RapoarteDiplomaticeAustro Ungare1877 1881

Rapoarte consulare și diplomatice austro-ungare din România (1877–1881)
Berichte österreichisch-ungarischer Konsuln und Diplomaten aus Rumänien (1877–1881)
Editori / Herausgeber
Flavius Solomon (editor coordonator / leitender Herausgeber)
Philippe Henri Blasen, Sorin Cristescu, Andrei Cușco
(Documente privind istoria românilor

Colecția Eudoxiu Hurmuzaki
Seria a 3-a, Volumul VII)
Documente privind istoria românilor
Colecția Eudoxiu Hurmuzaki
Seria a 3-a
Coordonatori:
Victor Spinei, Ionel Cândea
Volumul VII
Colegiul editorial:
Gheorghe E. Cojocaru, Ioan-Aurel Pop,
Dorina N. Rusu
ACADEMIA ROMÂNĂ
INSTITUTUL DE ISTORIE „A. D. XENOPOL”, IAȘI
DOCUMENTE
PRIVIND
ISTORIA
ROMÂNILOR
CO LEC ȚIA EUD OX IU HURMU ZAK I
Seria a 3-a
Volumul VII
Rapoarte consulare și diplomatice austro-ungare
din România (1877–1881)
Berichte österreichisch-ungarischer Konsuln und
Diplomaten aus Rumänien (1877–1881)
Editori / Herausgeber
Flavius Solomon (editor coordonator / leitender Herausgeber)
Philippe Henri Blasen, Sorin Cristescu, Andrei Cușco
EDITURA EDITURA ISTROS A

ACADEMIEI ROMÂNE MUZEULUI BRĂILEI „CAROL I”
București – Brăila
2022
Copyright ©2022, Editura Academiei Române;
Editura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I”.
All rights reserved
Address: EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE

Calea 13 Decembrie, nr. 13, sector 5, 050711, Bucureşti, România
Tel: 4021-3188146; 4021-3188106; Fax: 4021-3182444
Email: edacad@ear.ro
Address: EDITURA ISTROS A MUZEULUI BRĂILEI „CAROL I”

Piaţa Traian, nr. 3, 810153, Brăila, România
Tel./Fax: 0339401002; 0339401003
Email: sediu@muzeulbrailei.ro
Seria Documenta Diplomatica

coordonată de Flavius Solomon
III
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Documente privind istoria românilor. - Bucureşti : Editura
Academiei Române ; Brăila : Editura Istros a Muzeului Brăilei
„Carol I”
vol.
ISBN 978-973-27-2942-7
Vol. 7 : Rapoarte consulare și diplomatice austro-ungare din
România (1877–1881) / ed.: Flavius Solomon, Philippe Henri
Blasen, Sorin Cristescu, Andrei Cuşco = Berichte österreichisch-
ungarischer Konsuln und Diplomaten aus Rumänien (1877–
1881) / Herausgeber: Flavius Solomon, Philippe Henri Blasen, Sorin
Cristescu, Andrei Cuşco. - 2022. - Index. - ISBN 978-606-27-3672-9.
- ISBN 978-606-654-483-2
I. Solomon, Flavius (ed.)

II. Blasen, Philippe Henri (ed.)
III. Cristescu, Sorin (ed.)
IV. Cuşco, Andrei (ed.)
94
Asistent editorial: Mihaela Răducă

Coperta: Ionel Cândea
CUPRINS
NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI ............................................................................................ 7

INTRODUCERE ........................................................................................................... 11
LISTA DOCUMENTELOR .......................................................................................... 49
ABREVIERI .................................................................................................................. 101
DOCUMENTE .............................................................................................................. 105
BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................... 637
INDICE DE NUME DE PERSOANE .......................................................................... 641
INDICE DE NUME GEOGRAFICE ............................................................................ 685
INHALTSVERZEICHNIS
ZUR AUSGABE ........................................................................................................... 9

EINLEITUNG ............................................................................................................... 29
VERZEICHNIS DER QUELLEN ................................................................................ 77
ABKÜRZUNGEN ......................................................................................................... 103
QUELLEN ..................................................................................................................... 105
BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................... 637
PERSONENVERZEICHNIS ........................................................................................ 663
ORTSVERZEICHNIS ................................................................................................... 693
NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
Prin prezentul volum, seria Documenta Diplomatica, parte a Colecției Eudoxiu

Hurmuzaki, continuă editarea actelor reprezentanților consulari și diplomatici austrieci și
austro-ungari din principatele Moldova și Valahia, respectiv, România1.
Majoritatea absolută a documentelor, selectate potrivit relevanței analitice și infor-
maționale, au fost transcrise, într-o primă fază, după copii păstrate în fondul Casa Regală de
la Arhivele Naționale Istorice Centrale ale României – ANIC (București)2. Aceste copii au
fost întocmite de Michael Auner3. Ulterior, au fost identificate și preluate noi documente,
din originale inedite păstrate la Haus-, Hof- und Staatsarchiv4 (HHStA) din Viena.
Textul copiilor păstrate la București, redactate la mașina de scris, este, cu unele
excepții, identic cu originalele de la HHStA. Printre discrepanțe, au fost consemnate mai
ales cazuri de transcriere greșită a unor nume, lipsa unor cuvinte sau, în cazuri mai rare, a
unor rânduri. Ortografia copiilor documentelor în limba germană a fost adaptată parțial de
către Michael Auner la regulile în vigoare în anii 1930–1940. În prezentul volum, a fost
păstrată însă ortografia originalelor, atât pentru documentele în limba germană, cât și pentru
cele în limba franceză. În cazul traducerilor în limba română, numele de persoane și
toponimele au fost redactate potrivit normelor ortografice actuale. De asemenea, în indicii
de nume sunt folosite variantele uzuale în prezent pentru limbile română și germană.
Transcrierea inițială a documentelor în limba germană a fost efectuată de către
Flavius Solomon, iar traducerea de Sorin Cristescu. Philippe Henri Blasen a transcris și
tradus documentele din limba franceză. Tot lui Philippe Henri Blasen i se datorează și
munca de identificare a unor noi documente la HHStA și de colaționare a întregului volum,
prin confruntarea sistematică cu originalele, precum și elaborarea Listei și rezumatelor
documentelor. În etapa a doua, traducerile au fost verificate și adaptate de Flavius Solomon,
iar o lectură redacțională suplimentară a documentelor li se datorează lui Flavius Solomon
și Andrei Cușco. Notele de subsol au fost elaborate de către Flavius Solomon și Sorin
1
A se vedea Introducerea la acest volum.
2
Alături de ANIC, copii ale rapoartelor consulare și diplomatice austro-ungare din perioada 1877–1916 se
găsesc și în Colecția Manuscrise a Academiei Române (București).
3
Originar din Bistrița și bursier la Institutul Austriac de Studii Istorice (Österreichisches Institut für
Geschichtsforschung) din Viena, M. Auner a fost, la începutul carierei sale, secretarul arhivelor orașului
Sibiu. După 1918, a devenit cetățean român și a reprezentat România în Comisia mixtă austro-română pentru
reglementarea chestiunii arhivelor, contribuind la cedarea de către Austria către statul român a unor
importante fonduri documentare privitoare la Bucovina, Transilvania și Banat (Michael Hochedlinger,
Österreichische Archivgeschichte. Vom Spätmittelalter bis zum Ende des Papierzeitalters, Wien – München,
Böhlau – Oldenbourg, 2013, p. 170; Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen. Begründet
von Franz Zimmermann. Vierter Band: 1416–1437, bearbeitet von Gustav Gündisch, Hermannstadt, 1937,
p. VII–VIII; John Leslie, Der Ausgleich in der Bukowina von 1910. Zur österreichischen Nationalitätenpolitik
vor dem Ersten Weltkrieg, în Geschichte zwischen Freiheit und Ordnung. Gerald Stourzh zum 60. Geburtstag,
hrsg. von Emil Brix, Thomas Fröschl, Josef Leidenfrost, Graz, Styria Verlag, 1991, p. 141). Copiile au fost
efectuate la mașina de scris în anii celui de-al Doilea Război Mondial, cu acordul explicit al autorităților naziste.
4
Arhiva Casei, Curții și Statului.
7
Cristescu, iar indicii de Andrei Cușco. Traducerea în limba germană a Notei asupra ediției,
a Introducerii, a notelor de subsol și a Indicilor aparține lui Philippe Henri Blasen.
Datarea documentelor este pe stil nou (calendarul gregorian). Tot pe stil nou sunt și
referințele din Introducere, notele de subsol și Indicele de nume de persoane. În cazul în
care, în anumite situații, alături de stilul nou apare și stilul vechi (calendarul iulian), acest
lucru este menționat expres. În anii 1877–1881, diferența dintre calendarul gregorian și cel
iulian a fost de 12 zile.
Următoarele documente au fost publicate anterior (integral sau parțial) de Sorin
Cristescu, doar în traducere în limba română, după copiile de la ANIC: nr. 3, 5, 6, 23, 32,
33, 41, 47, 72, 77, 78, 80, 104, 110, 135, 137, 140, 163, 1715.
Editorii mulțumesc, pe această cale, personalului de la Arhivele Naționale Istorice
Centrale ale României și de la Haus-, Hof- und Staatsarchiv pentru asistența profesională și
suportul colegial în timpul cercetărilor. De asemenea, gândurile noastre de gratitudine
pentru concursul oferit în pregătirea volumului și condițiile grafice excelente în care apare
acesta se îndreaptă și către Editura Academiei Române și Editura Istros a Muzeului Brăilei
„Carol I”.
Flavius Solomon
Iași, noiembrie 2022
5
Regele Carol I în rapoartele diplomatice austro-ungare 1877–1914, editor Sorin Cristescu, vol. I,
1877–1896, București, Editura Paideia, 2013.
8
ZUR AUSGABE
Mit diesem Band der Reihe Documenta Diplomatica der Hurmuzaki-Sammlung

wird die Herausgabe der Dokumente österreichischer und österreichisch-ungarischer
konsularischer und diplomatischer Vertreter in den Fürstentümern Moldau und Walachei
beziehungsweise Rumänien fortgesetzt1.
Die absolute Mehrheit der Dokumente, die aufgrund ihrer analytischen und
informativen Relevanz ausgewählt wurden, wurden in einer ersten Phase von Kopien
transkribiert, die in der Sammlung „Königshaus” des Zentralen Historischen National-
archivs Rumäniens – ANIC (Bukarest) aufbewahrt sind2. Diese Kopien wurden von
Michael Auner angefertigt3. Später wurden neue Dokumente entdeckt und aufgenommen,
deren bisher unveröffentlichte Originale sich im Haus-, Hof- und Staatsarchiv (HHStA) in
Wien befinden.
Der Text der in Bukarest befindlichen, maschinengeschriebenen Kopien stimmt, bis
auf einige Ausnahmen mit den Originalen des HHStA überein. Unterschiede bestehen vor
allem in der falschen Transkription einiger Name, dem Überspringen von Wörtern oder,
seltener, Zeilen. Die Rechtschreibung der Kopien der deutschsprachigen Dokumente wurde
teilweise von Michael Auner den Regeln angepasst, die in den 1930ern und 1940ern galten.
Im vorliegenden Band wurde jedoch die Rechtschreibung der Originale bewahrt, sowohl
für die deutschsprachigen, als auch für die französischsprachigen Dokumente. In der
rumänischen Übersetzung wurden Personen- und Ortsnamen gemäß den heutigen
Rechtschreibregeln geschrieben. In den Namensverzeichnissen werden ebenfalls die heute
gängigen rumänischen und deutschen Varianten benutzt.
Die deutschsprachigen Dokumente wurden zunächst von Flavius Solomon
transkribiert und von Sorin Cristescu übersetzt. Philippe Henri Blasen transkribierte und
übersetzte die Akten in französischer Sprache, ortete einige neue Dokumente im HHStA,
überprüfte systematisch die Übereinstimmung der Texte des ganzen Bands mit den
Originalen und erstellte die Liste und Zusammenfassungen der Dokumente. In einer
1
Siehe die Einleitung zum Band.
2
Kopien der österreichisch-ungarischen Konsular- und Diplomatenberichte von 1877–1916 befinden
sich nicht nur im ANIC, sondern auch in der Handschriftensammlung der Rumänischen Akademie (Bukarest).
3
Aus Bistritz gebürtig und Stipendiat des Österreichischen Instituts für Geschichtsforschung in Wien
war M. Auner anfangs seiner Karriere Sekretär am Stadtarchiv in Hermannstadt. Nach 1918 wurde er rumä-
nischer Staatsbürger und vertrat Rumänien in der gemischten österreichisch-rumänischen Archivkommission.
Er trug dazu bei, dass Österreich dem rumänischen Staat wichtige Aktensammlungen bezüglich der Bukowina,
Siebenbürgens und des Banats abtrat (Michael Hochedlinger, Österreichische Archivgeschichte. Vom Spät-
mittelalter bis zum Ende des Papierzeitalters, Wien – München, Böhlau – Oldenbourg, 2013, S. 170;
Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen. Begründet von Franz Zimmermann. Vierter
Band: 1416–1437, bearbeitet von Gustav Gündisch, Hermannstadt, 1937, S. VII–VIII; John Leslie, Der
Ausgleich in der Bukowina von 1910. Zur österreichischen Nationalitätenpolitik vor dem Ersten Weltkrieg, în
Geschichte zwischen Freiheit und Ordnung. Gerald Stourzh zum 60. Geburtstag, hrsg. von Emil Brix,
Thomas Fröschl, Josef Leidenfrost, Graz, Styria Verlag, 1991, S. 141). Die Kopien wurden in den Jahren des
Zweiten Weltkriegs mit der ausdrücklichen Befugnis der nationalsozialistischen Behörden per Schreib-
maschine angefertigt.
9
zweiten Etappe wurden die Übersetzungen von Flavius Solomon kontrolliert und angepasst,
und Flavius Solomon und Andrei Cușco redigierten ein weiteres Mal die Akten. Die
Fußnoten wurden von Flavius Solomon und Sorin Cristescu und die Verzeichnisse von
Andrei Cușco verfasst. Die deutsche Übersetzung der Notiz zur Ausgabe, der Einleitung,
der Fußnoten und der Verzeichnisse geht auf Philippe Henri Blasen zurück.
Die Datierung der Dokumente entspricht dem neuen Stil (gregorianischer Kalender).
Die Daten in der Einleitung, den Fußnoten und den Personenverzeichnissen sind ebenfalls
gregorianisch. In jenen Fällen, in denen neben dem neuen Stil auch der alte Stil (juliani-
scher Kalender) auftaucht, wird dies ausdrücklich erwähnt. In den Jahren 1877–1881 betrug
der Unterschied zwischen dem gregorianischen und dem julianischen Kalender 12 Tage.
Die folgenden Dokumente wurden schon früher (gänzlich oder teilweise) von Sorin
Cristescu veröffentlicht, dies ausschließlich auf Rumänisch und aufgrund der Kopien des
ANIC: Nr. 3, 5, 6, 23, 32, 33, 41, 47, 72, 77, 78, 80, 104, 110, 135, 137, 140, 163, 1714.
Die Herausgeber danken hiermit dem Personal des Zentralen Historischen National-
archivs Rumäniens und des Haus-, Hof- und Staatsarchivs für ihre professionelle Hilfe und
kollegiale Unterstützung bei der Forschung. Unsere Dankbarkeit für die großzügige Mitarbeit
bei der Vorbereitung des Bands und das hervorragende Layout gilt auch dem Verlag der
Rumänischen Akademie und dem Istros-Verlag des Museums „Carol I” in Brăila.
Flavius Solomon
Iași, November 2022
4
Regele Carol I în rapoartele diplomatice austro-ungare 1877–1914, Herausgeber Sorin Cristescu,
vol. I, 1877–1896, București, Editura Paideia, 2013.
10
INTRODUCERE
Tradiția publicării surselor istorice străine în România și editarea rapoartelor

consulare și diplomatice habsburgice
În istoriografia română, publicarea documentelor străine referitoare la istoria României
are o tradiție de peste 150 de ani, în efortul de acumulare documentară înscriindu-se și
editarea de surse referitoare la relațiile internaționale. Începând cu marea colecție Docu-
mente privitoare la istoria românilor, inițiată de Eudoxiu Hurmuzaki, printr-un volum
publicat la 1876, scrierea istorică românească a oferit un prim instrument documentar de
anvergură, elaborat potrivit exigențelor aplicate de confrații din istoriografiile europene
consacrate1. Printre acestea, de la 1897, odată cu editarea de către Nicolae Iorga a unui volum
de rapoarte consulare prusiene2, un loc însemnat au ocupat și documentele aparținând repre-
zentanților Marilor Puteri în Principate și în România, inclusiv diplomaților austrieci și austro-
ungari. Inițial, în prima serie a Colecției Hurmuzaki, Ion Nistor a publicat, între 1922 și 1942,
o parte importantă a corespondenței diplomatice și a rapoartelor consulare austriece din
Moldova și Valahia, începând din anul 1782 și până în 18363. La fel ca în cazul altor isto-
riografii europene, „majore” sau „secundare”, în România, editarea surselor consulare și
diplomatice, inclusiv a celor privitoare la Imperiul Habsburgic, a suferit, în sensul conti-
nuității, din cauza schimbărilor de generații, animozităților dintre „școlile” istorice sau a
cezurilor politice4. Un exemplu în acest sens îl reprezintă chiar Colecția Hurmuzaki. După o
1
Victor Spinei, The Editing of Historical Sources. The Hurmuzaki Collection of Documents /
Editarea izvoarelor istorice. Colecția de documente Hurmuzaki, București – Brăila, Editura Academiei
Române – Muzeul Brăilei „Carol I”, Editura Istros, 2018, aici p. 289 și urm.
2
Documente privitoare la istoria românilor, culese de Eudoxiu Hurmuzaki, volumul X, Rapoarte
consulare prusiene (1763–1844), adunate, adnotate și publicate de Neculai Iorga, București, 1897.
3
Documente privitoare la istoria românilor, culese de Eudoxiu Hurmuzaki, volumul XIX, partea 1,
Corespondență diplomatică şi rapoarte consulare austriace (1782–1797), publicate după copiile Academiei
Române de Ion I. Nistor, București, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl, 1922; Documente privitoare la
istoria românilor, culese de Eudoxiu Hurmuzaki, volumul XIX, partea 2, Corespondență diplomatică şi
rapoarte consulare austriace (1798–1812), publicate după copiile Academiei Române de Ion I. Nistor,
Cernăuți, Institutul de Arte Grafice Glasul Bucovinei, 1938; Documente privitoare la istoria românilor,
culese de Eudoxiu Hurmuzaki, volumul XX, partea 1, Corespondență diplomatică şi rapoarte consulare
austriace (1812–1822), publicate după copiile Academiei Române de Ion I. Nistor, Cernăuți, Institutul de Arte
Grafice Glasul Bucovinei, 1940; Documente privitoare la istoria românilor, culese de Eudoxiu Hurmuzaki,
volumul XX, partea 2, Corespondență diplomatică şi rapoarte consulare austriace (1824–1827), publicate
după copiile Academiei Române de Ion I. Nistor, Cernăuți, Institutul de Arte Grafice Glasul Bucovinei, 1940;
Documente privitoare la istoria românilor, culese de Eudoxiu Hurmuzaki, volumul XXI, Corespondență
diplomatică şi rapoarte consulare austriace (1828–1836), publicate după copiile Academiei Române de Ion I.
Nistor, București, Cartea românească, 1942.
4
Pentru o privire diacronică asupra cazului românesc: Spinei, The Editing of Historical Sources.
O analiză recentă cu privire la publicarea și interpretarea surselor austriece și austro-ungare referitoare la
11
încercare a lui Andrei Oțetea de a relua, în 1962, firul editorial întrerupt de cel de-al Doilea
Război Mondial și de schimbarea ulterioară de regim 5, inclusiv prin revenirea la rapoartele
consulare ale reprezentanților Imperiului Habsburgic din Principate dintre anii 1812–18236,
colecția amintită a fost abandonată timp de peste patru decenii. În schimb, în perioada comu-
nistă, documente din arhive străine privind relațiile României cu alte state în secolele XIX
și XX au apărut în serii tematice de circumstanță, dedicate mai ales unor evenimente
istorice însemnate. De pildă, în seria Documente privind Unirea Principatelor, Dan
Berindei a publicat, în 1959, rapoartele consulatului austriac din Iași7, pentru a reveni, după
o lungă perioadă, și asupra documentelor similare privitoare la reprezentanța Austriei de la
București8. Mai nou, din 2018, prin efortul comun al Editurii Academiei Române și al
Editurii Istros a Muzeului „Carol I” din Brăila, Colecția Hurmuzaki a fost relansată, fiind
publicate mai multe volume9. Tot în șirul demersurilor de valorificare a documentelor
diplomatice austro-ungare se înscrie și publicarea de către Sorin Cristescu a actelor
referitoare la reflectarea activității regelui Carol I în corespondența reprezentanților Dublei
Monarhii în România în perioada 1877–191410.
istoria Balcanilor: Politik und Gesellschaft im Vilayet Kosovo und im serbisch beherrschten Kosovo
1870–1914, Band 1, Berichte der österreichisch-ungarischen Konsuln aus dem zentralen Balkan,
hrsg. von Oliver Jens Schmitt und Eva Anne Frantz, Wien, Verlag der Österreichischen Akademie der
Wissenschaften, 2020, p. 7–35.
5
Între 1962 și 1974, în seria nouă a Colecției Hurmuzaki, au apărut doar patru volume (Spinei, The
Editing of Historical Sources, p. 317–318).
6
Documente privind istoria României, colecția Eudoxiu Hurmuzaki, serie nouă, II, Rapoarte consulare
austriece (1812–1823) din „Wiener Haus-, Hof und Staatsarchiv, Moldau und Wallachei”, sub îngrijirea
acad. Andrei Oțetea, București, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1967. Tirajul volumului XX,
partea 1 din Corespondență diplomatică şi rapoarte consulare austriace (Cernăuți, 1940) a fost distrus în cea
mai mare parte de autoritățile sovietice în timpul ocupării nordului Bucovinei, iar tirajul volumului XX, partea 2
(Cernăuți, 1940) în totalitate (Spinei, The Editing of Historical Sources, p. 292).
7
Rapoartele consulatului Austriei din Iași (1856–1859), culegerea documentelor, studiul introductiv, rezu-
matele și notele de Dan Berindei (Documente privind Unirea Principatelor, redactor responsabil acad. A. Oțetea, II),
București, Editura Academiei Republicii Populare Române, 1959.
8
Rapoartele consulatului Austriei din București (1856–1859), culegerea documentelor, studiul intro-
ductiv, rezumatele și indicele de acad. Dan Berindei (Documente privind Unirea Principatelor, VI), București,
Editura Academiei Române, 1997.
9
Documente privind istoria românilor, colecția „Eudoxiu Hurmuzaki”, seria a 3-a, coordonatori
Victor Spinei, Ionel Cândea, volumul I, Legația Română la Petrograd (1914–1918)/Documente, editori Gheorghe
E. Cojocaru, Eugen-Tudor Sclifos, București – Brăila, Editura Academiei Române – Editura Istros a Muzeului
Brăilei „Carol I”, 2018; Documente privind istoria românilor, colecția „Eudoxiu Hurmuzaki”, seria a 3-a,
coordonatori Victor Spinei, Ionel Cândea, volumul II, Documente privind activitatea consulatelor României
de la Odessa, Ismail și Moscova în 1917–1919, editori Gheorghe E. Cojocaru, Eugen-Tudor Sclifos, București –
Brăila, Editura Academiei Române – Editura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I”, 2019; Documente privind
istoria românilor, colecția „Eudoxiu Hurmuzaki”, seria a 3-a, coordonatori Victor Spinei, Ionel Cândea,
volumul III, Moştenirea epistolară a lui Dimitrie Cantemir, editor Victor Ţvircun, București – Brăila, Editura
Academiei Române – Editura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I”, 2020; Documente privind istoria românilor,
colecția „Eudoxiu Hurmuzaki”, seria a 3-a, coordonatori Victor Spinei, Ionel Cândea, volumul IV, Rapoarte
diplomatice ruse din România (1899–1905), editori Flavius Solomon (editor coordonator), Andrei Cușco,
Grigorii Șkundin, Alexandr Stâkalin, București – Brăila, Editura Academiei Române – Editura Istros
a Muzeului Brăilei „Carol I”, 2020; Documente privind istoria românilor, colecția „Eudoxiu Hurmuzaki”,
seria a 3-a, coordonatori Victor Spinei, Ionel Cândea, volumul V, Franța și chestiunea Basarabiei la Confe-
rința de Pace de la Paris (1919–1920), editori: Gheorghe E. Cojocaru, Eugen-Tudor Sclifos, București –
Brăila, Editura Academiei Române – Editura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I”, 2021.
10
Sorin Cristescu, Regele Carol I în rapoartele diplomatice austro-ungare (1877–1914), patru
volume, București, Editura Paideia, 2013–2017.
12
Consulate, legații și diplomați austrieci și austro-ungari în Orientul european

Intrarea Europei în epoca modernă, la sfârșitul secolului XV – începutul secolului XVI,
a produs și o modificare paradigmatică în raporturile dintre state, marcată inclusiv de
formalizarea a ceea ce se va numi, cu timpul, relații diplomatice. Una dintre caracteristicile
importante ale acestora a fost, încă de la început, desemnarea, de către statele europene, a
unor reprezentanți permanenți pe lângă curțile regale/imperiale străine, numiți, la început,
ambasadori, iar mai târziu și miniștri plenipotențiari11. Pentru Moldova și Valahia, care,
din perspectiva dreptului internațional, au fost, până la 1878, părți ale Imperiului Otoman12,
de interes este mai ales practica reprezentanțelor consulare.
Istoria consulatelor habsburgice își are începuturile în secolul XVI, fiind în legătură
cu apariția unor reprezentanțe externe, cu caracter preponderent comercial, în orașele
italiene. În primele decenii ale secolului XVIII, cu acordul autorităților otomane, primii
agenți consulari apar și în spațiul levantin. În privința chestiunilor politice, aceștia s-au
aflat, începând cu anul 1742, în subordinea Cancelariei Secrete a Curții Imperiale (Geheime
Haus-, Hof- und Staatskanzlei). După ce au trecut prin alte schimbări administrative,
aflându-se, un timp, și sub jurisdicția Ministerului Imperial al Comerțului, din 1859 și până
la destrămarea Dublei Monarhii, ele au aparținut, la fel ca legațiile și ambasadele, de Minis-
terul Afacerilor Străine, creat în 184813. Pe teritoriul Imperiului Otoman, primele consulate
austriece au apărut după 1718, Tratatul de Pace de la Passarowitz oferind Imperiului
Habsburgic dreptul de a numi consuli, viceconsuli și agenți în porturile și centrele comer-
ciale otomane14. Primul agent consular austriac în Principate (cu sediul la București) a fost
desemnat însă abia la 178215, ca reacție la numirea de către Rusia a unor consuli la
București și la Iași la sfârșitul războiului ruso-turc de la 1768–177416. După aceea, a urmat
deschiderea unui consulat în capitala Moldovei17 și a unui vice-consulat la Galați. În 1784,
la Iași era inaugurat și un consulat al Prusiei18.
Încă din secolul XVIII, s-a încetățenit practica numirii în funcții consulare și diplo-
matice importante a persoanelor cu o pregătire sistematică în domeniul politic, comercial și
militar. De la înființarea, în 1746, a Academiei Tereziene, condusă, până la 1773, de către
iezuiți, iar mai apoi, până la 1849, de către piariști, timp de mai multe decenii, foarte mulți
11
M.S. Anderson, The Rise of Modern Diplomacy 1450–1919, London, Routledge, 1993, p. 1 și
urm., aici p. 5–6; Fritz Ernst, Über Gesandtschaftswesen und Diplomatie an der Wende vom Mittelalter zur
Neuzeit, în „Archiv für Kulturgeschichte”, 33, 1951, p. 64–95.
12
Viorel Panaite, Război, pace și comerț în islam. Țările române și dreptul otoman al popoarelor,
Iași, Polirom, 2013, p. 431–449.
13
Engelbert Deusch, Die effektiven Konsuln Österreich(-Ungarns) von 1825–1918. Ihre Ausbildung,
Arbeitsverhältnisse und Biografien, Köln, Böhlau Verlag, 2017, p. 15–18, 33–37 și urm.
14
Leopold Kammerhofer, Das Konsularwesen der Habsburgermonarchie (1752–1918). Ein Überblick
mit Schwerpunkt auf Südosteuropa, în Der Weg führt über Österreich .... Zur Geschichte des Verkehrs- und
Nachrichtenwesens von und nach Südosteuropa (18. Jahrhundert bis zur Gegenwart), hrsg. von Harald
Heppner, Wien, Böhlau Verlag, 1996, p. 7–35.
15
Ignațiu Ștefan Raicevich, fost secretar domnesc în Valahia (Stela Mărieş, Înfiinţarea agenţiei consulare
austriece în Principatele române, în „Danubius”, Muzeul de istorie Galaţi, tom. VI–VII, 1972–1973; Eadem,
Activitatea lui Ignatiu Ştefan Raicevich, primul consul al Austriei în Principatele române (1782–1786), în
„Cercetări istorice”, Iaşi, 1975).
16
D. Dvoichenko-Markov, Russia and the First Accredited Diplomat in the Danubian Principalities,
1779–1808, în „Slavic and East-European Studies”, vol. 8, 1963, nr. 3–4, p. 200–229.
17
Condus de Jean Timoni.
18
Primul consul prusian la Iași a fost Ernest Friedrich König (Vasile Docea, Relații româno-germane
timpurii. Încercări și eșecuri în prima jumătate a secolului XIX, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană,
2000, p. 38–42; Stela Mărieş, Supuşii străini din Moldova în perioada 1781–1862, Iași, Universitatea
„Alexandru Ioan Cuza”, 1985, p. 34).
13
diplomați habsburgici (agenți consulari, legați sau ambasadori), originari, în majoritatea lor,
din familii nobile catolice, au trecut prin această prestigioasă și greu accesibilă instituție
educațională. Alături de filosofie, drept sau studii diplomatice și militare, cursanții aca-
demiei primeau și o solidă pregătire lingvistică. Din 1754, pentru o mai bună familiarizare a
viitorilor diplomați habsburgici cu limbile, geografia și istoria Levantului și a Orientului
Mijlociu, a funcționat și o Academie Orientală (Orientalische Akademie), la care se predau,
alături de latină și germană, limbile turcă, persană, arabă, franceză, italiană, neogreacă și,
mai târziu, engleză19.
Biografiile unora dintre agenții consulari și, ulterior, legați care au reprezentat Viena
în Principate și în România conțin și etape formative importante la cele două academii, unii
dintre ei având chiar o anvergură intelectuală impresionantă. Joseph von Hammer-Purgstall,
de pildă, care a absolvit Academia Orientală și a fost agent consular al Austriei în Moldova
în anii 1806 și 1807, este considerat a fi fondatorul osmanisticii și pionier al orientalisticii
europene20. Talentul scriitoricesc și observațiile sale subtile cu privire la specificul
„oriental” al regiunii de la Gurile Dunării, mai ales referitor la geografia, obiceiurile
politice și cotidiene ale locului, transpar, de altfel, cât se poate de clar din rapoartele trimise
de von Hammer-Purgstall din capitala Moldovei la Viena. Karl von Eder, care a condus
agenția consulară austriacă de la București în anii 1856–1868, absolvise, la rândul său,
Academia Orientală și cunoștea limbile turcă, română și greacă21.
Julius Zwiedinek, agent diplomatic austro-ungar la București la mijlocul anilor
1870, a cărui semnătură o poartă documentele din perioada martie 1877 – august 1878, a
frecventat, în anii 1852–1857, Academia Orientală. El a deținut, mai întâi, pe rând, funcții
în diverse reprezentanțe consulare și diplomatice habsburgice din Imperiul Otoman sau din
foste teritorii ale acestuia, pentru ca, în partea a doua a carierei, competențele sale speciale
în chestiunile orientale să fie folosite în cadrul centralei Ministerului Afacerilor Străine
al Dublei Monarhii22. Ladislaus Hoyos-Sprinzenstein, primul ministru plenipotențiar al
Austro-Ungariei în România, a fost, conform uneia dintre regulile de bază impuse în
perioada tereziană, descendent dintr-o familie nobiliară catolică, ale cărei rădăcini se
regăsesc în nobilimea castelană a secolului XVI. După încheierea misiunii în România, el
va ocupa alte demnități importante în corpul diplomatic al Dublei Monarhii, fiind, un timp,
ambasador în Franța. Fiul, Alexander, va păși pe urmele sale, fiind activ în diplomația
austriacă din perioada interbelică23.
19
Victor Weiss von Starkenfels, Die kaiserlich-königliche orientalische Akademie zu Wien, ihre
Gründung, Fortbildung und gegenwärtige Einrichtung, Wien, Gerold, 1839; Marie de Testa, Antoine Gautier,
L’Académie Orientale de Vienne, 1754–2002, une création de l’Impératrice Marie-Thérèse et Liste des jeunes
de langues d’Autriche (1719–1903) în Drogmans et diplomates européens auprès de la Porte ottomane, ed.
Marie de Testa, Antoine Gautier, Istanbul, Éditions Isis, 2003, p. 53–75; Deusch, Die effektiven Konsuln
Österreich(-Ungarns), p. 37–42.
20
Hannes D. Galter, Joseph von Hammer-Purgstall und die Anfänge der Orientalistik, în Kunst und
Geisteswissenschaften aus Graz. Werk und Wirken überregional bedeutsamer Künstler und Gelehrter. Vom
15. Jahrhundert bis zur Jahrtausendwende, hrsg. von Karl Acham, Wien, Böhlau, 2009, p. 457–470. Joseph
von Hammer-Purgstall: Grenzgänger zwischen Orient und Okzident, hrsg. von Hannes D. Galter und
Siegfried Haas, Graz, Leykam, 2008; A se vedea o referință și în Rapoarte consulare prusiene (1763–1844),
adunate, adnotate și publicate de Neculai Iorga, p. LXV.
21
Deusch, Die effektiven Konsuln Österreich(-Ungarns), p. 257–258.
22
Ibidem, p. 714–715.
23
Heinz Rieder, Hoyos, în Neue Deutsche Biographie, hrsg. von der Historischen Kommission bei
der Bayerischen Akademie der Wissenschaften, neunter Band, Hess-Hüttig, Schriftleitung Fritz Wagner u.a.,
Berlin, Duncker & Humblot, 1972, p. 673.
14
Politica externă a Austro-Ungariei și relațiile româno-habsburgice în anii

1870 – începutul anilor 1880
Istoria politicii externe a Imperiului Habsburgic de la mijlocul anilor 1860 până la
sfârșitul Primului Război Mondial a fost, potrivit unor sintagme devenite recent titluri de
carte, a unei Mari Puteri marginalizate24, sau a unei Mari Puteri fragile25. Eșecul militar și
politic rezultat din confruntarea cu Prusia, emergența și afirmarea ideii naționale la
popoarele slave și la români și, nu mai puțin important, dificultățile reașezării Monarhiei pe
baze dualiste au impus adoptarea unei prudențe deosebite în luarea deciziilor importante, în
condițiile creșterii permanente a rolului Germaniei în Europa26. Transformarea treptată într-o
Putere secundară, un gen de Juniorpartner al Reich-ului german, inițial în cadrul Dublei,
iar ulterior al Triplei Alianțe, a impus Austro-Ungariei să renunțe la vechile veleități în
raport cu alte mari state europene, mai cu seamă în relațiile cu Germania și Italia, și să-și
îndrepte privirea către Balcani. Concentrarea predilectă asupra moștenirii otomane din
Europa, începând cu anii 1870, a adus-o însă în coliziune cu interesele Imperiului rus și a
provocat o stare de ostilitate din partea popoarelor balcanice, care își vedeau amenințate
proiectele naționale. În perioada în care Ministerul Afacerilor Străine a fost condus de
contele Gyula Andrássy (1871–1879), elementul de bază al politicii externe a Dublei
Monarhii, enunțat de către ministrul însuși, într-o discuție cu ambasadorul german din
noiembrie 1871, a fost luarea tuturor deciziilor importante în urma unor consultări cu
diplomația Reich-ului27. Situația nu se va schimba nici în timpul mandatului lui Heinrich
von Haymerle, educat și el în tradiție tereziană, cu o cunoaștere profundă, și prin experiența
diplomatică anterioară, a Orientului european, inclusiv a României28.
Devenită prioritară din timpul mandatului lui Andrássy, direcția balcanică a politicii
externe austro-ungare29 a avut ca principal obiectiv obstrucționarea intențiilor Rusiei de a reven-
dica o parte a fostelor teritorii otomane, inclusiv prin respingerea propunerilor Petersburg-ului
de împărțire a Balcanilor între cele două Mari Puteri. Prin mediere germană, în urma inter-
venției personale a cancelarului Bismarck, în iulie 1876, la Reichstadt30, și în ianuarie 1877,
la Budapesta, Austro-Ungaria și Rusia au convenit, prin două acorduri secrete, să se abțină
de la acțiuni unilaterale în Balcani. Cele două Puteri și-au declarat, în schimbul unei „mari
partajări a Balcanilor”, interesul pentru Bosnia și Herțegovina (în cazul Dublei Monarhii),
respectiv pentru județele din sudul Basarabiei (în cazul Imperiului Romanovilor). Aceste
înțelegeri au fost însă încălcate, la scurt timp, de către Imperiul Țarist, care, după înfrângerea
24
Konrad Canis, Die bedrängte Großmacht. Österreich-Ungarn und das europäische Mächtesystem
1866/67–1914, Leiden, Brill, 2016.
25
Walter Rauscher, Die fragile Großmacht. Die Donaumonarchie und die europäische Staatenwelt
1866–1914, Teil 1 und Teil 2, Frankfurt am Main, Peter Lang Verlag, 2014.
26
Canis, Die bedrängte Großmacht, p. 31 și urm.; Rauscher, Die fragile Großmacht.
27
Pentru o privire generală: Die Habsburgermonarchie 1848–1918, Band VI, hrsg. von Adam
Wandruszka und Peter Urbanitsch, Die Habsburgermonarchie im System der internationalen Beziehungen,
1. Teilband, Wien, Verlag der Österreichischen Akademie der Wissenschaften, 1989; 2. Teilband, Wien,
Verlag der Österreichischen Akademie der Wissenschaften, 1993, F.R. Bridge, From Sadowa to Sarajevo.
The Foreign Policy of Austria-Hungary, 1866–1914, London, Routledge and K. Paul, 1972, p. 62.
28
Marvin L. Brown Jr., Heinrich von Haymerle. Austro-Hungarian Career Diplomat 1828–81,
Columbia (South Carolina), University of South Carolina Press, 1973; Alfred Ritter von Arneth, Heinrich
Freiherr von Haymerle: Ein Rückblick auf sein Leben, Berlin, Verlag von Otto Janke, 1882.
29
Jean-Paul Bled, L'Autriche-Hongrie et les Balkans du Congrès de Berlin à la Première Guerre
Mondiale (1878–1914), în „Relations internationales”, nr. 103, Les Balkans dans les relations internationales,
1, automne, 2000, p. 289 și urm.
30
Zákupy.
15
Turciei, a plusat în Balcani, încercând crearea unei pretinse „autoguvernări” bulgare aflate
sub controlul său direct. Este adevărat însă că aceste câștiguri unilaterale ale Rusiei au fost
de scurtă durată, deoarece la Congresul de la Berlin, din vara anului 187831, guvernul rus a
fost obligat să accepte divizarea Bulgariei și ocuparea Bosniei și Herțegovinei de către
Austro-Ungaria.
Decizia lui Andrássy de a se implica direct în afacerile balcanice, prin ocuparea
Bosniei și Herțegovinei, a provocat reacții de nemulțumire din partea unui număr însemnat
de oameni politici, în special din partea liberalilor austrieci, îngrijorați de faptul că creșterea
ponderii populației slave va afecta și mai mult unitatea și coeziunea Imperiului. Aceste temeri
se vor amplifica mai ales după constituirea Dublei Alianțe și transformarea de facto a Austro-
Ungariei, mai ales din perspectiva politicii externe, într-un satelit al Reich-ului german. Prin
prevederile sale, tratatul de alianță germano-austro-ungar a definit, pentru un interval de peste
trei decenii, nu doar natura relațiilor dintre cele două imperii, ci a influențat puternic și
configurarea alianțelor și a raportului de forțe în Europa32, inclusiv poziționarea României în
cadrul sistemului relațiilor internaționale până în ajunul Primului Război Mondial33.
Relațiile dintre Austro-Ungaria și România la cumpăna anilor 1870–1880 au evoluat,
așadar, într-un context internațional aflat în schimbare continuă, în care diplomația Vienei a
trebuit să țină cont de constrângerile impuse de statutul său34. Documentele publicate în
acest volum arată, cât se poate de clar, că politica Dublei Monarhii față de micul său vecin
din sud-est a fost marcată de o profundă ambivalență, ale cărei resorturi pot fi descifrate
doar apelând la o gamă largă de surse, din care fac parte, fără îndoială, și rapoartele consulare
/diplomatice. Drept un prim exemplu al ambivalenței atitudinii diplomației habsburgice față
de România se poate invoca chiar dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza în calitate de
domn al Moldovei și Valahiei în ianuarie 185935. Cu această ocazie, Austria a încercat, mai
întâi, să construiască chiar o opoziție comună a Marilor Puteri față de perspectiva unirii
Principatelor36, pentru a se repoziționa, mai apoi, într-un sens favorabil proiectului politic
românesc37. Pusă în fața unui fapt împlinit și conștientă de caracterul pur formal al
31
Pentru desfășurarea și consecințele congresului: William Norton Medlicott, Congress of Berlin and
After, London, Routledge, 1963; Bruce Waller, Bismarck at the Crossroads. The Reorientation of German
Foreign Policy after the Congress of Berlin, 1878–1880, London, 1974; Der Berliner Kongress 1878.
Protokolle und Materialien, hrsg. von Imanuel Geiss, Boppard am Rhein, Boldt, 1978; Winfried Baumgart,
Europäisches Konzert und nationale Bewegung. Internationale Beziehungen 1830–1878, Paderborn, Schöningh,
1999, p. 416–428. Pentru rolul și impactul acestuia asupra României: Sorin Liviu Damean, România și
Congresul de Pace de la Berlin (1878), București, Editura „Mica Valahie”, 2005.
32
Helmut Rumpler, Der „Zweibund“ 1879. Das deutsch-österreichisch-ungarische Bündnis und die
europäische Diplomatie, Wien, Verlag der Österreichischen Akademie der Wissenschaften, 1996; Jürgen
Angelow, Kalkül und Prestige. Der Zweibund am Vorabend des Esten Weltkrieges, Köln, Böhlau Verlag, 2000.
33
Gheorghe N. Căzan, Șerban Rădulescu-Zoner, România și Tripla Alianță, 1878–1914, București,
Editura Științifică și Enciclopedică, 1979; Gheorghe Cliveti, România și „alianțele germane”, 1879–1914,
Iași, Editura Junimea, 2015.
34
Pentru contextul general: Ștefan Pascu, Constantin Nuțu, Rumänien und die Außenpolitik der
Habsburgermonarchie 1848–1918, în Die Habsburgermonarchie 1848–1918, Band VI, hrsg. von Adam
Wandruszka und Peter Urbanitsch, 2. Teilband, Wien, Verlag der Österreichischen Akademie der Wissenschaften,
1993, p. 279–318.
35
Pentru politica Imperiului Habsburgic față de Moldova și Valahia, în perioada anterioară, a se
vedea: L. Boicu, Austria și Principatele Române în vremea Războiului Crimeii (1853–1856), București,
Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1972.
36
A se vedea, pentru detalii, Rapoartele consulatului Austriei din Iași (1856–1859); Rapoartele
consulatului Austriei din București (1856–1859).
37
Uta Bindreiter, Die diplomatischen und wirtschaftlichen Beziehungen zwischen Österreich-Ungarn
und Rumänien in den Jahren 1875–1888, Wien, Hermann Böhlau, 1976, p. 12 și urm.
16
suzeranității otomane, după 1862, diplomația austriacă a făcut tot mai multe gesturi de
deschidere față de guvernul român, inclusiv prin acceptarea unor principii specifice
relațiilor dintre state. De pildă, în anul 1862, între cele două părți a fost încheiată o
convenție privind legăturile de telegraf și a fost semnat un acord (la care s-au alăturat
Imperiul Otoman și Serbia) privind extrădările, o convenție privind proprietățile supușilor
moldo-valahi din Austria, un acord privind achiziția de proprietăți în celălalt stat și o
convenție privind legăturile poștale38. Aceste (și alte) înțelegeri semnate cu Principatele Unite
la începutul anilor 1860 pot fi interpretate nu doar ca o expresie a dorinței de a reglementa
anumite aspecte practice, importante, deopotrivă, și pentru Imperiul Habsburgic, ci și ca o
recunoaștere de către Viena a existenței unui nou stat, bucurându-se de drepturi suverane, la
Dunărea de Jos39.
Indecizia și incoerența diplomației austriece (ulterior austro-ungare) în relația cu
România a marcat și primii ani de după înlăturarea lui Cuza de pe Tronul Principatelor.
Dacă inițial, mizând pe susținerea celorlalte Mari Puteri, Viena a respins ideea invitării
la București a lui Karl von Hohenzollern-Sigmaringen și a promovat soluția separării
Principatelor, după înfrângerea din războiul cu Prusia, Imperiul Habsburgic a fost nevoit să
accepte situația creată între timp dincolo de Carpați. După criza din relațiile româno-
habsburgice, în primele luni de după instituirea Monarhiei Dualiste, provocată de reacția
unei părți a elitei românești față de anularea autonomiei Transilvaniei, Viena a acceptat, cu
rezerve, și solicitările mai vechi ale Bucureștiului privind crearea, în capitala Imperiului, a
unei reprezentanțe cvasioficiale a României. Primul reprezentant al României la Viena a
fost Ludovic Steege, acreditat simultan la Berlin și Sankt-Petersburg40. După alte episoade
de tensiune și neîncredere reciprocă, începând din vara anului 1869, odată cu vizita la
Viena a principelui Carol, relațiile româno-austro-ungare au cunoscut o ameliorare treptată.
Acest lucru s-a datorat nu doar interesului Bucureștiului de a se putea baza, în promovarea
aspirațiilor sale politice, pe susținerea unei Mari Puteri vecine, ci și dorinței Vienei de a
profita în urma unor relații apropiate cu o țară ce avea un important potențial economic, o
țară de care depindea, în parte, și traficul de mărfuri la Dunărea de Jos. Anume aspectele de
ordin economic și comercial vor domina agenda relațiilor dintre cele două țări până la
mijlocul deceniului opt al secolului XIX. Această etapă are ca reper încheierea, în iunie
1875, a unui amplu acord comercial, care va fi, pe drept cuvânt, interpretat ca unul dintre
cele mai importante acte prin care o Mare Putere recunoștea independența românească, cu
doi ani înainte de proclamarea ei oficială, drept o stare politică de fapt41.
În anii de agitație politică și revolte armate din Balcani, care au premers războiului
ruso-(româno-)turc, principele Carol și diplomații români și-au construit politica de
„neutralitate absolută”42, iar mai apoi au inițiat o apropiere prudentă de Rusia, privind cu
38
M. Mitilineu, Colecțiune de tratatele și convențiunile României cu puterile străine de la anul 1368
până în zilele noastre, Bucureștii, Noua Tipografie a Laboratorilor Români, 1874 (titlu transcris potrivit
normelor actuale de ortografie ale limbii române), p. 110 și urm.; Dan Berindei, Din începuturile diplomației
românești moderne, București, Editura Politică, 1965.
39
Bindreiter, Die diplomatischen und wirtschaftlichen Beziehungen, p. 24; Gabriel Bădărău, Raporturile
politice româno-habsburgice de la Unire la Independență, Iași, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”,
2004, p. 20–71.
40
Bindreiter, Die diplomatischen und wirtschaftlichen Beziehungen, p. 27–32.
41
Ibidem, p. 32–99; Bădărău, Raporturile politice româno-habsburgice, p. 73–106.
42
Nicolae Corivan, Relațiile diplomatice ale României de la 1859 la 1877, București, Editura
Științifică și Enciclopedică, 1984, p. 286–306; Gheorghe Cliveti, România modernă și „apogeul Europei”,
1815–1914, București, Editura Academiei Române, 2018, p. 459–517; Bădărău, Raporturile politice româno-
habsburgice, p. 107–114.
17
atenție către Viena. Nu este exclus chiar faptul ca la București să fi existat informații
privind acordul Austro-Ungariei pentru o intervenție rusă în Balcani, care ar fi fost urmată
de o împărțire între cele două imperii a unei părți a posesiunilor europene ale Turciei. În
planurile diplomației habsburgice, elaborate și implementate minuțios sub controlul lui
Andrássy, României postbelice, care urma să piardă sudul Basarabiei, primind în schimb o
posibilă compensație teritorială în Dobrogea sau în regiunea Vidinului, îi revenea, la
Dunărea de Jos, rolul de „paravan” (Keil) între imperiile Țarist și Otoman43.
Atitudinea precaută a diplomației austro-ungare în chestiunea românească, determinată
și de înțelegerile pe care Dubla Monarhie le avea cu Germania și Rusia, nu s-a schimbat
nici în lunile de război, dar nici în timpul pregătirii și desfășurării Congresului de la Berlin.
După proclamarea Independenței (9/10 mai 1877), contele Andrássy a insistat, pe lângă
celelalte Puteri europene, ca recunoașterea acesteia să fie lăsată la latitudinea unei viitoare
conferințe44. În decembrie 1877, împărații Wilhelm I și Franz Joseph erau informați de
către emisari ai Sankt-Petersburg-ului despre faptul că Rusia era hotărâtă să obțină județele
din sudul Basarabiei, fiind dispusă ca, în schimbul acestora, România să primească Delta
Dunării și o parte din Dobrogea. Pentru a accepta această propunere, Austro-Ungaria considera
că i se cuvin „compensații” în Balcani, sub forma unor achiziții teritoriale „echivalente” 45.
În ajunul Congresului, au apărut semne privind unele disensiuni între Imperiul Țarist și
Monarhia Dualistă. Diplomația vieneză și-a manifestat nemulțumirea mai ales față de
refuzul Petersburg-ului de a executa în totalitate prevederile înțelegerilor de la Reichstadt,
potrivit cărora Austro-Ungaria ar fi obținut mână liberă în Bosnia și Herțegovina. În aceste
condiții, contele Andrássy a inițiat o serie de demersuri pentru izolarea Rusiei, vehiculându-se
nu doar o posibilă armonizare de inițiative diplomatice cu Puterile europene, ci urmărindu-se
și câștigarea simpatiei Serbiei și a României. În cazul acesteia din urmă, putea fi avută
în vedere chiar renunțarea la acordul privind retrocedarea sudului Basarabiei, la care se
ajunsese anterior cu Rusia 46. Cunoscând existența unor tensiuni majore între Viena și
Sankt-Petersburg, atât în preziua, cât și în timpul Congresului de la Berlin, diplomația
românească a încercat să obțină sprijinul Dublei Monarhii pentru admiterea delegaților
României la conferință, pentru recunoașterea Independenței și pentru anularea unor
prevederi ale Tratatului de la San Stefano care ar fi afectat interesele României, mai cu
seamă prin pierderea județelor din sudul Basarabiei47. Și în următorii ani, în pofida tuturor
disensiunilor dintre cele două state, care transpar foarte clar din documentele publicate,
Austro-Ungaria a rămas, pentru diplomația românească, un reper esențial în promovarea
agendei de politică externă. Cele mai importante momente în acest sens au fost recunoaș-
terea, de către Viena, a Independenței și a proclamării Regatului (1878–1881)48. Recu-
noașterea Independenței a însemnat și modificarea statutului reprezentanților diplomatici ai
Bucureștiului în Austro-Ungaria, precum și al celor ai Dublei Monarhii în România. Astfel,
în septembrie 1878, Ion Bălăceanu, agentul diplomatic român de la Viena, devenea trimis
extraordinar și ministru plenipotențiar al României, în timp ce pentru București era
43
Bindreiter, Die diplomatischen und wirtschaftlichen Beziehungen, p. 113–122, aici p. 120;
Damean, România și Congresul de Pace de la Berlin, p. 20, 30.
44
Damean, România și Congresul de Pace de la Berlin, p. 36–37.
45
Ibidem, p. 50–51.
46
Pentru întregul context: Cliveti, România modernă și „apogeul Europei”, p. 570 și urm.
47
Bădărău, Raporturile politice româno-habsburgice, p. 126–133; Bindreiter, Die diplomatischen
und wirtschaftlichen Beziehungen, p. 143–164; Damean, România și Congresul de Pace de la Berlin, p. 60–78.
48
Ernst von Rutkowski, Österreich-Ungarn und Rumänien, 1880–1883: Die Proklamierung des
Königreiches und die Rumänische Irredenta, în „Südost-Forschungen”, Band XXV (1966), p. 150–284.
18
desemnat oficial un ministru plenipotențiar al Austro-Ungariei, în persoana lui Ladislaus

