PHILIP JOHNSON ȘI IMPACTUL SĂU ÎN ARHITECTURĂ

Stud. Arh. Enea Andrei

Rezumat
Philip Johnson (1906-2005) a fost un arhitect american cu un impact semnificativ asupra domeniului
arhitecturii moderne. Este considerat unul dintre cei mai influenți arhitecți ai secolului al XX-lea și a
contribuit la dezvoltarea stilului internațional în arhitectură.

Johnson a fost recunoscut pentru abordarea sa eclectica și adaptabilitatea la diferite stiluri arhitecturale.
Lucrările sale au fost caracterizate de simplitate, claritate și utilizarea atentă a materialelor moderne,
precum sticla și oțelul.

Unul dintre cele mai cunoscute proiecte ale lui Johnson este clădirea Seagram din New York, proiectată
în colaborare cu arhitectul Mies van der Rohe. Această clădire iconică a devenit un simbol al arhitecturii
moderne și a influențat numeroși arhitecți ulterior.

Johnson a fost, de asemenea, un pionier al utilizării sticlei în arhitectură, folosind-o extensiv în designul
clădirilor sale. Cea mai cunoscută dintre acestea este Casa de Sticlă, construită în 1949, care a devenit o
emblemă a arhitecturii moderne și a influențat numeroase construcții contemporane.

Pe lângă cariera sa prolifică ca arhitect, Johnson a fost și un promotor al artei și culturii. A fondat Muzeul
de Artă Contemporană din Houston și a fost implicat activ în organizarea expoziției "Arhitectura
secolului XX" de la Muzeul de Artă Modernă din New York.

În ciuda contribuțiilor sale semnificative la arhitectură și cultură, Johnson a fost și criticat pentru
legăturile sale cu regimul nazist în perioada premergătoare celui de-Al Doilea Război Mondial. Cu toate
acestea, moștenirea sa arhitecturală continuă să influențeze și să inspire generații de arhitecți și iubitori
de arhitectură.

Cuvinte cheie: Philip Johnson, arhitectură modernă, experimentare, modernism, postmodernism,

impact, inovație, Casa de Sticlă, transparență, Muzeul de Artă Modernă, eclectic, integrare, mediul
înconjurător, comunitate, estetică, expresivitate, influență.
Biografia lui Philip Jhonson
Philip Johnson (fig.1) a fost un influent arhitect american născut pe 8 iulie 1906 în Cleveland,
Ohio. El a fost una dintre cele mai marcante și controversate figuri din arhitectura secolului XX.
Johnson a absolvit studii de filozofie la Universitatea Harvard în 1927, dar pasiunea sa pentru
arhitectură l-a determinat să-și urmeze această carieră.

Fig. 1, Philip Johnson,

(c) FAIRCHILDPUBLISHING/WWD, ARTnews

Primele sale lucrări au fost influențate de mișcarea modernistă și de stilul internaționalist. În

anii '30, Johnson a devenit curator al Departamentului de Arhitectură al Muzeului de Artă
Modernă (MoMA) din New York. Acesta a fost un moment cheie în dezvoltarea sa profesională
și l-a expus la operele de pionierat ale arhitecturii moderne europene.

În colaborare cu arhitectul Ludwig Mies van der Rohe, Johnson a proiectat și construit celebrul
Seagram Building din New York (1958). Clădirea, cu fațada sa de sticlă și oțel, a devenit un
exemplu emblematic al arhitecturii moderne și a consolidat reputația lui Johnson.

Cu toate acestea, spre sfârșitul anilor '60, Johnson a adoptat o abordare diferită și a devenit
un susținător al postmodernismului în arhitectură. A început să îmbine elemente tradiționale,
cum ar fi coloanele și frontoanele clasice, cu forme și materiale moderne. Proiectul său Glass
House (1949) din New Canaan, Connecticut, a devenit un reper al arhitecturii postmoderne.

De-a lungul carierei sale, Philip Johnson a realizat numeroase proiecte notabile, inclusiv AT&T
Building (acum cunoscut sub numele de Sony Tower) din New York și Muzeul de Artă
Contemporană din Houston. Johnson a fost recunoscut cu numeroase premii prestigioase,
printre care Medalia de Aur a Institutului American de Arhitecți și Premiul Pritzker, considerat
cel mai important premiu în domeniul arhitecturii.

Philip Johnson a continuat să fie activ în domeniul arhitecturii până în ultimii ani ai vieții sale.
El a murit pe 25 ianuarie 2005, la vârsta de 98 de ani, lăsând în urmă o moștenire semnificativă
în arhitectură și o influență durabilă asupra disciplinei.

