BISERICI FORTIFICATE – Originea acestora, scopul construirii lor, localizare

Secuii s-au instalat ca grăniceri în sud-estul transilvan în cursul secolului al XI-lea.

Satele săsești au început a fi construite de la mijlocul secolului al XII-lea, când regele Géza al II-lea a
adus coloniști germani în regiune pentru a proteja frontierele orientale ale Regatului Ungariei de
invaziile cumane. După sosirea în regiune a cavalerilor teutonici la începutul secolului al XIII-lea și
conform acordurilor cu regele Ungariei, germanii au obținut un statut special printre populațiile
provinciei, iar civilizația lor a putut supraviețui în cadrul unor puternice comunități de țărani, de
meșteșugari și de comercianți.

Localizare

Ambele comunități de grăniceri, secuiești și săsești, fiind situate într-o regiune aflată constant sub
amenințarea invaziilor otomane și tătare, și-au construit fortificații de diverse mărimi. Orașele cele mai
importante au fost fortificate în întregime, iar în localitățile mai mici, sate sau târguri, s-au construit
fortificații în biserici (mai exact, bisericile au fost construite ca niște fortărețe) sau în jurul bisericilor.
În unele cazuri, bisericilor li s-au adăugat ziduri și turnuri de apărare precum și alte construcții
interioare (precum cămări) care pe vreme de război puteau adăposti populația localității, iar pe vreme
de pace erau folosite ca depozite, hambare și magazii în care populația își păstra bunurile. În multe sate
transilvane, unul dintre turnurile fortificației ia denumirea de „Turnul slăninilor” datorită rolului de
magazie comunitară deservit de acesta.

Clădirea principală a satelor săsești și secuiești este biserica, situată aproape întotdeauna în centrul
localității. În majoritatea cazurilor, biserica se află într-o locație ușor de apărat, de obicei în vârful unei
coline. Elementele de fortificație întâlnite în orașele din împrejurimi au fost adaptate fortificațiilor din
mediul rural (de exemplu, turnul bisericii din Saschiz a fost inspirat de turnul cu ceas din Sighișoara).
Materialele de construcție sunt în mod tradițional piatra și cărămida roșie, iar țiglele acoperișurilor sunt
din argilă arsă, o specificitate a regiunii.

În apropierea bisericii se găsește piața centrală a satului (numită Tanzplatz în dialect săsesc sau piața de
dansuri în română), în jurul căreia gravita viața socială a comunității. Singurele construcții situate în
apropierea fortificațiilor sunt edificiile publice: școala sau primăria (uneori, școala era situată în
interiorul fortificației, cum e cazul la Prejmer). Casa parohială și locuințele țăranilor bogați sunt
poziționate în jurul acestei piețe centrale.