Hoyos-Sprinzenstein49.
*
S-a observat deja, cu multe alte ocazii, că rapoartele consulare și diplomatice nu
reprezintă texte „neutre”, ci sunt judecăți de valoare ale unor persoane cu un orizont
cultural, politic, economic sau militar propriu, diplomați aflați în serviciul unor state, cu
interese și așteptări specifice. Astfel, rapoartele reprezentanților consulari și diplomatici
austro-ungari din România din perioada 1877–1881 reflectă, destul de limpede, orizontul
formativ al autorilor documentelor și, deopotrivă, perspectiva diplomației vieneze asupra
rolului și locului țării de la Dunărea de Jos în strategiile de politică externă ale Dublei
Monarhii. Prin consistența informației și profunzimea analizelor, rapoartele trimișilor
habsburgici din România reprezintă, alături de cele ale diplomaților ruși, una dintre cele
mai importante surse de acest gen pentru cunoașterea istoriei României în perioada obținerii
Independenței, proclamării Regatului și afirmării statului român ca subiect distinct al
relațiilor internaționale.
De la Independență la proclamarea Regatului: percepții ale României în

rapoartele consulare și diplomatice austro-ungare din perioada 1877–1881
Cei cinci ani reflectați în documentele cuprinse în volumul de față reprezintă o
perioadă extrem de importantă, din punct de vedere politic și simbolic, pentru evoluția
României moderne. Diplomația austro-ungară, aflată ea însăși într-o etapă oscilantă, de
schimbare paradigmatică a politicii externe a Monarhiei Dualiste, a fost un observator atent,
critic, informat și profund implicat în procesele legate de schimbarea statutului internațional
al României și de tendințele (privite mereu cu o mare doză de neîncredere și scepticism) de
consolidare a statalității și a proiectului național românesc. Având ca repere Congresul de la
Berlin (1878), Dubla Alianță dintre Reich-ul german și Austro-Ungaria (octombrie 1879) și
reînnoirea „Alianței celor trei împărați” (iunie 1881), etapa respectivă a marcat și o evoluție
lentă a politicii externe românești de la strategia „mâinii libere”, urmată de guvernul liberal
al lui Ion C. Brătianu după obținerea și recunoașterea independenței naționale, înspre o
apropiere treptată – încă nesigură, plină de sincope și întreruptă periodic de anumite
incidente diplomatice – dintre România și blocul emergent al Puterilor Centrale. Această
tendință nu s-a manifestat pe deplin decât în toamna anului 1883, atunci când România a
aderat formal la Tripla Alianță, punând astfel bazele unei politici externe relativ stabile
pentru următoarele trei decenii.
Totuși, sfârșitul anului 1881 a fost un jalon important pentru această evoluție. În
opinia cercetătoarei austriece Uta Bindreiter, incidentul diplomatic din noiembrie-decembrie
1881, legat de Mesajul Tronului, perceput de către guvernul austro-ungar ca o sfidare
directă, a reprezentat „o piatră de hotar în istoria relațiilor româno-austro-ungare”50. Acest
lucru s-ar fi datorat, pe de o parte, efectului demonstrativ al politicii dure adoptate, cu acest
prilej, de noul ministru al Afacerilor Străine al Monarhiei, Gustav Kálnoky, și, pe de altă
parte, temerilor crescânde ale guvernului român privind intrigile rusești și planurile
expansioniste ale imperiului Romanovilor, temeri care l-ar fi împins tot mai mult pe liderul
49
Rudolf Agstner, Die diplomatische Präsenz der Habsburgermonarchie auf dem Balkan nach dem
Berliner Kongreß: Zur Geschichte der Palais der k.u.k. Gesandtschaften in Belgrad, Bukarest, Cetinje,
Durazzo und Sofia, în „Österreichische Osthefte”, 39(1), 1997, p. 43–88; Pascu; Nuțu, Rumänien und die
Außenpolitik der Habsburgermonarchie 1848–1918, p. 308.
50
Bindreiter, Die diplomatischen und wirtschaftlichen Beziehungen, p. 217.
19
liberal, Ion C. Brătianu, și pe majoritatea oamenilor politici români să se alăture Puterilor

Centrale51. Chiar dacă elitele politice românești – poate cu excepția regelui Carol I și a unor
germanofili convinși, precum P.P. Carp, Titu Maiorescu sau Dimitrie A. Sturdza – au mai
avut nevoie de aproape doi ani ca să conștientizeze imposibilitatea prelungirii acelui „curs
oscilant”52 (Schlingerkurs) sau a „politicii balansoarului” (Schaukelpolitik)53 pe scena
internațională, dilema geopolitică fundamentală a statului român – amplasarea sa între
Austro-Ungaria și Rusia – era percepută cu claritate și remarcată constant în rapoartele
diplomatice austro-ungare. Încercarea de a atrage România în sfera de influență austro-
ungară este, astfel, primul „fir roșu” care străbate viziunile diplomaților Monarhiei Dualiste
privind România, mai ales după Congresul de la Berlin.
a. Între interese comune și aspirații naționale: chestiunea alianței cu Austro-

Ungaria
Chiar în siajul declarației de independență a României și în legătură directă cu
poziția oficială a contelui Andrássy, care sublinia că „o declarație de independență din
partea Principatelor nu poate produce decât o schimbare de facto, nu de jure, și are nevoie
să primească recunoașterea din partea Puterilor”54, agentul diplomatic Zwiedinek remarca,
la rândul său, că guvernul român intenționa să urmeze o politică prudentă față de Marile
Puteri pentru a nu periclita viitorul țării, dar că acest lucru „nu înseamnă câtuși de puțin că
aici își va face loc pe termen lung vreun demers elaborat sau vreo abordare lucidă a
propriilor posibilități și a situației României față de Puterile garante. Calcularea calmă și
rece a situației este aici prea ușor împinsă într-un plan secund de curentele pătimașe…”55.
Această opoziție retorică dintre rațiune / interese / calcul rece – care ar îndemna
România să se alăture Austro-Ungariei, iar apoi Puterilor Centrale pentru a contrabalanța
influența rusă – și pasiuni meschine / orgoliu național, care ar împiedica elitele locale să
urmeze această traiectorie, va deveni un leitmotiv al meditațiilor geopolitice ale
diplomaților austro-ungari în următorii ani. Astfel, de exemplu, într-o scrisoare privată
expediată de către trimisul Hoyos aceluiași conte Andrássy, pe 6 martie 1879 – unul dintre
puținele documente „programatice”, în care diplomații austro-ungari își manifestă în mod
deschis percepțiile față de politica României –, se menționează că, în privința orientării
externe a statului român, de facto „nu poate fi vorba decât de o singură întrebare, şi aşa văd
lucrurile toţi românii care gândesc: dacă este în interesul ţării să caute sprijinul Austro-
Ungariei sau pe cel al vecinului de la răsărit”56. Menționându-i pe anumiți politicieni
români mai „clarvăzători”, care, spre deosebire de alți compatrioți de-ai lor, nu ar fi „orbiți
de satisfacție de sine”, Hoyos le atribuie acestora anumite viziuni care, în mod evident,
coincid perfect cu cele ale diplomatului austro-ungar: România „va trebui, prin însăşi
evoluţia firească a lucrurilor, să decadă la nivelul unei satrapii ruseşti, asta în caz că nu va
51
Ibidem, p. 217–218.
52
Gerald Volkmer, Die Siebenbürgische Frage, 1878–1900: Der Einfluss der rumänischen National-
bewegung auf die diplomatischen Beziehungen zwischen Österreich-Ungarn und Rumänien, Köln-Weimar-
Wien, Böhlau Verlag, 2004, p. 110.
53
Bindreiter, Die diplomatischen und wirtschaftlichen Beziehungen, p. 218.
54
Instrucțiune a lui Andrássy către baronul Orczy din 11 mai 1877 (doc. nr. 13).
55
Raport al lui Zwiedinek către Andrássy, 29 mai 1877 (doc. nr. 14).
56
Scrisoare privată a lui Hoyos către Andrássy, 6 martie 1879 (doc. nr. 74). În aceeași ordine de idei,
Hoyos nu ezita să declare că partidul antirus din România „nu poate urmări altceva decât o alipire la Austro-
Ungaria, căci cum altfel ar putea România să se opună poftelor ruseşti de expansiune care se vor manifesta
mai devreme sau mai târziu?”.
20
reuşi să se identifice din punct de vedere economic şi militar cu monarhia austro-ungară şi,
după ce va câştiga siguranţa frontierelor sale, va putea să-şi însuşească avantajele unei civi-
lizaţii evoluate”57. Totodată, trimisul de la București nu ignora potențialul de manipulare a
aspirațiilor naționale românești privind Transilvania și Bucovina din partea Rusiei, dar
accentua și importanța „configurării situației interne” din Austro-Ungaria pentru viitoarea
(deocamdată, prezumtivă) alianță cu România. Premisele pentru o asemenea apropiere
dintre cele două părți păreau, în acel moment, destul de propice, mai ales în urma călătoriei
întreprinse de prim-ministrul Ion C. Brătianu la Viena și la Berlin în martie 1880 pentru
tatonarea terenului după încheierea alianței austro-germane din toamna anului 1879. Chiar
dacă liderul liberal ezita să își ia vreun angajament formal în acest sens, noul ministru
austro-ungar al Afacerilor Străine, baronul Haymerle, a depus, pe parcursul anului 1880,
eforturi susținute pentru a atrage România în sfera de influență a Dublei Alianțe. În
viziunea demnitarului de la Viena, România ar fi trebuit să servească drept o barieră împo-
triva expansiunii ruse în Balcani, să se subordoneze politicii vieneze din Sud-Estul Europei
și să îi vină în ajutor Monarhiei Dualiste, drept aliat, în cazul unui război cu Rusia58.
Dezbaterile și disensiunile interne din România în legătură cu o posibilă apropiere
de Austro-Ungaria au constituit obiectul câtorva rapoarte interesante ale diplomaților impe-
riali și regali din iarna și primăvara anului 1880. În contextul succesului repurtat de diplo-
mația românească în chestiunea recunoașterii independenței de către Puterile occidentale, în
februarie 1880, s-a pus din nou pe tapet problema „bunăvoinței” pe care România ar trebui
să o manifeste față de Austro-Ungaria, în semn de reciprocitate față de „serviciile” oferite
de imperiul vecin în procesul de consfințire a noului statut internațional al statului român.
Cu această ocazie însă, presa română își exprima neliniștea că o alianță cu Austro-Ungaria
ar fi „prețul” pe care va trebui să-l plătească România pentru acest succes indiscutabil59.
Dezbaterile respective au cunoscut însă apogeul, în această perioadă, ca urmare a publicării,
la începutul lunii ianuarie 1881, în „Deutsche Revue”, a unui articol de opinie semnat de
Titu Maiorescu, în care acesta își exprima ferma convingere că România ar trebui să se
alăture Dublei Alianțe60. Conceput ca o replică directă la tendințele rusofile promovate în
sânul Partidului Conservator, de gruparea din jurul prințului Grigore Sturdza, acest articol a
scos la iveală diferențele de viziune asupra politicii externe care se manifestau în sânul
ambelor partide rivale. Pe parcursul anului 1881, polemica legată de posibila aderare a
României la Dubla Alianță a dus la anumite luări de poziție destul de tranșante, așa cum s-a
întâmplat în septembrie 1881, când atât „Românul” lui C. A. Rosetti, cât și organul de presă
conservator, „Timpul” – aflate, altminteri, pe poziții ideologice diametral opuse – s-au
exprimat ferm în favoarea neutralității absolute a României61. Astfel, nu este de mirare că
politica externă oscilantă a lui Ion C. Brătianu putea încă să se bazeze, la această etapă, pe o
majoritate consistentă în rândul ambelor partide principale din România.
Totuși, documentele publicate în acest volum arată clar că Austro-Ungaria a urmărit
consecvent să submineze această politică. Chiar dacă existau, în viziunea diplomaților
austro-ungari, interese „obiective” comune care îi dictau – în mod aproape inexorabil –
României o traiectorie de apropiere de Monarhia Dualistă, marile probleme din relațiile
57
Scrisoare privată a lui Hoyos către Andrássy, 6 martie 1879 (doc. nr. 74).
58
Volkmer, Die Siebenbürgische Frage, p. 107
59
Raport al lui Hoyos către Haymerle din 25 februarie 1880 (doc. nr. 106). A se vedea și raportul lui
Hoyos din 10 martie 1880.
60
Titu Maiorescu, Zur politischen Lage Rumäniens, în „Deutsche Revue”, 7 (1881), Heft 1, Januar –
März, p. 12–20.
61
Volkmer, Die Siebenbürgische Frage, p. 110.
21
bilaterale reprezentau o piedică formidabilă pentru realizarea acestui deziderat. Fie că era
vorba despre „chestiunea Dunării”, despre propaganda energică împotriva Austro-Ungariei
din paginile presei românești sau despre acțiunile iredentiste ale diverșilor activiști din sfera
politică și culturală și, mai ales, de susținerea acestora de către cercurile politice oficiale,
diplomații Monarhiei Dualiste aveau o perspectivă destul de realistă asupra acelor aspecte
care subminau declarațiile de prietenie și de simpatie față de Austro-Ungaria repetate periodic
de reprezentanții guvernului român. Astfel, într-un raport din septembrie 1880, deosebit de
critic și sceptic privind perspectivele unei alianțe durabile dintre Austro-Ungaria și România –
în contextul unor zvonuri privind o posibilă vizită a împăratului Franz Joseph în România și
a acutizării „chestiunii Dunării” – însărcinatul cu afaceri Bosizio sublinia că prim-ministrul
I. C. Brătianu ar fi pregătit „să atribuie un sens alăturării României la politica Austro-
Ungariei numai dacă aceasta din urmă ar oferi într-o formă concretă garanţii împotriva unor
eventuale atacuri rusești”62. În opinia diplomatului, așteptările ca România să răspundă cu
aceeași monedă „bunăvoinței” manifestate de Austro-Ungaria ar fi cu totul neîntemeiate:
„Dacă în politică recunoştinţa nu joacă niciun rol, atunci de la România este cel mai puţin
de așteptat vreo recunoștință”63. Calificând acest pretins comportament drept o „anomalie”,
Bosizio nu ezită să îl explice prin recurgerea la anumite elemente de caracterologie națională
cu aluzii evidente de orientalism: „O asemenea anomalie se explică prin caracterul poporului
român, care nu poate fi ţinut la respect şi convins să se plece decât prin intimidare şi lipsă
de considerație”64. În fine, imaginea pe care acesta o creionează relațiilor dintre cele două
țări nu este deloc încurajatoare: el nu ezită să observe, „cât de puţină simpatie avem astăzi
aici în ţară şi cât de puţin se poate conta pe o bunăvoinţă sinceră din partea României”65. În
pofida faptului că atât Austro-Ungaria cât și Germania erau interesate să își stabilizeze
flancul sud-estic, făcând presiuni crescânde în sensul unei schimbări de orientare externă la
București, elitele politice ale noului Regat, proclamat în martie 1881, nu se grăbeau să
renunțe la politica lor anterioară. Doar temerile românești privind planurile Rusiei în
regiunea balcanică și, mai ales, în Bulgaria, și aplanarea diferendului diplomatic de la finele
anului 1881 păreau să pregătească serios terenul în acest sens.
b. „Chestiunea ardeleană” și tendințele iredentiste în România prin prisma

diplomației austro-ungare
Impactul „chestiunii ardelene” asupra percepțiilor diplomației austro-ungare privind
statul român și presupusele tendințe „iredentiste” ale României după proclamarea Inde-
pendenței a constituit subiectul mai multor studii detaliate ale istoricilor români și ale unor
autori de limbă germană66. De aceea, în această scurtă introducere ne vom limita doar la o
abordare sintetică a problematicii respective prin invocarea unor exemple documentare
relevante. Opoziția Monarhiei Dualiste față de proclamarea Regatului își avea sursa, nu în
ultimul rând, în aprehensiunile Vienei privind corelația dintre această ridicare simbolică a
62
Raport al lui Bosizio către Haymerle din 3 septembrie 1880 (doc. nr. 131).
63
Bosizio către Haymerle, 3 septembrie 1880 (doc. nr. 131).
64
65
66
Printre lucrările istoricilor români dedicate acestei problematici, menționăm: Teodor Pavel,
Mișcarea românilor pentru unitate națională și diplomația Puterilor Centrale (1878–1895), vol. I, Timișoara,
Facla, 1979; Corneliu-Mihail Lungu, Relațiile româno-austro-ungare, 1875–1900, Iași, Tipo Moldova, 2010,
sau Corneliu-Mihail Lungu, Transilvania în raporturile româno-austro-ungare (1876–1886), Iași, Tipo Moldova,
2010. Pentru literatura de limbă germană, a se vedea: von Rutkowski, Österreich-Ungarn und Rumänien,
1880–1883, p. 150–284; Volkmer, Die Siebenbürgische Frage, în special p. 59–83 și 94–106.
22
statutului țării și anumite veleități și ambiții iredentiste care ar fi putut pune în pericol
dominația habsburgică în Transilvania și Bucovina. Încă pe 30 iunie 1877, ministrul
imperial și regal al Afacerilor Străine, Gyula Andrássy, îl atenționa în acest sens pe agentul
diplomatic al României la Viena, Ion Bălăceanu, sugerându-i că guvernul român ar trebui
să se abțină de a ridica această problemă. Mai mult, anume rezistenței ferme a cabinetului
de la Viena și a lui Andrássy personal i s-ar fi datorat abandonarea planului de a-l proclama
spontan rege pe principele Carol în momentul întoarcerii acestuia de pe câmpul de bătălie
din Bulgaria, pe 27 decembrie 187767. În timpul călătoriei la Viena și la Berlin din martie
1880, I.C. Brătianu a sondat din nou terenul în acest sens, însă până la începutul anului
1881 a încercat să evite de a irita sensibilitățile guvernului austro-ungar în această privință.
Totuși, atunci când Brătianu a încercat să afle, prin intermediul trimisului german, contele
Wesdehlen, dacă la Viena s-a adoptat o poziție mai flexibilă privind potențiala proclamare a
Regatului, Hoyos a raportat la Viena răspunsul său tranșant: „Lucrul de care România are
mai multă nevoie decât de un nou titlu este o politică loială, deschisă, conştientă de scopul
ei. În pofida tuturor schimbărilor statale şi juridice, diplomaţia românească nu s-a lepădat
încă de tradiţiile ei care i-au adus faima că este lunecoasă şi duplicitară”68.
Dincolo de această retorică, adevăratele temeri ale guvernului austro-ungar în
privința tendințelor „iredentiste”, care s-ar fi manifestat și mai pregnant după proclamarea
Regatului, rezultă fără echivoc din discuția pe care Hoyos a avut-o cu I.C. Brătianu pe
18 martie 1881. Într-o scrisoare personală expediată a doua zi ministrului Haymerle,
trimisul Monarhiei Dualiste și-a rezumat intervenția astfel:
La Viena nu există categoric nici cea mai vagă îndoială în sinceritatea intențiilor principelui
Carol și a guvernului său […]. Cu toate acestea există temerea că un anumit partid
[iredentist] ar vedea în această schimbare o încurajare ca să-și continue agitațiile, ba chiar să
le afirme fățiș. Nu se poate nega că ne întâlnim adesea cu astfel de tendințe, chiar și
tineretului i se inoculează asemenea idei prin opere cartografice și altele de genul acesta. Stă
în puterea guvernului să împiedice ca ridicarea la rangul de regat să fie exploatată în sensul
arătat și nu există oare pericolul iminent ca, în acest mod, să fie afectate bunele relații dintre
cele două state și, în felul acesta, să se ajungă tocmai la contrariul a ceea ce se urmărește
aici? Poate România să ne ofere garanții că lucrurile nu vor sta așa?69
Aceste temeri ale diplomaților și informatorilor austro-ungari s-au intensificat cu

ocazia ceremoniei de încoronare a regelui Carol I din 10/22 mai 1881, inclusiv din cauza
faptului că presa română nu își ascundea aspirațiile naționale, pledând deschis pentru unirea
cât mai grabnică a tânărului Regat cu Transilvania. Într-un raport din mai 1881 al jurnalistului
și informatorului (Confident) austro-ungar Friedrich Lachmann, care urmărea îndeaproape
evoluția tendințelor „iredentiste” din România, se remarca faptul că, pe lângă proclamarea
Regatului și modernizarea statului, o altă prioritate a României va fi preocuparea pentru
„frații care suferă sub jug străin”. Cu aceeași ocazie, Lachmann ajungea la concluzia că
„apariția ‘României irredenta’ este doar o chestiune de timp”70: Extrema sensibilitate a
diplomației austro-ungare în această problemă s-a manifestat și cu ocazia adoptării de către
Carol I a titlului neutru de „Rege al României”, ceea ce l-a făcut pe Hoyos să observe, cu
67
Volkmer, Die Siebenbürgische Frage, p. 94–95.
68
Raport al lui Hoyos către Haymerle din 1 februarie 1881 (doc. nr. 142).
69
Scrisoare personală a lui Hoyos către Haymerle din 19 martie 1881 (doc. nr. 151).
70
Rutkowski, Österreich-Ungarn und Rumänien, 1880–1883, p. 173–176; Volkmer, Die Siebenbürgische
Frage, p. 96–97.
23
vădită satisfacție: „Într-un singur punct se recunoaşte efortul de a nu ofensa Viena. Titlul nu
sună, aşa cum voiau câţiva deputaţi, „Rege al Românilor”, ci „Rege al României”71.
Pe parcursul anului 1881, în directă legătură cu ridicarea României la rangul de
Regat, diplomații austro-ungari au fost deosebit de preocupați de ceea ce ei percepeau drept
manifestări ale „șovinismului” și ale „propagandei iredentiste”, atât în presă, cât și în
anumite publicații. Revelator în acest sens este un raport din 7 septembrie 1881, în care
Hoyos abordează subiectul vizitei fostului ministru austro-ungar Andrássy în România. Ca
răspuns la constatarea regelui Carol I că această vizită a fost un succes, inclusiv datorită
faptului că guvernul român a putut să se distanțeze de poziția anti- austro-ungară a unor
organe de presă, Hoyos i-a replicat monarhului român că „atitudinea ziarelor maghiare
[ostile României] este consecinţa atitudinii celor româneşti, anume a articolelor insultătoare
la adresa Austro-Ungariei scrise în ultimele şase luni” și că, mai grav, anumite „personalităţi
oficiale sus-puse manifestă deschis un şovinism care îi lezează pe vecini”72. Renunțând la
rezerva sa obișnuită, regele i-a răspuns diplomatului că „în Ungaria şovinismul este cel
puţin la fel de agresiv” ca în România, iar Hoyos a încercat să contracareze acest argument
prin sublinierea „diferenţei fundamentale care există în această privinţă, anume că ungurii
nu încalcă în nici un fel drepturile României, pe când românii, în avântul lor naţionalist,
depăşesc limitele admisibile”73. Mai mult, amintindu-i regelui despre anumite manifestări
„iredentiste” care avuseseră loc de la proclamarea Regatului încoace – printre care se remarcau
incidentul legat de hărțile publicate de colonelul Gorjan și comportamentul „lipsit de tact”
al lui Carol Davila cu ocazia unui eveniment de la Sibiu – Hoyos nu s-a sfiit să se refere
direct la avertizările sale din martie 1881 (vezi supra) privind „temerea că această ridicare
în rang va servi unui anumit curent drept încurajare de a continua pe un drum deja bătătorit”,
temere pe care acum o califica drept „nu lipsită de temei”74.
De altfel, aluziile la „operele cartografice” din scrisoarea personală a lui Hoyos
trimisă la Viena în martie 1881, precum și referirile directe la „cazul” colonelului Gorjan în
câteva rapoarte din vara și toamna anului 188175 demonstrează cât de atenți erau obser-
vatorii austro-ungari la publicațiile considerate de ei drept iredentiste și periculoase. Harta
„Daciei moderne”, publicate de colonelul August E. Gorjan, care cuprindea și ținuturile
aflate sub dominația Austro-Ungariei, a constituit un factor de iritare în relațiile dintre
România și Monarhia Dualistă, mai ales în perioada anilor 1881–1882. Această situație se
datora nu doar conținutului hărții respective în sine, cât mai ales faptului că aceasta a fost
autorizată oficial drept material didactic auxiliar obligatoriu în școlile românești76. Mai
mult decât atât, pe tot parcursul anului 1881, diplomații austro-ungari au acuzat direct
câțiva membri ai guvernului român – inclusiv pe ministrul de Război, Gheorghe Slăniceanu,
pe ministrul Instrucțiunii Publice, V. A. Urechia și pe C. A. Rosetti, la acea vreme ministru
71
Scrisoare personală a lui Hoyos către Haymerle din 30 martie 1881 (doc. nr. 152). Totuși, controversa
privind folosirea sporadică a titlului de „rege al românilor” pentru Carol I, cu referire inițială la un incident
din anul 1872, a continuat și în următorii ani. A se vedea Rutkowski, Österreich-Ungarn und Rumänien,
1880–1883, p. 184–186; Volkmer, Die Siebenbürgische Frage, p. 97.
72
Raport confidențial al lui Hoyos către Haymerle din 7 septembrie 1881 (doc. nr. 171).
73
Hoyos către Haymerle, 7 septembrie 1881 (doc. nr. 171). A se vedea și Volkmer, Die Sieben-
bürgische Frage, p. 76.
74
Hoyos către Haymerle, 7 septembrie 1881 (doc. nr. 171).
75
De pildă, în rapoartele lui Salzberg (10 august 1881) și Hoyos (7 septembrie 1881) către Haymerle
(doc. nr. 169 și nr. 171).
76
Rutkowski, Österreich-Ungarn und Rumänien, 1880–1883, p. 167–168; Volkmer, Die Siebenbürgische
Frage, p. 79–82.
24
de Interne – că ar susține direct tendințele iredentiste și că ar încuraja folosirea acestor hărți

în sistemul educațional, în pofida asigurărilor oficiale77.
Un alt prilej de nemulțumire a diplomaților austro-ungari în acest sens l-a repre-
zentat publicarea, cu ocazia sărbătorilor încoronării din mai 1881, a unei culegeri de poezii
și cântece patriotice sub redacția activistului național ardelean, emigrat în Regat, Ioan
Scipione Bădescu. În această culegere erau, printre altele, menționate granițele ideale ale
viitorului stat național român, situate între Nistru și Tisa. Ministerul Instrucțiunii Publice a
cumpărat întregul tiraj al publicației și a recomandat-o drept lectură obligatorie în toate
școlile civile și militare românești78. De rând cu hărțile lui Gorjan, culegerea lui Bădescu
a servit drept motiv pentru perpetuarea tensiunilor diplomatice dintre cele două țări pe
parcursul următorilor doi ani. Evoluțiile din anii 1880–1881 au prefigurat principalele
elemente ale controversei privind „iredentismul românesc”, elemente care au persistat și
după alăturarea României la Tripla Alianță, rămânând un punct nevralgic permanent în
relațiile bilaterale.
c. „Chestiunea Dunării”, relațiile economice și incidentul diplomatic de la

sfârșitul anului 1881
Printre problemele spinoase care împiedicau o îmbunătățire durabilă a relațiilor
dintre România și Monarhia Dualistă în această perioadă, așa-numita „chestiune dunăreană”
ocupă un loc aparte. Acest lucru este demonstrat și de faptul că nu mai puțin de 20 de
documente publicate în volumul de față – încadrându-se în intervalul cronologic cuprins
între septembrie 1880 și decembrie 1881 – fac referire directă la acest conflict diplomatic79.
Fără a rezuma aici această chestiune complexă, este suficient să amintim că Austro-Ungaria
a încercat, între primăvara anului 1880 și toamna anului 1883, să-și impună preponderența
și dominația economică la Dunărea de Jos prin așa-numitul „anteproiect”, prezentat în
ședința Comisiei Europene a Dunării din primăvara anului 1880 și susținut inițial de
Germania și Italia. Acest proiect prevedea crearea unei Comisii mixte de supraveghere a
navigației pe fluviu, între Galați și Porțile de Fier, din care ar fi trebuit să facă parte toate
statele riverane (România, Serbia, Bulgaria și Monarhia Dualistă), în condițiile în care cea
din urmă urma să dețină președinția permanentă a Comisiei și să se bucure de vot prepon-
derent în caz de împărțire egală a voturilor. De asemenea, Austro-Ungaria își asigura
controlul asupra funcționarilor Comisei mixte, care ar fi beneficiat de drepturi de jurisdicție
extra-teritorială, încălcându-se astfel articolul 55 al Tratatului de la Berlin, prin acordarea
către Comisie a dreptului de a modifica regulamentele fluviale „după nevoi”, fără a ține
seama de jurisdicția statelor riverane80. Guvernul român s-a opus vehement acestui docu-
ment, iar poziția sa a fost susținută, în iunie 1880, de către delegații Franței, Angliei, Rusiei
și Turciei. Totuși, într-o telegramă circulară către diplomații austro-ungari din august 1880,
baronul Haymerle declara că Austro-Ungaria insistă asupra participării sale în cadrul
77
A se vedea, de exemplu, Volkmer, Die Siebenbürgische Frage, p. 81–82.
78
Ibidem, p. 82–83; Rutkowski, Österreich-Ungarn und Rumänien, 1880–1883, p. 190–191.
79
Este vorba despre documentele nr. 131, 132, 133, 136, 139, 143, 148, 151, 156, 166, 167, 168,
169, 170, 171, 176, 177, 178 și 179.
80
Pentru prezentarea pe larg a impactului „chestiunii Dunării” asupra relațiilor dintre România și
Austro-Ungaria, a se vedea, de exemplu: Bindreiter, Die diplomatischen und wirtschaftlichen Beziehungen,
p. 201–209, și Căzan, Șerban Rădulescu-Zoner, România și Tripla Alianță, p. 60–73. Pentru o analiză recentă
excelentă privind istoria Comisiei Europene a Dunării și contextul mai larg al „chestiunii dunărene”, a se
vedea: Constantin Ardeleanu, The European Commission of the Danube, 1856–1948: An Experiment in
International Administration (Balkan Studies Library, Volume 27), Leiden & Boston, Brill, 2020, în special
capitolul 8, The Lower Danube and Romanian Nation-Making, p. 228–266.
25
Comisiei mixte, asupra votului preponderent și asupra președinției sale81. Tocmai în acel
moment – la începutul lunii septembrie 1880 – „chestiunea Dunării” a devenit un subiect
fierbinte pentru opinia publică românească, inclusiv datorită rapoartelor detaliate și tranșante
ale delegatului român din C. E. D., colonelul Pencovici, precum și datorită activității publi-
cistice intense a lui Mihail Kogălniceanu. Însărcinatul cu afaceri austro-ungar la București,
Bosizio, a remis guvernului român, pe 12/24 august 1880, propunerile guvernului său, care
reiterau argumentele privind poziția geografică, interesele comerciale și misiunea Austro-
Ungariei de a „concilia” interesele statelor riverane82. Într-un raport din 3 septembrie 1880,
același Bosizio remarca, cu evidentă iritare: „Această aşa-numită chestiune [a Dunării], care
iniţial a trecut aproape neobservată aici în ţară, din clipa în care în străinătate i s-a atribuit o
anumită însemnătate, a fost considerată o problemă de viaţă și de moarte pentru România”83.
Continuarea rezistenței ferme a guvernului român în această chestiune a avut și o însemnătate
decisivă în privința grăbirii proclamării Regatului în martie 1881, constituind un eșec serios
de moment al diplomației austro-ungare. Acest eșec este legat de condiționarea aproape tran-
sparentă a recunoașterii noului statut internațional al României de către Austro-Ungaria în
schimbul unor cedări ale guvernului de la București în „chestiunea Dunării”. Formula
nefericită a trimisului Hoyos suna astfel: „Este oare de presupus că guvernul princiar va găsi
la Viena dispoziția favorabilă indispensabilă pentru realizarea scopurilor sale într-un moment
în care acest guvern refuză categoric să satisfacă o dorință a cărei îndeplinire [...] nu ar fi în
detrimentul intereselor României?”84. În opinia istoricului austriac Ernst von Rutkowski, prin
sublinierea unei legături directe dintre „chestiunea Dunării” și proclamarea Regatului, Hoyos
ar fi comis o „greșeală gravă”, forțându-i mâna lui Brătianu și grăbind deznodământul din
14/26 martie 188185.
În pofida presiunii diplomatice crescânde exercitate de Austro-Ungaria și a formulării,
pe 11 iulie 1881, a „propunerii Barrère”,86 care se voia o soluție de compromis, fără a preju-
dicia serios interesele austro-ungare, guvernul român nu a cedat, iar „chestiunea Dunării” a
trenat până în toamna anului 1883, când a trebuit sacrificată pe altarul alianței dintre
România și Austro-Ungaria.
Chiar dacă latura economică a relațiilor dintre România și Monarhia Dualistă nu își
găsește o reflectare directă în documentele publicate de noi87 – cu excepția problemei
joncțiunii dintre căile ferate românești și cele austro-ungare și a folosirii comune a gărilor
din zona de frontieră (Ițcani, Predeal, Brașov)88 – anume dimensiunea economică, de rând
cu „chestiunea Dunării”, a fost motivul principal pentru gravul incident diplomatic din luna
decembrie 1881, care a fost pe cale să ducă la ruperea relațiilor diplomatice bilaterale89.
Acest incident a fost legat de formulările critice la adresa Austro-Ungariei din Mesajul
Tronului citit de regele Carol I pe 15/27 noiembrie 1881, cu ocazia deschiderii sesiunii
81
Căzan, Rădulescu-Zoner, România și Tripla Alianță, p. 64.
82
Ibidem, p. 66. Constantin Ardeleanu califică strategia Imperiului Austro-Ungar de a-și impune
dominația în regiunea Dunării de Jos drept „hidro-imperialism”: Ardeleanu, The European Commission of the
Danube, 1856–1948, p. 250–257.
83
84
Scrisoare personală a lui Hoyos către Haymerle din 19 martie 1881 (doc. nr. 151).
85
Rutkowski, Österreich-Ungarn und Rumänien, 1880–1883, p. 176.
86
Căzan, Rădulescu-Zoner, România și Tripla Alianță, p. 70–71.
87
Pentru o discuție detaliată a acestui aspect, a se vedea: Uta Bindreiter, Die diplomatischen und
wirtschaftlichen Beziehungen, p. 166–188. De asemenea: Gheorghe Bărbănțan, Unele aspecte privind relațiile
comerciale româno-austro-ungare în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea, în
„Anuarul Institutului de Istorie «G. Bariţiu» din Cluj-Napoca”, tom XLIX, 2010, p. 299–308.
88
A se vedea, de exemplu, documentele nr. 46, 60, 61, 63, 85, 93, 95, 96, 106, 112, 116, 118.
89
A se vedea, în special, documentele nr. 177–181.
26
Camerelor Legiuitoare90. Mesajul făcea referire directă la restricțiile impuse de Austro-

Ungaria importului de vite din România – „sub cuvânt de epizootie”91 – precum și la
tendințele hegemonice ale acestei Puteri la Dunărea de Jos. Așa cum arătam mai sus, acest
episod a fost perceput la Viena ca o jignire directă, ceea ce i-a dat prilejul noului ministru al
Afacerilor Străine imperial și regal, Kálnoky, să dea o „lecție” guvernului român, în
speranța de a-l obliga la concesiuni economice și la cedări în „chestiunea Dunării”. Fără a
atinge aceste scopuri, Austro-Ungaria a reușit o demonstrație de forță care, pe de o parte, a
dus la creșterea tendințelor ostile Monarhiei Dualiste în România, dar, pe de alta, a determinat
guvernul român să adopte o atitudine bazată pe Realpolitik. În acest sens, aplanarea
diferendului, la sfârșitul lunii decembrie 1881, a reprezentat – în mod paradoxal – un pas în
direcția viitoarei apropieri a României de Puterile Centrale.
d. Revizuirea Constituției, pericolul rus(ofil) și spectrul „separatismului” în

