Formule şi aspecte teoretice liceu (clasele IX- XII)

Clasa a IX-a
1. N = f0; 1; 2; :::; n; :::g mulţimea numerelor naturale.

2. Z = f:::; n; :::; 2; 1; 0; 1; 2; 3; :::; n; :::g mulţimea numerelor întregi.

m
3. Q = n j m 2 Z, n 2 Z, n 6= 0 mulţimea numerelor raţionale.

4. I = RnQ mulţimea numerelor iraţionale.

5. R = Q[ (RnQ) mulţimea numerelor reale.

6. N Z Q R; A = An f0g unde A R.

7. Fie a 2 R

a + 0 = 0 + a = a;
a 1 = 1 a = a;
a + a = 0 = a + ( a) ; unde a este opusul lui a;
1 1 1 1
a a = a a = 1; a 6= 0; a = a este inversul lui a;
a
8. 0 nu are sens ;
A
B =0)A=0 ;
a 0 = 0 a = 0;

9. Regula semnelor:

( a) b = a ( b) = ab;
( a) ( b) = ab;

10. Fie a; b 2 R

a (b c) = ab ac;
a b= b + a = a + ( b) ;
a b 1 = ab ;
a 1
b = ab ;
x y
a = b , b x = a y (a 6= 0; b 6= 0)

1 a = a;
2 a = a + a;
3 a = 2a + a;
..
.
n a = (n 1) a + a; n 2 N :

1
 n (a + b) = na + nb:
(n + m) a = na + ma:

11. Fie a; b 2 R ; m; n 2 Z

a0 = 1 ;
a1 = a ;
a2 = a a;
a = a2 a;
3

..
.
an = an 1 a = a an 1; n2N
a 1 = a1 ; a n = 1
an ;
a n b n
b = a ;
am an = am+n ;
m
am : an = aan = am n ;
(am )n = am n ;
(a b)m = am bm ;
a2 = b2 , a = b ;
a3 = b3 , a = b , (8) a; b 2 R:

12. Propriet¼
aţile adun¼
arii şi înmulţirii:

Asociativitatea: (a + b) + c = a + (b + c) ;
(a b) c = a (b c) :
Comutativitatea: a + b = b + a
a b = b a:
Elementul neutru: a + 0 = 0 + a = a;
a 1 = 1 a = a:
Elementul simetrizabil: a + a = a + ( a) = 0;
a a1 = a1 a = 1:

13. R¼
ad¼
acina p¼ a:
atrat¼
p
0=0 ;
p
a exist¼
a doar dac¼
aa 0 ;
p 2
( a) = a; a 0;
p
a2 = jaj ;
p p p
a b = ab;
p pa
pa =
b b;
p n p n
( a) = a ; n 2 Z.

2
14. Formule de calcul prescurtat:

(a + b)2 = a2 + 2ab + b2 ;
(a b)2 = a2 2ab + b2 ;
(a b) (a + b) = a2 b2 ;
(a + b + c)2 = a2 + b2 + c2 + 2ab + 2bc + 2ca;
a3 + b3 = (a + b) a2 ab + b2 ;
a3 b3 = (a b) a2 + ab + b2 ;
(a + b)3 = a3 + 3ab (a + b) + b3 = a3 + 3a2 b + 3ab2 + b3 ;
(a b)3 = a3 3ab (a b) b3 = a3 3a2 b + 3ab2 b3 :

15. Formule inegalit¼

aţi

a a;
a b şi b a)a=b ;
a b c)a c;
a b,b a;
a b j ( 1) , a b;
a b j c , ac bc; unde c > 0;
1 1
0<a b)0< b a;
a
a > 0; b > 0 ) a b > 0; b > 0;
a < b; b < 0 ) ab > 0; ab > 0;
a > 0; b < 0 ) ab < 0; ab < 0;
a < 0; b < 0 ) ab > 0; ab > 0;
a > 0; b < 0 ) ab < 0; ab < 0;
a b j +c , a + c b + c;
a b
b a = 1; (a 6= 0) :

16. Sume remarcabile

n(n+1)
1 + 2 + 3 + ::: + n = 2 ; (8) n 2 N :
12 + 22 + 32 + ::: + n2 = n(n+1)(2n+1)
6 ; (8) n2N :
1 + 3 + 5 + ::: + (2n 1) = n2 ; (8) n 2 N :
n2 (n+1)2
13 + 23 + 33 + ::: + n3 = 4 ; (8) n 2 N :

17. Medii:
a+b a+b+c a1 +a2 +:::+an
Media aritmetic¼a : ma = 2 ; ma = 3 ; ma = n (n 2 N, n 2; ai 2 R) ;
p
Media geometric¼a : mg = ab, unde a; b > 0;
2 2ab
Media armonic¼a : mh = 1
+ 1b
= a+b ;
a

Avem min (a; b) mh mg ma max (a; b) ;

3
 p1 a1 +p2 a2 +:::+pn an
Media ponderat¼
a mp = p1 +p2 +:::+pn ; unde p1 ; p2 ; :::; pn se numesc ponderi.

18. Inegalit¼
aţi:

x2 0; (8) x 2 R ;
a2 + b2 + c2 ab + bc + ca;
a b
b + a 2;
1
a+ a 2;
(ab + cd)2 a2 + c2 b2 + d2 ; unde a; b; c; d > 0:

19. Modulul unui num¼ar real:

8
< x; dac¼ax<0
jxj = 0; dac¼
ax=0 ;
:
x; dac¼
ax>0
j0j = 0;
j xj = x;
jxj = x , x 0;
jxj = x,x 0;
2
jxj = x2 ;
b a; a b
ja bj = ; ja bj = jb aj ;
a b; a > b
ja + bj jaj + jbj ;
ja bj = jaj jbj ;
a jaj
b = jbj (b 6= 0) ;
juj = a , u = a ;
juj = jvj , u = v;
juj a, a u a ;
juj a,u a sau u a; unde u 2 R, a > 0;
p
jaj + b + c2 = 0 ) a = b = c = 0 :

20. Partea întreag¼

a. Partea fracţionar¼
a:

[x] = k 2 Z ,k x < k + 1;
fxg = x [x] ;
fxg 2 [0; 1) ;
[x + n] = [x] + n; n 2 Z;
fx + ng = fxg ; n 2 Z;
[x] x < [x] + 1;
x 1 < [x] x;
x = [x] + fxg ; x 2 R.

4
21. Intervale:

Intervale m¼arginite:
a. [a; b] = fx 2 R ja x bg ;
b. (a; b) = fx 2 R j a < x < bg ;
c. [a; b) = fx 2 R ja x < bg ;
d. (a; b] = fx 2 R ja < x bg ;
Intervale nem¼arginite:
a. [a; +1) = fx 2 R ja xg ;
b. (a; +1) = fx 2 R ja < xg ;
c. ( 1; b) = fx 2 R jx < bg ;
d. ( 1; b] = fx 2 R j x bg ;

22. Operaţii cu mulţimi:

Fiind dat¼
a o mulţime E şi A; B E; de…nim:

Intersecţia: A \ B = fx 2 E j x 2 A şi x 2 Bg ;
Reuniunea: A [ B = fx 2 E j x 2 A sau x 2 Bg ;
Diferenţa: AnB = fx 2 E j x 2 A şi x 62 Bg ;
Complementara lui A: cE A = A = fx 2 E j x 62 Ag = EnA;
Incluziunea: A B , (8) x 2 A rezult¼
a x 2 B;
Egalitatea de mulţimi : A = B , A B şi B A :

23. Metoda inducţiei matematice (principiul I)

Dac¼
a P (n) este un enunţ ce depinde de n 2 N, n n0 care îndeplineşte dou¼
a condiţii:

1. Etapa veri…c¼arii : P (n0 ) este propoziţie adev¼

arat¼
a;
2. Etapa demonstraţiei : Presupunem P (k) este propoziţie adev¼arat¼
a, unde k 2 N,
k n0 şi demonstr¼ am c¼a P (k + 1) este propoziţie adev¼
arat¼
a;

Atunci rezult¼
a c¼
a P (n) este un enunţ adev¼
arat (8) n 2 N, n n0 :

24. Metode de num¼

arare:
Cardinalul mulţimii …nite A se noteaz¼
a cu cardA sau jAj : Dac¼
a A \ B = ? şi A; B sunt
…nite, atunci:

card (A [ B) = cardA + cardB:

card (A [ B) = cardA + cardB card (A \ B) ;
card (A B) = (cardA) (cardB) ; unde A; B sunt …nite.
Dac¼a o mulţime are n elemente, atunci ea are 2n submulţimi ; adic¼
a
cardP (A) = 2 cardA :

25. Şiruri: (an )n n0

m¼arginite: m an M; n n0 ;

5
 monoton cresc¼ator: an an+1 , an+1 an 0;
monoton descresc¼ator: an an+1 , an+1 an 0;

26. Progresii aritmetice: (an )n 1

r = a2 a1 = an+1 an raţia progresiei;

an = a1 + (n 1) r formula termenului general;
(a1 +an ) n
Sn = a1 +a2 +:::+an = 2 suma primilor n termeni ai unei progresii aritmetice;
Dac¼a an+1 an nu depinde de n se noteaz¼
a cu r şi atunci (an )n 1 este o progresie
aritmetic¼
a cu raţia r;
8
< a=u v
a+c
a; b; c sunt în progresie aritmetic¼
a dac¼
a şi numai dac¼
ab= 2 sau b=u :
:
c=u+v

27. Progresii geometrice: (bn )n 1

b2 bn+1
q= b1 = bn raţia progresiei;
b n = b1 qn 1 formula termenului general;
n
Sn = b1 + b2 + ::: + bn = b1 qq 1
1 ; q 6= 1 suma primilor n termeni ai unei progresii
geometrice;
Dac¼ a bn+1
bn nu depinde de n se noteaz¼
a cu q şi atunci (bn )n 1 este o progresie geometric¼
a
cu raţia q;
8
< a = uv
a; b; c sunt în progresie geometric¼ a b2 = ac sau
a dac¼ b = u ; v 6= 0:
:
c = uv

28. Funcţii numerice

(a) f : A ! B; Gf = f(x; y) j x 2 A; y = f (x)g ; Gf : y = f (x) gra…cul funcţiei f .

(b) Ox : y = 0 ; Oy : x = 0 ;
y = f (x)
(c) Gf \ Ox : ) f (x) = 0 ;
y=0
y = f (x)
(d) Gf \ Oy : ) y = f (0) ;
x=0
(e) M (xM ; yM ) 2 Gf , f (xM ) = yM ;
y = f (x)
(f) Gf \ G g : ) f (x) = g (x) ;
y = g (x)
(g) f este m¼
arginit¼
a dac¼
a (9) m; M 2 R astfel încât m f (x) M; (8) x 2 Df :
(h) Dac¼ a Df este mulţime simetric¼ a şi f ( x) = f (x) ; (8) x 2 Df ; atunci f este funcţie
par¼a şi Gf este simetric¼
a faţ¼
a de Oy;
Dac¼ a Df este mulţime simetric¼ a şi f ( x) = f (x) ; (8) x 2 Df ; atunci f este funcţie
impar¼a şi Gf este simetric faţ¼a de O (0; 0) ;
(i) Dac¼
a (8) x 2 Df şi T > 0 avem x + T 2 Df şi f (x + T ) = f (x) ; (8) x 2 Df vom
spune c¼
a f este funcţie periodic¼a cu T perioad¼
a pentru f .

6
 (j) Dac¼ aI Df este un interval şi f (xx11) xf 2(x2 ) > 0 (respectiv x < 0); unde x1 ; x2 2 I
(x1 6= x2 ) vom spune c¼
a f este strict cresc¼atoare (respectiv strict descresc¼atoare) pe
I:
Dac¼ aI Df este un interval şi f (xx11) fx2(x2 ) 0 (respectiv x 0); unde x1 ; x2 2 I
(x1 6= x2 ) vom spune c¼
a f este cresc¼atoare (respectiv descresc¼atoare) pe I:
(k) Compunerea funcţiilor:

f g
A ! B ! C ; (g f ) (x) = g (f (x)) ; (8) x 2 A:
g f
!
29. Funcţia de gradul I

(a) f : R ! R, f (x) = ax + b; a 2 R ; b 2 R; Gf este o dreapt¼

a;
(b) Dreapta de ecuaţie y = x se numeşte prima bisectoare, iar dreapta de ecuaţie y = x
se numeşte a doua bisectoare.
(c) Monotonia funcţiei de gradul I:
Dac¼
a a > 0; atunci f este strict cresc¼
atoare pe R;
Dac¼
a a < 0; atunci f este strict descresc¼
atoare pe R.
(d) Semnul funcţiei de gradul I:
b
x 1 a +1
f (x) semn contrar lui a 0 semnul lui a

30. Funcţia de gradul al II-lea:

(a) f : R ! R, f (x) = ax2 + bx + c; a 2 R ; b; c 2 R; Gf este o parabol¼a cu ramurile în

sus (dac¼
a a > 0) respectiv cu ramurile în jos (dac¼
a a < 0);
b
(b) V 2a ; 4a este vârful parabolei (dar şi punctul de extrem al funcţiei de gradul al
doilea);
b
(c) x = 2a este ecuaţia axei de simetrie al Gf :
(d) Forma canonic¼a : ax2 + bx + c = a x + b 2 :
2a 4a
(e) Relaţiile lui Viète: ax2 + bx + c = 0; a 2 R ; b; c 2 R cu r¼ ad¼acinile x1 şi x2 ;
b
S = x1 + x2 = a
; x21 + x22 = S 2 2P ;
P = x1 x2 = ac
Ecuaţia de gradul al doilea care are r¼ ad¼
acinile x1 şi x2 are forma
x2 Sx + P = 0 ;
Dac¼a 0, atunci ax2 +bx + c = a (x x1 ) (x x2 ):
(f) Tabelul de monotonie al funcţiei de gradul al II-lea:
i. a > 0
b
x 1 2a +1
ax2 + bx + c & 4a %
s:d: minim s:c:
ii. a < 0
b
x 1 2a +1
2
ax + bx + c % &
4a
s:c: maxim s:d:

7
 Dac¼
a a > 0, atunci Gf admite un minim ymin = 4a ;
Dac¼
a a < 0; atunci Gf admite un maxim ymax = 4a ;
(g) Semnul funcţiei de gradul al II-lea
i. <0
x 1 +1
ax2+ bx + c semnul lui a
<0 <0
Deci, , ax2 + bx + c > 0; (8) x 2 R şi , ax2 + bx + c < 0;
a>0 a<0
(8) x 2 R;
b
ii. = 0 ) x1 = x2 = 2a
b
x 1 2a +1
2
ax + bx + c semnul lui a 0 semnul lui a
0 0
Deci, , ax2 + bx + c 0; (8) x 2 R şi , ax2 + bx + c 0;
a>0 a<0
(8) x 2 R;
p p
b b+
iii. > 0 ) x1 = 2a ; x2 = 2a
x 1 x1 x2 +1
2
ax + bx + c semnul lui a 0 semn contrar lui a 0 semnul lui a
(h) Gf este tangent la axa Ox , yV = 0 , 4a =0, =0 ;
Gf este situat deasupra axei Ox , yV > 0 , 4a > 0;
Gf intersecteaz¼
a axa Ox în dou¼a puncte , > 0;
Gf nu intersecteaz¼
a axa Ox , < 0:

31. Vectori liberi în plan

(a) Fie ABC :

! ! !
AB + BC = AC;
! ! !
AB + BC + CA = ~0;
! ! !
GA + GB + GC = ~0; unde G este centrul de greutate al ABC;
! ! !
AM = 21 AB + AC ; unde M este mijlocul laturii (BC) ;
! ! ! !
QA + QB + QC = 3QG; unde Q este un punct arbitrar în plan;
! ! ! !
OA + OB + OC = OH; unde H este ortocentrul ABC; iar O este centrul
cercului circumscris;
! ! !
aIA + bIB + cIC = 0; unde I este centrul cercului înscris.
(b) Fie ABCD un paralelogram cu diagonalele [AC] şi [BD] ; AC \ BD = fOg :
! ! !
Regula paralelogramului: AB + AD = AC;
! ! ! ! ! !
Vectorii OA şi OC; respectiv OB şi OD sunt opuşi ) OA + OC = ~0;
! ! ! ! ! !
OB + OD = ~0 =) OA + OB + OC + OD = ~0;
ABCD paralelogram ,diagonalele [AC] şi [BD] ; au acelaşi mijloc;
! !
ABCD paralelogram, AB = DC:
(c) Vectorii ~u şi ~v sunt coliniari , (9) 2 R astfel încât ~u = ~v ;
(d) Vectori liberi într-un reper cartezian. Formule:
Fie A (xA ; yA ) şi B (xB ; yB )

8
 ! !
AB = (xB xA )~i + (yB yA ) ~j sau AB (xB xA ; yB yA ) ;
q
!
AB = AB = (xB xA )2 + (yB yA )2 ;
xM = xA +x B
B yA +yB
M = mijlocul lui [AB] ) 2
yA +yB sau M xA +x 2 ; 2 ;
yM = 2
M împarte segmentul
( [AB] în raportul k;
! ! xM = xA1+k +kxB
AM = k M B , +kyB ; k 2 Rn f 1g ;
yM = yA1+k
! ! ! !
Vectorii ~u = a i + b j şi ~v = c i + d j sunt coliniari , ac = db ;
! ! ! !
Vectorii ~u = a i + b j şi ~v = c i + d j sunt perpendiculari , ac + bd = 0 ;
!
Vectorul OA se mai noteaz¼ a cu !
r (vectorul de poziţie al punctului A); unde O
A
este un punct …xat al planului.

32. Elemente de trigonometrie

(a) Unghiuri
Dac¼ \ este un unghi la centru pe cercul C (O; R) ; not¼
a AOB \
am m AOB = şi
\ m¼
AOB asura în radiani. Relaţia dintre cele dou¼
a m¼
asuri este:
\ =
AOB .
180

(b) Funcţii trigonometrice

sin : R ! [ 1; 1] ;
cos : R ! [ 1; 1] ;
sin x
tg : RnA ! R, tg x = cos x ; A = (2k + 1) 2 j k 2 Z ;
ctg : RnB ! R, ctg x = cos x
; B = fk j k 2 Zg :
9sin x
sin (x + 2k ) = sin x > >
=
cos (x + 2k ) = cos x
(8) x 2 R, (8) k 2 Z.
tg (x + k ) = tg x > >
;
ctg (x + k ) = ctg x
sin; cos sunt m¼ arginite: 1 sin x 1; 1 cos x 1; (8) x 2 R;
tg şi ctg sunt nem¼ arginite.
2 2
sin x + cos x = 1 ; sin x = cos 2 x ; cos x = sin 2 x ; (8) x 2 R;
1
ctg x = tgx ; ctg x = tg 2 x :
1 tg2 x
cos2 x = 1+tg2 x
; sin2 x = 1+tg2 x
:

9
 sin; tg; ctg sunt impare: sin ( x) = sin x; tg ( x) = tg x; ctg ( x) = ctg;
cos este par¼ a: cos ( x) = cos x; (8) x 2 R.
sin x = sin ( x) ; cos x = cos ( x) ; sin x = sin ( + x) ;
cos x = cos ( + x) ; sin x = sin (2 x) ; cos x = cos (2 x) :
sin 2 x = cos x; cos 2 x = sin x; tg 2 x = ctg x; ctg 2 x = tg x:
grade 0 30 45 60 90 180 270 360
3
x radieni 0 6 4
p 3
p 2 2 2
1 2 3
sin x 0 2
p p2 2 1 0 1 0
3 2 1
cos x 1 p2 2 2 0 1 0 1
3
p
tg x 0 1 3 0 0
p3 p
3
ctg x 3 1 3 0 0
cos (a b) = cos a cos b + sin a sin b;
cos (a + b) = cos a cos b sin a sin b;
sin (a + b) = sin a cos b + sin b cos a;
sin (a b) = sin a cos b sin b cos a;
a+tg b
tg (a + b) = 1tg tg a tg b ; tg (a
tg a tg b
b) = 1+tg a tg b ; tg 2a =
2 tg a
1 tg2 a
;
sin 2a = 2 sin a cos a ; cos 2a = cos2 a sin2 a = 1 = 1 sin2 a; (8)
2
2 cos a
a; b 2 R.
Substituţiile universale:
2 tg x 1 tg2 x 2 tg x
sin x = 1+tg 2x ; cos x = 1+tg x2 ; tg x = 1 tg22 x ; (8) x 2 Rn f(2k + 1) j k 2 Zg :
2 2 2
2 sin a cos b = sin (a + b) + sin (a b) ;
2 cos a cos b = cos (a + b) + cos (a b) ;
2 sin a sin b = cos (a b) cos (a + b) ;
sin p + sin q = 2 sin p+q p q
2 cos 2 ;
sin p sin q = 2 sin 2 cos p+q
p q
2 ;
cos p + cos q = 2 cos p+q2 cos p q
2 ;
cos p cos q = 2 sin p+q 2 sin p q
2 :

33. Aplicaţii ale trigonometriei în geometrie

(a) Produsul scalar al vectorilor ~u şi ~v :

~u ~v = j~uj j~v j cos ; = d
~u ; ~v ;
~
u ~v
cos = uj j~v j ;
j~
~u ? ~v () ~u ~v = 0;
2 0; 2 () ~u ~v = 0; 2 2 ; () ~u ~v < 0;
! ! ! !
~u = ap i + b j ; ~v = c ip+ d j
j~uj = a2 + b2 ; j~v j = c2 + d2 ;
~u ~v = ac + bd;
~u; ~v sunt coliniari () ac = db ;
~u ? ~v () ac + bd = 0:
(b) În ABC :
i. A + B + C = sau m A^ = m B
^ = m C^ = 180 ;
AB AC sin A BA BC sin B BC CA sin C
ii. A ABC = 2 = 2 = 2 ;

10
 iii. m A^ = 90 ) A ABC = AB AC
2 ;
p a+b+c
iv. AB = c; BC = a; CA = b; A = p (p a) (p b) (p c); unde p = 2 ;
2
p
l 3
v. ABC echilateral ) A = 4 ; unde l = AB;
(c) Teorema cosinusului:
În ABC : AB = c; BC = a; CA = b
b2 +c2 a2
cos A = 2bc () a2 = b2 + c2 2bc cos A ;
a2 +c2 b2
cos B = 2ac () b2 = a2 + c2 2ac cos B ;
a2 +b2 c2
cos C = 2ab () c2 = a2 + b2 2ab cos C :
(d) Teorema sinusurilor:
În ABC : AB = c; BC = a; CA = b şi R = raza cercului circumscris ABC :
a b c
sin A = sin B = sin C = 2R :
q
(e) Formula distanţei : A (xA ; yA ) ; B (xB ; yB ) : AB = (xB xA )2 + (yB yA )2 :
xA +xB
xM = 2
(f) Dac¼
a M (xM ; yM ) este mijlocul segmentului [AB] ; atunci: yA +yB ;
yM = 2
(g) Lungimea medianei [AM ] în care ABC : AM = ma ; BN = mb ; CP = mc
2(b2 +c2 ) a2 2(c2 +a2 ) b2 2(a2 +b2 ) c2
m2a = 4 ; m2b = 4 ; m2c = 4 :
a+b+c
(h) Formule pentru aria ABC : AB = c; BC = a; CA = b; p = 2 semiperimetru
ab sin C bc sin A ca sin B
S= 2 = 2 = 2 ;
abc
S= 4R ; R = raza cercului circumscris ABC;
p
S = p (p a) (p b) (p c) formula lui Heron;
r = PS () S = r p; r =raza cercului înscris în ABC:

Clasa a X-a
1. Radicali
p p
n p p
(a) n
a b n c::: = n abc:::;
p
na p
(b) p
n
b
= n ab ;
p m p
(c) ( n a) = n am ;
pp
m n
p
(d) a = mn a;
p
nk mk p
(e) a = n am ;
pn n
(f) a = a;
unde a; b; c 2 (0; +1) ; m; n; k 2 N n f1g :
p p p
(g) mg = ab; mg = 3 abc; mg = n a1 a2 ::: an media geometric¼
a;
p p
n
(h) 0 a < b , n a < b (compararea radicalilor) :

2. Raţionalizarea numitorilor

11
 p p p p
(a) a+ b a b = a b; (u v) (u + v) = u2 v 2 ;
p p p
3 2
p p
3
(b) 3
a+ 3b a 3
ab + b2 = a + b;
p p p
3 2
p p
3
(c) 3
a 3b a + 3 ab + b2 = a b;
p p pn n 1
p
n
pn
pn
(d) n
a nb a + an 2 b + ::: + abn 2 + bn 1 = a b;
p p p
n n 1
p
n n 2
p
n
p
n
(e) n impar: n a + n b a a b + ::: abn 2 + bn 1 = a + b:

3. Puteri cu exponent raţional

m p
n
(a) an = am ; n 2 N n f1g ; m 2 Z;
r 1
(b) a = ar ; r 2 Q\ (0; +1) ;
a r b r
(c) b = a ; a; b 2 (0; +1) ; r 2 Q\ (0; +1) ;
p 1 1
1
(d) a = a2 ;a 3 = 3 a;
p

4. Puteri cu exponent real

(a) ax ay = ax+y ;
ax
(b) ax : ay = ay = ax y;

(c) (ax )y = xy
a ;
(d) (ab)x = ax bx ;
a x ax
(e) b = bx ;
(f) ax > 0; (unde a; b 2 (0; +1) şi x 2 R) ;
(g) Compararea puterilor a > 1 : x < y , ax < ay x y , ax ay ;
0 < a < 1 : x < y , ax > ay ; x y , ax ay :

5. Logaritmi
8
< A>0
(a) Pentru loga A se impun C.E. a>0 ;
:
a 6= 1
(b) loga 1 = 0; loga a = 1; ln 1 = lg 1 = 0; ln e = 1; lg 10 = 1;
(c) = loga a ; aloga A = A;
(d) ax = A , x = loga A;
(e) loga AB = loga A + loga B;
(f) loga A1 A2 ::: Ak = loga A1 + loga A2 + ::: + loga Ak ; k 2 N n f1g ; Ai > 0; i = 1; k;
A
(g) loga B = loga A loga B;
(h) loga A = loga A; 2 R;
logb A
(i) loga A = logb a ; loga A = loga b logb A (schimbarea bazei);
(j) loga A = loga A; ( ; 2 R );
(k) loga b logb c logc d = loga d;

12
 (l) alogb c = clogb a ;
(m) lg 10 = ; ln e = :

6. Numere complexe sub form¼ a algebric¼a

8
>
> i2 = 1
<
a = Re (z) partea real¼
a a lui z
(a) z = a + bi; ;
>
> b = Im (z) coe…cientul p¼
arţii imaginare
:
bi = partea imaginar¼
a a lui z
(b) z = a bi conjugatul lui z;
z + z = 2 Re (z) ; z z = 2 Im (z) i;
a=c
(c) a + bi = c + di () ;
b=d
Re (y) = Re (v)
z=v, ;
Im (z) = Im (v)
(d) i2 = 1; i3 = i; i4 = 1; i4k = 1 (k 2 Z)
1 + i + i2 + i3 = 0; in + in+1 + in+2 + in+3 = 0; n 2 Z;
p
(e) jzj = a2 + b2 2 R+ modulul lui z;

(f) z z = jzj2 ; z1 + z2 = z1 + z2 ; z1 z2 = z1 z2 ; z p = z p (p 2 N ) ; z1
z2 = z1
z 2 ; z2 2C ;
(g) jzj 0; jzj = 0 () z = 0;
(h) jzj = jzj = j zj ;
z1 jz1 j
(i) jz1 z2 j = jz1 j jz2 j ; jz1 + z2 j jz1 j + jz2 j ; z2 = jz2 j ; z2 2 C ;
n
(j) jz n j = jzj ; n 2 Z.

