Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
turnătorului Securității
Lucian Boia l-a amuțit pe
Gabriel Liiceanu, cel cu
Apelul către Lichele
O lansare Humanitas cu figurile lui Liiceanu și Pleșu între cele ale lui Ionesco, Cioran și Eliade.
Boia nu este singurul autor Humanitas fost membru PCR care a informat Securitatea
benevol. Andrei Pleșu scria într-o scrisoare către conducerea
Partidului, din 26 aprilie 1982: “Menționez că la câteva săptămâni
după aceste evenimente – Afacerea Meditația Transcedentală, nota
red – am avut o lungă conversație cu tov. Mălureanu de la Ministerul
de Interne, în cuprinsul căreia l-am informat asupra celor petrecute”.
Vasile Mălureanu era ofițer al Departamentului Securității Statului,
Direcția I, Serviciul “Artă-Cultură-Presă”. Pe 22 decembrie 1989,
colonelul Mălureanu a ars Raportul pentru înființarea Dosarului-
problemă „Artă-Cultură”, conform unui document olograf remis SRI
pe 10.01.1991. După 1989 a activat în SIE și SRI și a ieșit la pensie cu
gradul de general. Un alt autor Humanitas informator al Securit ății
este Mircea Dumitru, fost ministru al Educației în Guvernarea Ciolo ș,
membru corespondent al Academiei Române, membru GDS și rector
al Universității București. Deși a susținut vehement că „nu am
colaborat niciodată cu Securitatea”, Evenimentul Zilei și CNSAS au
demonstrat contrariul, cu documente. Lista poate continua.
În 2014, Lucian Boia și Gabriel Liiceanu publică la Humanitas o
carte „despre impresionanta carieră de turnător a unui mare intelectual român”:
“Agentul Anton” – Petru Comarnescu. În Introducerea asigurat ă de
Lucian Boia acesta parcă îți creionează propriul portret, fără a spune
însă nici pâs despre colaborarea lui: „Misiunile în străinătate continuă. Din
ianuarie până în martie 1968 se află în Statele Unite ale Americii… Urmează Franţa şi
Spania, în septembrie–octombrie 1968. În sfârşit, Copenhaga, Stockholm şi Oslo, în august
1969 (la un congres al criticilor de artă).(…) Verdictul moral nu poate fi decât unul de
vinovăţie; excesul de zel anulează până şi circumstanţele atenuante care s-ar fi putut
altminteri invoca…”, scrie Boia, pentru a încheia dramatic-spumos:
“Petru Comarnescu şi-a ratat „marea operă“ a vieţii. Să o fi reuşit agentul Anton?”
În cartea sa, Boia se plânge însă că nu și-a găsit dosarul la CNSAS.
Oare de ce? Dvs ce credeți?