Moldova
Problema revizuirii articolului 7 din Constituție și chestiunea emancipării evreilor, în
conformitate cu condiționările impuse României prin stipulările din articolul 44 al Tratatului
de la Berlin, a fost urmărită cu atenție de către diplomații austro-ungari. Acest lucru nu este
surprinzător, având în vedere poziția (aparent) mai conciliantă a Austro-Ungariei privind acest
subiect, în comparație cu atitudinea intransigentă a Germaniei și a lui Bismarck personal92.
Încercând să minimalizeze cumva controversele din jurul preconizatei naturalizări a evreilor,
Hoyos sublinia, într-un raport din aprilie 1879, că „israeliții din România care se află sub
protecţie străină nu năzuiesc atât de aprig la posibilitatea de a fi acceptaţi în structura statului
român; ceea ce îi interesează cel mai mult pe aceştia este recunoaşterea drepturilor civile”93. În
două scrisori confidențiale de la sfârșitul lunii iunie 1879, adresate ambasadorului austro-ungar
la Berlin, Emmerich Széchényi, și, respectiv, trimisului Hoyos la București94, contele Andrássy
sublinia rolul de intermediar al Austro-Ungariei. Sfaturile și avertizările „amicale” ale Dublei
Monarhii de a grăbi rezolvarea chestiunii erau puse în contrast cu potențialele consecințe
nefaste ale încăpățânării guvernului român. Astfel, opunându-se ideii convocării unei confe-
rințe internaționale dedicate „chestiunii evreiești” din România – idee vehiculată insistent de
către Bismarck – Andrássy îi scria lui Széchényi: „în chestiunea evreilor români consider că
lipseşte categoric orice garanţie materială pentru executarea hotărârilor unei conferinţe. O ega-
lizare reală a locuitorilor mozaici cu creştinii ar putea fi realizată printr-un şir de acte de natură
concretă, dar care, având în vedere opoziţia populaţiei şi neputinţa sau indolenţa guvernului,
nu ar putea fi impuse decât prin aplicarea drastică a forţei”95.
Este deosebit de interesant faptul că, în vara anului 1879, diplomația austro-ungară a
început să insiste pe legătura directă dintre „chestiunea evreiască”, nemulțumirea populației
și manipularea acestui subiect de către Rusia, prin agitarea pericolului „separatist” din
Moldova. Astfel, Hoyos raporta la Viena despre „zvonul că Rusia ar urmări o desprindere a
Moldovei [de România] şi va şti să uzeze cu abilitate tocmai de momentul de faţă pentru ca,
90
91
Anume traducerea aparent inexactă a acestei fraze în franceză drept „sous prétexte d’épizootie” a
servit drept justificare pentru guvernul român în fața „interpretărilor răuvoitoare” ale cabinetului de la Viena.
A se vedea: Căzan, Rădulescu-Zoner, România și Tripla Alianță, p. 77–79.
92
Pentru o interpretare plauzibilă a acestei diferențe în atitudinea celor două Mari Puteri, inclusiv a
motivelor presiunilor exercitate de Germania și a legăturii acestora cu răscumpărarea căilor ferate române:
93
Raport al lui Hoyos către Andrássy din 24 aprilie 1879 (doc. nr. 76).
94
A se vedea documentele nr. 81 și nr. 82 din acest volum.
95
Scrisoare confidențială a lui Andrássy către Széchényi din 23 iunie 1879 (doc. nr. 81).
27
ajutată de antipatia ce se manifestă în această regiune faţă de reglementarea situaţiei evreilor

sau de ameliorarea situaţiei lor, să se apropie tot mai mult de ţelurile urmărite”, conchizând
că „afirmaţiil[e] care susţin că intrigile ruseşti contribuie la consolidarea opoziţiei ce se
manifestă în Moldova faţă de soluţionarea chestiunii evreieşti” ar fi credibile96. Într-un
raport ulterior, Hoyos analiza pe larg situația dificilă și precară a guvernului român în
„chestiunea evreiască,” presupusele „intrigi rusești”, care ar împinge autoritățile de la
București spre o atitudine ostilă evreilor și încercările opoziției conservatoare de a se folosi
de conjunctură pentru a „face apel la şovinismul românilor, arătând că este inadmisibil ca
Europa să îndrăznească să-şi impună voinţa ei asupra unui stat independent”97.
În această perioadă, aparentul pericol al manifestării tendințelor rusofile și „sepa-
ratiste” din Moldova era legat, mai ales, de gruparea politică din jurul prințului Grigore
Sturdza. În acest sens, ni se par foarte relevante două rapoarte ale consulului austro-ungar de la
Iași, Rudolf von Schlick, care subliniază, pe de o parte, lipsa de popularitate a principelui
Carol I în Moldova, dar, pe de altă parte, califică drept exagerate presupusele tendințe
antidinastice și separatiste din regiune, mai ales din cauză că rusofilismul – asociat cu parti-
zanii lui Grigore Sturdza – nu se bucura de susținere în rândul păturilor largi ale populației
moldovene. În primul său raport, von Schlick subliniază că „nici tendinţele antidinastice şi nici
cele separatiste nu au putut să prindă rădăcini serioase în Moldova”, cu toate că gruparea
filorusă condusă de Grigore Sturdza, „extrem de mic[ă] şi neînsemnat[ă] politic”, a depus
eforturi serioase – deși lipsite de succes – în scopul de „a găsi adepți pentru ideea separării
Moldovei”. Diplomatul austro-ungar vedea cauzele acestui eșec în faptul că „cercurile politice
din Moldova nu vor să ajungă sub protectorat rusesc și nici nu consideră că o alipire la Rusia
ar duce la împlinirea visurilor lor naționale”98. Într-un raport ulterior, din 28 februarie 1880,
dedicat aceluiași subiect99, von Schlick vorbea din nou despre eșecul „intrigilor rusești” din
Moldova, eșec pe care îl atribuia faptului că „tristele experienţe din vremea războiului ruso-
turc legate de echivocul promisiunilor ruseşti sunt vii în amintire, iar retrocedarea Basarabiei
reprezintă o rană deschisă încă”100. Consulul de la Iași prezintă apoi pe larg activitățile
„partidului” lui Grigore Sturdza, care – în pofida eforturilor sale susținute – „nu a ştiut să
câştige încrederea cercurilor politice din Moldova”, fiind suspectat mai curând de ambiții
personale de a ocupa, cu ajutorul Rusiei, Tronul Moldovei separate. Concluzia lui von Schlick
este că „nici în cercurile oficiale şi nici în cele politice din Iaşi şi din Moldova, intrigilor lui
Sturdza nu li se poate atribui o mare însemnătate” și că, mai degrabă, guvernul central le-ar
acorda acestora o prea mare importanță101. În fine, acest raport merită atenție și datorită
menționării explicite a „mișcării nihiliste” din Iași, care, în opinia lui von Schlick, își putea
desfășura nestingherită „intrigile” și „mașinațiunile” în Moldova din cauza „neputinței” și
slabei pregătiri a agenților Rusiei de acolo, precum și grație „pasivității absolute” – și, implicit,
chiar încurajării tacite – a guvernului liberal român față de „asociația nihiliștilor” din Iași102.
Flavius Solomon, Andrei Cușco
96
Raport confidențial al lui Hoyos către Andrássy din 2 iulie 1879 (doc. nr. 83).
97
Raport al lui Hoyos către Andrássy din 9 iulie 1879 (doc. nr. 84).
98
Scrisoare a lui von Schlick către Hoyos din 25 iulie 1879, anexată la raportul lui Hoyos către
Andrássy din 28 iulie 1879 (doc. nr. 86).
99
Acest raport al lui von Schlick este anexat unui raport extins al lui Hoyos către Haymerle din
10 martie 1880, care abordează, printre altele, tema orientării politicii externe a României și subiectul agitației
rusești din România și Austro-Ungaria (doc. nr. 113).
100
Raport al lui von Schlick către Hoyos din 28 februarie 1880 (anexă la doc. nr. 113).
101
Von Schlick către Hoyos, 28 februarie 1880 (anexă la doc. nr. 113).
102
Von Schlick către Hoyos, 28 februarie 1880 (anexă la doc. nr. 113). În acest context, printre „capii”
acestei mișcări sunt menționați Dr. Russel, precum și frații Ion și Gheorghe Nădejde.
28
EINLEITUNG
Die Tradition der Veröffentlichung ausländischer historischer Quellen in Rumänien

und die Herausgabe habsburgischer Konsular- und Diplomatenberichte
In der rumänischen Geschichtsschreibung hat die Veröffentlichung ausländischer
Dokumente mit Bezug zur Geschichte Rumäniens eine über 150-jährige Tradition. Die
Herausgabe von Quellen, welche die internationalen Beziehungen betreffen, sind Teil des
Bestrebens, Dokumente zusammenzuführen. Die große Sammlung von Dokumenten zur
rumänischen Geschichte, die von Eudoxius Hurmuzaki mit einem 1876 veröffentlichten
Band begonnen wurde, bot der rumänischen Geschichtsschreibung ein erstes wichtiges
dokumentarisches Werkzeug, das gemäß den gleichen Regeln angefertigt wurde, welche
auch die Kollegen aus etablierten europäischen Geschichtskreisen anwandten1. Unter ihnen
nahmen ab 1897 mit der Herausgabe eines Bandes preußischer Konsularberichte durch
Nicolae Iorga2 auch die Dokumente der Vertreter der Großmächte in den Fürstentümern
und Rumänien, einschließlich der österreichischen und österreichisch-ungarischen Diplo-
maten, einen zentralen Platz ein. Zunächst veröffentlichte Ion Nistor in der ersten Reihe
der Hurmuzaki-Sammlung zwischen 1922 und 1942 einen bedeutenden Teil der österrei-
chischen Diplomaten- und Konsularberichte aus der Moldau und der Walachei von 1782
bis 18363. Wie in anderen „großen“ oder „zweitrangigen“ europäischen Geschichtskreisen
litt auch in Rumänien die Herausgabe konsularischer und diplomatischer Quellen, inklusive
1
Victor Spinei, The Editing of Historical Sources. The Hurmuzaki Collection of Documents / Editarea
izvoarelor istorice. Colecția de documente Hurmuzaki, București – Brăila, Editura Academiei Române –
Muzeul Brăilei „Carol I“, Editura Istros, 2018, hier S. 289 und ff.
2
Documente privitoare la istoria românilor, gesammelt von Eudoxiu Hurmuzaki, Band X, Rapoarte
consulare prusiene (1763–1844), zusammengetragen, kommentiert und veröffentlicht von Neculai Iorga,
București, 1897.
3
Documente privitoare la istoria românilor, gesammelt von Eudoxiu Hurmuzaki, Band XIX, Teil 1,
Corespondență diplomatică şi rapoarte consulare austriace (1782–1797), veröffentlicht gemäß den Kopien
der Rumänischen Akademie von Ion I. Nistor, București, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl, 1922;
Documente privitoare la istoria românilor, gesammelt von Eudoxiu Hurmuzaki, Band XIX, Teil 2,
Corespondență diplomatică şi rapoarte consulare austriace (1798–1812), veröffentlicht gemäß den Kopien
der Rumänischen Akademie von Ion I. Nistor, Cernăuți, Institutul de Arte Grafice Glasul Bucovinei, 1938;
Documente privitoare la istoria românilor, gesammelt von Eudoxiu Hurmuzaki, Band XX, Teil 1, Cores-
pondență diplomatică şi rapoarte consulare austriace (1812–1822), veröffentlicht gemäß den Kopien der
Rumänischen Akademie von Ion I. Nistor, Cernăuți, Institutul de Arte Grafice Glasul Bucovinei, 1940;
Documente privitoare la istoria românilor, gesammelt von Eudoxiu Hurmuzaki, Band XX, Teil 2, Corespon-
dență diplomatică şi rapoarte consulare austriace (1824–1827), veröffentlicht gemäß den Kopien der
Rumänischen Akademie von Ion I. Nistor, Cernăuți, Institutul de Arte Grafice Glasul Bucovinei, 1940;
Documente privitoare la istoria românilor, gesammelt von Eudoxiu Hurmuzaki, Band XXI, Corespondență
diplomatică şi rapoarte consulare austriace (1828–1836), veröffentlicht gemäß den Kopien der Rumänischen
Akademie von Ion I. Nistor, București, Cartea românească, 1942.
29
derjenigen, die das Habsburgerreich betrafen, an Diskontinuität wegen Generationswechseln,

Streitigkeiten zwischen historischen „Schulen“ oder politischen Zäsuren4. Ein Beispiel
dafür ist die Hurmuzaki-Sammlung selbst. Nach einem Versuch Andrei Oțeteas, 1962 den
durch den Zweiten Weltkrieg und den darauffolgenden Regimewechsel unterbrochenen redak-
tionellen Faden wieder aufzunehmen5, unter anderem durch die Weiterverfolgung der
konsularischen Berichte der Vertreter des Habsburgerreichs in den Fürstentümern zwischen
1812 und 18236, wurde die obgenannte Sammlung über vier Jahrzehnte lang liegen lassen.
Stattdessen erschienen während der kommunistischen Zeit Dokumente aus ausländischen
Archiven über die Beziehungen Rumäniens zu anderen Staaten im 19. und 20. Jahrhundert
in gelegentlichen thematischen Serien, die sich vornehmlich bedeutenden historischen
Ereignissen widmeten. So veröffentlichte Dan Berindei 1959 in der Reihe Documente
privind Unirea Principatelor [Dokumente zur Vereinigung der Fürstentümer] die Berichte
des österreichischen Konsulats in Iași7, um nach einer langen Zeit auf ähnliche Dokumente
bezüglich der österreichischen Vertretung in Bukarest zurückzukommen8. In jüngerer Zeit,
seit 2018, wurde die Hurmuzaki-Sammlung durch das gemeinsame Bestreben des Verlags
der Rumänischen Akademie und des Istros-Verlags des Museums „Carol I“ in Brăila mit
mehreren Bänden wieder aufleben lassen9. In der Reihe der Bemühungen, die österreichisch-
4
Für einen diachronischen Blick auf den rumänischen Fall siehe: Spinei, The Editing of Historical
Sources. Eine neue Analyse zur Veröffentlichung und Interpretation der österreichischen und österreichisch-
ungarischen Quellen zur Geschichte des Balkans: Politik und Gesellschaft im Vilayet Kosovo und im serbisch
beherrschten Kosovo 1870–1914, Band 1, Berichte der österreichisch-ungarischen Konsuln aus dem zentralen
Balkan, Herausgeber Oliver Jens Schmitt und Eva Anne Frantz, Wien, Verlag der Österreichischen Akademie
der Wissenschaften, 2020, S. 7–35.
5
Zwischen 1962 und 1974 erschienen nur vier Bände in der neuen Serie der Hurmuzaki-Sammlung
(Spinei, The Editing of Historical Sources, S. 317–318).
6
Documente privind istoria României, colecția Eudoxiu Hurmuzaki, serie nouă, II, Rapoarte consulare
austriece (1812–1823) din „Wiener Haus-, Hof und Staatsarchiv, Moldau und Wallachei“, herausgegeben von
Akad. Andrei Oțetea, București, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1967. Die Auflage von
Band XX, Teil 1 der Corespondență diplomatică şi rapoarte consulare austriace (Cernăuți, 1940) wurde
größtenteils von den sowjetischen Behörden während der Besetzung der Nordbukowina zerstört – und die
Auflage von Band XX, Teil 2 (Cernăuți, 1940) komplett (Spinei, The Editing of Historical Sources, S. 292).
7
Rapoartele consulatului Austriei din Iași (1856–1859), Dokumentensammlung, Einleitung, Kurzfas-
sungen und Kommentare von Dan Berindei (Documente privind Unirea Principatelor, verantwortlicher
Redaktor Akad. A. Oțetea, II), București, Editura Academiei Republicii Populare Române, 1959.
8
Rapoartele consulatului Austriei din București (1856–1859), Dokumentensammlung, Einleitung,
Kurzfassungen und Inhaltsverzeichnis von Akad. Dan Berindei (Documente privind Unirea Principatelor,
VI), București, Editura Academiei Române, 1997.
9
Documente privind istoria românilor, colecția „Eudoxiu Hurmuzaki“, 3. Reihe, Herausgeber Victor
Spinei, Ionel Cândea, Band I, Legația Română la Petrograd (1914–1918)/Documente, Herausgeber Gheorghe
E. Cojocaru, Eugen-Tudor Sclifos, București – Brăila, Editura Academiei Române – Editura Istros a Muzeului
Brăilei „Carol I”, 2018; Documente privind istoria românilor, colecția „Eudoxiu Hurmuzaki“, 3. Reihe,
Herausgeber Victor Spinei, Ionel Cândea, Band II, Documente privind activitatea consulatelor României de
la Odessa, Ismail și Moscova în 1917–1919, Herausgeber Gheorghe E. Cojocaru, Eugen-Tudor Sclifos,
București – Brăila, Editura Academiei Române – Editura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I“, 2019;
Documente privind istoria românilor, colecția „Eudoxiu Hurmuzaki“, 3. Reihe, Herausgeber Victor Spinei,
Ionel Cândea, Band III, Moştenirea epistolară a lui Dimitrie Cantemir, Herausgeber Victor Ţvircun,
București – Brăila, Editura Academiei Române – Editura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I“, 2020;
Documente privind istoria românilor, colecția „Eudoxiu Hurmuzaki“, 3. Reihe, Herausgeber Victor Spinei,
Ionel Cândea, Band IV, Rapoarte diplomatice ruse din România (1899–1905), Herausgeber Flavius Solomon,
Andrei Cușco, Grigorii Șkundin, Alexandr Stâkalin, București – Brăila, Editura Academiei Române – Editura
Istros a Muzeului Brăilei „Carol I“, 2020; Documente privind istoria românilor, colecția „Eudoxiu
Hurmuzaki“, 3. Reiher, Herausgeber Victor Spinei, Ionel Cândea, Band V, Franța și chestiunea Basarabiei la
Conferința de Pace de la Paris (1919–1920), Herausgeber: Gheorghe E. Cojocaru, Eugen-Tudor Sclifos,
București – Brăila, Editura Academiei Române – Editura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I“, 2021.
30
ungarischen diplomatischen Dokumente zur verwerten, ist auch Sorin Cristescus Herausgabe
jener Akten zu nennen, welche die Tätigkeit von König Carol I. in der Korrespondenz der
Vertreter der Doppelmonarchie in Rumänien in der Zeit von 1877 bis 1914 widerspiegeln10.
Österreichische und österreichisch-ungarische Konsulate, Gesandtschaften und

Diplomaten im europäischen Orient
Der Eintritt Europas in die Neuzeit Ende des 15., Anfang des 16. Jahrhunderts,
führte auch zu einem Paradigmenwechsel in den zwischenstaatlichen Beziehungen, der
einschließlich durch die Formalisierung dessen gekennzeichnet war, was später diplo-
matische Beziehungen genannt werden sollte. Eines ihrer wichtigen Merkmale war von
Anfang an die Ernennung, durch die europäischen Staaten, von ständigen Vertretern an den
ausländischen königlichen beziehungsweise kaiserlichen Höfen, die zunächst Botschafter,
später aber auch bevollmächtigte Minister genannt wurden11. Für die Moldau und die
Walachei, die völkerrechtlich bis 1878 Teil des Osmanischen Reichs waren12, ist die Praxis
der konsularischen Vertretungen von besonderem Interesse.
Die Geschichte der habsburgischen Konsulate beginnt im 16. Jahrhundert und hängt
mit dem Erscheinen ausländischer Vertretungen mit überwiegend kommerziellem Charakter
in italienischen Städten zusammen. In den ersten Jahrzehnten des 18. Jahrhunderts
erscheinen mit Genehmigung der osmanischen Behörden auch die ersten konsularischen
Agenten im levantinischen Raum. Politisch unterstanden sie ab 1742 der Geheimen Haus-,
Hof- und Staatskanzlei. Nach weiteren administrativen Veränderungen waren sie zeitweise
auch dem Reichshandelsministerium unterstellt und hingen sie von 1859 bis zur Auflösung
der Doppelmonarchie, gleich den Gesandtschaften und Botschaften, vom Ministerium des
Äußeren ab, das 1848 gegründet worden war13. Auf dem Gebiet des Osmanischen Reichs ent-
standen nach 1718 die ersten österreichischen Konsulate, wobei der Friede von Passarowitz
dem Habsburgerreich das Recht einräumte, Konsuln, Vizekonsuln und Agenten in osma-
nischen Häfen und Handelszentren zu ernennen14. Der erste österreichische Konsularagent
in den Fürstentümern (mit Sitz in Bukarest) wurde jedoch erst 1782 ernannt15, als Reaktion
auf die russische Ernennung von Konsuln in Bukarest und Iași am Ende des Russisch-
Türkischen Kriegs von 1768–177416. Darauf folgte die Eröffnung eines Konsulats in der
10
Sorin Cristescu, Regele Carol I în rapoartele diplomatice austro-ungare (1877–1914), 4 Bde.,
București, Editura Paideia, 2013–2017.
11
M.S. Anderson, The Rise of Modern Diplomacy 1450–1919, London, Routledge, 1993, S. 1 und ff.,
hier S. 5–6; Fritz Ernst, Über Gesandtschaftswesen und Diplomatie an der Wende vom Mittelalter zur
Neuzeit, in „Archiv für Kulturgeschichte“, 33, 1951, S. 64–95.
12
Viorel Panaite, Război, pace și comerț în islam. Țările române și dreptul otoman al popoarelor,
Iași, Polirom, 2013, S. 431–449.
13
Engelbert Deusch, Die effektiven Konsuln Österreich(-Ungarns) von 1825–1918. Ihre Ausbildung,
Arbeitsverhältnisse und Biografien, Köln, Böhlau Verlag, 2017, S. 15–18, 33–37 und ff.
14
Leopold Kammerhofer, Das Konsularwesen der Habsburgermonarchie (1752–1918). Ein Überblick
mit Schwerpunkt auf Südosteuropa, in Der Weg führt über Österreich .... Zur Geschichte des Verkehrs- und
Nachrichtenwesens von und nach Südosteuropa (18. Jahrhundert bis zur Gegenwart), Herausgeber Harald
Heppner, Wien, Böhlau Verlag, 1996, S. 7–35.
15
Ignațiu Ștefan Raicevich, ehemaliger Hofsekretär in der Walachei (Stela Mărieş, Înfiinţarea
agenţiei consulare austriece în Principatele române, in „Danubius“, Muzeul de istorie Galaţi, Band VI–VII,
1972–1973; Eadem, Activitatea lui Ignatiu Ştefan Raicevich, primul consul al Austriei în Principatele române
(1782–1786), in „Cercetări istorice“, Iaşi, 1975).
16
D. Dvoichenko-Markov, Russia and the First Accredited Diplomat in the Danubian Principalities,
1779–1808, in „Slavic and East-European Studies“, Band 8, 1963, Nr. 3–4, S. 200–229.
31
Hauptstadt der Moldau17 und eines Vizekonsulats in Galați. Im Jahr 1784 wurde auch ein
preußisches Konsulat in Iași eingerichtet18.
Seit dem 18. Jahrhundert hat sich die Gewohnheit eingebürgert, Personen mit einer
systematischen Ausbildung im politischen, kaufmännischen oder militärischen Bereich in
wichtige konsularische und diplomatische Ämter zu ernennen. Seit der Gründung des
Theresianums im Jahr 1746, das bis 1773 von Jesuiten und danach bis 1849 von Piaristen
geführte wurde, durchliefen sehr viele Habsburger Diplomaten (Konsularagenten, Gesandte
oder Botschafter), die größtenteils aus aristokratischen katholischen Familien stammten,
diese angesehene und schwer zugängliche Bildungseinrichtung. Neben Kenntnissen in
Philosophie, Jura, Diplomatie und Militärkunde erhielten die Kursteilnehmer der Akademie
auch eine solide Sprachausbildung. Ab 1754 wurde zur besseren Vertrautmachung der
künftigen Habsburger Diplomaten mit den Sprachen, der Geografie und der Geschichte der
Levante und des Nahen Ostens auch eine Orientalische Akademie betrieben, an der neben
Latein und Deutsch Türkisch, Persisch, Arabisch, Französisch, Italienisch, Neugriechisch
und später Englisch gelehrt wurden19.
Auch die Lebensläufe einiger Konsularagenten und später Gesandten, die Wien in
den Fürstentümern und Rumänien vertraten, enthalten wichtige Bildungsetappen an den
beiden Akademien. Einige unter ihnen erreichten sogar eine beeindruckende intellektuelle
Tiefe. Joseph von Hammer-Purgstall zum Beispiel, der die Orientalische Akademie absol-
vierte und in den Jahren 1806 und 1807 zum österreichischen Konsularagenten in der Moldau
ernannt wurde, gilt als Begründer des Osmanismus und Wegbereiter des europäischen
Orientalismus20. Seine schriftstellerische Begabung und seine subtilen Beobachtungen zu den
„orientalischen“ Besonderheiten der Region an der Donaumündung, insbesondere zur
Geografie und den lokalen politischen und alltäglichen Verhältnissen, gehen äußerst
deutlich aus den Berichten hervor, die Hammer-Purgstall aus der Hauptstadt der Moldau
nach Wien sandte. Karl von Eder, der in den Jahren 1856–1868 die österreichische Konsu-
laragentie in Bukarest leitete, war ebenfalls Absolvent der Orientalischen Akademie und
beherrschte die türkische, rumänische und griechische Sprache21.
Julius Zwiedinek, österreichisch-ungarischer Diplomat in Bukarest Mitte der 1870er
Jahre, dessen Unterschrift auf den Dokumenten von März 1877 – August 1878 prangt,
besuchte die Orientalische Akademie in den Jahren 1852–1857. Zunächst bekleidete er
Ämter in verschiedenen konsularischen und diplomatischen Vertretungen der Habsburger
17
Geleitet von Jean Timoni.
18
Der erste preußische Konsul in Iași war Ernest Friedrich König (Vasile Docea, Relații româno-
germane timpurii. Încercări și eșecuri în prima jumătate a secolului XIX, Cluj-Napoca, Presa Universitară
Clujeană, 2000, S. 38–42; Stela Mărieş, Supuşii străini din Moldova în perioada 1781–1862, Iași, Universitatea
„Alexandru Ioan Cuza“, 1985, S. 34).
19
Victor Weiss von Starkenfels, Die kaiserlich-königliche orientalische Akademie zu Wien, ihre
Gründung, Fortbildung und gegenwärtige Einrichtung, Wien, Gerold, 1839; Marie de Testa, Antoine Gautier,
L’Académie Orientale de Vienne, 1754–2002, une création de l’Impératrice Marie-Thérèse et Liste des jeunes
de langues d’Autriche (1719–1903), in Drogmans et diplomates européens auprès de la Porte ottomane,
Herausgeber Marie de Testa, Antoine Gautier, Istanbul, Éditions Isis, 2003, S. 53–75; Deusch, Die effektiven
Konsuln Österreich(-Ungarns), S. 37–42.
20
Hannes D. Galter, Joseph von Hammer-Purgstall und die Anfänge der Orientalistik, in Kunst und
Geisteswissenschaften aus Graz. Werk und Wirken überregional bedeutsamer Künstler und Gelehrter. Vom
15. Jahrhundert bis zur Jahrtausendwende, Herausgeber Karl Acham, Wien, Böhlau, 2009, S. 457–470.
Joseph von Hammer-Purgstall: Grenzgänger zwischen Orient und Okzident, Herausgeber Hannes D. Galter
und Siegfried Haas, Graz, Leykam, 2008; Siehe auch die Referenz in Rapoarte consulare prusiene (1763–1844),
zusammengetragen, kommentiert und veröffentlicht von Neculai Iorga, S. LXV.
21
Deusch, Die effektiven Konsuln Österreich(-Ungarns), S. 257–258.
32
im Osmanischen Reich beziehungsweise in dessen ehemaligen Territorien, so dass während

des zweiten Teils seiner Laufbahn seine Spezialkenntnisse in orientalischen Angelegenheiten
der Zentrale des Außenministeriums der Doppelmonarchie zugutekamen22. Ladislaus Hoyos-
Sprinzenstein, der erste bevollmächtigte Minister Österreich-Ungarns in Rumänien, war
infolge einer der Grundregeln aus theresianischer Zeit der Nachkomme eines katholischen
Adelsgeschlechts, dessen Wurzeln im kastilischen Hochadel des 16. Jahrhundert zu suchen
sind. Nach Beendigung der Mission in Rumänien sollte er weitere wichtige Ämter im diplo-
matischen Korps der Doppelmonarchie bekleiden und zeitweilig Botschafter in Frankreich
sein. Sein Sohn Alexander trat in seine Fußstapfen und war in der Zwischenkriegszeit in der
österreichischen Diplomatie tätig23.
Die österreichisch-ungarische Außenpolitik und die rumänisch-habsburgischen

Beziehungen in den 1870er – frühen 1880er Jahren
Die Geschichte der Außenpolitik des Habsburgerreichs Mitte der 1860er Jahre bis
zum Ende des Ersten Weltkriegs war, wie es Ausdrücke verlauten, die jüngst zu Buchtiteln
geworden ist, die einer „bedrängten Großmacht“24 beziehungsweise einer „fragilen Groß-
macht“25. Das militärische und politische Scheitern infolge der Konfrontation mit Preußen,
die Entstehung und Verbreitung des nationalen Gedankens unter den slawischen Völkern
und den Rumänen sowie, was nicht weniger ins Gewicht fiel, die Schwierigkeiten der
Einrichtung der Doppelmonarchie erforderten eine besondere Vorsicht bei wichtigen Entschei-
dungen, während die Rolle Deutschlands in Europa stetig anwuchs26. Die allmähliche
Umwandlung in eine zweitrangige Macht, eine Art Juniorpartner des Deutschen Reichs,
zunächst innerhalb des Zwei- und später des Dreibunds, zwang Österreich-Ungarn, seine
alten Pläne gegenüber anderen europäischen Großstaaten aufzugeben, insbesondere bezüglich
Deutschlands und Italiens, und seinen Blick auf den Balkan zu richten. Die vornehmliche
Fokussierung, ab den 1870er Jahren, auf das osmanische Erbe in Europa brachte es jedoch
in Konflikt mit den Interessen des Russischen Reichs und erweckte die Feindseligkeit der
Balkanvölker, die ihre nationalen Projekte bedroht sahen. Im Zeitraum, als das Außen-
ministerium von Graf Gyula Andrássy (1871–1879) geleitet wurde, war die Grundregel der
Außenpolitik der Doppelmonarchie, wie der Minister selbst in einem Gespräch mit dem
deutschen Botschafter im November 1871 zugab, dass alle wichtigen Entscheidungen nach
Rücksprache mit der deutschen Diplomatie getroffen wurden27. Daran sollte sich auch
während des Mandats von Heinrich von Haymerle nichts ändern, der ebenfalls in der
theresianischen Tradition erzogen worden war und über tiefe Kenntnisse, einschließlich
22
Ibidem, S. 714–715.
23
Heinz Rieder, Hoyos, in Neue Deutsche Biographie, hrsg. von der Historischen Kommission bei
der Bayerischen Akademie der Wissenschaften, neunter Band, Hess-Hüttig, Schriftleitung Fritz Wagner u.a.,
Berlin, Duncker & Humblot, 1972, S. 673.
24
Konrad Canis, Die bedrängte Großmacht. Österreich-Ungarn und das europäische Mächtesystem
1866/67–1914, Leiden, Brill, 2016.
25
Walter Rauscher, Die fragile Großmacht. Die Donaumonarchie und die europäische Staatenwelt
1866–1914, Teil 1 und Teil 2, Frankfurt am Main, Peter Lang Verlag, 2014.
26
Canis, Die bedrängte Großmacht, S. 31 und ff.; Rauscher, Die fragile Großmacht.
27
Für einen Überblick: Die Habsburgermonarchie 1848–1918, Band VI, Herausgeber Adam
Wandruszka und Peter Urbanitsch, Die Habsburgermonarchie im System der internationalen Beziehungen,
1. Teilband, Wien, Verlag der Österreichischen Akademie der Wissenschaften, 1989; 2. Teilband, Wien,
Verlag der Österreichischen Akademie der Wissenschaften, 1993, F.R. Bridge, From Sadowa to Sarajevo.
The Foreign Policy of Austria-Hungary, 1866–1914, London, Routledge and K. Paul, 1972, S. 62.
33
durch diplomatische Vorerfahrungen, des europäischen Ostens, inklusive Rumäniens,

verfügte28.
Die Ausrichtung der österreichisch-ungarischen Außenpolitik auf den Balkan, die
während der Amtszeit von Andrássy zu einer Priorität wurde29, hatte als Hauptziel, die
Absichten Russlands zu durchkreuzen, einen Teil der ehemaligen osmanischen Gebiete zu
beanspruchen. Dazu lehnte man einschließlich die Vorschläge Sankt Petersburgs ab, den
Balkan zwischen den zwei Großmächten aufzuteilen. Durch deutsche Vermittlung, infolge
der persönlichen Intervention des Reichskanzlers Bismarck, vereinbarten Österreich-
Ungarn und Rußland im Juli 1876 in Reichstadt30 und im Januar 1877 in Budapest in zwei
Geheimabkommen, von einseitigen Aktionen im Balkan Abstand zu nehmen. Die zwei
Mächte erklärten als Gegenleistung für eine „große Aufteilung des Balkans“ ihr Interesse
an Bosnien und Herzegowina (im Fall der Doppelmonarchie) beziehungsweise an den
südlichen Kreisen Bessarabiens (im Fall des Romanow-Reichs). Diese Vereinbarungen
wurden jedoch bald vom Zarenreich verletzt, das nach der Niederlage der Türkei in den
Balkan vordrang und versuchte, eine sogenannte bulgarische „Selbstverwaltung“ unter
seiner direkten Kontrolle zu schaffen. Allerdings waren diese unilateralen russischen
Gewinne nur von kurzer Dauer, denn auf dem Berliner Kongress von Sommer 187831
musste die russische Regierung die Teilung Bulgariens und die Besetzung von Bosnien und
Herzegowina durch Österreich-Ungarn akzeptieren.
Andrássys Entscheidung, sich durch die Besetzung von Bosnien und Herzegowina
direkt in die Balkanangelegenheiten einzumischen, löste bei einer beträchtlichen Anzahl
von Politikern, insbesondere bei den österreichischen Liberalen, Unzufriedenheit aus, da sie
befürchteten, dass die Zunahme der slawischen Bevölkerung die Einheit und den Zusam-
menhalt des Reichs noch stärker beeinträchtigen würde. Diese Befürchtungen sollten
besonders nach der Gründung des Zweibunds und der faktischen Umwandlung Österreich-
Ungarns, vor allem aus außenpolitischer Sicht, in einen Satellitenstaat des Deutschen
Reichs zunehmen. Die Bestimmungen des deutsch-österreichisch-ungarischen Bündnisses
legten nicht nur für drei Jahrzehnte die Art der Beziehungen zwischen den beiden Reichen
fest, sondern beeinflusste zudem stark die Gestaltung der Allianzen und die Kräfteverhält-
nisse in Europa32, einschließlich der Verortung Rumäniens im System der internationalen
Beziehungen, bis zum Vorabend des Ersten Weltkriegs33.
28
Marvin L. Brown Jr., Heinrich von Haymerle. Austro-Hungarian Career Diplomat 1828–81,
Columbia (South Carolina), University of South Carolina Press, 1973; Alfred Ritter von Arneth, Heinrich
Freiherr von Haymerle: Ein Rückblick auf sein Leben, Berlin, Verlag von Otto Janke, 1882.
29
Jean-Paul Bled, L'Autriche-Hongrie et les Balkans du Congrès de Berlin à la Première Guerre
Mondiale (1878–1914), in „Relations internationales“, Nr. 103, Les Balkans dans les relations internationales, 1,
Herbst, 2000, S. 289 und ff.
30
Zákupy.
31
Für den Verlauf und die Folgen des Kongresses: William Norton Medlicott, Congress of Berlin and
After, London, Routledge, 1963; Bruce Waller, Bismarck at the Crossroads. The Reorientation of German
Foreign Policy after the Congress of Berlin, 1878–1880, London, 1974; Der Berliner Kongress 1878. Protokolle
und Materialien, Herausgeber Imanuel Geiss, Boppard am Rhein, Boldt, 1978; Winfried Baumgart, Europäisches
Konzert und nationale Bewegung. Internationale Beziehungen 1830–1878, Paderborn, Schöningh, 1999, S. 416–428.
Für die Wichtigkeit und die Auswirkung des Kongresses in Rumänien: Sorin Liviu Damean, România și
Congresul de Pace de la Berlin (1878), București, Editura „Mica Valahie“, 2005.
32
Helmut Rumpler, Der „Zweibund“ 1879. Das deutsch-österreichisch-ungarische Bündnis und die
europäische Diplomatie, Wien, Verlag der Österreichischen Akademie der Wissenschaften, 1996; Jürgen
Angelow, Kalkül und Prestige. Der Zweibund am Vorabend des Esten Weltkrieges, Köln, Böhlau Verlag, 2000.
33
Gheorghe N. Căzan, Șerban Rădulescu-Zoner, România și Tripla Alianță, 1878–1914, București,
Editura Științifică și Enciclopedică, 1979; Gheorghe Cliveti, România și „alianțele germane“, 1879–1914,
Iași, Editura Junimea, 2015.
34
Die Beziehungen zwischen Österreich-Ungarn und Rumänien Ende der 1870er–1880er

Jahre entwickelten sich daher in einem internationalen Kontext, der sich in ständigem
Wandel befand und in dem die Wiener Diplomatie den sich aus ihrem Status ergebenden
Einschränkungen Rechnung tragen musste34. Die Dokumente dieses Bands zeigen sehr
deutlich, dass die Politik der Doppelmonarchie gegenüber ihrem kleinen Nachbarn im
Südosten von einer tiefen Ambivalenz geprägt war, deren Ursprünge nur durch Zurück-
greifen auf eine breite Palette Quellen zu entschlüsseln sind, zu denen zweifellos auch die
Konsular- und Diplomatenberichte gehören. Als erstes Beispiel für die ambivalente Haltung
der habsburgischen Diplomatie gegenüber Rumänien kann man die Doppelwahl von
Alexandru Ioan Cuza zum Herrscher der Moldau und der Walachei im Januar 1859 anfüh-
ren35. Bei dieser Gelegenheit versuchte Österreich zunächst, eine gemeinsame Opposition der
Großmächte gegen die Aussicht einer Vereinigung der Fürstentümer zu schmieden36, um
sich später in einem für das rumänische politische Projekt günstigen Sinne neu zu
positionieren37. Vor vollendete Tatsachen gestellt und sich des rein formalen Charakters der
osmanischen Suzeränität bewusst, zeigte sich die österreichische Diplomatie nach 1862 der
rumänischen Regierung gegenüber immer offener, unter anderem durch die Annahme
einiger Prinzipien, die für zwischenstaatliche Beziehungen spezifisch sind. Beispielsweise
wurde 1862 eine Telegrafenkonvention zwischen den beiden Parteien geschlossen und ein
Abkommen über Auslieferungen unterzeichnet (dem sich das Osmanische Reich und
Serbien anschlossen) sowie ein Abkommen über das Eigentum moldauisch-walachischer
Untertanen in Österreich, ein Abkommen über den Eigentumserwerb im jeweils anderen
Staat und ein Abkommen über Postverbindungen38. Diese (und andere) Abkommen, die
Anfang der 1860er Jahre mit den Vereinigten Fürstentümern unterzeichnet wurden, können
nicht nur als Ausdruck des Wunsches interpretiert werden, bestimmte praktische Aspekte
zu regeln, die für das Habsburgerreich ebenso wichtig waren, sondern auch als Anerken-
nung, seitens Wiens, der Existenz eines neuen Staats an der unteren Donau, der sich
Hoheitsrechten erfreute39.
Die Unentschlossenheit und Inkohärenz der österreichischen (später österreichisch-
ungarischen) Diplomatie Rumänien gegenüber kennzeichnete auch die ersten Jahre nach
der Absetzung Cuzas vom Thron der Fürstentümer. Während Wien zunächst mit Unter-
stützung der anderen Großmächte die Idee der Einladung Karls von Hohenzollern-
Sigmaringen nach Bukarest ablehnte und die Trennung der Fürstentümer bevorwortete, so
34
Für den Gesamtkontext: Ștefan Pascu, Constantin Nuțu, Rumänien und die Außenpolitik der
Habsburgermonarchie 1848–1918, in Die Habsburgermonarchie 1848–1918, Band VI, Herausgeber Adam
Wandruszka und Peter Urbanitsch, 2. Teilband, Wien, Verlag der Österreichischen Akademie der Wissenschaften,
1993, S. 279–318.
35
Zur Politik des Habsburgerreichs gegenüber der Moldau und der Walachei in der vorherigen
Periode, siehe: L. Boicu, Austria și Principatele Române în vremea Războiului Crimeii (1853–1856),
București, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1972.
36
Für Details, siehe: Rapoartele consulatului Austriei din Iași (1856–1859); Rapoartele consulatului
Austriei din București (1856–1859).
37
Uta Bindreiter, Die diplomatischen und wirtschaftlichen Beziehungen zwischen Österreich-Ungarn
und Rumänien in den Jahren 1875–1888, Wien, Hermann Böhlau, 1976, S. 12 und ff.
38
M. Mitilineu, Colecțiune de tratatele și convențiunile României cu puterile străine de la anul 1368
până în zilele noastre, București, Noua Tipografie a Laboratorilor Români, 1874 (Titel den heutigen Normen
der rumänischen Rechtschreibung angepasst), S. 110 und ff.; Dan Berindei, Din începuturile diplomației
românești moderne, București, Editura Politică, 1965.
39
Bindreiter, Die diplomatischen und wirtschaftlichen Beziehungen, S. 24; Gabriel Bădărău,
Raporturile politice româno-habsburgice de la Unire la Independență, Iași, Editura Universității „Alexandru
Ioan Cuza“, 2004, S. 20–71.
35
war das Habsburgerreich nach der Niederlage im Krieg mit Preußen gezwungen, die Situation,
die mittlerweile jenseits der Karpaten geschaffen worden war, hinzunehmen. Nach der
Krise der rumänisch-habsburgischen Beziehungen in den ersten Monaten nach der Gründung
der Doppelmonarchie, die durch die Reaktion eines Teils der rumänischen Elite auf die
Aufhebung der Autonomie Siebenbürgens verursacht worden war, akzeptierte Wien unter
Vorbehalt die früheren Anträge Bukarests bezüglich der Schaffung einer quasi-offiziellen
Vertretung Rumäniens in der Reichshauptstadt. Der erste Vertreter Rumäniens in Wien war
Ludovic Steege, der gleichzeitig in Berlin und Sankt Petersburg akkreditiert war 40. Nach
weiteren angespannten Momenten und Episoden gegenseitigen Misstrauens verbesserten
sich die rumänisch-österreichisch-ungarischen Beziehungen allmählich ab dem Besuch von
Fürst Carol in Wien im Sommer 1869. Dies lag nicht nur am Interesse Bukarests, sich bei
der Vorantreibung seiner politischen Bestrebungen auf eine benachbarte Großmacht stützen
zu können, sondern auch am Wunsch Wiens, von engen Beziehungen zu einem Land
profitieren zu können, das über ein bedeutendes wirtschaftliches Potenzial verfügte, ein
Land, von dem der Güterverkehr auf der unteren Donau zum Teil abhing. Wirtschaftliche
und kommerzielle Aspekte sollten bis Mitte des achten Jahrzehnts des 19. Jahrhunderts die
Agenda der Beziehungen zwischen den beiden Ländern bestimmen. Diese Phase ist durch
den Abschluss eines umfassenden Handelsabkommens im Juni 1875 gekennzeichnet, das
zu Recht als eines der wichtigsten Dokumente interpretiert wird, mit denen eine Großmacht
die Unabhängigkeit Rumäniens zwei Jahre vor ihrer offiziellen Erklärung als politische
Tatsache anerkannte41.
In den Jahren der politischen Unruhen und bewaffneten Aufstände im Balkan, die
dem Russisch-(Rumänisch-)Türkischen Krieg vorausgingen, führten Fürst Carol I. und die
rumänischen Diplomaten ihre Politik der „absoluten Neutralität“ voran42 und begannen
später, sich vorsichtig Russland anzunähern, wobei sie ein Auge auf Wien hielten. Es ist
nicht ausgeschlossen, dass Bukarest über Informationen bezüglich der Zustimmung
Österreich-Ungarns zu einer russischen Intervention im Balkan verfügte, der eine Teilung
eines Teils der europäischen Provinzen der Türkei zwischen den beiden Reichen gefolgt
wäre. Laut den Plänen der habsburgischen Diplomatie, die unter Andrássy akribisch ausgear-
beitet und umgesetzt wurden, hatte das Nachkriegsrumänien, das den Süden Bessarabiens
verlieren und im Gegenzug eine mögliche territoriale Kompensation in der Dobrudscha
oder in der Gegend Widins erhalten sollte, die Rolle des Keils zwischen dem Zaren- und
dem Osmanischen Reich an der unteren Donau einzunehmen43.
Die vorsichtige Haltung der österreichisch-ungarischen Diplomatie in der rumänischen
Frage, die auch durch die Vereinbarungen bestimmt wurde, welche die Doppelmonarchie
mit Deutschland und Russland geschlossen hatte, änderte sich weder in den Kriegsmonaten
noch während der Vorbereitung und des Verlaufs des Berliner Kongresses. Nach der Unab-
hängigkeitserklärung (9./10. Mai 1877) drang Graf Andrássy bei den anderen europäischen
Mächten darauf, dass deren Anerkennung einer künftigen Konferenz überlassen werde44.
40
Bindreiter, Die diplomatischen und wirtschaftlichen Beziehungen, S. 27–32.
41
Ibidem, S. 32–99; Bădărău, Raporturile politice româno-habsburgice, S. 73–106.
42
Nicolae Corivan, Relațiile diplomatice ale României de la 1859 la 1877, București, Editura
Științifică și Enciclopedică, 1984, S. 286–306; Gheorghe Cliveti, România modernă și „apogeul Europei“,
1815–1914, București, Editura Academiei Române, 2018, S. 459–517; Bădărău, Raporturile politice româno-
habsburgice, S. 107–114.
43
Bindreiter, Die diplomatischen und wirtschaftlichen Beziehungen, S. 113–122, hier S. 120;
Damean, România și Congresul de Pace de la Berlin, S. 20, 30.
44
Damean, România și Congresul de Pace de la Berlin, S. 36–37.
36
Im Dezember 1877 wurden die Kaiser Wilhelm I. und Franz Joseph von Delegierten Sankt
Petersburgs informiert, dass Russland entschlossen sei, die südlichen Kreise Bessarabiens
zu annektieren, und bereit sei, im Gegenzug Rumänien das Donaudelta und einen Teil der
Dobrudscha zuzugestehen. Als Gegenleistung erwartete Österreich-Ungarn „Kompensationen“
im Balkan in der Form „gleichwertiger“ Gebietsanschlüsse45. Am Vorabend des Kongresses
erschienen Anzeichen von Meinungsverschiedenheiten zwischen dem Zarenreich und der
Doppelmonarchie. Die Wiener Diplomatie zeigte ihren Unmut insbesondere über die
Weigerung Sankt Petersburgs, die Bestimmungen der Reichstädter Abkommen vollständig
umzusetzen, wonach Österreich-Ungarn freie Hand in Bosnien und Herzegowina erhalten
hätte. Unter diesen Bedingungen leitete Graf Andrássy eine Reihe von Schritten zur
Isolierung Russlands ein. Man erwog nicht nur eine mögliche Harmonisierung der
diplomatischen Initiativen der europäischen Mächte, sondern zielte auch darauf ab, die
Sympathie Serbiens und Rumäniens zu gewinnen. Im letzteren Fall wurde sogar in Betracht
gezogen, die zuvor mit Russland getroffene Einigung bezüglich der Rückerstattung
Südbessarabiens fallen zu lassen46. In Kenntnis der großen Spannungen zwischen Wien und
Sankt Petersburg sowohl vor als auch während des Berliner Kongresses bemühte sich die
rumänische Diplomatie um die Unterstützung der Doppelmonarchie für die Zulassung
rumänischer Delegierter zur Konferenz, für die Anerkennung der Unabhängigkeit und
für die Widerrufung einiger Bestimmungen des Vertrags von San Stefano, welche die
Interessen Rumäniens beeinträchtigt hätten, insbesondere die Abtretung der südlichen
Kreise Bessarabiens47. In den Folgejahren blieb Österreich-Ungarn trotz aller Meinungs-
verschiedenheiten zwischen den beiden Staaten, die aus den hier veröffentlichten Doku-
menten sehr deutlich hervorgehen, für die rumänische Diplomatie ein wesentlicher Anhalts-
punkt bei der Durchführung der außenpolitischen Agenda. Die wichtigsten Momente in dieser
Hinsicht waren die Anerkennung der Unabhängigkeit und der Ausrufung des Königreichs
durch Wien (1878–1881)48. Die Anerkennung der Unabhängigkeit bedeutete auch eine
Änderung des Status der diplomatischen Vertreter Bukarests in Österreich-Ungarn sowie der
Doppelmonarchie in Rumänien. So wurde im September 1878 Ion Bălăceanu, der rumänische
diplomatische Agent in Wien, zum außerordentlichen Gesandten und bevollmächtigten
Minister Rumäniens, während mit Ladislaus Hoyos-Sprinzenstein offiziell ein bevoll-
mächtigter Minister Österreich-Ungarns für Bukarest ernannt wurde49.
*
Dass Konsular- und Diplomatenberichte keine „neutralen“ Texte sind, sondern
Werturteile von Menschen mit eigenem kulturellen, politischen, wirtschaftlichen oder
militärischen Horizont, Diplomaten im Staatsdienst mit Interessen und spezifischen Erwar-
tungen, wurde schon mehrfach festgestellt. So widerspiegeln die Berichte der österreichisch-
ungarischen konsularischen und diplomatischen Vertreter in Rumänien von 1877–1881
recht deutlich den Bildungshorizont der Urheber der Dokumente sowie den Blick der
45
Ibidem, S. 50–51.
46
Für den Gesamtkontext: Cliveti, România modernă și „apogeul Europei“, S. 570 und ff.
47
Bădărău, Raporturile politice româno-habsburgice, S. 126–133; Bindreiter, Die diplomatischen
und wirtschaftlichen Beziehungen, S. 143–164; Damean, România și Congresul de Pace de la Berlin, S. 60–78.
48
Ernst von Rutkowski, Österreich-Ungarn und Rumänien, 1880–1883: Die Proklamierung des
Königreiches und die Rumänische Irredenta, in „Südost-Forschungen“, Band XXV (1966), S. 150–284.
49
Rudolf Agstner, Die diplomatische Präsenz der Habsburgermonarchie auf dem Balkan nach dem
Berliner Kongreß: Zur Geschichte der Palais der k.u.k. Gesandtschaften in Belgrad, Bukarest, Cetinje,
Durazzo und Sofia, in „Österreichische Osthefte“, 39(1), 1997, S. 43–88; Pascu; Nuțu, Rumänien und die
Außenpolitik der Habsburgermonarchie 1848–1918, S. 308.
37
Wiener Diplomatie auf die Rolle und den Stellenwert des Landes an der unteren Donau in
den außenpolitischen Strategien der Doppelmonarchie. Die Konsistenz der Informationen
und die Tiefe der Analysen machen die Berichte der habsburgischen Gesandten in Rumänien,
zusammen mit denen der russischen Diplomaten, zu einer der wichtigsten Quellen dieser
Art für die Kenntnis der Geschichte Rumäniens zur Zeit der Erlangung der Unabhängigkeit,
der Ausrufung des Königreichs und der Bestätigung des rumänischen Staates als eigen-
ständiges Subjekt internationaler Beziehungen.
Von der Unabhängigkeit zur Ausrufung des Königreichs: die Wahrnehmung

