Todoran Adrian

Anul 1, Id, Muzică

ANMGD

Lucrare pentru materia Teoria instrumentelor

1. Chitara

a. Istoric

Chitara (în trecut chiterna) este un instrument cu corpul mai redus, mai îngust și cu
mai puține corzi față de lăuta dupa cum descrie Hieronymus Praetorius. Primii care au folosit
chitara au fost arabii iar ulterior a urmat o migrare a instrumentului prin Spania, Italia, apoi în
toate părțile europei ajungând în cele din urmă și în Extremul Orient până în America Latină.
Printre derivațiile chitarei putem aminti și chitara de terță, chitara cvint bas, chitara rusească
cu șapte corzi, chitara cvart sau chitara havaiană1.

b. Componența

Chitara are șase corzi care au acordajul chitarei italiene mi la re1 sol1 si1 mi2, având
ambitusul mi -sol3. Corzile sunt întinse peste o cutie de rezonanță cu continuarea unui grif
compus din 22-24 taste și care sunt dispuse la distanțe de semitonuri pentru a ușura formarea
sunetelor și digitația. Corpul chitarei este de forma numărului opt având o rozetă deasupra ei2.

c. Materialul

În funcție de lemnul din care este realizată chitara, calitatea sunetelor poate fi
superioară sau mai puțin superioară. Astfel se pot folosi lemnul de molid, paltin, mahon,
trandafir, cedru roșu, palisandru etc. Fiecare are proprietăți diferite și se pot folosi în
construcția anumutor componente ale chitarei. Cheile de acordaj, barele de pe gâtul chitarei și

1
Wilhem Demian, Teoria instrumentelor, Editura didactică și pedagogică, București, 1968, p. 319
2
Wilhem Demian, Teoria instrumentelor, Editura didactică și pedagogică, București, 1968, p. 319
corzile sunt realizate din metal. Corzile pot fi realizate si din nailon. Pragușul și călușul pot fi
realizate din plastic sau fildeș3.

d. Mecanismul de acționare

La chitară se pot executa diferite sunete cum sunt legato, stacato, tremolo, vibrato,
glisando sau sunete armonice. Se pot executa acorduri cu pană la șase sunete, arpegii,
glisando-uri și repetarea aceluiași sunet. Procedeul prin care la chitară se prind două, trei sau
mai multe coarde în același timp se numește barre. Exista si posibilitatea de a executa sunete
armonice numite flajeolete naturale și flajeolete artificiale. Cele artificiale au un grad de
dificultate a-l execuției mult mai ridicat față de flajeoletele naturale. Pentru a i se mări
intensitatea sunetelor, chitarei i se poate atașa un dispozitiv electric pe cutia de rezonanță4.

e. Lucrari

Pe langa uzanța ei in muzica populara, chitara mai este folosita si in muzica simfonica
sau de opera. Astfel putem aminti Barbierul din Sevilla de G. Rossini, lucrarea Falstaff de G.
Verdi sau Simfonia VII de G. Mahler5.

2. Saxofonul

a. Istoric

Saxofonul a fost inventat de Adolohe Sax în anul 1840. Dupa cum putem remarca,
instrumentul poartă numele inventatorului său , Sax. Inițial, saxofonul a fost construit pentru
fanfare, apoi începând cu secolul XX e preluat de formațiile de jazz și ulterior în orchestrele
simfonice6.

b. Componenta

3
Wilhem Demian, Teoria instrumentelor, Editura didactică și pedagogică, București, 1968, p. 319
4
Wilhem Demian, Teoria instrumentelor, Editura didactică și pedagogică, București, 1968, p. 319
5
Wilhem Demian, Teoria instrumentelor, Editura didactică și pedagogică, București, 1968, p. 319.
6
Wilhem Demian, Teoria instrumentelor, Editura didactică și pedagogică, București, 1968, pp. 131-132
 Saxofonul este alcătuit din mai multe bucăți asamblate la un loc care îi oferă forma
unei pipe dublu curbate. Saxofonul alto poate fi gasit în două tonalități: fa sau mi bemol.
Cheia în care este scrisă este sol iar ambitusul pe partitură a instrumentului este si bemol -
fa37.

