VALORI SI PRINCIPII CONSTITUTIONALE

Definim Constitutia ca acea lege fundamentala a statului, constituita dintr-un

ansamblu sistematizat de norme juridice cu forta de reglementare suprema . Constitutia
deriva de la latinescul “constitution” care inseamna asezare cu temei. Constituţia adoptată
în 1991 şi modificată în 2003 s-a inspirat după legea fundamentală a României interbelice
(Constituţia din 1923) şi după Constituţia celei de-a V-a Republici Franceze. Ea contine
valori si principii constitutionale. Primul articol din Constituţie spune ca “Romania este
un stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil” . Suveranitatea nationala
apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale representative, constituite
prin alegeri libere, periodice, si corecte, precum si prin referendum. Nici un grup si nici o
persoana nu pot exercita suveranitatea in nume propriu. Prin urmare suveranitatea
reprezinta independenta unui stat fata de alte state, suprematie a puterii de stat in
interiorul tarii si independenta fata de puterea altor state.
Forma de guvernamant este un concept din stiintele politice care se referă la
modul în care este organizată puterea executiva a puterii de stat. Forma de guvernamant a
Romaniei este republica semiprezidentiala, unde prim-ministrul este suful Guvernului,
dar nu si al statului, functia aceasta fiind preluata de presedintele statului. Acesta din
urmă îndeplineşte funcţii importante mai ales în domeniul politicii externe şi celei de
apărare şi de securitate. Cuvântul republică derivă din temenul latin res publica,
însemnând lucru public. Republica este o formă de organizare statală (sau formă de stat)
în care suveranitatea aparţine poporului iar puterea executivă este exercitată de cetăţeni
aleşi, pentru o perioadă determinată de timp. Acest termen, la fel ca şi termenul
echivalent politeia, din limba greacă, se referă substanţial la organizare politică a
societăţii în sens larg. Modul în care autorii clasici l-au folosit (spe exemplu în Republica
lui Platon) nu trebuie să fie considerat o referinţă la un tip anume de instituţie politică.
Republica în Antichitate, nu reprezenta altceva decât interesul pentru comunitate, pentru
polis, pentru oraş. De-a lungul secolelor, republica s-a delineat din ce în ce mai mult ca
"guvern al poporului", ca sistem instituţional în care şefii de stat nu mai sunt aleşi pe cale
ereditară. Monarhia a devenit practic un antonim pentru republică.
Regimul politic al tarii noastre este democratia indirecta cu vot proportional.
Democraţia (în traducere literală "conducere de către popor", din grecescul demokratia
demos, "popor," şi kratos, "conducere") este un regim politic prin voinţa poporului. Este
un regim in care sunt respectate drepturile cetatenesti, de asemenea existenta
pluripartidismului, a constitutiei si dreptul la vot. Astăzi, termenul este de cele mai multe
ori folosit cu sensul de democraţie liberală, dar există multe alte varietăţi iar metodele de
a guverna pot diferi. Un element important al democraţiei este Constituţia. Acest
document, votat de către popor prin referendum organizat în mod liber, reglementează
drepturile şi libertăţile individului într-un stat şi defineşte limitele puterii a conducătorilor
aflaţi în diferite funcţii din stat şi din guvern, defineşte politicile fundamentale şi
stabileşte structura, datoria şi puterea guvernului.
 Potrivit art. 1 din Legea Fundamentala, Romania este „stat national, suveran si
independent, unitar si indivizibil”. Sub aspectul analizei noastre, ne intereseaza cu
precadere caracterul unitar si indivizibil. Caracterul unitar se refera la unul dintre
elementele constitutive ale statului roman, si anume teritoriul. Acest caracter poate fi
definit ca fiind acea trasatura a statului roman ce determina existenta pe teritoriul statului
roman a unui singur rand de autoritati publice centrale si a unei singure cetatenii, cea
romana. Pe de alta parte, caracterul indivizibil se refera la imposibilitatea de trecere sub
stapanire straina a unuia dintre cele trei elemente constitutive ale statului – teritoriu,
populatie si suveranitate.
Potrivit art. 4 din Constitutie „Statul se organizează potrivit principiului separaţiei
şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei
constituţionale. Teoria separatiei puterilor este o teorie celebra, de larga audienta si
frecvent invocata. Cunoasterea acestei teorii inlesneste explicarea sistemelor
constitutionale contemporane. Aparuta in secolul Luminilor, alaturi de alte teorii la fel de
tulburatoare si de penetrante, ea a fost indreptata impotriva obscurantismului feudal si a
inchistarii medievale, impotriva abuzurilor de putere. Teoria separatiei puterilor a fost o
reactie impotriva monarhiei absolute de drept divin, forma de guvernamant in care regele
concentra in mainile sale putere suprema, considerandu-se ca o personificare a statului de
unde si celebra formula a regelui Ludovic al XIV-lea “statul sunt eu “.