Rumäniens in den Berichten der österreichisch-ungarischen Konsuln und
Diplomaten aus Rumänien von 1877–1881
Die fünf Jahre, die sich in den Dokumenten dieses Bands widerspiegeln, stellen aus
politischer und symbolischer Sicht eine äußerst wichtige Zeit für die Entwicklung des
modernen Rumäniens dar. Der österreichisch-ungarische diplomatische Dienst, der sich
selbst in der schwankenden Phase eines Paradigmenwechsels in der Außenpolitik der
Doppelmonarchie befand, war ein aufmerksamer, kritischer und informierter Beobachter.
Zugleich war er selbst tief in die Wandlung des internationalen Status Rumäniens und in
die Stärkung der Staatlichkeit und des rumänischen Nationalprojekts (die immer viel
Misstrauen und Skepsis begegnete) verwickelt. Der Berliner Kongress (1878), der Zweibund
zwischen dem Deutschen Reich und Österreich-Ungarn (Oktober 1879) und die Erneuerung
des Dreikaiserbunds (Juni 1881) waren begleitet von einer langsamen Entwicklung der
rumänischen Außenpolitik von der Strategie der „freien Hand“, welche die liberale
Regierung von Ion C. Brătianu infolge der nationalen Unabhängigkeit verfolgte, zu einer
schrittweisen – noch ungewissen, zögernden und regelmäßig von diplomatischen Zwischen-
fällen unterbrochenen – Annäherung zwischen Rumänien und dem sich in Entstehung
befindenden Block der Mittelmächte. Diese Richtung wurde erst im Herbst 1883 klar, als
Rumänien offiziell dem Dreibund beitrat und damit den Grundstein für eine relativ stabile
Außenpolitik für die nächsten drei Jahrzehnte legte. Das Ende des Jahres 1881 war ein
wichtiger Meilenstein in dieser Entwicklung. Nach Ansicht der österreichischen Forscherin
Uta Bindreiter war der diplomatische Zwischenfall von November – Dezember 1881, der
mit der Thronrede zusammenhing, welche die österreichisch-ungarische Regierung als
direkte Herausforderung verstand, ein „Meilenstein in der Geschichte der österreichisch-
rumänischen Beziehungen“50. Auf der einen Seite sei dies der demonstrativen Wirkung der
harten Politik zu verdanken gewesen, die der neue Außenminister der Monarchie, Gustav
Kálnoky, bei dieser Gelegenheit eingeschlagen habe. Auf der anderen Seite sei es aus den
wachsenden Ängsten der rumänischen Regierung vor russischen Intrigen und Expan-
sionsplänen des Romanow-Reichs resultiert, Ängste, welche den liberalen Staatsmann Ion C.
Brătianu und die meisten rumänischen Politiker zunehmend dazu bewegt hätten, sich den
Mittelmächten anzuschließen51. Wenngleich die rumänischen politischen Eliten – vielleicht
mit Ausnahme von König Carol I. und einigen überzeugten Germanophilen wie P.P. Carp,
Titu Maiorescu oder Dimitrie A. Sturdza – noch fast zwei Jahre brauchten, um die
Unmöglichkeit zu erkennen, diesen „Schlingerkurs“52 beziehungsweise „Schaukelpolitik“53
50
Bindreiter, Die diplomatischen und wirtschaftlichen Beziehungen, S. 217.
51
Ebenda, S. 217–218.
52
Gerald Volkmer, Die Siebenbürgische Frage, 1878–1900: Der Einfluss der rumänischen National-
bewegung auf die diplomatischen Beziehungen zwischen Österreich-Ungarn und Rumänien, Köln-Weimar-
Wien, Böhlau Verlag, 2004, S. 110.
53
Bindreiter, Die diplomatischen und wirtschaftlichen Beziehungen, S. 218.
38
auf internationaler Ebene fortzusetzen, das grundlegende geopolitische Dilemma des

rumänischen Staates – seine Lage zwischen Österreich-Ungarn und Russland – wurde in
den österreichisch-ungarischen diplomatischen Berichten durchgehend klar wahrgenommen.
Die Bemühung, Rumänien in den österreichisch-ungarischen Einflussbereich hineinzu-
ziehen war somit der erste rote Faden, der sich insbesondere nach dem Berliner Kongress
durch die Rumänienpläne der Diplomaten der Doppelmonarchie zog.
a. Zwischen gemeinsamen Interessen und nationalen Bestrebungen: Die Frage

des Bündnisses mit Österreich-Ungarn
Unmittelbar nach der Unabhängigkeitserklärung Rumäniens und in direktem
Zusammenhang mit der offiziellen Position des Grafen Andrássy, der betonte, dass „eine
Unabhängigkeits-Erklärung seitens des Fürstenthumes [...] nur eine Änderung de facto,
nicht de jure creiren“54 konnte, bemerkte Diplomat Zwiedinek seinerseits, dass die rumä-
nische Regierung eine vorsichtige Politik gegenüber den Großmächten betreiben wolle, um
die Zukunft des Landes nicht zu gefährden, „dies beweis[e] aber noch gar nicht, daß ein
besonnenes Vorgehen, eine nüchterne Beurtheilung des eigenen Könnens und des Verhält-
nißes Rumäniens zu den garantirenden Mächten nun dauernd [in Rumänien] Platz greifen
[werde]“. Er fügte hinzu: „Die ruhige, kühle Erwägung der Sachlage wird hier nur zu leicht
von den Strömungen der Leidenschaft in den Hintergrund gedrängt...“55.
Dieser rhetorische Gegensatz zwischen Vernunft / Interessen / kalter Berechnung –
die Rumänien dazu bewegen würden, sich Österreich-Ungarn und dann den Mittelmächten
anzuschließen, um den russischen Einfluss auszugleichen – und kleinlichen Leidenschaften
/ Nationalstolz, die die lokalen Eliten daran hindern würden, diesem Weg zu folgen, wurde
zu einem Leitmotiv der geopolitischen Betrachtungen der österreichisch-ungarischen
Diplomaten in den folgenden Jahren.
So heißt es beispielsweise in einem Privatbrief des Gesandten Hoyos an denselben
Grafen Andrássy vom 6. März 1879 – eines der wenigen „programmatischen“ Dokumente,
in denen österreichisch-ungarische Diplomaten offen ihre Wahrnehmung der rumänischen
Politik zum Ausdruck brachten – bezüglich der Außenpolitik des rumänischen Staates:
„Factisch jedoch, darüber sind wohl alle denkenden Rumänien einig, kann es sich nur um
die Frage handeln, ob es in den Intereßen des Landes gelegen ist, einen Halt bei Österreich-
Ungarn zu suchen oder aber sich an den östlichen Nachbar anzulehnen“56.
Hoyos erwähnte einige „hellsehendere“ rumänische Politiker, die im Gegensatz zu
anderen ihrer Landsleuten nicht „durch Eigendünkel geblende[t]“ seien. Er schrieb ihnen
Anschauungen zu, die offensichtlich perfekt mit den seinen übereinstimmten, nämlich dass
„Rumänien [...] mit logischer Nothwendigkeit zu einer rußischen Satrapie herabsinken müßte,
wenn es ihm nicht geling[e], sich wirthschaftlich und militärisch mit der österreichisch-
ungarischen Monarchie zu identificiren und nach gewonnener Sicherung seiner Grenzen die
Vortheile einer entwickelteren Cultur in sich aufzunehmen“57. Gleichzeitig erkannte der
Gesandte in Bukarest das sich für Russland ergebende Manipulationspotential der rumänischen
nationalen Bestrebungen bezüglich Siebenbürgen und der Bukowina. Er betonte die Bedeutung
54
Weisung Andrássys an Béla von Orczy, 11. Mai 1877 (Dok. Nr. 13).
55
Bericht Zwiedineks an Andrássy, 29. Mai 1877 (Dok. Nr. 14).
56
Privatbrief Hoyos’ an Andrássy, 6. März 1879 (Dok. Nr. 74). In gleicher Weise zögerte Hoyos
nicht, zu erklären, die antirussische Partei in Rumänien könne „nichts anderes wollen als einen Anschluß an
Österreich-Ungarn; denn wie sollte Rumänien anders den russischen Expansions-Gelüsten, welche über kurz
oder lang hervortreten werden, widerstehen“.
57
Privatbrief Hoyos’ an Andrássy, 6. März 1879 (Dok. Nr. 74).
39
der „Gestaltung [der] inneren Zustände“ in Österreich-Ungarn für das zukünftige (zunächst
mutmaßliche) Bündnis mit Rumänien. Die Voraussetzungen für eine solche Annäherung
zwischen den beiden Parteien schienen damals recht günstig, insbesondere nach der Reise,
die Ministerpräsident Ion C. Brătianu im März 1880 nach Wien und Berlin unternahm, um
nach dem Abschluss des österreichisch-deutschen Bündnisses von Herbst 1879 das Terrain
zu sondieren. Auch wenn der liberale Staatsmann zögerte, diesbezüglich eine formelle
Verpflichtung einzugehen, bemühte sich der neue österreichisch-ungarische Außenminister
Baron von Haymerle im Laufe des Jahres 1880, Rumänien in den Einflussbereich des
Zweibundes hineinzuziehen. Aus der Sicht des Wiener Würdenträgers hätte Rumänien als
Damm gegen die russische Expansion im Balkan dienen, sich der Wiener Politik in
Südosteuropa unterordnen und der Doppelmonarchie im Falle eines Kriegs mit Russland als
Verbündeter zu Hilfe kommen sollen58.
Interne Debatten und Meinungsverschiedenheiten in Rumänien bezüglich einer
möglichen Annäherung an Österreich-Ungarn waren im Winter und Frühjahr 1880
Gegenstand einiger interessanter Berichte der k.u.k. Diplomaten. Im Zusammenhang mit
dem Erfolg der rumänischen Diplomatie betreffend die Anerkennung der Unabhängigkeit
durch die Westmächte stellte sich im Februar 1880 erneut die Frage des „guten Willens“,
den Rumänien Österreich-Ungarn im Gegenzug für die vom Nachbarreich geleisteten
„Dienste“ zugunsten der Bestätigung des neuen internationalen Status des rumänischen
Staats zeigen sollte. Bei dieser Gelegenheit äußerte die rumänische Presse jedoch ihre
Besorgnis, dass ein Bündnis mit Österreich-Ungarn der „Preis“ sei, den Rumänien für
diesen unbestreitbaren Erfolg zahlen müsse59. Die entsprechenden Debatten erreichten
ihren Höhepunkt, als Anfang Januar 1881 ein von Titu Maiorescu unterzeichneter Leit-
artikel in der Deutschen Revue erschien, in dem er seiner festen Überzeugung Ausdruck
gab, Rumänien solle dem Zweibund beitreten60. Als direkte Antwort auf die russen-
freundliche Strömung, welche innerhalb der Konservativen Partei von der Gruppierung um
Fürst Grigore Sturdza ausging, legte dieser Artikel die unterschiedlichen Ansichten zur
Außenpolitik offen, die in den beiden gegnerischen Parteien existierten. Im Laufe des
Jahres 1881 führte die Polemik betreffs Rumäniens möglichem Beitritt zum Zweibund zu
scharfen Stellungnahmen, so im September 1881, als sowohl C.A. Rosettis Românul als
auch das konservative Presseorgan Timpul – deren ideologische Positionen ansonsten
diametral entgegengesetzt waren – sich entschieden für die absolute Neutralität Rumäniens
aussprachen61. Es verwundert also nicht, dass sich die schwankende Außenpolitik von
Ion C. Brătianu zu diesem Zeitpunkt noch auf eine solide Mehrheit in den beiden großen
Parteien Rumäniens stützen konnte.
Die Dokumente dieses Bands zeigen deutlich, dass Österreich-Ungarn konsequent
versuchte, diese Politik zu unterlaufen. Obschon es nach Ansicht der österreichisch-
ungarischen Diplomaten gemeinsame „objektive“ Interessen gab, die Rumänien fast
unvermeidlich eine Annäherung an die Doppelmonarchie diktierten, stellten die großen
Fragen der bilateralen Beziehungen ein gewaltiges Hindernis für die Erfüllung dieses
Wunsches dar. Sei es die „Donaufrage“, die energische Propaganda gegen Österreich-
Ungarn in der rumänischen Presse, die irredentistischen Aktionen verschiedener Aktivisten
58
Volkmer, Die Siebenbürgische Frage, S. 107.
59
Bericht Hoyos’ an Haymerle, 25. Februar 1880 (Dok. Nr. 106). Siehe auch den Bericht Hoyos vom
10. März 1880 (Dok. Nr. 111).
60
Titu Maiorescu, Zur politischen Lage Rumäniens, in „Deutsche Revue“, 7 (1881), Heft 1, Januar –
März, S. 12–20.
61
Volkmer, Die Siebenbürgische Frage, S. 110.
40
im politischen und kulturellen Umfeld oder – vor allem – deren Unterstützung durch die
offiziellen politischen Kreise, die Diplomaten der Doppelmonarchie beurteilten diese
Aspekte ziemlich realistisch, welche wiederholten Freundschafts- und Sympathiebekun-
dungen der Vertreter der rumänischen Regierung gegenüber Österreich-Ungarn unter-
gruben. So betonte der Geschäftsträger Bosizio in einem Bericht von September 1880, der
die Aussichten eines dauerhaften Bündnisses zwischen Österreich-Ungarn und Rumänien
besonders kritisch und skeptisch anging – im Zusammenhang mit Gerüchten über einen
möglichen Besuch Kaiser Franz Josephs in Rumänien und der Zuspitzung der „Donaufrage” –
„daß Bratiano einer Anlehnung Rumänien’s an Österreich-Ungarn nur dann einen Sinn
beilegen [wolle], wenn Letzteres in bestimmter Form Garantien gegen eventuelle rußische
Übergriffe bieten würde“62. Nach Ansicht des Diplomaten war die Erwartung, dass
Rumänien das von Österreich-Ungarn gezeigte „Wohlwollen“ zurückzahlen würde, völlig
unbegründet: „Wenn Dankbarkeit in der Politik überhaupt keine Rolle spielt, so ist sie in
Rumänien am allerwenigsten zu suchen“63. Bosizio beschreibt dieses angebliche Verhalten
als „Anomalie“ und zögert nicht, es dadurch zu erklären, dass er auf bestimmte Elemente
der nationalen Charakterologie mit offensichtlichen Anspielungen orientalistischer Natur
zurückgreift: „Eine solche Anomalie erklärt sich durch den Charakter des rumänischen
Volkes, welches nur durch Einschüchterung und Rücksichtslosigkeit in Respect gehalten
und biegsam gemacht werden kann“64. Im Endeffekt ist das Bild, das er von den Bezie-
hungen zwischen den beiden Ländern malt, keineswegs ermutigend. Er zögert nicht,
hervorzuheben „wie wenig Sympathien [Österreich-Ungarn] heute hier zu Lande besitz[e]
und wie wenig auf ein aufrichtiges Entgegenkommen Rumänien’s gerechnet werden
[dürfe]“65. Obwohl sowohl Österreich-Ungarn als auch Deutschland daran interessiert
waren, ihre Südostflanke zu befestigen und deshalb Bukarest zunehmend unter Druck
setzten, seine äußere Orientierung zu ändern, beeilten sich die politischen Eliten des im
März 1881 ausgerufenen neuen Königreichs nicht, ihre bisherige Politik aufzugeben. Erst
die rumänischen Ängste vor Russlands Plänen im Balkan und, vor allem, in Bulgarien
sowie die Beilegung des diplomatischen Konflikts von Ende 1881 schienen hier ernsthaft
das Terrain vorzubereiten.
b. Die „siebenbürgische Frage“ und die irredentistischen Strömungen in

Rumänien im Licht der österreichisch-ungarischen Diplomatie
Der Einfluss der „siebenbürgischen Frage“ auf die Wahrnehmung des rumänischen
Staats im österreichisch-ungarischen diplomatischen Dienst und die vermeintlichen
„irredentistischen“ Strömungen Rumäniens nach der Unabhängigkeitserklärung bilden den
Gegenstand mehrerer ausführlicher Studien rumänischer Historiker und deutschsprachiger
Autoren66. Daher beschränken wir uns in dieser kurzen Einführung auf eine zusammen-
fassende Behandlung des Themas, indem wir einige relevante dokumentarische Beispiele
62
Bericht Bosizios an Haymerle, 3. September 1880 (Dok. Nr. 131).
63
64
65
66
Unter den Werken rumänischer Historiker, die sich mit diesem Thema befassen, sind zu erwähnen:
Teodor Pavel, Mișcarea românilor pentru unitate națională și diplomația Puterilor Centrale (1878–1895),
vol. I, Timișoara, Facla, 1979; Corneliu-Mihail Lungu, Relațiile româno-austro-ungare, 1875–1900, Iași, Tipo
Moldova, 2010, sowie Corneliu-Mihail Lungu, Transilvania în raporturile româno-austro-ungare (1876–1886),
Iași, Tipo Moldova, 2010. Für deutschsprachige Literatur, siehe: von Rutkowski, Österreich-Ungarn und
Rumänien, 1880–1883, S. 150–284; Volkmer, Die Siebenbürgische Frage, besonders S. 59–83 und 94–106.
41
anführen. Der Widerstand der Doppelmonarchie gegen die Ausrufung des Königreichs hatte
ihren Ursprung nicht zuletzt in Wiens Ängsten, dass ein Zusammenhang zwischen dieser
symbolischen Erhöhung des Status des Landes und gewissen irredentistischen Ambitionen
bestände, die die habsburgische Herrschaft in Siebenbürgen und der Bukowina hätten gefähr-
den können. Bereits am 30. Juni 1877 sprach der k.u.k. Außenminister Gyula Andrássy den
diplomatischen Vertreter Rumäniens in Wien Ion Bălăceanu darauf an und riet der
rumänischen Regierung, dieses Thema nicht zur Sprache zu bringen. Ferner sei es auf den
entschiedenen Widerstand des Kabinetts in Wien und Andrássys persönlich zurückzuführen
gewesen, dass der Plan, Fürst Carol spontan bei seiner Rückkehr vom Schlachtfeld in
Bulgarien am 27. Dezember 1877 zum König auszurufen, fallen gelassen wurde67.
Während seiner Reise nach Wien und Berlin im März 1880 sondierte I.C. Brătianu erneut
das Terrain, versuchte jedoch bis Anfang 1881, die diesbezüglichen Empfindlichkeiten der
österreichisch-ungarischen Regierung nicht zu reizen. Als Brătianu versuchte, durch den
deutschen Gesandten Graf Wesdehlen herauszufinden, ob Wien eine flexiblere Haltung in
Bezug auf die mögliche Ausrufung des Königreichs eingenommen hatte, übermittelte
Hoyos Wien seine scharfe Antwort: „Was Rumänien viel mehr Noth thue, als ein neuer
Titel, sei eine loyale, offene, zweckbewußte Politik. Trotz aller staats- und völkerrechtlicher
Veränderungen sei die rumänische Diplomatie noch nicht ihren Traditionen untreu
geworden, welche ihr den Ruf der Unverläßlichkeit und Doppelzüngigkeit eingetragen
hätten“68. Über diese Rhetorik hinaus gehen die wahren Ängste der österreichisch-
ungarischen Regierung bezüglich der „irredentistischen“ Strömungen, die sich noch stärker
nach der Ausrufung des Königreichs bemerkbar gemacht hätten, deutlich aus der Unter-
redung hervor, die Hoyos am 18. März 1881 mit I.C. Brătianu führte. In einem persönlichen
Brief, den er am nächsten Tag an Minister Haymerle schickte, fasste der Gesandte der
Doppelmonarchie seine Intervention wie folgt zusammen:
Auch setzte man in Wien sicherlich nicht den geringsten Zweifel in den aufrichtigen Willen
des Fürsten Carl und seiner Regierung [...] Nicht desto weniger liege die Befürchtung nahe,
daß eine gewiße Parthei in dieser Veränderung eine Ermuthigung erblicken würde, in ihren
Agitationen fortzufahren, ja mit denselben offen hervorzutreten. Es sei nicht abzuleugnen,
daß man häufig derartigen Tendenzen begegne und daß selbst der Jugend durch Karten-
werke und dergleichen solche Ideen eingeimpft werden. Sei es in der Macht der Regierung
zu verhindern, daß die Erhebung zum Königreiche nicht in dem angedeuteten Sinne
ausgebeutet werden würde, und liege nicht die Gefahr nahe, daß auf diese Weise die guten
Beziehungen zwischen beiden Staaten gestört werden und somit gerade das Gegentheil
dessen herbeigeführt würde, was man hier zu erreichen bestrebt ist? Kann uns Rumänien
Garantien bieten, daß dem nicht so sein werde?69
Diese Befürchtungen österreichisch-ungarischer Diplomaten und Informanten verstärk-

ten sich anlässlich der Krönungszeremonie von König Carol I. am 10./22. Mai 1881, auch
weil die rumänische Presse ihre nationalen Ansprüche nicht verheimlichte und offen für die
schnellstmögliche Vereinigung des jungen Königreichs mit Siebenbürgen eintrat. In einem
Bericht von Mai 1881 des österreichisch-ungarischen Journalisten und Informanten (Confi-
denten) Friedrich Lachmann, der die Entwicklung der „irredentistischen“ Strömungen in
Rumänien genau verfolgte, wurde hervorgehoben, dass neben der Ausrufung des Königreichs
67
Volkmer, Die Siebenbürgische Frage, S. 94–95.
68
Bericht Hoyos’ an Haymerle, 1. Februar 1881 (Doc. Nr. 142).
69
Privatbrief Hoyos’ an Haymerle, 19. März 1881 (Doc. Nr. 151).
42
und der Modernisierung des Staats eine weitere Priorität Rumäniens die Sorge um die
„unter dem fremden Joche duldenden Brüder“ sei. Zugleich kam Lachmann zu der Schluß-
folgerung, dass „das Aufstapetkommen der »Romania irredenta« […] nur eine Frage der
Zeit“ sei70. Die große Sensibilität der österreichisch-ungarischen Diplomatie in dieser Frage
zeigte sich auch in Hinsicht auf die Annahme des neutralen Titels „König von Rumänien“
durch Carol I., was Hoyos mit sichtlicher Genugtuung feststellte: „In einem einzigen
Punkte läßt sich das Bestreben erkennen, in Wien nicht anzustoßen. Der Titel lautet
nähmlich nicht, wie einige Abgeordneten wollten, »König der Rumänen«, sondern »König
von Rumänien«“71.
Im Laufe des Jahres 1881, in direktem Zusammenhang mit der Erhebung Rumäniens
in den Rang eines Königreichs, waren österreichisch-ungarische Diplomaten besonders
besorgt wegen dessen, was sie als Erscheinungen von „Chauvinismus“ und „irredentisti-
scher Propaganda“ sowohl in der Presse als auch in verschiedenen Veröffentlichungen
wahrnahmen. Darüber gibt ein Bericht vom 7. September 1881 Aufschluss, in dem Hoyos
den Besuch des ehemaligen österreichisch-ungarischen Ministers Andrássy in Rumänien
behandelte. Auf die Feststellung von König Carol I., dass dieser Besuch ein Erfolg gewesen
sei, auch aufgrund der Tatsache, dass sich die rumänische Regierung von der anti-öster-
reichisch-ungarischen Haltung einiger Presseorgane distanzieren konnte, antwortete Hoyos
dem rumänischen Monarchen „daß die Haltung der [den Rumänien feindlich gesinnten]
ungarischen Blätter doch nur die Consequenz der rumänischer Seits namentlich in den
letzten 6 Monaten gegen Österreich-Ungarn gerichteten Schmähartikel sei“ und dass, was
noch schlimmer war, „so manche hochgestellte offizielle Persönlichkeit ungescheut einen
Chauvinismus an den Tag lege, der die Nachbarn verletze“72.
Hierauf gab der König seine übliche Reserve auf und antwortete dem Diplomaten,
„in Ungarn sei der Chauvinismus mindestens ebenso sehr zu Hause“ als in Rumänien.
Hoyos versuchte, dieses Argument zu widerlegen, indem er „Se Majestät auf den kapitalen
Unterschied aufmerksam [machte], der darin bestehe, daß die Ungarn den Rechten
Rumänien’s in keiner Weise zu nahe träten, daß aber die rumänischen Heißsporne in ihrer
Nationalitäts-Schwärmerei die Grenze des Erlaubten überschritten“73.
Darüber hinaus erinnerte Hoyos den König an bestimmte „irredentistische“ Kundge-
bungen, die seit der Ausrufung des Königreichs stattgefunden hatten – darunter der
Zwischenfall der von Oberst Gorjan veröffentlichten Karten und das „tactlose Benehmen“
von Carol Davila anlässlich einer Veranstaltung in Sibiu – und schreckte nicht davor
zurück, direkt auf sein Gespräch von März 1881 zu verweisen (siehe oben), „in welchem
[er] der Befürchtung Raum [gegeben hatte], diese Rangs-Erhöhung werde einer gewißen
Parthei als Ermunterung dienen, auf dem betretenen Wege fortzuschreiten“, eine Befürch-
tung die er jetzt „nicht grundlos“ nannte74.
Darüber hinaus zeigen die Anspielungen auf „Kartenwerke“ in Hoyos’ Privatbrief,
der im März 1881 nach Wien geschickt wurde, sowie die direkten Hinweise auf den „Fall“
70
Rutkowski, Österreich-Ungarn und Rumänien, 1880–1883, S. 173–176; 189–190; Volkmer, Die
Siebenbürgische Frage, S. 96–97.
71
Privatbrief Hoyos’ an Haymerle, 30. März 1881 (Dok. Nr. 152). Die Kontroverse betreffs der
sporadischen Verwendung des Titels „König der Rumänen“ für Carol I., die sich anfänglich auf einen Vorfall
von 1872 bezog, setzte sich auch in den folgenden Jahren fort. Siehe Rutkowski, Österreich-Ungarn und
Rumänien, 1880–1883, S. 184–186; Volkmer, Die Siebenbürgische Frage, S. 97.
72
Bericht Hoyos’ an Haymerle, 7. September 1881 (Dok. Nr. 171).
73
Bericht Hoyos’ an Haymerle, 7. September 1881 (Dok. Nr. 171). Siehe auch Volkmer, Die Sieben-
bürgische Frage, S. 76.
74
Bericht Hoyos’ an Haymerle, 7. September 1881 (Dok. Nr. 171).
43
Oberst Gorjan in mehreren Berichten von Sommer und Herbst 1881 75, wie aufmerksam die
österreichisch-ungarischen Beobachter die Veröffentlichungen, die sie für irredentistisch
und gefährlich erachteten, verfolgten.
Die Karte des „Modernen Dakiens“, die Oberst August E. Gorjan herausgegeben
hatte und die auch Gegenden unter österreichisch-ungarischer Herrschaft umfasste, bildete
einen Störfaktor in den Beziehungen zwischen Rumänien und der Doppelmonarchie,
besonders in den Jahren 1881–1882. Diese Situation lag nicht nur am Inhalt selbst der bezügli-
chen Karte, sondern vor allem daran, dass sie amtlich als obligatorisches Hilfsunterrichts-
material an rumänischen Schulen zugelassen worden war76. Darüber hinaus beschuldigten
die österreichisch-ungarischen Diplomaten während des gesamten Jahres 1881 mehrere
Mitglieder der rumänischen Regierung – darunter den Kriegsminister Gheorghe Slăniceanu,
den Minister für öffentliche Bildung V. A. Urechia und C. A. Rosetti, den damaligen Innen-
minister – direkt, dass sie irredentistische Strömungen direkt unterstützen und trotz amtlicher
Zusicherungen die Benutzung dieser Karten im Bildungssystem fördern würden77.
Ein weiterer Anlass für die diesbezügliche Unzufriedenheit der österreichisch-
ungarischen Diplomaten war die Veröffentlichung einer Sammlung patriotischer Gedichte
und Lieder anlässlich der Krönungsfeierlichkeiten von Mai 1881, deren Herausgeber ein ins
Königreich ausgewanderter siebenbürgischer Nationalaktivist, Ioan Scipione Bădescu, war.
In dieser Sammlung wurden unter anderem die idealen Grenzen des künftigen rumänischen
Nationalstaats zwischen Dnister und Theiß erwähnt. Das Ministerium für öffentliche
Bildung kaufte die gesamte Auflage der Publikation und empfahl sie als Pflichtlektüre in
allen rumänischen Zivil- und Militärschulen78. Zusammen mit Gorjans Karten diente
Bădescus Sammlung als Grund für die Andauerung der diplomatischen Spannungen
zwischen den beiden Ländern während der nächsten zwei Jahren. Die Entwicklungen der
Jahre 1880–1881 ließen die Hauptelemente der Kontroverse um den „rumänischen Irreden-
tismus“ erahnen, Elemente, die auch nach dem Beitritt Rumäniens zum Dreibund fortbe-
standen und ein ständiger empfindlicher Punkt in den bilateralen Beziehungen blieben.
c. Die „Donaufrage“, die Wirtschaftsbeziehungen und der diplomatische

Zwischenfall von Ende 1881
Unter den heiklen Problemen, die in dieser Zeit eine nachhaltige Verbesserung der
Beziehungen zwischen Rumänien und der Doppelmonarchie verhinderten, nahm die
sogenannte „Donaufrage“ ein besondere Stellung ein. Dies zeigt sich auch darin, dass nicht
weniger als 20 Dokumente dieses Bands, die in die Zeitspanne zwischen September 1880
und Dezember 1881 fallen, sich direkt auf diesen diplomatischen Konflikt beziehen79. Ohne
diese komplexe Frage hier zusammenzufassen, genügt es, daran zu erinnern, dass Österreich-
Ungarn zwischen Frühjahr 1880 und Herbst 1883 versuchte, seine Vormachtstellung und
wirtschaftliche Dominanz an der unteren Donau durch ein sogenanntes „Vorprojekt“
durchzusetzen, das in der Sitzung der Europäischen Donaukommission von Frühjahr 1880
vorlegt und anfänglich von Deutschland und Italien unterstützt wurde. Dieses Projekt sah
75
Zum Beispiel in den Berichten von Salzberg (10. August 1881) und Hoyos (7. September 1881) an
Haymerle (Dok. Nr. 169 und Nr. 171).
76
Rutkowski, Österreich-Ungarn und Rumänien, 1880–1883, S. 167–168; Volkmer, Die Sieben-
bürgische Frage, S. 79–82.
77
Siehe zum Beispiel Volkmer, Die Siebenbürgische Frage, S. 81–82.
78
Ebenda, S. 82–83; Rutkowski, Österreich-Ungarn und Rumänien, 1880–1883, S. 190–191.
79
Es handelt sich um die Dokumente Nr. 131, 132, 133, 136, 139, 143, 148, 151, 156, 166, 167, 168,
169, 170, 171, 176, 177, 178 und 179.
44
die Schaffung einer gemischten Kommission zur Aufsicht der Schifffahrt auf dem Fluss
zwischen Galați und dem Eisernen Tor vor, der alle Anrainerstaaten – Rumänien, Serbien,
Bulgarien und die Doppelmonarchie – angehören sollten. Letztere sollte den ständigen
Vorsitz der Kommission haben und bei Stimmengleichheit das Votum bestimmen können.
Zudem sicherte sich Österreich-Ungarn die Kontrolle über die Beamten der Gemischten
Kommission, die von einer extraterritorialen Gerichtsbarkeit profitiert hätten, und verstieß
damit gegen Artikel 55 des Berliner Vertrags, indem es der Kommission das Recht
einräumte, Flussregulierungen „nach Bedarf“ zu ändern, ohne Rücksicht auf die Gerichts-
barkeit der Anrainerstaaten80. Die rumänische Regierung widersetzte sich diesem Dokument
vehement und seine Stellung wurde im Juni 1880 von den Vertretern Frankreichs, Englands,
Russlands und der Türkei unterstützt. In einem Rundtelegramm an die österreichisch-
ungarischen Diplomaten von August 1880 erklärte Baron Haymerle jedoch, dass Öster-
reich-Ungarn auf seiner Teilnahme an der Gemischten Kommission, seinem Stimmrecht
und seinem Vorsitz beharre81. Genau in diesem Moment, Anfang September 1880, wurde
die „Donaufrage“ zu einem brennenden Thema in der rumänischen Öffentlichkeit, unter
anderem wegen der ausführlichen und scharfen Berichte des rumänischen Vertreters in der
Europäischen Donaukommission, Oberst Pencovici, sowie aufgrund der intensiven journa-
listischen Tätigkeit von Mihail Kogălniceanu. Der österreichisch-ungarische Geschäftsträger
in Bukarest, Bosizio, überreichte der rumänischen Regierung am 12./24. August 1880 die
Vorschläge seiner Regierung, welche die Argumente hinsichtlich der geografischen Lage,
der Handelsinteressen und der Mission Österreich-Ungarns zur „Harmonisierung” der
Interessen der Anrainerstaaten wiederholten82. In einem Bericht vom 3. September 1880
bemerkte derselbe Bosizio mit sichtlicher Irritation: „Diese sogenannte Donaufrage, welche
ursprünglich hier zu Lande beinahe ganz unbeachtet blieb, ist von dem Augenblicke an, als
ihr vom Auslande her eine gewiße Bedeutung beigemessen wurde, zu einer Existenzfrage
Rumänien’s gestempelt worden“83. Der anhaltende harte Widerstand der rumänischen
Regierung in dieser Angelegenheit hatte auch eine entscheidende Bedeutung für die
Beschleunigung der Ausrufung des Königreichs im März 1881, die ein vorübergehendes
schweres Versagen der österreichisch-ungarischen Diplomatie darstellte. Dieses Scheitern
hing damit zusammen, dass Österreich-Ungarn fast transparent die Anerkennung des neuen
internationalen Status Rumäniens davon abhängen ließ, dass die Bukarester Regierung
Zugeständnisse in der „Donaufrage“ mache. Die unglückliche Formulierung des Gesandten
Hoyos lautet wie folgt: „Ist es denkbar, daß die fürstliche Regierung die für ihren Zweck
unentbehrliche günstige Stimmung in einem Augenblicke in Wien antreffen werde, in
welchem dieselbe sich beharrlich weigert, einem Wunsche zu entsprechen, dessen Erfüllung
[...] den Intereßen Rumänien’s nicht abträglich wäre?84. Nach Ansicht des österreichischen
80
Für eine detaillierte Beschreibung des Einflusses der „Donaufrage“ auf die Beziehungen zwischen
Rumänien und Österreich-Ungarn, siehe zum Beispiel Bindreiter, Die diplomatischen und wirtschaftlichen
Beziehungen, S. 201–209, und Căzan, Rădulescu-Zoner, România și Tripla Alianță, S. 60–73. Für eine rezente,
ausgezeichnete Studie über die Europäische Donaukommission und den größeren Zusammenhang der
„Donaufrage“, siehe Constantin Ardeleanu, The European Commission of the Danube, 1856–1948. An
Experiment in International Administration (Balkan Studies Library, Volume 27), Leiden & Boston, Brill,
2020, besonders Kapitel 8, The Lower Danube and Romanian Nation-Making, S. 228–266.
81
Căzan, Rădulescu-Zoner, România și Tripla Alianță, S. 64.
82
Ebenda, S. 66. Constantin Ardeleanu nennt die Strategie der österreichisch-ungarischen Monarchie,
ihre Dominanz im unteren Donauraum durchzusetzen, „hydro-imperialism“: Ardeleanu, The European
Commission of the Danube, 1856–1948, S. 250–257.
83
84
Privatbrief Hoyos’ an Haymerle, 19. März 1881 (Dok. Nr. 151).
45
Historikers Ernst von Rutkowski hätte Hoyos mit der Betonung eines direkten Zusam-
menhangs zwischen der „Donaufrage“ und der Ausrufung des Königreichs einen „schweren
Fehler“ begangen, Brătianu zum Handeln gezwungen und den Ausgang vom 14./26. März
beschleunigt85. Trotz des zunehmenden diplomatischen Drucks Österreich-Ungarns und der
Formulierung des „Barrère-Vorschlags“ am 11. Juli 1881,86 der als Kompromissvorschlag
gedacht war, der den österreichisch-ungarischen Interessen nicht ernsthaft schaden sollte,
gab die rumänische Regierung nicht auf und die „Donaufrage“ zog sich bis zum Herbst
1883 hin, als sie auf dem Altar des Bündnises zwischen Rumänien und Österreich-Ungarn
geopfert werden musste.
Obschon die wirtschaftliche Seite der Beziehungen zwischen Rumänien und der
Doppelmonarchie keinen direkten Anklang in den von uns veröffentlichten Dokumenten
findet87 – mit Ausnahme der Frage der Verbindung zwischen den rumänischen und den
österreichisch-ungarischen Eisenbahnen und der gemeinsamen Nutzung der Grenzbahnhöfe
(Itzkany, Predeal, Orsova)88 – war die wirtschaftliche Dimension, zusammen mit der
„Donaufrage“, der Hauptgrund für den schweren diplomatischen Zwischenfall von
Dezember 1881, der zum Abbruch der bilateralen diplomatischen Beziehungen führen
sollte89. Dieser Vorfall stand im Zusammenhang mit den kritischen Äußerungen gegenüber
Österreich-Ungarn in der Thronrede, die König Carol I. am 15./27. November 1881
anlässlich der Eröffnung der Sitzungsperiode der Kammern verlas 90. Die Rede verwies
direkt auf die österreichisch-ungarischen Einschränkungen der Einfuhr von Rindern aus
Rumänien – „unter dem Namen Tierseuche“91 – sowie auf die hegemonialen Bestrebungen
dieser Macht an der unteren Donau. Wie wir oben gezeigt haben, wurde dieser Vorfall in
Wien als direkte Beleidigung empfunden, was dem neuen k.u.k. Außenminister Kálnoky
die Gelegenheit bot, der rumänischen Regierung eine „Lektion“ zu erteilen, in der Hoffnung,
sie zu wirtschaftlichen Zugeständnissen und zum Nachgeben in der „Donaufrage“ zu zwingen.
Ohne diese Ziele zu erreichen, gelang Österreich-Ungarn eine Machtdemonstration, die
einerseits die Strömungen in Rumänien, die der Doppelmonarchie feindlich gesinnt waren,
verstärkte, andererseits aber die rumänische Regierung dazu bewegte, eine Haltung einzu-
nehmen, die auf Realpolitik beruhte. In dieser Hinsicht stellte die Beilegung des Konflikts
Ende Dezember 1881 – paradoxerweise – einen Schritt in Richtung der zukünftigen
Annäherung Rumäniens an die Mittelmächte dar.
d. Die Verfassungsrevision, die russische/russenfreundliche Gefahr und das

Gespenst des „Separatismus“ in der Moldau
Die Frage der Revision des Artikels 7 der Verfassung und die Frage der Eman-
zipation der Juden gemäß den Bedingungen, die Rumänien durch die Bestimmungen des
Artikels 44 des Berliner Vertrages auferlegt wurden, wurde von den österreichisch-
85
Rutkowski, Österreich-Ungarn und Rumänien, 1880–1883, S. 176.
86
Căzan, Rădulescu-Zoner, România și Tripla Alianță, S. 70–71.
87
Für eine detaillierte Studie zu diesem Aspekt, siehe Uta Bindreiter, Die diplomatischen und wirtschaft-
lichen Beziehungen, S. 166–188. Ebenso: Gheorghe Bărbănțan, Unele aspecte privind relațiile comerciale
româno-austro-ungare în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea, in
„Anuarul Institutului de Istorie «G. Bariţiu» din Cluj-Napoca“, tom XLIX, 2010, S. 299–308.
88
Siehe zum Beispiel die Dokumente Nr. 46, 60, 61, 63, 85, 93, 95, 96, 106, 112, 116, 118.
89
Siehe insbesondere die Dokumente Nr. 177–181.
90
Căzan, Rădulescu-Zoner, România și Tripla Alianță, S. 73–81.
91
Die angeblich ungenaue Übersetzung dieses Ausdrucks aus dem Französischen „sous prétexte
d’épizootie“ diente der rumänischen Regierung als Rechtfertigung gegen die „böswillige Interpretation“ des
Wiener Kabinets. Siehe Căzan, Rădulescu-Zoner, România și Tripla Alianță, S. 77–79.
46
ungarischen Diplomaten aufmerksam verfolgt. Angesichts der im Vergleich zur unnach-

giebigen Haltung Deutschlands und Bismarcks persönlich (anscheinend) versöhnlicheren
Haltung Österreich-Ungarns ist dies nicht verwunderlich92. Um die Kontroversen um die
auferlegte Einbürgerung der Juden etwas herunterzuspielen, hob Hoyos in einem Bericht
von April 1879 hervor, dass „die Israeliten in Rumänien, welche unter fremdem Schutze
[stünden] nicht so sehr die Möglichkeit an[strebten], in den rumänischen Staatsverband
Aufnahme zu finden; was ihnen vor Allem am Herzen [läge], [sei] die Zuerkennung der
bürgerlichen Rechte“93. In zwei vertraulichen Briefen von Ende Juni 1879, adressiert an
den österreichisch-ungarischen Botschafter in Berlin, Imre Széchényi, beziehungsweise an
den Gesandten Hoyos in Bukarest94, betonte Graf Andrássy die Vermittlerrolle Österreich-
Ungarns. Den „freundlichen“ Ratschlägen und Warnungen der Doppelmonarchie, die
Lösung der Angelegenheit zu beschleunigen, wurden die möglichen schlimmen Folgen der
Sturheit der rumänischen Regierung gegenübergestellt. So widersetzte sich Andrássy der
Idee, eine internationale Konferenz zur „Judenfrage“ in Rumänien einzuberufen – eine
Idee, die von Bismarck beharrlich verbreitet wurde – und schrieb an Széchényi: „In der
Frage der rumänischen Juden hingegen schein[t] mir jede materielle Garantie für die Durch-
führung etwaiger Conferenzbeschlüsse absolut zu fehlen. Die reelle Gleichstellung der
mosaischen Einwohner mit den christlichen besteh[t] in einer Reihe von Akten concreter
Natur, welche gegenüber dem Widerstreben der Bevölkerung und der Ohnmacht oder
Indolenz der Regierung doch nur durch eine stärkere Gewalt durchgeführt werden könnten“95.
Besonders interessant ist, dass die österreichisch-ungarische Diplomatie im Sommer
1879 begann, den direkten Zusammenhang zwischen der „Judenfrage“, der Unzufriedenheit
der Bevölkerung und der Manipulation dieses Themas durch Russland zu betonen, indem
sie auf die „separatistische“ Gefahr in der Moldau aufmerksam machte. So berichtete
Hoyos nach Wien über „das Gerücht auf, daß Rußland es auf die Lostrennung der Moldau
abgesehen habe und gerade den jetzigen Augenblick geschickt zu benützen verstehe, um
mit Hülfe der in diesem Landestheile immer mehr hervortretenden Abneigung, die Stellung
der Juden zu regeln oder deren Lage zu verbessern, dem vorgesteckten Ziele näher zu
kommen“ und schlussfolgerte, dass die Auffassung, „daß rußische Intriguen mit dazu
beitragen, den Widerstand zu kräftigen, den die Moldau der Austragung der Juden-Frage
entgegensetzt“, glaubwürdig sei96. In einem späteren Bericht analysierte Hoyos ausführlich
die schwierige und prekäre Situation der rumänischen Regierung in der „Judenfrage”, die
angeblichen „russischen Intrigen“, die die Bukarester Behörden zu einer judenfeindlichen
Haltung drängen würden, und die Versuche der konservativen Opposition, die Situation
auszunutzen, um „an den rumänischen Chauvinismus [zu] appeliren und es als unerhört
hin[zu]stellen [...], daß Europa es wage, einem unabhängigen Staaten in einer Frage der
inneren Gesetzgebung seinen Willen zu octroiren“97.
Die scheinbare Gefahr von Aktionen russenfreundlicher und „separatistischer“
Strömungen in der Moldau war in der Zeit vor allem mit der politischen Gruppierung um
Fürst Grigore Sturdza verbunden. In diesem Sinn scheinen uns zwei Berichte des
92
Für eine plausible Auslegung dieses Unterschieds in der Haltung der zwei Großmächte, einschließ-
lich der Ursachen des Drucks, den Deutschland ausübte, und des Zusammenhangs desselben mit dem
Rückkauf der Eisenbahnen, siehe Căzan, Rădulescu-Zoner, România și Tripla Alianță, S. 36–45.
93
Bericht Hoyos’ an Andrássy, 24. April 1879 (Dok. Nr. 76).
94
Siehe die Dokumente Nr. 81 und Nr. 82 in diesem Band.
95
Vertrauliches Schreiben Andrássys an Széchényi, 23. Juni 1879 (Dok. Nr. 81).
96
Vertraulicher Bericht Hoyos’ an Andrássy, 2. Juli 1879 (Dok. Nr. 83).
97
Bericht Hoyos’ an Andrássy, 9. Juli 1879 (Dok. Nr. 84).
47
österreichisch-ungarischen Konsuls in Iași, Rudolf von Schlick, sehr relevant, die einerseits
die mangelnde Popularität von Fürst Carol I. in der Moldau betonen, andererseits aber auch
die angeblichen antidynastischen und separatistischen Strömungen in der Region als
übertrieben darstellen, zumal die Russenfreundlichkeit – verknüpft mit den Anhängern von
Grigore Sturdza – in den breiten Schichten der moldauischen Bevölkerung keine Unter-
stützung fand. In seinem ersten Bericht unterstreicht Schlick, dass „weder antidynastische
noch separatistische Tendenzen bis nun in der Moldau ernstere Wurzel faßen konnten,“
obwohl die von Grigore Sturdza geleitete „verschwindend klein[e] und [...] bedeutungslos[e]
politisch[e]“ russenfreundliche Gruppierung ernste, wenn auch erfolglose, Bemühungen
machte, um „für die Idee einer Lostrennung der Moldau Anhänger zu finden“. Der öster-
reichisch-ungarische Diplomat sah die Ursachen dieser Niederlage darin, dass „die politischen
Kreise der Moldau weder das rußische Protektorat anstreben, noch in einem Anschluße an
Rußland die Verwirklichung ihrer nationalen Träume erblick[t]en“98. In einem späteren
Bericht, vom 28. Februar 1880, zum gleichen Thema99, redete von Schlick erneut über das
Scheitern der „russischen Intriguen“ in der Moldau, welches er darauf zurückführte, dass
„die während des russisch-türkischen Kriegs gemachten traurigen Erfahrungen bezüglich
der Zweideutigkeit russischer Versprechungen noch in lebhafter Erinnerung [stünden] und
die Retrocession Bessarabien’s eine noch offene Wunde bilde“100. Der Konsul in Iași
beschrieb daraufhin detailliert die Tätigkeit der „Partei“ von Grigore Sturdza, der, trotz
aller seiner Anstrengungen, „sich das Vertrauen der politischen Kreise der Moldau nicht zu
gewinnen wußte“ und der vielmehr der persönlichen Ambition verdächtigt wurde, mit
Russlands Hilfe den Thron der abgetrennten Moldau besteigen zu wollen. Schlick schluss-
folgerte, dass „weder in den offiziellen, noch politischen Kreisen in Jassy und der Moldau
den Umtrieben Stourdza’s eine größere Bedeutung beigemessen wird“ und dass die Zentral-
regierung diesen eine zu große Bedeutung beimesse101. Dieser Bericht verdient schließlich
auch Aufmerksamkeit wegen der expliziten Erwähnung der „nihilistischen Bewegung“ in
Iași, die nach Ansicht von Schlick aufgrund der „Machtlosigkeit“ und schlechten Vorbe-
reitung der russischen Agenten in der Moldau ihre „Umtriebe“ ungehindert machen konnte –
sowie dank der „Passivität“ und, implizit, sogar stillschweigenden Befürwortung seitens der
liberalen rumänischen Regierung102.
Flavius Solomon, Andrei Cușco
98
Schreiben Schlicks an Hoyos, 25. Juli 1879, Anhang zum Bericht Hoyos’ an Andrássy, 28. Juli
1879 (Dok. Nr. 86).
99
Dieser Bericht von Schlick ist einem langen Bericht Hoyos’ an Haymerle vom 10. März 1880
beigefügt, der unter anderem die Themen der rumänischen außenpolitischen Orientierung und der russischen
Agitation in Österreich-Ungarn behandelt (Dok. Nr. 113).
100
Schreiben Schlicks an Hoyos, 28. Februar 1880 (Anhang zum Dok. Nr. 113).
101
Schreiben Schlicks an Hoyos, 28. Februar 1880 (Anhang zum Dok. Nr. 113).
102
Schreiben Schlicks an Hoyos, 28. Februar 1880 (Anhang zum Dok. Nr. 113). In diesem Zusammen-
hang werden Dr. Russel sowie die Brüder Ion und Gheorghe Nădejde als Anführer der Bewegung genannt.
48
LISTA DOCUMENTELOR
Nr. Expeditor/destinatar Data st.n. Loc. Rezumat

