Napoleon al III-lea şi unirea Italiei

Toate aceste pregătiri ar fi fost zadarnice fără o susţinere a regelui francez Napoleon
al III-lea. Strădaniile şi eforturile lui Cavour pentru a îl atrage pe Napoleon al III-lea
de partea Piemontului, împotriva austriecilor au dat roade nesperate.

La 21 iulie 1958, Cavour se întâlneşte cu Napoleon al III-lea la Plombieres. Regele

francez îi promite prim-ministrului piemontez, 200.000 de oameni pentru a-i alunga
pe austrieci din peninsulă, anexarea la Piemont a Lombardiei şi a Veneţiei, ce îl va
plasa pe Victor Emmanuel în fruntea unui mare regat al Italiei de Nord, iar restul
Italiei va fi împărţit între trei state (statul papal, regatul Italiei centrale şi regatul
Neapolelui) grupate împreună cu primul într-o confederaţie italiană condusă de Papă.
În schimbul serviciilor sale, Franţa va primii Nisa şi Savoia. Se mai plănuieşte şi un
proiect de căsătorie între prinţul Napoleon, verişor al împăratului, şi prinţesa Clotilda,
fiica lui Victor Emmanuel. Deşi această înţelegere nu îl mulţumeşte deplin pe Cavour,
o acceptă considerând-o un pas înainte, chiar dacă autoritatea papală, sub care se vor
reunii toate regatele, îl deranja.