Instruirea in Domeiul Securitatii Si Sanatatii in Munca

SC WORK PROTECTION BUSINESS , Bucuresti, Str. Aleea Arinis, Nr. 1, Bl. OD1, Sc.
C, A
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
INSTRUIREA IN
DOMENIUL
SECURITATII SI
SANATATII IN MUNCA
Diana Medical
1
SC WORK PROTECTION BUSINESS , Bucuresti, Str. Aleea Arinis, Nr. 1, Bl. OD1, Sc.C, A
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
CUPRINS
A. LEGISLATIE
A.1 – Legea 319/2006 – a Securitatii si sanatatii in munca. Obligatiile lucratorilor si ale

angajatorilor. Art 6,7,22,23.
A.2 – HG 1425/2006 - pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor

Legii SSM nr.319/2006 -actualizata-instruirea lucratorilor- capitolul V.
A.3 – OUG 96/2003 - privind protectia maternitatii la locurile de munca – Art. 16-26.
HG 1091/2006 - privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru locul de munca

( locurile de munca aflate deja in folosinta) – Art. 6-11, Anexa 2.
B. INSTRUCTIUNI PROPRII SPECIFICE
B.1 – IP-SSM – pentru cabinete medicale.
B.2 – IP-SSM – deplasarea lucratorilor de acasa la serviciu si retur.
C. PRIM AJUTOR
C.1 – primul ajutor in caz de fracturi, luxatii, entorse.
C.2 – primul ajutor in caz de arsuri
C.3 – primul ajutor in caz de raniri, plaga.
C.4 - primul ajutor in caz de electrocutare
Diana Medical
2
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
A. LEGSILATIE IN DOMENIUL SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA.
A.1 – Legea 319/2006 – a Securitatii si sanatatii in munca. Obligatiile lucratorilor si ale

angajatorilor. Art 6,7,22,23.
- OBLIGATIILE GENERALE ALE ANGAJATORILOR
Art. 6
(1)Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele

legate de muncă.
(2)În cazul în care un angajator apelează la servicii externe, acesta nu este exonerat de
responsabilităţile sale în acest domeniu.
(3)Obligaţiile lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă nu aduc atingere

principiului responsabilităţii angajatorului.
Art. 7
(1)În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia să ia măsurile necesare pentru:
a)asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor;
b)prevenirea riscurilor profesionale;
c)informarea şi instruirea lucrătorilor;
d)asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în muncă.
(2)Angajatorul are obligaţia să urmărească adaptarea măsurilor prevăzute la alin. (1), ţinând
seama de modificarea condiţiilor, şi pentru îmbunătăţirea situaţiilor existente.
(3)Angajatorul are obligaţia să implementeze măsurile prevăzute la alin. (1) şi (2) pe baza
următoarelor principii generale de prevenire:
a)evitarea riscurilor;
b)evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c)combaterea riscurilor la sursă;
Diana Medical
3
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
d)adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea posturilor de muncă,

alegerea echipamentelor de muncă, a metodelor de muncă şi de producţie, în vederea reducerii
monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat şi a diminuării efectelor acestora asupra
sănătăţii;
e)adaptarea la progresul tehnic;
f)înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puţin
periculos;
g)dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care să cuprindă tehnologiile, organizarea

muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi influenţa factorilor din mediul de muncă;
h)adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de protecţie

individuală;
i)furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor.
(4)Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, ţinând seama de natura activităţilor
din întreprindere şi/sau unitate, angajatorul are obligaţia:
a)să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea

echipamentelor de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea
locurilor de muncă;
b)ca, ulterior evaluării prevăzute la lit. a) şi dacă este necesar, măsurile de prevenire, precum şi
metodele de lucru şi de producţie aplicate de către angajator să asigure îmbunătăţirea nivelului
securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi să fie integrate în ansamblul activităţilor
întreprinderii şi/sau unităţii respective şi la toate nivelurile ierarhice;
c)să ia în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în

muncă, atunci când îi încredinţează sarcini;
d)să asigure ca planificarea şi introducerea de noi tehnologii să facă obiectul consultărilor cu

lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora în ceea ce priveşte consecinţele asupra securităţii şi
sănătăţii lucrătorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de condiţiile şi mediul de
muncă;
e)să ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific, accesul să fie
permis numai
lucrătorilor care au primit şi şi-au însuşit instrucţiunile adecvate.
Diana Medical
4
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
(5)Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, atunci când în acelaşi loc de muncă
îşi desfăşoară activitatea lucrători din mai multe întreprinderi şi/sau unităţi, angajatorii acestora
au următoarele obligaţii:
a)să coopereze în vederea implementării prevederilor privind securitatea, sănătatea şi igiena în

muncă, luând în considerare natura activităţilor;
b)să îşi coordoneze acţiunile în vederea protecţiei lucrătorilor şi prevenirii riscurilor

profesionale, luând în considerare natura activităţilor;
c)să se informeze reciproc despre riscurile profesionale;
d)să informeze lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora despre riscurile profesionale.
(6)Măsurile privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă nu trebuie să comporte în nicio

situaţie obligaţii financiare pentru lucrători.
- OBLIGATIILE LUCRATORILOR
Art. 22
Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi instruirea

sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la
pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât şi alte persoane
care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă.
Art. 23
(1)În mod deosebit, în scopul realizării obiectivelor prevăzute la art. 22, lucrătorii au
următoarele obligaţii:
a)să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de

transport şi alte mijloace de producţie;
b)să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, să îl
înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare;
c)să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea

arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii, uneltelor,
instalaţiilor tehnice şi clădirilor, şi să utilizeze corect aceste dispozitive;
Diana Medical
5
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
d)să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă
despre care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea
lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a sistemelor de protecţie;
e)să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului accidentele

suferite de propria persoană;
f)să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cât este necesar, pentru
a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii de muncă şi
inspectorii sanitari, pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;
g)să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, pentru
a permite angajatorului să se asigure că mediul de muncă şi condiţiile de lucru sunt sigure şi
fără riscuri pentru securitate şi sănătate, în domeniul său de activitate;
h)să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă şi măsurile de aplicare a acestora;
i)să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari.
(2)Obligaţiile prevăzute la alin. (1) se aplică, după caz, şi celorlalţi participanţi la procesul de
muncă, potrivit activităţilor pe care aceştia le desfăşoară.
A.2 – HG 1425/2006 - pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor

Legii SSM nr.319/2006 -actualizata-instruirea lucratorilor- capitolul V.
Diana Medical
6
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
CAPITOLUL V: Instruirea lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă
SECȚIUNEA 1: Dispoziții generale
Art. 74
Prezentul capitol stabilește procedura instruirii lucrătorilor din punct de vedere al securității și
sănătății în muncă, în conformitate cu art. 20 din lege.
Art. 75
Instruirea în domeniul securității și sănătății în muncă are ca scop însușirea cunoștințelor și

formarea deprinderilor de securitate și sănătate în muncă.
Art. 76
(1)Instruirea lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă la nivelul întreprinderii

și/sau al unității se efectuează în timpul programului de lucru.
(2)Perioada în care se desfășoară instruirea prevăzută la alin. (1) este considerată timp de
muncă.
Art. 77
Instruirea lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă cuprinde 3 faze:
a)instruirea introductiv-generală;
b)instruirea la locul de muncă;
c)instruirea periodică.
Art. 78
La instruirea personalului în domeniul securității și sănătății în muncă vor fi folosite mijloace,

metode și tehnici de instruire, cum ar fi: expunerea, demonstrația, studiul de caz, vizionări de
filme, diapozitive, proiecții, instruire asistată de calculator.
Art. 79
Fiecare angajator are obligația să asigure baza materială corespunzătoare unei instruiri
adecvate.
Diana Medical
7
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
Art. 80
Angajatorul trebuie să dispună de programe de instruire - testare la nivelul întreprinderii și/sau

unității pentru:
a)conducătorii locurilor de muncă;
b)lucrători, pe meserii și activități.
(Art. 80 din capitolul V, sectiunea 1 a fost modificat de Art. I, punctul 44. din Hotărârea nr.
955/2010)
Art. 80^1
Durata instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, pentru fiecare dintre
cele 3 faze prevăzute la art. 77 şi pentru instruirea periodică efectuată suplimentar celei
programate prevăzută la art. 98, nu va fi mai mică de 1 oră şi se stabileşte prin programul de
instruire-testare elaborat la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii potrivit prevederilor art. 15 alin.
(1) pct. 8, datat şi aprobat de către angajator.
(introdus de pct. 1 al art. II din Hotărârea nr. 767/2016)
Art. 81
(1)Rezultatul instruirii lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă se consemnează

în mod obligatoriu în fișa de instruire individuală, conform modelului prezentat în anexa nr. 11,
cu indicarea materialului predat, a duratei și datei instruirii.
(2)Completarea fișei de instruire individuală se va face cu pix cu pastă sau cu stilou, imediat
după verificarea instruirii.
(3)După efectuarea instruirii, fișa de instruire individuală se semnează de către lucrătorul

instruit și de către persoanele care au efectuat și au verificat instruirea.
(4)Fișa de instruire individuală va fi păstrată de către conducătorul locului de muncă și va fi

însoțită de o copie a ultimei fișe de aptitudini completate de către medicul de medicina muncii.
(Art. 81, alin. (4) din capitolul V, sectiunea 1 a fost modificat de Art. I, punctul 45. din Hotărârea
nr. 955/2010)
(5)Fișa de instruire individuală se păstrează în întreprindere/unitate, de la angajare până la data

încetării raporturilor de muncă.
Diana Medical
8
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
(Art. 81, alin. (4) din capitolul V, sectiunea 1 a fost completat de Art. I, punctul 46. din Hotărârea
nr. 955/2010)
Art. 82
(1)Pentru persoanele aflate în întreprindere și/sau unitate cu permisiunea angajatorului, cu

excepția altor participanți la procesul de muncă, așa cum sunt definiți potrivit art. 5 lit. c) din
lege, angajatorul stabilește, prin regulamentul intern sau prin regulamentul de organizare și
funcționare, durata instruirii și reguli privind instruirea și însoțirea acestora în întreprindere
și/sau unitate.
nr. 955/2010)
(2)Pentru lucrătorii din întreprinderi și/sau unități din exterior care desfășoară activități pe bază
de contract de prestări de servicii, angajatorul beneficiar al serviciilor va asigura instruirea
lucrătorilor respectivi privind activitățile specifice întreprinderii și/sau unității respective,
riscurile pentru securitatea și sănătatea lor, precum și măsurile și activitățile de prevenire și
protecție la nivelul întreprinderii și/sau unității, în general.
nr. 955/2010)
(3)Instruirea prevăzută la alin. (1) și (2) se consemnează în fișa de instruire colectivă, conform
modelului prezentat în anexa nr. 12.
(4)Fișa de instruire colectivă se întocmește în două exemplare, din care un exemplar se va

păstra de către angajator/lucrător desemnat/serviciu intern de prevenire și protecție care a
efectuat instruirea și un exemplar se păstrează de către angajatorul lucrătorilor instruiți sau, în
cazul vizitatorilor, de către conducătorul grupului.
(5)Reprezentanții autorităților competente cu atribuții de control vor fi însoțiți de către un

reprezentant desemnat de către angajator, fără a se întocmi fișa de instruire.
nr. 955/2010)
SECȚIUNEA 2: Instruirea introductiv-generală
Diana Medical
9
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
Art. 83
Instruirea introductiv-generală se face:
a)la angajarea lucrătorilor definiți conform art. 5 lit. a) din lege;
b)lucrătorilor detașați de la o întreprindere și/sau unitate la alta;
c)lucrătorilor delegați de la o întreprindere și/sau unitate la alta;
d)lucrătorului pus la dispoziție de către un agent de muncă temporar.
Art. 84
Scopul instruirii introductiv-generale este de a informa despre activitățile specifice

întreprinderii și/sau unității respective, riscurile pentru securitate și sănătate în muncă, precum
și măsurile și activitățile de prevenire și protecție la nivelul întreprinderii și/sau unității, în
general.
Art. 85
Instruirea introductiv-generală se face de către:
a)angajatorul care și-a asumat atribuțiile din domeniul securității și sănătății în muncă; sau
b)lucrătorul desemnat; sau
c)un lucrător al serviciului intern de prevenire și protecție; sau
d)serviciul extern de prevenire și protecție.
Art. 86
Instruirea introductiv-generală se face individual sau în grupuri de cel mult 20 de persoane.
Art. 87
(1)Durata instruirii introductiv-generale depinde de specificul activități și de riscurile pentru

securitate și sănătate în muncă, precum și de măsurile și activitățile de prevenire și protecție la
nivelul întreprinderii și/sau al unității, în general.
(2)Abrogat.
(abrogat de pct. 2 al art. II din Hotărârea nr. 767/2016)
Diana Medical
10
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
(3) Persoanelor prevăzute la art. 82 li se vor prezenta succint activităţile, riscurile şi măsurile de
prevenire şi protecţie din întreprindere şi/sau unitate.
(modificat de pct. 3 al art. II din Hotărârea nr. 767/2016)
Art. 88
(1)în cadrul instruirii introductiv-generale se vor expune, în principal, următoarele probleme:
a)legislația de securitate și sănătate în muncă;
b)consecințele posibile ale necunoașterii și nerespectării legislației de securitate și sănătate în

muncă;
c)riscurile de accidentare și îmbolnăvire profesională specifice unității;
d)măsuri la nivelul întreprinderii și/sau unității privind acordarea primului ajutor, stingerea
incendiilor și evacuarea lucrătorilor.
(2)Conținutul instruirii introductiv-generale trebuie să fie în conformitate cu tematica aprobată

de către angajator.
Art. 89
(1)Instruirea introductiv-generală se va finaliza cu verificarea însușirii cunoștințelor pe bază de

teste.
(2)Rezultatul verificării va fi consemnat în fișa de instruire.
(3)Lucrătorii prevăzuți la art. 83 lit. a) și d) nu vor putea fi angajați dacă nu și-au însușit
cunoștințele prezentate în instruirea introductiv-generală.
SECȚIUNEA 3: Instruirea la locul de muncă
Art. 90
(1)Instruirea la locul de muncă se face după instruirea introductiv-generală și are ca scop

prezentarea riscurilor pentru securitate și sănătate în muncă, precum și măsurile și activitățile
de prevenire și protecție la nivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru și/sau fiecărei funcții
exercitate.
Diana Medical
11
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
(2)Instruirea la locul de muncă se face tuturor lucrătorilor prevăzuți la art. 83, inclusiv la
schimbarea locului de muncă în cadrul întreprinderii și/sau al unității.
Art. 91
(1)Instruirea la locul de muncă se face de către conducătorul direct al locului de muncă, în

grupe de maximum 20 de persoane.
(2) Abrogat.
(Art. 91, alin. (2) din capitolul V, sectiunea 3 a fost abrogat de Art. I, punctul 48. din Hotărârea
nr. 955/2010)
Art. 92
(1)Durata instruirii la locul de muncă depinde de riscurile pentru securitate și sănătate în

muncă, precum și de măsurile și activitățile de prevenire și protecție la nivelul fiecărui loc de
muncă, post de lucru și/sau fiecărei funcții exercitate.
(2) Durata instruirii la locul de muncă se stabileşte de către angajator, împreună cu:
a) conducătorul locului de muncă respectiv; sau
b) lucrătorul desemnat; sau
c) serviciul intern de prevenire şi protecţie; sau
d) serviciul extern de prevenire şi protecţie.
(modificat de pct. 4 al art. II din Hotărârea nr. 767/2016)
Art. 93
(1)Instruirea la locul de muncă se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul

care și-a asumat atribuțiile din domeniul securității și sănătății în muncă/lucrătorul
desemnat/serviciul intern/serviciul extern de prevenire și protecție și aprobate de către
angajator, tematici care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea.
(2)Instruirea la locul de muncă va cuprinde cel puțin următoarele:
Diana Medical
12
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
a)informații privind riscurile de accidentare și îmbolnăvire profesională specifice locului de

muncă și/sau postului de lucru;
b)prevederile instrucțiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă și/sau postul de lucru;
c)măsuri la nivelul locului de muncă și/sau postului de lucru privind acordarea primului ajutor,
stingerea incendiilor și evacuarea lucrătorilor, precum și în cazul pericolului grav și iminent;
d)prevederi ale reglementărilor de securitate și sănătate în muncă privind activități specifice ale
locului de muncă și/sau postului de lucru;
e)demonstrații practice privind activitatea pe care persoana respectivă o va desfășura și

exerciții practice privind utilizarea echipamentului individual de protecție, a mijloacelor de
alarmare, intervenție, evacuare și de prim ajutor, aspecte care sunt obligatorii.
(Art. 93 din capitolul V, sectiunea 3 a fost modificat de Art. I, punctul 49. din Hotărârea nr.
955/2010)
Art. 94
Începerea efectivă a activității la postul de lucru de către lucrătorul instruit se face numai după
verificarea cunoștințelor de cate șeful ierarhic superior celui care a făcut instruirea și se
consemnează în fișa de instruire individuală.
SECȚIUNEA 4: Instruirea periodică
Art. 95
Instruirea periodică se face tuturor lucrătorilor prevăzuți la art. 83 și are drept scop
reîmprospătarea și actualizarea cunoștințelor în domeniul securității și sănătății în muncă.
Art. 96
(1)Instruirea periodică se efectuează de către conducătorul locului de muncă.
(2) Intervalul dintre două instruiri periodice şi periodicitatea verificării instruirii vor fi stabilite
prin programul de instruire-testare elaborat la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii potrivit
prevederilor art. 15 alin. (1) pct. 8, în funcţie de condiţiile locului de muncă şi/sau postului de
lucru.
Diana Medical
13
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
(modificat de pct. 5 al art. II din Hotărârea nr. 767/2016.)
(21)Intervalul dintre două instruiri periodice nu va fi mai mare de 6 luni.
(Art. 96, alin. (2) din capitolul V, sectiunea 4 a fost completat de Art. I, punctul 51. din Hotărârea
nr. 955/2010)
(3)Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul dintre două instruiri periodice va fi de cel

mult 12 luni.
(4)Verificarea instruirii periodice se face de către șeful ierarhic al celui care efectuează
instruirea și prin sondaj de către angajator/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire și
protecție/serviciile externe de prevenire și protecție, care vor semna fișele de instruire ale
lucrătorilor, confirmând astfel că instruirea a fost făcută corespunzător.
(5)Instruirea periodică se va completa în mod obligatoriu și cu demonstrații practice.
Art. 97
Instruirea periodică se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care și-a
asumat atribuțiile din domeniul securității și sănătății în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul
intern de de prevenire și protecție/serviciul extern de prevenire și protecție și aprobate de
către angajator, care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea.
Art. 98
Instruirea periodică se face suplimentar celei programate în următoarele cazuri:
a)când un lucrător a lipsit peste 30 de zile lucrătoare;
b)când au apărut modificări ale prevederilor de securitate și sănătate în muncă privind activități
specifice ale locului de muncă și/sau postului de lucru sau ale instrucțiunilor proprii, inclusiv
datorită evoluției riscurilor sau apariției de noi riscuri în unitate;
c)la reluarea activității după accident de muncă;
d)la executarea unor lucrări speciale;
e)la introducerea unui echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent;
f)la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru;
g)la introducerea oricărei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru.
Art. 99
Diana Medical
14
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
Durata instruirii periodice prevăzute la art. 98 se stabileşte de către angajator, împreună cu:
a) conducătorul locului de muncă respectiv; sau
b) lucrătorul desemnat; sau
c) serviciul intern de prevenire şi protecţie; sau
d) serviciul extern de prevenire şi protecţie.
(modificat de pct. 6 al art. II din Hotărârea nr. 767/2016.)
Art. 100
Instruirea periodică prevăzută la art. 98 se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către

angajatorul care și-a asumat atribuțiile din domeniul securității și sănătății în muncă/lucrătorul
desemnat/serviciul intern de prevenire și protecție/serviciul extern de prevenire și protecție și
aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea.
A.3 – OUG 96/2003 - privind protectia maternitatii la locurile de munca – Art. 16-26.
ART. 16
Pentru protecţia sănătăţii lor şi a copilului lor, după naştere, salariatele au obligaţia de a
efectua minimum 42 de zile de concediu postnatal, în condiţiile prevăzute la art. 2 lit. g) şi în
cadrul concediului pentru lăuzie stabilit prin Legea nr. 19 / 2000 privind sistemul public de
pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 17
Diana Medical
15
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
(1) Angajatorii sunt obligaţi să acorde salariatelor care alăptează, în cursul programului de
lucru, două pauze pentru alăptare de câte o ora fiecare. În aceste pauze se include şi timpul
necesar deplasării dus întors de la locul în care se găseşte copilul.
(2) La cererea mamei, pauzele pentru alăptare vor fi înlocuite cu reducerea duratei normale a
timpului sau de muncă cu doua ore zilnic.
(3) Pauzele şi reducerea duratei normale a timpului de muncă, acordate pentru alăptare, se
includ în timpul de muncă şi nu diminuează veniturile salariale şi sunt suportate integral din
fondul de salarii al angajatorului.
(4) În cazul în care angajatorul asigură în cadrul unităţii încăperi speciale pentru alăptat,
acestea vor îndeplini condiţiile de igiena corespunzătoare normelor sanitare în vigoare.
ART. 18
Pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă a salariatelor gravide şi / sau mame, lăuze
sau care alăptează, regulamentele interne ale unităţilor trebuie să conţină măsuri privind
igiena, protecţia sănătăţii şi securitatea în muncă a acestora, în conformitate cu prevederile
prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale celorlalte acte normative în vigoare.
ART. 19
(1) Salariatele prevăzute la art. 2 lit. c) - e) nu pot fi obligate să desfăşoare muncă de noapte.
(2) În cazul în care sănătatea salariatelor menţionate la alin. (1) este afectată de muncă de
noapte, angajatorul este obligat ca, pe baza solicitării scrise a salariatei, să o transfere la un loc
de muncă de zi, cu menţinerea salariului de baza brut lunar.
(3) Solicitarea salariatei se însoţeşte de un document medical care menţionează perioada în

care sănătatea acesteia este afectată de muncă de noapte.
(4) În cazul în care, din motive justificate în mod obiectiv, transferul nu este posibil, salariata
va beneficia de concediul şi indemnizaţia de risc maternal, conform art. 10 şi 11.
ART. 20
(1) Salariatele prevăzute la art. 2 lit. c) - e) nu pot desfăşura muncă în condiţii cu caracter
insalubru sau penibil.
Diana Medical
16
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
(2) În cazul în care o salariată care desfăşoară în mod curent muncă cu caracter insalubru sau
penibil se încadrează în prevederile art. 2 lit. c) – e), angajatorul are obligaţia să o transfere la
un alt loc de muncă, cu menţinerea salariului de baza brut lunar.
(3) Denumirea şi enumerarea muncilor cu caracter insalubru sau penibil la care face referire
alin. (1) sunt stabilite în normele de aplicare ale prezentei ordonanţe de urgenţă.
(4) Prevederile art. 19 alin. (3) şi (4) se aplică în mod corespunzător.
ART. 21
(1) Este interzis angajatorului să dispună încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu în
cazul:
a) salariatei prevăzute la art. 2 lit. c) – e), din motive care au legătură directă cu starea sa;
b) salariatei care se află în concediul de risc maternal;
c) salariatei care se află în concediul de maternitate;
d) salariatei care se află în concediul pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau,
în cazul copilului cu handicap, în vârstă de până la 3 ani;
e) salariatei care se afla în concediul pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7
ani sau, în cazul copilului cu handicap, în vârstă de până la 18 ani.
(2) Interdicţia prevăzută la alin. (1) lit. b) - e) se extinde o singură dată cu până la 6 luni, după
revenirea salariatei în unitate.
(3) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplica în cazul concedierilor pe motive economice ce rezultă din
desfiinţarea postului ocupat de salariată, ca urmare a dificultăţilor economice, a transformărilor
tehnologice sau a reorganizării angajatorului, în condiţiile legii.
(4) Prevederile alin. (1) lit. d) şi e) şi ale alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător şi
salariaţilor bărbaţi aflaţi în situaţiile respective.
ART. 22
(1) Salariatele prevăzute la art. 21 alin. (1), ale căror raporturi de muncă sau raporturi de
serviciu au încetat din motive pe care le consideră ca fiind legate de starea lor, au dreptul să
conteste decizia angajatorului la instanţa judecătorească competentă, în termen de 30 de zile
de la data comunicării acesteia, conform legii.
Diana Medical
17
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
(2) Acţiunea în justiţie a salariatei prevăzute la alin. (1) este scutită de taxa judiciară de timbru
şi de timbru judiciar.
ART. 23
În cazul în care o salariată contestă o decizie a angajatorului, sarcina probei revine acestuia, el
fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare.
ART. 24
(1) Angajatorul care a încetat raportul de muncă sau de serviciu cu o salariată prevăzută la
art. 21 are obligaţia ca, în termen de 7 zile de la data comunicării acestei decizii în scris către
salariată, să transmită o copie a acestui document sindicatului sau reprezentanţilor salariaţilor
din unitate, precum şi inspectoratului teritorial de muncă ori, după caz, Agenţiei Naţionale a
Funcţionarilor Publici.
(2) Copia deciziei se însoţeşte de copiile documentelor justificative pentru măsura luată.
ART. 25
(1) Inspectoratul teritorial de muncă pe a cărui raza îşi desfăşoară activitatea angajatorul sau,
după caz, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, în termen de 7 zile de la data primirii
deciziei prevăzute la art. 23, are obligaţia să emită aviz consultativ corespunzător situaţiei
constatate.
(2) Inspectoratul teritorial de muncă sau, după caz, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici
va transmite avizul angajatorului, angajatei, precum şi sindicatului sau reprezentanţilor
salariaţilor din unitate.
ART. 26
(1) Angajatorii au obligaţia să afişeze la loc vizibil, în fiecare dintre unităţile pe care le deţin,
câte o copie a prezentei ordonanţe de urgenta, o perioada de 6 luni de la data publicării sale în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Reprezentanţii sindicali sau reprezentanţii aleşi ai salariaţilor având atribuţii privind
asigurarea respectării egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, desemnaţi în baza Legii nr.
202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, au obligaţia de a organiza
semestrial, în unităţile în care funcţionează, informări privind prevederile prezentei ordonanţe
de urgenţă.
Diana Medical
18
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
A.4 HG 1091/2006 - privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru locul de munca (
locurile de munca aflate deja in folosinta) – Art. 6-11, Anexa 2.
ART. 6
Locurile de munca utilizate pentru prima data după data intrării în vigoare a prezentei hotărâri
trebuie sa îndeplinească cerinţele minime de securitate şi sănătate prevăzute în anexa nr. 1.
ART. 7
Diana Medical
19
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
Locurile de munca aflate deja în folosinta înainte de data intrării în vigoare a prezentei hotărâri
trebuie sa îndeplinească cerinţele minime de securitate şi sănătate prevăzute în anexa nr. 2.
CAP. II - Obligaţii generale
ART. 8
În scopul asigurării securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, angajatorul trebuie sa ia toate măsurile

ca:
a) sa fie păstrate în permanenta libere căile de acces ce conduc spre ieşirile de urgenta şi
ieşirile propriu-zise;
b) sa fie realizată întreţinerea tehnica a locului de munca şi a echipamentelor şi dispozitivelor,

în special a celor menţionate în anexele nr. 1 şi 2, iar orice neconformităţi constatate şi
susceptibile de a afecta securitatea şi sănătatea lucrătorilor sa fie corectate cat mai curând
posibil;
c) sa fie curatate cu regularitate, pentru a se asigura un nivel de igiena corespunzător locului de
munca, echipamentele şi dispozitivele, în special cele menţionate la pct. 6 din anexa nr. 1 şi la
pct. 6 din anexa nr. 2;
d) sa fie cu regularitate întreţinute şi verificate echipamentele şi dispozitivele de securitate

destinate prevenirii sau eliminării pericolelor, în special cele prevăzute în anexele nr. 1 şi 2.
ART. 9
Atunci când locurile de munca suferă modificări, extinderi şi/sau transformări după data intrării
în vigoare a prezentei hotărâri, angajatorul trebuie sa ia toate măsurile necesare pentru a se
asigura ca aceste modificări, extinderi şi/sau transformări sunt în concordanta cu cerinţele
minime corespunzătoare prevăzute în anexa nr. 1.
CAP. III - Informarea, consultarea şi participarea lucrătorilor
ART. 10
Fără a aduce atingere prevederilor art. 16 şi 17 din Legea nr. 319/2006, referitoare la
informarea lucrătorilor, lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora trebuie sa fie informati cu
privire la toate măsurile ce trebuie luate în domeniul securităţii şi sănătăţii la locul de munca.
Diana Medical
20
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
ART. 11
Personalul care lucrează în condiţii de izolare trebuie sa fie informat cu privire la:
a) manevrarea echipamentului de munca, starea acestuia (fiabilitate şi accesibilitate);
b) riscurile de accidentare şi modul de acţiune în caz de aparitie a acestora;
c) comportamentul adecvat în cazul producerii unei avarii sau al apariţiei unei situaţii critice;
d) utilizarea echipamentului individual de protecţie;
e) primul ajutor;
f) utilizarea sistemului de supraveghere şi de legatura cu exteriorul.
ART. 12
Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora cu privire la

problemele la care se face referire în prezenta hotărâre trebuie sa se desfăşoare în
conformitate cu prevederile art. 18 şi 19 din Legea nr. 319/2006.
ANEXA 2
CERINŢE MINIME
de securitate şi sănătate pentru locurile de munca aflate deja în folosinta, după cum se
menţionează în art. 7 din hotărâre
1. Observatie preliminară
Obligaţiile menţionate în prezenta anexa se aplica ori de câte ori caracteristicile locului de
munca, activitatea, împrejurările sau un risc impun acest lucru.
2. Stabilitate şi rezistenta
Diana Medical
21
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
Clădirile care adapostesc locuri de munca trebuie sa aibă o structura şi o rezistenta

corespunzătoare naturii utilizării lor.
3. Instalaţii electrice
Instalaţiile electrice trebuie sa fie proiectate şi construite astfel încât sa nu prezinte pericol de
incendiu sau explozie; lucrătorii trebuie sa fie protejati în mod adecvat impotriva riscului de
accidentare prin atingere directa şi/sau atingere indirecta.
Instalaţiile electrice şi dispozitivele de proiectie trebuie sa corespundă tensiunii nominale,

condiţiilor exterioare şi competentei persoanelor care au acces la părţi ale instalaţiei.
4. Cai şi iesiri de urgenta
4.1. Căile şi ieşirile de urgenta trebuie sa rămână în permanenta libere şi sa conducă în mod cat
mai direct posibil în aer liber sau în spaţii sigure.
4.2. În caz de pericol, trebuie sa fie posibila evacuarea rapida şi în condiţii cat mai sigure a
lucrătorilor de la toate posturile de lucru.
4.3. Trebuie sa existe un număr corespunzător de cai de salvare şi iesiri de urgenta.
4.4. Uşile de ieşire în caz de urgenta trebuie sa se deschidă spre exterior.
Uşile glisante sau turnante nu sunt permise în cazul în care acestea au destinaţia de iesiri de
urgenta.
Uşile de ieşire de urgenta nu trebuie sa fie incuiate sau fixate astfel încât sa nu poată fi
deschise imediat şi cu usurinta de către orice lucrator care ar avea nevoie sa le utilizeze în caz
de urgenta.
4.5. Căile şi ieşirile de urgenta speciale trebuie semnalizate în conformitate cu prevederile

Hotărârii Guvernului nr. 971/2006.
Aceasta semnalizare trebuie sa fie suficient de rezistenta şi sa fie amplasata în locurile
corespunzătoare.
4.6. Uşile de ieşire de urgenta nu trebuie sa fie incuiate.
Căile şi ieşirile de urgenta, precum şi căile de circulaţie şi uşile de acces spre acestea trebuie sa
fie eliberate de orice obstacole, astfel încât sa poată fi utilizate în orice moment fără dificultate.
4.7. Căile şi ieşirile de urgenta care necesita iluminare trebuie prevăzute cu iluminat de
Diana Medical
22
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
siguranta/urgenta de intensitate suficienta în cazul în care se întrerupe alimentarea cu energie

electrica.
5. Detectarea şi prevenirea incendiilor
5.1. În funcţie de dimensiunile şi destinaţia clădirilor, de echipamentele pe care acestea le

conţin, de proprietăţile fizice şi chimice ale substanţelor prezente şi de numărul maxim
potenţial de personae prezente, locurile de munca trebuie prevăzute cu dispozitive
corespunzătoare pentru stingerea incendiilor şi, dacă este necesar, cu detectoare de incendii şi
sisteme de alarma.
5.2. Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiilor trebuie sa fie uşor accesibile şi uşor
de manevrat.
Acestea trebuie sa fie semnalizate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.