1 Bosizio, vice-consul al 05.01.1877 B Noua constituție otomană. Răspunsul Porții
Austro-Ungariei la după ce guvernul român a cerut explicații.
București, către Protestul guvernului, dezbătut și aprobat în
Andrássy, ministru al Parlament. Atacurile de presă împotriva guver-
Afacerilor Străine al nului român. Senatorul Dimitrie Sturdza
Austro-Ungariei despre starea armatei ruse din Basarabia.
2 Bosizio, vice-consul al 17.01.1877 B Întrevederea agentului român la Constantinopol
Austro-Ungariei la cu Marele Vizir. Speranțele și planurile guver-
București, către nului român. Agitațiile Rusiei împotriva
Andrássy, ministru al Turciei.
Afacerilor Străine al
Austro-Ungariei
3 Zwiedinek, consul 14.03.1877 B Audiența privată a consulului general la
general al Austro- domnitorul României. Temerile domnitorului
Ungariei la București, cu privire la războiul ruso-turc. Președintele
către Andrássy, Consiliului de Miniștri al României despre
ministru al Afacerilor război.
Străine al Austro-
Ungariei
4 Zwiedinek, consul 14.04.1877 B Atitudinea guvernului român față de imi-
general al Austro- nența războiului ruso-turc. Intervențiile
Ungariei la București, consulului general rus ca guvernul român să
către Andrássy, se alăture Rusiei. Pregătirile ruse pentru
ministru al Afacerilor transportul de trupe. Trimiterea de trupe
Străine al Austro- române la Calafat.
Ungariei
5 Zwiedinek, consul 14.04.1877 B Conversațiile consulului general în timpul
general al Austro- unui dineu, inclusiv cu cuplul princiar.
Ungariei la București, Convingerea domnitorului că războiul va
către Andrássy, avea loc și hotărârea sa de a-i împiedica pe
ministru al Afacerilor turci să intre în România. Impresia consu-
Străine al Austro- lului general că Rusia și România au încheiat
Ungariei un acord și că domnitorul vrea să devină
rege. Pozițiile partidelor. Iminenta intrare a
armatei ruse pe teritoriul român.
6 Zwiedinek, consul 18.04.1877 B Ralierea domnitorului la Rusia. Concentrarea
general al Austro- trupelor române lângă Dunăre. Pregătirea
Ungariei la București, transportului trupelor și materialelor rusești
către Andrássy, pe căile ferate. Senatorul Dimitrie Ghica
49
ministru al Afacerilor despre votul său în favoarea respingerii

Străine al Austro- armatei otomane. Plângerile unor politicieni
Ungariei cu privire la decizia domnitorului. Atitudinea
consulului general german. Panica diasporei
austro-ungare.
7 Zwiedinek, consul 18.04.1877 B Intrarea lui Mihail Kogălniceanu în guvern.
general al Austro- Dorința domnitorului de a păstra armata
Ungariei la București, română sub comandamentul său. Avertizarea
către Andrássy, dată de Poartă guvernului român.
ministru al Afacerilor
Străine al Austro-
Ungariei
8 Zwiedinek, consul 23.04.1877 B Cererea ministrului Afacerilor Străine al
general al Austro- României ca Marea Britanie, Italia și Austro-
Ungariei la București, Ungaria să trimită o navă pe Dunăre pentru
către Andrássy, protecția orașelor Brăila și Galați.
Străine al Austro-
Ungariei
9 Zwiedinek, consul 27.04.1877 B Ezitările domnitorului. Intrarea neașteptată a
general al Austro- armatei ruse pe teritoriul român. Reacția
Ungariei la București, României. Campania de presă împotriva
către Andrássy, turcilor. Evacuarea populației române din
ministru al Afacerilor localitățile dunărene.
Străine al Austro-
Ungariei
10 Zwiedinek, consul 01.05.1877 B Președintele Consiliului de Miniștri al
general al Austro- României despre sarcina rușilor de a apăra
Ungariei la București, România și despre convenția militară ruso-
către Andrássy, română.
Străine al Austro-
Ungariei
11 Zwiedinek, consul 03.05.1877 B Mobilizarea armatei române. Planurile
general al Austro- domnitorului. Negocierile cu rușii cu privire
Ungariei la București, la rolul armatei române. Atitudinea președin-
către Andrássy, telui Consiliului de Miniștri, a ministrului
ministru al Afacerilor Afacerilor Străine, a poporului și a armatei
Străine al Austro- române față de război. Comportarea rușilor.
Ungariei Raportul consulului din Brăila despre o
bătălie între turci și ruși.
12 Zwiedinek, consul 07.05.1877 B Ministrul Afacerilor Străine al României
general al Austro- despre convenția militară ruso-română.
Ungariei la București, Cererea domnitorului ca guvernul imperial și
către Andrássy, regal să intervină pe lângă Rusia ca aceasta
ministru al Afacerilor să nu intre în Oltenia. Dezbaterile din Parla-
Străine al Austro- ment cu privire la oportunitatea proclamării
Ungariei independenței.
50
13 Andrássy, ministru al 11.05.1877 T Despre necesitatea recunoașterii indepen-

Afacerilor Străine al denței României de către Puteri.
Austro-Ungariei, către
Orczy, șef de secție al
ministerului Afacerilor
Străine al Austro-
Ungariei
14 Zwiedinek, consul 29.05.1877 B Atitudinea României față de Austro-Ungaria.
general al Austro- Impactul prezenței armatei ruse asupra
Ungariei la București, României. Temerile Ministrului Afacerilor
către Andrássy, Străine al României fată de rezultatele unei
ministru al Afacerilor înțelegeri dintre ruși și politicienii conser-
Străine al Austro- vatori. Atitudinea viitoare a României.
Ungariei Revendicările ministrului Afacerilor Străine
al României asupra Deltei Dunării și ches-
tiunea neutralității țării.
15 Hanswenzel, consul al 06.06.1877 I Despre vizita țarului rus la Iași. Sinuciderea
Austro-Ungariei la publică a unui căpitan rus și violența
Iași, către Andrássy, antisemită a studenților din Iași.
Străine al Austro-
Ungariei
general al Austro- despre nemulțumirea țarului rus față de
Ungariei la București, guvernul român. Nemulțumirea cartierului
către Andrássy, ministru general rus față de acest ministru. Viitoarele
al Afacerilor Străine al relații dintre armata română și cea rusă.
Austro-Ungariei
17 Zwiedinek, consul 22.06.1877 B Atitudinea sârbilor.
general al Austro-
Ungariei la București,
către Andrássy,
Străine al Austro-
Ungariei
18 Zwiedinek, consul 04.07.1877 B Consulul general grec despre obligația gre-
general al Austro- cilor de a intra în război împotriva Turciei.
către Andrássy,
Străine al Austro-
Ungariei
19 Zwiedinek, consul 24.07.1877 B Președintele Consiliului de Miniștri al
general al Austro- României despre participarea României la
Ungariei la București, război.
către Andrássy, ministru
al Afacerilor Străine al
Austro-Ungariei
51

general al Austro- despre poziția sa față de război, trecerea unei
Ungariei la București, divizii românești peste Dunăre și scopul călă-
către Andrássy, toriei la Viena. Comentariile consulului general
ministru al Afacerilor cu privire la trecerea diviziei românești peste
Străine al Austro- Dunăre. Interpretările date de domnitor și de
Ungariei ministrul Afacerilor Străine acestui eveniment.
general al Austro- despre vizita sa la Viena și la cartierul
Ungariei la București, general român. Stabilirea relațiilor dintre
către Andrássy, ministru armata română și cea rusă.
Austro-Ungariei
22 Zwiedinek, consul 04.09.1877 B Baronul Aleksandr Jomini despre situația
general al Austro- Rusiei, precum și necesitatea înfrângerii
Ungariei la București, Turciei și păstrării Bulgariei sub ocupația
către Andrássy, ministru rusească.
Austro-Ungariei
23 Zwiedinek, consul 11.09.1877 B Consoarta domnitorului despre originile și
general al Austro- mersul războiului.
Austro-Ungariei
24 Zwiedinek, consul 25.09.1877 B Operațiile armatei române la Plevna. Parada
general al Austro- din București. Starea de spirit a soldaților și
Ungariei la București, ofițerilor români. Temerile guvernului român
către Andrássy, ministru cu privire la înfrângerea Rusiei. Aspecte
al Afacerilor Străine al financiare ale războiului.
Austro-Ungariei
25 Zwiedinek, consul 08.10.1877 B Cancelarul rus și președintele Consiliului de
general al Austro- Miniștri al României despre evenimentele din
Ungariei la București, Transilvania. Opinia publică bucureșteană
către Andrássy, ministru despre mersul războiului.
Austro-Ungariei
26 Zwiedinek, consul 01.11.1877 B Cancelarul rus despre evenimentele din
general al Austro- Transilvania și despre relațiile ruso-austro-
Ungariei la București, ungare. Președintele Consiliului de Miniștri
către Andrássy, ministru al României cu privire la relațiile româno-
al Afacerilor Străine al austro-ungare.
Austro-Ungariei
27 Zwiedinek, consul 06.11.1877 B Efectul mersului războiului asupra opiniei
general al Austro- publice. Speranța președintelui Consiliului
Ungariei la București, de Miniștri al României că Plevna va cădea
către Andrássy, ministru curând și că se va încheia pacea. Declarațiile
al Afacerilor Străine al baronului Aleksandr Jomini cu privire la
Austro-Ungariei condițiile păcii. Pregătirile ruse pentru iarnă
52
în teritoriile ocupate. Schimbarea atitudinii

ruse față de administrația românească. Profitul
financiar. Starea țării. Opinia publică antirusă.
Știrea că Rusia va cere cedarea Basarabiei
românești.
28 Zwiedinek, consul 14.12.1877 B Despre culegerea de documente pregătită de
general al Austro- ministerul Afacerilor Străine imperial și
Ungariei la București, regal pentru delegațiile austro-ungare.
Austro-Ungariei
general al Austro- despre cedarea Basarabiei românești.
Austro-Ungariei
30 Zwiedinek, consul 26.12.1877 B Posibila înlocuire a agentului român la
general al Austro- Viena.
Austro-Ungariei
31 Zwiedinek, consul 01.01.1878 B Chestiunea proclamării regatului.
general al Austro-
Austro-Ungariei
general al Austro- domnitor. Domnitorul despre război, pace și
Ungariei la București, conexiunile de căi ferate.
Austro-Ungariei
general al Austro- despre cedarea Basarabiei românești, armis-
Ungariei la București, tițiu și pace. Audiența privată a baronului
către Andrássy, ministru Hilbert Löhneysen la domnitor. Temerile
al Afacerilor Străine al domnitorului cu privire la cedarea Basarabiei
Austro-Ungariei românești. Călătoria ministrului român al
Finanțelor legată de această chestiune.
general al Austro- despre atitudinea sa, cedarea Basarabiei româ-
Ungariei la București nești, politica guvernului român și trimiterea
către Andrássy, ministru unor reprezentanți români la negocierile armis-
al Afacerilor Străine al tițiului și ale păcii. Condițiile românești. Călă-
Austro-Ungariei toria ministrului român al Finanțelor.
53
35 Zwiedinek, consul 12.02.1878 B Cedarea Dobrogei către România în schimbul

general al Austro- Basarabiei românești. Opoziția austro-ungară
Ungariei la București, la anexarea Vidinului la România.
Austro-Ungariei
36 Zwiedinek, consul 13.02.1878 B Răspunsurile ministrului Afacerilor Străine
general al Austro- și președintelui Consiliului de Miniștri al
Ungariei la București, României la interpelările parlamentare privind
către Andrássy, ministru cedarea Basarabiei românești. Refuzul Parla-
al Afacerilor Străine al mentului de a ceda teritorii românești. Indig-
Austro-Ungariei narea opiniei publice românești. Pozițiile
ministrului Afacerilor Străine și ale celorlalți
politicieni români. Presa despre moțiunea
parlamentară. Domnitorul despre cedarea
Basarabiei românești. Amenințările Rusiei în
această chestiune. Noul apel al guvernului
român către Puteri. Senatorul Dimitrie Sturdza
despre independența României și relațiile cu
Austro-Ungaria. Consulul general german
despre cedarea Basarabiei și efectul asupra
relațiilor româno-austro-ungare. Plângerile
consulului general rus față de poporul român.
37 Zwiedinek, consul 20.02.1878 B Schimbarea de opinie cu privire la cedarea
general al Austro- Basarabiei românești. Nemulțumirea față de
Ungariei la București, guvernul român. Încercările guvernului de a
către Andrássy, ministru ralia foști oponenți. Noul apel către Puteri și
al Afacerilor Străine al Turcia pentru recunoașterea independenței.
Austro-Ungariei Relațiile ruso-române. Predarea cetății Vidin.
38 Zwiedinek, consul 27.02.1878 B Agentul român din Viena despre atitudinea
general al Austro- ministrului Afacerilor Străine al României,
Ungariei la București, cedarea Basarabiei românești, ocupația
către Andrássy, ministru Vidinului, precum și relațiile ruso-austro-
al Afacerilor Străine al ungare.
Austro-Ungariei
39 Zwiedinek, consul 10.03.1878 B Atitudinea consulului general cu privire la
general al Austro- cedarea Basarabiei românești. Călătoria sena-
Ungariei la București, torului Dimitrie Sturdza la Pesta și Viena.
către Andrássy, ministru Opiniile despre atitudinea guvernului român
al Afacerilor Străine al față de ruși. Atacurile în presa conservatoare
Austro-Ungariei veche și centristă împotriva guvernului român,
mai ales a conservatorilor moderați contra
ministrului Afacerilor Străine.
40 Zwiedinek, consul 29.03.1878 B Călătoria președintelui Consiliului de Miniștri
general al Austro- român la Viena. Interpretarea acesteia drept
Ungariei la București, alăturarea României la Austro-Ungaria.
Austro-Ungariei
54

general al Austro- domnitorul României. Domnitorul despre
Ungariei la București, pacea preliminară de la San Stefano, cedarea
către Andrássy, ministru Basarabiei românești, anexarea Dobrogei,
al Afacerilor Străine al extinderea teritorială a Bulgariei, rolul
Austro-Ungariei României și Greciei față de expansiunea
slavă, pericolul unui nou război, Vidin și
conexiunile de căi ferate.
42 Zwiedinek, consul 02.04.1878 B Reacția guvernului român la pacea preli-
general al Austro- minară de la San Stefano. Declarațiile antiruse
Ungariei la București, ale ministrului Afacerilor Străine al României.
către Andrássy, ministru Călătoria președintelui Consiliului de Miniștri
al Afacerilor Străine al al României la Viena. Ministrul Afacerilor
Austro-Ungariei Străine al României despre agentul român
la Viena, Vidin, Basarabia românească și
Dobrogea. Opoziția Parlamentului român
față de acest ministru. Întoarcerea parlamen-
tarilor Ion Ghica și Dimitrie Sturdza din
străinătate. Moțiunea de protest împotriva
păcii preliminare de la San Stefano. Promi-
siunile consulului general rus. Călătoria
președintelui Consiliului de Miniștri al
României la Viena.
43 Zwiedinek, consul 23.04.1878 B Situația politică a guvernului român. Călă-
general al Austro- toria președintelui Consiliului de Miniștri al
Ungariei la București, României la Viena. Concentrarea trupelor
către Andrássy, ministru rusești în România. Evacuarea trezoreriei de
al Afacerilor Străine al stat și proviziilor de război în Oltenia. Făgă-
Austro-Ungariei duielile consulului general rus. Situația în
Basarabia românească. Repatrierea prizonie-
rilor de război turci.
44 Zwiedinek, consul 30.04.1878 B Eforturile pentru aplanarea relațiilor ruso-
general al Austro- române. Proiectul unei noi convenții ruso-
Ungariei la București, române.
Austro-Ungariei
45 Zwiedinek, consul 07.05.1878 B Chestiunea conexiunilor de căi ferate.
general al Austro-
Austro-Ungariei
46 Zwiedinek, consul 10.06.1878 B Ministrul Afacerilor Străine și președintele
general al Austro- Consiliului de Miniștri al României despre
Ungariei la București, chestiunea conexiunilor de căi ferate. Dezmin-
către Andrássy, ministru țirea știrii că senatorul Dimitrie Sturdza ar fi
al Afacerilor Străine al avut o misiune oficială legată de aceasta.
Austro-Ungariei
55
47 Zwiedinek, consul 11.06.1878 B Poziția guvernului român față de congresul

general al Austro- de pace. Schimbări în guvern. Domnitorul
Ungariei la București, despre cedarea Basarabiei românești și miș-
către Andrássy, ministru cările trupelor rusești în direcția Pitești.
al Afacerilor Străine al Consulul general rus despre aceste mișcări.
Austro-Ungariei Domnitorul despre atitudinea ministrului
Afacerilor Străine imperial și regal față de
independența României.
48 Zwiedinek, consul 02.07.1878 B Călătoria lui Ioan Kalinderu, omul de
general al Austro- încredere al domnitorului. Kalinderu despre
Ungariei la București, congresul de pace.
Austro-Ungariei
49 Zwiedinek, consul 09.07.1878 B Proiectul unei noi convenții ruso-române.
general al Austro-
Austro-Ungariei
50 Zwiedinek, consul 18.08.1878 B Intervenția ministrului Afacerilor Străine al
general al Austro- României cu privire la crearea unei arhi-
Ungariei la București, episcopii catolice de București.
Austro-Ungariei
51 Hoyos, ministru 30.10.1878 B Prezentarea ministrului plenipotențiar la Minis-
plenipotențiar al trul Afacerilor Străine al României. Plângerile
Austro-Ungariei la ministrului Afacerilor Străine al României cu
București, către privire la Franța. Același ministru despre
Andrássy, ministru al modificarea constituției, proiectul unei noi
Afacerilor Străine al convenții ruso-române și libera trecere a
Austro-Ungariei trupelor ruse prin Dobrogea.
52 Hoyos, ministru 31.10.1878 B Președintele Consiliului de Miniștri al
plenipotențiar al României despre riscul unui război între
Austro-Ungariei la Austro-Ungaria și Rusia, precum și despre
București, către preluarea Dobrogei.
Andrássy, ministru al
Austro-Ungariei
plenipotențiar al României despre o întâlnire cu consulul
Austro-Ungariei la general rus, o nouă convenție ruso-română,
București, către libera trecere a trupelor ruse prin Dobrogea
Andrássy, ministru al și preluarea acesteia.
Austro-Ungariei
56
54 Hoyos, ministru 12.11.1878 B Declarațiile președintelui Consiliului de

plenipotențiar al Miniștri al României (vezi nr. 53), impli-
Austro-Ungariei la cațiile pentru Austro-Ungaria și intențiile
București, către Rusiei cu privire la Dobrogea.
Austro-Ungariei
55 Hoyos, ministru 14.11.1878 B Ministrul Afacerilor Străine al României
plenipotențiar al despre noua convenție româno-rusă și
Austro-Ungariei la Dobrogea.
București, către
Austro-Ungariei
plenipotențiar al despre interpretarea rusă a liberei treceri a
Austro-Ungariei la trupelor ruse prin Dobrogea.
București, către
Austro-Ungariei
57 Hoyos, ministru 24.11.1878 B Negocierile ruso-române cu privire la libera
plenipotențiar al trecere a trupelor ruse prin Dobrogea, noua
Austro-Ungariei la convenție ruso-română, preluarea Dobrogei
București, către și atitudinea guvernului german în această
Andrássy, ministru al privință.
Austro-Ungariei
58 Hoyos, ministru 25.11.1878 B Precizări cu privire la negocierile ruso-
plenipotențiar al române (vezi nr. 57).
Austro-Ungariei la
București, către
Austro-Ungariei
59 Hoyos, ministru 27.11.1878 B Despre acordul româno-rus privind Dobrogea.
plenipotențiar al
Austro-Ungariei la
București, către
Austro-Ungariei
plenipotențiar al României despre conexiunile de căi ferate.
Austro-Ungariei la
București, către
Austro-Ungariei
57
61 Hoyos, ministru 12.12.1878 B Senatorul Dimitrie Sturdza despre cone-

plenipotențiar al xiunile de căi ferate.
Austro-Ungariei la
București, către
Austro-Ungariei
62 Hoyos, ministru 19.12.1878 B Mihail Kogălniceanu despre viziunea sa
plenipotențiar al politică. Chestiunea succesiunii domnitorului.
Austro-Ungariei la
București, către
Austro-Ungariei
63 Hoyos, ministru 20.12.1878 B Conexiunile de căi ferate.
plenipotențiar al
Austro-Ungariei la
București, către
Austro-Ungariei
64 Hoyos, ministru 26.12.1878 B Senatorul Dimitrie Sturdza despre discursul
plenipotențiar al său din Senat și despre relațiile româno-ruse.
Austro-Ungariei la
București, către
Austro-Ungariei
plenipotențiar al despre situația din Dobrogea.
Austro-Ungariei la
București, către
Austro-Ungariei
66 Hoyos, ministru 06.01.1879 B Chestiunea succesiunii domnitorului.
plenipotențiar al
Austro-Ungariei la
București, către
Austro-Ungariei
67 Hoyos, ministru 16.01.1879 B Ministrul Afacerilor Străine al României despre
plenipotențiar al granița româno-rusă și româno-bulgară.
Austro-Ungariei la
București, către
Austro-Ungariei
58
68 Hoyos, ministru 21.01.1879 B Portul Sulina și granița româno-rusă. Minis-

plenipotențiar al trul Afacerilor Străine al României despre cea
Austro-Ungariei la de-a doua chestiune și despre granița româno-
București, către bulgară. Circulara ministerială cu privire la
Andrássy, ministru al granița româno-bulgară.
Austro-Ungariei
69 Licen, gerantul (vice- 27.01.1879 C Preluarea Dobrogei.
consul) al Austro-
Ungariei la Constanța,
către consulatul
general al Austro-
Ungariei din Rusciuc
70 Hoyos, ministru 29.01.1879 B Notificarea independenței în Spania, Portugalia
plenipotențiar al și Suedia. Călătoria președintelui Camerei
Austro-Ungariei la Deputaților în Franța.
București, către
Austro-Ungariei
71 Hoyos, ministru 30.01.1879 B Granița româno-rusă. Declarațiile președin-
plenipotențiar al telui Consiliului de Miniștri al României în
Austro-Ungariei la această privință.
București, către
Austro-Ungariei
72 Hoyos, ministru 13.02.1879 B Rechemarea consulului general german.
plenipotențiar al Confuzia creată de consulul general rus cu
Austro-Ungariei la privire la declarațiile domnitorului.
București, către
Austro-Ungariei
73 Hoyos, ministru 20.02.1879 B Opoziția parlamentară a partidului conservator.
plenipotențiar al
Austro-Ungariei la
București, către
Austro-Ungariei
74 Hoyos, ministru 06.03.1879 B Pierderea influenței Puterilor asupra României
plenipotențiar al în urma independenței acesteia. Relațiile
Austro-Ungariei la ruso-austro-ungare.
București, către
Austro-Ungariei
59
75 Hoyos, ministru 21.04.1879 B Chestiunea regalității în România și Serbia.

plenipotențiar al
Austro-Ungariei la
București, către
Austro-Ungariei
76 Hoyos, ministru 24.04.1879 B Modificarea Constituției. Declarațiile președin-
plenipotențiar al telui Camerei Deputaților în această privință.
Austro-Ungariei la Atitudinea evreilor față de cetățenia română.
București, către
Austro-Ungariei
77 Hoyos, ministru 30.04.1879 B Călătoria domnitorului în Moldova. Minis-
plenipotențiar al trul Afacerilor Străine al României despre
Austro-Ungariei la alegeri. Campania electorală în presă.
București, către
Austro-Ungariei
78 Hoyos, ministru 06.05.1879 B Vizita prințului Leopold de Hohenzollern.
plenipotențiar al Relațiile germano-române, independența
Austro-Ungariei la României și răscumpărarea căilor ferate.
București, către
Austro-Ungariei
79 Hoyos, ministru 06.05.1879 B Acreditarea ministrului plenipotențiar bri-
plenipotențiar al tanic. Modificarea Constituției și atitudinea
Austro-Ungariei la Puterilor față de România. Declarațiile minis-
București, către trului Afacerilor Străine al României în
Andrássy, ministru al această privință.
Austro-Ungariei
80 Hoyos, ministru 13.05.1879 B Audiența privată a ministrului plenipotențiar
plenipotențiar al la domnitor. Domnitorul despre călătoria sa
Austro-Ungariei la în Moldova, recunoașterea independenței și
București, către alegerea principelui Bulgariei.
Austro-Ungariei
81 Andrássy, ministru al 23.06.1879 S Ambasadorul german la Viena despre eman-
Afacerilor Străine al ciparea evreilor din România. Poziția minis-
Austro-Ungariei, către trului Afacerilor Străine imperial și regal.
Széchenyi, ambasador
al Austro-Ungariei la
Berlin
60
82 Andrássy, ministru al 30.06.1879 V Atitudinea și planurile cancelarului german

Afacerilor Străine al în legătură cu emanciparea evreilor din
Austro-Ungariei, către România. Situația în care s-ar regăsi guver-
Hoyos, ministru nul imperial și regal, respectiv român. Reco-
plenipotențiar al mandările ministrului Afacerilor Străine
Austro-Ungariei la imperial și regal către guvernul român.
București
83 Hoyos, ministru 02.07.1879 B Exploatarea chestiunii emancipării evreilor
plenipotențiar al din România de către Rusia. Situația din
Austro-Ungariei la Moldova. Petiția moldovenească împotriva
București, către modificării Constituției. Petiția evreilor
Andrássy, ministru al bucureșteni.
Austro-Ungariei
84 Hoyos, ministru 09.07.1879 B Situația guvernului român în chestiunea modi-
plenipotențiar al ficării Constituției. Declarațiile președintelui
Austro-Ungariei la Consiliului de Miniștri român în această
București, către privință. Atitudinea partidului conservator și
Andrássy, ministru al a Rusiei.
Austro-Ungariei
85 Hoyos, ministru 19.07.1879 B Ministrul Afacerilor Străine român despre
plenipotențiar al gara de la Ițcani.
Austro-Ungariei la
București, către
Austro-Ungariei
plenipotențiar al despre separatismul moldovenesc și eman-
Austro-Ungariei la ciparea evreilor din România. Candidatura
București, către lui Grigore Sturdza pentru Senat. Relațiile
Andrássy, ministru al domnitorului cu Moldova. Consulul de la
Afacerilor Străine al Iași despre separatismul moldovenesc.
Austro-Ungariei
plenipotențiar al la domnitor. Domnitorul despre modificarea
Austro-Ungariei la Constituției, numirea noului guvern, situația
București, către din Moldova, poziția lui Mihail Kogălniceanu,
Andrássy, ministru al atitudinea parlamentarilor și a Puterilor,
Afacerilor Străine al călătoria ministrului Finanțelor la Kissingen,
Austro-Ungariei chestiunea căilor ferate și călătoria împă-
ratului și regelui în Ardeal.
88 Bosizio, secretar de 20.09.1879 B Călătoria ministrului Afacerilor Străine al
legație austro-ungar la României, precum și ședințele guvernului și
București, către ale Camerei Deputaților cu privire la eman-
Andrássy, ministru al ciparea evreilor din România.
Austro-Ungariei
61
89 Bosizio, secretar de 06.10.1879 B Vizita principelui Bulgariei.

legație austro-ungar la
București, către
Austro-Ungariei
90 Bosizio, secretar de 10.10.1879 B Plecarea principelui Bulgariei. Primirea unei
legație austro-ungar la delegații de bulgari din România de către
București, către domnitor.
Haymerle, ministru al
Austro-Ungariei
plenipotențiar al României despre modificarea constituției.
Austro-Ungariei la
București, către
Austro-Ungariei
92 Hoyos, ministru 03.11.1879 B Domnitorul despre călătoria sa în Dobrogea,
plenipotențiar al despre intrarea în vigoare a legislației
Austro-Ungariei la române și serviciul militar în această pro-
București, către vincie, precum și despre opinia principelui
Haymerle, ministru al Bulgariei cu privire la supușii săi turci și la
Afacerilor Străine al agitația rusă.
Austro-Ungariei
plenipotențiar al despre gările din Ițcani și Vârciorova.
Austro-Ungariei la Cererea ca Austro-Ungaria să recunoască
București, către independența României și granița româno-
Haymerle, ministru al bulgară în schimbul soluționării chestiunii
Afacerilor Străine al căilor ferate. Răspunsul și comentariile minis-
Austro-Ungariei trului plenipotențiar.
plenipotențiar al României despre posibilitatea unui război
Austro-Ungariei la germano-rus.
București, către
Austro-Ungariei
95 Boerescu, ministru al 14.11.1879 B Reluarea unor negocieri cu privire la cone-
Afacerilor Străine al xiunile de căi ferate.
României, către Hoyos,
ministru plenipotențiar
al Austro-Ungariei la
București
96 Hoyos, ministru 15.11.1879 B Despre nota ministrului Afacerilor Străine al
plenipotențiar al României cu privire la conexiunile de căi
Austro-Ungariei la ferate (vezi nr. 95). Declarațiile ministrului
62
București, către cu prilejul prezentării notei. Comentariile

Haymerle, ministru al ministrului plenipotențiar.
Austro-Ungariei
97 Hoyos, ministru 19.11.1879 B Despre separarea eparhiilor catolice de București
plenipotențiar al și Nikopol și numirea episcopului de București.
Austro-Ungariei la Aprobarea prealabilă a guvernului.
București, către
Austro-Ungariei
plenipotențiar al despre cererile Germaniei și Franței de a
Austro-Ungariei la oferi garanții cu privire la aplicarea artico-
București, către lului modificat al constituției. Chestiunea
Haymerle, ministru al recunoașterii independenței.
Austro-Ungariei
99 Hoyos, ministru 02.12.1879 B Societatea de cultură Macedo-română. Opinia
plenipotențiar al ministrului plenipotențiar turc despre această
Austro-Ungariei la mișcare.
București, către
Austro-Ungariei
plenipotențiar al României despre riscul unui război.
Austro-Ungariei la
București, către
Austro-Ungariei
101 Hoyos, ministru 10.02.1880 B Temerea guvernului român că Puterile vor
plenipotențiar al impune condiții pentru recunoașterea inde-
Austro-Ungariei la pendenței României. Declarațiile președin-
București, către telui Consiliului de Miniștri al României în
Haymerle, ministru al această privință, precum și despre agitația
Afacerilor Străine al rusească, conspirația prințului Grigore Sturdza
Austro-Ungariei și atitudinea Rusiei față de Bulgaria.
102 Hoyos, ministru 10.02.1880 B Principele Bulgariei despre unirea Rumeliei
plenipotențiar al Orientale cu Bulgaria, tensiunile dintre
Austro-Ungariei la creștini și turci, precum și despre infiltrarea
București, către rusă.
Austro-Ungariei
103 Haymerle, ministru al 16.02.1880 V Poziția Austro-Ungariei cu privire la
Afacerilor Străine al articolul modificat al Constituției României.
Austro-Ungariei, către
63
ministrul
plenipotențiar al
Austro-Ungariei la
București
104 Hoyos, ministru 18.02.1880 B Chestiunea recunoașterii independenței. Dom-
plenipotențiar al nitorul despre nota Marii Britanii, Franței și
Austro-Ungariei la Germaniei privind această recunoaștere.
București, către
Austro-Ungariei
105 Hoyos, ministru 21.02.1880 B Prezentarea notelor Marii Britanii, Franței și
plenipotențiar al Germaniei (vezi nr. 104), precum și a notei
Austro-Ungariei la Austro-Ungariei.
București, către
Austro-Ungariei
106 Hoyos, ministru 25.02.1880 B Declarațiile ministrului plenipotențiar român
plenipotențiar al de la Viena despre guvernul român, agitația
Austro-Ungariei la rusească, fosta Basarabie românească, princi-
București, către pele Bulgariei, ministrul plenipotențiar italian,
Haymerle, ministru al atitudinea pe care Austro-Ungaria ar trebui
Afacerilor Străine al să o adopte și gara de la Ițcani. Comentariile
Austro-Ungariei ministrului plenipotențiar imperial și regal.
plenipotențiar al României despre viitorul său și despre lipsa
Austro-Ungariei la necesității unor angajamente față de Austro-
București, către Ungaria. Ministrul Finanțelor român despre
Haymerle, ministru al fosta Basarabie românească, iredentismul
Afacerilor Străine al român cu privire la Ardeal, agentul rus
Austro-Ungariei (Kumani) și atitudinea pe care Austro-
Ungaria ar trebui să o adopte.
108 Hoyos, ministru 03.03.1880 B Dimitrie Sturdza despre demisia sa din
plenipotențiar al guvern, călătoria sa la Berlin și relațiile
Austro-Ungariei la româno-austro-ungare. Comentariile minis-
București, către trului plenipotențiar.
Austro-Ungariei
109 Hoyos, ministru 03.03.1880 B Comentariile ministrului plenipotențiar despre
plenipotențiar al raportul unui informator din București. Atitu-
Austro-Ungariei la dinea României în caz de război.
București, către
Austro-Ungariei
64
110 Hoyos, ministru 03.03.1880 B Despre atitudinea fruntașilor politici români

plenipotențiar al față de Austro-Ungaria.
Austro-Ungariei la
București, către
Austro-Ungariei
111 Hoyos, ministru 10.03.1880 B Călătoria președintelui Consiliului de Miniștri
plenipotențiar al al României prin Viena la Berlin, cu pretextul
Austro-Ungariei la chestiunii răscumpărării căilor ferate. Opinia
București, către ministrului plenipotențiar despre motivele
Haymerle, ministru al ascunse ale călătoriei.
Austro-Ungariei
plenipotențiar al României despre călătoria sa prin Viena la
Austro-Ungariei la Berlin, precum și despre chestiunea regalității.
București, către
Austro-Ungariei
plenipotențiar al României despre atitudinea partidelor cu
Austro-Ungariei la privire la politica externă, despre agitația
București, către rusă în România și Austro-Ungaria vecină,
Haymerle, ministru al precum și despre neutralitatea României. Co-
Afacerilor Străine al mentariile ministrului plenipotențiar. Raportul
Austro-Ungariei consulului de la Iași cu privire la o eventuală
mobilizare, agitația împotriva Austro-Ungariei,
ambițiile și partidul filorus al prințului Grigore
Sturdza. Mișcarea „nihilistă” în Iași.
114 Hoyos, ministru 24.03.1880 B Relațiile româno-austro-ungare.
plenipotențiar al
Austro-Ungariei la
București, către
Austro-Ungariei
115 Hoyos, ministru 24.03.1880 B Declarațiile senatorului conservator Petre
plenipotențiar al Mavrogheni despre situația politică și opo-
Austro-Ungariei la ziția față de răscumpărarea căilor ferate.
București, către
Austro-Ungariei
plenipotențiar al României despre călătoria prin Viena la
Austro-Ungariei la Berlin, apărarea României de către Austro-
București, către Ungaria și Germania, granița româno-
65
Haymerle, ministru al bulgară, rechemarea colonelului de jandarmi

Afacerilor Străine al Tugenhold, un incident la granița româno-
Austro-Ungariei bulgară, precum și despre gara de la Ițcani.
plenipotențiar al despre călătoria președintelui Consiliului de
Austro-Ungariei la Miniștri. Poziția acestui ministru. Declarațiile
București, către sale despre relațiile României cu Austro-
Haymerle, ministru al Ungaria și Germania și granița româno-
Afacerilor Străine al bulgară.
Austro-Ungariei
118 Hoyos, ministru 28.04.1880 B Demisia lui Mihail Kogălniceanu de la
plenipotențiar al Ministerul de Interne și rămânerea lui Vasile
Austro-Ungariei la Boerescu în guvern.
București, către
Austro-Ungariei
119 Hoyos, ministru 05.05.1880 B Domnitorul despre o scrisoare primită de la
plenipotențiar al fostul ministru al Afacerilor Străine imperial
Austro-Ungariei la și regal.
București, către
Austro-Ungariei
120 Hoyos, ministru 19.05.1880 B Chestiunea regalității. Declarațiile președin-
plenipotențiar al telui Consiliului de Miniștri al României în
Austro-Ungariei la această privință.
București, către
Austro-Ungariei
121 Hoyos, ministru 19.05.1880 B Călătoria lui Dimitrie Brătianu, ministrul
plenipotențiar al plenipotențiar român de la Constantinopol,
Austro-Ungariei la în Marea Britanie. Opinia președintelui Consi-
București, către liului de Miniștri al României despre prim-
Haymerle, ministru al ministrul britanic. Presa românească despre
Afacerilor Străine al relațiile dintre Marea Britanie și Austro-
Austro-Ungariei Ungaria.
122 Hoyos, ministru 19.05.1880 B Conflictul dintre guvern și orașul Iași
plenipotențiar al privind chestiuni financiare. Separatismul
Austro-Ungariei la moldovenesc.
București, către
Austro-Ungariei
123 Hoyos, ministru 16.06.1880 B Călătoria ministrului plenipotențiar român
plenipotențiar al de la Constantinopol prin Viena în Marea
Austro-Ungariei la Britanie. Ministrul Afacerilor Străine al
București, către României despre această călătorie. Comen-
66
Haymerle, ministru al tariile ministrului plenipotențiar. Călătoria

Afacerilor Străine al președintelui Consiliului de Miniștri al
Austro-Ungariei României în Oltenia. Situația în Moldova.
124 Hoyos, ministru 04.07.1880 B Chestiunea succesiunii domnitorului. Declara-
plenipotențiar al țiile ministrului Afacerilor Străine al României
Austro-Ungariei la în această privință. Călătoria domnitorului la
București, către Sigmaringen. Comentariile ministrului pleni-
Haymerle, ministru al potențiar.
Austro-Ungariei
plenipotențiar al României despre chestiunea succesiunii
Austro-Ungariei la domnitorului.
București, către
Austro-Ungariei
plenipotențiar al României despre plecarea lui Mihail
Austro-Ungariei la Kogălniceanu la Paris. Îndoielile ministrului
București, către plenipotențiar cu privire la atitudinea lui
Haymerle, ministru al Kogălniceanu față de Austro-Ungaria. Decla-
Afacerilor Străine al rațiile președintelui Consiliului de Miniștri al
Austro-Ungariei României în această privință.
plenipotențiar al României despre călătoria sa în Moldova,
Austro-Ungariei la conversația cu girantul consulatului rus și
București, către despre complicitatea ruso-italiană.
Austro-Ungariei
128 Bosizio, secretar de 22.08.1880 B Participarea președintelui Consiliului de
legație austro-ungar la Miniștri al României la Te Deum-ul în
București, către cinstea împăratului și regelui. Declarațiile
Haymerle, ministru al președintelui în această privință. Plângerile
Afacerilor Străine al sale cu privire la tranzitul materialelor și
Austro-Ungariei trupelor rusești. Comentariile ministrului pleni-
potențiar. Declarațiile președintelui Consi-
liului de Miniștri despre principele Bulgariei,
pretinsa amenințare slavă și relațiile româno-
austro-ungare.
129 Bosizio, secretar de 22.08.1880 B Campania de presă a opoziției românești
legație austro-ungar la împotriva Austro-Ungariei și a guvernului
București, către român.
Austro-Ungariei
67
130 Bosizio, secretar de 24.08.1880 B Agitația Rusiei, Italiei și Marii Britanii

legație austro-ungar la pentru subminarea relațiilor României cu
București, către Austro-Ungaria și Germania. Atitudinea
Haymerle, ministru al președintelui Consiliului de Miniștri al
Afacerilor Străine al României.
Austro-Ungariei
131 Bosizio, secretar de 03.09.1880 B Oportunitatea unei călătorii a împăratului și
legație austro-ungar la regelui în România. Opoziția președintelui
București, către Consiliului de Miniștri al României față de o
Haymerle, ministru al președinție austro-ungară a Comisiei Mixte.
Afacerilor Străine al Plângerile ministrului plenipotențiar cu
Austro-Ungariei privire la lipsa de recunoștință a României.
132 Bosizio, secretar de 14.09.1880 B Ambițiile lui Mihail Kogălniceanu și
legație austro-ungar la declarațiile unui om de încredere al său.
București, către Motivele ranchiunei lui Kogălniceanu față
Haymerle, ministru al de Austro-Ungaria.
Austro-Ungariei
133 Bosizio, secretar de 17.09.1880 B Noile declarații ale omului de încredere al
legație austro-ungar la lui Mihail Kogălniceanu (vezi nr. 132).
București, către
Austro-Ungariei
134 Hoyos, ministru 21.09.1880 B Călătoria împăratului și regelui Franz Joseph
plenipotențiar al în Bucovina.
Austro-Ungariei la
București, către
Austro-Ungariei
135 Bosizio, secretar de 27.10.1880 B Audiența privată la domnitor. Declarațiile
legație austro-ungar la domnitorului despre călătoria sa la Rusciuc,
București, către consecințele unei acțiuni militare grecești,
Haymerle, ministru al armata bulgară, nemulțumirea principelui
Afacerilor Străine al Bulgariei privind constituția, chestiunea
Austro-Ungariei Comisiei Mixte a Dunării, călătoria sa la
Viena și viitoarea vizită în Moldova.
plenipotențiar al României despre călătoria domnitorului la
Austro-Ungariei la Rusciuc, relațiile româno-ruse, teama sa
București, către privind un nou război în Balcani și ches-
Haymerle, ministru al tiunea Dunării.
Austro-Ungariei
plenipotențiar al la domnitor. Declarațiile domnitorului despre
Austro-Ungariei la călătoria sa în Moldova. Comentariile minis-
București, către trului plenipotențiar. Domnitorul despre
68
Haymerle, ministru al situația politică din Bulgaria și livrările de

