşor
3. Cipău = pl. XIII, 3
lustruit, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj
4. Cipău. Din descoperiri întîmplătoare (1955, supra-
(inv. nr. IV, 1012). Cat., p. 277, nr. 311 a. -
veghere N. Vlassa, mormîntul VII). Gălbui-cenuşiu
Şt. Kovacs, în Dolg. Cluj, VI, 1915, p. 265, fig. 34,1.
din pastă bună, lucrat cu mîna. Păstrat întreg.
2. Cipău = pl. VIII, 19.
Mz. Cluj (inv. nr. IN 10239); Cat., p. 258, nr. 74 a.
3. Teiuş = pl. VIII, 17.
- N. Vlassa, în Apulum, IV, 1961, p. 30, fig. 8,
4. Cipău = pl. VIII, 23.
VII,l.
5. Tg. Mureş = pl. VIU, 1.
6. Cipău = pl. VIII, 4.
7. Ciumbrud = pl. VIII, 8.
8. Tg. Mureş = pl. VIII, 3 Planşa CXXX

1. Cipău = pl. XII, 6

Planşa CXXV 2. Cipău. Din descoperiri întîmplătoare (1914). Pro-
vine, probabil, din morminte de înhumaţie. Cenu-
1. Cipău = pl. VIII, 5 şiu-închis, cu slip lustruit, din pastă bună, lucrat
2. Ciumbrud = pl. VIII, 7 cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr. IV
3. Ocna Mureş = pl. VIII, 4 2984). - N. Vlassa, în Apulum, IV, 1961, p. 24,
4. Sintana de Mureş = pl. VIII, 2 fig. 5/13.
5 Tg. Mureş = pl. VIII, 6 3. Cipău = pl. XII, 5
6. Cipău = pl. VIII, 10
4. Tg. Mureş = pl. XII, 4
7. Blaj ~= pl. VIII, 21
8. Cipău =-: pl. VIII, Q

Planşa
1. Oradea = pl. X, 8
2. Ciumbrud = pl. X, 13
3. Cipău = pl. X, 12
Planşa
Planşa CXXXI
CXXVI
1. Blaj (?). Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu-gălbui,
din pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat întreg.
Mz. Aiud (f.n.); Cat., p. 254, nr. 31 a.
2. Aiud. Din descoperiri întîmplătoare. Provine, pro-
babil din morminte de înhumaţie. Cenuşiu-gălbui,
din pastă bună, lucrat cu mîna. Păstrat fragmen-
CXXrii tar. Mz. Aiud (inv. nr. 5481). Cat., p. 251, nr. 6 a.

1. Cipău =pl. X, 7
2. Simeria pl. X, 10
= Planşa CXXXII
3. Cipău. Din descoperiri întîmplătoare (1914). Pro-
vine, probabil, din morminte de înhumaţie. Cenu- 1. Ocna Mureş. Din săpăturile lui Şt. Kovacs. Pro-
şiu-negru, din pastă impură, lucrat cu mîna. Păs­ vine, probabil, din morminte de incineraţie. Ce·
trat întreg. Mz. Cluj (inv. nr IV, 2969); Cat., nuşiu-gălbui, din pastă bună, cu slip lustruit, lu·

www.cimec.ro
 EXPLICAŢIA PLANŞELOR 329

crat cu mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj (f.n.); Cat.,

p. 268, nr. 203. Planşa CXXXIX
2. Tg. Mureş = pl. XIII, 5
3. Cipău = pl. XI, 4
1. Orşova.Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu-închis,
4. Cipău = pl. XIII, 2
cu slip puternic lustruit, lucrat cu mîna, din pastă
5. Oradea = pl. IX, 3
bună. Păstrat întreg. Mz. Timişoara (inv. nr. 2258);
6. Cipău = pl. IX, 5
Cat, p. 270, nr. 217. - V. Pârvan, Getica, p. 425,
7. Tg. Mureş = pl. IX, 1
pl. XXIII, 2.
2. Blaj = pl. XXXI, 3
Planşa CXXXlll 3. Doboşeni = pl. XXXII, 4
4. Dezmir = pl. XXXI, 4
1. pl. XVIII, 1
2. pl. XVII, 3
Planşa CXL

Planşa CXXXIV 1. Blaj. Descoperire întîmplătoare. Gălbui, din pastă

1. Blaj. Descoperire întîmplătoare. Roşiatic-cenuşiu,
din pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat întreg.
Mz. Aiw.d (inv. nr. 4982); Cat., p. 254, nr. 31 a.
2. Proştea Mică = pl. XVI, 3
fină,
lucrat cu mîna, cu slip uşor lustruit. Păstrat
fragmentar. Mz. Blaj (inv. nr. 1195); Cat., p. 254,
nr. 31 c.
2. Blaj. Descoperire întîmplătoare. Roşiatic, din pastă
bună, lucrat cu mîna. Păstrat fragmentar. Mz. Blaj

3. Ozun = pl. XVI, 4 (inv. nr. 1196); Cat., p. 254, nr. 31 c.

3. Dezmir = pl. XXXII, 6
4. Blaj (?). Descoperire întîmplătoare. Locul de des-
4. Dezmir = pl. XXXI, 2
coperire este nesigur. Cenuşiu, din pastă impură,
lucrat cu mîna. Păstrat aproape întreg. Mz. Aiud
(f.n.); Cat., p. 254, nr. 31 a.
Planşa CXLI

1. Ciumeşti = pl. XXX, 3

Planşa CXXXV
2. Apahida = pl. XXX, 4
1. Slimnic == pl. XX, 13 3. Apahida = pl. XXX, 2
4. Ciumeşti = pl. XXX, 1
2. Slimnic = pl. XX, 5
3. Slimnic = pl. XX, 9
Planşa CXLII
Planşa CXXXVI 1. Cluj-Mănăştur = pl. XIX, 4
2. Dezmir = pl. XXXIV, 1
1. Poian = pl. XXII, 2 3. Apahida = pl. XXXIV, 2
2. Ozun = pl. XXII, 1 4. Ciumeşti = pl. XXXIV, 6
3. Baraolt = pl. LV, 5 5. Ciumeşti = pl. XXXIV, 5
4. Pecica = pl. LV, 2 6. Apahida. Descoperire întîmplătoare. Negru, cu slip
lustruit, din pastă bună, lucrat cu mîna. Păstrat
întreg. Mz. Aiud (inv. nr. 4866); Cat., p. 252, nr. 8 b.
Planşa cxxxvn 7. Valea lui Mihai = pl. XXXIV, 4

1. Sf. Gheorghe = pl. XVII, 1

2. Sf. Gheorghe = pl. XIX, 2 Planşa CXLIII
3. Apahida = pl. XVI, 2
4. Cluj-Mănăştur = pl. XVIII, 3 1. Ciumeşti = pl. XXXVII, 3
5. Iernut = pl. XI, 6 2. Ciumeşti = pl. XXXVII, 6
6. Sj. Gheorghe = pl. LXXIV, 8 3. Apahida = pl. XXXVIII, 7
4. Ciumeşti = pl. XXXVII, 11
5. Ciumeşti = pl. XXXVII, 13
Planşa cxxxvm
1. Sf. Gheorghe = XXIII, 1 Planşa CXLIV
2. Sf. Gheorghe = pl. XXIII, 3
3-4. Poian = pl. XXIII, 2 1. Dezmir = pl. XXXVII, 7
5. Turia = pl. XVII, 4 2. Dezmir = pl. XXXVII, 9
6, [)ecea = pl. XVI, 1 3. Pezmir = pl. XXXVIII, 3

www.cimec.ro
330 EXPLICAŢIA PLANŞELOR

4. Rotbav = pl. LXIV, 2

5. Rotbav = pl. LXIV, 4
Planşa CL
6. Cristian = pl. LXIII, 6
1. Moigrad = pl. L, 1
2. Guşteriţa = pl. L, 5
Planşa CXLV 3. Costeşti. Din săpăturile lui D. M. Teodorescu şi
Al. Ferenczi. Cenuşiu, din pastă fină, lucrat cu
1. Costeşti. Din săpăturile lui D. M. Teodorescu şi roata. Păstrat fragmentar. Mz. Cluj (inv. nr. IN
Al. Ferenczi. Roşu, din pastă impură, lucrat cu 744). Dg. 0,131 m; Cat., p. 260, nr. 89.
mîna. Păstrat fragmentar (reconstituire). Mz. Cluj
(inv. nr. IN 724); Cat., p. 260, nr. 89. - l. H. Cri-
şan, Ceaşca dacică, p. 140, nr. 25, 5. Planşa CLI
2. Pecica. Din săpăturile noastre (1960). Roşiatic, din
pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat fragmentar. 1. Pecica = pl. LIII, 3
Mz. Cluj (f.n.). 2. Sighişoara = pl. LIII, 2.
3. Costeşti. Din săpăturile lui D. M. Teodorescu şi
Al. Ferenczi. Roşu, din pastă impură, lucrat cu
mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj (inv. nr. IN 722); Planşa CLII
Cat., p. 260, nr. 89. - 1. H. Crişan, Ceaşca dacică,
p. 140, nr. 25 b, fig. 2, 4. 1. Sighişoara = pl. LIV, 1
4. Bicsadul Oltului = pl. XL VI, 21 2. Sighişoara = pl. LIV, 2
3. Meleia = pl. LIV, 4
5. Coste şti = pl. XL VI, 25
6. Sf. Gheorghe = pl. XLVII, 4
7. Jigodin. Din descoperiri întîmplătoare. Roşiatic, Planşa CLIII
din pastă impură păstrat fragmentar. Mz. Sf.
Gheorghe; Cat., p. 266, nr. 162. 1. Sighişoara = pl. XXXIX, 3
8. Moig1·ad = pl. XLVII, 11 2. Sighişoara = pl. XXXIX, 1
9. Sf. Gheorghe. Din săpăturile lui Fr. Laszl6 (1912). :3. Sighişoara = pl. XXXIX, 2
Roşiatic,din pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat 4. Sighişoara = pl. LIX, 1
fragmentar. Mz. Sf. Gheorghe (inv. nr. 4391).
l. H. Crişan, Ceaşca dacică, p. 138, nr. 6, 7.
10. Sighişoara = pl. XL VI, 23. Planşa CLIV

1. Sighişoara = pl. LVI, 1

Planşa CXLVI 2. Bicsad = pl. LVI, 2
3. Sighişoara = pl. LVI, 5
1. Pecica = pl. XLIX, 2 4. Sighişoara = pl. LVI, 3
2. Pecica pl. XLIX, 1 5. Sf. Gheorghe = pl. LVI, 6
3. Pecica = pl. XLVIII, 2

Planşa CLV
Planşa CXLVU
1. Turia = pl. LVII, 9
1. Sighişoara = pl. XL V III, 5 2. Baraolt pl. LVII, 2
=

2. Sighişoara c~ pl. XLVIII, 4 3. Moigrad. Din săpăturile conduse de M. Macrea.

Roşiatic, cu slip uşor lustruit, lucrat cu mina, din
pastă impură. Păstrat întreg. Mz. Cluj (f.n.). l.
Planşa CXLVIll 0,712 m, Dg. 0,208 m, Df. 0,16 m, Gr. 0,014 m; Cat.,
p. 267, nr. 190.
1. Sighişoara pl. XLIX, 3 4. Oradea = pl. LVII, 7
2. Sighişoara = pl. XLIX, 4

Planşa CLVI
Planşa CXLIX
1. Costeşti = pl. LXXVIII, 4
1. Moigrad = pl. L, 5 2. Pecica = pl. LVII, 5
2. Fin gard = pl. L, 6 3. Pecica = pl. LVII, 10
3, Guşteriţa c,~ pl. L, 4 4. Pe cica = pl. LVII, l

www.cimec.ro
 EXPLICAŢIA PLANŞELOR
331

Planşa CLVII Planşa CLXIII

l. Mănăştur = pl. LXXXIX, 4 1-2. Costeşti = pl. LXVI, 4

2. Timişoara = pl. LXXXVI, 2 3-4. Augustin = pl. LXV, 3
3. Izbişte = pl. LXXXVI, 4
4. Cărpiniş = pl. LXXXIX, 3
Planşa CLXIV

Planşa CLVIII 1. Pecica = pl. LXX, 15

2. Sighişoara = pl. LXVIII, 5
l. Guşteriţa = pl. LXVI, 1 3. Chirpăr = pl. LXX, 15
2. Şimleul Silvaniei = pl. LXV, 1 4. Sighişoara = pl. LXVIII, 6
3. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Cenu-
şiu-deschis, din pastă fină, lucrat cu roata. Păs­
trat întreg. Mz. Sighişoara (inv. nr. 251). 1. 0,09 m, Planşa CLXV
Dg. 0,03 m, Df. 0,025 m; Cat., p. 273, nr. 266 a.
4. Sj. Gheorghe = pl. LVIII, 1, 1. Sighişoara = pl. LXIX, 1
5. Sighişoara = pl. LVIII, 4 2. Sighişoara = pl. LXX, 5
6-7. Pecioa = pl. LVIII, 2 3. Guşteriţa-Sibiu = pl. LXX, 11
4. Sighişoara = pl. LXVIII, 2
5. Sighişoara = pl. XCI, 4
Planşa CLIX 6. Sighişoara = pl. LXX, 8
7. Satchinez = pl. LXX, 10
1. Pecica pl. LVIII, 2 şi pl. CLVIII, 6-7. 8. Mediaş. Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu-desch!s,
cu suprafaţa uşor lustruită, din pastă nu prea fină,
lucrat stîngaci la roată. Păstrat întreg. Mz. Me-
Planşa CLX diaş (f.n.); Cat., p. 267, nr. 178 c. - 1. H. Crişan
şi Szuchy M. Emil, în AMN, 3, 1955-1956, p. 14,
1. Sighişoara = pl. LXIII, 10 fig. 2.
2. Someşul Rece = pl. LX, 2 9. Sighişoara = pl. LXX, 9
3. Breaza = pl. LX, 4 10. Sighişoara = pl. XCI, 6
4. Sebeş = pl. LXI, 6
5. Pecica = pl. LXIV, 10
Planşa CLXVI

Planşa CLXI 1. Alungeni = pl. LXX, 13

2. Sf. Gheorghe = pl. LXII, 4
1. Nadăş = pl. LXV, 3 3. Dumbrăveni. Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu,
2. Ciugud = pl. LXI, 7 din pastă fină. Mz. Deva. Fotografie primită de la
3. Proştea Mare = pl. LXIV, 9 Oct. Floca.
4. Guşteriţa-Sibiu = pl. LXIV, 8 4. Mailat = pl. LXVIII, 3
5. Sf. Gheorghe. Descoperire întîmplătoare. Roşiatic, 5. Cărpiniş = pl. LXIX, 6
cu slip uşor lustruit, din pastă cu impurităţi, lu- 6. Cetea = pl. XXI, 6
crat cu mîna. Păstrat fragmentar. Mz. Sf. Gheor- 7. Sîmpetru German = pl. LXX, 7
ghe (inv. nr. 1. 608); Cat., p. 273, nr. 263.
6. M ediaş = pl. LXV, 8 Planşa CLXVII
7. Sighişoara = pl. LXI, 4
1. Pecica = pl. LXXI, 2
2. Sighişoara = pl. LXXXI, 5
Planşa CLXII 3. Pecica = pl. LXXI, 1
4. Moigrad = pl. LXXI, 4
1. Olteni ~ pl. LXIV, 1
2. Sighişoara = pl. LXIII, 5
3. Dalnic = pl. LXII, 5 Planşa CLXVIII
4. Sighişoara = pl. LXII, 3
5. Sighişoara = pl. LXIII, 4 1. Pecica = pl. XXXIII, 2
6. Sighişoara = pl. LXIV, 7 2. Pecica = pl. LXXIII, 2
7. Sighişoara = pl. LXI, 3 .3. Grădiştea Muncelului = LXXIII, 6
8. Sighişoara = pl. LXII, 1 4. Pecica = pl. LXXIII, 4
www.cimec.ro
332 EXPLICAŢIA PLANŞELOR

Păstrat fragmentar. Mz. Cluj (f.n.). - M. Macrea-

Planşa CLXIX M. Rusu, în Dacia, N.S., IV, 1960, fig. 12/1.
3. Sf. Gheorghe. Din săpăturile lui F. Lăszl6 (1913).
Roşiatic, cu pete închise, unele negre. Pastă destul
1. Grădiştea Muncelului pl. LXXXIV, 2
de bună, lucrat cu mîna. Mînerul este gol în inte-
2. Grădiştea Muncelului pl. LXXXIV, 3
rior. Păstrat fragmentar. Mz. Sf. Gheorghe (inv.
nr. 5017) vezi p. 192.
4. Sighişoara = pl. LXXXII, 5.
Planşa CLXX

1, 3. Ţ'igmandru.Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu­

PlanŞa CLXXIII
roşiatic,
din pastă fină cu ornamente în relief,
lucrat la roată. Păstrat întreg. Mz. Budapesta
1. pl. XCVI, 3
Timişoara =
(MNM, inv. nr. 253/1875, 12). Dm. 0,14 m, I.
2. Timişoara =
pl. XCVI, 2
0,005 m. în registrul de inventar al MNM se
3. Sighişoara = pl. XCVI, 4
menţionează ca loc de descoperire localitatea
4. Sacoşul Turcesc = pl. XCVI, 1
Benţenţ, r. Cristurul Secuiesc, dar J. Hampel
precizează că a fost descoperit pe teritoriul co-
munei Ţigmandru, r. Sighişoara, reg. Braşov. Fo-
Planşa CLXXIV
tografiile le datorez prof. M. Macrea; Cat.,
p. 278, nr. 320. - J. Hampel, în AK, XIII, 2,
1880, p. 37, fig. 1-2. Ornamentul pe pl. XL, 2.
1-2. Grădiştea Muncelului = pl. XCVII, 3
3-4. Meleia = pl. XCVII, 1
2, 4. Ţigmandru. Descoperire întîmplătoare. Cenuşiu­
5. Rudele = pl. C, 1
roşiatic, cu ornamente în relief lucrat la roată.
6. Meleia = pl. XCVIII, 1
Păstrat întreg. Mz. Budapesta (MNM inv. nr.
253/1875. Dm. 0,13 m, 1. 0,072 m, Gr. 0,035 m.
In legătură cu locul de descoperire vezi mai sus;
Planşa CLXXV
Cat., p. 278, nr. 320. - J. Hampel, în AK, XIII,
2, 1880, p. 38, fig. 3. Ornamentul pe pl. XL, 5.
1. Pecica = pl. XXXIII, 4
5. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Ce-
2. Grădiştea Muncelului = C, 6
nuşiu-închis, din pastă fină, lucrat cu roata, cu
3. Rudele = pl. LXXXVII, 2
ornamente în relief. Păstrat fragmentar. Mz. Si-
4. Sf. Gheorghe = pl. XXXIII, 3
ghişoara (f.n.). - V. Pân·an, Getica, fig. 413.
Ornamentul pe pl. XL, 1.
6. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Ce-
Planşa CLX?CVI
nuşiu-închis, aproape negru, din pastă bună, lu-
crat cu roata, cu ornamente în relief. Păstrat 1. Sighişoara = pl. LXXXVIII, 6
fragmentar. Mz. Sighişoara (inv. nr. 231). - V. 2. SighfşoMa. Din săpăturile lui C. Seraphim. Ro-
Pârvan, Getica, pl. XXXIX. Ornamentul pe pl. şiatic, din pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat
XL, 8. fragmentar. Mz. Sighişoara (inv. nr. 147). 1. ac-
tuală 0,21 m, Gr. 0,012 m.
3. Cernatu de Jos = pl. C, 3
Planşa CLXXI 4. Sighişoara - pl. XCIX, 3

1. Sighişoara =
pl. XCI, 1 şi pl. XL, 9.
2. Sighişoara.Din săpăturile lui C. Seraphim. Cenu-
şiu-deschis, din pastă fină, lucrat cu roata, cu or-
namente în relief. Păstrat fragmentar. Mz. Sighi-
şoara (f.n.). - V. Pârvan, Getica, pl. XXXIX. Or- 2.
namentul pe pl. XL, 6.
3. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Cenu-
şiu-deschis, din pastă fină, lucrat la roată, cu or-
namente în relief. Păstrat fragmentar. Mz. Sighi-
şoara (f.n.). - V. Pârvan, Getica, pl. XXXVIII.
Ornamentul pe pl. XL, 4.
Planşa CLXXVII
1. Slimnic = pl. LXXII, 1.
Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Cenu-
şiu-negru, din pastă impură, lucrat cu mîna. Păs­
trat întreg, Mz. Sibiu (inv. nr. 13263). 1. 0,335 m,
Dg, 0,185 m, Dm. 0,182 m, Df. 0,112 m, Gr. 0,012 m.
- C. Daicoviciu, La Transylvanie (versiunea ger-
mană) fig. 7.

Planşa CLXXVIII
Planşa CLXXII
1. Sf. Gheorghe = pl. LXXV, 3
1. Moigrad = pl. XCI, 7 2. Ilieni = pl. LXXIII, 5
2. kloigrad. Din săpăturile conduse de M. Macrea. 3. Cetea = pl. LXXIX, 1
Cenuşiu-deschis, din pastă fină, lucrat la roată. 4. Grădiştea Muncelului = pl. LXXXVIII, 1

www.cimec.ro
 EXPLICAŢIA PLANŞELOR 333

8. Moigrad. Din săpăturile conduse de M. Macrea.

Roşiatic-brun,
din pastă fără impurităţi, lucrat cu
Planşa CLXXIX
mîna. Păstrat întreg. Mz. Cluj (f.n.). 1. 0,265 m,
Dg. 0,175 m, Df. 0,13 m, Gr. 0,009 m.
1. Sf. Gheorghe = pl. LXXIX, 11
9. Pecica. Din săpăturile lui L. Domotor. Roşiatic, din
2. Sf. Gheorghe = pl. LXXV, 6
pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat întreg. Mz.
3. Sighişoara = pl. LXXX, 17
Alba Iulia.
4. Sighişoara = pl. LXXVII, 1
5. Costeşti = pl. LXXVI, 8
6. Sf. Gheorghe = pl. LXXVI, 9
Planşa CLXXXIII
7. Moigrad = pl. LXXXIX, 1
8. Sf. Gheorghe = pl. LXXV, 4
1. Sighişoara = pl. LXXVII, 5
9. Lechinţa de Mureş. Din săpăturile lui D. Popescu.
Roşiatic, din pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat
2. Sighişoara = pl. LXXIX,
7
3. Sighişoara = pl. LXXX, 11
fragmentar. MNA (inv. nr. IV. 4250). 1. 0,30 m,
4. Sighişoara = pl. LXXIV, 6
Dg. 0,20 m, Df. 0,13 m. - D. Popescu, în Dacia,
5. Sighişoara = pl. LXXVII, 9
Il, 1925, p. 313-314, pl. 1, 3 şi fig. 3.
6. Sf. Gheorghe = pl. LXXV, 5
7. Moigrad = pl. LXXIV, 7
8. Sighişoara = pl. LXXIV, 5
Planşa CLXXX
9. Sighişoara = pl. LXXIV, 3

1. Pecica pl. LXXVIII, 1

2. Surcea = pl. XXXIII, 1
Planşa CLXXXIV
3. Moigrad = pl. XXXIV, 1
4. Pecica = pl. LXXVI, 4
1. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Roşia­
5. Sighişoara = pl. LXXX, 7
tic-închis, din pastă impură, lucrat cu mîna. Păs­
6. Sighişoara = pl. LXX, 19
trat fragmentar. Mz. Sighişoara (inv. nr. 185).
7. Moigrad = pl. LXXVII, 6
2. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Cenu-
8. Pecica = pl. LXXVIII, 7
şiu-negru, din pastă impură, lucrat cu mîna. Păs­
9. Moigrad = pl. LXXIV, 3
trat fragmentar. Mz. Sighişoara (inv. nr. 176).
10. Moigrad = pl. LXXV, 7
3. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Rosia-
11. Pecica. Din săpăturile noastre (1960). Roşiatic-ce­
tic, din pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat ·în-
nuşiu, din pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat
treg. Mz. Sighişoara (inv. nr. 186).
fragmentar. Mz. Cluj (f.n.). 1. 0,379 m (?), Dg.
4. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Cenu-
0,21 m, Df. 0,135 m (?), Gr. 0,01 m.
şiu-roşiatic, din pastă impură, lucrat cu mîna. Păs­
trat fragmentar. Mz. Sighişoara (inv. nr. 177).
5. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Brun-
Planşa CLXXXI
închis, lucrat cu mîna, din pastă impură. Mz. Si-
ghişoara (inv. nr. 190).
1. Pecica = pl. LXXVI, 1
6. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Cenu-
2. Pecica = pl. LXXVIII, 8
şiu-brun, cu slip lustruit, din pastă, bună, lucrat
3. Pecica = pl. LXXV, 2
cu mîna. Păstrat fragmentar. Mz. Sibiu (inv. nr.
4. Moigrad = pl. LXXVII, 11
13261 = A. 5942).
5. Moigrad = pl. LXXV, 8
7. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Roşia­
6. Pecica = pl. LXXVI, 3
tic, din pastă impură, lucrat cu mîna. Mz. Sighi-
7. Pecica = pl. LXXVI, 7
şoara (f.n.).
8. Moigrad. Din săpăturile conduse de M. Macrea.
8. Guşteriţa-Sibiu. Descoperire întîmplătoare. Roşu,
Cenuşiu-negru, din pastă bună, lucrat cu mîna.
din pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat întreg.
Păstrat fragmentar. Mz. Cluj (f.n.). 1. 0,178 m,
Mz. Sibiu (inv. nr. 11789).
Dg. 0,094 m, Df. 0,062 m (?), Gr. 0,009 m.
9. Alungeni = LXXVIII, 6
9. Pecica = pl. LXXIX, 10
10. Sighişoara = pl. LXIX, 7
11. Bicsad = pl. LXXVIII, 9
12. Pecica. Din săpăturile noastre (1961). Roşiatic-ne­
Planşa CLXXXII
gru, din pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat în-
treg. Mz. Cluj (f.n.).
1. Pecica = pl. LXXVI, 4
13. Pecica = pl. LXXX, 6
2-3. Pecica = pl. LXXVI, 12
14. Guşteriţa-Sibiu = pl. LXXX, 2
4. Costeşti = pl. LXXVII, 7
15. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Roşia­
5. Sighişoara = pl. LXXVI, 2
tic, din pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat
6. Pecica = pl. LXXVII, 4 aproape întreg. Mz. Sighişoara (inv. nr. 189).
7. Sf. Gheorghe = pl. LXXVII, 10 16. Costeşti = pl. LXXX, 9

www.cimec.ro
334 EXPLICAŢiA PÎ.ANŞELOR

17. Costeşti = pl. LXXX, 8

18. Costeşti = pl. LXXX, 14 Planşa CLXXXVIII
19. Bicsad = pl. LXXIX, 9
20. Pecica. Din săpăturile lui L. Domot6r. Cenuşiu, din 1-3, 6. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim.
pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat fragmetar. Fragmente ceramice pictate, de culoare găl­
Mz. Arad. bui-roşiatice, acoperite cu un strat de vopsea
21. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Negru- albicioasă şi cu linii de culoare brun-roşiatică.
cenuşiu, din pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat
Mz. Sighişoara (f.n.).
aproape întreg. Mz. Sighişoara (inv. nr. 190). 4. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim.
22. Sighişoara. Din săpăturile lui C. Seraphim. Roşia­
Mînerul unui rhyton de lut. Pastă fină, de cu-
tic, din pastă impură, lucrat cu mîna. Păstrat în- loare gălbuie, cu angobă albicioasă şi cu dungi
treg. Mz. Sighişoara (f.n.). de culoare brun-roşiatică.
23. Guşteriţa-Sibiu = pl. LXXX, 10
24. Meleia = pl. LXXIX, 4
25. Pecica. Din săpăturile noastre (1960). Cenuşiu-ro­ Planşa CLXXXIX
şiatic, din pastă poroasă, lucrat cu mîna. Păstrat
fragmentar. Mz. Cluj (f.n.). 1. Sighişoara = pl. LXXX, 3
26. Guşteriţa-Sibiu = pl. LXXX, 15 2. Rudele. Din săpăturile lui N. Gostar şi H. Dai-
coviciu. Cenuşiu, cu slip lustruit, din pastă fină,
lucrat cu roata. Păstrat aproape întreg. Mz. Cluj.
Planşa CLXXXV 3. Meleia. Din săpăturile lui H. Daicoviciu. Cenuşiu,
din pastă fină, lucrat cu roata, cu suprafaţa lus-
1. Grădiştea Muncelului = pl. LXXXVI, 1 truită. Păstrat aproape întreg. Mz. Cluj.

