Subiectul Romanului

Romanul debuteaza cu starea de incertitudine a personajului masculin, Allan,

un englez de 24 de ani si este scris la persoana I, pe baza insemnarilor facute
de autor in cei trei ani petrecuti in India: "Am sovait atata in fata acestui caiet,
pentru ca n-am izbutit sa aflu inca ziua precisa cand am intalnit-o pe
Maitreyi". imbolnavindu-se de friguri, inginerul englez Allan se muta in casa
profesorului Narendra Sen, dar -isi aminteste el - "eu o intalnisem pe Maitreyi
cu cel putin zece luni mai inainte", marturisindu-si neputinta de a retrai aievea
acum, cand scrie romanul"mirarea mea, nesiguranta si tulburarea celor dintai
intalniri". Amintirea e vaga, o vazuse o data intr-o masina care stationa si
avusese atunci o tresarire ciudata: "Mi se parea urata - cu ochii ei prea mari si
prea negri, cu buzele carnoase si rasfrante, cu sanii puternici, de fecioara
bengaleza crescuta prea plin, ca un fruct trecut in copt". Pielea ei era "mata,
bruna, de un brun nemaiintalnit pana atunci, s-ar fi spus de lut si de ceara", iar
bratul gol avea o nuanta stranie de un "galben intunecat atat de tulburator,
atat de putin feminin, de parca ar fi fost mai mult al unei zeite sau al unei
cadre decat al unei indiene".

Dialogul cu Harold, colegul sau de camera, scoate in evidenta firea lui Allan,
caruia ii placea sa auda lumea vorbind de rau pe cei pe care ii "iubesc sau de
care ma simt aproape", intrucat astfel avea ocazia sa-si verifice "anumite
procese obscure ale constiintei".

Allan, "foarte mandru de cetatenia si descendenta mea

continentala", se afla la inceputul carierei sale in India, ocupand
diverse functii, mai intai la reprezentanta uzinelor "Noel and Noel",
apoi la o societate de canalizare a deltei, pe santier, unde se simtea
foarte bine, fiind "singurul stapan".
Lucien Metz, un gazetar "incult si impertinent, cu mult talent si
multa perspicacitate", venise in India sa scrie "o carte de succes,
politica si politista". intrebandu-l pe Allan despre obiceiurile si firea
bengalezilor, acesta isi da seama ca nu cunostea deloc viata
interioara a femeilor indiene si ca nu le vazuse decat Ia
cinematograf si la receptii, asa ca se hotaraste sa-1 roage pe
Narendra Sen sa-i invite la ceai. Casa inginerului este o adevarata
revelatie pentru cei doi europeni, fiind fascinati de "lumina filtrata
prin perdele transparente ca salurile, atat de dulci la pipait, covoare
si sofale din lana de Kashmir, si masute cu picior asemenea unui
talger de alama batuta, pe care se aflau cestile de ceai si prajiturile
bengaleze", desi la Narendra Sen nu observase nimic deosebit de un
european, acesta "joaca tenis perfect, conduce automobilul,
mananca peste si carne, invita europeni la el in casa si ii prezinta
nevesti-si".