971/2006.
Aceste semnalizari trebuie sa fie suficient de rezistente şi amplasate în locuri corespunzătoare.
6. Ventilatia locurilor de munca în spaţii închise
Trebuie luate măsuri pentru a asigura suficient aer proaspăt la locurile de munca în spaţii
închise, avându-se în vedere metodele de lucru utilizate şi cerinţele fizice impuse lucrătorilor.
În cazul utilizării unui sistem de ventilare forţată, acesta trebuie sa fie menţinut în stare de
funcţionare.
Orice avarie trebuie semnalizata de un sistem de control, dacă acest lucru este necesar pentru
sănătatea lucrătorilor.
7. Temperatura în încăperi
7.1. În timpul programului de lucru, temperatura din încăperile ce conţin posturi de lucru
trebuie sa fie adecvată organismului uman, ţinându-se seama de metodele de lucru utilizate şi
de cerinţele fizice impuse lucrătorilor.
7.2. Temperatura în camerele de odihna, încăperile pentru personalul de serviciu permanent,

în încăperile sanitare, în cantine şi în încăperile pentru acordarea primului ajutor trebuie sa
corespundă destinaţiei specifice a acestor încăperi.
8. Iluminatul natural şi artificial
Diana Medical
23
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
8.1. În măsura în care este posibil, locurile de munca trebuie sa aibă iluminat natural suficient şi
sa fie prevăzut un iluminat artificial adecvat pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor.
8.2. Locurile de munca în care lucrătorii sunt în mod deosebit expusi riscurilor în caz de
defectiune la iluminatul artificial trebuie sa fie prevăzute cu iluminat de siguranta/urgenta de
intensitate suficienta.
9. Usi şi porţi
9.1. Uşile transparente trebuie sa fie marcate corespunzător, la înălţimea vederii.
9.2. Uşile şi porţile batante trebuie sa fie transparente sau sa aibă un panou transparent.
10. Zone periculoase
Dacă locurile de munca includ zone periculoase în care, data fiind natura activităţii, exista riscul
caderii lucrătorului sau a unor obiecte, aceste zone trebuie sa fie prevăzute, în măsura în care
este posibil, cu dispozitive care sa evite pătrunderea lucrătorilor neautorizati în aceste zone.
Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a proteja lucrătorii care sunt autorizaţi sa
pătrundă în zonele periculoase.
Zonele periculoase trebuie marcate clar.
11. Încăperi şi zone pentru odihna
11.1. Dacă securitatea sau sănătatea lucrătorilor, în special datorită tipului activităţii sau
prezentei unui număr mai mare de angajaţi decât cel prevăzut, impun acest lucru, lucrătorilor
trebuie sa li se pună la dispoziţie încăperi pentru odihna uşor accesibile sau zone pentru odihna
corespunzătoare.
Aceasta prevedere nu se aplica dacă lucrătorii sunt angajaţi în birouri sau în încăperi de lucru
similar care oferă posibilităţi echivalente de relaxare în timpul pauzelor.
11.2. Încăperile şi zonele pentru odihna trebuie prevăzute cu mese şi scaune cu spatar.
11.3. În încăperile şi zonele pentru odihna trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru
proiectia nefumatorilor impotriva disconfortului cauzal de fumul de tutun.
12. Femei gravide şi mame care alapteaza
Diana Medical
24
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
Femeile gravide şi mamele care alapteaza trebuie sa aibă posibilitatea de a se odihni în poziţie
culcat în condiţii corespunzătoare.
13. Instalaţii sanitare
13.1. Vestiare şi dulapuri pentru îmbrăcăminte
13.1.1. Lucrătorilor trebuie sa li se pună la dispoziţie vestiare corespunzătoare dacă aceştia

trebuie sa poarte îmbrăcăminte de lucru specială şi dacă, din motive de sănătate sau de
decenta, nu li se poate cere sa se schimbe într-un alt spaţiu.
Vestiarele trebuie sa fie uşor accesibile şi sa aibă capacitate suficienta.
13.1.2. Vestiarele trebuie sa aibă dotări care sa permită fiecărui lucrator sa isi incuie
îmbrăcămintea personală în timpul programului de lucru.
Dacă este cazul (de exemplu, existenta substanţelor periculoase, umiditate, murdarie),
vestiarele pentru îmbrăcămintea de lucru trebuie sa fie separate de vestiarele pentru
vestimentatia şi efectele personale.
13.1.3. Trebuie sa existe vestiare separate sau o utilizare separată a vestiarelor pentru bărbaţi
şi pentru femei.
13.2. Duşuri, cabine de WC-uri şi chiuvete
13.2.1. Locurile de munca trebuie dotate astfel încât lucrătorii sa aibă în apropierea lor:
- duşuri, dacă natura activităţii lor impune acest lucru;
- locuri speciale prevăzute cu un număr corespunzător de cabine de WC-uri şi chiuvete.
13.2.2. Dusurile şi chiuvetele trebuie prevăzute cu apa curenta rece (şi apa calda, dacă este
necesar).
13.2.3. Trebuie prevăzute duşuri separate sau trebuie asigurata utilizarea separată a dusurilor
pentru bărbaţi şi pentru femei.
Trebuie prevăzute cabine de WC-uri separate sau trebuie asigurata utilizarea separată a
cabinelor de WC-uri pentru bărbaţi şi pentru femei.
14. Echipamente de prim ajutor
Locurile de munca trebuie dotate cu echipamente de prim ajutor.
Echipamentele trebuie sa fie marcate corespunzător şi sa fie uşor accesibile.
Diana Medical
25
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
15. Lucrători cu dizabilitati
La organizarea locurilor de munca trebuie sa se ţină seama de lucrătorii cu dizabilitati, dacă

este necesar.
Aceasta prevedere se aplica în special în ceea ce priveşte uşile, căile de comunicaţie, scarile,
dusurile, chiuvetele, WC-urile şi posturile de lucru utilizate sau ocupate direct de lucrătorii cu
dizabilitati.
16. Circulaţia pietonilor şi vehiculelor
Locurile de munca în spaţii închise sau în aer liber trebuie organizate astfel încât pietonii şi
vehiculele sa poată circula în condiţii de securitate.
17. Locuri de munca în aer liber (dispoziţii speciale)
Când lucrătorii sunt angajaţi la posturi de lucru în aer liber, astfel de posturi de lucru trebuie sa
fie amenajate pe cat posibil astfel încât aceştia:
a) sa fie protejati impotriva condiţiilor meteorologice nefavorabile şi, dacă este necesar,
impotriva caderii obiectelor;
b) sa nu fie expusi unui nivel de zgomot daunator, nici unor influente exterioare vătămătoare,
cum ar fi gaze, vapori sau praf;
c) sa isi poată părăsi posturile de lucru rapid în eventualitatea unui pericol sau sa poată primi
rapid asistenta;
d) sa nu poată aluneca sau cădea.
18. Locuri de munca în condiţii de izolare (dispoziţii speciale)
18.1. Angajatorul va numi prin decizie o persoana cu atribuţii concrete care sa supravegheze
lucrătorii care lucrează în condiţii de izolare.
18.2. Pentru a se putea interveni în timp util în caz de accident sau avarie la locurile de munca
în condiţii de izolare, acestea vor fi dotate cu mijloace tehnice care permit legatura cu persoana
care asigura supravegherea:
a) constant automat (centrale de supraveghere, dispozitive de alarmare prin unde radio);
b) periodic automat (radio-telefon, telefon);
Diana Medical
26
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
c) periodic prin intermediul unei persoane (apeluri telefonice, radio-telefon, camera de luat
vederi şi monitor).
19. Principii ergonomice
19.1. Dimensionarea locului de munca se realizează în funcţie de particularităţile anatomice,
fiziologice, psihologice ale organismului uman, precum şi de dimensiunile şi caracteristicile
echipamentului de munca, ale mobilierului de lucru, de miscarile şi deplasarile lucrătorului în

timpul activităţii, de distanţele de securitate, de dispozitivele ajutatoare pentru manipularea
maselor, ca şi de necesitatea asigurării confortului psihofizic.
19.2. Eliminarea poziţiilor forţate, nenaturale, ale corpului lucrătorului şi asigurarea

posibilităţilor de modificare a poziţiei în timpul lucrului se realizează prin amenajarea locului de
munca, prin optimizarea fluxului tehnologic şi prin utilizarea echipamentelor de munca care
respecta prevederile reglementărilor în vigoare.
19.3. Locurile de munca la care se lucrează în poziţie aşezat se doteaza cu scaune concepute
corespunzător caracteristicilor antropometrice şi functionale ale organismului uman, precum şi

activităţii care se desfăşoară, corelandu-se înălţimea scaunului cu cea a planului de lucru.
19.4. La locurile de munca unde se lucrează în poziţie ortostatica trebuie asigurate, de regula,
mijloace
pentru aşezarea lucrătorului cel puţin pentru perioade scurte de timp (de exemplu, scaune,
bănci).
19.5. Echipamentele de munca, mesele şi bancurile de lucru trebuie sa asigure spaţiu suficient
pentru sprijinirea comoda şi stabilă a membrelor inferioare în timpul activităţii, cu posibilitatea
miscarii acestora.
19.6. Înălţimea planului de lucru pentru poziţia aşezat sau ortostatica se stabileşte în funcţie de
distanta optima de vedere, de precizia lucrării, de caracteristicile antropometrice ale

lucrătorului şi de mărimea efortului membrelor superioare.
19.7. Pentru evitarea miscarilor de rasucire şi aplecare ale corpului, precum şi a miscarilor
foarte ample ale bratelor, trebuie luate măsuri de organizare corespunzătoare a fluxului
tehnologic, de manipulare corecta a materiilor prime şi a produselor la echipamentele de
munca la care lucrătorul intervine direct.
Diana Medical
27
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
B. INSTRUCTIUNI PROPRII SPECIFICE
B.1 IP-SSM PENTRU CABINETE MEDICALE
Personalul medical va fi instruit in vederea cunoasterii conditiilor de sepsie conform

reglementarilor in vigoare astfel:
- dezinfectia obiectelor de inventar din incaperile destinate activitatii medicale precum si a

pavimentelor si peretilor.
- reguli de igiena individuala si colectiva.
- respectarea intocmai a procedeelor de lucru privind examinarea, investigarea si aplicarea

tratamentelor.
Diana Medical
28
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
Deservirea echipamentelor de munca din cabinetul medical se va face numai de catre

personalul medical care cunoaste procedeele de lucru, are calificare si a fost instruit din punct
de vedere al securitatii muncii.
In incaperile unde se efectueaza consultatii sunt interzise depozitarea alimentelor si servirea

mesei precum si fumatul.
Se interzice orice interventie asupra instalatiilor electrice, acestea fiind efectuate numai de
catre personal calificat instruit si autorizat.
Este interzisa asezarea echipamentelor individuale de protectie la un loc cu imbracamintea

personala de exterior.
Se interzice pastrarea echipamentelor individuale de protectie in spatii destinate servirii mesei .
Se interzice a se lucra cu instrumentar medical nesterilazat.
Se interzice personalului medical sa poarte imbracaminte proprie peste echipamentul individual

de protectie.
Este interzisa ocuparea cailor de acces cu diferite obiecte: ambalaje, cutii, lazi
Este interzis utilizarea focului deschis sau fumatul in cabinetul medical.
Substantele folosite in cabinetul medical se vor pastra intr-un spatiu special amenajat, ventilat
natural, in recipiente sau cutii cu etichete care sa semnalizeze pericolul pe care il reprezinta.
Art.55 Substantele folosite la curatarea si dezinfectarea obiectelor din cabinetul medical se vor
utiliza conform reglementarilor organelor sanitare si instructiunilor emise de furnizori.
Remedierea defectiunilor constatate la echipamentele de munca vor fi executate numai de

persoane calificate.
Este interzisa folosirea aparatelor conectate la prize electrice fara nulul de protectie.
Se interzice depozitarea de materiale in dreptul tabloului electric.
Materialele folosite pentru curatenie vor fi depozitate in locuri separate de cele utilizate pentru
tratarea pacientilor si vor fi etichetate adecvat.
Zilnic se vor desfasura activitati de curatenie si dezinfectie.
Diana Medical
29
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
Se interzice folosirea maturilor la operatia de curatenie.
Personalul medical este obligat sa-si spele mainile cu apa si sapun lichid inainte si dupa
contactul cu pacientul.
Se interzice personalului medical sa manance si sa-si atinga gura sau fata cu mainile in timpul
desfasurarii activitatii medicale.
Se interzice personalului medico-sanitar sa transporte la domiciliu propriu echipamentul

individual de munca.
La sfarsitul fiecarei zi de lucru incaperile vor fi aerisite si dezinfectate.
Pavimentele, peretii si mobilierul din fiecare incapere vor fi dezinfectate zilnic.
Personalul medico – sanitar care prezinta leziuni cutanate ale degetelor va lucra numai cu
echipament individual pentru protectia mainilor.
Art.68 Este obligatoriu ca orice persoana care desfasoara activitati in domeniul sanatatii sa se
autodeclare conducatorului locului de munca, in cazul in care prezinta semne de imbolnavire,
conducatorul locului de munca interzicandu-i accesul la locul de munca.
Lucratorii cabinetului medical vor efectua controlul medical periodic, conform HG 355/2007
privind supravegherea starii de sanatate si vaccinarile obligatorii.
INSTRUCTIUNI PROPRII DE SECURITATE A MUNCII PRIVIND UTILIZAREA INSTRUMENTARULUI

MEDICAL
Inainte de inceperea lucrului se va verifica daca echipamentele de munca functioneaza

corespunzator parametrilor proprii.
Inainte de inceperea lucrului se va verifica daca instrumentarul din dotare este corespunzator,
nu prezinta fisuri, stirbituri sau deformari.
Este interzisa folosirea instrumentarului care prezinta fisuri, deformari etc.
Este interzisa purtarea instrumentelor de mana ascutite, taioase sau intepatoare in buzunar.
Instrumentele, obiectele si materialele folosite in scop de diagnostic si tratament vor fi

sterilizate inainte de utilizare.
Ustensilele de lucru vor fi curatate si dezinfectate dupa fiecare folosire.
Diana Medical
30
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
Pastrarea si transportul instrumentarului se va face in truse speciale, etichetate.
Se interzice aglomerarea locului de munca cu obiecte inutile.
Se interzice lasarea obiectelor in jurul locului de munca sau pe caile de acces.
INSTRUCTIUNI PROPRII DE SECURITATE A MUNCII LA COLECTAREA REZIDUURILOR
Reziduurile septice (contaminate cu agenti patogeni) vor fi colectate direct la locul procedurii
lor in saci de material plastic si se vor preda la firma de colectare pentru incinerare.
Zilnic, la terminarea programului, paharele de unica folosinta, servetele etc. se vor colecta in
saci de plastic si se vor arunca la rampa de gunoi.
PICTOGRAMA"PERICOL BIOLOGIC"
1. - În toate unităţile sanitare activităţile legate de gestionarea deşeurilor rezultate din

activităţile medicale fac parte din obligaţiile profesionale şi vor fi înscrise în fişa postului fiecărui
salariat.
2. - Sumele necesare pentru punerea în aplicare a prevederilor prezentei instructiuni se cuprind

în bugetul de venituri şi cheltuieli al fiecărei unităţi sanitare.
3. – Se va elaborara planul anual privind gestionarea deşeurilor obligatorii
4. – (1) Unităţile în care se desfăşoară activităţi medicale vor elabora, în conformitate cu

reglementările legale în vigoare, planul de gestionare a deşeurilor rezultate din activităţi
medicale.
INSTRUCTIUNI PROPRII DE SANATATE SI SECURITATE IN MUNCA PRIVIND GESTIONAREA

DESEURILOR REZULTATE DIN ACTIVITATILE MEDICALE
CAPITOLUL I
Obiective şi domenii de aplicare
. – Prezentele instructiuni proprii privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile

medicale (norme tehnice) reprezintă reglementarea modului în care se colectează, se
ambalează, se depozitează temporar, se transportă şi se elimină aceste deşeuri, o atenţie
deosebită acordându-se deşeurilor periculoase pentru a preveni astfel contaminarea mediului şi
afectarea stării de sănătate.
Diana Medical
31
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
Prezentele norme tehnice se aplică de către toate unităţile în care se desfăşoară activităţi
medicale în urma cărora sunt produse deşeuri, indiferent de forma de organizare.
Producătorul de deşeuri este răspunzător pentru îndepărtarea şi eliminarea deşeurilor rezultate

din activitatea sa.
Unităţile sanitare elaborează şi aplică cu prioritate programe, strategii de management şi

proceduri medicale care să prevină producerea de deşeuri periculoase sau să reducă pe cât
posibil cantităţile produse.
Unităţile sanitare elaborează şi aplică planul propriu de gestionare a deşeurilor rezultate din
activităţile medicale, în concordanţă cu regulamentele interne şi cu codurile de procedură, pe
baza reglementărilor în vigoare.
- Producătorii de deşeuri au următoarele obligaţii:
a) să diminueze cantităţile de deşeuri ce urmează să fie eliminate, încă din etapa de producere,
prin toate mijloacele disponibile;
b) să promoveze reutilizarea şi reciclarea acelor categorii de deşeuri care se pretează la aceste

operaţiuni;
c) să separe la locul de producere deşeurile periculoase de cele nepericuloase.
Art. 4. - Prezentele norme tehnice se aplică în toate unităţile sanitare care produc deşeuri.
Art. 5. - Prezentele norme tehnice nu se referă la gestionarea deşeurilor radioactive a căror

gestionare este prevăzută în reglementări specifice.
CAPITOLUL II
Definiţii
Prin prezenta instructiune sunt definiţi următorii termeni:
a) deşeurile rezultate din activităţi medicale - toate deşeurile, periculoase sau nepericuloase,
care se produc în unităţile sanitare;
b) deşeurile nepericuloase - deşeurile a căror compoziţie este asemănătoare cu cea a deşeurilor

menajere şi care nu prezintă risc major pentru sănătatea umană şi pentru mediu;
c) deşeurile periculoase - deşeurile rezultate din activităţi medicale, care constituie un risc real
pentru sănătatea umană şi pentru mediu şi care sunt generate în unitatea sanitară în cursul
activităţilor de diagnostic, tratament, supraveghere, prevenirea bolilor şi recuperare medicală,
Diana Medical
32
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
inclusiv de cercetare medicală şi producere, testare, depozitare şi distribuţie a medicamentelor

şi produselor biologice;
d) deşeurile anatomo-patologice şi părţi anatomice – deşeurile care includ ţesuturile şi

organele, părţile anatomice rezultate din actele chirurgicale, din autopsii şi din alte proceduri
medicale; în această categorie se includ şi animalele de laborator utilizate în activitatea de
diagnostic, cercetare şi experimentare;
e) deşeurile infecţioase - deşeurile lichide şi solide care conţin sau sunt contaminate cu sânge
ori cu alte fluide biologice, precum şi materialele care conţin sau au venit în contact cu virusuri,
bacterii, paraziţi şi/sau toxinele microorganismelor;
f) deşeurile chimice şi farmaceutice - substanţele chimice solide, lichide sau gazoase, care pot fi
toxice, corosive ori inflamabile; medicamentele expirate şi reziduurile de substanţe
chimioterapice, care pot fi citotoxice, genotoxice, mutagene, teratogene sau carcinogene;
g) deşeurile înţepătoare-tăietoare - deşeurile care pot produce leziuni mecanice prin înţepare
sau tăiere;
h) deşeurile radioactive - deşeurile solide, lichide şi gazoase rezultate din activităţile nucleare
medicale, de diagnostic şi tratament, care conţin materiale radioactive;
i) unitatea sanitară - orice unitate publică sau privată care desfăşoară activităţi cu profil sanitar;
j) activitatea medicală - orice activitate de diagnostic, prevenţie, tratament, monitorizare şi

recuperare a stării de sănătate, care implică sau nu implică utilizarea de instrumente,
echipamente ori aparatură medicală;
k) sistemul de gestionare a deşeurilor - totalitatea activit ăţilor de colectare separată la locul de

producere, ambalare, depozitare intermediară, transport şi eliminare finală;
l) depozitarea temporară - păstrarea pe o perioadă limitată a deşeurilor ambalate

corespunzător în spaţii special destinate şi amenajate, până la preluarea şi transportul lor la
locul de eliminare finală;
m) eliminarea finală - totalitatea metodelor şi tratamentelor fizice, chimice şi biologice aplicate

deşeurilor periculoase rezultate din activităţile medicale, care vizează eliminarea pericolelor şi
riscurilor potenţiale asupra mediului şi asupra stării de sănătate a populaţiei, precum şi
reducerea volumului de deşeuri;
Diana Medical
33
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
n) incinerarea deşeurilor - arderea deşeurilor în instalaţii speciale, denumite incineratoare, cu

asigurarea unei temperaturi înalte de combustie ce determină neutralizarea deşeurilor,
utilizându-se echipamente de reţinere şi purificare a gazelor;
o) depozitarea sanitară - depozitarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală în locuri

special amenajate, denumite depozite de deşeuri periculoase sau nepericuloase. Deşeurile
periculoase sunt depozitate în depozitul de deşeuri după ce au fost supuse tratamentelor de
neutralizare;
p) fişa internă a gestiunii deşeurilor - formularul de păstrare a evidenţei deşeurilor produse în

unităţile sanitare, cu date privind circuitul complet al deşeurilor de la producere şi până la
eliminarea finală a acestora, conform Hotărârii Guvernului nr.155/1999 pentru introducerea
evidenţei gestiunii deşeurilor şi a Catalogului European al Deşeurilor.
CAPITOLUL III
Clasificări
Clasificarea pe categorii a deşeurilor rezultate din activitatea medicală se face pe criterii

practice, după cum urmează:
1. deşeurile nepericuloase sunt deşeurile asimilabile celor menajere, rezultate din activitatea
serviciilor medicale, tehnico-medicale, administrative, de cazare, a blocurilor alimentare şi a
oficiilor de distribuire a hranei; aceste deşeuri se colectează şi se îndepărtează la fel ca
deşeurile menajere. Deşeurile asimilabile celor menajere încetează să mai fie nepericuloase
când sunt amestecate cu o cantitate oarecare de deşeuri periculoase. Următoarele materiale se
includ în categoria deşeurilor nepericuloase: ambalajele materialelor sterile, flacoanele de
perfuzie care nu au venit în contact cu sângele sau cu alte lichide biologice, ghipsul
necontaminat cu lichide biologice, hârtia, resturile alimentare (cu excepţia celor provenite de la
secţiile de boli contagioase), sacii şi alte ambalaje din material plastic, recipientele din sticlă
care nu au venit în contact cu sângele sau cu alte lichide biologice etc.;
2. deşeurile periculoase se clasifică în:
a) deşeurile anatomo-patologice şi părţi anatomice, care cuprind părţi anatomice, material

biopsic rezultat din blocurile operatorii de chirurgie şi obstetrică (fetuşi, placente), părţi
anatomice rezultate din laboratoarele de autopsie, cadavre de animale rezultate în urma
activităţilor de cercetare şi experimentare. Toate aceste deşeuri se consideră infecţioase
conform Precauţiunilor universale;
b) deşeurile infecţioase sunt deşeurile care conţin sau au venit în contact cu sângele ori cu alte
fluide biologice, precum şi cu virusuri, bacterii, paraziţi şi/sau toxinele microorganismelor, de
Diana Medical
34
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
exemplu: seringi, ace, ace cu fir, catetere, perfuzoare cu tubulatură, recipiente care au conţinut
sânge sau alte lichide biologice, câmpuri operatorii, mănuşi, sonde şi alte materiale de unică
folosinţă, comprese, pansamente şi alte materiale contaminate, membrane de dializă, pungi de
material plastic pentru colectarea urinei, materiale de laborator folosite etc.;
c) deşeurile înţepătoare-tăietoare sunt reprezentate de ace, ace cu fir, catetere, seringi cu ac,
branule, lame de bisturiu de unică folosinţă, pipete, sticlărie de laborator ori altă sticlărie spartă
sau nu, care au venit în contact cu material infecţios. Aceste deşeuri se consideră infecţioase
conform Precauţiunilor universale;
d) deşeurile chimice şi farmaceutice sunt deşeurile care includ serurile şi vaccinurile cu termen
de valabilitate depăşit, medicamentele expirate, reziduurile de substanţe chimioterapice,
reactivii şi substanţele folosite în laboratoare. Substanţele de curăţenie şi dezinfecţie
deteriorate ca urmare a depozitării lor necorespunzătoare sau cu termenul de valabilitate
depăşit vor fi considerate deşeuri chimice, de exemplu: substanţe dezinfectante, substanţe
tensioactive etc.
Materialele folosite în practica medicală, care sunt de utilizare îndelungată (nu de unică
utilizare), pot fi recuperate, refolosite şi reciclate după ce au fost supuse procesului de
sterilizare adecvat. Materialele şi instrumentele care se pot refolosi, utilizate la efectuarea
analizelor de laborator, sunt şi ele supuse sterilizării.
CAPITOLUL IV
Colectarea la locul de producere (sursă)
Colectarea şi separarea deşeurilor pe categorii sunt primele etape în gestionarea deşeurilor

periculoase rezultate din activitatea medicală. În situaţia în care nu se realizează separarea
deşeurilor pe categorii, întreaga cantitate de deşeuri se tratează ca deşeuri periculoase.
CAPITOLUL V
Ambalarea deşeurilor
Ambalajul în care se face colectarea şi care vine în contact direct cu deşeurile periculoase
rezultate din activitatea medicală este de unică folosinţă şi se elimină o dată cu conţinutul.
Codurile de culori ale ambalajelor în care se colectează deşeurile din unităţile sanitare sunt:
a) galben - pentru deşeurile periculoase (infecţioase, tăietoare-înţepătoare, chimice şi

farmaceutice);
b) negru - pentru deşeurile nepericuloase (deşeurile asimilabile celor menajere).
Diana Medical
35
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
Pentru deşeurile infecţioase şi tăietoare-înţepătoare se foloseşte pictograma "Pericol biologic".

Pentru deşeurile chimice şi farmaceutice se folosesc pictogramele adecvate pericolului:
"Inflamabil", "Corosiv", "Toxic" etc.
Pentru deşeurile infecţioase care nu sunt tăietoare-înţepătoare se folosesc cutii din carton
prevăzute în interior cu saci din polietilenă sau saci din polietilenă galbeni ori marcaţi cu galben.
Atât cutiile prevăzute în interior cu saci din polietilenă, cât şi sacii sunt marcaţi cu pictograma
"Pericol biologic". Sacii trebuie să fie confecţionaţi din polietilenă de înaltă densitate pentru a
avea rezistenţă mecanică mare; termosuturile trebuie să fie continue, rezistente şi să nu
permită scurgeri de lichid. Sacul trebuie să se poată închide uşor şi sigur. La alegerea
dimensiunii sacului se ţine seama de cantitatea de deşeuri produse în intervalul dintre două
îndepărtări succesive ale deşeurilor. Sacul se introduce în pubele prevăzute cu capac şi pedală
sau în portsac. Înălţimea sacului trebuie să depăşească înălţimea pubelei, astfel încât sacul să se
răsfrângă peste marginea superioară a acesteia, iar surplusul trebuie să permită închiderea
sacului în vederea transportului sigur. Gradul de umplere a sacului nu va depăşi trei pătrimi din
volumul său. Grosimea polietilenei din care este confecţionat sacul este cuprinsă între 50-70 µ.
Deşeurile înţepătoare-tăietoare se colectează în cutii din material rezistent la acţiuni mecanice.

