Honor� de Balzac

Eug�nie Grandet

Traducere ?i note de Nicolae Constantinescu

Pentru Maria1, al c?rei portret�

Fie ca numele t?u, tu, al c?rei portret este podoaba

cea mai frumoas? a acestei lucr?ri, s? fie aici
ca o r?muric? de meri?or binecuv�ntat, luat?
dintr-un copac oarecare, dar cu siguran?? sfin?it? de
religie ?i re�nnoit?, ve?nic verde, de m�ini pioase,
ca s? ocroteasc? �ntotdeauna casa.

DE BALZAC

Cuprins

1. Chipuri de burghezi

2. V?rul de la Paris

3. Iubiri de provincie

4. Promisiuni de avar, jur?minte de iubire

5. Necazuri de familie

6. A?a-i lumea

1
Chipuri de burghezi

�n provincie g?se?ti uneori case a c?ror �nf??i?are inspir? o melancolie asem?n?

toare cu aceea pe care o st�rnesc cele mai mohor�te m?n?stiri, cele mai anoste
c�mpuri pline de m?r?cini ?i de b?l?rii sau cele mai triste ruine. Poate c? �n
aceste case domnesc ?i t?cerea sih?striilor, ?i ariditatea ?esurilor pline de
ciulini, ?i relicvele ruinelor. Via?a ?i mi?carea sunt aici at�t de lini?tite,
�nc�t un str?in le-ar crede nelocuite, dac? n-ar �nt�lni pe nea?teptate privirea
palid? ?i rece a unei persoane nemi?cate, al c?rei chip, pe jum?tate monastic,
apare deasupra pervazului ferestrei, la zgomotul f?cut de pa?ii necunoscutului.
Acela?i aer de melancolie �l are o locuin?? din Saumur, aflat? la cap?tul str?zii
�n pant? ce duce la castel, �n partea de sus a ora?ului. Strada, acum pu?in
umblat?, torid? vara, rece iarna, �ntunecoas? pe alocuri, se distinge prin
sonoritatea pavajului m?runt cu pietri?, �ntotdeauna curat ?i uscat, prin
�ngustimea drumului �ntortocheat, prin lini?tea caselor care fac parte din ora?ul
vechi ?i pe care meterezele le domin?. Locuin?ele de trei ori seculare sunt �nc?
foarte solide, de?i au fost construite din lemn, iar �nf??i??rile lor felurite
sporesc originalitatea care recomand? aceast? parte a str?vechiului Saumur aten?iei
arheologilor ?i arti?tilor. E greu s? treci prin fa?a acestor case f?r? s? admiri
b�rnele enorme, ale c?ror capete d?ltuite �ntruchipeaz? figuri ciudate ?i care
�ncununeaz? cu un basorelief negru parterul celor mai multe dintre ele. Ici,
grinzile transversale sunt acoperite cu ?igle ?i deseneaz? linii albastre pe
zidurile fragile ale unei locuin?e terminate cu un acoperi? din paiant?, l?sat �n
jos din pricina anilor, a c?rui ?indril? putrezit? s-a �ndoit �n urma ac?iunii
alternative a ploii ?i a soarelui. Colo, z?re?ti pervazuri uzate, �nnegrite, ale c?
ror delicate forme sculptate abia dac? se mai v?d ?i care par prea u?oare pentru
ghiveciul maroniu de argil? din care r?sar garoafele sau trandafirii unei biete
lucr?toare. Mai departe apar por?ile �mpodobite de cuie enorme, unde geniul str?
bunilor no?tri a trasat inscrip?ii misterioase despre via?a familiei, al c?ror sens
nu-l vom deslu?i niciodat?. Fie un protestant ?i-a marcat credin?a, fie un membru
al Sfintei Ligi l-a blestemat pe Henric al IV-lea; un burghez ?i-a gravat �nsemnele
propriei noble?i municipale, faima magistraturii sale uitate. Acolo se oglinde?te
�ntreaga istorie a Fran?ei!
L�ng? ?ubreda cas? cu pere?ii tencui?i grosolan, unde me?te?ugarul ?i-a venerat
rindeaua, se �nal?? re?edin?a unui gentilom, unde, pe bolta �n semicerc a por?ii
din piatr?, se v?d �nc? unele vestigii ale blazonului s?u, distruse de diferitele
revolu?ii care au agitat ?ara de la 1789.
Pe aceast? strad?, parterele comerciale nu sunt nici pr?v?lii, nici magazine, iar
cei care �ndr?gesc Evul Mediu ar g?si atelierul p?rin?ilor no?tri �n toat? naiva
lui simplitate. Aceste s?li joase, care nu au nici vitrin?, nici ceas, nici
geaml�c, sunt ad�nci, �ntunecoase ?i lipsite de ornamente exterioare sau
interioare. U?a este format? din dou? p?r?i pline, grosolan ferecate, partea de sus
deschiz�ndu-se spre interior, iar cea de jos, prev?zut? cu un clopo?el legat la un
arc, mi?c�ndu-se �ntr-un ve?nic du-te-vino. Aerul ?i lumina zilei p?trund �n acest
fel de beci umed ori prin partea de sus a u?ii, ori prin spa?iul aflat �ntre bolt?,
podea ?i zidul mic, �n?l?at c�t s? foloseasc? de sprijin, �n care sunt fixate
obloane zdravene, �ndep?rtate diminea?a ?i puse la loc seara, c�nd sunt ferecate cu
bare de fier prinse �n ?uruburi mari. Zidul respectiv folose?te la prezentarea m?
rfurilor negustorului. Nicio �n?el?torie. �n func?ie de natura comer?ului, e?
antioanele constau din dou?-trei putini pline cu sare ?i cu cod, din c�teva valuri
de p�nz? de corabie, par�me, obiecte din alam? at�rnate de grinzile tavanului,
cercuri de-a lungul pere?ilor sau c�teva cupoane de postav pe etajere. Intra?i? O
fat? curat?, plin? de tinere?e, cu batic alb, cu bra?ele ro?ii, las? lucrul de m�n?
?i-?i cheam? tat?l sau mama, care vine ?i, cu nep?sare, amabilitate ori cu
arogan??, dup? cum �i e felul, v? vinde marf? dup? cum dori?i, de dou? parale sau
de dou?zeci de mii de franci. Ve?i vedea un negustor de doage a?ezat la u?? ?i care
taie frunz? la c�ini, flec?rind cu un vecin; �n aparen??, are de v�nzare doar
sc�nduri proaste pentru rafturi de pus sticlele ?i dou?-trei gr?mezi de ?ipci, dar,
�n port, ?antierul lui aprovizioneaz? to?i dogarii din Anjou. ?tie aproape exact
c�te butoaie va da dac? recolta va fi bun?; timpul �nsorit �i umple buzunarele,
ploaia �l ruineaz?: �ntr-o singur? diminea??, butiile valoreaz? unsprezece franci
sau scad la ?ase livre. �n acest ?inut, ca �n Touraine, instabilitatea vremii
domin? via?a comercial?. Podgorenii, proprietarii, negustorii de lemn?rie, dogarii,
hangiii, marinarii, to?i p�ndesc o raz? de soare; se culc? seara cu teama c? a doua
zi vor afla c? a dat �nghe?ul peste noapte; se tem de ploaie, de v�nt, de secet? ?i
vor ap?, c?ldur?, nori, dup? propria fantezie. Este o �nfruntare permanent? �ntre
cer ?i interesele p?m�nte?ti! Barometrul aduce �ntristare, descre?e?te frun?ile,
�nvesele?te r�nd pe r�nd chipurile. De la un cap?t la cel?lalt al acestei str?zi,
fosta Strad? Mare din Saumur, cuvintele: �E o vreme de aur!� reprezint? o anumit?
cifr? de la o poart? la alta. De aceea, fiecare �i r?spunde vecinului: �Plou? cu
ludovici!�, ?tiind ce-i poate aduce o raz? de soare sau o ploaie venit? la momentul
potrivit.
S�mb?ta, pe la amiaz?, vara, n-ai s? cape?i marf? nici de o para de la ace?ti
vajnici negustori. Fiecare are via lui, mica lui ferm? ?i va petrece dou? zile la ?
ar?. Acolo, cum totul este prev?zut � cump?rarea, v�nzarea, profitul �, comercian?
ii pot s? petreac? zece ore din dou?sprezece �n discu?ii pl?cute, observa?ii,
comentarii, iscodiri permanente. O gospodin? nu cump?r? o pot�rniche f?r? ca
vecinii s? nu-l �ntrebe pe so? dac? a fost bine fript?. O t�n?r? nu scoate capul pe
fereastr? f?r? s? fie v?zut? de to?i cei afla?i �n treab? pe acolo. A?adar, oamenii
nu au g�nduri ascunse, dup? cum casele impenetrabile, �ntunecoase ?i t?cute nu au
mistere. Via?a se desf??oar? aproape �ntotdeauna �n aer liber: familia se a?az? la
poart?, acolo pr�nze?te ?i acolo se ceart?. Nimeni nu trece pe strad? f?r? s? nu
fie cercetat. De aceea, pe vremuri, c�nd un str?in sosea �ntr-un ora? de provincie,
era luat �n r�s din poart? �n poart?. A?a erau scornite tot felul de baliverne ?i
ap?ruse porecla de maimu??ritori dat? celor din Angers, pentru c? to?i locuitorii
de acolo se remarcau �n mod deosebit prin zeflemeli urbane.
Vetustele case boiere?ti din ora?ul vechi sunt situate �n partea de sus a acestei
str?zi, locuit? pe vremuri de gentilomii din ?inut. Casa plin? de melancolie unde
s-au derulat evenimentele acestei pove?ti era tocmai una dintre aceste locuin?e
venerabile, r?mase dintr-un secol �n care lucrurile ?i oamenii aveau o simplitate
pe care moravurile franceze o pierd pe zi ce trece. Dup? ce str?ba?i �ntortocherile
acestui drum pitoresc, unde cea mai mic? denivelare treze?te amintiri, efectul
general fiind cufundarea �ntr-o visare involuntar?, z?re?ti un intr�nd destul de
�ntunecos, �n centrul c?ruia se ascunde poarta �casei domnului Grandet�. Dar nu e
cu putin?? s?-?i dai seama de �n?elesul acestei expresii provinciale f?r? s? cuno?
ti biografia domnului Grandet.
Domnul Grandet se bucura la Saumur de o reputa?ie ale c?rei cauze ?i efecte nu vor
fi �n?elese pe de-a-ntregul de persoanele care n-au tr?it c�t de c�t �n provincie.
Domnul Grandet � �nc? numit de unii mo? Grandet, dar num?rul acestor b?tr�ni sc?dea
v?dit � era, �n 1789, un me?ter dogar destul de �nst?rit, care ?tia s? citeasc?, s?
scrie ?i s? socoteasc?. C�nd Republica francez? a pus �n v�nzare, �n regiunea
Saumur, bunurile clerului, dogarul, atunci �n v�rst? de patruzeci de ani, tocmai se
c?s?torise cu fiica unui bogat negustor de cherestea. Grandet s-a dus cu banii
lui ?i cu dota, dou? mii de ludovici de aur, la departament, unde, �n schimbul a
dou? sute de ludovici dubli oferi?i de socrul lui republicanului �nver?unat care
supraveghea v�nzarea domeniilor na?ionale, a ob?inut pentru un codru de p�ine,
legal dac? nu ?i legitim, cele mai frumoase vii din ?inut, o veche aba?ie ?i c�teva
ferme. Deoarece locuitorii din Saumur nu prea erau revolu?ionari, mo? Grandet a
fost considerat un ins �ndr?zne?, un republican, un patriot, un om �nclinat spre
noile idei, �n timp ce dogarul era doar �nclinat spre vi?a-de-vie. A fost numit
membru al administra?iei departamentului Saumur, iar influen?a lui �mp?ciuitoare s-
a f?cut sim?it? politic ?i comercial. Politic, i-a protejat pe nobilii dec?zu?i din
drepturi ?i a �mpiedicat din toat? puterea v�nzarea bunurilor emigran?ilor;
comercial, a furnizat armatelor republicane una sau dou? mii de butoaie de vin alb,
pl?tit cu p??unile de toat? frumuse?ea ale unei m?n?stiri de maici, p?strate ca un
ultim lot.
�n timpul Consulatului, Grandet, devenit primar, a administrat cu �n?elepciune,
sporindu-?i avu?ia. �n timpul Imperiului, a devenit domnul Grandet. Napoleon nu-i
suferea pe republicani: l-a �nlocuit pe domnul Grandet, despre care se credea c?
purtase boneta ro?ie, cu un mare proprietar, un om cu particul? nobiliar?, un
viitor baron al Imperiului. Domnul Grandet a renun?at la onoarea de primar f?r?
niciun regret. La ini?iativa lui fuseser? f?cute, �n interesul ora?ului, drumuri
trainice spre propriet??ile sale. Deoarece casa ?i bunurile fuseser? trecute abil
la cadastru, pl?tea impozite modice. Dup? clasificarea diferitelor sale propriet??
i, viile, gra?ie unor �ngrijiri constante, deveniser? �fruntea ?inutului�, expresie
tehnic? prin care sunt desemna?i podgorenii care produc vin de calitatea �nt�i. Ar
fi putut s? cear? Crucea Legiunii de Onoare. Clasificarea a avut loc �n 1806.
Domnul Grandet avea atunci cincizeci ?i ?apte de ani, iar so?ia lui, �n jur de
treizeci ?i ?ase. Fiica, singur? la p?rin?i, rodul iubirii lor legitime, �mplinise
zece ani. Domnul Grandet, pe care Providen?a a vrut probabil s?-l consoleze pentru
dizgra?ia administrativ?, i-a mo?tenit succesiv �n acel an pe doamna de La
Gaudini�re, n?scut? de La Bertelli�re, mama doamnei Grandet, apoi pe b?tr�nul domn
de La Bertelli�re, tat?l defunctei, ?i, �n sf�r?it, pe doamna Gentillet, bunica
dinspre mam?: trei mo?teniri a c?ror importan?? nu a fost cunoscut? de nimeni.
Zg�rcenia acestor trei b?tr�ni era at�t de mare, �nc�t de mult timp adunau bani ca
s?-i poat? contempla �n tain?. B?tr�nul domn de La Bertelli�re numea plasarea
banilor o adev?rat? risip?, consider�ndu-se mult mai c�?tigat de contemplarea
monedelor de aur dec�t de beneficiile cametei. A?adar, ora?ul Saumur a presupus
valoare^ economiilor dup? veniturile aduse de bunurile de?inute. Domnul Grandet a
ob?inut atunci noul titlu de noble?e pe care mania noastr? pentru egalitate nu-l va
desfiin?a niciodat?: cel mai impozitat din ?inut. Exploata o sut? de pogoane de
vie, care, �n anii m?no?i, �i aduceau ?apte-opt sute de butoaie de vin. De?inea
treisprezece ferme, o veche aba?ie � unde, din economie, zidise2 ferestrele,
ogivele ?i vitraliile, ceea ce le-a conservat �, precum ?i o sut? dou?zeci ?i ?apte
de pogoane de p??uni, unde cre?teau ?i-?i �ngro?au trunchiurile trei mii de plopi
planta?i �n 1793. �n sf�r?it, casa �n care locuia era a lui. Astfel i se putea
stabili averea care se vedea cu ochiul liber. �n privin?a capitalurilor, acestea se
ridicau la o valoare pe care numai dou? persoane o puteau presupune �n mod vag: una
era domnul Cruchot, notarul �ns?rcinat cu plasamentele c?m?t?re?ti ale domnului
Grandet, cealalt?, domnul des Grassins, cel mai bogat bancher din Saumur, la
beneficiile c?ruia podgoreanul participa dup? bunul lui plac ?i ne?tiut de nimeni.
De?i b?tr�nul Cruchot ?i domnul des Grassins erau �nzestra?i cu acea discre?ie
profund? care aduce, �n provincie, �ncredere ?i avere, am�ndoi manifestau public
fa?? de domnul Grandet un respect at�t de mare, �nc�t ceilal?i puteau s? estimeze
m?rimea capitalurilor fostului primar dup? importan?a respectului plin de slug?
rnicie pe care i-l ar?tau. To?i oamenii din Saumur erau convin?i c? domnul Grandet
avea o comoar? aparte, o ascunz?toare plin? cu ludovici, ?i c? se deda �n timpul
nop?ii pl?cerii inefabile pe care o treze?te vederea unei cantit??i mari de bani de
aur. C?rp?no?ii aveau un fel de convingere �n privin?a asta c�nd �i vedeau ochii,
care p?reau s? fi �mprumutat nuan?a metalului galben. Privirea unui om obi?nuit s?
ob?in? din capitalurile lui un c�?tig enorm cap?t? obligatoriu, ca ?i cea a
senzualului, a juc?torului sau a curtezanului, unele obi?nuin?e greu de definit,
mi?c?ri furi?e, jinduitoare, misterioase, care nu le scap? semenilor. Acest limbaj
secret formeaz? �ntr-un fel francmasoneria pasiunilor.
A?adar, domnul Grandet inspira stima plin? de considera?ie la care avea dreptul un
om care nu datora niciodat? nimic nim?nui. Vechi dogar, vechi podgorean, ghicea cu
precizia unui astronom c�nd trebuia s? fac? pentru recolta lui o mie de butoaie sau
numai cinci sute; nu rata nicio �nv�rteal?, av�nd �ntotdeauna butoaie de v�nzare
c�nd butoiul valora mai mult dec�t marfa de adunat �n el; putea s?-?i pun? recolta
�n beciuri ?i s? a?tepte momentul s? livreze butoiul cu dou? sute de franci, c�nd
micii proprietari �l d?deau pe-al lor cu cinci ludovici. Renumita lui recolt? din
1811, culeas? cu chibzuial? ?i v�ndut? cu �ncetul, �i adusese mai bine de dou? sute
patruzeci de mii de livre. Financiar vorbind, domnul Grandet sem?na cu tigrul ?i cu
?arpele boa: ?tia s? se culce, s? se cuib?reasc?, s?-?i priveasc? fix mult timp
prada ?i s? sar? asupra ei; apoi, deschidea gura pungii, v�ra �n ea o provizie de
scuzi ?i se culca lini?tit, asemenea ?arpelui care diger?, nep?s?tor, rece ?i
metodic.
Nimeni nu-l vedea trec�nd f?r? s? �ncerce un sentiment de admira?ie, amestecat cu
respect ?i cu team?. To?i locuitorii din Saumur sim?iser? pe pielea lor efectul
ghearelor lui de o?el �nvelite �n cumsec?denie. Unuia, maestrul Cruchot �i
procurase banii necesari pentru cump?rarea unui domeniu, dar cer�nd unsprezece la
sut?; altuia, domnul des Grassins �i scontase poli?ele, dar cu o dob�nd?
�ngrozitoare. Pu?ine erau zilele care treceau f?r? ca numele domnului Grandet s? nu
fie rostit �n pia?? sau �n discu?iile de sear? din ora?. Pentru c�teva persoane,
averea b?tr�nului podgorean constituia motiv de m�ndrie patriotic?. De aceea, mul?i
negustori, mul?i hangii le spuneau str?inilor cu o anumit? mul?umire: �Domnule,
avem la noi doi-trei milionari, dar domnul Grandet nu ?tie nici el c�t? avu?ie are!
� �n 1816, cei mai iscusi?i socotitori din Saumur estimau bunurile funciare ale
podgoreanului la aproape patru milioane; dar, cum chiria medie pl?tit? de fermieri
trebuie s? fi fost pe an, din 1793 ?i p�n? �n 1817, o sut? de mii de franci din
propriet??i, se putea presupune c? poseda �n bani o sum? aproape egal? cu aceea a
bunurilor imobile. De aceea, c�nd, dup? o partid? de boston sau dup? vreo discu?ie
despre vie, se vorbea despre domnul Grandet, oamenii destoinici spuneau:
��Mo? Grandet?� Mo? Grandet trebuie s? aib? cinci-?ase milioane.
��Sunte?i mai iscusit dec�t mine, pentru c? eu n-am putut s? aflu niciodat?
totalul, r?spundeau domnul Cruchot sau domnul des Grassins dac? auzeau astfel de
vorbe.
C�nd se �nt�mpla ca vreun parizian s? aduc? vorba despre familia Rothschild sau
despre domnul Laffitte, oamenii din Saumur �ntrebau dac? erau la fel de boga?i ca
domnul Grandet. Dac? parizianul le d?dea, z�mbind, un r?spuns dispre?uitor, se
uitau unul la altul, d�nd din cap ne�ncrez?tori. O avere at�t de mare acoperea cu o
mantie de aur toate ac?iunile acestui om. Dac?, la �nceput, unele particularit??i
ale vie?ii sale st�rniser? ridicolul ?i b?taia de joc, b?taia de joc ?i ridicolul
erau acum r?suflate. �n cele mai ne�nsemnate ac?iuni, domnul Grandet avea de partea
lui autoritatea lucrului judecat. Vorbele, hainele, gesturile, clipirea ochilor f?
ceau legea �n ?inut, unde fiecare, dup? ce �l studiase a?a cum un naturalist
studiaz? efectele instinctului la animale, putuse s? recunoasc? profunda ?i t?cuta
�n?elepciune a celor mai mici gesturi ale sale.
��Iarna va fi aspr?, mo? Grandet ?i-a pus m?nu?ile �mbl?nite, spuneau oamenii.
Trebuie s? culegem viile.
��Mo? Grandet ia mult lemn pentru doage, se va face vin, nu glum?, anul ?sta!
Domnul Grandet nu cump?ra nici carne, nici p�ine. Fermierii �i aduceau s?pt?m�nal o
provizie suficient? de claponi, pui, ou?, unt ?i gr�u din rent?. Avea o moar?, iar
cel care o luase �n arend? trebuia, �n afara chiriei, s? vin? s? ia o anumit?
cantitate de gr�ne ?i s?-i aduc? t?r�?e ?i f?in?. Lungana Nanon, singura lui
servitoare, de?i nu mai era t�n?r?, preg?tea chiar ea, �n fiecare s�mb?t?, p�inea
casei. Domnul Grandet aranjase cu zarzavagiii, arenda?ii lui, s?-i aduc? legume.
C�t prive?te fructele, recolta at�t de multe, �nc�t vindea o mare parte la pia??.
Lemnul pentru foc era t?iat din gardurile vii sau luat din b?tr�nele trunchiuri de
copaci pe jum?tate putrezi?i, �ndep?rta?i din �mprejmuirile propriet??ilor, iar
fermierii i-l aduceau la ora? f?cut buc??i, i-l depozitau frumos �n magazie ?i
primeau �n schimb mul?umirile lui. Singurele cheltuieli cunoscute erau pentru
anafura, toaletele so?iei ?i ale fiicei sale, precum ?i pentru plata stranelor lor
de la biseric?; pentru iluminat, pentru plata lunganei Nanon ?i spoitul crati?elor
ei; pentru achitarea impozitelor, a repara?iilor cl?dirilor sale ?i pentru
cheltuiala cu exploat?rile. Avea ?ase sute de pogoane de p?dure recent cump?rate, a
c?ror supraveghere o l?sase �n seama unui vecin, c?ruia �i promisese o recompens?.
Numai dup? aceast? achizi?ie �ncepuse s? m?n�nce v�nat.
Felul de a fi al acestui om era foarte simplu. Vorbea pu?in, �n general, �?i
exprima g�ndurile prin fraze scurte ?i grave, rostite cu un glas plin de bl�nde?e.
De la Revolu?ie, perioad? �n care atr?sese privirile asupra lui, se b�lb�ia �ntr-un
chip obositor �ndat? ce era nevoit s? vorbeasc? �ndelung sau s? sus?in? o discu?ie.
Aceast? b�iguial?, incoeren?a vorbelor, n?vala de cuvinte cu care �?i �neca g�ndul,
absen?a aparent? de logic?, atribuite unei lipse de educa?ie, erau pref?cute ?i vor
fi �ndeajuns de explicate prin c�teva evenimente ale acestei povestiri. De altfel,
patru fraze, exacte ca ni?te formule algebrice, �i foloseau �n mod obi?nuit ca s?
cuprind?, s? rezolve toate dificult??ile vie?ii ?i ale negustoriei: �Nu ?tiu�, �Nu
pot�, �Nu vreau� ?i �O s? vedem�. Nu spunea niciodat? da sau nu ?i nu scria neam.
Cineva �i vorbea? Asculta cu r?ceal?, �?i ?inea b?rbia �n m�na dreapt?,
sprijinindu-?i cotul drept pe dosul m�inii st�ngi, ?i �?i forma despre toat? treaba
o p?rere asupra c?reia nu mai revenea. Chibzuia �ndelung la cel mai ne�nsemnat
t�rg. C�nd, dup? o t�rguiala iscusit?, adversarul �i dest?inuise secretul preten?
iilor crez�nd c?-l convinsese, el �i r?spundea: �Nu pot s? hot?r?sc nimic f?r? s-o
�ntreb pe nevast?-mea�.
Numai c? aceasta, ?inut? de el �ntr-o adev?rat? robie, era paravanul cel mai comod
�n afaceri. Grandet nu se ducea niciodat? �n vizit?, nu voia nici s? primeasc?,
nici s? invite pe cineva la cin?; nu st�rnea niciodat? zgomot ?i p?rea s?
economiseasc? orice, chiar ?i mi?carea. Nu-i deranja cu nimic pe ceilal?i, dintr-un
respect constant fa?? de proprietate. Totu?i, �n pofida bl�nde?ii vocii, a purt?rii
precaute, ie?eau la iveal? limbajul ?i apuc?turile de dogar mai cu seam? c�nd era
acas?, unde se st?p�nea mai pu?in dec�t oriunde �n alt? parte. Fizic vorbind,
Grandet avea aproape 1,62 m, era �ndesat, sp?tos, cu pulpe groase, genunchi noduro?
i ?i umeri la?i; avea fa?a rotund?, t?b?cit? de v�nt ?i de soare, ciupit? de v?
rsat; b?rbia era dreapt?, buzele nu prezentau nici cea mai mic? sinuozitate, iar
din?ii erau albi; ochii aveau expresia calm? ?i ucig?toare pe care poporul o
atribuie animalului fabulos numit vasilisc. Fruntea, plin? de riduri transversale,
nu era lipsit? de protuberante semnificative; p?rul, g?lbui, care �ncepea s? �nc?
run?easc?, era �aur ?i argint�, spuneau c�?iva tineri care nu cuno?teau gravitatea
unei glume f?cute pe seama domnului Grandet. Nasul, cu v�rful gros, prezenta un fel
de neg plin de vini?oare, despre care vulgul spunea, �ndrept??it, c? era plin de r?
utate. Acest chip indica o viclenie periculoas?, o probitate lipsit? de c?ldur?,
egoismul unui om obi?nuit s?-?i concentreze sentimentele �n pl?cerea avari?iei ?i
asupra singurei fiin?e care �nsemna cu adev?rat ceva pentru el, fiica, Eug�nie,
singura sa mo?tenitoare. De altfel, atitudinea, comportamentul, mersul, totul la el
v?dea acea �ncredere �n sine pe care ?i-o confer? reu?ita �n tot ce ai �ntreprins.
A?adar, �n pofida unei comport?ri binevoitoare ?i molatice �n aparen??, domnul
Grandet avea un caracter de fier. �ntotdeauna era �mbr?cat �n acela?i fel: cine �l
vedea azi �l vedea a?a cum era din 1791. Pantofii grosolani se str�ngeau cu ?
ireturi din piele, purta pe orice vreme ciorapi de l�n?, o pereche de pantaloni
scur?i din postav gros, maroniu, cu catarame din argint, o vest? de catifea cu
dungi galbene ?i cafenii, �ncheiat? p�n? la g�t, o hain? maronie cu poale largi, o
cravat? neagr? ?i o p?l?rie de quaker. M?nu?ile, la fel de solide precum cele ale
jandarmilor, erau purtate dou?zeci de luni ?i, ca s? le p?streze curate, le a?eza
pe marginea p?l?riei, �n acela?i loc, cu un gest metodic. �n Saumur nu se cuno?tea
nimic mai mult despre acest personaj.
Numai ?ase locuitori ai ora?ului aveau dreptul s? intre �n aceast? cas?. Cel mai
important dintre primii trei era nepotul domnului Cruchot. De c�nd fusese numit
pre?edinte al Tribunalului de prim? instan?? din Saumur, acest t�n?r ad?ugase
numelui de Cruchot pe acela de Bonfons ?i se str?duia s?-l fac? pe Bonfons s-o ia
�naintea lui Cruchot. Semna deja C. De Bonfons. Avocatul at�t de nesocotit �nc�t
s?-l numeasc? �domnule Cruchot� �?i d?dea imediat seama la audiere de nes?buin?a
lui. Magistratul �i proteja pe cei care i se adresau cu �domnule pre?edinte�, dar
�i r?spl?tea cu cele mai amabile z�mbete pe lingu?itorii care-i spuneau �domnule de
Bonfons�. Domnul pre?edinte avea treizeci ?i trei de ani ?i de?inea domeniul
Bonfons (Boni Fontis), care-i aducea o rent? de ?apte mii de livre; a?tepta s?-?i
mo?teneasc? unchii, unul notar, cel?lalt fiind abatele Cruchot, membru al
consiliului de canonici de la Saint-Martin-de-Tours, am�ndoi considera?i destul de
boga?i. Ace?ti trei Cruchot, sus?inu?i de un mare num?r de veri, alia?i cu dou?zeci
de familii din ora?, formau un clan ca pe vremuri, la Floren?a, familia Medici; ?i,
la fel ca familia Medici, familia Cruchot �?i avea Pazzi-i s?i. Doamna des
Grassins, mama unui fiu de dou?zeci ?i trei de ani, o vizita st?ruitor pe doamna
Grandet, sper�nd s?-l c?s?toreasc? pe dragul ei Adolphe cu domni?oara Eug�nie.
Domnul des Grassins, bancherul, favoriza energic manevrele so?iei prin servicii
constante aduse �n tain? b?tr�nului avar ?i ajungea �ntotdeauna la timp pe c�mpul
de b?t?lie. Ace?ti trei des Grassins aveau ?i ei sus?in?torii lor, veri ?i alia?i
credincio?i. De partea familiei Cruchot, abatele, un Talleyrand al familiei,
puternic sus?inut de fratele lui, notarul, �?i disputa cu str??nicie terenul cu so?
ia bancherului ?i ?inea s? rezerve bogata mo?tenire nepotului s?u, pre?edintele.
Aceast? lupt? secret? �ntre familia Cruchot ?i familia des Grassins, al c?rei pre?
era m�na tinerei Eug�nie Grandet, devenise o preocupare p?tima?? a diferitelor
grupuri din Saumur. Domni?oara Grandet se va c?s?tori cu domnul pre?edinte sau cu
domnul Adolphe des Grassins? La aceast? �ntrebare, unii r?spundeau c? domnul
Grandet nu-?i va da fiica nici unuia, nici altuia. Fostul dogar, ros de ambi?ie, c?
uta, se spunea, un ginere pair al Fran?ei, care, pentru o rent? de trei sute de mii
de livre, ar fi acceptat toate butoaiele trecute, prezente ?i viitoare ale familiei
Grandet. Al?ii sus?ineau c? domnul ?i doamna des Grassins erau nobili, foarte boga?
i, c? Adolphe era b?iat ar?tos ?i c?, doar dac? nu cumva aveau un nepot de pap? �n
m�nec?, o alian?? at�t de convenabil? ar fi trebuit s? mul?umeasc? ni?te oameni
simpli, pe unul ca el, pe care tot Saumurul �l v?zuse cu rindeaua �n m�n?, ?i mai
purtase ?i bonet? ro?ie! Cei mai cu judecat? atr?geau aten?ia c? domnul Cruchot de
Bonfons intra oric�nd �n cas?, �n timp ce rivalul lui era primit doar duminica.
Primii sus?ineau c? doamna des Grassins, mai intim? cu femeile din casa Grandet
dec�t familia Cruchot, le putea insufla unele idei care, mai devreme sau mai
t�rziu, o vor ajuta s? reu?easc?. Ceilal?i r?spundeau c? abatele Cruchot era omul
cel mai insinuant din lume ?i c?, fiind vorba despre o �nfruntare �ntre o fa??
bisericeasc? ?i o femeie, partida era egal?.
��Sunt taman pe taman!, se pronun?ase un om de duh din Saumur.
B?tr�nii din ?inut, care ?tiau mai multe, pretindeau c? Grandet ?i ai lui erau mult
prea abili ca s? lase bunurile s? p?r?seasc? familia, a?a c? domni?oara Eug�nie
Grandet de la Saumur va fi c?s?torit? cu fiul domnului Grandet de la Paris, un
bogat angrosist de vinuri. La asta, tab?ra Cruchot ?i tab?ra Grassins r?spundeau:
���nt�i c? fra?ii nu s-au v?zut de dou? ori �n treizeci de ani. Apoi, domnul
Grandet de la Paris are preten?ii mari pentru fiul lui. E primarul unui
arondisment, deputat, colonel �n garda na?ional?, judec?tor la tribunalul de
comer?; �l reneag? pe Grandet de la Saumur ?i are preten?ia s? se �nrudeasc? cu
vreo familie ducal?, prin bun?voin?a lui Napoleon.
Dar c�te nu se spuneau pe seama unei mo?tenitoare despre care se vorbea pe o raz?
de dou?zeci de leghe ?i p�n? ?i �n diligentele de la Angers la Blois!
La �nceputul anului 1818, tab?ra Cruchot a ob?inut un avantaj important asupra
taberei Grassins. Domeniul Froidfond, remarcabil prin parcul, castelul admirabil,
fermele, r�ul, iazurile ?i p?durile sale, valor�nd trei milioane, a fost pus �n
v�nzare de t�n?rul marchiz de Froidfond, nevoit s? fac? rost de bani. Notarul
Cruchot, pre?edintele Cruchot, abatele Cruchot, ajuta?i de sus?in?torii lor, au
reu?it s? �mpiedice v�nzarea �n loturi mici. Notarul a �ncheiat cu t�n?rul o �n?
elegere de milioane! L-a convins c? vor avea loc multe procese cu beneficiarii
bunurilor adjudecate p�n? c�nd �?i va primi banii pentru loturi ?i c? era mai bine
s?-i v�nd? totul domnului Grandet, om solvabil ?i �n stare s? pl?teasc? domeniul �n
bani pe?in. Falnicul marchizat de Froidfond a fost �ndrumat atunci spre esofagul
domnului Grandet care, spre uimirea ora?ului Saumur, i-a pl?tit, prin scont, dup?
�ndeplinirea formalit??ilor. Aceast? tranzac?ie a avut mare r?sunet la Nantes ?i la
Orl�ans. Domnul Grandet, profit�nd de �ntoarcerea unei ?arete, se duse s?-?i vad?
castelul. Dup? ce aruncase asupra propriet??ii o privire de st?p�n, se �ntorsese la
Saumur sigur c?-?i plasase fondurile cu un c�?tig de cinci la sut? ?i inspirat de
un g�nd m?re?: s? sporeasc? marchizatul de Froidfond, ad?ug�ndu-i toate bunurile
sale. Apoi, ca s?-?i umple din nou casa de bani aproape golit?, hot?r� s?-?i taie
toate p?durile ?i s?-?i exploateze plopii de pe p??uni.
Acum este u?or de �n?eles valoarea expresiei: �casa domnului Grandet� � acea cas?
tern?, rece, t?cut?, situat? �n partea de sus a ora?ului, ad?postit? de ruinele
meterezelor. Cei doi st�lpi ?i bolta, care formau deschiz?tura por?ii, fuseser?, ca
?i casa, construi?i din tuf calcaros, piatr? alb? specific? litoralului Loarei,
at�t de moale �nc�t durata ei medie abia dac? este de dou? sute de ani. Numeroasele
g?uri inegale, pe care intemperiile le s?paser? �n mod bizar, le d?deau bol?ii ?i
st�lpilor aspectul pietrelor vermiculare ale arhitecturii franceze ?i o oarecare
asem?nare cu poarta mare a unei temni?e. Deasupra arcului de bolt? trona un
basorelief lung, din piatr? dur? sculptat?, reprezent�nd cele patru anotimpuri,
figuri roase deja ?i �nnegrite de vreme. Acest basorelief avea deasupra o plint?
ie?it? �n afar?, pe care se �n?l?a o vegeta?ie spontan?: paracherni?e galbene,
volbure, poala-r�ndunicii, p?tlagin? ?i un cire? mic, destul de �nalt deja. Poarta,
din stejar masiv, maronie, uscat?, cr?pat? peste tot, ?ubred? �n aparen??, era
solid men?inut? de un sistem de ?uruburi mari, aranja?i �n desene simetrice. Un
grilaj p?trat, mic, dar cu bare dese ?i �nro?ite de rugin?, ocupa mijlocul porti?ei
care se deschidea �n poarta mare ?i servea, ca s? spunem a?a, ca baz? unui ciocan
prins de ea cu un inel, care lovea �n capul schimonosit al unui piron. Acest ciocan
prelung, de genul celor pe care str?mo?ii no?tri �l numeau jacquemart, sem?na cu un
mare semn de exclamare; dac? l-ar fi examinat cu aten?ie, un arheolog ar fi g?sit
la el unele indicii ale figurii esen?iale de bufon pe care o reprezenta pe vremuri,
?tears? acum de o lung? �ntrebuin?are. Prin micul grilaj, destinat recunoa?terii
prietenilor �n timpul r?zboaielor civile, curio?ii puteau s? z?reasc?, �n ad�ncul
unei bol?i �ntunecoase ?i verzui, c�teva trepte tocite care duceau la o gr?dini??
m?rginit? pitoresc de ziduri groase, umede, pline de prelingeri de ap? ?i de tufe
de arbu?ti pric?ji?i. Aceste ziduri erau cele ale meterezelor, pe care se �n?l?au
gr?dinile c�torva locuin?e vecine.
La parterul casei, �nc?perea cea mai mare era o sal?, a c?rei intrare se afla sub
bolta por?ii mari. Pu?ine persoane cunosc importan?a unei s?li �n or??elele din
Anjou, Touraine ?i Berry. Sala este totodat? anticamer?, salon, birou, budoar,
sufragerie; este scena vie?ii casnice, c?minul comun; acolo venea de dou? ori pe an
frizerul cartierului ca s?-l tund? pe domnul Grandet; acolo intrau fermierii,
preotul, subprefectul, ajutorul morarului. Aceast? �nc?pere, cu cele dou? ferestre
care d?deau spre strad?, avea pe jos du?umele; panouri cenu?ii, cu muluri antice, o
lambrisau de sus ?i p�n? jos; tavanul era format din grinzi aparente, vopsite tot
�n cenu?iu, spa?iul dintre ele fiind umplut cu mortar din nisip ?i var, amestecat
cu c�l?i, care se �ng?lbenise. O pendul? veche, din cupru �ncrustat cu arabescuri
de baga, �mpodobea placa de deasupra ?emineului din piatr? alb?, prost sculptat?,
pe care se afla o oglind? verzuie, ale c?rei margini, t?iate oblic ca s?-i arate
grosimea, reflectau o raz? de lumin? de-a lungul unei t?blii gotice din o?el
�ncrustat cu firi?oare de metal pre?ios. Cele dou? candelabre de aram? aurit?, care
�mpodobeau fiecare dintre col?urile ?emineului, puteau fi folosite �n dou? feluri:
sco?�nd trandafirii care le serveau ca talgere pentru pic?turile de cear?, bra?ul
principal se adapta la un piedestal de marmur? alb?struie, cu incrusta?ii vechi de
aram?, acest piedestal form�nd un sfe?nic pentru zilele obi?nuite. Scaunele de mod?
veche erau �mpodobite cu tapi?erii ilustr�nd fabulele lui La Fontaine, dar trebuia
s? ?tii asta ca s? recuno?ti subiectele, deoarece culorile stinse ?i figurile pline
de c�rpituri se deslu?eau cu greu. �n cele patru col?uri ale acestei s?li se g?seau
col?are, un fel de bufete terminate cu etajere slinoase. O veche mas? de joc,
acoperit? cu o marchet?rie �n forma unei table de ?ah, era a?ezat? �n spa?iul
dintre ferestre. Deasupra acestei mese se afla un barometru oval, cu margine
neagr?, ornat cu motive decorative imit�nd panglici �nnodate din lemn aurit, unde
mu?tele �?i f?cuser? de cap at�t de neru?inat, �nc�t poleiala abia se mai z?rea. Pe
peretele opus ?emineului, dou? portrete �n pastel erau menite s?-i reprezinte pe
bunicul doamnei Grandet, b?tr�nul domn de La Bertelli�re, �n uniform? de locotenent
al g?rzilor franceze, ?i pe r?posata doamn? Gentillet, �mbr?cat? �n p?stori??. Cele
dou? ferestre erau acoperite cu perdele din m?tase groas? de culoare ro?ie,
ridicate de ?nururi de m?tase cu ciucuri. Aceast? decorare luxoas?, care se
potrivea at�t de pu?in cu obiceiurile lui Grandet, existase la cump?rarea casei, ca
?i rama gotic?, pendula, mobila tapi?at? ?i col?arele din lemn de trandafir. L�ng?
fereastra cea mai apropiat? de u?? se g?sea un scaun din pai, cu picioarele fixate
pe t?lpici, ca s-o ridice pe doamna Grandet la o �n?l?ime care s?-i permit? s? vad?
trec?torii. O mas? din lemn de cire? decolorat pentru lucrul de m�n? ocupa spa?iul
din fa?a ferestrei, foarte aproape fiind a?ezat micul fotoliu al tinerei Eug�nie
Grandet.
De cincisprezece ani, toate zilele mamei ?i ale fiicei se scurseser? tihnite �n
acel loc, �ntr-o munc? permanent?, �ncep�nd din luna aprilie p�n? �n luna
noiembrie. �n prima zi din aceast? ultim? lun?, puteau s?-?i ocupe locul de iarn?,
�n fa?a c?minului. Numai �n ziua aceea �ng?duia Grandet aprinderea focului �n sal?,
poruncind s? fie stins pe 31 martie, f?r? s? ia �n seam? nici primele zile
friguroase de prim?var?, nici pe cele de toamn?. O cutie cu jar de la focul din
buc?t?rie, pe care lungana Nanon �l ob?inea d�nd dovad? de o mare ingeniozitate, le
ajuta pe doamna ?i pe domni?oara Grandet s? suporte dimine?ile ?i serile mai reci
din lunile aprilie ?i octombrie. Mama ?i fiica �ntre?ineau toat? lenjeria casei ?
i-?i foloseau cu at�ta con?tiinciozitate zilele cu aceast? adev?rat? munc? de lucr?
toare, �nc�t, dac? Eug�nie voia s?-i brodeze un gulera? mamei sale, era nevoit? s-o
fac? �n orele ei de somn, �n?el�ndu-?i tat?l ca s? poat? avea lumin?. Avarul �mp?r?
ea de mult timp lum�n?ri num?rate fiicei sale ?i lunganei Nanon, a?a cum �mp?r?ea
diminea?a p�inea ?i tot ce era necesar consumului zilnic. Lungana Nanon era, poate,
singura fiin?? omeneasc? �n stare s? accepte tirania st?p�nului. �ntreg ora?ul �i
invidia pentru ea pe domnul ?i pe doamna Grandet. Lungana Nanon, numit? a?a din
pricina �n?l?imii cam de 1,70 m, muncea la Grandet de treizeci ?i cinci de ani. De?
i primea drept plat? numai ?aizeci de livre, era considerat? una dintre cele mai
bogate slujnice din Saumur. Ace?ti bani, str�n?i de treizeci ?i cinci de ani, �i
�ng?duiser? s? plaseze recent patru mii de livre ca rent? viager? la maestrul
Cruchot. Acest rezultat al unor lungi ?i persistente economisiri ale lunganei Nanon
a p?rut enorm. Servitoarele, v?z�nd c? biata sexagenar? �?i asigurase b?tr�ne?ea,
erau invidioase, f?r? s? se g�ndeasc? cu c�t? trud? fusese adunat fiecare b?nu?. La
v�rsta de dou?zeci ?i doi de ani, biata fat? nu putuse intra la nimeni, �ntr-at�t
de resping?toare era. Cu siguran??, aceast? p?rere era foarte nedreapt?: chipul i-
ar fi fost mult admirat dac? ar fi apar?inut unui grenadier din gard?, dar, dup?
cum se spune, �n toate trebuie s? fie o potriveal?! Obligat? s? p?r?seasc? o ferm?
care arsese, unde p?zea vacile, venise la Saumur, unde c?utase de lucru, �nsufle?
it? de acel curaj robust care nu se d? �n l?turi de la nimic.
Pe atunci, mo? Grandet �?i pusese �n g�nd s?-?i ia nevast? ?i voia deja s?-?i
organizeze gospod?ria. O v?zuse pe aceast? t�n?r? respins? de to?i. C�nt?rindu-i
for?a fizic? �n calitatea lui de dogar, ghici c�?tigul pe care l-ar putea avea de
pe urma unei femei care ar?ta ca un adev?rat Hercule, care st?tea zdrav?n pe
picioare ca un stejar de ?aizeci de ani prins �n r?d?cinile lui, cu ?olduri
puternice, spatele lat, m�ini de c?ru?a? ?i o onestitate solid?, dup? cum era ?i
virtutea ei ne?tirbit?. Nici negii care ornau acea fa?? mar?ial?, nici tenul c?r?
miziu, nici bra?ele v�njoase, nici ve?mintele zdren?uite ale lui Nanon nu-l �nsp?
im�ntaser? pe dogar, care avea �nc? v�rsta la care te la?i impresionat. Atunci, o
�mbr?c?, o �nc?l?? ?i o hr?ni pe biata fat?, �i d?du o plat? ?i o folosi la
treburile casei, f?r? s? se r?steasc? prea mult la ea. V?z�ndu-se primit? astfel,
lungana Nanon pl�nsese de bucurie pe ascuns ?i se ata?ase sincer de dogar, care, de
altfel, o exploata ca �n feudalism.
Nanon f?cea tot: g?tea, sp?la rufele, cl?tea ruf?ria �n apa Loarei ?i o aducea
�napoi �n c�rc?; se scula cum se lumina de ziu? ?i se culca t�rziu; le f?cea
m�ncare tuturor culeg?torilor �n timpul recolt?rii viilor, �i supraveghea pe cei
care str�ngeau ciorchinii r?ma?i dup? cules; ap?ra, ca un c�ine credincios,
bunurile st?p�nului ei; �n sf�r?it, av�nd o �ncredere oarb? �n el, se supunea, f?r?
s? c�rteasc?, celor mai ciudate fantezii ale lui Grandet. �n faimosul an 1811, a c?
rui recolt? a cerut str?danii nespus de mari, dup? dou?zeci de ani de slujire,
Grandet hot?r� s?-i ofere lui Nanon vechiul lui ceas, singurul dar pe care-l
primise vreodat? de la el. De?i �i d?dea pantofii lui vechi (putea s?-i �ncal?e), e
cu neputin?? de considerat profitul trimestrial al �nc?l??rilor lui Grandet ca un
cadou, pentru c? erau foarte uza?i. Necesitatea o f?cea pe aceast? biat? fat? at�t
de zg�rcit?, �nc�t Grandet ajunsese �n cele din urm? s? ?in? la ea a?a cum ?ii la
un c�ine, iar Nanon �i d?duse voie s?-i pun? la g�t o zgard? cu ?epi, c?rora nu le
mai sim?ea �n?ep?turile. Dac? Grandet �mp?r?ea p�inea cu prea mult? zg�rcenie,
Nanon nu se pl�ngea; participa cu veselie la profiturile igienice pe care le
asigura regimul sever al casei, unde nimeni nu era bolnav vreodat?. Apoi, Nanon f?
cea parte din familie: r�dea c�nd r�dea Grandet, se �ntrista, d�rd�ia de frig, se
�nc?lzea, muncea cot la cot cu el. C�te compensa?ii pl?cute �i oferea aceast?
egalitate! St?p�nul n-o mustrase niciodat? pe slujnic? pentru ciorchinele, prunele
sau piersicile m�ncate sub pom.
��Haide, osp?teaz?-te �n voie, Nanon!, �i spunea el �n anii c�nd crengile se
aplecau p�n? la p?m�nt de greutatea fructelor, pe care fermierii erau obliga?i s?
le dea la porci.
Pentru o fat? de la ?ar?, care �n tinere?ea ei nu avusese parte dec�t de
bruftuluieli, pentru o s?rman? primit? din mil?, r�sul ambiguu al lui Grandet era o
adev?rat? raz? de soare. De altfel, �n inima simpl? ?i �n mintea �ngust? a
slujnicei, nu puteau st?rui dec�t un sentiment ?i-un g�nd. De treizeci ?i cinci de
ani se revedea �ntruna ajung�nd �n fa?a ?antierului lui mo? Grandet cu picioarele
goale, cu hainele zdren?uite, ?i-l auzea pe dogar �ntreb�nd-o:
��Ce vrei, dr?gu?o?
Iar recuno?tin?a ei era la fel de mare ca �n prima zi. Uneori, Grandet, g�ndindu-se
c? acea biat? creatur? nu auzise vreodat? nici cel mai mic cuv�nt m?gulitor, c? nu
avea habar de niciunul dintre sentimentele pl?cute pe care le inspir? femeia ?i c?
ar fi putut s? apar? �ntr-o zi �n fa?a lui Dumnezeu mai curat? dec�t era Fecioara
Maria, cuprins de mil?, exclama, privind-o:
��Biata Nanon!
Cuvintele lui erau urmate �ntotdeauna de o privire greu de definit, pe care i-o
arunca b?tr�na slujnic?. Aceste vorbe, rostite din c�nd �n c�nd, formau de mult
timp un lan? de prietenie ne�ntrerupt, la care fiecare exclama?ie ad?uga o nou?
verig?. Aceast? mil?, care-?i g?sise locul �n inima lui Grandet ?i era acceptat? cu
mare pl?cere de biata fat? b?tr�n?, avea ceva oribil. Aceast? mil? atroce de c?rp?
nos, care-i trezea o mare mul?umire b?tr�nului dogar, era pentru Nanon por?ia de
fericire. Oricine ar fi spus la fel: �Biata Nanon!� Dumnezeu �?i va recunoa?te
�ngerii dup? modula?ia pl?cut? a vocii ?i dup? regretele lor tainice.
Existau la Saumur multe gospod?rii unde servitoarele erau mai bine tratate, dar st?
p�nii nu se bucurau de nicio manifestare de mul?umire din partea lor. De aici ?i
vorbele: �Ce-i fac ace?ti Grandet lunganei de Nanon de le este at�t de ata?at?? Ar
s?ri ?i-n foc pentru ei!�
Buc?t?ria, ale c?rei ferestre cu grilaj d?deau �n curte, era �ntotdeauna curat?,
totul frumos r�nduit, rece, o adev?rat? buc?t?rie de om zg�rcit, unde nimic nu
trebuia s? se piard?. Dup? ce sp?la vasele, str�ngea resturile de la mas? ?i
stingea focul, Nanon p?r?sea buc?t?ria, desp?r?it? de sal? de un culoar, ?i venea
s? toarc? c�nep? l�ng? st?p�nele ei. Seara, o singur? lum�nare era de ajuns pentru
�ntreaga familie. Slujnica dormea �n fundul acestui culoar, �ntr-o c?m?ru??
luminat? de o ferestruic? cu gratii, care d?dea spre casa vecin?. S?n?tatea robust?
�i �ng?duia s? locuiasc? f?r? consecin?e sup?r?toare �n acel soi de bort?, de unde
putea s? aud? cel mai mic zgomot, gra?ie lini?tii profunde care domnea �n cas? ziua
?i noaptea. Trebuia, asemenea unui c�ine de paz?, s? doarm? iepure?te ?i s? se
odihneasc? st�nd de veghe.
Descrierea celorlalte p?r?i ale locuin?ei se va face �n str�ns? leg?tur? cu
evenimentele acestei povestiri, dar schi?a s?lii, unde str?lucea luxul acelei
gospod?rii, ne poate face s? b?nuim dinainte goliciunea etajelor.
�n anul 1819, pe la mijlocul lunii noiembrie, spre sear?, lungana Nanon aprinse
focul pentru prima dat?. Toamna fusese foarte frumoas?. Ziua aceea era una de s?rb?
toare bine cunoscut? de tab?ra Cruchot ?i de tab?ra Grassins. Astfel, cei ?ase
potrivnici se preg?teau s? vin? �narma?i p�n? �n din?i, urm�nd s? se �nt�lneasc? �n
sal? ?i s? se �ntreac? �n dovezi de prietenie. Diminea?a, �ntregul Saumur le v?zuse
pe doamna ?i pe domni?oara Grandet, �nso?ite de Nanon, duc�ndu-se la biserica
parohial?, s? asiste la slujb? ?i fiecare �?i amintise c? �n acea zi era
aniversarea na?terii domni?oarei Eug�nie. De aceea, calcul�nd ora la care masa de
sear? trebuia s? se sf�r?easc?, notarul Cruchot, abatele Cruchot ?i domnul C. De
Bonfons s-au gr?bit s? soseasc? �naintea familiei des Grassins, ca s-o s?rb?
toreasc? pe domni?oara Grandet. To?i trei aduceau buchete enorme de flori, culese
din micile lor sere. Cozile florilor pe care pre?edintele voia s? le ofere erau
�nf??urate �n mod ingenios cu o panglic? de satin alb, ornat? cu franjuri aurii.
�nc? de diminea?a, domnul Grandet, dup? cum �i era obiceiul �n ziua memorabil? a
na?terii ?i �n cea a onomasticii tinerei Eug�nie, venise �nainte ca ea s? se dea
jos din pat ?i-i oferise cu solemnitate darul lui p?rintesc, care consta, de
treisprezece ani �ncoace, �ntr-o moned? de aur de colec?ie. Doamna Grandet �i d?
ruia �n mod obi?nuit fiicei sale o rochie de iarn? sau de var?, dup? �mprejurare.
Cele dou? rochii ?i monedele de aur, pe care le primea de Anul Nou ?i la
aniversarea tat?lui ei, formau un mic venit de aproape o sut? de scuzi, iar lui
Grandet �i pl?cea s-o vad? cum �i str�nge, �ntr-un fel, asta �nsemna s?-?i pun?
banii dintr-un buzunar �n altul ?i, ca s? zicem a?a, s? educe �n mod minu?ios
avari?ia mo?tenitoarei sale, c?reia �i cerea uneori s?-i dea socoteal? de avutul
ei, sporit mai de mult de rudele din familia La Bertelli�re, spun�ndu-i:
��Va fi cadoul t?u de nunt?!
Un astfel de cadou este un obicei str?vechi, care se mai practic? ?i se p?streaz?
cu sfin?enie �n c�teva ?inuturi situate �n centrul Fran?ei. �n Berry, �n Anjou,
c�nd o t�n?r? se c?s?tore?te, familia ei sau cea a so?ului trebuie s?-i d?ruiasc? o
pung? �n care se g?sesc, �n func?ie de avere, dou?sprezece monede sau dou?sprezece
duzini de monede sau o sut? de duzini de monede de aur sau de argint. Cea mai s?
rac? ciob?ni?? nu s-ar m?rita f?r? darul ei de nunt?, chiar dac? ar fi vorba despre
c�?iva gologani am?r�?i de aram?. Se mai vorbe?te ?i acum la Issoudun despre un dar
de nunt? oferit unei mo?tenitoare bogate: o sut? patruzeci ?i patru de portugheze3
de aur. Papa Clement al VII-lea, unchiul Caterinei de Medici, i-a d?ruit, c?s?
torind-o cu Henric al II-lea, o duzin? de medalii de aur str?vechi, de cea mai mare
valoare. �n timpul mesei, tat?l, foarte bucuros s-o vad? pe Eug�nie a lui mai
frumoas? �n rochia nou?, exclamase:
��Azi e ziua lui Eug�nie, a?a c? facem focul! S? fie cu noroc!
��Domni?oara o s? se c?s?toreasc? anul ?sta, mai mult ca sigur, zise lungana Nanon,
lu�nd de pe mas? resturile unei fripturi de g�sc?, fazanul dogarilor.
��Nu v?d nicio partid? pentru ea la Saumur, r?spunse doamna Grandet, privindu-?i
so?ul cu un aer timid care, av�nd �n vedere v�rsta, v?dea �ntreaga robie conjugal?
sub care gemea biata femeie.
Grandet se uit? cu luare aminte la fiica lui ?i exclam? voios:
��Copila �mpline?te azi dou?zeci ?i trei de ani, va trebui s? ne ocup?m de ea!
Eug�nie ?i mama ei se privir? �n t?cere, cu sub�n?eles.
Doamna Grandet era o femeie usc??iv?, galben? ca o gutuie, ne�ndem�natic?, �nceat?;
una dintre acele femei care par f?cute anume ca s? fie tiranizate. Era ciol?noas?,
cu un nas mare, o frunte lat?, ochi mari ?i, la prima vedere, sem?na vag cu acele
fructe acoperite de puf care nu mai au nici gust, nici zeam?. Avea din?ii negri ?i
rari, gura ridat? ?i b?rbia ascu?it?. Era �ns? o femeie de toat? isprava, o adev?
rat? La Bertelli�re. Abatele Cruchot ?tia s? g?seasc? ocazii de a-i spune c? nu ar?
tase r?u deloc, iar ea �l credea.
O bl�nde?e angelic?, o resemnare de insect? chinuit? de copii, o pio?enie rar?, o
constan?? sufleteasc? ne?tirbit?, o inim? bun?, toate f?ceau s? fie comp?timit? ?i
respectat? de to?i. So?ul nu-i d?dea niciodat? mai mult de ?ase franci o dat?
pentru micile cheltuieli. De?i ridicol? �n aparen??, aceast? femeie care, prin
zestre ?i mo?teniri, �i adusese lui mo? Grandet mai bine de trei sute de mii de
franci, se sim?ise �ntotdeauna at�t de profund umilit? de o dependen?? ?i de o
robie contra c?rora bl�nde?ea ei sufleteasc? o �mpiedica s? se revolte, �nc�t nu
ceruse niciodat? un b?nu?, nici nu f?cuse vreo observa?ie �n privin?a actelor pe
care notarul Cruchot i le prezenta la semnat. Aceast? m�ndrie prosteasc? ?i
tainic?, aceast? noble?e sufleteasc? permanent desconsiderat? ?i r?nit? de Grandet
domina comportarea acestei femei. Doamna Grandet �mbr?ca �ntotdeauna o rochie din
m?tase natural?, verzuie, pe care se obi?nuise s-o fac? s? ?in? aproape un an;
purta o basma din stamb? alb?, o p?l?rie de pai cusut? ?i p?stra aproape
�ntotdeauna un ?or? de tafta neagr?. Ie?ind mai rar din cas?, �?i uza pu?in
pantofii. �n sf�r?it, nu dorea niciodat? ceva pentru ea. De aceea, Grandet, cuprins
uneori de remu?care g�ndindu-se la c�t timp trecuse de c�nd �i d?duse ?ase franci
so?iei, stipula �ntotdeauna gratifica?ii pecuniare pentru ea �n actul de v�nzare
anual? a recoltelor. Cei patru-cinci ludovici oferi?i de olandezul sau de belgianul
care achizi?iona recolta Grandet formau cel mai sigur venit anual al doamnei
Grandet. Dar, dup? ce primea cei cinci ludovici, so?ul ei �i spunea deseori, ca ?i
cum ar fi avut pung? comun?:
��N-ai s?-mi �mprumu?i c�?iva gologani?
Iar biata femeie, fericit? s? poat? face ceva pentru un om pe care duhovnicul i-l
�nf??i?a ca fiind domnul ?i st?p�nul ei, �i �napoia, �n cursul iernii, c�?iva scuzi
din banii gratifica?iilor. C�nd Grandet scotea din buzunar moneda de o sut? de bani
alocat? lunar micilor cheltuieli � a??, ace, toaleta fiicei sale �, nu sc?pa
niciodat? ocazia, dup? ce-?i �ncheia buzunarul de la vest?, s?-i spun? so?iei sale:
��Mam?, vrei ?i tu ceva?
��Dragul meu, vom vedea, r?spundea doamna Grandet, �nsufle?it? de un sentiment de
demnitate matern?.
Devotament sublim, dar irosit! Grandet se credea foarte generos cu so?ia lui.
Filosofii care �nt�lnesc persoane precum Nanon, doamna Grandet ?i Eug�nie nu au
oare dreptul s? considere c? ironia constituie fondul caracterului Providen?ei?
Dup? aceast? mas?, la care, pentru prima dat?, se vorbise despre c?s?toria tinerei
Eug�nie, Nanon aduse o sticl? de lichior de coac?ze din camera domnului Grandet ?i
pu?in lipsi s? nu cad? cobor�nd scara.
��Prost?nac? ce e?ti!, �i spuse st?p�nul. Cazi ?i tu de-a-npicioarelea?
��Domnule, e de la treapta de la scar?, care nu mai ?ine.
� Are dreptate, interveni doamna Grandet. Ar fi trebuit s? pui s-o repare de mai de
mult. Eug�nie era s?-?i scr�nteasc? ieri piciorul.
��Uite!, �i zise Grandet lui Nanon, v?z�nd-o foarte palid?. Dac? tot e ziua de na?
tere a fetei ?i era s? cazi, bea un p?h?rel de lichior ca s?-?i vin? inima la loc!
��Z?u c?-l merit!, r?spunse Nanon. Al?ii ar fi spart sticla, dar mi-a? fi rupt
cotul ?i tot a? fi ?inut-o.
��Biata Nanon!, exclam? Grandet, turn�ndu-i lichiorul de coac?ze.
��Te-ai lovit?, �ntreb? Eug�nie, privind-o curioas?.
��Nu, pentru c? m-am ?inut, opintindu-m? �n ?ale.
��Ei bine, pentru c? tot e ziua de na?tere a lui Eug�nie, o s? v? repar treapta,
spuse Grandet. Voi nu ?ti?i s? pune?i piciorul �n col?, acolo unde ?ine �nc? bine.
Grandet lu? lum�narea, le l?s? pe so?ie, fiic? ?i pe slujnic? doar cu lumina
focului, care ardea cu fl?c?ri vioaie, ?i se duse �n magazia unde era cuptorul de
p�ine ca s? ia sc�nduri, cuie ?i sculele.
��S? v? ajut?, �i strig? Nanon, auzindu-l b?t�nd �n scar?.
��Nu! Nu! La asta m? pricep, r?spunse fostul dogar.
Pe c�nd Grandet �?i repara singur scara m�ncat? de cari ?i fluiera de-?i sp?rgea
timpanele, amintindu-?i anii tinere?ii, la poart? b?tur? cei trei Cruchot.
��Dumneavoastr? sunte?i, domnule Cruchot?, �ntreb? Nanon, uit�ndu-se prin
ferestruica cu grilaj.
��Da, r?spunse pre?edintele.
Nanon deschise u?a, ?i lumina focului, care se reflecta sub bolt?, le �ng?dui celor
trei Cruchot s? z?reasc? intrarea s?lii.
��A! A?i venit pentru aniversare!, le spuse Nanon, mirosind florile.
��Scuza?i, domnilor, �ntr-o clip? sunt al dumneavoastr?!, strig? Grandet,
recunosc�nd glasul prietenilor. Eu nu m? ?in cu nasul pe sus ?i-mi dreg singur
treapta la scar?.
��Nu v? gr?bi?i, nu v? gr?bi?i, domnule Grandet. Fiecare e primar la el acas?!4,
spuse senten?ios pre?edintele, r�z�nd singur de aluzia pe care nimeni nu o �n?
elese.
Doamna ?i domni?oara Grandet se ridicar?. Pre?edintele, profit�nd de penumbr?, �i ?
opti tinerei Eug�nie:
��Da?i-mi voie, domni?oar?, s? v? urez ast?zi, cu ocazia zilei de na?tere, ani
ferici?i ?i s? fi?i mereu s?n?toas? ca acum!
�i oferi un buchet mare de flori rare la Saumur, apoi, str�ng�nd-o pe mo?tenitoare
de coate, o s?rut? de o parte ?i de alta a g�tului, �ntr-un fel care o f?cu s? se
ru?ineze. Pre?edintele, care sem?na cu un cui mare ruginit, credea c? a?a �i f?cea
curte.
��Nu v? sfii?i, spuse Grandet, intr�nd. Ce elan v? dau zilele de s?rb?toare,
domnule pre?edinte!
��P?i, cu domni?oara al?turi, toate zilele ar fi s?rb?tori pentru nepotul meu, r?
spunse abatele Cruchot, cu buchetul lui �n m�n?.
Abatele �i s?rut? m�na tinerei Eug�nie. C�t despre notarul Cruchot, el o pup? de-a
dreptul pe am�ndoi obrajii ?i zise:
��Vai, cum ne mai cresc fetele! Cu dou?sprezece luni �n fiecare an!
Pun�nd la loc lum�narea �n fa?a pendulei, Grandet, care o ?inea l�ng? cu o glum? ?i
o repeta p�n? la satura?ie c�nd i se p?rea hazlie, spuse:
��Pentru c? tot e ziua de na?tere a lui Eug�nie, s? aprindem candelabrele!
El scoase cu grij? bra?ele candelabrelor, fix? discul pentru cear? la fiecare
piedestal, lu? din m�inile slujnicei
O lum�nare nou?, �nf??urat? �ntr-o bucat? de h�rtie, o v�r� �n gaur?, o potrivi
bine, o aprinse, apoi se a?ez? l�ng? so?ia lui, privindu-?i pe r�nd prietenii,
fiica ?i cele dou? lum�n?ri. Abatele Cruchot, scund ?i rotofei, cu peruc? ro?cat? ?
i neted?, cu chip de b?tr�n? ghidu??, �ntreb?, �ntinz�ndu-?i picioarele cu pantofi
stra?nici cu catarame de argint:
��Familia des Gressins n-a venit?
��Nu �nc?, r?spunse Grandet.
��Dar trebuie s? vin??, �ntreb? b?tr�nul notar, str�mb�ndu-?i fa?a g?urit? ca o
lingur? de spum?.
��Cred c? da, r?spunse doamna Grandet.
��A?i terminat culesul viei?, �l �ntreb? pre?edintele Bonfons pe Grandet.
��Peste tot!, �i r?spunse b?tr�nul podgorean, ridic�ndu-se s? se plimbe de-a lungul
s?lii ?i �n?l?�ndu-?i pieptul cu o mi?care plin? de �ng�mfare, ca ?i r?spunsul.
Peste tot!
Prin u?a culoarului care ducea la buc?t?rie, el o v?zu atunci pe Nanon a?ezat?
l�ng? foc cu o lum�nare ?i preg?tindu-se s? toarc? acolo, ca s? nu strice
petrecerea.
��Nanon, f? bine ?i stinge focul, stinge lum�narea ?i vino s? stai cu noi!, �i zise
el, p??ind pe culoar. La naiba! Sala e destul de mare pentru to?i.
��Da, domnule, dar o s? ave?i lume bun?.
��?i e?ti cumva altfel? Tot din coasta lui Adam ai ie?it ?i tu!
Grandet se �ntoarse spre pre?edinte ?i-l �ntreb?:
��V-a?i v�ndut recolta?
��Nu, pe legea mea, o p?strez. Dac? acum vinul e bun, peste doi ani va fi ?i mai
bun. Proprietarii, ?ti?i foarte bine asta, s-au �n?eles s? p?streze pre?urile hot?
r�te, iar anul ?sta belgienii nu vor avea ce face. Dac? pleac?, n-or s? nimereasc?
s? se-ntoarc?!
��Da, dar s? fim bine �n?ele?i, r?spunse Grandet, pe un ton care-l f?cu pe pre?
edinte s? se �nfioare.
�O fi ?i el amestecat?�, �?i zise �n sinea lui Cruchot.
�n acel moment, o lovitur? de ciocan anun?a sosirea familiei des Grassins, ceea ce
�ntrerupse o discu?ie �nceput? �ntre doamna Grandet ?i abate.
Doamna des Grassins era una dintre acele femei scunde ?i vioaie, durdulii, cu
pielea alb? ?i rozalie la fa??, care, din pricina regimului monahal din provincie ?
i a obiceiurilor unei vie?i virtuoase, s-au p?strat tinere �nc? la patruzeci de
ani. Ele sunt ca ultimii trandafiri de toamn?, pe care-?i face pl?cere s?-i vezi,
dar ale c?ror petale au o oarecare r?ceal? ?i aproape c? nu mai miros. Se �mbr?ca
destul de bine, �?i comanda stofele de la Paris, d?dea tonul �n ora?ul Saumur ?i
organiza serate. So?ul ei, fost ofi?er trezorier �n Garda Imperial?, r?nit grav la
Austerlitz ?i rezervist acum, �?i p?stra, �n pofida considera?iei fa?? de Grandet,
vorbirea direct? a militarilor.
��Bun? ziua, Grandet, �i spuse el podgoreanului, �ntinz�ndu-i m�na ?i afi?�nd un
fel de superioritate sub care-i strivea �ntotdeauna pe cei din familia Cruchot.
O salut? apoi pe doamna Grandet ?i i se adres? astfel tinerei Eug�nie:
��Domni?oar?, e?ti mereu frumoas? ?i cuminte, a?a c? nu prea ?tiu ce ?i-a? putea
ura.
Apoi �i oferi o l?di??, adus? de servitorul lui, care con?inea o phylica, o floare
adus? de cur�nd �n Europa ?i foarte rar?.
Doamna des Grassins o s?rut? foarte tandru pe Eug�nie, �i str�nse m�na ?i-i zise:
��Adolphe a vrut s?-?i ofere el micul meu dar.
Un t�n?r �nalt ?i blond, palid ?i delicat, cu purt?ri destul de frumoase, timid �n
aparen??, dar care tocmai tocase la Paris, unde se dusese s? studieze dreptul,
nou?-zece mii de franci, pe l�ng? suma pe care o primea �n mod regulat, se apropie
de Eug�nie, o s?rut? pe am�ndoi obrajii ?i-i oferi o cutie cu ustensile de lucru,
toate din argint aurit, de proast? calitate, chiar dac? stema, cu ini?ialele E. G.,
gotice, destul de abil gravate, putea s? dea impresia unei lucr?turi foarte
�ngrijite. Deschiz�nd-o, Eug�nie sim?i una dintre acele bucurii nesperate ?i
complete care le fac pe tinere s? ro?easc?, s? tresar?, s? tremure de pl?cere. �?i
�ndrept? ochii spre tat?l ei, vr�nd parc? s? afle dac?-i era �ng?duit s? primeasc?
darul, iar domnul Grandet �i r?spunse �Ia-l, fiica mea!� pe un ton de actor. Cei
trei Cruchot r?maser? stupefia?i v?z�nd privirea bucuroas? ?i plin? de �nsufle?ire
aruncat? lui Adolphe des Grassins de t�n?ra mo?tenitoare, care socotea c? primise
ceva nemaiv?zut. Domnul des Grassins �i oferi lui Grandet o priz? de tutun, lu? ?i
el una, scutur? firi?oarele c?zute pe panglica Legiunii de Onoare prins? la
butoniera redingotei albastre, apoi se uit? la cei trei Cruchot de parc? ar fi
spus: �Cum para?i lovitura asta?�
Doamna des Grassins �?i arunc? privirea spre vasele albastre unde se aflau
buchetele celor trei Cruchot, st?ruind asupra cadourilor lor cu buna-credin?? pref?
cut? a unei femei ironice. �n aceast? situa?ie delicat?, abatele Cruchot �i l?s? pe
to?i s? se a?eze �n cerc �n fa?a focului ?i se duse s? se plimbe �n fundul s?lii cu
Grandet. Dup? ce b?tr�nii ajunser? �n dreptul celei mai �ndep?rtate ferestre de
familia des Grassins, preotul ?opti la urechea avarului:
��Oamenii ??tia arunc? banii pe fereastr?.
��Ce dac?, de vreme ce intr? �n pivni?a mea!, replic? podgoreanul.
��Dac? a?i fi vrut s?-i da?i o foarfec? de aur fiicei dumneavoastr?, a?i fi avut cu
ce s-o pl?ti?i, spuse abatele.
���i dau ceva mai bun dec�t o foarfec?, r?spunse Grandet.
�Nepotul meu e un neghiob, �?i zise abatele, uit�ndu-se la pre?edinte, al c?rui p?r
ciufulit sporea lipsa de farmec a chipului s?u m?sliniu. Nu putea s? inventeze ?i
el un fleac mai ac?t?rii?�
��S? juc?m o partid?, doamn? Grandet, propuse doamna des Grassins.
��Dar suntem cu to?ii, a?a c? am putea s? facem dou? mese�
��Dac? tot e ziua lui Eug�nie, s? juc?m to?i loto, spuse mo? Grandet. ?i ace?ti doi
copii vor lua parte.
Fostul dogar, care nu juca niciodat?, ar?t? spre fiica lui ?i spre Adolphe.
��Hai, Nanon, preg?te?te mesele!
��V? ajut?m noi, domni?oar? Nanon, se oferi vesel? doamna des Grassins, bucuroas?
de pl?cerea pe care i-o f?cuse tinerei Eug�nie.
��N-am mai fost niciodat? �n via?a mea at�t de mul?umit?!, �i spuse mo?tenitoarea.
Nic?ieri n-am v?zut ceva mai dr?gu?.
��Adolphe a adus-o de la Paris ?i tot el a ales-o, �i ?opti doamna des Grassins la
ureche.
�A?a, d?-i �nainte, intrigant? afurisit?!, �?i spuse pre?edintele. Dac? vei avea
vreodat? un proces, tu sau b?rbatul t?u, n-o s? c�?tiga?i �n veci.�
Notarul, a?ezat �ntr-un col?, se uita la abate cu un aer calm, zic�ndu-?i:
�Degeaba se str?duiesc ace?ti Grassins; averea mea, cea a fratelui ?i a nepotului
meu urc? la un milion o sut? de mii de franci. Familia des Grassins posed? cel mult
jum?tate ?i au ?i o fiic?: pot s? fac? orice dar! Mo?tenitoarea ?i cadourile vor fi
ale noastre �ntr-o zi.�
La opt ?i jum?tate seara erau preg?tite dou? mese. Dr?gu?a doamn? des Grassins reu?
ise s?-?i a?eze fiul l�ng? Eug�nie. Actorii acestei scene pline de interes, de?i
banal? �n aparen??, �narma?i cu cartona?e pestri?e cu cifre ?i cu jetoane din
sticl? albastr?, p?reau s? asculte glumele b?tr�nului notar, care nu tr?gea un num?
r f?r? s? fac? o remarc?, dar to?i se g�ndeau la milioanele domnului Grandet. B?
tr�nul dogar se uita cu �ng�mfare la penele roz, la toaleta nou? a doamnei des
Grassins, la mutra mar?ial? a bancherului, la cea a lui Adolphe, la pre?edinte, la
abate, la notar ?i-?i spunea �n sinea lui: �??tia sunt aici pentru b?ni?orii mei.
Au venit s? se plictiseasc? pentru fiica mea. Dar fiica mea nu va fi nici a unora,
nici a celorlal?i, ?i to?i oamenii ??tia �mi slujesc drept momeal? pentru pescuit!�
Veselia de familie, �n vechiul salon cenu?iu, prost luminat de cele dou? lum�n?ri;
r�setele, �nso?ite de zgomotul v�rtelni?ei lunganei Nanon, sincere doar din partea
tinerei Eug�nie ?i a mamei sale; meschin?ria al?turat? unor interese at�t de mari;
t�n?ra care, asemenea acelor p?s?ri victime ale sumei mari la care sunt pre?uite f?
r? s? ?tie nimic, era h?r?uit?, asaltat? de dovezi de prietenie �n care credea �
totul insufla acelei scene o triste?e comic?. Dar nu-i oare o scen? din toate
timpurile ?i de peste tot, redus? �ns? la cea mai simpl? expresie? Figura lui
Grandet, care exploata falsul ata?ament al celor dou? familii, tr?g�nd profituri
enorme, domina aceast? dram? ?i o lumina. Oare nu aceasta este singura divinitate
modern? �n care to?i se �ncred: Banul �n toat? puterea lui, exprimat? de o singur?
fizionomie? Sentimentele bl�nde ale vie?ii ocupau aici doar un loc secundar,
�nsufle?ind trei inimi curate: Nanon, Eug�nie ?i mama ei. ?i c�t? ignoran?? �n
naivitatea lor! Eug�nie ?i mama ei nu ?tiau c�t de mare era averea lui Grandet, nu
vedeau via?a dec�t �n lumina palidelor lor idei ?i nu pre?uiau, dar nici nu dispre?
uiau banii, obi?nuite fiind s? se lipseasc? de ei. Sentimentele lor, ofensate f?r?
s? ?tie, dar vivace, taina existen?ei lor constituiau excep?ii ciudate la acea
reuniune de oameni a c?ror via?? era pur material?. Ce destin cumplit are omul!
Toate fericirile sale provin dintr-o ignoran?? oarecare. �n momentul �n care doamna
Grandet c�?tiga o miz? de ?ase b?nu?i, cea mai mare care se jucase vreodat? �n acea
sal?, iar lungana Nanon r�dea de bucurie c? doamna str�nsese aceast? mare sum?, o
lovitur? de ciocan r?sun? �n poart? cu at�ta putere, �nc�t femeile tres?rir? de pe
scaune.
��Nu-i din Saumur cel care bate a?a, spuse notarul.
��Ce-i asta?, se indign? Nanon. Vor s? ne sparg? poarta?
��Cine naiba e?, zise ?i Grandet.
Nanon lu? una dintre cele dou? lum�n?ri ?i se duse s? deschid?, �nso?it? de
Grandet.
��Grandet, Grandet!, strig? so?ia lui, care, �mboldit? de un sentiment vag de
team?, se repezi spre u?a s?lii.
To?i juc?torii se uitar? unul la altul.
��Dac? ne-am duce ?i noi?, propuse domnul des Grassins. B?taia asta de ciocan mi se
pare cu inten?ii rele.
Domnul des Grassins abia dac? �ntrez?ri fa?a unui t�n?r, �nso?it de func?ionarul de
la mesagerie, care ducea dou? geamantane enorme ?i t�ra ni?te gen?i. Grandet se
�ntoarse brusc spre so?ia lui ?i-i zise:
��Doamn? Grandet, vede?i-v? mai departe de loto. L?sa?i-m? s? stau de vorb? cu
domnul.
Apoi �nchise brusc u?a s?lii, unde juc?torii agita?i �?i reocupar? locurile, dar f?
r? s? continue jocul.
��E cineva din Saumur, domnule des Grassins?, �l �ntreb? so?ia lui.
��Nu, e un drume?.
��Nu poate veni dec�t de la Paris. Chiar a?a, e ora nou?, zise notarul, sco?�ndu-?i
cu dou? degete groase vechiul ceas, care sem?na cu o corabie olandez?. Drace!
Diligenta mare nu �nt�rzie niciodat?!
��?i domnul ?sta e t�n?r?, �ntreb? abatele Cruchot.
��Da, r?spunse domnul des Grassins. Are ni?te bagaje care cred c? at�rn? pe pu?in
trei sute de kilograme.
��Nu se mai �ntoarce Nanon, spuse Eug�nie.
��Poate c? e vreo rud?, presupuse pre?edintele.
��S? punem mizele, le ceru cu glas bl�nd doamna Grandet. Mi-am dat seama, dup?
voce, c? domnul Grandet era contrariat, a?a c? ar putea fi nemul?umit dac? ar b?ga
de seam? c? vorbim de treburile lui.
��Domni?oar?, spuse Adolphe, trebuie s? fie v?rul dumitale Grandet, un t�n?r foarte
dr?gu?, pe care l-am v?zut la balul domnului de Nucingen5.
Adolphe se opri, mama sa �l calc? pe picior, apoi, cer�ndu-i doi b?nu?i pentru
miz?, ea-i ?opti la ureche:
��Tac?-?i gura, n?t�ngule!
�n acel moment, Grandet reveni �n sal? f?r? lungana Nanon, iar pa?ii ei ?i cei ai
omului de la mesagerie r?sunar? pe scar?. St?p�nul casei era urmat de drume?ul
care, de c�teva momente, st�rnea o curiozitate at�t de mare ?i care punea la grea
�ncercare imagina?ia tuturor, �nc�t sosirea lui �n acea cas? ?i �n acea lume ar
putea fi comparat? cu cea a unui melc �ntr-un stup ?i cu introducerea unui p?un �n
vreo ograd? am?r�t? de la ?ar?.
��A?eaz?-te l�ng? foc, �l �ndemn? Grandet.
�nainte s? se a?eze, t�n?rul str?in salut? cu amabilitate �ntreaga adunare. B?rba?
ii se ridicar? s? r?spund? printr-o �nclinare politicoas?, iar femeile f?cur? o
reveren?? ceremonioas?.
��A?i �nghe?at, domnule?, i se adres? doamna Grandet. Poate c? veni?i de la�
��Astea-s femeile!, exclam? b?tr�nul podgorean, f?r? s? sf�r?easc? de citit
scrisoarea pe care o avea �n m�n?. L?sa?i-l pe domnul s? se odihneasc?.
��Dar, tat?, poate c? domnul are nevoie de ceva, interveni Eug�nie.
��Are ?i el limb?!, replic? cu severitate podgoreanul. Aceast? scen? �l surprinse
numai pe necunoscut. Celelalte persoane erau obi?nuite cu purt?rile despotice ale
st?p�nului casei. Totu?i, dup? rostirea celor dou? �ntreb?ri ?i a celor dou? r?
spunsuri, necunoscutul se ridic?, se �ntoarse cu spatele la foc, ridic? un picior
ca s? �nc?lzeasc? talpa cizmei ?i-i spuse tinerei Eug�nie:
��Mul?umesc, veri?oar?, am luat cina la Tours. ?i nu am nevoie de nimic, nici m?car
nu sunt obosit, ad?ug? el, uit�ndu-se la Grandet.
��Domnul vine din capital??, �ntreb? doamna des Grassins.
Domnul Charles � acesta era numele fiului domnului Grandet de la Paris �, auzind
�ntrebarea, apuc? un mic monoclu ag??at de g�t cu un l?n?i?or, �l lipi de ochiul
drept ca s? examineze ce se afla pe mas? ?i persoanele din jurul ei, se holb?
foarte impertinent la doamna des Grassins ?i, dup? ce v?zu totul, �i r?spunse:
��Da, doamn?. Juca?i loto, m?tu??, ad?ug? el. V? rog s? v? continua?i jocul, e prea
amuzant ca s? renun?a?i la el�
�Eram sigur? c?-i v?rul�, �?i zise doamna des Grassins, arunc�ndu-i mici ocheade.
��Patruzeci ?i ?apte!, strig? b?tr�nul abate. Nu marca?i, doamn? des Grassins, c? e
num?rul dumneavoastr??
Domnul des Grassins puse un jeton pe cartonul so?iei sale, care, cuprins? de
presentimente triste, se uit? r�nd pe r�nd la v?rul de la Paris ?i la Eug�nie, f?r?
s?-i mai fie mintea la joc. Din c�nd �n c�nd, t�n?ra mo?tenitoare �i arunca o
privire furi?? v?rului ei, iar so?ia bancherului putu s? descopere cu u?urin?? �n
ea un crescendo de uimire ?i de curiozitate.