2. Blidaru = pl. LXXXIV, 1 4. Rudele = pl. LXXX, 18

5. Din săpăturile lui N. Gostar şi H. Daicoviciu. Ce-
nuşiu-roşiatic, din pastă impură, lucrat cu mîna.
P'lanşa CLXXXVI Păstrat întreg. Mz. Cluj. - N. Gostar şi H. Dai-
coviciu, în Materiale, V, 1959, p. 389, fig. 3.
1. Costeşti = pl. LXXXI, 5 6. Rudele = pl. LXXIX, 12
7. Meleia = pl. XCIX, 6
2. Sighişoara = pl. LXXXII, 1
8. Meleia = pl. CI, 4
3. Sighişoara = pl. LXXXII, 2
9. Meleia. Din săpăturile lui H. Daicoviciu. Roşiatic,
4. Costeşti = pl. LXXXI, 4 din pastă bună, lucrat cu roata. Păstrat întreg.
5-6. Guşteriţa-Sibiu = pl. LXXXII, 6 Mz. Cluj.
7. Pianul de Sus = pl. LXXXI, 3 10. Rudele. Din săpăturile lui N. Gostar şi H. Daico-
8. Meleia = pl. LXXXL, 2 viciu. Cenuşiu-negru, cu slip puternic lustruit.
Păstrat aproape întreg. Mz. Cluj. - N. Gostar şi
H. Daicoviciu, în Materiale, V, 1959, p. 390, fig. 4.
Planşa CLXXXVII 11. Meleia ~ pl. CI, 2

1. Rudele = pl. LXXXIII, 9 Planşa CXC

2. Pecica = pl. LXXXIII, 5
3. Rudele = pl. LXXXIII, 2 1. Ocna Sibiului = pl. CI, 6
4. Vărd =
pl. XCIX, 5 2. Cuci = pl. XCIX,
5. Sighişoara = pl. LXXXIII, 1 3. Hosman = pl. XCIX, 7
4-5. Vărd = pl. XCIX, 5
6. Meleia. Din săpăturile lui H. Daicoviciu (1959).
6. Grădiştea Muncelului = pl. CI, 1
Roşu, lucrat la roată, din pastă bună. Păstrat
7. Beneşti = pl. CI, 5
aproape întreg. Mz. Cluj (inv. nr. A 1/836). I.
8. Moigrad. Din săpăturile conduse de M. Macrea.
0,106 m, Dm. 0,352 m, Gr. 0,008 m.
Roşiatic, din pastă impură, lucrat cu roata. Păstrat
7. Meleia = pl. LXXXIII, 13 aproape întreg. Mz. Cluj (f.n.). I. 0,275 m, Dg.
8. Meleia = pl. LXXXIII, 12 0,215 m, Df. 0,135 m, Gr. 0,001 m.
9. Guşteriţa-Sibiu = pl. LXXXIII, 6 9. Ormeniş = pl. CI, 3

www.cimec.ro
 LISTA MUZEELOR CERCETATE

1. Muzeul Alba Iulia 19. Muzeul Mediaş

2. Muzeul Aiud 20. Muzeul Miercurea Ciuc

3. Muzeul Arad 21. Muzeul Naţional de Antichităţi Bucureşti
4. Muzeul Bacău 22. Muzeul Năsăud
5. IVI"uzeul Baia Mare 23. Muzeul Odorhei
6. Muzeul Blaj 24. Muzeul Crişana, Orade01
7. Muzeul Bistriţa. 25. Muzeul de arheologie Piatra Neamţ
8. Muzeul Braşov 26. Muzeul Satu Mare
9. Muzeul Carei 27. Muz.~ul Sebeş

10. Muzeul de istorie Cluj 28. Muzeul Sf. Gheorghe

11. Muzeul Dej 29. Muzeul Brukenthal Sibiu
12. Muzeul Deva 30. Muzeul Sighet
13. Muzeul de arheologie Dobrogea 31. Muzeul Sighişoara
14. Muzeul Făgăraş 32. Muzeul Tecuci
15. Muzeul Gherla 33. Muzeul Banatului, Timişoara
16. Muzeul Giurgiu 34. Muzeul Tg. Mureş
17. Muzeul de istorie Iaşi 35. Muzeul Zalău

18. Muzeul oraşului Mangalia

www.cimec.ro
 ABREVIERI

AA ' - Archăologischer Am:eiger. Berlin. Arh.Mold. - Arheologia Moldovei. Publicaţia In-

AAP - Acta Antiqua Philippopolitana, So- stitutului de Istorie şi Arheologie
fia, 1963. Iaşi.
ACMI - Anuarul Comisiunii Monumentelor ARMSJ - Academia Română, Memoriile Secţiei
Istorice. Bucureşti, 1915-1943. istorice, seria a II-a, 1886/1887-
ACMIT - Anuarul Comisiunii Monumentelor 1916/1919; seria a III-a, 1922/1923-
Ist9rice, Secţia pentru Transilvania, 1944/1945.
Cluj, I-IV, 1926-1931, 1938. AR - Archeologic~e Rozhledy. Praha.
Af: - Archaeologiai Ertesită, Budapest. ARS - Analele româna-sovietice. Istorie,
ActaArch - Acta Achaeologica, Budapest. Bucureşti.
AFM - K. Herepey-B. Cserni, Als6fe- ASM - Archeologick!e studijne materialy,
hervarmegye monographiaja, II/1, Praha.
Ai ud, 1901. A VSL - Archiv des Vereins fi.ir siebenbi.ir-
AIIC - Anuarul Institutului de istorie Cluj. gische Landeskunde, Sibiu, Braşov,
AISC - Anuarul Institutului de Studii Cla- 1843-1915.
sice, Cluj, 1-IV, 1928-1948. Balcania - Balcania, Bucureşti, I-VIII, 1938-
AK - Archaeologiai Kăzlemenyek a ha- 1945.
zai muemlekek elomozditasara, Bu- BBSM - Bericht des Burzenlănder săchsischen
dapest, I-XXI, 1859-1899. Museums in Kronstadt, Braşov,
An B - Analele Banatului, Timişoara, 1-IV, 1908-1910, 1912-~913.
1928-1931. Bd G - Boabe de grîu, Bucuresti.
Am Cluj - Din activitatea muzeelor noastre, BerRGK - Deutsehes Archăologisches Institut.
Cluj, 1, 1955, II 1956 continuă cu Bericht der Rămisch-Germanischen
PM Kommission.
AMM - Din activitatea ştiinţifică a Muzeului BSG - Buletinul Societăţii Geografice Ro-
raionul Mediaş, Mediaş, I 1953, II mâne, Bucureşti, 1-LXI, 1876-1942.
1953, III 1955-1956. BSNR - Buletinul Societăţii Numismatice
AMN - Acta Musei Napocensis. Anuarul Române, Bucureşti, 1-LXI, 1904-
Muzeului de istorie Cluj, 1, 1964 1947.
II, 1965. BSSC - Buletinul Societăţii de Ştiinţe din
l. Andrieşescu, - I. Andrieşescu, Piscul Crăsani. Des- Cluj, Cluj 1921-1948.
Crăsani coperiri arheologice din vara anu- Burzenland - Das Burzenland, Braşov.
lui 1923, în ARMSI, ser. III, tom. III, Cat. - Catalogul localităţilor în această
mem. I, Bucureşti, 1924. carte, p. 251-281.
Ant.J. - The Antiquaries Journal, London. Celticum XII - Celticum XII. Actes du IV-e Con-
Apulum - Apulum, Buletinul Muzeului regio- gres International d'Etudes Gauloi-
nal Alba Iulia. ses, Celtiques et Protoceltiques, Sar-
Arch.Hung - Archaeologia Hungarica. A Magyar rebruck (Sarre), 4-9 septembre
Nemzeti Muzeum regeszeti osztalya- 1964, Rennes, 1965.
nak kiadvanyai. Acta Archaeologica CIL - Corpus Inscriptionum Latinarum.
Musei Nationalis Hungarici, Buda- Crişan I. H., I. H. Crişan, Ceaşca dacică, Contri-
oest. Ceaşca dacică buţie la cunoaşterea culturii mate-
www.cimec.ro
338 ABREVIERI

riale şi a istoriei dacilor, în SCŞCluj, JSKV - Jahrbuch des Siebenbiirgischen Kar

VI, 3-4, 1955, p. 127-157. pathenvereins, Sibiu, I-XX, 1881-
Crişan I. H., 1. H. Crişan, Materiale dacice din 1922.
Materiale necropola şi aşezarea de la Ciumeşti JSzNM - Jelentcs a Szekely Nemzeti Mti.zeurn
dacice şi problema raporturilor între daci allapotar61, Sf. Gheorghe, 1903-1914.
şi celţi in Transilvania, Baia Izvestia - Izvestiia-Bulletin de la Societe Ar·
Mare, 1966. Bulletin cheologique Bulgare. Sofia.
Dacia - Dacia, recherches et decouvertes ar- Izvestia Izvestiia-Bulletin de !'Institut Ar-
cheologiques en Roumanie, Bucu- Institut cheologique Bulgare. Sofia.
reşti, I-XII, 1924-1947; N.S.I, 1957: Izvestia Mold. M3BeCTHH ~oR6aBcKoro ~HRHaRa
II, 1958; III, 1959; IV, 1960; V, 1961; AH CCCP, Chişinău.
VI, 1962; VII, 1963; VIII, 1964, IX, Karpathen - Die Karpathen, Braşov, 1907-1914.
1965, X, 1966. Korrbl VSL - Korrespondenzblatt des Vereins fi.ir
Daicoviciu C., C. Daicoviciu, La 1'ransylvanie dans Siebenbiirgische Landeskunde, Si-
La Tran- l'antiquite, Bucarest, 1945. biu 1-LIII, 1878-1930.
sylvanie Kozl. - Kozlemenyek az Erdelyi Nemzeti
Daicoviciu C., C. Daicoviciu, Cetatea dacicăde la Mti.zeum Erem- es Regisegt!irab6l,
Piatra Roşie Piatra Roşie. Monografie arheologi- Cluj, 1-IV, 1941-1944.
că, Bucureşti,1954. K.S. - Kratkie Soobscenija o dakladah i
Daicoviciu C., C. Daicoviciu-Al. Ferenczi, Aşe­ polevyh issledovanijah instituta is-
Ferenczi Al., zările din Munţii Orăştiei,
dacice torii material'noj kultury, Moskva.
Aşezările Bucureşti, 1951. MAGW - Mitteilungen der anthropologischen
J. Dechelette, - J. Dechelette, Manuel d'archeologie Gesellschaft in Wien, 1912-1941.
Manuel prehistorique, celtique et gallo-ro- Marţian 1., 1. Marţian, Urme din războaiele Ro-
maine, II, 3, Paris, 1914. Urme manilor cu Dacii, Cluj, 1921.
DFS - Deutsche Forschung in Siidosten, Si- Marţian I., I. Marţian, Repertoriu arheologic
biu, 1-111, 1942-1944. Rep. pentru Ardeal, Bistriţa, 1920.
Dolg.Cluj - Dolgozatok-Travaux de la section Materiale - Materiale arheologice privind istoria
numismatique et archeologique du veche a R.P.R., Bucureşti, 1, 1953,
Musee National de Transylvanie, se continuă sub titlul Materiale şi
Cluj, 1-X, 1910-1919. Cercetări arheologice, Bucureşti, II,
Diss.Pann. - Disserialiones Pannonicae, Budapest. 1956, III, 1957, IV, 1957, V, 1959,
ED - Ephemeris Dacoromana, Roma, 1-X, VI, 1959, VII, 1961, VIII, 1962.
1923-1945. MBBM - Mitteilungen aus dem Baron Bru-
Erd.Miiz. - Erdelyi Mti.zeum. Cluj, 1809-1945. kenthalischen 'Museum, Sibiu, I-XII.
Erd.Miiz.Evk. - Erdelyi Mti.zeum Egyesiilet Evkony- MIA - Materialy i issledovanija po Arheo-
ve, Cluj, 1874-1914. logii S.S.S.R., Moskva.
ESA - Eurasia Septentrionalis Antiqua. Milleker B., B. Milleker, Delmagyarorszag regi-
Helsinki, I-XII, 1927-1938. Delm. segleletei, Timişoara, 1897-1906,
FA - Familia. Revistă lunară de cultură. I-III.
Oradea. MNA - Muzeul Naţional ~e Antichităţi,
Germania - Germania. Anzeiger der Romisch- Bucureşti.

Germanischen Kommission des Deut- MNM - Magyar Nemzeti Mti.zeum, Budapest.

schen Archăologischen Instituts, Mz Alba Iulia - Muzeul regional Alba Iulia.
Berlin. MzAiud - Muzeul raional Aiud.
- Glasnik zemaljskog muzeja u Sara- MzArad - Muzeul regional Arad.
Glasnik
jevu. Arheologija. Sarajevo. MzBacău - Muzeul regional Bacău.
Sarajevo
- Carl Gooss, Chronik der archăolo­ Mz Baia Mare - Muzeul regional al Maramureşului,
Gooss C.
gischen Funde Siebenbilrgens, în
Baia Mare.
Chronik
AVSL, XIII, 1876, p. 203-338, ex- Mz Bistriţa - Muzeul raional Bistriţa.
MzBlaj - Muzeul raional Blaj.
tras p. 3-138.
MzBraşov - Muzeul regional Braşov.
Horedt, K., K. Horedt, Untersuchungen zur
Mz Carei - Muzeul raional Carei.
Untcr. Frilhgeschichte Siebenbilrgens, Bucu-
MzCiuj - Muzeul de istorie Cluj.
reşti, 1958.
Mz Constanţa - Muzeul de arheologie Dobrogea.
Ist.Rom. - Istoria României, 1, Bucureşti, 1960. MzDej - Muzeul raional Dej.
Istros - Istros. Revue roumaine d'archeologie MzDeva - Muzeul regional Hunedoara, Deva.
et d'histoire ancienne, Bucarest, MzFăgăraş - Muzeul raional Făgăraş.
1934. MzGherla - Muzeul raional Gherla.
JCC Jahrbuch der K.K. Central Comis- MzMangaJia Muzeul oraşului Mangalia.
sion, Viena, 1856-1861: 1903-1916. MzMediaş Muzeul raional Mediaş.

www.cimec.ro
 AMEVIE!i.l 339

Mz Miercurea - Muzeul raional Miercurea Ciuc BIR -- Revista istorică romana. Bucureşti,
Ciuc I-XVII, 1931-1947.
MzNăsăud - Muzeul raional Năsăud RoskaM., - M. Roska, Erdely regeszeti reper-
Mz laşi - Muzeul de istorie Iaşi Bep. toriuma, 1, Cluj, 1942.
Mz Odorhei - Muzeul raional Odorhei SA - Sovestkaja Archeologija, Moskva.
!\Iz Oradea - Muzeul regional Crişana, Oradea SAA - Studien aus Alteuropa, teil II, Koln
MzPiatra -- Muzeul de arheologie Piatra Neamţ Graz, 1965.
Neamţ Sargetia - Sargetia. Buletinul Muzeului jude-
MzSatuMare - Muzeul raional Satu Mare ţean Hunedoara, Deva, 1-11, 1937-
MzSebeş - Muzeul raional Sebeş 1941. Se continuă cu: Contribuţii la
MzSf. - Muzeul regional Sf. Gheorghe cunoaşterea regiunii Hunedoara,
Gheorghe Deva, 1965.
MzSibiu - Muzeul Brukenthal Sibiu SCIV Studii şi Cercetări de Istorie Veche,
Mz Sighet - Muzeul Etnografic al Maramureşu- Bucureşti.
lui, Sighet scş Studii şi Cercetări Ştiinţifice. Aca-
Mz Sighişoara - Muzeul regional Sighişoara demia Republicii Socialiste Româ·
MzTecuci - Muzeul raional Tecuci nia, Filiala Cluj.
Mz Timişoara - Muzeul !'egional al Banatului, Ti- SCŞiaşi Studii şi Cercetări Ştiinţifice. Aca-
mişoara demia Republicii Socialiste Româ-
Mz Tg. Mureş- - Muzeul regional Tg. Mureş nia, Filiala Iaşi.
Mz Zălau - Muzeul raional Zălau SCM - Studii şi Cercetări Maramureşene,
Neigebaur J.F., - J. F. Neigebaur, Dacien aus den Baia Mare, 1, 1965.
Dacien Vberresten des klassischen Alter- SCN - Studii şi Cercetări de Numismatică.
tums, Braşov, 1851. Bucureşti, 1, 1957, II, 1958, III, 1960.
Nestor 1., 1. N estor, Der Stand der Vorge- Sieb.Vjrschr - Siebenbi.irgische Vierteljahrschrift,
Stand schichtsforschung in Rumanien, in Sibiu, 1931-1941.
Bfi'richt der rom.-germ. Komm., 22, Sitz.AGW - Sitzungsberichte der Anthropologi-
1932, Frankfurt a. Main, 1933. schen Geselschaft, Wien, 1904: -
NK - Numismatikai Kozli:iny, Budapest, Slov.Arch - Slovenska Archeologia, Bratislava.
1902-1943. Starinar - Starinar, Beograd.
OTTE - Orvos Termeszettudomânyi Erte- Steaua - Steaua. Revistă a Uniunii scriitorilor
sită, Budapest, 1879-1948. Din Republica Socialistă România,
OCD - Omagiu lui Constantin Daicoviciu cu Cluj.
prilejul împlinirii a 60 de ani, Bucu- Studii - Studii. Revistă de ştiinţă, filozofie
reşti, 1960. şi artă, 1, 1948. Revistă de ştiinţă şi
Pam.Arch. - Pamâtky Archeologicke, Praha. filozofie, II, 1949. Revistă de isto-
Pârvan V., - V. Pârvan, Getica. O protoistorie a rie şi filozofie, III, 1950, iar din 1955
Geti ca Daciei, Bucureşti, 1926. Revistă de istorie. Bucureşti.
PBM Pac Boj6oaaHCKHX My3eja St. Univ. - Studia Universitatis Babeş-Bolyai.
Travaux des Musees de Voivodina. Babeş-Bolyai Series IV, Historia, Cluj.
Novi Sad. Szekely Z., - Z. Szekely, Almanah 1879-1954,
PM Almanah Tg. Mureş, 1955 = Evkonyv.
- Probleme de muzeografie, Cluj. Edi-
tat de Sfatul Popular Regional Cluj. Szekely z., z. Szekely, Adatok a dakok keso
Adatok vaskori milveltsegehez, Miercurea
Secţia de învăţămînt şi cultură,
1960, 1964.
Ciuc, 1954.
PMMB - Publicaţiile Muzeului Municipal, Szekely z., - z. Szekely, Jegyzetek Dacia tortene-
Bucureşti, I-II, 1934-1936. Jegyzetek tehez, Sf. Gheorghe, 1946.
Pr. Miihlbach - Programm des evangelischen Unter- SzDe - Szolnok-Doboka megyei Irodalmi,
gymnasium in Mi.ihlbach. a. 1854. Torttmelmi es Etnographiai Tarsulat
Evkonyve, Dej, 1-111, 1900-1902.
Pr. Schăssburg - Programm des evangelischen Gym-
Sz.NME - A Szekely Nemzeti Muzeum Ertesi-
nasiums in Schăssburg. a. 1873-1874.
toje, Sf. Gheorghe, 1-111, 1890-1902.
Protase D., - D. l,'rotase, Problema continuităţii
Teutsch J., J. Teutsch, Das sachsische Burzen-
Prob.cont. în Dacia în lumina arheologiei şi Burzenland land einst und jetzt, Braşov, 1925.
numismaticii, Bucureşti, 1966. Tocilescu Gr., - G. Tocilescu, Dacia înainte de Ro-
PrZeit - Prăhistorische Zeitschrift, Berlin, Dacia mani, Bucureşti, 1880.
I-XXXIII, 1909-1940. Torma. în Mz. Cluj se păstrează un volum
RE Pauly-Wissowa, Real-Encyclopiidie Manuscris de ilustraţii după materiale arheolo-
der classischen Altertumswissen- gice din Transilvania destinate să
schaft. ilustreze o carte a Sofiei Torma care
Rev.Arch - Revista Arhivelor, Bucureşti. însă n-a apărut.

www.cimec.ro
340 ABREVIERI

TRET - Torteneti es Regeszeti Ertesitll a VDI - Vestnik drevnei istorii, Moskva.

delmagyarorszcigi Ti:irteneti es reg. Wiad. Arch. - Wiadomosci Archeologiczne. Bulletin
muzeum tarsulat. Timişoara, seria archeologique Polonaise. Varşovia.
veche 1-X, 1875-1884, seria nouă
I-XXXIII, 1885-1917.