Inspirația lui Philip Johnson

Una dintre principalele surse de inspirație ale lui Philip Johnson a fost mișcarea modernă în
arhitectură, care a luat amploare în Europa în perioada interbelică. Johnson a studiat operele
unor arhitecți de prestigiu, cum ar fi Ludwig Mies van der Rohe și Le Corbusier, care au
promovat principii precum funcționalitatea, minimalismul și utilizarea materialelor industriale
în construcții. Influentele acestor arhitecți s-au regăsit în lucrările lui Johnson, care au
evidențiat liniile clare, formele geometrice și estetica minimală.

O altă sursă de inspirație pentru Johnson a fost stilul internațional în arhitectură. Acest stil,
caracterizat prin utilizarea formelor simple și clare, a fost influentat de către Mies van der Rohe,
iar Johnson a fost un promotor și practicant al acestuia. Colaborarea lor la proiectul clădirii
Seagram din New York a marcat un moment important în arhitectura modernă, în care estetica
minimalistă și utilizarea materialelor industriale au fost evidențiate într-un mod remarcabil.

Cu toate acestea, în ciuda afinității sale pentru arhitectura modernă, Johnson a fost, de
asemenea, influențat de tradiția arhitecturii clasice și tradiționale. El a proiectat și construit
clădiri care au integrat elemente neoclasice și neogotice, evidențiindu-și abilitățile de a îmbina
stilurile arhitecturale diverse într-un mod armonios. Clădirea Bibliotecii Prezidențiale Lyndon
Baines Johnson din Austin, Texas, este un exemplu elocvent al acestui aspect, evidențiind
influențele clasice ale arhitecturii.

Arta și designul au constituit alte surse de inspirație pentru Johnson. El a fost un colecționar
pasionat de artă modernă și contemporană, iar operele pe care le-a adunat i-au oferit noi
perspective asupra formelor, texturilor și culorilor. De asemenea, Johnson a fost implicat în
proiectarea de mobilier și obiecte decorative, iar cunoștințele sale în domeniul designului au
influențat modul în care a abordat arhitectura. Estetica sa sofisticată și atenția sa la detalii au
făcut ca lucrările sale să fie remarcabile și memorabile.

Călătoriile au reprezentat, de asemenea, o sursă importantă de inspirație pentru Johnson. El a

vizitat numeroase clădiri și situri arhitecturale importante în Europa și în alte părți ale lumii, iar
aceste experiențe l-au expus la diverse stiluri și tradiții arhitecturale. Cunoștințele și
perspectivele pe care le-a dobândit în timpul călătoriilor au contribuit la dezvoltarea sa ca
arhitect și l-au ajutat să își dezvolte propria viziune și stil distinct.

Experimentarea și modenrismul în arhitectură

Experimentarea și modernismul sunt două concepte strâns legate în domeniul arhitecturii, care
au jucat un rol semnificativ în dezvoltarea și evoluția acestuia de-a lungul secolului al XX-lea
și chiar și în prezent. Ambele au contribuit la transformarea radicală a limbajului arhitectural și
a abordărilor proiectuale.

Experimentarea în arhitectură se referă la explorarea neconvențională a formelor, materialelor

și tehnicilor, cu scopul de a genera soluții inovatoare și de a depăși limitele tradiționale ale
construcției. Aceasta implică adesea abordări non-standard, abordări intuitive și căutarea unor
rezultate surprinzătoare sau neașteptate. Arhitecții experimentali își propun să descopere noi
modalități de a concepe și a construi, trecând dincolo de convențiile existente.

Modernismul în arhitectură este un curent care a apărut în secolul al XX-lea, influențat de noile
tehnologii și de schimbările sociale și culturale ale epocii. Acesta a promovat o abordare
funcționalistă și rațională, în care designul se concentrează pe soluționarea problemelor
practice și pe crearea unui mediu construit adaptat nevoilor moderne. Modernismul a renunțat
la ornamentele excesive și a pus accentul pe forme simple, geometrice și materiale industriale
precum sticla, oțelul și betonul armat.

Experimentarea și modernismul au fost strâns legate între ele deoarece, în cadrul curentului
modernist, arhitecții au încercat să experimenteze cu noi materiale și tehnologii, precum și cu
noi moduri de organizare a spațiului și a formelor arhitecturale. Ei căutau să creeze clădiri care
să răspundă nevoilor funcționale ale societății moderne, dar și să ofere un aspect nou și
inovator.