2
V?rul de la Paris

Domnul Charles Grandet, un t�n?r frumos de dou?zeci ?i doi de ani, f?cea �n acel
moment un contrast ciudat cu veritabilii provinciali, destul de revolta?i de apuc?
turile lui aristocratice, pe care to?i le studiau ca s? r�d? de el. Acum este
nevoie de o explica?ie. La dou?zeci ?i doi de ani, tinerii sunt �nc? destul de
aproape de copil?rie ca s? se dedea la copil?rii. Poate c?, de aceea, la o sut?
dintre ei, ar fi existat nou?zeci ?i nou? care s-ar fi comportat a?a cum o f?cea
Charles Grandet. Cu c�teva zile �nainte de aceast? sear?, tat?l �i spusese s?
mearg? c�teva luni la fratele s?u de la Saumur. Poate c? domnul Grandet de la Paris
se g�ndea la Eug�nie. Charles, care venea prima dat? �n provincie, hot?r�se s?-?i
fac? apari?ia cu superioritatea unui t�n?r la mod?, s? exaspereze ?inutul cu luxul
lui, s? fac? v�lv?, s? aduc? aici inven?iile vie?ii pariziene. Pe scurt, voia s?
petreac? la Saumur mai mult timp dec�t la Paris cu �ngrijitul unghiilor ?i s? afi?
eze excesiva afectare a ?inutei la care, uneori, un t�n?r elegant renun??,
prefer�nd o neglijen?? nu lipsit? de gra?ie. Prin urmare, Charles �?i lu? cu el cel
mai frumos costum de v�n?toare, cea mai frumoas? pu?c?, cel mai frumos cu?it ?i cea
mai frumoas? teac? de la Paris. �?i aduse colec?ia de veste, una mai extravagant?
dec�t alta: avea gri, albe, negre, de culoarea scarabeului, cu reflexe aurii, cu
paiete, t?rcate, duble, cu guler lat sau cu guler drept, cu guler r?sfr�nt, cu
nasturi p�n? sus, cu nasturi de aur. Lu? cu el toate felurile de gulere ?i de
cravate la mod? �n acea perioad?. �?i aduse dou? costume f?cute de Buisson6 ?i
lenjeria cea mai fin?. �?i lu? cu el serviciul de toalet? din aur, primit �n dar de
la mama lui. �?i aduse toate fleacurile de dandy, f?r? s? uite o trus? de scris,
mic? ?i �nc�nt?toare, d?ruit? de cea mai pl?cut? dintre femei, cel pu?in pentru el,
o mare doamn? c?reia �i spunea Annette ?i care chiar atunci c?l?torea cu so?ul ei
plictisitor �n Sco?ia, victima unor b?nuieli pentru care era neap?rat nevoie s?-?i
sacrifice pe moment fericirea, precum ?i �nc�nt?toarea h�rtie de scrisori, ca s?-i
trimit? o epistol? de dou? ori pe lun?.
�n sf�r?it, adusese o �ntreag? �nc?rc?tur? de nimicuri pariziene pe c�t putuse de
complet?, astfel �nc�t, de la crava?a care sluje?te la provocarea la duel p�n? la
pistoalele frumos cizelate care-i puneau cap?t, g?seai toate instrumentele
�agricole� de care se folose?te un t�n?r tr�ndav ca s? lucreze ogorul vie?ii.
Tat?l �i spusese s? c?l?toreasc? singur ?i modest, dar el venise �n compartimentul
din fa?? al diligentei, re?inut numai pentru el, destul de mul?umit s? nu-?i strice
o frumuse?e de tr?sur? de c?l?torie, comandat? ca s? mearg? �n �nt�mpinarea iubitei
sale Annette, marea doamn? care� etc. ?i pe care trebuia s? o revad? �n luna iunie
la b?ile din Baden. Charles credea c? va �nt�lni o mul?ime de persoane la unchiul
lui, c? va v�na cu h?ita?i �n p?durile unchiului, �n sf�r?it c? va cunoa?te via?a
la castel. Nu avea de unde s? ?tie c?-l va g?si la Saumur, unde �ntrebase de el
doar ca s? afle drumul spre Froidfond, dar, spun�ndu-i-se c? se afla �n ora?, crezu
c?-l va vedea �ntr-un palat.
Ca s? apar? a?a cum se cuvenea �n casa unchiului s?u, fie la Saumur, fie la
Froidfond, �?i pusese toaleta de c?l?torie cea mai cochet?, de cel mai bun gust,
cea mai �adorabil?�, ca s? folosim cuv�ntul care, �n acel timp, cuprindea perfec?
iunile speciale ale unui lucru sau ale unui om. La Tours, un frizer �i buclase din
nou frumosul p?r ?aten; �?i schimbase lenjeria ?i-?i pusese o cravat? de satin
negru, combinat? cu un guler rotund, astfel �nc�t s?-i �ncadreze �n mod pl?cut
chipul alb ?i vesel. O redingot? de c?l?torie, pe jum?tate �ncheiat?, �i sublinia
talia, l?s�nd s? se vad? o vest? de ca?mir cu guler dublu, sub care se afla o a
doua vest? alb?. Ceasul, l?sat neglijent, la �nt�mplare, �ntr-un buzunar, era legat
cu un l?n?i?or scurt, de aur, de una dintre butoniere. Pantalonii gri se �ncheiau
�n nasturi �ntr-o parte, unde motive brodate din m?tase neagr? �nfrumuse?au cus?
turile. Se slujea foarte frumos de un baston a c?rui m?ciulie din aur sculptat nu ?
tirbea elegan?a m?nu?ilor gri. �n sf�r?it, cascheta era de un gust des?v�r?it.
Numai un parizian, un parizian din sfera cea mai �nalt?, putea s? se g?teasc?
astfel f?r? s? par? ridicol ?i s? confere o armonie de infatuare tuturor acelor
nerozii, sus?inute de altfel de �nf??i?area curajoas? a unui t�n?r care are
pistoale frumoase, �ndem�nare la ochire ?i pe Annette.
Acum, dac? �n?elege?i surpriza celor din Saumur, precum ?i pe cea a t�n?rului
parizian, dac? vede?i bine str?lucirea sup?r?toare pe care elegan?a c?l?torului o
arunca �n mijlocul umbrelor cenu?ii din sal? ?i asupra celor care formau tabloul de
familie, �ncerca?i s? vi-i imagina?i pe cei trei Cruchot. To?i prizau tutun ?i nu
se mai g�ndeau de mult timp s?-?i fereasc? jabourile c?m??ilor ro?cate, cu gulere
mototolite ?i cute �ng?lbenite, de pic?turile ce le c?deau din nas. Cravatele din
material moale se r?suceau ca fr�nghia imediat ce erau legate la g�t. Cantitatea
enorm? de lenjerie, care le permitea s? nu spele rufele dec�t la ?ase luni o
dat?, ?inut? �n fundul dulapurilor, l?sa timpul s?-?i imprime nuan?ele cenu?ii, de
vechitur?. To?i ilustrau o perfect? armonie �ntre lipsa de elegan?? ?i senilitate.
Chipurile lor, la fel de trecute ca hainele tocite, la fel de bo?ite ca pantalonii,
p?reau uzate, zb�rcite ?i marcate de grimase. Neglijen?a general? a celorlalte
haine, desperecheate, lipsite de prospe?ime, la fel ca toaletele de provincie, unde
oamenii ajung pe nesim?ite s? nu se mai �mbrace unii pentru al?ii ?i s? ?in? seama
de pre?ul unei perechi de m?nu?i, se potrivea cu nep?sarea clanului Cruchot.
Oroarea fa?? de mod? era singurul punct asupra c?ruia se �n?elegeau perfect cele
dou? familii, Cruchot ?i des Grassins. Dac? parizianul �?i punea monoclul ca s?
examineze accesoriile ciudate ale s?lii, du?umelele, nuan?a lambriurilor sau
punctele negre pe care mu?tele le imprimaser? cu duiumul, �ndeajuns ca s? umple
Enciclopedia metodic? ?i Monitorul, juc?torii de loto �?i ridicau imediat capul ?i
se uitau la el cu aceea?i curiozitate pe care ar fi v?dit-o fa?? de o giraf?.
Domnul des Grassins ?i fiul lui, c?rora nu le era necunoscut chipul b?rbatului la
mod?, se al?turar? totu?i uimirii celorlal?i, fie c? suportau, f?r? s?-?i dea
seama, influen?a unui sentiment general, fie c?-l �ncuviin?au, transmi?�ndu-le
compatrio?ilor lor prin ocheade pline de ironie: �Uite cum sunt cei de la Paris!�
De altfel, to?i se puteau uita la Charles �n voie, f?r? teama de a-i displ?cea st?
p�nului casei. Grandet era cufundat �n lectura scrisorii lungi pe care o ?inea �n
m�n? ?i, ca s-o citeasc?, luase singura lum�nare de pe mas?, f?r? s?-i pese de
oaspe?i ?i de jocul de loto. Tinerei Eug�nie, c?reia o asemenea perfec?iune, prin ?
inut? sau prin fizic, �i era total necunoscut?, i se p?ru c? vedea �n v?rul ei o
creatur? cobor�t? dintr-o regiune serafic?. Respira cu mare pl?cere parfumul r?
sp�ndit de acel p?r at�t de str?lucitor, at�t de frumos buclat. Ar fi vrut s? poat?
atinge pielea alb? a acelor m?nu?i fine. Invidia m�inile delicate ale lui Charles,
tenul, prospe?imea ?i delicate?ea tr?s?turilor. �n sf�r?it, chiar dac? aceast?
imagine poate s? rezume impresia pe care t�n?rul elegant o produsese asupra unei
fete ne?tiutoare � ocupat? tot timpul s? c�rpeasc? ciorapii ?i s? peticeasc?
hainele tat?lui, petrec�ndu-?i via?a �ntre lambriurile jegoase, f?r? s? vad?, pe
acea strad? lini?tit?, mai mult de un trec?tor pe or? �, apari?ia v?rului �i trezi
�n inim? emo?iile de fin? voluptate pe care i le st�rnesc unui t�n?r figurile
ireale de femei desenate de Westall �n albumele ilustrate engleze?ti ?i gravate de
Finden at�t de m?iastru, �nc�t ?i-e team?, sufl�nd peste h�rtia velin?, s? nu vezi
cere?tile n?luci lu�ndu-?i zborul.
Charles scoase din buzunar o batist? brodat? de marea doamn? care c?l?torea �n Sco?
ia. V?z�nd acea lucr?tur? frumoas?, f?cut? cu dragoste �n timpul orelor pierdute
pentru amor, Eug�nie �?i privi v?rul curioas? dac? chiar se va folosi de ea. Purt?
rile lui Charles, gesturile, felul �n care-?i punea la ochi monoclul, impertinen?a
afectat?, dispre?ul pentru micul sipet care-i f?cuse o a?a de mare pl?cere bogatei
mo?tenitoare ?i pe care-l considera, �n mod v?dit, ori f?r? valoare, ori ridicol,
�n sf�r?it, tot ceea ce-i ?oca pe cei din familia Cruchot ?i pe cei din familia des
Grassins ei �i pl?cea at�t de mult �nc�t, �nainte de a adormi, probabil c? avea s?
viseze mult timp acea unic? fiin?? care-i p?rea a fi v?rul ei.
Numerele erau trase foarte lent, dar jocul se opri cur�nd.
Lungana Nanon intr? ?i zise cu glas tare:
��Doamn?, o s? trebuiasc? s?-mi da?i cear?afuri ca s?-i fac patul acestui domn!
Doamna Grandet o urm? pe Nanon. Doamna des Grassins spuse atunci cu glas ?optit:
��S? ne p?str?m paralele ?i s? l?s?m jocul.
Fiecare �?i lu? �napoi cei doi b?nu?i din vechea farfurioar? ciobit? unde-i
puseser?. Apoi, to?i se ridicar? ?i se apropiar? fugu?a de foc.
��A?i terminat?, �ntreb? Grandet, f?r? s? lase scrisoarea din m�n?.
��Da, da, r?spunse doamna des Grassins, a?ez�ndu-se l�ng? Charles.
Eug�nie, �mpins? de unul dintre acele g�nduri care se nasc �n inima tinerelor c�nd
un sentiment apare acolo pentru prima dat?, p?r?si sala ca s?-?i ajute mama ?i pe
Nanon. Dac? ar fi fost �ntrebat? de ?iretul ei duhovnic, probabil c? i-ar fi m?
rturisit c? nu se g�ndea nici la mama ei, nici la Nanon, ci era chinuit? de dorin?a
arz?toare s? cerceteze camera v?rului ei, s? se ocupe de v?rul ei, s? a?eze acolo
ceva, s? nu fi fost uitat ceva, s? prevad? totul, s-o fac?, pe c�t posibil,
elegant? ?i curat?. Eug�nie se credea deja singura �n stare s?-i �n?eleag?
gusturile ?i g�ndurile v?rului.
�ntr-adev?r, sosi la momentul potrivit ca s? le dovedeasc? mamei sale ?i lui Nanon,
care se �ntorceau convinse c? f?cuser? tot, c? totul trebuia f?cut. �i d?du
lunganei Nanon ideea s? �nc?lzeasc? patul cu un vas cu j?ratic, acoperi chiar ea
fa?a de mas? cu alta mai mic? ?i-i ceru lui Nanon s-o schimbe �n fiecare diminea??.
O convinse pe mama ei de necesitatea de a aprinde un foc bun �n c?min ?i o f?cu pe
Nanon s? urce, f?r? s?-i spun? tat?lui ei, un bra? mare de lemne pe coridor. Apoi,
d?du fuga s? caute �ntr-unui dintre col?arele s?lii o tav? de lac mo?tenit? de la
r?posatul domn de La Bertelli�re, lu? ?i un pahar de cristal cu ?ase muchii, o
linguri?? c?reia �i c?zuse poleiala, o can? str?veche pe care erau grava?i amora?
i ?i a?ez? triumfal totul pe col?ul c?minului. �ntr-un sfert de or?, �i veniser?
mai multe idei dec�t avusese de c�nd era pe lume.
��Mam?, v?rul meu nu va suporta mirosul de seu al lum�n?rii, spuse ea. Ce-ar fi s?
cump?r?m una de cear??
?i �zbur?�, u?oar? ca o pas?re, s? ia din punga ei un scud de o sut? de b?nu?i,
primit pentru cheltuielile lunii.
��Ia, Nanon!, �i spuse ea. Du-te repede!
��Dar ce va spune tat?l t?u?
Aceast? obiec?ie teribil? fusese adresat? de doamna Grandet fiicei sale, c�nd o v?
zuse �n m�n? cu o zaharni?? de por?elan vechi de S�vres, adus? de Grandet de la
castelul Froidfond.
��?i de unde o s? iei zah?r? ?i-ai pierdut min?ile?
��Mam?, Nanon va cump?ra ?i lum�nare, ?i zah?r.
��?i tat?l t?u?
��Ar fi frumos ca nepotul lui s? nu poat? s? bea un pahar cu ap? �ndulcit?? ?i nici
n-o s? bage de seam?.
��Tat?l t?u vede tot, o contrazise doamna Grandet, d�nd din cap.
Nanon ?ov?ia, �?i cuno?tea st?p�nul.
��Du-te odat?, Nanon, dac? tot e ziua mea!
Nanon r�se �n hohote, auzind prima glum? pe care t�n?ra ei st?p�n? o f?cuse
vreodat?, ?i-i d?du ascultare. �n timp ce Eug�nie ?i mama ei se str?duiau s?
�nfrumuse?eze camera oferit? de domnul Grandet nepotului s?u, Charles devenise ?
inta aten?iilor doamnei des Grassins, care voia s?-l seduc?.
��Sunte?i foarte curajos, domnule, dac? a?i p?r?sit pl?cerile capitalei iarna, ca
s? locui?i la Saumur, �i spuse ea. Dar, dac? nu v? speriem prea mult, ve?i vedea c?
?i noi putem s? ne distr?m.
?i-i arunc? o adev?rat? ochead? de provincie �n care, din obi?nuin??, femeile pun
at�ta re?inere ?i pruden??, �nc�t le transmit ochilor lacoma senzualitate proprie
eclezia?tilor, pentru care orice pl?cere pare un furt sau un p?cat. Charles se sim?
ea at�t de r?t?cit �n aceast? sal?, at�t de departe de marele castel ?i de existen?
a fastuoas? pe care presupunea c? o duce unchiul lui, �nc�t, privind-o cu aten?ie
pe doamna des Grassins, z?ri �n sf�r?it o imagine pe jum?tate ?tears? a figurilor
pariziene. R?spunse cu gra?ie acelui fel de invita?ie ce-i era adresat? ?i �ncepu,
�n mod firesc, o conversa?ie �n care doamna des Grassins �?i cobor� treptat vocea,
ca s? fie �n armonie cu natura confiden?elor sale. Ea ?i Charles v?deau aceea?i
nevoie de �ncredere. De aceea, dup? c�teva momente de flec?real? cochet? ?i de
glume serioase, abila provincial? putu s?-i spun?, f?r? s? se cread? auzit? de
celelalte persoane, care vorbeau despre v�nzarea vinului, de care se ocupa �n acel
moment tot Saumurul:
��Domnule, dac? vre?i s? ne face?i onoarea s? ne vizita?i, cu siguran?? c?-i ve?i
face tot at�ta pl?cere so?ului meu, c�t ?i mie. Salonul nostru este singurul din
Saumur unde-i ve?i g?si laolalt? pe negustorii de vaz? ?i pe nobili: facem parte
din dou? societ??i, care nu vor s? se �nt�lneasc? dec�t acolo, pentru c? acolo se
pot distra. So?ul meu, o spun cu m�ndrie, este la fel de respectat ?i de unii, ?i
de ceilal?i. Astfel, vom �ncerca s? v? alung?m plictisul c�t timp ve?i r?m�ne �n
ora?ul nostru. Dac? ve?i sta tot timpul la domnul Grandet, ce ve?i face, Dumnezeule
mare! Unchiul dumneavoastr? e un zg�rciob, care se g�nde?te numai la viile lui; m?
tu?a e o bigot? care nu ?tie s? pun? cap la cap dou? idei, iar veri?oara e o
prostu??, f?r? educa?ie, comun?, f?r? zestre, care-?i petrece via?a c�rpind otrepe.
�E o femeie bine�, �?i spuse Charles Grandet, r?spunz�nd �n sinea lui manierelor
pre?ioase ale doamnei des Grassins.
��Am impresia, nevast?, c? vrei s?-l acaparezi pe domnul, spuse, r�z�nd, burtosul ?
i marele bancher.
La aceste vorbe, notarul ?i pre?edintele rostir? vorbe mai mult sau mai pu?in mali?
ioase, dar abatele �i privi cu un aer ?iret ?i, lu�nd �ntre degete c�teva fire de
tutun ?i �ntinz�ndu-le celorlal?i tabachera ca s? se serveasc?, le rezum?
g�ndurile:
��Cine mai bine dec�t doamna ar putea s?-i fac? domnului onorurile ora?ului nostru?
��Poftim? Cum �n?elegi dumneata vorba asta, domnule abate?, �ntreb? domnul des
Grassins.
��O �n?eleg, domnule, �n sensul cel mai favorabil pentru dumneata, pentru doamna,
pentru ora?ul Saumur ?i pentru domnul, r?spunse vicleanul b?tr�n, �ntorc�ndu-se
spre Charles.
F?r? s? par? c? le acorda cea mai mic? aten?ie, abatele Cruchot ?tiuse s? ghiceasc?
ce vorbiser? Charles ?i doamna des Grassins.
��Domnule, nu ?tiu dac? v? mai aminti?i de mine, �i spuse Adolphe lui Charles, cu
un aer pe care l-ar fi dorit degajat. Am avut pl?cerea s? st?m fa?? �n fa?? la un
bal dat de domnul baron de Nucingen ?i�
��Sigur c? da, domnule, sigur c? da, r?spunse Charles, surprins s? se vad? centrul
aten?iei tuturor.
��Domnul e fiul dumneavoastr??, o �ntreb? pe doamna des Grassins.
Abatele o privi mali?ios pe mam?.
��Da, domnule, r?spunse ea.
���nseamn? c? a?i fost de foarte t�n?r la Paris, continu? Charles, adres�ndu-i-se
lui Adolphe.
��Ce s? facem, domnule!, replic? abatele. �i trimitem �n Babilon de cum i-am �n??
rcat!
Doamna des Grassins �i arunc? abatelui o privire �ntreb?toare de o profunzime
uimitoare.
��Trebuie s? vii �n provincie ca s? vezi femei de treizeci ?i ceva de ani at�t de
proaspete cum e doamna, dup? ce au avut fii �n cur�nd licen?ia?i �n Drept. Parc? v?
d ?i acum ziua �n care tinerii ?i doamnele se urcau pe scaune ca s? v? vad? dans�nd
la bal, doamn?, ad?ug? abatele, �ntorc�ndu-se spre adversarul lui feminin. Parc? a
fost ieri�
�O! B?tr�n tic?los!, �?i spuse doamna des Grassins. S?-mi fi ghicit g�ndul?�
�Se pare c? voi avea mult succes la Saumur�, �?i zicea Charles, descheindu-?i
redingota, pun�ndu-?i o m�n? �n r?scroiala vestei ?i privind �n dep?rtare, vr�nd s?
imite poza �n care Chantrey �l �nf??i?ase pe Byron.
Lipsa de aten?ie a lui mo? Grandet sau, mai bine zis, preocuparea cu care citea
scrisoarea nu-i sc?p? nici notarului, nici pre?edintelui, care �ncercau s?-i
ghiceasc? con?inutul dup? mi?c?rile imperceptibile ale fe?ei luminate puternic de
lum�nare. Podgoreanul �?i men?inea cu greu calmul obi?nuit al fizionomiei. De
altfel, oricine va putea s?-?i imagineze re?inerea simulat? de acest om care citea
fatala scrisoare de mai jos:

Frate,

�n cur�nd, se vor �mplini dou?zeci ?i trei de ani de c�nd nu ne-am mai v?zut. C?s?
toria mea a fost subiectul ultimei noastre �ntrevederi, dup? care ne-am desp?r?it
veseli ?i unul, ?i cel?lalt. Desigur, nu aveam cum s? prev?d c? vei fi �ntr-o zi
singurul sprijin al familiei mele, prosperitatea ei bucur�ndu-te atunci. C�nd vei
avea �n m�n? aceast? scrisoare, eu n-am s? mai fiu. �n situa?ia �n care m? aflam,
n-am vrut s? supravie?uiesc ru?inii unui faliment. M-am men?inut pe marginea pr?
pastiei p�n? �n ultimul moment, sper�nd c? voi rezista. Trebuie �ns? s? m? pr?bu?
esc. Dublul faliment al agentului meu de schimb ?i al lui Roguin, notarul meu, mi-a
epuizat ultimele resurse ?i nu mi-a mai l?sat nimic. Am durerea de a datora aproape
patru milioane f?r? s? pot oferi mai mult de dou?zeci ?i cinci la sut? din ce
datorez. Vinurile �nmagazinate sufer? �n acest moment de pe urma sc?derii ruin?
toare provocate de abunden?a ?i de calitatea recoltelor tale. Peste trei zile,
Parisul va spune: �Domnul Grandet a fost un ?arlatan!� Eu, om cinstit, m? voi culca
�ntr-un lin?oliu de infamie. �i r?pesc fiului meu ?i numele, pe care-l p?tez, ?i
averea mamei sale. Acest nefericit copil, pe care-l idolatrizez, nu ?tie nimic
despre toate astea. Ne-am luat r?mas-bun cu duio?ie. Din fericire, nu avea habar c?
ultima vlag? a vie?ii mele pierea odat? cu acest r?mas-bun. Oare nu m? va blestema
�ntr-o zi? Frate, drag? frate, blestemul copiilor no?tri este �nsp?im�nt?tor; ei
pot s?-l conteste pe al nostru, dar al lor e irevocabil. Grandet, e?ti fratele meu
mai mare, e?ti dator s? m? ocrote?ti: f? �n a?a fel �nc�t Charles s? nu rosteasc?
vorbe aspre la morm�ntul meu! Frate, chiar dac? ?i-a? fi scris cu s�ngele ?i cu
lacrimile mele, tot n-ar fi fost at�ta durere c�t? �?i trimit �n aceast? scrisoare,
pentru c?, chiar dac? a? pl�nge, a? s�ngera, a? muri, tot n-a? suferi mai mult; dar
suf?r ?i privesc moartea f?r? o lacrim?. A?adar, iat?-te tat?l lui Charles! Nu are
pe nimeni din partea mamei, ?tii cauza. De ce n-am putut s? m? supun prejudec??ilor
sociale? De ce am cedat iubirii? De ce m-am c?s?torit cu fiica din flori a unui
mare senior? Charles nu mai are familie. O, nefericitul meu fiu! Fiul meu! S? ?tii,
Grandet, c? nu te implor pentru mine; de altfel, poate c? bunurile tale nu sunt
at�t de mari ca s? suporte o ipotec? de trei milioane; ci pentru fiul meu! �n?elege
bine, frate, c? m�inile mele imploratoare se �mpreuneaz? g�ndindu-m? la tine.
Grandet, murind, ?i-l �ncredin?ez pe Charles. �n sf�r?it, m? uit la pistoalele mele
f?r? vreo durere, g�ndindu-m? c?-i vei fi tat?. Charles m? iubea mult; eram at�t de
bun cu el, nu-l contrariam niciodat?; nu m? va blestema. De altfel, vei vedea, e
blajin, seam?n? cu mama lui, nu te va sup?ra niciodat?. Biet copil! Obi?nuit cu pl?
cerile luxului, nu cuno?tea lipsurile la care am fost condamna?i ?i unul, ?i cel?
lalt �n tinere?ea noastr?. ?i iat?-l ruinat, singur! Da, to?i prietenii vor fugi de
el, iar eu voi fi cauza umilin?elor sale. Ah, a? vrea s? am bra?ul �ndeajuns de
puternic ca s?-l trimit dintr-odat? �n ceruri l�ng? mama lui. Sminteal?! M? �ntorc
la nenorocirea mea, la cea a lui Charles. A?adar, ?i l-am trimis ca s?-i aduci la
cuno?tin?? cu grij? ?i moartea mea, ?i soarta care-l a?teapt?. Fii tat? pentru el,
dar un tat? bun! Nu-l smulge dintr-odat? din via?a lui lipsit? de griji, l-ai
ucide. �i cer �n genunchi s? renun?e la crean?ele pe care, �n calitate de mo?
tenitor al mamei sale, le-ar putea exercita contra mea. Dar e o rug?minte
zadarnic?, are onoare ?i va sim?i c? nu trebuie s? se al?ture creditorilor mei. F?-
l s? renun?e la mo?tenirea mea �n timp util. Dezv?luie-i condi?iile grele ale vie?
ii pe care i le-am pricinuit ?i, dac? �nc? mai ?ine la mine, spune-i �n numele meu
c? n-a pierdut totul. Da, munca ne-a salvat pe am�ndoi ?i tot ea poate s?-i redea
avu?ia pe care i-am luat-o; ?i, dac? vrea s? asculte glasul tat?lui s?u, care
pentru el ar vrea s? ias? un moment din morm�nt, s? plece, s? se duc? �n Indii!
Frate, Charles e un t�n?r cinstit ?i curajos; d?-i ceva bani ?i vei vedea c? mai
cur�nd ar muri dec�t s? nu-?i �napoieze �mprumutul; pentru c?-l vei �mprumuta,
Grandet! Altfel, vei avea remu?c?ri! Ah! Dac? copilul meu n-ar g?si nici ajutor,
nici iubire la tine, voi cere ve?nic? r?zbunare Domnului pentru asprimea ta! Dac?
a? fi putut salva ceva valori, a? fi avut dreptul s?-i dau o sum? �n virtutea
bunurilor mamei sale; dar pl??ile de la sf�r?itul lunii mi-au �nghi?it tot ce
aveam. N-a? fi vrut s? mor �ndoit �n privin?a sor?ii copilului meu; a? fi vrut s?
simt s fanta f?g?duin?? �n c?ldura m�inii tale, care m-ar fi �nc?lzit; dar nu e
vreme pentru asta. �n timp ce Charles e plecat la drum, sunt obligat s? fac bilan?
ul. �ncerc s? dovedesc, prin buna-credin?? care mi-a �nso?it afacerile, c?
dezastrul meu nu v?de?te nici gre?eli, nici necinste. Nu �nseamn? c? m? ocup de
Charles? Adio, frate! Fie ca toate binecuv�nt?rile Domnului s? pogoare asupra ta
pentru tutela generoas? pe care ?i-o �ncredin?ez ?i pe care, nu m? �ndoiesc, o
accep?i. Va exista ve?nic un glas care se va ruga pentru tine �n lumea unde trebuie
s? ajungem to?i �ntr-o zi, iar eu am ajuns deja.