PE N T R U D 1 M EN S 1 UN 1

1. - înălţimea Df. - Diametru! fundu~ui

Dg. - Diametru! gurii Gr. - Grosimea peretilor.
Dm. - Diametru! II1axJm

www.cimec.ro
 DIE DAKO-GETISCHE KERAMIK MIT BESONDERER BERO"CKSICHTIGUNG
SIEBENB'ORGENS
(iibersetzt von A. Tarnavschi)
Die Fun~e dako-getischer Keramik haben sich
- besonders dank der zahlreichen Ausgrabun-
gen der letzten 10-15 Jahre - bedeutend ver-
mehrt. Es fehlte aber eine zusammenfassende
Arbeit, in der die dako-getische Tonware im
Verlaufe ihrer ganzen Entwicklung nach For-
meu und Typen studiert und eingeteilt wor-
den wăre. Vorliegendes Buch ist ein Versuch,
diesem Mangel abzuhelfen. Alle ungeklărten
Fragen der dako-getischen Tonware werden
besprochen, wobei wir uns hauptsăchlich auf
die Funde aus dem Gebiet innerhalb des Karpa-
tenbogens, also aus Siebenbi.irgen, beziehen.
Unsere Untersuchung beginnt mit dem 6. Jh.
v. u. Z., an dessen Ende die Geten zum ersten-
mal in literarischen Quellen genannt werden,
was bedeutet, daB der ethnische Kristallisa-
tionsprozess bereits beendet war. Nun wissen
wir aber sicher, daB Geten und Daker Sam-
melnamen fi.ir eine Bevi:ilkerung waren, die
sich aus einer groBen Zahl von gleichsprachigen
Stămmen zusammensetzt (Strabo, VII, 3, 13).
Die Keramik des 6.-5. Jahrhunderts v. u. Z.
(Hallstatt D) ist aber noch nicht differenziert,
sie trăgt den allgemein hallstattzeitlichen Cha-
rakter, ohne daB fi.ir diesen Zeitpunkt von einer
eigenstăndigen, spezifischen dako-getischen
Tonware die Rede sein kann. Daher bezeichne-
ten wir die spăte Hallstattkeramik des 6.-5.
Jahrhunderts v. u. Z. (Taf. II-XIV und Abb.
2, 5, 8-9, 14-15, 17 und 19) als protodakisch,
obwohl sie unserer Meinung nach, ein Erzeug-
nis der vom ethnischen Standpunkt schon
bestehenden Dako-Geten ist. Die Formen der
protodakischen Tonwa.re haben ihre direkten
www.cimec.ro
Vorlăufer auf dem Gebiet unseres Landes (z.B.
Abb. 1, 11 und 37), in der mittleren oder ălte­
ren Hallstattzeit (Hallstatt C, bzw. A-B), wăh­
rend ihre Vorbilder sich schon in der Bronzezeit
finden lassen. Das Verbreitungsgebiet der spăt­
hallstattzeitlichen Formen ist aber viel gri:iBer
als der von den Dako-Geten besiedelte Raum.
Im 6.-5. Jh. v.u.Z. ist der Entwicklungsgang zu
den spăteren, wohlbekannten Formen der dako-
getischen Tonware erst an seinem Beginn.
Die protodakische Keramik findet sich auch
in den skythischen Grăbern Siebenbi.irgens,
was uns veranlasste, uns mit dem Problem der
Skythen zu befassen (Kap. II, 2). In diesem Zu-
sammenhang lăBt sich in Siebenbi.irgen die An-
wesenheit eines fremden, aus den Waldsteppen
der heutigen Sowjetunion (Ukraine) eingewan-
derten Volkes feststellen. Die Neuanki:immlinge
sind durch ihren Begrăbnisritus gekennzeichnet;
sie begraben ihre Toten in Hi.igel- oder Flach-
grăbern, wodurch sie sich von der bodenstăndi­
gen Bevi:ilkerung unterscheiden, die die ihren
einăschert. Die Grabbeigaben weisen neben ty-
pisch skythischen Metallgegenstănden auch ein-
heimische Sti.icke wie Schmuck und Keramik
auf. Dazu kommt noch ein der dako-getischen
Welt vollkommen fremdes Merkmal, nămlich das
Pferdebegrăbnis, entweder des ganzen Pferdes,
einzelner Teile desselben oder - symbolisch -
des Pferdegeschirrs, sowie andere skythische,
der autochthonen Bevi:ilkerung unbekannte
Eigenti.imlichkeiten. Die Neuanki:immlinge las-
seu sich hauptsăchlich im Mureschtal nieder
(siehe Tafel XV) und daher sind wir versucht, zu
glauben, es ki:inne sich dabei um die von Hero-
342 DIE DAKO-GETISCHE KERAMIK MIT BESONDERER BERUCKSICHTIGUNG SIEBENilURGENS
dot erwăhnten Agathyrsen handeln; der Mu-
resch (Maris) kăme von den Agathyrsen, sagt
Herodot (IV, 48). Bei dem heutigen Stand der
Forschung kănnen aber genaue Angaben liber
die ethnische Zugehărigkeit kaum gemacht wer-
den; deshalb ziehe ioh es vor, den in Sieben-
bi.irgen eingewanderten Volkssplitter ganz all-
gemein als Skythen zu bezeichnen, worunter
aber nicht eine einheitliche, sondern eber eine
gemischte, iranische Bevălkerung zu verstehen
ist. In den skythischen Grăberfeldern aus Sie-
benbi.irgen (vorlăufig kennt man noch keine
Ansiedlungen) konnten wir auf Grund der
Entwicklungsstufe der keramischen Formen
und der Metallgegenstănde (in der Hauptsache
Fibeln) zwei Gruppen unterscheiden. Die ălteste
Gruppe ist in die 1. Hălfte des 6. Jahrhunderts
v.u.Z. anzusetzen, die nachfolgende in die 2.
Hălfte desselben J ahrhunderts und an den Be-
ginn des năchsten.
Die Skythen unterbrechen nicht die Entwick-
lung der einheimischen, materiellen Kultur, im
Gegenteil, sie tragen zu ihrer Bereicherung bei.
Mit ihrem Erscheinen nirrimt die Bearbeitung
des Eisens zu und die Erzeugnisse aus diesem
Metall, fri.iher nur vereinzelt, werden immer
hăufiger. Nach ungefăhr 1-1 112 Jahrhunderten
gehen die Skythen in der Masse der bodenstăn­
digen Bevălkerung auf und verschwinden.
Vermutlich gegen die skythische Invasion
wurden im Osten unseres Landes starke Erd-
burgen errichtet, wie die von Stînceşti, mit
einem Wall von 75 m Lănge und einer Hăhe
von 7 m. Diese Befestigungen wurden wahr-
scheinlich nach dem Durchzug des Volksteiles,
der sich in Siebenbi.irgen festsetzte, erbaut. Die
Erdburgen in der Moldau haben, scheint es,
ihren Zweck erfi.illt, denn, mit Ausnahme von
Siebenbi.irgen, ist eine kompakte skythische Be-
siedlung in unserem Lande nicht bekannt. Von
einem Eindringen der Skythen kann man nur
in der Dobrudscha sprechen, wo sie spăter auch
von literarischen Quellen erwăhnt werden, die
durch Mi.inzfunde eine Bestătigung erhielten.
In der Dobrudscha, si.idlich der Donau, gibt es
Skythen spătestens vom 5. Jh. v.u.Z. an, wie
auch aus den Bodenfunden der letzten Zeit
hervorgeht. Wahrscheinlich drangen sie hier,
dem Ufer des Schwarzen Meeres folgend, ein.
www.cimec.ro
Die erste (ălteste) Entwicklungsphase (Kap.
II) dako-getischer Keramik umfasst das 5.-4.
Jh. bis zum Beginn des 3. Jahrhunderts (Taf.
VI-XXVI, Abb. 20-33). Sie entspricht vom
chronologischen Standpunkt den Stufen Lateme
A und insbesondere B (Reinecke) ader Latene
I (Tischler-Dechelette). In dieser Phase begin-
nen die Formen der dako-getischen Keramik
sich herauszubilden und sich von dem Grund-
stock der allgemein ha1lstattzeitliohen Keramik
7.11 losen. Sie bleibt aber noch traditionsgebun-
den und wird ausschlieBlich mit der Hand,
ohne Beni.itzung der Topferscheibe, gearbeitet.
Es lassen sich zwei grosse Kategorien unter-
scheiden: eine feine, sorgfăltig ausgefi.ihrte und
fi.ir gewăhnlich geglăttete Tonware und eine
ohne Sorgfalt geformte Kategorie, aus einer
Paste, die viel Unreinlichkeiten, sogar zersto-
Bene Scherben enthălt.
Aus dem 5.-4. Jh. kennt man sowohl An-
siedlungen als auch Grăberfelder. Jetzt entste-
hen bedeutende Niederlassungen, wie die von
Poiana oder Zimnicea, die Jahrhunderte lang
ununterbrochen bewohnt sein werden.
Alle Keramikformen der I. Phase setzen,
mehr oder weniger entwickelt, die vorherge-
hende Phase fort. Der Entwicklungsgang zu den
Endfonmen der III. Phase ist, im Gegensatz
zum 6.-5. Jh. bereits viel deutlicher ausge-
prăgt. Man kann nun schon von einer spezifi-
schen, eigenstăndigen dako-getischen Keramik
sprechen. Sie ist einheitlich fi.ir den ganzen, von
Dako-Geten bewohnten Raum, ohne daB
fi.ir groBere Gebiete ein erheblicher Unter-
schied in der Entwicklung f~stzustellen
wăre, wie dies in unserer neueren
Fachliteratur manchmal angenommen wird.
Diese Einheitlichkeit ist aber nicht als eine
vollige zu verstehen, als ob es i.iberhaupt keine
Eigenti.imlichkeiten fi.ir einige der von Dako-
Geten bewohnten Gebiete gegeben hătte. Eine
dieser Eigenti.imlichkeiten ist das Vorhandensein
von Importen griechischer, feiner oder gewohn-
licher Tonware, hăufiger in den Gegenden nahe
den Mittelpunkten griechisoher Zivilisation,
aber feststellbar, wenn selbst in geringer An-
zahl, auch in entfernteren Gebieten. Importe in
groBer Zahl geben manchen Gegenden ein~
eigenartige Note, ohne aber die Einheitlichkeit,
den Gesamtcharakter der dako-getischen Kera-
mik zu verăndern.
 DIE DAKO·GETISCHE KERAMJK MIT llLSONDERER llLRuCKSJCHTIGUNG SIEilENBURGENS
In diesem Zusammenhang wurde behauptet,
die Dako-Geten hătten unter dem Einflun der
Griechen ader Siidthraker schon um die Mitte
des 5. Jahflhunderts ihre Tonware auf der
Scheibe gearbeitet; somit sei van diesem Zeit-
punkt an ein Teil des van Dako-Geten be-
wohnten Gebiets bereits in die Latenezeit iiber-
gegangen. Die eingehende Untersuchung der
Keramik hat aber bewiesen, dan die Dako-Ge-
ten die Tăpferscheibe erst verhăltnismăssig
spăt, zu Ende des 4. ader eher zu Beginn des
3. J ahrhunderts iibernehmen. Erst van diesem
Zeitpunkt kann der Beginn des Latene angesetzt
werden. Die dako-getische Keramik der I.
Phase bewahrt noch iiberwiegend hallstattzeit-
liche Kennzeichen.
Spăter ii.bernimmt van den Griechen ader den
Kelten die ganze dako-getische Welt fast gleich-
zeitig die Arbeitstechnik auf der Tăpferscheibe,
ein Beweis fiir die Einheitlichkeit der Entwick-
lung, van der wir oben sprachen. Nach Uber-
nahme der neuen Technik werden die eigenen,
spezifischen GefăBformen auf der Scheibe nach-
gebi1det, ohne dan gleichzeitig mit der Technik
auch griechische oder keltische Formen iiber-
nommen worden wăren. Vor Ende des 4. Jahr-
hunderts v.u.Z. verwendeten die Dako-Geten
scheibengedrehte Tonware, die sie sich auf dem
Tauschwege von den Griechen ader den Siid-
thrakern verschafften, stellten sie aber nicht
selbst her. Die griechische Keramik beider Arten
geniigte den Anspriichen bis zu einem gewissen
Zeitpunkt. Mit der Entwicklung der internen
Produktivkrăfte aber macht sich die Notwen-
digkeit einer sowohl quantitativen als auch
qualitativen Zunahme der keramischen Erzeug-
nisse fiihlbar, die nur durch die Einfiihrung
der Tăpferscheibe erzielt werden kann; folg-
lich wurde sie eingefiihrt. Es kann demnach
nicht van einem Nichtkennen der scheibenge-
drehten Tonware ader ihres Herstellungsver-
fahrens, auch nicht van einer gewissen Tradi-
tionsgebundenheit die Rede sein, sondern
einfach van der Tatsache, dan die dako-getische
Gesellschaft vor Beginn des 3. Jahrhunderts
eine eigene, scheibengedrehte Tonware nicht
benătigte.
Fi.ir die 1. Phase kănnen starke Einfliisse von
Seiten der griechischen Keramik festgestellt
werden. Unter ihrer Einwirkung ader der der
şQdţhr~kischeq Tonware, die ebenfalls aus der
www.cimec.ro
343
griechischen hervorgegangen ist, iibernehmen
manche bodenstăndige FoDmen gewisse griechi-
sche Verzierungen ader unterliegen gewissen
Verănderungen. Die griechische Keramik wird
in dako-getischer Manier nachgeahmt. So wur-
den, sorgfăltig oder nachlăssig mit der Hand
gearbeitet: Amphore, Lebes, Oinochoe (Taf. XX,
XXII u. CLXVI, 6). Derartige Nachahmungen
haben jedoch nur geringe Verbreitung und stel-
len richtige Seltenheiten dar, ohne sich in das
Repertorium der dako-getischen Tăpfer einzu-
gliedern. Die dako-getische Tonware behălt
ihre Eigenstăndigkei t wăhrend ihrer ganzen
Entwicklungszeit. Fremde, zuweilen selbst nach-
driickliche Einfliisse fiihren nur zu einer ăunerst
geringen Zahl neuer Formen. Gewăhnlich driik-
ken sich die fremden Einfliisse nur in Verzie-
rungen oder technischen Einzelheiten aus, die
auf einheimische Formen angewandt werden.
Die alten, traditionellen Gefănformen, die
manchmal bis in die lokale Bronzezeit zuriick-
verfolgt werden kănnen, stellen den krăftigen
Grundstock dar, in dem die fremden Einfliisse
aufgehen oder auf den sie aufgepfropft werden.
Gegen Ende der I. Phase macht sich neben dem
griechischen auch der EinfluB der keltischen
Tonware geltend, der aber erst in der năchsten
Phase kraftiger und fruchtbarer zu werden
beginnt.
Die II. (mittlere) Phase (Kap. III) umfasst
das 3. und 2. Jh. v.u.Z. und entspricht dem
Latene C (Reinecke) ader LaU~ne II (Tischler-
Dechelette). Die II. Pha1>e zerfăllt in zwei
Unterabteilungen: II 1 (Taf. XXVIII-XXXVIII)
reicht vom 3. Jh. v.u.Z. bis Anfang der ersten
Hălfte des 2. Jahrhunderts v.u.Z. wăhrend II 2
das 2. Jh. umfasst.
In die mittlere Phase der dako-getischen Ke-
ramik făllt der ungemein wichtige Zeitpunkt
der Einfiihrung der Tăpferscheibe. Im Verlauf~
der Phase II 1 ist die scheibengedrehte Ton-
ware noch selten, sie wird zahlreicher im Ver-
laufe van II 2 und verallgemeinert sich in der
darauffolgenden Phase. Anfangs ist die Paste
der ersten scheibengedrehten Stiicke van
schlechter Qualităt und enthălt sogar zersto-
nene Scherben (siehe Abb. 35).
In der mi ttleren Phase sind alle Formen der
dako-getlschen Keramik bereits festgelegt, ohne
aber ihren Hohepunkt erreicht zu haben. I~
344 DIE DAKO-GETISCHE KERAMIK MIT BESONDERER BERUCKSJCHTIGUNG S!EBENBURGENS
Laufe der Phase II 1 wird noch das Bild alter,
hallstattzeitlicher Tradition beibehalten, jedoch
sind die Formen viel entwickelter, so daB sie
mit Recht in die Latenezeit eingereiht werden
konnen_ Der Formenschatz der ganzen mittle-
ren Phase ist fast insgesamt eine entwickelte
Fortsetzung des vorhergegangenen, wozu noch
einige neue, unter dem EinfluB keltischer Ke-
ramik entstandene Formen kommen. Zu den
auch wahrend dieser Phase wirksamen griechi-
schen gesellen sich schwache Einflusse der so-
genannten bastarnischen Keramik und die uber-
aus wirksamen und fruchtbaren der keltischen
Keramik. Zu allen diesen kommt zu Ende
der Il. Phase der EinfluB der romischen Ton-
ware hinzu, der sich in der folgenden Phase zu
einem bedeutsamen und fruchtbaren entwickeln
wird.
In Siebenburgen kennt man heute zahlreiche
keltisch-dakische Graberfelder und autochthone
Niederlassungen (Taf. XLV) vom Ende des 4.
und Anfang des 3. Jahrhunderts v.u.Z., die
der IL Phase entsprechen. Dort wurde neben
spezifisch keltischer, scheibengedrehter Kera-
mik handgearbeitete ader wenige scheibenge-
drehte, dako-getische Tonware gefunden. In
den bis nun vom ethnischen Standpunkt als
ausschlie.Blich keltisch angesehenen Nekropolen
konnte man das Vorhandensein des bodenstan-
digen Elements nachweisen. Die fUr die Unter-
scheidung der beiden Elemente maBgebenden
Merkmale werden uns von der Keramik gelie-
fert, die sich in den Grabbeigaben vorfindet. Die
bodenstandige, handgearbeitete Keramik ist
durch bod_enstandige traditionell wohlbekannte
Formen vertreten_ Sie kann leicht von der kel-
tischen unterschieden werden .. Bisweilen wer-
den in eigener Manier keltische GefaBformen
nachgeahmt. Ein Beispiel daflir ist unter ande-
ren eine Urne aus dem Grăberfeld von Ciumeşti
(Taf. XXX, 3). Sie ist handgearbeitet, in der
Manier der hallstattzeitlichen Uberlieferung, mit
stark polierter Glasur, und es sind ihr konische,
abgeplattete Knubben aufgesetzt, wohlbekannte
Verzierungen der dako-getischen Keramik. Der-
artige Ornamente stellen die unverănderte Fort-
setzung der V erzierungen der protodakischen
Keramik nach viel ălteren Vorbildern dar.
Die unterscheidenden Merkmale der spezi-
fisch dako-getischen Keramik sind aber nicht
die einzigen, ihnen schlieBen sich gewisse Eigen-
www.cimec.ro
tumlichkeiten im Begrabnisritus an. So sind
z.B. die bodenstandigen Graber immer Brand-
graber mit Urne, wahrend bei den keltischen
die Aschenreste in einer flachen Grube beige-
setzt wurden. In den dakischen Grabern finden
sich keine Tierknochen, folglich fehlten die Op--
fergaben von Fleisch, wahrend Tierknochen,
manchmal sogar in groBen Mengen, in jedem
keltischen Grabe vorkommen.
Es muB noch bemerkt werden, daB man in
Siebenburgen auBer den oben besprochenen
keltisch-dakischen auch ausschlieBlich autoch-
thone Nekropolen kennt, so wie die von Ghenci
ader von Cepari. In der Zusammensetzung ih-
rer Inventare finden sich -- neben bodenstăn­
diger Keramik - auch einige keltische ader
griechische Erzeugnisse von Tonware ader
Schmuck.
In der Nekropole von Cepari im Norden
Siebenburgens (siehe die Karte Taf. XIV, Nr. 6)
wurden zwei feingearbeitete keltische GefăBe
entdeckt, von denen nur eines wiederhergestellt
werden konnte (Abb. 34/4).
In allen bisher bekannt gewordenen An-
siedlungen, (siehe dieselbe Karte, Taf. XLV)
wurde neben der bodenstăndigen Tonware auch
eine gr6Bere ader kleinere Menge keltischer,
scheibengedrehter Keramik gefunden. Man
konnte sagen, daB sie in keiner Ansiedlung fehlt.
Keltische Keramik wurde auch in den dako-ge-
tischen Niederlassungen jenseits des Karpaten-
bogens gefunden, allerdings in bedeutend ge-
ringerer Menge. In Siebenburgen ist bis jetzt
eine einzige Ansiedlung bekannt (die von Ciu-
meşti) die dem keltischen, ethnischen Element
zugeschrieben werden kann. Das Vorhandensein
der Einheimischen auch in dieser Ansiedlung
wird uns durch die Entdeckung spezifischer
Keramik, sowie durch die unleugbare Tatsache
bewiesen, daB in der dazugehorigen N ekropole
sicher dako-getische Grăber gefunden wurden.
In der nicht allzu groBen Anzahl bis jetzt
bekannter, keltischer Graberfelder aus Sieben-
burgen, konnte in rmindestens 80% der Fălle das
Vorhandensein bodenstăndiger Bevolkerung
nachgewiesen werden.
Nekropolen und Ansiedlungen, in denen dako-
getisahe Keramik von hallstattzeitlicher Uber-
lieferung und keltische Tonware gemeinsam
vorkommen, wurden auch in der Ebene zwi-
schen Donau und TheiB 1 sowie in der Slowakei
 DIE DAKO-GETISCHE KERAMIK MlT IlESONDERER BERUCKSICHTIGUNG SIEBENBURGENS
entdeckt. Ihre Ăhnlichkeit, ja oft Gleichartig-
keit (Abb. 39) mit den entsprechenden Fund-
komplexen aus Siebenburgen veranlaBt uns,
sie denselben zwei ethnischen Elementen, dem
dako-getischen und dem keltischen, zuzu-
schreiben. Ubrigens wird die dako-getische
Besiedlung des genannten Raumes spăter durch
schriftliche Vberlieferung ader Bodenfunde
bestătigt. Sie ist demnach viel ălter, als
aus den Schriftquellen hervorgeht, die bis zu
uns gelangt sind. Sie besteht mit Sicherheit ge-
gen Ende des 4. ader Anfang des 3. Jahrhun-
derts, hochstwahrscheinlich aber noch viel
fri.i.her.
Das Vorhandensein der gemischten, keltisch-
dakischen Grăberfelder in Siebenburgen be-
weist unleugbar das enge Zusammenleben die-
ser beiden ethnischen Elemente und erklărt
die vielfăltigen Einfli.i.sse, die die keltische ma-
terielle Kultur auf die einheimische ausgeubt
hat. Trotz der starken, keltischen Einfli.i.sse
behălt die dako-getische materielle Kultur auch
weiterhin ihre Eigenart und ist weit davon
entfernt, sich in eine Kultur von keltischem
Typ umzuwande~n. Was die Keramik betrifft,
die uns hier am meisten interessiert, ubernah-
men die Dako-Geten innerhalb des Karpaten-
bogens von den Kelten die Topferscheibe, die
Verzierung mit geglătteten Mustern und einige
Gefăfiformen. Die Dako-Geten auBerhalb des
Karpatenbogens, die den keltischen Einfli.i.ssen
weniger ausgesetzt waren, haben die vervoll-
kommnete Technik der Topferei hochstwahr-
scheinlich von den pontischen Griechen ader
von den Sudthrakern i.i.bernommen.
Ebenfalls dem engen Zusammenleben ist es
zuzuschreiben, daB die Kelten in relativ kurzer
Zeit in der Masse der Einheimischen aufgingen.
Die Einfliisse der keltischen materiellen Kul-
tur sind besonders in der Eisenbearbeitung
bemerkbar, und hatten eine tătige und wichtige
Rolle in der Beschleunigung der Entwicklung
der einheimischen materiellen Kultur.
AHer Wahrscheinlichkeit nach waren die in
Siebenburgen angesiedelten Kelten nicht sehr
zahlreich. Die groBte bis jetzt bekannte Nekro-
pole (von Apahida) hat ungefăhr 70 Grabstăt­
ten. Die Nekropole von Ciumeşti hat auch nu!'
ungefăhr 40-50 Grăber, von denen 35 syste-
matisch ausgegraben wurden. Die Kelten aus
Siebenbiirgen stellen vielleic'ht Reste der Gru~
www.cimec.ro
345
pe dar, die nach Griechenland vorstieB und bis
nach Delphi kam, wie Prof. C. Daicoviciu an-
nimmt, oder sind Splitter der in der Slowakei
oder in der Ebene zwischen Donau und TheiD
angesiedelten Gruppen, wo die Bodenfunde
eine starke, keltische Besiedlung bezeugen.
Von einer politischen keltischen Herrschaft
von langer Dauer kann in Siebenburgen nicht
die Rede sein, mit Ausnahme eines begrenzten
Streifens im Westen unseres Landes, wo die
keltischen Grăberfelder hăufiger sind. Zahlreich
sind aber die keltischen Nekropolen im westli-
chen dako-getischen Raum, in der Slowakei
und in der Ebene zwischen Donau und TheiB.
Die Befreiung dieser Gebiete von der keltischen
Herrschaft wird der groBe Konig Burebista um
das Jahr 60 v.u.Z. durch ihre Eingliederung in
seinen groBen, zentralisierten Staat durchfiih-
ren.
In der mittleren Phase der dako-getischen
Keramik entstehen die meisten Ansiedlungen,
sowohl innerhalb als auch auBerhalb des Kar-
patenbogens, die l.n der folgenden Phase eine
besondere Glanzzeit erleben werden.
Wir haben festgestellt, daB das Repertorium
dako-getischer Keramik der mittleren Phase aus
den von friiheren Phasen her wohlbekannten
Formen besteht, zu denen einige neue aus der
griechisch-thrakisohen oder keltischen Welt
iibernommene Formen ader Ziermuster hinzu-
kamen. Einige Formen werden ihr Dasein im
Verlauf der zweiten Phase abschlieBen (siehe
z. B. Taf. XXXIX), aber die iiberwiegende
Mehrheit wird auch in der folgenden Phase
fortbestehen.
Eine besondere Erwăhnung verdienen die
Nachahmungen nach griechischen GefăBen, be-
kannt als delische ader megarische Becher
(siehe Abb. 63 und Taf. XL, XLI, 1-3). Solche
Nachahmungen wurden von dako-getischen
Meistern ausgefiihrt, wie dies die Model aus
gebranntem Ton beweisen, die in verschiedenen
Niederlassungen, wie z. B. in Poiana, Popeşti
ader Piscul Crăsani entdeckt wurden. Nachah-
mungen von delischen Bechern wurden auch in
den groBen Ansiedlungen in Siebenbiirgen ge-
funden. Ohne Zweifel waren dies teure Luxus-
gefăBe, daher ist ihre Zahl nicht sehr graB. In
diesem Zusammenhang miissen wir auch die
teils handgearbeiteten, teils scheibengedrehten
einhenkeligen GefăBe aus feiner Paste erwăhnen
346 DIE DAKO-GETISCHE KERAMIK MIT BESONDERER BERUCKSICHTIGUNG SIEBENBURGENS
(z.B. Abb. 49 und 50). Die Luxustonware der
mittleren Phase zeichnet sich neben der auBer-
gewohnlichen Fertigkeit ihrer Herstellung auch
noch durch eine stark geglăttete, fast wie Metall
glănzende Oberflăche aus. Diese ist meist von
schwarzer oder dunkelgrauer Farbe, es fehlen
aber auch nicht verschiedene Nuancen von
Braun. LuxusgefaBe dieser Art wurden schon
in der II. Phase auf die Scheibe ubertragen und
verschwinden in der folgenden. Sie sind be-
sonders dem 2. Jh. v.u.Z. eigenti.imlich. Ne-
ben der Luxustonware gibt es eine groBe Menge
von nachlăssig aus grober, unreiner Paste ge-
arbeiteter und ungleichmassig gebrannter Ke-
ramik.
Was das Brennen der dako-getischen Keramik
in allen Phasen ihrer Entwicklung betrifft, ist
es sehr wahrscheinlich, daB es nicht in speziell
dazu bestimmten LJfen, sondern in einfachen
Erdgruben vorgenommen wurde. Dafiir gibt es
eine neuzeitliche volkerkundliche Entsprechung.
Bis vor nicht langer Zeit wurden im Norden
unseres Landes den dako-getischen ahnliche
Topferwaren in einfachen Gruben und nicht in
eigenen Ofen gebrannt. Was das Verfahren des
Brennens betrifft, muB erwăhnt werden, daB
die feine, scheibengedrehte dako-getische Ke-
ramik grau mit verschiedenen Nuancen bis zu
schWiarz ist, demnach einem nicht oxydieren-
den Reduktionsbrand unterzogen wurde. Neben
diesem Grundverfahren wurden Topferwaren
aber auch bei Anwesenheit von Sauerstoff ge-
brannt, also ein oxydierender Brand, der den
GefăBen eine rote Farbe in verschiedenen Ab-
stufungen gibt. Die rote Keramik kommt hăufi­
ger im 1. Jh. u.Z. vor.
Die III. Phase umfasst die Zeitspanne zwi-
schen dem 1. Jh. v.u.Z. bis zur Eroberung
Daziens durch die Romer im Jahre 106 u.Z. Sie
entspricht dem Latene D (Reinecke) oder Latene
III (Tischler Dechelette). Die III. Phase be-
zeichnet den Hohepunkt in der Entwicklung der
dako-getischen Keramik. Nun sind bereits alle
Formen vollkommen festgelegt, naohdem sie
eine liber mehrere Jahrhunderte reichende Ent-
wicklung durchlaufen haben. Das Topferhand--
werk nimmt einen groBen Aufschwung. In den
Hunderten bisher entdeckterl Ansiedlungen, von
denen ein grofier Teil in systematischen Gra-
bungen erforscht wurde (siehe die Karte, Taf.
CXV), gibt es reichlich Topferwaren. Die
www.cimec.ro
scheibengedrehte Keramik hat sich uberall
durchgesetzt. All dies hat uns veranlasst, die III.
Phase als die klassische Phase dako-getischer
Keracrnik zu betrachten und sie auch so zu be-
nennen.
Das Repertorium der GefăBformen ist um das
Jahr 100 v.u.Z. ebenfalls vollkommen ausgebil-
det und umfasst unzăhlige Typen und Abar-
ten (Taf. XLVI ff.). Spăter kommt nur noch
eine geringe Anzahl von Formen hinzu, die
unter EinfluB der romischen Tonware entstehen.
Sie werden sich aber nicht verallgemeinern,
obwohl sie sicher in das Repertorium boden-
stăndiger Formen aufgenommen wurden. Die
Ornamentik ist gleichfalls vollkommen festge-
legt und weist eine ziemlich reichhaltige Aus-
wahl von Ziermustern nach verschiedenen Ver-
fahren auf: im Helief (Taf. CV-CVI), durch
Einkerben (Taf. CVII-CX), durch Stempelung
(Taf. CXI) oder durch Glătten (Taf. CXII-
CXIV).
In der klassischen Phase kann - wenn auch
nicht absolut sicher und kategorisch - die
Tonware des 1. Jahrhunderts v.u.Z. von der
des 1. Jahrhunderts u.Z. abgegrenzt werden.
Die Trennung kann vorlăufig nur auf typolo-
gischer Grundlage gemacht werden, ohne durch
die stratigraphische Methode untersti.itzt zu
werden. Der Grund ist, daq fast alle GefaB-
formen mit nur geringen · Unterschieden bei-
den J ahrhunderten gemeinsam sind und dal3
bis jetzt noch in keiner systematisch ausge-
grabenen Ansiedlung eine stratigraphische Tren-
nung der Tonware des letzten Jahrhunderts
vor unserer Ara von der des folg.enden durch-
gefiihrt wurde. Es gibt aber einige Ansiedlun-
gen, die erst im 1. Jh. u.Z. ·entstehen, deren
