Sfântul Efrem Sirul zice:

„De-ai fi curat ca îngerii şi sfânt ca Ioan Botezătorul, preot nu poţi să fii”. Atâta e de mare preoţia.
Mare lucru! „O, nesfârşit şi negrăit dar, pe care l-a dat Dumnezeu fiilor lui Adam. Ceea ce face
preotul, nici îngerii nu pot face!” 💗

,, Un lucru simplu. Un lucru cunoscut. Oriunde se strigă cuvântul ,, Foc! " ,, Foc!"

- aleargă lumea.

Oriunde arde - se strânge lumea. Așa este și în cele sufleteşti.

Acesta este focul cel binecuvântat pe care-L vestea Mântuitorul: ,, Foc am venit să arunc pe pământ."
(Luca 12,49). Acesta este focul cel Ceresc al Duhului Sfânt. Acesta este Focul cel Mântuitor al
Evangheliei. O, ce binecuvantat este acest foc. Oriunde arde acest foc, ard păcatele și se curăță
sufletele. Și oriunde arde acest foc binecuvantat, lumea se strânge și azi. Oriunde

,, arde", lumea se strânge și azi.

O plângere generală este că vremurile sunt rele; că sa stricat lumea și s-au stricat oamenii. Ne
plângem mereu că vremurile nu sunt potrivite pentru vestirea Evangheliei. Eu cutez însă a zice: nu-i
adevărat! Răul trebuie căutat în altă parte.

,, Se stinge focul! " - aici e izvorul răului. Niciodată nu au fost vremuri atât de potrivite pentru vestirea
Evangheliei ca azi - numai că răul e că lipsesc vestitorii; nu-i cine să aprindă focul. Lumea se strânge și
azi oriunde ,,arde" , oriunde este ,,foc". Ne plângem mereu că se golesc bisericile, că numai merge
lumea la biserică. Eu însă cutez a zice că nu vine lumea la biserică, din pricină că nu ,,arde".
Oriunde ,,arde" bisericile sunt pline. Oriunde slujitorul Domnului - preotul - arde și aprinde, bisericile
sunt pline. Dar, pe de altă parte, oriunde preotul - funcționar - ,, își face serviciul", duminică
dimineața, și apoi își încuie Biserica și misiunea pe o săptămână, bisericile sunt goale și cârciumile
pline.

Noi, preoții, să ne gândim clipă de clipă la cuvintele dumnezeiescului Apostol Pavel: ,, De aceea îți
aduc aminte, Timoteie, să aprinzi darul lui Dumnezeu care este în tine prin punerea mâinilor mele".

Numai un dar aprins poate face

,, foc" și poate aprinde suflete!.

Fiecare creștin trebuie să fie un purtător și aprinzător de Foc ceresc. Fiecare ostaș al Domnului
trebuie să fie și el un foc ce arde și aprinde."

Pr. Iosif Trifa

Dumnezeu Duhul Sfânt

,, Oriunde arde Focul cel ceresc al Duhului Sfânt, se strânge lumea și se aprind sufletele. Dar, pe de
altă parte, oriunde arde acest foc binecuvantat, acolo aleargă și cei ce umblă să stingă focul. Oriunde
s-aprinde un suflet, acolo aleargă în galop diavolul cu argații lui și umblă în fel și chip să stingă focul.

Ba că ești ,, rătăcit " ba că ești ,,sectar" ba că ,,strici datinile", ba că n-ai omorât pe nimeni să te
pocăiești.

Oriunde arde Focul cel ceresc, acolo îndată aleargă ,,lumea" să-l stingă. În frământările mântuirii
sufletești, acessta este o lege atât de adevărată, încât se poate zice și invers: oriunde n-
aleargă ,,lumea" să stingă ,,focul" acolo nu ,, s-a aprins" nimic. Acolo încă nu s-a întors nimeni la
Dumnezeu. Fratele meu! Lumea aruncă cu apă peste ,,focul" tău. O, nu te întrista și nu te descuraja
pentru aceasta, ci te bucură. Chiar ăsta este semnul cel bun că ,,arzi". Căci unde nu-i foc, n-aleargă
nimeni cu apă să-l stingă.

Se pregătea o adunare a Oastei spunea un ostaș (cărturar) din Bucovina. Era să fie o mare bucurie.
Spre bucuria ostașilor, își anunță participarea și părintele, doctor în teologie N.N. Toată adunarea e o
vie animație. E un foc aprins. Dar când colo ce se întâmplă? Părintele luând cuvântul, află de bine
tocmai cum să sară în apărarea... dansurilor naționale. Cică ,,ostași exagerează" dansul e lăsat de
Făcătorul... N-ați văzut că și frunzele joacă în adierea vântului și mieii zburdalnici joacă? ...Avem
datoria să apărăm dansurile noastre naționale...".

Ostașii rămân uimiți. Peste focul lor se turna din greu apă. Adunarea se tulbură. Sufletele se tulbură.
O soră ostașă cade plângând, în genunchi, și strigă disperată: ,, Dumnezeule, ai milă de noi, păcătoșii ,
și nu ne lăsa!,,...

De paisprezece ani arde Focul Oastei; de paisprezece ani ne urmăresc mereu cei ce toarnă ,,apă"
peste el. Și e dureros, că tocmai cei care ar trebui să sufle în foc varsă apă peste el. De paisprezece
ani se toarnă mereu apă peste focul nostru. Dar focul rezistă, pentru că este de la Dumnezeu, apa
parcă se preface în ulei și benzină, Focul mai tare se aprinde. Din ce toarnă apă mai multă, Focul arde
mai tare.,,

Pr.Iosif Trifa

Dumnezeu Duhul Sfânt