Cutiile trebuie prevăzute la partea superioară cu un capac special care să permită introducerea
deşeurilor şi să împiedice scoaterea acestora după umplere, fiind prevăzute în acest scop cu un
sistem de închidere definitivă. Capacul cutiei are orificii pentru detaşarea acelor de seringă şi a
lamelor de bisturiu. Materialul din care se confecţionează aceste cutii trebuie să permită
incinerarea cu riscuri minime pentru mediu. Cutiile trebuie prevăzute cu un mâner rezistent
pentru a fi uşor transportabile la locul de depozitare intermediară şi, ulterior, la locul de
eliminare finală. Cutiile au culoarea galbenă şi sunt marcate cu pictograma "Pericol biologic".
Cutiile se avizează din punct de vedere sanitar de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei - Direcţia
generală de sănătate publică.
Recipientul destinat colectării deşeurilor înţepătoare-tăietoare trebuie să aibă următoarele

caracteristici:
a) să fie impermeabil şi să prezinte etanşeitate, iar prin sistemul de închidere definitivă să

impiedice posibilitatea de contaminare a personalului care manipulează deşeurile înţepătoare-
tăietoare şi a mediului, precum şi posibilitatea de refolosire a acestora de către persoane din
exteriorul unităţii sanitare;
b) să fie inscripţionat, în cazul recipientelor importate, şi în limba română. Inscripţia trebuie să

cuprindă: modul de utilizare, pictograma "Pericol biologic", linia de marcare a nivelului maxim
de umplere, unitatea sanitară care a folosit recipientul, persoana desemnată responsabilă cu
manipularea sa, data umplerii definitive;
Diana Medical
36
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
c) să fie avizat de Ministerul Sănătăţii şi Familiei după ce a fost supus procedurilor de testare
specifică a rezisten ţei materialului la acţiuni mecanice. Testele trebuie să fie realizate de către
laboratoare acreditate pentru astfel de testări, rezultatele testelor determinând calitatea
produsului. Produsul, în urma testării, nu trebuie să îşi modifice nici una dintre caracteristicile
privitoare la structură, formă, culoare.
În situaţia în care numai acele de seringă sunt colectate în recipientele descrise la art. 14 şi 15,
seringile pot fi colectate separat în cutii de carton rigid prevăzute în interior cu sac din
polietilenă de înaltă densitate, de culoare galbenă, şi marcate cu pictograma "Pericol biologic".
Termosuturile sacului trebuie să fie continue, rezistente şi să nu permită scurgeri de lichid. La
confecţionarea sacului trebuie să se respecte cerinţele.
Pentru deşeurile infecţioase de laborator se pot folosi în locul sacilor de polietilenă cutiile din
carton rigid prevăzute în interior cu sac de polietilenă, marcate cu galben şi cu pictograma
"Pericol biologic".
Al doilea ambalaj în care se depun sacii şi cutiile pentru deşeurile periculoase este reprezentat
de containere mobile cu pereţi rigizi, aflate în spaţiul de depozitare temporară. Containerele
pentru deşeuri infecţioase şi înţepătoare-tăietoare au marcaj galben, sunt inscripţionate
"Deşeuri medicale" şi poartă pictograma "Pericol biologic". Containerele trebuie confecţionate
din materiale rezistente la acţiunile mecanice, uşor lavabile şi rezistente la acţiunea soluţiilor
dezinfectante. Containerul trebuie să fie etanş şi prevăzut cu un sistem de prindere adaptat
sistemului automat de preluare din vehiculul de transport sau adaptat sistemului de golire în
incinerator. Dimensiunea containerelor se alege astfel încât să se asigure preluarea întregii
cantităţi de deşeuri produse în intervalul dintre două îndepărtări succesive. În aceste containere
nu se depun deşeuri periculoase neambalate (vrac) şi nici deşeuri asimilabile celor menajere.
Părţile anatomice destinate incinerării sunt colectate în mod obligatoriu în cutii din carton rigid,
prevăzute în interior cu sac din polietilenă de înaltă densitate, sau în saci din polietilenă cu
marcaj galben, special destinaţi acestei categorii de deşeuri. Sacii trebuie să fie perfect etanşi
pentru a nu permite scurgeri de lichide biologice. În cazul recuperării placentelor, acestea sunt
ambalate şi supuse dezinfecţiei în conformitate cu cerinţele beneficiarului.
Deşeurile chimice şi farmaceutice se colecteaz ă în recipiente speciale, cu marcaj adecvat

pericolului ("Inflamabil", "Corosiv", "Toxic" etc.). Ele se îndepărtează conform prevederilor
legale privind deşeurile chimice periculoase.
Deşeurile nepericuloase asimilabile celor menajere se colectează în saci din polietilenă de

culoare neagră, inscripţionaţi "Deşeuri nepericuloase". În lipsa acestora se pot folosi saci din
polietilenă transparenţi şi incolori.
Diana Medical
37
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
Pe ambalajele care conţin deşeuri periculoase se lipesc etichete autocolante cu datele de

identificare a cabinetului care a produs deşeurile (denumirea şi data). În cazul în care nu există
etichete autocolante, datele respective se scriu cu creion tip marker rezistent la apă, direct pe
sacul gol sau pe cutie.
CAPITOLUL VI
Depozitarea temporară
Depozitarea temporară trebuie realizată în funcţie de categoriile de deşeuri colectate la locul de

producere. Este interzis accesul persoanelor neautorizate în încăperile destinate depozitării
temporare.
Durata depozitării temporare va fi cât mai scurtă posibil, iar condiţiile de depozitare vor
respecta normele de igienă în vigoare. Pentru deşeurile periculoase durata depozitării
temporare nu trebuie să depăşească 72 de ore, din care 48 de ore în incinta unităţii şi 24 de ore
pentru transport şi eliminare finală.
Spaţiul de depozitare temporară trebuie să existe în fiecare unitate sanitară. Amenajarea

spaţiului pentru depozitarea temporară trebuie prevăzută în proiectul iniţial al unităţii, în cazul
noilor construcţii. Unităţile sanitare care nu au fost prevăzute în proiect cu spaţii pentru
depozitare temporară le vor construi sau le vor amenaja ulterior.
Spaţiul de depozitare temporară trebuie să aibă două compartimente:
a) un compartiment pentru deşeurile periculoase, prevăzut cu dispozitiv de închidere care să

permită numai accesul persoanelor autorizate;
b) un compartiment pentru deşeurile asimilabile celor menajere, amenajat conform normelor

de igienă în vigoare privind mediul de viaţă al populaţiei.
Condiţiile spaţiului de depozitare pentru deşeuri periculoase trebuie să permită depozitarea

temporară a cantităţii de deşeuri periculoase acumulate în intervalul dintre două îndepărtări
succesive ale acestora. Spaţiul de depozitare temporară a deşeurilor periculoase este o zonă cu
potenţial septic şi trebuie separat funcţional de restul construcţiei şi asigurat prin sisteme de
închidere. Încăperea trebuie prevăzută cu sifon de pardoseală pentru evacuarea în reţeaua de
canalizare a apelor uzate rezultate în urma curăţării şi dezinfecţiei. Spaţiul de depozitare trebuie
prevăzut cu ventilaţie corespunzătoare pentru asigurarea temperaturilor scăzute care să nu
permită descompunerea materialului organic din compoziţia deşeurilor periculoase. Trebuie
asigurate dezinsecţia şi deratizarea spaţiului de depozitare în scopul prevenirii apariţiei
vectorilor (insecte, rozătoare).
Diana Medical
38
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
Deşeurile asimilabile celor menajere se depozitează şi se evacuează conform prevederilor

Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată şi
modificată prin Legea nr. 426/2001, şi ale Ordinului ministrului sănătăţii nr. 536/1997 pentru
aprobarea Normelor de igienă şi a recomandărilor privind mediul de viaţă al populaţiei.
CAPITOLUL VII
Transportul
Transportul deşeurilor periculoase până la locul de eliminare finală se face cu respectarea

strictă a normelor de igienă şi securitate în scopul protejării personalului şi populaţiei generale.
Transportul deşeurilor periculoase în incinta unităţii sanitare se face pe un circuit separat de cel
al pacienţilor şi vizitatorilor. Deşeurile sunt transportate cu ajutorul unor cărucioare speciale
sau cu ajutorul containerelor mobile. Cărucioarele şi containerele mobile se spală şi se
dezinfectează după fiecare utilizare, în locul unde sunt descărcate.
CONDIŢII
de colectare prin separare la locul producerii, pe categoriile stabilite, a deşeurilor rezultate din
activităţile medicale
1. Sacii negri sau transparenţi se folosesc pentru colectarea deşeurilor asimilabile celor
menajere, de exemplu: ambalaje pentru materialele sterile, flacoane de perfuzie care nu au
venit în contact cu sângele sau alte lichide biologice, resturi alimentare (cu excepţia celor
provenite de la secţiile de boli infecţioase), hârtie, bonete şi măşti de unică folosinţă, ghips
necontaminat cu lichide biologice, sacii şi alte ambalaje din material plastic, recipientele de
sticlă care nu au venit în contact cu sângele sau cu alte lichide biologice.
2. Sacii de culoare galbenă se folosesc pentru colectarea deşeurilor infecţioase, de exemplu:

părţi anatomice şi anatomo-patologice (fetuşi, placente, material biopsic) rezultate de la
blocurile operatorii de chirurgie şi obstetrică sau de la laboratoarele anatomo-patologice,
tampoane, comprese îmbibate cu sânge sau cu alte lichide biologice, pansamente şi alte
materiale contaminate, recipiente care au conţinut sânge sau alte lichide biologice, câmpuri
operatorii, materialele, instrumentele şi echipamentele medicale de unică folosinţă (de
exemplu: mănuşi, sonde şi alte materiale de unică folosinţă), membrane de dializă, pungi de
material plastic pentru colectarea urinei, materiale de laborator.
3. Cutiile cu pereţi rigizi se folosesc pentru colectarea deşeurilor înţepătoare-tăietoare, de

exemplu: seringi de unică folosinţă, ace, catetere, perfuzoare cu tubulatură şi ace, lame de
bisturiu de unică folosinţă, sticlărie (spartă sau nu) care a venit în contact cu sângele sau cu alte
lichide biologice, deşeurile de la secţiile de hemodializă.
Diana Medical
39
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
INSTRUCTIUNI PROPRII PRIVIND CURATAREA, DEZINFECTIA SI STERILIZAREA IN UNITATILE

SANITARE
Curatarea
(1) Curatenia reprezinta rezultatul aplicarii corecte a unui program de curatare.
(2) Suprafetele si obiectele pe care se evidentiaza macro- sau microscopic materii organice ori
anorganice se definesc ca suprafete si obiecte murdare.
Curatarea se realizeaza cu detergenti, produse de intretinere si produse de curatat.
In utilizarea produselor folosite in activitatea de curatare se respecta urmatoarele reguli

fundamentale:
a) respectarea tuturor recomandarilor producatorului;
b) respectarea masurilor de securitate a muncii, conform prevederilor în vigoare;
c) este interzis amestecul produselor;
d) este interzisa pastrarea produselor de curatare in ambalaje alimentare;
e) produsele se distribuie la locul de utilizare, respectiv la nivelul cabinetelor, sectiilor sau

compartimentelor, in ambalajul original sau in recipiente special destinate, etichetate cu
identificarea produsului.
(1) Urmarirea si controlul programului de curatare revin personalului unitatii sanitare, care,
conform legislatiei in vigoare, este responsabil cu supravegherea si controlul infectiilor
nosocomiale din unitate.
(2) Programul de curatare si dezinfectie este parte integranta a planului propriu unitatii sanitare
de supraveghere si control ale infectiilor nosocomiale.
(1) Intretinerea ustensilelor folosite pentru efectuarea curatarii se face zilnic, dupa fiecare
operatiune de curatare si la sfarsitul zilei de lucru; ustensilele utilizate se spala, se curata se
dezinfecteaza si se usuca. Curatarea si dezinfectia ustensilelor complexe se efectueaza in
functie de recomandarile producatorului.
(2) Personalul care executa operatiunile de curatare si dezinfectie a materialului de curatare

trebuie sa poarte manusi de menaj sau manusi de latex nesterile.
Dezinfectia
Diana Medical
40
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
(1) Dezinfectia este procedura care se aplica numai dupa curatare. Se face exceptie de la
aceasta regula atunci cand pe suportul respectiv sunt prezente materii organice.
(2) In orice activitate de dezinfectie se aplica masurile de securitate a muncii, conform

prevederilor legislatiei in vigoare, pentru a preveni accidentele si intoxicatiile.
(1) Produsele biocide utilizate in unitatile sanitare se incadreaza in grupa principala I, tip de
produs 1 şi 2, conform anexei nr. 2 la Hotararea Guvernului nr. 956/2005 privind plasarea pe
piata a produselor biocide, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) Biocidele incadrate, conform prevederilor legale in vigoare, in tipul I de produs sunt utilizate
pentru:
a) dezinfectia igienica a mâinilor prin spalare;
b) dezinfectia igienica a mainilor prin frecare;
c) dezinfectia pielii intacte.
(3) Biocidele incadrate, conform prevederilor legale in vigoare, în tipul 2 de produs sunt utilizate
pentru:
a) dezinfecţia suprafetelor;
b) dezinfectia dispozitivelor medicale prin imersie, manual, in bai cu ultrasunete, sau la masini
automate;
c) dezinfectia lenjeriei (material moale).
Dezinfectia prin mijloace chimice reprezinta metoda principala de prevenire a infectiilor in

unitatile sanitare. Dezinfectantul chimic, in functie de compozitie si concentratie, poate sa
inhibe cresterea microorganismelor (bacteriostatic, fungistatic, virustatic) sau sa aiba o actiune
letala asupra microorganismelor (bactericid, fungicid, virucid, sporicid).
(1) Dezinfectantii utilizati in domeniul medical se autorizeaza/inregistreaza conform

prevederilor legislaţiei in vigoare.
(2) In domeniul medical nu se utilizeaza biocide la concentratii active in domeniul casnic.
In funcţie de tipul microorganismelor distruse, de timpul de contact necesar si de concentratia

utilizata, nivelurile de dezinfectie sunt:
a) sterilizare chimica;
Diana Medical
41
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
b) dezinfectie de nivel inalt;
c) dezinfectiie de nivel intermediar;
d) dezinfectie de nivel scazut.
Termenul antiseptic se utilizeaza pentru produsele destinate dezinfectiei tegumentului si/sau a

mainilor.
Reguli generale de practica a dezinfectiei si a dezinfectantelor
(1) Dezinfectia profilactica completeaza curatarea, dar nu o suplineste si nu poate inlocui

sterilizarea.
(2) Eficienta dezinfeciei profilactice este conditionata de o riguroasa curatare prealabila.
(3) Pentru dezinfectia in focar se utilizeaza dezinfectante cu actiune asupra agentului patogen
incriminat sau presupus; dezinfectia se practica inainte de instituirea masurilor de curatare.
(4) Dezinfectantele trebuie folosite la concentratiile si timpii de actiune specificati in

autorizatie/inregistrare.
(5) Se recomanda utilizarea de cuve cu capac si gratar, pentru dezinfectia instrumentarului.
(6) La prepararea si utilizarea solutiilor dezinfectante sunt necesare:
a) cunoasterea exacta a concentratiei de lucru in functie de suportul supus dezinfectiei;
b) folosirea de recipiente curate;
c) utilizarea solutiilor de lucru in cadrul perioadei de stabilitate si eficacitate, conform unei

corecte practici medicale, pentru a se evita contaminarea si degradarea sau inactivarea lor;
d) controlul chimic si bacteriologic, prin sondaj al produselor si solutiilor dezinfectante in curs

de utilizare.
(7) Utilizarea dezinfectantelor se face respectandu-se normele de protectie a muncii, care să

previna accidentele si intoxicatiile.
(8) Personalul care utilizeaza in mod curent dezinfectantele trebuie instruit cu privire la noile
proceduri sau la noile produse dezinfectante.
Diana Medical
42
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
(9) In fiecare încapere in care se efectueaza operatiuni de curatare si dezinfectie trebuie sa

existe in mod obligatoriu un grafic zilnic orar, in care personalul responsabil va inregistra tipul
operatiunii, ora de efectuare si semnatura; aceste persoane trebuie sa cunoasca in orice
moment denumirea dezinfectantului utilizat, data prepararii solutiei de lucru si timpul de
actiune, precum si concentratia de lucru.
Sterilizarea
Sterilizarea face parte din categoria procedurilor speciale, ale carei rezultate nu pot fi verificate
integral prin controlul final al produsului, trebuind sa fie supusa validarii, supravegherii bunei
functionari, precum si asigurarii unei pastrari corespunzatoare a materialelor sterilizate.
Sunt obligatorii controlul permanent al operatiunilor, respectarea permanenta a procedurilor

stabilite, precum si asigurarea conformitatii produselor la exigentele specificate in standardul
EN ISO 9001/2000.
Obtinerea starii de sterilitate, precum si mentinerea ei pana la momentul utilizarii reprezinta o

obligatie permanenta a unitatilor sanitare.
Toate dispozitivele medicale si materialele care urmeaza a fi sterilizate trebuie dezinfectate,

curatate si dezinfectate, inainte de a fi supuse unui proces de sterilizare standardizat.
Organizarea activitatilor propriu-zise de sterilizare, precum si a activitatilor conexe, respectiv

curatarea, dezinfectia si impachetarea, stocarea si livrarea, va tine cont de necesitatea
respectarii circuitelor, a evitarii golurilor de control pe parcursul realizarii lor si a utilizarii altor
spatii decat cele anume desemnate.
Serviciul de sterilizare din unitatile sanitare de orice tip trebuie sa fie amenajat intr-un spatiu
special destinat, în vederea desfasurării activitatilor din etapele mentionate.
Organizarea activitaţii serviciilor de sterilizare cuprinde:
a) circuitul de colectare, recipientele si mijloacele de transport pentru dispozitivele murdare,

nesterile;
b) asigurarea ariei de curatare in vederea diminuarii incarcaturii microbiene si eliminarii

incarcaturii organice si a biofilmului de pe dispozitivele medicale;
c) verificarea starii de functionare a aparaturii;
d) spatiul curat pentru inventarierea si impachetarea dispozitivelor medicale;
e) sterilizarea propriu-zisa si sistemul de control al procesului;
Diana Medical
43
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
f) procedurile de control si marcare a produselor finite;
g) tratarea neconformitatilor;
h) inregistrarea si arhivarea datelor privind parcursul procesului, in vederea asigurarii

trasabilitatii (ISO 8402), care este un element de sistem de calitate si este parte componenta a
materiovigilentei;
i) circuitul de stocare, distributie, transport la utilizatori;
j) instruirea personalului;
k) echipamentul de protectie al personalului.
In unitatile de asistenta medicala, sterilizarea se realizeaza prin metode fizice, abur sub
presiune sau abur la temperatura si presiune ridicate/scazute, caldura uscata, precum si prin
metode combinate fizico-chimice.
(1) Dispozitivele medicale care nu suporta sterilizare la temperatura se sterilizeaza chimic

numai cu produse autorizate/inregistrate. In vederea unei bune practici medicale si eliminarii
oricarui risc in domeniul sanitar, orice utilizator este obligat sa tina evidenta tuturor
procedurilor de sterilizare chimica in Registrul de sterilizare chimica. Se vor completa
obligatoriu:
a) produsul utilizat si concentratia de lucru;
b) data si ora prepararii solutiei de lucru;
c) ora inceperii fiecarei proceduri (ciclu) de sterilizare;
d) lista dispozitivelor medicale sterilizate la fiecare procedura;
e) ora terminarii fiecarei proceduri (ciclu) de sterilizare;
f) numele şi semnatura persoanei care a efectuat procedura.
(2) Acest registru va fi pus la dispozitia organelor de control sanitar si poate constitui, dupa caz,
proba medico-legala.
Sterilizarea cu vapori de apa saturati sub presiune trebuie sa fie metoda de electie, daca
dispozitivul medical suporta aceasta procedura.
Sterilizarea se realizeaza numai cu aparate de sterilizare autorizate şi avizate conform

prevederilor legale în vigoare.
Diana Medical
44
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
Presiunea, temperatura si timpul de sterilizare reprezinta valori de siguranta pentru eficacitatea

sterilizarii in functie de aparat.
Trebuie respectate instructiunile de utilizare din cartea tehnica a aparatului cu privire la

temperatura, presiunea si timpul de sterilizare recomandate de producator, in functie de
tipurile de materiale de sterilizat ambalate.
Personalul medical responsabil cu respectarea calitaţii procedurilor de sterilizare va fi instruit si

calificat pentru fiecare tip de aparat de sterilizat si va face dovada de certificare a acestui lucru.
Instructiunile de utilizare pentru fiecare sterilizator se vor afisa la loc vizibil.
La verificarea calitatii sterilizarii la sterilizatorul cu abur sub presiune, care are sistem de
inregistrare automata a ciclului de sterilizare diagrama, se efectueaza analiza acesteia:
a) prin compararea cu diagrama-tip furnizata de producator;
b) prin analiza diagramei, urmarind presiunea şi temperatura atinse, inregistrate pentru fiecare
faza a ciclului, în functie de programul ales.
La verificarea calitatii sterilizarii la sterilizatorul cu abur sub presiune care nu are sistem de
inregistrare automata a ciclului de sterilizare, pe tot parcursul ciclului complet de sterilizare se
urmareste pe panoul de comanda si se noteaza temperatura şi presiunea atinse pentru fiecare
faza a ciclului. In aceasta situatie este obligatorie utilizarea indicatorilor biologici
(bacteriologici).
Se verifica vizual integritatea pachetelor ambalate in hartie speciala sau pungi hartie plastic,
după care se inchide imediat colierul casoletelor.
Se verifica obligatoriu indicatorii fizico-chimici de eficienta ai sterilizarii:
a) virarea culorii benzilor adezive cu indicator fizico-chimic de lipit pe cutii, casolete, pachetele
ambalate în hartie speciala sau imprimate pe punga hartie plastic;
b) virarea culorii la indicatorii "integratori" plasati in interiorul fiecarui pachet sau într-un
pachetel-test in fiecare cos, verificandu-se temperatura, timpul si saturatia vaporilor.
Pentru materialele ambalate in pungi hartie plastic, verificarea se poate face prin transparenta
plasticului. Pentru materialele ambalate în cutii metalice, verificarea se face prin verificarea
pachetelului-test atasat la fiecare cos.
Materialul se considera nesterilizat si nu se utilizeaza cand virarea culorii indicatorilor nu s-a

realizat.
Diana Medical
45
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
Este interzisa functionarea autoclavelor fara filtru sau cu filtru carbonizat.
Verificarea calitatii penetrarii aburului se realizeaza zilnic, inainte de efectuarea primei

sterilizari, cu ajutorul testului Bowie & Dick pentru verificarea calitatii penetrarii aburului.
Testul Bowie & Dick trebuie utilizat:
a) zilnic, daca la autoclava se sterilizeaza textile;
b) cel putin o data pe saptamana, la autoclavele care sterilizeaza instrumentar;
c) dupa fiecare reparatie a autoclavei.
În vederea controlului eficacitatii sterilizarii sunt admisi urmatorii indicatori biologici:
1. Indicatori biologici cu Bacillus stearothermophyllus impregnati pe suporti de bumbac sub

forma de peticele sau fire de ata in concentratii de 10^-6 UFC
Acestia se pun in interiorul unei cutii-test. Cutia-test se introduce in autoclava odata cu

materialul de sterilizat si se realizeaza ciclul complet de sterilizare. La sfarsitul ciclului,
indicatorul biologic este trimis la laborator, unde este extras, insamantat si incubat; citirea se
face la 7 zile.
2. Indicatori biologici cu Bacillus stearothermophyllus impregnati pe suport si conditionat

impreuna cu mediul de cultura infiolat.
La sfarsitul ciclului se sparge fiola prin presiune asupra tubului exterior si se incubeaza. Citirea
se face la 24 sau 48 de ore.
Se recomanda citirea cu atentie a prospectului si respectarea recomandarilor producatorului.
3. Controlul bacteriologic al sterilizarii la autoclava cu suspensie de spori de Bacillus

stearothermophyllus in solutie nutritiva, cu indicator de pH
Mod de utilizare:
a) fiolele-test se introduc in autoclava la diferite niveluri printre dispozitivele medicale si

materialele supuse sterilizarii la 120 grade C. Se efectueaza sterilizarea la parametrii indicati de
catre producator (de exemplu, 120 grade C, timp de 30 de minute);
b) dupa sterilizare, fiolele sunt asezate într-un incubator de 56 grade C;
c) citirea rezultatelor:
- mentinerea aspectului (culoare, transparenta) nemodificat arata o sterilizare corecta;
Diana Medical
46
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
- virajul la galben al indicatorului de pH si o usoara opalescenţa a continutului indica o

sterilizare sub parametrii de eficienta optima (au ramas spori viabili, s-au cultivat si au modificat
aspectul produsului).
Acest test nu este indicat pentru controlul sterilizarii la autoclava la temperaturi mai mari de
120 grade C.
Modificarea culorii violet a produsului la nuante de violet roscat pana la galben, chiar la
scoaterea fiolelor din autoclava, indica depasirea temperaturii de 120 grade C. Aceasta
modificare de culoare se datoreaza degradarii chimice a substratului din cauza temperaturii
ridicate. Asemenea fiole nu mai este necesar sa fie incubate, deoarece sporii din fiola au fost
distrusi.
(1) Durata mentinerii sterilitatii materialelor ambalate in cutii metalice perforate sau in casolete
cu colier este de 24 de ore de la sterilizare, cu conditia mentinerii cutiilor si casoletelor inchise.
(2) Durata mentinerii sterilitatii materialelor ambalate in pungi hartie plastic sudate este de
doua luni de la sterilizare, cu conditia mentinerii integritatii ambalajului.
(3) Durata mentinerii sterilitatii materialelor ambalate in hartie speciala (ambalaj in doua
straturi de hartie, fara solutii de continuitate) este de o luna de la sterilizare.
Evaluarea eficacitatii sterilizarii se face:
1. Pentru fiecare ciclu:
a) pe tot parcursul ciclului complet de sterilizare se urmareste pe panoul de comanda si se

noteaza temperatura si presiunea atinse pentru fiecare faza a ciclului sau se analizeaza
diagrama;
b) se citeste virarea culorii indicatorului pentru temperatura de pe banda adeziva; se citeste

virarea culorii indicatorului "integrator" pentru sterilizatorul cu abur sub presiune, care
controlează timpul, temperatura si saturatia vaporilor;
2. Zilnic:
a) se controleaza calitatea penetrarii aburului cu ajutorul testului Bowie & Dick;
b) controlul cu indicator biologic (Bacillus stearothermophyllus) pentru autoclavele din statiile

centrale de sterilizare sau pentru autoclavele care nu sunt echipate cu dispozitiv automat de
inregistrare (diagrama).
Diana Medical
47
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
Intretinerea (mentenanta) autoclavelor se efectueaza de un tehnician autorizat pentru

verificarea functionarii acestora, cu periodicitatea recomandata de producatorul aparatului, dar
cel putin o data pe trimestru.
Orice defectiune aparuta la autoclava necesita interventia tehnicianului autorizat.
Dupa interventia pe aparat se efectueaza:
a) verificarea parametrilor aparatului, urmarind inregistrarile de temperatura si presiune (pe

panoul frontal sau diagrama);
b) testul Bowie & Dick pentru verificarea calitatii penetrarii aburului;
c) controlul umiditatii textilelor.
Amplasarea, dotarea, exploatarea, intreţinerea, verificarea si repararea aparatelor, utilajelor şi

instalatiilor de sterilizare se fac conform prevederilor legale in vigoare.
Se utilizeaza numai aparate autorizate de Ministerul Sanatatii Publice.
Se vor elabora si afisa instructiuni tehnice specifice privind exploatarea aparatelor, precum si
masurile ce trebuie luate in caz de avarii, intreruperi sau dereglari la fiecare loc de munca.
ART. 46 Asistenta medicala responsabila cu sterilizarea va fi instruita şi acreditata sa lucreze cu

vase sub presiune.
RISCURI SPECIFICE ACTIVITATII MEDICALE
Agentii biologici se regasesc in numeroase sectoare de activitate. Intrucat sunt rar vizibili,
riscurile pe care acestia le presupun nu sunt intotdeauna luate in considerare.
Valori – limita de expunere profesionala.
Pana in prezent nu a fost stabilite valori-limita de expunere profesionala pentru agenti biologici,
desi unele State Membre au fixat limite pentru toxinele acestora. Diferenta esentiala dintre
agentii biologici si alte substante periculoase consta in capacitatea lor de a e reproduce. In
conditii favorabile, un microorganism se poate inmulti considerabil, intr-o perioada foarte
scurta de timp.
DEFINITIA AGENTILOR BIOLOGICI
Agentii biologici contaminanti sunt considerati agentii biologici (bacterii, virusuri, ciuperci si
paraziti) prezenti la locurile de munca si care actioneza asupra lucratorilor ca urmare a
manipularii unor produse patologice sau a unor materiale contaminate. Acesti agenti biologici
Diana Medical
48
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
se pot transmite in mod direct de la bolnavii care primesc ingrijiri medicale, de la animalele de
laborator cu care se lucreaza, sau indirect, prin obiectele contaminate cu produsele biologice
(sange, urina, materii fecale) sau patologice (ex. puroi) provenite de la bolnavi sau animale de
laborator.
De asemenea, sunt considerati agenti biologici si substantele sau produsele biologice, care prin
manipulare pot produce efecte nefavorabile asupra sanatatii organismului uman, cum sunt
hormonii sau toxinele.
In categoria agentilor biologici sunt incluse si culturile celulare si endoparazitii umani care pot
provoca infectie, alergie sau intoxicatie.
a) Microorganism – entitate microbiologica celulara sau nu, capabila sa se reproduca sau sa

transfere material genetic.
b) Cultura celulara – rezultatul cresterii “in vitro” a celulelor isolate din organisme multicelulare.
CLASIFICAREA AGENTILOR BIOLOGICI
In functie de importanta riscului de infectare pe care il prezinta, agentii biologici se impart in

patru grupe:
I. Grupa 1 – agenti biologici care nu pot provoca imbolnavirea;
II. Grupa 2 – agenti biologici care pot provoca imbolnavirea si constituie un pericol pentru
lucratori. Propagarea in colectivitate a agentilor biologici din aceasta grupa nu este probabila. In
general, pentru aceasta grupa exista profilaxie si tratament eficace.
III. Grupa 3 – agenti biologici care pot provoca imbolnavirea grava si constituie un pericol serios
pentru lucratori. Agentii biologici din aceasta grupa pot sa prezinte risc de propagare in
colectivitate, dar in general exista profilaxie si tratament eficace.
IV. Grupa 4 – agenti biologici care pot provoca imbolnavirea grava si constituie un pericol serios
pentru lucratori. Agentii biologici din aceasta grupa pot sa prezinte risc ridicat de propagare in
colectivitate sin u exista in general profilaxie si nici tratament eficace.
Conform domeniului de aplicare a directivei europene 2000/54/CEE, in clasificare sunt inclusi

numai agentii cunoscuti ca provocand boli infectioase la om.
Daca este cazul, se adauga indicatii asupra riscului toxic si alergic, potential al agentilor.
La stabilirea listei de agenti biologici clasificati nu vor fi luati in considerare microorganismele

modificate genetic.
Diana Medical
49
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
Clasificarea agentilor biologici se bazeaza pe efectele acestor agenti asupra sanatatii lucratorilor
sanatosi.
Efectele particulare asupra lucratorilor a caror sensibilitate ar putea fi modificata pentru unul
sau mai multe motive, cum ar fi patologia preexistenta, administrarea de medicamente,
imunitate deficitara, sarcina sau alaptarea, nu sunt luate inh considerare in mod specific.
Activitatile in serviciile de sanatate de toate tipurile si activitatile in laboratoarele clinice si de

diagnostic sunt activitatile unde sunt identificati agentii biologici.
MODUL DE TRANSMITERE A AGENTILOR BIOLOGICI PATOGENI
Microorganismele (bacteriile, parazitii, virusurile si ciupercile) sunt prezente in mediul

inconjurator, deci implicit si in mediul de munca. Anumite microorganisme, pot provoca,
singure, boli infectioase mai mult sau mai putin grave. Numeroase infectii pot fi contractate de
personalul sanitar in cadrul exercitarii meseriei,altele prin contactul cu pacientii bolnavi sau
purtatori de germeni patogeni.
Infectiile, care pot fi contractate, pot avea origine:
- bacteriana (ex. bacilul tuberculozei, stafilococi, streptococi, pneumococi, coli, salmonella,

shigella, antrax, vibrion holeric, antrax, leptospira, legionela, etc.)
- parazitara (ex. tenie, scabie, giardie, etc.)
- fungica (ex. candida albicans, histoplasma, actinomicete, aspergillus, etc.)
- virala (ex. adenovirusurile, herpesvirusurile, virusurile hepatice, HIV, gripale si paragripale,