Exemple celebre de experimentare și modernism în arhitectură includ clădiri precum Villa

Savoye de Le Corbusier, care explorează conceptul de "casa ca mașină de locuit", și
Guggenheim Museum din New York, proiectat de Frank Lloyd Wright, care impresionează prin
forma sa spiralată și fluidă. Aceste clădiri și mulțe altele au adus schimbări semnificative în
arhitectură și au demonstrat că experimentarea și modernismul pot transforma modul în care
oamenii percep și interacționează cu mediul construit.

Astăzi, experimentarea și modernismul continuă să fie prezente în arhitectură, deși într-o formă
evoluată. Arhitecții explorează în continuare noi materiale și tehnologii, îmbinându-le cu soluții
durabile și ecologice. De asemenea, ei iau în considerare contextul cultural și social în
proiectare și caută să creeze spații care să răspundă nevoilor individuale și colective ale
oamenilor.

Contribuțiile lui Philip Johnson

În acest context, Philip Johnson a reprezentat un arhitect de excepție, a cărui influență asupra
modernismului și a experimentării în arhitectură a fost remarcabilă.

Philip Johnson a fost un pionier al mișcării moderne în arhitectură, care a căutat să redefinească
conceptele tradiționale și să exploreze noi abordări în designul clădirilor. Unul dintre cele mai
iconice și inovatoare proiecte ale sale este Casa de sticlă (Glass House) (fig.2), finalizată în 1949.
Această clădire reprezintă o manifestare a modernismului, prin utilizarea generoasă a sticlei și
prin integrarea perfectă a arhitecturii în peisajul natural. Casa de sticlă este un exemplu notabil
al experimentării lui Johnson cu materiale și tehnici inovatoare, creând o transparență și o
relație inedită între interior și exterior.

De-a lungul carierei sale, Johnson a continuat să experimenteze și să exploreze noi idei și
concepte în arhitectură. Un exemplu elocvent este Muzeul de Artă Modernă (Museum of
Modern Art) din New York (fig. 3), proiectat în colaborare cu arhitectul Ludwig Mies van der
Rohe și finalizat în 1964. Această clădire emblematică reflectă influențele modernismului
internațional și prezintă un design minimalist, bazat pe grinzile din oțel și utilizarea excesivă a
sticlei. Proiectul reprezintă o abordare inovatoare a conceptului de muzeu și evidențiază
experimentarea lui Johnson în ceea ce privește utilizarea materialelor și a formelor.

Fig. 2, Glass House, New Canaan Fig. 3, Museum of Modern Art, New York
(c) Staib, Wikipedia (c) Timothy Hursley, Archdaily

Experimentarea lui Philip Johnson nu se limitează doar la lucrările sale arhitecturale, ci se

extinde și în rolul său de promotor al modernismului. El a fost unul dintre membrii fondatori
ai grupului numit „The New York Five", o mișcare arhitecturală care a pus accent pe geometrie
și minimalism în design. Ca curator al Departamentului de Arhitectură și Design al Muzeului
de Artă Modernă din New York, Johnson a organizat expoziții de referință, precum „Machine
Art" și „International Style", care au contribuit la popularizarea și înțelegerea modernismului în
Statele Unite.

Prin contribuțiile sale semnificative la modernismul arhitectural și prin abordarea sa inovatoare

și experimentală, Philip Johnson a lăsat o moștenire impresionantă în lumea arhitecturii.
Lucrările sale reprezintă o manifestare a dorinței sale de a depăși limitele convenționale și de
a explora noi orizonturi în arhitectură. Johnson a deschis calea pentru dezvoltarea ulterioară a
modernismului și a experimentă

Promovarea postmodernsimului
Philip Johnson este recunoscut pe plan mondial ca un promotor-cheie al postmodernismului
în arhitectură. Prin intermediul operei sale, a expozițiilor, a scrierilor și a implicării active în
comunitatea arhitecturală, Johnson a contribuit în mod semnificativ la definirea și
popularizarea acestui curent arhitectural revoluționar.

Philip Johnson a fost un arhitect versatil și vizionar, care a avut un impact profund asupra
arhitecturii moderne și postmoderne. El și-a început cariera în perioada modernistă, fiind
influențat de arhitecți precum Ludwig Mies van der Rohe și Le Corbusier. Cu toate acestea, în
anii '70, Johnson și-a adaptat abordarea și a abordat o estetică postmodernă, îndrăznind să
aducă în prim-plan diversitatea și ornamentația în designul arhitectural.