c. Material

Acest instrument e inclus în tipul instrumentelor de suflat din lemn deoarece sunetul se
produce prin suflarea aerului printr-un mustiuc realizat din lemn și nu printr-un tub din metal.
Restul componentelor sunt construite din tuburi metalice și conice de obicei din alamă care au
găuri acoperite iar fiecare gaură are o clapă acționată de un mecanism. Fiind construit din mai
multe părți, saxofonul poate fi demontat și montat la loc8.

d. Mecanismul de actionare

Sunetul sau vibratiile produse de ancia simplă din lemn se reflectă dintr-un perete în
altul ducând la o încrucisare apoi reunire care duce la un sunet viguros dar în același timp cald
și omogen. 131 Saxofonului i se mai poate atașa o surdină care inabușe sunetul schimbând și
timbrul. Se pot executa de asemenea portamento, glissando, tremolo dental în special în
muzica de jazz9.

e. Lucrări

Printre compozitorii care au folosit saxofonul în partiturile lor îi putem aminti pe M.

Ravel cu lucrarea celebră Bolero, F. Lazar cu compoziția Tiganii dar și pedagogul și
compozitorul Zoltan Kodali cu suita Hari Janos10. 136

3. Trombonul

a. Istoric
7
Wilhem Demian, Teoria instrumentelor, Editura didactică și pedagogică, București, 1968, pp. 131-132.
8
Ciprian Pop, Teoria instrumentelor, Modul de studiu II, p. 16.
9
Wilhem Demian, Teoria instrumentelor, Editura didactică și pedagogică, București, 1968, p. 136.
10
Wilhem Demian, Teoria instrumentelor, Editura didactică și pedagogică, București, 1968, p. 136.
 Cuvântul trombon derivă din cuvântul tromba care tradus înseamnă trompetă mare.
Dar o altă versiune atribuie grecescul strombos care denumește o scoica mare a carei sunet
produs era folosit la vânătoare. Așadar putem spune că trombonul își are rădăcina în Grecia
antică. De asemenea în secolele XVI-XVIII se face o grupare a trombonului în tuba ductilis,
minor, maior și maxima11.

b. Componenta

Trombonul este format dintr-un sistem de tuburi de alamă demontabile și culisante

prin care se poate schimba lungimea. Așadar trombonul poate fi si demontat. Ambitusul
trombonului alti este de la - mi bemol 212.

c. Mecanism de actionare

Culisa, adică tubul îndoit in forma de "u" e culisat in sapte poziții pe alte doua tuburi
fixe astfel încât se obțin diferite sunete. Astfel fiecare treaptă coboară sunetul de bază al
instrumentului cu câte un semiton. La trombonul alto în mi bemol avem la pozitia I-mib, II-re,
III-dob, IV-si, V-la, VI-solb, VII-fa13.

d. Modul de acționare

Acționarea instrumentului poate varia de la legato, staccato, tremolo, vibrato,

glissando, con sord curs 19 pană la pedalele care completează golul trombonului tenor. P 181
Fiecare treaptă poate forma prin schimbarea presiunii aerului un număr de 3-8 sunete
armonice14.

e. Lucrari

11
Wilhem Demian, Teoria instrumentelor, Editura didactică și pedagogică, București, 1968, p. 177.
12
Ciprian Pop, Teoria instrumentelor, Modul de studiu II, p. 19
13
Wilhem Demian, Teoria instrumentelor, Editura didactică și pedagogică, București, 1968, p. 178.
14
Wilhem Demian, Teoria instrumentelor, Editura didactică și pedagogică, București, 1968, p. 179.
 Trombonul își are un loc important în orchestra simfonică astfel încât a fost folosit de
exemplu în lucrarea Țiganii a lui F. Lazar, în La piata de M. Jora sau în Variațiuni (op. 30) de
A. Webern15.

Bibliografie

Demian, Wilhem, Teoria instrumentelor, Editura didactică și pedagogică, București,

1968.
Pop, Ciprian, Teoria instrumentelor, Modul de studiu II, p. 16.

15
Wilhem Demian, Teoria instrumentelor, Editura didactică și pedagogică, București, 1968, p. 186.