Victor-Ange-Guillaume Grandet

��Sta?i la taifas?, �ntreb? mo? Grandet, �mp?turind foarte exact scrisoarea, dup?
acelea?i �ndoituri, ?i pun�nd-o �n buzunar.
Apoi, se uit? la nepotul lui cu un aer umil ?i tem?tor, sub care-?i ascunse emo?
iile ?i calculele.
��Te-ai �nc?lzit?
��Foarte bine, drag? unchiule.
��Ei bine, unde sunt femeile noastre?, �ntreb? unchiul, uit�nd deja c? nepotul avea
s? doarm? la el �n cas?.
�n acel moment, Eug�nie ?i doamna Grandet se �ntoarser? �n sal?.
��A?i aranjat totul sus?, le �ntreb? unchia?ul, redob�ndindu-?i calmul.
��Da, tat?.
��Atunci, nepoate, dac? e?ti obosit, Nanon te va conduce �n camera ta. Sigur, n-o
s? fie un apartament de filfizon! Dar �i vei scuza pe ni?te bie?i podgoreni s?raci,
care n-au o para. Impozitele ne �nghit tot.
��Nu vrem s? fim indiscre?i, Grandet, spuse bancherul. Poate c? dore?ti s? stai de
vorb? cu nepotul dumitale. V? spunem sear? bun?. Pe m�ine!
La aceste cuvinte, to?i se ridicar? ?i fiecare se �nclin? dup? firea lui. B?tr�nul
notar �?i aduse de la u?? felinarul, �l aprinse ?i se oferi s?-i conduc? pe cei din
familia des Grassins. Doamna des Grassins nu prev?zuse incidentul care avea s?
scurteze vizita ?i servitorul ei nu sosise �nc?.
��Vre?i s?-mi face?i onoarea s?-mi primi?i bra?ul, doamn??, i se adres? abatele
Cruchot doamnei des Grassins.
��Mul?umesc, domnule abate. �l am pe fiul meu, r?spunse ea t?ios.
��Doamnele n-ar avea cum s? se compromit? cu mine, replic? abatele.
��D?-i bra?ul domnului Cruchot, o �ncuraja so?ul ei. Abatele o conduse pe frumoasa
doamn? destul de repede ca s? ajung? cu c�?iva pa?i �naintea celorlal?i.
��E un t�n?r foarte bine, doamn?, �i spuse el, str�ng�ndu-i bra?ul. Adio co?uri,
strugurii au fost cule?i! Trebuie s? v? lua?i g�ndul de la domni?oara Grandet,
Eug�nie va fi a parizianului. Dac? v?rul nu e cumva amorezat de vreo parizian?,
fiul dumneavoastr? Adolphe va avea �n el �nc? un rival�
��Nu v? face?i griji, domnule abate. Acest t�n?r va observa cur�nd c? Eug�nie e o
n?t�ng?, o fat? ve?tejit?. V-a?i uitat bine la ea? �n seara asta era galben? ca o
gutuie.
��Presupun c? i-a?i ?i spus asta v?rului!
��Nu m-am jenat�
��A?eza?i-v? tot timpul l�ng? Eug�nie, doamn?, ?i nu va trebui s?-i mai spune?i
mare lucru t�n?rului contra veri?oarei sale, va face el �nsu?i o compara?ie care�
���nt�i ?i-nt�i, mi-a promis c? va veni poim�ine la mine la mas?.
��Ah! Dac? a?i vrea, doamn?� spuse abatele.
��Ce s? vreau, domnule abate? �mi da?i cumva sfaturi? N-am ajuns la v�rsta de
treizeci ?i nou? de ani, cu o reputa?ie f?r? pat?, slav? Domnului, ca s-o
compromit, chiar de-ar fi vorba de imperiul Marelui Mogul! ?i unul, ?i cel?lalt
suntem la o v�rst? la care ?tim cum s? �n?elegem vorbele. Pentru un om al
Bisericii, z?u c? ave?i ni?te g�nduri foarte nepotrivite! Ptiu! Ai zice c? e din
Faublas7!
��A?i citit Faublas?
��Nu, domnule abate, voiam s? spun Leg?turile primejdioase.
��Ah! Cartea asta e infinit mai moral?, replic? abatele, r�z�nd. Dar m? socoti?i la
fel de pervers ca un t�n?r de azi! Voiam s? spun doar�
���ndr?zni?i s?-mi spune?i c? nu v? g�ndea?i s? m? sf?tui?i lucruri ur�te? Nu era
clar? Dac? un t�n?r, care arat? bine, recunosc, mi-ar face curte, nu s-ar mai g�ndi
la veri?oara lui. ?tiu la Paris c�teva mame bune, care se devoteaz? astfel pentru
fericirea ?i pentru avu?ia copiilor lor, dar aici suntem �n provincie, domnule
abate.
��Da, doamn?.
��?i n-a? vrea, continu? ea, ?i nici Adolphe n-ar vrea o sut? de milioane c�?tiga?i
�n acest fel�
��Doamn?, n-am zis nimic de o sut? de milioane. Poate c? tenta?ia ar fi fost peste
puterile noastre. Eu cred �ns? c? o femeie cinstit? �?i poate permite, cu cele mai
bune inten?ii, mici cochet?rii f?r? consecin?e, care fac parte din �ndatoririle
sale �n societate ?i�
��Crede?i?
��N-ar trebui, doamn?, s? �ncerc?m s? ne fim pe plac unii altora? �ng?dui?i-mi s?-
mi ?terg nasul. V? asigur, doamn?, c? v? privea cu un aer mai m?gulitor dec�t pe
mine, continu? el. Dar �l iert c? a preferat s? onoreze frumuse?ea �n locul b?
tr�ne?ii!
��E clar c? domnul Grandet de la Paris ?i-a trimis fiul la Saumur cu inten?ii c�t
se poate de matrimoniale� spunea pre?edintele cu vocea lui puternic?.
��P?i atunci v?rul n-ar fi picat pe nepus? mas?, r?spunse notarul.
��Asta nu �nseamn? nimic, Grandet e pi?icher, replic? domnul des Grassins.
��Des Grassins, dragul meu, l-am invitat la mas? pe acest t�n?r. Va trebui s? te
duci s?-i rogi s? vin? pe domnul ?i pe doamna de Larsonni�re ?i pe so?ii du Hautoy,
�mpreun? cu frumoasa domni?oar? du Hautoy, bine�n?eles, numai s? se �mbrace ca
lumea! Din gelozie, maic?-sa o aranjeaz? ca vai de lume! Sper, domnilor, c? ne ve?i
face onoarea s? veni?i?, ad?ug? ea, oprindu-i pe to?i ca s? se �ntoarc? spre cei
doi Cruchot.
��A?i ajuns acas?, doamn?, spuse notarul.
Dup? ce-i salutar? pe cei trei des Grassins, cei trei Cruchot se �ntoarser? la ei,
slujindu-se de acea mare dib?cie de analiz? pe care o au provincialii pentru
studierea pe toate fe?ele a marelui eveniment din acea sear?, care schimba pozi?
iile clanurilor Cruchot ?i des Grassins. Admirabilul bun-sim? care conducea mi?c?
rile acelor oameni, care ac?ionau din calcul, �i f?cu s? priceap? ?i pe unii, ?i pe
ceilal?i necesitatea unei alian?e de moment �mpotriva du?manului comun. Nu trebuia
ca �mpreun? s-o �mpiedice pe Eug�nie s?-?i iubeasc? v?rul, iar pe Charles s? se
g�ndeasc? la veri?oara lui? O s? poat? parizianul s? reziste insinu?rilor perfide,
calomniilor mieroase, b�rfelor pline de elogii, t?g?duirilor naive care or s?-l
�mpresoare ca s?-l �n?ele?
C�nd cele patru rude r?maser? singure �n sal?, domnul Grandet �i spuse nepotului s?
u:
��Trebuie s? mergem la culcare. E prea t�rziu ca s? discut?m despre treburile care
te aduc la noi, vom alege m�ine un moment potrivit. Aici, masa de diminea?? e la
ora opt. La pr�nz m�nc?m �n fug? un fruct, o feliu?? de p�ine ?i bem un pahar cu
vin alb; apoi, lu?m masa de sear?, ca parizienii, la ora cinci. Asta e orarul. Dac?
vrei s? vezi ora?ul sau �mprejurimile, vei fi liber ca pas?rea cerului. M? vei
scuza dac? treburile nu-mi vor �ng?dui �ntotdeauna s? te �nso?esc. Poate c?-i vei
auzi pe to?i de-aici zic�nd c? sunt bogat, c? domnul Grandet �n sus, domnul Grandet
�n jos! �i las s? vorbeasc?, flec?relile lor nu d?uneaz? reputa?iei mele. Dar n-am
o para ?i muncesc la v�rsta mea ca un t�n?r ucenic, care n-are dec�t un cu?it am?
r�t de dogar ?i dou? bra?e zdravene. Poate c? vei vedea cur�nd ce �nseamn? un scud
c�nd trebuie s?-l c�?tigi trudind din greu. Hai, Nanon, lum�n?rile!
��Sper, nepoate, c? vei g?si tot ce ai nevoie, spuse doamna Grandet. Dar, dac?-?i
lipse?te ceva, o po?i chema pe Nanon.
��Drag? m?tu??, nu cred, pentru c? mi-am adus toate lucrurile! D?-mi voie s?-?i
urez noapte bun?, precum ?i tinerei mele veri?oare.
Charles lu? din m�na lui Nanon o lum�nare de cear? aprins?, una de Anjou, foarte
galben?, �nvechit? �n pr?v?lie ?i asem?n?toare cu una de seu, iar domnul Grandet,
nefiind �n stare s?-i b?nuiasc? prezen?a �n cas?, nu b?g? de seam? acest lux.
��S?-?i ar?t drumul, spuse podgoreanul.
Dar, �n loc s? ias? pe u?a s?lii care d?dea spre bolt?, Grandet catadicsi s?-l
conduc? pe culoarul care desp?r?ea sala de buc?t?rie. O u?? care se �nchidea
singur?, cu un mare ochi de geam oval, desp?r?ea acest culoar dinspre scar?, ca s?
opreasc? din frigul care intra prin acel loc. Totu?i, iarna, criv??ul ?uiera din
greu pe acolo ?i, �n pofida sulurilor umplute cu c�l?i a?ezate la u?ile s?lii, c?
ldura abia dac? se men?inea �n?untru la un nivel acceptabil.
Nanon z?vori poarta mare, �nchise sala ?i dezleg? din grajd un c�ine-lup, al c?rui
l?trat era r?gu?it ca ?i cum ar fi avut laringit?. Animalul, de o nobil?
ferocitate, o cuno?tea doar pe Nanon. Aceste dou? creaturi c�mpene?ti se �n?elegeau
de minune.
C�nd Charles v?zu pere?ii �ng?lbeni?i ?i afuma?i ai casei sc?rii ?i scara cu
balustrad? roas? de carii tremur�nd sub pa?ii unchiului s?u, revenirea la realitate
se f?cu rinforzando. Se credea �ntr-un cote? de g?ini. M?tu?a ?i veri?oara, spre
care se �ntoarse cu o privire �ntreb?toare, erau at�t de obi?nuite cu acea scar?,
�nc�t, neghicindu-i cauza uimirii, crezur? c? era o expresie prieteneasc? ?i-i r?
spunser? cu un z�mbet pl?cut, care-l exaspera. �De ce naiba m-o fi trimis tata
aici?�, se �ntreb? el.
Ajuns pe primul palier, z?ri trei u?i vopsite �ntr-un ro?u-maroniu ?i f?r? toc, u?i
�nfundate �n zidul pr?fos ?i prev?zute cu f�?ii de fier prinse �n piroane aparente,
terminate �n form? de flac?r?, dup? cum era ?i la fiecare cap?t capacul lung al
broa?tei. Una dintre aceste u?i, care se afla �n cap?tul de sus al sc?rii ?i d?dea
spre �nc?perea situat? deasupra buc?t?riei, era zidit?. �ntr-adev?r, acolo se intra
numai prin camera lui Grandet, c?ruia aceast? �nc?pere �i servea ca birou. Singura
fereastr? de unde-i venea lumina era blocat? spre curte cu bare enorme din fier.
Nim?nui, nici m?car doamnei Grandet, nu-i era �ng?duit s? intre, unchia?ul vr�nd s?
fie �n acea odaie singur, ca un alchimist cu cuptorul lui. Probabil c? acolo fusese
amenajat? cu mult? abilitate vreo ascunz?toare, acolo erau adunate titlurile de
proprietate, acolo at�rnau balan?ele de c�nt?rit ludovicii, acolo se �ntocmeau,
noaptea ?i �n tain?, chitan?ele ?i se f?ceau calculele; astfel �nc�t oamenii de
afaceri, v?z�ndu-l �ntotdeauna pe Grandet gata de orice, puteau s?-?i imagineze c?
era slujit de o z�n? sau de un demon. ?i, c�nd Nanon sfor?ia de se cutremurau
podelele, c�nd c�inele-lup st?tea de veghe ?i c?sca �n curte, c�nd doamna Grandet ?
i domni?oara Grandet dormeau duse, tot acolo probabil c? venea fostul dogar s?-?i
r?sfe?e, s?-?i m�ng�ie, s?-?i pritoceasc?, s?-?i cercuiasc? banii de aur! Zidurile
erau groase, obloanele, �nchise. Numai el avea cheia acestui laborator unde, se
spunea, consulta planuri pe care erau �nsemna?i arborii fructiferi ?i-?i trecea �n
cifre produsele p�n? la ultimul buta?, p�n? la cea mai mic? leg?tur? de vreascuri.
Intrarea camerei tinerei Eug�nie se afla fa?? �n fa?? cu aceast? u?? zidit?. Apoi,
la cap?tul palierului, se g?seau od?ile celor doi so?i, care ocupau toat? partea
din fa?? a casei. Doamna Grandet avea o camer? vecin? cu cea a fiicei sale, �n care
se intra printr-o u?? cu geam. Camera st?p�nului casei era desp?r?it? de aceea a
so?iei sale printr-un perete ?i, de biroul misterios, printr-un zid gros. Mo?
Grandet �?i g?zduise nepotul la etajul al doilea, �n mansarda �nalt? situat?
deasupra camerei sale, ca s?-l poat? auzi, dac?-l apuca cumva cheful s? umble de
colo-colo. Dup? ce ajunser? �n mijlocul palierului, Eug�nie ?i mama ei se s?rutar?
�nainte de culcare, apoi, dup? ce-i spuser? lui Charles noapte bun?, cuvinte reci
pe buze, dar fierbin?i �n inima fetei, intrar? �n od?ile lor.
��Aici e camera ta, nepoate, �i spuse Grandet lui Charles, deschiz�ndu-i u?a. Dac?
vrei s? ie?i, o chemi pe Nanon. Altfel nu se poate! C�inele te-ar sf�?ia c�t ai
zice pe?te! Somn u?or! Noapte bun?! Aha! Doamnele ?i-au aprins focul, continu? el.
�n acel moment, lungana Nanon �?i f?cu apari?ia, aduc�nd vasul cu j?ratic.
��Asta-i acuma!, exclam? domnul Grandet. Ai impresia c? nepotul meu e o femeie care
st? s? nasc?? F? bine ?i ia de-aici j?raticul, Nanon!
��Dar, domnule, a?ternutul e umed ?i acest domn e chiar pl?p�nd ca o femeie.
��Haide, fie, dac? a?a ?i-ai pus �n minte!, r?spunse Grandet, �mping�nd-o de umeri.
Dar ai grij? s? nu dai foc!
Apoi avarul cobor� bomb?nind vorbe de ne�n?eles.
Charles r?mase �nm?rmurit �n mijlocul bagajelor. Dup? ce arunc? o privire acelei
od?i de mansard? cu pere?ii acoperi?i de acel tapet galben cu buche?ele de flori
�nt�lnit �n c�rciumile de la mahala, c?minului din pietre de calcar cu striuri
verticale, care-?i d?dea fiori de frig numai c�nd te uitai la el, scaunelor de lemn
galben, cu fundul din nuiele l?cuite ?i care p?reau s? aib? mai mult de patru col?
uri, unei noptiere deschise, unde ar fi putut �nc?pea un mic sergent de voltijori,
covora?ului am?r�t, a?ezat l�ng? un pat cu baldachin, ale c?rui draperii din postav
tremurau ca ?i cum ar fi fost gata s? cad?, m�ncate de viermi, se uit? serios la
lungana Nanon ?i o �ntreb?:
��La naiba! Draga mea, chiar m? aflu �n casa domnului Grandet, fostul primar al
Saumurului, fratele domnului Grandet de la Paris?
��Da, domnule, �n casa unui domn tare cumsecade, tare blajin ?i mai mult dec�t
minunat. S? v? ajut s? desface?i bagajele?
��Cum s? nu, b?tr�n trupet! N-ai slujit cumva printre marinarii din Garda
Imperial??
��Oho!, exclam? Nanon. Ce mai sunt ?i ??tia, marinarii din gard?? Sunt s?ra?i? Merg
pe ap??
��Uite, scoate-mi halatul din cuf?rul ?la. Uite cheia! Nanon se minun? toat? c�nd
v?zu un halat din m?tase verde, cu flori aurii ?i cu desene antice.
��O s? v? �mbr?ca?i cu ?sta ca s? v? culca?i?, �ntreb? ea.
��Da.
��Sf�nt? Fecioar?! Ce frumos i-ar sta �n fa?a altarului bisericii noastre! P?i, dr?
gu?ul meu domn, dac? o s?-l d?rui?i bisericii, o s? v? m�ntui?i sufletul, altfel, ?
sta o s? v? duc? la pierzanie. Oh! Ce frumu?el sunte?i a?a! O s-o chem pe domni?
oara s? v? vad?.
��Haide, Nanon, de vreme ce Nanon te cheam?, las? vorb?ria! Las?-m? s? m? culc, o
s?-mi aranjez lucrurile m�ine; iar dac? halatul meu �?i place a?a de mult, o s?-?i
m�ntuie?ti sufletul. Sunt prea bun cre?tin ca s? nu ?i-l dau la plecare ?i vei face
cu el ce vei dori.
Nanon r?mase �nm?rmurit?, uit�ndu-se la Charles f?r? s? poat? da crezare vorbelor
lui.
��S?-mi da?i mie acest frumos ve?m�nt!, exclam? ea, �n drum spre ie?ire. Domnul a ?
i �nceput s? viseze. Noapte bun?!
��Noapte bun?, Nanon.
�Ce caut eu aici?, se �ntreb? Charles pe c�nd adormea. Tata nu-i neghiob, c?l?toria
mea trebuie s? aib? un scop. Haide, pe m�ine treburile serioase, spunea nu ?tiu ce
g?g?u?? grec.�
�Sf�nt? Fecioar?! Ce dr?gu? e v?rul meu!�, �?i spuse Eug�nie, �ntrerup�ndu-?i rug?
ciunea, pe care nu reu?i s-o duc? la cap?t �n seara aceea.
Doamna Grandet se culc? f?r? s? se g�ndeasc? la nimic. Prin u?a dintre ei, care se
g?sea la mijlocul peretelui, �l auzea pe avar plimb�ndu-se de colo-colo prin odaia
lui. Asemenea tuturor femeilor timide, studiase caracterul so?ului ei. A?a cum
pesc?ru?ul prevede furtuna, ea, dup? semne imperceptibile, presim?ise furtuna
interioar? care-l chinuia pe Grandet ?i, ca s? folosim expresia ei, �f?cea pe
moarta�.
Grandet se uita la u?a c?ptu?it? �n interior cu tabl?, pe care o pusese la biroul
lui, ?i-?i spunea: �Ce idee ciudat? a avut frate-meu s?-mi lase copilul lui?
Frumoas? mo?tenire! N-am de dat nici dou?zeci de scuzi. Dar ce �nseamn? dou?zeci de
scuzi pentru fantele ?sta care se chiora cu monoclul lui la barometrul meu de parc?
ar fi vrut s?-l pun? pe foc?�
G�ndindu-se la consecin?ele acelui testament �ntrist?tor, Grandet era poate mai
agitat dec�t fusese fratele lui c�nd �l scrisese.
�Chiar o s? m? pricopsesc cu halatul ?la ?esut cu fir de aur?�, se �ntreba Nanon,
care adormea v?z�ndu-se �nve?m�ntat? cu fa?a ei de altar ?i visa flori, m?t?suri ?i
damascuri pentru prima dat? �n via?a ei, a?a cum Eug�nie era leg?nat? de un vis de
iubire.

3
Iubiri de provincie

�n via?a neprih?nit? ?i monoton? a tinerelor vine un moment extrem de pl?cut, c�nd

soarele �?i revars? razele �n sufletul lor, c�nd floarea le exprim? g�ndurile, c�nd
palpita?iile inimii �i transmit creierului calda lor putere fertil? ?i topesc
g�ndurile �ntr-o dorin?? vag?: ziua unei melancolii inocente ?i a unor suave voio?
ii! C�nd �ncep s? vad?, copiii z�mbesc; c�nd o t�n?r? �ntrez?re?te sentimentul
iscat de natur?, z�mbe?te a?a cum f?cuse la �nceputul vie?ii. Dac? lumina este
prima iubire a vie?ii, oare iubirea nu este lumina inimii? Sosise momentul ca
Eug�nie s? �n?eleag? realit??ile existen?ei.
Matinal? ca toate tinerele din provincie, ea se scul? de diminea??, �?i f?cu rug?
ciunea ?i-?i �ncepu toaleta, ocupa?ie care urma s? aib? un sens. �nt�i, �?i piept?
n? p?rul castaniu, �?i �ncol?ci cozile groase deasupra capului cu cea mai mare
grij?, �nc�t niciun firi?or s? nu ias? din �mpletitur?, ?i-i d?du piept?n?turii o
simetrie care spori timida candoare a fe?ei, armoniz�nd simplitatea accesoriilor cu
naivitatea tr?s?turilor. Sp?l�ndu-?i de c�teva ori m�inile cu ap? curat?, care-i
�n?sprea ?i-i �nro?ea pielea, �?i privi frumoasele bra?e rotunde ?i se �ntreb? cum
f?cea v?rul ei s? aib? m�inile at�t de moi ?i de albe, unghiile at�t de bine
�ngrijite. �?i puse ciorapi noi ?i pantofii cei mai frumo?i. �?i leg? cu grij? ?
ireturile, trec�ndu-le prin toate g?urile. �n sf�r?it, dorind, pentru prima dat? �n
via?a ei, s? arate c�t mai bine, sim?i bucuria de-a avea o rochie nou?, bine croit?
?i care o f?cea atr?g?toare.
Dup? ce sf�r?i cu toaleta, auzi b?t�nd orologiul parohiei ?i, num?r�nd, se mir? c?
era ora ?apte. Dorind s? aib? destul timp ca s? se �mbrace �ngrijit, se trezise
prea devreme. Necunosc�nd arta de a potrivi de zece ori o bucl? ?i de a-i studia
efectul, Eug�nie �?i �ncruci?a pur ?i simplu bra?ele, se a?ez? la fereastr? ?i
privi curtea, mica gr?din? ?i terasele �nalte care o dominau; priveli?te
melancolic?, m?rginit?, dar nelipsit? de frumuse?i misterioase, �ndeosebi �n
locurile singuratice sau l?sate �n paragin?.
L�ng? buc?t?rie se afla un pu? �nconjurat de un ghizd, iar scripetele era sus?inut
de o bar? de fier �ndoit?, pe care se �ncol?cise un l?star de vi?? cu frunze ve?
tejite, ar?mii, uscate de toamn?. De acolo, curmei r?suci?i ajungeau la zid, se
prindeau de el, se �ntindeau de-a lungul casei ?i se l?sau pe un ?opron, unde
lemnele era r�nduite cu tot at�ta grij? pe c�t pot s? fie c?r?ile unui bibliofil.
Pavajul cur?ii �?i ar?ta nuan?ele negricioase, produse, cu timpul, de mu?chi, de
iarb? ?i de lipsa circula?iei. Zidurile groase �?i �nf??i?au tencuiala verde,
ondulat? de d�re lungi, maronii. �n sf�r?it, cele opt trepte din fundul cur?ii,
care duceau la poarta gr?dinii, se deplasaser? una fa?? de alta ?i fuseser?
�nvelite de plante �nalte ca morm�ntul unui cavaler �ngropat de v?duva lui �n
vremea cruciadelor. Deasupra unui strat de zid?rie din pietre uzate se ridica un
grilaj de lemn putrezit, aproape d?r?p?nat de ani, dar pe care se coco?au �n voie
plante ag???toare. De fiecare parte a por?ii cu grilaj prin care se putea vedea ie?
eau ramurile str�mbe a doi meri pric?ji?i. Trei poteci paralele, acoperite cu nisip
?i desp?r?ite de r?zoare, al c?ror p?m�nt era �mpresurat de o bordur? din lemn de
meri?or, formau acea gr?din?, care se sf�r?ea, la cap?tul de jos al terasei, cu un
p�lc de tei. La un cap?t, tufe de zmeur?, la cel?lalt, un nuc uria?, care-?i apleca
crengile p�n? deasupra biroului dogarului. Lumina curat? a zilei ?i soarele frumos
al toamnelor bogate de pe malurile Loarei �ncepeau s? usuce bruma foarte sub?ire pe
care o a?ternuse noaptea pe obiectele pitore?ti, pe ziduri, pe plantele care
�mpodobeau gr?dina ?i curtea.
Eug�nie g?si un farmec nou �n �nf??i?area acelor lucruri, �nainte at�t de obi?nuite
pentru ea. Sentimente confuze �i st?p�neau sufletul, �ntret?indu-se asemenea
razelor de soare de afar?. �n sf�r?it, sim?i acel imbold de pl?cere vag?,
inexplicabil?, care �nv?luie sim?irea, a?a cum un nor ar �nv?lui trupul. G�ndurile
i se potriveau cu detaliile acelui peisaj aparte, iar armonia inimii se �mbina cu
armonia naturii.
C�nd soarele �?i rev?rs? razele asupra unei por?iuni de zid, peste care se l?sa
chica-voinicului cu frunze groase �n culori schimb?toare precum g�tul porumbeilor,
raze celeste de speran?? luminar? viitorul pentru Eug�nie, care, din acel moment,
�ncepu s? priveasc? cu pl?cere acea por?iune de zid cu flori �ng?lbenite, clopo?ei
alba?tri ?i iarb? ve?tejit?, cu care se amesteca o amintire �nc�nt?toare ca acelea
din copil?rie. Zgomotul fo?nit iscat de fiecare frunz? care se desprindea de pe
creang?, �n acea curte sonor?, d?dea un r?spuns la tainicele �ntreb?ri ale fetei,
care ar fi stat acolo toat? ziua, f?r? s? observe trecerea timpului. Sim?i apoi
emo?iile n?valnice ale sufletului. Se ridic? brusc, se duse �n fa?a oglinzii ?i se
privi a?a cum un autor �?i prive?te cu bun?-credin?? opera, ca s? se critice ?i
s?-?i aduc? singur �nvinuiri.
�Nu sunt �ndeajuns de frumoas? pentru el�, �?i spuse Eug�nie. Un g�nd umil ?i
rodnic �n suferin?e. Biata fat? nu era deloc dreapt? cu ea, dar modestia sau, mai
bine zis, teama este una dintre primele virtu?i ale iubirii. Eug�nie era o t�n?r?
bine f?cut?, a?a cum sunt fetele din r�ndul micii burghezii, a c?ror frumuse?e pare
vulgar?. Dar, chiar dac? sem?na cu Venus din Milo, formele ei erau �nnobilate de
acea suavitate a sentimentului cre?tin, care purific? femeia ?i-i confer? o
distinc?ie necunoscut? sculptorilor din vechime. Avea un cap mare, fruntea
masculin?, dar delicat? a lui Jupiter de Pidias ?i ochi cenu?ii, �n care se
reflecta �ntreaga ei via?? cast?, imprim�ndu-le o lumin? str?lucitoare. Tr?s?turile
fe?ei rotunde, c�ndva proasp?t? ?i trandafirie, deveniser? mai aspre din cauza unui
v?rsat destul de �ng?duitor ca s? nu lase urme, dar care distrusese catifelarea
pielii, totu?i �ndeajuns de fin? �nc? pentru ca s?rutarea nevinovat? a mamei sale
s? lase o urm? ro?ie trec?toare. Nasul era pu?in cam mare, dar se armoniza cu gura
de un ro?u de miniu, ale c?rei buze cu o puzderie de liniu?e erau pline de iubire ?
i de bun?tate. G�tul avea o rotunjime perfect?. Pieptul bombat, acoperit cu grij?,
atr?gea privirile ?i st�rnea imagina?ia; poate c? era pu?in lipsit de gra?ie din
pricina toaletei, dar, pentru cunosc?tori, lipsa de flexibilitate a acelei talii
�nalte avea farmecul ei. �nalt? ?i voinic?, Eug�nie nu avea deloc ?armul care place
maselor, dar era �nzestrat? cu o frumuse?e evident?, de care se �ndr?gostesc doar
arti?tii. Un pictor care caut? pe p?m�nt un model potrivit pentru cereasca puritate
a Fecioarei, care-i cere naturii feminine acei ochi de o supus? m�ndrie intui?i de
Rafael, acele linii curate datorate uneori hazardului z?mislirii, dar pe care numai
o via?? cre?tin? ?i pudic? le poate p?stra sau dob�ndi. Acest pictor, �ndr?gostit
de un model at�t de ales, ar fi g?sit imediat pe fa?a tinerei Eug�nie noble?ea �nn?
scut? care se ignor?; ar fi v?zut, dincolo de fruntea calm?, o �ntreag? lume de
iubire ?i, �n forma ochilor, �n aspectul pleoapelor, ceva divin. Tr?s?turile,
conturul chipului, pe care pl?cerea nu le alterase sau obosise vreodat?, sem?nau cu
liniile de orizont care se contopesc cu at�ta bl�nde?e �n �ntinderea �ndep?rtat? a
lacurilor lini?tite. Acest chip calm, expresiv, �mpresurat de o sc�nteiere precum o
floare frumoas? deschis?, aducea odihn? sufletului, transmitea farmecul cugetului
pe care-l oglindea ?i atr?gea privirea. Eug�nie se afla �nc? pe malul vie?ii, unde
�nfloreau iluziile copil?re?ti, unde se culeg margarete cu �nc�ntarea pierdut?
peste timp. De aceea, �?i zise, privindu-se �n oglind?, f?r? s? ?tie �nc? ce era
iubirea: �Sunt prea ur�t?, nu se va uita la mine�.
Apoi, deschise u?a camerei care d?dea spre scar? ?i scoase capul ca s? asculte
zgomotele casei. �Nu s-a sculat�, �?i spuse ea, auzind accesele de tuse matinal?
ale lui Nanon, �n timp ce treb?luia, m?tur�nd sala, aprinz�nd focul, leg�nd c�inele
?i vorbind cu animalele din grajd. Eug�nie cobor� imediat ?i alerg? la Nanon, care
mulgea vaca.
��Nanon, buna mea Nanon, f? fri?ca pentru cafeaua v?rului meu.
��P?i, domni?oar?, ar fi trebuit s-o facem de ieri, r?spunse Nanon, izbucnind �ntr-
un r�s zgomotos. Acum nu pot s? fac fri?ca. Veri?orul dumitale e frumu?el, frumu?el
foc! Nu l-ai v?zut �n halatul lui de m?tase ?i aur. Eu l-am v?zut. Poart? lenjerie
fin? ca stiharul p?rintelui nostru.
��Nanon, atunci f?-ne o pl?cint?!
��?i cine o s?-mi dea lemne pentru �ncins cuptorul, ?i f?in?, ?i unt?, �ntreb?
Nanon, care, �n calitatea sa de prim-ministru al lui Grandet, c?p?ta uneori o
importan?? enorm? �n ochii tinerei Eug�nie ?i ai mamei sale. Trebuie s? fur?m de la
omul ?sta ca s? s?rb?torim venirea v?rului dumitale? Cere-i unt, f?in?, lemne, e
tat?l dumitale, poate s?-?i dea. Uite-l, chiar acum coboar? s? vad? de-ale gurii�
Eug�nie o zbughi �n gr?din?, �nsp?im�ntat?, c�nd auzi scara trosnind sub pa?ii tat?
lui s?u. Sim?ea deja efectele acelei pudori profunde ?i ale con?tientiz?rii
deosebite a fericirii, care ne face s? credem, poate nu f?r? motiv, c? toate
g�ndurile ni se citesc pe frunte ?i sar �n ochii celor din jurul nostru. D�ndu-?i
seama de s?r?cia rece a casei paterne, biata fat? �ncerca un fel de ciud? c? nu
putea s-o armonizeze cu elegan?a v?rului ei. Sim?i nevoia arz?toare s? fac? ceva
pentru el. Ce? Nu ?tia. Naiv? ?i sincer?, se l?sa �n voia firii sale inocente, f?r?
s? se sfiiasc? de propriile-i impresii sau sentimente. Fusese de ajuns s?-?i vad?
v?rul ca asta s?-i trezeasc? �nclina?iile naturale ale femeii ?i probabil c? i se
impuneau cu at�t mai puternic, cu c�t �mplinise dou?zeci ?i trei de ani ?i se afla
�n deplin?tatea ra?iunii ?i a dorin?elor. Pentru prima dat? sim?i spaim? �n inima
ei la apari?ia tat?lui, v?zu �n el st?p�nul sor?ii sale ?i se crezu vinovat? c?-i
ascundea unele g�nduri. Mergea cu pa?i repezi, mir�ndu-se c? respira un aer mai
curat, c? sim?ea razele soarelui mai �nsufle?itoare ?i g?sea �n ele o c?ldur?
pentru suflet, o via?? nou?.
Pe c�nd se g�ndea prin ce ?iretlic s? ob?in? pl?cinta, �ntre lungana Nanon ?i tat?l
ei se st�rni o sfad? la fel de rar? �ntre ei precum sunt r�ndunelele iarna. Cu
cheile �n m�n?, unchia?ul venise s? vad? de merindele necesare consumului zilei.
��A mai r?mas p�ine de ieri?, o �ntreb? el pe Nanon.
��Nicio firimitur?, domnule.
Grandet lu? o p�ine mare ?i rotund?, bine pres?rat? cu f?in?, dintr-unul din acele
co?uri plate care servesc la brut?rie �n Anjou, ?i vru s-o taie.
Atunci, Nanon �i atrase aten?ia:
��Azi suntem cinci, domnule.
��Ai dreptate, dar p�inea ta c�nt?re?te ?ase livre, a?a c? va mai r?m�ne, r?spunse
Grandet. De altfel, tinerii ??tia de la Paris, ai s? vezi, nu m?n�nc? deloc p�ine.
��Atunci, o s? m?n�nce frippe, replic? Nanon.
�n Anjou, frippe, cuv�nt din vocabularul popular, exprim? tot ce se �ntinde pe
p�ine, de la untul tartinei, frippe vulgar?, p�n? la dulce?urile de caise, cea mai
ac?t?rii dintre aceste frippe, iar to?i cei care, �n copil?rie, au lins frippe ?i
au l?sat p�inea vor �n?elege semnifica?ia acestui termen.
��Nu, ??tia nu m?n�nc? nici frippe, nici p�ine, r?spunse Grandet. Sunt aproape ca
fetele de m?ritat.
�n sf�r?it, dup? ce ordon? cu zg�rcenie meniul zilei, zg�rciobul vru s? se �ndrepte
spre fruct?rie, �ncuind totu?i dulapurile cu provizii. Dar Nanon �l opri ?i-i
spuse:
��Domnule, da?i-mi m?car ceva f?in? ?i unt, s? le fac copiilor o pl?cint?.
��Vrei s? jefuie?ti casa din pricina nepotului meu?
��Nu-mi era g�ndul la nepot mai mult dec�t la c�inele din grajd, ?i nici mai mult
dec�t v? g�ndi?i chiar dumneavoastr?. V?d c? mi-a?i adus numai ?ase buc??i de zah?
r. �mi trebuie opt.
��M?i, s? fie! Nanon, nu te-am mai v?zut a?a niciodat?. Ce-?i trece prin minte? E?
ti cumva st?p�n? aici? N-ai s? cape?i dec�t ?ase buc??i de zah?r.
��Atunci, cu ce-o s?-?i �ndulceasc? cafeaua nepotul dumneavoastr??
��Cu dou? buc??i, eu o s? m? lipsesc.
��La v�rsta dumneavoastr?, s? v? lipsi?i de zah?r! Mai bine v-a? cump?ra din banii
mei.
��Vezi-?i de treaba ta!
Cu toate c? pre?urile sc?zuser?, pentru dogar, zah?rul r?m?sese tot cea mai pre?
ioas? marf? colonial? ?i costa tot ?ase franci livra. Obliga?ia de a-l gospod?ri
cump?tat, c?p?tat? �n perioada Imperiului, devenise una dintre obi?nuin?ele de
care nu se putea dezb?ra. Toate femeile, chiar ?i cea mai n?t�ng?, ?tiu s?
foloseasc? un vicle?ug ca s?-?i ating? scopul. Nanon renun?? la povestea cu zah?rul
ca s? ob?in? pl?cinta.
��Domni?oar?, nu-i a?a c? vre?i pl?cint??, strig? ea pe fereastr?.
��Nu, nu, r?spunse Eug�nie.
��Ei, haide, Nanon!, spuse Grandet, auzind vocea fiicei sale.
Deschise cuf?rul unde se afla f?ina, �i d?du o m?sur? ?i ad?ug? vreo treizeci de
grame de unt la bucata pe care o t?iase deja.
��O s? trebuiasc? ?i lemne pentru �ncins cuptorul, spuse necru??toare Nanon.
��Ei bine, o s? iei c�t �?i trebuie!, r?spunse el, melancolic. Dar ai s? ne faci
atunci o tart? cu fructe ?i vei g?ti la cuptor toat? cina. �n felul ?sta, n-ai s?
aprinzi dou? focuri.
��Ca s? vezi!, exclam? Nanon. P?i ce, era nevoie s?-mi spune?i?
Grandet �i arunc? servitoarei sale credincioase o privire aproape patern?.
��Domni?oar?, vom avea pl?cint?!, strig? buc?t?reasa. Mo? Grandet se �ntoarse �nc?
rcat cu fructe ?i a?ez? o prim? farfurie pe masa din buc?t?rie.
��Ia uita?i, domnule, ce cizme frumoase are nepotul dumneavoastr?!, �i zise Nanon.
Ce piele ?i ce bine miroase! Cu ce se lustruiesc? S? le dau cu crema dumneavoastr?
cu ou?
��Nanon, cred c? oul ar strica pielea asta. De altfel, spune-i c? n-ai habar cum se
v?csuie?te marochinul, da, e marochin. O s? cumpere chiar el de la Saumur ?i-?i va
aduce cu ce s? le dai luciu. Am auzit c? se pune zah?r �n crema pentru ele, ca s?
luceasc? mai tare.
���nseamn? c? e bun? de m�ncat, r?spunse slujnica, duc�nd cizmele la nas. Ia te
uit?! Miros a colonia doamnei! A, ce hazliu!
��Hazliu!, izbucni st?p�nul casei. ?i se pare hazliu s? bagi �n cizme mai mul?i
bani dec�t face acela care le poart??
��Domnule, dac? tot a venit nepotul dumneavoastr?, nu g?tim ?i noi o dat? sau de
dou? ori pe s?pt?m�n? un rasol acolo�?, �ntreb? ea la al doilea drum al st?p�nului
ei, care �nchisese magazia de fructe.
��Ba da.
��Atunci, o s? trebuiasc? s? m? duc la m?cel?rie.
��Neam! O s? ne faci o ciorb? de pas?re; or s?-?i aduc? fermierii tot ce ai nevoie.
Dar o s?-i spun lui Cornoiller s? omoare ?i ni?te ciori. Din v�natul ?sta iese cea
mai bun? ciorb? de pe p?m�nt.
��E adev?rat, domnule, c? astea m?n�nc? mor?i?
��Ce proast? e?ti, Nanon! M?n�nc? ?i ele, ca toat? lumea, ce g?sesc. Noi nu tr?im
din mor?i? Ce sunt mo?tenirile?
Apoi, nemaiav�nd alte ordine de dat, mo? Grandet se uit? la ceas. ?i, v?z�nd c? mai
avea �nc? o jum?tate de or? la dispozi?ie �nainte de mas?, �?i lu? p?l?ria, veni
s?-?i s?rute fiica ?i o �ntreb?:
��Nu vrei s? te plimbi pe malul Loarei, pe p??unile mele? Am oarecare treab? pe-
acolo.
Eug�nie se duse s?-?i pun? p?l?ria de pai, c?ptu?it? cu tafta roz, apoi, tat?l ?i
fiica cobor�r? strada �ntortocheat? p�n? �n pia??.
���ncotro a?a de diminea???, �ntreb? notarul Cruchot, �nt�lnindu-l pe Grandet.
��S? v?d ceva, r?spunse podgoreanul, pricep�nd cam ce era cu plimbarea matinal? a
prietenului s?u.
C�nd mo? Grandet se ducea �s? vad? ceva�, notarul ?tia din experien?? c? avea
�ntotdeauna ceva de c�?tigat al?turi de el. A?a c?-l �nso?i.
��Vii, Cruchot?, �i spuse Grandet notarului. Cum e?ti unul dintre prietenii mei, o
s?-?i ar?t c?-i o prostie s? plantezi plopi pe un p?m�nt m?nos�
��?i se pare o nimica toat? cei ?aizeci de mii de franci pe care i-ai b?gat �n
buzunar pentru cei care cre?teau pe p??unile de pe malul Loarei?, �ntreb? notarul,
f?c�nd ochii mari. Ce baft?! S? tai copacii exact c�nd era lips? de lemn alb la
Nantes ?i s?-i vinzi cu treizeci de franci!
Eug�nie asculta f?r? s? ?tie c? se apropia de momentul cel mai solemn al vie?ii
sale ?i c? notarul va provoca pronun?area unei hot?r�ri paterne ?i suverane �n ceea
ce-o privea.
Grandet ajunsese la p??unile frumoase pe care le avea pe malul Loarei, unde
treizeci de lucr?tori cur??au, acopereau, nivelau locurile ocupate c�ndva de plopi.
��Maestre Cruchot, uit?-te c�t teren ocup? un plop, �i spuse el notarului.
Apoi �i strig? unui lucr?tor:
��Jean, m?� m?� m?soar? cu st�njenul �n toa� toa� toate direc?iile!
��De patru ori opt picioare, r?spunse lucr?torul dup? ce sf�r?i.
��O pierdere de treizeci ?i dou? de picioare, �i spuse Grandet lui Cruchot. Pe ?
irul ?sta aveam trei sute de plopi, nu-i a?a? Or� trei su� su� sute treizeci ?i
dou? de pi� picioare �mi m�n� m�n� m�ncau cinci sute de f�n; adaug? de dou? ori tot
at�ta pe laturi, o mie cinci sute; ?irurile din mijloc, tot at�t. S? zi� zi� zicem,
o mie de c?pi?e de f�n.
��P?i, o mie de c?pi?e de f�n valoreaz? aproape ?ase sute de franci, calcul?
Cruchot, ca s?-?i ajute prietenul.
��Pu� pu� pune o� o., o mie o sut? de pe urma a trei-patru sute de franci de la al
doilea cosit. ?i cal� cal� calculeaz? c�t po� po� pot s? fac? o mie o sut? de
franci pe an �n� �n� �n patruzeci de ani cu do� do� dob�nzile com� com� compuse pe
care le ?tii.
��S? fie ?aizeci de mii de franci, spuse notarul.
��Te cred ?i eu! Asta n-ar face de� de� dec�t ?aizeci de mii de franci. Ei bine,
continu? podgoreanul, f?r? s? se mai b�lb�ie, dou? mii de plopi de patruzeci de ani
nu mi-ar aduce cincizeci de mii de franci. Am pierdut. Eu am descoperit asta, spuse
Grandet, �mp?un�ndu-se.
Apoi �i strig? lucr?torului:
��Jean, s? umpli gropile, mai pu?in cele de pe marginea Loarei, unde vei planta
plopii pe care i-am cump?rat.
?i �ntorc�ndu-se spre Cruchot:
��Pun�ndu-i l�ng? ap?, se vor hr?ni pe cheltuiala guvernului, spuse el, imprim�ndu-
i negului de pe nas o mi?care u?oar?, care valora c�t cel mai ironic dintre
z�mbete.
��Treaba-i clar?: plopii trebuie planta?i doar �n p?m�nt s?rac, zise Cruchot,
stupefiat de calculele lui Grandet.
��P?i, da, domnule!, r?spunse ironic dogarul.
Eug�nie, care privea peisajul splendid al Loarei, f?r? s? asculte calculele tat?lui
ei, trase cur�nd cu urechea la vorbele lui Cruchot, c�nd �l auzi spun�ndu-i
clientului s?u:
��?i a?a, ?i-ai adus ginere de la Paris! �n tot ora?ul se vorbe?te numai despre
nepotul dumitale. �n cur�nd voi avea de �ntocmit un contract de c?s?torie, mo?
Grandet!
��Te� te� te-ai scu� scu� sculat cu noaptea �n cap ca s?-mi spui asta?, replic?
Grandet, �nso?indu-?i vorbele cu o mi?care a negului. Ei bine, drag? prietene, o s?
fiu sincer ?i o s?-?i spun ce vrei s? ?tii. A� a� afl? c? a? prefera s?-mi arunc
fa� fa� fata �n Loara dec�t s-o dau v?� v?� v?rului ei: po?i s? a� a� anun?i asta.
Ba nu, las?-i s? b�rfeasc?.
Acest r?spuns �i provoc? ame?eli tinerei Eug�nie. Speran?ele �ndep?rtate, ap?rute
timid �n inima ei, �nflorir? brusc ?i formar? un buchet de flori pe care-l v?zu
retezat ?i z?c�nd la p?m�nt. De seara trecut?, se ata?a de Charles cu toate leg?
turile de fericire care unesc sufletele; a?adar, suferin?a avea s? le �nt?reasc? de
acum �nainte. Oare nu face parte din destinul nobil al femeii s? fie mai
impresionat? de s?r?cie dec�t de splendorile bog??iei? Oare cum putuse s? piar?
sentimentul patern din ad�ncul inimii tat?lui ei? Ce crim? f?cuse Charles? �ntreb?
ri enigmatice! Iubirea ei abia n?scut?, tain? at�t de profund?, se �nv?luia �n
mistere. Se �ntoarse acas? cu picioarele tremur?toare ?i, ajung�nd pe vechea strad?
�ntunecoas?, at�t de vesel? �nainte pentru ea, i se p?ru c? ar?ta trist?, sim?ind
�ntreaga melancolie pe care-i imprimaser? timpul ?i lucrurile. Nu ducea lips? de
�nv???mintele dragostei.
La c�?iva pa?i de cas?, o lu? �naintea tat?lui ei ?i-l a?tept? la poart?, dup? ce
b?tu. Dar Grandet, care v?zu �n m�na notarului un ziar �nc? nedesf?cut, �l �ntreb?:
��La c�t au ajuns rentele publice?
��Nu vrei s? m? ascul?i, Grandet, �i r?spunse Cruchot. Cump?r? repede, �nc? se mai
pot c�?tiga dou?zeci la sut? �n doi ani, pe l�ng? dob�nzile mari, o rent? de cinci
mii de livre pentru optzeci de mii de franci. Fondurile au ajuns la optzeci de
franci ?i cincizeci de centime.
��Mai vedem, r?spunse Grandet, frec�ndu-?i b?rbia.
��Doamne Dumnezeule!, rosti notarul.
��Ei! Ce?, izbucni Grandet, �n momentul �n care Cruchot �i punea ziarul sub nas,
zic�ndu-i:
��Cite?te articolul ?sta!

Domnul Grandet, unul dintre negustorii cei mai aprecia?i din Paris, ?i-a zburat
creierii ieri, dup? ce ?i-a f?cut obi?nuita apari?ie la Burs?. �?i trimisese
demisia pre?edintelui Camerei Deputa?ilor ?i renun?ase ?i la func?ia sa de judec?
tor la tribunalul de comer?. Falimentele domnilor Roguin ?i Souchet, agentul de
schimb ?i notarul s?u, l-au ruinat. Pre?uirea de care se bucura domnul Grandet ?i
creditul lui erau totu?i at�t de mari, �nc�t probabil c? ar fi g?sit ajutor la
Paris. E regretabil c? acest om onorabil a cedat la primul moment de disperare etc.

��?tiam, �i spuse b?tr�nul podgorean notarului. Aceast? dest?inuire �l �nghe?? pe