7. Aplicaţii ale numerelor complexe în geometrie

M (zM ) : M este imaginea geometric¼
a a num¼
arului complex zM ; iar zM a…xul punctului
M ; zM = xM + yM i :

zA +zB
(a) M = mijlocul segmentului [AB] ) zM = 2 ;
AM zA +kzB
(b) M împarte segmentul [AB] în raportul k adic¼
a MB = k , zM = 1+k ;
zA +zB +zC
(c) G = centrul de greutate al ABC , zG = 3 ;
zB zA
(d) A; B; C sunt coliniare , zC zA 2 R;
(e) AB = jzB zA j ;
(f) ABC este echilateral , zA + "zB + "2 zC = 0; unde "3 = 1, " 2 CnR:

8. Rezolvarea ecuaţiei de gradul al doilea în C.

az 2 + bz + c = 0; unde a 2 R ; b; c 2 R; = b2 4ac
p
b
(a) > 0 : z1;2 = 2a ;
b
(b) = 0 : z1;2 = 2a ;
p
b i
(c) < 0 : z1;2 = 2a ; (z2 = z 1 ) ;

13
 b
S = z1 + z2 =
(d) Relaţiile lui Viète: a
c ; z12 + z22 = S 2 2P ;
P = z 1 z2 = a
(e) Ecuaţia de gradul al doilea care are soluţiile z1 ; z2 2 C are forma: z 2 Sz + P = 0;
(f) az 2 + bz + c = a (z z1 ) (z z2 ) (formula de descompunere);
(g) z1 r¼
ad¼
acin¼
a) az12 + bz1 + c = 0;

9. Numere complexe sub form¼ a trigonometric¼ a

(
Re(z)
cos t = r
(a) z = r (cos t + i sin t) ; unde r = jzj ; iar Im(z) ;
sin z = r
(b) 3 = 3 (cos 0 + i sin 0) ; i = cos 2 +i sin 2 ; 4 = 4 (cos + i sin ) ; 2i = 2 cos 32 + i sin 32 ;
(c) z1 = r1 (cos t1 + i sin t2 ) ; z2 = r2 (cos t2 + i sin t2 ) nenule;
z1 z2 = r1 r2 (cos (t1 + t2 ) + i sin (t1 + t2 )) ;
z1 r1
z2 = r2 (cos (t1 t2 ) + i sin (t1 t2 )) ;
(d) [r (cos t + i sin t)]n = rn (cos nt + i sin nt) ; n 2 Z (formula lui Moivre) ;
(e) R¼
ad¼acinile de ordinul n dintr-un num¼
ar complex
p
z = r (cos t + i sin t) , zk = r cos t t+2k
n n
n + i sin t+2k
n ; k = 0; n 1; t 2 [0; 2 ) ;
n 2 N n f1g :

10. Funcţii injective, surjective, bijective, inversabile

f (x1 ) = f (x2 )
(a) f : A ! B este injectiv¼
a dac¼
a =) x1 = x2 ;
x1 ; x2 2 A
x1 6= x2
(b) f : A ! B este injectiv¼
a dac¼
a =) f (x1 ) 6= f (x2 ) ;
x1 ; x2 2 A
(c) Dac¼
a f este strict monoton¼
a pe un interval, atunci f este injectiv¼
a pe acel interval;
(d) Dac¼
a f este funcţie numeric¼
a şi orice paralel¼
a la axa Ox taie Gf în cel mult un punct
atunci f este injectiv¼
a;
(e) f este injectiv¼
a dac¼
a (8) y 2 B ecuaţia f (x) = y are cel mult o soluţie în A;
(9) x1 6= x2
(f) f nu este injectiv¼
a pe A dac¼
a astfel încât f (x1 ) = f (x2 ) ;
x1 ; x2 2 A
(g) Funcţia numeric¼a f nu este injectiv¼
a dac¼
a g¼
asim o dreapt¼
a paralel¼
a cu Ox care taie
Gf în cel puţin dou¼
a puncte;
(h) f : A ! B este surjectiv¼
a dac¼
a (8) y 2 B ecuaţia f (x) = y are cel puţin o soluţie în
A; adic¼
a f (A) = B;
(i) Funcţia numeric¼a f : A ! B este surjectiv¼
a dac¼
a orice paralel¼
a la axa Ox taie Gf în
cel puţin un punct;
(j) f : A ! B nu este surjectiv¼
a dac¼
a (9) y1 2 B astfel încât ecuaţia f (x) = y1 s¼
a nu
aib¼
a nici o soluţie în A;
(k) Funcţia numeric¼
a f : A ! B nu este surjectiv¼
a dac¼
a g¼
asim o paralel¼
a la axa Ox care
nu intersecteaz¼
a Gf în nici un punct;
(l) f este bijectiv¼
a , f este injectiv¼
a şi f este surjectiv¼
a ;
(m) f este bijectiv¼
a , (8) y 2 B ecuaţia f (x) = y are exact o soluţie x 2 A;

14
 (n) O funcţie numeric¼
a este bijectiv¼
a , orice paralel¼
a la axa Ox taie Gf în exact un
punct;
(o) f g = 1B ; g f = 1A unde f : A ! B; g : B ! A;
not 1 1 1
g = f inversa lui f şi f =f

(1A : A ! A; 1A (x) = x funcţia identic¼

a a mulţimii A):
(p) f este bijectiv¼
a , f este inversabil¼
a
1 1
f : B ! A; f (y) = x: Deci, f (x) = y , x = f 1 (y) ;

f f 1 = 1B , f f 1 (x) = x; (8) x 2 B;
f 1 f = 1A , f 1 (f (x)) = x; (8) x 2 A:

11. Exemple de funcţii elementare

(a) Funcţia constant¼a, funcţia de gradul I, funcţia de gradul al II-lea, funcţia polinomial¼a,
funcţia raţional¼a, funcţiile trigonometrice.
(b) Funcţia putere
f : R ! R, f (x) = xn (n 2; n 2 R) este strict cresc¼ atoare pe R dac¼
a n impar,
respectiv pe [0; +1) dac¼a n este par. Este convex¼
a pe [0; +1) dac¼
a n este impar,
respectiv pe R dac¼
a n este par.
(c) Funcţia radical de ordin n par
p
f : [0; +1) ! [0; +1) ; f (x) = n x este strict cresc¼
atoare pe [0; +1) şi este concav¼
a
pe [0; +1) ;
(d) Funcţia radical de ordin n impar
p
f : R ! R; f (x) = n x este strict cresc¼
atoare pe R şi este concav¼
a pe [0; +1) ;
(e) Funcţia exponenţial¼a
f : R ! (0; +1) ; f (x) = ax (a > 0; a 6= 1) are propriet¼
aţile:
i. dac¼
a a > 1; atunci f este strict cresc¼ atoare pe R;
ii. dac¼
a 0 < a < 1; atunci f este strict descresc¼ atoare pe R;
iii. f este injectiv¼ x x
a (a = a ) x1 = x2 ) ;
1 2

iv. f este surjectiv¼

a (deci bijectiv¼
a şi inversabil¼
a) ;
v. f este convex¼a pe R.
(f) Funcţia logaritmic¼a
g : (0; +1) ! R, g (x) = loga x; a 6= 1; a > 0; x > 0 are propriet¼
aţile:
i. este inversa funcţiei exponenţiale;
ii. dac¼a a > 1; atunci g este strict cresc¼
atoare şi concav¼a pe (0; +1) ;
iii. dac¼a 0 < a < 1; g este descresc¼ atoare şi convex¼
a pe (0; +1) :

12. Funcţii trigonometrice inverse

(a) sin : R ! [ 1; 1] şi cos : R ! [ 1; 1] sunt surjective, dar nu sunt injective;

(b) sin : 2; 2 ! [ 1; 1] este strict cresc¼
atoare şi surjectiv¼
a. Deci, exist¼
a
1 not
sin = arcsin; arcsin : [ 1; 1] ! [0; ] ;
În mod asem¼ an¼ator, arccos : [ 1; 1] ! [0; ] ; arctg : R ! 2; 2 şi
arcctg : R ! (0; ) ;

15
 (c) Expresiile arcsin u (x) şi arccos v (x) exist¼
a doar dac¼
a 1 u (x) 1 şi
1 v (x) 1;
(d) arcsin (sin x) = x; (8) x 2 2 ; 2 ; sin (arcsin x) = x; (8) x 2 [ 1; 1] ;
arccos (cos x) = x; (8) x 2 [0; ] ; cos (arccos x) = x; (8) x 2 [ 1; 1] ;
arcsin x + arccos x = 2 ;
arcsin ( x) = arcsin x; arccos ( x) = arccos x;
(e) arctg (tgx) = x; (8) x 2 2; 2 ; tg (arctg x) = x; (8) x 2 R;
arctg x + arcctg x = 2 ;
(f) arctg ( x) = arctg x; arcctg ( x) = arcctg x:

13. Elemente de combinatoric¼

a

(a) Dac¼ a într-o clas¼a sunt m b¼

aieţi şi n fete, atunci num¼
arul perechilor formate dintr-un
b¼aiat şi o fat¼
a este m n (card (A B) = card A card B; unde A şi B sunt …-
nite);
(b) card (A [ B) = card A + card B card (A \ B) :
(c) Dac¼ a are n elemente atunci ea are 2n submulţimi;
a o mulţime …nit¼
arul funcţiilor f : A ! B este (card B)card A ;
(d) Num¼
(e) Num¼
arul funcţiilor injective f : A ! B cu m = card A card B = n este Am
n:
(f) Num¼
arul funcţiilor strict monotone f : A ! B; m = card A card B = n este 2 Cnm ;
(g) Num¼
arul funcţiilor bijective f : A ! B cu card A = card B = n este n! :
(h) Permut¼ari : P0 = 0! = 1; P1 = 1! = 1; P2 = 2! = 1 2 = 2; P3 = 3! = 1 2 3 = 6; :::;
Pn = 1 2 3 ::: n = n!; Pn+1 = Pn (n + 1) ;
(i) Combin¼
ari şi aranjamente
n! n!
Cnk = k
k!(n k)! ; An = (n k)! (0 k n) ;
A0n = 0
Cn = 1;
Cn1 = A1n = n;
Cnk = Cnn k (formula combin¼
arilor complementare);
k 1
Cnk = k
Cn 1 + Cn 1 (formula de descompunere a combin¼
arilor);
n k 1
Cnk = k Cn 1 ;
Akn = n (n 1) (n 2) ::: (n k + 1) ;
Akn = nAkn 1
1:
(j) Cn0 + Cn1 + Cn2 + ::: + Cnn = 2n ;
Cn0 + Cn2 + Cn4 + ::: = Cn1 + Cn3 + Cn5 + ::: = 2n 1:

arul de diagonale ale unui poligon convex cu n laturi este de Cn3 ;

(k) Num¼

14. Binomul lui Newton:

(a + b)n = Cn0 an + Cn1 an 1 b1 + Cn2 an 2 b2 + ::: + Cnk an k bk + ::: + Cnn 1 a1 bn 1 + Cnn bn :

arii: Tk+1 = Cnk an

(a) Termenul general al dezvolt¼ k bk ;

(b) Cn0 ; Cn1 ; :::; Cnn sunt coe…cienţii binomiali ai dezvolt¼

arii (care nu sunt aceeaşi cu coe…-
cienţii necunoscutelor dezvolt¼ arii);

16
 (c) Suma coe…cienţilor dezvolt¼
arii se obţine înlocuind necunoscutele cu 1;
(d) Termenul liber (f¼
ar¼
a necunoscut¼
a) are de fapt necunoscuta la puterea 0;
Tk+2 n k b
(e) Tk+1 = k+1 a;

(f) Dac¼a n = 2k atunci termenul din mijloc este Tk+1 şi are coe…cientul binomial Cnk cu
valoarea cea mai mare;
Dac¼a n = 2k +1 atunci dezvoltarea are doi termeni din mijloc cu coe…cienţii binomiali
Cnk = Cnk+1 cu valoarea cea mai mare.