urlian, rujeolic, enterovirusuri, etc.).
Agentii patologici pot sa patrunda in organism pe cale:
- respiratorie;
- digestive;
- sanguina;
- cutanata;
- mucoasa conjunctivala.
Calea respiratorie
Diana Medical
50
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
Reprezinta calea cea mai probabila de infectare microbiana si cu toate acestea, cea mai putin
luata in seama, mai ales in cazul activitatii din laboratoare. Intr-adevar, un mare numar de
manopere, obisnuite in mediul sanitar, produc aerosoli care pot fi infectiosi. Acestia sunt
produsi in tehnici de centrifugare, zdrobirea celulelor, deschiderea fara precautie a flacoanelor
vidate, manevrarea lichidelor, agitarea mediilor, cantarirea pulberilor, improscari, flambarea
anselor utilizate la insamantarea mediului bacterian, recoltarea si transportul probelor biologice
fara precautii, schimbarea asternuturilor bolnavilor, etc.
Propagarea aerosolilor infectati este cauzata si de existenta unor sisteme de ventilatie

necorespunzator intretinute sau rau concepute. Sistemele de ventilare defecte pot fi surse de
infectare chiar si in cladirile in care nu se lucreaza cu agenti biologici.
Aerosolii se pot propaga la distante mari si infectiozitatea lor depinde de natura agentului
contaminant si starea de imuno-rezistenta a persoanei ce risca sa fie contaminata, de rezistenta
lor in mediul exterior.
Calea digestiva
Una din caile de contaminare pe cale digestiva este pipetarea cu gura, care trebuie in totalitate
interzisa in laboratoare. Frecvent se produc contaminari pe cale digestiva datorita obiceiului de
a fuma in timpul activitatii “la patul bolnavului” sau in timpul activitatii in laboratoarele de
analize medicale, deficientelor de igiena sau erorilor de manevrare (boli cu transmitere
digestive ca enterocolitele acute, dizenteria, hepatita acuta virala tip A sunt considerate “boli
ale mainilor murdare”).
Calea cutanata
Trecerea microorganismelor prin piele se poate face prin patrunderea accidentala (rani,
intepaturi, muscaturi) si apare destul de frecvent in cursul diferitelor activitati medicale
(recapisonarea acelor dupan efectuarea tratamentelor injectabile, spalarea instrumentarului, in
cursul interventiilor chirurgicale, a tratamentelor sromatologice, taieturile si juliturile provocate
de cioburi, transportul deseurilor in saci necorespunzatori, manipularea necorespunzatoare a
produselor biologice).
Este sufficient ca pielea sa prezinte o solutie de continuitate, chiar invizibila cu ochiul liber,
pentru ca particulele infectante sa patrunda usor in organism.
Hepatitele acute virale de tip B sau C apar frecvent la chirurgi sau stomatologi.
Calea mucoasa
Diana Medical
51
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
Ochiul, fiind foarte vascularizat, iar conjunctiva bulbara avand o suprafata de contact cu mediul
ambient, reprezinta o cale importanta de contaminare, mai ales prin improscare oculara.
In acest sens se cunosc infectii virale oftalmice, datorita contaminarii ocularelor de la

microscoapele folosite colectiv, de tipul:
- conjunctivite adenovirale;
- infectii oculare cu virus herpetic;
- conjunctivite purulente cu coci patogeni;
- infectii oculare cu pioceanic;
- micoze oculare cu aspergillus si actinomicete.
De asemenea, mucoasa bucala si caile respiratorii superioare pot fi porti de patrundere a

aerosolilor.
Bolile infectioase si parazitare sunt determinate de contactul cu agentii biologici sau

manipularea produselor biologice.
De exemplu: Hepatita virala tip B se poate transmite prin intepaturi cu ace contaminate in
timpul recoltarii de produse biologice de la pacientii internati.
Curatarea si dezinfectarea
ATNC (agenti transmisibili neconventionali)sunt rezistenti in mod special la metodele de

dezinfectie curente (caldura pana la 130o in mediu umed, peste 130o in caldura uscata,
ultrasunete, ultraviolete, radiatii ionizante, etanol, formaldehida…).
Exista recomandari pentru sterilizarea instrumentelor de chirurgie. In caz de risc de transmitere

in mediul de ingrijire sanitar reglementari ale unor tari memebre ale U.E. recomanda dupa faza
de curatare, fie o inactivare fizica cu autoclava la cel putin 134o timp de cel putin 18 minute, fie
o inactivare chimica timp de 60 minute la 20o, utilizand soda 1N sau solutie de Javel la 6o
clorometrice si diluata recent.
In situatia actuala este important de stiut ca aldehidele (formol, glutaraldehida…) sunt

ineficiente asupra ATNC si ca ele intaresc chiar rezistenta acestora la alte metode de
dezinfectie.
In sectorul sanitar, locurile de munca cu risc de infectare crescut sunt:
- sectiile de boli infectioase;
Diana Medical
52
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
- sectiile de dializa;
- sectiile de pneumologie si ftiziologie;
- laboratoarele de analize;
- locurile de prelevare si injectare;
- sectiile de sterilizare;
- sectiile de prosectura si medicina legala;
- locurile de prelevare a probelor de laborator;
- spalatoriile;
- blocurile operatorii;
- serviciile cardio-vasculare;
- serviciile de endoscopie.
EVALUAREA RISCULUI DE EXPUNERE LA AGENTI BIOLOGICI
METODE DE PREVENIRE A RISCURILOR BIOLOGICE
Pentru toate activitatile in care se utilizeaza agenti biologic ice constituie un risc pentru
sanatatea si securitatea lucratorilor, angajatorul este obligat sa ia masuri adecvate:
• daca natura activitatii permite, angajatorul va evita, in mod prioritar, utilizarea unui agent
agent biologic periculos, inlocuindu-l printr-un agent biologic care, in functie de conditiile de
utilizare si in stadiul actual de cunostinte nu este periculos sau este mai putin periculos pentru
sanatatea lucratorilor;
• cand acest lucru nu este ethnic realizabil, tinand seama de activitatea si de evaluarea riscului,
angajatorul trebuie sa reduca riscul de expunere la cel mai scazut nivel pentru a proteja adecvat
sanatatea si securitatea lucratorilor respective, prin aplicarea urmatoarelor masuri de protectie
colectiva:
limitarea la nivelul cel mai scazut posibil, a numarului de lucratori expusi sau care pot fi
expusi;
conceperea proceselor de munca si a masurilor de control ethnic pentru a evita sau reduce la
minimum raspandirea agentilor biologici la locul de munca;
Diana Medical
53
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
masuri de protectie colectiva si/sau individuala atunci cand expunerea nu poate fi evitata prin
alte mijloace;
masuri de igiena adecvate pentru prevenirea sau reducerea transportului sau propagarii
accidentale a unui agent biologic in afara locului de munca;
utilizarea de panouri
UNITATI SANITARE (ingrijirea sanatatii)
Pericole/riscuri
– diverse infectii virale sau bacteriene cum sunt HIV, hepatita sau tuberculoza .
– inteparea cu ace de siringa contaminate.
Masuri de prevenire
– manipularea probelor biologice, a deseurilor ascutite, a lenjeriei si a altor materiale

contaminate in conditii de securitate;
– manipularea si curatarea petelor de sange si a altor lichide biologice in conditii de securitate;
– echipament de protectie adecvat – manusi, ochelari, imbracaminte;
– masuri igienice adecvate;
– decontaminare si masuri de urgenta in cazul scurgerilor accidentale;
– restrictionarea accesului;
– etichetare pentru securitatea biologica.
Diana Medical
54
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
B.2 IP-SSM – INSTRUCTIUNI PROPRII DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA PENTRU

DEPLASAREA LUCRATORILOR PE TRASEUL DE ACASA LA SERVICIU SI RETUR
Deplasarea lucrătorilor de la ( la) domiciliu la (de la) locul de muncă se va face, de regulă, pe
itinerarul înscris în fişa de instructaj privind s.s.m.: pietonal, cu mijloace de transport în comun
sau cu mijloace de transport proprii.
În deplasarea pe drumurile publice, pietonal sau cu mijloace de transport proprii, se vor
respecta întocmai prevederile Codului Rutier.
In timpul deplasării pe traseul normal de acasă la serviciu şi de la serviciu acasă in perioada de
timp normală de deplasare, salariaţii societăţii sunt obligaţi să respecte următoarele reguli:
Art.1 In cazul in care deplasarea se face pietonal:
 La stabilirea traseului se vor evita zonele care nu conferă siguranţă deplasării.
 Itinerarul stabilit pentru deplasare trebuie să fie sigur, evitându-se traseele periculoase
(porţiuni aflate în lucru sau afectate de calamităţi naturale, traversări prin locuri nepermise ale
liniilor CF, alte zone cu risc sporit pentru deplasare).
 Momentul ales pentru plecarea la drum trebuie să asigure o deplasare neprecipitată şi

posibilitatea respectării tuturor reglementărilor şi restricţiilor de circulaţie de pe traseu.
 Traseul utilizat trebuie să fie fără abateri nejustificate de la traseul normal, fără staţionari
nejustificate şi fără să depăşească durata normala de deplasare.
 Să circule numai pe trotuare, iar în lipsa acestora, pe potecile laterale ale drumurilor publice.
 Să circule numai pe partea stângă a drumurilor publice, dacă acestea nu au trotuare sau
poteci.
 Să traverseze drumurile publice prin locurile unde sunt indicatoare sau marcaje pentru
trecerea pietonilor, iar în oraşe unde asemenea indicatoare sau marcaje lipsesc, pe la colţul
străzilor, după ce s-au asigurat că nu există vreun pericol; traversarea drumurilor publice se face
perpendicular pe axul acestora.
 La deplasarea pe drumurile publice, pietonii sunt obligaţi să respecte semnificaţiile

indicatoarelor de circulaţie, a semafoarelor sau a altor marcaje care reglementează circulaţia
rutieră.
 Înainte de traversare, pietonii sunt obligaţi să se asigure că din ambele sensuri nu există riscul
de a fi accidentaţi de mijloacele de transport din trafic. Se interzic traversările în alergare
printre mijloacele de transport aflate în deplasare.
Diana Medical
55
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
 În cazul existenţei pe traseul de deplasare a unor guri de canal, cămine de vizitare sau alte
construcţii subterane, se va evita, pe cât posibil, a se păşi pe capacele acestora.
 Se va evita deplasarea în porţiuni acoperite de apă (acestea putând masca eventualele gropi
sau canale descoperite).
 Când tronsoane ale trotuarelor destinate deplasării pietonilor sunt blocate de schele sau alte
amenajări pentru construcţii, zona va fi ocolită pe o distanţă la care accidentele provocate de
execuţia lucrărilor sa fie evitate
 pe timp de iarnă, să evite zonele alunecoase sau să se deplaseze cu atenţie mărită pentru a
evita accidentările produse prin cădere.
 Pe timp de furtună se va deplasa cu atenţie şi va evita zonele în care văntul poate să

antreneze căderea de ţigle, bucăţi de acoperiş, cărămizi sau alte obiecte care pot produce
vătămarea corporală.
 Aşteptarea unui mijloc de transport în vederea deplasării (inclusiv în cazul autostopului) se va

face în afara carosabilului, interzicându-se sub orice motiv intrarea pe carosabil.
Pentru perioada de iarnă, îmbrăcămintea şi încăltamintea trebuie să asigure confortul termic,

evitând îmbolnăvirile de sezon sau, în cazuri mai grave, degerăturile extremităţilor.
În condiţii de vizibilitate redusă, deplasarea se va face exclusiv în afara parţii carosabile şi în
măsura posibilităţilor, marcând prezenţa cu surse de lumină (lanterne, lampioane, etc.) şi
elemente reflectorizante.
Pentru deplasări pe distante lungi este recomandată încălţămintea comodă, fără tocuri înalte
sau care să se desprindă de pe picior în timpul deplasării.
În sezonul estival se vor evita deplasările prelungite în soare, care pot provoca insolaţii sau
deshidratarea organismului. Acoperirea capului şi un consum sporit de lichide în situaţii ca cele
de mai sus sunt obligatorii.
Art. 2 In cazul in care deplasarea se face cu mijloace de transport in comun:

Salariaţii sunt obligaţi să nu călătorească pe scările sau părţile laterale ale caroseriei
tramvaielor, troleibuzelor, autobuzelor sau altor mijloace de transport ori stând în picioare în
caroseria autocamioanelor sau a remorcilor.
Sa nu urce, sau sa coboare şi să nu deschidă uşile autovehiculului de transport în timpul
mersului.
În perioada de aşteptare, în staţie, a mijlocului de transport în comun se interzice accesul pe
carosabil sau liniile de cale ale mijloacelor de transport in comun.
Urcarea şi coborârea în şi respectiv din mijlocul de transport, se face doar după oprirea
acestuia în staţie.
Diana Medical
56
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
Salariaţii sunt obligaţi să nu distragă atenţia conducătorilor autovehiculelor de transport în

comun.
Totodata sunt obligaţi să folosească numai acele culoare şi scări rulante de acces la
peroanele amenajate pentru urcare/coborâre în mijloacele de transport subteran (metrou) sau
de suprafaţă (metrou uşor); călătorii nu vor urca sau coborî din ramele acestor mijloace de
transport după ce a fost comunicată comanda de închidere a uşilor de acces ale garniturii
respective
Se va evita, pe cât posibil, deplasarea cu mijloace de transport de ocazie; iar dacă acest lucru
nu este posibil, îmbarcarea în acestea se va face numai după ce, în prealabil, salariatul s-a
asigurat că persoana care conduce mijlocul de trasport este aptă pentru aceasta ( să nu fie sub
influenţa băuturilor alcoolice, să fie odihnită, etc.). În cazul în care pe timpul deplasării constată
că persoana nu este aptă să conducă, solicită oprirea autovehiculului şi coboară din acesta
căutand alte soluţii de a se deplasa la (de la) locul de muncă.
În timpul deplasării, călătorii vor ocupa locuri pe scaune sau se vor prinde de barele sau
mânerele fixe aflate în vagoane.
Salariatilor le este interzis să forţeze urcarea în mijlocul de transport în comun în condiţiile în
care numărul călătorilor aflaţi în vagoane a atins maximul de călători admis pentru tipul
respectiv de vehicul.
Salariatilor le este interzis acţionarea manetelor, butoanelor sau altor organe de comandă
aflate în interiorul mijlocului de transport.
Transportul de substanţe explozive, toxice, caustice sau inflamabile în mijloacele de transport
în comun este interzis.
Transportul de obiecte (piese, scule, aparate, etc.) cu un volum mare, cu laturi sau colţuri
tăietoare sau înţepătoare, care pot provoca accidentarea celorlalţi calatori este interzis.
Transportul de animale agresive sau care pot provoca disconfort celorlalţi calatori este
interzis.
Diana Medical
57
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
Art. 3 In cazul in care deplasarea se face cu miojloace de transport proprii:

Bicicletele sau motoretele folosite pentru deplasarea pe drumurile publice trebuie să
corespunda din punct de vedere tehnic.
La deplasarea cu bicicleta sau motoreta este obligatorie respectarea tuturor reglementarilor
privind circulaţia rutieră aplicabile celorlalte mijloace de transport din trafic.
Deplasarea cu bicicleta sau motoreta cu mâinile ridicate de pe ghidon este interzisă.
Schimbarea direcţiei de mers fără o asigurare prealabilă şi fără semnalizarea din timp a
intenţiei poate genera accidente cu consecinţe deosebit de grave.
Este interzisă rularea în imediata apropiere a vehiculului din faţă sau prinderea de acesta cu
mâna în vederea remorcării.
Pentru deplasarea pe timp de noapte sau în condiţii de vizibilitate redusă, bicicletele vor fi
echipate obligatoriu cu sisteme de iluminat proprii (faruri) şi sisteme de siguranţa
reflectorizante (catadioptrii), în stare de funcţionare.
În cazul apariţiei unor defecţiuni, remedierea acestora se va face în afara carosabilului, în
zone ferite de riscuri de accidentare.
Este interzis transportul pe biciclete sau motorete a obiectelor de volum sau lungime mare,
care pot provoca dezechilibrarea conducătorului şi imposibilitatea conducerii în siguranţa a
vehiculului.
Este interzis transportul pe bicicletă sau motoretă al uneltelor cu lame tăietoare (coase,
seceri, etc.).
Este interzisă deplasarea mai multor persoane pe biciclete sau motorete neadaptate acestui
scop.
La deplasarea la/de la locul de muncă/domiciliu cu autovehiculul de serviciu sau proprietate
personală sunt obligaţi să respecte legislaţia specifică circulaţiei pe drumurile publice, astfel
încât să protejeze propria persoana şi pe ceilalţi participanţi la traficul auto.
Totodata salariatul societatii are obligatia sa respecte toate indicatiile de utilizare ale
ascensoarelor cladirilor in care salariatii organizatiei seafla pe timpul indeplinirii indatoririlor de
serviciu.
Dacă pe timpul deplasării de la ( la) domiciliu la (de la) locul de muncă lucătorul este victima
unui accident de traseu, acesta are obligaţia să înştiinţeze de îndată conducătorul instituţiei şi
responsabilul cu s. s. m despre evenimentul produs.
Diana Medical
58
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
C. PRIMUL AJUTOR
Instructiune proprie privind acordarea

primului ajutor in caz de accidentare
1. SCOP
Art.1. (1) Prevederile cuprinse in ”Instructiunea proprie privind acordarea primului ajutor in
caz de accidentare” descriu modul de acordare a primului ajutor de catre salvator in caz de
accidentare, in scopul prevenirii producerii decesului, a inrautatirii starii accidentatului si a
aparitiei de complicatii, pana la sosirea cadrelor medicale specializate, care trebuie aplicate de
personalul din cadrul S.C DIANA MEDICAL S.R.L..
(2) Conţinutul instructiunii particularizeaza masurile preventive din Legea nr. 319/2006 – privind
securitatea si sanatatea in munca si HG. 1425 / 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice
de aplicare a prevederilor Lg. nr. 319/2006, ce reglementeaza activitatile desfasurate in cadrul
S.C DIANA MEDICAL S.R.L..
2. DOMENIUL DE APLICARE
Art.2. Prezenta instructiune se aplica de catre personalul S.C.DIANA MEDICAL S.R.L.
3. MOD DE APLICARE
3.1. PREVEDERI GENERALE REFERITOR LA ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR IN CAZ

DE ACCIDENTARE
Art. 3. (1) Angajatorul trebuie sa doteze toate locurile de munca cu truse cu materiale sanitare
si substante adecvarii luarii de masuri urgente, corespunzatoare unor accidente posibile in
procesele tehnologice respective, dupa caz.
(2) Continutul truselor trebuie sa fie conform reglementarilor emise de MSSF

pentru riscurile specifice proceselor de munca desfasurate la locurile de munca.
Art. 4. Primele ingrijiri medicale ce pot fi acordate victimelor si modul de solicitare a asistentei
medicale trebuie sa fie cunoscute de intreg personal; toti lucratorii trebuie sa indeplineasca
criteriile de incadrare in categoria salvatorilor (sa fie instruiti pentru a acorda primul ajutor).
Diana Medical
59
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
Art. 5. In cazul producerii unui accident, interventia imediata a salvatorului trebuie sa aiba in
vedere:
- analizarea situatiei, care sa conduca la identificarea naturii accidentului, la depistarea

eventualelor riscuri care persista si a cailor prin care pot fi anihilate, pentru a proteja victima si a
preveni extinderea accidentului;
- protejarea victimei(lor) prin suprimarea sau izolarea riscurilor sau prin scoaterea victimei de
sub actiunea riscului;
- examinarea victimei(lor) daca sangereaza abundent, raspunde la intrebari, respira, ii bate

inima;
- anuntarea accidentului;
- acordarea primului ajutor;
- supravegherea victimei si asteptarea echipei de specialitate.
Art. 6. Primul ajutor se acorda la locul unde se gaseste accidentatul, actionandu-se rapid dupa
urmatoarele reguli:
- examinarea exterioara completa a accidentatului, avand grija sa nu se agraveze starea sa

prin actiuni bruste si gresite;
- respectarea unei asepsii perfecte;
- acordarea primului ajutor in ordinea gravitatii, in cazul unui accident colectiv, daca nu sunt
suficiente persoane pentru a se ajuta simultan accidentatii si anume:
- extrema urgenta – hemoragiile la cap, gat, axila, coapse; hemoragiile interne; ranitii in
zona toracelui; cei cu arsuri mari; cei cu multe rani grave;
- prima urgenta – ranitii care au pierderi de sange sau membrele zdrobite;
- a doua urgenta – fracturile (de craniu, de coloana vertebrala, deschise, ranile adanci);
- a treia urgenta – fracturile mici inchise; ranile putin adanci.
Art. 7. (1) Accidentatii vor fi transportati cu autosanitara (ambulanta).
(2) Numai victimele cu leziuni usoare, care nu influenteaza functiile vitale ale
organismului, pot fi transportate cu mijloace improvizate.
(3) Numai in conditii exceptionale sau cand accidentul s-a produs in locuri
izolate, la mare distanta de statiile de salvare, accidentatii grav pot fi transportati cu mijloace
improvizate.
(4) Niciun accidentat nu va fi transportat inainte de a fi examinat si a i se acorda

primul ajutor. In mod obisnuit, numai cadrele medico-sanitare de specialitate au dreptul sa
dispuna ridicarea si transportul victimelor de la locul accidentului.
Diana Medical
60
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
Art. 8. Persoana care anunta accidentul serviciilor medicale trebuie sa dea relatii corecte si
suficiente: unde este locul accidentului, ce s-a intamplat, daca ranitii sunt blocati, daca drumul
este accesibil, cate victime sunt, dintre care cate sunt in stare grava, ce tipuri de leziuni s-au
produs, descrierea in special a leziunilor care pot provoca deces, numele sau si numarul de
telefon de la care suna.
Art. 9. La sosirea autosanitarei, cadrele de specialitate preiau cazul.
Art. 10. Pana la sosirea ambulantei, salvatorul(ii), pe langa manevrele de prim- ajutor, trebuie
sa urmareasca semnele vitale ale victimei: prezenta respiratiei, a pulsului, starea de constienta,
ca si efectele primului ajutor acordat: restabilirea respiratiei si a circulatiei sanguine, oprirea
hemoragiilor, starea pansamentelor, imobilizarea fracturilor, pozitia de siguranta.
Art. 11. Salvatorul va acorda primul ajutor in functie de starea victimei:
- daca victima nu vorbeste (este inconstienta), dar respira si are puls, sunt necesare: asezarea
in pozitia de siguranta; acoperirea victimei; alarma; supravegherea semnelor vitale pana la
sosirea ajutoarelor medicale;
- daca victima nu raspunde, nu respira, dar are puls: degajarea cailor respiratorii; manevra
Heimlich; respiratie ,, gura la gura” sau ,,gura la nas”;
- daca victima nu raspunde, nu respira, nu are puls, este necesara reanimarea cardio-
respiratorie;
- daca victima sangereaza abundent, se aplica: compresie manuala locala; pansament

compresiv; compresie manuala la distanta;
- daca victima prezinta arsuri provocate de:
- foc sau caldura: se face spalare, pentru a evita intinderea arsurii si pentru racorire;
- substante chimice: se face spalare abundenta cu apa ( nu se incearca neutralizarea

substantei);
- daca victima vorbeste, dar nu poate efectua anumite miscari, se va actiona ca si cum ar avea
o fractura, evitandu-se deplasarea sa si respectandu-se toate eventualele deformari la nivelul
membrului superior, al celui inferior, al coloanei vertebrale.
Art. 12. Persoanele care au suferit traumatisme grave nu trebuie deplasate inainte de
sosirea unei persoane calificate, in afara cazurilor in care este absolut necesar ca sa fie scoase
dintr-o pozitie sau situatie periculoasa, care ar putea agrava vatamarea.
Art. 13. Momentele cele mai importante ale transportului (scoaterea victimei de la locul
accidentului, ridicarea ei de la sol, transportul, asezarea in pat) trebuie executate in mod
diferentiat, in functie de circumstantele in care s-a produs accidentul, de gravitatea si tipul
leziunilor provocate, cat si de numarul salvatorilor prezenti.
Diana Medical
61
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
3.2. ACCIDENTE GENERATE DE CURENTUL ELECTRIC
Art.14. In ambele situatii, respectiv cand accidentatul nu se poate desprinde de instalatia

electrica si cand accidentatul s-a desprins de instalatia electrica, nemaifiind in contact cu
aceasta si nici in imediata ei apropiere, persoana care actioneaza pentru acordarea primului
ajutor trebuie sa constate cu operativitate situatia concreta a victimei si sa hotarasca modul de
actionare, astfel incat sa nu isi pericliteze integritatea corporala sau chiar viata, expunandu-se
aceluiasi risc.
3.2.1. Scoaterea accidentatului de sub influenta curentului electric
Art. 15. Daca accidentul s-a produs intr-o instalatie cu tensiunea de lucru sub 1000 V, iar
victima este in contact cu instalatia electrica si se afla la inaltime, se va proceda astfel:
- se sprijina accidentatul cu proptele izolante sau se organizeaza atenuarea caderii prin

prinderea victimei ori prin plasarea pe sol a unor suporturi groase la locul eventualei caderi:
paie, materiale textile, crengi;
- se actioneaza pentru intreruperea tensiunii;
- daca intreruperea tensiunii necesita timp mai indelungat, se scoate accidentatul de sub
tensiune prin utilizarea materialelor sau echipamentelor electroizolante aflate la dispozitie;
- se aseaza victima in pozitie de siguranta, pe o parte, pentru a evita inundarea cailor
respiratorii si inecarea.
Art.16. In situatia unui accident in instalatii cu tensiunea de lucru peste 1000 V, este obligatoriu
sa se execute mai intai manevra de deconectare a instalatiei. Pentru scoaterea victimei din
instalatie se vor folosi mijloacele disponibile: prin strigat, telefonic, prin radio sau prin mesager
etc.
Art.17. Scoaterea accidentatului de sub tensiune este permisa numai in statiile electrice, unde
operatia se va executa de catre personal autorizat, cu mijloacele de protectie electroizolante
adecvate (cizme si manusi de inalta tensiune, stanga de manevra, corespunzatoare tensiunii
nominale a instalatiei).
Art.18. Daca din cauza arcului electric provocat de accidentat ca urmare a atingerii instalatiei
electrice, acestuia i s-au aprins hainele, fara ca el sa fie in contact sau in imediata apropiere a
instalatiei electrice sub tensiune, se va actiona pentru stingerea hainelor aprinse prin inabusire.
De preferinta, in timpul acestor interventii accidentatul va fi culcat la pamant.
3.2.2. Determinarea starii accidentatului
Art. 19. Dupa scoaterea accidentatului de sub tensiune si in afara riscului generat de aceasta,
se va determina starea clinica printr-o examinare rapida:
Diana Medical
62
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
a) daca accidentatul este constient, concomitent cu actiunea de calmare a victimei, se

stabileste un contact verbal cu acesta, sub forma de intrebariI ,,aseaza-te”, ,,respira
adanc si regulat”, ,,cum s-a intamplat accidentul ?”, „te supara ceva?”, „ai ameteli?”, „ai
greata?”, „ai dificultati in respiratie?”, „te supara inima?”. In timpul dialogului se cauta
vizual eventuale semne exterioare ale starii de rau (culoarea pielii, mai ales culoarea
fetei, transpiratia fetei si a palmelor, prezenta si caracteristicile respiratiei si ale pulsului).
La aparitia acestora, se solicita salvarea.
b) Daca accidentatul este inconstient si nu prezinta vatamari si leziuni care ar contraindica
in mod evident miscarea si deplasarea sa (cadere cu grave leziuni si vatamari, fracturi,
hemoragii), victima va fi asezata intr-o pozitie in care sa poata fi examinata – culcat pe
spate pe o suprafata plana si suficient de rigida, fara a fi miscat inutil, i se desfac hainele
la gat, piept si zona abdominala, se verifica starea respiratiei si existenta pulsului. In
cazul lipsei functiilor vitale, fara a se mai tine seama de eventuale interdictii de miscare a
accidentatului, acestuia i se va face respiratie artificiala sau reanimare cardio-
respiratorie.
Art. 20. In cazul accidentatilor care si-au pierdut cunostinta, cercetarea vatamarilor trebuie
facuta abia dupa ce s-a constatat starea satisfacatoare a respiratiei si circulatiei sanguine, iar
examinarea trebuie realizata numai vizual, fara a misca si a dezbraca victima.
Art.21. Dupa constatarea starii victimei, se va decide modul de acordare a primului ajutor in
functie de tipul vatamarii: arsuri, fracturi, plagi etc.
Art. 22. Chiar daca dupa electrocutare, victima nu acuza stari de rau (nici macar trecatoare), ea
trebuie tinuta in repaus timp de 0,5 – 1 ora, dupa care va fi supus unei consultatii medicale.
Orice electrocutat se transporta la spital pentru supraveghere medicala.
Art. 23. Daca starea de rau persista sua se agraveaza, accidentatul va fi asezat in pozitie
culcat, cu picioarele ridicate. Imbracamintea trebuie descheiata si slabita in zona gatului, a
pieptului si a abdomenului; se va asigura transportul la un serviciu medical de urgenta.
3.3. STOPUL RESPIRATOR
3.3.1. Faze de interventie
Art. 24. Respiratia artificiala trebuie sa inceapa imediat, nedepasindu-se o perioada mai mare
de 4 minute.
Art. 25. Executarea respiratiei artificiale necesita parcurgerea a 5 faze:
- aprecierea capacitatii de raspuns a victimei;
- deschiderea (eliberarea) cailor respiratorii;
- verificarea existentei respiratiei;
- ventilarea plamanilor;
- verificarea existentei pulsului.
Diana Medical
63
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
Art. 26. Pentru aprecierea capacitatii de raspuns a victimei se scutura usor umarul si se intreba
persoana daca-i este bine. Daca felul in care s-a produs accidentul indica eventuale vatamari
ale capului sau gatului, acestea se imobilizeaza (se sprijina) inainte de a solicita raspunsul.
Art. 27. Nu se intervine asupra unei persoane aparant inconstienta, pana cand starea de
inconstienta nu este confirmata.
Art. 28. Pentru eliberarea rapida a cailor respiratorii se efectueaza manevra de tragere a limbii
afara, printr-una din urmatoarele modalitati:
a) manevra „cap rasturnat – barbie ridicata” – Anexa1 , fig. 1- , cand se

presupune ca nu exista vatamari ale gatului: se pune o mana pe fruntea
victimei, impingand-o inapoi; in acelasi timp, se pun degetele celeilalte maini
sub barbie, pe partea osoasa a mandibulei si se ridica; nu se apasa tesutul
moale de sub barbie;
b) „impingerea mandibulei fara rasturnarea capului” - Anexa1 , fig. 2 – daca se
presupune ca exista raniri ale gatului : se pun mainile de ambele parti ale
capului, imobilizand capul si gatul; se apuca barbia cu degetele 2-4 ale
fiecarei maini, ridicand-o si impigand-o usor inainte (spre torace); folosind
degetele mari, se deschide gura accidentatului.
Art. 29. Daca stopul respirator a fost cauzat de obstructia cailor respiratorii cu un corp strain, se
executa manevra Heimlich sau extragerea manuala. Dupa eliberarea cailor, se va verifica timp
de 3 – 5 secunde, existenta respiratiei: se pune urechea langa gura si nasul victimei si se
privesc cu atentie miscarile sus – jos ale toracelui - Anexa1 , fig. 3.
Art. 30. Ventilarea plamanilor se realizeaza prin insuflarea de aer in plamanii victimei, de catre
salvatori, prin gura (metoda „gura la gura”) sau prin nas (metoda „gura la nas”). Masurile de
aplicare sunt:
- verificarea deschiderii cailor respiratorii si a etanseitatii dintre gura salvatorului si caile

respiratorii ale victimei;
- astuparea celorlalte cai respiratorii deschise;
- salvatorul inspira adanc si sufla usor aerul in plamanii victimei; pentru fiecare respiratie
se acorda 1 – 1,5 secunde;
- dupa fiecare respiratie, se indeparteaza gura si se priveste toracele victimei, in timp ce

se pastreaza urechea si obrazul langa fata sa; daca nu apar semne de miscare a aerului,
se repozitioneaza capul, se ridica mai mult barbia, se verifica din nou etanseitatea si se mai
incearca odata; in caz de nereusita, se aplica manevrele de prim ajutor in caz de obstructie
a cailor respiratorii.
Art. 31. Ventilarea plamanilor se va executa lent, cu o durata de 1 – 1,5 secunde pentru fiecare
insuflare, cu o presiune care sa realizeze numai dilatarea toracelui victimei. Frecventa ventilarii
trebuie sa fie, pe cat posibil, cat mai apropiata de respiratia normala: aproximativ 12 respiratii pe
minut (o respiratie intreaga la fiecare 5 secunde).
Diana Medical
64
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
Art. 32. Daca stomacul accidentatului se umfla in timpul respiratiei artificiale, trebuie sa se
verifice si sa se repozitioneze caile respiratorii, sa se urmareasca miscarile toracelui si sa evite
presiunea excesiva a aerului in caile respiratorii; se va continua respiratia artificiala; nu se
apasa manual abdomenul victimei.
Art. 33. Daca tensiunea stomacului este atat de mare incat impiedica umflarea corespunzatoare
a plamanilor, inainte de a aplica presiunea abdominala se intoarce victima intr-o parte, cu capul
in jos. In caz ca, odata cu aerul, este evacuat si continutul stomacului, trebuie sa i se stearga
gura, dupa care se reia respiratia artificiala.
Art. 34. (1) Dupa doua respiratii si dupa ce se constata ca toracele se umfla, se verifica
existenta pulsului la artera carotida. Pentru atingerea acesteia, se repereaza mai intai laringele
si se aluneca cu degetele 2 – 3 – 4 lateral, spre muschii gatului. Daca nu se sesizeaza pulsul la
una dintre artere, se va verifica si la cealalta (dar nu la ambele artere carotide simultan).
(2) Daca intr-un interval de 5 – 10 secunde nu se deceleaza pulsul la niciuna

dintre carotide, se incepe masajul cardiac extern, respectiv reanimarea cardio – respiratorie si
se solicita urgent ajutor medical calificat.
(3) Daca pulsul este prezent, se continua respiratia artificiala si se verifica din
nou pulsul dupa un minut.
3.3.2. Metode de respiratie artificiala
- Metode directe („gura la gura”, „gura la nas”)