Prin urmare puterea judecatoreasca a Romaniei este Parlamentul. Parlamentul
României este bicameral, fiind alcătuit din Senat, cu 137 de membri, şi Camera
Deputaţilor, cu 332 de membri. Diferenţa numărului de membri se datorează normei de
reprezentare diferite de la o Cameră la alta. Astfel, norma de reprezentare pentru alegerea
Camerei Deputaţilor este de un deputat la 70.000 locuitori, iar pentru alegerea Senatului
este de un senator la 160.000 locuitori. Are rol legislativ, discutând si votând legile
organice, atât in comisiile de specialitate cât şi în plen. Membrii parlamentului sunt aleşi
prin vot pe listă, universal, direct şi secret. Sistemul electoral este unul proporţional
(membrii se aleg din toate partidele care au depăşit pragul electoral de 5% din totalul
sufragiilor exprimate în baza unui algoritm). Alegerile se ţin o dată la patru ani, şi sunt
făcute printr-un sistem de reprezentare proporţională cu vot pe listă. Ultimele alegeri au
avut loc în 28 noiembrie 2004. În Camera Deputaţilor mai sunt primiţi şi câte un
reprezentant al fiecărei minorităţi naţionale.
Puterea executiva este reprezentata de presedinte si prim-ministru. Preşedintele
României este ales prin vot direct o dată la cinci ani, printr-un sistem majoritarian, în care
câştigător este declarat cel care acumulează 50%+1 din voturile corect exprimate. Dacă
acest procent nu se atinge, se realizează un balotaj între primii doi candidaţi, în funcţie de
rezultatele obţinute. Până la revizuirea Constituţiei în 2003, mandatul prezidenţial era de
4 ani. Preşedintele numeşte un Prim-ministru prin consultari cu parlamentul. Primul
ministru îşi alege membrii guvernului, guvernul fiind apoi supus aprobării parlamentului.
Guvernul împreună cu preşedintele reprezintă puterea executivă în stat. Ultimele alegeri
au avut loc în 28 noiembrie 2004 iar balotajul în 12 decembrie 2004.
Puterea judecatoreasca se realizeaza prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin
celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege (Curţi de Apel, tribunale şi judecătorii).
Art.8. din Constitutie face referire la pluralism si partidele politice. „Pluralismul
în societatea românească este o condiţie şi o garanţie a democraţiei constituţionale” iar
„Partidele politice se constituie şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii. Ele
contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectând
suveranitatea naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile
democraţiei.” Conceptul de democratie este indisolubil legat de notiunea de pluralism. Ea
isi gaseste concretizarea in multitudinea de partide si organizatii politice, sindicale,
religioase etc, exprimand diversitatea conceptiilor si organizatiilor care se interpun intre
individ si stat. Pluralismul politic este un principiu dupa care functionarea democratica a
societatii, garantarea drepturilor si libertatilor cetatenesti sunt conditionate de existenta si
actiunea mai multor forte politice si sociale aflate in competitie. Prin instituirea
pluralismului politic drept camp de manifestare a democratiei, puterea politica nu mai
troneaza deasupra societatii, ci se intersecteaza cu toate segmentele structurii sociale intr-
un mecanism chemat sa functioneze pe baza legitimitatii, a libertatii. Aristotel spunea ca
libertatea este "principiul fundamental al guvernamantului democratic."
Problema drepturilor cetatenesti, a proclamarii si inscrierii lor in declaratiile
oficiale, in legi, in constiturii, precum si garantarea lor, constituie elemente ale unei vieti
democratice a popoarelor. Inca din antichitate aufost preocupari in acest sens, dar
formularea siproclamarea drepturilor omului si cetateanului in documente de importanta
istorica apar abia in epoca moderna. Asa de exemplu in documente cum ar fi: “Magna
Charca Libertatum” din anul 1215, “Petitia Dreptului” din anul 1628, “Habeas Corpus
Act” din 1679; “Legea drepturilor” din 1689 erau prevazute si garantate anumite drepturi
cetatenesti in Anglia. Institutia drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale
fiintei umane preocupa intreaga omenire si in ultimele cinci decenii de la crearea
Organizatiei Natiunilor Unite a cunoscut o dinamica deosebita. Aceasta institutie si-a
gasit regle-mentarea in marile documente internationale cum ar fi: Declaratia Universala
a Drepturilor Omului adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite de
la 10 decembrie 1948, al carei preambul contine un cuprinzator apel la moralitatea
politica adresat intregii umanitati Pactul international cu privire la drepturile civile si
politice (1966).
In stiinta juridica, prin notiunea de drepturi fundamentale cetatenesti se
desemneaza acele drepturi ale cetatenilor care sunt garantate de insasi Constitutia tarii,
atat prin masuri de ordin juridic, cat si prin stabilirea conditiilor necesare pentru
exercitarea lor.