15. Elemente de calcul …nanciar

p
(a) p% din a = 100 a;
r
(b) Ds = S n (dobânda simpl¼a generat¼a de suma S pe o perioad¼a de n ani cu rata
100
dobânzii r %);
r n
(c) Dc = S 1 + 100 1 (dobânda compus¼a generat¼a de capitalul S dup¼a n ani cu
rata dobânzii r%);

16. Elemente de probabilit¼

aţi
nr. cazurilor favorabile (convenabile realiz¼
a rii evenimentului)
(a) P = nr. cazurilor posibile
;
(b) Dac¼
a A şi B sunt dou¼
a evenimente independente atunci P (A \ B) = P (A) P (B) :
(c) Schema lui Poisson: Fie A1 ; A2 ; :::; An evenimente independente cu pi = P (Ai ) ;
qi = 1 pi ; i = 1; n: Atunci probabilitatea realiz¼arii a k evenimente din cele n este
a cu coe…cientul lui X k din dezvoltarea (p1 X + q1 ) (p2 X + q2 ) ::: (pn X + qn ) ;
egal¼
(d) Schema binomial¼a: În schema lui Poisson lu¼ am pi = p şi qi = q; i = 1; n: Atunci
probabilitatea realiz¼ ar de k evenimente din cele n este P = Cnk pk q n k :
arii unui num¼

17. Ecuaţii ale dreptei în plan

a
(a) Ecuaţia general¼a a dreptei : d : ax + by + c = 0 cu md = b (panta dreptei d) ;
(b) Ecuaţia explicit¼a a dreptei : d : y = mx + n; unde m este panta dreptei d; iar n este
ordonata la origine;
x x0 y y0
(c) Ecuaţia dreptei d care trece prin M0 (x0 ; y0 ) şi are direcţia ~v (a; b) este: a = b
:
(d) Ecuaţia dreptei d care trece prin A (xA ; yA ) şi are panta m este: y yA = m (x xA )
:
(e) Ecuaţia dreptei AB : xxB xxAA = yyB yyAA (xA 6= xB ; yA 6= yB );
Dac¼
a xA = xB ; atunci AB : x = xA ; iar dac¼ a yA = yB ; atunci AB : y = yA ;
yB yA
(f) Panta dreptei AB : mAB = xB xA (xA 6= xB ) ;
(g) d1 kd2 , md1 = md2 ;
d1 ?d2 , md1 md2 = 1;
(h) d1 : a1 x + b1 y + c1 = 0; d2 : a2 x + b2 y + c2 = 0
a1 b1 c1
d1 kd2 , a2 = b2 6= c2 ;
a1 b1
d1 = d2 , a2 = b2 = cc12 ;

17
 d1 ?d2 , a1 a2 + b1 b2 = 0:
(i) Distanţa de la punctul M0 (x0 ; y0 ) la dreapta d : ax + by + c = 0 este:

jax0 + by0 + cj
d (M0 ; d) = p :
a2 + b2

(j) Se consider¼
a A (xA ; yA ) ; B (xB ; yB ) ; C (xC ; yC ) trei puncte necoliniare în plan şi
xA yA 1
= xB yB 1 : Atunci aria ABC se calculeaz¼ a cu formula A = 12 j j :
xC yC 1

Clasa a XI-a
1. Permut¼
ari

1 2 ::: n
(a) = permutare de gradul n;
(1) (2) ::: (n)
1 2 ::: n
(b) e = permutarea identitate;
1 2 ::: n
(c) card Sn = n!; unde Sn = mulţimea tuturor permut¼arilor de gradul n;
1 2 ::: i ::: j ::: n
(d) ij = transpoziţie;
1 2 ::: i ::: j ::: n
1 2 ::: n
(e) = produsul (compunerea) permut¼
arilor de gradul
(1) (2) ::: (n)
n;
Avem:
asociativitatea: [ ( ) = ( ) ] ;
elementul neutru: [ e = e = ] ;
1 = (1) (2) ::: (n)
Permutarea invers¼ a: cu proprietatea
1 2 ::: n
1 = 1 = e ; Mai mult 1 1 1 1:
ij = ij ; ( ) =
(f) Orice permutare se poate descompune în produs de transpoziţii (scrierea nu este
unic¼
a, dar se p¼
astreaz¼
a paritatea factorilor);
(g) Dac¼
a avem i < j; dar (i) > (j) vom spune c¼ a perechea (i; j) este o inversiune.
Num¼arul de inversiuni al permut¼
arii se noteaz¼
a cu m ( ) ; iar num¼arul
" ( ) = ( 1)m( )
se numeşte semnul lui ;
(h) Dac¼a " ( ) = +1 vom spune c¼ a este permutare par¼
a (de exemplu e permutarea
identic¼
a), iar dac¼a " ( ) = 1 vom spune c¼
a este permutare impar¼a (de exemplu
orice transpoziţie);
(i) "( ) = "( ) "( ) ;
h p)
i2 h im( p)

" 2p = [" ( p )]2 = ( 1)m( = ( 1)2 =1) 2p este permutare par¼

a;
n! n!
(j) Sn are 2 permut¼
ari pare şi 2 permut¼
ari impare.

18
2. Matrice
0 1
a11 a12 ::: a1n
B a21 a22 ::: a2n C
B C
(a) A = B .. .. .. C = (aij )i=1;m matrice de tipul m n;
@ . . ::: . A j=1;n
am1 am2 ::: amn
(b) Dac¼a num¼arul de linii este egal cu num¼ arul de coloane atunci A = (aij )i;j=1;n se
numeşte matrice p¼
atratic¼a de ordinul n în care elementele a11 ; a22 ; :::; ann alc¼atui-
esc diagonala principal¼a a matricei A; iar elementele a1n ; a2(n 1) ; :::; an1 alc¼
atuiesc
diagonala secundar¼a ; a11 + a22 + ::: + ann not
= T r (A) urma matricei A :
0 1
0 0 ::: 0
B 0 0 ::: 0 C
B C
(c) Om;n = B . . . C matricea nul¼a de tipul m n;
@ .. .. ::: .. A
0 0 ::: 0
0 1
0 1 1 0 ::: 0
1 0 0 B 0 1 ::: 0 C
1 0 @ B C
I2 = ; I3 = 0 1 0 A ; In = B .. .. .. C matricele unitate de
0 1 @ . . ::: . A
0 0 1
0 0 ::: 1
ordinul 2; 3; respectiv n;
not
(d) A = (aij ) ) (aji ) = t A matricea transpus¼a (liniile lui A s-au transformat în coloane
şi invers);
(e) Dou¼a matrice A şi B pot … egale dac¼ a sunt de acelaşi tip şi dac¼
a
a11 = b11 ; a12 = b12 ; :::; amn = bmn ;
(f) A = (aij ) ; B = (bij ) : A + B = (aij + bij ) ; A = ( aij ) ; A B = A + ( B) ;
Avem:
(A + B) + C = A + (B + C) ; A + B = B + A; A + Om;n = A = Om;n + A;
1 A = A;
( + ) A = A + A; (A + B) = A + B; ( A) = ( ) A;
t (A + B) = t A + t B; t ( A) = t A;

T r (A + B) = T r (A) + T r (B) ; T r ( A) = T r (A) :

(g) A = (aij )i=1;m ; B = (bjk )j=1;n ) A B = (pik ) ; unde pik = ai1 b1k +ai2 b2k +:::+ain bnk
j=1;n k=1;p
(linia i din A coloana k din B);
Avem:
(AB) C = A (BC) ; AB 6= BA (în general); A In = In A = A;
A (B + C) = AB + AC; (A + B) C = AC + BC;
( A) B = (AB) = A ( B) ;
t (AB) = t B t A; T r (AB) = T r (BA) :

(h) Dac¼
a A; B sunt dou¼
a matrice p¼
atratice cu AB = BA; atunci:
Ap Aq = Ap+q = Aq Ap ; Ap B q = B q Ap ; ( A)p = p Ap ;

Pn
(A + B)n = Cnk An k B k
k=0
(unde 2 C, p; q; n 2 N ):

19
3. Determinanţi

a b
(a) Determinantul de ordinul 2 : =a d b c ;
c d
(b) Determinantul de ordinul 3 se calculeaz¼ a prin regula lui Sarrus sau regula triunghiului
(sau folosind unele propriet¼
aţi ale determinanţilor);
(c) Determinantul de ordin n 4 se calculeaz¼ a prin metoda dezvolt¼ arii dup¼
a o linie (sau
coloan¼
a) şi folosind, eventual, şi alte propriet¼
aţi ale determinanţilor.
(d) Propriet¼
aţile determinanţilor . Fie A; B 2 Mn (C) :
1) det t A = det A;
2) Dac¼a o linie este nul¼a în A; atunci det A = 0 ;
3) Dac¼a dou¼ a linii sunt identice, atunci det A = 0 ;
4) Dac¼a schimb¼ am dou¼ a linii între ele, atunci determinantul obţinut este egal cu
det A;
5) det ( A) = n det A; 2 R;
a b c a b c a b c a b c
6) d e f = d e f ; 2 R; d e f = d e f ;
g h i g h i g h i g h i
a b + b0 c a b c a b0 c
7) d e + e f = d e f + d e0 f (proprietatea de liniaritate);
0

g h + h0 i g h i g h0 i
8) Dac¼a înlocuim o linie cu o combinaţie liniar¼
a format¼
a din ea şi celelalte linii,
valoarea determinantului nu se schimb¼a;
9) det In = 1;
10) det (AB) = (det A) (det B) ;
11) det (Ap ) = (det A)p ; p 2 N ;
(e) Se notez¼ a cu Mij minorul de ordinul n 1 determinantul obţinut prin eliminarea
liniei i şi a coloanei j din det A; iar cu Aij = ( 1)i+j : Mij complementul algebric al
elementului aij ;
1 1 1
(f) Determinantul Vandermonde a b c = (b a) (c a) (c b) ;
a2 b2 c2
1 1 1 1
a b c d
= (b a) (c a) (d a) (c b) (d b) (d c) :
a2 b2 c2 d2
a3 b3 c3 d3
(g) Aplicaţii ale determinanţilor în geometrie
x y 1
1) A (xA ; yA ) ; B (xB ; yB ) : Ecuaţia dreptei AB : xA yA 1 = 0;
xB yB 1
xA yA 1
2) A (xA ; yA ) ; B (xB ; yB ) ; C (xC ; yC ) coliniare , = xB yB 1 = 0;
xC yC 1

20
 1
3) A (xA ; yA ) ; B (xB ; yB ) ; C (xC ; yC ) necoliniare. Aria ABC; A = 2 j j ; unde
xA yA 1
= xB yB 1 :
xC yC 1

4. Sisteme de ecuaţii liniare

(a) Matricea A 2 Mn (C) este inversabil¼a , det A 6= 0;

A 1 se calculeaz¼a urm¼arind paşii :
i. Se calculeaz¼a d = det A şi se constat¼
a c¼
a este 6= 0;
ii. Se scrie t A matricea transpus¼ a;
iii. Se scrie matricea A =matricea adjunct¼ a format¼
a din complemenţii algebrici ai
t
elementelor matricei A;
iv. A 1 = d1 A .
(b) Ecuaţii matriceale:
AX = B ) X = A 1 B; 9 A 1
XA = B ) X = BA 1 ; 9 A 1
AXC = B ) X = A 1 BC 1 9 A 1; C 1 :
(c) Sistemele de ecuaţii cu n ecuaţii liniare şi n necunoscute în care determinantul ma-
tricei sistemului este nenul se numesc sisteme de tip Cramer şi se rezolv¼ a prin
metoda matriceal¼ a sau prin metoda lui Cramer .
Metoda lui Cramer : x1 = dd1 ; x2 = dd2 ; :::; xn = ddn ; unde di se obţine din d = det A
înlocuind coloana i cu coloana liber¼ a, i = 1; n.
(d) Rezolvarea sistemelor de ecuaţii liniare oarecare se poate rezolva prin metoda lui
Gauss sau folosind proprietatea Kronecher-Capelli.

