Clarinet

Clarinetul este instrumentul muzical confecționat din lemn, cu anice simplă și corp cilindric.
El a apărut ca o îmbunătățire reală a unui instrument francez, numit „chalumeau”, dar și
pentru că unii își doreau cumva o upgradare a altor tipuri dei nstrumente muzicale, cum ar
fi trompeta sau flaut.
Instrumentul a fost inventat în Germania, în secolul al XVII-lea, de către Johann
Christoph Denner, care avea în minte să dezvolte acel chalumeau francez pe care îl foloseau
doar cei foarte pricepuți să cânte în acord cu ușurință. Inițial, arăta ca un flaut, având 8
găuri și 2 clape, dar, din păcate, nu reușea să interpreteze un registru prea înalt, așa că
prin perfecționarea lui, s-a reușit obținerea unei reale îmbunătățiri, înlocuindu-se
trompetele înalte (clarini). De această dată, clarinetul reușea perfect să aibă o gamă tonală
mai largă și, astfel, a fost introdus în marile concerte, compozitorii creând partituri speciale,
greu de interpretat, doar pentru acest instrument muzical.

Înainte de a învăța notele sau diferite tehnici de a cânta la clarinet, fiecare elev va observa
care sunt componentele acestui instrument muzical pentru a reuși să înțeleagă clar cum va
reuși să-l stăpânească perfect. Astfel, clarinetul este un tub de 67 de cm, confecționat din
abanos, de regulă, cilindric, în cea mai mare parte, și conic la extremități, alcătuit din:

• capul (fabricat din ebonit) înzestrat cu o anice simplă – este cel care produce sunetul
provocat de suflul celui care cântă la instrument;
• butoiașul – servește cu succes la reglarea clarinetului;
• corpul superior și corpul inferior (aici, orificiile sunt astupate cu supape, care se
mânuiesc printr-un sistem de pârghii);
• pavilion (deschiderea în pâlnie) – care servește la întărirea sunetelor, mai ales a
ultimelor sunete grave.

Există clarinete de dimensiuni diferite, scopul lor fiind acela de a acoperi o întindere cât mai
mare a sunetelor:

• clarinete mici (pentru sunetele înalte);

• clarinete mijlocii;
• clarinetul bas.

Corpul clarinetului poate fi fabricat din lemn, plastic, metal, rășină sau ebonită, fiecare
dintre ele având alte caracteristici acustice.
Clarinetul este foarte folosit în muzica clasică, făcând parte din instrumentația standard
pentru orchestră și bandă de concert. În mod obișnuit, erau folosiți doi clarinetiști, dar
crescând secțiunile de clarinet, a fost nevoie și de prezența celui de-al treilea. Astfel, în ziua
de astăzi, pentru a asigura o varietate sonoră, sunt utilizate mai multe tipuri de clarinete: A,
B, cele de soprano E sau D, alto, bas sau contrabas etc.
Muzica cultă pentru clarinet a apărut în barocul târziu, iar primul compozitor care a folosit
acest instrument a fost Jean Philippe Rameau.

Curiozitati despre Clarinet:

• A apărut în Italia secolului al XV-lea și a devenit foarte popular în Europa secolelor
XVI-XVIII;
• I se mai spune și „mica trompetă” și este foarte iubit în muzica de petrecere de pe
întreg mapamondul;
• Face parte dintr-o familie mai mare de instrumente de suflat, printre care se numără
oboiul, taragotul, flautul, fagotul și saxofonul;
O ancie este o lamă elastică și care prin vibrație produce sunete în anumite instrumente muzicale: instrumente
de suflat din lemn (clarinet, saxofon) sau instrumente complexe (acordeon, orgă).