notarul Cruchot, care, �n pofida indiferen?ei sale de notar, sim?i un fior rece pe
spate g�ndindu-se c? Grandet de la Paris implorase poate zadarnic ajutorul
milioanelor lui Grandet de la Saumur.
��?i fiul lui, at�t de vesel ieri�
���nc? nu ?tie nimic, r?spunse Grandet, cu acela?i calm.
��La revedere, domnule Grandet, �i zise Cruchot, care �n?elese totul ?i plec? s?-l
lini?teasc? pe pre?edintele de Bonfons.
Intr�nd, Grandet g?si masa gata. Doamna Grandet, la care Eug�nie se repezi s-o s?
rute cu acea puternic? efuziune a inimii pe care ne-o pricinuie?te o suferin??
tainic?, se afla deja �n jil?ul ei cu t?lpici, tricot�ndu-?i m�necu?e pentru iarn?.
��Pute?i s? sta?i la mas?, spuse Nanon, care cobora scara c�te patru trepte o dat?.
B?iatul doarme ca un �ngera?. Ce dr?g?la? e cu ochii �nchi?i! Am intrat ?i l-am
strigat. Degeaba!
��Las?-l s? doarm?, spuse Grandet. S? afle c�t mai t�rziu ve?tile proaste.
��Dar ce s-a �nt�mplat?, �ntreb? Eug�nie, pun�ndu-?i �n cafea dou? buc??i mici de
zah?r, c�nt?rind nu se ?tie c�te grame, pe care mo?ul se distra t?indu-l el �nsu?i
c�nd nu avea ce face. Doamna Grandet, care nu �ndr?znise s? pun? aceast? �ntrebare,
se uit? curioas? la so?ul ei.
��Tat?l lui ?i-a zburat creierii.
��Unchiul meu�?, b�igui Eug�nie.
��S?rmanul b?iat!, exclam? doamna Grandet.
��Da, s?rman, repet? Grandet. Nu mai are nicio para.
��?i el doarme ca ?i cum ar fi �mp?ratul lumii, spuse Nanon, cu duio?ie.
Eug�nie se opri din m�ncat. Sim?ea cum i se str�ngea inima, a?a cum se str�nge
c�nd, pentru prima dat?, compasiunea, iscat? de nenorocirea celui pe care-l iube?
te, se revars? �n corpul unei femei. Biata fat? �ncepu s? pl�ng?.
��Nu-?i cuno?teai unchiul. De ce pl�ngi?, o �ntreb? tat?l, arunc�ndu-i una dintre
acele priviri de tigru �nfometat pe care le �ndrepta probabil spre gr?mezile lui de
bani de aur.
��P?i, cum, domnule!, replic? slujnica. Cui nu i-ar fi mil? de acest biet t�n?r,
care doarme dus, f?r? s? aib? habar de soarta lui?
��Nu vorbeam cu tine, Nanon! ?ine-?i gura!
Eug�nie afl? �n acel moment c? femeia care iube?te trebuie s?-?i ascund?
�ntotdeauna sentimentele. Nu r?spunse.
��Sper c? p�n? la �ntoarcerea mea n-o s?-i spune?i nimic, doamn? Grandet, o aten?
iona b?tr�nul. Sunt obligat s? supraveghez alinierea ?an?ului p??unilor mele dup?
drum. O s? fiu �napoi la masa de pr�nz ?i o s? stau de vorb? cu nepotul meu despre
treburile lui. Tu, domni?oar? Eug�nie, dac? pentru fantele ?sta pl�ngi, potole?te-
te, copila mea! O s? plece fugu?a �n Indii. N-ai s?-l mai vezi�
Tat?l �?i lu? m?nu?ile de pe marginea p?l?riei, le puse la fel de calm ca de
obicei, le fix? mai bine �ncruci?�ndu-?i degetele ?i ie?i.
��Ah, mam?, simt c? m? sufoc!, izbucni Eug�nie, dup? ce r?mase singur? cu mama ei.
N-am suferit niciodat? ca acum.
Doamna Grandet �?i v?zu fiica p?lind, deschise fereastra ?i o ajut? s? respire aer
curat.
��M? simt mai bine, spuse Eug�nie, dup? un moment. Aceast? emo?ie nervoas?,
manifestat? la o t�n?r? cu o fire p�n? atunci �n aparen?? calm? ?i rece, st�rni
reac?ia doamnei Grandet, care se uit? la fiica ei cu acea intui?ie slujit? de
comuniunea sentimentelor de simpatie cu care sunt �nzestrate mamele pentru
progeniturile lor ghici totul. Dar, la drept vorbind, via?a celebrelor surori
unguroaice, ata?ate una de cealalt? printr-o eroare a naturii, nu fusese mai
apropiat? dec�t era cea a tinerei Eug�nie ?i a mamei sale, �ntotdeauna �mpreun? la
fereastr?, la biseric?, dormind �mpreun? �n aceea?i atmosfer?.
��Biata mea copil?!, spuse doamna Grandet, str�ng�nd la piept capul fiicei sale.
La aceste cuvinte, t�n?ra �?i ridic? pe loc capul ?i se uit? �ntreb?toare la mama
ei, �ncerc�nd s?-i ghiceasc? g�ndurile secrete.
��De ce s?-l trimit? �n Indii?, o �ntreb? ea. Dac? l-a lovit nenorocirea asta, nu
trebuie s? r?m�n? aici, nu-i ruda noastr? cea mai apropiat??
��Da, copila mea, ar fi foarte firesc. Dar tat?l t?u are motivele lui, trebuie s?
le respect?m.
Mama ?i fiica se a?ezar? �n t?cere � una �n jil?ul cu t?lpici, cealalt?, �ntr-un
mic fotoliu � ?i re�ncepur? am�ndou? s? tricoteze. Cople?it? de recuno?tin?? pentru
�n?elegerea sufleteasc? admirabil? ar?tat? de mama ei, Eug�nie �i s?rut? m�na,
zic�nd:
��Ce bun? e?ti, drag? mam?!
Aceste cuvinte f?cur? s? radieze fa?a mamei, ofilit? de �ndelungate suferin?e.
���?i place de el?, �ntreb? Eug�nie.
Doamna Grandet nu r?spunse dec�t cu un z�mbet, apoi, dup? un moment de t?cere,
spuse cu glas ?optit:
���I ?i iube?ti? Asta ar fi r?u.
��R?u!, r?spunse Eug�nie. De ce? ?ie �?i place, lui Nanon �i place, de ce nu mi-ar
pl?cea ?i mie? Hai, mam?, s?-i preg?tim masa!
�?i arunc? lucrul de m�n?, iar mama ei f?cu la fel, spun�ndu-i:
��?i-ai pierdut min?ile!
Dar se mul?umi s? motiveze nebunia fiicei sale imit�nd-o. Eug�nie o strig? pe
Nanon.
��Ce mai vrei, domni?oar??
��Nanon, nu-i a?a c? vei avea fri?ca la pr�nz?
��A, pentru la pr�nz, da!, r?spunse b?tr�na slujnic?.
��Ei bine, s?-i dai o cafea foarte tare! Am auzit de la domnul des Grassins c? la
Paris cafelele se fac foarte tari. S? pui mult?.
��?i de unde a?i vrea s-o iau?
��Cump?r?!
��?i dac? dau nas �n nas cu domnul?
��E dus la p??unile lui.
��Dau fuga. Dar domnul Fessard m-a �ntrebat deja dac? n-au tras la noi cei trei
magi, c�nd mi-a dat lum�narea de cear?. Tot ora?ul o s? afle de dezm??ul nostru.
��Dac? tat?l t?u observ? ceva, e �n stare s? ne bat?, spuse doamna Grandet.
��Ei bine, s? ne bat?! �i vom primi loviturile �n genunchi.
Doamna Grandet ridic? ochii la cer �n loc de r?spuns. Nanon �?i puse boneta ?i ie?
i. Eug�nie schimb? fa?a de mas?, se duse s? aduc? c�?iva ciorchini de struguri pe
care se distrase s?-i �n?ire pe sfori �n pod; merse �n v�rful picioarelor pe
coridor s? nu-?i trezeasc? v?rul ?i nu se putu ab?ine s? nu-i asculte la u??
respira?ia, care-i ie?ea printre buze la intervale egale. �Nenorocirea �i vegheaz?
somnul!�, �?i spuse ea.
T�n?ra lu? cele mai verzi frunze de vie, aranja strugurii la fel de frumos ca un
majordom ?i-i aduse triumfal pe mas?. ?terpeli de la buc?t?rie din perele num?rate
de tat?l ei ?i le a?ez? �n form? de piramid? printre frunze. Se mi?ca de colo-colo,
cu pa?i mici ?i repezi?i. Ar fi vrut s? devasteze casa tat?lui ei, dar cheile erau
la el. Nanon se �ntoarse cu dou? ou? proaspete. Eug�nie abia se ab?inu s? n-o
�mbr??i?eze.
��Le avea �n co? fermierul din Lande, i le-am cerut ?i mi le-a dat ca s?-mi fac? pe
plac, dr?g?la?ul!
Dup? dou? ore de aranj?ri atente, timp �n care ea ie?i tot timpul s? vad? cum
fierbe cafeaua, s? asculte zgomotul pe care-l f?cea v?rul ei trezindu-se, Eug�nie
reu?i s? preg?teasc? o mas? foarte simpl?, ieftin?, dar care se ab?tea flagrant de
la obiceiurile �nr?d?cinate ale casei. La amiaz? se m�nca �n picioare. Fiecare lua
pu?in? p�ine, un fruct sau unt, plus un pahar cu vin. V?z�nd masa dus? l�ng? foc,
unul dintre fotolii a?ezat �n fa?a tac�mului v?rului ei, cele dou? farfurii cu
fructe, paharul pentru ou fiert, sticla de vin alb, p�inea ?i zah?rul �ngr?m?dit
�ntr-o farfurioar?, Eug�nie se �nfiora din cap p�n?-n picioare, g�ndindu-se abia
atunci la privirile pe care i le-ar arunca b?tr�nul, dac? ar intra �n acel moment.
De aceea, se uita adesea la pendul?, ca s?-?i dea seama dac? v?rul ei ar putea lua
masa �nainte de �ntoarcerea podgoreanului.
��Nu-?i face griji, Eug�nie! Dac? apare tat?l t?u, voi lua totul asupra mea, o
lini?ti doamna Grandet.
T�n?ra nu se putu ab?ine s? nu l?crimeze.
��O, buna mea mam?!, exclam? ea. Nu te-am iubit �ndeajuns!
Charles, dup? ce se tot �nv�rti de nenum?rate ori prin camer? fredon�nd, cobor� �n
cele din urm?. Din fericire, era doar ora unsprezece. Parizianul! Se �ngrijise ca
toaleta s? arate la fel de elegant? ca ?i c�nd s-ar fi aflat la castelul nobilei
doamne care c?l?torea �n Sco?ia. El intr?, a?adar, cu acel aer amabil ?i vesel care
le st? at�t de bine tinerilor, st�rnindu-i �ns? o bucurie trist? veri?oarei
Eug�nie. Lu�nd �n glum? n?ruirea castelelor sale din Anjou, i se adres? m?tu?ii
sale foarte binedispus:
��Ai dormit bine, drag? m?tu??? Dar dumneata, veri?oara?
��Bine, domnule. Dumneata?, �ntreb? doamna Grandet.
��Eu, de minune!
��Cred c? ?i-e foame, vere, �i spuse Eug�nie. Pofte?te la mas?!
��Dar nu m? a?ez niciodat? la mas? �nainte de amiaz?, ora mea de trezire. Totu?i,
am m�ncat at�t de prost pe drum, �nc�t n-am s? spun nu. De altfel�
?i el scoase cel mai frumos ceas plat pe care Br�guet �l f?cuse vreodat?.
��Ia te uit?! E unsprezece! M-am sculat devreme�
��Devreme?, se mir? doamna Grandet.
��Da, dar voiam s?-mi aranjez lucrurile. Ei bine, voi m�nca cu drag? inim? ceva, nu
mare lucru, un pui, o pot�rniche�
��Sf�nt? Fecioar?!, strig? Nanon, auzind aceste vorbe.
�O pot�rniche�, �?i spuse Eug�nie, care ?i-ar fi dat to?i banii pe o pot�rniche.
��Hai s? te a?ezi, �l �ndemn? m?tu?a.
T�n?rul dandy se l?s? poftit �n fotoliu ca o femeie frumoas? care se a?az? pe
divanul s?u. Eug�nie ?i mama ei luar? dou? scaune ?i se puser? l�ng? el, �n fa?a
focului.
��Locui?i tot timpul aici?, le �ntreb? Charles, g?sind sala ?i mai ur�t? ziua dec�t
la lumina lum�n?rilor.
��Tot timpul, r?spunse Eug�nie privindu-l. Mai pu?in c�nd se culeg strugurii.
Atunci, ne ducem s-o ajut?m pe Nanon ?i locuim cu to?ii la m?n?stirea din Noyers.
��Nu v? plimba?i niciodat??
��Uneori, duminica, dup? slujb?, c�nd e frumos afar?, ne ducem pe pod sau s? vedem
cum se cose?te f�nul, r?spunse doamna Grandet.
��Ave?i teatru?
��S? mergem la spectacol, s?-i vedem pe actori!, exclam? doamna Grandet. Chiar nu ?
tii, domnule, c? ?sta e un p?cat de moarte?
��Pofti?i, drag? domnule, �i spuse Nanon, aduc�nd ou?le. V? servim cu pui �n coaj?!
��Oh, ou? proaspete!, exclam? Charles, care, asemenea celor obi?nui?i cu luxul, nu
se mai g�ndea la pot�rniche. Ar fi delicioase cu ni?te unt! Ai, dr?gu?o?
��Ah, unt! Atunci n-o s? mai ave?i pl?cint?, r?spunse slujnica.
��Adu unt, Nanon!, strig? Eug�nie.
T�n?ra se uita cum v?rul ei t?ia buc??ile de p�ine pentru �nmuiat �n ou ?i asta-i
f?cea pl?cere, la fel cum unei grizete de la Paris �i face pl?cere s? vad? o
melodram? �n care triumf? inocen?a. Este adev?rat c? t�n?rul Grandet, crescut de o
mam? plin? de gra?ie, ?lefuit de o femeie la mod?, avea mi?c?ri cochete, elegante,
m?runte, ca o domni?oric? afectat?. Comp?timirea ?i tandre?ea unei tinere au o
influen?? cu adev?rat magnetic?. De aceea, Charles, v?z�ndu-se ?inta aten?iilor
veri?oarei ?i ale m?tu?ii sale, nu se putu sustrage influen?ei sentimentelor care
se �ndreptau spre el, inund�ndu-l, ca s? spunem a?a. El �ndrept? spre Eug�nie una
dintre acele priviri str?lucind de bun?tate, de m�ng�ieri, o privire care p?rea s?
z�mbeasc?. ?i, uit�ndu-se la Eug�nie, observ? armonia delicat? a tr?s?turilor
acelui chip pur, a atitudinii sale inocente, a limpezimii magice a ochilor, unde
sc�nteiau g�nduri de iubire curate ?i unde dorin?a ignora voluptatea.
��Z?u, veri?oara, dac? ai fi �ntr-o rochie de sear?, �ntr-o loj? de la Oper?, te
asigur c? m?tu?a mea ar avea clar dreptate, pentru c? ai st�rni multe dorin?e
vinovate b?rba?ilor ?i gelozie femeilor!
C�nd auzi acest compliment, Eug�nie sim?i cum i se str�ngea inima ?i o l?s? s?
palpite de bucurie, de?i nu �n?elesese nimic.
��O, vere! Vrei s? r�zi de o biat? provincial?.
��Dac? m-ai cunoa?te, veri?oara, ai ?ti c? am oroare de persiflare, c?ci ofile?te
inima ?i strive?te sentimentele�
Apoi �nghi?i cu elegan?? bucata de p�ine uns? cu unt.
��Nu, probabil c? n-am destul umor ca s?-mi bat joc de ceilal?i, iar acest defect
�mi aduce destule neajunsuri. La Paris, po?i s? ucizi un om numai spun�nd: �Are
suflet bun�. Cuvintele astea vor s? �nsemne: �Bietul b?iat, e netot ca un rinocer!�
Dar, fiind bogat ?i cunosc�ndu-se c? pot s? dobor o ?int? de la prima �ncercare cu
orice fel de pistol ?i �n c�mp deschis, ?in la respect zeflemeaua.
��Ceea ce spui, nepoate, dovede?te o inim? bun?.
��Ai un inel foarte frumos, spuse Eug�nie. Ai vrea s? mi-l dai s? m? uit la el mai
de aproape?
Charles �?i scoase inelul ?i �ntinse m�na, iar Eug�nie ro?i ating�nd u?or din
v�rful degetelor unghiile roz ale v?rului ei.
��Ia uit?-te, mam?, ce frumos e lucrat!
��Oh, e din aur masiv!, exclam? Nanon, care aducea cafeaua.
��Ce-i asta?, �ntreb? Charles, r�z�nd.
?i ar?t? spre cana lunguia??, din lut de un cafeniu-�nchis, lustruit?, emailat? pe
din?untru, la gur? cu o margine cenu?ie ?i �n fundul c?reia c?dea cafeaua, revenind
la suprafa?a apei clocotind?.
��Cafea op?rit?!, r?spunse Nanon.
��Drag? m?tu??, am de g�nd ca �n urma trecerii mele pe aici s? r?m�ne?i cu ceva
folositor. Sunte?i mult �n urm?! O s? v? �nv?? s? face?i cafea bun? �ntr-o
cafetier? Chaptal. ?i �ncerc? s? explice sistemul cafetierei Chaptal.
��A, dac? e at�ta b?taie de cap, ar trebui s? stau tot timpul numai la asta!
Niciodat? n-am s? fac cafeaua a?a. Asta-i sigur! ?i cine ar mai da iarb? la vac? �n
timp ce eu a? face cafeaua?
��Eu, r?spunse Eug�nie.
��Copil? ce e?ti!, spuse doamna Grandet, privindu-?i fiica. La aceste cuvinte, care
aminteau de nenorocirea gata s? se abat? asupra nefericitului t�n?r, cele trei
femei amu?ir? ?i se uitar? la el cu o mil? care-l uimi.
��Ce ai, veri?oara?
��Sst!, f?cu doamna Grandet spre Eug�nie, care voia s? r?spund?. ?tii bine, fiica
mea, c? tat?l t?u ?i-a luat �ns?rcinarea s?-i vorbeasc? domnului�
��Spune?i-mi Charles, zise t�n?rul Grandet.
��A! Te cheam? Charles? E un nume frumos, spuse Eug�nie.
Necazurile la care te a?tep?i vin aproape �ntotdeauna. ?i Nanon, doamna Grandet ?i
Eug�nie, care nu se g�ndeau f?r? s? se �nfioare la �ntoarcerea b?tr�nului dogar,
auzir? o b?taie de ciocan bine cunoscut? �n poart?.
��Tata!, exclam? Eug�nie.
T�n?ra lu? �n grab? farfuriu?a cu zah?r, l?s�nd c�teva buc??ele pe fa?a de mas?.
Nanon duse imediat de acolo farfuria cu ou?. Doamna Grandet se ridic? brusc ca o c?
prioar? �nsp?im�ntat?. Toate erau cuprinse de un fel de panic?, care-l mira pe
Charles, pentru c? nu-i g?sea explica?ia.
��Ce-a?i p??it?, le �ntreb? el.
��P?i, a venit tata, r?spunse Eug�nie.
��?i?
Domnul Grandet intr?, arunc? o privire precis? spre mas?, spre Charles ?i v?zu
totul.
��Aha! Mi-a?i s?rb?torit nepotul! E bine, e foarte bine, e cum nu se poate mai
bine!, spuse el, f?r? s? se b�lb�ie. C�nd pisica nu-i acas?, joac? ?oarecii pe
mas?!
�S?rb?torire?�, se �ntreb? Charles, neput�nd s? b?nuiasc? regimul ?i obiceiurile
acelei case.
��D?-mi un pahar, Nanon!, ceru zg�rcitul.
Eug�nie aduse ea paharul. Grandet scoase din buzunar un briceag cu m�nerul de
corn ?i lama lat?, t?ie o felie sub?ire de p�ine, o unse cu pu?in unt ?i �ncepu s?
m?n�nce �n picioare. �n acel moment, Charles �?i puse zah?r �n cafea. Mo? Grandet
z?ri buc??ile de zah?r, se uit? la so?ia lui, care p?li, ?i f?cu trei pa?i. Se
aplec? la urechea bietei b?tr�ne ?i �ntreb?:
��De unde a?i luat zah?rul ?sta?
��Nanon l-a t�rguit de la Fessard, pentru c? nu mai aveam.
E cu neputin?? s? ne �nchipuim interesul profund pe care-l st�rnea aceast? scen?
celor trei femei: Nanon ie?ise din buc?t?rie ?i se uita �n sal? ca s? vad? ce se va
petrece. Charles, dup? ce gust? din cafea, o g?si prea amar? ?i c?ut? zah?rul, pe
care Grandet �l ?i luase.
��Ce cau?i, nepoate?, �l �ntreb? podgoreanul.
��Zah?rul.
��Toarn? lapte ?i cafeaua se va �ndulci, r?spunse st?p�nul casei.
Eug�nie lu? farfurioara cu zah?r pus? deoparte de Grandet ?i o a?ez? pe mas?,
uit�ndu-se cu calm la tat?l ei. Mai mult ca sigur, pariziana care, pentru a u?ura
fuga amantului, ?ine cu bra?ele ei pl?p�nde scara de m?tase nu d? dovad? de mai
mult curaj dec�t avusese nevoie Eug�nie ca s? pun? zah?rul la loc pe mas?. Amantul
o va r?spl?ti pe parizian?, care-i va ar?ta cu m�ndrie un bra? frumos �nvine?it,
unde fiecare ven? �v?t?mat?� va fi sc?ldat? de lacrimi, de s?rut?ri ?i vindecat? de
pl?cere; lui Charles �ns? nu-i vor fi dest?inuite niciodat? fr?m�nt?rile care-i
fr�ngeau inima veri?oarei sale, fulgerat? �n acel moment de privirea b?tr�nului
dogar.
��Nu m?n�nci, nevast??
Biata roab? se apropie de mas?, t?ie am?r�t? o bucat? de p�ine ?i lu? o par?.
Eug�nie �i oferi cu �ndr?zneal? tat?lui un ciorchine de struguri, spun�ndu-i:
��Gust? din strugurii mei pu?i la p?strare, tat?! Vei m�nca ?i dumneata, vere, nu-i
a?a? Pentru dumneata am adus strugurii ??tia frumo?i.
��Oh, dac? nu sunt oprite, vor jefui tot Saumurul pentru dumneata, nepoate! Dup? ce
termini de m�ncat, vom ie?i �mpreun? �n gr?din?, trebuie s?-?i spun ni?te lucruri
deloc dulci!
Eug�nie ?i mama ei �i aruncar? lui Charles o privire asupra c?reia t�n?rul nu se
putu �n?ela.
��Ce �nseamn? aceste cuvinte, unchiule? De la moartea bietei mele mame� (rostind
aceste cuvinte, glasul i se mole?i) nu mai poate exista alt? nenorocire mai mare
pentru mine�
��Nepoate, nimeni nu poate s? cunoasc? durerile cu care vrea s? ne �ncerce
Dumnezeu!, �i spuse m?tu?a lui.
��Bla, bla, bla!, exclam? Grandet. Au ?i �nceput prostiile! M? uit cu m�hnire,
nepoate, la m�inile tale albe.
�i ar?t? umerii, ca ni?te baroase de b?tut st�lpi, cu care-l �nzestrase natura ?i
ad?ug?:
��Iac?t? m�ini f?cute s? adune bani! Ai fost crescut cu �nc?l??ri din pielea din
care se fac portofelele unde ?inem bancnotele. R?u! Cum nu se poate mai r?u!
��Ce vrei s? spui, unchiule? S? at�rn �n ?treang dac? �n?eleg vreo vorb?!
��Vino cu mine, �i zise Grandet.
Zg�rcitul �?i �nchise briceagul cu zgomot, �?i goli paharul cu vin alb ?i deschise
u?a.
��Mult curaj, vere!
Tonul tinerei �l �nghe?ase pe Charles, care-?i urm? stra?nicul unchi fr?m�ntat de o
mare �ngrijorare. Eug�nie, mama ei ?i Nanon intrar? �n buc?t?rie, m�nate de o
curiozitate de nest?p�nit, s? trag? cu ochiul la cei doi actori ai scenei care urma
s? aib? loc �n mica gr?din? umed?, unde unchiul p??i la �nceput t?cut al?turi de
nepot.
Grandet nu era deloc st�njenit s?-i aduc? la cuno?tin?? lui Charles moartea tat?lui
s?u, dar �ncerca un fel de compasiune ?tiindu-l f?r? un ban ?i c?uta cuvinte care
s? �ndulceasc? exprimarea crudului adev?r. Putea s?-i spun? foarte simplu: �?i-ai
pierdut tat?l!� Asta era, ta?ii mor �naintea copiilor. Dar cum s?-i spun?: �Ai r?
mas f?r? avere!� �n cuvintele astea erau adunate toate nenorocirile din lume. Iar
unchia?ul str?b?tea a treia oar? poteca din mijloc, al c?rei nisip �i sc�r?�ia sub
t?lpi.
�n marile �mprejur?ri ale vie?ii, sufletul ni se ata?eaz? puternic de locurile unde
pl?cerile ?i sup?r?rile se abat asupra noastr?. De aceea, Charles privea cu o aten?
ie deosebit? meri?orul din acea gr?dini??, frunzele �ng?lbenite care c?deau,
zidurile p?r?ginite, bizareriile pomilor fructiferi, detalii pitore?ti care aveau
s?-i r?m�n? �ntip?rite �n memorie, ve?nic legate de acel ceas suprem printr-o
mnemotehnic? aparte a pasiunilor.
��E foarte cald, foarte frumos, spuse Grandet, tr?g�nd cu putere aer �n piept.
��Da, unchiule, dar de ce�
��Ei bine, b?iete, am s?-?i aduc la cuno?tin?? ve?ti proaste!, continu? unchiul.
Tat?l t?u se simte foarte r?u�
��De ce mai stau aici?, �ntreb? Charles. Nanon, caii de po?t?!, strig? el. O s? g?
sesc eu o tr?sur? pe-aici, ad?ug? el, �ntorc�ndu-se spre unchiul lui, care st?tea
nemi?cat.
��Caii ?i tr?sura sunt de prisos, r?spunse Grandet, uit�ndu-se �n ochii lui
Charles, care amu?ise ?i privea fix. Da, s?rmane copil, ai ghicit. A murit. Dar
asta nu-i nimic. E ceva ?i mai grav: ?i-a zburat creierii�
��Tata?
��Da. Dar asta nu-i nimic. Ziarele arunc? vorbe r?ut?cioase ca ?i cum ar avea
dreptul. Uite, cite?te!
Grandet, care �mprumutase ziarul de la Cruchot, puse articolul fatal �n fa?a lui
Charles. �n acel moment, bietul t�n?r, �nc? un copil, �nc? la v�rsta c�nd
sentimentele se dezl?n?uie cu naivitate, izbucni �n lacrimi.
�E bine!, �?i spuse Grandet. M? speriau ochii lui. Pl�nge, a?a c?-i salvat!�
��Asta nu e �nc? nimic, bietul meu nepot, continu? Grandet cu glas tare, f?r? s? ?
tie dac? Charles �l asculta. Te vei consola. Dar�
��Niciodat?! Niciodat?! Tata! Tata!
��Te-a ruinat, nu mai ai un ban.
��Ce-mi pas? mie! Unde-i tata, tata?
Hohotele de pl�ns r?sunau cumplit �ntre acele ziduri, st�rnind ecouri. Femeile,
cuprinse de mil?, pl�ngeau ?i ele: lacrimile sunt la fel de contagioase ca ?i
r�sul. Charles, f?r? s? mai asculte vorbele unchiului s?u, d?du fuga �n curte, g?si
scara, urc? �n odaia lui ?i se arunc? pe pat, cu fa?a �n a?ternut, ca s? pl�ng? �n
voie, departe de rude.
��Trebuie l?sat? s? treac? prima r?p?ial?, zise Grandet, intr�nd �n sal?, unde
Eug�nie ?i mama ei �?i reluaser? repede locurile ?i lucrau cu m�ini tremur�nde,
dup? ce-?i ?terseser? ochii. Dar t�n?rul ?sta nu-i bun de nimic, se ocup? mai mult
de mor?i dec�t de bani.
Eug�nie se �nfiora auzindu-?i p?rintele vorbind astfel despre cea mai sf�nt? dintre
durerile suflete?ti. Din acel moment, �ncepu s?-?i judece tat?l. De?i �n?bu?ite,
suspinele lui Charles se auzeau bine �n acea cas? sonor?, iar t�nguirea lui ad�nc?,
care p?rea s? ias? din ad�ncul p?m�ntului, �ncet? abia spre sear?, dup? ce sl?bi
treptat.
��Bietul t�n?r!, spuse doamna Grandet.
Fatal? exclama?ie! Mo? Grandet se uit? la so?ia lui, la Eug�nie ?i la zaharni??, �?
i aminti de masa bogat? preg?tit? pentru ruda nefericit? ?i se pro??pi �n mijlocul
s?lii.
��Trag n?dejde, doamn? Grandet, c? nu vei continua cu risipa, spuse el cu calmu-i
obi?nuit. Nu-?i dau banul meu ca s?-l �mbuibi cu zah?r pe ?�ng?ul ?sta.
��Mama n-are nicio vin?, spuse Eug�nie. Eu am�
��Vrei s? mi te �mpotrive?ti fiindc? e?ti major??, continu? Grandet, �ntrerup�nd-o.
Ai grij?, Eug�nie�
��Tat?, fiul fratelui dumitale n-ar trebui s? duc? lips? de nimic �n casa unchiului
s?u�
��Bla, bla, bla!, exclam? dogarul pe trei tonuri diferite. Fiul fratelui meu �n
sus, fiul fratelui meu �n jos� N-are niciun amestec cu noi, �i sufl? v�ntul prin
buzunare; taic?-s?u a dat faliment. ?i dup? ce filfizonul ?sta se va s?tura de
pl�ns, o s? se care de-aici; nu vreau s?-mi dea casa peste cap.
��Ce �nseamn?, tat?, s? dai faliment?, �ntreb? Eug�nie.
��S? dai faliment �nseamn? s? s?v�r?e?ti ac?iunea cea mai dezonorant? dintre toate
cele care pot s? dezonoreze un om.
��Trebuie s? fie un p?cat foarte mare, iar fratele nostru va fi os�ndit la
chinurile iadului, spuse doamna Grandet.
��Iar ai �nceput cu litaniile!, �i zise el so?iei, d�nd din umeri. S? dai faliment,
Eug�nie, continu? el, e un furt pe care legea �l ia, din nefericire, sub ocrotirea
ei. Oamenii i-au dat m?rfuri lui Guillaume Grandet �ncrez�ndu-se �n onoarea ?i �n
cinstea lui, apoi el a luat totul ?i i-a l?sat cu buza umflat?. Ho?ul de drumul
mare e preferabil falitului: primul te atac?, po?i s? te aperi, �?i risc? via?a, pe
c�nd cel?lalt� �n fine, Charles e dezonorat.
Aceste cuvinte avur? ecou �n inima bietei fete, ap?s�nd-o cu toat? greutatea lor.
La fel de inocent? pe c�t de delicat? este o floare ivit? �n ad�ncul unei p?duri,
nu cuno?tea nici adev?rurile lumii, nici argumentele care tind s? �n?ele, nici
falsele ra?ionamente: a?adar, accept? explica?ia necru??toare pe care i-o d?duse
tat?l ei despre faliment, f?r? s?-i explice deosebirea dintre falimentul involuntar
?i falimentul calculat.
��?i, dumneata, tat?, n-ai putut s? �mpiedici aceast? nenorocire?
��Fratele meu nu m-a consultat. De altfel, e dator patru milioane.
��Ce �nseamn? un milion, tat??, �ntreb? ea, cu naivitatea unui copil care crede c?
poate g?si pe dat? ce dore?te.
��Un milion �nseamn? un milion de monede de zece parale ?i e nevoie de cinci monede
de dou?zeci de parale ca s? fac? cinci franci, r?spunse Grandet.
��Dumnezeule mare! Dumnezeule mare!, exclam? Eug�nie. Cum a putut unchiul meu s?
aib? patru milioane? Exist? cineva �n Fran?a care poate avea at�tea milioane?
Mo? Grandet �?i m�ng�ia b?rbia, z�mbea ?i negul p?rea s? i se l?b?r?eze.
��?i ce se va �nt�mpla acum cu v?rul Charles?
��Va pleca �n Indii unde, dup? dorin?a tat?lui s?u, va �ncerca s? se �mbog??easc?.
��Dar are bani s? se duc? acolo?
���i voi pl?ti eu c?l?toria� p�n?� da, p�n? la Nantes.
Eug�nie s?ri de g�tul tat?lui ei.
��Ah, tat?, ce bun e?ti!
?i-l s?ruta cu at�ta �nfocare, �nc�t era gata s?-l fac? s? se ru?ineze pe Grandet,
pe care-l s�c�ia pu?in con?tiin?a.
��Este nevoie de mult timp ca s? str�ngi un milion?, �ntreb? ea.
��P?i, ?tii ce e un napoleon, r?spunse dogarul. Ei bine, e nevoie de cincizeci de
mii ca s? faci un milion.
��Mam?, s? d?m nou? zile acatiste pentru el.
��La asta m? g�ndeam ?i eu, r?spunse doamna Grandet.
��Cum s? nu! Mereu bani cheltui?i!, izbucni Grandet. Crede?i c? st?m pe un munte de
b?net?
Exact �n acel moment, o t�nguire �n?bu?it?, mai jalnic? dec�t toate celelalte, r?
sun? la mansard?, �nghe?�ndu-le de spaim? pe Eug�nie ?i pe mama ei.
��Nanon, du-te sus s? nu se omoare!, �i porunci Grandet. ?i voi dou?, f?r?
prostii!, continu? el, �ntorc�ndu-se spre so?ie ?i fiic?, care p?liser? la vorbele
lui. V? las. O s? le dau t�rcoale olandezilor no?tri, care pleac? azi. Pe urm? m?
duc la Cruchot s? vorbesc cu el despre toat? povestea asta.
?i plec?. Dup? ce Grandet trase u?a �n urma lui, Eug�nie ?i mama ei r?suflar? u?
urate. P�n? �n acea diminea??, t�n?ra nu sim?ise niciodat? st�njeneal? �n prezen?a
tat?lui ei, dar, de c�teva ore, �?i schimba �n fiecare moment g�ndurile ?i
sentimentele.
��Mam?, c�?i ludovici iei pe un butoi cu vin?
��Tat?l t?u cere pe-ale lui �ntre o sut? ?i o sut? cincizeci de franci, dup? c�te
am auzit.
��C�nd ob?ine o mie patru sute de butoaie de vin�
��Z?u, copila mea, nu ?tiu c�t �nseamn? asta! Tat?l t?u nu-mi spune niciodat? nimic
despre afacerile lui.
��Atunci, tata trebuie s? fie bogat.
��Poate. Dar domnul Cruchot mi-a spus c? a cump?rat Froidfond acum doi ani. Poate
c? asta l-a st�njenit la bani.
Eug�nie nu mai �n?elegea nimic despre averea tat?lui ei, a?a c? nu merse mai
departe cu calculele.
��Nici nu m-a v?zut, dr?gu?ul!, spuse Nanon, �ntorc�ndu-se �n sal?. St? �ntins �n
pat ca un vi?el ?i pl�nge ca o Magdalen?, de ?i se rupe inima! Ce jale pe bietul
domni?or!
��Hai repede, mam?, s?-l consol?m! ?i dac? o s? bat? cineva, o s? cobor�m
numaidec�t.
Doamna Grandet ced? �n fa?a armoniilor vocii fiicei sale. Eug�nie era sublim?, era
femeie. Cu inima b?t�ndu-le cu putere, urcar? am�ndou? �n camera lui Charles. U?a
era deschis?. T�n?rul nu vedea ?i nu auzea nimic. Potopit de lacrimi, el scotea
t�nguiri nearticulate.
��Ce mult �?i iube?te tat?l!, spuse Eug�nie cu glas aproape ?optit.
Nu puteai s? nu recuno?ti �n tonul acestor cuvinte speran?ele unei inimi pasionate
f?r? ?tirea ei. De aceea, doamna Grandet �i arunc? fiicei sale o privire plin? de
maturitate, apoi �i ?opti la ureche:
��Ai grij?, �l vei iubi!
��S?-l iubesc!, replic? Eug�nie. Ah, dac? ai ?ti ce-a spus tata!
Charles se �ntoarse ?i le z?ri pe m?tu?a ?i pe veri?oara lui.
��Mi-am pierdut tat?l, bietul meu tat?! Dac? mi-ar fi �ncredin?at secretul
nenorocirii sale, am fi trudit am�ndoi s?-l salv?m. Dumnezeule! Bunul meu tat?!
Nu ?tiam c? n-am s?-l mai v?d ?i cred c? l-am �mbr??i?at cu r?ceal?!
Suspinele �i �n?bu?ir? cuvintele.
��Ne vom ruga pentru el, spuse doamna Grandet. Prime?te voin?a Domnului.
��Vere, fii curajos!, �l �mb?rb?ta Eug�nie. L-ai pierdut pentru vecie. G�nde?te-te
acum s?-?i salvezi onoarea�
Cu instinctul, cu fine?ea femeii care are inteligen?? �n toate, chiar ?i atunci
c�nd consoleaz?, Eug�nie voia s? �n?ele durerea v?rului ei, f?c�ndu-l s? se
preocupe de el �nsu?i.
��Onoarea mea?, strig? t�n?rul, d�ndu-?i p?rul �ntr-o parte cu o mi?care brusc?, a?
ez�ndu-se pe pat ?i �ncruci?�nd bra?ele. Adev?rat! Unchiul meu spunea c? tata a dat
faliment.
El scoase un strig?t sf�?ietor ?i-?i ascunse fa?a �n m�ini.
��Las?-m?, veri?oara, las?-m?! Dumnezeule! Dumnezeule! Iart?-l pe tata, c?ci mult
trebuie s? fi suferit!
Manifestarea durerii t�n?rului, adev?rat?, sincer?, f?r? g�nduri ascunse, avea ceva
extrem de �nduio??tor. Era o durere pudic?, pe care Eug�nie ?i mama ei, cu inimile
lor inocente, o �n?eleser? c�nd Charles le ceru cu un gest s?-l lase singur.
Cobor�r?, �?i reluar? �n t?cere locurile l�ng? fereastr? ?i lucrar? pre? de aproape
o or?, f?r? s?-?i vorbeasc?. Eug�nie z?rise, cu privirea furi?? pe care o aruncase
asupra lucrurilor t�n?rului, acea privire a tinerelor care v?d totul c�t ai clipi,
obiectele de toalet? frumoase, foarfecele, briciul incrustat cu aur. Acea fr�ntur?
de lux, v?zut? prin durerea lui, �l f?cea pe Charles ?i mai interesant, poate prin
contrast. Niciodat? un eveniment at�t de grav, niciodat? un spectacol at�t de
dramatic nu frapase imagina?ia acestor dou? fiin?e cufundate ve?nic �n calm ?i �n
singur?tate.
��Mam?, o s? purt?m doliu dup? unchiul nostru?, �ntreb? Eug�nie.
��Asta o va hot?r� tat?l t?u, r?spunse doamna Grandet. ?i r?maser? din nou t?cute.
Eug�nie �nfigea acul cu o regularitate a mi?c?rii care i-ar fi dezv?luit unui
observator noianul de g�nduri. Prima dorin?? a acestei tinere minunate era s? �mp?
rt??easc? doliul v?rului ei. Pe la ora patru, o b?taie brusc? a ciocanului r?sun?
p�n? �n inima doamnei Grandet.
��Ce o fi av�nd tat?l t?u?, �i zise ea fiicei sale. Podgoreanul intr? vesel �n
sal?. Dup? ce-?i scoase m?nu?ile, �?i frec? m�inile �nc�t ?i-ar fi smuls pielea,
dac? n-ar fi avut epiderma b?tucit? precum pielea de vac? ruseasc? t?b?cit?, dar f?
r? mirosul de zad? ?i de t?m�ie. El se plimba, se uita la ceas. �n sf�r?it, �i sc?
p? secretul.
��Nevast?, i-am p?c?lit pe to?i!, spuse el f?r? s? se b�lb�ie. Vinul nostru s-a
v�ndut! Olandezii ?i belgienii plecau �n diminea?a asta, m-am plimbat prin pia??,
�n fa?a hanului unde tr?seser?, f?c�nd pe prostul. Unul dintre ei, pe care-l cuno?
ti, a venit la mine. Proprietarii tuturor viilor bune �?i p?streaz? recolta ?i vor
s? a?tepte, iar eu nu-i �mpiedic. Belgianul nostru era disperat. Am v?zut asta.
T�rgul s-a-ncheiat, ne-a cump?rat recolta cu dou? sute de franci butoiul, jum?tate
bani pe?in. M-a pl?tit cu bani de aur. Am semnat actele, uite cei ?ase ludovici ai
t?i. Peste trei luni, pre?ul vinului se va duce la vale.
Aceste ultime cuvinte fur? rostite pe un ton calm, dar at�t de ironic, �nc�t
oamenii din Saumur, aduna?i �n acel moment �n pia?? ?i zdruncina?i de vestea v�nz?
rii f?cute de Grandet, s-ar fi �nfiorat dac? l-ar fi auzit. O panic? general? ar fi
f?cut s? scad? pre?ul vinului cu cincizeci la sut?.
��Ai avut o mie de butoaie anul ?sta, tat??, �ntreb? Eug�nie.
��Da, feti?o.
Acest cuv�nt era exprimarea superlativ? a bucuriei b?tr�nului dogar.
��Asta �nseamn? o sut? de mii de monede de dou?zeci de parale.
��Da, domni?oar? Grandet.
��Ei bine, tat?, vei putea s?-l aju?i cu u?urin?? pe Charles!
Uimirea, furia, stupefac?ia lui Baltazar, z?rind cuvintele Men�, men�, tekel
upharsin8, nu s-ar fi comparat deloc cu m�nia rece a lui Grandet, care,
nemaig�ndindu-se la nepotul lui, �l reg?sea prezent �n inima ?i �n calculele fiicei
sale.
��Ca s? vezi! De c�nd filfizonul ?sta a pus piciorul �n casa mea, totul a luat-o
razna. V? bate g�ndul s? cump?ra?i zaharicale, s? face?i chefuri ?i s? da?i
zaiafeturi. Nu vreau lucruri de-astea. Oi fi ?tiind, la v�rsta mea, cum s? m? port!
Oricum, nu primesc lec?ii nici de la fiica mea, nici de la nimeni. Voi face pentru
nepotul meu ce-i potrivit s? fac, n-ave?i voi a v? amesteca. Iar tu, Eug�nie, ad?
ug? el, �ntorc�ndu-se spre fiica lui, s? nu mai aduci vorba despre asta, altfel o
s? m? cau?i pe la m?n?stirea din Noyers �mpreun? cu Nanon! ?i chiar de m�ine, dac?
mai zici ceva! Ia spune?i-mi unde-i b?iatul ?sta? A cobor�t?
��Nu, dragul meu, r?spunse doamna Grandet.
��P?i, ce face?
���?i pl�nge tat?l, r?spunse Eug�nie.
Grandet se uit? la fiica lui f?r? s? g?seasc? vreun cuv�nt de spus. Era ?i el c�t
de c�t p?rinte. Dup? ce f?cu de vreo dou? ori turul s?lii, urc? glon? �n biroul
lui, ca s? mediteze la un plasament �n rentele publice. Cele dou? mii de pogoane de
p?dure t?iat? complet �i aduseser? ?ase sute de mii de franci; ad?ug�nd la aceast?
sum? banii de pe plopi, veniturile pe anul trecut ?i pe cel curent, �n afara celor
dou? sute de mii de franci din t�rgul tocmai �ncheiat, puteau s? duc? la o sum?
total? de nou? sute de mii de franci. Cei dou?zeci la sut? pe care i-ar fi c�?tigat
�n scurt timp din rente, care ajunseser? la ?aptezeci de franci, �l tentau destul
de mult. Scrise valoarea acestei specula?ii pe ziarul unde era anun?at? moartea
fratelui s?u, auzind f?r? s? asculte gemetele nepotului.
Nanon b?tu �n perete s?-?i invite st?p�nul s? coboare, c?ci era gata masa. Sub
bolt? ?i pe ultima treapt? a sc?rii, Grandet �?i zise �n sinea lui: �De vreme ce
voi primi o dob�nd? de opt la sut?, voi face afacerea asta. �n doi ani, voi �ncasa
de la Paris un milion cinci sute de mii �n bani de aur�.
��Ei! Unde mi-e nepotul?
��Zice c? nu vrea s? m?n�nce, r?spunse Nanon. Asta nu-i a bun?.
��Mai facem o economie, �i r?spunse st?p�nul.
��Mda!, f?cu ea.
��Las?, n-o s? pl�ng? o ve?nicie! Foamea �l scoate pe lup din b�rlog.
Masa a fost ciudat de t?cut?.
��Dragul meu, trebuie s? purt?m doliu, spuse doamna Grandet, dup? ce str�nser?
masa.
��Z?u, doamn? Grandet, nu ?tii ce s? mai inventezi ca s? cheltuie?ti ni?te bani.
Doliul e �n inim?, nu �n haine.
��Dar e obligatoriu s? por?i doliu dup? frate, iar Biserica ne porunce?te s?�
��Cump?r?-?i doliu din cei ?ase ludovici. Mie s?-mi dai o panglicu??, c?-mi ajunge.
Eug�nie ridic? ochii spre cer f?r? s? spun? nimic. Pentru prima dat? �n via?a ei,
generoasele-i �nclina?ii adormite, refulate, dar brusc trezite, erau permanent
contrariate. Aceast? sear? sem?na �n aparen?? cu altele o mie din existen?a lor
monoton?, dar cu siguran?? c? a fost cea mai ur�t?. Eug�nie lucra f?r? s? ridice
capul ?i nu se folosea deloc de trusa pe care Charles o privise cu dispre? cu o
sear? �n urm?. Doamna Grandet �?i tricota mai departe m�necu?ele. Grandet nu f?cu
nimic patru ore, cufundat �n calcule, ale c?ror rezultate aveau s? uimeasc? a doua
zi �ntregul Saumur.
Nimeni nu veni �n ziua aceea �n vizit? la familia Grandet. �n acel moment, tot ora?
ul vuia de lovitura lui Grandet, de falimentul fratelui s?u ?i de sosirea
nepotului. �n virtutea nevoii de a discuta despre interesele comune, to?i
proprietarii de vii din �nalta societate sau din clasa de mijloc din Saumur se
adunaser? acas? la domnul des Grassins, unde tunau ?i fulgerau contra fostului
primar.
Nanon torcea ?i numai glasul v�rtelni?ei se auzea sub tavanul s?lii.
��A? zice c? nu ne irosim deloc limbile, spuse ea, ar?t�ndu-?i din?ii albi ?i mari
ca ni?te migdale cojite.
��Nimic nu trebuie irosit, r?spunse Grandet, trezit din g�nduri.
Unchia?ul se vedea �ncas�nd opt milioane �n trei ani ?i plutea pe acest covor de
aur.
��S? mergem la culcare. O s? m? duc s?-i spun noapte bun? nepotului meu pentru
toat? lumea ?i s? v?d dac? vrea s? bage ceva �n gur?.
Doamna Grandet r?mase pe palierul de la primul cat, ca s? aud? ce discu?ie urma s?
aib? loc �ntre Charles ?i podgorean. Eug�nie, mai �ndr?znea?? dec�t mama ei, urc?
dou? trepte.
��Ei, nepoate! Suferi? Da, pl�ngi, e firesc. Un tat? e un tat?. Dar trebuie s?
rabzi cu b?rb??ie. �n timp ce pl�ngi, eu m? g�ndesc la tine. Vezi c? sunt un unchi
bun! Hai, curaj! Vrei s? bei un p?h?rel cu vin? Vinul e de r�s la Saumur, cum e
ceaiul �n Indii. Dar stai pe �ntuneric?, continu? Grandet. R?u! Foarte r?u! Trebuie
s? vezi clar ce ai de f?cut.
Grandet se apropie de c?min.
��Ia uite!, exclam? el. O lum�nare de cear?. De unde naiba au luat-o? Tic?loasele
mi-ar scoate ?i sc�ndurile de la cas? ca s?-i fiarb? lui ou?!
Auzind aceste cuvinte, mama ?i fiica intrar? �n od?i ?i se b?gar? �n pat cu
repeziciunea unor ?oareci �nsp?im�nta?i, care se n?pustesc �n g?urile lor.
��Doamn? Grandet, ai cumva o comoar??, �ntreb? b?rbatul, intr�nd �n camera so?iei
sale.
��Dragul meu, a?teapt?, �mi fac rug?ciunile, r?spunse biata femeie, cu o voce
schimbat?.
��S?-l ia naiba pe Dumnezeul ?sta al t?u!, bomb?ni Grandet.
Zg�rci?ii nu cred �ntr-o via?? de apoi, prezentul e totul pentru ei. Aceast?
constatare arunc? o lumin? crud? asupra epocii actuale, c�nd, mai mult dec�t
oric�nd, banul domin? legile, politica ?i moravurile. Institu?ii, c?r?i, oameni ?i
doctrine, totul conspir? la minarea credin?ei �ntr-o via?? viitoare, pe care
edificiul social s-a sprijinit de o mie opt sute de ani. Acum, moartea e o tranzi?
ie prea pu?in �nfrico??toare. Viitorul, care ne a?teapt? dup? recviem, a fost
transferat �n prezent. S? ajungi perfas et nefas9 �n raiul luxului ?i al pl?cerilor
vanitoase, s?-?i �mpietre?ti inima ?i s?-?i schingiuie?ti trupul pentru posesiuni
trec?toare, a?a cum, pe vremuri, oamenii sufereau martiriul vie?ii pentru bucuriile
eterne: ?sta-i g�ndul tuturor! G�nd, de altfel, scris peste tot, p�n? ?i �n legile
care-l �ntreab? pe om �Ce pl?te?ti?�, �n loc s?-l �ntrebe �Ce g�nde?ti?�. C�nd
aceast? doctrin? va ajunge de la burghezie la popor, ce se va �nt�mpla cu ?ara
noastr??
��Doamn? Grandet, ai sf�r?it?, o �ntreb? b?tr�nul dogar.
��Dragul meu, m? rog pentru tine.
��Foarte bine, noapte bun?! O s? st?m de vorb? m�ine-diminea??.
Biata femeie adormi precum ?colarul care, r?mas cu lec?iile ne�nv??ate, se teme c?
va da la trezire peste mutra sup?rat? a profesorului. �n momentul �n care, de
team?, se cuib?rise �n cear?afuri ca s? nu mai aud? nimic, Eug�nie se furi?? l�ng?
ea, �n c?ma?? de noapte, cu picioarele goale, ?i
O s?rut? pe frunte.
��O, mam? bun?!, �i zise ea. M�ine �i voi spune c? este vina mea.
��Nu, te-ar trimite la Noyers. Las?-m? pe mine, n-o s? m? m?n�nce.
��Auzi, mam??
��Ce?
��Tot pl�nge!
��Du-te la culcare, fiica mea. O s? r?ce?ti la picioare. Podeaua-i umed?.
Astfel trecu ziua solemn? care avea s? apese asupra �ntregii vie?i a bogatei ?i
bietei mo?tenitoare, al c?rei somn nu a fost nici ad�nc ?i nici u?or cum fusese
p�n? atunci. Destul de des, unele ac?iuni ale vie?ii omene?ti par, literar vorbind,
neverosimile, de?i adev?rate. Dar oare nu se �nt�mpl? a?a pentru c? omitem aproape
�ntotdeauna s? r?sp�ndim asupra hot?r�rilor noastre spontane un fel de lumin?
psihologic?, neexplic�nd motivele misterioase concepute care le-au impus? Poate c?
pasiunea profund? a tinerei Eug�nie ar trebui s? fie analizat? �n ramifica?iile ei
cele mai delicate, c?ci a devenit, vor spune unii ironici, o boal? ?i i-a influen?
at �ntreaga existen??. Mul?i oameni prefer? s? t?g?duiasc? deznod?mintele dec�t s?
m?soare for?a leg?turilor, a nodurilor, a rela?iilor care unesc tainic un fapt de
altul �n plan moral. A?adar, trecutul tinerei Eug�nie va servi aici, pentru
observatorii naturii omene?ti, ca garan?ie a naivit??ii pripelii sale ?i a brusche?
ii efuziunilor suflete?ti. Dup? o via?? at�t de lini?tit?, cu at�t mai puternic �i
era cuprins sufletul de compasiunea tipic? femeii, cel mai ingenios dintre
sentimente. De aceea, tulburat? de evenimentele zilei, ea se trezi de mai multe ori
ca s? trag? cu urechea, crez�nd c? aude suspinele v?rului, a?a cum le resim?ea din
ajun �n inima ei: c�nd �i ap?rea d�ndu-?i sf�r?itul de durere, c�nd �l visa murind
de foame.
Spre diminea?? ea auzi c�t se poate de deslu?it un strig?t puternic. Se �mbr?c?
imediat ?i d?du fuga, la lumina zorilor, c?lc�nd �n v�rful picioarelor, la v?rul
ei, care l?sase u?a deschis?. Lum�narea arsese �n sfe?nic. Charles, �nvins de
natur?, dormea �mbr?cat, a?ezat �ntr-un fotoliu, cu capul r?sturnat pe pat; visa a?
a cum viseaz? oamenii care au stomacul gol. Eug�nie putu s? pl�ng? �n voie; putu s?
admire acea fa?? t�n?r? ?i frumoas?, �nvine?it? de durere, ochii umfla?i de pl�ns ?
i care, de?i adormi?i, p?reau c? tot mai vars? lacrimi. Charles sim?i printr-un
sentiment profund prezen?a fetei, deschise ochii ?i o v?zu �nduio?at?.
��Iertare, veri?oara, spuse el, ne?tiind �n mod v?dit nici ora, nici locul unde se
afla.
��Exist? aici inimi care te aud, vere, ?i am crezut c? ai nevoie de ceva. Ar trebui
s? te culci �n pat, te obose?ti st�nd astfel.
��Ai dreptate.
��P?i, la revedere.
?i o lu? la fug?, ru?inat? ?i fericit? c? venise. Inocen?a cuteaz? astfel de �ndr?
zneli. Experimentat?, Virtutea se folose?te de calcul la fel ca Viciul. Eug�nie,
care, l�ng? v?rul ei, nu tremurase, abia putu s? se ?in? pe picioare c�nd ajunse �n
camera ei. Via?a-i ignorant? se sf�r?ise brusc, ea ra?iona, �?i f?cu mii de repro?
uri. �Ce-o s? cread? despre mine? O s?-?i �nchipuie c?-l iubesc." Exact asta voia
cel mai mult: s?-l vad? crez�nd. Iubirea sincer? are o putere de prevedere a ei ?
i ?tie c? iubirea isc? iubire. Ce mare eveniment pentru aceast? fat? singuratic? s?
intre astfel pe furi? �n odaia unui t�n?r! Nu exist? g�nduri, ac?iuni care, pentru
unele suflete, echivaleaz? �n iubire cu o sf�nt? logodn??
Dup? o or?, Eug�nie intr? �n camera mamei sale ?i o ajut? s? se �mbrace, dup? cum
�i era obiceiul. Apoi cobor�r?, se a?ezar? la locurile lor din fa?a ferestrei ?i-l
a?teptar? pe Grandet cu acea nelini?te profund? care �nghea?? inima sau o �ncinge,
o face s? se str�ng? sau o dilat?, �n func?ie de caractere, atunci c�nd te temi de
o scen?, de o pedeaps?; sentiment, de altfel, at�t de firesc, c? animalele
domestice url? la o corec?ie u?oar?, de?i tac c�nd se r?nesc din neaten?ie. Unchia?
ul cobor�, dar �i vorbi cu un aer distrat so?iei sale, o s?rut? pe Eug�nie ?i se a?
ez? la mas? f?r? s? par? c? se g�nde?te la amenin??rile din ajun.
��Ce mai face nepotul meu? B?iatul nici c? ne st�njene?te!
��Domnule, doarme, �i r?spunse Nanon.
��Cu at�t mai bine, n-are nevoie de lum�nare, spuse Grandet pe un ton ironic.
Clemen?a neobi?nuit?, veselia lui amar? o uluir? pe doamna Grandet, care se uit? cu
mare aten?ie la b?rbatul ei. Unchia?ul� Poate c? aici s-ar cuveni s? atragem aten?
ia c?, �n Touraine, Anjou, Poitou ?i Bretagne, cuv�ntul �unchia?�, folosit destul
de des ca s?-l numim pe Grandet, �i denume?te pe oamenii cei mai r?i, ca ?i pe cei
mai blajini, imediat ce ajung la o anumit? v�rst?. Aceast? titulatur? nu ?tirbe?te
cu nimic bun?tatea individual?. A?adar, unchia?ul �?i lu? p?l?ria, m?nu?ile ?i
zise:
��M? duc s? hoin?resc prin pia?? ca s?-i �nt�lnesc pe prietenii no?tri Cruchot.
��Eug�nie, s? ?tii c? tat?l t?u are cu siguran?? ceva �n minte.
�ntr-adev?r, neav�nd somn, Grandet �?i folosea jum?tate din nop?i cu calculele
preliminare care le confereau inten?iilor, observa?iilor, planurilor sale
uimitoarea lor exactitate ?i le asigura acea reu?it? constant?, de care se minunau
locuitorii din Saumur. Orice putere omeneasc? este un compus format din r?bdare ?i
timp. Oamenii puternici voiesc ?i vegheaz?. Via?a zg�rcitului este o exercitare
constant? a puterii omene?ti puse �n serviciul personalit??ii. El se sprijin? doar
pe dou? sentimente: amor-propriu ?i interes; dar, interesul fiind �ntr-un fel amor-
propriu solid ?i, bine�n?eles, confirmarea permanent? a unei superiorit??i reale,
amorul-propriu ?i interesul sunt dou? p?r?i ale aceluia?i tot: egoismul. Poate c?
de aici provine marea curiozitate pe care o st�rnesc avarii �nf??i?a?i �n teatru cu
iscusin??. Fiecare dintre noi este legat cu un fir de aceste personaje, care
�nfrunt? toate sentimentele omene?ti, rezum�ndu-le pe toate. Unde-i omul lipsit de
dorin?? ?i ce dorin?? social? s-ar putea �mplini f?r? bani?
�ntr-adev?r, Grandet avea �ceva �n minte�, dup? cum spusese so?ia lui. Sim?ea, ca
to?i zg�rci?ii, o nevoie persistent? s? joace o partid? cu ceilal?i oameni, s? le
c�?tige legal banii. S?-i pui pe ceilal?i s? pl?teasc? un impozit nu �nsemna oare
s?-?i exerci?i puterea, s?-?i conferi permanent dreptul de a-i dispre?ui pe cei
care, prea slabi, se las? devora?i �n lumea aceasta? Oh! Cine a �n?eles simbolul
mielului culcat cuminte la picioarele Domnului, cea mai emo?ionant? emblem? a
tuturor victimelor de pe p?m�nt, cea a viitorului lor, �n sf�r?it, Suferin?a ?i Sl?
biciunea glorificate? Zg�rcitul las? s? se �ngra?e acest miel, �l �nchide �ntr-un ?
arc, �l ucide, �l frige, �l m?n�nc? ?i-l dispre?uie?te. Hrana zg�rcitului este
format? din bani ?i din dispre?.
�n timpul nop?ii, g�ndurile unchia?ului luaser? o alt? direc?ie: de aici, clemen?a.
Urzise un vicle?ug ca s?-?i bat? joc de parizieni, s?-i �ndoaie, s?-i dea de-a
dura, s?-i fr?m�nte, s?-i fac? s? umble de colo-colo, s? asude, s? spere, s? p?
leasc?; s? se distreze pe seama lor, el, fost dogar, �n fundul s?lii sale cenu?ii,
urc�nd scara m�ncat? de carii a casei sale din Saumur.
Se g�ndise la nepot. Voia s? salveze onoarea fratelui s?u, f?r? s?-l coste o para
nici pe nepot, nici pe el. Fondurile sale urmau s? fie plasate pentru trei ani, nu-
i mai r?m�nea dec�t s?-?i administreze bunurile. De aceea, activitatea lui r?
uvoitoare trebuia s? fie alimentat? cu ceva: g?sise falimentul fratelui s?u.
Nemaiav�nd nimic de str�ns �ntre gheare, voia s?-i sf?r�me pe parizieni �n profitul
lui Charles ?i, totodat?, s? se arate un frate admirabil f?r? s? dea vreun ban de
la el. Onoarea familiei conta at�t de pu?in �n planul s?u, �nc�t bun?voin?a lui
trebuie s? fie asemuit? cu nevoia pe care o simt juc?torii s? vad? bine jucat? o
partid? f?r? miz? pentru ei. Pentru asta, avea nevoie de respectivii Cruchot, dar
nu voia s? se duc? la ei, ci hot?r�se s?-i fac? s? vin? la el ?i s? �nceap? chiar
�n acea sear? comedia al c?rei plan �l pusese la cale, ca a doua zi s? fie admirat
de �ntreaga urbe, f?r? s?-l coste nici m?car o am?r�t? de para.

4
Promisiuni de avar, jur?minte de iubire

�n absen?a tat?lui ei, Eug�nie avu fericirea s? se ocupe deschis de preaiubitul ei