Drepturile fundamentale cetatenesti nu au nimic comun cu ideea sustinuta de
scoala dreptului natural, potrivit careia aceasta categorie juridica ar cuprinde un numar de
drepturi innascute, de o natura speciala pe care cetateanul le dobandeste in afara de orice
reglementare legala. Drepturile fundamentale prezinta o mare importanta atat pentru
cetateni cat si pentru stat, ele reprezinta baza pentru celelalte drepturi, sunt consacrate de
Constitutie si sunt determinante pentru statutul juridic al cetateanului.In concluzie, putem
spune ca drepturile fundamentale sunt acele drepturi subiective apartinand cetatenilor,
esentiale pentru viata, libertatea si demnitatea acestora, indispensabile pentru libera
dezvoltare a personalitatii umane, drepturi stabilite si garantate prin Constitutie si legi.
Prevederile constitutionale cuprinse in Titlul II trebuie insa corelate cu cele din
art. 1 alin. 3 al Constitutiei in care se precizeaza ca “Romania este un stat de drept,
democratic si social, si, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor,
libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori
supreme si sunt garantate”.
 Prevederile art. 1 alin. 3 al Constitutiei constituie drept cadru si instrumente ale
realizarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor.
Din aceste prevederi, ce dau expresie unei incontestabile realitati, pot fi desprinse
cateva principii, trasaturi definitorii ale reglementarii drepturilor, libertatilor si
indatoririlor fundamentale ale cetatenilor.
Ceea ce caracterizeaza in mod deosebit aceasta institutie este principiul
universalitatii drepturilor si libertatilor, principiu ce rezulta din prevederile art. 15 al
Constitutiei care proclama ca ,,Cetatenii beneficiaza de drepturile si de libertatile
consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea".
Garantarea politico-juridica si sociala a drepturilor si libertatilor fundamentale isi
gaseste expresia in faptul ca ,,Romania este patria comuna si indivizibila a tuturor
cetatenilor sai, fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de
religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala”.
In art. 16 alin. 3 al Constitutiei se arata ca “Functiile si demnitatile publice, civile
sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetatenia romana si domiciliul in
tara”.
Exercitarea altor drepturi si libertati prevazute de Constitutie nu este conditionata
de calitatea de cetatean. Astfel. in art. 18 al Constitutiei se prevede ca ,,Cetatenii straini si
apatrizii care traiesc in Romania se bucura de protectia generala a persoanelor si a
averilor, garantata de Constitutie si de alte legi”. Strainii si apatrizii au si drepturile civile
ale cetatenilor romani, ca si orice alte drepturi recunoscute de legile, tratatele, conventiile
intemationale sau acordurile incheiate de Romania.
O prevedere deosebit de importanta este cea din art. 20, potrivit
careia ,,Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi
interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu
pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte”.
Asa cum exista drepturi si libertati pe care Constitutia le garanteaza, exista si
indatoriri pe care cetateanul este obligat sa le respecte. ’’Orice persoana isi exercita
drepturile si libertatile constitutionale cu buna credinta, fara sa incalce drepturile si
libertatile altora.’’ Exista indatoriri privitoare la devotamentul de tara, apararea patriei,
contributii financiare, protectia mediului inconjurator si ocrotirea monumentelor.
Legalitatea si constitutionalitatea legilor sunt atribuţii încredinţate Curţii
Constituţionale. In cadrul activităţii sale jurisdicţionale asigură controlul
constituţionalităţii legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor sau altor acorduri
internaţionale, precum şi a regulamentelor Parlamentului. În exercitarea controlului,
Curtea se pronunţă exclusiv cu privire la constituţionalitatea actelor sau dispoziţiilor în
legătură cu care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile legale
examinate. Controlul constituţionalităţii legilor înainte de promulgare (controlul abstract,
anterior) se exercită numai la sesizarea subiecţilor prevăzuţi de art.146 lit.a) din
Constituţia republicată [corespunzător art.144 lit.a) înainte de revizuire]: Preşedintele
României, preşedintele uneia dintre Camerele Parlamentului, Guvernul, Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, Avocatul Poporului, un număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel
puţin 25 de senatori. Potrivit art.147 alin.(2) din Constituţia republicată, în cazul în care
Curtea admite sesizarea de neconstituţionalitate, legea se trimite Parlamentului, care este
obligat să reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia
Curţii. În cei aproape 12 ani de existenţă a Curţii, sesizările de neconstituţionalitate au
fost admise în proporţie de aproximativ 30%.
In stiinta juridica, prin notiunea de drepturi fundamentale cetatenesti se
desemneaza acele drepturi ale cetatenilor care sunt garantate de insasi Constitutia tarii,
atat prin masuri de ordin juridic, cat si prin stabilirea conditiilor necesare pentru
exercitarea lor.
In concluzie, Constitutia este legea fundamentala a statului, in ea regasindu-re
valori si principii constitutionale care garanteaza omului drepturi, libertati, dar si
indatoriri pe care trebuie sa le respecte, in caz contrar fiind sanctionati pe cale statala sau
prin constrangere.