Art. 35. Metodele directe se pot incepe imediat ce salvatorul atinge victima si ii curata gura de
eventualele materii care ar putea bloca caile respiratorii, fara ca sa fie nevoie sa-i schimbe
pozitia. Pe cat posibil, accidentatul va fi asezat pe spate, pe o suprafata solida si dreapta. Este
interzisa aplicarea metodelor directe in caz de stop respirator aparut in intoxicatii cu gaze si
vapori.
Art. 36. la executarea respiratiei artificiale „gura la gura”, salvatorul va proceda astfel:
- se asigura ca sunt deschise caile respiratorii ale victimei; daca aceasta are proteza
dentara, care impiedica fluxul de aer, i se scoate proteza;
- isi strange narile intre degetul mare si aratator, inspira adanc, deschide gura
larg, plasand-o deasupra gurii accidentatului, in conditiile unei bune etansari, si
sufla usor in gura acestuia;
- dupa fiecare insuflare, ridica gura de pe fata victimei, pentru a permite aerului sa iasa
si pentru a privi, asculta si sesizeaza circulatia aerului din gura, nas si miscarea toracelui;
- se continua, pastrand ritmul de 12 respiratii pe minut.
Art. 37. Metoda „gura la nas” se va folosi daca exista vatamari ale gurii sau cand nu este
posibila acoperirea ei completa. Se procedeaza la fel ca la metoda „gura la gura”, insufland aer
Diana Medical
65
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
prin nasul accidentatului. Se rastoarna capul spre spate cu o mana, se ridica barbia cu cealalta
mana, folosind degetul mare pentru a inchide gura victimei si se aplica doua insuflatii pentru a
permite aerului sa iasa prin expiratie. Daca aerul intra in plamani si pulsul este prezent, se
continua in acelasi mod cala metoda „gura la gura”.
- Metode indirecte
(„apasare pe spate – brate ridicate”, „apasare pe piept – brate ridicate”)
Art. 38. In cazul vatamarilor grave ale gurii si fetei sau al otravirii cu gaze toxice se vor folosi
metodele indirecte (manuale) de respiratie artificiala.
Art. 39. Metoda ,,apasare pe spate – brate ridicate” (metoda Holger-Nielsen) nu se executa in
cazul persoanelor obeze, al femeilor cu stare de graviditate avansata sau al accidentatilor cu
rani la gat, spate sau membrele superioare. Manevrele care trebuie efectuate sunt urmatoarele
:
- se plaseaza victima cu fata in jos, cu fruntea sprijinita pe mainile asezate una peste alta si
cu capul intors cu grija intr-o parte;
- salvatorul se aseaza cu un genunchi langa capul accidentatului si cu celalalt picior inainte,
pentru a asigura o pozitie stabila;
- salvatorul pune mainile pe spatele accidentatului, cu palmele pe aceiasi linie cu axila
(subsuoara) sa si degetele rasfirate, pastrand bratele drepte; ciclul de respiratie trebuie sa
dureze aproximativ 5 secunde, pentru a se asigura o frecventa de 12 respiratii pe minut, si
va avea 4 faze:
- faza de compresie (expiratia): salvatorul pastreaza bratele drepte, se balanseaza usor
in fata, pana cand bratele sunt verticale, apoi se apasa cu greutatea corpului pe spatele
victimei, doar atat cat sa se evacueze aerul din plamani; in timpul procedurii numara: 1-1000,
2-1000.....;
- faza 1 de tranzitie: salvatorul revine in pozitia initiala, coborand mainile peste umerii
victimei, prinzand-o de brate deasupra umerilor si continuand numaratoarea: 3-1000......;
- faza de dilatare (inspiratie); salvatorul executa un balans inapoi, ridicand si tragand de

umerii accidentatului pana cand simte o tensiune; bratele trebuie sa fie drepte, nefiind nevoie
ca toracele victimei sa se ridice de la sol; in acelasi timp se numara: 4-1000, 5-1000....;
- faza 2 de tranzitie: mainile se duc inapoi pe spatele victimei, cu palmele pe aceiasi linie
cu subsuorile pentru a reincepe faza de compresie.
Art. 40. Metoda „apasare pe piept – brate ridicate” (metoda Sylvester) se foloseste pentru
persoane obeze, femei in stare avansata de graviditate sau in alte cazuri care nu permit
asezarea cu fata in jos. Metoda nu este indicata in cazul accidentatilor cu rani ale gatului,
spatelui sau membrelor superioare. Manevrele care trebuie executate sunt:
Diana Medical
66
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
- se aseaza victima pe spate, pe o suprafata rigida, cu gatul intins si o patura rulata sub
umeri, indepartandu-se orice ar putea bloca gatul sau gura; mainile i se pun pe piept,
paralele, una sub alta;
- salvatorul se aseaza in genunchi, de o parte si de alta a capului victimei;
- cu bratele drepte, salvatorul apuca pumnii victimei si le incruciseaza deasupra partii de jos
a sternului (toracelui); ciclul de respiratie trebuie executat asa incat sa se asigure o
frecventa de aproximativ 12 respiratii pe minut si va cuprinde 3 faze:
- faza de compresie (expiratia) – se apuca ferm ambii pumni ai victimei, se
balanseaza in fata, apasandu-se cu grutatea corpului, pe toracele sau, pentru a-i evacua
aerul din plamani, numarand 3-1000, 4-1000.......;
- faza de tranzitie – se readuc pumnii victimei pe piept in pozitia initiala, in timp

ce se numara : 5 – 1000...............
- pastrand ritmicitatea, se reiau cele trei faze ale ciclului de respiratie.
Apasarea se reduce in cazul persoanelor slabe, fragile; trebuie avut in vedere

permanent riscul fracturarii coastelor.
Art. 41. pentru reanimarea unei persoane aflata in stop respirator si cardiac, se va aplica
reanimarea cardio-respiratorie (RCR), realizandu-se urmatoarele sase faze de interventie:
a) aprecierea capacitatii de raspuns a victimei: se bate sau se scutura usor umarul

victimei, concomitent cu intrebarea „Va simtiti bine?”, pentru a stabili daca este sau nu
constienta;
b) deschiderea (eliberarea) cailor respiratorii : se deschid caile respiratorii folosind metoda
„rasturnarea capului – ridicarea barbiei” sau „impingerea mandibulei fara rasturnarea
capului”; se verifica respiratia; daca stopul respirator a fost cauzat de obstructia cailor
respiratorii, se efectueaza manevra Heimlich sau se extrage manual corpul strain; caile
respiratorii se mentin deschise, o a doua persoana putand tine capul victimei inclinat
catre spate, in timp ce salvatorul efectueaza respiratia artificiala;
c) verificarea existentei respiratiei : se urmareste orice miscare de aer pe o durata de 3 – 5
secunde;
d) ventilarea plamanilor: se realizeaza timp de 1 – 1,5 secunde pentru fiecare insuflare si
cu pauze pentru a permite victimei sa expire, astfel incat sa se execute 12 cicluri
respiratorii pe minut; cand este confirmata absenta respiratiei, se incepe cu doua
respiratii; pe durata RCR, respiratiile ulterioare se coordoneaza si cu compresiile
toracelui, intr-un raport dependent de numarul de salvatori:
- un salvator – dupa fiecare secventa de 15 compresii se aplica 2 respiratii intr-un raport de
15:2;
- doi salvatori – dupa fiecare secventa de 5 compresii se aplica 1 respiratie, intr-un raport de
5:1.
e) verificarea existentei pulsului : se apasa usor zona corespunzatoare cu degetele 2-4,
evitandu-se compresia arterei, fara graba, pentru detectarea chiar si a unui puls slab si
neregulat; daca inima bate este interzis sa se aplice apasari ale toracelui; verificarea
initiala poate dura 5 – 10 secunde, iar cele ulterioare nu trebuie sa depaseasca 5
secunde; daca pulsul nu se deceleaza la o artera carotida, se verifica si la cealalta (dar
nu la ambele artere carotide simultan); apsarile toracelui se intrerup daca se detecteaza
aparitia spontana a pulsului; daca acesta nu a reaparut, se continua respiratia artificiala
si verificarea pulsului la fiecare cateva minute; verificarea pulsului se va face:
Diana Medical
67
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
- dupa primele doua ventilatii (insuflatii);

- dupa primul minut de RCR;
- la cateva minute in timpul RCR;
- de catre al doilea salvator, inainte de a prelua RCR;
- de o a doua echipa de salvatori, inainte de a prelua RCR si cand se schimba pozitiile;
- continuu, pentru a verifica eficienta compresiilor la RCR executata de doua echipe de
salvatori;
f) masaj cardiac extern (M.C.E., compresia toracelui).
Art. 42. Masajul cardiac extern se realizeaza astfel:
- se aseaza victima pe o suprafata plana si tare; i se ridica membrele inferioare;

- salvatorul ingenuncheaza pe o parte a victimei, in dreptul umarului acesteia; mana cea mai
apropiata de picioarele victimei se foloseste pentru marcarea zonei de interventie; se
localizeaza marginea inferioara a cutiei toracice a victimei cu degetele aratator si mijlociu al
mainii; cu aceste degete se urmareste conturul coastelor pana la plexul solar, in locul unde
coastele intalnesc sternul; se lasa degetul mijlociu in dreptul plexului solar si se plaseaza
aratatorul deasupra acestuia, pe terminatia inferioara a sternului; se pozitioneaza cealalta
mana langa degetul aratator, astfel incat podul palmei sa fie asezat dea lungul sternului, cu
degetele ridicate transversal pe piept; mana folosita pentru marcare se aseaza peste
cealalta cu degetele paralele si ridicate sau inlantuite;
- se aplica presiunea (apasarea) in jumatatea inferioara a sternului, pe lungime, exercitand
suficienta forta pentru a comprima pieptul intre 3,8 si 5,0 centrimetri; este interzis sa se
aplice presiuni asupra coastelor si asupra varfului sternului; presiunea se aplica vertical pe
stern, numai prin intermediul podului palmelor, cu umerii pozitionati deasupra mainilor si
coatele blocate, astefl incat bratele sa fie perfect intinse; in aceasta pozitie, folosind
greutatea corpului, se opreste complet apasarea pentru a permite sangelui sa inunde inima,
dar se pastreaza mainile in pozitia initiala, cu contact usor cu toracele;
- se repeta cele doua faze (apasare si relaxare) ritmic, asa incat durata lor sa fie egala; se
foloseste orice metoda mentala pentru a mentine un ritm constant (de exemplu,
numaratoarea de tipul: si 1, si 2, si 3 s.a.m.d); se fac pauze dupa 5 sau 15 apasari pentru
ventilarea plamanilor sau pentru a schimba cu un alt salvator; se marcheaza din nou
pozitia, folosind aceeasi tehnica pentru pozitionarea mainilor, daca aceste au fost deplasate
pentru ventilarea plamanilor.
3. 4. OBSTRUCTIA CAILOR RESPIRATORII
Art. 43. (1) Inainte de a stabili manevra de prim ajutor cea mai indicata, se va evalua daca
schimbul de aer este suficient sau nu.
(2) Tusea fortata, chiar si cu suieraturi intermediare, indica un bun schimb de aer.
In acest caz, se va supraveghea victima, care va fi incurajata sa tuseasca si i se vor aplica
lovituri ferme cu palma pe spate. Nu se intervine pentru eliberarea cailor respiratorii.
(3) Tusea slaba si ineficace, respiratia zgomotoasa si dificila si cianoza

(invinetirea) sunt semne ale schimbului insuficient de aer.
(4) In cazul obstructiei complete a cailor respiratorii, victima este incapabila sa

respire, sa tuseasca sau sa vorbeasca si va duce mainile la gat. Congestia initiala se va
schimba in cianoza, dupa care urmeaza rapid pierderea cunostintei.
Diana Medical
68
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
Art. 44. In functie de varsta si starea fizica a victimei, in cazul obstructiei cailor respiratorii se
vor aplica : compresii (apasari) abdominale (manevra Heimlich); compresii (apasari) pe torace;
explorarea si scoaterea cu degetele din gura a obiectului strain; ventilarea plamanilor.
Se interzice exersarea acestor manevre pe persoane sanatoase; pentru insusirea lor se

vor folosi manechine.
3.4.1. Compresii abdominale (manevra Heimlich)

Art. 45. Daca victima este in picioare sau asezata, presiunea se aplica cu pumnul pe
abdomenul superior. Daca victima este asezata pe spate, apasarea se face cu podul palmelor.
Compresiile abdominale nu vor fi aplicate la persoane obeze sau la femei gravide in ultimile luni
de sarcina.
Art. 46. Daca victima este constienta, in pozitie in picioare sau asezat, salvatorul se va plasa in
picioare in spatele acesteia si ii va cuprinde talia cu mainile. Se localizeaza varful sternului cu
degetul mijlociu al unei maini si ombilicul cu degetul mijlociu al celeilalte maini. Fara a schimba
pozitia, se strange pumnul si se rasuceste astfel incat degetul mare sa fie indreptat in jos, pe
mijlocul abdomenului, intre ombilic si varful sternului. Se acopera pumnul cu cealalta mana si se
apasa rapid, cu forta, pentru a dizloca obstructia.
Se efectueaza apasari abdominale pana la evacuarea obstacolului sau pana ce victima

isi pierde cunostinta.
Art. 47. Daca victima este inconstienta, asezata pe spate, salvatorul va ingenunchea deasupra
sa, cu genunchii situati de o parte si de alta a corpului acesteia, asa incat podul palmelor sa
atinga comod zona abdominala a victimei. Localizeaza varful sternului victimei cu degetul
mijlociu al uneia din maini si buricul degetului mijlociu al celeilalte maini. Fara a schimba pozitia,
aseaza mana de la stern astfel incat podul palmei sa cada deasupra ombilicului. Plaseaza
cealalta mana deasupra, pastrand degetele paralele cu linia mediana a corpului. Degetele se
mentin ridicate sau stranse; se apasa deasupra rapid, intr-o serie de sase pana la zece apasari
distincte, pentru a disloca obstacolul. Fiecare din seriile de 6 – 10 apasari este urmata de
incercari de ventilare a plamanilor; apasarile se intrerup daca se obtine eliberarea cailor
respiratorii.
Art. 48. O persoana constienta poate sa efectueze singura apasari abdominale pentru a
elimina prin tuse corpul strain. Pentru aceasta va strange pumnul unei maini si va plasa degetul
mare pe linia mediana a abdomenului, mai sus de ombilic si mai jos de stern. Se prinde pumnul
cu cealalta mana si se preseaza cu forta si rapid spre diafragma. Se repeta pana la eliminarea
corpului strain. Pot fi folosite pentru apasarile abdominale autoadministrate si spatarul unui
scaun tapitat sau marginea unei mese.
3.4.2. Compresii (apasari) pe torace
Diana Medical
69
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
Art. 49. In cazul persoanelor obeze sau in stare avansata a sarcinii se vor folosi compresiile
toracice. Ele pot fi aplicate numai persoanelor constiente asezate in picioare sau, in cazul
pierderii cunostintei, culcat pe spate.
Art. 50. Daca victima este constienta, salvatorul, stand in picioare in spatele ei, isi petrece
mainile pe sub bratele acesteia si isi pozitioneaza pumnul unei maini, avand degetul mare din
interior pe mijlocul sternului victimei. Trebuie evitate varful sternului si coastele. Se prinde
pumnul cu cealalta mana si se impinge cu forta spre spate. Se efectueaza apasari pana la
eliberarea cailor respiratorii sau pana cand victima isi pierde cunostinta.
Art. 51. Daca victima este inconstienta, se plaseaza culcata cu fata in sus, pe o suprafata tare si
plana, cu bratele situate lateral. Salvatorul ingenuncheaza aproape de pieptul victimei si
identificata jumatatea inferioara a sternului in acelasi mod ca la RCR. Se aplica o serie de sase
pana la zece apasari pe torace, lent si distinct, presand sternul cu 3,8 – 5 cm. Fiecare serie de 6
– 10 apasari pe torace va fi urmata de explorari in gura victimei si incercari de ventilare a
plamanilor.
3.4.3. Explorarea si scoaterea cu degetele a obiectului strain din gura
Art. 52. Manevrele care trebuie efectuate pentru explorarea si scoaterea cu degetele a
obiectului strain din gura sunt:
- salvatorul pune degetul mare al mainii in gura victimei, ca sa ii tina limba; cu celelalte
degete ale aceleiasi maini ii tine barbia;
- tinand ferem barbia si limba, salvatorul trage mandibula, deschizand mai mult gura victimei
(ridicare limba mandibula); daca este eliberat corpul strain, se extrage din gura victimei cu
degetul aratator al celeilalte maini.
3.4.4. Ventilarea pulmonara
Art. 53. Dupa fiecare manevra de explorare cu degetul pentru scoatertea corpului strain, se
deschid caile respiratorii pentru a ventila plamanii. Daca cutia toracica nu se ridica, se
efectueaza respiratie artificiala. Daca plamanii nu se umfla, se continua primul ajutor pentru a
elibera caile respiratorii.
3.5. PRIMUL AJUTOR IN CAZ DE SOC
Art. 54. Pana la obtinerea asistentei medicale, victimei in stare de soc i se aplica urmatoarele
masuri de prevenire a instalarii si evolutiei socului:
- se trateaza cauzele evidente ale socului, precum si sangerarea, fracturile si arsurile;

- se linisteste si se incurajeaza victima;
- se controleaza pulsul si tensiunea arteriala;
- victima trebuie miscata cu grija, pentru a nu-i provoca dureri;
Diana Medical
70
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
- se dezgoleste victima in jurul cefei, al pieptului, taliei;

- se previne pierderea caldurii corpului victimei, punand paturi sub si deasupra ei, dar fara a
o supraincalzi; nu trebuie folosite sticle cu apa fierbinte, patura electrica etc., decat la
recomandarea medicului; nu i se da nimic pe gura unei persoane aflate in stare de
inconstienta sau de soc sever. Daca victima se plange de sete i se umezesc buzele.
Accidentatul se va pozitiona astfel inact sa i se asigure confort maxim, pe cat posibil pe
spate , cu capul mai jos si membrele inferioare ridicate cu 15 – 20 cm. Daca victima are o
fractura pelviana se va mentine intinsa pe spate, preferabil pe o brancarda. Victimile care au
suferit raniri la torace, care au o boala pulmonara sau care tocmai au suferit un atac de cord,
vor fi asezate semiculcat, in „capul oaselor”. Accidentatii in stare de inconstienta sau care dau
semne de voma trebuie plasati in pozitie de siguranta, conform prevederilor capitolul 6, din
prezentele instructiuni.
3. 6. PIERDEREA CUNOSTINTEI
Art. 55. In cazul pierderii cunostintei, indiferent de stadiul tulburarii, singura actiune permisa
consta in asezarea victimei in pozitie de siguranta, pe o parte, pentru a evita inundarea cailor
sale respiratorii si inecarea.
Art. 56. Daca pierderea cunostintei este insotita de obstructionarea cailor respiratorii, prima
manevra care se va executa este cea de eliberare a lor si de asigurare a unei respiratii
corespunzatoare. Pentru aceasta:
- se pastreaza caile respiratorii deschise;

- daca victima nu respira, se incepe imediat respiratia artificiala;
- daca se observa raniri la fata sau la maxilare se cauta si se scot eventualii dinti rupti din
gura victimei;
- se largesc hainele in dreptul gatului, toracelui si taliei;
- se stabileste cauza care a produs pierderea cunostintei si se acorda primul ajutor in functie
de cauza;
- se aseaza victima in pozitie de siguranta (de recuperare), daca leziunile permit si i se
urmareste respiratia;
- se observa gradul de constienta si se retin (in scris sau mental) modificarile survenite si
momentele respective.
Art. 57. Daca nu este transferata imediat serviciilor medicale, o persoana care si-a recapatat
cunostinta se preda spre ingrijire altor persoane calificate.
Art. 58. Daca o victima inconstienta, dar care respira, este deja asezata pe burta sau pe o
parte, ea nu va mai fi miscata. Se va avea grija sa se faciliteze respiratia si scurgerea
eventualelor varsaturi.
3. 6.1. Pozitia de siguranta (de recuperare)

Art. 59. Pentru a aseza un accidentat care se gaseste pe spate in pozitia de siguranta se va
proceda astfel:
Diana Medical
71
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
- se ingenungheaza pe o parte a victimei, cu fata spre aceasta si se aduce piciorul opus al

victimei catre salvator, incrucisand picioarele la nivelul gleznelor;
- se aseaza bratul victimei dinspre salvator intins dea lungul corpului, cat mai aproape de
corp; se aseaza celalalt brat transversal pe piept;
- salvatorul ingenuncheaza aproape de victima, aseaza o mana sub capul acesteia pentru a-l
sprijini si apuca hainele sau centura victimei pe partea opusa;
- victima este rostogolita de catre salvator dintr-o singura miscare, lina sau ferma, sustinand
cu o mana umerii si cu celalalta bazinul, asa incat acestea sa fie deplasate in acelasi timp;
se aduc pieptul si abdomenul victimei in sprijin pe coapsele salvatorului;
- salvatorul se retrage si indoaie genunchiul piciorului de deasupra victimei, pentru a preveni
rostogolirea acesteia in fata; se aseaza capul victimei pentru a preveni caderea in fata si
asa incat acesta sa fie intr-o pozitie extinsa (spre spate), pentru mentinerea cailor
respiratorii deschise;
- se indoaie bratul victimei cel mai apropiat de salvator, pentru a sprijini partea superioara a
corpului; se pozitioneaza celalalt brat al victimei confortabil, dea lungul corpului sau intins in
fata sa, pentru a preveni rostogolirea spre spate;
- se deschide gura victimei, orientand-o spre sol;
- se controleaza permanent existenta respiratiei.
3.6.2. Lesinul (lipotimia) si sincopa
Art. 60. In cazul observarii unor simptome care preced lesinul (pierderea echilibrului, paliditate,
transpiratie) sau al sincopei, masurile preventive care se pot lua sunt:
- asigurarea de aer proaspat prin deschiderea usilor/ferestrelor;

- slabirea stransorii hainelor la gat, piept, talie;
- ridicarea picioarelor la inaltimea de 10 – 30 cm fata de sol, daca persoana este culcata.
Art. 61. Primulor se acorda astfel:
- se verifica daca victima are caile respiratorii deschise si respira;

- se slabesc hainele la gat, piept si talie;
- se aseaja victima in pozitie de siguranta (de recuperare);
- se asigura aer proaspat si se protejeaza victima de temperaturi extreme;
- se mentine victima intinsa confortabil inca 10 – 15 minute dupa ce si-a recapatat cunostinta.
Art. 62. Daca revenirea din lesin nu este rapida si completa se solicita ajutor medical.
3.7. PLAGI SI HEMORAGII
Art. 63. Pentru prevenirea infectiilor in cazul accidentelor care provoaca plagi, trusele de prim
ajutor vor fi prevazute cu urmatoarele materiale:
- comprese sterile, vata, fesi, leucoplast;

- alcool sanitar, tinctura de iod sau metosept;
- apa oxigenata sau tablete de perogen (10 tablete/200 ml apa);
- solutie de cloramina (4 tablete/1 l apa); solutie de permaganat de potasiu 1 0/00; rivanol 1%;
tinctura de iod; apa fiarta 30 minute si racita;
- medicamente analgezice: algocalmin, antinevralgic etc.
Art. 64. La acordarea primului ajutor in caz de plaga:
Diana Medical
72
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
- nu se va pansa rana decat cu materiale din trusa medicala;

- nu se va neglija o hemoragie importanta, pierzandu-se timpul cu pregatirea materialelor
pentru pansat; daca sangele tasneste din plaga sau se scurge intr-o cantitate apreciabila,
primul ajutor se va adresa hemoragiei;
- corpii straini care nu pot fi inlaturati cu apa oxigenata se vor lasa pe loc;
- se va proceda asa incat sa nu se accentueze durerea victimei;
- nu se va turna pe plaga substante antiseptice iritante (alcool, tinctura de iod);
- nu se sterge rana cu comprese; se va proceda lin si bland, fara gesturi dezordonate si
inutile;
- nu se aplica pe rana proaspata substante grase (alifii, sulfamide sau cu antibiotice);
- persoana care acorda primul ajutor se va spala intai bine pe maini; la fel va proceda si dupa
acordarea primului ajutor, cand se va spala si pe orice portiune care a venit in contact cu
sangele ranitului;
- nu trebuie sa tuseasca sau sa respire direct deasupra plagii;
- nu se atinge rana sau partea bandajului care a venit in contact cu aceasta;
- se acopera rana cat mai repede cu un pansament steril sau macar cu unul care este curat.
Art. 65. Acordarea primului ajutor in caz de plaga incepe cu prevenirea suprainfectarii,
aplicandu-se urmatoarele masuri, in ordine:
- se curata zona cu o comprese sterila, pornind de la marginile plagii spre pielea sanatoasa;
este interzis sa se utilizeze vata;
- se spala pielea din jur utilizand substante detergente (sapun lichid, bromocet, benzina etc.);
- se dezinfecteaza pielea din jurul plagii cu substante antiseptice (alcool, tinctura de iod,
rivanol), folosind comprese sterile; se va evita patrunderea solutiei in plaga;
- daca este cazul, se toarna apa oxigenata peste plaga, pentru a indeparta eventualii corpi
straini; numai pentru corpii straini superficiali si care nu sunt indepartati de lichidul turnat, se
poate incerca extragerea cu pensete sterile (eventual sterilizate la flacara) sau cu degetele
(unghiile), dupa o buna dezinfectare (alcool, tinctura de iod, apa si sapun); ulterior, rana se
dezinfecteaza din nou, cu o solutie de cloramina, permanganat de potasiu, rivanol sau apa
oxigenata;
- daca rana este situata intr-o zona paroasa, se va realiza, daca este posibil, o barbierire a
zonei din jurul plagii, dupa care se va dezinfecta din nou pielea din jurul ranii cu alcool,
tinctura de iod etc.;
- se acopera plaga cu un strat de comprese sterile, se adauga eventual un strat de vata,
dupa care se efectueaza bandajarea;
- la ranile care sangereaza, straturile de comprese si vata vor fi mai groase; inainte de
bandajare, pe pansamentul aplicat se va pune o fasie nederulata, peste care se aplica
bandajul cat mai strans; daca sangele imbiba mai departe pansamentul si nu se opreste, se
vor aplica masuri de oprire a hemoragiei.
- este interzisa sutura ranilor de alte persoane decat cadrele sanitare.
-
3.7.1. Contuzii, vanatai
Art. 66. (1) In cazul contuziilor si al vanatailor, se va aplica o compresa rece sau o punga cu
gheata (in reprize de 15 minute), persoana vatamata va fi culcata si i se ca ridica membrul ranit.
Se mai poate turna din cand in cand apa rece peste compresa sau aceasta poate fi inlocuita cu
o alta.
(2) compresa rece se poate realiza prin inmuierea unui prosop in apa rece, stoarcerea
lui de excesul de apa si infasurarea in jurul partii afectate.
Diana Medical
73
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
(3) Punga cu gheata poate fi pregatita astfel: se umple o punga de plastic sau de
cauciuc cu gheata sparta, apoi se scoate aerul din ea si se inchide bine, ca sa nu se scurga
apa. Punga se inveleste intr-un prosop si se aplica cu atentie pe rana, in reprize de 15 minute.
Schimbati gheata daca este necesar. Este interzis sa se aplice punga cu gheata direct pe piele.
3.7.2. Plagi minore cu sangerari
Art. 67. Plagile minore cu sangerari mici, juliturile, taieturile mici si zgarieturile minore vor fi
spalate cu apa de la robinet si sapun, daca sunt murdare, dupa care se sterg cu tifon steril si se
acopera cu un pansament special preparat sau improvizat.
3.7.3. Plagi grave cu sangerare abundenta
Art. 68. In cazul plagilor grave cu sangerare abundenta este necesara o apasare continua si
directa. Daca rana este mai mare si marginile sunt desfacute, acestea se vor apropia
(marginile) inainte de a apasa. Daca in rana nu se gasesc corpuri straine, se acorda primul
ajutor dupa regulile pentru hemostaza.
3.7.4. Plagi cu un corp strain infipt
Art. 69. Daca plaga prezinta un corp strain infipt, nu se va modifica pozitia si nu se vor scoate
obiectele adanc infipte in rana. Se bandajeaza rana de jur imprejurul obiectului, pentru a
impiedica deplasarea lui, cu un bandaj care sa preseze pe locul ce inconjoara obiectul, sa
imobilizeaza membrul si sa impiedice o ranire suplimentara.
Art. 70. Daca obiectul infipt este mic si nu iese prea mult din rana:
- se acopera usor rana si obiectul cu un pansament, fara a se apasa pe obiect;

