Pianul - instrument muzical sau mobilier

02-03-2009 | www.4interior.ro a- A+

Pianul este un instrument muzical, cu un aspect foarte elegant, ce poate constitui piesa de interes intr-un interior atat clasic cat si modern. Sunetul este produs prin intermediul unei claviaturi ce actioneaza asupra unor ciocanele acoperite cu pasla ce lovesc corzi metalice fixate pe o placa de rezonanta. Istoria pianului apare la jumatatea sec. al XII-lea atunci cand ia fiinta primul sau stramos un monocord cu clape, caruia ulterior i se adauga mai multe corzi. Clavicordul ajunge sa aiba 10 corzi in sec. al. XV-lea, fiecare producand cel putin doua note. Un alt instrument premergator pianului a fost clavecinul, care producea sunete atunci cand in urma atingerii clapelor, coardele erau ciupite de pene de lemn. Avand dezavantajul de a nu permite celui care canta sa ofere dinamism muzicii, clavecinul a pierdut treptat teren in fata unui nou instrument numit pianoforte. In 1709, italianul Bartolomeo Cristofori din Padova, fabricant de clavecine, incepea constructia primului mecanism de pian pe principiul atingerii coardelor cu ciocanele, fara ca acestea sa ramana in contact cu coarda dupa producerea sunetului. In plus, impactul ciocanelelor putea fi controlat cu ajutorul pedalelor. De-a lungul vietii, Bartolomeo Cristofori a construit aproximativ douazeci de piane, doar trei dintre acestea, care dateaza din anul 1720, pastrindu-se pana in zilele noastre in muzee din Europa si SUA. Pianul ca si forma este impartit in doua categorii: cu coada avand corzile dispuse pe orizontala (pian cu coada scurta -140-180 cm; pian cu coada medie -180-230 cm; pian cu coada lunga -

230-300 cm) si pianina, cu corzi dispuse pe plan vertical. Printre cele mai cunoscute firme producatoare de piane sunt astazi Steinway and Sons (SUA si Germania), C. Bechstein (Germania), Blthner(Germania), Bsendorfer (Austria), Yamaha (Japonia), Kawai (Japonia). Un pian este o piesa eleganta care se potriveste livingurilor spatioase. Forma binecunoscuta ofera prestanta unei incaperi, constituindu-se de asemenea intr-o piesa de mobilier de la care porneste intreaga amenajare, iar designul interior este planificat in functie de stilul pianului. Dar pianul nu se poate considera doar o piesa de mobilier ca oricare alta, pozitionarea lui intrun interior si decorarea spatiului joaca un rol foarte important. De regula pianul nu se pozitioneaza in dreptul unui perete exterior si nici in dreptul ferestrei, evitandu-se astfel curentii de aer rece si umezeala. Pentru un sunet ideal, camera in care dorim sa avem un pian cu coada, trebuie sa fie de cel putin doua ori mai mare decat lungimea lui, iar inaltimea nu trebuie sa fie mai mare de 3,5m. Pentru un sunet bun, camera ar trebui sa fie lunga, pentru ca in cazul peretilor apropiati sunetul se propaga din perete in perete. Odata pianul pozitionat, aranjarea mobilierului se va face in functie de acesta - fie in jurul pianului, pentru a asculta ceea ce se canta, fie in coltul opus pianului, pentru a echilibra ambientarea. Pentru ca sunetul vibreaza si se transmite prin pereti, ferestre, tavan si podea, trebuie gasita combinatia ideala de materiale care sa absoarba sunetul, dar in acelasi timp sa nu afecteze acustica din camera. Sub picioarele pianului se recomanda pozitionarea unui covor pentru a absorbi sunetul. In cazul draperiilor, tipul si grosimea lor joaca un rol important in absortia sunetului, precum si canapelele si mobilierul tapitat. Pianul este pretentios, in sensul ca are nevoie de lux si somptuozitate, el insusi exprimand aceste caracteristici. Obiectele decorative trebuie sa fie in concordanta cu acest lucru, iar mobilierul sa corespunda stilului pianului. Avand pe scurt aceste informatii despre pian in general si despre modul in care trebuie sa gandim amenajarea pornind de la pian, un instrument muzical si totodata o piesa de mobilier, nu ne ramane decat sa invatam sa cantam.

Pianul a aparut odata cu evolutia interpretarii muzicii instrumentale, ca o necesitate. Mentionam principalele instrumente muzicale care au precedat pianul: clavicordul si policordul aprox. anul 1500 apoi spineta sub diferite forme, o varianta fiind clavecinul. La inceput sunetul se obtinea cu ajutorul unui stift sau pene metalice. Aproximativ la inceputul anilor 1800 apare inventia lui Pantoleon, un tambal imbunatatit, stramosul pianului, folosea acum ciocanele care prin lovirea cu ele a corzilor se obtinea sunetul. Daca clavicordul consta dintr-o clapa care in prelungire spre interior se termina cu o limba metalica sau cu un stift care executa o miscare asemanatoare arcusului de vioara pe coarda, la clavecin sunetul se obtinea prin ciupirea corzilor cu o pana. Primul clavecin a martelleti ( cu ciocanele) a fost construit intre 1709 si 1711 de Bartolomeo di Francesco Cristofori, dar a fost finalizat in 1726. Acesta este de fapt primul instrument cu ciocanele si reprezinta baza mecanismului de pian utilizata cel mai frecvent inca si in zilele noastre. Acest mecanism avea intinderea de 4 octave si era dotat deja cu articulatie dubla, decuplare si pentru fiecare nota cate o surdina. In aceeasi perioada francezul Marius si organistul german Schrter inventeaza pianul cu ciocanele care sunt recunoscuti public iar Gottfried Silbermann inventeaza pianina. Istoria pianului nu este inca pe deplin clarificata. Totusi ideea de a construi un asemenea instrument apartine germanilor datorita carora s-a raspandit acest tip de inventii. Prin stradania constructorului de orgi Silbermann in Strassburg, Freiberg si Dresda modelul lui Cristofori a fost perfectionat continuu si a capatat o valoare noua. Toate modelele de piane au fost cunoscute sub numele de Pianoforte. Aceasta denumire vine datorita faptului ca prin bataia ciocanelelor mai tare sau mai slaba se puteau obtine nuante, la clavecin trebuia sa se cante pe o a doua tastatura. Sunetul obtinut de clavecin era mai slab, pierzandu-se repede, spre deosebire de pian care permite lungirea si intarirea lui cu ajutorul pedalelor si mecanismului cu ciocanele, modelarea sunetului se face mult mai usor, realizandu-se o interpretare deosebita. In jurul anului 1910 principalele fabrici de piane sunt in Leipzig, Berlin, New-York, Paris, Stuttgart si Bremen. Sunt renumite firmele: Blthner, Bechstein, Steinway, Erard Sebastien, Lipp & Sohn, August Frster, Schiedmayer care au proprii lor inventatori de piane. Acum aceste instrumente incep sa fie fabricate sub diferite forme, unele pastrand un design arhaic. Astfel pianul cu coada numit simplu pian este destinat incaperilor mari si mai ales concertelor, depasind lungimea de 2 m, fiind sustinut de 3 picioare si posedand o mecanica diferita de pianine. Spre deosebire de pian care e asezat orizontal ( ca un tambal mai mare), pianina este mai mica si este destinata incaperilor mici, avand mecanica asezata in pozitie verticala, fiind mai ieftina decat pianul cu coada.