Funde zu der erwăhnten, chronologischen Tren-
nung beitragen.
Im Rahmen der III. Phase dako-getischer
Keramik zeichnet sich klar die Besonderheit
der Tonware ab, die in den Festungen der
Berge von Orăştie gefunden wurde, dem Zen-
trum des dakischen Staates von Burebista bis
zum letzten der Konige, Decebal. Diese Beson-
derheit dri.ickt sich durch das Bestehen von
eininaligen, keramischen F'ormen aus, wie z.B.
das Gefăl3 mit der Inschrift DECEBALUS PER
SCORILO, die von C. Daicoviciu als erste In-
schrift in dakischer Sprache ausgelegt und mit:
P~c~bal, Sohn qes Scoril9 Ul;>ersetzt w1,1rde ('l'at
 DIE DAKO-GETISCHE KERAMIK MJT llESONDERER BERUCKSICHTIGUNG SlEllENBURLiENS
CXXXVI-CLXXXV, 1). In den Bergen von
Orăştie gibt es auch Formen, die hier zahl-
reich, in anderen Niederlassungen nur selten
auftreten, wie z.B. die Nachahmung des grie-
chischen Kraters (Taf. XCVII-XCVIII). Eine
Besonderheit stellt auch die mit Pflanzen- und
Tiermotiven bemalte Tonware dar, die bisher
nur in diesem Zentrum gefunden wurde, wăh­
rend sie in andern Niederlassungen der Daka-
Geten vallstăndig fehlt. Aus diesen Gri.inden
halten wir die Keramik aus den Burgen von
Orăştie fi.ir eine Keramik des Hafes und haben
sie die hăfische genannt.
Wir mi.issen ein wenig bei der dako-getischen
bemalten Keramik verweilen, denn sie ist das
Hăchste, was daka-getische Tăpfermeister, man
konnte fast sagen Ki.instler, geschaffen haben.
Die bemalte Keramik zerfallt in zwei gro13e,
besondere Kategorien, u.zw. eine, die einfache,
geometrische Zeichnungen verwendet (Taf. XC
--XCI), daher nennen wir sie bemalte Kera-
mik in geametrischem Stil und die andere, die
eine reiche Auswahl der verschiedensten Zier-
muster in Anwendung bringt, komplizierte geo-
metrische Zeichungen, naturalistische oder
schematisierte Pflanzenornamente und endlich
Tiermotive. Auf der Tanware aus Sarmisegetusa
sind teils wirkliche Tiere, teils Phantasiegebilde
dargestellt (Taf. CII-CV). Menschendarstellun-
gen fehlen bis jetzt vollig. Beide Kategarien
sind aus feiner Paste auf der Scheibe gearbeitet
und mit wei13-gelblichem Uberzug versehen, auf
den die Bemalung aufgetragen wurde.
Die dako-getische bemalte Keramik in geo-
metrischem Stil entstand unter dem Einflu13
der hellenistischen bemalten Tonware, wazu
sich vielleicht noch Einfli.isse der bemalten,
mitteleuropăischen Spatlatenekeramik gesellen.
Sie wurde in fast allen bedeutenderen daka-
getischen Zentren gefunden, jedach nicht in
groBen Mengen, offenbar, weil es sich um
eine Keramik besserer Art, also um eine kast-
spielige Luxusware handelt.
Fi.ir die mit Pflanzen- oder Tiermotiven
bemalte dako-getische Tonware kennen wir
keine gleichzeitigen Entsprechungen aus aude-
ren Gebieten. Gewisse Ăhnlichkeiten weist nur
die archaisch-griechische oder noch altere Ke-
ramik auf. Der allzu graDe Zeitunterschied la13t
aber den Gedanken einer Beeinflussung von
dieser Seite nioht zu, d(:lher glauben wir, da13
www.cimec.ro
347
die mit Pflanzen- und Tiermotiven bemalte
Tonware eine Originalschopfung dako-getischer
Meister sei, angeregt durch die hellenistische,
bemalte Keramik, ebenso wie auch die dako-
getische Tonware des geometrischen Stils ihr
Entstehen dieser Anregung verdankt.
Die Keramik mit Pflanzen- ader Tiermo-
tiven wurde in einer Werkstatt in Sarmizege-
tusa hergestellt, und gehort der Tanware be-
sonderer Art an, die wir die hăfische genannt
haben.
Mit der Verallgemeinerung des Gebrauchs der
Tăpferscheibe in der III. Phase hărt die schei-
bengedrehte Keramik auf, eine Luxusware zu
sein und ihr Platz wird nunmehr van der be-
malten Tanware eingenammen. Die graue und
seltener die rate Keramik ist in den letzten zwei
Jahrhunderten der Existenz des freien Daziens
eine gewohnliche und infolgedessen im Uber-
fluB vorhandene Ware.
In Bezug auf die rate Keramik mi.issen wir
die gra13en Vorratsgefăsse, die hauptsăchlich im
daka-getischen Zentrum der Berge van Orăştie
gefunden wurden erwahnen; einige Exemplare
erreichen riesige Dimensionen, bis i.iber 2 m
Hăhe (siehe z. B. Taf. LXXXIV, 1 = Taf.
CLXXXV, 2). In salchen Gefă13en wurde Ge-
treide oder - in den Festungen - W asser
aufbewahrt. Das Vorhandensein einer ăffnung
am Baden des Gefa13es, die mit einem Sti:ipsel,
ebenfalls aus gebranntem Ton, verstapft war,
beweist da13 solche Gefa13e auch zur Aufbe-
wahrung der W asserreserven verwendet wur-
den. DiP dako-getischen Vorratsgefă13e sind
Nachahmungen der griechischen (Dolia).
Neben der scheibengedrehten Keramik besteht
auch weiterhin im Verlaufe der klassischen
Phase, die handgearbeitete Tonware aus einer
mit Fremdkorpern vermischten Paste. Es gibt
aber auch scheibengedrehte Gefă13e, die aus
unreiner Paste gearbeitet sind. Hinsichtli:ch der
weiterhin handgearbeiteten Keramik mi.issen wir
die dakische Schale besanders erwăhnen (Taf.
XLVI, CXLV). Sie stellt eine fi.ir die Daka-
Geten besonders typische und charakteristische
Farm dar und fehlt vallkammen aus dem ke-
ramischen Bestand anderer Vălkerschaften. Was
ihre Verwendung betrifft, wurde sie als Lampe
gebraucht, vielleicht bei gewissen Begrăbnis­
riten (die Schalen mit durchbohrtem Baden).
Da es sich um ein Gefa13 von tăglicher, prakti-
348 DIE DAKO-GETISCIIE KERAMIK MIT 13ESONDERER BERUCKSICHTIGUNG S!EBENBURGENS
scher Verwendbarkeit handelt, ist es natlirlich,
daB es innerhalb aller von Dako-Geten bewohn-
ten Ansiedlungen in zahlreichen Exemplaren
gefunden wurde. Die dakische Schale ist nur
in Ausnahmsfăllen auf der Scheibe gedreht,
z.B. in den Festungen der Berge von Orăştie.
Auf Grund der Verbreitung der dakischen
Schalen und anderer spezifischer Keramikfor-
men und mit Hilfe der von antiken Autoren
libermittelten Nachrichten, konnten wir die
dako-getischen Siedlungsgrenzen im 1. Jh. v.
u. Z. verfolgen. Wir bemerken, daB es sich nicht
um die territorielle Ausbreitung aus der
Zeit Burebistas handelt, die nicht Spu-
ren der genannten Art hinterlassen konn-
te. Bei zeitweiligen Eroberungen oder
Streifzligen wird keine Keramik mitgefi.ihrt, am
allerwenigsten solche rudimentărer Art. Die
Entdeckung dako-getischer Keramik in groBeren
Mengen auf einem bestimmten Gebiet erbringt
den Beweis, daB der betreffende Raum von
Dako-Geten besiedelt war.
Was das Problem der dako-getischen Sied-
lungen betrifft, ist der Umstand bemerkenswert,
daB in der groBen Mehrzahl der Fălle Gebiete
mit dako-getischen Keramikfunden auch in
Schriftquellen erwăhnt werden. Hier ein Bei-
spiel flir die gegenseitige Uberprlifung dieser
zwei Arten von Quellen. Slidlich erscheinen die
Dako-Geten im Nordosten der Balkanhalbinsel,
zwischen der Donau und dem Balkangebirge.
Dort werden sie auch von Schriftquellen er-
wăhnt und durch Bondenfunde, worunter spe-
zifische Keramik, wie z.B. die dakische Schale,
bestătigt.
Nach Nordwesten dehnen sich die Dako-Ge-
ten bis in die Berge der Slowakei aus. Die
mittlere und ostliche Slowakei sind zweifellos
von Dako-Geten bewohnt, was zahlreiche ar-
chăologische Funde der jlingsten Zeit bestăti­
gen. In der Slowakei scheinen die Dako-Geten
bodenstăndig zu sein und wir konnen mit Si-
cherheit behaupten, daB sie dort vor Ende
des 4. und Anfang des 3. Jahrhunderts v.u.Z.
wohnten.
Nach Westen dehnen die Dako-Geten sich bis
zur Donau aus, die als Grenze von Strabo an-
gegeben wird. Die Ebene zwischen Donau und
TheiB ist schon sei t langem von Dako-Geten
bewohnt. Zu Ende des 4. Jahrhunderts finden
wir auch hier, so wie in der Slowakei keltisch-
www.cimec.ro
dakische Nekropolen. Aher die Dako-Geten
dringen noch weiter nach Westen vor, mit
Sicherheit in den nordostlichen Winkel Panno
niens, woflir uns die in Budapest-Taban (siehe
Abb. 73) gefundene dako-getische Keramik ei-
nen Beweis liefert. Wie wei t sich die Daker
nach Westen ausbreiteten, ist schwer festzustel-
len. Es scheint, daB sie sich auf ein begrenzte$
Gebiet um die Donau herum beschrănkten,
obzwar eine dakische Schale in MittelschlesieP
und eine andere innerhalb einer romischen Ne
kropole bei Eisenstadt im heutigen Osterreich
gefunden wurde (siehe Abb. 72).
Gegen Sliden wird die Donaulinie von anti
ken Autoren als Grenze angegeben. DaB das
serbische Banat von Dako-Geten bewohnt war,
beweisen die Keramik und anderes typisches
Fundmaterial. Aher die dako-getischen Funde
erstrecken sich liber die Donaulinie hinaus, viel
weiter nach Sliden, auf das Gebiet des heuti-
gen Serbien. Zwischen Save und Morava wohn-
ten Skordisker keltischer Abstammung. Dber
diese sagt uns Strabo (VII, 3, 10), daB sie mit
Thrakern und Illyrern vermischt seien. Die ar-
chăologischen Funde, in der Hauptsache Kera-
mik, bestătigen Strabos Angaben. Die Thraker,
die mit Kelten und Illyrern vermischt im be-
sagten Raume leben, sind eigentlich Geto-Da-
ker, nach dem Fundmaterial, besonders den
charakteristischen dakischeh Schalen zu schlie-
Ben. Was die Illyrer betrifft, sind es die Dar-
daner im Raum zwische·n Drim und Morava.
Die Quellen sprechen von Raubeinfăllen der
Dako-Geten, die liber die zugefrorene Donau
bis nach Mazedonien und Illy:(ien gelangen.
Solche Einfălle fanden unter Burebista (Strabo,
VII, 3, 11) oder seinen Nachfolgern (Florus, II,
28) statt. Jedooh entsprechen - wie M.V. Ga-
rasanin richtig bemerkt - die archăologischen
Entdeckungen nicht diesen Raubzligen. Es han-
delt sich um Schmuck und hauptsăchlich Ton-
ware der rudimentăren Art, die nicht von
vorlibergehenden Raubeinfăllen stammen kon-
nen. Wahrscheinlicher ist, im Sinne Strabos,
eine dako-getische Besiedlung in dieser Kon-
taktzone mit den Illyrern.
DaB die Dako-Geten slidlich der Donau nicht
in den Schriften Strabos, Plinius' und Ptole-
măus' erwăhnt werden, erklărt sich aus dem
spăten Zeitpunkt, zu dem deren Werke ent-
standen. Zu diesem Zeitpunkt bildeten die Ge-
 DiE DAKO-CETISCHE KERAMIK MIT BESONDERER BERUCKSICHTIGUNG SlEBENBURGENS
biete siidlich der Unteren Donau die Provinz
Moesien unter rămischer Herrschaft. Also war
es natiirlich, daB als Grenze Daziens die Donau-
linie angegeben wurde, bis zu der sich die ro-
mische Herrschaft erstreckte.
Nachdem wir die Siedlungsgrenzen der Dako-
Geten gegen Nordwesten, Westen und Siiden
verfolgt haben, wollen wir jetzt ihre Ausdeh-
nung nach N ordosten und Osten untersuchen.
Nach Nordosten, jenseits der Karpaten,
siidlich des Oberen Dnjester (Galizien, Ukrai-
ne), auf dem heutigen Gebiet der Sowjetunion
wird uns die dako-getische Siedlung durch
zahlreiche Funde der sogenannten Lipitza-
Kultur bewiesen, die zweifellos einer dako-ge-
tisohen Bevălkerung zuzuschreiben ist. Diese
Behauptung wird durch die Keramik erhărtet,
die vollkommen gleichartig mit der in den gro-
Ben dako-getischen Siedlungen gefundenen
Tonware ist. Die zahlreichen der Ltpitza-Kultur
angehărenden Funde, Grăber oder Ansiedlun-
gen, werden ins 1. Jh. v.u.Z. bis ins 3. Jh.
u. Z. datiert. Die Trăger der Lipitza-Kultur
werden von einer iiberwiegenden Zahl der For-
scher mit den Kostoboken identifiziert, die in
antiken Quellen oder Inschriften erwăhnt wer-
den.
Ob die Dako-Geten der oberen Dnjester-
Gegend hier bodenstăndig sind oder nicht und
ob sie im 1. Jh. v. u. Z. angesiedelt waren,
kănnen wir vorlăufig nicht feststellen. Dagegen
kănnen wir mit voller Sicherheit behaupten,
daB die Dako-Geten im Raume zwischen Prut
und Dnjester bei sich zu Hause sind. Diese
Tatsache wird uns schon fiir das 5. - 4. Jh.
v. u. Z. durch Funde wie den von Vîhvatinţi
oder Butuceni bewiesen und durch schriftliche
Quellen bestătigt. Strabo nennt das Gebiet
zwischen Donaumiindung und Dnjester "die
Steppe der Geten".
Die dako-getische Siedlung macht nicht am
Dnjester Halt, obzwar Ptolomăus (Geographia,
III, 8, 1, und 8, 5) als ăstliche Grenze des freien
Daziens den Sereth nennt. Der Widerspruch
zwischen den Behauptungen Strabos und Pto-
lomăus ist auf den Umstand zuruckzufiihren,
daB zur Zeit des Ptolomăus zwischen Prut und
Dnjester die Bastarner und Sarmaten einge-
drungen waren. Wir sagten, daB die dako-ge-
tische Siedlung nicht am Dnjester Halt macht.
Ihre typische und spezifische Keramik findet
www.cimec.ro
349
sich viel weiter nach Osten. Dakische Schalen
wurden in Ansiedlungen am Bugufer, in Olbia
und sogar am untern Dnjeper gefunden
(Abb. 68-69). Die Dako-Geten im Raum
nordlich des Schwarzen Meeres, zwischen
Dnjester und der Gegend des untern Dnjeper
leben vermischt mit bastarnischen und sarma-
tischen Stămmen. Dies wird von Schriftquellen
erwăhnt. Dyonisius (Periegetos}, der in der
ersten Hălfte des 2. Jahrhunderts u.Z. in der
Gegend zwischen dem Istros und dem Măoti­
schen See (Asowschen Meer) lebte, sagt in sei-
ner Beschreibung der bewohnten Erde, daB
zahlreiche Stămme von Germanen, Sarmaţen,
Geten und Bastarnern dort wohnten (Vers
300-305). Dyonisius verwendet bei Abfassung
seines Werkes viel ălteres Material. Die be-
sonders in letzter Zeit von sowjetischen For-
schern gemachten Entdeckungen beweisen, daB
der antike Autor recht hat und eine wahrheits-
gemăBe Sachlage schildert. Die spezifisch da-
kische Keramik, wie z. B. die Schale, findet
sich in Gemeinschaft mit einer Ker·amik, die
sowohl als Technik als auch als Form der geto~
dakisohen vollkommen fremd ist (Abb. 70). Die
bei Olbia entdeckte dakische Keramik muB
unserer Ansicht nach den Dako-Geten zuge-
schrieben werden, die in der Năhe wohnten
und wahrscheinlich zu der gemischten barba-
rischen Bevălkerung gehărten, die sich in allen
griechischen Stădten des Pontus vorfand. Die
dako-getische Keramik kann keinesfalls in
Zusammenhang mit Burebistas Angriff auf 01 4
bia gebracht werden, wie man glauben kănnte.
Tonware der rudimentăren Art, wie z.B. die
Schalen, werden nicht von Kriegern mitgefiihrt.
Ohne daB es sich also um ein ausgesprochen
dako-getisches Gebiet handelt, wie das zwischen
Prut und Dnjester, finden wir doch die Dako-
Geten verstreut zwischen andern Stămmen im
Raume nărdlich des Schwarzen Meeres, zwi-
schen Dnjester und unterem Dnjeper. Sie biei-
ben hier bis spăt. Beweis in diesem Sinne sind
die dakischen Schalen, die bei Kozîrka entdeckt
wurden und aus einer Ansiedlung vom 1.-3.
Jh. u. Z. stammen. Hier in dieser Gegend
sind, wie C. Daicoviciu annimmt, wahrscheinlich
die Orte Setidava und Susudava zu suchen. Van
Ptolomăus wurden sie weiter gegen Westen
lokalisiert. Es ist schwer festzustellen, wie viel
von dem oben besprochenen Raum zu dem
350 DIE DAKO-GETISCHE KERAMIK MIT BESONbERER BERUCKSICHTIGUNG SIEBENBVRGENS
Herrschaftsgebiet Burebistas gehărte, der Olbia
besetzte.
Nachdem wir die dako-getischen Siedlungs-
grenzen erărtert haben, wollen wir eine letzte
Frage besprechen, die sich aus der Untersu-
ohung der dako-getischen Keramik der klas-
sischen Phase ergibt u. zw. die Frage der An-
zahl der Dako-Geten.
In der klassischen Phase der dako-getischen
Keramik ist eine bedeutende Zunahme der
Bevălkerung festzustellen. Die Landkarte, die
wir filr Siehenbi.irgen angefertigt haben
(Taf. CXV) beweist diesen Umstand zur Geni.ige.
Im Verhăltnis zur vorhergehenden Phase ist die
Bevălkerungsdichte ungleich grăBer. Trotz die-
ser offensichtlichen Bevălkerungszunahme, die
der Entwicklung der Produktivkrăfte zuzu-
schreiben ist, di.irfen wir an eine zu groBe
Zahl nicht denken. Nahe der Wirklichkeit
scheint uns die von C. Daicoviciu vorgeschlage-
ne Zahl von 500.000, filr die ganze dako-getische
Bevălkerung zur Zeit des Burebista_ Hinsicht-
lich der Schătzung der Einwohnerzahl mi.issen
wir ihren spekulativen und hypothetischen Cha-
rakter unterstreichen, ohzwar eben filr die Zeit
Burebistas sich bei Strabo (VII, 3, 13) die Zahl
von 200.000 Mann vorfindet, welche die Dako-
Geten in den Kampf schicken konnten. Aus
dem Text Strabos scheint uns die Behauptung
bemerkenswert, daB die Anzahl der Dako-Ge-
ten (es handelt sich um die Zeit Burebistas)
unglaublich gestiegen sei. Diese Zunahme wird
uns durch die groBe Anzahl der bis jetzt ent-
deckten Ansiedlungen bestătigt.
Bevor wir schlieBen, mi.issen wir noch ein-
mal hervorheben, daB die Untersuchung der
dako-getischen Keramik in allen ihren Ent-
wicklungsstufen die dako-getische Einheit be-
weist, daB sich auf die krăftige, hodenstăndi­
ge Grundlage verschiedene Einfli.isse von au-
Ben verpflanzten, die zu dem Zeitpunkte i.iber-
nommen wurden, wo es die Entwicklungsstufe
der dako-getischen Gesellschaft verlangte. In
ihrer Gesamtheit bleibt die materielle dakische
Kultur eine eigenstăndige und spezifische
Schăpfung, die sich aus uraltem bodenstăn­
digen Grundstock entwickelte. Ebenso mi.issen
www.cimec.ro
wir sagen, daB die fremden Einfli.isse in schăp­
ferischer Weise von den Dako-Geten adaptiert
und entwickelt wurden, daB aher die Ent-
wicklung der hodenstăndigen materiellen Kul-
tur nicht durch fremde Einfli.isse, die nur den
Entwicklungsproz,ess beschleunigten, hestimmt
wurde, sondern als Grundlage die Entwicklung
der innern Produktivkrăfte hat.
Die materielle und geistige Kultur der Dako-
Geten zur Zeit Burebistas und Decebals hatte
einen hohen Entwicklungsgrad erreicht und
wăre zweifellos in ansteigender Linie fortge-
filhrt worden, wenn die rămische Eroherung
ihr nicht ein Ende gesetzt hătte.
Die dako-getische Keramik und mit ihr die
ganze materielle Kultur bleiht aher nicht im
Jahre 106 stehen, sondern wird auch nach die-
sem Datum, ehenso wir ihre Schopfer, wenn
auch durch die Rămerherrschaft wesentlich
verăndert, forLiahren, zu bestehen.
Die dako-getische Keramik nach dem J ahre
106 u.Z., sowohl aus der rămischen Provinz
wie auch aus den frei gehliehenen Gebieten,
hildet die IV (spăte) Phase, die aher nicht Ge-
genstand vorliegender Arbeit ist. Unsere Unter-
suchung bleiht beim Jahre 106 u. z_ stehen.
In dem Anhang des Buches findet der Leser
einen Katalog der siehenbi.irgischen Fundorte,
von proto-dakischer und dp.ko-getischer Kera-
mik aus allen ihren Entwicklungsphasen, ein-
schlieBlich der IV. Phase, ohzwar diese im Text
nicht hesprochen wird. Fi.ir jede Ortschaft oder
sogar filr jeden topographischen Punkt hahen
wir den Literaturnachweis angegehen, wo das
Material zum ersten Mal verăfferttlicht wurde.
In der Erklărung zu den Abbildungen und
Tafeln, die den zweiten Anhang hilden, werden
alle in den Abbildungen nicht sichtbaren Oe-
tails und MaBe angegeben, sowie in den Text-
abhildungen oder in den Tafeln am Ende des
Buches wiedergegehen ist. In den Tafeln er-
scheint nur die auf dem Gebiet Siehenhi.irgens
gefundene Keramik, die zum grăBten Teil his
jetzt unverăffentlicht ist.
Der Index enthălt Ortsnamen und antike oder
moderne Autoren, die im eigentlichen Text,
nicht aher in den Anlagen vorkommen.
 ERKLĂRUNG DER ABBILDUNGEN UND TAFELN
Abb. 1. - Die Entwicklung des doppelkegelstumpf-
formigen GefăBes von der Frilhhallstattzeit bis
ins 1. Jh. v.u.Z.
1. Sîntana, Criş; 2. Cipău; 3-4. Tg. Mureş; 5.
Ciumbrud; G. Dezmir; 7. Costeşti; 8. Pecica.
Abb. 2. - Doppelkegelstumpfformige GefăBe vom
Typ III (6.-5. Jh. v.u.Z.).
1-2. Ferigele; 3. Bîrseşti; 4. Tariverde.
Abb. 3. - Fibeln aus Siebenbilrger Skythengrăbern.
1-2. Gîmbaş; 3. Tg. Mureş; 4. Cipău; 5. Proş­
tea Mică; 6. Sîncrăieni; 7. Sf. Gheorghe.
Abb. 4. - Hallstattzeitliche Kannen.
1. Popeşti; 2. Zimnicea.
Abb. 5 - Tassen, vom Typ 1-11 Kannen.
1, 4, 7, 10. Bîrseşti; 2, 5. Ferigele; 3, 6, 8, 9. Go-
goşu.
Abb. 6 - Hallstattzeitliche Tasse aus Şeica Mică.
Abb. 7 - Hallstattzeitliche Tasse und Topfchen au9
Teleac.
Abb. 8 - Kannen Variante 1-2.
1. Ferigele; 2. Bîrseşti.
Abb. 9 - Schiisseln vom Typ I und II.
1, 4. Bîrseşti; 2, 5. Gogoşu; 3. Ferigele.
Abb. 10 - Hallstattzeitliche Schilssel aus Pecica (Ba-
sarabi-Kultur).
Abb. 11 - Entwicklung der Schilsseln.
1. Dej; 2. Cipău; 3. Cepari; 4. Costeşti.
Abb. 12 - Schilsseln von Donja Dolina.
Abb. 13 - Tassen mit scheibenformigem Henkelfort-
satz.
1. Donja Dolina; 2. Ferigele.
Abb. 14 - Glockenformige GefăBe aus Bucureşti-Ciu­
relu.
Abb. 15 - GefăBe mit fas geradem Querschnitt.
1, 4. Bîrseşti; 2-3. Bucureşti-Ciurelu.
Abb. 16 - Gefăfie aus Teiuş. Noua-Kultur.
Abb. 17 - Zweihenkelige Gefăfie.
1-2. Ferigele; 3. Reci.
Abb. 18 - Zweihenkeliges GefăB aus Teiuş. Noua·
Kultur.
Abb. 19 - Einfache Topfe.
1-2. Gogoşu; 3-4. Ferigele.
www.cimec.ro
Abb. 20 - DoppelkegelstumpffOrmige Gefăfie vom
Typ I und II.
1. Poiana; 2. Cernavoda.
Abb. 21 - Gefăfie aus der I. Phase, gefunden in ge-
tischen Grăberfeldern aus Bulgarien.
1-2, 5-6. Ravna; 3-4. Branicevo.
Abb. 22 - Glockenformige Gefăfie.
1-3. Satu Nou; 4. Cernavoda; 5-6. Poiana.
Abb. 23 - GefăBe vom Typ I.
1, 3. Zimnicea; 2, 4. Poiana.
Abb. 24 - Gefăfie vom Typ II.
1. Zimnicea; 2. Poiana.
Abb. 25 - GefăBe mit geradem Querschnitt.
1. Zimnicea; 2. Poiana; 3. Cernavoda.
Abb. 26 - BodensUindige Keramik aus Histria.
Abb. 27 - Einfache Topfe aus Poiana.
Abb. 28 - Alte dako-getische Schilsseln.
1. Cernavoda; 2, 4, 6. Satu Nou; 3, 8. Poiana;
5. Frumuşiţa; 7. Vaslui.
Abb. 29 - Tassen aus Poiana.
Abb. 30 - Einhenkelige Kannen Typ I.
1. Odobeşti; 2. Frumuşiţa; 3. Potelu.
Abb. 31 - Kannen vom Typ I.
1. Cernavoda; 2. Zimnicea.
Abb. 32 - Kannen vom Typ Il.
1-4, 6. Poiana; 5. Vîhvatinţi.
Abb. 33 - Kannen vom Typ II aus Zimnicea.
Abb. 34 - Griechische, feine Keramik aus Sieben-
bi.irgen.
1-3. Aiud; 4. Cepari.
Abb. 35 - Scheibengearbeitete dako-getische Keramik
aus Ciumeşti (3.-2. Jh.v.u.Z).
Abb. 36 - Glătter aus gebranntem Ton aus Costeşti.
Abb. 37 - Die Entwicklung des tiegelformigen Ge-
făBes.
1. Reci; 2. Cluj-Mănăştur; 3. Ciumeşti; 4. Sur-
cea; 5. Sighişoara.
Abb. 38 - GefăBe mit fast geradem Querschnitt aus
Crăsani.
Abb. 39 - GefăBe aus den keltischen Nekropolen aus
Ungarn und der Slowakei.
1-3, 5. Rozvăgy; 2. FOldlak; 4. Cejkov.
352 ERKLARUNG DER ABBILDUNGEN UNb TAFELN
Abb. 40 - GefăBe vom Typ II und III.
1, 4, 5. Zimnicea; 2. Vaslui; 3, 6. Poiana.
Abb. 41 - Gefăll vom Typ IV aus Poiana.
Abb. 42 - SchUsseln des Typs !-III.
1-4, 7, 9-10. Poiana; 5-6. Cejkov (Slowakei);
8. Murighiol; 11. Piscul Crăsani.
Abb. 43 - Tassen aus Kosd (Ungarn).
Abb. 44 - Topfchen mit verziertem Henkel aus Po-
iana.
Abb. 45 - Topfchen der Variante 1 aus Poiana.
Abb. 46 - Topfchen aus der Nekropole von Teliţa.
Abb. 47 - Kanne vom Typ III aus Popeşti.
Abb. 48 - Kannen vom Typ III.
1, 3-4. Popeşti; 2. Zimnicea.
Abb. 49 - Kanne von Poiana (Typ III).
Abb. 50 - Gefălle von Ciolăneştii din Deal (aus dem
Ritualbrunnen).
Abb. 51 - Graufărbige Tasse aus Zimnicea.
Abb. 52 - Kanne aus Poiana.
Abb. 53 - Poiana.
Abb. 54 - GefăB mit zylindrischem Hals (Teleorman).
Abb. 55 - Die Entwicklung der Fruchtschale in der
II. und III. Phase.
1. Pecica; 2. Sighişoara; 3. Moigrad; 4. Sibiu-
Guşteriţa.
Abb. 56 - Handgearbeitete Fruchtschalen aus Poiana.
Abb. 57 - Becher mit FuB von Popeşti.
Abb. 58. - Becher mit FuB von Poiana.
Abb. 59- Zweihenkelige Gefălle.
1-5, 7. Poiana; 6. Zimnicea.
Abb. 60 - Einfache Topfe.
1-5. Poiana; 6-7. Ciolăneştii din Deal.
Abb. 61 - Bronze-Oinochoe aus Cristian.
Abb. 62 - Hellenistisches Gefăll aus Sighişoara.
Abb. 63 - Dako-getische Nachahmungen nach deli-
schen Bechern.
1, 3. Popeşti; 2. Piscul Crăsani; 4. Snagov.
Abb. 64 - Gefăll vom keltischen Typ aus Poiana.
Abb. 65 - Die Entwicklung der dakischen Schale.
1. Cipău; 2. Ciumbrud; 3. Ciumeşti; 4. Pecica.
Abb. 66 - Dakische Schalen aus Poiana.
Abb. 67 - Dakische Schalen.
1. Zimnicea; 2-4. Poiana.
Abb. 68. - Dakische Schalen aus Kozîrka (UdSSR).
Abb. 69 - Dakische Schalen vom unteren Dnjeper.
Abb. 70 - Tonware aus den Ansiedlungen vom Ge-
biet des unteren Dnjeper.
Abb. 71 - Dako-getische Tonware zwischen Prut und
Dnjester.
1-2. Vasienî. 3. Gocanî; 4. Grinev; 5-11. Lu-
kaşovka (UdSSR).
Abb. 72 - Dakische Schale aus MUllendorf.
Abb. 73 - Dako-getische Keramik aus Budapest-Ta-
ban.
Abb. 74 - Tiegelformiges Gefăll.
1. Popeşti; 2. Poiana.
Abb. 75 - Tiegelformiges Gefăll aus Poiana.
Abb. 76 - Tiegelformige Gefălle aus Poiana aus der
spăten Phase.
Abb. 77 - Gefălle aus Poiana.
www.cimec.ro
Abb. 78 - GefăB aus Popeşti.
Abb. 79 - Leuchter.
1-2, 4-5. Poiana; 3. Popeşti.
Abb. 80 - Fruchtschalen aus der Romerzeit.
1. Cristeşti; 2. Piatra Neamţ (Lutărie).
Abb. 81 - Fruchtschalen aus Poiana.
Abb. 82 - Fruchtschalen vom IV. und V. Typ aus
Poiana.
Abb. 83 - Bemalte Fruchtschale. Piatra Neamţ (Bîtca
Doamnei).
Abb. 84 - Schale mit Fuss aus Poiana.
Abb. 85 - Seiher.
1. Poiana; 2. Popeşti.
Abb. 86 - Seiher aus Poiana.
Abb. 87 - Krug aus Popeşti.
Abb. 88 - Einhenkelige Kriige.
1. Piscul Crăsani; 2-4. Poiana.
Abb. 89 - Luxusgefălle aus der Niederlassung von
Poiana.
Abb. 90 - Luxusgefălle. Poiana.
Abb. 91 - Topfe und Kannen vom Typ II.
Abb. 92 - Kannen aus Poiana.
Abb. 93 - Zweihenkeliges GefăB aus Poiana.
Abb. 94 - Zweihenkelige GefăBe.
Abb. 95 - Schusseln vom I. und II. Typ.
Abb. 96 - Schii.sseln aus Poiana.
Abb. 97 - Deckel.
1-4, 7. Poiana; 5. Piatra Nea,nţ; 6. Popeşti.
Abb. 98 - Deckel.
1. Poiana; 2. Popeşti.
Abb. 99 - Vorratsgefăll aus Popeşti.
Abb. 100. - Einfache Topfe aus Poiana.
Abb. 101 - Gefăll aus Poiana.
Abb. 102 - Romisches GefăB aus Pannonien.
Abb. 102a - Inschrift auf dem Gefăll von Grădişte.
Abb. 103 - Zweihenkelige Gefălle aus Poiana.
Abb. 104 - Nachahmung eines Krater aus Popeşti.
Abb. 105 - Nachahmungen nach Kylix oder Kantha-
ros.
Abb. 106 - Nachahmung nach einem Rhyton.
1-3, 5. Poiana; 4. Cetăţeni.
Abb. 107 - Terra sigillata GefăB aus Pecica.
Abb. 108 - Romische Importgefălle.
1, 3. Poiana; 2. Piatra Neamţ (Bîtca Doamnei).
Abb. 109 - Bemaltes SpătlatimegefăB aus Pecica.
Abb. 110 - Bemalte SpătlatEmegefălle.
1-2, 4-5. Bekasmegyer; 3. Tahan (Ungarn).
Abb. 111 - Fragment eines keltischen Graphiton-Ge-
fălles aus Costeşti.
Abb. 112 - Statuettenfrag:mente aus Popeşti.
Abb. 113 - Gegenstănde aus gebranntem Ton aus Po-
iana.
Abb. 114 - Tonlampe aus Popeşti.
Abb. 115 - Gefall aus Zimnicea.
 ERKLARUNG DE!l ABBILDUNGEN UND TAFELN 353