v?r, s?-?i reverse asupra lui �ntreaga compasiune, una dintre sublimele
superiorit??i ale femeii, singura pe care vrea s-o fac? sim?it?, singura pe care i-
o iart? b?rbatului c? a l?sat-o s-o aib? asupra lui. De trei-patru ori, Eug�nie
urc? s? asculte respira?ia v?rului ei, s? vad? dac? dormea, dac? se trezise. Apoi,
c�nd el se ridic? din pat, t�n?ra se ocup? de tot ce trebuia pentru mas?: cafeaua,
fri?ca, ou?le, fructele, farfuriile, paharul� Urc? sprinten? pe vechea scar? ca s?
asculte zgomotul f?cut de v?rul ei. Se �mbr?ca? Mai pl�ngea? Ea se apropie de u??.
��Vere?
��Veri?oara!
��Vrei s? iei masa �n sal? sau �n camer??
��Unde vrei.
��Cum te sim?i?
��Drag? veri?oara, mi-e ru?ine c? mi-e foame. Aceast? discu?ie prin u?? era pentru
Eug�nie un �ntreg episod de roman.
��Ei bine, �?i vom aduce masa �n camer?, ca tata s? nu se mai supere!
Apoi cobor� �n buc?t?rie u?oar? ca o pas?re.
��Nanon, du-te s?-i aranjezi �n camer?.
Aceast? scar?, at�t de des urcat?, cobor�t?, unde r?suna cel mai mic zgomot, nu i
se mai p?rea tinerei Eug�nie o d?r?p?n?tur?; o vedea luminoas?, vorbea, era t�n?r?
ca ea, t�n?r? ca iubirea ei, pe care o slujea. �n sf�r?it, mama, buna ?i
inteligenta ei mam?, �ng?dui fanteziile iubirii fiicei sale ?i, dup? ce Nanon
r�ndui camera lui Charles, merser? am�ndou? s?-i ?in? companie nefericitului: nu
poruncea mila cre?tin? s?-l consoleze? Aceste dou? femei g?siser? �n religie multe
argumente ca s? �ncalce regulile casei. Astfel, Charles Grandet se bucur? de cele
mai afectuoase ?i mai tandre �ngrijiri. Inima lui �ndurerat? sim?ea din plin
bl�nde?ea prieteniei blajine, a simpatiei pe care sufletele lor, permanent
constr�nse, ?tiuser? s-o arate atunci c�nd, un moment, se aflaser? libere �n ?
inutul suferin?elor, sfera lor natural?.
�ndrept??it? de gradul de rudenie, Eug�nie �ncepu s? aranjeze lenjeria, obiectele
de toalet? aduse de v?rul ei ?i putu s? se minuneze �n voie de fiecare bagatel?
luxoas?, de fleacurile de argint, de aur cizelat, care-i c?deau �n m�n? ?i pe care
le ?inea �ndelung, pretext�nd c? le examina. Charles vedea cu o �nduio?are profund?
grija generoas? a celor dou? femei fa?? de el. Cunosc�nd �ndeajuns de bine
societatea din Paris ca s? ?tie c?, �n situa?ia de acum, nu ar fi fost �nt�mpinat
dec�t cu indiferen?? ?i cu r?ceal?, Eug�nie �i ap?ru �n toat? splendoarea frumuse?
ii ei speciale ?i admir? din acel moment inocen?a moravurilor pe care le luase �n
r�s cu o zi �n urm?. De aceea, c�nd Eug�nie lu? din m�inile lui Nanon bolul de
faian?? plin cu cafea ?i fri?ca, pentru a-?i servi v?rul cu toat? ingenuitatea ?i
privindu-l cu c?ldur?, ochii parizianului se umezir? de lacrimi, �i lu? m�na ?i i-o
s?rut?.
��De ce mai pl�ngi?, �ntreb? ea.
��Sunt lacrimi de recuno?tin??, r?spunse el.
Eug�nie se �ntoarse brusc spre c?min ca s? ia sfe?nicele.
��Nanon, du-le de aici, spuse ea.
C�nd se uit? la Charles, �nc? era �mbujorat? la fa??, dar privirile ei putur? cel
pu?in s? mint? ?i s? nu zugr?veasc? bucuria nespus? care-i cople?ea inima. Dar
ochii lor exprimar? acela?i sentiment, a?a cum sufletele �mbr??i?ar? acela?i g�nd:
viitorul era al lor. Aceast? pl?cut? emo?ie fu cu at�t mai �nc�nt?toare pentru
Charles, r?scolit de imensa lui durere, cu c�t se a?tepta mai pu?in la ea.
O b?taie de ciocan le readuse pe cele dou? femei la locurile lor. Din fericire,
putur? s? coboare destul de repede scara, astfel �nc�t Grandet s? le g?seasc?
lucr�nd atunci c�nd intr?; dac? le-ar fi �nt�lnit sub bolt?, ar fi fost de-ajuns ca
s?-i st�rneasc? b?nuielile. Dup? ce manc? ceva �n fug?, sosi ?i paznicul de la
Froidfond, care nu primise �nc? plata promis?, aduc�nd un iepure, ni?te pot�rnichi
v�nate �n parcul castelului, ?ipari ?i dou? ?tiuci de la morari.
��Ehei! Bietul Cornoiller, a picat la ?anc! Sunt bune de m�ncat?
��Da, generosule domn, au fost v�nate acum dou? zile.
��Hai, Nanon, la treab?!, zise unchia?ul. Ia astea ?i preg?te?te-le pentru masa de
sear?; voi desf?ta doi Cruchot.
Nanon f?cu ochii mari ?i se uit? la to?i.
��P?i, de unde o s? iau sl?nin? ?i mirodenii?, �ntreb? ea.
��Nevast?, d?-i ?ase franci lui Nanon ?i adu-mi aminte s? aduc din pivni?? un vin
bun, spuse Grandet.
��Ei bine, domnule Grandet! Domnule Grandet� continu? paznicul, care-?i preg?tise
discursul despre problema simbriei.
��Bla, bla, bla!, replic? Grandet. ?tiu ce vrei s? spui, e?ti un b?iat de treab?, o
s? vedem asta m�ine, azi sunt prea gr?bit.
Apoi, c?tre doamna Grandet:
��Nevast?, d?-i o sut? de parale!
?i plec? degrab?. Biata femeie se socoti prea fericit? s?-?i cumpere pacea cu
unsprezece franci. ?tia c? Grandet nu va mai spune nimic cincisprezece zile, dup?
ce-i luase astfel �napoi, b?nu? cu b?nu?, francii pe care i-i d?duse.
��Poftim, Cornoiller, �ntr-o zi �?i vei primi r?splata cuvenit?, �i spuse ea,
pun�ndu-i �n m�n? zece franci.
Cornoiller nu avu nimic de spus. Plec?.
��Doamn?, n-am nevoie dec�t de trei franci, p?stra?i restul, �i zise Nanon, care-?i
pusese boneta neagr? ?i luase co?ul. O s?-mi ajung?!
��Preg?te?te o mas? bun?, Nanon. Va cobor� ?i v?rul meu, spuse Eug�nie.
��Hot?r�t lucru, aici se �nt�mpl? ceva extraordinar!, zise doamna Grandet. E a
treia oar?, de c�nd ne-am luat, c�nd tat?l t?u are invita?i la cin?.
Pe la ora patru, c�nd Eug�nie ?i mama ei terminaser? de pus masa pentru ?ase
persoane, iar st?p�nul casei adusese din beci c�teva sticle cu un vin delicios pe
care provincialii �l p?streaz? cu mare dragoste, Charles cobor� �n sal?. T�n?rul
era palid. Gesturile, atitudinea, privirile ?i sunetul vocii aveau o triste?e plin?
de gra?ie. Nu mima durerea, suferea cu adev?rat, iar voalul a?ternut de suferin??
peste tr?s?turile lui �i d?dea acel aer interesant care le place at�t de mult
femeilor. Eug�nie �l iubi ?i mai mult. Poate c? ?i nenorocirea �l apropiase de ea.
Charles nu mai era t�n?rul bogat ?i frumos a?ezat �ntr-o sfer? de neatins pentru
ea, ci o rud? c?zut? �ntr-o s?r?cie �nsp?im�nt?toare. S?r?cia na?te egalitate.
Femeia are ceva comun cu �ngerii: fiin?ele care sufer? le apar?in. Charles ?i
Eug�nie se �n?eleser? ?i-?i vorbir? numai din ochi, c?ci bietul dandy dec?zut,
orfanul, se a?ez? �ntr-un col?, r?mase t?cut, calm ?i m�ndru. Dar, din c�nd �n
c�nd, privirea bl�nd? ?i m�ng�ietoare a veri?oarei sale lucea asupra lui, for?�ndu-
l s?-?i alunge g�ndurile triste, s? se av�nte �mpreun? cu ea pe c�mpiile �nverzite
ale Speran?ei ?i ale Viitorului, unde-i pl?cea s? p??easc? �mpreun? cu el.
�n acel moment, ora?ul Saumur era mai impresionat de cina la care Grandet �i
poftise pe cei doi Cruchot dec�t fusese �n ajun de v�nzarea recoltei, care
constituia o crim? de �nalt? tr?dare fa?? de podgorii. Dac? abilul b?tr�n ar fi dat
o cin? cu aceea?i inten?ie cu care Alcibiade1 �i t?iase coada c�inelui s?u, poate
c? ar fi fost un mare om, dar mult superior unui ora? de care-?i b?tea joc tot
timpul, nu-i p?sa de Saumur.
Familia des Grassins afl? cur�nd despre moartea violent? ?i despre falimentul
probabil al tat?lui lui Charles ?i ei hot?r�ser? s? mearg? chiar �n acea sear? la
clientul lor, ca s?-i �mp?rt??easc? durerea ?i s?-?i arate astfel prietenia, vr�nd
s? afle �n acela?i timp motivele care-l putuser? determina s?-i invite pe cei doi
Cruchot la mas? �ntr-o astfel de �mprejurare.
La ora cinci fix, pre?edintele C. De Bonfons ?i unchiul lui, notarul, sosir?
elegan?i nevoie mare. Se a?ezar? cu to?ii la mas? ?i �ncepur? s? se osp?teze nea?
teptat de bine. Grandet era grav, Charles, t?cut, Eug�nie nu scotea un cuv�nt,
doamna Grandet nu vorbea mai mult dec�t de obicei, astfel �nc�t cina se dovedi un
adev?rat praznic de doliu. Dup? ce se ridicar? de la mas?, Charles le spuse m?tu?ii
?i unchiului s?u:
���ng?dui?i-mi s? m? retrag. Sunt obligat s? m? ocup de o lung? ?i trist?
coresponden??.
��Prea bine, nepoate.
Dup? plecarea lui, c�nd unchia?ul presupuse c? Charles nu-l mai putea auzi, fiind
cufundat �n scris, se uit? cu perfidie la so?ia lui ?i-i spuse:
��Doamn? Grandet, ce-o s? avem de vorbit va fi o adev?rat? p?s?reasc? pentru
dumneata. E ?apte ?i jum?tate, a?a c-ar trebui s? te urci �n pat. Noapte bun?,
fiica mea.
O s?rut? pe Eug�nie ?i cele dou? femei ie?ir?. Atunci �ncepu scena �n care mo?
Grandet, mai mult dec�t �n oricare alt moment al vie?ii sale, �?i folosi dib?cia pe
care o dob�ndise �n rela?iile cu oamenii ?i pentru care fusese poreclit, de cei pe
care-i mu?case cam t?ri?or, c�ine b?tr�n. Dac? primarul din Saumur ar fi avut ambi?
ii mai mari, dac? �mprejur?ri fericite l-ar fi ajutat s? se �nal?e spre sferele
superioare ale societ??ii, ar fi ajuns la congrese, unde se hot?rau treburile na?
iunilor, ?i dac? acolo s-ar fi folosit de geniul cu care-l �nzestrase interesul
personal, nu �ncape �ndoial? c? ar fi fost de mare folos Fran?ei. Dar, la fel de
probabil ar fi fost ca, plecat din Saumur, unchia?ul s? fac? o figur? palid?. Poate
c? oamenii sunt ca unele animale, care nu pot s? nasc? pui dac? sunt mutate �n alt
climat dec�t cel �n care s-au n?scut.
��Do� do� domnule pre� pre� pre?edinte, zi� zi� ziceai c? faaaaliiiimentul�
B�lb�ial? simulat? de mult timp de unchia? ?i considerat? normal?, ca ?i surditatea
de care se pl�ngea pe timp ploios, deveni �n aceast? �mprejurare at�t de obositoare
pentru cei doi oaspe?i �nc�t, ascult�ndu-l pe podgorean, se str�mbar? f?r? inten?
ie, f?c�nd eforturi, ca ?i cum ar fi vrut s? sf�r?easc? cuvintele �n care Grandet
se �ncurca inten?ionat.
Poate c? aici ar fi necesar s? prezent?m povestea g�ng?velii ?i a surdit??ii
fostului dogar. �n Anjou, nimeni nu auzea mai bine ?i nu putea s? pronun?e mai clar
graiul din provincie dec�t vicleanul podgorean. Pe vremuri, �n pofida ?ireteniei,
fusese �n?elat de un evreu care, �n timpul discu?iilor, �?i ducea m�na la ureche �n
loc de cornet, pretext�nd c? auzea mai bine, ?i se b�lb�ia at�t de conving?tor c?
ut�ndu-?i cuvintele, �nc�t Grandet, victim? a omeniei sale, se crezuse obligat s?-i
sugereze evreului pref?cut cuvintele ?i ideile pe care p?rea s? le caute evreul, s?
sf�r?easc? singur ra?ionamentele respectivului evreu, s? vorbeasc? cum ar fi
trebuit s? gr?iasc? blestematul de evreu, �n sf�r?it, s? fie evreul, nu Grandet. �n
urma acestei lupte ciudate, dogarul �ncheiase singurul t�rg de care avusese s? se
pl�ng? �n cursul activit??ii sale negustore?ti. Dar, chiar dac? pierduse financiar,
tr?sese �nv???minte foarte folositoare ?i, mai t�rziu, culesese roadele. Astfel,
unchia?ul ajunsese s?-l binecuv�nteze pe evreu, care-l �nv??ase arta de a-?i face
adversarul comercial s?-?i piard? r?bdarea ?i, silindu-l s? exprime ce g�ndea el,
s?-l determine mereu s?-?i piard? din vedere propriile g�nduri. ?i nicio afacere nu
cerea, mai mult dec�t cea despre care era vorba, folosirea surdit??ii, a b�lb�ielii
?i a ocoli?urilor de ne�n?eles �n care Grandet �?i �nv?luia g�ndurile. �nt�i, nu
voia s?-?i asume responsabilitatea propriilor idei, apoi voia s? r?m�n? st?p�n pe
cuv�ntul lui ?i s? lase s? planeze �ndoiala asupra adev?ratelor sale inten?ii.
��Domnule de Bon� Bon� Bonfons�
Era a doua oar?, �n trei ani, c�nd Grandet �i spunea t�n?rului Cruchot �domnule de
Bonfons�. Pre?edintele se putu crede ales ginere de pref?cutul unchia?.
��Zi� zi� zicea?i c? faliiimentele po� po� pot, �n a� an� anumite cazuri, s? fie
�m� �m� �mpiedicate de� de�
��Chiar de tribunalele de comer?. Se �nt�mpl? foarte des, r?spunse domnul C. De
Bonfons, prinz�nd din zbor ideea lui mo? Grandet sau crez�nd c? o ghicea ?i vr�nd
s? i-o explice cu cea mai mare amabilitate. S? v? spun!
��Ascult, r?spunse umil podgoreanul, lu�nd mali?ioasa atitudine a unui copil care
r�de �n sinea lui de profesor, l?s�nd totodat? impresia c?-l ascult? cu cea mai
mare aten?ie.
��C�nd un om foarte important ?i care se bucur? de o mare considera?ie, cum era, de
exemplu, defunctul dumneavoastr? frate de la Paris�
��Da, fra� fratele meu�
��E amenin?at de o bancrut?�
��Aaasta se nume?te ba� banc� bancrut??
��Da. C�nd falimentul lui devine iminent, tribunalul de comer? de care depinde
(urm?ri?i-m? cu aten?ie) poate, printr-o hot?r�re judec?toreasc?, s? numeasc?
lichidatori pentru casa lui de comer?. Lichidarea nu �nseamn? faliment, �n?elege?i?
D�nd faliment, un om este dezonorat; dar, prin lichidare, r?m�ne om cinstit.
��E� e cu to� totul al� al� altceva, dac? aaasta nu co� co� cost? mai mult, spuse
Grandet.
��Dar o lichidare se poate face ?i f?r? ajutorul tribunalului de comer?. Pentru c?
ia s? vedem cum se declar? un faliment!, zise pre?edintele, tr?g�nd pe nas tutun.
��Da, nu m-am g� g�nd� g�ndit ni� ni� niciodat? la aaasta, r?spunse Grandet.
���n primul r�nd, prin depunerea bilan?ului la grefa tribunalului, pe care o face
negustorul �nsu?i sau �mputernicitul lui, �nregistrat legal, continu? magistratul,
�n al doilea r�nd, la cererea creditorilor. Or, dac? negustorul nu depune bilan?ul,
dac? niciun creditor nu cere tribunalului o hot?r�re judec?toreasc? pentru a-l
declara pe respectivul negustor �n faliment, ce se va �nt�mpla?
��Da, s? ve� ve� vedem.
��Atunci, familia decedatului, reprezentan?ii lui, mo?tenitorii � sau negustorul,
dac? nu e mort � ori prietenii, dac? e ascuns, fac lichidarea. Poate vre?i s?
lichida?i afacerile fratelui dumneavoastr??, �ntreb? pre?edintele.
��Ah! Grandet, ar fi foarte bine!, exclam? notarul. Exist? ?i onoare �n provincie.
Dac? ?i-ai salva numele, pentru c?-i vorba despre numele dumitale, ai fi un om�
��Sublim, spuse pre?edintele, �ntrerup�ndu-?i unchiul.
��Siiigur c? da, replic? b?tr�nul podgorean. F� Fra� fratele meu se nu� numea
Grandet, la� la fel ca mi� mine. E� e c�t se po� poa� poate de sigur. Nu� nu� nu
zic nu. ?i. ?i, ?i aceast? li� li� lichidare ar pu� pu� putea, �n to� toa� toate
cazurile, s? fie �n to� toa� toate privin?ele foarte avantajoas? �n� �n�
intereselor ne� ne� nepotului meu, pe care-l� �l iubesc. Dar trebuie s? vedem. Nu-i
cu� cu� cunosc pe viclenii de la Paris. Du� dup? cum ve� vede?i, eu sunt la Sau�
au� aumur! Am vi� vi� viile mele, am gro� gropile mele, m? rog, tre� tre� treburile
mele! N-am f?� f?� f?cut ni� ni� niciodat? po� po� poli?e. Ce� ce e o po� po�
poli??? Nu� n-am pri� pri� primit multe, nu� n-am se� se� semnat nu� ni� niciodat?.
Aaasta se �n� �n� �ncaseaz?, se sco� scon� sconteaz?. Aaasta e tot ce� ce� ce ?tiu.
A� a� am auzit c? po� po� poli?ele se po.. Po� pot r?s� r?s� r?scump?ra�
��Da, r?spunse pre?edintele. Poli?ele se pot r?scump?ra pe pia??, cu un anumit
procent. �n?elege?i?
Grandet �?i puse m�na cornet la ureche ?i pre?edintele repet? ce-i spusese �nainte.
���n� �n� �nseamn? c? se c�?� c�?� c�?tig? nu glu� glum? din treaba aaasta, r?
spunse podgoreanul. Eu nu� nu� nu m? pri� pri� pricep, la v�r� v�r� v�rsta mea, la
lu� lu� lucrurile astea. Tre� tre� trebuie s? stau aici s? am gri� gri� grij? de a�
a� afacerile mele. A� a� afacerile aduc ba� ba� bani ?i cu ba� ba� bani pl?te?ti.
Mai �nt�i, tre.. Tre� trebuie avut gri� grij? de re� recolte. Am a� a� afaceri im�
im� importante la Froidfond ?i fo� fo� foarte �n� �n� interesante. Nu� nu pooot s?-
mi p?� p?� p?r?sesc caaasa pe� pentru a� a� afaceri bu� bune de �n� �ncurcat
oamenii, dr?� dr?� dr?c?rii din care nu �n� �n� �n?eleg nimic. Spui c?� c? ar tre�
trebui, pentru li� li� lichidare, pentru oprirea declara?iei de faliment, s? fiu la
Paris. Nu� nu po� po?i s? fii �n dou? locuri �n acela?i timp, doar dac? nu e?ti o
p?� o p?� o p?s?ric?� ?i�
��?i te �n?eleg, interveni notarul. Ei bine, b?tr�ne prieten, ai prieteni, vechi
prieteni, �n stare s? se devoteze pentru dumneata!
�Haide, hot?r�?i-v? odat?!�, �?i zise vicleanul.
��?i dac? cineva ar pleca la Paris, s?-l caute acolo pe cel mai mare creditor al
fratelui dumneavoastr? Guillaume, ?i i-ar spune�
��O� o� clip?, r?spunse unchia?ul. Ce s?-i spun?? Ce� ce� ceva de fe� felul ?sta:
�Domnul Grandet de la Saumur a� a?a ?i pe di� di� dincolo. �?i iube?te fratele, �?i
iube?te ne� ne� nepotul. Grandet unchi bu� bun ?i are inten?ii foarte bune. ?i-a
v�ndut bine re� re� recolta. Nu declara fa� fa� faliment, adu� adu� aduna?i-v?, nu�
nu� numi?i lichi� lichi� lichidatori. Aaatunci, Grandet va vedea. Vee?i avea de c�?
tigat lichid�nd, dec�t l?� l?� l?s�nd s?-?i ba� ba� bage nasul oamenii din justi?
ie�� Cam a?a! Nu?
��Exact!, r?spunse pre?edintele.
��Pentru c?, veede?i, domnule de Bon� Bon� Bonfons, trebuie s? vedem cum st? treaba
�nainte de a ho� ho� hot?r�. Cine nu poa� poate nu poa� poate! �n orice a� a�
afacere �nnncurcat?, ca s? nu te ru� ru� ruinezi, trebuie s? cuno?ti resursele ?i
r?spunderile. Am dreptate! Nu?
��Bine�n?eles, r?spunse pre?edintele. P?rerea mea e c?, �n c�teva luni, vom putea
s? r?scump?r?m crean?ele pentru o sum? oarecare ?i s? pl?tim integral prin �n?
elegere. Ha! Ha! Duci departe c�inii ar?t�ndu-le o bucat? de sl?nin?! C�nd nu
exist? nicio declara?ie de faliment ?i e?ti �n posesia titlurilor de crean?e,
atunci e?ti alb ca z?pada.
��Ca z?� z?� z?pada, repet? Grandet, duc�nd iar m�na cornet la ureche. Nu �n?eleg
ce e cu z?� z?�
��P?i, asculta?i-m? cu aten?ie!, strig? pre?edintele.
��A� a� ascult.
��Un bilet la ordin e o marf? a c?rei valoare poate s? creasc? sau s? scad?. Asta e
o demonstra?ie a principiului lui J�r�mie Bentham10 despre cam?t?. Acest publicist
a dovedit c? prejudecata care blama c?m?tarii era o prostie.
��Mda!, f?cu unchia?ul.
��Av�nd �n vedere c?, �n principiu, dup? Bentham, banul e o marf? ?i c? ceea ce
reprezint? banul devine ?i el marf?; av�nd �n vedere c? este bine cunoscut c?,
supus varia?iilor obi?nuite care guverneaz? afacerile comerciale, biletul-marf?,
av�nd semn?tura cuiva, ca ?i oricare alt articol, se g?se?te din abunden?? sau
lipse?te de pe pia??, e scump sau nu mai valoreaz? aproape nimic, tribunalul ordon?
� Ia uite ce prost sunt! P?rerea mea e c? o s? pute?i r?scump?ra datoriile fratelui
dumneavoastr? cu dou?zeci ?i cinci la sut?.
���i zi� zi� zici J� J� J�r�mie Ben�
��Bentham, un englez.
��J�r�mie ?sta o s? ne ajute s? evit?m multe neajunsuri �n afaceri, spuse notarul,
r�z�nd.
��Englezii ??tia au un� un� uneori bun� bun-sim?, spuse Grandet. Astfel, du� du�
dup? Ben� Ben� Ben� Bentham, poli?ele fratelui meu� va� va� valoreaz? ceva� ?i nu
valoreaz?. Zi� zi� zic bine, nu-i a?a? Asta mi se pare clar� Creditorii ar fi� ?i
n-ar fi. Pri� pricep.
��L?sa?i-m? s? v? explic toate astea, insist? pre?edintele. �n drept, dac? de?ii
titlurile tuturor crean?elor datorate de casa de comer? Grandet, fratele
dumneavoastr? sau mo?tenitorii nu datoreaz? nimic nim?nui. Clar?
��Clar, repet? unchia?ul.
��Drept vorbind, dac? poli?ele fratelui dumneavoastr? se negociaz? � negociaz?, �n?
elege?i bine termenul ?sta? �pe pia?? cu o pierdere de at�t la sut?, dac? vreun
prieten de-al dumneavoastr? trece pe acolo ?i le r?scump?r?, creditorii nefiind
constr�n?i prin nimic s? le dea, succesiunea r?posatului Grandet de la Paris ar fi
�nchis? �n mod cinstit.
��Adev?rat, a� a� a� afacerile sunt afaceri, spuse dogarul. Asta e. Dar, �n� �n�
�n?elegi c? e di� dificil. Nu� nu� n-am bani, ni� nici timp, nici timp, nici�
��Da, nu v? pute?i deranja. Ei bine, m? ofer s? merg eu la Paris; �mi achita?i doar
drumul, nu mare lucru. M? �nt�lnesc cu creditorii, vorbesc cu ei, �nt�rzii termenul
de plat? ?i totul se aranjeaz? cu un supliment de plat?, pe care �l ad?uga?i
valorilor lichid?rii, ca s? primi?i titlurile de crean?e.
��Dar o s? ve� vedem, nu� nu� nu pot, nu� nu vreau s? m? an� an� angajez f?r?� f?r?
s?� Ci� ci� cine nu poa� poate nu poate. �n� �n� �n?elegi?
��Asta e adev?rat.
��Am capul ba� ba� bani?? de tot ce� ce� ce mi-a?i spus. E� e� prima da� dat? �n
via?a mea c�nd sunt for� for� for?at s?� s? m? g�ndesc la�
��Da, nu sunte?i jurisconsult.
��Su� sunt un bi� biet podgorean ?i nu am habar des� des� despre ce mi-ai spus.
Tre� tre� trebuie s? studiez aaasta.
��Prin urmare� zise pre?edintele, vr�nd o concluzie a discu?iei.
��Nepoate!, f?cu notarul, pe un ton de repro?, �ntrerup�ndu-l.
��Ei bine, unchiule!, r?spunse pre?edintele.
��Las?-l pe domnul Grandet s?-?i explice ce inten?ii are. E vorba de-un mandat
important. Dragul nostru prieten trebuie s?-l precizeze l?murit�
O b?taie de ciocan, care anun?? sosirea familiei des Grassins, intrarea ?i
saluturile lor �l �mpiedicar? pe Cruchot s?-?i sf�r?easc? fraza. Notarul se bucur?
de aceast? �ntrerupere; Grandet �l privea deja chior�?, iar negul lui indica o
lupt? interioar?. �nt�i, prudentul notar nu considera deloc potrivit pentru un pre?
edinte de tribunal de prim? instan?? s? se duc? la Paris ca s?-i fac? pe creditori
s? capituleze ?i s? dea o m�n? de ajutor unei potlog?rii care ofensa legile
strictei onestit??i; apoi, deoarece �nc? nu-l auzise pe mo? Grandet exprim�ndu-?i
cea mai mic? inten?ie de a pl?ti ceva, �i era team? instinctiv s?-?i vad? nepotul
angajat �n aceast? treab?. A?adar, profit? de momentul intr?rii familiei des
Grassins, ca s?-l ia de bra? pe pre?edinte ?i s?-l trag? la fereastr?.
��Te-ai oferit destul, nepoate; ajunge at�ta devotament. Dorin?a de a ob?ine fata
te orbe?te. La naiba! Nu trebuie s? te repezi cu capul �nainte f?r? judecat?. Las?-
m? acum pe mine s? iau h??urile, tu doar d? o m�n? de ajutor. Vrei s?-?i compromi?i
demnitatea de magistrat �ntr-o astfel de�
Dar nu apuc? s? sf�r?easc?. �l auzi pe domnul des Grassins spun�ndu-i b?tr�nului
dogar, pe c�nd �i �ntindea m�na:
��Grandet, am aflat de nenorocirea �ngrozitoare care s-a ab?tut asupra familiei
dumitale, dezastrul casei Guillaume Grandet ?i de moartea fratelui dumitale. Am
venit s?-?i transmitem compasiunea noastr? fa?? de acest trist eveniment.
��Singura nenorocire e moartea fratelui mai mic al domnului Grandet, spuse notarul,
�ntrerup�ndu-l pe bancher. Nu s-ar fi omor�t dac? i-ar fi trecut prin minte s?
cear? ajutorul fratelui s?u. Vechiul nostru prieten, care ?ine la onoare mai presus
de orice, are de g�nd s? lichideze datoriile casei Grandet de la Paris. Nepotul
meu, pre?edintele, ca s?-l scuteasc? de tracas?rile unei afaceri judiciare, s-a
oferit s? plece pe dat? la Paris, s? cad? la �nvoial? cu creditorii ?i s? le
satisfac? mul?umitor preten?iile.
Aceste cuvinte, confirmate de atitudinea podgoreanului, care-?i m�ng�ia b?rbia, �i
surprinser? foarte mult pe cei trei des Grassins, care, pe drum, vorbiser? despre
zg�rcenia lui Grandet, aproape acuz�ndu-l de fratricid.
��A! ?tiam eu!, exclam? bancherul, privindu-?i so?ia. Ce spuneam pe drum, doamn?
des Grassins? Grandet e un om de onoare ?i nu va suporta nici cea mai mic? pat? pe
numele lui! Banii f?r? onoare sunt o adev?rat? boal?1. Mai e �nc? onoare �n
provinciile noastre! Asta e bine, foarte bine, Grandet. Eu sunt un vechi militar,
nu ?tiu s? ascund ce g�ndesc; o spun direct: asta e � mii de tunete! Sublim!
��Sub� sub� sublimul ?sta e ta� ta� tare scump, r?spunse unchia?ul, �n timp ce
bancherul �i str�ngea m�na cu c?ldur?.
��Dar asta, bravul meu Grandet, nu-i fie cu sup?rare domnului pre?edinte, e o
afacere pur comercial? ?i are nevoie de un negu??tor des?v�r?it. Nu trebuie s? te
pricepi s? socote?ti restituirile, avansurile ?i s? calculezi dob�nzile? Tot
trebuie s? merg la Paris pentru treburile mele, a?a c? a? putea s? m? ocup�
��O s? vedem cu� cum o s? ne �n� �n� �n?elegem am�ndoi �n pri� privin?a po� po�
posibilit??ilor relative ?i f?� f?r? s? m? angajez la ceva ce nu� nu� n-a? vrea s?
fac, spuse Grandet, b�lb�indu-se. Pentru c?, vede?i, domnul pre?edinte �mi cerea
firesc cheltuielile c?l?toriei.
Unchia?ul rostise aceste ultime cuvinte f?r? s? se b�lb�ie.
��Ei!, exclam? doamna des Grassins. P?i e o pl?cere s? fii la Paris. Eu a? pl?ti cu
drag? inim? ca s? ajung acolo.
?i-i f?cu un semn so?ului ei, prin care-l �ncuraja s? le sufle cu orice pre? acest
comision adversarilor lor. Apoi se uit? foarte ironic la cei doi Cruchot, care
aveau �n acel moment o mutr? vrednic? de mil?. Grandet �l prinse atunci pe bancher
de un nasture al hainei ?i-l trase �ntr-un col?.
��A? avea mai mare �ncredere �n dumneata dec�t �n pre?edinte, �i spuse el. Pe urm?,
mai e o treab? cu c�ntec, ad?ug? el, mi?c�ndu-?i negul. Vreau s? investesc �n rente
?i s? cump?r de vreo c�teva mii de franci, dar nu vreau s? fac plasamentele dec�t
cu optzeci de franci. Chestiile astea scad, se spune, spre sf�r?itul lunii. Te
pricepi la asta, nu?
��P?i cum! Ei bine, voi avea de cump?rat pentru dumneata rente pentru c�teva mii de
livre?
��Nu mare lucru pentru �nceput. Dar nu sufla o vorb?! Vreau s? fac asta f?r? s?
se ?tie. O s? �ncheiem o �n?elegere pe la sf�r?itul lunii, dar s? nu spui nimic
vreunui Cruchot, s-ar sup?ra. ?i, dac? tot te duci la Paris, s? vedem totodat? cam
cum stau treburile ?i pentru bietul meu nepot.
��Ne-am �n?eles, spuse des Grassins cu glas tare. Voi pleca m�ine cu diligenta ?i
voi veni pentru ultimele instruc?iuni la� La ce or??
��La ora cinci, �nainte de mas?, spuse podgoreanul, frec�ndu-?i m�inile.
Cele dou? tabere mai r?maser? un timp fa?? �n fa??. Dup? un moment de pauz?, des
Grassins zise, b?t�ndu-l u?or pe um?r pe Grandet:
��Te unge la suflet c�nd vezi c? exist? rude a?a ca dumneata!
��Da, da, f?r? s? par?, sunt un unchi bu� bun, r?spunse Grandet. �mi iubeam fratele
?i o voi dovedi da� dac? nu cost?�
��Acum te l?s?m, Grandet, �i spuse bancherul, oprindu-l la timp, �nainte de a-?i
ispr?vi fraza. Dac? plec mai devreme, trebuie s? aranjez c�teva treburi.
��Bine, bine. ?i eu, le� le� legat de ce ?tii, o s? m? retrag �n ca� ca� camera
deliber?rilor, cum spune pre?edintele Cruchot.
�Afurisitul! Nu mai sunt domnul de Bonfons�, �?i spuse cu triste?e magistratul, pe
fa?a c?ruia ap?ru expresia unui Judec?tor plictisit de o pledoarie.
Capii celor dou? familii rivale plecar? �mpreun?. Niciunul nu se mai g�ndea la tr?
darea s?v�r?it? de Grandet fa?? de ?inutul viilor ?i se iscodir? reciproc, dar
zadarnic, ca s? afle ce g�ndeau despre adev?ratele inten?ii ale podgoreanului �n
povestea asta nou?.
��Veni?i cu noi la doamna d�Orsonval?, �l �ntreb? des Grassins pe notar.
��Vom veni mai t�rziu, r?spunse pre?edintele. Dac? unchiul �mi �ng?duie, i-am
promis domni?oarei de Gribeaucourt s?-i spun bun? seara, a?a c? o s? merg mai �nt�i
la ea.
��Atunci, la revedere, domnilor, la revedere, zise doamna des Grassins.
Apoi, c�nd se �ndep?rtaser? cu c�?iva pa?i de cei doi Cruchot, Adolphe �?i �ntreb?
tat?l:
��Crap? de ciud?, nu?
��Taci, fiule, pot s? ne mai aud?, �i replic? mama. De altfel, ceea ce spui nu-i de
bun gust ?i seam?n? cu jargonul vostru studen?esc.
��Ai v?zut, unchiule!, izbucni magistratul, dup? ce v?zu c? familia des Grassins se
�ndep?rtase. La �nceput, am fost pre?edintele de Bonfons, iar la sf�r?it pur ?i
simplu un Cruchot.
��Am v?zut bine c? asta te-a vexat, dar v�ntul umfla p�nzele familiei des Grassins.
E?ti prost, cu toat? de?tept?ciunea ta?� Las?-i s? se av�nte la un vom vedea al lui
mo? Grandet ?i stai lini?tit, dr?gu?ule: Eug�nie tot so?ia ta va fi.
�n scurt timp, vestea noii hot?r�ri m?rinimoase a lui Grandet se r?sp�ndi �n trei
case �n acela?i timp ?i �n tot ora?ul se vorbi numai despre acest devotament fr??
esc. To?i �l iertau pe Grandet pentru v�nzarea f?cut? �n dispre?ul solidarit??ii
jurate �ntre proprietari, admir�ndu-i onoarea, l?ud�ndu-i generozitatea de care nu
era crezut �n stare. St? �n firea francezilor s? se entuziasmeze, s? se �nfurie, s?
se pasioneze pentru ceva trec?tor, pentru fleacurile actualit??ii. Mul?imile,
popoarele s? fie oare lipsite de ?inere de minte?
Dup? ce �nchise u?a, Grandet strig? la Nanon:
��Nu da drumul la c�ine ?i nu dormi, avem treab? am�ndoi. La ora unsprezece trebuie
s? vin? Cornoiller cu hodoroaga de la Froidfond. Stai cu urechea treaz? s? nu-l la?
i s? bat? ?i spune-i s? intre �nceti?or. Poli?ia interzice s? faci balamuc noaptea.
?i nici cartierul n-are nevoie s? ?tie c? plec la drum.
?i, acestea fiind zise, Grandet urc? �n laboratorul lui, unde Nanon �l auzi
agit�ndu-se, scotocind, plimb�ndu-se de colo-colo, dar cu grij?. �n mod v?dit, nu
voia s?-?i trezeasc? nici so?ia, nici fiica ?i, mai ales, s? st�rneasc? aten?ia
nepotului, pe care-l ?i bomb?ni r?u de tot c�nd z?ri lumin? �n camera lui. Pe la
miezul nop?ii, Eug�nie, preocupat? de v?rul ei, avu impresia c? auzea t�nguirea
unui muribund, iar pentru ea acel muribund era Charles: c�nd plecase, �l v?zuse
at�t de palid, de disperat! Poate se omor�se. Se �nf??ur? imediat �ntr-o hain? cu
glug? ?i vru s? ias? din camer?. La �nceput, o lumin? puternic? intrat? prin cr?p?
turile u?ii o f?cu s?-i fie team? c? era foc; apoi se lini?ti cur�nd, auzind pa?ii
ap?sa?i ai lui Nanon ?i vocea ei amestecat? cu nechezatul mai multor cai.
��l r?pe?te cumva tata pe v?rul meu?�, se �ntreb? ea, �ntredeschiz�nd u?a cu mare
grij? ca s? nu sc�r?�ie, dar s? poat? vedea totu?i ce se petrecea pe culoar.
Deodat?, d?du cu ochii de tat?l ei, a c?rui privire, oric�t de vag? ?i nep?s?toare,
o �nghe?? de spaim?. Unchia?ul ?i Nanon purtau un ciomag mare, ale c?rui capete se
sprijineau pe um?rul lor drept ?i care sus?inea o fr�nghie de care era legat un
butoia? asemenea celor pe care mo? Grandet se distra s? le fac? �n timpul liber.
��Sf�nt? Fecioar?! Ce greu mai e, domnule!, se vait? Nanon �n ?oapt?.
��Ce p?cat c? �n?untru sunt numai p?r?lu?e de zece centime!, r?spunse unchia?ul. Ai
grij? s? nu love?ti sfe?nicul!
Aceast? scen? era luminat? de o singur? lum�nare, a?ezat? �ntre cele dou? bare ale
balustradei.
��Cornoiller, ?i-ai luat pistoalele?, �l �ntreb? Grandet pe Paznicul lui onorific.
��Nu, domnule. Ei dr?cie? De ce ne-am teme pentru b?nu?ii ??tia de aram??
��Oh, de nimic!, r?spunse mo? Grandet.
��?i vom merge repede, continu? paznicul. Fermierii v-au dat caii lor cei mai buni.
��Bine, bine. Le-ai spus unde m? duc?
��Nu ?tiam.
��Bine. Tr?sura e solid??
��Asta, st?p�ne, ar duce ?i trei mii1. C�t ar putea s? at�rne am?r�tele astea de
butoaie!
��Las? c? ?tiu eu, ?tiu, zise Nanon. Aproape o mie opt sute unul!
��?ine-?i gura, Nanon! S?-i spui nevestei mele c? am plecat la ?ar?. Voi fi �napoi
la masa de sear?. D? bice cailor, Cornoiller! Trebuie s? ajungem la Angers �nainte
de nou?2.
Tr?sura porni. Nanon z?vori poarta mare, d?du drumul c�inelui, se culc? cu um?rul
�nvine?it ?i nimeni din cartier nu b?nui nici plecarea lui Grandet, nici motivul c?
l?toriei sale. Discre?ia unchia?ului era des?v�r?it?. Nimeni nu vedea vreodat? o
para �n casa aceea plin? de bani de aur. Dup? ce aflase de diminea?? din flec?
relile din port c? aurul �?i dublase pre?ul �n urma unor numeroase echip?ri de nave
�ntreprinse la Nantes ?i c? la Angers sosiser? speculan?i ca s? cumpere, b?tr�nul
podgorean, doar �mprumut�nd ni?te cai de la fermierii lui, plecase s?-l v�nd? pe al
lui ?i s? primeasc? �n valori de la preceptorul general al tezaurului suma necesar?
cump?r?rii rentelor, dup? ce o sporise cu diferen?a ob?inut? peste pre?ul cursului.
��Tata pleac?, zise Eug�nie care, din capul sc?rii, auzise totul.
�n cas? era din nou lini?te ?i huruitul �ndep?rtat al tr?surii, care se pierdu
treptat, deja nu mai r?suna �n ora?ul adormit. �n acel moment, Eug�nie auzi �n
inim?, �nainte de a-i ajunge la ureche, o t�nguire care trecea prin pere?i ?i venea
dinspre camera v?rului ei. O linie luminoas?, sub?ire ca ascu?i?ul unei s?bii,
trecea prin fanta u?ii, t?ind orizontal st�lpii mici ai balustradei vechii sc?ri.
��Sufer?, spuse ea, urc�nd dou? trepte.
Al doilea geam?t o f?cu s? se opreasc? pe palierul camerei. U?a era �ntredeschis?;
o �mpinse u?or. Charles dormea cu capul aplecat �n afara vechiului fotoliu, pana �i
c?zuse din m�n? ?i aproape atingea podeaua. R?suflarea sacadat? impus? de pozi?ia
t�n?rului o sperie pe Eug�nie, care intr? imediat. �Probabil c?-i foarte obosit, �?
i spuse ea, privind vreo zece scrisori lipite ?i citind adresele: Domnilor Farry,
Breilman et Cie, fabrican?i de tr?suri; domnului Buisson, croitor etc. Probabil
c? ?i-a rezolvat toate treburile, ca s? poat? p?r?si cur�nd Fran?a.�
Privirea �i c?zu pe dou? scrisori deschise. Cuvintele cu care �ncepea una dintre
ele � �Draga mea Annette�� � �i provocar? o ame?eal?. Inima �i palpit? ?i
picioarele �i r?maser? ?intuite de podea. �Draga lui Annette, iube?te ?i e iubit,
�?i spuse ea. Nicio speran??! Ce-i spune?� Aceste g�nduri �i trecur? prin minte ?i
prin inim?. Citea aceste cuvinte peste tot, chiar ?i pe podea, cu litere de foc.
�S? ?i renun? la el! Nu, nu voi citi aceast? scrisoare. Trebuie s? plec. ?i dac?
totu?i a? citi-o?� Se uit? la Charles, �i cuprinse �ncet capul cu m�inile ?i-l a?
ez? pe speteaza fotoliului, iar t�n?rul se l?s? �n voia ei ca un copil care, chiar
dormind, �?i cuno?tea mama ?i primea, f?r? s? se trezeasc?, �ngrijirile ?i s?rut?
rile sale. Ca o mam?, Eug�nie ridic? m�na care-i at�rna ?i, tot ca o mam?, �i s?
rut? u?or p?rul. �Drag? Annette!� Un demon �i striga la ureche aceste dou? cuvinte.
�?tiu c? poate fac r?u, dar voi citi scrisoarea�, �?i spuse ea.
Eug�nie �ntoarse capul, pentru c? nobila ei onestitate se �mpotrivea. Pentru prima
dat? �n via??, binele ?i r?ul st?teau fa?? �n fa?? �n inima ei. P�n? atunci, pentru
nimic din ceea ce f?cuse nu avusese motiv s? ro?easc?. Pasiunea, curiozitatea se
dovedir? mai puternice. La fiecare fraz?, inima �i b?tea ?i mai tare ?i �nfl?c?
rarea care-i �nsufle?i via?a c�t timp citi scrisoarea �i f?cu ?i mai pl?cute
�nfior?rile primei iubiri.

Drag? Annette,

Nimic n-ar trebui s? ne despart?, dac? nu m-ar cople?i o nenorocire pe care nicio
pruden?? omeneasc? n-ar fi putut s-o prevad?. Tat?l meu s-a sinucis, averea lui ?i
a mea sunt cu totul pierdute. Am r?mas orfan la o v�rst? la care, prin natura
educa?iei mele, a? putea fi considerat copil; ?i totu?i, trebuie s? m? ridic b?rbat
din pr?pastia �n care am c?zut. Am folosit o parte din aceast? noapte f?c�nd
calcule. Dac? vreau s? p?r?sesc Fran?a ca un om cinstit, ?i nu �ncape nicio
�ndoial? �n privin?a asta, n-am nici m?car o sut? de franci ca s? m? duc s?-mi
�ncerc norocul �n Indii sau �n America. Da, biata mea Anna, voi pleca s?-mi caut
norocul �n ?inuturile cu clima cea mai uciga??. �n aceste p?r?i ale lumii faci
avere sigur ?i degrab?, mi s-a spus. La Paris n-a? putea s? r?m�n. Nici sufletul,
nici obrazul nu sunt �n stare s? suporte afronturile, r?ceala, dispre?ul care-l a?
teapt? pe omul ruinat, pe fiul falitului! Dumnezeule mare! S? datorezi dou?
milioane�! A? fi ucis �n duel �n prima s?pt?m�n?. De aceea, n-am s? m? �ntorc
acolo. Iubirea ta, cea mai tandr? ?i mai devotat? care a �nnobilat vreodat? inima
unui b?rbat, nu m-ar putea atrage. Din p?cate, preaiubita mea, nu mai am destui
bani s? vin acolo unde te afli, s? dau ?i s? primesc ultima s?rutare, o s?rutare
din care s?-mi iau for?a pentru ceea ce voi �ntreprinde.

�Bietul Charles! Am f?cut bine citind scrisoarea. Am mul?i bani, �i voi da�, �?i
spuse Eug�nie. Ea-?i ?terse lacrimile ?i citi mai departe:

�nc? nu m? g�ndisem la necazurile s?r?ciei. Chiar dac? a? face rost de cei o sut?
de ludovici indispensabili pentru plecare, n-a? avea niciun b?nu? s? iau ceva
marf?. Dar nu, nu voi avea nicio sut? de ludovici, niciun ludovic, voi afla ce mi-a
mai r?mas dup? achitarea datoriilor la Paris. Dac? nu voi mai avea nimic, m? voi
duce lini?tit la Nantes, m? voi �mbarca simplu matelot ?i voi lua via?a de la cap?
t, a?a cum fac oamenii energici care, tineri, nu aveau nicio le?caie, dar care s-au
�ntors boga?i din Indii. Din diminea?a asta, am chibzuit cu r?ceal? la viitorul
meu. E mai cumplit pentru mine dec�t pentru oricare altul, pentru c? am fost r?sf??
at de o mam? care m? adora, �ndr?git de cel mai bun tat? din lume ?i am �nt�lnit
iubirea unei Anna la intrarea mea �n lume! Am cunoscut doar bucuriile vie?ii;
fericirea asta nu putea s? dureze. Cu toate astea, am, drag? Annette, mai mult
curaj dec�t �i este permis s? aib? unui t�n?r nep?s?tor, mai cu seam? unui t�n?r
obi?nuit cu dezmierd?rile celei mai fermec?toare femei din Paris, crescut �n
mijlocul bucuriilor familiei, c?ruia totul �i z�mbea acas? ?i ale c?rui dorin?e
erau legi pentru tat?l lui� Oh! Tat?l meu e mort, Annette! Ei bine, m-am g�ndit la
situa?ia mea ?i la a ta. Am �mb?tr�nit mult �n dou?zeci ?i patru de ore. Drag?
Anna, chiar dac?, vr�nd s? m? p?strezi l�ng? tine, la Paris, ai sacrifica toate pl?
cerile luxului, toaletele, loja de la Oper?, tot n-am ajunge la cifra cheltuielilor
necesare vie?ii mele risipite; ?i nici n-a? accepta at�tea sacrificii. A?adar, ast?
zi ne desp?r?im pentru totdeauna.

�O p?r?se?te, Sf�nt? Fecioar?! Oh! Ce fericire!��

Eug�nie s?ri �n sus de bucurie. Charles f?cu o mi?care, fata se �nfiora de spaim?.
Dar, spre binele ei, t�n?rul nu se trezi. Citi �n continuare:

C�nd m? voi �ntoarce? Nu ?tiu. Clima din Indii �mb?tr�ne?te repede un european ?i
mai ales un european care munce?te. S? zicem c? peste zece ani de aici �ncolo.
Peste zece ani, fiica ta va avea optsprezece ani, va deveni �nso?itoarea,
iscoditoarea ta. Pentru tine, lumea va fi foarte crud?, poate c? fiica ta va fi
chiar mai mult. Am v?zut exemple de judec??i mondene ?i de ingratitudini din partea
unor tinere; s? ?tim s? profit?m de ele. P?streaz? �n sufletul t?u, a?a cum voi p?
stra ?i eu, amintirea acestor patru ani de fericire ?i fii credincioas?, dac? po?i,
bietului t?u iubit. N-a? putea totu?i s?-?i cer asta, pentru c?, vezi tu, draga mea
Annette, trebuie s? ?in cont de situa?ia mea, s? v?d �n mod burghez via?a ?i s-o
situez la cota cea mai adev?rat?. A?adar, trebuie s? m? g�ndesc la c?s?torie, care
devine o necesitate �n noua mea existen??, ?i-?i voi m?rturisi c? am g?sit aici, la
Saumur, la unchiul meu, o veri?oar? ale c?rei purt?ri, chip, spirit ?i inim? ?i-ar
pl?cea ?i care, �n plus, mi se pare s? aib?�

�Probabil c? era foarte obosit, dac? s-a oprit din scris�, �?i spuse Eug�nie, v?
z�nd scrisoarea �ntrerupt? �n mijlocul acestei fraze.
�l justifica! Oare nu era cu putin?? ca aceast? fat? inocent? s? bage de seam? r?
ceala acelei scrisori? Pentru fetele crescute cu pio?enie, ne?tiutoare ?i pure,
totul e iubire din clipa �n care pun piciorul �n ?inuturile �nc�nt?toare ale
iubirii. Cutreier? pe acolo �nconjurate de lumina cereasc? rev?rsat? de sufletul
lor ?i care se r?sfr�nge �n raze asupra iubitului; �l �nfrumuse?eaz? cu ardoarea
propriilor sentimente ?i-i pun �n minte g�ndurile lor frumoase. Gre?elile femeii
provin aproape �ntotdeauna din credin?a ei �n bine sau din �ncrederea �n adev?r.
�n inima tinerei Eug�nie, cuvintele �Draga mea Annette, preaiubita mea� r?sunau
asemenea celui mai frumos limbaj al iubirii, m�ng�indu-i sufletul a?a cum, �n
copil?rie, notele divine ale psalmului Venite adoremus, repetate de org?, �i
m�ng�iau urechea. De altfel, lacrimile care st?ruiau �nc? �n ochii lui Charles �i
dovedeau �ntreaga noble?e sufleteasc? ce seduce o fat?. Chiar dac?-?i iubea at�t de
mult tat?l ?i-l pl�ngea cu adev?rat, oare putea s? ?tie ea c? tandre?ea lui Charles
provenea mai pu?in din bun?tatea inimii lui, c�t din bun?tatea p?rintelui s?u?
Domnul ?i doamna Guillaume Grandet, satisf?c�nd �ntotdeauna capriciile fiului lor,
f?c�ndu-l s? se bucure de toate pl?cerile unei averi consistente, l-au �mpiedicat
s? fac? acele calcule oribile de care sunt vinova?i, mai mult sau mai pu?in, cei
mai mul?i copii din Paris c�nd, �n fa?a pl?cerilor pariziene, manifest? dorin?e ?i
se g�ndesc la planuri pe care le v?d ne�nt�rziat am�nate ?i �nt�rziate de via?a
prea lung? a p?rin?ilor. Generozitatea prea mare a tat?lui a reu?it a?adar s? fac?
s? �ncol?easc? �n inima fiului o dragoste filial? adev?rat?, f?r? g�nduri ascunse.
Totu?i, Charles era un copil al Parisului, obi?nuit de moravurile pariziene, ba
chiar de Annette, s? calculeze totul, deja �mb?tr�nit sub masca t�n?rului. Primise
educa?ia �nsp?im�nt?toare a acelei lumi unde, �ntr-o sear?, se s?v�r?esc cu g�ndul,
cu vorba mai multe crime dec�t pedepse?te justi?ia la Curtea cu Juri, unde
cuvintele de duh asasineaz? cele mai m?re?e idei ?i nu e?ti considerat om puternic
dec�t dac? g�nde?ti precis; iar s? g�nde?ti precis �nseamn? s? nu crezi �n nimic,
nici �n sentimente, nici �n oameni, nici chiar �n evenimente: acolo se pun la cale
false evenimente. Acolo, ca s? g�nde?ti precis, trebuie s? c�nt?re?ti, �n fiecare
diminea??, punga unui prieten, s? ?tii s? te a?ezi cu dib?cie deasupra a tot ce se
�nt�mpl?; provizoriu, s? nu admiri nimic, nici operele de art?, nici ac?iunile
nobile, ?i s?-?i alegi interesul personal ca mobil pentru orice.
Dup? mii de nebunii, marea doamn?, frumoasa Annette, �l for?a pe Charles s?
g�ndeasc? grav; �i vorbea despre situa?ia lui viitoare, trec�ndu-i m�na parfumat?
prin p?rul lui. Aranj�ndu-i o bucl?, �l f?cea s?-?i calculeze via?a; �l feminiza ?
i-l f?cea s? g�ndeasc? egoist. O dubl? corupere, dar corupere elegant? ?i subtil?,
de bun-gust.
��E?ti bleg, Charles, �i spunea ea. �mi va fi foarte greu s? te �nv?? via?a. Nu te-
ai purtat deloc bine cu domnul des Lupeaulx. ?tiu c? e un om prea pu?in onorabil,
dar a?teapt? s? nu mai aib? putere, atunci �l vei putea dispre?ui c�t vrei. ?tii ce
ne spunea doamna Campan? �Fetelor, at�t timp c�t un om e la minister, adora?i-l; a
c?zut, ajuta?i-l s? fie t�r�t la gunoi. Puternic, e un fel de zeu; distrus, e mai
prejos dec�t Marat �n canalul lui11, pentru c? el tr?ie?te, iar Marat e mort. Via?
a-i un ?ir de combina?ii ?i trebuie s? le studiezi, s? le urm?re?ti, ca s? ajungi
s? te men?ii permanent �ntr-o pozi?ie bun?.�
Charles era un om prea la mod?, se bucurase de o fericire prea constant? datorit?
p?rin?ilor, fusese prea r?sf??at de lume ca s? aib? sentimente mari. Gr?untele de
aur pe care mama lui i-l a?ezase �n inim? se sub?iase �n filiera parizian?, �l
folosise superficial ?i-l uzase prin frecare. Dar Charles avea abia dou?zeci ?i unu
de ani. La aceast? v�rst?, prospe?imea vie?ii pare inseparabil? de candoarea
sufletului. Vocea, privirea, chipul p?reau �n armonie cu sentimentele. De aceea,
judec?torul cel mai aspru, avocatul cel mai ne�ncrez?tor, c?m?tarul cel mai hr?p?
re? ar ?ov?i s? cread? �n b?tr�ne?ea inimii, �n meschin?ria calculelor, atunci c�nd
ochii sunt sc?lda?i de un fluid pur ?i fruntea-i lipsit? de riduri. Charles nu
avusese niciodat? ocazia s? aplice maximele moralei pariziene ?i p�n? �n acea zi
radiase de lipsa experien?ei. Dar egoismul �i fusese inoculat f?r? ?tirea lui.
Germenii economiei politice pentru uzul parizianului, laten?i �n inima sa, aveau
peste pu?in timp s? �nfloreasc?, �ndat? ce din spectator lene? va deveni actor �n
drama vie?ii reale.
Aproape toate tinerele se las? �n voia dulcilor promisiuni ale acestor aparen?e;
dar Eug�nie, chiar dac? ar fi fost prudent? ?i foarte atent?, a?a cum sunt unele
tinere din provincie, ar fi putut oare s? nu aib? �ncredere �n v?rul ei, c�nd purt?
rile, vorbele ?i ac?iunile sale se potriveau cu elanurile inimii ei? O �nt�mplare,
fatal? pentru ea, o f?cuse s? fie martora ultimelor efuziuni de sensibilitate adev?
rat? ale acelei inimi tinere ?i s? aud?, ca s? spunem a?a, ultimele suspine ale
con?tiin?ei.
A?adar, l?s? acea scrisoare, pentru ea plin? de iubire, ?i �ncepu s? se uite cu
bun?voin?? la v?rul ei adormit: fragedele iluzii ale vie?ii �nc? mai ap?reau pe
acel chip ?i-?i jur? c?-l va iubi ve?nic. Apoi �?i arunc? privirea pe cealalt?
scrisoare, f?r? s? acorde mult? importan?? acestei indiscre?ii, ?i �ncepu s-o
citeasc? numai ca s? capete noi dovezi ale calit??ilor nobile cu care, asemenea
tuturor femeilor, �l credea �nzestrat pe cel ales.

Dragul meu Alphonse,

�n momentul �n care vei citi aceast? scrisoare nu voi mai avea prieteni; dar �?i m?
rturisesc c?, �ndoindu-m? de acei oameni de lume obi?nui?i s? fac? exces de acest
cuv�nt, nu m-am �ndoit de prietenia ta. A?adar, �?i �ncredin?ez sarcina s? te ocupi
de lucrurile mele ?i contez pe tine s? ob?ii un profit bun din tot ceea ce posed.
Trebuie s?-mi cuno?ti acum situa?ia. Nu mai am nimic ?i vreau s? plec �n Indii. Le-
am scris tuturor persoanelor c?rora cred c? le datorez ceva bani ?i vei g?si al?
turi lista pe c�t posibil de exact?, f?cut? din memorie. Biblioteca mea, mobila,
tr?surile, caii etc. Cred c? vor fi de ajuns pentru achitarea datoriilor. Nu-mi
opresc dec�t fleacurile f?r? valoare, cu care a? putea s?-mi �ncropesc un mic stoc
de marf?. Dragul meu Alphonse, �?i voi trimite de aici, pentru aceast? v�nzare, o
procur? �n regul?, �n caz de contest?ri. �mi vei trimite toate armele. Apoi, �l vei
p?stra pentru tine pe Briton. Nimeni nu va dori s? pl?teasc? c�t face pe acest cal
admirabil, a?a c? prefer s?-l d?ruiesc, precum inelul care se obi?nuie?te s? fie l?
sat de un muribund executorului s?u testamentar. Farry, Breilman et Cie mi-au f?cut
o tr?sur? de c?l?torie foarte confortabil?, dar n-au livrat-o. Convinge-i s-o p?
streze f?r? s? cear? vreun ban; dac? refuz? aceast? �n?elegere, evit? tot ce ar
putea s?-mi p?teze cinstea, �n �mprejur?rile �n care m? aflu. Datorez ?ase ludovici
insularului, pierdu?i la joc, pe care te rog neap?rat s?-i�

��Dragul meu v?r!, zise ea, l?s�nd scrisoarea ?i plec�nd cu pa?i m?run?i �n camera
ei, cu una dintre lum�n?rile aprinse.
Acolo, ea deschise cu mare emo?ie sertarul unei mobile vechi de stejar, una dintre
cele mai frumoase lucr?ri din epoca numit? Rena?tere ?i pe care se vedea �nc?, pe
jum?tate ?tears?, faimoasa Salamandr? regal?12. Lu? din sertar o pung? mare din
catifea ro?ie cu franjuri de aur ?i cu un tiv uzat din fir de aur, mo?tenire de la
bunica ei. Apoi, foarte m�ndr?, c�nt?ri �n m�n? aceast? pung? ?i-?i num?r? cu pl?
cere mica avu?ie.
Puse �nt�i deoparte dou?zeci de portugheze �nc? noi, emise �n timpul domniei lui
Jo�o al V-lea, �n 1725, valor�nd realmente la schimb cinci lisaboneze sau, fiecare,
o sut? ?aizeci ?i opt de franci ?i ?aizeci ?i patru de centime, dup? cum �i spunea
tat?l ei, dar a c?ror valoare conven?ional? era de o sut? optzeci de franci, dat
fiind raritatea ?i frumuse?ea monedelor, care str?luceau ca soarele. Item13, cinci
genoveze sau monede de o sut? de livre din Genova, alt? moned? rar? ?i valor�nd
optzeci ?i ?apte de franci la schimb, dar o sut? de franci pentru amatorii de
monede de aur. Le avea de la b?tr�nul domn de La Bertelli�re. Item, trei pistoli
dubli de aur spanioli din timpul lui Filip al V-lea, b?tu?i �n 1729, primi?i de la
doamna Gentillet care, oferindu-i, �i spunea mereu acelea?i cuvinte: �Dr?gu?ul ?sta
de canarul, g?lbiorul ?sta mic face nou?zeci ?i opt de livre! P?streaz?-l bine,
frumu?ica mea, va fi floarea comorii tale!� Item, ceea ce pre?uia mai mult tat?l ei
(aurul acestor monede era de dou?zeci ?i trei de carate ?i o frac?iune), o sut? de
duca?i olandezi, b?tu?i �n anul 1756 ?i valor�nd aproape treisprezece franci. Item,
o mare curiozitate! Medalii pre?ioase pentru avari, trei rupii cu semnul Balan?ei ?
i cinci rupii cu semnul Fecioarei, toate din aur pur de dou?zeci ?i patru de
carate, moneda splendid? a Marelui Mogul, fiecare valor�nd treizeci ?i ?apte de
franci ?i patruzeci de centime dup? greutate, dar cel pu?in cincizeci de franci
pentru cunosc?torii c?rora le pl?cea s? m�nuiasc? aurul. Item, napoleonul de
patruzeci de franci primit cu dou? zile �nainte ?i pe care-l pusese neglijent �n
punga ro?ie.
Acest tezaur con?inea monede noi ?i virgine, adev?rate piese de art?, despre care
mo? Grandet �ntreba uneori ?i pe care voia s? le revad?, ca s?-i explice am?nun?it
fiicei sale virtu?ile intrinseci, precum frumuse?ea marginii cizelate, claritatea
fe?elor, bog??ia literelor, ale c?ror linii �nc? nu se ?terseser?. Dar nu se g�ndea
nici la aceste rarit??i, nici la mania tat?lui, nici la primejdia care o p�ndea
dac? ar fi �nstr?inat o comoar? at�t de drag? p?rintelui ei. Nu, se g�ndea la v?rul
ei ?i reu?ea �n sf�r?it s? �n?eleag?, dup? c�teva gre?eli de calcul, c? avea �n jur
de cinci mii opt sute de franci �n valori reale, care, �n mod conven?ional, se
puteau vinde cu aproape dou? mii de scuzi. V?z�ndu-?i bog??iile, ea �ncepu s?
aplaude, ca un copil for?at s?-?i reverse preaplinul bucuriei prin mi?c?rile naive
ale corpului. Astfel, tat?l ?i fiica �?i num?raser? fiecare avutul: el, ca s? se
duc? s?-?i v�nd? aurul; Eug�nie, ca s?-l arunce pe-al ei �ntr-un ocean de afec?
iune.
Puse monedele la loc �n punga veche, o lu? ?i urc? f?r? nicio ezitare. Nefericirea
secret? a v?rului o f?cea s? uite c? era noapte, s? uite decen?a; �n plus, era
sigur? de con?tiin?a, de devotamentul ?i de fericirea ei. �n momentul �n care ea
ap?ru �n u??, ?in�nd �ntr-o m�n? lum�narea ?i �n cealalt? punga, Charles se trezi,
�?i v?zu veri?oara ?i r?mase cu gura c?scat?. Eug�nie intr?, puse sfe?nicul pe mas?
?i spuse cu o voce emo?ionat?:
��Vere, trebuie s?-?i cer iertare pentru o fapt? grav? pe care am comis-o fa?? de
dumneata. Dar Dumnezeu �mi va ierta acest p?cat dac? vei vrea s?-l treci cu
vederea.
��Ce s-a �nt�mplat?, �ntreb? Charles, frec�ndu-se la ochi.
��Am citit aceste dou? scrisori.
Charles ro?i.
��Cum s-a �nt�mplat una ca asta?, continu? ea. De ce am urcat? S?-?i spun drept,
acum nu mai ?tiu. Dar sunt tentat? s? nu m? c?iesc prea mult pentru c? am citit
aceste scrisori, fiindc? astfel ?i-am aflat inima, sufletul ?i�
��?i ce?, �ntreb? Charles.
��?i ce planuri ai, nevoia unei sume�
��Drag? veri?oar?�
��Sst, sst, vere! Nu vorbi a?a de tare, s? nu trezim pe nimeni. Iat?!, zise ea,
deschiz�nd punga. Aici sunt economiile unei biete fete care n-are nevoie de nimic.
Charles, prime?te-le. Diminea?? nu ?tiam ce-i banul, dumneata m-ai �nv??at ce
�nseamn? el: e doar un instrument, at�ta tot. Un v?r e aproape un frate, a?a c? po?
i s? �mprumu?i punga surorii dumitale.
Eug�nie, femeie ?i copil? totodat?, nu se g�ndise c? putea fi refuzat?, iar v?rul
ei nu spunea nimic.
��Cum, refuzi?, �ntreb? Eug�nie, p?r�ndu-i-se c? b?t?ile inimii sale r?sunau �n
lini?tea profund? din jur.
?ov?iala v?rului o umilea, dar nevoia �n care se afla t�n?rul se impuse �n mintea-i
?i-?i �ndoi un genunchi.
��N-am s? m? ridic dec�t dup? ce vei lua ace?ti bani!, spuse ea. Vere, �ndur?-te ?i
r?spunde! Ca s? ?tiu dac? m? respec?i, dac? e?ti generos, dac?�
Auzind apelul nobilei disper?ri, Charles �?i l?s? lacrimile s? cad? pe m�inile
veri?oarei sale, pe care le prinse ca s-o �mpiedice s? se a?eze �n genunchi. Sim?
indu-i lacrimile calde, Eug�nie desf?cu punga ?i o goli pe mas?.
��Prime?ti, nu-i a?a?, spuse ea, pl�ng�nd de bucurie. Nu te teme, vere, vei fi
bogat. Acest aur �?i va purta noroc, �ntr-o zi mi-l vei �napoia; �n sf�r?it, voi
accepta toate condi?iile pe care mi le vei impune. Dar ar trebui s? nu pui prea
mare pre? pe acest dar.
Charles putu �n sf�r?it s?-?i exprime sentimentele.
��Da, Eug�nie, a? avea un suflet mic dac? n-a? spune da. Totu?i, �ncredere pentru
�ncredere.
��Ce vrei s? spui?, �ntreb? ea, speriat?.
��Ascult?-m?, drag? veri?oara, am aici�
El se �ntrerupse ca s?-i arate pe comod? o cutie p?trat?, �ntr-o hus? de piele.
��Acolo e un lucru care mi-e la fel de pre?ios ca via?a. Acea cutie e un dar de la
mama. Din diminea?a asta, mi-am spus c?, dac? ar putea s? ias? din morm�nt, ar
vinde ea �ns??i tot aurul cu care a �mpodobit din dragoste pentru mine aceast?
trus?. Dar mi s-a p?rut un sacrilegiu s? fac eu �nsumi asta.
Eug�nie str�nse spasmodic m�na v?rului ei, auzind aceste ultime cuvinte. Urm? o
scurt? pauz?, �n care am�ndoi se privir? cu ochii umezi, apoi t�n?rul continu?:
��Nu, nu vreau nici s-o distrug, nici s? r?m�n f?r? ea �n c?l?toriile mele. Drag?
Eug�nie, o vei p?stra tu. Niciun prieten nu a �ncredin?at vreodat? un lucru mai
sf�nt prietenului s?u. Convinge-te singur?�
El lu? cutia, o scoase din hus?, o deschise ?i-i ar?t? cu triste?e veri?oarei sale
fermecate o trus? a c?rei lucr?tur? �i conferea aurului o valoare mai mare dec�t
greutatea lui.
��Ceea ce admiri nu �nseamn? nimic, spuse el, ap?s�nd un resort, care d?du la
iveal? un fund dublu. Astea valoreaz? pentru mine c�t �ntreg p?m�ntul.
Scoase dou? portrete, dou? capodopere ale doamnei de Mirabel14, �nconjurate cu
multe perle.
��Oh, ce femeie frumoas?! Nu acestei doamne i-ai scris�
��Nu, r?spunse el, z�mbind. Aceast? femeie e mama mea. ?i iat?-l ?i pe tata. Adic?
m?tu?a ?i unchiul dumitale. Eug�nie, ar trebui s? te implor �n genunchi s?-mi p?
strezi aceast? comoar?. Dac? voi pieri, pierz�nd micul t?u avut, acest aur te va
desp?gubi. ?i numai dumitale �?i pot �ncredin?a aceste dou? portrete, pe care le
vei distruge mai t�rziu, pentru ca dup? dumneata s? nu ajung? �n alte m�ini�
Eug�nie t?cea.
��Prime?ti, nu-i a?a?, �ntreb? el, cu dr?g?l??enie. Auzind cuvintele pe care i le
adresase mai devreme, ea-i arunc? prima privire de femeie iubitoare, una dintre
acele priviri �n care g?se?ti tot at�ta cochet?rie c�t? profunzime. El �i lu?
m�na ?i i-o s?rut?.
���nger nevinovat! Banii nu vor �nsemna niciodat? nimic �ntre noi, nu-i a?a? De
acum �nainte, sentimentele vor fi totul pentru noi!
��Semeni cu mama dumitale. Avea ?i ea glasul bl�nd?
��Oh, mult mai bl�nd!
��Da, pentru dumneata, spuse ea, l?s�nd pleoapele �n jos. Haide, Charles, vreau s?
te culci! E?ti obosit. Pe m�ine.
Ea-?i trase u?urel m�na dintre m�inile v?rului ei, care o conduse, lumin�ndu-i
drumul. C�nd ajunser? am�ndoi �n prag, el exclam?:
��Ah! De ce sunt ruinat?
��Ce dac?! Cred c? tata-i bogat, r?spunse ea.
��Biat? copil?!, spuse Charles, p??ind cu un picior �n camer? ?i sprijinindu-se cu
spatele de perete. Dac? ar fi bogat, nu l-ar fi l?sat pe al meu s? moar?, nu te-
ar ?ine �n s?r?cia asta; �n sf�r?it, ar tr?i altfel.
��Dar are Froidfond!
��?i c�t valoreaz? Froidfond?
��Nu ?tiu. Dar are Noyers.
��Vreo ferm? am?r�t?!
��Are vii ?i p??uni�
��Ni?te s?r?cii, r?spunse Charles, cu un aer dispre?uitor. Dac? tat?l dumitale ar
fi avut m?car o rent? de dou?zeci ?i patru de mii de livre, ai mai locui �n camera
asta rece ?i aproape goal??, continu? el, p??ind ?i cu piciorul st�ng. Acolo va sta
comoara mea nepre?uit?!, spuse el ar?t�nd cuf?rul vechi, ca s?-?i ascund? g�ndul.
��Du-te la culcare, �i zise ea, �mpiedic�ndu-l s? intre �ntr-o camer? �n dezordine.
Charles se retrase ?i-?i spuser? z�mbind noapte bun?.
Am�ndoi adormir? pierdu?i �n acela?i vis, iar Charles �ncepu din acel moment s?
arunce c�?iva trandafiri peste doliul s?u.
A doua zi diminea??, doamna Grandet �?i g?si fiica plimb�ndu-se, �nainte de mas?,
�n compania lui Charles. T�n?rul era trist �nc?, a?a cum trebuia s? fie un
nefericit cobor�t, ca s? spunem a?a, �n str?fundul durerii sale ?i care, m?sur�nd
ad�ncimea pr?pastiei �n care se pr?bu?ise, sim?ise �ntreaga povar? a vie?ii
viitoare.
��Tata se va �ntoarce abia la cin?, spuse Eug�nie, z?rind �ngrijorarea zugr?vit? pe
chipul mamei sale.
Era u?or s? vezi �n purtarea, pe chipul tinerei Eug�nie ?i �n bl�nde?ea aparte a
vocii o asem?nare de g�ndire �ntre ea ?i v?rul ei. Sufletele lor se �ngem?naser? cu
ardoare poate chiar �nainte de a fi sim?it deplin for?a sentimentelor care-i uneau.
Charles r?mase �n sal?, respect�ndu-i-se triste?ea. De altfel, cele trei femei nu
statur? degeaba, deoarece Grandet uitase de treburi ?i la domiciliul lui se
prezent? un mare num?r de persoane. Venir? ?iglarul, zidarul, dulgherul, fermierii,
unii s? �ncheie �n?elegeri pentru repara?ii, al?ii, s? pl?teasc? arendele sau s?
primeasc? bani. A?adar, doamna Grandet ?i Eug�nie au fost obligate s? se agite, s?
r?spund? vorb?riei interminabile a lucr?torilor ?i a s?tenilor. Nanon �ncasa
redeven?ele �n buc?t?rie. A?tepta �ntotdeauna dispozi?iile st?p�nului ca s? ?tie ce
trebuia s? p?streze pentru cas? ?i ce s? v�nd? la pia??. Unchia?ul obi?nuia,
asemenea unui mare num?r de nobili de ?ar?, s?-?i bea vinul prost ?i s?-?i m?n�nce
fructele stricate. Pe la cinci seara, Grandet se �ntoarse de la Angers, dup? ce
�ncasase paisprezece mii de franci pe aurul lui ?i av�nd �n portofel bonuri regale
ce-i aduceau dob�nd? p�n? �n ziua de achitare a rentelor. �l l?sase pe Cornoiller
la Angers, s? aib? grij? de caii pe jum?tate fr�n?i de oboseal? ?i s?-i aduc? f?r?
grab?, dup? ce se vor fi odihnit bine.
��Vin de la Angers, nevast?, zise el. Mi-e foame.
Nanon �i strig? din buc?t?rie:
��N-a?i m�ncat nimic de ieri?
��Nimic, r?spunse unchia?ul.
Nanon aduse supa. Des Grassins veni s? primeasc? instruc?iuni de la clientul lui �n
momentul �n care familia se afla la mas?. Mo? Grandet nici m?car nu-?i v?zuse
nepotul.
��M?n�nc? lini?tit, Grandet, c? putem s? st?m de vorb?, spuse bancherul. ?tii la
c�t a ajuns aurul la Angers, unde vin dup? el de la Nantes? O s? trimit ?i eu.
��S? nu trimi?i, r?spunse unchia?ul, au destul acum. Suntem prea buni prieteni ca
s? te las s?-?i pierzi timpul.
��Dar aurul se vinde acolo cu treisprezece franci ?i cincizeci de centime.
��Vrei s? spui c? se vindea.
��De unde naiba s? fi venit at�ta?
��Am fost azi-noapte la Angers, �i r?spunse Grandet cu glas ?optit.
Bancherul tres?ri surprins. Apoi, des Grassins ?i Grandet �ncepur? s?-?i vorbeasc?
la ureche ?i s? se uite din c�nd �n c�nd la Charles. �n momentul �n care fostul
dogar �i spuse probabil bancherului s?-i cumpere rente publice de o sut? de mii de
livre, des Grassins f?cu din nou un gest de surprindere.
��Domnule Grandet, plec la Paris, �i spuse el lui Charles. Dac? ai s?-mi dai vreo
�ns?rcinare�
��Niciuna, domnule, mul?umesc, r?spunse Charles.
��Mul?ume?te-i mai cu s�rg, nepoate. Domnul se duce s? deslu?easc? afacerile casei
Guillaume Grandet.
��Exist? oare vreo speran???, �ntreb? Charles.
��P?i, nu e?ti nepotul meu?, exclam? dogarul cu o m�ndrie bine jucat?. Onoarea ta e
?i onoarea noastr?. Nu te cheam? Grandet?
Charles se ridic?, �l lu? �n bra?e pe mo? Grandet, �l s?rut?, p?li ?i ie?i. Eug�nie
�?i privi tat?l cu admira?ie.
��Atunci, r?mas-bun, domnule des Grassins! Baza-i �n dumneata! S?-i lingu?e?ti bine
pe oamenii ?ia!
Cei doi �diploma?i� �?i d?dur? m�na ?i fostul dogar �l conduse pe bancher p�n? la
u??. Apoi, dup? ce o �nchise, se �ntoarse ?i-i spuse lui Nanon, a?ez�ndu-se �n
fotoliu:
��D?-mi lichior de coac?ze!
Dar, prea agitat ca s? stea locului, se ridic?, se uit? la portretul domnului de La
Bertelli�re ?i �ncepu s? c�nte, f?c�nd ceea ce Nanon numea pa?i de dans:

�n garda francez?
Aveam un bun t?tic15�

Nanon, doamna Grandet, Eug�nie se uitar? una la alta �n t?cere. Bucuria

podgoreanului le speria �ntotdeauna c�nd ajungea la apogeu. Seara se sf�r?i cur�nd.
�nt�i, mo? Grandet vru s? se culce devreme ?i, c�nd se culca, �n casa lui to?i
trebuiau s? doarm?, a?a cum, atunci c�nd August bea, �ntreaga Polonie trebuia s?
fie beat?16. Apoi, Nanon, Charles ?i Eug�nie erau la fel de osteni?i ca st?p�nul
casei. C�t despre doamna Grandet, aceasta dormea, m�nca, bea, mergea dup? dorin?a
so?ului ei. Totu?i, �n cele dou? ore acordate digestiei, dogarul, mai glume? dec�t
fusese vreodat?, rosti multe dintre aforismele proprii, dintre care unul singur era
de-ajuns ca s?-i arate starea de spirit. Dup? ce goli paharul, se uit? la el ?i
zise:
��Abia apuci s? duci paharul la gur?, c? s-a ?i golit! Asta-i via?a! Nu po?i s? fii
?i totodat? s? fi fost. Paralele nu pot s? circule, dar s? ?i stea �n pung?, altfel
via?a ar fi prea frumoas?!
Se ar?t? jovial ?i �ng?duitor. C�nd Nanon veni cu v�rtelni?a, Grandet �i spuse:
��Cred c? e?ti ostenit?. Las? �ncolo c�nepa.
��P?i, m-a? plictisi!, r?spunse slujnica.
��Biata Nanon! Vrei lichior?
��Ah! Lichiorul nu-l refuz! Doamna �l face mai bine dec�t spi?erii. Cu ?la de
v�nzare zici c? bei doctorie.
��Pun prea mult zah?r, �i taie tot gustul, o l?muri podgoreanul.
A doua zi, familia, adunat? la ora opt pentru micul dejun, �ntruchipa tabloul
primei scene de o intimitate c�t se poate de real?. Nenorocirea crease pe loc o
leg?tur? str�ns? �ntre doamna Grandet, Eug�nie ?i Charles; Nanon le �mp?rt??ea ?i
ea sentimentele f?r? s? ?tie. To?i patru �ncepur? s? formeze o familie. Iar b?
tr�nul podgorean, dup? ce-?i satisf?cuse setea de c�?tig ?i av�nd siguran?a c? �n
cur�nd �l va vedea pe filfizon plec�nd, f?r? s?-i pl?teasc? altceva dec�t drumul
p�n? la Nantes, devenise aproape indiferent fa?? de prezen?a lui �n cas?. �i l?sa
pe cei doi copii, cum �i numea pe Charles ?i pe Eug�nie, s? se comporte cum g?seau
de cuviin??, sub supravegherea doamnei Grandet, �n care avea, de altfel, deplin?
�ncredere �n ceea ce prive?te morala public? ?i religioas?. El era ocupat cu
alinierea p??unilor ?i gropilor din vecin?tatea drumului, cu plantarea plopilor la
malul Loarei ?i cu lucr?rile de iarn? la vii ?i la Froidfond.
Din acel moment, �ncepu pentru Eug�nie prim?vara iubirii. De la scena din noaptea
trecut?, c�nd veri?oara �i d?ruise v?rului comoara ei, inima �nso?ise comoara. T?
inuitori ai aceluia?i secret, se priveau exprim�nd o complicitate reciproc?, care
le aprofunda sentimentele, f?c�ndu-le comune, mai intime, �mping�ndu-i, ca s?
spunem a?a, pe am�ndoi �n afara vie?ii obi?nuite. Oare rudenia nu permite o anumit?
dulcea?? a tonului, o tandre?e �n priviri? Astfel, Eug�nie se str?dui s? ostoiasc?
suferin?ele v?rului ei cu bucuria copil?reasc? a unei iubiri care �nmugurea. Oare
nu exist? asem?n?ri ginga?e �ntre �nceputurile iubirii ?i cele ale vie?ii? Nu-i
leg?nat copilul cu c�ntece suave ?i cu priviri iubitoare? Nu-?i sunt istorisite
acele pove?ti feerice care-i �nfrumuse?eaz? viitorul? Pentru el, speran?a nu-?i
deschide ne�ntrerupt aripile ei str?lucitoare? Nu pl�nge, r�nd pe r�nd, de
bucurie ?i de durere? Nu se ceart?, din nimic, pentru pietricelele din care
�ncearc? s? construiasc? un castel fragil, pentru buchetele de flori uitate pe
dat?? Nu-i dornic s? st?p�neasc? timpul, s? �nainteze �n via???
Iubirea e a doua transformare a noastr?. Copil?ria ?i iubirea au fost unul ?i
acela?i lucru pentru Eug�nie ?i Charles: a fost prima pasiune cu toate copil?riile
ei, cu at�t mai dezmierd?toare pentru inimile lor, cu c�t erau �nv?luite �n
melancolie. Zb?t�ndu-se la na?tere sub v?lurile �ndoliate, aceast? iubire era �ntr-
o armonie perfect? cu simplitatea provincial? a casei �n ruin?. Schimb�nd c�teva
cuvinte cu veri?oara lui pe ghizdurile pu?ului, �n curtea �nv?luit? �n t?cere,
st�nd �n acea gr?dini??, a?eza?i pe o banc? n?p?dit? de mu?chi p�n? la ceasul la
care sc?pata soarele, ocupa?i s?-?i spun? mari nimicuri sau reculeg�ndu-se �n lini?
tea care domnea �ntre metereze ?i cas?, la fel ca sub arcadele unei biserici,
Charles �n?elese sfin?enia iubirii, deoarece marea lui doamn?, draga lui Annette,
nu-l �nv??ase dec�t tulbur?rile furtunoase. P?r?sea �n acel moment pasiunea
parizian?, cochet?, vanitoas?, str?lucitoare, pentru iubirea curat? ?i adev?rat?.
�ncepuse s?-i plac? acea cas?, ale c?rei obiceiuri nu i se mai p?reau at�t de
ridicole. El cobora de diminea?? ca s? poat? sta de vorb? cu Eug�nie �nainte ca
Grandet s? vin? s? scoat? proviziile, iar c�nd pa?ii unchia?ului r?sunau pe scar?,
fugea �n gr?din?. Crima inocent? a �nt�lnirii matinale, secret? chiar ?i pentru
mama tinerei Eug�nie ?i pe care Nanon se pref?cea c? n-o vede, �i imprima celei mai
nevinovate iubiri din lume vioiciunea pl?cerilor interzise. Apoi, dup? masa de
pr�nz, c�nd mo? Grandet pleca s?-?i vad? propriet??ile ?i fermele, Charles r?m�nea
cu mama ?i cu fiica, �ncerc�nd pl?ceri necunoscute c�nd le ajuta s? depene un fir,
c�nd le vedea lucr�nd, c�nd le auzea st�nd la taifas. Simplitatea acelei vie?i
aproape monastice, care-i dezv?luia frumuse?ea sufletelor ce nu cuno?teau lumea, �l
impresiona mult. Crezuse acele obiceiuri imposibile �n Fran?a ?i nu le admisese
existen?a dec�t �n Germania, dar, chiar ?i a?a, doar �n fabule ?i �n romanele lui
Auguste La Fontaine.
Pentru el, Eug�nie deveni modelul ideal al Margaretei, eroina lui Goethe, mai pu?in
p?catul. �n sf�r?it, de la o zi la alta, privirile ?i vorbele lui o fermecar? pe
biata fat?, care se l?sa cu mare pl?cere �n voia iubirii; ea str�ngea cu putere
fericirea asemenea unui �not?tor care str�nge �n m�n? ramura de salcie ca s? ias?
din fluviu ?i s?-?i trag? sufletul pe mal. Oare perspectiva unei absen?e apropiate
nu �ntrista deja orele cele mai fericite ale acestor zile care treceau cu
repeziciune? Zilnic, un eveniment ne�nsemnat le amintea viitoarea desp?r?ire.
Astfel, dup? trei zile de la plecarea lui des Grassins, Charles fusese dus de
Grandet la Tribunalul de Prim? Instan??, cu solemnitatea pe care oamenii din
provincie o acord? acestor ac?iuni, ca s? semneze o renun?are la succesiunea tat?
lui s?u. Repudiere cumplit?! Un fel de apostazie familial?. Merse la maestrul
Cruchot s? semneze dou? procuri, una pentru des Grassins, cealalt? pentru prietenul
care avea sarcina s? v�nd? mobila. Apoi, el se v?zu nevoit s? �ndeplineasc?
formalit??ile necesare ob?inerii unui pa?aport pentru str?in?tate. �n sf�r?it, c�nd
sosir? hainele simple de doliu, pe care Charles le ceruse de la Paris, chem? un
croitor din Saumur ?i-i v�ndu garderoba inutil?. Aceast? fapt? �i pl?cu �n mod
deosebit lui mo? Grandet.
��Ah! Te por?i ca un om care trebuie s? se �mbarce ?i vrea s? se �mbog??easc?, �i
spuse el, v?z�ndu-l �mbr?cat cu o redingot? din postav negru gros. Bine, foarte
bine!
��Te rog s? fii convins, domnule, c? voi ?ti �ntotdeauna s? m? comport potrivit cu
situa?ia mea, �i r?spunse Charles.
��Ce mai e ?i asta?, �ntreb? unchia?ul, ai c?rui ochi �ncepur? s? luceasc? la
vederea unui pumn de aur pe care i-l ar?ta Charles.
��Domnule, mi-am adunat butonii, inelele, toate fleacurile pe care le am ?i care ar
putea s? aib? o oarecare valoare. Dar, necunosc�nd pe nimeni la Saumur, a? fi vrut
s? te rog �n diminea?a asta s?�
��S?-?i cump?r toate astea?, �ntreb? Grandet, �ntrerup�ndu-l.
��Nu, unchiule, s?-mi recomanzi un om cinstit care�
��D?-le la mine, nepoate! O s? m? duc sus s? ?i le pre?uiesc ?i s?-?i spun c�t fac,
p�n? la o centim?. Aur de bijuterii, �ntre optsprezece ?i nou?sprezece carate, zise
el, examin�nd un l?n?i?or lung.
Podgoreanul �?i �ntinse m�na lat? ?i lu? tot acel aur.
��Veri?oara, d?-mi voie s?-?i d?ruiesc ace?ti butoni, pe care-i vei putea folosi la
prinderea panglicilor la �ncheietura m�inii, spuse Charles. Iese o br??ar? foarte
la mod? �n acest moment.
���i primesc cu drag? inim?, vere, r?spunse ea, privindu-l cu sub�n?eles.
��M?tu??, iat? degetarul mamei mele. �l p?stram cu dragoste �n trusa mea de
toalet?, continu? Charles, ar?t�ndu-i degetarul frumos de aur doamnei Grandet, care
de zece ani dorea unul.
��Nu ?tiu cum s?-?i mul?umesc, nepoate, spuse b?tr�na mam?, c?reia i se umezir?
ochii. Seara ?i diminea?a, �n rug?ciunile mele, o voi ad?uga pe cea mai st?ruitoare
dintre toate pentru dumneata, rug?ciunea pentru cei pleca?i pe drumuri. Dac? voi
muri, Eug�nie va p?stra aceast? bijuterie.
��Toate astea fac nou? sute optzeci ?i nou? de franci ?i ?aptezeci ?i cinci de
centime, nepoate, zise Grandet, deschiz�nd u?a. Dar, ca s? te scutesc de osteneala
v�nz?rii, �?i voi da eu banii� �n livre.
��n livre� �nsemna, pe malurile Loarei, c? scuzii de ?ase livre trebuie s? fie
accepta?i �n schimbul a ?ase franci, f?r? s? se ?in? cont de greutatea pierdut? din
pricina uzurii.
��Nu �ndr?zneam s?-?i fac aceast? rug?minte, r?spunse Charles, dar nu-mi pl?cea
deloc s?-mi scot la v�nzare bijuteriile �n ora?ul unde locuie?ti dumneata. Trebuie
s? ne sp?l?m rufele murdare �n familie, spunea Napoleon. A?a c?-?i mul?umesc pentru
bun?tatea dumitale.
Grandet se scarpin? dup? ureche ?i urm? un moment de t?cere.
��Dragul meu unchi, veri?oara ?i m?tu?a mi-au �ng?duit s? le d?ruiesc o mic?
amintire din partea mea, continu? Charles, privindu-l cu un aer nelini?tit, ca ?i
cum s-ar fi temut s? nu-i r?neasc? susceptibilitatea. Binevoie?te s? prime?ti ?i
dumneata ni?te butoni de man?ete care mie nu-mi mai sunt de niciun folos: �?i vor
aminti de un biet t�n?r care, departe de dumneata, se va g�ndi cu siguran?? la cei
care, de acum �nainte, vor fi singura lui familie.
��Drag? b?iete! Drag? b?iete, nu trebuie s? te lipse?ti a?a de toate�! Ce-ai
primit, nevast??, �ntreb? el, �ntorc�ndu-se cu aviditate spre so?ia lui. Ah, un
degetar de aur! ?i tu, feti?o? Ia te uit?, butoni cu diamante! Haide, iau ?i eu
butonii, b?iete, zise el �n cele din urm?, str�ng�ndu-i m�na lui Charles. Dar� o
s?-mi dai voie s?� s?-?i pl?tesc� da� drumul p�n? �n Indii. Da, vreau s?-?i pl?tesc
drumul. Mai ales c?, pre?uindu-?i bijuteriile, am luat �n calcul numai aurul brut ?
i poate c? f?cea mai mult cu lucr?tur? cu tot. Gata, am hot?r�t! I?i voi da o mie
cinci sute de franci� �n livre, pe care mi-i va �mprumuta Cruchot, pentru c? n-am
nicio le?caie �n cas?, dec�t dac? Perrotet, care a �nt�rziat cu arenda, va veni s-o
pl?teasc?. Ia s? m? duc s? v?d!
�?i lu? p?l?ria, �?i puse m?nu?ile ?i ie?i.
��A?adar, pleci, spuse Eug�nie, arunc�ndu-i o privire �n care triste?ea se amesteca
cu admira?ia.
��Trebuie, r?spunse el, l?s�nd capul �n jos.
De c�teva zile, atitudinea, purtarea ?i vorbele lui Charles deveniser? cele ale
unui om profund �ndurerat, dar care, con?tient de imensele obliga?ii care ap?sau
asupra lui, sim?ea c? nenorocirea �i insufla din ce �n ce mai mult curaj. Nu mai
ofta, devenise un adev?rat b?rbat. De aceea, niciodat? Eug�nie nu avu o p?rere mai
bun? despre caracterul v?rului ei dec�t v?z�ndu-l cobor�nd �n hainele groase din
postav negru, care se potriveau bine cu chipul palid ?i cu �nf??i?area trist?. Din
ziua aceea, cele dou? femei purtar? doliu, asist�nd �mpreun? cu Charles la un
recviem celebrat la biserica parohiei pentru sufletul r?posatului Guillaume
Grandet.
La masa de pr�nz, Charles primi scrisori de la Paris ?i le citi.
��Ei bine, vere, e?ti mul?umit de cum �?i merg afacerile?, �ntreb? �ncet Eug�nie.
��Nu pune niciodat? �ntreb?ri de-astea, fiica mea, r?spunse Grandet. Ce naiba! Dac?
eu nu-?i spun nimic de-ale mele, de ce ?i-ai b?ga nasul �n cele ale v?rului t?u?
D?-i pace b?iatului!
��Oh, n-am secrete!, spuse Charles.
��Bla, bla, bla! O s? �nve?i tu c? �n negustorie trebuie s?-?i ?ii limba-n fr�u!
Dup? ce �ndr?gosti?ii r?maser? singuri �n gr?din?, Charles �i spuse veri?oarei
sale, duc�nd-o spre vechea banc?, unde se a?ezar? sub nuc:
��Am avut dreptate �n privin?a lui Alphonse, s-a purtat minunat. S-a ocupat de
afacerile mele cu pruden?? ?i cinstit. Nu datorez nimic celor de la Paris, toat?
mobila mea s-a v�ndut bine; el m? anun?? c?, dup? sfaturile unui c?pitan de curs?
lung?, a folosit trei mii de franci, care-i mai r?m?seser?, s? cumpere ceva marf?,
format? din curiozit??i europene, care se v�nd foarte bine �n Indii. Mi-a trimis
coletele la Nantes, unde se afl? o nav? care pleac? spre Java. Peste cinci zile,
Eug�nie, va trebui s? ne lu? r?mas-bun poate nu pentru totdeauna, dar cel pu?in
pentru mult timp de-aici �nainte. Marfa mea ?i cei zece mii de franci pe care mi-i
trimit doi dintre prietenii mei constituie un �nceput destul de modest. Nu m? pot
g�ndi la �ntoarcere dec�t peste c�?iva ani. Draga mea veri?oara, nu pune �n balan??
via?a mea cu a ta, a? putea s? pier, poate c? ?i se va prezenta o partid? bun?�
��M? iube?ti?, �ntreb? ea.
��Oh, da, mult!, r?spunse el, pe un ton profund, care dezv?luia un sentiment la fel
de profund.
��Voi a?tepta, Charles! Dumnezeule! Tata e la fereastr?!, exclam? ea, resping�ndu-?
i v?rul, care se apropia s-o s?rute.
?i fugi sub bolt?, urmat? de Charles. V?z�ndu-l, t�n?ra se retrase la cap?tul de
jos al sc?rii ?i deschise u?a; apoi, f?r? s? ?tie prea bine unde mergea, Eug�nie se
pomeni l�ng? c?m?ru?a lui Nanon, �n locul cel mai �ntunecos al culoarului. Acolo,
Charles, care o �nso?ise, o prinse de m�n?, o trase mai aproape, o apuc? de
mijloc ?i o lipi �nceti?or de el. Eug�nie nu se mai �mpotrivi, primi ?i d?rui cea
mai curat?, cea mai suav?, dar ?i cea mai deplin? s?rutare.
��Drag? Eug�nie, un v?r e �ntr-o situa?ie mai bun? dec�t un frate, te poate lua de
so?ie, �i spuse Charles.
��A?a s? fie!, strig? Nanon, deschiz�nd deodat? u?a c?m?ru?ei sale.
Speria?i, cei doi �ndr?gosti?i fugir? �n sal?, unde Eug�nie �?i relu? lucrul, iar
Charles se apuc? s? citeasc? litaniile Fecioarei din cartea de rug?ciuni a doamnei
Grandet.
��Ce t?cere!, exclam? Nanon, v?z�nd c? nimeni nu vorbea. Ne facem cu to?ii rug?
ciunile?
Dup? ce Charles �?i anun?ase plecarea, Grandet �ncepuse s? se agite, vr�nd s? lase
s? se cread? c?-i p?sa mult de nepotul lui. Se ar?t? generos cu ce nu-l costa
nimic, g?sindu-i un ambalator ?i zic�nd apoi c? cerea prea mul?i bani pentru l?zile
lui. Atunci, el vru cu �nc?p??�nare s? se ocupe personal de asta ?i folosi ni?te
sc�nduri vechi. Se trezi dis-de-diminea?? ca s? rindeluiasc?, s? netezeasc? lemnul
cu cu?itoaia, s? bat? �n cuie sc�ndurile ?i s? confec?ioneze cutii foarte frumoase,
�n care ambala toate lucrurile lui Charles; apoi, �?i lu? sarcina s? le coboare cu
ambarca?iunea pe Loara, s? aib? grij? de ele ?i s? le expedieze �n timp util la
Nantes.
De la s?rutul de pe culoar, orele zburau pentru Eug�nie cu o iu?eal? �nsp?im�nt?
toare. Uneori, ea voia s?-?i urmeze v?rul. Cel care a cunoscut cea mai fermec?toare
dintre pasiuni, aceea care e scurtat? zilnic de v�rst?, de timp, de o boal?
mortal?, de vreo fatalitate uman?, acela va �n?elege chinurile tinerei Eug�nie.
Pl�ngea deseori, plimb�ndu-se prin gr?din?, acum prea mic? pentru ea, ca ?i curtea,
casa, ora?ul: se �nchipuia deja �nfrunt�nd �ntinderile nesf�r?ite ale m?rilor. �n
sf�r?it, veni ?i ziua dinaintea plec?rii. Diminea?a, �n absen?a lui Grandet ?i a
lui Nanon, cutia pre?ioas? unde se aflau cele dou? portrete a fost a?ezat? cu
solemnitate �n singurul sertar al dul?piorului care se �ncuia cu cheia ?i unde se
g?sea punga acum goal?. Depunerea acestei comori fu �nso?it? de multe s?rut?ri ?i
lacrimi. Dup? ce-?i puse cheia �n s�n, Eug�nie nu mai avu curajul s?-l �mpiedice pe
Charles s? s?rute acel loc.
��Aici va sta mereu, dragul meu.
��Ca ?i inima mea.
��Ah, Charles, asta nu e bine!, spuse ea, pe un ton pu?in mustr?tor.
��Nu suntem logodi?i?, r?spunse el. Am cuv�ntul t?u, prime?te-l ?i tu pe-al meu.
Apoi �?i jurar? s? fie unul al celuilalt pentru totdeauna.
Nicio f?g?duial? din aceast? lume nu a fost mai curat?: candoarea tinerei Eug�nie
sfin?ea momentan iubirea lui Charles. A doua zi diminea??, micul dejun a fost
trist. �n halatul lui de cas? cusut cu fir de aur ?i purt�nd o cruce at�rnat? de
g�t cu o panglic? de catifea, ambele d?ruite de Charles, Nanon, care nu se sfia
s?-?i exprime sentimentele, avea ochii �nl?crima?i.
��Dr?gu?ul domn pleac? pe mare! Domnul s?-l c?l?uzeasc?!
La zece ?i jum?tate, �ntreaga familie �l �nso?i pe Charles la diligenta de Nantes.
Nanon d?duse drumul c�inelui, �ncuiase poarta ?i vru s? duc? bagajul lui Charles.
To?i negustorii de pe strada veche erau �n pragul pr?v?liilor ca s?-i vad? trec�nd,
micului cortegiu al?tur�ndu-i-se �n pia?? ?i notarul Cruchot.
��S? nu pl�ngi, Eug�nie, �i spuse mama ei.
��Nepoate, pleac? s?rac, �ntoarce-te bogat, vei g?si salvat? onoarea tat?lui
dumitale, �i spuse Grandet �n u?a hanului, s?rut�ndu-l pe Charles pe am�ndoi
obrajii. Garantez pentru asta eu, Grandet. Iar atunci nu va mai at�rna dec�t de
dumneata s?�
��Ah, unchiule, �mi �ndulce?ti am?r?ciunea plec?rii! Oare nu-i cel mai frumos dar
pe care mi-l puteai face?
Ne�n?eleg�nd vorbele b?tr�nului dogar, pe care-l �ntrerupsese, Charles l?s? s? cad?
pe fa?a t?b?cit? de v�nt ?i de soare lacrimi de recuno?tin??, �n timp ce Eug�nie
str�ngea cu toat? puterea ei m�na v?rului ?i pe cea a tat?lui. Numai notarul
z�mbea, admir�nd subtilitatea lui Grandet, pentru c? numai el �l �n?elese pe
unchia?. Cei patru, �nconjura?i de alte c�teva persoane, r?maser? �n fa?a
diligentei p�n? la plecare. Apoi, dup? ce ea disp?ru pe pod ?i zgomotul ei r?sun?
numai �n dep?rtare, podgoreanul morm?i:
��Cale b?tut?!
Din fericire, numai notarul Cruchot auzi aceast? exclama?ie. Eug�nie ?i mama ei se
duseser? �ntr-un anumit loc de pe chei, de unde mai puteau z?ri diligenta, ?i-?i
agitau batistele albe, semn la care Charles r?spundea flutur�nd-o pe a lui.
��Mam?, a? vrea s? am un moment puterea Domnului, spuse Eug�nie, �n clipa �n care
nu mai z?ri batista lui Charles.
Ca s? nu �ntrerupem cursul evenimentelor care s-au petrecut �n familia Grandet, e
necesar s? arunc?m anticipat o privire asupra opera?iilor pe care unchia?ul le-a f?
cut la Paris prin intermediul lui des Grassins. La o lun? dup? plecarea
bancherului, Grandet de?inea un titlu de rent? de stat de o sut? de mii de livre,
cump?rat la optzeci de franci net. Inventarul r?mas la moartea sa nu a furnizat
nici cea mai mic? l?murire asupra mijloacelor sugerate de ne�ncrederea lui pentru
schimbarea pre?ului rentei cu renta �ns??i. Notarul Cruchot a ajuns la concluzia c?
Nanon, f?r? ?tirea ei, fusese instrumentul fidel al transfer?rii fondurilor. Cam pe
atunci, slujnica lipsise cinci zile, trebuind, zice-se, s? pun? ordine �n anumite
lucruri la Froidfond, ca ?i cum podgoreanul ar fi putut s? lase ceva la voia
�nt�mpl?rii. �n privin?a afacerilor casei Guillaume Grandet, toate previziunile
dogarului se realizaser?.
La Banca Fran?ei se g?sesc, dup? cum se ?tie, informa?iile cele mai exacte despre
marile averi din Paris ?i din departamente. Numele lui des Grassins ?i cel al lui
F�lix Grandet din Saumur erau bine cunoscute ?i se bucurau de stima acordat?
celebrit??ilor financiare care se sprijin? pe propriet??i funciare imense
neipotecate. Sosirea bancherului de la Saumur, �ns?rcinat, se spunea, cu lichidarea
onorabil? a casei Grandet din Paris, a fost a?adar de ajuns ca negociatorul s?
evite ru?inea protest?rii poli?elor. Ridicarea sechestrului s-a f?cut �n prezen?a
creditorilor ?i notarul familiei a procedat �n mod regulamentar la �ntocmirea
inventarului succesiunii. Cur�nd, des Grassins i-a adunat pe creditori, care, cu
to?ii, i-au ales ca lichidatori pe bancherul din Saumur ?i pe Fran�ois Keller, un
bancher bogat, unul dintre principalii interesa?i, conferindu-le toate puterile
necesare ca s? salveze onoarea familiei ?i crean?ele. Creditul lui Grandet de la
Saumur, speran?a pe care a st�rnit-o �n sufletul creditorilor prin intermediul lui
des Grassins au facilitat tranzac?iile; niciun creditor nu s-a ar?tat recalcitrant.
Nimeni nu se g�ndea s?-?i treac? crean?a la pierderi ?i fiecare �?i spunea:
�Grandet de la Saumur va pl?ti!�
Au trecut ?ase luni. Parizienii r?scump?raser? poli?ele aflate �n circula?ie ?i le
p?strau �n portofele. Primul rezultat pe care voia s?-l ob?in? dogarul. Dup? nou?
luni de la prima adunare, cei doi lichidatori au distribuit patruzeci ?i ?apte la
sut? fiec?rui creditor. Aceast? sum? a fost ob?inut? prin v�nzarea valorilor,
posesiunilor, a bunurilor ?i a altor lucruri care apar?inuser? r?posatului
Guillaume Grandet, totul fiind f?cut cu o scrupulozitate riguroas?. Aceast?
lichidare era f?ptuit? cu cea mai mare onestitate. Creditorii au recunoscut
admirabila ?i incontestabila onoare a fra?ilor Grandet. Dup? ce aceste laude au
circulat �ndeajuns, creditorii au cerut restul banilor. Pentru asta, au fost nevoi?
i s?-i trimit? lui Grandet o scrisoare colectiv?.
��Am ajuns ?i-aici!, exclamase fostul dogar, arunc�nd scrisoarea �n foc. R?bdare,
dr?gu?ilor!
Drept r?spuns la propunerile din scrisoare, Grandet de la Saumur a cerut depunerea
la un notar a tuturor titlurilor de crean?? existente contra succesiunii fratelui
s?u, �mpreun? cu o chitan?? a pl??ilor deja f?cute, sub pretextul �ncheierii dup?
verificare a conturile ?i al stabilirii corecte a st?rii succesiunii. Aceast?
depunere a st�rnit nenum?rate dificult??i. �n general, creditorul e un fel de
maniac. Ast?zi, gata s? �ncheie o �n?elegere; m�ine, gata s? distrug? totul; mai
t�rziu, devenind mai mult dec�t blajin. Ast?zi, so?ia lui e binedispus?, ultimului
micu? i-au dat din?ii, totul merge bine acas? ?i el nu vrea s? piard? nicio para;
m�ine, plou?, nu poate s? ias?, e melancolic, spune �da� la toate propunerile care
pot s? duc? la bun sf�r?it o afacere; peste dou? zile, cere garan?ii; la sf�r?itul
lunii, vrea s? te execute silit, c?l?ul! Creditorul seam?n? cu vrabia comun?, pe
coada c?reia copila?ii sunt �ndemna?i s? �ncerce s? pun? un bob de sare; dar
creditorul �ntoarce totul �mpotriva crean?ei sale, din care nu poate s? �ncaseze
nimic.
Grandet observase varia?ia st?rilor de spirit ale creditorilor, iar cei ai fratelui
s?u s-au comportat cu to?ii dup? calculele lui. Unii s-au sup?rat ?i au refuzat
categoric aceast? depunere.
��Foarte bine!, zicea Grandet, frec�ndu-?i m�inile, pe c�nd citea scrisorile
adresate �n aceast? privin?? de des Grassins.
Al?ii nu au consim?it depunerea dec�t cu condi?ia s? li se constate a?a cum se
cuvine drepturile, nerenun?�nd la niciunul, ba chiar rezerv�ndu-?i-l pe acela de
declarare a falimentului. Au urmat alte scrisori, dup? care Grandet de la Saumur a
acceptat toate condi?iile cerute. �n schimbul acestei concesii, creditorii
concilian?i i-au adus pe calea cea bun? ?i pe creditorii �nd�rji?i. Depunerea a
avut loc, nu f?r? unele pl�ngeri.
��Individul ?sta �?i bate joc de dumneata ?i de noi, i se spusese lui des Grassins.
Dup? dou?zeci ?i trei de luni de la moartea lui Guillaume Grandet, mul?i negustori,
prin?i �n v�rtejul afacerilor din Paris, au uitat de �ncasarea poli?elor Grandet
sau se g�ndeau la ea doar ca s?-?i spun?: ��ncep s? cred c? cei patruzeci ?i ?apte
la sut? sunt tot ce pot s? scot din asta�. Dogarul se bazase pe puterea timpului,
care, spunea el, e un diavol bun.
La sf�r?itul celui de-al treilea an, des Grassins i-a scris lui Grandet c?, �n
schimbul a zece la sut? din dou? milioane patru sute de mii de franci datora?i �nc?
de casa Grandet, �i f?cuse pe creditori s?-i �napoieze poli?ele. Grandet a r?spuns
c? notarul ?i agentul de schimb, ale c?ror falimente �nsp?im�nt?toare provocaser?
moartea fratelui s?u, tr?iau �nc?, probabil deveniser? solvabili ?i c? trebuia s?
fie ac?iona?i �n judecat?, ca s? se poat? scoate ceva de la ei ?i diminua astfel
cifra deficitului.
La sf�r?itul celui de-al patrulea an, deficitul s-a oprit categoric la suma de un
milion dou? sute de mii de franci. Au urmat tratative care au durat ?ase luni,
�ntre lichidatori ?i creditori, �ntre Grandet ?i lichidatori. Pe scurt, presat
insistent s? pl?teasc?, Grandet de la Saumur le-a r?spuns celor doi lichidatori,
prin luna a noua a acelui an, c? nepotul lui, care se �mbog??ise �n Indii, �i
adusese la cuno?tin?? inten?ia de a pl?ti integral datoriile tat?lui s?u, a?a c? nu
putea s?-i pl?teasc? el, f?r? s?-l fi consultat. Prin urmare, a?tepta un r?spuns.
Pe la mijlocul celui de-al cincilea an, creditorii erau �nc? ?inu?i �n ?ah cu
cuv�ntul �integral�, folosit din c�nd �n c�nd de sublimul dogar, care r�dea �n
barb? ?i nu rostea niciodat?, f?r? s? z�mbeasc? ?i s? tr�nteasc? o �njur?tur?,
cuvintele: �Parizienii ??tia!� Dar creditorii au avut o soart? nemai�nt�lnit? �n
analele comer?ului. Ei se vor pomeni �n situa?ia �n care-i ?inuse Grandet �n
momentul �n care evenimentele acestei povestiri �i vor obliga s? reapar?. C�nd
rentele au atins 115, mo? Grandet a v�ndut ?i a ob?inut �n jur de dou? milioane
patru sute de mii de franci de aur, care s-au al?turat, �n butoia?ele lui, celor ?
ase sute de mii de franci din dob�nzile compuse din titluri. Des Grassins locuia la
Paris. Iat? de ce, �nt�i, a fost numit deputat; apoi, s-a amorezat, el, tat? de
familie, dar s?tul de via?a plictisitoare de la Saumur, de Florine, una dintre cele
mai dr?gu?e actri?e de la Th��tre de Madame, ?i �n bancher s-a trezit fostul ofi?er
napoleonian. E inutil s? vorbim despre comportamentul lui; la Saumur a fost socotit
profund imoral. So?ia a fost foarte fericit? cu separarea bunurilor ?i a avut
destul? minte s? conduc? casa de la Saumur, ale c?rei afaceri au continuat sub
numele ei, ca s? repare prejudiciile aduse averii de nebuniile domnului des
Grassins. Cei din familia Cruchot au �nveninat at�t de mult situa?ia nesigur? a
acestei cvasi v?duve, �nc�t ?i-a m?ritat foarte prost fiica ?i s-a v?zut nevoit? s?
renun?e la c?s?toria fiului ei cu Eug�nie Grandet. Adolphe a plecat la Paris la
tat?l lui ?i se spune c? a devenit un t�n?r cu deprinderi foarte rele. Familia
Cruchot a triumfat.
��So?ul dumitale e lipsit de judecat?, spunea Grandet, �mprumut�nd-o cu o sum? de
bani pe doamna des Grassins �n schimbul unor garan?ii. V? pl�ng din toat? inima,
sunte?i o femeie de toat? isprava.
��Ah, domnule!, r?spundea biata femeie. Cine putea s? cread? c?, �n ziua �n care a
plecat de la dumneata spre Paris, se ducea la pierzanie?
��Cerul mi-e martor, doamn?, c? am f?cut tot ce-am putut p�n? �n ultimul moment s?-
l �mpiedic s? plece. Domnul pre?edinte voia s? se duc? �n locul lui, iar acum ?tim
de ce a ?inut musai s? plece el.
Astfel, Grandet nu avea nicio obliga?ie fa?? de des Grassins.

5
Necazuri de familie

�n orice situa?ie, femeile au mai multe motive de durere dec�t un b?rbat ?i sufer?
mai mult dec�t el. B?rbatul are for?a lui ?i obi?nuin?a de a-?i exercita puterea:
ac?ioneaz?, se agit?, �?i face de lucru, g�nde?te, prive?te �n viitor ?i g?se?te �n
toate astea consolare. A?a f?cea ?i Charles. Dar femeia r?m�ne fa?? �n fa?? cu
durerea, de la care nimic nu o abate, coboar? p�n? �n str?fundul pr?pastiei pe care
a deschis-o el, o m?soar? ?i o umple deseori cu dorin?ele ?i cu lacrimile ei. A?a
f?cea Eug�nie. Se ini?ia �n propriu-i destin. Sim?irea, iubirea, suferin?a,
devotamentul vor face �ntotdeauna parte din textul vie?ii femeilor. Eug�nie avea s?
fie o femeie pe de-a-ntregul, mai pu?in �n ceea ce o consoleaz? pe femeie.
Fericirea, adunat? precum cuiele �nfipte �ntr-un zid, dup? splendida exprimare a
lui Bossuet, nu avea s?-i umple �ntr-o zi c?u?ul palmei. Sup?r?rile nu se las?
niciodat? a?teptate, iar, pentru ea, acestea sosir? cur�nd.
A doua zi dup? plecarea lui Charles, casa Grandet �?i relu? �nf??i?area pentru to?
i, mai pu?in pentru Eug�nie, c?reia i se p?ru brusc foarte pustie. F?r? ?tiin?a
tat?lui, vru ca odaia v?rului ei s? r?m�n? a?a cum o l?sase. Doamna Grandet ?i
Nanon �ncuviin?ar? cu drag? inim? acest statu quo.
��Cine ?tie dac? nu se va �ntoarce mai repede dec�t credem?, spuse ea.
��Ah, tare a? vrea s?-l v?d aici!, r?spunse Nanon. M? obi?nuisem cu el! Era un domn
tare omenos ?i tare dr?gu?, buclat ca o fat?.
Eug�nie se uit? la Nanon.
��Sf�nt? Fecioar?! Domni?oar?, ochii dumitale frumo?i �?i vor duce sufletul la
pierzanie! Nu privi lumea �n felul ?sta!
Din ziua aceea, frumuse?ea domni?oarei Grandet c?p?t? un nou caracter. Gravele
g�nduri de iubire de care sufletu-i era invadat lent, demnitatea femeii iubite d?
dur? tr?s?turilor sale acel fel de str?lucire pe care pictorii o reprezint? prin
aureol?. P�n? s? vin? v?rul ei, Eug�nie putea fi comparat? cu Fecioara �nainte s?
conceap?; dup? plecarea lui, sem?na cu Fecioara devenit? mam?: concepuse iubirea.
Aceste dou? Marii, at�t de diferite ?i at�t de bine reprezentate de c�?iva pictori
spanioli, constituie una dintre cele mai str?lucite figuri care abund? �n cre?
tinism.
�ntorc�ndu-se de la slujb?, unde se dusese a doua zi dup? plecarea lui Charles ?i
unde jurase c? se va duce �n fiecare zi, cump?r? de la un librar o hart? a lumii,
pe care o prinse �n cuie deasupra oglinzii, ca s? poat? urm?ri drumul v?rului ei
spre Indii, s? se �nchipuie c�t de c�t, seara ?i diminea?a, �n corabia care-l purta
spre acele ??rmuri �ndep?rtate, s?-l vad?, s?-i pun? mii de �ntreb?ri, s?-l
�ntrebe: �E?ti s?n?tos? Suferi? Te g�nde?ti la mine, v?z�nd acea stea despre
frumuse?ea ?i folosul c?reia mi-ai vorbit chiar tu?� Apoi, diminea?a, st?tea
cufundat? �n g�nduri sub nuc, a?ezat? pe banca de lemn roas? de carii ?i n?p?dit?
de mu?chi cenu?iu, unde-?i spuseser? multe cuvinte dragi, copil?rii, unde-?i
imaginaser? frumosul lor c?min. Se g�ndea la viitor privind cerul prin micul spa?iu
�ng?duit de ziduri, apoi, vechea por?iune de zid ?i acoperi?ul sub care era camera
lui Charles. �n sf�r?it, tr?i iubirea singuratic?, iubirea adev?rat? care persist?,
se strecoar? �n toate g�ndurile ?i devine substan?a sau, cum ar fi spus p?rin?ii
no?tri, ?es?tura vie?ii.
C�nd a?a-zi?ii prieteni ai lui mo? Grandet veneau s? tr?nc?neasc? seara, ea era
vesel?, se pref?cea; dar �n toate dimine?ile vorbea despre Charles cu mama ei ?i cu
Nanon. Slujnica �n?elesese c? putea s? ia parte la suferin?ele tinerei ei st?p�ne
f?r? s?-?i �ncalce �ndatoririle fa?? de st?p�nul casei ?i-i spunea fetei:
��Eu, dac? a? fi avut un b?rbat, l-a? fi� urmat ?i-n iad! L-a? fi� ce mai!� �n
fine, a? fi murit pentru el! Dar� nimic. Voi muri f?r? s? ?tiu ce-i via?a. Crezi,
domni?oar?, c? b?tr�nul ?sta de Cornoiller, care-i totu?i un om cumsecade, se ?ine
de mine pentru renta mea, ca to?i cei care vin aici s? adulmece b?netul domnului,
f?c�ndu-v? curte? Zic asta pentru c? sunt �nc? �ndem�natic?, de?i c�t casa. Ei
bine, don�?oar?, s? ?ti?i, asta tot �mi face pl?cere, chiar dac? nu-i iubire!
Trecur? astfel dou? luni. Via?a din cas?, alt?dat? at�t de monoton?, era �nsufle?
it? de interesul imens st�rnit de secretul care le lega ?i mai intim pe cele trei
femei. Pentru ele, Charles �nc? tr?ia ?i se mi?ca de colo-colo sub tavanul cenu?iu
al s?lii. Seara ?i diminea?a, Eug�nie deschidea trusa de toalet? ?i privea
portretul m?tu?ii sale. �ntr-o diminea?? de duminic? fu surprins? de mama ei �n
momentul �n care c?uta tr?s?turile lui Charles �n cele ale portretului. Doamnei
Grandet i-a fost astfel dest?inuit secretul teribil al schimbului f?cut �ntre t�n?r
?i Eug�nie.
��I-ai dat tot!, exclam? mama ei, �nsp?im�ntat?. Ce-i vei spune tat?lui t?u, de
Anul Nou, c�nd o s? vrea s?-i ar??i aurul?
Privirea fetei deveni fix? ?i cele dou? femei r?maser? st?p�nite de o team? mortal?
jum?tate din diminea??. Se dovedir? destul de tulburate ca s? nu mai ajung? la
liturghia mare ?i se duser? doar la liturghia mic?. Peste trei zile se sf�r?ea anul
1819. Peste trei zile avea s? �nceap? o ac?iune cumplit?, o tragedie burghez? f?r?
otrav?, pumnal sau v?rsare de s�nge, dar, pentru actori, mai crud? dec�t toate
dramele s?v�r?ite �n ilustra familie a Atrizilor.
��Ce o s? ne facem?, �?i �ntreb? doamna Grandet fiica, l?s�ndu-?i lucrul pe
genunchi.
Biata mam? suferea de ni?te tulbur?ri a?a de grave de dou? luni, �nc�t m�necu?ele
ei de l�n?, de care avea nevoie pentru iarn?, nu erau �nc? gata. Acest fapt divers
casnic, ne�nsemnat �n aparen??, avu consecin?e triste pentru ea. F?r? m�necu?e, r?
ci r?u pe c�nd asuda din pricina unei furii �nsp?im�nt?toare a so?ului ei.
��M? g�ndeam, biata mea copil?, c?, dac? mi-ai fi dest?inuit secretul t?u, am fi
avut timp s?-i scriem la Paris domnului des Grassins. Ar fi putut s? ne trimit?
monede de aur asem?n?toare cu ale tale. ?i, chiar dac? Grandet le cunoa?te bine,
poate c?�
��Dar de unde am fi luat at�?ia bani?
��Mi-a? fi pus la b?taie bunurile mele. De altfel, domnul des Grassins ne-ar fi�
��Nu mai e timp, r?spunse Eug�nie cu voce �n?bu?it? ?i tulburat?, �ntrerup�ndu-?i
mama. Nu trebuie s? ne ducem m�ine-diminea?? �n camera lui s?-i ur?m la mul?i ani?
��Dar, fiica mea, m-a? putea duce la domnii Cruchot.
��Nu, nu, ar �nsemna s? m? predau lor ?i s? depindem de ei. De altfel, hot?r�rea
mea e luat?. Am f?cut bine, nu m? c?iesc deloc. Dumnezeu m? va ocroti. Fac?-se
sf�nta lui voin??! Ah, dac? i-ai fi citit scrisoarea, nu te-ai mai fi g�ndit dec�t
la el, mam?!
A doua zi diminea??, 1 ianuarie 1820, teroarea v?dit? care le st?p�nea pe mam? ?i
pe fiic? le suger? cea mai natural? dintre scuze ca s? nu vin?, cu solemnitate, �n
camera lui Grandet. Iarna dintre anii 1819 ?i 1820 a fost una dintre cele mai aspre
din epoc?. Z?pada se a?ternuse �n strat gros pe acoperi?.
Doamna Grandet �i spuse so?ului ei �ndat? ce �l auzi mi?c�ndu-se prin camer?:
��Grandet, spune-i lui Nanon s? fac? pu?in foc �n camera mea. E at�t de frig, �nc�t
am �nghe?at sub plapum?. Am ajuns la o v�rst? la care am nevoie s? fiu menajat?.
?i, dup? o scurt? pauz?, ea continu?:
��S? ?tii c? Eug�nie va veni s? se �mbrace aici. Biata fat? ar putea s? se �mboln?
veasc? dac?-?i face toaleta la ea �n odaie pe o vreme ca asta. Apoi vom veni s?-?i
ur?m la mul?i ani l�ng? foc, �n sal?.
��Bla, bla, bla! Ce de vorbe! Cum �ncepi anul, doamn? Grandet? N-ai vorbit
niciodat? a?a de mult. Cu toate astea, nu cred c-ai m�ncat p�ine �nmuiat? �n vin!
Urm? un moment de t?cere.
��Ei bine, voi face precum dore?ti, doamn? Grandet!, continu? s? vorbeasc?
podgoreanul, c?ruia probabil c?-i convenea propunerea so?iei sale. E?ti �ntr-adev?r
o femeie cumsecade ?i nu vreau s? ?i se �nt�mple ceva r?u la b?tr�ne?e, chiar dac?,
�n general, cei din familia La Bertelli�re sunt zdraveni, nu glum?! Nu-i a?a?,
strig? el, dup? o clip? de pauz?. �n fine, i-am mo?tenit, a?a c?-i iert! ?i tu?i.
��E?ti vesel �n diminea?a asta, domnule, spuse cu gravitate biata femeie.
��A?a sunt eu, vesel�

Dogaru-i vesel, n-ai ce face,

Hai s? dregem poloboace!