Afacerilor Străine al arme către această țară.
Austro-Ungariei
plenipotențiar al României despre renunțarea la schimbări în
Austro-Ungariei la corpul diplomatic românesc. Plecarea nejus-
București, către tificată a lui Mihail Kogălniceanu de la
Haymerle, ministru al postul său.
Austro-Ungariei
139 Hoyos, ministru 17.11.1880 B Reîntoarcerea lui Mihail Kogălniceanu la
plenipotențiar al postul său. Viziunea sa despre îndeplinirea
Austro-Ungariei la funcțiilor sale, comentariile sale despre
București, către politica guvernului român și ieșirile sale
Haymerle, ministru al împotriva Austro-Ungariei.
Austro-Ungariei
140 Hoyos, ministru 24.11.1880 B Poziția diferitelor personalități politice cu
plenipotențiar al privire la chestiunea regalității.
Austro-Ungariei la
București, către
Austro-Ungariei
141 Hoyos, ministru 01.12.1880 B Rezolvarea chestiunii succesiunii domnitorului.
plenipotențiar al
Austro-Ungariei la
București, către
Austro-Ungariei
142 Hoyos, ministru 01.02.1881 B Criticile președintelui Consiliului de Miniștri
plenipotențiar al al României la adresa Austro-Ungariei în
Austro-Ungariei la chestiunea regalității.
București, către
Austro-Ungariei
143 Hoyos, ministru 16.02.1881 B Criticile președintelui Consiliului de Miniștri
plenipotențiar al al României la adresa Austro-Ungariei în
Austro-Ungariei la chestiunea regalității.
București, către
Austro-Ungariei
144 Hoyos, ministru 16.02.1881 B Ministrul Afacerilor Străine al României și
plenipotențiar al episcopul catolic de București despre unirea
Austro-Ungariei la cuțovlahilor cu Biserica catolică.
București, către
69
Austro-Ungariei
145 Hoyos, ministru 23.02.1881 B Cooptarea unor conservatori în guvern în
plenipotențiar al legătură cu chestiunea regalității.
Austro-Ungariei la
București, către
Austro-Ungariei
146 Hoyos, ministru 23.02.1881 B Chestiunea regalității și a alcătuirii unui
plenipotențiar al guvern de coaliție.
Austro-Ungariei la
București, către
Austro-Ungariei
147 Hoyos, ministru 02.03.1881 B Chestiunea regalității și atitudinea Puterilor
plenipotențiar al față de aceasta. Comportamentul lui Mihail
Austro-Ungariei la Kogălniceanu.
București, către
Austro-Ungariei
148 Hoyos, ministru 09.03.1881 B Chestiunea regalității și atitudinea Puterilor
plenipotențiar al față de aceasta. Atitudinea președintelui
Austro-Ungariei la Consiliului de Miniștri al României și a
București, către guvernului față de Austro-Ungaria și Rusia.
Austro-Ungariei
149 Hoyos, ministru 12.03.1881 B Ministrul plenipotențiar rus despre ches-
plenipotențiar al tiunea regalității.
Austro-Ungariei la
București, către
Austro-Ungariei
150 Hoyos, ministru 16.03.1881 B Chestiunea regalității. Atitudinea Germaniei.
plenipotențiar al
Austro-Ungariei la
București, către
Austro-Ungariei
plenipotențiar al României despre chestiunea regalității. Argu-
Austro-Ungariei la mentele sale și contraargumentele minis-
București, către trului plenipotențiar. Președintele Consiliului
70
Haymerle, ministru al despre chestiunea Comisiei mixte și despre

Afacerilor Străine al posibilitatea de a accepta cerințele Austro-
Austro-Ungariei Ungariei în schimbul recunoașterii regalității.
152 Hoyos, ministru 30.03.1881 B Reacția ministrului plenipotențiar la pro-
plenipotențiar al clamarea unilaterală a regatului.
Austro-Ungariei la
București, către
Austro-Ungariei
153 Hoyos, ministru 30.03.1881 B Reacția reprezentanților diplomatici la
plenipotențiar al proclamarea unilaterală a regatului. Ches-
Austro-Ungariei la tiunea reacreditării diplomaților.
București, către
Austro-Ungariei
154 Hoyos, ministru 04.04.1881 B Disponibilitatea Germaniei de a recunoaște
plenipotențiar al regalitatea.
Austro-Ungariei la
București, către
Austro-Ungariei
155 Hoyos, ministru 05.04.1881 B Detalii cu privire la recunoașterea regalității.
plenipotențiar al
Austro-Ungariei la
București, către
Austro-Ungariei
156 Hoyos, ministru 05.04.1881 V Conversația latifundiarului bănățean Nikolics
plenipotențiar al cu regele României. Regele despre circum-
Austro-Ungariei la stanțele proclamării regatului.
București, către
Austro-Ungariei
157 Hoyos, ministru 06.04.1881 B Recunoașterea regalității de către Rusia și
plenipotențiar al Germania.
Austro-Ungariei la
București, către
Austro-Ungariei
158 Hoyos, ministru 06.04.1881 B Recunoașterea regalității de către Austro-
plenipotențiar al Ungaria, Rusia și Germania.
Austro-Ungariei la
București, către
71
Austro-Ungariei
159 Hoyos, ministru 06.04.1881 B Președintele Consiliului de Miniștri și
plenipotențiar al ministrul Afacerilor Străine al României
Austro-Ungariei la despre proclamarea unilaterală a regatului.
București, către
Austro-Ungariei
160 Hoyos, ministru 07.04.1881 B Recunoașterea regalității de către Germania.
plenipotențiar al
Austro-Ungariei la
București, către
Austro-Ungariei
161 Hoyos, ministru 07.04.1881 B Recunoașterea regalității de către Germania.
plenipotențiar al
Austro-Ungariei la
București, către
Austro-Ungariei
162 Hoyos, ministru 09.04.1881 B Prezentarea răspunsurilor la scrisorile de
plenipotențiar al notificare ale regelui României.
Austro-Ungariei la
București, către
Austro-Ungariei
163 Hoyos, ministru 13.04.1881 B Regele României despre conversația cu
plenipotențiar al latifundiarul bănățean Nikolics (vezi nr. 156)
Austro-Ungariei la și panslavism. Președintele Consiliului de
București, către Miniștri român despre recunoștința față de
Haymerle, ministru al Austro-Ungaria.
Austro-Ungariei
164 Hoyos, ministru 13.04.1881 B Răspunsurile la scrisorile de notificare ale
plenipotențiar al regelui României.
Austro-Ungariei la
București, către
Austro-Ungariei
165 Hoyos, ministru 15.04.1881 B Răspunsurile la scrisorile de notificare ale
plenipotențiar al regelui României.
Austro-Ungariei la
București, către
72
Austro-Ungariei
166 Hoyos, ministru 11.05.1881 B Chestiunea dunăreană. Personalitatea lui
plenipotențiar al Dimitrie Brătianu, noul președinte al Consi-
Austro-Ungariei la liului de Miniștri al României.
București, către
Austro-Ungariei
167 Hoyos, ministru 25.05.1881 B Sosirea și șederea în România a coman-
plenipotențiar al dantului militar din Sibiu, trimis special al
Austro-Ungariei la împăratului și regelui pentru încoronare.
București, către
Austro-Ungariei
168 Hoyos, ministru 27.06.1881 B Ion Brătianu despre revenirea sa la cârma
plenipotențiar al guvernului, situația internă din Bulgaria și
Austro-Ungariei la chestiunea dunăreană.
București, către
Austro-Ungariei
169 Salzberg, consilier de 10.08.1881 B Atmosfera potrivnică Austro-Ungariei în
legație austro-ungar la România. Declarațiile ministrului Afacerilor
București, către Străine al României cu privire la relațiile
Haymerle, ministru al româno-austro-ungare. Influența rusească.
Afacerilor Străine al Chestiunea Comisiei Mixte a Dunării.
Austro-Ungariei
170 Salzberg, consilier de 31.08.1881 B Vizita fostului ministru al Afacerilor Străine
legație austro-ungar la imperial și regal la Sinaia. Campania de
București, către presă împotriva Ungariei.
Austro-Ungariei
171 Hoyos, ministru 07.09.1881 B Călătoria ministrului plenipotențiar la Sinaia.
plenipotențiar al Plângerile sale cu privire la iredentismul
Austro-Ungariei la românesc. Chestiunea Comisiei Mixte a
București, către Dunării și granița româno-bulgară.
Austro-Ungariei
plenipotențiar al României despre întâlnirea cu ministrul
Austro-Ungariei la Afacerilor Străine imperial și regal. Acuzațiile
București, către președintelui Consiliului împotriva Austro-
Haymerle, ministru al Ungariei.
Austro-Ungariei
73
173 Hoyos, ministru 21.09.1881 B Ministrul plenipotențiar rus despre relațiile

plenipotențiar al ruso-austro-ungare.
Austro-Ungariei la
București, către
Austro-Ungariei
174 Hoyos, ministru 21.09.1881 B Proiectul fostului președinte al Consiliului
plenipotențiar al de Miniștri al României de a-l propune pe
Austro-Ungariei la regele României drept pretendent la Tronul
București, către bulgar în cazul unui exil al principelui
Haymerle, ministru al Bulgariei.
Austro-Ungariei
175 Salzberg, consilier de 19.10.1881 B Ministrul plenipotențiar german despre
legație austro-ungar la înțelegerea dintre Germania, Austro-Ungaria
București, către și Rusia în urma întâlnirii de la Danzig.
Kállay, șef de secție al
Străine al Austro-
Ungariei
plenipotențiar al la cuplul regal. Chestiunea Comisiei Mixte a
Austro-Ungariei la Dunării. Încercarea de raliere a lui Mihail
București, către Kogălniceanu la Austro-Ungaria.
Kállay, șef de secție al
Străine al Austro-
Ungariei
177 Hoyos, ministru 07.12.1881 B Suspendarea relațiilor cu guvernul român.
plenipotențiar al Explicațiile date de ministrul plenipotențiar
Austro-Ungariei la altor reprezentanți diplomatici.
București, către
Kálnoky, ministru al
Austro-Ungariei
178 Hoyos, ministru 12.12.1881 B Corespondentul „Neue Freie Presse” despre
plenipotențiar al o conversație cu președintele Consiliului de
Austro-Ungariei la Miniștri al României. Declarațiile contradic-
București, către torii ale președintelui Consiliului cu privire
Kálnoky, ministru al la relațiile româno-austro-ungare. Poziția
Afacerilor Străine al ministrului Afacerilor Străine al României.
Austro-Ungariei
179 Hoyos, ministru 12.12.1881 B Declarațiile președintelui Consiliului de
plenipotențiar al Miniștri al României despre relațiile româno-
Austro-Ungariei la austro-ungare (vezi nr. 178). Relațiile
București, către româno-franceze.
Kálnoky, ministru al
Austro-Ungariei
74
180 Salzberg, însărcinat cu 28.12.1881 B Rechemarea ministrului plenipotențiar și

afaceri austro-ungar la numirea însărcinatului cu afaceri. Reacțiile
București, către presei românești și ale ministrului Afacerilor
Kálnoky, ministru al Străine al României. Întâlnirea însărcinatului
Afacerilor Străine al cu afaceri cu președintele Consiliului de
Austro-Ungariei Miniștri al României. Reacția acestuia față de
rezolvarea situației de conflict cu Austro-
Ungaria.
181 Salzberg, însărcinat cu 28.12.1881 B Reacția președintelui Consiliului de Miniștri
afaceri austro-ungar la al României și a opiniei publice românești
București, către față de rezolvarea situației de conflict cu
Kálnoky, ministru al Austro-Ungaria.
Austro-Ungariei
Abrevieri
B – București
C – Constanța
I – Iași
S – Schönbrunn
T – Tiszadob
V – Viena
75
VERZEICHNIS DER QUELLEN
Nr. Absender/Empfänger Datum Ort Zusammenfassung

(greg.)
1 Bosizio, Vizekonsul 05.01.1877 B Die neue türkische Verfassung. Die Antwort
Österreich-Ungarns in der Pforte nachdem die rumänische Regie-
Bukarest, an Andrássy, rung Erklärungen verlangt hat. Der Protest
Minister des Äußeren der Regierung, der im Parlament debattiert
Österreich-Ungarns und gebilligt wurde. Die Presseangriffe gegen
die rumänische Regierung. Senator Dimitrie
Sturdza zum Zustand der russischen Armee
in Bessarabien.
2 Bosizio, Vizekonsul 17.01.1877 B Die Begegnung des rumänischen Agenten in
Österreich-Ungarns in Konstantinopel mit dem Großwesir. Die
Bukarest, an Andrássy, Hoffnungen und Pläne der rumänischen
Minister des Äußeren Regierung. Russlands Wühlarbeit gegen die
Österreich-Ungarns Türkei.
3 Zwiedinek, General- 14.03.1877 B Die Privataudienz des Generalkonsuls beim
konsul Österreich- Fürsten. Die Befürchtungen des Fürstens
Ungarns in Bukarest, bezüglich des russisch-türkischen Kriegs.
an Andrássy, Minister Der Ministerpräsident über den Krieg.
des Äußeren
Österreich-Ungarns
4 Zwiedinek, General- 14.04.1877 B Die Haltung der rumänischen Regierung
konsul Österreich- bezüglich des bevorstehenden Ausbruchs
Ungarns in Bukarest, des russisch-türkischen Kriegs. Die Einfluss-
an Andrássy, Minister nahmen des russischen Generalkonsuls damit
des Äußeren die rumänische Regierung sich Russland
Österreich-Ungarns anschließt. Die russischen Vorbereitungen
für den Truppentransport. Die Entsendung
rumänischer Truppen nach Calafat.
5 Zwiedinek, General- 14.04.1877 B Die Gespräche des Generalkonsuls während
konsul Österreich- eines Diners, inklusive mit dem rumänischen
Ungarns in Bukarest, Fürstenpaar. Die Überzeugung des Fürsten,
an Andrássy, Minister dass der Krieg stattfinden wird, und sein
des Äußeren Entschluss, die Türken daran zu hindern, in
Österreich-Ungarns Rumänien einzumarschieren. Der Eindruck
des Generalkonsuls, dass Russland und Rumä-
nien ein Abkommen geschlossen haben und
dass der Fürst König werden will. Die Haltung
der Parteien. Der bevorstehende Einmarsch
der russischen Armee in Rumänien.
77
6 Zwiedinek, 18.04.1877 B Der Anschluss des Fürsten an Russland. Die

Generalkonsul Zusammenziehung rumänischer Truppen an
Österreich-Ungarns in der Donau. Die Vorbereitungen für den
Bukarest, an Andrássy, Eisenbahntransport russischer Truppen und
Minister des Äußeren russischen Kriegsmaterials. Senator Dimitrie
Österreich-Ungarns Ghica über sein Votum zugunsten der
Zurückdrängung des türkischen Heers. Die
Beschwerden einiger Politiker über die
Entscheidung des Fürsten. Die Haltung des
deutschen Generalkonsuls. Die Panik in der
österreichisch-ungarischen Diaspora.
7 Zwiedinek, 18.04.1877 B Mihail Kogălniceanus Eintritt in die
Generalkonsul Regierung. Der Wunsch des Fürsten, die
Österreich-Ungarns in rumänische Armee unter seinem Kommando
Bukarest, an Andrássy, zu behalten. Die Warnung der Pforte an die
Minister des Äußeren rumänische Regierung.
Österreich-Ungarns
8 Zwiedinek, 23.04.1877 B Die Bitte des rumänischen Minister des
Generalkonsul Äußeren, dass Großbritannien, Italien und
Österreich-Ungarns in Österreich-Ungarn ein Schiff zur Vertei-
Bukarest, an Andrássy, digung der Städte Brăila und Galați auf die
Minister des Äußeren Donau senden.
Österreich-Ungarns
9 Zwiedinek, 27.04.1877 B Das Zögern des Fürsten. Der unerwartete
Generalkonsul Einmarsch der russischen Armee in
Österreich-Ungarns in Rumänien. Die rumänische Reaktion. Die
Bukarest, an Andrássy, Pressekampagne gegen die Türken. Die
Minister des Äußeren Evakuierung der rumänischen Bevölkerung
Österreich-Ungarns aus den Orten an der Donau.
10 Zwiedinek, 01.05.1877 B Der rumänische Ministerpräsident über die
Generalkonsul Aufgabe der Russen, Rumänien zu vertei-
Österreich-Ungarns in digen, und über das russisch-rumänische
Bukarest, an Andrássy, Militärabkommen.
Minister des Äußeren
Österreich-Ungarns
11 Zwiedinek, 03.05.1877 B Die Mobilmachung der rumänischen Armee.
Generalkonsul Die Pläne des Fürsten. Die Verhandlungen
Österreich-Ungarns in mit den Russen über die Rolle der rumä-
Bukarest, an Andrássy, nischen Armee. Die Haltung des Minister-
Minister des Äußeren präsidenten, des Ministers des Äußeren, der
Österreich-Ungarns Bevölkerung und der Armee Rumäniens
zum Krieg. Das Benehmen der Russen. Der
Bericht des Konsuls in Brăila über ein
Gefecht zwischen Türken und Russen.
12 Zwiedinek, 07.05.1877 B Der rumänische Minister des Äußeren über
Generalkonsul das russisch-rumänische Militärabkommen.
Österreich-Ungarns in Die Bitte des Fürsten, dass die k.u.k. Regie-
Bukarest, an Andrássy, rung auf Russland Einfluss nimmt, damit
78
Minister des Äußeren dieses nicht in Oltenien einmarschiert. Die

Österreich-Ungarns Debatten im Parlament bezüglich der Zweck-
mäßigkeit einer Unabhängigkeitserklärung.
13 Andrássy, Minister des 11.05.1877 T Über die Notwendigkeit, Rumäniens Unab-
Äußeren Österreich- hängigkeit von den Mächten anerkennen zu
Ungarns, an Orczy, lassen.
Sektionschef im
Ministerium des
Äußeren Österreich-
Ungarns
14 Zwiedinek, Gene- 29.05.1877 B Rumäniens Haltung zu Österreich-Ungarn.
ralkonsul Österreich- Die Konsequenzen der Anwesenheit der
Ungarns in Bukarest, russischen Armee auf Rumänien. Die Befürch-
an Andrássy, Minister tungen des rumänischen Ministers des Äußeren
des Äußeren bezüglich eines Übereinkommens zwischen
Österreich-Ungarns den Russen und den konservativen Politikern.
Die zukünftige Haltung Rumäniens. Die Ge-
bietsforderungen des rumänischen Ministers
des Äußeren im Donaudelta und die Frage
Rumäniens Neutralität.
15 Hanswenzel, Konsul 06.06.1877 I Der Besuch des russischen Zars in Iași. Der
Österreich-Ungarns in öffentliche Selbstmord eines russischen
Iași, an Andrássy, Kapitäns und die antisemitischen Aussch-
Minister des Äußeren reitungen der Studenten bei dieser
Österreich-Ungarns Gelegenheit.
Generalkonsul die Unzufriedenheit des russischen Zars mit
Österreich-Ungarns in der rumänischen Regierung. Die Unzufrie-
Bukarest, an Andrássy, denheit des russischen Hauptquartiers mit
Minister des Äußeren jenem Minister. Die zukünftigen Bezie-
Österreich-Ungarns hungen zwischen der rumänischen und der
russischen Armee.
17 Zwiedinek, 22.06.1877 B Die Haltung der Serben.
Generalkonsul
Österreich-Ungarns in
Bukarest, an Andrássy,
Österreich-Ungarns
18 Zwiedinek, 04.07.1877 B Der griechische Generalkonsul über die
Generalkonsul Notwendigkeit, dass die Griechen in den
Österreich-Ungarns in Krieg gegen die Türkei eintreten.
Österreich-Ungarns
Generalkonsul Rumäniens Teilnahme am Krieg.
Österreich-Ungarns
79

Generalkonsul seine Haltung zum Krieg, über die Donau-
Österreich-Ungarns in überschreitung einer rumänischen Division
Bukarest, an Andrássy, und über das Ziel seiner Reise nach Wien.
Minister des Äußeren Die Bemerkungen des Generalkonsuls zur
Österreich-Ungarns Donauüberschreitung der rumänischen Divi-
sion. Die Auslegungen des Fürsten und des
Ministers des Äußeren über dieses Ereignis.
Generalkonsul seinen Besuch in Wien und über das
Österreich-Ungarns in rumänische Hauptquartier. Die Festlegung
Bukarest, an Andrássy, der Verhältnisse zwischen der rumänischen
Minister des Äußeren und der russischen Armee.
Österreich-Ungarns
22 Zwiedinek, 04.09.1877 B Freiherr Aleksandr Jomini zu Russlands
Generalkonsul Lage sowie zur Notwendigkeit eines Siegs
Österreich-Ungarns in über die Türkei und einer dauerhaften
Bukarest, an Andrássy, russischen Besetzung Bulgariens.
Österreich-Ungarns
23 Zwiedinek, 11.09.1877 B Die Fürstin über die Gründe und den Kriegs-
Generalkonsul verlauf.
Österreich-Ungarns
24 Zwiedinek, 25.09.1877 B Die Operationen der rumänischen Armee in
Generalkonsul Plewen. Die Parade in Bukarest. Der Gemüts-
Österreich-Ungarns in zustand der rumänischen Soldaten und
Bukarest, an Andrássy, Offiziere. Die Befürchtungen der rumäni-
Minister des Äußeren schen Regierung bezüglich einer russischen
Österreich-Ungarns Niederlage. Finanzielle Aspekte des Kriegs.
25 Zwiedinek, General- 08.10.1877 B Der russische Kanzler und der rumänische
konsul Österreich- Ministerpräsident zu den Ereignissen in
Ungarns in Bukarest, Siebenbürgen. Die Bukarester öffentliche
an Andrássy, Minister Meinung über den Kriegsverlauf.
des Äußeren
Österreich-Ungarns
26 Zwiedinek, General- 01.11.1877 B Der russische Kanzler über die Ereignisse in
konsul Österreich- Siebenbürgen und die russisch-österreichisch-
Ungarns in Bukarest, ungarischen Beziehungen. Der rumänische
an Andrássy, Minister Ministerpräsident zu den rumänisch-öster-
des Äußeren reichisch-ungarischen Beziehungen.
Österreich-Ungarns
27 Zwiedinek, General- 06.11.1877 B Die Auswirkung des Kriegsverlaufs auf die
konsul Österreich- öffentliche Meinung. Die Hoffnung des
Ungarns in Bukarest, rumänischen Ministerpräsidenten, dass
an Andrássy, Minister Plewen bald fallen wird und dass ein Frieden
des Äußeren geschlossen wird. Die Aussagen des Freiherr
Österreich-Ungarns Aleksandr Jomini bezüglich der Friedens-
bedingungen. Die russischen Wintervor-
80
bereitungen in den besetzten Gebieten. Die

Änderung der russischen Haltung gegenüber
der rumänischen Verwaltung. Der finanzielle
Gewinn. Der Zustand des Landes. Die russen-
feindliche öffentliche Meinung. Die Nach-
richt, dass Russland den Abtritt des rumä-
nischen Bessarabiens verlangen wird.
28 Zwiedinek, 14.12.1877 B Über die Dokumentensammlung des k.u.k.
Generalkonsul Ministeriums des Äußeren für die öster-
Österreich-Ungarns in reichischen und ungarischen Delegationen.
Österreich-Ungarns
Generalkonsul den Abtritt des rumänischen Bessarabiens.
Österreich-Ungarns
30 Zwiedinek, 26.12.1877 B Der mögliche Wechsel des rumänischen
Generalkonsul Agenten in Wien.
Österreich-Ungarns
31 Zwiedinek, 01.01.1878 B Die Frage des Ausrufs des Königreichs.
Generalkonsul
Österreich-Ungarns
32 Zwiedinek, 01.01.1878 B Die Privataudienz des Generalkonsuls beim
Generalkonsul Fürsten. Der Fürst zum Krieg, zum Frieden
Österreich-Ungarns in und zu den Eisenbahnanschlüssen.
Österreich-Ungarns
33 Zwiedinek, 22.01.1878 B Der rumänische Minister des Äußeren zum
Generalkonsul Abtritt des rumänischen Bessarabiens, Waf-
Österreich-Ungarns in fenstillstand und Frieden. Die Privataudienz
Bukarest, an Andrássy, des Freiherrn Hilbert Löhneysen beim
Minister des Äußeren Fürsten. Die Befürchtungen des Fürsten
Österreich-Ungarns bezüglich des Abtritts des rumänischen
Bessarabiens. Die Reise des rumänischen
Finanzministers im Zusammenhang mit
dieser Frage.
34 Zwiedinek, General- 30.01.1878 B Der rumänische Minister des Äußeren über
konsul Österreich- seine Haltung, den Abtritt des rumänischen
Ungarns in Bukarest, Bessarabiens, die Politik der rumänischen
81
an Andrássy, Minister Regierung und die Beschickung der Waffen-

des Äußeren stillstands- und Friedensverhandlungen mit
Österreich-Ungarns rumänischen Vertretern. Die rumänischen
Bedingungen. Die Reise des rumänischen
Finanzministers.
35 Zwiedinek, 12.02.1878 B Der Abtritt der Dobrudscha an Rumänien im
Generalkonsul Tausch gegen das rumänische Bessarabien.
Österreich-Ungarns in Die österreichisch-ungarische Opposition gegen
Bukarest, an Andrássy, den Anschluss Widins an Rumänien.
Österreich-Ungarns
36 Zwiedinek, General- 13.02.1878 B Die Antwort des Ministers des Äußeren und
konsul Österreich- des Ministerpräsidenten Rumäniens auf die
Ungarns in Bukarest, parlamentarischen Fragen bezüglich des
an Andrássy, Minister Abtritts des rumänischen Bessarabiens. Die
des Äußeren Weigerung des Parlaments, rumänische
Österreich-Ungarns Gebiete abzutreten. Die Empörung der rumä-
nischen öffentlichen Meinung. Die Haltung
des Ministers des Äußeren und weiterer
rumänischer Politiker. Die Presse zum
parlamentarischen Entschluss. Der Fürsten
über den Abtritt des rumänischen Bessa-
rabiens. Die diesbezüglichen Drohungen
Russlands. Der neue Aufruf der rumänischen
Regierung an die Mächte. Senator Dimitrie
Sturdza zur Unabhängigkeit Rumäniens und
zu den Beziehungen mit Österreich-Ungarn.
Der deutsche Generalkonsul über den Abtritt
Bessarabiens und seine Auswirkung auf die
rumänisch-österreichisch-ungarischen Bezie-
hungen. Die Beschwerden des russischen
Generalkonsuls gegen das rumänische.
37 Zwiedinek, 20.02.1878 B Die Meinungsveränderung bezüglich des

Generalkonsul Abtritts des rumänischen Bessarabiens. Die
Österreich-Ungarns in Unzufriedenheit mit der rumänischen
Bukarest, an Andrássy, Regierung. Die Versuche der Regierung,
Minister des Äußeren frühere Opponenten für sich zu gewinnen.
Österreich-Ungarns Der neue Aufruf an die Mächte und die
Türkei damit sie die Unabhängigkeit aner-
kennen. Die russisch-rumänischen Bezie-
hungen. Die Übergabe der Festung Widin.
38 Zwiedinek, 27.02.1878 B Der rumänische Agent in Wien über die

Generalkonsul Haltung des rumänischen Ministers des
Österreich-Ungarns in Äußeren, den Abtritt des rumänischen
Bukarest, an Andrássy, Bessarabiens, die Besetzung Widins und die
Minister des Äußeren russisch-österreichisch-ungarischen
Österreich-Ungarns Beziehungen.
82
39 Zwiedinek, General- 10.03.1878 B Die Haltung des Generalkonsuls bezüglich

konsul Österreich- des Abtritts des rumänischen Bessarabiens.
Ungarns in Bukarest, Die Reise von Senator Dimitrie Sturdza nach
an Andrássy, Minister Pest und Wien. Die Meinungen über die
des Äußeren Haltung der rumänischen Regierung gegenüber
Österreich-Ungarns den Russen. Die altkonservativen und zentris-
tischen Presseangriffe gegen die rumänische
Regierung, insbesondere der gemäßigten
Konservativen gegen den Minister des
Äußeren.
40 Zwiedinek, General- 29.03.1878 B Die Reise des Ministerpräsidenten nach
konsul Österreich- Wien. Die Auslegung derselben als Anschluss
Ungarns in Bukarest, Rumäniens an Österreich-Ungarn.
an Andrássy, Minister
des Äußeren
Österreich-Ungarns
41 Zwiedinek, General- 02.04.1878 B Die Privataudienz des Generalkonsuls beim
konsul Österreich- Fürsten. Der Fürst über den Vorfrieden von
Ungarns in Bukarest, San Stefano, den Abtritt des rumänischen
an Andrássy, Minister Bessarabiens, den Anschluss der Dobrudscha,
des Äußeren die Gebietsausdehnung Bulgariens, die Rolle
Österreich-Ungarns Rumäniens und Griechenlands angesichts der
slawischen Ausbreitung, die Gefahr eines
neuen Kriegs, Widin und die Eisenbahn-
anschlüsse.
42 Zwiedinek, General- 02.04.1878 B Die Reaktion der rumänischen Regierung
konsul Österreich- auf den Vorfrieden von San Stefano. Die
Ungarns in Bukarest, russenfeindlichen Erklärungen des rumä-
an Andrássy, Minister nischen Ministers des Äußeren. Die Reise
des Äußeren des rumänischen Ministerpräsidenten nach
Österreich-Ungarns Wien. Der rumänische Minister des Äußeren
über den rumänischen Agent in Wien,
Widin, das rumänische Bessarabien und die
Dobrudscha. Die Opposition des rumä-
nischen Parlaments gegen diesen Minister.
Die Rückkehr der Parlamentarier Ion Ghica
und Dimitrie Sturdza aus dem Ausland. Der
Protestentschluss gegen den Vorfrieden von
San Stefano. Die Versprechungen des russi-
schen Generalkonsuls. Die Reise des rumä-
nischen Ministerpräsidenten nach Wien.
43 Zwiedinek, 23.04.1878 B Die politische Lage der rumänischen Regie-
Generalkonsul rung. Die Reise des rumänischen Minister-
Österreich-Ungarns in präsidenten nach Wien. Die russische Trup-
Bukarest, an Andrássy, penzusammenführung in Rumänien. Die
Minister des Äußeren Evakuierung der Staatskasse und der Kriegs-
Österreich-Ungarns vorräte nach Oltenien. Die Versprechungen
des russischen Generalkonsuls. Die Lage im
rumänischen Bessarabien. Die Zurückführung
der türkischen Kriegsgefangenen.
83
44 Zwiedinek, General- 30.04.1878 B Die Bemühungen, die russisch-rumänischen

konsul Österreich- Beziehungen zu glätten. Das Projekt eines
Ungarns in Bukarest, neuen russisch-rumänischen Abkommens.
des Äußeren
Österreich-Ungarns
45 Zwiedinek, General- 07.05.1878 B Die Frage der Eisenbahnanschlüsse.
konsul Österreich-
Ungarns in Bukarest,
des Äußeren
Österreich-Ungarns
46 Zwiedinek, 10.06.1878 B Der Minister des Äußeren und der Minister-
Generalkonsul präsident Rumäniens zu den Eisenbahnan-
Österreich-Ungarns in schlüssen. Das Dementi der Nachricht, dass
Bukarest, an Andrássy, Senator Dimitrie Sturdza diesbezüglich eine
Minister des Äußeren offizielle Mission gehabt hätte.
Österreich-Ungarns
47 Zwiedinek, General- 11.06.1878 B Die Haltung der rumänischen Regierung
konsul Österreich- zum Friedenskongress. Wechsel in der
Ungarns in Bukarest, Regierung. Der Fürst über den Abtritt des
an Andrássy, Minister rumänischen Bessarabiens und die russi-
des Äußeren schen Truppenbewegungen in Richtung
Österreich-Ungarns Pitești. Der russische Generalkonsul zu
diesen Bewegungen. Der Fürst über die
Stellung des k.u.k. Ministers des Äußeren s
zur Unabhängigkeit Rumäniens.
48 Zwiedinek, General- 02.07.1878 B Die Reise von Ioan Kalinderu, der Vertrau-
konsul Österreich- ensperson des Fürsten. Kalinderu über den
Ungarns in Bukarest, Friedenskongress.
des Äußeren
Österreich-Ungarns
49 Zwiedinek, General- 09.07.1878 B Das Projekt eines neuen russisch-rumä-
konsul Österreich- nischen Abkommens.
Ungarns in Bukarest,
des Äußeren
Österreich-Ungarns
50 Zwiedinek, 18.08.1878 B Die Intervention des rumänischen Minister
Generalkonsul des Äußeren bezüglich der Schaffung eines
Österreich-Ungarns in katholischen Erzbistums Bukarest.
Österreich-Ungarns
51 Hoyos, Gesandter 30.10.1878 B Die Vorstellung des Gesandten beim
Österreich-Ungarns in rumänischen Minister des Äußeren. Die
Bukarest, an Andrássy, Beschwerden des Ministers des Äußeren
Minister des Äußeren gegenüber Frankreichs. Derselbe über die
Österreich-Ungarns Verfassungsänderung, das Projekt eines
neuen russisch-rumänischen Abkommens
84
und den freien Durchzug der russischen

Truppen durch die Dobrudscha.
52 Hoyos, Gesandter 31.10.1878 B Der rumänische Ministerpräsident über das
Österreich-Ungarns in Risiko eines neuen Kriegs zwischen Öster-
Bukarest, an Andrássy, reich-Ungarn und Russland sowie über die
Minister des Äußeren Übernahme der Dobrudscha.
Österreich-Ungarns
53 Hoyos, Gesandter 11.11.1878 B Der rumänische Ministerpräsident über eine
Österreich-Ungarns in Unterredung mit dem russischen General-
Bukarest, an Andrássy, konsul, ein neues russisch-rumänisches
Minister des Äußeren Abkommen, den freien Durchzug der
Österreich-Ungarns russischen Truppen durch die Dobrudscha
und die Übernahme derselben.
54 Hoyos, Gesandter 12.11.1878 B Die Erklärungen des rumänischen Minister-
Österreich-Ungarns in präsidenten (siehe Nr. 53), die Auswir-
Bukarest, an Andrássy, kungen für Österreich-Ungarn und die Ab-
Minister des Äußeren sichten Russlands bezüglich der Dobrudscha.
Österreich-Ungarns
55 Hoyos, Gesandter 14.11.1878 B Der rumänische Minister des Äußeren zum
Österreich-Ungarns in neuen rumänisch-russischen Abkommen und
Bukarest, an Andrássy, zur Dobrudscha.
Österreich-Ungarns
56 Hoyos, Gesandter 18.11.1878 B Der rumänische Minister des Äußeren zur
Österreich-Ungarns in russischen Auslegung des freien Durchzugs der
Bukarest, an Andrássy, russischen Truppen durch die Dobrudscha.
Österreich-Ungarns
57 Hoyos, Gesandter 24.11.1878 B Die russisch-rumänischen Verhandlungen
Österreich-Ungarns in bezüglich des freien Durchzugs der russi-
Bukarest, an Andrássy, schen Truppen durch die Dobrudscha, das
Minister des Äußeren neue russisch-rumänische Abkommen, die
Österreich-Ungarns Übernahme der Dobrudscha und die diesbe-
zügliche Haltung der deutschen Regierung.
58 Hoyos, Gesandter 25.11.1878 B Details zu den russisch-rumänischen Verhand-
Österreich-Ungarns in lungen (siehe Nr. 57).
Österreich-Ungarns
59 Hoyos, Gesandter 27.11.1878 B Über das russisch-rumänische Abkommen
Österreich-Ungarns in bezüglich der Dobrudscha.
Österreich-Ungarns
60 Hoyos, Gesandter 11.12.1878 B Der rumänische Ministerpräsident über die
Österreich-Ungarns in Eisenbahnanschlüsse.
Österreich-Ungarns
85
61 Hoyos, Gesandter 12.12.1878 B Senator Dimitrie Sturdza über die Eisen-

Österreich-Ungarns in bahnanschlüsse.
Österreich-Ungarns
62 Hoyos, Gesandter 19.12.1878 B Mihail Kogălniceanu über seine politische
Österreich-Ungarns in Sichtweise. Die Frage der Nachfolge des
Bukarest, an Andrássy, Fürsten.
Österreich-Ungarns
63 Hoyos, Gesandter 20.12.1878 B Die Eisenbahnanschlüsse.
Österreich-Ungarns
64 Hoyos, Gesandter 26.12.1878 B Senator Dimitrie Sturdza über seine Rede
Österreich-Ungarns in im Senat und die rumänisch-russischen
Bukarest, an Andrássy, Beziehungen.
Österreich-Ungarns
65 Hoyos, Gesandter 26.12.1878 B Der rumänische Minister des Äußeren über
Österreich-Ungarns in die Lage in der Dobrudscha.
Österreich-Ungarns
66 Hoyos, Gesandter 06.01.1879 B Die Frage der Nachfolge des Fürsten.
Österreich-Ungarns
Österreich-Ungarns in die rumänisch-russische und die rumänisch-
Bukarest, an Andrássy, bulgarische Grenze.
Österreich-Ungarns
68 Hoyos, Gesandter 21.01.1879 B Der Hafen Sulina und die rumänisch-
Österreich-Ungarns in russische Grenze. Der rumänische Minister
Bukarest, an Andrássy, des Äußeren zur letzten dieser Fragen und
Minister des Äußeren zur rumänisch-bulgarischen Grenze. Das
Österreich-Ungarns Rundschreiben des Ministers bezüglich der
rumänisch-bulgarischen Grenze.
69 Licen, Gerent (Vize- 27.01.1879 C Die Übernahme der Dobrudscha.
konsul) Österreich-
Ungarns in Constanța
an das Generalkonsulat
Ruse
86
70 Hoyos, Gesandter 29.01.1879 B Die Notifikation der Unabhängigkeit an

Österreich-Ungarns in Spanien, Portugal und Schweden. Die Reise
Bukarest, an Andrássy, des Kammerpräsidenten nach Frankreich.
Österreich-Ungarns
71 Hoyos, Gesandter 30.01.1879 B Die rumänisch-russische Grenze. Diesbe-
Österreich-Ungarns in zügliche Erklärungen des rumänischen
Bukarest, an Andrássy, Ministerpräsidenten.
Österreich-Ungarns
72 Hoyos, Gesandter 13.02.1879 B Die Zurückberufung des deutschen General-
Österreich-Ungarns in konsuls. Die vom russischen Generalkonsul
Bukarest, an Andrássy, verursachte Verwirrung bezüglich der Erklä-
Minister des Äußeren rungen des Fürsten.
Österreich-Ungarns
73 Hoyos, Gesandter 20.02.1879 B Die parlamentarische Opposition der konser-
Österreich-Ungarns in vativen Partei.
Österreich-Ungarns
74 Hoyos, Gesandter 06.03.1879 B Der Verlust des Einflusses der Mächte auf
Österreich-Ungarns in Rumänien infolge seiner Unabhängigkeit.
Bukarest, an Andrássy, Die russisch-österreichisch-ungarischen
Minister des Äußeren Beziehungen.
Österreich-Ungarns
75 Hoyos, Gesandter 21.04.1879 B Die Königsfrage in Rumänien und in Serbien.
Österreich-Ungarns
76 Hoyos, Gesandter 24.04.1879 B Die Verfassungsänderung. Die diesbezüg-
Österreich-Ungarns in lichen Erklärungen des Kammerpräsidenten.
Bukarest, an Andrássy, Die Haltung der Juden bezüglich der rumä-
Minister des Äußeren nischen Staatsbürgerschaft.
Österreich-Ungarns
77 Hoyos, Gesandter 30.04.1879 B Die Reise des Fürsten in die Moldau. Der
Österreich-Ungarns in rumänische Minister des Äußeren zu den
Bukarest, an Andrássy, Wahlen. Die Wahlkampagne in der Presse.
Österreich-Ungarns
78 Hoyos, Gesandter 06.05.1879 B Der Besuch des Prinzen Leopold von
Österreich-Ungarns in Hohenzollern. Die deutsch-rumänischen Bezie-
Bukarest, an Andrássy, hungen, die Unabhängigkeit Rumäniens und
Minister des Äußeren der Eisenbahnrückkauf.
Österreich-Ungarns
79 Hoyos, Gesandter 06.05.1879 B Die Akkreditierung des britischen Gesandten.
Österreich-Ungarns in Die Verfassungsänderung und die Haltung
87
Bukarest, an Andrássy, der Mächte gegenüber Rumänien. Die dies-

Minister des Äußeren bezüglichen Erklärungen des Ministers des
Österreich-Ungarns Äußeren.
80 Hoyos, Gesandter 13.05.1879 B Die Privataudienz des Gesandten beim
Österreich-Ungarns in Fürsten. Der Fürst über seine Reise in die
Bukarest, an Andrássy, Moldau, die Anerkennung der Unabhän-
Minister des Äußeren gigkeit und die bulgarische Fürstenwahl.
Österreich-Ungarns
81 Andrássy, Minister des 23.06.1879 S Der deutsche Botschafter in Wien über die
Äußeren Österreich- Emanzipation der Juden Rumäniens. Die
Ungarns, an Széchenyi, Stellung des k.u.k. Ministers des Äußeren.
Botschafter Österreich-
Ungarns in Berlin
82 Andrássy, Minister des 30.06.1879 W Die Haltung und die Pläne des deutschen
Äußeren Österreich- Kanzlers bezüglich der Emanzipation der
Ungarns, an Hoyos, Juden Rumäniens. Die Lage, in der sich die
Gesandter Österreich- k.u.k. beziehungsweise rumänische Regie-
Ungarns in Bukarest rung befinden würde. Die Empfehlungen des
k.u.k. Ministers des Äußeren an die rumä-
nische Regierung.
83 Hoyos, Gesandter 02.07.1879 B Die Ausbeutung der Frage der Emanzipation
Österreich-Ungarns in der Juden Rumäniens durch Russland. Die
Bukarest, an Andrássy, Lage in der Moldau. Die moldauische Bitt-
Minister des Äußeren schrift gegen die Verfassungsänderung. Die
Österreich-Ungarns Petition der Bukarester Juden.
84 Hoyos, Gesandter 09.07.1879 B Die Lage der rumänischen Regierung in der
Österreich-Ungarns in Frage der Verfassungsänderung. Die diesbe-
Bukarest, an Andrássy, züglichen Erklärungen des rumänischen
Minister des Äußeren Ministerpräsidenten. Die Haltung der
Österreich-Ungarns konservativen Partei und Russlands.
Österreich-Ungarns in den Bahnhof in Itzkany.
Österreich-Ungarns
Österreich-Ungarns in den moldauischen Separatismus und die
Bukarest, an Andrássy, Emanzipation der Juden Rumäniens. Grigore
Minister des Äußeren Sturdzas Kandidatur für den Senat. Die
Österreich-Ungarns Beziehungen des Fürsten zur Moldau.
Der Konsul in Iași über den Moldauer
Separatismus.
Österreich-Ungarns in Fürsten. Der Fürst über die Verfassungs-
Bukarest, an Andrássy, änderung, die Ernennung der neuen
Minister des Äußeren Regierung, die Lage in der Moldau, die
Österreich-Ungarns Stellung Mihail Kogălniceanus, die Haltung
88
der Parlamentarier und der Mächte, die