Tai. 1. - 1-4. Cipău (7. Jh.v.u.Z.) Taf. XXVII!,- - 1-4, 7. Moreşti; 2, 8, 12-13. Ghenci;
Taf. Il. - 1-6. Tg. Mureş (6. Jh. v. u. Z.). 9. Oradea; 10. Hănman; 11. Ghirişul de Cri!;o
Taf. III. - 1, 2, 6. Tg. Mureş; 3-4. Blaj; 5. Vinţul de (3.-2. Jh. v. u. Z.).
Jos (6. Jh.v.u.Z.). Taf. XXIX. - 1-12. Ciumeşti (Wiederherstellungen
Taf. IV. - 1-3, 5. Ciumbrud; 4. Teiu7 (6.-5. Jh.v ..u.Z.). aus Fragmenten) (3.-2. Jh. v. u. Z.).
Taf. V. - 1-5. Cipău (6. Jh.v.u.Z.). Taf. XXX. - Graburnen (3.-2. Jh. v. u. Z.).
Taf. VI. - 1. Corpadea; 2, 4, 6. Cipău; 5. Războeni­ 1, 3. Ciumeşti; 2, 4. Apahida; 5. Sanislău.
Cetate; 6. Gîmbaş (6. Jh.v.u.Z.). Taf. XXXI. - Gefăfie aus den Brandgrăbern (3. Jh.
V. u. Z.).
Taf. VII. - 1, 3, 5. Oradea; 2. Cluj; 4. Chendul Mare
(6. Jh.v.u.Z.). 1-2, 4. Dezmir; 3. Blaj.
Taf. VIII. - 1, 3, 6, 12, 20, 22. Tg. Mureş; 2. Sîn- Taf. XXXII. - 1-2. Hărman; 3. Ighişul Nou; 4. Do-
tana de Mureş; 4. Ocna Mureş; 5, 9-10, 16, boşeni; 5-6. Dezmir (3.-2. Jh. v. u. Z.).

19, 23. Cipău; 7-8, 15. Ciumbrud; 11, 24. Sin- Taf. XXXIII. - 1. Surcea; 2, 4. Pecica; 3. Sf. Gheor-
timbru; 13. Cristeşti; 14. Teiuş; 17. Cluj; 13. Ora- ghe.
dea; 21. Blaj; 25. Chendul Mare (6.-5. · Jh. Taf. XXXIV. - 1. Dezmir; 2. Apahida; 3. Moreşti;
v.u.Z.). 4. Valea lui Mihai; 5-7, 10. Ciumeşti; 8. Hăr­
Taf. IX. - 1. Tg. Mureş; 2. Teiuş; 3. Oradea; 4. man; 9. Arad-Gai (3.-2. Jh. v. u. Z.).
Cluj; 5., Cipău; 6. Ciumbrud (6.-5. Jh.v.u.Z.). Taf. XXXV. - 1-9. Ciumeşti (Wiederherstellungen
Taf. X. - 1. Ocna Mureş; 3, 9, 13. Ciumbrud; 5. Te- aus Fragmenten).
iuş; 6, 7, 12. Cipău; 8. Oradea; 10. Simeria; Taf. XXXVI. - Scherben aus der Ntederlassung von
11. Tg. Mureş (6.-5. Jh.v.u.Z.). Moreşti (3.-2. Jh. v. u. Z.).
Taf. XI. - 1, 5. Cipău; 2-4. Ciumbrud (6.-5. Jh. Taf. XXXVII. - 1-2, 4, 10. Ghenci; 3, 5-6, 11, 13.
v.u.Z.). Ciumeşti; 7-9. Dezmir; 8. Sanislău; 12. Ga-
Taf. XII. - 1. Aiud; _2. Simeria; 3. Chendul Mare; 4. laţii Bistriţei (3.-2. Jh. v. u. Z.).
Tg. Mureş; 5-'-6. Cipău (6.-5. Jh.v.u.Z.). Taf. XXXVIII. - 1-2, 8-9. Moreşti; 3. Dezmir; 4.
Taf. XIII. - 1. Ocna Mureş; 2-4. Cipău; 5. Tg. Mureş; Sanislău; 5-6. Şeica Mare; 7. Apahida (3.-2.
(6.-5. Jh. u. V. Z.). Jh. V. u. Z.).
Taf. XIV. - Ziermuster der protodakischen Keramik Taf. XXXIX. - 1-3. Sighişoara; 4. Mediaş (2. Jh.
(6.-5. Jh. V. U. Z.). V. u. Z.).
Taf. XV. - Verbreitungskarte der skythischen und Taf. XL. - Ziermuster von dako-getischen Nachah-
bodenstăndigen Nekropolen oder Grăber in mungen nach delischen (megarischen) Bechern.
Siebenburgen (6.-5. Jh. v. u. Z.). 1, 3-4, 6-9. Sighişoara; 2, 5. Ţigmandru.
Taf. XVI. - 1. Decea; 2. Apahida; 3. Proştea Mică; Taf. XLI. - Gegenstănde aus gebranntem Ton aus
4. Ozun (5.-4. Jh. v. u. Z.). Niederlassungen des 3.-2. Jahrhunderts.
Taf. XVII. - 1. Sf. Gheorghe; 2. Sîmpetru German; 1-14, 16-20. ~Ioreşti; 15, 18-19. CiuTneşti; 17,
3. Ţara Bîrsei; 4. Turia (5.-4. Jh. v. u. Z.). 21. Cicir.
Taf. XVIII. - 1-6. Cluj-Mănăştur (4. Jh. v. u. Z.). Taf. XLII. - Ziermuster auf dako-getischer Keramik
Taf. XIX. - 1, 2, 4, 6-8, 9. Cluj-Mănăştur; 3, 5. (3.-2. Jh. V. u. Z.).
Cepari; 9. Sf. Gheorghe (4. Jh. v. u. Z.). Taf. XLIII. - Ziermuster auf dako-getischer Keramik
Taf. XX. - 1-13. Slimnic, handgearbeitete Fragmen- (3.-2. Jh. v. u. Z.).
te; 5, 9. Henkel von Nachahmungen nach Lebes. Taf. XLIV. - Ziermuster auf dako-getischer Kera-
Taf. XXI. - 1, 4-5. Proştea Mare; 2. Cluj-Mănăştur; mik (3.-2. Jh. V. U. Z.).
3. Cepari; ti. Cetea. Nachahmung, handgearbei- Taf. XLV. - Fundortskarte von Keramik aus dem
tet, nach einer Oinochoe (4. Jh. v. u. Z.). 3.-2. Jh. v. u. Z., Siebenbiirgen.
Taf. XXII. - Nachahmungen nach griechischen Am- Taf. XL VI. - Dakische Schalen (Lampen).
phoren. 1-15, 17-18, 22, 24. Pecica; 16, 19, 20. Jigodin;
1. Ozun; 2. Poiana; 3. Pecica.
21. Bicsad; 23, 26. Sighişoara; 25. Costeşti.
Taf. XXIII. - 1, 3. Sf. Gheorghe; 2. Poiana.
Taf. XLVII. - Dakische Schalen (Lampen).
Taf. XXIV. - Keramikscherben. Gefunden in Cluj-
1, 9-10. Pecica; 2, 5. Grădiştea Muncelului; 3.
Mănăştur (4. Jh. v. u. Z.).
Sf. Gheorghe; 4, 7. Meleia; 6. Albiş; 8. Sighi-
Taf. XXV. - Keramikfragmente aus Cluj-Mănăştur
(4. Jh. V. u. Z.). şoara; 10. Moigrad.
Taf. XXVI. - Keramikfragmente aus Cluj-Mănăştur
Abb. XLVIII. - Hand-und scheibengearbeitete Frucht-
(4. Jh. V. U. Z.). schalen (2.-1. Jh. v. u. Z.).
Taf. XXVII. - Fundortskarte mit dako-getischer Ke- 1-3. Pecica; 4-5. Sighişoara; 6. Guşteriţa-Sibiu.
ramik aus Siebenbi.irgen, 1. Phase (5.-4. Jh. Abb. XLIX. - 1-2. Pecica; 3-4. Sighişoara (2. Jh.
V. U. Z.). V. u. Z.).

www.cimec.ro
354 ERi(LARUNG DER ABBILDUNGE:-.l UND TAFELN

Taf. L. - 1, !i. Moi>::·ad; 2. Bra<;;ov; 3-4. Guşteriţa­ Taf. LXXIV. - 1, 4, 7. Moigrad; 2. Deva; 3, 5-6. S1·
Si:Jiu; G. Vin~l·acl. ghişoara; 8. Sf. Gheorghe.
Taf. LI. - 1, ::-G, C-11. Selie.~; 2, 7, 12-20. Sighi- Tnf. LXXV. - 1-2. Pecica; 3-6. Sf. Gheorghe; 7-8.
~oara. Moi grad; 9. Coste')~i.
Taf. LI l. - QuerschniUe von hand- oder scheibenge- Taf. LXXVI. - 1, 3-!, 7, 10, 12. Pecica; 2. Sighi-
adJeitelen Fruchtschalcn (:2.-1. .Th. v. u. Z.). şoara; 5. Sf. Gheorghe.
1-2, 4-5, 7-8, 10, 12-14, 17-:!2. Sighişoara; Taf. LXXVII. - 1, 5, 9. Sighisoara· 2-3 Pecica· 4 6
3, 6, 9, 11, 15-1G. Pecica. 11. lVIoigrad; 7. Costeşti;. 8-1~, 12. Sf. Ghe~r~he:
Taf. Ll IT. - Handgearbeitete Bcche;· mit Fuss (2. Jh. Taf. LXXVIII. - 1-3, 5, 8, 10. Pecica; 4. Moigrad;
V. LI. Z.). 6. Alungeni; 7. Sighişoara; 9. Bicsad; 11. Cris-
teşti.
1. Cetea; 2, '1. Sigl!i~oara; 3. Per-ira.
Taf. LXXIX. - 1. Celea; 2-3, 5-6, 9-10. Pecica; 7,
Taf. LIV. - 1-2, 5, 7. Sighişoara; 3. Moigrad; 4. Me-
11. Sighişoara; 6. Grădiştea Muncelului; 9. Bie-
leia; 6. Dumbrăveni (klassische Phase).
sad; 12. Rudele.
Taf. LV. -· 1-2. l'ecica; 3. Sf. Ghco:·ghc; 4. Cetea; 5. Tai. LXXX. - 1, 4. Moigrad; 2, 10, 15. Guşteriţa-Sibiu;
J3art-tolt. 3, "i, 11, 17, 19. Sighişoara; 5, 6, 8, 12-13. Pecica;
Taf. LVI. - Hand- ader scheibengearbcitete Seiher (2. 9, 14. Costeşti; 18. Rudele.
-1. Jh. V. U. Z.). Taf. LXXXI. - 1, 5. Costeşti; 2. Meleia; 3. Pianul de
1-3, 5. Sighi!!oara; 2. Bicsad; 4. Pecica; G. Sf. Sus; 4. Rudele; 6. Pecica.
Gheorghe. Taf. LXXXII. - 1-2, 5. Sighişoara; 3. Archita; 4.
Costeşti; 6. Guşteriţa-Sibiu.
Taf. LVII. - 1, 5, 10. Pecica; 2. Baraolt; :1. Rudele;
4, G. Sf. Gheorghe; 7-8. Oradea; D. Turia. Taf. LXXXIII. - 1. Sighişoara; 2, 9-11. Rudele; 4-5,
Taf. LVIII. - 1. Sf. Gheorghe; 2. Pecica; 3. Rudele; 8. Pecica; 6. Guşteriţa-Sibiu; 12-15. Meleia.
4. Sighişoara. Taf. LXXXIV. - 1. Blidaru; 2-3. Grădiştea Munce-
Taf. LIX. - Hanclgearbeitete Kannen (2. Jh. v. u. Z.). lului.
1. Sighişoara; 2-4. Pecica. Taf. LXXXV. - 1-3. Costeşti; 2. Sînzîieni. ,
Taf. LX. - 1. Sebeş; 2. Someşul Rece; 3. Piatra Crai- Taf. LXXXVI. - 1. Grădiştea Muncelului; 2. Timi-
vii; 'L Breaza. şoara; 3. Sf. Gheorghe; 4. Izbişte.