5. Dreapta real¼ a R= R[ f 1; +1g

a încheiat¼

(a) Mulţimea nevid¼a A R este m¼arginit¼a superior (majorat¼a ) dac¼ a (9) M 2 R astfel
încât x M; (8) x 2 A: Num¼ arul M se numeşte majorant pentru mulţimea A:
Mulţimea tuturor majoranţilor mulţimii A se noteaz¼
a cu M (A) :Cel mai mic majorant
(dac¼
a exist¼
a) se noteaz¼
a cu sup A şi se numeşte marginea superioar¼ a a mulţimii A:
Dac¼a sup A 2 A atunci sup A = max A (cel mai mare element al mulţimii A):
Dac¼a A nu este m¼
arginit¼
a superior vom scrie sup A = +1:
8
< x M; (8) x 2 A (M majorant)
sup A = M , (8) > 0, (9) x 2 A astfel încât x > M :
:
(M nu mai este majorant, adic¼
a M este cel mai mic)
* Axioma marginii superioare. Orice mulţime nevid¼ a A R care este majorat¼a
admite cel mai mic majorant (adic¼a exist¼
a sup A):
(b) Mulţimea nevid¼a A R este m¼arginit¼a inferior (minorat¼a ) dac¼
a (9) m 2 R astfel
încât m x; (8) x 2 A: Num¼ arul m se numeşte minorant pentru A: Mulţimea tuturor
minoranţilor mulţimii A se noteaz¼a cu m (A) : Cel mai mare minorant (dac¼ a exist¼
a)
se noteaz¼
a cu inf A şi se numeşte marginea inferioar¼a a mulţimii A: Dac¼a inf A 2 A;
atunci inf A = min A (cel mai mic element al mulţimii A):
Dac¼
a A nu este m¼
arginit¼
a inferior vom scrie inf A = 1:

21
 8
< m x; (8) x 2 A (m minorant)
inf A = m , (8) > 0; (9) x 2 A astfel încât m + > x
:
(m + nu mai este minorant, deci m este cel mai mare minorant)
Ex. sup (a; b] = b = max (a; b] ; inf (a; b] = a 62 (a; b] ;
inf N = 0 = min N, sup N = +1; inf Z = 1, sup Z = +1 2 Z.
(c) R = ( 1; +1) ; R = R[ f 1; +1g ; +1 a = +1; 1 a = 1; 1 + 1 = 1;
1 ( 1) = 1;
1 + 1 = 1 1 este caz de nedeterminare (excepţie);
1; a > 0 a 0
1 a= ; 1 1 = 1; 1 ( 1) = 1; 1 = 0; 1 = 0:
1; a < 0
1
Alte cazuri de nedeterminare: 00 ; 1 ; 0 ( 1) ; 1
1 ; 00 ; 10 :
1
Avem şi 0 = 0; 1 < x < 1; (8) x 2 R.
(d) Vecin¼at¼aţi
i. V R este vecin¼atate pentru a 2 R (scriem matematic V 2 V (a)) dac¼
a
(9) a 2 R astfel încât (a "; a + ") V:
Orice interval deschis este vecin¼
atate pentru orice punct al s¼
au.
ii. V R este vecin¼atate pentru +1 (scriem matematic V 2 V (+1)) dac¼ a
(9) a 2 R astfel încât (a; +1] V ;
iii. V R este vecin¼atate pentru 1 (scriem matematic V 2 V ( 1)) dac¼ a
(9) a 2 R astfel încât [ 1; a) V:

6. Limite de şiruri

(a) Spunem c¼
a num¼
arul a 2 R este limita şirului (an )n n0 (scriem matematic lim an = a)
n!1
dac¼ a (8) V 2 V (a) ; (9) nV 2 N astfel încât (8) n nV avem an 2 V ; adic¼
a V conţine
toţi termenii şirului (o in…nitate) cu excepţia unui num¼
ar …nit.
Limita unui şir (dac¼a exist¼a ) este …nit¼a.
(b) Fie (an )n un şir de numere reale şi ' : N !N o aplicaţie strict cresc¼
atoare, atunci
(bn )n = a'(n) n se numeşte subşir al lui (an )n :
Dac¼a un şir are limita l 2 R atunci orice subşir al s¼au are limita l: Dac¼ a un şir se
descompune în dou¼ a sau mai multe subşiruri cu aceeaşi limit¼ a l 2 R; atunci şirul are
limita l: Dac¼a în schimb, dou¼a subşiruri au limite diferite l1 6= l2 ; atunci şirul nu are
limit¼
a.
(c) Şirurile convergente sunt şirurile care au limita l 2 R (l num¼
ar real …nit) : Şirurile
care nu au limit¼
a sau şirurile care au limita +1 (sau 1) se numesc şiruri divergente.
Spre exemplu, an = n1 ; n 2 N este convergent cu limita 0; bn = n2 + 2n 3 este
divergent (are limita +1), iar şirul cn = ( 1)n este divergent (nu are limit¼
a).
8
>
> nu exist¼ a, a 2 ( 1; 1]
<
0; a 2 ( 1; 1)
(d) a 2 R, n 2 N; lim an = ;
n!1 >
> 1; a = 1
:
1; a 2 (1; 1)
8
< 0; 2 ( 1; 0)
(e) n 2 N ; 2 R; lim n = 1; = 0 ;
n!1 :
1; 2 (0; 1)

22
 1 n 1 1 1
(f) lim 1 + n = lim 1 + 1! + 2! + ::: + n! = e = 2; 71::: 2 RnQ;
n!1 n!1
(g) Operaţii cu şiruri convergente
Dac¼
a (an )n ; (bn )n sunt dou¼
a şiruri convergente atunci:
lim ( an bn ) = lim an lim bn ( ; 2 R) ;
n!1 n!1 n!1

lim (an bn ) = lim an lim bn ;

n!1 n!1 n!1
p
lim apn = lim an (p 2 N) ;
n!1 n!1
lim an
lim an = n!1
( lim bn 6= 0);
n!1 bn lim bn
n!1 n!1
lim bn
lim (an )bn = lim an n!1 (dac¼a membrul drept exist¼ a);
n!1
p q n!1
lim k an = k lim an (k 2; k 2 N şi radicalii exist¼
a).
n!1 n!1

(h) Teorema lui W (Weierstrass): Orice şir monoton şi m¼

arginit este convergent.
bn
an an an
(i) Dac¼
a lim = 0; atunci lim 1+ = e;
n!1 bn n!1 bn

(j) Lema Stolz-Cesaro:

0 an+1 an
a lim abnn este în cazul
Dac¼ 1
1 sau +0 iar lim = l 2 R; atunci liman
= l:
n!1 x!1 bn+1 bn n!1 bn

7. Limite de funcţii

(a) lim f (x) = l 2 R , [(8) V 2 V (l) ; (9) U 2 V (a) astfel încât (8) x 2 U \ Df ; x 6= a )
x!a
f (x) 2 V ]: Limita unei funcţii într-un punct, dac¼
a exist¼
a, este unic¼
a.
0
(a 2 Df ; adic¼a a este punct de acumulare pentru Df : (9) (an ) Df astfel încât
an ! a; an 6= a):
(b) ls (a) = f (a 0) = lim f (x) ; ld = f (a + 0) = lim f (x) :
x!a x!a
x<a x>a

(c) f are limit¼a în x = a a 2 Df0 (9) ls (a) = ld (a) 2 R. Prin urmare,

lim f (x) = ls (a) = ld (a) :

x!a

Dac¼
a (9) ls (a) ; (9) ld (a) şi ls (a) 6= ld (a) ; atunci f nu are limit¼
a în x = a:
Obs: f are limit¼ a în a 2 R , lim f (x) = lim f (x) = l 2 R şi în acest caz
x!a x!a
x2Q x2RnQ
lim f (x) = l:
x!a
(d) Operaţii cu limite de funcţii (se aplic¼
a atunci când în membrul drept nu apare un caz
de excepţie şi când are sens):
lim [ f (x) f (x)] = lim f (x) lim g (x) ;
x!a x!a x!a

lim [f (x) g (x)] = lim f (x) lim g (x) ;

x!a x!a x!a
p
lim [f (x)]p = lim f (x) (p 2 N) ;
x!a x!a
lim f (x) h ig(x)
lim f (x) = x!a ; lim [f (x)]g(x)
= lim f (x) ; lim g (f (x)) = g lim f (x) :
x!a g(x) lim g(x)
x!a x!a x!a x!a x!a

23
 (e) Cazuri de excepţie: 1 1; 00 ; 1
1; 0 1; 11 ; 00 ; 10 :
În cazurile 1 1 şi 1 1 se foloseşte, de regul¼a, metoda factorului forţat,
urmat de simpli…care convenabil¼ a care elimin¼
a cazul de excepţie şi apoi se trece
la limit¼
a. Uneori se foloseşte una din cele dou¼
a limite remarcabile:

u (x) [ln u (x)]

lim = 0 ( 2 R, a > 1) ; lim = 0 ( > 0) :
u(x)!1 au(x) u(x)!1 [u (x)]
Cazul 00 se poate reduce la 1 1 ; sau se aplic¼
a metoda de descompunere a num¼ ar¼
a-
torului şi a numitorului urmat¼ a de simpli…care convenabil¼ a care elimin¼
a cazul de
excepţie. Tot în cazul 00 este necesar s¼a folosim (uneori) o limit¼
a fundamental¼ a:
sin u(x)
– lim = 1;
u(x)!0 u(x)
arcsin u(x)
– lim u(x) = 1;
u(x)!0
tg u(x)
– lim = 1;
u(x)!0 u(x)
arctg u(x)
– lim u(x) = 1;
u(x)!0
eu(x) 1
– lim = 1;
u(x)!0 u(x)
au(x) 1
– lim = ln a (a > 0) ;
u(x)!0 u(x)
ln(1+u(x))
– lim u(x) = 1;
u(x)!0
[1+u(x)r 1]
– lim u(x) = r:
u(x)!0
0 1 f g
Cazul 0 1 se transform¼
a în 0 sau 1 folosind f g = 1 = 1 ;
g f
1
În cazul 11 se foloseşte limita lim [1 + u (x)] u(x) = e:
u(x)!0

În cazurile 00 şi 10 se foloseşte formula uv = ev ln u şi se ajunge la cazul

0 1:

8. Continuitate

(a) f continu¼a în x = a dac¼a (8) V 2 V (f (a)), (9) U 2 V (a) astfel încât (8) x 2 A \ U;
f (x) 2 V ; unde a este punct de acumulare (a 2 A \ A0 ) ;
(b) f continu¼
a în x = a , lim f (x) = f (a) ;
x!a

(c) f continu¼
a în x = a , ls (a) = ld (a) = f (a) ;
(d) f este continu¼a pe A dac¼a este continu¼
a în …ecare punct din a:
Funcţiile elementare sunt continue pe întreg domeniul lor de de…niţie .
(e) Operaţii cu funcţii continue. Dac¼
a f; g : A ! R sunt continue în a 2 A atunci:
i. f + g; f g; f; f + g; f g; fg (g (a) 6= 0) sunt continue în x = a;
ii. f g este continu¼
a în x = a (unde f (a) > 0) ;
iii. Dac¼ a u : A ! B este continu¼ a în x = a; iar f : B ! R este continu¼ a în
y = u (a) 2 B; atunci funcţia compus¼a f u : A ! R este continu¼
a în x = a;

24
 iv. Dac¼a f : I ! J este bijectiv¼ a (I; J R interval) şi continu¼ a pe I; atunci
f 1 : J ! I este continu¼ a pe J;
Funcţiile obţinute prin operaţiile algebrice (sum¼
a, diferenţ¼
a, produs, raport,
v. domeniul de de…
putere, compunere) din funcţii elementare sunt continue pe întreg
.
(f) Dac¼a f : D ! R (D R) este continu¼ a în a 2 D şi f (a) > 0; atunci (9) U 2 V (a)
astfel încât f (x) > 0; (8) x 2 U \ D;
(g) Fie f : D ! R şi a 2 D \ D0 :
1) Dac¼a limitele laterale ls (a) = f (a 0) şi ld (a) = f (a + 0) exist¼ a şi sunt …nite,
dar ls (a) 6= ld (a) sau ls (a) 6= f (a) sau ld (a) 6= f (a) vom spune c¼ a f este
discontinu¼ a în x = a şi x = a este punct de discontinuitate de speţa I;
1’) Funcţiile strict monotone (pe un interval) pot avea doar discontinuit¼ aţi de speţa
I;
2) Dac¼a una din limitele laterale ls (a) sau ld (a) este in…nit¼ a sau nu exist¼ a, vom
spune c¼ a f este discontinu¼ a în x = a; iar x = a este punct de discontinuitate de
speţa a doua;
2’) Funcţiile care au proprietatea lui Darboux pe un interval pot avea doar discon-
tinuit¼
aţi de speţa a doua pe acel interval;
3) Dac¼a o funcţie este strict monoton¼ a şi are proprietatea lui Darboux pe intervalul
I; atunci ea este continu¼ a pe I:
(h) Funcţii cu proprietatea lui Darboux
1) Fie I R interval. Funcţia f : I ! R are proprietatea lui Darboux pe I dac¼ a:
[(8) J I; J interval ) f (J) este tot interval] sau dac¼ a: [(8) a < b; a; b 2 I şi
(8) 2 (f (a) ; f (b)) sau 2 (f (b) ; f (a)) ; (9) x 2 (a; b) astfel încât f (x ) = ];
2) Orice funcţie continu¼ a pe un interval are proprietatea lui Darboux pe acel interval.
Reciproc, nu este adev¼ arat.
2’) Dac¼a f : I ! R nu se anuleaz¼ a pe intervalul I (f (x) 6= 0; (8) x 2 I) şi este con-
tinu¼
a pe I atunci f are semn constant pe I (f (x) > 0 sau f (x) < 0; (8) x 2 I) ;
3) Dac¼a f : [a; b] ! R este continu¼ a şi f (a) f (b) < 0 atunci (9) c 2 (a; b) astfel
încât f (c) = 0 (adic¼ a x = c este soluţie pentru ecuaţia f (x) = 0) ;
4) Modalit¼aţi de a ar¼ata c¼a o funcţie are proprietatea lui Darboux:
ar¼
at¼am c¼ a f este continu¼ a pe un interval şi va rezulta c¼a are proprietatea lui
Darboux pe acel interval;
folosind de…niţia;
folosind proprietatea: [f 2 D ([a; c]) ; f 2 D ([c; b]) şi (9) an 2 (a; c) ; an % c;
(9) bn 2 (c; b) ; bn & c astfel încât f (an ) ! l; f (bn ) ! l] ) f 2 D ([a; b]) ;
ar¼
at¼am c¼ a discontinuit¼ aţile funcţiei f sunt doar de speţa a II-a.
5) Modalit¼aţi de a ar¼ata c¼a o funcţie nu are proprietatea lui Darboux
ar¼
at¼am c¼ a f (I) nu este interval;
ar¼
at¼am c¼ a f are un punct de discontinuitate de speţa I;
folosind negaţia de…niţiei: (9) a; b 2 I; a < b şi (9) 2 (f (a) ; f (b)) sau
2 (f (b) ; f (a)) ; (9) x 2 (a; b) astfel încât f (x) = s¼ a nu aib¼a nici o
soluţie în (a; b) :

