Sunteți pe pagina 1din 6

UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT


SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE LA DOMICILIU

LUCRARE DE DISERTAȚIE
ROLUL KINETOTERAPIEI IN RECUPERAREA
SCOLIOZEI LA COPII

Coordonator ştiinţific:

PROF. UNIV. ADAM MARIA ANDREEA

Student:

ROTARU D. DRAGOŞ-ALEXANDRU

GALAŢI

2024
Capitolul I. Argumentarea teoretică
I.1. Actualitatea şi importanţa studiului.......................................................................3
I.2. Evoluţia (istoricul) aspectului ce urmează a fi studiat..........................................4
I.3. Precizarea noţiunilor întâlnite în titlul lucrării......................................................6
I.4. Elementele de biomecanica ale coloanei vertebrale.............................................15
I.5. Particularităţi specifice domeniului ce va fi influenţat.........................................20

Capitolul II. Ipoteză, scop, sarcini


II.l. Ipoteza cercetării.................................................................................................. 28
II.2. Motivarea alegerii temei..................................................................................... 28
II.3. Scopul şi sarcinile (obiectivele) studiului........................................................... 28
II.4. Metode de cercetare utilizate în studiu...............................................................29
II.5. Teste şi măsurători efectuate............................................................................... 32

Capitolul III. Organizarea cercetării


III.l. Subiecţi, locul, desfăşurării, materiale necesare, etapele studiului....................40
III.2. Etapele de desfăşurare ale studiului...................................................................41
III.3. Prezentarea fişelor pacienţilor şi măsurătorile efectuate...................................44

Capitolul IV. Rezulatele cercetării


IV.l .Prezentarea rezultatelor teoretice finale propuse (modele, programe, strategii,
etc)...............................................................................................................................53
IV.2.Analiza rezultatelor iniţiale şi finale...................................................................73
IV.3.Analiza comparativă a rezultatelor(iniţial - final)..............................................76
IV.4.. Interpretarea statistică a rezultatelor cercetării.................................................77
Concluzii (teoretice, practice)..........................................................................................81
Recomandări.................................................................................................................83
Bibliografie...................................................................................................................84
I.Argumentarea teoretică

Kinetoterapia sau gimnastica medicală tratează numeroase afecțiuni prin intermediul


programelor de exerciții terapeutice, alcătuite individual, în funcție de afecțiune și de evoluția
sau involuția acesteia.

Prin kinetoterapie se pot corecta atitudinile postural vicioase și modificările în ax ale coloanei
vertebrale deja instalate (scolioza, cifoza,cifoscolioza,hiperlordoza și posibile combinații ale
acestora).

Scolioza este o boală evolutivă, cu una sau mai multe deviații ale coloanei vertebrale în plan
frontal, însoțite de rotația vertebrală, cu tendințe de compensare superioară sau inferioară a
curburilor. Etiologia scoliozei este necunoscută în 80% din cazuri – scolioza idiopatică. Pacienții
sunt de regulă copii sau adolescenți în plină dezvoltare psihosomatică, cu o frecvență mai mare la
sexul feminin, asociindu-i-se diferiți factori genetici.

Când deformarea coloanei vertebrale este cuprinsă intre 0-30 grade, scolioza se tratează prin
kinetoterapie. Intre 30-50 grade se recomandă kinetoterapia și purtarea unui corset, iar când
deviația coloanei depășește 50 grade se impune intervenția chirurgicală.

Programul de kinetoterapie se instituie precoce, imediat după stabilirea diagnosticului, va avea în


vedere stadiul bolii, tipul scoliozei, caracteristicile psihosomatice ale pacientului și va fi efectuat
continuu și susținut.
II. Ipoteză, scop, sarcini

Ipoteza evidențiază raportul dintre tema cercetării, anume cea a scoliozei la copii și eficiența
tratamentului kinetoterapeutic aplicat în această patologie.

Pe baza următoarelor situații stabilim dacă metodele și tehnicile folosite vor fi de folos
subiectului:

 Dacă există vreun efect produs de legătura dintre manevrele kinetoterapeutice și


recuperare asupra timpului în care subiectul este integrat în activitatea zilnică.
 Dacă kinetoterapia ajută la recuperarea totală a subiectului.

Rolul unui kinetoterapeut este dat de capacitatea realizării unui protocol de recuperare, acesta
fiind creat în urma evaluării efectuate și a diagnosticului clinic al subiectului și individualizat în
funcție de sex, vârstă, capacități fizice proprii și starea de sănătate de la momentul respectiv.

Sarcinile lucrării:

 documentarea din diferite cărți de literatură de specialitate;


 stabilirea metodologiei de lucru;
 alegerea subiecților care prezintă patologia propusă pentru elaborarea cercetării;
 selecționarea celor mai eficiente mijloace kinetoterapeutice;
 testări inițiale și finale;
 analiza comparativă a datelor obținute;
 desprinderea unor concluzii care au ca scop o bună desfășurare a activității ulterioare;
Obiectivele kinetoterapiei sunt:

 Recuperarea mobilității articulare;


 Corectarea unei poziții vicioase;
 Crearea unei stări de relaxare;
 Redobândirea controlului,coordonării și echilibrului;
 Reeducarea respiratorie;
 Îmbunătățirea forței musculare și rezistenței;
Capitolul III. Organizarea cercetării

Lotul de subiecți și condițiile cercetării

Cercetarea pe care am desfășurat-o în cadrul Secției de Recuperare Neuropsihomotorie a


Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii “Sf. Ioan” Galați, a cuprins un grup țintă constituit
din 8 subiecți cu vârsta între 7-14 ani.

Ședințele fiecărui subiect s-au desfășurat de 3-4/ săptamână, fiecare ședință având timpul alocat
de 1h sau 1h 30 în cazul în care erau recomandate și proceduri de fizioterapie de către medicul
specialist al clinicii.

Programul kinetoterapeutic

Programele de lucru au fost structurate pe 3 etape, forma de tratament fiind ședința de


kinetoterapie (exerciții) care a avut în vedere:

 vârsta pacientului;
 starea pacientului;
 stadiul și forma bolii;
 semne fizice care însoțesc condiția.

S-ar putea să vă placă și