Taf. LXI. - 1, 3-5. Sighişoara; 2. Pecica; G. Sebeş; Tai. LXXXVII. - 1-2. Rudele.
7. Ciugud. Taf. LXXXVIII. - 1. Grădiştea Muncelului; 2. Pecica;
Taf. LXII. - 1-3. S1ghi~oara; 4. Sf. Gheorghe; 5. Dal- 3. Deva; 4. Costeşti; 5. Rudele; 6. Sighişoara.
nic; 6. Crăciuneşti; 7. Moigrad; 8. Pecica. Taf. LXXXIX. - 1. Moigrad; 2. Pecica; 3. Cărpiniş;
4. Mănăştur.
Taf. LXIII. - 1, 4-5, 10. Sighişoara; 2, 8. Pecica; 3.
Sărăcsău; 6. Cristian; 7. Răcleşti; 9. Miceşti (2. Taf. XC. - Dakische, bemalte ·Keramik im geometri-
Jh. V. u. Z.). schen Stil und Spatlatene Importware.
Taf. LXIV. - 1. Olteni; 2, 4. Rolbav; 3, 6, 10-11. Pe- 1, 6, 9--10, 12--13, 17--18. Sighişoara; 2--4. Ze-
cica; 5. Crăciuneşti; 7. Sighişoara; 8. Guşteriţa­ tea; 7-8, 15-16. Braşov; 11. Cetea; 14. Costeşti;
Sibiu; 9. Proştea Mare; 12. Cristeşli. 19-20. Pecica.
Taf. LXV. - 1. Şimleul Silvaniei; 2. Geoagiu; 3. Na- Taf. XCI. - 1, 3-6, 8. Sighişoara; 2. Piatra Craivii;
dăş; 4. Deva; 5. Guşteriţa-Sibiu; 6. Răduleşti; 7. Moigrad.
7. Piatra Craivii; 8. Mediaş. Taf. XCII. - Dako-getische, mit Pflanzen- ader Tier-
Taf. LXVI. 1. Guşteriţa-Sibiu; 2. Tg. Szcuicsc; 3. Au- darstellungen bemalte Luxustonware (1. Jh. v.
gustin; 4. Costeşti. u. Z.).
Taf. LXVII. - 1, 3. Sighişoara; 2, 4. Pecica. 1-6. Grădiştea Muncelului.
Taf. LXVIII. - 1. Sălaşu de Sus; 2, 5-6. Sighişoara; · Taf. XCIII. - Bemalte, dako-getische Keramik (1.
3. Mailat; 4. Arad. Jh. V. u. Z.).
1. l\leleia; 2. Grădiştea Muncelului.
Taf. LXIX. - 1, 4. Sighişoara; 2. Meleia; 3. Moigrad;
5. Guşteriţa-Sibiu; 6. Cărpiniş. Taf. XCIV. - Dako-getische, mit Pflanzen- und Tier-
motiven bemalie Keramik (1. Jh. v. u. Z.).
Taf. LXX. - 1-4. Grăcliştea Muncelului; 5, 8-9. Si-
1-:2, 4, 6-8. Grădiştea Muncelului; 3, 5, 9. Me-
ghi~oara; 6, 16. Pecica; 7. Sîmpetru German;
10. Satchinez; 11. Guşteriţa-Sibiu; 12. Oradea; leia.
13. Alungeni; 14. Fotoş; 15. Chirpăr. Taf. XCV. - Demalle, dako-getische Keramik (1. Jh.
V. Il. Z.).
Taf. LXXI. - 1-2, 8. Pecica; 3, 5. Sighişoara; 4. Moi-
1, ()-6. Grădi~Lea Muncelului; 2--4, 7. Meleia.
grad; 6. Sărăcsău; 7. Guşteriţa-Sibiu.
Taf. XCVI. - 1. Sacoşul Turcesc; 2-3. Timişoara; 4.
Taf. LXXII. - 1. Slimnic; 2. Arad; 3. Pecica; 4. Ru-
Sighişoara.
dele.
Taf. LXXIII. - 1. Brănişca; 2, 4. Pecica; 3. Moigrad; Taf. XCVII. - 1-2. Meleia; 3. Grădiştea Muncelului.
5. Ilieni; 6. Grădiştea Muncelului. Taf. XCVIII. - 1-4. l\leleia.

www.cimec.ro
 ERKLARUNG DER ABBILDUNGEN UND TAFELN
Taf. XCIX. - 1. Cuci; 2. Grădiştea Muncelului; 3. Si-
ghişoara; 4. Tg. Secuiesc; 5. Vărd; 6. Meleia;
7. Beneşti.
Taf. C. - 1, 5. Rudele; 2, 6. Grădiştea Muncelului; 3.
Cernatul de Jos; 4. Deva.
Taf. CI. - 1-2, 4. Meleia; 3. Ormeniş; 5. Hosman;
6. Ocna Sibiului.
Taf. CII. - Dakisches Baumaterial.
1-2. Pia,tra Roşie; 3. Piatra Craivii; 4. Grădiştea
Muncel ului.
Taf. CII!. - Medaillon und Glătter aus gebranntem
Ton.
1. Grădiştea Muncelului; 2-3, 5-7. Piatra Crai-
vii; 4. Piatra Roşie; 8. Onceşti.
Taf. CIV. - Gegenstănde aus Ton (Spinnwirtel, Per-
len, Tesserae, Gewichte).
1-14, 22, 25. Piatra Craivii; 15-18, 20-21. Piatra
Roşie; 19. Onceşti; 24. Pecica.
Taf. CV. - Reliefmuster von dako-getischer Keramik
(III, Phase) 1. Jh. v. u. Z. - 1. Jh. u. Z.
Taf. CVI. - Reliefmuster.
Taf. CVII. - Kerhmuster von dako-getischer Keramik
(III. Phase).
Taf. CVIII. - Kerbmuster.
Taf. CIX. - Kerbmuster.
Taf. CX. - Kerbmuster.
Taf. CXI. - Stempel- oder Kerbmuster.
Taf. CXII. - Glăttmuster auf Luxuskeramik der III.
Phase.
Taf. CXIII. - Glăttmuster.
Taf. CXIV. - Glattmuster.
Taf. CXV. - Fundortskarte der dako-getischen Kera-
mik der klassischen Phase in Siebenbi.irgen
(1. Jh. v. u. Z. - 1. Jh. u. Z.).
Taf. CXVI. - 1-3. Cipău.
Taf. CXVII. - 1. Cipău; 2. Vinţul de Jos; 3. Gîm-
baş; 4. Tg. Mureş.
Taf. CXVIII. - 1, 4. Tg. Mureş; 2. Oradea; 3. Cipău.
Taf. CXIX . .,.... 1, 3. Tg. Mureş; 2, 4. Cipău.
Taf. CXX. - 1. Gîmbaş; 2-3. Tg. Mureş; 4. Cor-
padea.
Taf. CXXI. - 1. Ciumbrud; 2. Teiuş; 3-4. Cipău.
.. af. CXII. - 1-2. Blaj.
Taf. CXIII. - 1. Teiuş; 2. Jidvei; 3. Bogata.
Taf. CXIV. - 1, 5, 8. Tg. Mureş; 2, 4, 6. Cipău; 3.
Teiuş; 7. Ciumbrud.
Taf. CXXV. - 1, 6, 8. Cipău; 2. Ciumbrud; 3. Ocna
Mureş; 4. Sîntana de Mureş; 5. Tg. Mureş; 7.
Blaj.
Taf. CXXVI. - 1. Oradea; 2. Ciumbrud; 3. Cipău.
Taf. CXXVII. - 1, 3, 7. Cipău; 2. Simeria; 4, Teiuş;
5. Tg. Mureş; 6. Ocna Mureş.
Taf. CXXVIII. - 1. Gîmbaş; 2. Teiuş; 3. Simeria.
Taf. CXXIX. - 1-4. Cipău.
Taf. CXXX. - 1-3. Cipău; 4. Tg. Mureş.
Taf. CXXXI. - 1. Blaj; 2. Ai ud.
Taf. CXXXII. - 1. Ocna Mureş; 2, 7. Tg. Mureş;
3, 4, 6. Cipău; 5. Oradea.
Taf. CXXXIII. - 1. Sîmpetru German; 2. Ţara Bîrsei.
Taf. CXXXIV. - 1, 4. Blaj; 2. Proştea Mică; 3.
Ozun.
www.cimec.ro
35ft
Taf. CXXXV. - 1-3. Slimnic.
Taf. CXXXVI. - 1. Poian; 2. Ozun; 3. Baraolt; 4.
Pecica.
Taf. CXXXVII. - 1-2, 6. Sf. Gheorghe; 3. Apahida;
4. Cluj-Mănăştur; 5. Iernut.
Taf. CXXXVIII. - 1-2. Sf. Gheorghe; 3-4. Poian;
5. Turia; 6. Decea.
Taf. CXXXIX. - 1. Orşova; 2. Blaj; 3. Doboşeni; 4.
Dezmir.
Taf. CXL. - 1-2. Blaj; 3-4. Dezmir.
Taf. CXLI. - 1-4. Ciumeşti; 2-3. Apahida.
Taf. CXLII. - 1. Cluj-Mănăştur; 2. Dezmir; 6. Apa-
hida; 4-5. C'iumeşti; 7. Valea lui Mihai.
Taf. CXLIII. - 1-2, 4-5. Ciumeşti; 3. Apahida.
Taf. CXLIV. - 1-3. Dezmir; 4-5. Rotbav; 6. Cristian.
Taf. CXLV. - 1, 3, 5. Costeşti; 2. Pecica; 4. Bicsad;
6, 9. Sf. Gheorghe; 7. Jigodin; 8. Moigrad; 10.
Sighişoara.
Taf. CXLVI. - 1-3. Pecica.
Taf. CXLVII. - 1-2. Sighişoara.
Taf. CXLVIII. - 1-2. Sighişoara.
Taf. CXLIX. - 1. Moigrad; 2. Vingrad; 3. Guşteriţa-
Sibiu.
Taf. CL. - 1. Moigrad; 2. Guşteriţa-Sibiu; 3. Costeşti.
Taf. CLI. - 1. Pecica; 2. Sighişoara.
Taf. CLII. - 1-2. Sighişoara; 3. Meleia.
Taf. CLIII. - 1-4. Sighişoara.
Taf. CLIV. - 1, 3, 4. Sighişoara; 2. Bicsad; 5. Sf.
Gheorghe.
Taf. CLV. - 1. Turia; 2. Baraolt; 3. Moigrad; 4. Ora-
dea.
Taf. CLVI. - 1. Costeşti; 2-4. Pecica.
Taf. CLVII. - 1. Mănăştur; 3. Timişoara; 3. Izbişte;
4. Cărpiniş.
Taf. CLVIII. - 1. Guşteriţa-Sibiu; 2. Şimleul Silvaniei;
3, 5. Sighişoara; 4. Sf. Gheorghe; 6-7. Pecica.
Taf. CLIX. - Pecica.
Taf. CLX. - 1. Sighişoara; 2. Someşul Rece; 3. Brea-
za; 4. Sebeş; 5. Pecica.
Taf. CLXI. - 1. Nadeş; 2. Ciugud; 3. Proştea Mare; 4.
Guşteriţa-Sibiu; 5. Sf. Gheorghe; 6. Mediaş; 7.
Sighişoara.
Taf. CLXII. - 1. Olteni, 2, 4-8. Sighişoara; 3. Dalnic .
Taf. CLXIII. - 1-2. Costeşti; 3-4. Augustin.
Taf. CLXIV. - 1. Pecica; 2-4 Sighişoara; 3. Chirpău.
Taf. CLXV. - 1, 2, 4, 6, 8, 10 Sighişoara. 3. Guşteriţa-
Sibiu; 7 Satchinez; 9. Mediaş.
Taf. CLXVI. - 1. Alungeni; 2. Sf. Gheorghe; 3. Dum-
brăveni; 4. Mailat; 5. Cărpiniş; 6. Ceta; 7. Sîm-
petru German.
Taf. CLXVII. - 1, 3. Pecica; 2. Sighişoara; 4. Moi-
grad.
Taf. CLXVIII. - 1-2, 4. Pecica; 3. Grădiştea Mun-
celului.
Taf. CLXIX. - 1-2. Grădiştea Muncelului.
Taf. CLXX. - 1-4. Ţigmandru; 5-6. Sighişoara
Taf. CLXXI. - 1-4. Sighişoara.
Taf. CLXXII. - 1-2. Moigrad; 3. Sf. Gheorghe; 4.
Sighişoara.
Taf. CLXXIII. 1-2. Timişoara; 3. Sighişoara; 4. Sa-
coşul Turcesc.
356 ERKLARUNG DER ABBILDUNGEt--. UND fAJ~i::LN

Taf. CLXXIV. - 1-2. Grădiştea Muncelului; 3, 4, 6. Taf. CLXXXIV. - 1-8, 10, 15, 21-22. Sighişoara; 8,
Meleia; 5. Rudele. 14, 23, 26. Guşteriţa-Sibiu; 9. Alungeni; 11, 19.
Taf. CLXXV. - 1. Pecica; 2. Grădiştea Muncelului; Bicsad; 12-13, 17, 20, 25. Pecica; 16-18. Cos-
3. Rudele; 4. Sf. Gheorghe. teşti; 24. Meleia.
Taf. CLXXVI. - 1-2, 4. Sighişoara; 3. Cernatul de Taf. CLXXXV. - 1. Grădiştea Muncelului; 2. Bli-
Jos. daru.
Taf. CLXXVII. - 1. Slimnic; 2. Sighişoara. Taf. CLXXXVI. - 1, 4. Costeşti: 2-3. Sighişoara;
Taf. CLXXVIII. - 1. Sf. Gheorghe; 2. Cetea; 3. Ilieni; 5-6. Guşteriţa-Sibiu; 7. Pianul de Sus; 8. Me-
4. Grădiştea Muncelului. leia.
Taf. CLXXIX. - 1-2, 6, 8. Sf. Gheorghe; 3-4. Sighi-
Taf. CLXXXVII. - 1, 3. Rudele; 2. Pecica; 4. Vărd.
şoara; 5. Costeşti; 7. Moigrad; 9. Lechinţa.
5. Sighişoara; 6. Guşteriţa-Sibiu.
Taf. CLXXX. - 1, 11. Pecica; 2. Surcea; 3, 7, 9-10.
Moigrad; 5-6, 8. Sighişoara. Taf. CLXXXVIII. - Bemalte Keramik in geometri-
Taf. CLXXXI. - 1-3, 6-7, 9. Pecica; 4-5, 8. Moi- schem Stil.
grad. 1-7. Sighişoara.
Taf. CLXXXII. - 1-3, 6, 9. Pecica; 4. Costeşti; 5. Taf. CLXXXIX. - 1. Sighişoara; 2-6. Rudele; 7-9,
Sighişoara;
7. Sf. Gheorghe; 8. Moigrad. 11. Meleia; 10. Grădiştea Muncelului.
Taf. CLXXXIII. - Miniatur-und kleine Gefiifie. Taf. CXC. - 1. Ocna Sibiului; 2. Cuci; 3. Hosman;
1-5, 8-9. Sighişoara; 6. Sf. Gheorghe; 7. Moi- 4-5. Vărd. 6. Grădiştea Muncelului; 7. Beneşti;
grad. 8. Moigrad: 9. Ormeniş.

www.cimec.ro
 INDICEi

A B
Aberg N. 235 Balask6 S. 15
agatirşi 22, 25, 26, 27, 28, 218, 219 Balta Verde 33, 37, 39, 42, 53, 55, 57, 221, 234, 236, 247
Agighiol 220 Banatul Sîrbesc 160, 216, 230, 235
Aiud 34 35, 84, 85, 89, 9\J, 98, 136, 226, 234 Baraolt 133, 134, 135, 164
Alexandria 30, 39, 40, 47, 49, 52, 55, 56, 60, 95, 96, Batoş 234
97, 146, 223, 235 Basarabi cultura 32, :n, 52, 235, 239
Alexandrescu A. D. 13, 238, 239, 240, 247 Băniţa 16, 151
Alexandrescu P. 13, 240, 242, 245 Behrens G. 199, 246
Alexandru Macedon 98 Belgrad 231
Alfiildi A. 26, 244, 246 Benac A. 39, 40, 41, 236
Alsacia 62 Benadik B. 241, 246, 248
Alungeni 177 Bendis 205
amfore, imitaţii de - 85, 86, 94, 96, 148, 239 Bendorfeanu V. 242
Andrieşescu I. 15, 16, 67, 103, 104, 127, 137, 139, 171, Bene 98
233, 239, 241, 242, 244 Belnlsmegyer 199, 200
Andronic Al. 239 Berea 227
Angelov N. 239 Berciu D. 16, 33, 39, 40, 41, 55, 57, 80, 95, 96, 97, 98,
Apahida 65, 75, 102, 110, 113, 114, 118, 137, 144, 226 99, 222, 233, 234, 235, 236, 237, 238, 239, 240, 247
Berciu 1. 139, 233, 246
Apulia 136
Berlin 13
Arad-Ceala 243 Bistriţa 227
Gai 102, 226 Bîrseşti 24, 29, 36, 41, 42, 43, 46, 47, 53, 55, 56, 63,
Archita 234 219, 220, 234, 235
Archiud 226 Blaj 34, 41, 49, 50, 63, 88, 109, 110, 226, 234
arderea ceramicii 31 Blavaţski V. D. 239, 242, 245, 246
Blidaru 184
Argedava 151, 230
Blinkenberg Chr. 236
Aricescu A. 247 Blîndiana 25, 29
arimaspii 26 Bodor A. 26, 234
Ariu>!d cultură 50 Bolliac C. 15, 103, 233, 238, 246
Arpa~ul de Sus 16, 151, 216 Boliarovo 246
Bona 1. 244
Artamonov M. 1. 24
Bondar N. N. 237
Arţihovski A. V. 243 Bcinis E. 244, 245, 246
Atheas 221 Boristhene (Nipru) 26
Augustin 174 Bosch-Gimpera P. 21, 234
Botezatu D. 234
1 Indicele se referă numai la text, nu şi la anexe. Braşov 198, 234
El . a fost întocmit prin strădania soţiei mele Eva
Cnşan. Pietrele lui Solomon 198

www.cimec.ro
358 INDICE

Branicevo n. 77, 238 Mănăşiur 65, 66, 69, 72, 73, 75, 76, 77, 78, 80, 82, 83,
Braiei 98, 218, 234, 240 84, 86,
88, 92, 93, 94, 106, 128, 135, 209, 223
Breazley J. D. 240 Someşeni 227
Brigetio 227 Coja M. 13, 50, 237, 238, 239, 240
Bucureşti 139, 171, 178 Comlod 234
Căţelul Nou 241 Commoduş, monede de la - 245
Ciurelu 55, 56 Comşa E. 13, 33, 39, 235, 236, 237
Dămăroaia 55, 114 Condurachi Em. 13, 15, 95, 97, 98, 148, 225, 235, 237,
Fundeni 139, 242 240, 247, 248
Tei 242 Corcodel Gh. 15
Budapesta 13, 160 Costeşti 105, 111, 113, 168, 174, 182, 198, 203, 204, 205
Taban 160, 161, 164, 200, 227, 231, 244 costoboci 231
budini 26 Cotnari 30
Bug 159, 231 Courby F. 139, 242
Bujor E. 240, 241, 242 Covic B. 39, 40, 41, 236
Bukjovci 239 Crăsani, vezi Piscul Crăsani
Burebista 203, 228, 230, 231, 232, 247, 248 Cristeşti34, 35, 42, 168, 218, 234
Butuceni 69, 75, 77, 78, 80, 231, 238 Cristian 136
Crişan E. 234
Crişan 1. H. 38, 233, 234, 235, 236, 237, 238, 239, 240,

c 241, 243, 244, 245, 246, 247, 248

Criveşti 30
Cucorăni 108
Caesar Iulius 227
Cucuteni-cultură 78
Calbor 19
Cucuteni-Băiceni 220
Canarache V. 239, 240, 243, 246
Cudriavţev O. V. 248
Cantacuzino Gh. 1. 241
Cupe deliene sau megariene, imitaţii de - 137-139,
Castelu 220, 247
Caşolţ 19 143, 149, 242
Cavadineşti 237 Cyzikos 98
Căpîlna 151
Căscioarele 85
Chendul Mare 27, 55, 56, 58, 237
Childe G. 42, 236
D
Chios amfore de - 30, 63
Chotin 25 Daicoviciu C. 13, 16, 21, 23, 28, 43, 62, 153, 154, 158,
Cepari 46, 66, 68, 72, 78, 84, 89, 90, 95, 96 189, 190, 198, 202, 220, 221, 226, 227, 228, 229, 230,
Cejkov 109, 114, 115 232, 233, 234, 243, 244, 245, 246, 247, 248
ceramică attică 40, 104 Daicoviciu H. 13, 139, 222, 230, 233, 243, 244, 245,
bastarnă 163, 192 246, 247
elenistică 136 Darany Kalman 235
iliră 61, 62 Darius 21, 22
Cernavoda 51, 55, 67, 69, 70, 72, 75, 77, 79, 80, 87, 88, Dealul Grădiştii vezi Grădişte
238, 240 Decea 66, 68
Decebal 194, 232, 247
Cetăţeniidin Deal 85, 194, 195, 239, 243
Dechelette J. 67, 104, 152, 199, 225, 238, 241, 242, 246
Cetea 84, 85, 102, 131, 135, 136, 179, 196, 198, 216
Delfi 228
Chişinău 238
Delos 242
Cicir 102, 108, 114, 132, 146, 147, 227, 241
Dehn W. 233, 238
Cicikova M. 13, 124, 242, 244
Dezmir 65, 109, 110, 226
Cilinska z. 241, 248
Deva 16, 234
Ciolăneştii din Deal 122, 123, 125, 133, 136, 242
Dobolii de Jos 27, 29, 218, 247
Cipău 24, 25, 29, 32, 33, 34, 35, 37, 39, 41, 42, 44, 47, dolium 186, 245
49, 58, 59, 61, 88, 154, 218, 234 Domotor L. 127, 132, 190
Ciumbrud 24, 35, 41, 42, 45, 53, 154, 218, 234 Donja Dolina 33, 39, 40, 41, 53, 54, 57, 58, 98, 237
Ciumeşti 96, 98, HJO, 101, 102, 106, 108, 109, 110, 111, Diana 205
113, 114, 116, 117, 118, 14~ 141, 146, 147, 155,· 226, Dirriitriu S. 240
227, 240, 241 Diodorus Siculus 223, 247
Cwrelu vezi Bucureşti Dionisiu (Periegetul) 231
Cîmpia Maghiară, grupul scitic din - 43 Djukinc D. 236
Cladovo 160 Dragomir 1. T. 237
Cluj 27, 29, 31, 34, 43, 48, 65 Dremsizova Z. 239, 242, 245

www.cimec.ro
 INDICE 359

Drin 231 Ginters V. 247

Dromichaites 221, 222, 223, 247 Giurgiu 85
Dumitrescu Vladimir 13, 139, 242, 243 Gîmbaş 34, 35, 38, :l9, 40, 41, 42, 64, 234
Dusek M. 227, 247, 248 Glasinac 37, 39, 40, 41, 96, 221, 236
Glăvăneştii Vechi 55
Gocanî 159
Gogoşu 37, 39, 40, 41, 42, 45, 47, 5li, 59, 234, 236
E Goldman B. 247
Gooss C. 16, 233
Ebert M. 239 Gostar N. 13, 244, 245, 246, 247, 248
Eftimie V. 239 Grădiştea Muncelului 152, 153, 154, 168, 177, 187, 189,
Eisenstadt 160, 2:11 190, 193, 196, 201, 202, 204, 205, 208, 215, 229, 246
Engels F. 247 Grenier A. 237
essedoni 26 Grinev 159
Gruia 57
Gumelni(a-cultură 50
Gura Podinei 57
F Gu~teriţa-Sibiu 16, 1:l7, 172, 179, 198, 201