�ad?ug? el, intr�nd �n odaia so?iei sale gata �mbr?cat. Da, fir-ar s? fie, aici e
frig, nu glum?! Vom m�nca bine la mas?, nevast?. Des Grassins mi-a trimis un pateu
de ficat cu trufe! O s? m? duc s?-l iau de la diligent?. Probabil c-a ad?ugat ?i un
napoleon dublu pentru Eug�nie, �i ?opti dogarul la ureche. Am r?mas f?r? aur,
nevast?. Mai aveam ni?te monede vechi, pot s?-?i spun asta ?ie, dar a trebuit s? le
dau pentru afaceri.
?i, ca s? celebreze Anul Nou, o s?rut? pe frunte.
��Eug�nie!, strig? mama ei. Nu ?tiu pe ce parte a dormit tat?l t?u, dar e �n toane
bune �n diminea?a asta. O s? ne descurc?m!
��Da� ce-are st?p�nul nostru?, �ntreb? Nanon, intr�nd �n odaie s? aprind? focul.
�nt�i, mi-a zis: �O zi bun?, un an bun, n?t�ntoalo! Du-te s? faci focul �n odaia
neveste-mii, �i e frig!� Pe urm?, am r?mas prostit? c�nd l-am v?zut �ntinz�nd m�na
s?-mi dea un scud de ?ase franci, care aproape c? nu-i deloc tocit! Ia uite-l,
doamn?! Oh, ce om cumsecade! E totu?i tare de treab?! Unii, cu c�t �mb?tr�nesc, cu
at�t sunt mai nesuferi?i, dar el e dulce ca lichiorul de coac?ze ?i se face ?i mai
bun! E un om tare minunat, tare bun�
Secretul acestei veselii consta �n reu?ita deplin? a opera?iunii sale speculative.
Domnul des Grassins, dup? ce re?inuse sumele pe care i le datora dogarul pentru
scontarea celor o sut? cincizeci de mii de franci de titluri olandeze ?i Pentru
adaosul pe care i-l d?duse ca s? completeze banii necesari cump?r?rii de rente �n
valoare de o sut? de mii de livre, �i trimitea cu diligenta treizeci de mii de
franci �n scuzi, dob�nd? restant? la semestru, anun?�ndu-i cre?terea valorii
rentelor publice. Ajunseser? atunci la 89 ?i afaceri?tii cei mai boga?i cump?rau,
la sf�r?itul lui ianuarie, cu 92. Grandet c�?tiga, de dou? luni, o dob�nd? de 12%
la capitalurile sale, �?i �ncheiase conturile ?i urma acum s? c�?tige cincizeci de
mii de franci la fiecare ?ase luni, f?r? s? fie nevoit s? pl?teasc? impozite sau
compens?ri. Pricepea �n sf�r?it renta, plasament fa?? de care oamenii din provincie
aveau o repulsie de ne�nvins, ?i se vedea, dup? cinci ani, st?p�nul unui capital de
?ase milioane, f?cu?i f?r? mare b?taie de cap ?i care, ad?ug�ndu-se valorii
propriet??ilor sale funciare, ar fi format o avere colosal?. Cei ?ase franci ai lui
Nanon erau poate r?splata pentru un imens serviciu pe care slujnica i-l f?cuse f?r?
s? ?tie st?p�nului ei.
�Oho! �ncotro se duce mo? Grandet de alearg? de diminea?? ca la foc?�, se �ntrebar?
negustorii care-?i deschideau pr?v?liile.
Apoi, c�nd �l v?zur? revenind de la diligent?, urmat de un angajat al mesageriei,
care ducea c�?iva saci plini cu roaba, unul zise:
��Apa se duce �ntotdeauna �n r�u, unchia?ul se ducea la bani!
���i vin de la Paris, de la Froidfond, din Olanda!, spuse altul.
��O s? ajung? s? cumpere tot Saumurul!, exclam? un al treilea.
��Nu-i pas? de frig, �?i vede de treaba lui, �i zise o femeie so?ului ei.
��Ei! Domnule Grandet! Dac? v? st�njenesc, v? scap eu de ei!, �i spuse un negustor
de postav, cel mai apropiat vecin al lui.
��Mda! Ni?te b?ni?ori am?r�?i, r?spunse podgoreanul.
��De argint, replic? omul de la mesagerie, pe ?optite.
��Dac? vrei s? nu pleci cu buza umflat?, ?ine-?i clan?a!, �l repezi zg�rcitul,
deschiz�nd u?a.
�Ah, vulpoiul b?tr�n! Credeam c?-i surd!, �?i spuse omul de la mesagerie. Se pare
c?, atunci c�nd e frig afar?, aude.�
��?ine cinci gologani de saftea de Anul Nou ?i gura! ?terge-o!, �i zise Grandet.
Nanon o s?-?i aduc? �napoi roaba.
Apoi:
��Nanon, cele dou? curci sunt la slujb??, o �ntreb? el.
��Da, domnule.
��Hai, la treab?!, strig? el, �nc?rc�nd-o cu sacii.
Scuzii fur? transporta?i fugu?a �n camera lui, unde se �ncuie.
��C�nd e gata masa, �mi ba?i �n perete. Du �napoi roaba la mesagerie!
Familia se a?ez? la mas? abia la ora zece.
��Aici, tat?l t?u nu-?i va cere s?-i ar??i aurul, �i spuse doamna Grandet fiicei
sale, �ntorc�ndu-se de la biseric?. De altfel, s? te prefaci c? ?i-e frig. Pe urm?
vom avea timp s?-?i umplem la loc punga p�n? la ziua ta de na?tere�
Grandet cobora scara g�ndindu-se s?-?i schimbe iute scuzii parizieni �n aur curat ?
i la admirabila lui opera?iune speculativ? cu rente de stat. Era hot?r�t s?-?i
plaseze astfel veniturile p�n? c�nd renta va atinge valoarea de o sut? de franci.
Inten?ie funest? pentru Eug�nie. �ndat? ce intr?, cele dou? femei �i urar? un an
bun, fiica s?rindu-i de g�t ?i alint�ndu-l, doamna Grandet, grav ?i cu demnitate.
��Ah, copila mea!, exclam? el, s?rut�ndu-?i fiica pe obraji. S? ?tii c? m? str?
duiesc pentru tine! Vreau s? fii fericit?. �?i trebuie bani ca s? fii fericit. F?r?
bani, ioc! ?ine un napoleon nou-nou?, cerut special de la Paris. La naiba! Nu mai e
un gr?unte de aur aici! Numai tu mai ai aur! Arat?-mi aurul t?u, feti?o!
��Las?! E prea frig, s? ne a?ez?m la mas?, �i r?spunse Eug�nie.
��Bine. Pe urm?. Da? Asta ne va ajuta la digestie! Gr?sanul de des Grassins a avut
grij? s? ne trimit? asta, continu? el. A?a c? m�nca?i, copii, nu ne cost? nimic.
Face treab? bun? des Grassins, sunt mul?umit de el. Descurc?re?ul ?sta lucreaz?
pentru Charles, ?i �nc? gratis. Aranjeaz? foarte bine afacerile bietului r?posat
Grandet.
Dup? o pauz?:
��Mm! Mm! Ce bun el, rosti el cu gura plin?. M?n�nc?, nevast?! ?sta-?i ?ine de
foame pentru cel pu?in dou? zile!
��Nu mi-e foame. ?i ?tii c? nu prea m? simt bine.
��A?! Po?i s? bagi �n tine f?r? team? c-o s?-?i plesneasc? burta. E?ti o La
Bertelli�re, o femeie zdrav?n?. E?ti pu?intel g?lbuie, dar mie-mi place galbenul.
A?teptarea unei mor?i dezonorante ?i publice este poate mai pu?in oribil? pentru un
condamnat dec�t era pentru doamna Grandet ?i pentru fiica ei a?teptarea
evenimentelor cu care avea s? se �ncheie acea mas? de familie. Cu c�t vorbea ?i
m�nca mai vesel b?tr�nul podgorean, cu at�t inima celor dou? femei se str�ngea mai
tare. Totu?i, fiica avea un sprijin �n aceast? �mprejurare: �?i lua for?a din
iubire.
�Pentru el, pentru el, m-a? l?sa omor�t? de o mie de ori�, �?i spunea ea.
G�ndind astfel, �i arunca mamei sale priviri pline de �ncuraj?ri.
��Str�nge tot, �i zise Grandet lui Nanon pe la ora unsprezece, dup? ce sf�r?ir? de
m�ncat. Dar s? la?i masa. Astfel, ne vom uita mai �n voie la mica ta comoar?, spuse
el, privindu-?i fiica. Mic?, z?u c? nu! Ai, valoare intrinsec?, cinci mii nou? sute
cincizeci ?i nou? de franci ?i cu cei patruzeci de azi, fac ?ase mii de franci f?r?
unu. Ei bine, o s?-?i dau eu francul ?sta, ca s? completezi suma! ?i asta, feti?o,
pentru c?� Hei! De ce tragi cu urechea? Ia, f?-te-ncolo, Nanon, ?i vezi-?i de
treaba ta!, se r?sti la ea unchia?ul.
Nanon disp?ru.
��Ascult?, Eugenie, trebuie s?-mi dai aurul t?u. N-ai s?-l refuzi pe tat?l t?u,
feti?a mea, nu-i a?a?
Cele dou? femei nu scoteau o vorb?.
��Eu nu mai am aur. Aveam. Nu mai am. �?i voi �napoia ?ase mii de franci �n livre,
iar tu-i vei plasa cum o s?-?i spun eu. Nu trebuie s? te mai g�nde?ti la darul de
nunt?. C�nd am s? te m?rit, ceea ce se va �nt�mpla cur�nd, �?i voi g?si un so?ior
care s?-?i poat? oferi cel mai frumos dar de nunt? de care s-a auzit vreodat? �n
provincie. A?a c? ascult?-m?, feti?o. S-a ivit o ocazie bun?: po?i s?-?i plasezi
cei ?ase mii de franci �n rente publice ?i vei primi la fiecare ?ase luni o dob�nd?
de aproape dou? sute de franci, ferit? de impozite, de desp?gubiri, de grindin?, de
�nghe?, de maree, de tot ce poate s? amenin?e veniturile. Poate c? nu te trage
inima s? te despar?i de aurul t?u, ei, feti?o? Adu-mi-l, totu?i. O sa str�ng pentru
tine monede de aur olandeze, portugheze, rupii de la Mogul, genoveze ?i, �mpreun?
cu cele pe care ?i le voi d?rui de ziua ta, �n trei ani vei face la loc jum?tate
din mica ta comoar?. Ce zici, feti?o? Capul sus! Du-te s? mi-o aduci, dr?gu?a de
ea! Ar trebui s?-mi s?ru?i ochii pentru c?-?i dest?inuiesc astfel secretele ?i
misterele vie?ii ?i mor?ii scuzilor. Chiar a?a, scuzii tr?iesc ?i mi?un? ca
oamenii, se duc, vin, asud?, produc!
Eug�nie se ridic?, dar, dup? ce f?cu c�?iva pa?i spre u??, se �ntoarse brusc, se
uit? �n ochii tat?lui ei ?i-i spuse:
��Nu mai am aurul meu.
��Nu mai ai aurul!, strig? Grandet, s?rind �n sus ca un cal care aude bubuind tunul
la zece pa?i de el.
��Nu, nu-l mai am.
��Te �n?eli, Eug�nie.
��Nu.
��Pe cosorul tat?lui meu!
C�nd dogarul �njura astfel, se cutremurau tavanele.
��Dumnezeule mare! Uite doamna cum se-ng?lbene?te la fa??!, strig? Nanon.
��Grandet, furia ta o s? m? bage �n morm�nt, spuse biata femeie.
��Bla, bla, bla! Cei din familia ta nu mor cu una cu dou?! Eug�nie, ce-ai f?cut cu
monedele tale?, strig? el, repezindu-se la ea.
��Domnule, mama sufer? mult, �i zise fiica, l?s�ndu-se �n genunchi l�ng? ea. N-o
ucide!
Grandet se sperie de chipul livid al so?iei sale, odinioar? at�t de galben.
��Nanon, hai s? m? aju?i s? m? urc �n pat, spuse doamna Grandet cu voce stins?.
Simt c? mor.
Nanon �i d?du imediat bra?ul st?p�nei sale, ca ?i Eug�nie, ?i se str?duir? din greu
s-o duc? �n camera ei, pentru c? le?ina la fiecare treapt?. Grandet r?mase singur.
Totu?i, dup? c�teva momente, urc? ?apte-opt trepte ?i strig?:
��Eug�nie, s? cobori dup? ce se culc? mama ta!
� Da, tat?.
?i ea cobor� cur�nd, dup? ce-?i lini?tise mama.
��Fiica mea, s?-mi spui unde ?i-e comoara, �i ceru Grandet.
��Tat?, dac?-mi faci daruri pe care nu sunt st?p�n?, ia-le �napoi, r?spunse cu r?
ceal? Eug�nie, lu�nd napoleonul de pe c?min ?i �napoindu-i-l.
Grandet apuc? imediat moneda ?i o puse �n buzunarul vestei.
��Cred c? n-am s?-?i mai dau nimic. Nici m?car at�t!, spuse el f?c�nd s?-i
pocneasc? o unghie �ntre din?i. �?i dispre?uie?ti tat?l, n-ai �ncredere �n el? Nu ?
tii ce �nseamn? un tat?? Dac? nu-i totul pentru tine, nu e nimic. Unde ?i-e aurul?
��Tat?, te iubesc ?i te respect, �n pofida m�niei tale, dar �?i atrag aten?ia cu
toat? umilin?a c? am dou?zeci ?i trei de ani. Mi-ai spus de destul de multe ori c?
sunt major?, din c�te-mi amintesc. Am f?cut ce-am vrut cu banii mei ?i fii sigur c?
sunt bine plasa?i�
��Unde?
��E un secret ce nu poate fi dest?inuit, r?spunse ea. Dumneata n-ai secrete?
��Nu sunt eu capul familiei, nu sunt �ndrept??it s? am afacerile mele?
��?i asta e afacerea mea.
��Trebuie s? fie o afacere proast?, dac? nu i-o po?i spune tat?lui t?u, domni?oar?
Grandet.
��E excelent?, dar nu-i pot spune nimic despre ea tat?lui meu.
��Cel pu?in, c�nd ?i-ai dat aurul? Eug�nie scutur? din cap cu �nc?p??�nare.
���l mai aveai de ziua ta, nu?
Eug�nie, devenit? la fel de ?ireat? din dragoste precum era tat?l ei din zg�rcenie,
�?i mi?c? din nou capul �n acela?i fel.
��Oricum, nu s-a mai v?zut o a?a �nc?p??�nare ?i un a?a furt, spuse Grandet, cu o
voce care cre?tea �n intensitate, f?c�nd s? r?sune gradat �ntreaga cas?. Cum! Aici,
�n casa mea, la mine, cineva ?i-a luat aurul! Singurul aur care mai era! ?i eu s?
nu ?tiu cine? Aurul e ceva scump. Cele mai cinstite fete pot s? fac? gre?eli, s?
dea nu ?tiu ce, e ceva ce se �nt�mpl? la marii seniori ?i chiar la burghezi, dar s?
dai aur� Pentru c? l-ai dat cuiva, nu?
Eug�nie nu se tulbur?.
��S-a mai v?zut a?a o fiic?? Oare eu sunt tat?l t?u? Dac? ai f?cut un plasament,
�nseamn? c? ai o chitan??�
��Eram sau nu liber? s? fac cu el ce credeam de cuviin??? Era al meu?
��Dar e?ti o copil?.
��Major?.
N?ucit de logica fiicei sale, Grandet p?li, trop?i, �njur?; apoi, g?sindu-?i �n
sf�r?it cuvintele, strig?:
��Viper? blestemat? de fat?! Ah! S?m�n?? rea! ?tii c? te iubesc ?i profi?i. S?-?i
sugrumi tat?l! Drace, ai aruncat cumva averea noastr? la picioarele s?r?ntocului cu
cizme de marochin� Pe cosorul tat?lui meu! Nu pot s? te dezmo?tenesc, pe to?i
dracii, dar te blestem, pe tine, pe v?rul t?u ?i pe copiii t?i! N-o s? ias? nimic
bun din asta! M? auzi ce-?i spun? Dac? lui Charles i-ai� Nu, nu-i cu putin??� Cum!
S? m? fi jefuit filfizonul ?la p?gubitor�
Se uita la fiica lui, care-l privea t?cut? ?i cu r?ceal?.
��Va r?m�ne de neclintit, nici nu va clipi, e mai Grandet dec�t mine. Cel pu?in,
nu-i a?a c? nu ?i-ai dat aurul degeaba? Haide, spune?
Eug�nie �i arunc? o privire ironic?, de care se sim?i ofensat.
��Eug�nie, e?ti �n casa mea, �n casa tat?lui t?u. Ca s? r?m�i aici, trebuie s? te
supui poruncilor mele. Preo?ii �?i cer s?-mi dai ascultare.
Eug�nie l?s? capul �n jos.
��M? r?ne?ti �n ce am mai drag, continu? el. Nu vreau dec�t s? te v?d supus?. Du-te
�n camera ta. O s? stai acolo p�n? c�nd o s?-?i dau voie s? ie?i. Nanon o s?-?i
aduc? p�ine ?i ap?. M-ai auzit? Treci!
Eug�nie izbucni �n lacrimi ?i fugi la mama ei. Dup? ce d?du de c�teva ori ocol gr?
dinii acoperite de z?pad?, f?r? s?-i pese de frig, Grandet b?nui c? fiica lui se
dusese la mama ei. A?a c?, �nc�ntat s-o prind? �nc?lc�ndu-i porunca, urc? scara cu
agilitatea unei pisici ?i-?i f?cu apari?ia �n camera doamnei Grandet pe c�nd b?
tr�na m�ng�ia p?rul fetei, care st?tea cu fa?a lipit? de pieptul mamei sale.
��Lini?te?te-te, biata mea copil?, tat?lui t?u �i va trece sup?rarea.
��Nu mai are tat?!, se r?sti dogarul. Oare eu ?i dumneata, doamn? Grandet, am f?cut
o fiic? neascult?toare cum e asta? Frumoas? educa?ie, mai cu seam? religioas?! De
ce nu e?ti �n camera ta? Hai, la �nchisoare, la �nchisoare, domni?oar?!
��Vrei s?-mi ?ii fiica departe de mine, domnule?, �ntreba doamna Grandet, ar?
t�ndu-?i fa?a aprins? de febr?.
��Dac? vrei s-o p?strezi, ia-o cu dumneata ?i pleca?i am�ndou? din cas?! Mii de
tunete, unde-i aurul, ce s-a �nt�mplat cu aurul?
Eug�nie se ridic?, �i arunc? o privire plin? de m�ndrie ?i se duse �n camera ei,
iar unchia?ul r?suci cheia �n broasc?.
��Nanon, stinge focul �n sal?!, strig? el.
Apoi se a?ez? �ntr-un fotoliu de la col?ul c?minului din odaia so?iei sale ?i-i
zise:
��L-a dat mai mult ca sigur lui Charles, acelui mizerabil seduc?tor, care nu voia
dec�t s? pun? gheara pe banii no?tri.
Doamna Grandet g?si, �n primejdia care-i amenin?a fiica ?i �n sim??mintele fa?? de
ea, destul? for?? ca s? r?m�n? �n aparen?? rece, mut? ?i surd?.
��Nu ?tiam nimic de toate astea, r?spunse ea, �ntorc�ndu-se spre perete, ca s? nu
mai fie ?inta privirilor sc?p?r?toare ale so?ului ei. Suf?r at�t de mult din
pricina violen?ei dumitale �nc�t, dac? ar fi s? dau crezare presentimentelor mele,
nu voi ie?i de-aici dec�t cu picioarele �nainte. Ar fi trebuit s? m? cru?i �n
momentul ?sta, domnule, pe mine, care nu ?i-am adus niciodat? sup?rare, cel pu?in
a?a cred. Fiica dumitale te iube?te, o cred la fel de nevinovat? ca bebelu?ul abia
n?scut; a?a c? n-o face s? sufere, renun?? la pedeaps?. E foarte frig, i-ai
pricinui o boal? grav?.
��Nu vreau s-o v?d ?i nici s? vorbesc cu ea. Va r?m�ne �nchis? cu p�ine ?i cu ap?
p�n? c�nd �?i va mul?umi tat?l. Ce naiba, capul familiei trebuie s? ?tie unde se
duce aurul din cas?! Ea avea poate singurele rupii din Fran?a, ?i genoveze, duca?i
de Olanda�
��Domnule, Eug�nie e singurul nostru copil ?i chiar dac? l-ar fi aruncat �n ap?�
���n ap?!, strig? haps�nul. E?ti nebun?, doamn? Grandet. Ce-am spus am spus, ?tii
prea bine. Dac? vrei s? ai lini?te �n cas?, stai de vorb? cu fiica dumitale, trage-
o de limb?, femeile se pricep mai bine �ntre ele la asta dec�t noi, b?rba?ii. Orice
ar fi putut s? fac?, n-am s-o m?n�nc. �i e team? de mine? Chiar dac? l-ar fi umplut
cu aur pe v?rul ei din cap ?i p�n?-n picioare, acum e �n mijlocul m?rii, nu putem
s? alerg?m dup? el!
��Ei bine, domnule!
Din pricina crizei nervoase sau a necazului fiicei sale, care-i sporea tandre?ea ?i
�n?elegerea, perspicacitatea o f?cu pe doamna Grandet s? z?reasc? o mi?care
cumplit? a negului so?ului ei �n momentul �n care r?spundea. A?a c? schimb?
subiectul, f?r? s? schimbe ?i tonul.
��Ei bine, domnule, am eu mai mult? �nr�urire asupra ei dec�t dumneata? Nu mi-a
spus nimic, seam?n? cu dumneata.
��Drace! Ce bine-?i mai merge limba �n diminea?a asta! Bla, bla, bla! Mi se pare c?
m? �nfrun?i. Poate c? te-ai �n?eles cu ea.
Zg�rciobul se uit? b?nuitor la so?ia lui.
��Z?u, domnule Grandet, dac? vrei s? m? bagi �n morm�nt, n-ai dec�t s-o ?ii tot a?
a. ?i-am spus, domnule, ?i chiar dac? asta m-ar costa via?a, �?i repet: gre?e?ti
fa?? de fiica dumitale, e mai cu judecat? dec�t dumneata. Banii ?ia erau ai ei, n-a
putut s?-i foloseasc? dec�t �ntr-un scop nobil ?i numai Dumnezeu are �ndrept??irea
s? ne cunoasc? faptele bune. Domnule, te implor, �mpac?-te cu Eug�nie!� Vei mai sl?
bi durerea loviturii pe care mi-a dat-o m�nia dumitale ?i poate c?-mi vei salva
via?a. �napoiaz?-mi fiica, domnule�
��M-am c?r?b?nit de-aici!, zise el. Casa mea a devenit insuportabil?. Mama ?i fiica
g�ndesc ?i vorbesc ca ?i cum� Ptiu! Frumos cadou mi-a?i mai f?cut! Eug�nie!, strig?
el. Da, da, pl�ngi! O s?-?i par? r?u pentru ceea ce faci! Auzi ce-?i spun? La ce-?i
folose?te s? te �mp?rt??e?ti de ?ase ori la fiecare trei luni, dac? dai aurul tat?
lui t?u, pe ascuns, unui tr�ntor, care o s?-?i m?n�nce inima dac? n-o s? mai ai ce
s?-i dai? O s? vezi c�te parale face Charles al t?u cu cizmele lui de marochin ?i
cu aerul c? nici usturoi n-a m�ncat, nici gura nu-i miroase. N-are nici inim?, nici
suflet, dac? �ndr?zne?te s? ia avutul unei biete fete f?r? voia p?rin?ilor.
Dup? ce auzi �nchiz�ndu-se u?a de la strad?, Eug�nie ie?i din camer? ?i veni la
mama ei.
��Ai mult curaj pentru fiica dumitale, �i spuse ea.
��Vezi, copila mea, unde ne duc lucrurile ne�ng?duite? M-ai f?cut s? mint.
��Oh, �i voi cere Domnului s? m? pedepseasc? numai pe mine!
��E adev?rat c? domni?oara va tr?i numai cu p�ine ?i cu ap? tot restul zilelor?,
�ntreb? Nanon, f?c�ndu-?i apari?ia �nsp?im�ntat?.
��Ce dac?, Nanon?, r?spunse lini?tit? Eug�nie.
��Ah! Cum s? m?n�nc eu frippe, c�nd t�n?ra st?p�n? m?n�nc? p�ine goal?? Nu, nu!
��Nicio vorb? despre asta, Nanon, zise Eug�nie.
��O s?-mi ?in gura, dar ve?i vedea.
Grandet lu? masa de sear? singur, pentru prima dat? �n dou?zeci ?i patru de ani.
��Iat?-v? ?i v?duv, domnule!, �i zise Nanon. E tare nepl?cut s? fii v?duv cu dou?
femei �n cas?.
��Nu vorbesc cu tine. ?ine-?i fleanca sau te gonesc! Ce-ai �n crati?a aia de
sf�r�ie pe foc?
��Topesc gr?sime�
���n seara asta o s? vin? lume, aprinde focul.
Cei din familia Cruchot, doamna des Grassins ?i fiul ei sosir? la ora opt ?i se
mirar? c? nu le vedeau pe doamna Grandet ?i pe fiica ei.
��Nevast?-mea e pu?in bolnav?. Eug�nie st? cu ea, r?spunse b?tr�nul podgorean, f?r?
s? se tulbure.
Dup? o or? de discutat fleacuri, doamna des Grassins, care urcase s-o vad? pe
doamna Grandet, cobor� ?i to?i o �ntrebar? cum se sim?ea doamna Grandet.
��P?i, nu-i deloc bine, deloc, r?spunse ea. Starea s?n?t??ii sale mi se pare cu
adev?rat �ngrijor?toare. La v�rsta ei trebuie s? ai mare grij?, mo? Grandet.
��Om vedea, r?spunse podgoreanul cu un aer distrat. Apoi, to?i �i urar? sear? bun?.
C�nd ajunser? �n strad?, doamna des Grassins le spuse celor din familia Cruchot:
��E ceva nou �n cas? la Grandet. So?ia se simte foarte r?u, f?r? m?car s?-?i dea
seama. Fiica are ochii ro?ii, ca ?i cum ar fi pl�ns mult timp. Ori vrea cumva s-o
m?rite f?r? voia ei?
Dup? ce podgoreanul se culc?, Nanon veni p�?-p�? �n papuci la Eug�nie ?i-i aduse un
pateu f?cut de ea.
��Ia, domni?oar?, zise ea. Cornoiller mi-a dat un iepure, pup? c�t de pu?in m?
n�nci, o s?-?i ajung? opt zile. Iar pe frigul ?sta n-are cum s? se strice. Cel pu?
in n-o s? m?n�nci numai p�ine goal?. Asta nu-i deloc s?n?tos.
��Biata Nanon!, spuse Eug�nie, str�ng�ndu-i m�na.
��L-am f?cut tare bun, tare fin, iar el n-a b?gat de seam? nimic. Am luat sl?nin?,
dafin, totul din cei ?ase franci ai mei, c? doar sunt st?p�na lor.
Apoi slujnica plec? �n grab?, crez�nd c?-l auzea pe Grandet.
Timp de c�teva luni, podgoreanul veni constant la so?ia lui, la ore diferite din
zi, f?r? s? rosteasc? numele fiicei, f?r? s-o vad? sau s? aduc? �n vreun fel vorba
de Eug�nie. Doamna Grandet nu mai ie?i din odaie ?i starea ei se �nr?ut??i de la o
zi la alta. Nimic nu-l f?cu pe dogar s? cedeze. R?m�nea de neclintit, aspru ?i rece
ca un st�lp de piatr?. Continu? s? umble de colo-colo, a?a cum �i era obiceiul, dar
nu se mai b�lb�i, vorbi mai pu?in ?i se comport? �n afaceri mai dur ca niciodat?.
Deseori, f?cea gre?eli la calcule.
��Se �nt�mpl? ceva �n casa lui Grandet, spuneau cei din familia Cruchot ?i din
familia des Grassins.
��Ce Dumnezeu se �nt�mpl? �n casa lui Grandet?, se �ntrebau to?i, sear? de sear?,
la Saumur.
Eug�nie se ducea la liturghie condus? de Nanon. La ie?irea din biseric?, dac?
doamna des Grassins �i adresa c�teva cuvinte, fata r?spundea vag ?i f?r? s?-i
satisfac? �n niciun fel curiozitatea. Totu?i, dup? dou? luni, se dovedi cu
neputin?? ascunderea secretului �n fa?a celor trei Cruchot ?i a doamnei des
Grassins. La un moment dat n-au mai existat pretexte care s? �ndrept??easc? ve?nica
absen?? a tinerei Eug�nie. Apoi, f?r? s? se poat? afla cine tr?dase secretul,
�ntreg ora?ul afl? c?, din prima zi a anului, domni?oara Grandet fusese, din
porunca tat?lui, �nchis? �n odaia ei, cu p�ine ?i cu ap?, f?r? foc; c? Nanon �i f?
cea c�te ceva bun ?i-i ducea noaptea pe furi?; ba chiar se afl? c? t�n?ra nu putea
s?-?i vad? ?i s?-?i �ngrijeasc? mama dec�t atunci c�nd tat?l era plecat de acas?.
Comportamentul lui Grandet a fost judecat atunci cu mare severitate. �ntregul ora?
�l scoase, ca s? zicem a?a, �n afara legii, �?i aminti de tr?d?rile ?i de durit??
ile lui ?i-l excomunic?. C�nd trecea, fiecare �l ar?ta cu degetul ?u?otind. C�nd
fiica lui cobora strada �ntortocheat? ca s? mearg? la slujb?, �nso?it? de Nanon,
to?i locuitorii ie?eau la fereastr? s? priveasc? cu mare curiozitate �nf??i?area ?i
chipul bogatei mo?tenitoare, pe care se zugr?veau o triste?e ?i o bl�nde?e
angelic?. Izolarea �n odaia ei ?i persecu?ia tat?lui nu �nsemnau nimic pentru ea.
Nu vedea oare harta lumii, mica banc?, gr?dini?a, zidul ?i nu sim?ea din nou pe
buze dulcea?a pe care o l?saser? s?rut?rile iubirii?
O vreme, Eug�nie nu a ?tiut c? tot ora?ul vorbea despre ea, ?i nici tat?l ei.
Credincioas? ?i cu sufletul curat �n fa?a lui Dumnezeu, con?tiin?a ?i iubirea o
ajutau s? suporte cu r?bdare m�nia ?i r?zbunarea patern?. Dar o suferin?? profund?
alunga toate celelalte dureri. Cu fiecare zi care trecea, mama ei, fiin?? bl�nd? ?i
iubitoare, care devenea tot mai frumoas? gra?ie str?lucirii rev?rsate de sufletul
care se apropia de morm�nt, se stingea pu?in c�te pu?in. Deseori, Eug�nie �?i
repro?a c? fusese cauza nevinovat? a crudei, a lentei boli care o m?cina. P?rerile
de r?u, de?i domolite de mam?, o legau ?i mai mult de iubirea ei.
�n fiecare diminea??, �ndat? ce podgoreanul pleca, ea venea la c?p?t�iul mamei sale
?i, acolo, Nanon �i aducea micul dejun. Dar biata Eug�nie, trist? ?i �ndurerat? de
suferin?ele mamei, �i ar?ta lui Nanon fa?a ei cu un gest, pl�ngea ?i nu �ndr?znea
s? vorbeasc? despre Charles. Doamna Grandet era nevoit? s-o �ntrebe ea: �Unde-i el?
De ce el nu scrie?� Mama ?i fiica nu se pricepeau s? m?soare distan?ele.
��S? ne g�ndim la el, mam?, dar s? nu vorbim, r?spundea Eug�nie. Suferi: dumneata
�nainte de orice.
Orice �nsemna el.
��Dragele mele, nu regret via?a, spunea doamna Grandet. Dumnezeu m-a ocrotit f?
c�ndu-m? s? v?d cu bucurie cap?tul suferin?elor.
Vorbele acestei femei erau �ntotdeauna sfinte ?i cre?tine?ti. C�nd, �nainte s? ia
masa al?turi de ea, so?ul venea s? se plimbe prin odaia ei, doamna Grandet �i
spuse, �n primele luni ale anului, acelea?i vorbe, repetate cu bl�nde?e angelic?,
dar cu fermitatea unei femei c?reia moartea apropiat? �i d?dea curajul pe care nu-l
avusese �ntreaga via??.
��Domnule, �?i mul?umesc de grija pe care o ai pentru s?n?tatea mea, �i r?spundea
ea, c�nd el o �ntreba cum �i mai era. Dar, dac? vrei s?-mi faci ultimele clipe mai
pu?in amare ?i s?-mi u?urezi durerile, iart-o pe fiica noastr?; arat?-te cre?tin,
so? ?i p?rinte.
Auzind aceste cuvinte, Grandet se a?eza l�ng? pat ?i se comporta ca un om care, v?
z�nd venind o avers?, se punea lini?tit la ad?post sub o strea?in?: �?i asculta t?
cut so?ia, f?r? s? r?spund?. C�nd cele mai �nduio??toare, cele mai tandre, cele mai
pioase implor?ri �i erau adresate, spunea: �Azi e?ti pu?in cam palid?, biata mea
nevast?�. Uitarea deplin? p?rea �ntip?rit? pe fruntea lui de piatr?, pe buzele
str�nse. Nu era impresionat nici m?car de lacrimile pe care r?spunsurile lui vagi,
aproape acelea?i cuvinte, le f?ceau s? se preling? pe chipul livid al so?iei.
��Dumnezeu s? te ierte, domnule, a?a cum te iert ?i eu, spunea ea. �ntr-o zi vei
avea nevoie de mila lui.
De c�nd cu boala so?iei sale, Grandet nu mai �ndr?znise s? exclame: �Bla, bla, bla!
�, dar despotismul lui nu fusese alungat de acel �nger al bl�nde?ii, a c?rei ur�?
enie disp?rea de la o zi la alta, f?c�nd s?-i �nfloreasc? �n expresia fe?ei calit??
ile suflete?ti. Era numai suflet. Harul rug?ciunii p?rea s? purifice, s? preschimbe
�n delicate tr?s?turile cele mai grosolane ale chipului, f?c�ndu-l s? str?luceasc?.
Cine nu a observat fenomenul acestei transfigur?ri pe fe?ele sfinte, unde �nsu?
irile suflete?ti reu?esc s? preschimbe tr?s?turile cel mai neregulate, imprim�ndu-
le �nsufle?irea aparte izvor�t? din noble?ea ?i din puritatea g�ndurilor elevate!
Spectacolul acestei transform?ri s?v�r?ite de suferin?ele care nimiceau r?m??i?ele
fiin?ei omene?ti din acea femeie ac?iona, de?i �n mic? m?sur?, asupra b?tr�nului
dogar, al c?rui caracter r?m�nea totu?i de neclintit. Chiar dac? nu mai arunca
vorbe dispre?uitoare, comportarea �i era dominat? de o t?cere imperturbabil?, care-
i salva superioritatea de cap al familiei. C�nd credincioasa Nanon �?i f?cea apari?
ia �n pia??, imediat �i treceau pe la urechi glume de?ucheate sau acuza?ii la
adresa st?p�nului ei; dar, de?i opinia public? �l condamna r?spicat pe mo? Grandet,
slujnica �l ap?ra din m�ndrie pentru familie.
��Oare nu ne facem to?i mai aprigi c�nd �mb?tr�nim?, le r?spundea ea celor care-l
vorbeau de r?u pe unchia?. De ce n-a?i vrea ca omul ?sta s? se �n?spreasc? ?i el
pu?in? L?sa?i scornelile! Domni?oara tr?ie?te ca o regin?. St? singur? fiindc? a?a-
i place ei! Iar st?p�nii mei au motive �ntemeiate.
�n sf�r?it, �ntr-o sear?, pe la sf�r?itul prim?verii, doamna Grandet, mistuit? de
durere mai mult dec�t de boal?, nereu?ind, �n pofida rug?min?ilor, s?-l �mpace pe
so?ul ei cu Eug�nie, �?i dest?inui suferin?ele secrete celor din familia Cruchot.
��S? ?ii o fat? de dou?zeci ?i trei de ani cu p�ine ?i cu ap?! ?i f?r? motiv!,
exclam? pre?edintele de Bonfons. Dar asta se �ncadreaz? la maltrat?ri corporale.
Poate s? depun? pl�ngere �mpotriva lui ?i�
��U?urel, nepoate!, �i zise notarul. Las? expresiile astea la Palatul de Justi?ie.
Fi?i lini?tit?, doamn?. Voi face ca fata s? nu mai stea �nchis? �n odaia ei chiar
de m�ine.
Auzindu-i c? vorbeau despre ea, Eug�nie ie?i din camer?.
��Domnilor, v? rog s? nu v? ocupa?i de povestea asta, li se adres? ea cu m�ndrie.
Tat?l meu e st?p�n la el �n cas?. C�t timp voi locui sub acoperi?ul s?u, trebuie
s?-i dau ascultare. Comportarea lui nu poate fi supus? aprob?rii sau dezaprob?rii
lumii, n-are de dat socoteal? dec�t lui Dumnezeu. Cer prieteniei voastre cea mai
profund? discre?ie �n aceast? privin??. A-l condamna pe tat?l meu ar �nsemna s? ne
ataca?i considera?ia de care ne bucur?m. V? sunt �ndatorat?, domnilor, pentru grija
pe care mi-o ar?ta?i, dar m-a?i �ndatora ?i mai mult dac? a?i vrea s? face?i s?
�nceteze zvonurile jignitoare r?sp�ndite �n ora? ?i de care am aflat cu totul
�nt�mpl?tor.
��Are dreptate, spuse doamna Grandet.
��Domni?oar?, cel mai bun mod de a �mpiedica lumea s? vorbeasc? este s? v? ajut s?
v? rec?p?ta?i libertatea, �i r?spunse respectuos b?tr�nul notar, frapat de frumuse?
ea pe care izolarea, triste?ea ?i iubirea o imprimaser? pe chipul ei.
��Fiica mea, las?-l pe domnul Cruchot s? se ocupe de povestea asta, dac?-i sigur de
reu?it?. �l cunoa?te pe tat?l t?u ?i ?tie cum s?-l ia. Dac? vrei s? m? vezi
fericit? �n pu?inul timp care mi-a mai r?mas de tr?it, trebuie s? te �mpaci cu
orice pre? cu tat?l t?u.
A doua zi, dup? un obicei c?p?tat de c�nd o pedepsise pe Eug�nie, Grandet ie?i s?
dea c�teva ture prin gr?din?, �?i alesese pentru plimbare momentul �n care Eug�nie
se piept?na. C�nd ajungea sub nuc, podgoreanul se ascundea dup? trunchiul
copacului, r?m�nea c�teva clipe s? priveasc? p?rul lung al fiicei sale, ?ov?ind
probabil �ntre g�ndurile care-l �ndemnau s? nu cedeze ?i dorin?a de a-?i �mbr??i?a
copila. St?tea deseori pe banca de lemn putrezit, unde Charles ?i Eug�nie �?i
juraser? iubire ve?nic?, �n timp ce ?i ea �?i privea tat?l pe furi? sau �n oglind?.
Dac? b?tr�nul se ridica ?i-?i continua plimbarea, t�n?ra se a?eza lini?tit? la
fereastr? ?i �ncepea s? se uite la por?iunea de zid pe care at�rnau cele mai
frumoase flori, prin cr?p?turile c?ruia ie?eau chica-voinicului, volbur? ?i o
plant? c?rnoas?, galben? sau alb?, un sedum foarte abundent �n viile din Saumur ?i
Tours.
Notarul Cruchot veni devreme ?i-l g?si pe b?tr�nul podgorean st�nd, �ntr-o frumoas?
zi de iunie, pe mica banc?, cu spatele sprijinit de zidul desp?r?itor, uit�ndu-se
la fiica lui.
��Cu ce v? pot fi de folos, domnule Cruchot?, �ntreb? el, z?rindu-l pe notar.
��Am venit s? vorbim afaceri.
��Aha! Ai s?-mi dai ceva aur pe scuzi?
��Nu, nu, nu-i vorba de bani, ci de fiica dumitale. Toat? lumea vorbe?te despre
ea ?i despre dumneata.
��De ce se amestec?? Fiecare e st?p�n �n casa lui.
��Da, fiecare e liber ?i s?-?i ia via?a sau, ?i mai r?u, s?-?i arunce banii pe
fereastr?.
��Cum a?a?
��Ei! Nevasta dumitale e foarte bolnav?, prietene. Chiar ar trebui s-o consulte
domnul Bergerin, pentru c?-i �n pericol de moarte. ?i, dac? ar muri f?r? s? fi fost
�ngrijit? a?a cum trebuie, cred c? asta nu ?i-ar mai da pace.
��Bla, bla, bla! ?tiu ce are nevasta mea. Doctorii ??tia, dac? ?i-au pus piciorul
�n cas?, vin pe urm? de cinci-?ase ori pe zi.
���n fine, Grandet, faci dup? cum crezi de cuviin??. Suntem vechi prieteni ?i nu
exist? �n Saumur un om care s? se g�ndeasc? cu mai mult? grij? dec�t mine la tot ce
te prive?te; a?a c? a trebuit s?-?i spun asta. Acum, �nt�mpl?-se orice, e?ti om �n
toat? firea, ?tii cum s? te por?i. De altfel, nu pentru asta am venit. E vorba de
ceva, poate, mult mai grav pentru dumneata. La urma urmelor, nu vrei s?-?i omori
nevasta, prea ?i-e de folos. G�nde?te-te la situa?ia �n care ai fi, fa?? de
Eug�nie, dac? doamna Grandet ar muri. Ar trebui s?-i dai socoteal? fiicei, pentru
c? ai bunurile �n comun cu nevasta dumitale. Eug�nie ar avea dreptul s? cear?
partajul averii ?i s? pun? �n v�nzare Froidfond. �n sf�r?it, o mo?tene?te pe mama
ei, de la care nu poate s?-?i r?m�n? nimic.
Aceste cuvinte c?zur? ca un tr?snet pe capul unchia?ului, care nu era la fel de
priceput la legisla?ie pe c�t era �n ale negustoriei. Nu se g�ndise niciodat? la
licita?ie.
��De aceea, te sf?tuiesc s-o tratezi cu bl�nde?e, conchise Cruchot.
��Dar ?tii ce-a f?cut, Cruchot?
��Ce?, �ntreb? notarul, curios s? afle de la mo? Grandet cauza vrajbei.
��?i-a dat aurul.
��P?i, nu era al ei?, �ntreb? notarul.
��To?i �mi zic asta!, izbucni zg�rciobul l?s�nd s?-i cad? bra?ele cu o mi?care
dramatic?.
��Haide, pentru o nimica toat?!, replic? Cruchot. Doar pentru asta vrei s? pui
piedici concesiilor pe care i le vei cere dup? moartea mamei ei?
��Ah! ?ase mii de franci sunt pentru dumneata o nimica toat??
��Ei, prietene! ?tii c�t vor costa inventarul ?i partajul succesiunii nevestei
dumitale dac? Eug�nie le va cere?
��C�t?
��Poate dou?, trei sau patru sute de mii de franci! Nu va trebui s? se liciteze ?i
s? se v�nd? ca s? se cunoasc? valoarea adev?rat?? Dac? v-a?i �n?elege �ns?�
��Pe cosorul tat?lui meu!, exclam? podgoreanul, care se a?ez?, p?lind. O s? vedem
noi asta, Cruchot!
Dup? un moment de t?cere sau de agonie, unchia?ul se uit? la notar ?i-i zise:
��Via?a-i tare grea! E plin? de dureri! Apoi continu? solemn:
��Cruchot, nu cumva vrei s? m? �n?eli? Jur?-mi pe onoarea dumitale c? tot ce mi-ai
�ndrugat acum e conform legii! Arat?-mi Codul, vreau s? v?d Codul!
��Drag? prietene, crezi c? nu-mi cunosc meseria?, r?spunse notarul.
��A?adar, e adev?rat. O s? fiu despuiat, tr?dat, ucis, devorat de fiica mea.
���?i mo?tene?te mama.
��La ce mai sunt buni copiii! Ah! �mi iubesc nevasta! Noroc c?-i o femeie solid?! E
o Bertelli�re.
��Nu mai apuc? o lun?.
Dogarul se lovi cu palma peste frunte, porni �ntr-o direc?ie, se �ntoarse ?i,
arunc�nd o privire �nsp?im�nt?toare spre Cruchot, �l �ntreb?:
��Cum s? facem?
��Eug�nie ar putea s? renun?e pur ?i simplu la mo?tenirea mamei. Dumneata nu vrei
s-o dezmo?tene?ti, nu-i a?a? Dar, ca s? ob?ii un partaj de acest fel, poart?-te
frumos cu ea. Ceea ce-?i spun acum, prietene, e �mpotriva interesului meu. Cu ce m?
ocup eu? Cu lichid?ri, inventare, v�nz?ri, partaje�
��O s? vedem, o s? vedem. S? nu mai vorbim despre asta. �mi chinuie?ti m?runtaiele.
Ai primit aur?
��Nu, dar am c�?iva ludovici vechi, vreo zece, o s? ?i-i dau. Bunul meu prieten,
�mpac?-te cu Eug�nie. S? ?tii c? tot Saumurul e �mpotriva ta.
��Sec?turile!
��Haide, rentele au ajuns la 99! Fii mul?umit m?car o dat? �n via??!
��La 99, Cruchot?
��Da.
��Ehe! 99!, exclam? unchia?ul, conduc�ndu-l pe notar p�n? la poarta de la strad?.
Apoi, prea agitat de ceea ce auzise ca s? stea �n cas?, urc? la so?ia lui ?i-i
zise:
��Hai, m?icu??, po?i s?-?i petreci ziua cu fiica dumitale, m? duc la Froidfond. S?
fi?i cumin?i am�ndou?. E ziua c?s?toriei noastre, drag? nevestic?: ?ine zece scuzi
pentru altarul t?u de Ziua Domnului. De mult timp vrei s? faci unul, f?-l dup?
pofta inimii! Distra?i-v?, fi?i vesele ?i s?n?toase! Tr?iasc? veselia!
El arunc? zece scuzi de ?ase franci pe patul so?iei sale ?i-i lu? capul �ntre m�ini
s-o s?rute pe frunte.
��Te sim?i mai bine, nevestic?, nu-i a?a?
��Cum te po?i g�ndi s?-l prime?ti �n casa dumitale pe Dumnezeu cel iert?tor c�nd ?
i-ai alungat fiica din inim??, �ntreb? ea, emo?ionat?.
��Bla, bla, bla!, replic? Grandet cu o voce afectuoas?. O s? mai vedem noi asta!
��Bun?tate cereasc?! Eug�nie!, strig? biata femeie, ro?ind de bucurie. Vino s?-?i
s?ru?i tat?l! Te-a iertat!
Dar podgoreanul disp?ruse. O luase la s?n?toasa spre micile sale ferme, �ncerc�nd
s?-?i limpezeasc? g�ndurile tulburate.
Grandet intrase �n al ?aptezeci ?i ?aselea an al vie?ii sale. De doi ani, mai ales,
se f?cuse ?i mai zg�rcit, patima lui devenind tot mai puternic?, asemenea tuturor
pasiunilor persistente ale omului. Conform observa?iilor f?cute asupra avarilor, a
ambi?io?ilor, a tuturor celor a c?ror via?? a fost consacrat? unei idei dominante,
afec?iunea i se �ndreptase spre un simbol al pasiunii sale. Dorin?a de a vedea ?i
de a poseda aur devenise ideea lui fix?. Despotismul sporise propor?ional cu
zg�rcenia, iar cedarea dirij?rii celei mai mici p?r?i din bunuri dup? moartea so?
iei �i p?rea un lucru contra firii. S? recunoasc? faptul c? el ?i fiica lui aveau
aceea?i avere, s? inventarieze totalitatea bunurilor mobile ?i imobile ca s? le
liciteze�?
��Ar �nsemna s?-mi tai beregata!, zise el cu glas tare, �n mijlocul unei vii,
cercet�ndu-i butucii.
�n sf�r?it, el lu? o hot?r�re, se �ntoarse la Saumur la ora mesei de sear?, decis
s? cedeze �n fa?a fiicei sale, s? se dea bine pe l�ng? ea, s-o �mbuneze ca s? poat?
muri rege?te, st?p�n p�n? la ultima suflare peste milioanele sale. �n momentul �n
care podgoreanul, care-?i luase din �nt�mplare cheia la el, urc? scara �n v�rful
picioarelor s?-?i viziteze so?ia, Eug�nie adusese pe patul mamei trusa �ncredin?at?
de Charles. �n absen?a lui Grandet, am�ndou? �?i �nchipuiau cu pl?cere portretul
lui Charles, privindu-l pe cel al mamei sale.
��Are exact fruntea ?i gura ei!, spunea Eug�nie, �n momentul �n care podgoreanul
deschise u?a.
V?z�nd privirea aruncat? de so?ul ei asupra aurului, doamna Grandet strig?:
��Dumnezeule mare, ai mil? de noi!
Unchia?ul se n?pusti la trus? a?a cum sare un tigru asupra unui copil adormit.
��Ce mai e ?i asta?, �ntreb? el, lu�nd comoara ?i duc�nd-o la fereastr?. Aur curat!
Aur!, exclam? el. Mult aur! C�nt?re?te dou? livre. Aha! Charles ?i-a dat asta �n
schimbul frumoaselor tale monede. Da? De ce nu mi-ai spus? E o afacere bun?, feti?
o! E?ti fata mea, te recunosc.
Eug�nie tremura toat?.
��Nu-i a?a c? e a lui Charles?, vru s? ?tie zg�rciobul.
��Da, tat?, nu este a mea. �n aceast? cutie este p?strat ceva sf�nt.
��Bla, bla, bla!, se repezi el. ?i-a luat avutul, trebuie s?-?i recuperezi mica ta
comoar?.
��Tat?!
Unchia?ul, vr�nd s?-?i scoat? briceagul ?i s? desfac? o plac? de aur, se v?zu
nevoit s? a?eze trusa pe un scaun. Eug�nie se repezi s-o ia �napoi, dar dogarul,
care se uita la sipet f?r? s-o scape pe fat? din ochi, o �mbr�nci at�t de tare
�ntinz�nd bra?ul, �nc�t ea c?zu pe patul mamei sale.
��Domnule, domnule!, strig? mama, ridic�ndu-se �n capul oaselor.
Grandet scosese briceagul ?i se preg?tea s? �ndep?rteze aurul.
��Tat?!, strig? Eug�nie, c?z�nd �n genunchi ?i apropiindu-se astfel de tat?l ei, cu
m�inile ridicate spre el. Tat?, pe to?i sfin?ii ?i pe Sf�nta Fecioar?, pe Hristos,
care a murit pe cruce, pe m�ntuirea sufletului dumitale ?i pe via?a mea, nu te
atinge de ea! Trusa asta nu e nici a dumitale, nici a mea; e a unei rude nefericite
care mi-a �ncredin?at-o ?i trebuie sa i-o �napoiez neatins?.
��De ce te uitai la ea, dac? ?i-a �ncredin?at-o doar spre p?strare? S? vezi e mai
r?u dec�t s? atingi.
��Tat?, n-o strica, fiindc? m? dezonorezi. Tat?, �n?elegi?
��Domnule, �ndur?-te!, �i ceru mama.
��Tat?!, strig? Eug�nie cu o voce r?sun?toare, care o f?cu pe Nanon s? urce
speriat?.
Eug�nie apuc? brusc un cu?it aflat la �ndem�n?.
��Ei, ce?, �i zise cu r?ceal? Grandet, r�njind.
��Domnule, domnule, m? ucizi!, izbucni biata mam?.
��Tat?, dac? cu?itul t?u ?tirbe?te m?car o fr�ntur? din acel aur, m? str?pung cu ?
sta. Pe mama ai adus-o �n pragul mor?ii, acum �?i vei ucide ?i fiica. Haide, ran?
pentru ran?!
Grandet ?inu briceagul deasupra trusei ?i se uit? la fiica lui, ?ov?ind.
��Chiar ai fi �n stare, Eug�nie?, �ntreb? el.
��Da, domnule, r?spunse so?ia lui.
��O s? fac? cum a spus!, strig? ?i Nanon. Fi?i �n?eleg?tor, domnule, m?car o dat?
�n via??.
Un moment, dogarul se uit? pe r�nd la aur ?i la fiica lui. Doamna Grandet �?i
pierdu cuno?tin?a.
��A?i v?zut, drag? domnule? Moare doamna!, strig? Nanon.
��?ine, fiica mea, s? nu ne sf?dim pentru un sipet. A?a c? ia-l!, exclam? dogarul,
arunc�nd trusa pe pat. Tu, Nanon, du-te repede dup? domnul Bergerin.
Apoi, c?tre so?ia lui:
��Hai, m?icu?o, hai, c? nu-i nimic, ne-am �mp?cat, spuse el, s?rut�ndu-i m�na. Nu-i
a?a, feti?o? Gata cu p�inea goal?, vei m�nca tot ce pofte?ti. Ah, deschide ochii!
Hai, m?icu?o, m?mico, b?tr�nico, haide! Uite, vezi, o �mbr??i?ez pe Eug�nie. �l
iube?te pe v?rul ei, se va c?s?tori cu el dac? vrea, �i va p?stra sipetul. Dar s?
tr?ie?ti c�t mai mult, biata mea nevast?. Haide, f? o mi?care! S? ?tii c? vei avea
cel mai frumos altar care s-a f?cut vreodat? la Saumur!
��Dumnezeule, cum po?i s? te por?i a?a cu nevasta ?i cu copila ta!, spuse cu o voce
stins? doamna Grandet.
��N-am s? mai fac!, strig? dogarul. O s? vezi, nevast?.
Se duse �n biroul lui ?i se �ntoarse cu o m�n? plin? de ludovici, pe care-i r?
sp�ndi pe pat.
��?ine, Eug�nie, ?ine, nevast?, ??tia sunt pentru voi, spuse el, v�ntur�nd banii.
Haide, �nvesele?te-te, nevast?! Fii s?n?toas?, nu vei duce lips? de nimic, nici
Eug�nie. Uite o sut? de ludovici de aur pentru ea. Pe ??tia n-ai s?-i mai dai,
Eug�nie, nu?
Doamna Grandet ?i Eug�nie se privir? uluite.
��Ia-i �napoi, tat?. Nu avem nevoie dec�t de dragostea dumitale.
��Foarte bine!, zise el, pun�nd banii �n buzunar. S? tr?im ca buni prieteni. S?
cobor�m la mas? ?i s? juc?m loto pe doi b?nu?i �n fiecare sear?. Distra?i-v?! Da,
nevast??
��A? vrea eu, dac? asta-?i face pl?cere, r?spunse muribunda. Din p?cate, n-a? putea
s? m? ridic.
��Biat? m?icu??, nici nu ?tii c�t te iubesc!, spuse dogarul. ?i pe tine, fiica mea!
O str�nse �n bra?e ?i o s?rut?.
��Oh! Ce bine-i s?-?i s?ru?i fata dup? o ceart?! Feti?a mea! Uite, vezi, m?icu??,
ce uni?i suntem! Hai, ia asta de-aici, �i spuse el lui Eug�nie, ar?t�ndu-i trusa.
Hai, nu te teme. N-am s? mai pomenesc de ea niciodat?.
Domnul Bergerin, cel mai vestit medic din Saumur, sosi cur�nd. Dup? consulta?ie, �i
spuse lui Grandet c? so?ia lui se sim?ea foarte r?u, dar c? o mare lini?te
sufleteasc?, bl�nde?e ?i �ngrijiri atente ar putea s? am�ne clipa fatal? p�n? pe la
sf�r?itul toamnei.
��O s? coste mult?, �ntreb? haps�nul. Are nevoie de leacuri?
��Pu?ine leacuri, dar multe �ngrijiri, r?spunse doctorul, care nu-?i putu re?ine
z�mbetul.
���n fine, domnule Bergerin, e?ti un om de onoare, nu-i a?a?, spuse Grandet. M?
�ncred �n dumneata, vino s?-mi vezi nevasta de c�te ori socote?ti c? trebuie. ?ine-
mi �n via?? nevestica, o iubesc mult, �n?elegi dumneata, f?r? s? par?, pentru c? ?
in totul �n mine ?i-mi r?scole?te sufletul. Am o mare sup?rare. Sup?rarea a intrat
�n casa mea odat? cu moartea fratelui meu, pentru care pr?p?desc bani la Paris,
sume mari� ochii din cap, de nu se mai sf�r?e?te! La revedere, domnule. Dac? po?i
s?-mi salvezi nevasta, salveaz-o, chiar dac? ar trebui s? cheltuiesc pentru asta o
sut? sau dou? sute de franci. �n pofida dorin?ei arz?toare a lui Grandet de a-?i
vedea so?ia �ns?n?to?indu-se, c?ci mo?tenirea ei era o prim? moarte pentru el; �n
pofida atitudinii �ng?duitoare pe care o ar?ta fa?? de cele mai mici dorin?e ale
mamei ?i ale fiicei, uimite de comportarea lui; �n pofida �ngrijirilor afectuoase
ale tinerei Eug�nie, doamna Grandet se �ndrept? cu iu?eal? spre moarte. Cu fiecare
zi, era tot mai sl?bit? ?i se stingea a?a cum se sting cele mai multe femei care se
�mboln?vesc la aceast? v�rst?. Era fragil? ca frunzele copacilor toamna. Soarele o
f?cea s? str?luceasc? asemenea frunzelor prin care razele lui trec, aurindu-le. A
fost o moarte demn? de via?a ei, c�t se poate de cre?tineasc?. N-ar trebui s?
spunem sublim??
�n luna octombrie a anului 1822, doamna Grandet �?i dovedi �n mod str?lucit virtu?
ile, r?bdarea de �nger ?i iubirea fa?? de fiic?; se stinse f?r? cea mai mic?
t�nguire. Miel imaculat, urca la cer, regret�nd din via?a ei trist? doar desp?r?
irea de dulcea-i copil?, spre care-?i �ndrept? ultimele priviri ce p?reau s?-i
prevesteasc? un noian de am?r?ciuni. Tremura de durere c? o l?sa pe acea oi??,
inocent? ca ea, singur? �n mijlocul unei lumi egoiste, care voia s-o jefuiasc? de
tot ce avea.
��Copila mea, fericirea nu-i dec�t �n Cer, vei afla asta �ntr-o zi, �i spuse ea,
�nainte s?-?i dea ultima suflare.
A doua zi dup? moartea mamei sale, Eug�nie g?si noi motive s? fie ata?at? de acea
cas? unde se n?scuse, unde suferise at�t de mult, unde mama ei tocmai murise. Nu
putea s? se uite la fereastr? ?i la scaunul cu t?lpici din sal? f?r? s? izbucneasc?
�n pl�ns. Ea-?i spuse c? poate se �n?elase �n privin?a tat?lui ei, v?z�ndu-l c�t de
atent se purta: �i d?dea bra?ul s? coboare la mas?, se uita ore �ntregi la ea cu o
privire aproape plin? de bun?tate, �n sf�r?it, o cocolo?ea ca ?i cum ar fi fost din
aur. Fostul dogar sem?na at�t de pu?in cu el �nsu?i, tremura at�t de tare �n fa?a
fiicei, �nc�t Nanon ?i cei din familia Cruchot, martori ai sl?biciunii sale, o
puser? pe seama v�rstei foarte �naintate, tem�ndu-se ?i de o ?ubrezire a propriei
judec??i. Dar, �n ziua �n care familia �?i puse doliu, dup? masa la care fusese
invitat notarul Cruchot, singurul care cuno?tea secretul clientului s?u,
comportamentul unchia?ului �?i g?si explica?ia.
Draga mea copil?, iat?-te mo?tenitoarea mamei tale ?i avem de rezolvat unele
lucruri, �i spusese fiicei sale, dup? ce Nanon str�nsese masa ?i �nchisese u?ile cu
grij?. Nu-i a?a, Cruchot?
��Da.
��Chiar trebuie s? ne ocup?m de ele azi, tat??
��Da, da, feti?o. N-a? putea s? mai suport nesiguran?a �n care tr?iesc. Nu cred c?
vrei s? m? faci s? suf?r.
��Oh, tat?!
��Atunci, trebuie s? aranj?m treburile �n seara asta.
��Ce vrei s? fac?
��P?i, feti?o, nu ?tiu ce s?-?i spun. Explic?-i dumneata, Cruchot.
��Domni?oar?, tat?l dumitale n-ar vrea nici partaj, nici s?-?i v�nd? bunurile, nici
s? pl?teasc? drepturi enorme pentru banii pe?in pe care poate s?-i posede. Prin
urmare, pentru asta, ar trebui s? se evite �ntocmirea inventarului �ntregii averi,
care azi se afl? nedivizat? �ntre dumneata ?i tat?l dumitale�
��Cruchot, e?ti sigur de asta, de vorbe?ti astfel �n fa?a unei copile?
��Las?-m? s? explic, Grandet.
��Da, da, prietene. Nici dumneata, nici fiica mea nu vre?i s?-mi lua?i avutul. Nu-i
a?a, feti?o?
��Domnule Cruchot, ce trebuie s? fac?, �ntreb? Eug�nie ner?bd?toare.
��Ar trebui s? semnezi acest act, prin care renun?i la succesiunea mamei ?i-i la?i
tat?lui dumitale, f?r? partaj �ntre voi, uzufructul tuturor bunurilor, a c?ror
proprietate �?i va fi asigurat? de el�
��Nu �n?eleg nimic din ce-mi spune?i, r?spunse Eug�nie. Da?i-mi actul ?i ar?ta?i-mi
unde s? semnez.
Mo? Grandet se uita pe r�nd la act ?i la fiica lui, la fiica lui ?i la act, st?
p�nit de emo?ii at�t de violente, �nc�t �?i ?terse c�teva pic?turi de sudoare ap?
rute pe frunte.
��Feti?o, �n loc s? semnezi actul ?sta, care va costa mult s?-l �nregistr?m, a? fi
mai mul?umit dac? ai vrea s? renun?i pur ?i simplu la mo?tenirea bietei tale mame
defuncte ?i s? am eu grij? de tine pe viitor. ?i-a? da atunci �n fiecare lun? o
rent? buni?oar? de o sut? de franci. A?a, vei putea s? pl?te?ti multe slujbe de
pomenire pentru cine dore?ti tu� Vrei? O sut? de franci pe lun?, �n livre?
��Voi face tot ce dore?ti, tat?.
��Domni?oar?, este de datoria mea s?-?i atrag aten?ia c? renun?i la averea� �ncepu
notarul.
��Oh, Doamne! Ce dac??, r?spunse ea.
��Taci, Cruchot! Dac? a zis, a zis!, izbucni Grandet, lu�nd m�na fiicei sale ?i
lovind-o cu palma lui. Eug�nie, n-ai s?-?i iei vorba �napoi, e?ti o fat? de cuv�nt,
nu-i a?a?
��Vai, tat?!
El o s?rut? dr?g?stos ?i o str�nse �n bra?e gata s-o sufoce.
���i redai via?a tat?lui t?u, copila mea! Numai c?-i dai ceea ce ?i-a dat ?i el ?
ie, deci suntem chit. A?a trebuie s? se fac? afacerile. Via?a e o afacere. Te
binecuv�ntez! E?ti o fat? virtuoas?, care-?i iube?te mult tat?l. Acum po?i s? faci
ce vrei. A?adar, pe m�ine, Cruchot, spuse el, privindu-l pe notarul �nsp?im�ntat.
Ai grij? s? preg?te?ti actul de renun?are la grefa tribunalului.
A doua zi, pe la amiaz?, a fost semnat? declara?ia prin care Eug�nie renun?a de
bun?voie la averea ei. Totu?i, �n pofida cuv�ntului dat, la sf�r?itul primului an,
b?tr�nul dogar nu-i d?duse �nc? nicio para din cei o sut? de franci pe lun? promi?i
at�t de solemn fiicei sale. De aceea, c�nd Eug�nie aduse vorba �n glum? despre ei,
podgoreanul ro?i. Urc? degrab? �n birou ?i-i aduse aproape o treime dintre
bijuteriile luate de la nepotul s?u.
��Uite, dr?gu?o!, �i spuse el, pe un ton plin de ironie. Le vrei pentru cei o mie
dou? sute de franci ai t?i?
��Oh, tat?! Chiar mi le dai?
��O s?-?i mai dau tot pe-at�ta la anul, r?spunse el, arunc�ndu-i-le �n ?or?. �n
felul ?sta, peste pu?in timp, vei avea toate giuvaericalele lui, ad?ug? el,
frec�ndu-?i m�inile, fericit c? putea s? speculeze sentimentele fiicei.
Totu?i, b?tr�nul, de?i viguros �nc?, sim?i necesitatea s?-?i ini?ieze fiica �n
secretele gospod?riei. Timp de doi ani consecutivi o puse s? rostuiasc?, �n prezen?
a lui, meniul casei ?i s? primeasc? redeven?ele. O �nv??? f?r? grab? ?i succesiv
numele ?i suprafa?a propriet??ilor. �n al treilea an, o obi?nuise at�t de bine cu
apuc?turile lui de om zg�rcit ?i i le insuflase at�t de v?dit, �nc�t �i l?s? f?r?
grij? cheile c?m?rii ?i o puse s? conduc? singur? casa. Trecur? astfel cinci ani,
f?r? niciun eveniment deosebit �n existen?a monoton? a celor doi: acelea?i lucruri,
�nf?ptuite �n mod constant, cu regularitatea de cronometru a mi?c?rilor vechii
pendule. Melancolia profund? a domni?oarei Grandet nu era un secret pentru nimeni;
dar, chiar dac? oricine putea s? intuiasc? motivul, niciun cuv�nt rostit vreodat?
de ea nu a justificat b?nuielile pe care �ntreaga societate din Saumur le avea �n
privin?a st?rii suflete?ti a bogatei mo?tenitoare. Drept companie, ea �i avea doar
pe cei trei Cruchot ?i pe c�?iva dintre prietenii lor, pe care ace?tia �i aduseser?
discret �n cas?. O �nv??aser? s? joace whist ?i veneau �n fiecare sear? s? fac? o
partid?.
�n anul 1827, tat?l ei, �ncep�nd s? simt? povara infirmit??ilor, se v?zu nevoit s?-
i dezv?luie secretele averii sale funciare, pov??uind-o ca, �n cazul unor
dificult??i, s? cear? ajutorul notarului Cruchot, a c?rui cinste �i era bine
cunoscut?. Apoi, pe la sf�r?itul acestui an, unchia?ul, la v�rsta de optzeci ?i doi
de ani, a fost lovit de o paralizie care a progresat cu iu?eal?. Verdictul domnului
Bergerin se dovedi f?r? drept de apel. G�ndindu-se c? va r?m�ne cur�nd singur? pe
lume, Eug�nie se ?inu, ca s? spunem a?a, mai aproape de tat?l ei, str�ng�nd mai cu
putere aceast? ultim? verig? de afec?iune. Credea, ca toate femeile care iubesc, c?
lucrul cel mai important pe lume este iubirea, iar Charles nu era acolo. Se �ngriji
de tat?l ei cu o aten?ie de-a dreptul sublim?. Podgoreanul, din ce �n ce mai
neputincios, persista �n zg�rcenia lui �n mod instinctiv. De aceea, moartea acestui
om nu a contrastat deloc cu via?a pe care o dusese.
De cum se f?cea diminea??, punea s? fie dus cu scaunul �ntre c?minul od?ii sale ?i
u?a biroului, probabil plin de aur. St?tea acolo f?r? s? se mi?te, dar se uita r�nd
pe r�nd cu mare nelini?te la cei care veneau s?-l vad? ?i la u?a �nt?rit? cu fier.
Cerea s? i se spun? ce �nseamn? cele mai mici zgomote ?i, spre marea mirare a
notarului, auzea ?i c?scatul c�inelui �n curte. Se trezea din amor?irea lui
aparent? �n ziua ?i la ora c�nd trebuia s? primeasc? arenzile, s? fac? socotelile
cu fermierii sau s? dea chitan?e. �?i agita atunci scaunul cu rotile p�n? c�nd
ajungea �n fa?a u?ii biroului. �?i punea fiica s-o descuie ?i avea grij? s? a?eze
�n secret chiar ea s?cule?ii cu bani unul peste altul ?i s? �ncuie la loc. Apoi, el
se �ntorcea la locul lui �n t?cere, �ndat? ce primea �napoi cheia pre?ioas?, ?inut?
tot timpul �n buzunarul vestei, pe care �l pip?ia din c�nd �n c�nd. De altfel,
vechiul lui prieten, notarul, intuind c? bogata mo?tenitoare se va c?s?tori f?r?
doar ?i poate cu nepotul lui, pre?edintele, dac? Charles Grandet nu se mai
�ntorcea, ar?ta din ce �n ce mai mult? solicitudine: venea �n fiecare zi s?
primeasc? ordinele lui Grandet, se ducea la porunca lui la Froidfond, la ferme, la
f�ne?e, la vii, vindea recoltele ?i transforma totul �n bani de aur ?i de argint,
care se al?turau tainic sacilor pu?i gr?mad? �n birou.
�n sf�r?it, venir? ?i zilele agoniei, �n care osatura solid? a unchia?ului �ncepu
s? se lupte cu distrugerea. El vru s? stea l�ng? foc, �n fa?a u?ii biroului. Tr?gea
la el ?i �mp?turea toate cuverturile cu care era acoperit, zic�ndu-i lui Nanon:
��Str�nge-le, str�nge-le, s? nu mi le fure!
C�nd putea s? deschid? ochii, unde i se refugiase acum via?a, �i �ndrepta imediat
spre u?a biroului, unde se aflau gr?mezile de bani ?i, pe un ton care v?dea un fel
de panic?, �?i �ntreba fiica:
��Sunt acolo? Sunt acolo?
��Da, tat?.
��P?ze?te aurul! Adu-mi s?-l v?d!
Eug�nie �i a?eza ludovici pe o mas? ?i avarul r?m�nea ore �n ?ir cu ochii a?inti?i
asupra monedelor, ca un copil care, �n momentul �n care �ncepe s? vad?, se uit?
proste?te la acela?i obiect; ?i, ca un copil, schi?a anevoie un z�mbet.
��Asta m? �nc?lze?te!, spunea el uneori, �n timp ce pe chip �i ap?rea o expresie de
beatitudine.
C�nd preotul parohiei veni s?-l �mp?rt??easc?, ochii lui, mor?i �n aparen?? de
c�teva ore, se �nsufle?ir? la vederea crucifixului, a sfe?nicelor, a
agheasmatarului de argint la care se uit? fix, iar negul i se agit? pentru ultima
oar?. C�nd preotul �i apropie de buze crucifixul din argint aurit, ca s?-l s?rute
pe Hristos, muribundul f?cu un gest �nsp?im�nt?tor s?-l apuce, iar acest ultim
efort �l cost? via?a. El o strig? pe Eug�nie, pe care nu o vedea, de?i ea st?tea �n
genunchi �n fa?a lui, ud�ndu-i cu lacrimi o m�n? deja rece.
��Tat?, binecuv�nteaz?-m?!, �i ceru ea.
��Ai mare grij? de toate! O s?-mi dai socoteal? pe lumea cealalt?, bolborosi el,
dovedind prin aceste ultime cuvinte c? religia cre?tin? apar?ine avarilor.
Eug�nie Grandet r?mase a?adar singur? pe lume �n acea cas?, numai cu Nanon, la
care se putea uita cu convingerea c? era �n?eleas?; Nanon, singura fiin?? care ?
inea la ea dezinteresat ?i cu care putea s? vorbeasc? despre durerile-i suflete?ti.
Lungana Nanon era o adev?rat? Providen?? pentru Eug�nie. De aceea, nu a mai fost
slujnic?, ci prieten? umil?.
Dup? moartea tat?lui, Eug�nie afl? de la notarul Cruchot c? avea un venit anual de
trei sute de mii de livre �n bunuri imobile din regiunea Saumurului, de?inea ?ase
milioane plasa?i cu trei la sut? �n rente publice, achizi?ionate la ?aizeci de
franci, care acum valorau ?aptezeci ?i ?apte de franci; plus dou? milioane �n aur ?
i o sut? de mii de franci �n scuzi, f?r? a mai pune la socoteal? arenzile.
Estimarea total? a bunurilor sale se ridica la ?aptesprezece milioane.
�Dar unde-i v?rul meu?�, se �ntreb? ea.
�n ziua �n care notarul Cruchot �i �nf??i?? clientei sale situa?ia mo?tenirii,
devenit? acum c�t se poate de clar?, Eug�nie r?mase singur? cu Nanon, a?ezate
am�ndou? de o parte ?i de alta a c?minului �n acea sal? pustie, unde totul era
numai amintire, de la scaunul cu t?lpici pe care se a?eza mama ei p�n? la paharul
din care b?use Charles.
��Nanon, suntem singure�
��Da, domni?oar?! Dac? a? ?ti unde-i, dr?g?la?ul, a? pleca pe jos dup? el!
��E dus departe, peste m?ri.
�n timp ce biata mo?tenitoare pl�ngea astfel al?turi de b?tr�na slujnic?, �n acea
cas? rece ?i �ntunecoas?, care constituia pentru ea �ntregul univers, la Nantes ?i
la Orl�ans se vorbea numai despre cele ?aptesprezece milioane ale domni?oarei
Grandet. �n primul r�nd, Eug�nie �i f?cu lui Nanon o rent? viager? de o mie dou?
sute de franci, care se ad?ugar? la cele ?ase sute de franci ai ei, slujnica
devenind astfel o partid? bun?. �n mai pu?in de o lun?, ea trecu din starea de fat?
b?tr�n? �n aceea de femeie m?ritat?, sub aripa ocrotitoare a lui Antoine
Cornoiller, numit supraveghetor general al terenurilor ?i al propriet??ilor domni?
oarei Grandet. Doamna Cornoiller fusese mult avantajat? fa?? de cele de seama ei.
De?i avea cincizeci ?i nou? de ani, nu p?rea s? aib? mai mult de patruzeci. Tr?s?
turile lipsite de fine?e rezistaser? trecerii timpului. Gra?ie regimului de via??
monastic, alunga �mb?tr�nirea cu tenul ei rozaliu ?i cu s?n?tatea de fier. Poate c?
nu ar?tase niciodat? at�t de bine ca �n ziua c?s?toriei. Nanon se bucur? de
avantajele ur�?eniei ?i ap?ru mare, gras?, solid?, av�nd pe chipul neatins de vreme
o expresie de fericire care-i f?cu pe unii s?-l invidieze pe Cornoiller.
��Arat? bine, spuse post?varul.
��E �n stare s? fac? plozi, zise negustorul de sare. S-a p?strat ca la saramur?, nu
v? fie cu sup?rare.
��E bogat?, iar fl?c?ul ?sta de Cornoiller a dat lovitura, spuse alt vecin.
Ie?ind din vechea cas?, Nanon, care era iubit? de to?i vecinii, primi numai
complimente �n timp ce cobora strada �ntortocheat? ca s? ajung? la biseric?. Ca dar
de nunt?, Eug�nie �i d?du trei duzini de tac�muri. Cornoiller, surprins de at�ta d?
rnicie, vorbea despre st?p�na lui cu lacrimi �n ochi: s-ar fi l?sat h?cuit pentru
ea. Devenind femeia de �ncredere a lui Eug�nie, doamna Cornoiller se bucura �n
aceea?i m?sur? c? poseda un so?. �n sf�r?it, avea o c?mar? de descuiat, de �ncuiat,
provizii de dat diminea?a, a?a cum f?cea defunctul ei st?p�n. Apoi avu de condus
doi servitori, o buc?t?reas? ?i o camerist? �ns?rcinat? s? c�rpeasc? lenjeria casei
?i s? fac? rochiile domni?oarei. Cornoiller era ?i supraveghetor, ?i administrator.
E de prisos s? spunem c? buc?t?reasa ?i camerista alese de Nanon erau adev?rate
perle. Domni?oara Grandet avu astfel patru servitori nespus de devota?i. Iar
fermierii nici nu sim?ir? moartea unchia?ului, c?ci regulile de administrare,
stabilite de el cu severitate, au fost respectate �ntocmai prin grija domnului ?i
doamnei Cornoiller.

