Cum au spart britanicii mașina de criptare germană Enigma

În cele peste opt decenii scurse de la terminarea celui de-Al Doilea Război
Mondial s-au publicat numeroase lucrări despre informațiile cruciale obținute de
Aliați (în particular, britanici) din interceptarea și decriptarea traficului radio
german. Dezvăluirea în 1974 a secretelor spargerii mai multor cifruri care
întrebuințau mașina de criptare Enigma în timpul războiului a însemnat
începutul unor serii de dezbateri aprinse, dar și speculații despre ce a înfăptuit
cu adevărat activitatea de decodificare și ce impact a avut asupra unor
operațiuni militare majore. Impactul acestor informații cruciale asupra
războiului reprezintă un subiect deschis, dar, fără îndoială, în multe confruntări
militare a fost asul din mâna Aliaților.

Pentru păstrarea secretului, accesul la aceste informații de o importanță extraordinară

pentru cursul războiului a fost restrâns la câțiva lideri politici și comandanți militari
din eșaloanele superioare.

Toate informațiile derivate din spargerea codurilor inamice au fost denumite inițial de
britanici „BONIFACE”, și ulterior sub mai bine-cunoscutul termen ULTRA (din
1942), în teatrul de operațiuni din Europa. Pentru evitarea confuziilor, americanii au
împrumutat termenul ULTRA și pentru interceptările sau decodificările japoneze, care
inițial au purtat denumirea de MAGIC, în teatrul de operațiuni din Oceanul Pacific.

Criptanaliștii de la Bletchley Park

Activitatea de atacare și descifrare a codurilor Enigma se desfășura la Bletchley Park,
unde acționau criptanaliștii Școlii guvernamentale de comunicații și coduri – GC&CS
(Government Communications and Codes School), serviciul de informații care
desfășura operații de interceptare a comunicațiilor civile și militare adverse, denumite
în prezent, pe scurt, SIGINT1.

Primele succese majore înregistrate împotriva comunicațiilor germane au fost

realizate de polonezi, deși occidentalii au recunoscut cu greu și după mulți ani aportul
Poloniei la acest triumf. După cucerirea Poloniei, roadele muncii de excepție a
criptanaliștilor polonezi au fost transferate britanicilor.

Este important de reținut faptul că fiecare categorie de forțe din cadrul Wehrmachtului
utiliza unul sau mai multe cifruri Enigma, cu numere diferite ale rotoarelor și
setărilor, deci britanicii se confruntau cu ținte multiple.
Datorită excepționalei activități a criptanaliștilor de la Bletchley Park, Churchill a fost
avertizat din timp de iminența unei ofensive germane în zona Kursk. Problema era să-l
informeze pe Stalin asupra pregătirilor germane și în același timp să protejeze sursa și
metodele de obținere a acestor informații. Deși sovieticii aveau informații despre
activitatea secretă de la Bletchley Park (obiectiv codificat KRURORT), inițial nu
aveau nicio idee despre natura exactă, amploarea și complexitatea succeselor repurtate
acolo.
Bletchley Park (© DeFacto / Wikimedia Commons)

Deși efortul principal al activității de decriptare a mesajelor transmise

prin Enigma rămânea concentrat pe teatrele de operațiuni din Atlantic, vestul Europei
sau Mediterana unde erau dislocate majoritatea forțelor proprii, în 1943, britanicii
puteau descifra câteva coduri utilizate de Luftwaffe între care unul (denumit
codificat Hedgehog) asigura legătura pentru coordonarea forțelor terestre și aeriene
din sectorul Luftflotte 4 (Flota 4 Aeriană) din sudul Rusiei.

Codul a fost spart pe 21 februarie 1943 și a permis Londrei să intercepteze

comunicațiile dintre Grupul de Armate Sud și Luftflotte 4, furnizând britanicilor
informații vitale despre planificarea inițială a operațiunii de la Kursk. Pe 22 martie
1943, o sinteză a informațiilor militare elaborată pe baza decriptărilor
mesajelor ULTRA din perioada 13-16 martie 1943 menționa că obiectivul germanilor
era eliminarea intrândului de la Kursk, dar nu dispuneau de suficiente unități blindate.

Pe la mijlocul lunii aprilie 1943, decriptarea mesajelor Luftwaffe dezvăluia dislocarea

unor unități de aviație în regiune și numele de cod al ofensivei.

Tunny, fratele mai mare al Enigmei

În iulie 1942, Bletchley Park a înregistrat un alt succes major: spargerea cifrurilor și
decriptarea transmisiunilor radio bazate pe impulsuri de teleimprimator codate și
decodificate automat – Geheimschreiber, care asigurau legătura dintre Înaltul
Comandament al Wehrmachtului (OKW) și armatele și grupurile de armate
subordonate.

Germanii utilizau două modele de mașini pentru codificarea mesajelor transmise de la

eșalonul de armată în sus: tipul T 52-B/C/D/E, dezvoltat de Siemens & Halske, și SZ-
40/SZ-42, dezvoltat de Standard Electrik Lorenz. „SZ”
însemna Schlusselzusatz (cheie atașată), deoarece mecanismul esențial de criptare era
dispus într-o cutie care putea fi detașată de teleimprimator. Britanicii se refereau la
aceste mașini de codificare sub denumirea codificată generică FISH sau,
specific, Sturgeon și, respectiv, Tunny. Unele surse menționează chiar și o a treia
mașină de criptare, denumită codificat Thrasher (Siemens T 43), introdusă spre
sfârșitul războiului și ale cărei mesaje nu au fost niciodată decodificate. Efortul
principal al Bletchley Park s-a axat pe interceptarea și decriptarea mesajelor transmise
prin Tunny.

Sturgeon era în principal un sistem criptografic al forțelor aeriene germane, fiind

capabil de transmisii rapide. Această mașină de codificare utiliza în special
transmisiunile prin cablu, reducând practic șansele Aliaților de a le intercepta. Un
matematician suedez, Arne Beurling, a fost primul care a reușit să decripteze
mesajele Sturgeon, succes pentru care a avut nevoie de doar două săptămâni.
Trebuie subliniat un aspect important: mașinile Enigma asigurau transmiterea
mesajelor de la eșalonul de armată în jos (corp de armată, divizie, regiment etc.), în
timp ce mașinile de codificare Lorenz, mai sofisticate, asigurau legătura de la eșalon
de armată în sus (comandamente de grupuri de armate, categorii de forțe etc.), deci
având o importanță mai mare.

Mesajele Tunny transmise prin radio au fost interceptate pentru prima dată de britanici
în iunie 1941, când a fost dată în folosință o linie experimentală între Berlin și
Salonic.

După o luptă de un an cu noul cifru, Bletchley Park a început să citească

traficul Tunny în iulie 1942. Interceptările FISH, deși mai puțin voluminoase
decât Enigma, au fost mult mai dificil de decriptat și au necesitat o altă abordare în
vederea decodificării, în acest sens fiind dezvoltat primul calculator din lume –
COLOSSUS. FISH a avut o importanță majoră în aprecierea situației strategice de pe
frontul rusesc, deoarece dezvăluia intențiile și planurile de operațiuni viitoare, evaluări
ale situației operaționale, precum și dificultățile pe linie logistică ale
comandamentelor germane.