Faustina, moqede de la - 244

Făeragul 246
Făgăraş 42 H
Fedorov G. B. 13, 235, 241, 243, 248
Feher G. 238 Hampel J. 243
Feiurdeni 237 Harmatta J. 235
Ferenczi Al. 57, 246 Harţuchi N. 247
Ferenczi Şt. 13, 234, 236, 237 Hămăşeşti 241
Ferigele 24, 29, 36, 41, 42, 43, 46, 47, 48, 51, 52, 53, 54, Hărman 110, 114, 140
55, 56, 58, 59, 61, 63, 219, 220, 234, 235 Herepea 234
Fettich N. 241, 247 Herepey K. 84, 198, 2:l8
Filip al II-lea 98, 13!J Herodot 21, 22, 25, 2li. 28, 42, 96, 99, 218, 219, 234
Filip J. 233, 238, 242 Hidjapuszta 140
Filow B. 242 Histria 30, 50, 76, 77, 81, 82, 85, 96, 97, 204, 246
Floca Oct. 16, 121, 233, 242, 243, 244 Hodson Fr. R. 233
Florescu A. 13. 30, 63, 66, 235, 238 Holste Fr. 235
Florescu F. B. 243 Horakova-Jansova L. 24G
Florus 231 Horedt K. 13, 16, 25, 154, 19!J, 233, 234, 236, 237, 2:l8, 239,
Foldvar 109 240, 241, 243, 245, 246, 248
Foltiny Şt. 13, 244 Horvath T. 235
Fotoş 177 Horvath I. 15
Franchet L. 2:l5 Hubert H. 248
Frata 234 Hunyady I. 164, 241, 242, 243, 244, 245, 248
Frey H. Otto 233, 238
Frigia 26
Frumuşi(a 67, 79, 87, 239, 240
Fundeni vezi Bucureşti
1
Iaşi-Şorogari 108
Ied 234
G Ighiu 19
Ighişul Nou 113, 147, 234
Galaţii Bistriţei 124, 226
Iernut 27
Gallia 26
Gallus S. 235 lessen A. A. 235
Garasanin D. 13, 40, 236 Ilişua 89, 98
Garasanin M. V. 13, 231, 233, 236, 248 loniţă I. 13
Gavela B. Branko 244 Italia 26
Geoagiu 137
Georgiev G. 239 Istru 25
Ghenci 46, 102, 108, 117, 243 lustinus 226, 247
Ghica Dimitrie Ion 234 Ivanov T. 13

www.cimec.ro
360 INDICE

J M
Jansova L. 132 Macrea M. 13, 16, 198, 233, 234, 242, 243, 245, 246, 268
Jekelius W. 198 Malkina K. 235
Jidvei 234 Maier F. 3fl, 199, 236, 246
Jidovin 98 Marginea 152, 153, 178, 243
Jovanovi{· B. 236 Marinescu A. 242
Jugoslavia R. F. 40, 160 :Vlaril: Z. 235, 236, 237
Maris 22, 25
Mari(a 97
Mariţîn 85
K Martianus Capella 26
Massalia 84
kantharos 89, 140, 194 Mătasă C. 244
Kelermes 42 JVledgidia 247
Keresztes K. 15 J\llediaş33, 43, 57, 59, n, 78, 8:l, 102, 116, 118, 124, 125,
Kiszombor 140 132, 140, 146, 147, 227
Kosd 117 Megara 242
Kossak G. 238 Meleia 154, 155, 193, 194, 196, 243, 245
Kovacs Şt. 33, 39, 49, 65, 235, 237, 238 Melgunov 42
Kozîrka 157, 159, 232 Meliukova A. I. 13, 23, 25, 28, 40, 219, 234, 236, 238,
krater 89, 187, 193, 194, 19(), 212, 214 239, 240, 247
Krămer W. n3, 248 Memnon 247
Krug!ikova I. 13 Meotis, lac 26, 231
Kul-Oba, vasele de la - 2:36 Michalovce 108, 114, 117
Kupinovo 140 Milcev A. 40, 236, 246
Milojcic\ V. 39, 236
Kustanovice 28
Minns E. 242
kylix 87, 89, Hl4
Mirăslău 234
Mircev M. 238, 239, 245
Mikov V. 239
L Mitrea B. 13, 238, 239, 240, 244
Mitrofan I. 13
Lamb W. 240 Mîr(u F. 246
Moigrad 16, 151, 163, 190, 192, 198, 226, 245
Laszlo A. 239
Moldova, cetă(i de pămînt 43, 63, 219, 222
Laszlo F. 192 Morava 160, 231
Latîşev V. V. 234 Moreşti 16, 96, 98, 102, 108, 114, 116, 118, 132, 141,
Leahu V. 241 144, 14~ 19~ 22~ 227, 240, 241
Jebes 94, 96, 98, 211 Morintz S. 13, 53, 234, 235, 236, 237: 242, 244, 245
Lechinţa 43 Motykova-Srecidrova K. 248
lekythos 198 Mozsolics A. 13, 240
Mtillendorf 160, 244
Lenin V. I. 224, 24 7 Mundzi!ar 77
Lesbos 97 Mureş 22, 25, 26, 27, 28, 218
Leskorac 160 Murgeşti 234
Liberov P. D. 42, 236 Murighiol 89, 97, 104, 108, 109, 115, 118, 124
Libkovice 108, 114
Lipiţa-cultura 160, 231
Lisimach 221, 223, 247 N
Lom 160
Lopadea Nouă 234 Nagy Geza 232
Nagy Lajos 244, 246
Lozinca 247 Navarro J. M. 241
Lukasovka 108, 159 Necrasov O. 234
Lunea Ciurei 104, 108, 114, 116, 226 Nestor 1. 13, 16, 23, 42, 43, 66, 87, 103, 127, 128, 226,
Lupu N. 233 233, 234, 235, 236, 237, 238, 239, 240, 241, 242, 246, 248
Lusaciană-cultura 162 Nicolaescu-Plopşor C. S. 248

www.cimec.ro
 i.NDICE

Nipru 26, 157, 158, 159, 1GO, 2:H, 232 Poian 85, 86, 96 .
Niţu A. 237, 244, 247 Poiana 13, 15, 40, 55, 66, 69, 70, 72, 74, 75, 77, 78, 79,
Nistru 67, 77, 79, 108, 149, 159, 160, 216, 231, 232 80, 81, 82, 83, 84, 87, 88, 89, 95, 97, 103, 108, 111, 112,
Noua-cultură 50, 57, 58, 73 113, 11~ 116, 118, 119, 120, 121, 122, 124, 125, 127,
129, 130, 132, 133, 134, 135, 136, 137, 139, 140, 141,
142, 143, 144, 151, 15G, 157, 158, 162, 163, 165, 166
167, 168, 169, 170, 171, 172, 173, 174, 175, 176, 177,
o 178, 181, 182, 183, 184, 185, 187, 188, 189, 191, 192,
193, 194, 195, 196, 197, 199, 205, 206, 207, 216, 222,
Ocna Mureş 98 22:1, 238, 241, 242, 244
Obodeşti 80, 87, 240 Poiana Coţofeneşti 220
oinochoe 84, 85, 89, 94, 96, 124, 136, 148, 149, 226 Poieneşti 163, 192
Olbia 49, 96, 231, 232, 237, 242, 248 Polibiu 247
Olteni 165, 166 Polyainos 247
Onceşti 205 Pompeius Trogus 22G, 247
Oradea Hi, '27, 31, 34 Pomponius Mela 26
Oriahovo 160 Popa Al. 139, 233, 246
Oroles 2'26 Popescu D. 13, 22, 26, 27, 137, 234, 235, 238, 241,
Orşova 98 242, 245, 247, 248
Ostrovul Mar~ 57, 84 Popeşti 13, 40, 47, 85, 86, 121, 122, 129, 132, 135, 137,
Ozun 69, 85, 96 138, 139, 151, 162, 166, 170, 171, 172, 178, 183, 184,
185, 193, 198, 199, 204, 205, 207, 210, 212, 216, 229,
239, 242, 245
p Popov R. 242, 245
Porolissum 17, 192, 243
Parducz M. 13, 28, 43, 160, 220, 234, 235, 236, 237, 244, Posta B. 240
Posmuş 234
247, 248
Potelu 87, 240
Parlasca K. 137, 242
Preda C. 13, 40, 95, 96, 235, 236, 237, 240, 243, 247
Patay P. 235
Priscianus 26
Patsch C. 26, 234, 248
Protase D. 13, 234, 235, 238, 243
Pausanias 247
Proştea Mare 83, 88, 92
Pârvan V. 15, 17, '23, 37, 42, 43, 64, 67, 94, 103 104,
Proştea Mică 38, 39, 40, 41, 234
127, 137, 145, 146, 147, 148, 149, 186, 187, 196, 199,
219, 224, 228, 233, 234, 236, 238, 239, 240, 242, 243, Prut 67, 77, 79, 108, 149, 159, 160, 216
Ptolemeu 85, 151, 227, 231, 232
244. 245, 246, 247, 248
Pecica 16, 32, 52, 73, 81, 85, 91, 96, 98, 102, 113, 114, pythos 186, 245
117, 121, 122, 126, 127, 128, 129, 131, 132, 133, 135,
141, 151, 155, 164, 167, 172, 174, 176, 177, 184, 185,
190, 196, 19~ 20~ 20~ 216, 229 R
Periam-Pecica cultura 92
Peschek 244
Petrescu-Dîmboviţa M. 13, 15, 79, 236, 237, 238, 239, H.acaiae 227
240, 241, 242, 247 Racatriae 227
Petroşani '247 Radanje (Macedonia) 40
Piatra Craivii 16, 137, 139, 151, Hl8, 204, 205 Ravna 71, 77, 238
Piatra Neamţ Ha ţii S. 24 7
Bîtca Doamnei 165, Hi9, 170, 171, 183 Rădeni 247
Dărmăneşti 172 Răduleşti 121
Lulărie 168, 244 Hhodos, amfore de - 86, 104, 108
Pianul de Sus 182 Reci 33, 43, 57, 58, 83, 106, 237, '239
Piatra Roşie 16, 203, 204, 205 Reinecke P. 17, 38, 67, 84, 104, 152, 199, 225, 238,
Piroboridava 151 239, 241
Piscul Crăsani 15, 67, 81, 82, 85, 103, 104, 108, 115, Richthofen B. 245
121, 125, 128, 129, 135, 137, 138, 139, 170, 171, 172, Rîbakov 159
1Î3, 178, 216, 229 Hoska M. 38. 39, 237, 238
Pittioni R. 238 Hosctti D. V. 55, 2::17, 239, 242, 24::1, 244, 245
Plinius cel Bătrîn 2G, 185, 231 H.oşu Titus 160
Plopşor 127 Rozvâgy 109, 110
Plutarh 247 Rudele 164, 172, 193, 194, 196, 243, 244
Podolia, sciţi în - 28, 52 Rufius Festus Avienus 26
Pogrebova N. N. 13, 159, 234, 235, 243 Rusu M. 13, 16, 17, 28, 198, 219, 233, 235, 236, 238,

www.cimec.ro
 ti•lDiCil

243, 245, 246, 24 7 Szekely z. 39, 199, 235, 2:n, 239, 241, 244, 246
Russe 81 Szentes-Vekerzug 37, 41, 234
Russu I. I. 1:1, 99, 240, 244, 248 Szabo D. 15
ryton 194, 201, 24ti Szombathely 140
Szuky M. Emil 241
Sumejko 42
Surcea 107, 109, 241
s Sulimirski T. 13, 28, 235
Susudava 232
Sanie S. 13, 242 Svilengrad 196, 245
Satu Nou 67, 69, 70, 72, 75, 77, 79, 80, 82, 97, 239 Svistov 160
Sanislău 102, 117, 226
Sarmizegetusa 152, 154, 164, 172, 194, 196, 207, 215,
229, 230
sauromaţi 26 ş
Sava 160, 231
Sălaşu de Sus 177 Şaros-Sonde 34, 35, 42, 218, 234
Sărata Monteoru 81 Şeica Mică 43, 47, 57, 237
Sărăcsău 141, 198 Şimleul Silvaniei 172
Sărăţel 16 Şoldeneşti 40
Scerbakovskyj V. 234 Şona 234
Schefold K. 236 Ştefan Gh. 13, 15, 237, 245
Schnabelkannen 136
sciţi 25 passim
regali 26, 27
Scott L. 235 T
Sebeş 102, 116, 121, 132, 146, 227
Seraphim C. 137, 139, 199, 201 Taban vezi Budapesta
Setidava 232 Tariverde 30, 36, 39, 40, 49, 50, 56, 60, 63, 235, 237, 239
Seuthopolis 124 Tănganu 15
Sf. Gheorghe 16, 39, 40, 41, 78, 81, 87, 93, 95, 111, Thasos, amfore de - 30, 69, 104
121, 133, 135, 143, 154, 172, 192, 193, 199, 222, 234 Thomas E. 241
Sf. Gheorghe-Iernut 227 Teglas G. 238
Sibiu 93 Tei vezi Bucureşti
Sighişoara 102, 107, 121, 122, 125, 126, 128, 129, 131, Teiuş 35, 41, 42, 43, 49, 5:1, 57, 58, 234, 237
133, 135, 136, 137, 139, 140, 141, 155, 165, 166, 168, 171, Teleac 43, 47, 49
174, 176, 180, 182, 184, 187, 188, 190, 192, 194, 191i, Teleorman 125, 12fi
19~ 19~ 201, 211, 21~ 22~ 243 Teleşti57
Sighişoara-Wietenberg cultura - 92, 141 Teliţa97, 119, 121
Silezia centrală 160, 231 Teodoru D. 241
Simeria 39, 41, 42, 49, 5:1, 59, 2:14, 237 Teodoru S. 13, 241
Singidunum 231, 247 Teodorescu D. M. 198
Singone 227 terra sigillata 196, 213
Simion D. 241 Teutsch J. 198
Sîncrăieni 137, 245 Tiberiu, monede de la- 177
Sîntana, r. Criş 32, 42, 235 Tilişca 16, 43, 151
Slătineanu Barbu 235, 245 Timişoara 188, 196
Slimnic 66, 72, 76, 78, 81, 82, 83, 84, 85, 88, 92, 93, 94, Tinosul 15, 102, 178, 229
96, 98, 128, 239 tirageţi 235

Slovacia 28, 108, 110, 119, 149, 160, 227, 228, :lSO, Tisa, grupul scitic de pe -28, 42
244, 248 Tischler O. 67, 104, 152, 225
Smirnov G. D. 238 Tg. Mureş 27, 33, 34, 35, 39, 41, 42, 44, 4n 49, 50,
Smiszko M. I. 248 55, 56, 59, 63, 97, 234
Snagov 138, 139 Tolnatamas 140
Solonceni 77 Tomaschek W. 234
Soporul de Cîmpie 19 Tocilescu Gr. 15, 137, 233, 240, 242, 246
Staroselo 160 Tocik A. 13, 244, 246, 248
Stoicani 39, 40, 42, 59 Todorovic J. 13, 1n0, 248
Strabon 22, 230, 231, 2:12, 247 Torma K. 89, 240
Stînceşti 30, 43, 44, 47, 52, 56, 60, 63, 66, 69, 72,
Torma Zs. 137, 239, 242
7~ 77, 80, 21~ 222, 22~ 247 Toros 239

www.cimec.ro
 INDICE

traci de sud (meridionali) 30, 40, 95, 97, 99, 106, 196 Vulpe AL 234, 235, 236, 237, 2<!1
Traian, monede de la - 190, 193 Vulpe E. 13, 127, 142, J 68, 233, 238, 239, 240, 241
trilychnos 207 242, 243, 244, 245, 246
Trogus vezi Pompeius Trogus \Tulpe R. 1~. 15, 16, 40, 66, 67, 83, 94, 97, 103, 104,
Trojana 40 127, 142, 149, 166, 168, 185, 192, 199, 223, 230, 233,
Tudor D. 26, 239 236, 238, 239, 240, 241, 242, 243, 244, 2-15, 246, 247, ::>18

Ţ w
Welkov I. 239, 242, 245, 24G
Ţigmandru 137, 139
Willvonsedcr K. 233, 238
Winkler I. 240, 242, 243, ::~ 1

u
X
Ucraina Subcarpatică, grupul scitic din - 28
Uenze Hans Peter 13 Xenopol AL 247
Uioara de Sus 27, 59

z
V
Zaharia E. 234, 235, 237, 238, 23::;
Vace 2:J Zaharia N. 247
Valea lui Mihai 226 Zamoşteanu M. :2'-14, :213

Vanţ-Ştef F. 234 Zapotocky M. 241, 248

Varro 185 Zawadski T. 13
Vasieni 159 Zeletin 247
Vaslui 79, 80, 111, 112 Zemplin 199
Vekerzug vezi Szentes-Vekerzug Zetea 19S
Verbiţa 239 Zeuss K. 247
Veretzke pas - 43 Zidovar 160
Viena 13 Zimnicea 13, 15, 3~1, 40, 42, 45, 66, 72, 74, 75, 77
Vistula 162 79, 81, 82, 85, 87, 89, 93, 95, 97, 103, 111, 112, 122,
Vîhvatinţi 70, 72, 77, 88, 89, 231 124, 125, !~4. 135, 139, 157, 209, 222, 223, 238, 241
Vlassa N. 13, 32, 38, 234, 235 Zirra VL 13
Volkov\y 42 Ziridava 85, 151
Vokolek V. 248 Zlatkovskaia T. D. 243
Vorumloc 98 Zriny A. 237

www.cimec.ro
 , ~ . '
~
"

,
, 1

:::
- 1

,'

Pl I. - 1-4. Cipău (sec. VII î.e.n.).

www.cimec.ro
Pl. II. - 1-6. Tg. Mureş (sec. VI î.e.n.).

www.cimec.ro
Pl. III. - 1, 2, 6. Tg. Mureş. - 3,4. Blaj. - 5. Vin\ul de Jos (sec. VI îe.n.).

www.cimec.ro
 ~-./
1
., ... !
'-

Pl. IV. - 1, 3, 5. Ciumbrud. - 4. Teiuo (sec. VI-V î.e.n.).

www.cimec.ro
Pl. V. - 1-G. Cipiiu (sec. VI î.e.n.).

www.cimec.ro
(.
•·

\ 1

Pl. VI. - 1. Corp a dea. 2,3,4. Cipău. - 5. Războieni- Ce tale. - 6. Gîmbaş (sec. VI î.e.n.).

www.cimec.ro
Pl. VII. - !, 3, 5. Oradea. - 2. Cluj. - 4. Chendul Mare (sec. VI. i.e.n.).

www.cimec.ro
Pl. VIII. - 1, 3, 6, 12, 20, 22. Tg. Mureş. - 2. Sîntana de Mureş. - 4. Ocna Mureş. - 5, 9. 10, 16, 19, 23.
Cipău. - 7, 8, 15. Ciumbrud. - 11, 24. Sîntimbru. - 13. Cristeşti. - 14. Teiuş. - 17. Cluj. - 18. Ora-
dea. - 21. Blaj. - 25. Chendu Mare (sec. VI-V. î.e.n.).

www.cimec.ro
 ~--------------r---------------~,
' ...
'\
1
1
1
1
1
1
1
1
1'
1

Pl. IX. - 1. Tg. Mureş. - 2. Teiuş. - 3. Oradea. 4. Cluj. - 5. Cipău. - 6. Ciumbrud (sec. VI-V. î.e.n.).

www.cimec.ro
 Q)

Pl. X.- 1. Ocna Mureş.- 2, 3, 9, 13. Ciumbrud.- 4-5. Teiuş. - 6, 7, 12. Cipău. - 8. Oradea. - 10. Sime-
ria. - 11. Tg. Mureş (sec. VI-V î.e.n.).

www.cimec.ro
Pl. XI. - 1, 5. Cipău. - 2-4. Ciumbrud, - 6. Iernut (sec. VI-V. î.e.n.).

www.cimec.ro
 ·--------,
, ~

Pl. XII. - 1. Aiud. - 2. Simeria. - 3. Chendu Mare. - 4. Tg. Mureş. - 5, 6. Cipău (sec. VI-V î.e.n.).

www.cimec.ro
Pl. XIII. - 1. Ocna Mureş. - 2-4. Cipău. - 5. Tg. Mureş (sec. VI-V. î.e.n.).

www.cimec.ro
 oz
>
o oo"c.
"
j

~
V ) 6

10

12

1 1. ' ' l 1 1 1 \. ţ ~ t. 1 ,\ 1. ''. 1' 1 J • 1

1 1
• ',', );\\\\1111\1\1\1\\ 11
• ·1 ''' • ' •• 1.

Pl. XIV. - Ornamente ale ceramicii protodacice (sec. VI-V. î.e.n.).

www.cimec.ro
- Harta de răspîndire a nccropolclor, on a mormmtelor IZolate sctticc ŞI a celor de me mcraţw autohtone d H1 Transtlvama sec VI- V te 11)

www.cimec.ro
Pl. XVI. - 1. Decea. - 2. Apahida. - 3. Proştea Mică. - 4. Ozun (sec. V-IV. î.e.n.).

www.cimec.ro
 Pl. XVII. - 1. Sf. Gheorghe. - 2. Sîmpetru German. - 3. Ţara Bîrsei. - 4. Turia (sec. V-IV î.e.n.).

2 - Ceramica Daco·Getică

www.cimec.ro
 '---------1
" - - - - - 1_ _ _ ____/

~------------------~

'-------~-------~·/

Pl. XVIII. - 1-6. Cluj-Mănăştur (sec. IV. î.e.n.).

www.cimec.ro
 -p

-~-/

Pl. XIX. - 1, 2, 4, 6-8, 10. Cluj-Mănăştur. - 3, 5. Cepari. - 9. Sf. Gheorghe (SI~C. IV. Le.n ).

www.cimec.ro
 ······ ···~
o

7 8
'

·.

Pl. XX. - 1-13. Slimic, fragmente lucrate cu mîna. - 5, 9. Torţi de la imitaţii după lebeş

www.cimec.ro
Pl. XXI. - l, 4, 5. Tîrnava fost Prostea Mare. - 2. Cluj-Mănăştur - 3. Cepari. - 6. Cetatea; imitaţie
făcută cu mîna după oinochoe (sec. IV. î.e.n.).

www.cimec.ro
 "!!:
' \ ~ l 1' 1; t

:(}
'
-..-.,..~
····
]
1

"-~ ''-:.~--r:~ .__

-~,.,,.,, .-.-(· i
(>.'
,\,
, ' -;j, ' ~
0 ;;-{:'/: 1
'.;:; " /:/,:,,•
h<·::- /
" ' -!{

/'

Pl. XXIV.- Fragment e de la Cluj-Man

- ăştur (sec. IV. î.e.n.).

www.cimec.ro
Pl. XXV. - Ceramică fragmentară de la Cluj-Mănăştur (sec. IV. î.e.n.).

www.cimec.ro
Pl. XXVI. - Fragmente ceramice de Ia Cluj-Mănăştur (sec. IV. i.e.n.).

www.cimec.ro
Pl. XXVII. - Harta localităţilor ..~ d aco-gchca
din Transilvania cu eera mica . . - din faza I (SC'c. V-IV Lr-.n_).

www.cimec.ro
Pl. XXVIII.- 1-4, 7. Moreşti.- 5, 6, 8, 12, 13. Ghenci. - 9. Oradea. - 10. Hărman. - 11. Girişul de
Criş (sec. III-II. î.e.n.).

www.cimec.ro
1

Pl. XXIX. - 1-12. Ciumeşti (reconstituiri pe bază de fragmente, sec. III-II î.e.n.).

www.cimec.ro
 -----[--
- - - - --

-- /

1
!
J

1 o Q

Pl. XXX. - Urne funerare (sec. III-II. î.e.n.). 1, 3. Ciumeşti. - 2, 4. Apahida. - 5. Sanislău.

www.cimec.ro
 j)
'
1

"--+J
1
1
!

Pl. XXXI. - Vase din morminte de ine:inera.ţie (sec. III. î.e.n.) 1, 2, 4. Dezmir. - 3. Blaj.

www.cimec.ro
Pl. XXXII. - !, 2. Hărman. - 3. Ighişu! Nou - 4. Doboşeni. - 5, 6. Dezmir (se<. III-II i.e.n.).

www.cimec.ro
 Pl. XXXIII. - 1. Surcea. - 2, 4. Pecica. - 3. Sf. Gheorghe.

3 - Ceramica Daco-Getică

www.cimec.ro
Pl XXXIV. - 1. Dezmir. - 2. Apahida. - 3. Moreşti. - 4. Valea lui Mihai. - 5-7, 10. Ciumeşti. - 8. Hăr­
man. - 9. Arad-Gai (sec. III-II î.e.n.).

www.cimec.ro
 /
/ ''
/

Pl. XXXV. - 1-9. Ciumeşti, reconstituin pe bază de fragmente (sec. III-II i.e.n.).

www.cimec.ro
1

Pl. XXXVI. Fragmente din aşezarea de la Moreşti (sec. III-II î.e.n.).

www.cimec.ro
 to~~L _ _j

,
,'- ... -... ,
,.-..... '
/1 / ', \
... 1 \ \
1 1
1 1
1 1
1
1 1
1 1
1 1
1 1
. . --·< '' ' .
o r - - - - . - - - - - r " ...,", - .. \ "\

~ ~ \
1 1
1 1
1

Pl. XXXVII. - 1, 2, 4, 10. Ghenci. - 3, 5, 6, 11, 13. Ciumeşti. - 7, 9. Dezmir.- 8. Sanislău. - 12. Galaţii
Bistriţei (sec. III-II î.e.n.).

www.cimec.ro
 .......
.·· ··..
...........................··· ··•.
·· ..·.

·~ __
~
\./

1'1. XXXVlll. - 1, 2, 8, 9. Moreşti. - 3. Dezmir. - 4. Sanislău. - 5, 6. Şeica Mare. - 7. Apahida

(sec. III-II î.e.n.).

www.cimec.ro
Pl. XXXIX. - 1-3. Sighişoara, - 4. Mediaş (sec. II î.e.n.).

www.cimec.ro
 Ornamente de pe imi~aţ~i daco-getice după cupe
l, 3, 4, 6-9. Sl~hlşoara. - 2, 5. Ţigmandru.
Pl. XL. -
deliene (megariene).

www.cimec.ro
 :~,,,,·
(1( J • ,,, --

20

Pl. XLI. - Obiecte de lut ars din aşezări de sec. III-II î.e.n. - 1-14, 16, 20. Moreşti. - 15, 18, 19. Ciu-
meşti. - 17, 21. Cicir.

www.cimec.ro
 1j

Pl. XLII. _Ornamente, de ceramică daco-getică sec. III-II î.e.n.

www.cimec.ro
 ----------
)/ JJJJJ/11111 11 H114WJJW#J~~~'' ,,,
~
®;()_!flJlj;J'~~

1 2

---

7 8

PL XLIII, - Ornamente pe ceramică daco-getică sec. III-Il î.e.n.

www.cimec.ro
--------

10

Pl. XLIV. - Ornamente pe ceramică daco-getică sec. III-II î.e.n.

www.cimec.ro
 e
1&_~
----=l
Â.nfJ;.for..JIJ
Jau m0l"m1nt de incin1r.9J~
a1e2art

.
51

Pl. XLV. - Harta localităţilor din Transilvania cu descoperiri de ceramică (sec. III-II i.e.n.).

www.cimec.ro
Pl. XLVI. - Ceşti dacice (opaiţe). 1-15, 17, 18, 22, 24. Pecica. - 16. 19, 20. Jigodin. - 21. Bicsad.- 23.
26. Sighişoara. - 25. Costeşti.

www.cimec.ro
Pl. XLVII. - Ceşti dacice/o~~~~~~-
. 1 9 1
_:_ ;;_ ~l~i~~Ica.
. -
B. Si~hişoara.
2 5 Grădiştea
_ 11.
Muncelului. -- 3. Sf. Gheorghe. 4,
Moigrad.

www.cimec.ro
 2 ----....1..----'

Pl. XLVIII. - Fructiere lucrate cu mîna şi la roată (sec. II-I î.e.n.). 1-3. Pecica. - 4, 5. Sighişoara.
6. Guşteriţa-Sibiu.

www.cimec.ro
 4-
Pl. XLIX. - 1, 2. Pecica. - 3, 4. Sighişoara (sec. II î.e.n.).

www.cimec.ro
5

Pl. L. - 1, 5. Moigrad. 2. Braşov. - 3, 4. Guşteriţa. - 6. Vingard.

www.cimec.ro
 z.