25
9. Derivabilitate

a f : D ! R (D R) şi a 2 D \ D0 vom spune c¼

(a) Fiind dat¼ a f are derivat¼
a în punctul
f (x) f (a) 0
a dac¼
a exist¼
a lim x a (notat¼
a cu f (a)):
x!a

Reţinem 0
f (a) = lim f (x)x f (a)
a derivata funcţiei f în punctul a:
x!a
Dac¼a exist¼a f 0 (a) 2 R vom spune c¼
a f este derivabil¼
a în punctul a: În aplicaţii folosim
f (x) f (a) 0
şi lim x a = f (a) :
x!a
Funcţia f este derivabil¼
a pe mulţimea E D dac¼ a este derivabil¼
a în orice punct din
E: Dac¼ a f este derivabil¼
a pe D vom spune, pe scurt, c¼
a f este derivabil¼
a.
(b) Panta tangentei în punctul M (x0 ; f (x0 )) la gra…cul unei funcţiei derivabile în x0 2 I
(I Df interval deschis) este m = f 0 (x0 ) ; iar ecuaţia tangentei în acest punct
este y f (x0 ) = f 0 (x0 ) (x x0 ) :
(c) Orice funcţie derivabil¼
a într-un punct este continu¼
a în acel punct. Reciproca nu este
adev¼
arat¼a.
(d) Funcţia f : D ! R (D R) are derivat¼ a (este derivabil¼a) în a 2 D \ D0 dac¼ a şi
numai dac¼ a fs (a) ; fd (a) în R (respectiv R) şi fs (a) = fd0 (a) = l: Şi deci,
a exist¼ 0 0 0

f 0 (a) = l:
(e) Dac¼a avem fs0 (a) = 1 şi fd0 (a) = +1 (sau invers) vom spune c¼ a a este punct de
întoarcere pentru gra…cul funcţiei f: Dac¼ a cel puţin una dintre cele dou¼a derivate
este …nit¼
a (şi f nu este derivabil¼
a în a) vom spune c¼ a a este punct unghiular pentru
gra…cul funcţiei f:
(f) Operaţii cu funcţii derivabile
Fie f; g : D ! R (D R) dou¼ a funcţii derivabile în a 2 D \ D0 şi ; 2 R. Atunci
funcţiile f g; f; f + f; f g; fg (g (a) 6= 0) sunt derivabile în punctul a şi au loc
urm¼atoarele formule de calcul derivaţional:
(f g)0 (a) = f 0 (a) g 0 (a) ;
( f )0 (a) = f 0 (a) ;
( f + g)0 (a) = f 0 (a) + g 0 (a) ;
(f g)0 (a) = f 0 (a) g (a) + f (a) g 0 (a) ;
0
f f 0 (a)g(a) f (a)g 0 (a)
g (a) = g 2 (x)
;
Extindem formulele precedente pe o mulţime E D \ D0 şi avem:
(f + g) = f 0 + g 0 ; (f + g + h + :::)0 = f 0 + g 0 + h0 + :::;
( f )0 = f 0 ;
(f g) = f 0 g + f g 0 ; (f gh)0 = f 0 gh + f g 0 h + f gh0 ;
1 0 0
u = uu2 ;
0
f f 0 g f g0
g = g2
:
(g) Fie D; E R, f : D ! E; g : E ! R şi a 2 D \ D0 : Dac¼ a f este derivabil¼
a în a
(respectiv pe D), iar g este derivabil¼ a în f (a) (respectiv pe D); atunci g f : D ! R
a în a (respectiv pe D) şi (g f )0 (a) = g 0 (f (a)) f 0 (a) şi
este derivabil¼
(g f )0 (x) = g 0 (f (x)) f 0 (x) ; (8) x 2 D:

26
(h) Formule pentru derivatele funcţiilor elementare şi a funcţiilor compuse:
c0 = 0
x0 = 1
0 0
x2 = 2x u2 = 2u u0
0 0
(xn ) = nxn 1 (un ) = nun 1 u0
3 0 2 0
x = 3x u3 = 3u2 u0
(xr )0 = rxr 1 ; r 2 R, x 2 (0; 1) (ur )0 = rur 1 u0 ; u > 0
p 0 1 p 0
( x) = 2px ; x > 0 ( u) = 2p1 u u0 ; u > 0
p 0 1 p 0 1
( 3 x) = p 3 2; x > 0 ( 3 u) = p 3 2 u0 ; u > 0
3 x 3 u
0
(ln x)0 = x1 ; x > 0 (ln u)0 = uu ; u > 0
(loga x)0 = x ln1
a ; x > 0; a > 0; a 6= 1 (loga u)0 = u ln1
a u
0
0
x
(e ) = e x (eu )0 = eu u0
(ax )0 = ax ln a; a > 0; a 6= 1 (au )0 = au ln a u0
(sin x)0 = cos x (sin u)0 = cos u u0
(cos x)0 = sin x (cos u)0 = sin u u0
(tg x)0 = cos12 x ; x 6= 2 + 2k ; k 2 Z (tg u)0 = cos12 u u0 ; cos x 6= 0
(ctg x)0 = sin12 x ; x 6= k ; k 2 Z (ctg u)0 = sin12 u u0 ; cos u 6= 0
(arcsin x)0 = p11 x2 ; x 2 ( 1; 1) (arcsin u)0 = p11 u2 u0 ; u 2 ( 1; 1)
(arccos x)0 = p11 x2 ; x 2 ( 1; 1) (arccos u)0 = p11 u2 u0 ; u 2 ( 1; 1)
1 1
(arctg x) = 1+x 2 (arctg u) = 1+u 2 u0
1 1
(arcctg x) = 1+x 2 (arcctg u) = 1+u 2 u0
(i) Fie f : I ! J (I; J R interval) continu¼ a şi bijectiv¼
a. Dac¼a f este derivabil¼a în a 2 I
0
0 1
şi f (a) 6= 0; atunci f : J ! I este derivabil¼a în f (a) şi f 1 (f (a)) = f 01(a) :
Dac¼
a f este derivabil¼ a şi f 0 (x) 6= 0; (8) x 2 I; atunci f 1 : J ! I este derivabil¼
a şi
0
f 1 (f (x)) = f 01(x) ; (8) x 2 I:
(j) Derivata de ordinul II (derivata de ordinul n)
Dac¼
aD R şi f : D ! R este o funcţie derivabil¼ a în care f 0 este derivabil¼ a în a,
vom spune c¼
a f este de dou¼a ori derivabil¼ a în punctul a (scriem f 00 (a) = (f 0 )0 (a)):
Dac¼
a f este derivabil¼ a pe D (vom scrie f 00 = (f 0 )0 )
a pe D şi f 0 este şi ea derivabil¼
vom spune c¼
a f este de dou¼a ori derivabil¼ a pe D:
0 (x)f 0 (a) 0 (x)f 0 (a)
f 00 (a) = lim f x a ; lim
f
x a = f 00 (a) .
x!a x!a
În mod similar introducem f 000 = (f 00 )0 ; :::; f (n) = f (n 1) 0 ; n 2 N ; f (n) derivata de
ordinul n:
(k) Funcţii derivabile pe un interval
i. a 2 D este punct de minim (local) pentru f : D ! R dac¼ a (9) V 2 V (a) astfel
încât f (x) f (a) ; (8) x 2 V \ D;
ii. a 2 D este punct de maxim (local) pentru f : D ! R dac¼ a (9) V 2 V (a) astfel
încât f (x) f (a) ; (8) x 2 V \ D;
iii. Un punct de maxim sau de minim (local) se numeşte punct de extrem (local);
iv. Teorema lui Fermat: Dac¼ a f : I ! R (I R interval deschis) este derivabil¼ a
0
în a 2 I şi a este punct de extrem al funcţiei f atunci f (a) = 0 (adic¼a a este
punct critic pentru f ):
Deci, punctele de extrem ale unei funcţii derivabile se g¼asesc printre punctele
critice.

27
 v. Teorema lui Rolle: Dac¼ a f : [a; b] ! R este continu¼ a pe [a; b] ; este derivabil¼
a
acar pe (a; b) şi f (a) = f (b) ; atunci (9) c 2 (a; b) astfel încât f 0 (c) = 0:
m¼
În consecinţ¼a, între dou¼a r¼
ad¼
acini ale funcţiei f se g¼
aseşte cel puţin o r¼
ad¼
acin¼
a
a lui f 0 :
Iar între dou¼ a r¼ acini consecutive ale funcţiei f 0 se a‡a¼ cel mult o r¼
ad¼ ad¼
acin¼
a
a funcţiei f (ajut¼a la determinarea num¼ arului de r¼ ad¼
acini reale ale funcţiei f
folosind şirul lui Rolle).
vi. Teorema lui Lagrange (prima teorem¼ a de medie): Dac¼ a f : [a; b] ! R
este continu¼ a pe [a; b] şi derivabil¼
a m¼
acar pe (a; b) ; atunci (9) c 2 (a; b) astfel
încât f 0 (c) = f (b)b af (a) :
În consecinţ¼
a, o funcţie derivabil¼
a pe un interval este constant¼
a dac¼a şi numai
dac¼a are derivata nul¼ a;
Dac¼a dou¼a funcţii derivabile au derivatele egale, atunci acestea difer¼
a printr-o
constant¼a;
Dac¼a f : I ! R (I R interval) şi a 2 I astfel încât f este continu¼ a pe I;
f este derivabil¼a pe In fag şi lim f 0 (x) exist¼
a în R; atunci f are derivat¼ a în
x!a
x = a şi f 0 (a) = lim f (x) :
x!a
vii. Regulile lui l’Hospital
0 1
0 ; 1 0
Pe scurt, avem: lim f (x) = lim fg0 (x)
(x)
;
x!a g(x) x!a
Teorem¼a (cazul 00 ): Fie I R este un interval, a 2 R punct de acumulare a
lui I şi funcţiile f; g : In fag ! R cu propriet¼
aţile:
1) lim f (x) = lim g (x) = 0;
x!a x!a
2) f şi g sunt derivabile pe In fag ;
3) g 0 (x) 6= 0; (8) x 2 In fag ;
0 (x)
4) (9) lim fg0 (x) 2 R;
x!a
0
a lim fg(x)
Atunci, exist¼ (x)
şi lim fg(x)
(x)
= lim fg0 (x)
(x)
:
x!a x!a x!a
Teorem¼a (cazul 11 ): Se consider¼ a I R este un interval, a 2 R punct de
acumulare a lui I şi funcţiile f; g : In fag ! R cu propriet¼aţile:
1) lim f (x) = lim g (x) = 1;
x!a x!a
2) f şi g sunt derivabile pe In fag ;
3) g 0 (x) 6= 0; (8) x 2 In fag ;
0 (x)
4) (9) lim fg0 (x) în R ;
x!a
0
a lim fg(x)
Atunci, exist¼ (x)
şi lim fg(x)
(x)
= lim fg0 (x)
(x)
:
x!a x!a x!a
Observaţie:
a) Regulile lui l’Hospital se pot aplica de mai multe ori (dac¼ a este nevoie) în
cadrul calculului de limite;
b) Exist¼
a situaţii în care se recomand¼
a combinarea aplic¼
arii regulii lui l’Hospital
cu metodele elementare şi cu limitele fundamentale;
0
c) Când lim fg0 (x)
(x)
nu exist¼
a, c¼ am alte metode de calcul pentru lim fg(x)
aut¼ (x)
:
x!a x!a
viii. Rolul derivatei I în studiul funcţiilor
Fie I R interval şi f : I ! R o funcţie derivabil¼
a. Atunci:

28
 1) Dac¼ a f 0 (x) > 0; (8) x 2 I; atunci f este strict cresc¼
atoare pe I;
2) Dac¼ 0
a f (x) < 0; (8) x 2 I; atunci f este strict descresc¼ atoare pe I;
3) f este cresc¼ 0
atoare pe I , f (x) 0; (8) x 2 I;
4) f este descresc¼ atoare pe I , f 0 (x) 0; (8) x 2 I:
În aplicaţii folosim adesea tabelul de monotonie a funcţiei f pentru a determina:
intervalele de monotonie ale funcţiei f ;
punctele de extrem ale Gf ;
anumite inegalit¼ aţi funcţionale;
obţinerea unor inegalit¼ aţi legate de f:
ix. Rolul derivatei a II a în studiul funcţiilor
Fie I R interval şi f : I ! R o funcţie de dou¼ a ori derivabil¼
a. Atunci:
1) f este convex¼ 00
a pe I , f (x) 0; (8) x 2 I;
2) f este concav¼ a pe I , f 00 (x) 0; (8) x 2 I:
În aplicaţii folosim, adesea, tabelul de convexitate/concavitate al funcţiei f pen-
tru a determina intervalelel de convexitate/concavitate ale lui f şi punctele de
in‡exiune ale lui f:

Clasa a XII-a
1. Legi de compoziţie

(a) Fie M 6= ?: O aplicaţie ' : M M ! M se numeşte lege de compoziţie pe M ;

not
' (x; y) = x y sau x y sau x?y sau... se numeşte compusul lui x cu y:
(b) Fie M 6= ? şi „ ”o lege de compoziţie pe M: O submulţime S M se numeşte parte
stabil¼a a lui M dac¼a: P:S: (8) x; y 2 S ) x y 2 S: Dac¼ a S = M vom spune c¼
aM
este stabil¼a în raport cu „ ” sau c¼
a „ ”este bine de…nit¼
a pe M:
(c) Asociativitatea: x (y z) = (x y) z; (8) x; y, z 2 M ;
Comutativitatea: x y = y x; (8) x, y 2 M ;
Elementul neutru: (9) e 2 M astfel încât x e = e x = x; (8) x 2 M :
Dac¼
a exist¼
a, elementul neutru este unic.
Dac¼
a M 6= ? şi „ ”este asociativ¼
a şi are elementul neutru e 2 M; atunci (M; ) se
numeşte monoid. În plus, dac¼a „ ” este şi comutativ¼a, atunci (M; ) se numeşte
monoid comutativ;
a (9) x0 2 M astfel încât
Elementul simetrizabil : x 2 M este simetrizabil dac¼
x x0 = x0 x = e :
Elementul x0 2 M (dac¼
a exist¼a) este unic şi se numeşte simetricul lui x:
0 0
Avem: (x ) = x; (x y) = y x0 ; (8) x; y 2 M:
0 0

(d) Adunarea şi înmulţirea modulo n

Fie a; b 2 Z şi n 2 N, n 2: Restul împ¼ arţirii lui a la n se noteaz¼
a cu a mod n
(a modulo n): De…nim pe Z legile a b = (a + b) mod n şi a b = (ab) mod n;
adic¼
a adunarea şi înmulţirea modulo n:

29
 Fie r 2 f0; 1; 2; :::; n 1g ; unde a = n q + r: Atunci mulţimea
not
fa 2 Z ja r (mod n)g = rb (clasa r) :
Avem clasele de resturi b 0; b1; b
2; :::; n[1 care sunt mulţimi disjuncte dou¼
a câte
dou¼a. n o
Mulţimea Zn = b 0; b
1; b
2; :::; n[1 este mulţimea claselor de resturi modulo n:
a + bb = a[b şi b
De…nim b a bb = a[b:
(e) Tabla unei legi de compoziţie.
Dac¼
a mulţimea M este …nit¼ a, atunci punem într-un tabel toate elementele compuse.
De exemplu, în Z4 cu adunarea avem:
+ b 0 b1 b 2 b 3 1 2 3 4
b
0 b 0 b1 b 2 b 3 1 1 2 3 4
b
1 b 1 b2 b 3 b 0 , iar în R5 = f1; 2; 3; 4g cu înmulţirea avem: 2 2 4 1 3 .
b
2 b 2 b3 b 0 b 1 3 3 1 4 2
b b b
3 3 0 1 2 b b 4 4 3 2 1

2. Monoizi şi Grupuri

(a) Fie mulţimea M 6= ? pe care am de…nit legea de compoziţie „ ”care este asociativ¼ a
şi admite element neutru. Atunci spunem c¼ a (M; ) este monoid, iar dac¼a în plus
legea „ ” este şi comutativ¼
a vom spune c¼ a (M; ) este monoid comutativ.
Not¼ am cu U (M ) mulţimea tuturor elementelor simetrizabile ale lui (M; ).
Dac¼ a U (M ) = M; adic¼a toate elementele monoidului sunt simetrizabile, spunem c¼ a
(M; ) este grup. Dac¼ a, în plus, legea este şi comutativ¼
a, atunci (M; ) se numeşte
grup comutativ sau grup abelian.
(b) Exemple remarcabile de monoizi şi grupuri
(N, +) şi (Z, ) sunt monoizi comutativi;
(Z, +) ; (Q, +) ; (R, +) ; (C, +) sunt grupuri abeliene;
(Q , ) ; (R , ) ; (C , ) sunt grupuri abeliene;
(Rn , +) ; (Zn , +) sunt grupuri comutative;
R= f0;n 1; 2; :::; n 1g grupul
o resturilor modulo n;
b b b [
Zn = 0; 1; 2; :::; n 1 grupul claselor de resturi modulo n;
b \
k=n k.
Zp , este grup abelian (p prim);
(K, ) grupul lui Klein este comutativ, unde K = fe; a; b; cg cu a2 = b2 = c2 = e;
(Mm;n (C) , +) grup abelian;
Grupul permut¼ arilor de n elemente (grupul simetric de gradul n) în raport cu
produsul (compunerea) permut¼ arilor este grup necomutativ.
(c) Reguli de calcul într-un grup
a b=a c)b=c
(simpli…carea la stânga şi la dreapta);
b a=c a)b=c
n
a0 = e; an = an 1 a = a an 1 ; a n = (an ) 1 = a 1 ; (8) n 2 N ;
am an = am+n ; (am )n = am n ; ma + na = (m + n) a; m (na) = (mn) a; (8)
m; n 2 Z.

30
 (d) Mor…sme de grupuri
Fie (G; ; e) şi (G0 ; ; e0 ) dou¼
a grupuri şi f : G ! G0 : Dac¼
a f (x y) = f (x) f (y) ;
(8) x; y 2 G; atunci spunem c¼ a f este mor…sm de grupuri. Dac¼ a în plus, f este
şi bijectiv¼
a vom spune c¼ a f este izomor…sm de grupuri, iar grupurile G şi G0 se
f
numesc grupuri izomorfe (scriem G ' G0 sau G ' G0 ):
f f 1
Dac¼a avem G ' G0 ; atunci G0 ' G: Mai mult,f (e) = e0 şi f (x0 ) = [f (x)]0 ; (8)
x 2 R.
(e) Subgrupuri
i) (8) x; y 2 H ) x y 2 H
H 6= ? este subgrup al grupului (G; ) dac¼
a: ;
ii) (8) x 2 H ) x0 2 H
Not¼
am H G: Avem e 2 H şi H este grup în raport cu legea inclus¼ a pe H.
n
De exemplu, Un = fz 2 C jz = 1g este subgrup (cu n elemente) al lui (C ; ) :

3. Inele şi corpuri

(a) (A; +; ) se numeşte inel (comutativ) dac¼

a:
i. (A; +) grup abelian;
ii. (A; ) monoid (comutativ);
iii. DM A (legea multiplicativ¼
a este distributiv¼
a faţ¼
a de legea aditiv¼
a):
x (y + z) = x y + x z; (y + z) x = y x + z x; (8) x; y; z 2 A:
Not¼am cu U (A) mulţimea elementelor simetrizabile ale inelului A (în raport cu legea
multiplicativ¼a).
Dac¼ a U (A) = A = An f0A g ; atunci inelul se numeşte corp.
De exemplu, U (Z) = f 1g ) (Z, ) este inel comutativ care nu este corp, iar inelul
(Zp ; +; ) este corp comutativ dac¼
a şi numai dac¼
a p este prim.
(b) Reguli de calcul într-un inel
i. x 0 = 0 x = 0; (8) x 2 A; 0 =elementul nul al inelului;
ii. 0 6= 1; 1 =unitatea inelului;
iii. ( x) y = x ( y) = (xy) ; (8) x; y 2 A;
iv. x (y z) = xy xz; (y z) x = yx zx; (8) x; y; z 2 A;
v. Dac¼ a inelul (A; +; ; 0; 1) nu are divizori ai lui zero (a b = 0 ) a = 0 sau b = 0) ;
atunci ab = ac ) b = c şi ba = bc ) a = c:
(c) Mor…sme de inele şi corpuri
Fie A; B dou¼a inele (corpuri) şi f : A ! B: Spunem c¼
a f este izomor…sm de inele
(corpuri) dac¼
a:
i. f este bijectiv¼
a;
ii. f mor…sm aditiv: f (x + y) = f (x) + f (y) ; (8) x; y 2 A;
iii. f mor…sm multiplicativ: f (xy) = f (x) f (y) ; (8) x; y 2 A;
Rezult¼
a inmediat c¼
a:
f (0A ) = 0B ;
f (1A ) = 1B ;
f ( x) = f (x) ; (8) x 2 A;

31
 f (x0 ) = [f (x)]0 ; (8) x 2 U (A) :
Dac¼
a f este mor…sm de corpuri (i + ii) ; atunci f este injectiv¼
a.

4. Polinoame cu coe…cienţi într-un corp comutativ

(a) Forma algebric¼a

i. f = an X n + an 1 X n 1 + ::: + a1 X + a0 2 A [X] ; unde (A; +; ; 0A ; 1A ) este m¼ acar
inel comutativ; a1 ; a2 ; :::; an 2 A sunt coe…cienţii polinomului
(an 2 A = An f0A g coe…cientul dominant, iar a0 este termenul liber);
n = grad (f ) gradul polinomului f ;
ii. f = g , [grad f = grad g; a0 = b0 ; a1 = b1 ; :::; an = bm ] ; unde
g = b0 + b1 X + b2 X 2 + ::: + bm X m ; b0 ; b1 ; :::; bm 2 A (bm 2 A ) ;
iii. f + g = (a0 + b0 ) + (a1 + b1 ) X + (a2 + b2 ) X 2 + :::;
iv. f g = a0 b0 + (a0 b0 + a1 b0 ) X + (a0 b2 + a1 b1 + a2 b0 ) X 2 + :::;
Avem grad (f + g) max (grad f; grad g) şi grad (f g) = grad f + grad g (unde
f; g 6= 0A );
v. f ( ) = an n + an 1 n 1 + ::: + a1 + a0 valoarea polinomului f în 2 A
A A ;
Avem (f + g) ( ) = f ( ) + g ( ) şi (f g) ( ) = f ( ) g ( ) ; (8) 2 A;
vi. Suma coe…cienţilor unui polinom este egal¼ a cu f (1) : a1 + a2 + ::: = f (1) ; iar
a0 = f (0) ;
vii. f = g q + r; grad r < grad g (f = deîmp¼ arţitul, g = împ¼
arţitorul (nenul),
q = câtul, r = restul împ¼ arţirii lui f la g);
viii. Restul împ¼ arţirii lui f la X a este r = f (a) ;
ix. Dac¼ a restul împ¼ arţirii lui f la g este r = 0; atunci scriem g=f (g divide f ) sau
..
f .g (f este divizibil cu g); Avem (X a) =f , f (a) = 0;
x. Dac¼ a f (x1 ) = 0 vom spune c¼ a x1 este r¼ ad¼acin¼a pentru f:
m m+1
Dac¼ a (X x1 ) =f şi (X x1 ) - f spunem c¼ a x1 este r¼
ad¼acin¼
a de ordinul m
pentru f ;
xi. Funcţia fe : A ! A; fe(x) = f (x) ; unde f 2 A [X] se numeşte funcţia polinomial¼ a
asociat¼ a polinomului f:
Avem: x1 este r¼ ad¼
acin¼a de ordinul 2 pentru f , [f (x1 ) = 0; f 0 (x1 ) = 0; f 00 (x1 ) 6= 0] ;
n n
xii. f = an X + an 1 X 1 + ::: + a1 X + a0 2 C [X] se descompune astfel:
f = an (X x1 ) (X x2 ) ::: (X xn ) ; unde x1 ; x2 ;...,xn 2 C sunt r¼ ad¼acinile
lui f ;
(b) Relaţiile lui Viète
1. f = ax2 + bx + c; a 6= 0; a; b; c 2 C
S = x1 + x2 = ab
; x21 + x22 = S 2 2P ;
P = x1 x2 = ac
f = a (x x1 ) (x x2 ) ) ( x1 ) ( x2 ) = a1 f ( ) ;
Ecuaţia care are r¼ ad¼acinile x1 ; x2 2 C are forma x2 Sx + P = 0:
f = ax3 + bx2 + cx + d; a 6= 0; a; b; c; d 2 C
2. 8
< S1 = x1 + x2 + x3 = ab
S2 = x1 x2 + x2 x3 + x1 x3 = ac ; x21 + x22 + x23 = S12 2S2 ;
:
S3 = x1 x2 x3 = ad
f = a (x x1 ) (x x2 ) (x x3 ) ) ( x1 ) ( x2 ) ( x3 ) = a1 f ( ) ;
Ecuaţia care are r¼ ad¼acinile x1 ; x2 ; x3 2 C are forma x3 S1 x2 + S2 x S3 = 0:

32
 f = ax4 + bx3 + cx2 + dx + e; a 6= 0; a; b; c; d; e 2 C
3. 8
>
> S1 = x1 + x2 + x3 + x4 = ab
< c
S2 = x1 x2 + x2 x3 + x3 x4 + x4 x1 + x2 x4 + x3 x4 + x1 x3 = a ;
>
> S3 = x1 x2 x3 + x2 x3 x4 + x3 x4 x1 + x4 x1 x2 = ad
:
S4 = x1 x2 x3 x4 = ae
x21 + x22 + x23 + x24 = S12 2S2 ;
f = a (x x1 ) (x x2 ) (x x3 ) (x x4 ) )
( x1 ) ( x2 ) ( x3 ) ( x4 ) = a1 f ( ) ;
Ecuaţia care are r¼ ad¼
acinile x1 ; x2 ; x3 ; x4 2 C are forma
x 4 3
S1 x + S2 x 2 S3 x + S4 = 0:
(c) Polinomul g = aX + b; a 6= 0; a; b 2 C este polinom ireductibil peste C, iar polinomul
h = aX 2 + bX + c; a 6= 0; a; b; c 2 C este reductibil peste C.
Polinomul f = aX 2 + bX + c; a 6= 0; a; b 2 R în care < 0 este ireductibil peste R.