- se face un bandaj circular suficient de mare incat sa acopere toata rana;
- se pune bandajul pe pansament astfel incat obiectul sa nu fie presat;
- se infasoara bandajul cu o fasa ingusta.
Art. 71. Daca obiectul este lung si a ramas mult afara din rana:
- se face un pansament in jurul obiectului pentru a acoperi rana;

- se pun in jurul obiectului comprese pentru a-l impiedica sa se miste;
- se fixeaza compresele cu un bandaj ingust, fara sa se exercite presiune asupra obiectului
infipt.
3.7.5. Plagi prin intepare
Diana Medical
74
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
Art. 72. Mai ales daca rana este la torace sau abdomen, plagile intepate se vor trata cu multa
atentie: se controleaza sangerarea si se da primul ajutor pentru dezinfectarea si pansarea ranii;
pentru masurile ulterioare se solicita interventia unui cadru sanitar.
3.7.6 Plagi prin strivire
Art. 73. Chiar daca ranitul nu prezinta semne si simptome de soc la scoaterea de la locul
accidentului, in caz de plaga prin strivire trebuie acordat imediat primul ajutor pentru a
impiedica instalarea si agravarea socului;
- se protejeaza victima fata de alte circumstante de accidentare;

- se opreste sangerarea (sangerarile);
- se aplica pungi de gheata pe zona ranita;
- se aplica manevrele specifice de prevenire a aparitiei si instalarii socului.
3.7.7. Plagile palmei
Art. 74. Daca rana este de-a lungul palmei (transversala), aceasta se acopera cu un pansament
gros, se indoaie degetele peste pansament ca sa se formeze pumnul si sa apese pe rana. Se
bandajeaza mana inchisa cu un bandaj triunghiular, cu centru pe interiorul incheieturii pumnului,
se aduc capetele de jur imprejurul dosului mainii ca sa se incruciseze in diagonala peste degete
si se leaga in jurul incheieturii. Se ridica si se sprijina mana intr-o esarfa.
Art. 75. Daca rana este longitudinala (de-a lungul palmei), se pune pansamentul pe aceasta si
se bandajeaza mana cu degetele intinse. O fasa aplicata in jurul mainii va mentine rana inchisa.
Se ridica si se sprijina mana cu o esarfa.
3.7.8. Plagile abdomenului
Art. 76. Metoda de pansare a unei rani abdominale se alege astfel:
- daca organele nu sunt iesite in afara, se aplica un pansament pe rana si se bandajeaza

strans;
- daca organele ies in afara, nu trebuie incercata reintroducerea lor; se acopera rana si
organele iesite cu un pansament umed mare sau cu un prosop moale umed si apoi se
bandajeaza fara a strange; nu se administreaza nimic bolnavului pe gura; daca ranitul
tuseste sau vomita, se sprijina abdomenul cu bandaje late; se asigura transportul victimei la
o unitate medicala de specialitate.
3.7.9. Ingrijirea segmentelor amputate
Art. 77. Partile amputate complet sau partial trebuie conservate, indiferent de conditia in care
se afla si duse la spital impreuna cu ranitul
Diana Medical
75
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
Art. 78. Daca partea este amputata partial, se va mentine cat mai aproape posibil de pozitia
anatomica normala, se acopera zona cu pansamente sterile, bandajand-o si sprijinind-o. Se
pune o punga de gheata sau o alta compresa rece impermeabila pe rana si peste bandajele ce
acopera rana.
Art. 79. Pentru a asigura ingrijirea partii amputate complet, aceasta se inveleste intr-un
pansament curat si umed si se pune intr-o punga de plastic impermeabila. Punga se sigileaza
si se ataseaza un bilet cu data si ora cand s-a facut aceasta. Daca nu exista posibilitatea de a
umezi pansamentul, se poate folosi un pansamrnt uscat curat. Se pune apoi totul intr-o alta
punga de plastic sau un recipient umplut partial cu gheata sfaramata.
Art. 80. Pentru ingrijirea unui dinte smuls se apuca dintele din coroana si nu de radacina. Se
pune cu grija dintele in alveola, daca este posibil, sau intr-un pansament umed ori intr-un pahar
cu apa.
Art. 81. Partile amputate nu trebuie curatate si nu se vor folosi antiseptice.
3.7.10. Metode de realizare a hemostazei in hemoragiile externe
Art. 82. (1) In cazul hemoragiilor mici, hemostaza se realizeaza prin simpla compresiune,
obtinuta printr-un pansament corect aplicat.
(2) In hemoragiile mijlocii si mari, daca hemostaza spontana nu se produce, se va

acorda primul ajutor sub forma unei hemostaze provizorii. Hemostaza definitiva se realizeaza
numai de catre medic.
Art. 83. In functie de vasul de sange afectat, de volumul sangerarii si de localizare, pentru
realizarea hemostazei se pot utiliza: metoda pansamentului compresiv, compresiunea
manuala, compresiunea circulara a tesuturilor, compresiunea prin flexie fortata a membrelor.
Art. 84. (1) Metoda pansamentului compresiv se foloseste in hemoragiile capilare si in

hemoragiile venoase mici, mai ales cand garoul nu poate fi utilizat, dar nu se aplica daca in
rana se afla corpuri straine ascutite.
(2) Pansamentul compresiv se realizeaza prin asezarea unui strat gros de comprese
sterile peste primele comprese cu care se acopera rana (sau a unei bucati de panza curata
impaturita la dimensiunile ranii), care se strang cu un bandaj compresiv.
(3) Daca pansamentul compresiv este folosit la nivelul unui membru, trebuie urmarita
extremitatea acestuia pentru a constata o eventuala racire, coloratie violeta sau disparitia
pulsului, caz in care trebuie slabita putin compresiunea; de asemenea, se recomanda ca
membrul ranit sa fie ridicat pentru a favoriza circulatia venoasa.
Art. 85. Compresiunea manuala se realizeaza numai de salvatori instruiti, prin apasarea arterei
afectate pe un plan osos situat intre inima si artera. In functie de calibrul vasului si de
profunzimea acestuia, apasarea se va face cu o oarecare forta, cu varful degetrelor, cu unul
Diana Medical
76
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
sau mai multe degete sau chiar cu pumnul. Punctele de compresiune, in functie de artera si
locul in care aceasta trebuie comprimata, sunt:
- in hemoragiile fruntii si ale pielii capului se preseaza arterele temporale, situate de ambele
parti ale fetei, inaintea urechii si deasupra pometilor obrajilor;
- in hemoragiile fetei se va presa, cu degetul, santul de pe marginea maxilarului inferior, de
partea leziunii, pe unde trece artera maxilara;
- in hemoragiile mari alte fetei si gatului, compresiunea se realizeaza pe artera carotida – pe
fata antero-laterala a gatului spre baza acestuia; in adancime se simte un plan osos, iar in
artera se simte pulsul;
- in hemoragiile umarului si bratului se apasa artera subclaviculara, patrunzand cu degetul
mare deasupra claviculei si comprimand artera pe arcul osos al primei coaste;
- in hemoragiile bratului si cotului se comprima artera axilara, patrunzand cu mai multe
degete in apropierea axilei, pe fata interioara a bratului;
- in hemoragiile antebratului se comprima artera humerala, la brat; artera trece pe fata
interioara a bratului, avand dedesupt planul dur al osului humerus;
- in hemoragiile mainii se comprima cu ambele degete mari arterele radiala si cubitala, pe
fata anterioara a antebratului, in dreptul pumnului (la nivelul locului unde se ia pulsul);
- in hemoragiile membrului inferior se comprima artera femurala, la diferite niveluri, in functie
de localizarea ranii:
- la locul unde se indoaie coapsa pe abdomen (plica inghinala), se apasa cu pumnul strans
imediat deasupra zonei inghinale;
- se apasa cu amandoua degetele mari sau cu mai multe pe fata antero-interioara a

coapsei, avand dedesupt osul femur;
- daca hemoragia este mai jos de genunchi, se comprima artera care trece prin gropita
dinapoia genunchiului (spatiul popliteu);
- in unele cazuri poate fi comprimata si artera abdominala, prin apasarea cu pumnul in

partea de jos a abdomenului.
Art. 86. In timp ce se realizeaza hemostaza prin compresiunea manuala a unei artere, se va
pregati un garou si oprirea sangelui se va completa prin metoda ,,compresiunea circulara a
tesuturilor”.
Art. 87. In absenta unui garou, pentru compresiunea circulara a tesuturilor se pot utiliza: un
tub, o banda de cauciuc (80 – 100 cm lungime) sau o curea, franghie, cravata, fasii textile sau
de plastic etc., dar in niciun caz sfoara sau snur subtire ori sarma.
Art. 88. La aplicarea garoului trebuie sa se respecte urmatoarele reguli:
- garoul trebuie folosit doar in ultima instanta sau pe timpul curatarii si pansarii plagii, numai
in cazul ranirii membrelor, infasurandu-se la radacina acestora;
- compresiunea se realizeaza dupa ce membrul ranit este ridicat in sus cateva secunde,
pentru a se goli de o parte din sangele venos;
- garoul se aplica numai peste un invelis textil (panza, vata etc.);
- locul aplicarii garoului difera dupa tipul hemoragiei: venoasa garoul se plaseaza distal, sub
nivelul plagii; arteriala garoul se aplica proximal (deasupra plagii);
Diana Medical
77
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
- garoul se aplica acolo unde vasul de sange este mai la suprafata si trece totodata peste un
plan osos: la radacina bratelor – la patru laturi de deget sub axila, respectiv la radacina
coapsei la nivelul zonei inghinale;
- garoul nu se aplica pe antebrat sau gamba;
- daca vasul de sange este situat mai in profunzime, se va aplica un rulou textil intre piele si
garou; se cauta mai intai locul in care se simte sub degete pulsul si se plaseaza in acest loc
ruloul prin intermediul caruia se va transmite presiunea exercitata de stransoarea garoului;
apoi se trece garoul o data sau de doua ori in jurul membrului, intins ca o coarda,
strangandu-se prin innodarea sau rasucirea capetelor sale (eventual utilizandu-se un
betisor).
Art. 89. daca garoul nu este din cauciuc, se aplica masuri suplimentare:
- se face un prim lat de panza, strans la radacina membrului;

- in nod se introduce un bat sau creion si se rasuceste la 180 0 pentru crestera compresiunii
circulare; capatul rasturnat in jos al batului se fixeaza cu un al doilea lat de panza.
Art. 90. Deoarece este interzisa mentinerea garoului mai mult de o ora, interval in care trebuie
sa se faca hemostaza definitiva, pe un bilet atarnat de garou se va nota ora si minutul aplicarii
sale. Daca se depaseste intervalul in timpul transportarii victimei spre spital, se slabeste usor
garoul (fara a-l scoate) timp de 1-2 minute la fiecare 15 – 20 minute, dupa care, de fiecare
data, se strange din nou. Pe timpul slabirii garoului, se apasa pansamentul cu palma,
comprimand plaga. Desfacerea definitiva a garoului se face lent, prin decompresiune
progresiva, timp de 4 – 5 minute.
Art. 91. In anumite situatii, se va inlocui garoul cu metoda compresiunii prin flexie fortata a
membrelor, dupa cum urmeaza:
- pentru hemoragii la coapse se aplica un sul de tifon (panza) in plica inghinala, dupa care se
indoaie gamba pe coapsa si coapsa pe abdomen, fixand aceasta pozitie cu ajutorul unei
fasii textile (fular, basma);
- pentru gamba sau picior se aplica un sul la indoitura genunchiului, se flexeaza bine gamba
pe coapsa si se fixeaza pozitia;
- se procedeaza la fel pentru mana, antebrat si brat, aplicand sulul la nivelul articulatiei
cotului.
Art. 92. Atunci cand accidentatul a pierdut mult sange, el trebuie culcat cu capul mai jos decat
picioarele. Daca ii este sete, i se vor da cantitati mici si repetate de bauturi calde, i se vor
incalzi mainile si picioarele cu sticle de apa calda si i se vor administra calmante. In situatii
extreme – in iminenta unui soc hemoragic, atunci cand accidentatul este inconstient, are pulsul
rapid si slab, respira artificial si are o paloare extrema, se poate aplica cate un garou la toate
membrele, dupa ce acestea au fost ridicate.
3.7.11. Sangerari externe cu localizari diverse
Art. 93. In caz de sangerari la nivelul gingiilor, se pune un pansament pe alveola dintelui sau
pe rana respectiva, suficient de gros pentru a impiedica muscarea completa. I se pune victimei
sa apese pe pansament, sprijinind barbia cu mainile, pana se opreste sangerarea (10 – 20
minute). Daca nu poate fi controlata sangerarea, se apeleaza la un medic. Dupa ce sangerarea
a incetat, nu se clateste gura.
Diana Medical
78
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
Art. 94. Pentru sangerarile din limba sau obraz, se va folosi un pansament steril sau o carpa,
cu care se apasa pe rana cu degetul mare si un alt deget.
Art. 95. Daca sangerarile la nivelul scalpului (pielii paroase a capului) sunt complicate cu o
fractura a craniului sau prin existenta unui obiect infipt, se va evita palparea, sau infectarea
ranii. Se curata rana de murdarie, se aplica un pansament gros steril, destul de mare pentru a
depasi marginile ranii si se bandajeaza strans. Daca exista si un obiect infipt, se aplica un
pansament compresiv in jurul acestuia.
Art. 96. Daca sangerarile din nas sunt produse prin ranire indirecta, cum ar fi o fractura a
craniului, nu se opreste curgerea sangelui.
Art. 97. In sangerari ale nasului rezultate din alte cauze, se aseaza ranitul in pozitie sezand, cu
capul usor inclinat in fata si este pus sa-si stranga narile intre degetul mare si aratator circa 10
minute, timp in care respira pe gura. Articolele de imbracaminte se desfac la gat si la piept. Se
linisteste victima, pentru a evita cresterea pulsului si a sangerarii. Victima nu trebuie sa isi sufle
nasul cateva ore dupa ce sangerarea s-a oprit. Daca in urma acestor masuri, sangerarea nu se
opreste, accidentatul trebuie dus la spital.
Art. 98. (1) Daca sangerarile din urechi sunt insotite de o eliminare a unui lichid galbui (simpton
care indica o fractura craniana), nu trebuie incercata oprirea scurgerii de sange sau de alte
lichide si nu se acopera urechea cu tifon.
(2) Se anunta imediat medicul si se aplica un bandaj cervical si un pansament steril

lejer pe ureche. Ranitul va fi culcat pe partea afectata, sprijinindu-se cu atentie capul si gatul,
cu partea superioara a corpului usor ridicata. Daca vomita sau daca trebuie lasat singur, va fi
asezat in pozitia de recuperare pe partea afectata. Se controleaza respiratia si circulatia si se
iau masurile impotriva socului.
Art. 99. In cazul sangerarii varicelor, membrul inferior se ridica cat de mult, pana la limita
confortului, se aplica un pansament compresiv si se fixeaza pansamentul cu un bandaj, in timp
ce membrul e mentinut ridicat si sprijinit. Se scoate si se desface orice articol de imbracaminte
care ar putea impiedica circulatia sangelui. Victima se transporta la spital.
3.7.12. Sangerari interne
Art. 100. Sangerarea interna poate fi recunoscuta astfel:
- sangele curge din ureche sau nas ori poate sa apara la un ochi puternic injectat sau
invinetit, raniri la cap;
- se elimina spuma insangerata la tuse datorata traumatismelor toracice;
- daca sangele din materialul vomitat este rosu aprins, sangerarea din stomac este recenta;
daca este brun si granulat, sangerarea este mai veche;
- sangerarile la nivelul superior al intestinelor dau scaunului o culoare neagra, iar cele la
nivelul inferior, o culoare rosie;
- urina devine rosiatica sau maronie in cazul sangerarii rinichilor sau a vezicii urinare.
Diana Medical
79
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
Art. 101. Primul ajutor in sangerarile interne trebuie sa previna si sa intarzie instalarea starii de
soc si sa asigure asistenta medicala de specialitate cat mai curand. Se aseaza ranitul in pozitia
culcat, cu picioarele ridicate la 15 – 30 cm, daca ranile o permit, avertizandu-l sa nu se miste.
Daca este in stare de inconstienta, trebuie asezat in pozitia de recuperare.
Art. 102. Nu se ofera nimic pe gura, se desfac articolele de imbracaminte stranse in jurul
gatului, pieptului sau taliei, se calmeaza ranitul explicandu-i importanta de a se relaxa fizic si
psihic. Ranitul trebuie tinut la temperatura confortabila, protejat de temperaturi extreme si
transportat de urgenta la spital, daca nu poate fi adus medicul la accidentat.
Art. 103. Este obligatoriu sa se noteze datele care l-ar putea interesa pe medic: marimea si
calitatea pulsului si a respiratiei, temperatura pielii, simptome cum ar fi voma, urinare
necontrolata sau tulburari intestinale, timpul cand au aparut schimbari majore in infatisarea sau
starea ranitului.
3.8. FRACTURI
3.8.1. Reguli generale
Art. 104. (1) In caz de fracturi, nu se actioneaza brutal si nu i se impun victimei miscari inutile.
Ea nu trebuie ridicata in picioare sau transportata inainte de imobilizarea fracturii.
(2) Actiunile de prim ajutor trebuie sa asigure imobilizarea focarului fracturii, cu

ajutorul atelelor confectionate special sau improvizate.
Art. 105. La fracturi deschise, trebuie procedat mai intai la oprirea hemoragiei si la pansarea
ranilor. Orice os exteriorizat trebuie protejat cu fese de jur imprejur, dar nu trebuie fortat sa intre
inapoi in rana. Se va administra un un calmant (antinevralgic, algocalmin etc.).
Art. 106. La imobilizarea fracturii se vor respecta urmatoarele reguli:
- orice imobilizare trebuie sa cuprinda doua articulatii: cea de deasupra si cea de sub focarul
de fractura (proximal si distal);
- la membre, atelele se pun de o parte si de alta a focarului de fractura (sau membrul se
aseaza intr-o gutiera speciala);
- atelele se invelesc in vata (sau alte materiale moi) pentru a nu leza pielea, a nu stanjeni
circulatia sau a nu mari durerea;
- se evita aplicarea atelelor pe locul unde osul vine in contact direct cu pielea (fata antero-
interna a gambei, de exemplu);
- acolo unde atela nu se poate mula exact pe regiunea imobilizata, golurile se umplu cu vata;
- se trage apoi o fasa, la inceput circulara, apoi serpuitoare, in jurul atelelor si al membrului
fracturat, obtinandu-se astfel o imobilizare provizorie (imobilizarea de durata, in aparat
gipsat, se face la un serviciu medical de specialitate); trebuie sa se aiba in vedere ca fasa
prea stransa stanjeneste circulatia sangelui si accentueaza durerea, iar fasa prea larga este
egala cu lipsa imobilizarii;
Diana Medical
80
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
- orice accentuare a durerii indica agravarea situatiei, ceea ce impune controlarea pozitiei
membrelor, a bandajelor, a nodurilor si a circulatiei sangelui la extremitati; nodurile de la
materialul utilizat pentru fixarea atelelor vor fi facute peste atela si nu pe zona descoperita;
- imobilizarea se va realiza de cel putin doua persoane: una ridica membrul fracturat cu o
mana, in timp ce cu palma cealalta sprijina locul fracturii; a doua persoana aplica atelele si
trage fasa.
Art. 107. Dupa imobilizare, victima se transporta la spital, asigurandu-se pana la destinatie
supravegherea accidentatului si masurile necesare pentru prevenirea socului: acoperirea cu
pleduri sau haine, administrarea de calmante si de lichide, daca victima este constienta.
3.8.2. Reducerea fracturii
Art. 108. Reducerea fracturii prin tractiunea membrului accidentat se executa de doi salvatori:
unul ridica membrul deasupra fracturii (proximal), iar celalalt trage cu grija, dar ferm, in josul
fracturii, divergent fata de primul si in axul membrului respectiv. La aplicarea tractiunii se iau
urmatoarele precautii:
- in cazul traumatismelor umerilor, coatelor, incheieturilor mainii sau ale genunchilor nu se va

incerca indreptarea articulatiilor;
- se aplica o tractiune suficienta numai pentru a alinia membrul si a elibera compresia
musculara si a extremitatilor osului fracturat asupra nervilor si muschilor; pentru a realinia
membrul poate fi necesara o tractiune mai mare, dar fara a forta; daca exista rezistenta sau
durere accentuata, se intrerupe tractiunea si se imobilizeaza in pozitia diformitatii existente;
- se mentine tractiunea pana cand membrul este complet imobilizat;
- se efectueaza manevra de axare a membrului fracturat numai daca se constata deformarea
evidenta a membrului; este bine sa se faca in primele minute dupa accident, cand victima
are o scurta perioada de ,,anestezie naturala”;
- se noteaza ca s-a aplicat tractiune si se informeaza serviciul medical – verbal sau printr-o
nota scrisa, introdusa in imbracamintea victimei.
Art. 109. Daca fractura este la nivelul bratului, se indoaie cotul la 90 0: primul salvator trage in
ax apucand de antebrat, in portiunea sa superioara, imediat sub plica cotului, iar al doilea
salvator apuca de brat cu mainile impreunate ca o chinga in axila si trage in sens contrar.
Art. 110. Daca fractura este la nivelul antebratului, se indoaie incet cotul victimei la 90 0: primul
salvator trage in ax de degetul mare al mainii, iar al doilea trage tot in ax, in sens contrar,
apucand de portiunea inferioara a bratului, imediat deasupra plicii cotului.
Art. 111. Daca este fracturat femurul (coapsa), se mentine genunchiul victimei intins si se trage
in ax; primul salvator apuca de picior cu mainile sprijinite de glezna si de calcai; al doilea
salvator trage in sens contrar de radacina coapsei, cu mainile impreunate in chinga sau cu un
cearceaf introdus intre coapse.
Art. 112. Daca este fracturata gamba sau glezna, se ridica membrul inferior, indoindu-l la
nivelul genunchiului, si se trage in ax: un salvator apuca de laba piciorului, iar cel de-al doilea
salvator trage in sens contrar, apucand de genunchi.
Diana Medical
81
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
Art. 113. Cand deformarea se afla la nivelul degetelor, al mainii sau al labei piciorului,se trage
intr-un sens de varfurile degetelor corespunzand regiunii deformate, fixand cu putere, cu
cealalta mana, pumnul sau glezna victimei, in functie de membrul afectat.
3.8.3. Utilizarea fesilor si a bandajelor la imobilizarea fracturilor
Art. 114. Bandajele utilizate pentru imobilizarea fracturilor se trec pe sub victima, folosind
scobiturile naturale ale corpului uman situate la ceafa, mijloc (talie), genunchi si glezne.
Bandajele trebuie sa fie destul de largi pentru a sprijini ferm, dar fara a crea disconfort, destul
de stranse pentru a preveni miscarea segmentelor osoase si innodate pe partea neranita sau
peste atela, pentru a micsora disconfortul si a asigura situarea partii mai late a bandajului pe
partea ranita. Daca sunt ranite ambele picioare, nodurile se fac pe linia mediana. Bandajele nu
trebuie sa franeze circulatia sangelui sau sa produca durere.
Art. 115. Partile imobilizate se controleaza la intervale de 15 minute, pentru a fi siguri ca

bandajele n-au devenit prea stranse prin umflarea zonelor inconjuratoare. Racirea sau
modificarea culorii la extremitati sunt indicatii de circulatie defectuoasa a sangelui, impunand
ajustarea bandajelor si a fesilor.
Art. 116. Intre partile corpului care sunt bandajate impreuna trebuie sa se intoduca o fasa
moale, pentru a preveni frecarea si disconfortul.
3.8.4. Proceduri specifice de prim ajutor in diverse fracturi
Art. 117. La fractura de clavicula, se sprijina si se imobilizeaza umarul astfel:
- se sprijina bratul pe partea ranita intr-un bandaj tubular Saint John, pentru a-i transfera
greutatea pe partea neranita;
- se asigura bratul sprijinit pe corp cu un bandaj peste cel tubular, incepand cu punctul
median al cotului si legand-ul pe partea opusa a corpului.
Art. 118. Pentru a acorda primul ajutor in cazul omoplatului fracturat:
- se sprijina bratul pe partea ranita intr-un bandaj tubular Saint John, pentru a-i transfera
greutatea pe partea neranita;
- se sprijina suplimentar bratul pe piept, asigurandu-l cu un bandaj lat, plasat peste cel
tubular.
Art. 119. La fracturile humerusului , daca articulatiile nu sunt implicate:
- se aseaza antebratul pe coastele inferioare, deasupra abdomenului;

- se plaseaza o fasa moale intre piept si brat;
- se sustine antebratul printr-o esarfa petrecuta dupa gat;
- se asigura pozitia bratului la piept prin bandaje deasupra si sub fractura (proximal si distal);
- se controleaza circulatia sangelui.
Pentru fracturile de humerus se pot folosi la imobilizare si atele:
Diana Medical
82
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
- se fixeaza o atela in axila, care va depasi linia cotului;

- cea de a doua atela se fixeaza pe partea externa, depasind linia umarului si cotului;
- se solidarizeaza cele ddoua atele, cu ajutorul a doua fesi amplasate spre extremitati;
- se sustine bratul impreuna cu antebratul indoit la 90 0, cu o esarfa petrecuta dupa gat, sau
prin fixarea de torace folosind 2 – 3 fesi ori o bucata de panza.
Art. 120. In cazul fracturilor localizate la partea distala (in apropiere de cot), care se manifesta
prin tumefiere accentuata a cotului, se va folosi, daca este posibil, o atela de sarma, care poate
fi modelata in unghi drept la nivelul cotului.
Art. 121. Pentru o fractura ce include cotul:
- se sprijina articulatia in pozitie confortabila, printr-un bandaj intre gat si articulatia pumnului
(esarfa, guler si manseta);
- se plaseaza o fasa moale intre brat si corp:
- se imobilizeaza intregul brat de corp prin bandaje late, unul deasupra si altul sub cot, legate
pe partea opusa;
- se controleaza frecvent pulsul radial si daca acesta este slab se ajusteaza bandajele si se
repozitioneaza bratul; daca pulsul nu se simte, trebuie chemat urgent medicul.
Art. 122. Pentru fracturile de radius si/sau cubitus, se va proceda astfel:
- se linisteste victima, i se sprijina antebratul si incheietura mainii printr-o tractiune usoara, se

plaseaza in cea mai confortabila pozitie si cu palma in jos;
- se imobilizeaza antebratul si incheietura mainii pe o atela cu fasa, plasata pe partea
palmara a antebratului si intinsa de la cot pana la baza degetelor;
- se asigura atela la brat prin bandaje inguste, unul mai sus (proximal) si altul mai jos (distal)
de fractura;
- se plaseaza antebratul cu atela pe piept, cu mana usor mai ridicata si se sprijina cu o
esarfa petrecuta dupa gat;
- se controleaza circulatia sanguina.
Art. 123. Fracturile localizate la incheietura mainii, se vor imobiliza fara tractiune, pe o atela cu
fasa, care trebuie sa fie mulata pe forma incheieturii si a mainii. De preferinta, se vor utiliza
atele din sarma. Daca acest lucru nu este posibil, se vor folosi suficiente fesi pe o atela rigida,
pentru a aseza incheietura deformata a mainii intr-o pozitie confortabila. Se asigura capetelei
atelei la cot si mana si se aplica un bandaj ingust mai sus de fractura. Se evita orice bandaj
care ar putea presa fractura. Se sprijina bratul cu atela intr-o esarfa petrecuta dupa gat,
avandu-se grija sa se asigure pentru degete o pozitie usor ridicata. Se controleaza circulatia
sanguina la degete: pielea sa fie de aspect normal, degetele sa ramana calde si sa se poata
misca.
Art. 124. (1) Daca ajutorul medical se poate acorda la scurt timp dupa accident, atunci pentru
fracturile mai simple ale mainilor se va realiza numai manevra de sprijinire.
(2) In caz de mai multe fracturi serioase la maini, sau cand pana la acordarea ajutorului
de specialitate va trece mai mult timp, se va proceda astfel:
- se infasa mana in pozitie functionala, cu o rola de panza sau alt material moale;
- daca degetele sun zdrobite, se plaseaza un pansament moale intre ele;
Diana Medical
83
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
- se imobilizeaza mana cu o atela de-a lungul partii palmare a mainii, intinsa de la mijlocul
antebratului pana la varful degetelor (sau se introduce mana intr-o pernuta si se asigura cu
bandaje);
- se sprijina bratul cu esarfa petrecuta in jurul gatului.
Art. 125. Manevrele de prim ajutor in caz de fractura de bazin, se alega astfel:
- daca ajutorul medical poate fi acordat rapid:

- se aseaza victima in cea mai confortabila pozitie, de obicei pe spate, cu genunchii drepti;
la dorinta accidentatului, pot sa i se sprijine genunchii lateral, cu o patura sau o perna;
- i se infasa gleznele si apoi labele picioarelor impreuna, cu un bandaj in forma cifrei 8;
- se sprijina ambele laturi ale pelvisului cu greutati invelite in material textil;
- daca transportul victimei este de durata mai lunga sau mai dificil:
- se plaseaza o fasa moale intre picioare;
- se aplica un bandaj in 8 in jurul gleznelor si al labelor picioarelor;
- se aplica doua bandaje late, suprapuse pe jumatate, in jurul pelvisului; se leaga usor sau
se fixeaza bandajul cu un ac de siguranta, pe partea neranita si se sprijina in ambele parti ale
bazinului cu saci cu nisip sau alte greutati, pentru a-l imobiliza;
- se aplica un bandaj lat in jurul genunchilor;se plaseaza victima pe o scandura spinala

lunga, cu fesi folosind manevra de rostogolire.
Art. 126. Pentru fracturile de femur, primul ajutor se acorda astfel:
- daca ajutorul medical poate fi acordat rapid, se va proceda doar la linistirea victimei si la
sprijinirea membrului inferior pana la sosirea medicului;
- daca victima poate fi miscata, iar transportul la serviciul de sanatate este de scurta durata:
- se linisteste accidentatul si i se sprijina piciorul, tragand cu grija dar ferm de laba
piciorului, pastrand varfurile labelor si rotulelor indreptate in sus si mentinand tractiunea pana la
imobilizarea completa;
- se plaseaza fesi sau o patura rulata intre picioare si se aduce piciorul sanatos langa cel
ranit;
- se asigura pozitia alaturata a picioarelor cu cinci bandaje late, primul de forma cifrei 8, la
glezne, apoi mai sus si mai jos de fractura, urmatorul la genunchi si unul la gambe;
- daca victima trebuie sa fie miscata, iar transportul la institutia medicala este lung si dificil:
- in timpul tractiunii si sprijinirii piciorului ranit, se aplica sapte bandaje late sub corp si sub
ambele picioare; se utilizeaza bandaje inguste numai deasupra si sub fractura si la labele
picioarelor; la o victima corpolenta, se folosesc bandaje late si la labele picioarelor;
- se slabesc bandajele sub corp si la sale, la genunchi si la glezne si se plaseaza in pozitia

respectiva, alunecandu-le in sus si in jos, dupa cerinta;
Diana Medical
84
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
- se pun fesi intre picioare, genunchi si glezne;
- se plaseaza o atela infasurata pe latura ranita a corpului, de la axila pana la laba

piciorului;
- se asigura atela cu bandaje din partea superioara a corpului pana la picioare, in

succesiunea urmatoare:
- la piept (torace) mai jos de axila;
- la pelvis (bazin) in linie cu soldul;la glezne si labe, de forma cifrei 8, pentru a include atela;
- la coapse, mai sus si mai jos de fractura;
- la genunchi;
- la gambe;
- se aseaza victima pe o targa.
Art. 127. Pentru fracturi in zona genunchiului:
- se sprijina piciorul ranit, realiniindu-se cu grija, numai in masura in care nu se accentueaza

astfel durerea; nu se practica tractiunea;
- se imobilizeaza piciorul pe o atela suficient de lunga pentru ase intinde de la bazin pana
dincolo de calcai, cu infasare sub scobiturile naturale la genunchi si glezna;
- se asigura atela cu bandaje de forma cifrei 8 in jurul soldurilor si la capatul superior al atelei
si un bandaj lat in jurul gambei si al atelei;
- se sprijina membrul cu atela intr-o pozitie usor ridicata
- se controleaza circulatia sangelui in laba piciorului.
Art. 128. (1) Fracturile de tibie si peroneu se vor imobiliza asfel:
- daca ajutorul medical se va acorda in scurt timp sau transportul va fi lin, se va face
imobilizarea folosind piciorul valid ca atela;
- daca distanta este mare sau transportarea victimei la spital presupune teren accidentat,
se va aseza o atela intre picioare si una pe partea externa a piciorului;
- daca localizarea accidentului impune transportarea in picioare sau pe locul din spate al
unui autoturism, victima va trebui sa isi foloseasca piciorul valid si se va proceda astfel:
- se linisteste victima si i se sprijina piciorul, aplicandu-se si mentinandu-se tractiunea pana

la imobilizarea completa;
- se plaseaza 5 bandaje sub picior, utilizandu-se scobiturila naturale de la genunchi si

glezna; se largesc bandajele in pozitia de la coapsa, genunchi si glezna si se strang bandajele
mai sus si mai jos de locul fracturii;
- se plaseaza fesi de-a lungul piciorului, pentru a umple golurile naturale de la genunchi si
glezna; se asigura atelele pe ambele laturi ale piciorului cu bandaje la coapsa si glezna, in
vecinatatea genunchiului, precum si mai sus sau jos de fractura.
Diana Medical
85
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
(2) Daca piciorul valid este utilizat ca atela, se pozitioneaza la inceput bandajele sub
piciorul ranit, iar apoi se plaseaza fasa de-a lungul piciorului. Se aduce piciorul valid langa cel
ranit si se infasa ambele picioare impreuna, in ordinea urmatoare: un bandaj ingust la glezne,
de forma cifrei 8; un bandaj lat la coapse; bandaje inguste deasupra si sub fractura. Pot fi
folosite si alte bandaje, pentru sprijin suplimentar, sau poate fi omis un bandaj, daca acesta
preseaza fractura.
Art. 129. In cazul unui traumatism al gleznei:
- se imobilizeaza glezna cu o perna/patura mica bine fixata;

- se pune o compresa rece sau o punga cu gheata;
- incaltamintea poate fi lasata, ca ajutor la imobilizarea gleznei, dar se vor slabi sireturile;
daca ranile necesita pansamente, incaltamintea se indeparteaza.
Art. 130. pentru fracturile labei piciorului se va actiona astfel:
- daca sunt prezente rani, se indeparteaza incaltamintea;

- daca nu exista rani, se lasa incaltamintea pe picior pentru a ajuta la imobilizare, dar se
slabesc sireturile;
- se imobilizeaza laba piciorului folosind o atela infasurata, o perna mica, o patura stransa in
jurul labei sau chiar incaltamintea, asigurata cu bandaje; se asigura atela/ incaltamintea cu
un bandaj in forma cifrei 8: se plaseaza centrul unui bandaj lat pe talpa, se traverseaza
scobitura piciorului si se poarta capetele prin spatele gleznei, dupa care se trece peste
scobitura labei si inapoi pe sub talpa ghetei; se leaga capetele peste atela sau peste talpa
ghetei;
- se ridica laba piciorului la 15 – 30 cm; se sprijina intr-o pozitie confortabila;
- se transporta victima la spital pe targa.
Art. 131. In cazul fracturarii unui deget de la picior se procedeaza la alaturarea degetului in
cauza de cel vecin (dupa ce s-a introdus o compresa intre ele); degetele se fixeaza cu o bucata
dubla de leucoplast.
Art. 132. In cazul oricarei fracturi de membru trebuie sa se verifice:
- existenta pulsului distal de fractura;

- coloratia si temperatura pielii;
- sensibilitatea cutanata.
Modificarea acestor parametri reprezinta semne de gravitate.
3. 9. TRAUMATISMELE TORACELUI
Art. 133. In cazul traumatismelor toracelui, se va acorda prioritate asigurarii unei respiratii bune;
se va proceda dupa cum urmeaza:
- se mentin caile respiratorii libere si daca este cazul, se efectueaza respiratie artificiala;
- se pune ranitul in pozitie semisezand, inclinat spre partea ranita.
Art. 134. Victima trebuie sa primeasca ingrijiri medicala de urgenta; se va acorda numai primul
ajutor necesar pentru un transport in siguranta.
Art. 135. Daca s-a produs un traumatism penetrant:
Diana Medical
86
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
- se impiedica accesul aerului in cavitatea toracica prin aplicarea unei bucati de plastic,
prinsa cu leucoplast in trei parti;
- daca exista vreun obiect infipt, nu trebuie extras; se pune doar pansament in jurul sau;
- se sprijina bratul de partea ranita cu o esarfa si se aseaza ranitul in pozitia indicata.
Art. 136. La traumatismele produse de explozii:
- se aseaza ranitul intr-o pozitie cat mai confortabila, semisezand, cu capul si umerii ridicati si
sprijiniti;
- se supravegheaza respiratia;
- se aplica masurile de incetinire a evolutiei socului;
- se transporta ranitul cat mai rapid la spital.
Art. 137. (1) In fracturile de coaste inchise, accidentatul se va transporta in pozitie sezand.
(2) In cazul unei fracturi de coaste deschisa, se panseaza mai intai rana, se sprijina
bratul cu o esarfa si se transporta ranitul in pozitie semisezand, inclinat spre partea ranita.
(3) Daca s-a produs o fractura multipla a coastelor :
- se fixeaza zona ranita prin asezarea bratului victimei peste rana si prinderea lui
de piept cu o fasa lata; se pot folosi drept atela:
- un obiect mai tare; o perna fixata cu leucoplast; fesi;
- se aseaza ranitul in pozitie semisezand, inclinat catre partea ranita;
- se transporta victima la spital pe targa.
Art. 138. La fracturile de stern, manevrele de prim ajutor sunt:
- se desfac obiectele de imbracaminte la gat, piept sau talie;

- se acorda ajutorul impotriva instalarii socului;
- se aduce asistenta medicala de specialitate.
Daca victima trebuie transportata, se va utiliza o targa.
3.10. TRAUMATISMELE CAPULUI SI ALE COLOANEI VERTEBRALE
Art. 139. In cazul fracturilor calotei craniene sau aflate la baza craniului:
- se imobilizeaza si se sprijina capul si gatul, pentru a impiedica orice miscare, punand

mainile pe ambele parti ale capului;
- se stabileste receptivitatea victimei, se verifica respiratia si se asigura eliberarea cailor
respiratorii;
- se aplica metoda impingerii maxilarului fara a inclina capul si se incepe respiratia artificiala,
daca este cazul;
- se aplica un manson cervical;
- se stabileste gradul de constienta;
Diana Medical
87
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
- daca exista scurgere de sange sau de fluid din ureche, se aplica un pansament steril si se
fixeaza usor, pentru a permite lichidului sa se scurga;
- se protejeaza zonele de depresie, umflaturile, cucuiele sau plagile craniului, acolo unde
sunt posibile fracturi craniene, cu pansamente groase, compresibile si moi; nu se vor aplica
presiuni asupra locului fracturii;
- se avertizeaza victima sa nu isi sufle nasul, daca prin nas se scurge sange sau lichid; nu
trebuie obstructionata scurgerea sangelui, astfel incat se va tine doar un pansament la nas;
- nu se va lasa victima nesupravegheata si i se asigura transportul de urgenta la un centru
medical specializat.
Art. 140. In cazul fracturilor oaselor fetei si maxilarelor:
- se mentin deschise caile respiratorii si se verifica sa nu fie vreo obstructie in gura; se

indeparteaza dintii scosi sau proteza din gura victimei si se mentine o cale de drenare a
sangelui si a salivei, folosindu-se un deget pentru a tine calea respiratorie deschisa, daca
fata a fost lezata grav;
- se controleaza sangerarea;
- se sprijina maxilarul traumatizat cu un tampon moale, fixat in pozitie cu mana, nu printr-un
bandaj;
- se plaseaza victima in pozitie sezand, cu capul mult inainte si se transporta in aceasta
pozitie; daca este inconstienta, se aseaza in pozitie de recuperare si i se tine maxilarul mult
inainte; daca accidentatul vomita, salvatorul trebuie sa ii sprijine cu palma sa maxilarul si sa
ii intoarca capul spre partea nevatamata;
- in timpul transportului cu targa, salvatorul trebuie sa se asigure ca exista o buna drenare a
gurii si nasului victimei.
Art. 141. In cazul comotiei cerebrale si al presiunii intracraniene se aplica aceleasi manevre de
prim ajutor ca in cazul pierderii cunostintei. Daca s-a produs o comotie cerebrala, se vor urmari
cu grija semnele care indica instalarea presiunii intracraniene: starea de inconstienta; spasme
ale membrelor sau chiar convulsii in stadiile initiale; respiratie neregulata si zgomotoasa si
incetinirea pulsului; cresterea temperaturii corpului si inrosirea fetei; dimensiuni inegale ale
pupilelor ochilor (una sau ambele pupile pot fi dilatate si nu raspund la stimului luminosi); stare
de slabiciune, miscari dezordonate. Aceste semne vor fi notate si comunicate medicului.
Art. 142. Acordarea primului ajutor unei persoane suspectate de traumatism al coloanei
cervicale consta in imobilizarea si sprijinirea capului si gatului :
- cand victima este culcata, i se mobilizeaza capul si gatul in pozitia in care au fost gasite;
daca este nevoie sa i se ralinieze capul pentru a degaja caile respiratorii, aceasta i se va
trage usor; imobilizarea se poate realiza cu ajutorul a doua prosoape, paturi rulate sau
perne; se pune cate una dintre ele pe fiecare parte a coloanei vertebrale (scandura spinala
scurta);
- la o victima in pozitie sezand, capul, gatul si partea superioara a corpului trebuie imobilizat
ca o unitate, inainte ca victima sa fie miscata:
- se sprijina capul si se aplica un manson cervical, ce poate fi realizat din bandaje
triunghiulare: se intinde bandajul pe o suprafata plana; se pune un material tare la distanta
de 1/3 de la varf, paralel cu baza triunghiului; materialul de umplutura poate fi constituit din
bandaje impaturite, cateva esarfe impaturite sau alt material care sa formeze o pernuta
adecvata; se aduce varful bandajului catre baza, astfel incat sa acopere baza triunghiului,
formand un fular (manson) de cca. 8 - 10 cm diametru, lasandu-se capetele de legare in
jurul gatului;
Diana Medical
88
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
- in timp ce se sprijina in continuare capul si gatul, se plaseaza centrul mansonului improvizat

sub barbie si se infasoara capetele in jurul gatului, in directii opuse, dupa care se innoada in
fata, pe manson;
- sprijinirea capului si gatului se mentine pana cand pot fi imobilizate pe o placa atasata in
spate: se gliseaza usor o placa din lemn sau din alt material rigid (scandura spinala scurta)
in spatele victimei, miscand cat mai putin capul, gatul si spatele acesteia; se fixeaza capul
si corpul victimei cu curele prevazute special pentru acest scop sau cu bandaje improvizate.
Art. 143. (1) In cazul traumatismelor coloanei vertebrale in zona toracica si/sau lombara, daca
ajutorul medical se poate acorda foarte rapid, nu se va proceda decat la manevrele necesare
pentru a impiedica miscarea corpului si instalarea socului. De asemenea, se avertizeaza
victima sa nu se miste si se acopera, pentru a o incalzi si pentru a incetini evolutia starii de soc.
(2) Imobilizarea se va realiza de doua persoane, instruite de salvator, care vor

proceda astfel:
- o persoana va sprijini capul si gatul victimei ingenunchind in partea capului si tinandu-l usor
cu mainile sale puse pe ambele parti ale capului victimei; aceasta persoana va mentine
alinierea capului si va impiedica miscarea acestuia in lateral sau caderea in fata; ea trebuie sa
supravegheze respiratia si sa anunte imediat daca apar probleme; caile respiratorii se mentin
deschise si daca este necesar, trebuie facuta respiratie artificiala; daca victima este asezata pe
spate, poate fi necesar sa i se degaje caile respiratorii de mucoase sau fluide cu ajutorul unei
pompite;
Cea de a doua persoana va sprijini gleznele si picioarele pentru a impiedica miscarea piciorelor
si a trunchiului: va ingenunchea la picioarele victimei si va pune o mana sub gleznele acesteia
pentru a le sustine; cu cealalta mana va prinde gleznele pe deasupra lor, aceasta persoana va
mentine alinierea corpului si va impiedica rotirea acestuia.
Art. 144. (1) Daca ajutorul medical nu este disponibil imediat sau victima cu fractura de
coloana vertebrala in zona toracica si/sau lombara trebuie mutata, transportarea se va face cu
minimum patru persoane, astfel:
- se foloseste scandura spinala sau se improvizeaza o placa pentru pus la spatele victimei,
dintr-o usa sau din orice alt obiect tare, destul de lung si de lat, dar nu excesiv de mare,
pentru a nu impiedica trecerea;
- se umple spatiul liber dintre picioare si toate golurile de-a lungul coloanei vertebrale (sub
gat, la talie, genunchi si glezne) cu materiale moi;
- se aplica bandaje pentru a imobiliza incheieturile la sold, genunchi, picioare, glezne si laba
piciorului si fixat victima de placa).
(2) Dupa ce s-au efectuat pregatirile pentru transport, se executa imobilizarea victimei:
se asigura sprijinirea capului si a picioarelor in timp ce se aplica un manson cervical si se pun
pernute din material moale intre picioare, genunchi si glezne; se aplica bandaje late in jurul
coapselor, genunchilor si picioarelor, pentru a imobiliza incheieturile. Toate bandajele se trec
nefortat pe sub victima, fara a i se misca corpul. Ori de cate ori este posibil, se folosesc
scobiturile naturale ale corpului. In final, se fixeaza cu blandete incheieturile mainilor peste
pieptul victimei si se aseaza pe placa, prin manevra de rostogolire.
Art. 145. Pentru aplicarea manevrei de rostogalire se va proceda astfel:
Diana Medical
89
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
- se pune placa de-a lungul victimei, dupa ce aceasta a fost imobilizata, avandu-se grija ca
pernutele sa corespunda golurilor corpului (la gat, talie, genunchi si incheieturi) si sa nu
creeze presiuni asupra zonelor fracturate;
- doua persoane, la capul si la picioarele victimei, vor mentine tractiunea corpului pe tot
parcursul procedurii si vor mobiliza capul si picioarele victimei numai simultan si la unison
cu rotirea corpului; persoana aflata la cap trebuie sa fie deosebit de atenta sa nu cada
capul catre inainte;
- una sau mai multe persoane se vor aseza de-a lungul victimei, alaturi de placa, in dreptul
bazinului si al membrelor inferioare; ele trebuie sa ajunga sa apuce hainele peste corpul
victimei;
- o alta persoana va controla placa si o va aseza astfel incat victima sa poata fi rostogolita
peste ea; de asemenea, va executa ultima aranjare a pernutelor inainte ca victima sa fie
rostogolita inapoi pe placa si va ajuta la glisarea ei pe centrul placii;
- salvatorul se aseaza in dreptul umerilor, ca sa poata controla echipa si sa fie atent la gat si
la partea superioara a spatelui; cand toata lumea este pregatita, salvatorul comanda
echipei sa intoarca usor victima pe o parte, dupa ce se asigura ca placa este pozitionata
bine;
- se acopera ranitul cu o patura, fixata de placa prin bandaje sau curele; se imobilizeaza si
capul pe placa;
- se controleaza permanent respiratia.
3.11. TRAUMATISMELE MUSCHILOR, LIGAMENTELOR SI ALE ARTICULATIILOR
rt. 146. Manevrele pentru primul ajutor in caz de intinderi musculare sunt:
- se aseaza victima in cea mai confortabila pozitie;
- se aplica comprese reci, de exemplu pungi cu gheata, in secvente de 15 minute aplicare pe

locul respectiv si 15 minute pauza.
Art. 147. Entorsele trebuie tratate ca si cum ar fi fracturi:
- se aplica bandaje usor compresive;

- se slabesc bandajele daca circulatia sangelui este jenata sub bandaj, sau daca aceasta
cauzeaza dureri;
- se imobilizeaza si se ridica articulatia vatamata, daca este posibil;
- se aplica pungi cu gheata pe articulatie (in secvente de 15 minute aplicare, 15 minute
pauza).
Art. 148. Pana la un diagnostic al specialistului, nu trebuie facuta nicio tentativa de aducere a
oaselor si a articulatiei in pozitia lor normala. Se vor aplica urmatoarele manevre:
- se imobilizeaza si se sprijina articulatia in pozitia ce mai confortabila; se folosesc pernute si

o esarfa pentru a sprijini adecvat membrul respectiv;
- se aplica pungi cu gheata (15 minute aplicare, 15 minute pauza).
- Se verifica circulatia sanguina controland pulsul si urmarind modificarile de temperatura si
de culoare la extremitati; daca apar probleme circulatorii, se solicita asistenta medicala de
urgenta.
Diana Medical
90
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
3.12. TRAUMATISMELE OCHILOR
Art. 149. Este interzis sa se incerce indepartarea particulelor din ochi daca particula este pe
cornee, este incastrata sau s-a lipit de globul ocular sau nu poate fi vazuta, desi ochiul este
umflat si dureros.
Art. 150. In cazul prezentei unor corpi straini in ochi se procedeaza astfel :
- se avertizeaza persoana sa nu isi frece ochiul;

- persoana care acorda primul ajutor se spala bine pe maini;
- se inchid pleoapela victimei si se acopera ochiul afectat cu un tampon pentru ochi sau cu
tifon; se prelungeste acoperirea pana la frunte si obraz;
- se fixeaza bandajul cu benzi adezive;
- se solicita asistenta medicala de specialitate.
Art. 151. Pentru scoatera unei particule de sub pleoapa superioara, salvatorul ii va cere
victimei sa traga pleoapa superioara in jos peste pleoapa inferioara; genele pleoapei inferioare
pot sa disloce particula si el o scoate afara .
Art. 152. Daca pentru a localiza si a indeparta particula aflata sub pleoape este necesara
expunerea suprafetei interioare a pleoapei superioare, se va proceda astfel :
- se aseaza ranitul astfel incat fata sa ii fie bine luminata, i se imobilizeaza capul si este
rugat sa priveasca in jos;
- se pune o bagheta (bat de chibrit curat si neted) la baza pleoapei superioare si se apasa
usor pleoapa catre inapoi;
- se apuca pleoapa superioara intre degetul mare si index; se ridica pleoapa de pe ochi, in
sus si peste bagheta si se ruleaza catre spate;
- daca particula poate fi vazuta pe pleoapa, se indeparteaza cu coltul umezit al unei batiste
sau al unui pansament curat;
- daca dupa indepartarea particulei durerea persista, trebuie sa se solicite asistenta medicala
de specialitate.
Art. 153. Pentru indepartarea unei particule de sub pleoapa inferioara se procedeaza astfel:
- se aseaza persoana cu fata spre lumina;

- salvatorul se pozitioneaza in fata ei, ii trage usor pleoapa inferioara catre in jos si departat
de globul ocular, in timp ce ranitul misca ochiul in sus;
- se indeparteaza particula cu coltul umezit al unei batiste sau al unui pansament curat.
Art. 154. pentru indepartarea unei particule de pe globul ocular:
- se trece un fascicul de lumina peste ochi, dar nu drept in ochi;

- daca particula este libera si nu se afla pe cornee, se indeparteaza cu coltul umezit al unei
batiste curate sau al unui pansament.
Art. 155. Corpii straini incastrati in ochi sau in tesutul moale de langa ochi trebuie indepartati
numai de medic. Pentru primul ajutor se vor executa urmatoarele manevre :
- se aseaza victima in pozitie orizontala si se sprijina capul;

- se pune un tampon in jurul obiectului incastrat, se acopera cu un cornet de hartie pentru a
impiedica miscarea ochiului si se tine asa incat obiectul incastrat sa nu fie presat;
- se transporta persoana cu o targa.
Diana Medical
91
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
Art.156. In cazul ulceratiilor si al loviturilor, se interzice presarea globului ocular. In toate

cazurile, se va proceda astfel:
- se culca ranitul si i se sprijina capul;

- i se inchide pleoapa si se acopera ochiul cu un tampon de tifon, fixandu-l usor cu un bandaj
sau cu banda adeziva;
- se imobilizeaza capul;
- se solicita asistenta medicala sau se transporta victima pe o targa la serviciul specializat.
Art. 157. Daca accidentul consta in enuclearea globului ocular din orbita (iesirea globului ocular
din orbita), este interzisa manevra de repunere a ochiului in pozitie. Se acopera ochiul victimei
cu un pansament umezit si cu un con protector. Se aseaza ranitul cu fata in jos pe o targa, cu
capul imobilizat si se transporta la o unitate specializata.
Art. 158. Daca la locul accidentului nu exista aparatura pentru tratarea arsurilor chimice, se vor
efectua urmatoarele manevre de prim ajutor :
- se plaseaza victima in pozitie asezat sau culcat, cu capul inclinat catre spate si intors usor
spre partea lezata;
- se acopera ochiul nelezat;
- se forteaza usor departarea pleoapelor si se spala ochiul vatamat cu apa calduta sau rece
sau lapte;
- se tine capul ranitului sub jetul de apa curgand usor;
- dupa spalare, se acopera ochiul lezat cu un pansament si se solicita imediat asistenta
medicala.
Daca ambii ochi sunt lezati, se acopera cel vatamat mai grav. Numai in cazuri extreme se
acopera ambii ochi, explicandui-se in acelasi timp victimei ce se intampla.
Art.159. In cazul arsurilor oculare de natura termica trebuie sa se acopere pleoapele cu un

pansament rece si umed si sa transporta ranitul pentru a i se acorda asistenta medicala de
specialitate.
Art. 160. Daca leziunea oculara se datoreaza efectului radiatiilor electromagnetice (radiatie
solara directa sau reflectata, flacara de sudura, radiatii infrarosu si laser), iar victima se plange
de senzatie de arsura, i se acopera ochii cu tampoane groase si umede, fixate pe locul
respectiv si se transporta de urgenta la o unitate medicala specializata.
3.13. ARSURI
3.13.1. Arsuri termice
Art. 161. Primul ajutor in arsurile superficiale consta in imersiunea imediata a partii arse in apa
rece sau alcool. Daca imersiunea nu este posibila, se aplica pe zona lezata imbracaminte
curata, umezita in apa rece sau alcool. De asemenea, se indeparteaza imediat orice sursa de
presiune a zonei arse (inele, bratari, imbracaminte sau incaltaminte) si se acopera arsura cu un
pansament curat, lipsit de scame, preferabil steril.
Diana Medical
92
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
Art. 162. Nu se aplica lotiuni, alifii sau pansamente murdare, uleiuri, pamant, balegar, cerneala,
albastru de metilen etc. Nu se sparg basicile.
Art. 163. Nu se respira, nu se tuseste peste arsuri si nu se pipaie zona arsa.
Art. 164. In cazul arsurilor mai serioase, se solicita ajutorul medicului si se acorda primul ajutor
prin:
- controlarea respiratiei victimei (se aplica respiratia artificiala, daca este necesar);
- acoperirea usoara a zonei arse cu un pansament curat, preferabil steril si lipsit de scame;
- aplicarea tratamentului pentru soc;
- transportarea victimei la spital.
3.13.2. Arsuri chimice
Art. 165. In cazul arsurilor produse de substantele chimice corosive (acizi tari sau baze), se
inunda cu apa rece din abudenta zona arsa. Se continua inundarea zonei arse si in timpul
indepartarii imbracamintei pana la spalarea (indepartarea) completa a substantelor chimice.
Daca leziunea a fost produsa de substante chimice uscate, precum varul, inainte de inundarea
cu apa rece, acestea se indeparteaza rapid, prin periere usoara cu compresie uscata. Dupa
indepartarea substantelor se continua primul ajutor ca pentru arsura termica. Se acopera
arsura cu un pansament curat si se solicita ajutorul medicului.
Art. 166. Nu se utilizeaza agenti chimici neutralizanti precum otet, sifon, alcool, fara avizul
medicului.
Art. 167. In cursul arsurilor electrice, prima manevra ce trebuie executata este scoaterea
accidentatului de sub actiunea curentului electric.
Art. 168. Manevrele pentru primul ajutor in caz de arsuri electrice sunt:
- se controleaza respiratia;
- se aplica respiratia artificiala, daca este necesar;
- se controleaza circulatia sangelui;
- se aplica resuscitarea cardio – respiratorie, daca pulsul nu este sesizabil.
Art. 169. Dupa ce respiratia si circulatia sunt reluate, se acorda primul ajutor pentru arsuri,
acoperindu-le cu un pansament uscat si curat. Se imobilizeaza eventualele fracturi si luxatii si
se solicita ajutorul medicului.
3.13.3. Arsuri cauzate de radiatii
Art. 170. La arsurile provocate de radiatii se acopera zona afectata cu un prosop umed,
utilizand o solutie de 10 gr. de sare la un litru de apa ( o lingura la un litru de apa). Pot fi folosite
si unguentele si cremele comerciale pentru arsuri solare. Daca basicile sunt sparte, victima
trebuie sa primeasca asistenta medicala de specialitate.
Diana Medical
93
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
3.14. ACCIDENTE PRIN EXPUNERE LA TEMPERATURI EXTREME
3.14.1. Accidente termice prin expunere la caldura
Art. 171. Daca in urma expunerii la caldura, victima prezinta simptomele specifice crampelor
calorice – transpiratie abundenta si crampe musculare localizate la extremitati si abdomen – se
vor aplica urmatoarele manevre:
- se scoate victima din ambianta termica si i se asigura odihna intr-un loc racoros;
- i se da accidentatului sa bea apa usor sarata (o doza de 250 ml solutie salina de 0,5 %: o
lingurita sare la 1 l de apa);
- daca spasmele persista, dupa 10 minute se da a doua doza; daca nu dispar spasmele, se
solicita ajutor medical calificat.
Art. 172. In cazul colapsului caloric (temperatura corpului usor crescuta, puls slab si rapid,
piele palida, rece si lipicioasa, respiratie rapida si suprficiala, vedere incetosata, ameteli si
dureri de cap pana la pierderea cunostintei, crampe ale extremitatilor si abdomenului, senzatie
de greata si voma), se va proceda astfel:
- se culca victima intr-un loc racoros, cu picioarele mai sus decat nivelul corpului;
- se slabeste imbracamintea la gat si talie si se scot hainele de prisos;
- i se da victimei sa bea cat poate apa sarata (solutie salina de 0,5 %);
- daca accidentatul este inconstient, se aseaza in pozitie de recuperare si se supravegheaza
respiratia;
- se transporta victima pentru a primi asistenta medicala.
Art. 173. Atunci cand victima prezinta simptome specifice socului caloric (temperatura corpului
ridicata, ajungand la 420 - 440 C, puls rapid si foarte slab, respiratie zgomotoasa, piele rosie,
fierbinte, uscata sau umeda, convulsii musculare, stare de greata sau voma, dureri de cap,
ameteli, agitatie, evolutie catre o stare de inconstienta sau coma) se procedeaza astfel:
- se transporta victima intr-un loc racoros si umbrit;

- i se scoate orice imbracaminte de prisos;
- se pune persoana intr-o baie rece sau se sterge cu un burete cu apa rece, in special sub
brat, pe gat, cap si zona pelviana;
- se poate realiza si acoperirea victimei cu cearceafuri ude, indreptand catre ea un ventilator;
- atunci cand temperatura a scazut, se aseaza victima in pozitie de siguranta, se controleaza
temperatura corporala si se supravegheaza respiratia;
- se transporta victima pentru a primi asistenta medicala, intr-o ambulanta racoroasa.
Art. 174. daca in urma expunerii la radiatia solara, victima manifesta simptome specifice
insolatiei (dureri de cap, ameteli, dureri in regiunea inimii, nevoia de a urina, piele fierbinte si
rosie, ceafa rigida, senzatie de infundare a urechilor, puls rar si molesala sau accelerarea
respiratiei si a pulsului, insolatie grava, maxilare inclestate, lesin) se iau imediat urmatoarele
masuri:
- se scoate victima de sub influenta radiatiei solare si se aseaza la umbra, in pozitie culcat
sau semisezand, cu capul ceva mai sus, descheiat la gat, fara cravata, dezbracat de haine
stranse, cordoane, centuri etc,; in forma cu puls rapid si respiratie accelerata, capul trebuie
asezat la nivelul corpului;
Diana Medical
94
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
- se aplica pe cap pungi cu gheata sau comprese reci;