Pl. LI. Profile de fructiere lucrate cu mina. - 1, 3-6, 8-11.

Sebeş. - 2, 7, 12-20. Sighi~oara.

www.cimec.ro
Pl. LII. - Profile de fructiere lucrate cu mina ori la roată (sec. II-I î.e.n.). 1, 2, 4, 5, 7, 8, 10, 12-14,
17-22. Sighişoara.- 3, 6, 9, 11, 15, 16. Pecica.

www.cimec.ro
Pl. LIII. - Cupe cu picior lucrate cu mîna (sec. II î.e.n.). -- 1. Cetea. - 2. 4. Sighişoara. - :1. Perira

www.cimec.ro
·pl. LIV. - 1, 2, 5, 7. Sighişoara. - 3. Moigrad. - 4. Meleia. - 6. Dumbrăveni (faza clasică).

www.cimec.ro
Pl. LV.- 1, 2. Pecica.- 3. Sf. Gheoq~he.- 4. Cetea.- 5. Baraolt.

www.cimec.ro
 -
; .: i :! :

Pl. L. VI. - Vase strecurători lucrate cu mîna, ori la roată (sec. II-I. î.e.n.). 1, 3, 5. Sighb;;oara. - 2. l3ic-
sad - 4. Pecica. - 6. Sf. Gheor~he.

www.cimec.ro
Pl. LVII. - 1, 5, 10. Pecica. - 2. Baraolt. - 3. Rudele. - 4, 6. Sf. Gheorghe. - 7, 8. Oradea. - 9. Tl!ri&.

www.cimec.ro
 - ®@-

Pl. LVIII. - 1. Sf. Gheorghe. 2, Pecica. - 3. Rudele. - 4. Sighi9oara.

www.cimec.ro
Pl. LIX. - Căni lucrate cu mîna (sec. II. î.e.n.). 1. Sighişoara. - 2--4. Pecica.

www.cimec.ro
 .. . ... .•
.
.
~

•
'' 1
1 •
1
1
'
1
1
1

Pl. LX. - Sebeş. - 2. Someşul Rece. - 3. Piatra Crai vii. - 4. Breazeţ.

www.cimec.ro
Pl. LXI. - 1, 3-5. Sighişoara. - 2. Pecica. - 6. Sebeş. - 7. Ciugud.

www.cimec.ro
Pl. LXII. - 1-3. Sighişoara. - 4. Sf. Gheorghe. - 5. Dalnic. - 6. Crăciuneşti. - 7. Moigrad. - 8. Pecica.

www.cimec.ro
Pl. LXIV. - l. Olteni. - 2, 4. Rotbav. - 3, 6, 10, 11. Pecica.- 5. Crăciuneşti. - 7. Sighişoara. - 8. Guşte­
riţa-Sibiu.- 9. Tîrnova fost Proştea Mare. - 12. Cri steşti.

www.cimec.ro
 ---,\
', 1
\

'
'1
'
1
1
1
1'
1

Pl. LXV. - 1. Şimleul Silvaniei. - 2. Geoagiu. - 3. Nadăş. - 4. Deva. - 5. Guşteriţa-Sibiu. - 6. Rădu­

leşti.- 7. Piatra Craivii. - 8. Mediaş.
www.cimec.ro
Pl. LXVI. - 1. Guşteriţa. - 2. Tg. Secuiesc. - 3. Augustin. - 4. Costeşti.

www.cimec.ro
Pl. LXVII. - 1, 3. Sighişoara. - 2, 4. Pecica.

www.cimec.ro
Pl. LXVIII. - 1. Sălaşu de Sus. - 2, 5, G. Sighişoara. - 3. Mailat. - 4. Arad.

www.cimec.ro
Pl. LXIX. - 1, 4. Sighişoara, - 2. Meleia. - 3. Moigrad. - 5. Guşteriţa-Sibiu. - 6. Cărpiniş.

www.cimec.ro
Pl. LXX. - 1-4. Grădiştea Muncelului. - 5, 8, 9. Sighişoara. - 6, 16. Pecica. - 7. Sîmpetru German. -
10. Satchinez. - 11. Guşteriţa-Sibiu. - 12. Oradea. - 13. Alungeni. - 14. Fotoş. - 15. Chirpăr.

www.cimec.ro
Pl. LXXI. - 1, 2, 8. Pecica. - 3, 5. Sighişoara. - 4. Moigrad. - 6. Sărăcsău, - 7. Guşteriţa-Sibiu.

www.cimec.ro
Pl. LXXII. - 1. Slimnic. -- 2. Arad. - 3. Pecica. 4. Rudele.

www.cimec.ro
Pl. LXXIII. - 1. - Brănişca. - 2, 4. Pecica. - 3. Moigrad. - 5. Ilieni. - (L Grădiştea Muncelului.

www.cimec.ro
Pl. LXXIV. - 1, 4, 7. Moigrad. - 2 Deva. - 3, 5, 6. Sighişoara. - 8. Sf. Gheorghe.

www.cimec.ro
Pl. LXXV. - 1, 2. Pecica. - 3-6. Sf. Gheorghe. -- 7-8. Moigrad. - 9. Costeşti.

www.cimec.ro
Pl. LXXVI. 1, 3, 4, 7, 10, 12. Pecica. - 2. Sighişoara. - 5, 9. Sf. Gheorghe. - 6, 11.
Moigrad. - 8. Costeşii.

www.cimec.ro
Pl. LXXVII. - 1, 5, 9. Sighişoara. - 2, 3. Pecica. - 4, 6, 11. Moigrad. - 7. Costeşti. - 8, 10, 12. Sf. Gheorghe.

www.cimec.ro
Pl. LXXVIII. - 1-3, 5, 8, 10. Pecica. - 4. Moigrad. - 6. Alungeni. - 7. Sighişoara. -
9. Bicsad. - 11. Cristeşti.

www.cimec.ro
 1

Pl. LXXIX. - 1. Cetea. - 2-6, 10. Pecica. - 7, 11. Sighişoara. - 8. Grădlştea Munceluluf. -
9. Bicsad. - 12. Rudele.

www.cimec.ro
 ID

Pl. LXXX. - 1, 4. Moigrad. - 2, 10, 15. Guşteriţa-Sibiu. - 3, 7, 11, 17, 19. Sighi~oara. - 5, G, 8, 12, 13, 16.
Pecica. - 9, 14. Cosieşti. - 18. Rudele.

www.cimec.ro
 1

Pl. LXXXI. - 1, 5. Costeşti. - 2. Meleia. - 3. Pianul de Sus. - 4. Rudele. - 6. Pecica.

6 - Ceramica Daco·Getică

www.cimec.ro
 )

5 l
~
Pl. LXXXII. - 1, 2, 5. Sighişoara. - 3. Archita. - 4. Costeşti. - 6. Guşteriţa-Sibiu.

www.cimec.ro
Pl. LXXXIII. - 1. Sighişoara. - 2, 9-11. Rudele. - 3-5, 7, 8. Pecica.- 6. Guşteriţa-Sibiu.- 12-14. Meleia.

www.cimec.ro
Pl. LXXXIV. - 1. Blidaru. - 2, 3. Grădiştea Muncelului.

www.cimec.ro
Pl. LXXXV. - !, 3. Cosle,;li. - 2. Sînzîieni.

www.cimec.ro
Pl. LXXXVI. - 1. Grădiştea Muncelului. - Z. Timişoara. - 3. Sf. Gheorghe. - 4. Izbişte.

www.cimec.ro
Pl. LXXXVII. - 1, 2. Rudele.

www.cimec.ro
Pl. LXXXVIII.- 1. Grădiştea Muncel ului.- 2. Pecica. - 3. Deva,- 4. Costeşti.- 5. Rudele. - 6. Sighişoara.

www.cimec.ro
 2

Pl. LXXXIX. - 1. Moigrad. - 2. Pecica. - 3. Cărpiniş. - 4. Mănăştur.

www.cimec.ro
 I== t;:l --7--1/ t--

tlf
7
17 11

18

Pl. XC. - Ceramică dacică pictată în stil geometric şi LatEme tîrzie de import.
1, 6, 9, 10, 12 13, 17, 18. Sighişoara. - 2-4. Zetea. - 5, 7, 8, 15, 16. Braşov. - 11. Cetea. - 14. Coş-
teşti. - 19, 20. Pecica.

www.cimec.ro
 ---------:.------------

\
-·----· /
1
1
1 /

! '

\--~~
~3~c;_ ·- ---,j0/

Pl. XCI. - 1, 3-6, 8. Sighişoara. 2. Piatra Craivii. - 7. Moigrad.

www.cimec.ro
Pl. XCII. - Ceramică daco-getică de lux, pictată cu m'otive vegetale şi zoomorfe (sec. I. e.n.).
1-6 Grădiştea Muncelului.

www.cimec.ro
Pl. XCIII. - Ceramică daco-getică pictată (sec.
e.n.). 1. Meleia. - 2. Grădiştea Muncelului.

www.cimec.ro
Pl. XCIV. - Ceramică daco-getică pictată cu motive vegetale şi zoomorfe (sec. I e.n.)
1, 2, 4, G-8. Grădiştea Muncelului. - 3, 5, 9. Meleia.

www.cimec.ro
 7

Pl. XCV. - Ceramică daco-getică pictată (sec. 1. e.n.) 1, 5, G. Grădiştea Muncelului. - 2-4, V. Meleia.

www.cimec.ro
Pl. XCVI. - 1. Sacoşul Turcesc. - 2, 3. Timişoara. - 4. Sighişoara.

www.cimec.ro
 Pl. XCVII. - 1, 2. Meleia. - 3. Grădiştea Muncelului.

7- Cer~mica Daco·Getica

www.cimec.ro
Pl. XCVIII. - 1-4. Meleia.

www.cimec.ro
Pl. XCIX. - 1. Cuci. - 2. Grădiştea Muncelului. - 3.Sighişoara. - 4. Tg. Secuiesc. - 5. Vărd. - 6. Me-
Ieia. - 7. Beneşti.

www.cimec.ro
 ,
,1
1
1
1

'1
1
~~:~

Pl. C. - 1, 5. Rudele. - 2, 6. Grădiştea Muncelului. - 3. Cernatul de Jos. - 4. Deva.

www.cimec.ro
 o

Pl. CI. - 1, 2, 4. Meleia. - 3. Ormeniş. - 5. Hosman. - 6. Ocna Sibiului.

www.cimec.ro
 ~--
-:::::--

1 7()c.m.

Pl. CII. - Materiale de construcţii dacice.

l, 2. Piatra Hoşie. - 3. Piatra Craivii. - 4. Grădiştea Muncelului.

www.cimec.ro
 1

.----------;.;.;;;;:;:..;;;.....-,_-- -. ____..........,_
------- 1
1

Pl. CUI. - Medalion şi lustruitoare din lut ars.

1. Grădiştea Muncelului. - 2, 3, 5-7. Piatra Craivii. - 4. Piatra Roşie. - 8. Onceşti.

www.cimec.ro
 ~
1
V

....
· __ ,"

1.2 ··. ...... ,.-·· .~

Pl. CIV. - Obiecte din lut ars (fusaiole, mărgele, tessere, greutăţi). 1-14, 22, 25. Piatra Craivii. - 15--
18, 20, 21. ·Piatra Roşie. - 19. Onceşti. - 24. Pecica.

www.cimec.ro
 z~p
~)
G

~t···"'
"•...._(]_/

()
·.,

,.-- ·~··'~
··.·,.
,.f ·,•,. 1 ,,,
r, , .. ,, ;-:,·
. .-.......:_.... ar··· ....... · .. ·.:..

13
12

~(
1~~~\~~~~\~\~\,
Pl. CV. - Ornamente în relief pe ceramica daco-getică (faza a III-a, sec. I î.e.n. - I e.n.).

www.cimec.ro
 ()

8
1 ()
()
()
c.

Pl. CVI. - Orna mente în relief.

www.cimec.ro
 }J lYE >V l:/E 0})) [ U }:/[/
4

~~~
5

8
1
ooooooc
)0 ooooo
10

1Z

9
OQ QOC
o o
~~~
'~<) o
~~
\ ) OQ
Qor;.
o
11 13

Pl. CVII. _ Ornamente incizate pe ceramica daco-getică (faza a III-a sec. I. î.e.n. - I. e.n.).

www.cimec.ro
3

11

Pl. CVIIJ. _ Ornamente incizate.

www.cimec.ro
3----------~----

7:-==--=====
Pl. CIX. _ Orname ne
t mcizate
.

www.cimec.ro
 z
1

3 re «< u nrnt

9 11

Pl. CX. - O rn amente incizate.

www.cimec.ro
1

44 4 t.1444.114 Â

tfi~~~<-i&iiii~-
64 4 ~ .:1 ii 4 4 4 Â A

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
rvvvvvvv~vvv~~~vv
8

11
10

Pl. CXI. - Ornamente ştampilate sau incizate.

www.cimec.ro
5

/\.f\/\./V\/VV\.A.!V\.l'\Î'.J\1\

7 6
~/JJ~\U/1

~~
~~~
~=~z:&~~~~~-~~~~~~~

Pl. CXII. - Ornamente realizate prin lustruire pe ceramica fină din faza a III-a
(sec. 1 î.e.n. - I e.n.).

www.cimec.ro
 2
1

ll.lll\\lllllll
6

7
1~ \î\~\î\1\~
8

n 12.

Pl. CXIII. - Ornamente lustruite.

8 - Ceramica Daco·Getică

www.cimec.ro
1

\11\ 1\i\ \li\

7 8

Pl. CXIV. - Or na·mente lustruite.

www.cimec.ro
Pl. CXV. -Harta localităţilor din Transilvania cu ceramica daco-getică din faza clasică (sec. I. t.e.n. - I. e.n.).

www.cimec.ro
Pl. CXVI. - 1-3 Clpau.

www.cimec.ro
Pl. CXVII. - 1. Cipău. - 2. Vinţul de Jos, - 3. Gîmbaş. - 4. Tg. Mureş.

www.cimec.ro
p•,. CXVIII. - 1, 4. Tg. Mureş. - 2. Oradea. - 3. Cipău.

www.cimec.ro
Pl. CXIX. - 1, 3. Tg. Mureş. - 2, 4. Cipău.

www.cimec.ro
Pl. CXX. - 1. Gimbaş. - 21 3. Tf$. Mureş. - 4. Corpadea.

www.cimec.ro
Pl. CXXI. - 1. Ciumbrud. - 2. Teiuş. - 3, 4. Cipău,

www.cimec.ro
Pl. CXXII. - 1, 2. Blaj.

www.cimec.ro
Pl. CXXIII. - 1. Teiuş. - 2. Jidvei.- 3. Bogata.

www.cimec.ro
Pl. CXXIV. - 1, 5, 8. Tg. Mureş. - 2, 4, 6. Cipău.- 3. Teiuş.- 7. Ciumbrud.

www.cimec.ro
Pl. CXXV. - 1, 6, 8. Cipău. - 2. Ciumbrud. - 3. Ocna Mureş. - 4. Sîntana de Mureş.
- 5. Tg. Mureş. - 7. Blaj.

www.cimec.ro
Pl. CXXVI. - 1. Oradea. - 2. Ciumbrud. -- 3. Cipău.

www.cimec.ro
Pl. CXXVII. - 1, :1. '· C ipău. - ., Siml' ria. - 4. T l' iL17. - 5. 'l'g. JV!ure.<;:. - fi. Ocna Mureş.

www.cimec.ro
1'1. CXXIX. - 1-4. Cipf1u.

www.cimec.ro
Pl. CXXX. - 1-3. C ipiiu . - -l . T g. 1\Tureş.

www.cimec.ro
Pl. CXXXI. - 1. Blaj. - 2. i\iml.

www.cimec.ro
Pl. CXXXII. - 1. Ocna Mureş. - 2, 7. Tg. 1\'Iureş. - 3, -'!, 6. Cipiiu. - 5. Oradea.

www.cimec.ro
l'J. CXXXJlf. - 1. Simpetru German.- 2. 'fara Birsei.

www.cimec.ro
Pl. CXXXVI. - 1. Poian. - 2. Ozun. - 3. Baraolt. - 4. Pecica.

www.cimec.ro
Pl. CXXXVII. - 1. :.!, G. Sf. Gheorghe. - 3. Apahida. - 4. Cluj-Mănăştur. - 5. Iernut.

www.cimec.ro
Pl. CXXXVIII. - 1, 2. Sf. Gheorghe. - 3, 4. Poian. - 5. Turia. - 6. Decea.

www.cimec.ro
Pl. CXXXIX. - 1. Orşova. - 2. Blaj. - 3. Dobo~eni. - 4. Dezmir.

www.cimec.ro
Pl. CXL. - 1, 2. Blaj. - 2-4. Dezmir.

www.cimec.ro
f'l. C:XLI.- 1, 4. CiumP.~1i.- 2, :l. .\pallidii.

www.cimec.ro
Pl. CXLIT. - 1. C'\uj-1\'Iănfl~tur. - :2. Dc·imir. - G. Apa hida . - 4, 5. Ciumeşti. - 7. Valea lui Mihai.

www.cimec.ro
1'1. CXLTIT. - 1. 2, 4. 5. Ciume~li. - :1. Apahicla.

www.cimec.ro
1'1. C:XLIV. - 1-J. Dezmir. 4, 5. Holba\·. - G. Cristian.

www.cimec.ro
 Pl. CXLV. - 1, 3, 5. Coste~ti. - 2. Pecica. - 4. Bicsad. - 6, 9. Sf. Gheorghe. - 7. Jigodin. - 8. Moigrad. -
10. Sighişoara.

l O - Cc ramica Daco-Getică

www.cimec.ro
Pl. CXLV!. - 1-3. Pecica.

www.cimec.ro
Pl. CXLVII.- 1, 2. Sighişoara.

www.cimec.ro
2

Pl. CXLVIII. - 1, 2. Sighişoara.

www.cimec.ro
!'1. CXLTX. - 1. lV!oigrad. - :2. Vinganl. - :1. c;u';'IPri(a-Sibiu.

www.cimec.ro
Pl. CL. - 1. Moigrad. - 2. Guşteriţa-Sibiu. -3. Costeşti.

www.cimec.ro
Pl. CLI. - 1. Pecica. - 2. Sighi~oara.

www.cimec.ro
Pl. CLII. - 1, 2. Sighi~oara . - 3. Meleia.

www.cimec.ro
Pl. CLIII. - 1-4. Siglli ~oarn .

www.cimec.ro
Pl. CLIV. - 1, 3, 4. Sighişoara. - 2. Bicsad. - 5. Sf. Gheorghe.

www.cimec.ro
Pl. CLV. - 1. Turia. - 2. Baraolt. - :l. Moigracl. - 4. Oradea.

www.cimec.ro
Pl. CLVI. --- 1. Costeşti. - :Z-4. J'pcica.

www.cimec.ro
1'1. CLVll. 1. ;\lănăştur. Timişoara. - :1. Izbi~le. - 4. Cărpini~ .
•)

www.cimec.ro
Pl. CLVIII. - 1. Gu::;teri(a-Sibiu. - 2. Şimleul Silvaniei. - 3, 5. Sighişoara. - 4. Sf. Gheorghe. -
·6, 7. Pecica.

www.cimec.ro
Pl. CLIX. - Pecica.

www.cimec.ro
Pl. CLX. - 1. Sighi ş oara . - 2. Someşul Rece. - :3. Breaza . - 4. Sebeş. - 5. Pecica.

www.cimec.ro
Pl. CLXI. - 1. Nadeş. - 2. Ciugud. - 3. Prostea Mare. - 4. Guslerita-Sibiu. - 5. Sf. Gheorghe. -
6. Mediaş.' - 7. Sighişoara. · ·

www.cimec.ro
Pl. CLXTI. - 1. Olteni.- 2, 4-8. Sig!Ii~oara. - 3. Dalnic.

www.cimec.ro
 4
Pl. CLXIII. - 1, 2. Coste~ti. - 3. 4. Augustin.

www.cimec.ro
l'l. CLXIV. - 1. l'ecica. - :2, 4. Sighi~oara. - :l. Cllirp[lr.

www.cimec.ro
Pl. CLXV. - 1, 2, 4. li, 8, 10. Sighi~oara. - 3. Gu~teriţa-Sibiu. - 7. Satchinez. - !l. Mediaş.

www.cimec.ro
Pl. CLXVI. - 1. Alungeni. - 2. Sf. C3heorghe. - 3. Dumbr[lvcni. - 4. Mailat. - 5. Cărpiniş. - 6. Cetea. -
7. Sîmpelru German.

www.cimec.ro
Pl. CLXV Il. - 1, 3. Pecica. - 2. Sighişoara. - 4. Moi grad.

www.cimec.ro
Pl. CLXVIII. - 1, 2, 4. Pecica. - 3. Grădiştea Muncelului.

www.cimec.ro
Pl. CLXIX. - 1, 2. Grădiştea Muncelului.

www.cimec.ro
1'1. Ci.XX. - 1-4. Tigmandru. - 5. G. Sighi~oara.

www.cimec.ro
l'l. CLX X T. - 1--l. Si ghi~o arc

www.cimec.ro
1'1. CJ.XXII. - 1. ., i\loi~rad. - :l. Sf. Clll'ordw. - -!. S1~lti~oara

www.cimec.ro
Pl. CLXXIII. -- 1, 2. Timi~oara. - :1. Sighi~oara. - 4. Sar:o~ul Turcesc,

www.cimec.ro
Pl. CLXXIV. - 1, 2. Grălli!!tea Muncelului. - 3, 4, 6. Meleia. - 5. Rudele.

www.cimec.ro
Pl. CLXXV. - 1. Pecica. - 2. Grădiştea Muncelului. - :l. Hudele. - 4. Sf. Gheorghe

www.cimec.ro
'r'l. CLXXVJ. - l , 2, 4. Siglli ~ oara. - 3. Cemalul de Jus.

www.cimec.ro
Pl. CLXXVII. - 1. Slimnic. - 2. Sighişoara.

www.cimec.ro
Pl. CLXXVI!l. - 1. Sf. Gheorghe. - 2. Cetea.- 3. Ilicni. - 4. Grădi~tca Muncclului.

www.cimec.ro
Pl. CLXXIX. - 1, 2, G, 8. Sf. Gheorghe. - :l, 4. Sighişoara. - 5. Costeşti. - 7. Moigrad. - 9. Lechinţa.

www.cimec.ro
Pl. CLXXX. - 1, 11. Pecica. - 2. Surcea. - 3, 7, 9, 10. Moigrad. - 5,. G, 8. Sighi.)oara.

www.cimec.ro
Pl. CXXXI. - 1-3, 6, 7, 9. Pecica. - 4, 5, 8. Moigrad.

www.cimec.ro
Pl. CLXXXII. - 1-:l, 6, 9. Pecica. - 4. Coste~!i. - 5. Sighi~oara. - 7. Sf. Gheorghe. - 8. Moigrad.

www.cimec.ro
l'l. CLXXXIII. l\liniat uri ~i vase mici. - 1-5. Il, D. Sighişoara. - G. Sf. Gheorghe. - 7. Moi grad

www.cimec.ro
 2

Pl. CLXXXIV. - 1-7, 10, 15, 21, 22. Sighişoara. - 8, 14, 23, 26. Guşteriţa-Sibiu. - 9. Alungeni. - 11,
19. Bicsad. - 12, 13, 17, 20, 25. Pecica. - 16, 18. Costeşti. - 24. Meleia.

www.cimec.ro
Pl. CLXXXV. - 1. Grădiştea lVluncelului. -- 2. Blidaru.

www.cimec.ro
l'l. CL~-.:xxvr. 1, .f. Costp~ti. :!, :1. Sighişoara. - 5, 6. Guşteriţa-Sibiu. - 7. Pianul de
Sus. - 8. Meleia.

www.cimec.ro
 J

1'1. CLXXXVII. - 1, :l. - Rudele. -- 2. Pecica. - 4. Viirc.l. - 5 Sigili~oara. ti-Il. i\ll'leiJ.

- !1. Gu~teril.a-Silml.

www.cimec.ro
Pl. CLXXXVIII. - Ceramică pictată în stil geometric. 1-7. Sighişoara.

www.cimec.ro
Pl. CLXXXIX. - 1. Sighişoara. - 2-6. Rudele. 7-9, 11. Meleia. - 10. Grădiştea Muncelului.

www.cimec.ro
Pl. CXC. - 1. Ocnn Sibiului. - 2. Cuci. - 3. Hosman. - 4, 5. Vitrd. - 6. Grădiştea 1\iuncelului. --
7. Beneşti. - 8. Moigrad. - 9. Ormeni~.

www.cimec.ro
www.cimec.ro