Reise des Finanzministers nach Kissingen,
die Eisenbahnfrage und die Reise des
Kaisers und Königs nach Siebenbürgen.
88 Bosizio, öster- 20.09.1879 B Die Reise des rumänischen Ministers des
reichisch-ungarischer Äußeren sowie die Regierungs- und Kammer-
Legationssekretär in sitzungen bezüglich der Emanzipation der
Bukarest, an Andrássy, Juden Rumäniens.
Österreich-Ungarns
89 Bosizio, öster- 06.10.1879 B Der Besuch des Fürsten Bulgariens.
reichisch-ungarischer
Legationssekretär in
Österreich-Ungarns
90 Bosizio, öster- 10.10.1879 B Die Abreise des Fürsten Bulgariens. Der
reichisch-ungarischer Empfang einer Abordnung Bulgaren Rumä-
Legationssekretär in niens beim Fürsten.
Bukarest, an Haymerle,
Österreich-Ungarns
Österreich-Ungarns in Verfassungsänderung.
Österreich-Ungarns
92 Hoyos, Gesandter 03.11.1879 B Der Fürst über seine Reise in die
Österreich-Ungarns in Dobrudscha, über das Inkrafttreten der rumä-
Bukarest, an Haymerle, nischen Gesetzgebung und der Dienstpflicht
Minister des Äußeren in dieser Provinz sowie über die Meinung
Österreich-Ungarns des Fürsten Bulgariens bezüglich seiner
türkischen Untertanen und der russischen
Wühlarbeit.
Österreich-Ungarns in die Bahnhöfe in Itzkany und Vârciorova. Die
Bukarest, an Haymerle, Bitte, dass Österreich-Ungarn die
Minister des Äußeren Unabhängigkeit Rumäniens und die
Österreich-Ungarns rumänisch-bulgarische Grenze als
Gegenleistung anerkenne. Die Antwort und
die Bemerkungen des Gesandten.
94 Hoyos, Gesandter 14.11.1879 B Der rumänische Ministerpräsident zur Mög-
Österreich-Ungarns in lichkeit eines deutsch-russischen Kriegs.
Österreich-Ungarns
95 Boerescu, Minister des 14.11.1879 B Die Wiederaufnahme der Verhandlungen
Äußeren Rumäniens, bezüglich der Eisenbahnanschlüsse.
89
an Hoyos, Gesandter
Bukarest
96 Hoyos, Gesandter 15.11.1879 B Zur Note des rumänischen Ministers des
Österreich-Ungarns in Äußeren bezüglich der Eisenbahnanschlüsse
Bukarest, an Haymerle, (siehe Nr. 95). Die Erklärungen des Ministers
Minister des Äußeren anlässlich der Überreichung der Note. Die
Österreich-Ungarns Bemerkungen des Gesandten.
97 Hoyos, Gesandter 19.11.1879 B Zur Trennung der katholischen Diözesen
Österreich-Ungarns in Bukarest und Nikopol sowie zur Ernennung
Bukarest, an Haymerle, des Bischofs von Bukarest. Die diesbe-
Minister des Äußeren zügliche Zustimmung der Regierung.
Österreich-Ungarns
Österreich-Ungarns in die Anträge Deutschlands und Frankreich,
Bukarest, an Haymerle, Rumänien möge Garantien bezüglich der
Minister des Äußeren Anwendung des geänderten Artikels der
Österreich-Ungarns Verfassung geben. Die Frage der Anerken-
nung der Unabhängigkeit.
99 Hoyos, Gesandter 02.12.1879 B Die Gesellschaft für mazedorumänische
Österreich-Ungarns in Kultur. Die Meinung des türkischen Gesandten
Bukarest, an Haymerle, über diese Bewegung.
Österreich-Ungarns
100 Hoyos, Gesandter 28.01.1880 B Der rumänische Ministerpräsident über das
Österreich-Ungarns in Kriegsrisiko.
Österreich-Ungarns
101 Hoyos, Gesandter 10.02.1880 B Die Befürchtung der rumänischen Regierung,
Österreich-Ungarns in dass die Mächte Bedingungen für die Aner-
Bukarest, an Haymerle, kennung der Unabhängigkeit Rumäniens
Minister des Äußeren auferlegen werden. Die Erklärungen des
Österreich-Ungarns Ministerpräsidenten hierüber sowie zur
russischen Wühlarbeit, der Verschwörung
des Prinzen Grigore Sturdza und der Haltung
Russlands gegenüber Bulgarien.
102 Hoyos, Gesandter 10.02.1880 B Der Fürst Bulgariens über die Vereinigung
Österreich-Ungarns in Ostrumeliens mit Bulgarien, die Spannungen
Bukarest, an Haymerle, zwischen Christen und Türken sowie über
Minister des Äußeren die russische Infiltrierung.
Österreich-Ungarns
103 Haymerle, Minister 16.02.1880 W Die Stellung Österreich-Ungarns bezüglich
des Äußeren Österreich- des geänderten Artikels der rumänischen
Ungarns, an Hoyos, Verfassung.
Gesandter Österreich-
Ungarns in Bukarest
90
104 Hoyos, Gesandter 18.02.1880 B Die Frage der Anerkennung der Unabhän-
Österreich-Ungarns in gigkeit. Der Fürst über die diesbezügliche
Bukarest, an Haymerle, Note Großbritanniens, Frankreichs und
Minister des Äußeren Deutschlands.
Österreich-Ungarns
105 Hoyos, Gesandter 21.02.1880 B Die Überreichung der Noten Großbritanniens,
Österreich-Ungarns in Frankreichs und Deutschlands (siehe Nr. 104)
Bukarest, an Haymerle, sowie der Note Österreich-Ungarns.
Österreich-Ungarns
106 Hoyos, Gesandter 25.02.1880 B Die Erklärungen des rumänischen Gesandten
Österreich-Ungarns in in Wien über die rumänische Regierung, die
Bukarest, an Haymerle, russische Wühlarbeit, das ehemalige rumä-
Minister des Äußeren nische Bessarabien, den Fürsten Bulgariens,
Österreich-Ungarns den italienischen Gesandten, die Haltung,
die Österreich-Ungarn annehmen sollte, und
den Bahnhof in Itzkany. Die Bemerkungen
des k.u.k. Gesandten.
107 Hoyos, Gesandter 25.02.1880 B Der rumänische Ministerpräsident über seine
Österreich-Ungarns in Zukunft und die Unnötigkeit von Verpflich-
Bukarest, an Haymerle, tungen gegenüber Österreich-Ungarn. Der
Minister des Äußeren rumänische Finanzminister über das ehema-
Österreich-Ungarns lige rumänische Bessarabien, den rumä-
nischen Irredentismus bezüglich Sieben-
bürgens, den russischen Agenten (Kumani)
und die Haltung die Österreich-Ungarn
annehmen sollte.
108 Hoyos, Gesandter 03.03.1880 B Dimitrie Sturdza über seinen Austritt aus der
Österreich-Ungarns in Regierung, seine Reise nach Wien und die
Bukarest, an Haymerle, rumänisch-österreichisch-ungarischen Bezie-
Minister des Äußeren hungen. Die Bemerkungen des Gesandten.
Österreich-Ungarns
109 Hoyos, Gesandter 03.03.1880 B Die Bemerkungen des Gesandten über den
Österreich-Ungarns in Bericht eines Informanten aus Bukarest. Die
Bukarest, an Haymerle, Haltung Rumäniens im Kriegsfall.
Österreich-Ungarns
110 Hoyos, Gesandter 03.03.1880 B Die Haltung der führenden rumänischen
Österreich-Ungarns in politischen Persönlichkeiten gegenüber Öster-
Bukarest, an Haymerle, reich-Ungarn.
Österreich-Ungarns
111 Hoyos, Gesandter 10.03.1880 B Die Reise des rumänischen Minister-
Österreich-Ungarns in präsidenten über Wien nach Berlin unter
Bukarest, an Haymerle, dem Vorwand des Eisenbahnrückkaufs. Die
Minister des Äußeren Meinung des Gesandten über die wahren
Österreich-Ungarns Gründe der Reise.
91
112 Hoyos, Gesandter 10.03.1880 B Der rumänische Ministerpräsident zu seiner

Österreich-Ungarns in Reise über Wien nach Berlin sowie zur
Bukarest, an Haymerle, Königsfrage.
Österreich-Ungarns
Österreich-Ungarns in außenpolitische Haltung der Parteien, die
Bukarest, an Haymerle, russische Wühlarbeit in Rumänien und dem
Minister des Äußeren benachbarten Österreich-Ungarn sowie über
Österreich-Ungarns die Neutralität Rumäniens. Die Bemerkun-
gen des Gesandten. Der Bericht des Konsuls
in Iași über eine eventuelle Mobilmachung,
die Wühlarbeit gegen Österreich-Ungarn,
die Ambitionen und die russlandfreundliche
Partei des Prinzen Grigore Sturdza. Die
„nihilistische“ Bewegung in Iași.
114 Hoyos, Gesandter 24.03.1880 B Die rumänisch-österreichisch-ungarischen
Österreich-Ungarns in Beziehungen.
Österreich-Ungarns
115 Hoyos, Gesandter 24.03.1880 B Die Erklärungen des konservativen Senators
Österreich-Ungarns in Petre Mavrogheni zur politischen Situation
Bukarest, an Haymerle, und zur Opposition gegen den Eisen-
Minister des Äußeren bahnrückkauf.
Österreich-Ungarns
116 Hoyos, Gesandter 04.04.1880 B Der rumänische Ministerpräsident zu seiner
Österreich-Ungarns in Reise über Wien nach Berlin, die Vertei-
Bukarest, an Haymerle, digung Rumäniens durch Österreich-Ungarn
Minister des Äußeren und Deutschland, die rumänisch-bulgarische
Österreich-Ungarns Grenze, die Zurückberufung des Gendar-
merieoberst Tugenhold, einen Zwischenfall
an der rumänisch-bulgarischen Grenzen und
über den Bahnhof in Itzkany.
Österreich-Ungarns in die Reise des Ministerpräsidenten. Die Stellung
Bukarest, an Haymerle, dieses Ministers. Seine Erklärungen zu den
Minister des Äußeren Beziehungen Rumäniens zu Österreich-
Österreich-Ungarns Ungarn und Deutschland und der rumänisch-
bulgarischen Grenze.
118 Hoyos, Gesandter 28.04.1880 B Der Rücktritt Mihail Kogălniceanus als
Österreich-Ungarns in Innenminister und das Verbleiben Vasile
Bukarest, an Haymerle, Boerescus in der Regierung.
Österreich-Ungarns
119 Hoyos, Gesandter 05.05.1880 B Der Fürst über einen Brief des früheren
Österreich-Ungarns in k.u.k. Ministers des Äußeren.
Österreich-Ungarns
92
120 Hoyos, Gesandter 19.05.1880 B Die Königsfrage. Die diesbezüglichen

Österreich-Ungarns in Erklärungen des rumänischen Minister-
Bukarest, an Haymerle, präsidenten.
Österreich-Ungarns
121 Hoyos, Gesandter 19.05.1880 B Die Reise Dimitrie Brătianus, rumänischer
Österreich-Ungarns in Gesandter in Konstantinopel, nach Groß-
Bukarest, an Haymerle, britannien. Die Meinung des rumänischen
Minister des Äußeren Ministerpräsidenten über den britischen
Österreich-Ungarns Premierminister. Die rumänische Presse über
die Beziehungen zwischen Großbritannien
und Österreich-Ungarn.
122 Hoyos, Gesandter 19.05.1880 B Der Zwist zwischen der Regierung und der
Österreich-Ungarns in Stadt Iași bezüglich einiger finanziellen
Bukarest, an Haymerle, Fragen. Der moldauische Separatismus.
Österreich-Ungarns
123 Hoyos, Gesandter 16.06.1880 B Die Reise des rumänischen Gesandten in
Österreich-Ungarns in Konstantinopel über Wien nach Groß-
Bukarest, an Haymerle, britannien. Der rumänische Minister des
Minister des Äußeren Äußeren zu dieser Reise. Die Bemerkungen
Österreich-Ungarns des Gesandten. Die Reise des rumänischen
Ministerpräsidenten nach Oltenien. Die Lage
in der Moldau.
124 Hoyos, Gesandter 04.07.1880 B Die Frage der Nachfolge des Fürsten. Die
Österreich-Ungarns in diesbezüglichen Erklärungen des rumä-
Bukarest, an Haymerle, nischen Ministers des Äußeren. Die Reise
Minister des Äußeren des Fürsten nach Sigmaringen. Die Bemer-
Österreich-Ungarns kungen des Gesandten.
125 Hoyos, Gesandter 14.07.1880 B Der rumänische Ministerpräsident zur Frage
Österreich-Ungarns in der Nachfolge des Fürsten.
Österreich-Ungarns
126 Hoyos, Gesandter 14.07.1880 B Der rumänische Ministerpräsident zur
Österreich-Ungarns in Abreise Mihail Kogălniceanus nach Paris.
Bukarest, an Haymerle, Die Zweifel des Gesandten bezüglich der
Minister des Äußeren Haltung Kogălniceanus gegenüber Öster-
Österreich-Ungarns reich-Ungarn. Die diesbezüglichen Erklärungen
des rumänischen Ministerpräsidenten.
Österreich-Ungarns in Reise in die Moldau, seine Unterredung mit
Bukarest, an Haymerle, dem Gerenten des russischen Konsulats und
Minister des Äußeren das russisch-italienische Einverständnis.
Österreich-Ungarns
128 Bosizio, österreichisch- 22.08.1880 B Die Beteiligung des rumänischen Minister-
ungarischer Legations- präsidenten am Te Deum für den Kaiser und
sekretär in Bukarest, König. Die diesbezüglichen Erklärungen des
93
an Haymerle, Minister Ministerpräsidenten. Seine Beschwerden

des Äußeren Österreich- bezüglich des Transits russischer Kriegs-
Ungarns geräte und Truppen. Die Bemerkungen des
Gesandten. Die Erklärungen des Minister-
präsidenten über den Fürsten Bulgariens, die
vermeindliche slawische Bedrohung und
die rumänisch-österreichisch-ungarischen
Beziehungen.
129 Bosizio, österreichisch- 22.08.1880 B Die Pressekampagne der rumänischen Oppo-
ungarischer Legations- sition gegen Österreich-Ungarn und die
sekretär in Bukarest, rumänische Regierung.
an Haymerle, Minister
des Äußeren Österreich-
Ungarns
130 Bosizio, österreichisch- 24.08.1880 B Die Wühlarbeit Russlands, Italiens und
ungarischer Legations- Großbritanniens, um die Beziehungen
sekretär in Bukarest, Rumäniens zu Österreich-Ungarn und
an Haymerle, Minister Deutschland zu untergraben. Die Haltung
des Äußeren Österreich- des rumänischen Ministerpräsidenten.
Ungarns
131 Bosizio, österreichisch- 03.09.1880 B Die Zweckmäßigkeit einer Reise des Kaisers
ungarischer Legations- und Königs nach Rumänien. Die Opposition
sekretär in Bukarest, des rumänischen Ministerpräsidenten gegen
an Haymerle, Minister eine österreichisch-ungarische Präsidentschaft
des Äußeren Österreich- der Commission mixte. Die Beschwerden des
Ungarns Gesandten bezüglich der mangelnden Dank-
barkeit Rumäniens.
132 Bosizio, österreichisch- 14.09.1880 B Die Ambition Mihail Kogălniceanus und die
ungarischer Legations- Erklärungen einer seiner Vertrauens-
sekretär in Bukarest, personen. Die Gründe von Kogălniceanus
an Haymerle, Minister Groll auf Österreich-Ungarn.
Ungarns
133 Bosizio, österreichisch- 17.09.1880 B Neue Erklärungen der Vertrauensperson
ungarischer Legations- Mihail Kogălniceanus (siehe Nr. 132).
sekretär in Bukarest,
an Haymerle, Minister
Ungarns
134 Hoyos, Gesandter 21.09.1880 B Die Reise des Kaisers und Königs in die
Österreich-Ungarns in Bukowina.
Österreich-Ungarns
135 Bosizio, österreichisch- 27.10.1880 B Die Privataudienz des Gesandten beim
ungarischer Legations- Fürsten. Die Erklärungen des Fürsten zu
sekretär in Bukarest, an seiner Reise nach Ruse, den Konsequenzen
Haymerle, Minister des einer griechischen Militäraktion, der bulgari-
Äußeren Österreich- schen Armee, der Unzufriedenheit des
Ungarns Fürsten Bulgariens mit der Verfassung, die
94
Frage der Commission mixte, seine Reise

nach Wien und seinen bevorstehenden
Besuch in der Moldau.
Österreich-Ungarns in Reise des Fürsten nach Ruse, die rumänisch-
Bukarest, an Haymerle, russischen Beziehungen, seine Furcht vor
Minister des Äußeren einem neuen Krieg im Balkan und die Frage
Österreich-Ungarns der Europäischen Donaukommission.
Österreich-Ungarns in Fürsten. Die Erklärungen des Fürsten zu
Bukarest, an Haymerle, seiner Reise in die Moldau. Die Bemer-
Minister des Äußeren kungen des Gesandten. Der Fürst über die
Österreich-Ungarns politische Lage in Bulgarien und die Waf-
fenlieferungen dorthin.
138 Hoyos, Gesandter 10.11.1880 B Der rumänische Ministerpräsident über den
Österreich-Ungarns in Verzicht auf Wechsel im rumänischen diplo-
Bukarest, an Haymerle, matischen Korps. Mihail Kogălniceanus
Minister des Äußeren ungerechtfertigtes Verlassen seines Postens.
Österreich-Ungarns
139 Hoyos, Gesandter 17.11.1880 B Die Rückkehr Mihail Kogălniceanus auf
Österreich-Ungarns in seinen Posten. Seine Sichtweise bezüglich der
Bukarest, an Haymerle, Ausübung seines Amts, seine Bemerkungen
Minister des Äußeren über die Politik der rumänischen Regierung
Österreich-Ungarns und seine Angriffe auf Österreich-Ungarn.
140 Hoyos, Gesandter 24.11.1880 B Die Stellung verschiedener politischer Persön-
Österreich-Ungarns in lichkeiten bezüglich der Königsfrage.
Österreich-Ungarns
141 Hoyos, Gesandter 01.12.1880 B Die Lösung der Frage der Nachfolge des
Österreich-Ungarns in Fürsten.
Österreich-Ungarns
142 Hoyos, Gesandter 01.02.1881 B Die Kritik des rumänischen Minister-
Österreich-Ungarns in präsidenten an Österreich-Ungarn bezüglich
Bukarest, an Haymerle, der Königsfrage.
Österreich-Ungarns
143 Hoyos, Gesandter 16.02.1881 B Die Kritik des rumänischen Minister-
Österreich-Ungarns in präsidenten an Österreich-Ungarn bezüglich
Bukarest, an Haymerle, der Königsfrage.
Österreich-Ungarns
144 Hoyos, Gesandter 16.02.1881 B Der rumänische Minister des Äußeren und
Österreich-Ungarns in der katholische Bischof von Bukarest über
Bukarest, an Haymerle, die Union der Kutzowlachen mit der katho-
Minister des Äußeren lischen Kirche.
Österreich-Ungarns
95
145 Hoyos, Gesandter 23.02.1881 B Die Aufnahme einiger konservativen Politiker

Österreich-Ungarns in in die Regierung im Zusammenhang mit der
Bukarest, an Haymerle, Königsfrage.
Österreich-Ungarns
146 Hoyos, Gesandter 23.02.1881 B Die Königsfrage und die Zusammenstellung
Österreich-Ungarns in einer Koalitionsregierung.
Österreich-Ungarns
147 Hoyos, Gesandter 02.03.1881 B Die Königsfrage und die Haltung der
Österreich-Ungarns in Mächte hierzu. Das Benehmen Mihail
Bukarest, an Haymerle, Kogălniceanus.
Österreich-Ungarns
148 Hoyos, Gesandter 09.03.1881 B Die Königsfrage und die Haltung der
Österreich-Ungarns in Mächte hierzu. Die Stellung des rumänischen
Bukarest, an Haymerle, Ministerpräsidenten und der Regierung zu
Minister des Äußeren Österreich-Ungarn und Russland.
Österreich-Ungarns
149 Hoyos, Gesandter 12.03.1881 B Der russische Gesandte zur Königsfrage.
Österreich-Ungarns
150 Hoyos, Gesandter 16.03.1881 B Die Königsfrage. Die Haltung Deutschlands.
Österreich-Ungarns
151 Hoyos, Gesandter 19.03.1881 B Der rumänische Ministerpräsident zur Königs-
Österreich-Ungarns in frage. Seine Argumente und die Gegen-
Bukarest, an Haymerle, argumente des Gesandten. Der Minister-
Minister des Äußeren präsident zur Frage der Commission mixte
Österreich-Ungarns und zur Möglichkeit, die Forderungen Öster-
reich-Ungarns als Gegenleistung für die
Anerkennung des Königtums anzunehmen.
152 Hoyos, Gesandter 30.03.1881 B Die Reaktion des Gesandten auf die
Österreich-Ungarns in unilaterale Ausrufung des Königreichs.
Österreich-Ungarns
153 Hoyos, Gesandter 30.03.1881 B Die Reaktion der diplomatischen Vertretung
Österreich-Ungarns in auf die unilaterale Ausrufung des Königs-
Bukarest, an Haymerle, reichs. Die Frage der Reakkreditierung der
Minister des Äußeren Diplomaten.
Österreich-Ungarns
96
154 Hoyos, Gesandter 04.04.1881 B Die Bereitschaft Deutschlands, das Königtum

Österreich-Ungarns in anzuerkennen.
Österreich-Ungarns
155 Hoyos, Gesandter 05.04.1881 B Details zur Anerkennung des Königtums.
Österreich-Ungarns
156 Hoyos, Gesandter 05.04.1881 W Die Unterredung eines Banater Groß-
Österreich-Ungarns in grundbesitzers mit dem König Rumäniens.
Bukarest, an Haymerle, Der König über die Umstände der
Minister des Äußeren Ausrufung des Königreichs.
Österreich-Ungarns
157 Hoyos, Gesandter 06.04.1881 B Die Anerkennung des Königtums durch
Österreich-Ungarns in Russland und Deutschland.
Österreich-Ungarns
158 Hoyos, Gesandter 06.04.1881 B Die Anerkennung des Königtums durch Öster-
Österreich-Ungarns in reich-Ungarn, Russland und Deutschland.
Österreich-Ungarns
159 Hoyos, Gesandter 06.04.1881 B Der Ministerpräsident und der Minister des
Österreich-Ungarns in Äußeren Rumäniens zur unilateralen Ausru-
Bukarest, an Haymerle, fung des Königsreichs.
Österreich-Ungarns
Österreich-Ungarns in Deutschland.
Österreich-Ungarns
Österreich-Ungarns in Deutschland.
Österreich-Ungarns
162 Hoyos, Gesandter 09.04.1881 B Die Übergabe der Antworten auf die Noti-
Österreich-Ungarns in fikationsschreiben des Königs Rumäniens.
Österreich-Ungarns
163 Hoyos, Gesandter 13.04.1881 B Der König Rumäniens über seine Unter-
Österreich-Ungarns in redung mit dem Banater Großgrundbesitzer
Bukarest, an Haymerle, (siehe nr. 156) und den Panslawismus. Der
Minister des Äußeren rumänische Ministerpräsident über die Dank-
Österreich-Ungarns barkeit für Österreich-Ungarn.
97
164 Hoyos, Gesandter 13.04.1881 B Die Antworten auf die Notifikations-

Österreich-Ungarns in schreiben des Königs Rumäniens.
Österreich-Ungarns
165 Hoyos, Gesandter 15.04.1881 B Die Antworten auf die Notifikations-
Österreich-Ungarns in schreiben des Königs Rumäniens.
Österreich-Ungarns
166 Hoyos, Gesandter 11.05.1881 B Die Frage der Europäischen Donaukommis-
Österreich-Ungarns in sion. Die Persönlichkeit Dimitrie Brătianus,
Bukarest, an Haymerle, der neue rumänische Ministerpräsident.
Österreich-Ungarns
167 Hoyos, Gesandter 25.05.1881 B Die Ankunft und der Aufenthalt des Her-
Österreich-Ungarns in mannstädter Militärkommandanten, Spezial-
Bukarest, an Haymerle, gesandter des Kaisers und Königs für die
Minister des Äußeren Krönung.
Österreich-Ungarns
168 Hoyos, Gesandter 27.06.1881 B Ion Brătianu über seine Rückkehr an die
Österreich-Ungarns in Spitze der Regierung, die Situation in
Bukarest, an Haymerle, Bulgarien und die Frage der Europäischen
Minister des Äußeren Donaukommission.
Österreich-Ungarns
169 Salzberg, österreichisch- 10.08.1881 B Das Österreich-Ungarn feindselige Klima in
ungarischer Lega- Rumänien. Die Erklärungen des rumä-
tionsrat in Bukarest, an nischen Ministers des Äußeren zu den rumä-
Haymerle, Minister des nisch-österreichisch-ungarischen Beziehungen.
Äußeren Österreich- Der russische Einfluss. Die Frage der
Ungarns Commission mixte.
170 Salzberg, öster- 31.08.1881 B Der Besuch des ehemaligen k.u.k. Ministers
reichisch-ungarischer des Äußeren in Sinaia. Die Pressekampagne
Legationsrat in gegen Ungarn.
Österreich-Ungarns
171 Hoyos, Gesandter 07.09.1881 B Die Reise des Gesandten nach Sinaia. Seine
Österreich-Ungarns in Beschwerden bezüglich des rumänischen
Bukarest, an Haymerle, Irredentismus. Die Frage der Commission
Minister des Äußeren mixte und der rumänisch-bulgarischen Grenze.
Österreich-Ungarns
Österreich-Ungarns in Unterredung mit dem k.u.k. Minister des
Bukarest, an Haymerle, Äußeren. Die Beschuldigungen des Minister-
Minister des Äußeren präsidenten gegen Österreich-Ungarn.
Österreich-Ungarns
98
173 Hoyos, Gesandter 21.09.1881 B Der russische Gesandte zu den russisch-

Österreich-Ungarns in österreichisch-ungarischen Beziehungen.
Österreich-Ungarns
174 Hoyos, Gesandter 21.09.1881 B Der Plan des ehemaligen rumänischen
Österreich-Ungarns in Ministerpräsidenten, den König Rumäniens
Bukarest, an Haymerle, als bulgarischen Thronanwärter vorzuschla-
Minister des Äußeren gen, falls der Fürst Bulgariens ins Exil
Österreich-Ungarns müsste.
175 Salzberg, öster- 19.10.1881 B Der deutsche Gesandte über das Einver-
reichisch-ungarischer nehmen zwischen Deutschland, Österreich-
Legationsrat in Ungarn und Russland infolge des Treffens in
Bukarest, an Kállay, Danzig.
Sektionschef im
Ministerium des
Äußeren Österreich-
Ungarns
Österreich-Ungarns in Fürstenpaar. Die Frage der Commission
Bukarest, an Kállay, mixte. Der Versuch, Mihail Kogălniceanu
Sektionschef im Minis- für Österreich-Ungarn zu gewinnen.
terium des Äußeren
Österreich-Ungarns
177 Hoyos, Gesandter 07.12.1881 B Die Einstellung der Beziehungen zur rumä-
Österreich-Ungarns in nischen Regierung. Die Erklärungen des
Bukarest, an Kálnoky, Gesandten an andere diplomatische Vertreter.
Österreich-Ungarns
178 Hoyos, Gesandter 12.12.1881 B Der Korrespondent der Neuen Freien Presse
Österreich-Ungarns in über eine Unterredung mit dem rumänischen
Bukarest, an Kálnoky, Ministerpräsidenten. Die widersprüchlichen
Minister des Äußeren Erklärungen des Ministerpräsidenten über die
Österreich-Ungarns rumänisch-österreichisch-ungarischen Bezie-
hungen. Die Stellung des rumänischen
Ministers des Äußeren.
179 Hoyos, Gesandter 12.12.1881 B Die Erklärungen des Ministerpräsidenten
Österreich-Ungarns in über die rumänisch-österreichisch-ungarischen
Bukarest, an Kálnoky, Beziehungen (siehe nr. 178). Die rumänisch-
Minister des Äußeren französischen Beziehungen.
Österreich-Ungarns
180 Salzberg, öster- 28.12.1881 B Die Zurückberufung des Gesandten und die
reichisch-ungarischer Ernennung eines Geschäftsträgers. Die
Geschäftsträger in Reaktion der rumänischen Presse und des
Bukarest, an Kálnoky, rumänischen Ministers des Äußeren. Die
Minister des Äußeren Unterredung des Geschäftsträgers mit dem
Österreich-Ungarns rumänischen Ministerpräsidenten. Dessen
Reaktion auf die Lösung des Zwists mit
Österreich-Ungarn.
99
181 Salzberg, öster- 28.12.1881 B Die Reaktion des rumänischen Minister-

reichisch-ungarischer präsidenten und der öffentlichen Meinung
Geschäftsträger in auf die Lösung des Zwists mit Österreich-
Bukarest, an Kálnoky, Ungarn.
Österreich-Ungarns
Abkürzungen
B – Bukarest
C – Constanța
I – Iași (Jassy)
S – Schönbrunn
T – Tiszadob
W – Wien
100
ABREVIERI
a. c. – anul curent
ANIC – Arhivele Naționale Istorice Centrale, București
ANIC FCR – Arhivele Naționale Istorice Centrale, Fondul Casa Regală
CDR – Correspondance diplomatique roumaine sous le roi Charles I-er (1866–1880),
publiée sous les auspices du Ministère des Affaires Etrangères de
Roumanie par N. Iorga, Paris, Gamber, 1923
d. – dosar
DIR–RI – Documente privind Istoria României. Războiul pentru Independență,
vol. I–IX, București, Editura Academiei Republicii Populare Române,
1952–1954
dvs. – dumneavoastră
f. – fila/filele
f.n.n. – file nenumerotate
H.P. – Handelspolitisch (politici comerciale)
HHStA – Haus-, Hof- und Staatsarchiv, Viena
HHStA AR – Haus-, Hof- und Staatsarchiv, Viena, Administrative Registratur
HHStA PA – Haus-, Hof- und Staatsarchiv, Viena, Politisches Archiv
I. R. / i. și r. – Imperial și Regal (pentru k. und k. și k. k. – kaiserlich und königlich – din
limba germană)
INV. – inventar
IRD–DD – Independența României. Documente, vol. IV, Documente diplomatice,
1873–1881, volum îngrijit de George Macovescu, București, Editura
Academiei Republicii Socialiste România, 1978
Kt. – Karton (Cutie de arhivă)
MO – „Monitorul Oficial al României”
Nr. / nr. – număr, numere
P. S. – Post-scriptum
Pol./Polit. – politisch (politic)
st. n. – stil nou (calendar gregorian)
st. v. – stil vechi (calendar iulian)
ș.a. – și altele
101
ABKÜRZUNGEN
A. h. / Allh. – Allerhöchst(e/r)
a. St. – alten Stils (julianischer Kalender)
ANIC – Arhivele Naționale Istorice Centrale (Nationale Historische Zentral-
archive), Bukarest
ANIC FCR – Arhivele Naționale Istorice Centrale, Fondul Casa Regală
B. / Bon – Baron
CDR – Correspondance diplomatique roumaine sous le roi Charles I -er
(1866–1880), publiée sous les auspices du Ministère des Affaires
Etrangères de Roumanie par N. Iorga, Paris, Gamber, 1923
Cte – Comte
d. i. – das ist
d. Js. – dieses Jahres
d. M. / d. Ms. /
ds. Mts. – dieses Monats
DIR–RI – Documente privind Istoria României. Războiul pentru Independență,
vol. I–IX, București, Editura Academiei Republicii Populare Române,
1952–1954
Europne – Européenne
Ew. Excellenz – Eure Excellenz
f. – folio
Gouvt – Gouvernement
H. – Herr
H.P. – Handelspolitisch
HHStA – Haus-, Hof- und Staatsarchiv, Wien
HHStA AR – Haus-, Hof- und Staatsarchiv, Wien, Administrative Registratur
HHStA PA – Haus-, Hof- und Staatsarchiv, Wien, Politisches Archiv
Hrn. – Herrn
I. et R. – Impérial et Royal
Il / Impl – Impérial
Imple – Impériale
Imples – Impériales
103
IRD–DD – Independența României. Documente, vol. IV, Documente diplomatice,

1873–1881, volum îngrijit de George Macovescu, București, Editura
Academiei Republicii Socialiste România, 1978
k. k. – kaiserlich-königlich
k. u. k. – kaiserlich und königlich
Kt. – Karton
l. J. / l. Jhs. /
lfd. Js. – laufenden Jahres
l. M. / l. Mts. – laufenden Monats
M. / Mons. / Mr – Monsieur
MdÄ – Ministerium des Äußern
Mgr. – Monsignore (geistlicher Titel)
MM. – Messieurs
MO – „Monitorul Oficial al României”
n. f. – nicht foliiert
n. St. – neuen Stils (gregorianischer Kalender)
N° – Nummer
ö. u. / österr. ung. – österreichisch-ungarisch
österr. – österreichisch
p. e. – par exemple
P. S. – Post-scriptum
Polit. / pol. – Politisch
Rl – Royal
Rle – Royale
rum. – rumänisch
S. E. – Son Excellence
S. M. – Sa Majesté
S. M. – Seine Majestät
s. z. / s. Z. – seinerzeit(ig) / seiner Zeit
St. – Saint
türk. – türkisch
v. J. / v. Js. – vorigen Jahres
v. M. / vg. M. – vorigen Monats
z. B. – zum Beispiel
104
DOCUMENTE /
QUELLEN
Bukarest, am 5. Jänner 1877. Nr. 2/Polit. Bosizio an Andrássy
Hochgeborner Graf!
Die von der Pforte proclamirte Constitution,1 welche übrigens bisher der hiesigen
Regierung gar nicht offiziell mitgetheilt worden ist, war ihrem vollen Inhalte nach in
Bucarest noch nicht bekannt, als ein Telegramm des Generals Ghika einlangte, wonach
Artikel I und VII der türkischen Verfassung2, welche von privilegirten Provinzen sprechen,
der in Constantinopel verbreiteten Ansicht zufolge sich direct auf Rumänien beziehen würden.
Diese Depesche wurde von der Regierung einige Zeit hindurch geheim gehalten,
weil man eine zu starke Aufregung im Lande fürchtete.
Der Fürst selbst und die Minister waren im ersten Augenblicke so überrascht und
erbittert, daß in zwei aufeinanderfolgenden Minister-Conseils unter dem Vorsitze Seiner
Hoheit kein Beschluß gefaßt werden konnte.
Es wurde mir vertraulich mitgetheilt, Seine Hoheit hätte im Momente der ersten
Aufregung die Absicht gehabt sofort die Unabhängigkeit Rumänien's und sich zum König
zu proclamiren.
In der folgenden Ministerraths-Sitzung kamen jedoch besonnenere Anschauungen
zur Geltung.
Einige Minister hielten die vom General Ghika den Artikeln I und VII der
türkischen Constitution gegebene Auslegung für unzuläßig. Es schien ihnen unmöglich, daß
die Türkei die ihr gegenüber von Rumänien beobachtete correcte Haltung durch eine
absolute Verneinung der Rechte, welche diesem Lande von ganz Europa gewährleistet
wurden, verkennen sollte, und zwar gerade in einem Augenblicke, wo durch die Entsen-
dung Demeter Bratiano's nach Constantinopel eine Verständigung mit der Pforte angebahnt
worden war3. Sie wollten daher jenen Artikel der türkischen Constitution keine weitere
Bedeutung beilegen, da diese doch nur das Verhältniß zwischen der ottomanischen
Bevölkerung und deren Souverain regeln und sich somit in keiner Weise auf Rumänien
beziehen könne, welches eine eigene Constitution und einen erblichen Fürsten besitze.
Um aber in dieser Frage klar zu sehen und um den Vertretern des Landes, welche
doch früher oder später von der Sachlage Kenntniß erhalten würden, eine bestimmte
Antwort geben zu können, beschloß die Majorität des Ministerrathes von der Pforte
Aufklärungen über die Art und Weise, wie sie die Artikel I und VII in Bezug auf Rumänien
verstehen, abzuverlangen und wurden in diesem Sinne die erforderlichen Weisungen in
telegraphischem Wege an General Ghika erlassen4.
Einige Minister, worunter namentlich Stourdza und Jonesco, schmeichelten sich mit
der Hoffnung, daß die Pforte, selbst wenn sie ursprünglich auch Rumänien zu ihren
privilegirten Provinzen gezählt hätte, eine befriedigende Erklärung geben werde, in der
Befürchtung, daß Rumänien seine bisherige neutrale Politik ändern könnte.
Stourdza soll in erster Linie dafür plaidirt haben, die Mächte direct zu ersuchen, bei
der Pforte ihren Einfluß dahin geltend zu machen, daß zur Vermeidung eines weiteren
Conflictes der rumänischen Regierung eine beruhigende Antwort ertheilt werde.
Mir gegenüber hat Stourdza diese seine Anschauung nicht verhehlt, ersuchte mich
aber, von seinen, wie er sagte, ganz vertraulichen Äußerungen keinen Gebrauch zu machen.
Erst als Jonesco, den ich an demselben Tage aufsuchte, mir mit Bestimmtheit
erklärte, daß der Fürst und seine Regierung für den Fall als die Pforte den Artikeln I und VII
107
keine befriedigende Auslegung geben würde, entschloßen seien, mit ganzer Kraft für die
Rechte des Landes einzutreten und selbst den von der Pforte hingeschleuderten Fehde-
handschuh aufzunehmen, um derselben zu zeigen, daß Rumänien keine privilegirte Provinz
des ottomanischen Reichs, sondern ein ganz unabhängiges Land sei, und als ferner Jonesco,
der sich in der größten Aufregung befand, sich mit der Hoffnung zu beruhigen suchte, daß
Euer Excellenz bei der Pforte ein Wort zu Gunsten Rumänien's fallen lassen werden,
erlaubte ich mir mein Chiffre-Telegramm vom 30. v. M. abzusenden.
Beide Minister sprachen die Befürchtung aus, Rußland werde diesen Zwischenfall
zu neuen Agitationen ausbeuten.
Wie ich Euer Excellenz unter dem 3ten d. M. zu telegraphiren die Ehre hatte, fiel die
Antwort der Pforte nicht zu Gunsten Rumänien's aus5.
General Ghika telegraphirte hieher, er habe sich sofort zu Savfet Pascha begeben
und dieser habe ihm erklärt: „unter den im Artikel VII der türkischen Constitution erwähnten
privilegirten Provinzen seien Rumänien, Serbien und Egypten zu verstehen.”
Gleichzeitig meldete General Ghika, er habe nicht ermangelt, Seiner Excellenz
Savfet Pascha auf die Bedeutung und auf die Folgen einer solchen Erklärung aufmerksam
zu machen, worauf derselbe ihm zu beweisen suchte, daß Rumänien in der That eine
ottomanische Provinz sei6.
Das bezügliche Telegramm wurde mir von Herrn Mitilineo vorgelesen.
Gleich nach Eintreffen dieser Depesche fanden neuerdings unter Vorsitz des Fürsten
mehrere Minister-Conseils statt und soll Bratiano7 Mühe gehabt haben, Seine Hoheit von
einem voreiligen Schritte abzuhalten.
Auch soll, wie in Regierungskreisen verlautet, nur zur Beruhigung des Fürsten der
übrigens noch nicht publicirt gewesene Befehl, sämmtliche Dorobanzen und Reservisten zu
entlassen, revocirt und jede weitere Beurlaubung eingestellt sowie die Wiedereinberufung
der bereits beurlaubten Mannschaft in Aussicht genommen worden sein.
Die Minister, im höchsten Grade erregt, wären vielleicht selbst gerne, ihrem inneren
Impulse folgend, zu einer raschen That bereit gewesen, bemeisterten aber diesmal ihre
Gefühle und stellten sich auf den Standpunkt der Verträge, indem sie beschlossen, auf
Grund des Artikels IX der Convention vom Jahre 18588 gegen die angebliche Verletzung
der die bisherige politische Stellung Rumänien's garantirenden internationalen Acte bei der
Pforte und bei den Vertretern der Mächte in Constantinopel einen energischen Protest zu
erheben.
Einerseits sollte dieser Beschluß ohne Zustimmung der Kammern nicht zur Ausfüh-
rung gelangen, andererseits wurde daraus eine Cabinetsfrage gemacht.
Durch das zustimmende Votum der Kammern wollte Bratiano dem Proteste mehr
Nachdruck verleihen, welcher dadurch gewissermassen als ein Protest der ganzen rumä-
nischen Nation erscheinen sollte.
Die ganze Angelegenheit wurde zunächst in geheimen Sitzungen des Senates und
der Kammer und in einer Mittwoch den 3ten stattgefundenen gemeinsamen Conferenz
beider Vertretungskörper berathen und wie es scheint in dieser letzteren der Beschluß
gefaßt, die von Savfet Pascha dem rumänischen Agenten in Constantinopel zu Theil
gewordene Erklärung mit dem von der Regierung beabsichtigten Proteste zu beantworten,
denn das bezügliche Telegramm wurde, noch bevor die Kammer und der Senat sich in
öffentlicher Sitzung über den Gegenstand ausgesprochen hatten, an General Ghika
abgesendet.
Der Inhalt des Protestes, welcher von Jonesco unterfertigt ist, wurde mir im
Ministerium des Äußern vertraulich mitgetheilt und lautet beiläufig wie folgt:
108
„Les explications données par la Sublime Porte au sujet de la portée de l'Article 7 de