5. Primitive

(a) Fie I R interval şi f : I ! R. Spunem c¼

a f admite primitive pe I dac¼
a exist¼
a
F : I ! R astfel încât:
i. F admite primitive pe I;
ii. F 0 (x) = f (x) ; (8) x 2 I:
Funcţia F se numeşte primitiva funcţiei f: Dou¼
a primitive ale lui f difer¼
a printr-o
constant¼a.
(b) Fie I R interval şi f : I ! R o funcţie care admite primitive pe I: Mulţimea tuturor
primitivelor funcţiei
R f pe intervalul I se numeşte integrala nede…nit¼a a funcţiei f şi
se noteaz¼a cu f (x) dx:
Operaţia prin care se determin¼a mulţimea primitivelor unei funcţii se numeşte operaţia
de integrare.
Avem:
R
f (x) dx = F (x) + C , F 0 (x) = f (x) ; (8) x 2 I;
R 0
f (x) dx = f (x) + C:
(c) Fie I R interval, ; 2 R şi f; g : I ! R dou¼ a funcţii care admit primitive pe I:
Atunci f + g; f; f + g admit primitive pe I şi au loc egalit¼ aţile:
R R
i. [ f (x)] dx = f (x) dx;
R R R
ii. [f (x) + g (x)] dx = f (x) dx + g (x) dx;
R R R
iii. [ f (x) + g (x)] dx = f (x) dx + g (x) dx:
(d) Orice funcţie continu¼
a pe un interval admite primitive pe acel interval;
Orice funcţie care admite primitive pe un interval are proprietatea lui Darboux pe
acel interval;
Orice funcţie monoton¼ a pe un interval admite primitive pe acel interval.
(e) .
i. Dac¼a f (I) nu este un interval, atunci f nu are proprietatea lui Darboux pe acel
interval şi deci, nu admite primitive pe acel interval;
ii. Dac¼a f are m¼ acar un punct de discontinuitate de speţa I, atunci f nu are pro-
prietatea lui Darboux şi deci f nu admite primitive pe acel interval;

33
 iii. Dac¼
a f are proprietatea lui Darboux, atunci f nu admite primitive pe I:
(f) Primitive uzuale
R
1: dx = x + C ( 2 R)
R 2 R 3 R n+1
2: xdx = x2 + C; x2 dx = x3 + C; xn dx = xn+1 + C (x 2 N)
R r r+1
3: x dx = xr+1 + C (r 2 Rn f 1g ; x 2 (0; +1))
R 1
4: R x dx = ln jxj + CR
x
5: ex dx = ex + C; ax dx = lna a + C
R x+
50 : e x+ dx = e + C ( 2 R ; 2 R) ;
R x R 2x
e dx = e + C; e2x dx = e2 + C;
x
R x+
500 : a x+ dx = a ln a + C ( 2 R , 2 R)
R 1 1
6: x2 a2 dx = 2a ln xx+aa + C (a 2 R , x 2 Rn f ag)
R 1 1 x
7: x2 +a 2 dx = a arctg a + C (a 2 R )
R
8: R sin xdx = cos x + C R
80 : Rsin xdx = 1 cos x + C ( 2 R ) ;R sin 2xdx = 21 cos 2x + C
800 :R cos xdx = 1 sin x + C ( 2 R ) ; cos 2xdx = 12 sin 2x + C
9: Rcos xdx = sin x + C
10: R tg xdx = ln jcos xj + C x 2 Rn (2k + 1) 2 j k 2 Z
11: R ctg xdx = ln jsin xj + C (x 2 Rn fk j k 2 Zg)
12: R cos12 x dx = tg x + C x 2 Rn (2k + 1) 2 j k 2 Z
13: sin12 x dx = ctg x + C (x 2 Rn fk j k 2 Zg)
R
14: p11 x2 dx = arcsin x + C (x 2 ( 1; 1)) ;
R
p 1 dx = arcsin xa + C (x 2 ( a; a), a > 0)
a 2 x2
Rp p 2
140 : a2 x2 dx = 12 x a2 x2 + a2 arcsin xa + C (x 2 ( a; a) ; a > 0)
R p
15: px21+a2 dx = ln x + x2 + a2 + C (a > 0)
Rp p 2 p
150 : x2 + a2 dx = 12 x x2 + a2 + a2 ln x + x2 + a2 + C ( a > 0)
R p
16: px21 a2 dx = ln x + x2 a2 + C (x 2 ( 1; a) [ (a; +1) ; a > 0)
Rp p 2 p
160 : x2 a2 dx = 12 x x2 a2 a2 ln x + x2 a2 + C
(x 2 ( 1; a) [ (a; +1) ; a > 0)
(g) Formula integr¼arii prin p¼arţi
R R 0
f (x) g 0 (x) dx = f (x) g (x) f (x) g (x) dx ; unde f; g : I ! R sunt derivabile
pe intervalul I cu f 0 ; g 0 continue pe I:
(h) Formula schimb¼arii de variabil¼a
R
f (u (x)) u0 (x) dx = F (u (x)) + C , unde u : I ! J este derivabil¼
a pe intervalul
I; iar f admite primitive pe intervalul J (F : J ! R este primitiv¼a a lui f ):

6. Integrala de…nit¼a

Rb (n)
(a) f (x) dx = lim n f; ; unde f : [a; b] ! R este integrabil¼
a pe [a; b] ; ( n )n este
a n!1

un şir, ales arbitrar, de diviziuni a intervalului [a; b] cu lim k (n)

nk = 0; iar n
n!1
(n) (n) (n)
este un şir ales arbitrar de puncte intermediare xi 1 i xi ; i = 1; kn :

34
 Rb
(b) f (x) dx = F (x) jba = F (b) F (a) (Formula lui Leibniz-Newton), unde f este in-
a
tegrabil¼a pe [a; b] şi admite primitive pe [a; b] (unde F : [a; b] ! R este o primitiv¼
aa
lui f ):
Ra Rb Ra
(c) Avem: f (x) dx = 0; f (x) dx = f (x) dx:
a a b
(d) Orice funcţie continu¼
a f : [a; b] ! R este integrabil¼
a:
(e) Propriet¼aţi ale integralei de…nite:
i. Dac¼ a f; g : [a; b] ! R sunt integrabile; atunci f + g este integrabil¼
a pe [a; b] şi
Rb Rb Rb
[ f (x) + g (x)] dx = f (x) dx + g (x) dx ( ; 2 R ) ;
a a a
ii. Dac¼a c 2 (a; b) ; iar f este integrabil¼
a pe [a; c] şi pe [c; b] ; atunci f este integrabil¼
a
Rb Rc Rb
pe [a; b] şi f (x) dx = f (x) dx + f (x) dx;
a a c
iii. Dac¼ a f este derivabil¼a pe [a; b] şi [c; d] [a; b] ; atunci rezult¼
a c¼
a f este integrabil¼
a
pe [c; d] ;
iv. Dac¼ a f; g : [a; b] ! R sunt integrabile pe [a; b] avem:
Rb
i) f (x) 0; (8) x 2 [a; b] ) f (x) dx 0;
a
Rb Rb
ii) f (x) g (x) ; (8) x 2 [a; b] ) f (x) dx g (x) dx;
a a
Rb
iii) m f (x) M; (8) x 2 [a; b] ) m (b a) f (x) dx M (b a) ;
a
Rb Rb
v. Dac¼
a f : [a; b] ! R este continu¼
a avem: f (x) dx jf (x)j dx;
a a
vi. Dac¼ a f : [a; b] ! R este continu¼
a, atunci exist¼
a c 2 [a; b] astfel încât
Rb
f (x) dx = f (c) (b a) ; (a doua teorem¼a de medie)
a
vii. Teorema de existenţ¼a a primitivelor unei funcţii continue
Rx
Fie f : [a; b] ! R o funcţie continu¼
a. Atunci F : [a; b] ! R, F (x) = f (t) dt;
a
(8) x 2 [a; b] este o primitiv¼
a a funcţiei f care se anuleaz¼
a în x = a:
(f) Metoda integr¼arii prin p¼arţi (integrala de…nit¼a)
Fie f; g : [a; b] ! R dou¼a funcţii derivabile cu f 0 şi g 0 continue pe [a; b] : Atunci are
Rb Rb 0
loc formula: f (x) g 0 (x) dx = f (x) g (x) jba f (x) g (x) dx .
a a
(g) Prima metod¼a de schimbare de variabil¼a
u f
Fie I R interval şi funcţiile [a; b] ! I ! R cu propriet¼
aţile:
a cu u0 continu¼
i. u este derivabil¼ a pe [a; b] ;
ii. f este continu¼
a pe I:
Rb u(b)
R
f (u (x)) u 0 (x) dx = f (t) dt .
Atunci are loc formula:
a u(a)

35
 Rb Rb Ra Ra Ra
(h) f (x) dx = f (a + b x) dx; f (x) dx = 0 (f impar¼
a) ; f (x) dx = 2 f (x) dx
a a a a 0
(f par¼
a) ;
(i) A doua metod¼a de schimbare de variabil¼a
u f
Fie funcţiile [a; b] ! [c; d] ! R cu propriet¼
aţile:
a, u şi u 1 sunt derivabile cu derivatele continue pe [a; b] ;
i. u este bijectiv¼
ii. f este continu¼a pe [c; d] ;
Rb u(b)
R 0
Atunci are loc formula: f (u (x)) dx = f (t) u 1 (t) dt .
a u(a)

7. Calculul integralelor funcţiilor raţionale

(a) O funcţie raţional¼

a simpl¼
a are forma:
i. f (x) = an xn + an 1 xn 1 + ::: + a1 x + a0 ; ak 2 R, k = 0; n
R n+1 n 2
f (x) dx = an xn+1 + an 1 xn + ::: + a1 x2 + a0 x j ;
A
ii. f (x) = (x+a)n
; n 2 N ; x 2 Rn f ag ; A 2 R (fracţie raţional¼
a simpl¼
a de speţa
I);
R R 1
n=1: f (x) dx = A x+a dx = A ln jx + aj j ;
R R n+1
n 2 : f (x) dx = A (x + a) n
dx = A (x+a)
n+1 j :

iii. f (x) = (ax2Bx+C

+bx+c)n
; n 2 N ; = b2 4ac < 0; B; C 2 R
(fracţie raţional¼
a simpl¼a de speţa a II-a);
R C R R R
x2 +a2
dx = C a1 arctg xa j ; Bx+C
x2 +a2
dx = B2 x22x
+a2
dx + C 1
x2 +a2
dx =
B 1
2 ln x2 + a j +C a arctg xa j ::::
(b) Orice funcţie raţional¼
a se descompune în sum¼a …nit¼
a de funcţii raţionale simple şi
astfel putem calcula integrala de…nit¼
a sau nede…nit¼
a din ea.

8. Aplicaţii ale integralei de…nite

(a) Aria unei suprafeţe plane

Fie f : [a; b] ! R o funcţie continu¼
a şi pozitiv¼
a ( f (x) 0; (8) x 2 [a; b] : Atunci
subgra…cul funcţiei f; f = f(x; y) 2 R R ja x b; 0 y f (x)g are arie şi
Rb
A ( f ) = f (x) dx .
a

Rb
i. Dac¼
a f : [a; b] ! R este continu¼
a, atunci A ( f) = jf (x)j dx ;
a
ii. Dac¼a f; g : [a; b] ! R sunt continue şi f (x) g (x) ; (8) x 2 [a; b], atunci
f;g = f(x; y) 2 R R ja x b; f (x) y g (x)g are arie şi
Rb
A ( f;g ) = [g (x) f (x)] dx :
a

36
(b) Volumul corpurilor de rotaţie
Fie f : [a; b] ! R o funcţie continu¼a şi pozitiv¼
a (f (x) 0; (8) x 2 [a; b]) : Prin
rotirea subgra…cului f în jurul axei Ox se obţine corpul de rotaţie
n p o
Cf = (x; y; z) 2 R3 j a x b; y 2 + z 2 f (x) : Atunci Cf are volum şi
Rb
V (Cf ) = f 2 (x) dx .
a

37
Bibliogra…e

[1] Subiectele şi variantele de bacalaureat publicate de Ministerul Edu-

caţiei Naţionale între anii 2013 2016;
[2] Marius Burtea, Georgeta Burtea - Manual pentru clasa a IX-a, Editura
Carminis;
[3] Marius Burtea, Georgeta Burtea - Manual pentru clasa a X-a, Editura
Carminis;
[4] Marius Burtea, Georgeta Burtea - Manual pentru clasa a XI-a, Editura
Carminis;
[5] Marius Burtea, Georgeta Burtea - Manual pentru clasa a XII-a, Editura
Carminis;
[6] Mircea Ganga -Manual pentru clasa a XI-a, Editura Mathpress;
[7] Marius Burtea, Georgeta Burtea - Manual pentru clasa a IX-a, Editura
Carminis;
[8] Monica Mureşan, Rodica Resiga, Camelia Maria Magdaş - Ghid de
preg¼
atire bacalaureat 2016, Matematic¼
a M-tehnologic, Editura Del…n;
[9] Ion D. Ion, A. P. Ghiorca, N. I. Nediţ¼
a, Matematic¼ a, Algebr¼
a, Manual
pentru clasa a XII-a, Editura Didactic¼a şi Pedagogic¼
a, Bucureşti-1986;
[10] Constantin Udrişte, I. Ţevy, Ghe. Necşuleu, M. Guşatu, M. Cr¼
aciun,
A. Cojocaru, Matematic¼ a, manual pentru clasa a XI-a, M1, Editura
Fair Partners, Bucureşti, 2006.

38