Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Alexandru Lapusneanu
Alexandru Lapusneanu
Ca să scape într-un final de amenințarea boierilor, noul domnitor îi cheamă la un praznic, sub pretext de împăcare
și pune gărzile să-i omoare. Ulterior pune să li se taie capetele și le așază pe masă. Mulțimea se adună afară
furioasă și-l cere pe Moțoc drept ofrandă, cerere pe care domnitorul le-o satisface fără ezitare. După, acesta se
duce în apartamentele soției și o aduce în sala măcelului, ca „leac de frică”, dar aceasta leșină. Singurii care scapă
sunt cei doi boieri tineri, Spancioc și Stroici, care fug și trec Nistrul.
Patru ani mai târziu, acesta îi face pe plac doamnei Ruxanda și nu mai omoară, doar schingiuie. Acesta încearcă
să-i prindă pe cei doi boieri, fără succes, și, în așteptarea unui atac, întărește cetatea Hotinului, unde se
îmbolnăvește de febră tifoidă și e bântuit de cruzimea sa din trecut. Acesta îl cheamă pe mitropolitul Teofan și-și
cere iertare și cere să fie călugărit înainte de moarte. Când acesta e cuprins de un leșin care-l lasă rece și rigid,
preoții, crezându-l mort, îl călugăresc sub numele de Paisie și-l numesc domnitor pe fiul lui minor, Bogdan.
Auzind acestea, Spancioc și Stroici se întorc în țară.
La trezire, Lăpușneanu este cuprins de furie aflând faptele mitropolitului și-l dă afară din cameră. Cei doi
boieri, care stăteau la ușă, o conving pe Ruxanda că Lăpușneanu vrea să-l omoare pe Bogdan și o conving să-l
otrăvească. Aceștia doi îl veghează când își dă duhul.