- se administreaza bauturi dulci ca ceai, cafea, sucuri de fructe.
3.14.2. Accidente prin expunere la frig
Art. 175. Indiferent de tipul de accident datorat expunerii la frig, se vor respecta urmatoarele
reguli de acordare a primului ajutor:
- se scoate victima din mediul rece si i se asigura caldura; camerele trebuie incalzite foarte
incet, astfel incat sa ajunga la o temperatura interioara de cca. 20 - 240 C numai 3-4 ore;
- se slabeste imbracamintea stransa, se scot incaltamintea stramta, manusile si inelele;
- se indeparteaza hainele umede si se inlocuiesc cu imbracaminte uscata, calda;
- se protejeaza fata, mainile sau picioarele cu materiale calde si uscate sau folosind ca sursa
de caldura chiar corpul salvatorului;
- nu se aplica direct pe zona inghetata o sursa de caldura si nici zapada sau apa rece;
- nu se forteaza victima sa se miste inutil;
- nu se agraveaza leziunea, manevrele trebuie aplicate cu grija;
- daca este necesar, se bandajeaza zonele inghetate sau basicate, cu conditia ca bandajele
sa nu fie stranse foarte tare;
- nu se freaca zona inghetata;
- cand situatia o permite, se poate folosi apa calda la o temperatura de 400 C;
- trebuie acordata asistenta medicala cat mai repede.
Art. 176. Atunci cand victima manifesta simptome de hipotermie (puls si respiratie normala,
aspect si comportament caracterizat prin tremuraturi si vorbire usor incoerenta, in hipotermia
usoara, puls slab si rar, respiratie slaba si superficiala, lipsa de coordonare a miscarilor,
tremuraturi violente, dezechilibru, senzatie de greutate in membre, furnicaturi, amorteala, stare
de confuzie si somnolenta, in hipotermia moderata – temperatura corpului scade sub 37 0C,
puls foarte slab, neregulat, chiar absent, repsiratie slaba sau absenta, pierderea cunostintei,
coma, in hipotermia avansata – temperatura corpului sub 270C ), in afara masurilor precizate la
articolul precedent, se mai recomanda:
- daca victima este constienta, sa i se ofere bauturi calde si dulci;

- daca nu prezinta nici un semn de existenta a respiratiei, se executa respiratia artificiala prin
metode directe si se ventileaza plamanii intr-un ritm adecvat varstei victimei; se verifica
pulsul la carotida timp de pana la 2 minute;
- daca dupa respiratia artificiala, pulsul nu poate fi detectat, oricat de slab, se trece la
reanimarea cardio – respiratorie, cu conditia ca aceasta sa poata fi asigurata pana cand
victima este incredintata asistentei medicale.
Art. 177. Degeraturile superficiale vor fi tratate astfel:
- se reancalzesc zonele degradate prin presarea continua si ferma cu o mana calda,

respirare asupra partii degerate, plasarea zonei respective in contact cu o zona calda a
corpului salvatorului (abdomen, axila);
- se frictioneaza cu cea mai mare grija zonele degradate, utilizand alcool sau o manusa
(maneca hainei) pana ce pielea se inroseste si se incalzeste dar numai daca s-a pastrat
sensibilitatea cutanata;
- se trateaza si se panseaza flictenele ca la celelalte tipuri de plagi si arsuri.
Diana Medical
95
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
Art. 178. Pentru degeraturile profunde trebuie sa se acorde imediat asistenta medicala de
specialitate. Daca sunt afectate picioarele, victima va fi transportata cu targa.
3.15. OTRAVIRI ACCIDENTALE
(accidente prin absorbtia in organism a unor substante care pot provoca

imbolnavirea sau moartea)
Art. 179.In caz de otravire accidentala, primele masuri sunt:
- identificarea substantei otravitoare;

- estimarea cantitatii absorbite;
- determinarea caii de intrare in organism;
- determinarea timpului scurs din momentul otravirii.
Art. 180. Simptomele dupa care se poate stabili calea de patrundere in organism a substantei
otravitoare sunt urmatoarele:
- otravurile ingerate: ameteala, crampe abdominale, varsaturi si alte tulburari gastro-

intestinale, eventual decolorarea buzelor si a gurii, arsuri sau miros specific respiratiei;
- otravurile inhalate: tuse, dureri in piept, respiratie accelerata sau dificila, stari de confuzie,
dureri de cap, lesin, pierderea cunostintei, stop cardiac si respirator;
- otravurile absorbite prin piele: iritatii locale ale pilii, dereglarea functionarii sistemului nervos
central, afectarea respiratiei si a circulatiei sanguine;
- otravurile injectate: iritatii ale pielii in locul intepaturii, cu acelaeasi efecte ca la cele
absorbite prin piele, dar manifestate mult mai rapid.
Art. 181. Indiferent de natura substantei si de modul in care s-a produs otravirea, trebuie
actionat cat mai repede, acordandu-se ajutor specializat. Daca acesta nu este disponibil de
urgenta, primul ajutor consta in eliminarea otravii sau reducerea efectelor ei.
Art. 182. In raport cu calea de patrundere a substantei in organism, se vor respecta

urmatoarele reguli de prim ajutor:
- otravurile inghitite nu trebuie diluate; daca victima este constienta, trebuie sa-si clateasca
gura, i se spala si i se sterge fata pentru a indeparta orice urma de substanta, mai ales in
cazul celor corosive; nu se provoaca varsaturi decat in cazul in care medicul indica acest
lucru, situatie in care se administreaza substante adecvate (varsaturile provocate mecanic
nu sunt de regula eficace);
- in cazul otravurilor inhalate (de ex. substantele toxice), victima trebuie transportata cat mai
urgent la aer curat, departe de sursa de intoxicare; daca nu respira i se va aplica respiratie
artificiala prin metode indirecte;
- otravurile absorbite prin piele, cum ar fi substantele chimice lichide sau pulberile, trebuie
indepartate spaland zona afectata cu multa apa calda si dupa aceea cu apa si sapun; se
acorda o atentie deosebita zonelor ascunse (sub unghii, in par);
- otravurile injectate trebuie retinute in zona de injectare; se mentine victima cat se poate de
relaxata, cu membrul afectat la nivelul inimii; se spala intreaga zona.
In timpul transportului la spital sau al asteptarii acestuia:
- trebuie urmarita respiratia si daca este necesar, se efectueaza respiratia „gura la gura”;
daca in gura sau in jurul acesteia se gasesc reziduuri otravitoare sau corosive, se foloseste
Diana Medical
96
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
o metoda de respiratie artificiala alternativa; nu se aplica respiratia „gura la gura” in caz de

intoxicatii de gaze si vapori;
- victima trebuie sa fie asezata in pozitia de recuperare;
- daca victima are convulsii, se iau masuri de prevenire a ranirii acesteia;
- se acorda primul ajutor in caz de soc.
3.16.MUSCATURI DE ANIMALE, INTEPATURI SI MUSCATURI DE INSECTE
Art. 183. In cazul muscaturii unui animal, se va proceda stfel:
- se lasa rana sa sangereze, dar nu exagerat;

- se spala rana cu sapun antiseptic sau detergent, se clateste cu apa pe cat de fierbinte
suporta victima sau se aplica o solutie salina, dupa care se aplica un pansament si un
bandaj si se transporta victima la un serviciu medical specializat.
Art. 184. In cazul unei muscaturi de sarpe veninos:
- se aseaza victima intr-o pozitie confortabila, se sprijina membrul afectat si se calmeaza

victima;
- se aplica un garou deasupra muscaturii; din 15 in 15 minute, se ridica garoul tot mai sus, cu
cativa centrimetri, pana aproape de radacina membrului;
- se aplica local ghiata, pe zona plagii;
- se poate aspira tocxina din plaga prin sugere cu conditia ca persoana care da primul ajutor
sa nu aiba rani pe buze sau pe mucoasa bucala; se poate folosi o ventuza;
- se incalzeste victima cu paturi, sticle cu apa calda, perna electrica, etc si i se dau bauturi
indulcite sau sarate si se trasporta de urgenta la un serviciu medical specializat.
Art. 185. Daca o persoana este intepata/muscata de insecte si prezinta ca simptome iritatii si
umflaturi in jurul ochilor si al gurii, ameteli, varsaturi, dificultati respiratorii, va fi transportata de
urgenta la un serviciu medical. Primul ajutor va consta in urmatoarele:
- se aplica pe rana alcool, o solutie slaba de amoniac sau o pasta de dicarbonat de sodiu si
apa; se evita folosirea alcoolului si a amoniacului in zona ochilor;
- daca acul a ramas infipt in piele, se indeparteaza cu atentie, impreuna cu sacul de venin
atasat;
- daca acul se gaseste in gura victimei, trebuie sa i se clateasca gura cu o solutie de
dicarbonat de sodiu (o lingurita la un pahar cu apa) sau i se da sa suga o bucata de gheata.
Art. 186. Daca pe victima s-a fixat o lipitoare, aceasta se va indeparta prin presarare cu sare,
atingerea cu un ac inrosit in foc, un chibrit aprins, o tigara, ungerea cu petrol, terebentina sau
ulei. Dupa indepartare, se spala zona afectata cu o solutie de dicarbonat de sodiu sau
amoniac.
3. 17. ACCIDENTE ACVATICE
Art. 187. in cazul unei persoane inecate/care se ineaca, mai intai va fi scoasa din apa:
- se arunca un obiect plutitor catre persoana care se ineaca, o anvelopa de cauciuc, o vesta
de salvare sau se poate folosi chiar o vasla, pentru a sprijini victima;
- se trage persoana la mal cu o franghie sau un cablu;
Diana Medical
97
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
- se vasleste spre persoana care se ineaca, folosindu-se orice obiect plutitor disponibil;
inotatul spre victima pentru a o scoate din apa este permis numai persoanelor care stiu sa
inoate si sunt bine antrenate.
Art. 188. In cazul unei persoane inecate, se aplica urmatoarele proceduri:
- se curata caile respiratorii de orice material vizibil si daca respiratia nu se reia spontan, se
incepe imediat respiratia artificiala prin metode directe;
- daca accidentul a survenit in timpul scufundarii, navigatiei etc., se trateaza victima ca si
cum ar avea o leziune a maduvei spinarii: se intoarce cu foarte mare grija cu fata in sus,
fara sa i se rasuceasca coloana vertebrala; capul si ceafa i se sprijina in cursul asigurarii
dispozitivului plutitor (scandura spinala lunga);
- respiratia artificiala se incepe si se mentine din momentul in care victima este scoasa din
apa si pana la obtinerea ajutorului medical;
- indata ce victima este asezata pe o suprafata plana, i se controleaza circulatia sanguina,
prin palparea pulsului la nivelul arterei carotide; daca nu exista puls, se efectueaza
reanimarea cardio – respiratorie;
- se aplica masurile de prim ajutor in caz de hipotermie;
- pentru a scoate apa din stomacul victimei salvatorul trebuie sa-si introduca ambele maini
sub stomacul acesteia, victima fiind culcata pe burta si cu capul rasucit in lateral, si sa o
ridice;
Art. 189. Daca accidentul se datoreaza decompresiunii in conditii necorespunzatoare si se
constata instalarea simptomelor specifice (oboseala marcata, tulburari de echilibru, ameteli,
vajaituri in urechi, dureri violente abdominale, greturi, varsaturi, colaps, tulburari oculare –
forma medie, semnele aparand in cateva minute pana la 10 – 15 ore de la decompresiune, sau
senzatie de amorteala a membrelor inferioare, slabiciune, paralizii, tulburari ale urechii interne,
tulburari osoase, articulare, embolii, colaps – forma grava, care se instaleaza la cateva minute
de la decompresiune), primul ajutor trebuie realizat prin recomprimarea imediata a victimei la o
presiune de cel putin ¾ din cea initiala, timp de 20 de minute la 2 ore, in functie de evolutia
simptomelor. Salvatorul va avea doar rolul de a supraveghea victima timp de minimum 12 ore
de la decompresiune, semnaland imediat orice semne de boala.
Art. 190. (1) Daca nu se poate evalua leziune aparuta in urma scufundarii, se va urmari aparitia
urmatoarelor semne, care indica faptul ca scufundatorul este suferind:
- piele patata si iritata;

- spuma sanguinolenta sau sange la gura si nas;
- dureri musculare si articulare;
- dureri severe de dinti;
- dificultati de respiratie;
- ameteala, varsaturi, incapacitate de a vorbi si a vedea;
- paralizie, stare de inconstienta.
(2) Daca se constata cel putin unul dintre aceste simptome, se calmeaza victima, se
acorda primul ajutor pentru asfixie, pentru soc si se solicita ajutor medical specializat.
(3) Partenerii de scufundare, echipamentul de scufundare si rezervoarele de aer

trebuie sa insoteasca victima la spital.
Diana Medical
98
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
3.18. PANSAMENTE SI BANDAJE
Art. 191. Un pansament trebuie sa fie steril sau cat mai curat posibil, foarte absorbant si poros,
compresibil, gros si moale, in special pentru sangerari puternice, neaderent si fara scame.
Art. 192. In acordarea primului ajutor se folosesc urmatoarele tipuri de pansamente:
- pansamente adezive: din tifon, sterile, cu banda adeziva;

- pansamente din tifon (comprese), de regula sterile;
- pansamente compresive: sterile, din tifon sau alt material absorbant (pernuta de tifon plina
cu vata), avand atasata o rola de fasa;
- pansamente „improvizate” : obtinute din material fara scame, steril sau curat, de preferinta
alb; pot fi facute din prosoape, cearsafuri, fete de perna, servetele de hartie, batiste,
camasa sau rochie, rupte in fasii, sau orice alt material absorbant curat; daca este posibil,
materialele textile vor fi sterilizate prin fierbere in apa timp de 20 – 30 minute, dupa care se
storc cu o lingura care a fost si ea fiarta; la acoperirea ranii, vor fi manevrate tinandu-se de
colturi, fara a atinge suprafetele de contact cu plaga; ambalajele de plastic sau folia de
aluminiu pot fi folosite pentru realizarea unui pansament etans la aer in cazul ranilor
profunde ale toracelui.
Art. 193. La realizarea manevrei de pansare persoana care acorda primul ajutor trebuie sa
respecte urmatoarele reguli:
- inainte de pansare, sa se spele bine pe maini, si daca este posibil, sa se dezinfecteze cu

spirt, tinctura de iod, apa oxigenata, solutii de rivanol, 1% 0, bromocet 1%, apa de colonie,
benzina, tuica tare;
- sa nu se atinga si sa nu se sufle peste partea de pansament care va veni in contact direct
cu rana;
- sa folosesca pentru pansare cel mai curat material posibil;
- daca sunt disponibile, sa se foloseasca o pensa si un foarfece sterilizate prin fierbere sau la
flacara;
- sa acopere complet rana si sa intinda marginile pansamentului dincolo de limitele ranii;
- inainte de pansare, sa aplice bumbac absorbant, vata, fasa neaderenta sau alt material
peste compresele de tifon;
- sa nu indeparteze de pe rana pansamentul deja facut; daca sangele a trecut prin
pansament, se acopera cu pansamente suplimentare, vata sau alte materiale, fixate cat mai
bine;
- cand sangerarea nu se opreste si pansamentul se imbiba de sange, sa aplice si alte masuri
de oprire a hemoragiei;
- sa fixeze pansamentul cu banda adeziva sau bandaje;
- daca pansamentul a fost facut in conditii nesterile, sa avertizeze unitatea medicala care
preia ranitul.
Art. 194. In vederea realizarii pansarii, se va proceda astfel:
- daca plaga nu este prea intinsa:

- se ia un pachet de pansament de marime adecvata si se deschide;
- se apuca pansamentul de partea externa si se aplica pe plaga, avand grija ca suprafata de
contact cu plaga sa nu fie atinsa cu mainile sau cu un obiect oarecare;
- se infasoara peste rana fasa curata de pansament si se leaga capatul ei, dupa ce a fost
sfasiata in doua, pe o lungime adecvata; de asemenea se poate introduce capatul fesii sub
pansament, in partea opusa ranii;
- daca plaga este intinsa si nu poate fi acoperita cu un pansament:
Diana Medical
99
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
- se pun peste plaga comprese sterile de tifon, fara a atinge cu mana partea ce vine in
contact cu rana;
- se aseaza deasupra un strat de vata;
- se face un bandaj improvizat, dar solid.
Art. 195. La folosirea bandajelor trebuie sa se respecte urmatoarele reguli:
- se aplica bandajul suficient de strans pentru a fi siguri ca strangerea este controlata sau ca
imobilizarea este bine realizata;
- din cand in cand se va verifica daca sangele continua sa circule distal fata de bandaj;
- nu se folosesc fesile ca umplutura sau ca pansamente pentru rani, daca sunt disponibile
alte materiale;
- bandajarea se realizeaza cu atentie, pentru a nu provoca victimei dureri si miscari inutile;
Art. 196. Pentru a realiza, la bandaje si esarfe, un nod lat, se va proceda astfel:
- se iau capetele unui bandaj, fiecare in cate o mana;

- se petrece capatul din mana dreapta peste capatul din mana stanga si apoi pe dedesubtul
acestuia, formandu-se astfel u jumatate de nod;
- se petrece apoi capatul aflat in mana stanga peste cel din mana dreapta si se trece pe sub
acesta;
- se obtin doua bucle intrepatrunse care se strang fie tragand de bucle, fie numai de capete.
Capetele nodului trebuie asezate asa incat sa nu produca disconfort prin apasare pe piele sau
os si sa nu existe popsibilitatea de a se agata sau de a fi trase accidental atunci cand victima
este deplasata.
Art. 197. Pentru bandajarea sub forma cifrei 8 se va proceda astfel:
- se aseaza sub glezna (glezne) mijlocul unui bandaj triunghiular ingust sau lat, eventual
peste un pansament sau o atela;
- se aduc capetele in jurul gleznelor, se incruciseaza deasupra picioarelor si se trec capetele
sub labele picioarelor;
- se leaga capetele sau se repeta bandajarea in 8 in directie opusa, legarea facandu-se la
punctul de plecare.
Art. 198. La aplicarea esarfei pentru brat trebuie sa se procedeze astfel:
- se sprijina antebratul membrului ranit, transversal peste piept, cu mana mai sus decat
nivelul cotului;
- se aseaza un bandaj triunghiular neimpaturit intre antebrat si piept, cu varful catre cot si
depasindu-l pe acesta;
- se aduce capatul superior peste umarul victimei pe partea neranita si ocolind ceafa, pana in
dreptul partii afectate;
- continuand sprijinirea antebratului, se aduca capatul inferior al bandajului pe sub mana si
antebrat si se leaga cu celalalt capat deasupra claviculei;
- se aduce varful in fata cotului si se fixeaza cu ajutorul unui ac de siguranta ori se rasuceste
varful in „coada de peste” si se baga in interiorul esarfei;
- se aseaza baza bandajului in dreptul incheieturii degetului mic, cu mana astfel pozitionata
incat unghiile sa ramana vizibile si sa poate fi observate.
Art. 199. Pentru a realiza o esarfa tubulara (tip Saint John) se procedeaza astfel :
Diana Medical
100
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
- se sprijina antebratul (de pe partea ranita) in diagonala peste piept, cu degetele aratand
catre umarul opus;
- peste antebrat si mana se plaseaza un bandaj triunghiular neimpaturit, al carui varf
depaseste cotul, cu capatul superior deasupra umarului de pe partea neranita si cu baza in
linie cu corpul, pe aceeasi parte;
- in timp ce se sprijina antebratul, se strecoara baza triunghiulara pe sub mana, antebrat si
cot si se aduca capatul inferior in diagonala prin spate si peste umarul de pe partea
neranita;
- se aseaza bratul la inaltimea potrivita, legandu-se capetele deasupra claviculei;
- se introduce varful intre antebrat si bandaj si se fixeaza cu un ac de siguranta sau se
rasuceste in „coada de porc” si se introduce in bandaj.
Art. 200. Esarfa „guler+manseta” se realizeaza astfel:
- se aseaza mijlocul unui bandajj triunghiular ingust pe antebrat, lasand capetele sa cada de
o parte si de alta, unul in apropierea incheieturii mainii si celalalt in apropierea cotului,
formandu-se o diagonala lunga;
- se aduce un capat in jurul antebratului si se trece pe sub mijloc, pentru a forma o bucla in
jurul bratului;
- se aduce celalalt capat in jurul antebratului in directia opusa si se trece pe sub mijloc pentru
a forma o alta bucla;
- se aduc cele doua capete deasupra, pentru a forma o manseta lejera in jurul incheieturii
mainii, asa incat aceasta sa fie sprijinita confortabil;
- se aduc capetele in jurul gatului victimei si se leaga deasupra claviculei de pe partea ranita;
- daca este necesara o lungime mai mare a bandajului, se leaga capatul unui alt bandaj
triunghiular ingust de un capat al primului si se aduce in jurul gatului;
- se leaga celelalte doua capete, astfel incat bratul sa fie asezat la inaltimea dorita.
Art. 201. Esarfele improvizate se pot realiza in mai multe moduri:
- plasand mana in interiorul unei haine inchise cu nasturi;

- sustinand membrul lezat cu o curea, cravata sau alt articol vestimentar similar petrecut in
jurul gatului victimei;
- prinzand cu un ac maneca hainei sau a camasii de reverul hainei, respectiv de pieptul
camasii;
- introducand poalele hainei peste membrul ranit si prinzandu-le cu un ac de haina;
Art. 202. La bandajarea cu ajutorul bandajelor triunghiulare se va proceda diferentiat, in functie
de partea corpului vizata:
a) cap :
- persoana ce acorda primul ajutor se aseaza in spatele victimei;
- foloseste un bandaj triunghiular neimpaturit, cu un tiv ingust, pe care il obtine prin impaturire
de-a lungul bazei;
- plaseaza centrul bazei pe mijlocul fruntii victimei deasupra sprancenelor si aduce varful
peste cap, acoperind astfel pansamentul de-a lungul cefei;
- aduce capetele inspre spate, incrucisandu-le peste varf, inconjurand capul si legandu-le pe
frunte, cat mai jos;
- tine capul victimei cu o mana in timp ce ajusteaza bandajul; ii impatureste varful si il prinde
cu un ac de siguranta;
b) articulatiile cotului si ale genunchiului:
- se foloseste un bandaj triunghiular neimpaturit, cu un tiv ingust, obtinut prin impaturirea de-
a lungul bazei;
- se plaseaza centrul bazei pe antebrat, respectiv pe tibie, imediat sub rotula;
Diana Medical
101
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
- se aseaza varful spre in sus si se acopera pansamentul;

- se inconjoara membrul cu capetele, incrucisandu-le in fata cotului sau in spatele
genunchiului;
- se leaga pe partea superioara a membrului;
- se ajusteaza bandajul tragand in sus de varf, dupa care se indoaie catre in jos si se fixeaza
cu un ac de siguranta;
c) mana sau picior:
- se aseaza un bandaj triunghiular pe o suprafata plana, cu varful in directie opusa victimei;
- se aseaza mana sau piciorul pe bandaj, cu degetele catre varf, lasand suficient bandaj la
incheietura respectiva pentru a o putea cuprinde;
- se aduce varful in sus peste mana sau picior, se aseaza pe incheietura mainii sau putin
deasupra gleznei;
- se aduc capetele in sus si in jurul incheieturii respective, incrucisandu-le peste varf de cate
ori este nevoie, pentru a folosi tot bandajul inainte de a-l lega;
- se trage de varf pentru ajustarea bandajului, dupa care se indoaie catre in jos si se fixeaza
cu un ac de siguranta.
Art. 203. Pentru realizarea bandajelor din fesi se va proceda astfel:
- persoana care acorda ajutorul se aseaza cu fata spre victima;

- se aplica fasa incepand din regiunea cu diametrul mic si continuand spre regiunea cu
diametrul mai mare;
- se tine sulul ce se desfasoara in mana dreapta, iar cu mana stanga se fixeaza capatul fesii;
fasa se trage intotdeauna de la stanga spre dreapta daca salvatorul este dreptaci (stangacii
vor proceda invers);
- prima tura se aplica de la cateva laturi de deget sub rana, pe o zona sanatoasa de piele,
urmatoarele petrecandu-se astfel incat fiecare tura sa acopere 1/3 – 1/2 din tura de fasa
precedenta.
Bandajarea cu fasa incepe intotdeauna cu un prim tur circular si se termina tot cu tur circular.
Capatul circular al fesii se fixeaza cu un ac de siguranta, se lipeste cu leucoplast de restul
bandajului sau se despica fasa cu foarfecele, obtinanduse doua benzi care se petrec in sens
contrar, in jurul degetului, bratului sau corpului si se innoada intre ele. Nodul (fixarea, in
general) trebuie facuta in regiunea cu diametrul cel mai mare (unde se afla punctul de sprijin al
bandajului) si niciodata in dreptul ranii.
Art. 204. Modalitatea de folosire a fesii se alege in functie de reagiunea lezata:
- circular: pentru regiunile de forma cilindrica – cap, gat, torace, pumn; turele se suprapun;
- spiral: pentru regiunile de forma unui trunchi de con – brat, antebrat, deget, coapsa, gamba;
infasurarea este serpuitoare; o tura de fasa acopera 1/3 din latimea turei precedente;
- in forma cifrei 8 : pentru bandajarea incheieturilor, dar se poate folosi si pentru cap si
torace; dupa tura circulara, fasa este condusa piezis, deasupra incheieturii, unde se face a
doua tura circulara si revine piezis peste incheietura, incrucisand prima diagonala; turele se
trag alternativ, inaintea si inapoia incheieturii; infasarea se termina deasupra articulatiei
care serveste ca punct de sprijin;
- in evantai: pentru incheietura genunchiului sau a cotului: turele de fasa sunt oblice
deasupra si dedesubtul articulatiei si circulare in dreptul articulatiei si se intalnesc intr-un
punct;
- prastia: se foloseste pentru a mentine pansamentul nasului; o fasa lata de 5-6 cm si lunga
de 40-50 cm este despicata la ambele capete; la mijloc, fasa ramane nedespicata pe o
Diana Medical
102
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
lungime de cca. 6 cm, portiune care se aplica pe nas; cele patru capete se petrec, doua
cate doua, pe deasupra si pe dedesubtul urechilor si se innoada la ceafa;
- capastru: serveste la mentinerea pansamentului barbiei sau al buzei; se pregateste ca si
prastia si se leaga pe crestetul capului;
- in T: se cos 1-2 fasii de tifon pe o fasa in unghi drept; se foloseste la ranile situate in
regiunea bazinului, perineului, anusului, organelor genitale;
- in forma de nod: se aplica pentru ranile localizate la tampla, cu hemoragie puternica; se ia o
fasa cu 2 capete si se pune mijlocul pe una dintre tample; se trec capetele spre tampla
opusa, unde se incruciseaza sub forma de nod; de aici, unul dintre capete se trece peste
crestet, celalalt pe sub barbie si se incruciseaza pe prima tampla, de unde sunt duse iar pe
tampla opusa etc.; fiecare tura acopera pe cea anterioara pe jumatate din latimea sa;
bandajarea se termina printr-o tura circulara peste frunte si ceafa,
Art. 205. In lipsa fesilor, se mai pot folosi: panza dreptunghiulara pentru bandajarea toracelui
sau a abdomenului (se petrece in jurul toracelui, se fixeaza cu ace de siguranta, apoi se
confectioneaza si 2 bretele care se petrec peste umeri); basmaua patrata sau triunghiulara –
pentru fixarea pansamentelor sau pentru imobillizarea unui membru.
BIBLIOGRAFIE
1. Legislatie
Legea 319/2006 a Securităţii şi Sănătăţii în Muncă
HG 1425 / 2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii securităţii şi
sănătăţii în muncă nr.319/2006
HG nr. 1146 / 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în
muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă
HG nr.1091 / 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de muncă
HG nr.1051 / 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru manipularea

manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucrători, în special de afecţiuni dorsolombare
Diana Medical
103
AAp. 90, Sect 6, Tel. 0745134989
HG nr.1048 / 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către
lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă
HG nr.971 / 2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate
la locul de muncă
Diana Medical
104

Instruirea in Domeiul Securitatii Si Sanatatii in Munca

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Instruirea in Domeiul Securitatii Si Sanatatii in Munca

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SC WORK PROTECTION BUSINESS , Bucuresti, Str. Aleea Arinis, Nr. 1, Bl. OD1, Sc.

A.1 – Legea 319/2006 – a Securitatii si sanatatii in munca. Obligatiile lucratorilor si ale

A.2 – HG 1425/2006 - pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor

HG 1091/2006 - privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru locul de munca

B. INSTRUCTIUNI PROPRII SPECIFICE

B.1 – IP-SSM – pentru cabinete medicale.

B.2 – IP-SSM – deplasarea lucratorilor de acasa la serviciu si retur.

C.1 – primul ajutor in caz de fracturi, luxatii, entorse.

C.2 – primul ajutor in caz de arsuri

C.3 – primul ajutor in caz de raniri, plaga.

C.4 - primul ajutor in caz de electrocutare

A. LEGSILATIE IN DOMENIUL SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA.

A.1 – Legea 319/2006 – a Securitatii si sanatatii in munca. Obligatiile lucratorilor si ale

- OBLIGATIILE GENERALE ALE ANGAJATORILOR

(1)Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele

(3)Obligaţiile lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă nu aduc atingere

a)asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor;

b)prevenirea riscurilor profesionale;

c)informarea şi instruirea lucrătorilor;

d)asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în muncă.

b)evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;

c)combaterea riscurilor la sursă;

d)adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea posturilor de muncă,

e)adaptarea la progresul tehnic;

g)dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care să cuprindă tehnologiile, organizarea

h)adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de protecţie

i)furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor.

a)să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea

c)să ia în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în

d)să asigure ca planificarea şi introducerea de noi tehnologii să facă obiectul consultărilor cu

lucrătorilor care au primit şi şi-au însuşit instrucţiunile adecvate.

a)să coopereze în vederea implementării prevederilor privind securitatea, sănătatea şi igiena în

b)să îşi coordoneze acţiunile în vederea protecţiei lucrătorilor şi prevenirii riscurilor

c)să se informeze reciproc despre riscurile profesionale;

d)să informeze lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora despre riscurile profesionale.

(6)Măsurile privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă nu trebuie să comporte în nicio

Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi instruirea

a)să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de

c)să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea

e)să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului accidentele

i)să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari.

A.2 – HG 1425/2006 - pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor

CAPITOLUL V: Instruirea lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă

SECȚIUNEA 1: Dispoziții generale

Instruirea în domeniul securității și sănătății în muncă are ca scop însușirea cunoștințelor și

(1)Instruirea lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă la nivelul întreprinderii

Instruirea lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă cuprinde 3 faze:

b)instruirea la locul de muncă;

La instruirea personalului în domeniul securității și sănătății în muncă vor fi folosite mijloace,

Angajatorul trebuie să dispună de programe de instruire - testare la nivelul întreprinderii și/sau

a)conducătorii locurilor de muncă;

b)lucrători, pe meserii și activități.

(introdus de pct. 1 al art. II din Hotărârea nr. 767/2016)

(1)Rezultatul instruirii lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă se consemnează

(3)După efectuarea instruirii, fișa de instruire individuală se semnează de către lucrătorul

(4)Fișa de instruire individuală va fi păstrată de către conducătorul locului de muncă și va fi

(5)Fișa de instruire individuală se păstrează în întreprindere/unitate, de la angajare până la data

(1)Pentru persoanele aflate în întreprindere și/sau unitate cu permisiunea angajatorului, cu

(4)Fișa de instruire colectivă se întocmește în două exemplare, din care un exemplar se va

(5)Reprezentanții autorităților competente cu atribuții de control vor fi însoțiți de către un

SECȚIUNEA 2: Instruirea introductiv-generală

Instruirea introductiv-generală se face:

a)la angajarea lucrătorilor definiți conform art. 5 lit. a) din lege;

b)lucrătorilor detașați de la o întreprindere și/sau unitate la alta;