Unul dintre cele mai remarcabile proiecte ale lui Johnson care exemplifică stilul postmodern
este AT&T Building din New York (fig. 4), cunoscută astăzi sub numele de Sony Tower. Această
clădire impresionantă, finalizată în 1984, a reprezentat un punct de cotitură în arhitectura
postmodernă. Johnson a folosit elemente tradiționale, cum ar fi arcadele și coloanele, dar le-a
reinterpretat într-un mod contemporan și neașteptat. Fațada ornamentată și detaliile
arhitecturale distincte au produs un contrast puternic față de stilul modernist predominat în
acea perioadă, provocând o reevaluare a normelor și convențiilor arhitecturale.

Fig. 4, AT&T Building, New York

(c) David Shankbone, Archdaily

Philip Johnson nu doar a creat clădiri remarcabile, ci și a fost un curator și un scriitor prolific,
contribuind astfel la teoria și discursul în jurul postmodernismului. A organizat și a curatoriat
expoziții importante, precum „De la Bauhaus la postmodernism: o retrospectivă arhitecturală",
care a oferit o platformă de expunere pentru arhitecții postmoderni și a pus în valoare
diversitatea de abordări și idei în arhitectură.

Scrierile sale, cum ar fi „arhitectura postmodernă și alte scrieri” și „Deconstructivismul în

arhitectură", au adus în prim-plan teoria și filozofia postmodernismului și au contribuit la
dezvoltarea și promovarea acesteia în rândul comunității arhitecturale. Johnson a argumentat
că arhitectura trebuie să fie mai mult decât o simplă funcție utilitară, ci să exprime și să
comunice semnificații culturale, istorice și estetice.

În plus, implicarea activă a lui Philip Johnson în comunitatea arhitecturală a avut un impact
considerabil în promovarea postmodernismului. A sprijinit tinerii arhitecți postmoderni,
oferindu-le oportunități de expunere și promovând dialogul și schimbul de idei între generații.
Prin participarea sa la diverse organizații și instituții educaționale, Johnson a contribuit la
dezbaterea și influențarea direcțiilor arhitecturii contemporane.

Concluzii
Impactul lui Philip Johnson asupra arhitecturii a fost de o importanță semnificativă și durabilă.
Prin contribuțiile sale remarcabile, el a reușit să redefinească și să influențeze direcțiile în care
a evoluat arhitectura în secolul XX și au fost o sursă de inspirație pentru generații ulterioare de
arhitecți.

Prin promovarea și popularizarea arhitecturii moderne în Statele Unite, Johnson a adus idei și
influențe europene în contextul american, deschizând drumul către noi abordări și inovații.
Proiectul Seagram Building, realizat în colaborare cu Ludwig Mies van der Rohe, a devenit un
simbol al arhitecturii moderne și a demonstrat capacitatea lui Johnson de a crea clădiri
funcționale, estetice și durabile.

O altă contribuție importantă a fost reprezentată de proiectul Glass House, care a deschis
drumul către arhitectura postmodernă. Prin experimentarea și combinarea elementelor
tradiționale cu cele moderne, Johnson a creat un stil distinctiv și a deschis noi posibilități de
exprimare arhitecturală.

Johnson a fost un promotor al arhitecturii ca formă de artă și a căutat mereu să inoveze și să

inspire prin proiectele sale. De-a lungul carierei sale prolifică, el a creat opere remarcabile și a
primit recunoaștere internațională pentru contribuțiile sale, inclusiv Medalia de Aur a
Institutului American de Arhitecți și Premiul Pritzker.

Astăzi, moștenirea lui Philip Johnson continuă să fie vizibilă și influentă în arhitectura
contemporană. Ideile sale și abordările neconvenționale au inspirat arhitecți din întreaga lume
și au contribuit la diversitatea și evoluția arhitecturii în secolul XXI.

Prin urmare, impactul lui Philip Johnson în arhitectură rămâne unul impresionant și relevant,
reprezentând o sursă de inspirație pentru viitoarele generații de arhitecți și evidențiind puterea
și influența artei arhitecturale în transformarea mediului construit.

Referințe
Johnson, Philip, and J. Stewart Johnson. Philip Johnson: The Architect in His Own Words. Rizzoli, 1994.
Frampton, Kenneth. Modern Architecture: A Critical History. Thames & Hudson, 2007.
Schulze, Franz. Philip Johnson: Life and Work. University of Chicago Press, 1996.
Wigley, Mark. White Walls, Designer Dresses: The Fashioning of Modern Architecture. MIT Press, 1995.
Cohen, Jean-Louis, și Philippe Petit. Philip Johnson: Architecture, Art. Editions Norma, 1994.
Stoller, Ezra, și Martin Filler. Ezra Stoller, Photographer. Yale University Press, 2012.