6
A?a-i lumea

La treizeci de ani, Eug�nie nu cunoscuse �nc? niciuna dintre marile bucurii ale
vie?ii. �?i petrecuse copil?ria tern? ?i trist? l�ng? o mam? al c?rei suflet,
ignorat, c?lcat �n picioare, suferise �ntotdeauna. P?r?sind cu bucurie via?a,
aceast? mam? �?i pl�nsese fiica fiindc? trebuia s? tr?iasc? ?i-i l?sase �n inim? u?
oare remu?c?ri ?i regrete ve?nice. Prima, singura iubire a tinerei Eug�nie era
pentru ea motiv de triste?e. Dup? ce-?i �ntrez?rise iubitul c�teva zile, �i d?ruise
inima �ntre dou? s?rut?ri acceptate ?i primite pe furi?, apoi el plecase, a?ez�nd o
�ntreag? lume �ntre el ?i ea. Aceast? iubire, blestemat? de tat?l ei, aproape c? o
costase via?a mamei ei ?i-i pricinuia numai dureri amestecate cu speran?e firave.
Astfel, p�n? acum, ea se av�ntase spre fericire vl?guindu-?i puterile, f?r? s?
primeasc? din puterile celuilalt. �n via?a sufleteasc?, ca ?i �n cea fizic?, exist?
o inspira?ie ?i o expira?ie: sufletul are nevoie s? absoarb? sentimentele altui
suflet, s? le asimileze ca s? i le d?ruiasc? �napoi �nzecit. F?r? acest frumos
fenomen uman, inima nu are via??; �i lipse?te aerul, sufer? ?i se stinge.
Eug�nie �ncepea s? sufere. Pentru ea, averea nu �nsemna nici putere, nici
consolare: ea nu putea s? existe dec�t prin iubire, prin religie, prin credin?a ei
�n viitor. Iubirea �i explica ve?nicia. Inima ?i Evanghelia �i indicau dou? lumi
care aveau s? vin?. Zi ?i noapte, era cufundat? �n dou? g�nduri infinite, care
pentru ea erau poate unul singur. Se retr?gea �n ea, iubind ?i crez�ndu-se iubit?.
De ?apte ani, pasiunea invadase totul. Comorile ei nu erau milioanele care
produceau bani, ci sipetul lui Charles, cele dou? portrete ag??ate deasupra
patului, bijuteriile r?scump?rate de la tat?l ei, �ntinse cu m�ndrie pe un strat de
vat? �ntr-un sertar al dul?piorului din camera ei, precum ?i degetarul m?tu?ii,
folosit de mama ei ?i pe care-l lua �n fiecare zi cu sfin?enie s? lucreze la o
broderie, asemenea Penelopei, numai ca s? poat? pune �n deget acel odor plin de
amintiri.
Nu se putea crede c? domni?oara Grandet ar fi dorit s? se c?s?toreasc? �n perioada
doliului. Era cunoscut? pio?enia ei adev?rat?. De aceea, familia Cruchot, a c?rei
tactic? era condus? cu abilitate de b?tr�nul abate, se mul?umi s? stea �n preajma
mo?tenitoarei, acord�ndu-i aten?iile lor afectuoase, �n fiecare sear?, sala se
umplea de o societate format? din cei mai prieteno?i ?i mai devota?i membri ai
familiei Cruchot din ?inut, care se str?duiau s-o laude pe st?p�na casei pe toate
tonurile. Ajunsese s? aib? medic personal, duhovnic, ?ambelan, dam? de companie,
prim-ministru ?i mai ales cancelar, un cancelar care voia s?-i spun? totul. Dac?
mo?tenitoarea ar fi dorit un valet care s?-i duc? trena, i-ar fi g?sit unul. Era o
regin?, cel mai iscusit lingu?it? dintre regine.
Lingu?eala nu se �mpac? deloc cu spiritele superioare, ea este apanajul oamenilor
mediocri, care reu?esc s? se coboare ?i mai mult ca s? intre �n sfera vital? a
persoanei �n jurul c?reia graviteaz?. Lingu?eala las? s? se sub�n?eleag? un
interes. De aceea, persoanele care veneau �n fiecare sear? �n sala domni?oarei
Grandet, pe care o numeau acum domni?oara de Froidfond, reu?eau cum nu se poate mai
bine s-o cople?easc? cu laude. Acest concert de elogii, nou pentru Eug�nie, o f?cu
�nt�i s? ro?easc?, dar, pe nesim?ite, ?i oric�t de gogonate erau complimentele,
urechea i se obi?nui at�t de bine s? aud? laude la adresa frumuse?ii ei, �nc�t,
dac? cineva nou-venit ar fi g?sit-o ur�t?, acest repro? ar fi afectat-o mai mult
atunci dec�t cu opt ani �n urm?. Apoi, ajunsese s?-i plac? dulceg?riile, pe care le
a?eza �n tain? la picioarele idolului s?u. A?adar, ea se obi?nui treptat s? se
lase tratat? ca o regin? ?i s? aib? o curte plin? �n fiecare sear?.
Domnul pre?edinte de Bonfons era eroul acestui mic cerc, unde spiritul, persoana,
instruirea ?i amabilitatea lui erau l?udate necontenit. Unii atr?geau aten?ia c?,
de ?apte ani, �?i sporise mult averea, c? Bonfons aducea o rent? de cel pu?in zece
mii de franci ?i se afla cuprins, ca toate bunurile celor din familia Cruchot,
�ntre vastele domenii ale mo?tenitoarei.
��?ti?i, domni?oar?, c? familia Cruchot are un venit anual de patruzeci de mii de
livre?, o �ntreb? un obi?nuit al casei.
��F?r? a mai pune la socoteal? economiile lor, continu? o b?tr�n? sus?in?toare a
clanului Cruchot, domni?oara de Gribencourt. Un domn de la Paris a venit de cur�nd
s?-i ofere domnului Cruchot dou? sute de mii de franci pentru biroul de notar.
Trebuie s?-l v�nd?, dac? o s? fie numit judec?tor de pace.
��Vrea s?-i urmeze domnului de Bonfons la pre?edin?ia tribunalului ?i-?i ia m?suri
de precau?ie, r?spunse doamna d�Orsonval. Pentru c? domnul pre?edinte va deveni
consilier, apoi pre?edinte al Cur?ii. Are toate atuurile s? reu?easc?.
��Da, e un b?rbat foarte distins, spuse un altul. Nu vi se pare, domni?oar??
Domnul pre?edinte se str?duise s? intre �n rolul pe care voia s?-l joace. De?i avea
patruzeci de ani, era oache? la fa?? ?i resping?tor, cu chipul ofilit, a?a cum sunt
toate fizionomiile judec?torilor, se �mbr?ca precum un tinerel, r?sucea �ntre
degete un baston sub?irel, nu priza tutun la domni?oara de Froidfond, venea aici
�ntotdeauna cu o cravat? alb? ?i cu o c?ma?? al c?rei jabou cu cute mari �l f?cea
s? semene cu indivizii din genul curcan! �i vorbea cu familiaritate frumoasei mo?
tenitoare ?i-i spunea: �Draga noastr? Eug�nie!�
�n sf�r?it, �n afar? de num?rul de personaje, �nlocuind jocul de loto cu cel de
whist ?i �nl?tur�nd prezen?a domnului ?i a doamnei Grandet, scena cu care �ncepe
aceast? parte a povestirii este aproape aceea?i ca �n trecut. Haita se ?inea ?i
acum dup? Eug�nie ?i dup? milioanele ei, dar, mai numeroas?, l?tra mai bine ?i o
�mpresura la unison. Dac? Charles ar fi venit atunci din �ndep?rtatele Indii, ar fi
reg?sit acelea?i personaje ?i acelea?i interese. Doamna des Grassins, pentru care
Eug�nie era gra?ia ?i bun?tatea �ntruchipate, �i nec?jea ?i acum pe cei din familia
Cruchot. Dar, la fel ca alt?dat?, chipul frumoasei Eug�nie ar fi dominat tabloul ?
i, tot ca alt?dat?, Charles ar fi fost din nou suveran acolo.
Totu?i, se schimbase ceva. Buchetul oferit de pre?edinte pe vremuri tinerei
Eug�nie, de ziua ei de na?tere, devenise periodic. �n fiecare sear? �i aducea
gazdei un buchet mare ?i splendid, pe care doamna Cornoiller �l punea �n v?zul
tuturor �ntr-o vaz?, ca apoi s?-l arunce pe ascuns �ntr-un col? al cur?ii, imediat
dup? plecarea vizitatorilor.
Pe la �nceputul toamnei, doamna des Grassins �ncerc? s? le tulbure fericirea celor
din familia Cruchot, vorbindu-i bogatei mo?tenitoare despre marchizul de Froidfond,
a c?rui familie ruinat? s-ar fi putut redresa dac? Eug�nie ar fi vrut s?-i
�napoieze domeniul printr-un contract de c?s?torie. Doamna des Grassins pomenea cu
insisten?? de titlurile de pair ?i de marchiz, lu�nd z�mbetul dispre?uitor al fetei
drept �ncuviin?are ?i, plec�nd de acolo, spunea c? aranjamentul de c?s?torie al
pre?edintelui Cruchot nu era chiar at�t de avansat pe c�t se credea.
��Chiar dac? domnul de Froidfond are cincizeci de ani, nu pare mai �n v�rst? dec�t
domnul Cruchot, spunea ea. E v?duv, are copii, asta-i adev?rat, dar e marchiz, va
fi pair al Fran?ei ?i pe vremurile astea e greu s? mai g?se?ti o partid? ca asta. ?
tiu din surs? sigur? c? mo? Grandet, unindu-?i toate bunurile cu domeniul
Froidfond, avea inten?ia s? se �nrudeasc? cu familia Froidfond. Mi-a spus deseori
asta. Era viclean unchia?ul.
��Cum, Nanon, s? nu-mi scrie el m?car o dat? �n ?apte ani?, �ntreb? Eug�nie �ntr-o
sear?, pe c�nd se culca.
�n timp ce toate aceste lucruri se petreceau la Saumur, Charles se �mbog??ea �n
Indii. �nt�i, micul lui stoc de marf? se v�nduse foarte bine. Intrase iute �n
posesia unei sume de ?ase mii de dolari. Botezul trecerii Ecuatorului �l f?cuse s?
piard? multe prejudec??i. B?gase de seam? c? cel mai bun mijloc de a face avere
era, �n regiunile intertropicale, ca ?i �n Europa, s? cumperi ?i s? vinzi oameni.
A?adar, se deplasase pe coastele Africii ?i f?cuse comer? cu negri, �mbin�nd
negustoria de oameni cu aceea a m?rfurilor care se vindeau cel mai avantajos pe
diferitele pie?e unde-l purtau afacerile, �?i conduse treburile cu o r�vn? care nu-
i l?sa niciun moment liber. Era obsedat de g�ndul s?-?i fac? din nou apari?ia la
Paris �n toat? str?lucirea marii sale averi ?i s? ocupe o pozi?ie ?i mai str?lucit?
dec�t cea din care dec?zuse.
Av�nd de-a face cu tot felul de oameni ?i trec�nd prin multe ??ri, observ�nd
obiceiuri contrare, felul de a g�ndi i se schimbase ?i devenise sceptic. Nu mai ?
tia clar ce-i drept ?i ce-i nedrept, v?z�nd c? ceea ce era considerat o crim? �ntr-
o ?ar? �n alta era o virtute. Preocupat permanent de propriile interese, inima i se
r?ci, i se str�nse ?i i se usc?. Se dovedi un demn vl?star al familiei Grandet.
Charles deveni dur, hr?p?re?. Vindea chinezi, negri, cuiburi de r�ndunele, copii,
arti?ti; el practic? ?i cam?t? pe scar? mare. Obiceiul de a �nc?lca drepturile de
vam? �l f?cu s? devin? mai pu?in scrupulos �n privin?a drepturilor omului. Cump?ra
din insula Saint-Thomas la pre? mic m?rfuri furate de pira?i ?i le ducea acolo unde
lipseau.
Chiar dac? �nf??i?area nobil? ?i curat? a frumoasei Eug�nie �l �nso?ise �n prima c?
l?torie, precum acea imagine a Fecioarei pe care marinarii spanioli o pun �n partea
din fa?? a cor?biei, iar el atribuise primele succese influen?ei magice a rug?
ciunilor acelei bl�nde fete, mai t�rziu, negresele, mulatrele, albele, javanezele,
c�nt?re?ele ?i dansatoarele orientale, orgiile de tot felul ?i aventurile avute �n
diferite ??ri ?terseser? complet amintirea veri?oarei, a Saumurului, a casei, a b?
ncii, a s?rut?rii din culoar. �?i amintea numai mica gr?din? str?juit? de ziduri
vechi, pentru c? acolo �ncepuse destinul lui aventuros, dar �?i renega familia:
unchiul lui era un c�ine b?tr�n care-i ?terpelise bijuteriile, Eug�nie nu-i mai st?
ruia nici �n inim?, nici �n g�nd, ci ocupa �n afacerile lui locul creditoarei unei
sume de ?ase mii de franci. Toate acestea explicau t?cerea lui Charles Grandet.
�n Indii, �n Saint-Thomas, pe coasta Africii, la Lisabona ?i �n Statele Unite,
speculantul, ca s? nu-?i compromit? numele, �?i spunea Sepherd. Cari Sepherd putea
s? se arate f?r? fric? peste tot, neobosit, �ndr?zne?, lacom, ca un om care, hot?
r�t s? fac? avere quibuscumque viis17, se gr?be?te s? sf�r?easc? cu infamia ca s?
devin? om cinstit pentru tot restul vie?ii.
Folosind acest sistem, el se �mbog??i repede ?i fabulos. A?adar, �n anul 1827, se
�ntorcea la Bordeaux, la bordul frumosului bric Marie-Caroline, apar?in�nd unei
companii comerciale regaliste. Poseda un milion nou? sute de mii de franci �n trei
butoaie cu praf de aur bine cercuite, din care socotea s? ob?in? un profit de ?
apte-opt la sut?, v�nz�ndu-le la Paris. La bordul acelui bric se afla ?i un
gentilom onorific al Maiest??ii Sale regele Carol al X-lea, domnul d�Aubrion, un b?
tr�n blajin, care f?cuse nebunia s? se c?s?toreasc? cu o femeie la mod? ?i a c?rui
avere se afla �n insule. Ca s? repare risipa f?cut? de doamna d�Aubrion, el se
dusese s?-?i transforme �n bani lichizi propriet??ile. Domnul ?i doamna d�Aubrion,
din casa d�Aubrion de Buch, al c?rei ultim senior murise �nainte de 1789, r?ma?i
doar cu un venit de vreo dou?zeci de mii de livre, aveau o fiic? destul de ur�t?,
pe care mama voia s-o m?rite f?r? dot?, averea abia ajung�ndu-i s? tr?iasc? la
Paris. Era o �ncercare al c?rei succes ar fi p?rut problematic tuturor oamenilor
din lume, �n pofida abilit??ii cu care par s? fie �nzestrate femeile la mod?. De
aceea, doamna d�Aubrion, v?z�ndu-?i fiica, �?i pierdea ea �ns??i speran?a c? va g?
si pe cineva care s? se �ncurce cu ea, fie ?i un om ahtiat dup? un titlu de noble?
e.
Domni?oara d�Aubrion era o t�n?r? lung? ca o insect?, slab?, firav?, cu gura
dispre?uitoare, spre care cobora un nas prea lung, gros la cap?t, b?t�nd �n galben
�n stare normal?, dar complet ro?u dup? mese, un fel de fenomen vegetal mai nepl?
cut �n mijlocul unei fe?e palide ?i plictisite dec�t al oric?rei alteia. �n sf�r?
it, era a?a cum putea s? ?i-o doreasc? o mam? de treizeci ?i opt de ani, �nc? t�n?
r? ?i cu preten?ii. Dar, ca s? compenseze astfel de dezavantaje, marchiza d�Aubrion
�i d?ruise fiicei sale un aer foarte distins, o supusese unei igiene care �i men?
inea provizoriu nasul la o nuan?? de piele acceptabil?, o �nv??ase arta de a se
�mbr?ca cu gust ?i bunele maniere, o instruise �n privin?a acelor priviri
melancolice care st�rnesc interesul unui b?rbat ?i-l fac s? cread? c? va �nt�lni
�ngerul c?utat zadarnic; �i ar?tase mi?carea piciorului, pe care s?-l �ntind? la
momentul potrivit, f?c�nd astfel s?-i fie admirat? forma delicat?, atunci c�nd
nasul avea impertinen?a s? ro?easc?; �n sf�r?it, era mul?umit? de ce reu?ise s?
scoat? din fata ei. Cu m�neci largi, cu corsaje mincinoase, cu rochii bufante ?i
�ngrijit �mpodobite, cu un corset foarte str�ns, ob?inuse ni?te rezultate feminine
at�t de curioase �nc�t, spre instruirea mamelor, ar fi trebuit s? le doneze unui
muzeu.
Charles se �mprieteni la cataram? cu doamna d�Aubrion, care voia s?-l fac? ginere.
Ba c�teva persoane pretind c?, �n cursul c?l?toriei pe mare, frumoasa doamn?
d�Aubiron nu neglijase niciun mijloc pentru capturarea unui ginere at�t de bogat.
Debarc�nd la Bordeaux, �n luna iunie 1827, domnul, doamna, domni?oara d�Aubrion ?i
Charles au tras la acela?i hotel ?i au plecat �mpreun? spre Paris. Re?edin?a
familiei d�Aubrion era grevat? de ipoteci; Charles avea s-o elibereze. Mama
pomenise deja de fericirea cu care ar ceda parterul ginerelui ?i fiicei sale.
Ne�mp?rt??ind prejudec??ile domnului d�Aubrion �n privin?a noble?ei, ea �i
promisese lui Charles Grandet s? ob?in? de la bunul rege Carol al X-lea o ordonan??
regal? care s?-i permit? lui, Grandet, s? poarte numele d�Aubrion, s? poarte
blazonul ?i s? mo?teneasc?, �n schimbul constituirii unui majorat18 cu un venit de
treizeci ?i ?ase de mii de livre anual, la Aubrion, titlul de senior de Buch ?i de
marchiz d�Aubrion. Unindu-?i averile, vie?uind �n bun? �n?elegere ?i cu ajutorul
unor sinecuri, ar fi putut s? ajung? la un venit anual de o sut? ?i c�teva mii de
livre.
��?i c�nd ai un venit de o sut? de mii de livre, un nume, o familie, e?ti primit la
Curte � pentru c? voi avea grij? s? fii numit gentilom al regelui �, devii tot ce-?
i po?i dori, �i spunea ea lui Charles. Astfel, vei fi, dup? dorin??, raportor la
Consiliul de Stat, secretar de ambasad?, ambasador. Carol al X-lea ?ine mult la
familia d�Aubrion, se cunosc din copil?rie.
�mb?tat de ambi?ie de aceast? femeie, Charles nutrise, �n cursul c?l?toriei de
�ntoarcere, toate acele speran?e prezentate cu abilitate ?i sub forma unor
confiden?e f?cute de la inim? la inim?. Crez�nd c? mo? Grandet rezolvase afacerile
tat?lui s?u, el se vedea deja stabilit �n foburgul Saint-Germain, unde toat? lumea
voia atunci s? ajung? ?i unde, la umbra nasului v�n?t al domni?oarei Mathilde, avea
s? apar? �n postura de conte d�Aubrion, a?a cum familia Dreux a reap?rut �ntr-o zi
purt�nd numele de Br�z�. Sedus de prosperitatea Restaura?iei, pe care o l?sase cl?
tin�ndu-se, impresionat de str?lucirea ideilor aristocratice, exaltarea lui,
�nceput? pe corabie, se men?inu ?i la Paris, unde hot?r� s? fac? tot ce-i st?tea �n
putin?? ca s? ajung? la pozi?ia �nalt? pe care i-o fluturase pe dinaintea ochilor
egoista lui soacr?.
A?adar, veri?oara nu mai era pentru el dec�t un punct ne�nsemnat �n spa?iul acestei
perspective str?lucite. O re�nt�lni pe Annette. Ca femeie de lume, ea-l sf?tui
insistent pe fostul ei iubit s? fac? aceast? c?s?torie ?i-i promise sprijinul
pentru toate �ncerc?rile lui ambi?ioase. Annette era �nc�ntat? s?-l �mping? pe
Charles s?-?i ia o so?ie ur�t? ?i plictisitoare, pentru c? ?ederea �n Indii �l f?
cuse pe t�n?r foarte seduc?tor: avea un ten bronzat, purt?ri ferme, �ndr?zne?e, cum
sunt cele ale unui om obi?nuit s? ia hot?r�ri, s? domine, s? reu?easc?. Charles se
sim?ea acum mult mai �n largul lui la Paris, v?z�nd c? putea s? joace un rol. Des
Grassins, afl�nd c? se �ntorsese, c? urma s? se c?s?toreasc? ?i c? se �mbog??ise,
veni la el s?-i vorbeasc? despre cele trei sute de mii de franci cu care putea s?
achite datoriile tat?lui s?u. �l g?si pe Charles discut�nd cu bijutierul, c?ruia �i
comandase giuvaerele pentru darul de nunt? al domni?oarei d�Aubrion ?i care-i ar?ta
desenele. �n afara diamantelor splendide aduse de Charles din Indii, lucr?tura
artistic? a metalului, argint?riile ?i bijuteriile viitorului cuplu se ridicau la
peste dou? sute de mii de franci. Charles �l primi pe des Grassins, pe care nu-l
recunoscu, cu impertinen?a unui t�n?r la mod? care, �n Indii, omor�se patru oameni
�n duel. Domnul des Grassins mai venise deja de trei ori. Charles �l ascult? cu r?
ceal?, apoi �i r?spunse, f?r? s?-l fi �n?eles foarte bine:
��Afacerile tat?lui meu nu sunt ale mele. V? sunt �ndatorat, domnule, de grija pe
care a?i binevoit s-o ave?i, dar n-a? putea s? profit de ea. N-am adunat aproape
dou? milioane cu sudoarea frun?ii ca s? le aduc plocon creditorilor tat?lui meu.
��?i dac? tat?l dumneavoastr? va fi, peste c�teva zile, declarat falit?
��Domnule, peste c�teva zile m? voi numi contele d�Aubrion. �n?elegi bine c?
povestea asta �mi va fi complet indiferent?. De altfel, ?tii mai bine dec�t mine
c?, atunci c�nd un om are un venit de o sut? de mii de livre, tat?l lui n-a dat
niciodat? faliment, ad?ug? el, �mping�ndu-l politicos spre u?? pe domnul des
Grassins.
La �nceputul lunii august a aceluia?i an, Eug�nie st?tea pe banca de lemn, unde v?
rul ei �i jurase iubire ve?nic? ?i unde venea s? ia masa c�nd era timp frumos. �n
acea diminea?? pl?cut?, biata fat? revedea �n memorie marile ?i micile evenimente
ale iubirii sale ?i catastrofele care urmaser?. Soarele lumina por?iunea de zid
plin? de cr?p?turi, aproape �n ruin?, de care nimeni nu se putea atinge din porunca
neobi?nuitei mo?tenitoare, de?i Cornoiller �i repeta deseori so?iei c? �ntr-o zi va
c?dea peste cineva. �n acel moment, po?ta?ul b?tu la u??, �i d?du o scrisoare
doamnei Cornoiller, iar aceasta veni �n gr?din?, strig�nd:
��Domni?oar?, o scrisoare!
Ea i-o d?du st?p�nei sale, spun�ndu-i:
��E cea pe care o a?teptai?
Aceste cuvinte r?sunar? �n inima bietei Eug�nie la fel de puternic ca �ntre
zidurile cur?ii ?i gr?dinii.
��De la Paris. E de la el. S-a �ntors.
Eug�nie p?li ?i pentru un moment se uit? ?int? la scrisoare. Inima �i b?tea prea
puternic ca s-o poat? desface ?i citi. Lungana Nanon r?mase �n picioare, cu m�inile
�n ?olduri, iar bucuria p?rea s? ias? precum fumul din �ncre?iturile fe?ei m?
slinii.
��Cite?te, domni?oar?!
��Ah, Nanon! De ce se �ntoarce prin Paris dac? a plecat prin Saumur?
��Cite?te ?i o s? afli!
Eug�nie desf?cu scrisoarea tremur�nd. Din ea c?zu un mandat pe numele casei de
comer? des Grassins ?i Corret din Saumur.

Drag? veri?oara�

�Nu mai sunt Eug�nie�, �?i spuse ea. ?i sim?i cum i se str�nge inima.

Dumneata�

��mi zicea tu!�

�?i �ncruci?a m�inile, nu mai �ndr?zni s? citeasc? ?i ochii i se umplur? de
lacrimi.
��A murit?, �ntreb? Nanon.
��N-ar mai fi scris, �i r?spunse Eug�nie. Apoi citi scrisoarea:

Drag? veri?oara,

Vei afla dumneata, cred, cu pl?cere, c? am reu?it. Mi-ai purtat noroc, m-am �ntors
bogat ?i am urmat sfaturile unchiului meu, a c?rui moarte, precum ?i cea a m?tu?ii
mele, mi-au fost anun?ate de domnul des Grassins. Moartea p?rin?ilor no?tri e ceva
natural ?i noi trebuie s? le urm?m. Cred c? te-ai consolat. Nimic nu rezist?
timpului, simt asta. Da, drag? veri?oara, din nefericire pentru mine, momentul
iluziilor a trecut. Asta e! C?l?torind prin nenum?rate ??ri, m-am g�ndit ce-i via?
a. Dintr-un copil la plecare, am devenit b?rbat la �ntoarcere. Ast?zi m? g�ndesc la
multe lucruri la care nu m? g�ndeam alt?dat?. E?ti liber?, veri?oara, ?i eu la fel,
�nc?; nimic nu �mpiedic?, �n aparen??, realizarea micilor noastre planuri, dar am
un caracter mult prea sincer ca s?-?i ascund situa?ia afacerilor mele. N-am uitat
c? nu-mi apar?in; mi-am amintit �ntotdeauna �n lungile mele c?l?torii mica banc? de
lemn�

Eug�nie se ridic? de parc? ar fi stat pe c?rbuni �ncin?i ?i se a?ez? pe o treapt?

din curte.

�mica banc? de lemn unde ne-am jurat s? ne iubim �ntotdeauna, de culoar, de sala
cenu?ie, de camera mea de la mansard? ?i de noaptea �n care mi-ai f?cut, prin
delicata dumitale bun?voin??, viitorul mai u?or. Da, aceste amintiri mi-au sus?inut
curajul ?i mi-am spus c? te g�ndeai mereu la mine, a?a cum ?i eu m? g�ndeam la
dumneata, la ora stabilit? �ntre noi. Te-ai uitat cu aten?ie la nori la ora nou??
Da, nu-i a?a? De aceea, nu vreau s? tr?dez o prietenie sf�nt? pentru mine; nu, nu
trebuie s? te �n?el. �n acest moment, m? g�ndesc la o alian?? care satisface toate
g�ndurile pe care mi le f?cusem despre c?s?torie. Iubirea �n c?snicie este o
himer?. Azi, experien?a �mi spune c? trebuie s? te supui tuturor legilor sociale ?i
s? �ndepline?ti toate convenien?ele cerute �n lume c�nd te c?s?tore?ti. Or, �ntre
noi g?sesc deja o diferen?? de v�rst? care, poate, ar influen?a mai mult viitorul
dumitale, drag? veri?oara, dec�t al meu. N-am s?-?i vorbesc nici de moravurile,
nici de educa?ia, nici de obiceiurile dumitale, care nu seam?n? deloc cu via?a de
la Paris ?i nu se potrivesc �n niciun fel cu planurile mele viitoare. Vreau s? am o
cas? deschis?, s? primesc mult? lume ?i, dup? c�te-mi amintesc, cred c? dumitale �?
i place o via?? lini?tit?. Nu, voi fi mai sincer ?i vreau s? te fac judec?torul
situa?iei mele; trebuie s-o cuno?ti ?i ai dreptul s-o judeci. Ast?zi am un venit de
dou?zeci de mii de livre. Aceast? avere �mi permite s? intru �n familia D�Aubrion,
a c?rei mo?tenitoare, o t�n?r? de nou?sprezece ani, �mi aduce prin c?s?torie numele
ei, un titlu, slujba de gentilom onorific al Maiest??ii Sale ?i o pozi?ie dintre
cele mai str?lucite. �?i m?rturisesc, drag? veri?oara, c? nu o iubesc deloc pe
domni?oara D�Aubrion, dar, c?s?torindu-m? cu ea, le asigur copiilor mei o situa?ie
social? ale c?rei avantaje vor fi �ntr-o zi incalculabile: ideile monarhice rec�?
tig? teren pe zi ce trece. A?adar, dup? c�?iva ani, fiul meu, devenit marchiz
D�Aubrion, av�nd un majorat cu un venit de patruzeci de mii de livre, va putea s?
ocupe �n stat orice pozi?ie pe care va dori s-o aleag?. Trebuie s? avem grij? de
copiii no?tri. Vezi bine, veri?oara, cu c�t? bun?-credin?? �?i �nf??i?ez starea
inimii mele, a speran?elor ?i a averii mele. E posibil ca, la r�ndul dumitale, s?
fi uitat copil?riile noastre dup? ?apte ani de absen??, dar eu nu ?i-am uitat
generozitatea ?i n-am uitat nici vorbele mele; �mi amintesc de toate, chiar ?i de
cele rostite cu u?urin?? ?i la care un t�n?r mai pu?in con?tiincios dec�t sunt eu,
cu o inim? nesincer?, nici m?car nu s-ar mai g�ndi. Spun�ndu-?i c? m? g�ndesc s?
fac o c?s?torie de convenien?? ?i c?-mi amintesc �nc? iubirea noastr? de copii nu
�nseamn? oare s? m? las �n �ntregime �n voia dumitale, s? te fac st?p�n? peste
soarta mea ?i s?-?i spun c?, dac? ar trebui s? renun? la ambi?iile mele sociale, m-
a? mul?umi cu drag? inim? cu fericirea simpl? ?i pur? pe care mi-ai �nf??i?at-o
�ntr-un chip at�t de tulbur?tor�

��Tan, ta, ta! Tan, ta, ti! Tinn, ta, ta! Tun, ta ti� etc., fredonase Charles
Grandet, pe aria Non pi� andrai19, semn�nd:

Al t?u v?r devotat,

Charles

�M?i! Ce de polite?uri!�, �?i spusese el. Apoi c?utase mandatul ?i ad?ugase:

P.S. Al?tur scrisorii mele un mandat de opt mii de franci c?tre casa de comer? des
Grassins, pe numele dumitale ?i pl?tibil �n aur, �nsemn�nd dob�nda ?i suma ini?ial?
pe care ai avut bun?tatea s? mi-o �mprumu?i. A?tept de la Bordeaux o lad? unde se
afl? c�teva obiecte pe care-mi vei �ng?dui s? ?i le ofer ca m?rturie a ve?nicei
mele recuno?tin?e. Po?i s?-mi trimi?i cu diligenta trusa de toalet? la palatul
D�Aubrion, strada Hillerin-Bertin.

��Cu diligenta!, exclam? Eug�nie. Un lucru pentru care mi-a? fi dat via?a de o mie
de ori!
Dezastru complet ?i �nsp?im�nt?tor! Corabia se scufunda f?r? s? lase nici m?car o
par�m?, nici m?car o sc�ndur? pe �ntinsul ocean al speran?elor. V?z�ndu-se p?r?
site, unele femei se duc s?-?i smulg? iubitul din bra?ele unei rivale,
O ucid ?i fug la cap?tul lumii, pe e?afod sau �n morm�nt. Asta, desigur, e ceva
frumos; mobilul crimei este o pasiune sublim?, care impresioneaz? justi?ia uman?.
Alte femei las? capul �n jos ?i sufer? �n t?cere: tr?iesc cu moartea �n suflet ?i
resemnate, pl�ng�nd ?i iert�nd, rug�ndu-se ?i amintindu-?i p�n? la ultima suflare.
Aceasta e iubirea, iubirea adev?rat?, iubirea �ngerilor, iubirea m�ndr?, care tr?
ie?te cu durerea ?i moare cu ea.
Acesta a fost ?i sentimentul bietei Eug�nie dup? ce a citit oribila scrisoare. Ea-?
i ridic? privirile spre cer, g�ndindu-se la ultimele cuvinte ale mamei sale, care,
asemenea unor muribunzi, aruncase asupra viitorului o privire p?trunz?toare,
lucid?; apoi, amintindu-?i de moartea ?i de via?a profetic? a doamnei Grandet,
Eug�nie cuprinse �ntr-o privire �ntregu-i destin. Nu-i mai r?m?sese dec�t s?-?i
deschid? aripile, s? n?zuiasc? spre cer ?i s? tr?iasc? �n rug?ciuni p�n? �n ziua
eliber?rii.
��Mama avea dreptate, spuse ea, l?crim�nd. S? suferi ?i s? mori�
Ea p?r?si agale gr?dina ?i intr? �n sal?. Contrar obiceiului, nu trecu prin culoar,
ci reg?si amintirea v?rului ei �n vechiul salon cenu?iu, pe c?min, unde se afla
�ntotdeauna farfurioara de care se servea �n fiecare diminea?? la micul dejun,
precum ?i zaharni?a din por?elan vechi de S�vres.
Acea diminea?? avea s? fie solemn? ?i plin? de evenimente pentru ea. Nanon �i
anun?? vizita preotului parohiei. Acest preot, rud? cu familia Cruchot, sus?inea
interesele pre?edintelui Bonfons. De c�teva zile, b?tr�nul abate �l convinsese s?
stea de vorb? cu domni?oara Grandet, �n sens pur religios, despre obliga?ia pe care
o avea de a se c?s?tori. V?z�ndu-?i preotul, Eug�nie crezu c? venise dup? dania de
o mie de franci pe care o f?cea lunar s?racilor ?i-i ceru lui Nanon s?-i aduc?, dar
preotul z�mbi ?i-i spuse:
��Ast?zi, domni?oar?, am venit s?-?i vorbesc despre o biat? fat? de care se
intereseaz? �ntreg ora?ul Saumur ?i care, nefiindu-i mil? de ea �ns??i, nu tr?ie?te
cre?tine?te.
��Dumnezeule mare! P?rinte, m-a?i g?sit �ntr-un moment �n care mi-e cu neputin?? s?
m? g�ndesc la aproapele meu, sunt foarte ocupat? cu mine. Sunt foarte nefericit?,
n-am alt refugiu dec�t Biserica; s�nul ei este �ndeajuns de mare ca s? primeasc?
toate durerile noastre ?i sentimente destul de rodnice ca s? ne putem �mp?rt??i din
acest izvor f?r? teama de a-l seca.
��Ei bine, domni?oar?, ocup�ndu-ne de aceast? fat?, ne vom ocupa de dumneata!
Ascult?-m?. Dac? dore?ti m�ntuirea sufletului, ai numai dou? c?i de urmat: ori s?
p?r?se?ti lumea, ori s?-i respec?i legile. S? te supui destinului p?m�ntesc sau
destinului ceresc.
��Ah! �mi vorbi?i �ntr-un moment �n care voiam s? aud o voce. Da, Dumnezeu te-a c?
l?uzit aici, p?rinte. Voi spune adio lumii ?i voi tr?i numai pentru Dumnezeu, �n t?
cere ?i �n singur?tate.
��E nevoie s? te g�nde?ti �ndelung, fiica mea, �nainte de a lua o astfel de hot?
r�re drastic?. C?s?toria �nseamn? via??, c?lug?ria �nseamn? moarte.
��Ei bine, moarte, moarte f?r? z?bav?, p?rinte!, replic? ea, cu o promptitudine
�nsp?im�nt?toare.
��Moartea! Dar ai obliga?ii mari de �ndeplinit fa?? de societate, domni?oar?. Nu e?
ti mama s?racilor c?rora le dai haine, lemne iarna ?i de munc? vara? ?i s-a dat
averea ca s-o d?ruie?ti mai departe ?i ai primit s? faci asta cu sfin?enie. S? te
�ngropi �ntr-o m?n?stire ar �nsemna egoism ?i nici nu po?i s? r?m�i fat? b?tr�n?.
�nt�i, nu cred c? ai putea avea singur? grij? de imensa dumitale avere. Poate c? o
vei pierde! Cur�nd vei avea de �nfruntat mii de procese ?i ai s? faci afaceri
proaste. Ai �ncredere �n preotul dumitale: �?i trebuie un so?, ca s? p?strezi ce ?
i-a d?ruit Domnul. �?i vorbesc ca unei enoria?e dragi. �l iube?ti mult prea sincer
pe Dumnezeu ca s? nu-?i m�ntuie?ti sufletul �n mijlocul lumii, unde e?ti una dintre
cele mai frumoase podoabe ?i c?reia �i dai exemple pline de sfin?enie.
�n acel moment, fu anun?at? doamna des Grassins. Venea adus? de r?zbunare ?i de o
mare disperare.
��Domni?oar?� �ncepu ea. Ah! E ?i domnul paroh aici! Nu mai spun nimic. Venisem s?
vorbim despre afaceri ?i v?d c? discuta?i despre cele sfinte.
��Doamn?, plec, pute?i vorbi ne�ngr?dit, spuse preotul.
��Oh, p?rinte!, exclam? Eug�nie. Te rog s? te �ntorci repede. Sprijinul dumitale
�mi e �n acest moment de mare folos.
��Chiar a?a, biata mea copil?, zise doamna des Grassins.
��Adic??, �ntrebar? �ntr-un glas domni?oara Grandet ?i preotul.
��Crezi c? nu ?tiu de �ntoarcerea v?rului dumitale, de c?s?toria lui cu domni?oara
d�Aubrion? O femeie are �ntotdeauna mintea ager?.
Eug�nie ro?i ?i nu zise nimic. Ea lu? hot?r�rea ca, pe viitor, s? afi?eze acea re?
inere nep?s?toare a tat?lui ei.
��Doamn?, probabil c? n-am deloc mintea ager?, pentru c? nu �n?eleg, r?spunse ea cu
ironie. Po?i vorbi �n fa?a domnului paroh, ?tii c?-i duhovnicul meu.
��Atunci, domni?oar?, iat? ce mi-a scris des Grassins. Cite?te!
Eug�nie citi scrisoarea:

Draga mea so?ie,

Charles Grandet s-a �ntors din Indii ?i se afl? de o lun? la Paris�

�O lun?!�, �?i zise Eug�nie, l?s�nd s?-i cad? m�na.

Apoi, dup? o scurt? pauz?, ea continu? s? citeasc?:

�Am fost nevoit s? fac de dou? ori anticamer? ca s? pot vorbi cu acest viitor
viconte D�Aubrion. De?i tot Parisul vorbe?te despre c?s?toria lui ?i ea a ?i fost
anun?at? public�

�Mi-a scris chiar �n momentul �n care��, �?i spuse Eug�nie.

Nu-?i duse fraza p�n? la cap?t, nu strig? ca o parizianc?: �Infamul!� Dispre?ul ei
era complet, chiar dac? nu ?i-l exprima.

�Aceast? c?s?torie e departe de a se face; marchizul D�Aubrion nu-?i va da fata

fiului unui falit. M-am dus s?-i aduc la cuno?tin?? felul �n care unchiul lui ?i cu
mine ne-am �ngrijit de afacerile tat?lui s?u ?i de manevrele abile cu care am ?tiut
s?-i facem pe creditori s? stea lini?ti?i p�n? azi. Acest mic impertinent a avut
obr?znicia s?-mi r?spund? mie, care, timp de cinci ani, m-am devotat zi ?i noapte
intereselor ?i onoarei lui, c? afacerile tat?lui s?u nu sunt ale lui. Un avocat de
la tribunalul de comer? ar fi �ndrept??it s?-i cear? un onorariu de treizeci-
patruzeci de mii de franci, la unu la sut? din suma crean?elor. Dar, r?bdare,
datoreaz? creditorilor, conform legii, un milion dou? sute de franci ?i voi face
astfel �nc�t tat?l lui s? fie declarat �n stare de faliment M-am �nh?mat la treaba
asta �n urma cuv�ntului dat de acel b?tr�n hr?p?re? de Grandet ?i am f?cut
promisiuni �n numele familiei. Dac? domnului viconte d�Aubrion nu-i pas? de onoarea
lui, mie �mi pas? foarte mult de a mea. De aceea, le voi explica creditorilor pozi?
ia mea. Totu?i, am prea mult respect fa?? de domni?oara Eug�nie, pe care, �n
timpuri mai fericite, ne-o dorisem nor?, ca s? ac?ionez f?r? ca tu s?-i fi vorbit
despre toat? povestea asta�

Eug�nie �napoie cu r?ceal? scrisoarea, f?r? s-o citeasc? p�n? la cap?t.

��Mul?umesc, �i spuse ea doamnei des Grassins. O s? mai vedem�
���n momentul ?sta, parc? l-am auzit vorbind pe defunctul dumitale tat?, zise
doamna des Grassins.
��Doamn?, ave?i s? ne pl?ti?i opt mii o sut? de franci de aur, �i spuse Nanon.
��Foarte adev?rat. F?-mi onoarea s? vii cu mine, doamn? Cornoiller.
��P?rinte, ar fi un p?cat s? r?m�i fecioar? ?i dup? c?s?torie?, �ntreb? Eug�nie cu
o st?p�nire de sine nobil?, insuflat? de g�ndul pe care �l exprimase.
��Acesta e un caz de con?tiin?? c?ruia nu-i cunosc dezlegarea. Dac? vrei s? ?tii ce
scrie �n De Matrimoniu vestitul S�nchez20, a? putea s?-?i spun m�ine.
Dup? plecarea preotului, domni?oara Grandet urc? �n biroul tat?lui ei ?i-?i petrecu
acolo ziua singur?, f?r? s? coboare la ora mesei, �n pofida insisten?elor lui
Nanon. Ea-?i f?cu apari?ia seara, la ora la care soseau obi?nui?ii casei. Niciodat?
salonul familiei Grandet nu fusese at�t de plin ca �n seara aceea. Vestea
�ntoarcerii ?i a proste?tii tr?d?ri a lui Charles se r?sp�ndise �n tot ora?ul.
Totu?i, curiozitatea vizitatorilor nu fu deloc satisf?cut?. Eug�nie, care se a?
teptase la asta, nu l?s? s? se zugr?veasc? pe chipul ei calm niciuna dintre
puternicele emo?ii care o chinuiau. Ea ?tiu s? se arate sur�z?toare celor care-?i
manifestar? grija fa?? de ea prin priviri ?i prin cuvinte melancolice. �n sf�r?
it, ?tiu s?-?i ascund? nefericirea sub voalurile polite?ii.
Pe la ora nou?, partidele se sf�r?eau, iar juc?torii �?i p?r?seau mesele, achitau ?
i discutau ultimele combina?ii de whist, al?tur�ndu-se celor care flec?reau. �n
momentul �n care to?i se ridicar? ca s? p?r?seasc? salonul, se petrecu o lovitur?
de teatru care avu r?sunet �n Saumur, iar de acolo �n ?inut ?i �n cele patru
prefecturi din jur.
��R?m�ne?i, domnule pre?edinte, �i spuse Eug�nie domnului de Bonfons, v?z�nd c?-?i
lua bastonul.
La aceste cuvinte, to?i se sim?ir? emo?iona?i. Pre?edintele p?li ?i se v?zu nevoit
s? se a?eze.
��La pre?edinte se duc milioanele, zise domni?oara de Gribencourt.
��E clar, pre?edintele de Bonfons se c?s?tore?te cu domni?oara Grandet!, exclam?
doamna d�Orsonval.
��Asta-i cea mai tare combina?ie a partidei, spuse abatele.
��E cel mai frumos schleem, zise notarul.
Fiecare �?i spuse p?rerea, fiecare rosti un calambur, to?i o vedeau pe mo?tenitoare
coco?at? pe milioanele ei ca pe un piedestal. Drama �nceput? �n urm? cu nou? ani
ajunsese la deznod?m�nt. Dac?-i ceruse pre?edintelui s? r?m�n?, �n fa?a �ntregului
Saumur, nu �nsemna c?-?i anun?a dorin?a s?-l fac? so?ul ei? �n micile ora?e,
convenien?ele sunt respectate at�t de riguros, �nc�t o �nc?lcare de acest fel
constituie cea mai solemn? dintre promisiuni.
��Domnule pre?edinte, ?tiu ce-?i place la mine, �i spuse Eug�nie, cu o voce emo?
ionat?, dup? ce r?maser? singuri. Jur? c? m? vei l?sa liber? toat? via?a, c? nu-mi
vei aminti niciunul dintre drepturile pe care ?i le d? c?s?toria asupra mea ?i-?i
acord m�na. Oh! N-am terminat �nc?!, continu? ea, v?z�ndu-l c? vrea s? se a?eze �n
genunchi �n fa?a ei. Nu vreau s? te �n?el, domnule. Am �n inim? un sentiment
statornic. Prietenia va fi singurul sentiment pe care-l pot acorda so?ului meu: nu
vreau nici s?-l ofensez, nici s?-mi �ncalc legile inimii. Vei primi m�na ?i averea
mea �n schimbul unui imens serviciu.
��Sunt gata la orice, r?spunse pre?edintele.
��Iat? un milion cinci sute de mii de franci, domnule pre?edinte, �i spuse ea, sco?
�nd din s�n un �nscris de recunoa?tere a o sut? de ac?iuni de la Banca Fran?ei.
Pleac? la Paris, dar nu m�ine, nu �n noaptea asta, ci chiar acum. Du-te la domnul
des Grassins, afl? de la el numele tuturor creditorilor unchiului meu, adun?-i pe
to?i, achit? tot ce li se datoreaz?, capital ?i dob�nzi de cinci la sut? din ziua
datoriei p�n? �n cea a ramburs?rii, �n fine, ai grij? s? se fac? o chitan??
general?, �nscris? la notariat, conform legii. E?ti magistrat, m? �ncred doar �n
dumneata �n privin?a asta. E?ti un om loial, un om galant; m? voi bizui pe cuv�ntul
dat ca s? �nfrunt primejdiile vie?ii la ad?postul numelui dumitale. Vom avea unul
pentru cel?lalt o �ng?duin?? reciproc?. Ne cunoa?tem de prea mult timp, suntem
aproape rude, n-ai vrea s? m? faci nefericit?.
Pre?edintele c?zu �n genunchi la picioarele bogatei mo?tenitoare, palpit�nd de
bucurie ?i de spaim?.
��Voi fi sclavul dumitale!, �i zise el.
��Dup? ce vei primi chitan?a, domnule, o vei duce, �mpreun? cu toate titlurile, v?
rului meu Grandet ?i-i vei �nm�na aceast? scrisoare, continu? ea, arunc�ndu-i o
privire plin? de r?ceal?. Dup? ce te vei �ntoarce, �mi voi ?ine f?g?duiala.
Pre?edintele �n?elese c? domni?oara Grandet �i acorda m�na ei �n urma unei decep?ii
sentimentale, de aceea se gr?bi s?-i execute ordinele cu cea mai mare
promptitudine, astfel �nc�t cei doi iubi?i s? nu aib? timp s? se �mpace.
Dup? plecarea domnului de Bonfons, Eug�nie c?zu �ntr-un fotoliu ?i izbucni �n
lacrimi. Totul se sf�r?ise.
Pre?edintele lu? tr?sura po?tei ?i ajunse la Paris a doua zi seara. �n cursul
dimine?ii zilei care urmase sosirii sale, se duse la des Grassins. Magistratul �i
convoc? pe creditori �n biroul de notar unde erau depuse titlurile ?i nimeni nu
lipsi de la apel. De?i creditori, trebuie s? fim drep?i cu ei: nu cerur? mai mult
dec�t li se datora. Pre?edintele Bonfons, �n numele domni?oarei Grandet, le-a pl?
tit capitalul ?i dob�nzile datorate. Plata dob�nzilor a fost pentru comer?ul
parizian unul dintre evenimentele cele mai uimitoare din epoc?. Dup? ce chitan?a a
fost �nregistrat? ?i des Grassins pl?tit pentru osteneal? cu suma de cincizeci de
mii de franci, aloca?i lui de Eug�nie, pre?edintele se duse la palatul d�Aubrion.
Acolo �l g?si pe Charles �n momentul �n care intra �n apartamentul lui, umilit de
viitorul socru. B?tr�nul marchiz �i spusese c? nu-i va da m�na fiicei sale dec�t
dup? ce to?i creditorii lui Guillaume Grandet �?i vor primi banii �napoi. Pre?
edintele �i d?du �nt�i scrisoarea urm?toare:

Vere,

Domnul pre?edinte de Bonfons s-a angajat s?-?i �nm�neze chitan?a tuturor sumelor
datorate de unchiul meu ?i aceea prin care recunosc c? le-am primit de la dumneata.
Mi s-a vorbit de faliment!� Mi-am spus c? fiul unui falit nu va putea s? se c?s?
toreasc? cu domni?oara d�Aubrion. Da, vere, mi-ai c�nt?rit bine felul de a g�ndi ?i
purt?rile: probabil c? nu am nimic comun cu acea lume, �mi sunt str?ine calculele ?
i moravurile ei ?i n-a? putea s?-?i ofer pl?cerile pe care vrei s? le g?se?ti
acolo. Fii fericit potrivit convenien?elor sociale c?rora le-ai sacrificat �nt�ia
noastr? iubire. Ca fericirea s?-?i fie complet?, nu pot s?-?i ofer mai mult dec�t
onoarea tat?lui dumitale. Adio, vei avea �ntotdeauna o prieten? credincioas? �n
veri?oara dumitale.

Eug�nie

Pre?edintele z�mbi c�nd auzi exclama?ia pe care nu ?i-o putuse re?ine acel b?rbat
ambi?ios �n momentul �n care primise actul oficial.
��Ne anun??m reciproc c?s?toriile, �i spuse el.
��Ah! Te c?s?tore?ti cu Eug�nie? S? ?tii c?-mi pare bine, e o fat? bun?! Dar
�nseamn? c?-i bogat??, �ntreb? el deodat?, la g�ndul care-i fulgerase prin minte.
��Acum patru zile avea aproape nou?sprezece milioane, r?spunse pre?edintele cu un
aer batjocoritor. Acum a mai r?mas doar cu ?aptesprezece.
Charles se uit? la pre?edinte cu un aer n?uc.
��?aptesprezece mil�
��Da, ?aptesprezece milioane, domnule. Eu ?i domni?oara Grandet, dup? ce ne vom c?
s?tori, vom avea �mpreun? un venit de ?apte sute cincizeci de mii de livre.
��Drag? vere, ne vom putea ajuta �ntre noi, spuse Charles, rec?p?t�ndu-?i c�t de
c�t st?p�nirea de sine.
��De acord!, r?spunse pre?edintele. Iat? ?i caseta pe care trebuie s? ?i-o �nm�nez
personal, ad?ug? el, a?ez�nd pe o mas? sipetul �n care se afla trusa de toalet?.
��Drag? prietene, nu-?i face nicio grij? pentru ce ?i-a spus bietul domn d�Aubrion,
c?ruia i-a sucit mintea ducesa de Chaulieu, zise doamna marchiz? d�Aubrion intr�nd,
f?r? s?-i acorde vreo aten?ie lui Cruchot. Repet, nimic nu va sta �mpotriva c?s?
toriei dumitale�
��Nimic, doamn?, r?spunse Charles. Cele trei milioane datorate c�ndva de tat?l meu
au fost achitate ieri.
���n bani?, �ntreb? ea.
���n �ntregime, dob�nzi ?i capital, a?a c?-i voi reabilita memoria.
��Ce prostie!, exclam? soacra.
Apoi, la urechea ginerelui, z?rindu-l pe Cruchot:
��Cine-i acest domn?
��Omul meu de afaceri, �i r?spunse el cu glas ?optit. Marchiza �l salut? cu nasul
pe sus pe domnul de Bonfons ?i ie?i.
��Ne ajut?m deja, spuse pre?edintele, lu�ndu-?i p?l?ria. Adio, vere!
��?i bate joc de mine papagalul ?sta de la Saumur, �?i spuse el. �mi vine s?-i trag
un glon? �n burt?!�
Pre?edintele plecase. Dup? trei zile, domnul de Bonfons, re�ntors la Saumur, ?i-a
anun?at public c?s?toria cu Eug�nie. Dup? ?ase luni era numit consilier la Curtea
Regal? din Angers.
�nainte de a p?r?si Saumurul, Eug�nie puse s? fie topit aurul bijuteriilor at�t de
mult timp dragi inimii sale, �mpreun? cu cei opt mii de franci ai v?rului ei,
pentru un ostensoriu din aur, ?i-l d?rui bisericii parohiale, unde se rugase at�t
de mult Domnului pentru el! �?i �mp?r?ea timpul �ntre Angers ?i Saumur. So?ul ei,
care a dovedit devotament �ntr-o �mprejurare politic?, a devenit pre?edinte de sec?
ie ?i prim-pre?edinte, dup? c�?iva ani. A?tepta cu ner?bdare viitoarele alegeri
generale ca s? ob?in? un loc �n Camer?. R�vnea deja s? ajung? pair ?i atunci�
��Atunci, regele va fi v?r cu el, spunea Nanon, lungana Nanon, doamna Cornoiller,
burghez? din Saumur, c?reia st?p�na sa �i aducea la cuno?tin?? pozi?iile importante
pe care avea s? le ocupe.
Totu?i, domnul pre?edinte de Bonfons (�n sf�r?it, renun?ase definitiv la numele de
Cruchot) nu reu?i s?-?i realizeze niciuna dintre aceste dorin?e ambi?ioase. El muri
la opt zile dup? ce fusese numit deputat de Saumur. Dumnezeu, care vede totul ?i nu
love?te niciodat? la �nt�mplare, �l pedepsea probabil pentru calculele ?i pentru
abilitatea juridic? cu care redactase actul original, accurante Cruchot21, al
contractului s?u de c?s?torie, unde se stipula c? viitorii so?i �?i donau unul
celuilalt, �n cazul �n care nu vor avea copii, totalitatea bunurilor lor, mobile ?i
imobile, f?r? nicio excep?ie sau rezerv?, �n deplin? proprietate, dispens�ndu-se
chiar de formalitatea inventarului, f?r? ca omisiunea respectivului inventar s?
poat? fi opus? mo?tenitorilor lor sau celor av�nd dreptul, �n?eleg�nd ca respectiva
dona?ie s? fie� Aceast? clauz? poate s? explice respectul profund avut constant de
pre?edinte fa?? de dorin?a de singur?tate a doamnei de Bonfons.
Femeile vorbeau despre domnul prim-pre?edinte ca despre unul dintre b?rba?ii cei
mai delica?i, �i depl�ngeau situa?ia ingrat? ?i chiar ajungeau deseori s? acuze
durerea, pasiunea so?iei sale, dar a?a cum ?tiu ele s? acuze o femeie, cu
menajamentele cele mai pline de cruzime.
��Probabil c? doamna pre?edint? de Bonfons sufer? mult dac?-?i las? so?ul singur.
Biata femeie! Oare se va vindeca cur�nd? Ce s? aib?, gastrit?, cancer? De ce nu se
caut? la doctor? E palid? de la o vreme; ar trebui s? consulte medici celebri de la
Paris. Cum poate s? nu-?i doreasc? un copil? Se spune c?-?i iube?te mult so?ul� Cum
s? nu-i d?ruiasc? un mo?tenitor, la pozi?ia lui? S? ?ti?i c?-i oribil; ?i dac? ar
face asta din capriciu ar fi chiar de condamnat! Bietul pre?edinte!
�nzestrat? cu acel tact fin pe care-l dob�nde?ti �n singur?tate, exersat prin
medita?ii permanente ?i prin discern?m�ntul perfect cu care vezi lucrurile din
propriul mediu, obi?nuit? cu nenorocirile ?i �n urma ultimelor evenimente
nefericite, Eug�nie ghicise, ?tia c? pre?edintele �i dorea moartea ca s? intre �n
posesia averii imense, sporit? prin mo?tenirea unchiului s?u, notarul, ?i a
unchiului s?u, abatele, pe care Dumnezeu hot?r�se s?-i cheme la el. Providen?a o r?
zbun? pentru calculele ?i pentru indiferen?a infam? a unui so? care respecta, ca pe
cea mai puternic? dintre garan?ii, pasiunea f?r? speran?? cu care se hr?nea
Eug�nie. D�nd via?? unui copil, n-ar fi �nsemnat s? ucid? speran?ele egoiste,
bucuriile ambi?iei pe care le nutrea prim-pre?edintele? A?adar, Dumnezeu i-a
aruncat gr?mezi de aur prizonierei sale, care nu pre?uia aurul ?i care-?i dorea s?
ajung? �n Cer, tr?ia �n evlavie ?i �n bun?tate, cu g�nduri curate, ajut�ndu-i
necontenit ?i discret pe cei afla?i �n suferin??.
Doamna de Bonfons a ajuns v?duv? la treizeci ?i trei de ani, av�nd un venit de opt
sute de mii de livre, fiind �nc? frumoas?, dar a?a cum e frumoas? o femeie la
aproape patruzeci de ani. Avea fa?a alb?, odihnit?, calm?. Vocea era bl�nd? ?i re?
inut?, purt?rile, simple. Avea �ntreaga noble?e a durerii, sfin?enia unei persoane
care nu ?i-a p?tat sufletul �n contact cu lumea, dar ?i inflexibilitatea fetei b?
tr�ne ?i apuc?turile meschine pe care ?i le insufl? via?a m?rginit? de provincie.
�n pofida venitului de opt sute de mii de livre, tr?ia a?a cum tr?ise s?raca
Eug�nie Grandet, aprinz�nd focul din odaie doar �n zilele �n care, pe vremuri,
unchia?ul �i permitea s? aprind? focul �n sal?, respect�nd programul din tinere?ea
ei. Era tot timpul �mbr?cat? cum fusese doamna Grandet. Locuin?a de la Saumur, cas?
f?r? soare, f?r? c?ldur?, necontenit �ntunecoas?, trist?, era imaginea vie?ii ei.
Str�ngea cu grij? veniturile ?i poate c? ar fi p?rut zg�rcit? dac? nu ar fi dezmin?
it b�rfa prin �ntrebuin?area nobil? pe care o d?dea averii sale. Funda?ii pioase ?i
caritabile, un azil pentru b?tr�ni ?i ?coli cre?tine pentru copii, o bibliotec?
public? �nzestrat? cu multe c?r?i contraziceau an de an avari?ia repro?at? de unele
persoane. Ea contribuise la �nfrumuse?area tuturor bisericilor din Saumur.
Doamna de Bonfons, domni?oara, cum i se spunea �n glum?, inspira �n general un
respect religios. Inima ei nobil?, care era animat? doar de sentimente tandre,
trebuia totu?i s? se supun? calculelor interesului omenesc. Banii aveau s?-?i
arunce r?ceala asupra acestei vie?i cere?ti ?i s? st�rneasc? ne�ncredere
sentimentelor unei femei care era numai sentiment.
��Numai tu m? iube?ti, �i spunea ea lui Nanon.
M�na acestei femei pansa r?nile tainice ale tuturor familiilor. Eug�nie avea s?
urce la Cer �nso?it? de un cortegiu de fapte bune. M?re?ia sufletului a f?cut s? p?
leasc? meschin?riile educa?iei ?i ale obiceiurilor din tinere?e.
Aceasta este povestea femeii care nu f?cea parte din lume, de?i tr?ia �n mijlocul
ei, care, h?r?zit? s? fie o splendoare de so?ie ?i de mam?, nu avea nici so?, nici
copii, nici familie.
De c�teva zile se zvonea c? ea se va c?s?tori din nou. Oamenii din Saumur vorbeau
despre ea ?i despre marchizul de Froidfond, a c?rui familie �ncepea s-o �mpresoare
pe v?duva bogat?, cum f?cuse pe vremuri familia Cruchot. Se spunea c? Nanon ?i
Cornoiller sus?ineau interesele marchizului, dar nimic nu era mai neadev?rat. Nici
lungana Nanon, nici Cornoiller nu aveau destul? inteligen?? ca s? �n?eleag? corup?
ia lumii.

Paris, septembrie 1833

Sf�r?it