BAROMETRUL

Duminică a fost dat publicității Barometrul de consum Cultural 2022. Participare

culturală și perspective democratice, realizat de IRES (Institutul român pentru evaluare și
strategie). Trebuie privite aceste cifre și tabele la fel de atent ca și datele despre inflație, PIB,
datorie publică, creștere economică, de etc. Nu sînt mai puțin importante. În primul rînd, se
vede din indicatori eșecul patent al celebrei Românii educate, dincolo de discuțiile din prima
parte a anului despre strîmba lege a educației. Pentru că o țară educată înseamnă o țară cu un
consum cultural ridicat. Faptul că intervalul analizat în anchetă este cel al Pandemiei nu este
decît o explicație parțială. Scăderile (cu excepția consumului de Internet) sînt pe toate
planurile, cu procente impresionante. Nu am loc aici să detaliez. Iar cifrele, comparate cu cele
europene, descriu perfect o catastrofă socială. Încep direct cu non-consumatorii: „Procentele
pentru non-consumatori sunt extrem de ridicate - 74% pentru mersul la bibliotecă pentru a citi
/ împrumuta cărți, 69% pentru vizionarea unui film la cinematograf în aer liber, 68% pentru
participarea la spectacole de divertisment, 66% pentru participarea la spectacole de muzică
(de orice fel) și la spectacole de teatru în spații închise”. Discuția se poate opri aici. Dar mai
apoi se spune clar că creșterea consumului de televiziune și internet duce la o „pasivitate
mentală”. Spun eu, televiziunea nu informează, ci deformează grav. „/Neuropsihologii/ au
măsurat activitatea cerebrală din timpul privitului la televizor și au identificat faptul că
emisfera stângă a creierului (partea critică a minții, care este responsabilă cu deducția, logica,
analiza, sintaxa unei limbi etc.) este inhibată, reducându-și foarte mult activitatea. Emisfera
dreaptă (partea necritică a minții, responsabilă cu emoțiile) preia aproape toate funcțiile
mentale active din intervalul de timp de expunere la televizor” (p, 19) Triumfalismul gongoric
al teoriilor despre informatizarea școlii care ni se tot vîntură pe toate canalele intră în vădită
contradicție cu aceste date. Sigur, sînt date profund influențate de anii de pandemie care au
schimbat mult (și nu în bine) obiceiurile de consum cultural. Să vedem dacă în următorul
Barometru se va resimți măcar la unii indicatori o tendință de revenire la valorile (măcar din )
2019. Nu știu dacă decidenții noștri vor citi cu atenție această analiză, multe politici publice
(nu neapărat cele culturale) se pot baza pe aceste date. Sînt mai degrabă sigur că nu. De
exemplu, despre integrarea tinerilor în societate: „Tinerii născuți după anul 1995 – denumiți în
unele studii ’’iGen’’32 - din SUA sunt preponderent nemulțumiți de sistemul social în care
trăiesc și evită orice fel de muncă, pentru că sunt demoralizați și consideră că succesul pentru
ei este inaccesibil. Astfel de convingeri sunt studiate de științele psihologiei, fiind încadrate în
două tipuri de convingeri personale în raport cu societatea: locul controlului intern/ locul
controlului extern. Percepția asupra vieții, care este generată de controlul intern, se
construiește în jurul ideii că oamenii au controlul asupra propriului destin și a propriilor
decizii. Abordarea care implică controlul extern se referă la faptul că oamenii sunt complet
controlați din exterior și destinul lor depinde de deciziile altora (mediul politic, societate,
corporații etc.). Tinerii ’’iGen’’ manifestă din ce în ce mai mult această viziune asupra vieții și
pun toată responsabilitatea vieții lor în spectrul controlului extern”. Cîți dintre noi nu vorbesc
de „ăștia” care ne decid viețile și nu sînt complet pasivi, convinși că numai cei aflați „la
butoane” pot face ceva, că „omului de rînd” nu-i este dată nicio putere. De altfel, există un
capitol: Efectele participării la activitățile culturale asupra calității vieții și a bunăstării
sociale și altul: Participarea la activități culturale, ca unul dintre factorii explicativi ai
cetățeniei democratice. Asta arată că atunci cînd vorbim despre consum cultural, nu este
vorba doar despre cîte cărți ai citit sau cîte spectacole de teatru ai urmărit. Cultura oferă
structura societății. De ce a noastră este dezarticulată, amorfă, anomică, stresantă, misofilă,
analfabetă, violentă, isterică, intolerantă, grăbită, fără memorie, ne-critică, vulgară, egoistă,
risipitoare, ineficientă, disprețuitoare la adresa valorilor, anti-meritocratică, lipsită de viitor
șamd. ? Simplu, pentru că este o societate incultă. Cîți dintre copiii noștri de la țară pot fi duși,
acum, în vacanță sau în „școala altfel”, la un spectacol de teatru în sală, se pot întîlni cu un
scriitor, au acces la o bibliotecă bine aprovizionată cu apariții recente și cu abonamente la
cîteva publicații culturale și științifice, pot vizita un muzeu (de istorie, etnografie, biologie,
artă sau orice fel) sau o galerie de artă? Plătite de școală, nu de părinți. Barometrul de
consum cultural mi se pare cea mai exactă, lucidă și „neagră” analiză asupra dezastrului
societal în care ne aflăm. Am rîs cu toții de eșecul „României educate” fețele acestui eșec sînt
hidoase și ne sperie orice speranță de viitor.