la Constitution ottomane ont produit sur les conseillers de Son Altesse le Prince Charles I la
plus pénible impression.
Les capitulations avec la Turquie ont bien établi l'existence de la Roumanie comme
pays distinct et n'ont pas altéré la Souveraineté de ce pays.
Depuis le traité de Paris la Roumanie a fait constamment des actes de Souveraineté
reconnus et consacrés par les puissances garantes et la Porte elle-même.
En vertu de ces capitulations et du Traité de Paris le Souverain de Roumanie ne
saurait être assimilé aux chefs des provinces ottomanes.
La Turquie a porté par ces dispositions la plus grande atteinte aux actes
internationaux qui ont garanti l'existence politique de la Roumanie.
Le Gouvernement de Son Altesse accomplit un devoir en protestant de la manière la
plus formelle contre cette violation et il laisse la responsabilité de cette rupture à la Sublime
Porte.
Nous espérons que les puissances aviseront à ce que les droits de la Roumanie
soient respectés.
Mons. le Général Ghika est chargé de remettre copie de cette dépêche à son
Excellence Savfet Pacha et aux représentants des puissances garantes.”
In der ersten geheimen Senats-Sitzung, welche Dienstag Abends stattfand, wurde
Jonesco namentlich von Cogalniceano, der zum Ausgangspunkte seiner Anklage die auf
Seite 103 des Grünbuches9 abgedruckte Ministerial-Weisung an General Ghika nahm10, in
der heftigsten Weise angegriffen.
Cogalniceano warf Jonesco vor, der Würde Rumänien's vergeben zu haben, indem
er eine Note Savfet Pascha's vom 11. Oktober 1876 (Seite 102 Grünbuch), worin die fürst-
lichen Tribunale, ihrer Competenz nach den Tribunalen der übrigen Theile des ottoma-
nischen Reiches gleichgestellt werden11, nicht mit der gehörigen Entschiedenheit erwidert,
sondern vielmehr die Entscheidung der in der erwähnten beiden Schriftstücken behandelten
Frage als von untergeordneter Bedeutung einem späteren Zeitpunkte vorbehielt.
Cogalniceano tadelte im Allgemeinen die von Jonesco der Pforte gegenüber
beobachtete condescendante Politik und bezeichnete denselben als den unfähigsten Minister
des Äußern, den Rumänien je besessen habe.
Er griff aber auch das ganze Cabinet Bratiano an, welches gleich nach Eintreffen der
ersten Depesche General Ghika's über die angebliche Bedeutung des Art. VII der
türkischen Verfassung sich sofort an den Senat und die Kammer hätte wenden und ohne
Ermächtigung derselben keinen Schritt in jener so wichtigen Frage hätte unternehmen sollen.
Die Vertretungskörper wären vielleicht der Ansicht gewesen, daß von der Pforte keine
Aufklärungen über den Sinn des Artikels VII in Bezug auf Rumänien abzuverlangen seien.
Einige Senatoren sollen das Begehren gestellt haben, daß der Senat erst in 2 bis
3 Tagen einen Entschluß fasse, bis nämlich auch die mit Urlaub abwesenden und telegra-
phisch einberufenen Senatoren eingetroffen sein würden.
Dieselben sollen auch verlangt haben, daß der Senat keine Entscheidung in der
vorliegenden Frage treffe, bevor nicht wenigstens durch Modificirung des Ministeriums die
Stellung der Regierung dem Senate gegenüber an Festigkeit gewinne.
Angesichts dieser Opposition mag Bratiano vielleicht im ersten Augenblick sich der
Absicht zugeneigt haben, durch Aufnahme Cogalniceano's als Minister des Äußern und
Yepureano's als Justizminister das Cabinet im Sinne des Senates zu reformiren.
Es scheint aber, daß in der am Mittwoch stattgefundenen gemeinsamen Conferenz
der Kammer und des Senates die Gegensätze einigermaßen ausgeglichen wurden.
109
Der unmittelbare Fall Jonesco's soll von der Haltung der Kammer in ihrer am Abende
desselben Tages abzuhaltenden öffentlichen Sitzung abhängig gemacht worden sein.
In dieser letzteren wurde Jonesco von keiner Seite persönlich attaquirt und hielt in
Beantwortung auf die vom regierungsfreundlichen Deputirten Misail gestellte Interpellation
über die von der Regierung gegenüber der türkischen Constitution beobachteten Haltung
eine längere Rede, welche mit großem Beifall aufgenommen und selbst von Bratiano
applaudirt wurde.
Nachdem Jonesco der Kammer den Sachverhalt mitgetheilt und den der Regierung
gemachten Vorwurf, von Savfet Pascha Aufklärungen begehrt zu haben, abzuschwächen
gesucht hatte, sagte er beiläufig Folgendes:
„Unsere Ansicht geht dahin, daß wir gegenüber der türkischen Constitution, welche
wir als eine Morgenröthe für die Bevölkerung des Orientes begrüssen, nichts Anderes zu
thun haben, als der Pforte gegenüber auf unsere Rechte zu bestehen.
Wir haben 400 Jahre alte Capitulationen, welche unsere Rechte und unsere Immu-
nitäten und unsere unabhängige Stellung klar definiren und den Ottomanen nicht einmal
gestatten, sich auf eine Zollbreite unseres Gebietes niederzulassen.12
Im Jahre 1856 war Europa der Ansicht, daß diese Capitulationen einen Theil des
öffentlichen europäischen Rechtes ausmachen.
Vom Jahre 1856 an sind wir in den Vollbesitz unserer souveränen Rechte einge-
treten und haben seit der Zeit selbst denjenigen Mächten gegenüber, welche diese Rechte
nicht anerkennen wollten, Acte der Souverainität ausgeübt.13
Und wenn wir als ein Theil des orientalischen Systems angesehen wurden, so
geschah dies zur besseren Garantirung unserer Unabhängigkeit.
Wenn nun Jemand heute behaupten würde, daß Rumänien einen Theil des
ottomanischen Reiches ausmache, daß unser selbstständiger Fürst der Chef einer privi-
legirten Provinz sei, daß wir von nun an den Namen Ottomanen führen müssen, so würde
dies gleichbedeuten mit der Verläugnung jedes Rechtsgefühles.
Die von der Pforte proclamirte Constitution kann keineswegs auf Rumänien Anwen-
dung finden, welches seit Langem eine selbstständige politische Stellung einnimmt.
Seit dem Jahre 1866 erfreuen wir uns des Genußes einer Constitution, welche der
rumänischen Nation einen Platz unter den anderen europäischen Staaten sichergestellt hat.
Zwischen uns und der Pforte bestehen nur jene Beziehungen, welche aus dem
öffentlichen europäischen Rechte, aus den Verträgen fließen.
Von dieser Überzeugung durchdrungen, haben wir die Erklärung des türkischen
Ministers des Äußern entgegengenommen.
Kann nunmehr ein Zweifel darüber bestehen, daß wir einen Protest gegen die Pforte
bei jenen Mächten überreichen müssen, welche so wie wir gehalten sind, die Verträge treu
zu beobachten?
Möge sich ja Niemand erschrecken, wenn wir von energischen Protestationen
sprechen, denn diese Prozedur hat uns Europa vorgeschrieben.
Damit jedoch kein Zweifel übrig bleibe, ob nicht vielleicht die Anmaßung der
Pforte eine Folge unserer Beziehungen zu derselben sei, will ich Ihnen sagen, wie wir in der
letzten Zeit zur Pforte standen.
Wir haben einen Agenten in Constantinopel, welcher mit der Regierung Sr Majestät
des Sultans die besten Beziehungen unterhielt, dann haben wir Herrn Demeter Bratiano zur
Regelung der Angelegenheiten des Donaudeltas nach Constantinopel entsendet, wo
derselbe die beste Aufnahme fand.
110
Wir waren mit der Pforte in Unterhandlungen, welche ein erfreuliches Resultat
versprachen und gerade inmitten dieser guten Beziehungen wurden wir von der neuen
constitutionellen Charte der Türkei und von der Erklärung Savfet Pascha's überrascht.
Wir haben absolut Nichts gethan, was uns den Unwillen des ottomanischen
Gesetzgebers hätte zuziehen können.
Wir haben heute nur das Werk der Regierung Sr Majestät des Sultans zu beurtheilen
und zu erklären, daß wir in der Energie unserer Nation genug Kraft finden werden, um die
Rechte und die Würde des Landes zu vertheidigen.”14
Hierauf ergriff der Deputirte Blaremberg das Wort und warf dem Minister Bratiano
seine Neigung zu Rußland und seine Tendenz, einen Conflikt mit der Türkei herauf-
zubeschwören, vor.
Nachdem die Regierung bereits den Fehler begangen habe, von der Pforte Auf-
schlüsse zu begehren, erklärte sich auch Blaremberg mit dem Proteste einverstanden, nur
wollte er, daß diese Aufgabe nicht dem gegenwärtigen sondern einem anderen Cabinete
aufgetragen werde.
Bratiano antwortete auf die wider ihn erhobene Anklage, wobei er damit begann,
daß er Herrn Blaremberg zurief, nicht einmal der Säbel Bajazet's habe Rumänien so schwer
getroffen als Midhat-Pascha.
Nicht die fürstliche Regierung suche den Conflict mit der Türkei, sondern es sei die
jetzt in Constantinopel herrschende jungtürkische Partei mit Midhat Pascha an der Spitze,
welche den Bruch mit allen Fürstenthümern herbeiführen wolle, um dieselben als
Provinzen dem Scepter des Sultans zu unterordnen.
Die Regierung wüßte schon auch allein zu protestiren, sie wolle aber, daß das Land
selbst den Fremden beweise, daß es seine Rechte kenne, daß es derselben sich bewußt und
entschlossen sei, diese Rechte aufrechtzuerhalten, umsomehr als es auch wiße, daß die
Existenz Rumänien's dem europäischen Gleichgewichte nothwendig sei.
Herr Bratiano frug die Kammer, ob sie den Protest genehmige. Was aber das
Cabinet anbelange, so sei dasselbe bereit auch schon Morgen sich zurückzuziehen, wenn
die Kammer und der Senat es wünschen.
Die Regierung werde so weit gehen, bis die Pforte durch einen ebenso feierlichen
Act wie ihre jetzige Constitution erklären wird, daß Rumänien nicht zu den privilegirten
Provinzen des ottomanischen Reiches gehöre.
„Man soll uns mit Steinen todtwerfen” rief Bratiano aus, „wenn wir nicht unsere
Pflicht thun.”
Nachdem der rauschende Beifall, der dieser Rede folgte, sich gelegt hatte, wurde
folgende Motion eingebracht:
„Die Kammer erklärt sich vollkommen befriedigt mit der ihr von der Regierung
ertheilten Antwort, wodurch die Haltung derselben Angesichts der von der Hohen Pforte
promulgirten Constitution erläutert wird, und überzeugt, daß die Regierung bei den
Garantie-Mächten und bei der Pforte gegen die Verletzung der unbestreitbaren Rechte
Rumänien's protestiren wird, geht dieselbe zur Tagesordnung über.”
Der Herr Deputirte Gradisteano sprach gegen diese Motion.
Der Deputirte Jepureano vertheidigte die Regierung, verlangte jedoch, daß die
Kammer entweder einfach zur Tagesordnung übergehe oder aber die Mittheilung des
Protestes verlangen solle.
Der Herr Ministerpräsident bat sodann die Kammer, sie möge die Motion
einstimmig votiren und erneuerte schließlich die Erklärung, daß die Regierung in allen
Fällen wissen werde, ihre Schuldigkeit zu thun.
111
Neun Deputirte, worunter auch die Minister, enthielten sich der Abstimmung und
wurde sonach die obige Motion mit Stimmeneinheit von 79 Votanten angenommen.
Einen schwierigeren Stand als in der Kammer hatte die Regierung in der Donnerstag
den 4. d. M. abgehaltenen öffentlichen Senatssitzung.
Es war bis zum letzten Augenblicke unentschieden, ob das Cabinet Bratiano im
Amte verbleiben werde.
Die Senatoren Radu, Apostolean, Deschliu, Dem. Ghyka und selbst der sonst
regierungsfreundliche Boziano griffen die Regierung an.
Am meisten hatte Jonesco auszustehen.
Der Minister Vernesco erklärte aber, daß das ganze Cabinet für die auswärtige
Politik verantwortlich sei und das ganze Cabinet das Ministerium des Äussern repräsentire.
Dadurch wurde die Stellung Jonesco's im Cabinete Bratiano gewissermaßen
befestigt.
Der Deputirte Apostolean beantragte ein Tadelsvotum, zog aber dasselbe zurück,
nachdem Boziano dagegen plaidirt hatte, welch' letzterer sich zwar für den Protest
aussprach, jedoch in der von ihm beantragten Motion, die Verwahrung des Senates gegen
eine die Pforte provozirende Manifestation der Regierung ausdrücken wollte.
Der Ministerpräsident Bratiano erklärte, er könne der Motion in einer solchen
Fassung nicht zustimmen, da die Regierung nicht die leiseste Absicht habe, die Pforte zu
provociren und er darin einen Mangel an Vertrauen des Senates zu dem gegenwärtigen
Cabinete erblicken müßte.
Boziano gab schließlich nach und beantragte folgende auch von der Regierung
gebilligte Motion:
„Der Senat, von dem Willen durchdrungen, daß die durch den Pariser-Vertrag15
sowie durch die späteren politischen Akte anerkannten und garantirten alten Rechte
Rumänien's16 auf Grund der Souverainität des Landes respectirt und unangetastet bleiben
sollen und ferner seinen Willen kundgebend, daß die Politik der Regierung in würdiger
Weise dasselbe Ziel verfolgen möge, geht zur Tagesordnung über.”
Diese Motion wurde mit 27 gegen 12 Stimmen angenommen.17
Der Senat hat sich bis zum 10/22 d. M. vertagt, während die Kammer beschloß, von
den Weihnachts- und Neujahrsferien keinen Gebrauch zu machen.18
An dieser Stelle erlaube ich mir eines Gerüchtes zu erwähnen, welches viele
Gläubige fand.
Es wurde nämlich ausgestreut, daß die von der Pforte dem Artikel VII der
Constitution gegebene Auslegung nur infolge Einflüsterungen des Generals Ignatieff, unter
dessen Einfluße auch General Ghika stehe, erfolgt sei.
Als eine mir von Herrn Mitilineo verbürgte Thatsache kann ich melden, daß Savfet
Pascha von der Absicht der hiesigen Regierung, Aufschlüsse über den bewußten Artikel zu
verlangen, bereits informirt war, als sich General Ghika zu ihm begab.
Zur Aufregung unter der Bevölkerung trug auch eine Depesche der türkischen
Telegraphen-Verwaltung an die hiesige Telegraphen-Direction viel bei, welch' letztere
aufgefordert wurde, sich über verschiedene beim „ottomanischen Telegraphen-Amte in
Itzkany”19 vorgekommene Unregelmäßigkeiten zu äußern.
Die hiesige Telegraphen-Direction erwiderte, sie kenne kein ottomanisches
Telegraphen Amt in Itzkany.
Wenngleich Bratiano in der Kammer und im Senate einen Sieg errungen hat, so
dauert die Agitation gegen das jetzige Cabinet noch fort und findet auch in den Blättern
ihren Ausdruck.
112
Nicht nur die auswärtige sondern auch die innere Politik wird zum Gegenstande
heftiger Anklagen gegen das Cabinet Bratiano gemacht.
Es ist namentlich das Vorgehen der Regierung gegen die in Anklagestand versetzten
conservativen Ex-Minister, welches die Opposition des Landes alimentirt.
Daß Floresco und Lahovari unter Androhung von Zwangsmaßregeln zum
Erscheinen vor dem mit der Untersuchung betrauten Kammerausschuß gezwungen worden
sind, habe ich bereits zu berichten die Ehre gehabt.
Seitdem ist auch Lascar Catargi und Titus Majoresco in Folge eines Vorfüh-
rungsbefehles und Ersterer sogar in Begleitung eines Polizei-Beamten, der ihn von seiner
Besitzung Goleșci abgeholt hatte, vor dem Anklageausschuße der Kammer erschienen.
Catargi und Majoresco verweigerten so wie Floresco und Lahovari jede Auskunft,
indem sie die Competenz des Ausschußes nicht anerkannten.
Es scheint, daß Bratiano nachgeben und die ganze Angelegenheit dem Cassati-
onshofe überweisen wird.
Auch die im Lande herrschende Geldnoth trägt viel zur Erbitterung gegen die
Regierung bei, welche nicht einmal ihren Beamten die seit 2 Monaten rückständigen
Gehalte ausbezahlt und die Honorirung der Bons de trésor verweigert.
Ich behalte mir vor, über das den Kammern vorgelegte Budget, sowie über die
Finanzlage im allgemeinen einen besonderen Bericht zu erstatten.
Jonesco besuchte mich gestern und theilte mir mit, er habe eine Depesche
Balaceano's erhalten, welcher über seine erste Audienz bei Euer Excellenz berichtet.
Jonesco zeigte sich über den Inhalt dieser Depesche im höchsten Grade befriedigt
und fand nicht genug Ausdrücke, um die Erkenntlichkeit der hiesigen Regierung für das
Wohlwollen Euerer Excellenz gegenüber Rumänien an den Tag zu legen.
Wie mir Stourdza erzählte, hätte er aus Kischeneff die positivsten Nachrichten, über
die geringe Schlagfertigkeiten der in Bessarabien aufgestellten russischen Armee erhalten.
Nach Stourdza's Äusserungen würde dieselbe an Munition und Proviant Mangel
leiden und ganz demoralisirt sein.
Tschernajeff soll in Kischeneff auf offener Gasse gegen einen Krieg zu Gunsten der
Bulgaren und Serben predigen, „welche Taugenichtse und der russischen Protektion nicht
werth wären.”
Der russische Oberst Bobrikoff hielt sich in der vorigen Woche angeblich auf der
Durchreise nach Serbien einige Tage hier auf.
Es scheint aber, daß er keinen bestimmten Auftrag für Bucarest hatte.
Bobrikoff ist hier von den im Jahre 1875 stattgefundenen großen Manövers,
welchen er zugleich mit dem Herrn k. k. Oberst Nagy beiwohnte, bekannt.
Schließlich beehre ich mich Euer Excellenz Abschriften meiner 4 Chiffre-
Telegramme vom 30. v. und 3. und 4. d. M. ganz ergebenst vorzulegen.20
Geruhen Euren Excellenz den Ausdruck meiner tiefsten Ehrfurcht zu genehmigen.
Bosizio
P. S.
Donnerstag den 4. konnte ich nicht, wie ich mir vorgenommen hatte, einen
schriftlichen Bericht absenden, weil die an demselben Tage stattgehabte öffentliche
Senatssitzung bis 12 Uhr Nachts dauerte.
Soeben war Jonesco bei mir und erzählte mir, Balaceano habe über eine neuerliche
Audienz bei Euer Excellenz berichtet, wonach Hochdieselben über die Haltung der
113
fürstlichen Regierung gegenüber der von der H. Pforte eingenommenen Standpunkte sich
befriedigt geäußert, zugleich aber auch den Rath erteilt hätten „de n'entreprendre pas des
actes téméraires, qui pourraient gâter les bonnes dispositions des Puissances envers la
Roumanie.”
Jonesco behauptete, die Anschauungen Euerer Excellenz stimmen ganz mit den
Anschauungen der fürstlichen Regierung überein, welche sich nie zu einem Akte hinreißen
lassen werde, der die Stellung des Landes compromittiren könnte. Er fügte hinzu, daß die
Rathschläge und Wünsche Euerer Excellenz bei der fürstlichen Regierung stets die beste
Aufnahme finden werden.
Bucarest, am 6. Jänner 1877.
Ut in litteris.
Bosizio
HHStA PA XXXVIII/Kt. 218, f. 10–27.

Kopie: ANIC, INV. 725, FCR (1865–1914), d. 20/1877, f. 4–19.
1
Auf Osmanisch-Türkisch: Kânûn-ı Esâsî. Größtenteils von Midhat Pașa im Rahmen von
Reformversuchen nach europäischem Modell ausgearbeitet, wurde die osmanische Verfassung offiziell am
23. Dezember 1876 von Sultan Abdülhamid II. verabschiedet.
2
Der Artikel 1 besagte folgendes: „Das osmanische Reich besteht aus den gegenwärtigen Ländern
und Gebieten und den privilegierten Provinzen.” Gemäß Artikel 7 war eines der Hoheitsrechte des Sultans
„die Investitur der Gouverneure der privilegierten Provinzen gemäß den Bestimmungen der diesen verlie-
henen Privilegien.”
3
IRD–DD, Nr. 53, S. 182.
4
DIR–RI, vol. II (1 ianuarie 1877 – 9 mai 1877), București, 1952, Nr. 7, S. 5, Nr. 9, S. 5, Nr. 11, S. 6.
5
Verschlüsseltes Telegramm, wodurch mitgeteilt wurde, dass Rumänien vom Standpunkt der Pforte
aus zu den „privilegierten Provinzen” des Osmanischen Reichs zähle.
6
IRD–DD, Nr. 55, S. 184–190.
7
Ion C. Brătianu.
8
Der Artikel 9 des Pariser Vertrags vom 19. August 1858 lautete wie folgt: „Im Falle einer Verletzung der
Immunitäten der Fürstenthümer werden die Hospodare eine Berufung an die suzeraine Macht richten, und
wenn ihrer Reclamation nicht Gehör gegeben wird, werden sie dieselbe durch ihre Agenten an die Vertreter
der garantirenden Mächte in Constantinopel bringen können.”
9
Bezeichnung für Documente oficiale. Neutralitatea României. Neutralizarea Dunării. Diverse,
București, Imprimeria Statului, 1876. Vom rumänischen Ministerium des Äußern veröffentlichte Dokumen-
tensammlung, die sich auf die Zeitspanne 11. Mai – 20. Oktober 1876 bezieht.
10
Documente oficiale. Neutralitatea României, S. 103–104, 8/20 octombrie 1876. Der Minister des
Äußern an den diplomatischen Agenten Rumäniens in Konstantinopel. Die angegebene Stelle bezieht sich auf
den Antrag, zwei Straftäter aus dem osmanischen Reich an Rumänien auszuliefern, die sich in Ismail an der
Ausraubung und dem Mord des österreichisch-ungarischen Bankiers Rosenthal beteiligt hatten.
11
Ebenda, 11 Octombre 1876, No 45,189/51. Le Ministre des Affaires Etrangères de la Sublime
Porte à l'Agent diplomatique de Roumanie à Constantinople, S. 102.
12
Die Theorie, laut der im 16. Jahrhundert Verträge zwischen dem osmanischen Reich einerseits und
der Moldau und der Walachei andererseits geschlossen worden waren, die letzteren ein Autonomiestatut
zusicherten, wurde weitestgehend von den rumänischen und europäischen Politiker- und Historikerkreisen bis
ans Ende des 20. Jahrhunderts angenommen. Constantin Giurescu war der erste, der bewies, daß die
„Kapitulationen”, welche ursprünglich von den moldauischen Bojaren während des Kongresses in Focșani
(1772) verbreitet worden waren, in Wahrheit „patriotische Fälschungen” waren. (Capitulațiile Moldovei cu
Poarta Otomană. Studiu istoric, București, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl, 1908). Zum Statut der
Moldau und der Walachei im politischen System des osmanischen Reichs, siehe: Viorel Panaite, Război, pace
şi comerţ în Islam. Ţările Române şi dreptul otoman al popoarelor, ediția a II-a, Iași, Polirom, 2013.
13
In Wirklichkeit hatte man der Moldau und der Walachei im Jahr 1856 nur eine beschränkte
Souveränität zugestanden.
114
14
MO, 6 (18) ianuarie 1877, S. 109–111. Der Text im Bericht weicht teilweise von dem im MO
veröffentlichten Text ab.
15
„Convention pour l’organisation définitive des Principautés Danubiennes de Moldavie et de
Valachie” (19. August 1858).
16
Der wichtigste davon war die Zusatzvereinbarung zum Pariser Vertrag vom 19. August 1858,
durch die die Pforte und die Vertreter der Garantiemächte am 28. Juni 1864 mit einigen Abänderungen das
Statut und das Wahlgesetzt guthießen, das Alexandru Ioan Cuza nach seinem Staatsstreich vom 14. Mai 1864
erlassen hatte. Die Zusatzvereinbarung sah zudem vor, dass „les Principautés-Unies puissent désormais
modifier ou changer les lois qui régissent leur administration intérieure, avec le concours légal de tous les
pouvoir établis et sans aucune intervention”. Somit kannte eine internationale Vereinbarung die volle
Autonomie Rumäniens bezüglich seiner inneren Angelegenheiten an und endete die Einmischung seines
Lehnsherrn und der Garantiemächte in dieselben. Siehe: Istoria politicii externe românești în date, coordonator Ion
Calafeteanu, București, Editura Enciclopedică, 2003, S. 158.
17
MO, 13 (25) ianuarie 1877, S. 274–275.
18
Die Sitzung hatte am 4. Januar 1877 (23. Dezember 1876 a. St.) stattgefunden. Siehe die
Stenogramme der Sitzung: MO, 9 (21) ianuarie 1877, MO, 12 (24) ianuarie 1877, MO, 13 (25) ianuarie 1877.
19
Ortschaft in der nördlichen Moldau, zu jener Zeit Grenzübergang nach Österreich-Ungarn
(Kronland Bukowina). Heute Stadtteil von Suceava.
20
Wird nicht veröffentlicht.
București, 5 ianuarie 1877. Nr. 2/Polit. Bosizio către Andrássy
Preanobile Conte!
Constituția proclamată de către Poartă1, care, de altfel, până acum, nici măcar nu a
fost comunicată oficial guvernului de aici, nu era cunoscută în integralitatea conținutului ei,
când a sosit o telegramă de la generalul Ghica, unde acesta prezenta articolele 1 și 7 din
Constituția turcă2, în care se vorbește despre „provincii privilegiate”, sintagmă care, după
părerea celor de la Constantinopol, se referă direct la România.
Guvernul a păstrat ceva vreme secretul acestei depeșe, deoarece se temea că s-ar
produce o agitație prea puternică în țară.
În primul moment, însuși Principele și miniștrii săi au fost atât de consternați și de
supărați, încât în două consilii de miniștri succesive, prezidate de Alteța Sa, nu s-a putut lua
nici o hotărâre.
Mi s-a comunicat, confidențial, faptul că, în prima clipă de consternare, Alteța Sa a
avut intenția să proclame imediat independența României, iar pe sine Rege.
În următoarea ședință a Consiliului de Miniștri s-a impus totuși o atitudine mai
moderată.
Câțiva miniștri au considerat ca inadmisibilă interpretarea dată de generalul Ghica
articolelor 1 și 7 din Constituția otomană. Lor li se părea imposibil ca Turcia să răspundă la
atitudinea corectă, pe care România a avut-o față de ea, printr-o negare absolută a dreptu-
rilor acestei țări, pe care toată Europa i le-a garantat, și tocmai într-un moment în care, prin
trimiterea lui Dimitrie Brătianu la Constantinopol, a fost deschis drumul realizării unei
înțelegeri cu Poarta3. Din acest motiv, respectivii miniștrii nu vor să dea nici o altă
interpretare amintitelor articole din Constituția turcă, deoarece acestea reglementează
raporturile dintre populația otomană și suveranul ei și, în consecință, nu se referă, în niciun
fel, la România, care are o constituție proprie și un suveran ereditar.
Pentru a vedea însă clar cum stau lucrurile și pentru a da un răspuns precis
reprezentanților țării, care mai devreme sau mai târziu vor afla despre această situație,
majoritatea Consiliului de Miniștri a decis să se ceară explicații Porții despre modul în care
115
aceasta înțelege articolele 1 și 7 cu referire la România. În acest sens, s-au trimis telegrafic
generalului Ghica instrucțiunile necesare4.
Câțiva miniștri, printre care se numără Sturdza și Ionescu, se alină cu speranța că
Poarta însăși, chiar dacă inițial a considerat și România printre provinciile ei privilegiate, va
da o explicație mulțumitoare, de teamă că România ar putea să-și schimbe politica ei de
neutralitate de până acum.
Se mai spune că Sturdza a pledat în primul rând pentru a se cere direct Marilor
Puteri să facă uz de influența lor pe lângă Poartă, astfel încât aceasta să dea guvernului
român un răspuns liniștitor pentru a evita încă un focar de conflict.
Față de mine, Sturdza nu a făcut niciun secret din concepțiile sale, dar mi-a cerut să
nu fac uz de declarațiile sale confidențiale.
Abia când Ionescu, pe care l-am căutat chiar în acea zi, mi-a declarat cu hotărâre că,
în cazul în care Poarta nu va da o interpretare mulțumitoare articolelor 1 și 7, atunci
principele și guvernul său sunt hotărâți să acționeze cu toată energia pentru drepturile țării
și să ridice mănușa aruncată de Poartă, pentru a-i arăta că România nu este o provincie
privilegiată a Imperiului Otoman, ci o țară pe deplin independentă. Când, în continuare,
Ionescu, care se găsea într-o stare de maximă agitație, a încercat să se calmeze, cu speranța
că Excelența Voastră veți pune pe lângă Poarta Otomană un cuvânt în favoarea României,
mi-am permis să vă trimit telegrama cifrată din data de 30 a lunii trecute.
Ambii miniștri și-au exprimat temerea că Rusia va exploata acest incident pentru a
organiza noi agitații.
Așa cum am avut onoarea să telegrafiez Excelenței Voastre, pe data de trei a lunii
curente, răspunsul Porții Otomane nu a fost favorabil României5.
Generalul Ghica a telegrafiat aici, că el s-a dus imediat la Savfet Pașa, iar acesta i-a
declarat: „Provinciile privilegiate la care se referă art. 7 din Constituția otomană sunt
România, Serbia și Egiptul”.
Generalul Ghica a mai anunțat că el s-a adresat imediat lui Savfet Pașa asupra
semnificației și consecințelor unei asemenea declarații, la care acesta a încercat să-i
demonstreze că România este, într-adevăr, o provincie otomană6.
Respectiva telegramă mi-a fost citită de către domnul Mitilineu.
Imediat după sosirea acestei depeșe, au avut loc, din nou, mai multe ședințe ale
Consiliului de Miniștrii, prezidate de principe și se spune că Brătianu 7 s-a străduit să rețină
pe Alteța Sa de la demersuri pripite.
De asemenea, așa cum se afirmă în cercurile guvernamentale, doar pentru a-l calma
pe principe, a fost revocat ordinul de a se lăsa la vatră toți dorobanții și rezerviștii, ordin
care, de altfel, nu fusese încă publicat și s-au suspendat toate demobilizările; în plus se are
în vedere rechemarea soldaților lăsați deja la vatră.
Miniștrii, care, aflați într-o stare de maximă agitație, urmând impulsurile personale,
ar fi fost probabil dispuși să treacă repede la fapte, și-au stăpânit, de data aceasta,
sentimentele și s-au plasat pe poziția respectării tratatelor, decizând ca, pe baza articolului 9
din Convenția din 18588, să înainteze un protest energic la Poartă și la reprezentanții
diplomatici de la Constantinopol ai Marilor Puteri împotriva pretinsei lezări a poziției
politice de până acum a României, garantată prin tratate internaționale.
Pe de o parte, această hotărâre nu poate fi dusă la îndeplinire fără consimțământul
Camerei Deputaților, pe de altă parte s-a făcut din ea o chestiune de încredere în guvern.
Prin votul de aprobare dat de Cameră, Brătianu a vrut să confere mai multă
amploare protestului, care, în felul acesta, apare, într-o oarecare măsură, ca un protest al
întregii națiuni române.
116
Toată afacerea a fost, mai întâi, dezbătută în ședințe secrete ale Senatului și ale
Camerei Deputaților și în ședința comună de miercuri, data de 3, a celor două corpuri
legislative reunite și, din câte se pare, în această ultimă ședință a fost luată hotărârea de a se
răspunde la declarația făcută de Savfet Pașa agentului român de la Constantinopol prin
protestul avut în vedere de guvern, căci respectiva telegramă a fost trimisă generalului
Ghica încă înainte ca Senatul și Camera Deputaților să se pronunțe în ședință publică în
legătură cu această chestiune.
Textul protestului, semnat de Ionescu, mi-a fost comunicat confidențial la Minis-
terul Afacerilor Străine și sună după cum urmează:
„Les explications données par la Sublime Porte au sujet de la portée de l'Article 7 de
la Constitution ottomane ont produit sur les conseillers de Son Altesse le Prince Charles I la
plus pénible impression.
Les capitulations avec la Turquie ont bien établi l'existence de la Roumanie comme
pays distinct et n'ont pas altéré la Souveraineté de ce pays.
Depuis le traité de Paris la Roumanie a fait constamment des actes de Souveraineté
reconnus et consacrés par les puissances garantes et la Porte elle-même.
En vertu de ces capitulations et du Traité de Paris le Souverain de Roumanie ne
saurait être assimilé aux chefs des provinces ottomanes.
La Turquie a porté par ces dispositions la plus grande atteinte aux actes internationaux
qui ont garanti l'existence politique de la Roumanie.
Le Gouvernement de Son Altesse accomplit un devoir en protestant de la manière
la plus formelle contre cette violation et il laisse la responsabilité de cette rupture à la
Sublime Porte.
Nous espérons que les puissances aviseront à ce que les droits de la Roumanie
soient respectés.
Mons. le Général Ghika est chargé de remettre copie de cette dépêche à son
Excellence Savfet Pacha et aux représentants des puissances garantes”.
În prima ședință secretă a Senatului, de marți seara, Ionescu a fost atacat în modul cel
mai vehement de către Kogălniceanu, care și-a construit acuzația pornind de la pagina 103 a
Cărții Verzi9, unde au fost tipărite instrucțiunile ministeriale trimise generalului Ghica10.
Kogălniceanu i-a reproșat lui Ionescu faptul că a lezat demnitatea României, pentru
că nu a ripostat cu toată hotărârea care se impunea la nota lui Savfet Pașa din 11 octombrie
1876 (pagina 102 din Cartea Verde), care plasa competența tribunalelor princiare sub cea a
tribunalelor din celelalte părți ale Imperiului Otoman11, ba, mai mult, a rezervat pentru un
moment ulterior luarea unei decizii privind chestiunea tratată în cele două documente
menționate, ca fiind de o mai mică importanță.
Kogălniceanu a înfierat toată politica respectuoasă față de Poarta Otomană dusă de
către Ionescu, pe care l-a acuzat că este cel mai incapabil ministru al Afacerilor Străine din
câți a avut vreodată România.
El a înfierat și întregul guvern Brătianu, care, după prima telegramă primită de la
generalul Ghica privind așa-zisa interpretare a art. 7 din Constituția turcă, ar fi trebuit să se
adreseze neîntârziat Camerei Deputaților și Senatului și să nu întreprindă niciun demers
într-o chestiune atât de importantă fără împuternicirea expresă din partea acestora.
Corpurile legislative ar fi fost poate de părere că nu trebuie să se ceară nicio
explicație Porții Otomane privind relevanța articolului 7 pentru România.
Câțiva senatori au formulat cererea ca Senatul să ia o hotărâre abia peste două sau
trei zile, când vor veni și senatorii aflați acum în vacanță, care au fost convocați telegrafic.
117
Tot ei au mai cerut ca Senatul să nu ia nicio hotărâre în această chestiune, înainte ca

măcar printr-o remaniere a Guvernului Brătianu să se consolideze poziția executivului față
de Senat.
Confruntat cu această opoziție, Brătianu ar fi avut, în primul moment, intenția ca,
prin cooptarea lui Kogălniceanu, în calitate de ministru al Afacerilor Străine, și a lui
Epureanu, ca ministru de Justiție, să-și remanieze guvernul în sensul dorit de Senat.
Se pare însă că ședința comună de miercuri a Camerei și a Senatului a aplanat, într-o
anumită măsură, contradicțiile.
Destituirea iminentă a lui Ionescu depinde de atitudinea adoptată de Camera
Deputaților în ședința ei publică din seara aceasta.
La această din urmă ședință, Ionescu nu a mai fost atacat personal de nimeni și,
răspunzând la interpelarea formulată de deputatul guvernamental Missail despre atitudinea
adoptată de către guvern față de Constituția otomană, a ținut o foarte lungă cuvântare, ce a
fost primită cu mare satisfacție și a fost aplaudată de Brătianu însuși.
După ce a comunicat Camerei starea de lucruri și a încercat să atenueze reproșul
făcut guvernului pentru că i-a cerut explicații lui Savfet Pașa, Ionescu a spus printre altele:
„Vederile noastre, domnilor, sunt acestea: în fața acestei constituțiuni, pe care o
salutăm ca o auroră pentru populațiunile orientale, noi nu avem decât a conserva drepturile
noastre, decât a ne prezerva de orice intenționale atingeri ce s-ar face raporturilor noastre
internaționale cu Imperiul Sultanilor...
Prin capitulațiunile de patru ori seculare, încheiate între eroicii domni români și
între glorioșii sultani otomani, s-au asigurat toate drepturile suverane, toată libertatea și
toată independența noastră, ca a unei națiuni creștine...12
Aceste capitulațiuni, la anul 1856 s-au consacrat de către Marile Puteri europene,
care prin această consacrațiune au recunoscut că drepturile Principatelor Române trebuie să
facă parte integrantă din dreptul națiunilor Europei creștine.
Ei bine, de la anul 1856, noi am intrat în exercițiul deplinei noastre suveranități
naționale și în relațiunile exterioare niciodată nu am recunoscut alte margini decât acelea pe
care ni le-a pus însăși Europa...13
Dacă, cu toate acestea, am fost considerați ca făcând parte din sistemul politic al
Imperiului turcesc, aceasta a fost numai pentru că Europa a știut că este bine așa; cu toate
acestea, marile națiuni europene au înțeles, au știut bine că România este o țară aparte și că
ea nu face parte integrantă din posesiunile și provinciile Imperiului Otoman; că este un stat
liber și ca atare ne-a și asigurat o garanție colectivă...
Constituțiunea turcească, adoptată la 23 decembrie s.n., nu se poate impune nici în
drept și nici în fapt României.
De la anul 1866 noi ne bucurăm de o Constituțiune de Stat, ce ne-am dat-o noi
înșine și care a asigurat României un loc definitiv în familia statelor Europei civilizate...
Între noi și Sublima Poartă nu există alte relațiuni decât acelea care decurg din
dreptul public european...
Iată cu ce convicțiune am privit explicațiunile date de către Excelența Sa ministrul
trebilor din afară a Sublimei Porți...
Mai poate fi vreo îndoială că în contra acestei simple interpelațiuni trebuie imediat
să introducem o protestațiune la acele Puteri europene care sunt ca și noi interesate să
păzească fidelitatea Tratatului de la Paris?...
Avem în Constantinopol un agent care întreținea cele mai bune relațiuni cu Sublima
Poartă; avem osebit un trimis însărcinat să trateze între altele și despre retrocesiunea Deltei
Dunării...
118
Noi eram în așa bune relațiuni cu Sublima Poartă, încât nu bănuiam câtuși de puțin
că avem să suferim o agresiune diplomatică...
Sperăm că națiunea ne va da toată energia de a apăra Constituțiunea noastră.
Aceasta e linia [pe] care o avem de urmat”14.
Apoi a luat cuvântul deputatul Blaremberg, care a reproșat ministrului Brătianu
înclinația sa pentru Rusia și disponibilitatea de a provoca un conflict cu Turcia.
După ce a arătat că guvernul deja a comis greșeala de a cere explicații Porții
Otomane, Blaremberg s-a declarat de acord cu protestul, numai că el vrea ca acest demers
să fie dus la îndeplinire de un alt cabinet, nu de cel actual.
Brătianu a răspuns la acuzația formulată împotriva sa, arătând de la început că el i-a
spus lui Blaremberg că nici măcar sabia lui Baiazid nu a lovit România așa de grav cum a
făcut-o Midhat Pașa.
Nu guvernul princiar caută să provoace un conflict cu Turcia, ci partidul junilor
turci care conduce acum la Constantinopol, cu Midhat Pașa în frunte, este cel care vrea să
ajungă la ruptură cu toate principatele, pentru a le aduce la ordine ca provincii sub sceptrul
sultanului.
Guvernul știa și el singur că trebuie să protesteze, dar a vrut ca mai întâi țara însăși
să arate străinilor că-și cunoaște drepturile, că este conștientă de ele și că este hotărâtă să-și
apere aceste drepturi, cu atât mai mult cu cât știe că existența României este necesară
echilibrului european.
Domnul Brătianu a întrebat Camera, dacă încuviințează protestul. În ceea ce
privește guvernul, acesta este gata să se retragă și mâine dacă așa doresc Camera și Senatul.
Guvernul va merge până acolo încât va declara Porții, printr-un act la fel de solemn,
ca și Constituția ei de acum, că România nu face parte din provinciile privilegiate ale
Imperiului Otoman.
„Să fim omorâți cu pietre, a strigat Brătianu, dacă nu ne vom face datoria”.
După ce s-au potolit aplauzele tunătoare, care au urmat acestei cuvântări, a fost
adoptată următoarea moțiune:
„Camera se declară pe deplin mulțumită cu răspunsul pe care i l-a dat guvernul, prin
care se lămurește atitudinea acestuia față de Constituțiunea promulgată de Poartă, și,
convinsă că guvernul va protesta față de Puterile Garante și față de Poartă împotriva
încălcării drepturilor imprescriptibile ale României, trece la ordinea de zi”.
Domnul deputat Grădișteanu s-a pronunțat împotriva acestei moțiuni.
Deputatul Epureanu a apărat guvernul, dar a pretins ca totuși Camera ori să treacă
pur și simplu la ordinea de zi, ori să ceară comunicarea protestului.
Domnul Președinte al Consiliului a rugat, apoi, Camera să voteze în unanimitate
pentru moțiune și a reînnoit, în final, declarația că guvernul va ști în toate cazurile să-și facă
datoria.
Nouă deputați, printre care și miniștrii, s-au abținut de la votare și apoi moțiunea de
mai sus a fost adoptată cu o majoritate de 79 de voturi.
O situație și mai grea, decât în Cameră, a avut guvernul joi, pe data de 4 a lunii, în
ședința publică a Senatului.
Până în ultima clipă, a rămas nedecis dacă guvernul Brătianu va rămâne în funcție
sau nu.
Senatorii Radu, Apostoleanu, Deșliu, Dem. Ghica și chiar, cel de obicei favorabil
guvernului, Bosianu au atacat guvernul.
Cel mai mult a fost atacat Ionescu.
119
Ministrul Vernescu a declarat însă că întregul cabinet este răspunzător pentru

politica externă și întregul cabinet reprezintă Ministerul Afacerilor Străine.
În felul acesta, poziția lui Ionescu în guvernul Brătianu s-a consolidat într-o
oarecare măsură.
Deputatul Apostoleanu a cerut un vot de blam, dar și-a retras propunerea, după ce
Bosianu a pledat împotrivă, ceea ce l-a determinat pe cel din urmă să se pronunțe pentru un
protest, dar totuși să se consemneze în moțiunea propusă de el refuzul Senatului de a vota
împotriva unei moțiuni a guvernului provocatoare la adresa Porții.
Președintele de Consiliu, Brătianu, a declarat că el nu poate aproba moțiunea în
această formă, deoarece guvernul nu are nici cea mai vagă intenție de a provoca Poarta și el
se vede silit să vadă în această moțiune o lipsă de încredere a Senatului în actualul guvern.
Bosianu a cedat în cele din urmă și a propus următoarea moțiune, acceptată și de
către guvern:
„Senatul, pătruns de voința ca vechile drepturi ale României, recunoscute și garantate
prin Tratatul de la Paris15, precum și prin actele politice ulterioare16 să fie respectate și să
rămână neatinse, își manifestă în continuare voința sa că politica guvernului trebuie să
urmărească într-un mod demn același țel, trece la ordinea de zi”.
Moțiunea a fost adoptată cu 27 de voturi contra 1217.
Senatul a fost prorogat până la 10/22 ianuarie, în vreme ce Camera a hotărât să nu-și
ia vacanță în timpul sărbătorilor de iarnă18.
Aici îmi permit să menționez un zvon, în care crede multă lume.
Se tot vorbește că interpretarea dată de Poarta Otomană articolului 7 din Constituție s-a
făcut doar la sugestia generalului Ignatiev, sub a cărui influență se află și generalul Ghica.
Pot să mai comunic un fapt, a cărui autenticitate mi-a garantat-o domnul Mitilineu,
anume că atunci când generalul Ghica s-a dus la Savfet Pașa, acesta din urmă era deja
informat despre intenția guvernului de aici de a-i cere explicații despre articolul în cauză.
O telegramă a administrației telegrafice turce către Direcția Telegrafului de aici,
prin care i se cerea celei din urmă să explice neregulile apărute la „oficiul telegrafic otoman
de la Ițcani19”, a contribuit și ea la creșterea agitației în rândul populației.
Direcția Telegrafului de aici a răspuns că ea nu cunoaște niciun oficiu telegrafic
otoman la Ițcani.
Chiar dacă Brătianu a repurtat o victorie în Camera Deputaților și în Senat, agitația
împotriva guvernului continuă și își găsește expresia și în paginile ziarelor.
Nu numai politica externă, ci și politica internă a devenit obiectul unor atacuri
vehemente îndreptate împotriva cabinetului Brătianu.
Mai ales modul în care guvernul procedează împotriva foștilor miniștri conservatori,
puși sub acuzare, alimentează permanent ofensiva opoziției.
Am avut deja onoarea să raportez faptul că Florescu și Lahovari au fost constrânși,
prin măsuri de forță, să se prezinte în fața comisiei parlamentare de acuzare.
De atunci și Lascăr Catargiu și Titu Maiorescu au compărut în fața comisiei
parlamentare de acuzare, cel dintâi chiar însoțit de un polițist, care l-a adus cu mandat de la
moșia sa de la Golășei.
Catargiu și Maiorescu, la fel ca Florescu și Lahovari, au refuzat să dea orice
informații, nerecunoscând competența comisiei parlamentare de acuzare.
Se pare că Brătianu va ceda și va trimite toată chestiunea la Curtea de Casație.
Și criza financiară, care domnește în țară, contribuie mult la înverșunarea împotriva
guvernului, care de două luni nu și-a plătit nici măcar funcționarii proprii și refuză să
onoreze bonurile de tezaur.
120
Îmi rezerv trimiterea unui raport special despre bugetul prezentat Camerei și despre
situația financiară în general.
Ieri m-a vizitat Ionescu și mi-a comunicat că a primit o depeșă de la Bălăceanu, prin
care îi relatează despre audiența pe care i-a acordat-o Excelența Voastră.
Ionescu s-a arătat extrem de mulțumit de conținutul acestei depeșe și nu a găsit
destule formulări ca să arate recunoștința guvernului de aici pentru bunăvoința pe care
Excelența Voastră o arată zi de zi României.
Din câte mi-a povestit Sturdza, el ar fi primit de la Chișinău informații sigure despre
capacitatea de luptă redusă a trupelor ruse concentrate în Basarabia.
Din declarațiile lui Sturdza, rezultă că trupele ruse suferă de lipsa proviziilor și a
munițiilor și sunt cu moralul la pământ.
Se pare că Cerniaev predică la Chișinău în gura mare împotriva războiului de dragul
bulgarilor și al sârbilor, „care ar fi niște haimanale nedemne de protecția rusească”.
Săptămâna trecută, colonelul rus Bobrikov s-a aflat pentru câteva zile aici, chipurile
în drum spre Serbia.
Se pare însă că nu ar fi avut nicio misiune precisă la București.
Bobrikov este cunoscut celor de aici din anul 1875, când a asistat la marile manevre
împreună cu colonelul austro-ungar Nagy.
Am onoarea să vă înaintez copiile celor patru telegrame cifrate din data de 30 a lunii
trecute și din 3 și 4 a acestei luni20.
Binevoiți a accepta, Excelența Voastră, asigurarea profundei mele considerațiuni.
Bosizio
P. S.
Joi, 4 ianuarie, nu am putut să vă trimit un raport scris așa cum îmi propusesem,
pentru că ședința publică a Senatului din acea zi a durat până la 12 noaptea.
Tocmai a fost Ionescu la mine și mi-a povestit că Bălăceanu i-a raportat despre o
nouă audiență, pe care i-ați acordat-o Excelența Voastră și în care v-ați arătat mulțumit de
atitudinea adoptată de guvernul princiar față de Poarta Otomană, dar în același timp ați
sfătuit „de n'entreprendre pas des actes téméraires, qui pourraient gâter les bonnes
dispositions des Puissances envers la Roumanie”.
Ionescu susține că părerile Excelenței Voastre corespund întru totul cu cele ale
guvernului princiar, care nu se va lăsa niciodată antrenat în acte care ar putea compromite
poziția țării. A mai adăugat că sfaturile Excelenței Voastre către guvernul princiar vor găsi
întotdeauna cea mai deplină prețuire.
București, 6 ianuarie 1877.
Ut in litteris.
Bosizio

Copie: ANIC, INV. 725, FCR (1865–1914), d. 20/1877, f. 4–19.
1
În limba turcă otomană: Kânûn-ı Esâsî. Elaborată în mare parte de către Midhat Pașa, în contextul
unor încercări de reformă după model occidental, Constituția otomană a fost promulgată formal pe data de
23 decembrie 1876 de către sultanul Abdülhamid II.
2
Potrivit art. 1, Imperiul Otoman cuprindea „ținuturile și posesiunile actuale și provinciile
privilegiate”. Prin art. 7, sultanul oferea investitura „capilor de provincii privilegiate în formele determinate
prin privilegiile care le sunt admise”.
121
3
IRD–DD, nr. 53, p. 182.
4
DIR–RI, vol. II, nr. 7, p. 5, nr. 9, p. 5, nr. 11, p. 6.
5
Telegramă cifrată, prin care se comunica faptul că, din punctul de vedere al Porții, România se
număra printre „provinciile privilegiate” ale Imperiului Otoman.
6
IRD–DD, nr. 55, p. 184–190.
7
Ion C. Brătianu.
8
Art. 9 al Convenției de la Paris din 19 august 1858 prevedea că: „În caz de încălcare a imunității
Principatelor, hospodarii vor adresa un recurs puterii suzerane; și dacă nu li se dă dreptate, reclamația va putea
fi trimisă, prin agenții lor, reprezentanților Puterilor garante la Constantinopol”.
9
Sintagmă folosită pentru Documente oficiale. Neutralitatea României. Neutralizarea Dunării. Diverse,
București, Imprimeria Statului, 1876. Colecție de documente referitoare la perioada 29 aprilie/11 mai–
8/20 octombrie 1876, publicate de Ministerul Afacerilor Străine al României.
10
Documente oficiale. Neutralitatea României, p. 103–104, 8/20 octombrie 1876. Ministerul
Afacerilor Străine către Agentul diplomatic al României la Constantinopol. Este discutată cererea de extrădare
din Imperiul Otoman către România a doi criminali care au participat la jefuirea și omorârea, la Ismail, a
bancherului austro-ungar Rosenthal.
11
Ibidem, 11 Octobre 1876, No 45,189/51. Le Ministre des Affaires Etrangères de la Sublime Porte à
lÀgent diplomatique de Roumanie à Constantinople, p. 102.
12
Teoria privind existența unor tratate încheiate în secolul XVI între Imperiul Otoman, pe de o parte,
Moldova și Valahia, pe de altă parte, care ar fi stabilit pentru acestea un statut de autonomie, a fost larg
acceptată în mediile politice și istorice românești și europene până la începutul secolului XX. Faptul că
„capitulațiile”, puse în circulație inițial de către boierii moldoveni la Congresul de la Focșani (1772), au fost
în realitate „falsuri patriotice” a fost demonstrat pentru prima dată de Constantin Giurescu (Capitulațiile
Moldovei cu Poarta Otomană. Studiu istoric, București, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl, 1908). Pentru
statutul Moldovei și al Valahiei în sistemul politic otoman: Viorel Panaite, Război, pace şi comerţ în Islam.
Ţările Române şi dreptul otoman al popoarelor, ediția a II-a, Iași, Polirom, 2013.
13
În realitate, la 1856, Moldova și Valahia au obținut doar recunoașterea unei suveranități limitate.
14
MO, 6 (18) ianuarie 1877, p. 109–111. În raport, textul diferă parțial de cel publicat în MO.
15
„Convențiunea pentru organizarea definitivă a Principatelor Dunărene ale Moldaviei și Valahiei ”
(19 august 1858 st.n.).
16
Cel mai important fiind actul din 16/28 iunie 1864, numit „Actul adițional la Convenția din
7/19 august 1858”, prin care Poarta și reprezentanții Puterilor garante au aprobat – cu ușoare modificări –
Statutul și legea electorală decretate de Al. I. Cuza după lovitura de stat de la 2/14 mai 1864. Actul mai
prevedea că „Principatele Unite pot în viitor modifica și schimba legile care privesc administrația lor din
lăuntru, cu concursul legal al tuturor puterilor stabilite și fără nici o intervențiune”. Era recunoscută astfel,
printr-un act internațional, deplina autonomie a României în afacerile sale interne, încetând, în acest domeniu,
amestecul curții suzerane și al puterilor garante. Cf. Istoria politicii externe românești în date, coordonator
Ion Calafeteanu, București, Editura Enciclopedică, 2003, p. 158; Cliveti, România modernă, p. 299–304.
17
MO, 13 (25) ianuarie 1877, p. 274–275.
18
Ședința avusese loc pe 23 decembrie stil vechi 1876. A se vedea stenograma ședinței în MO,
9 (21) ianuarie 1877, MO, 12 (24) ianuarie 1877, MO, 13 (25) ianuarie 1877.
19
Localitate din nordul Moldovei, pe atunci punct de frontieră cu Austro-Ungaria spre Bucovina. În
prezent, suburbie a orașului Suceava.
20
Nu se publică.
Bukarest, 17. Jänner 1877. Nr. 12/Polit. Bosizio an Andrássy
Hochgeborner Graf!
Im Nachhange zu meinem gehorsamsten Berichte vom 12. d. M. N° 9/pol., welcher
nur die im telegraphischen Wege zwischen Jonesco und General Ghika in Angelegenheit
des rumänischen Protestes geführten Correspondenz auszugsweise enthält1, beehre ich mich
122
Euer Excellenz die Abschrift der von Savfet Pascha an General Ghika gerichteten Verbal-
note sowie auch die dem Letzteren hierüber ertheilte schriftliche Instruktion ihrem vollen
Inhalte nach ergebenst vorzulegen.
Nach einer gestern aus Constantinopel eingelangten Depesche hätte General Ghika
am 15. d. M. eine zweite Entrevue mit Savfet Pascha gehabt und ihm die schließlichen
Wünsche der hiesigen Regierung, der erhaltenen Instruktion entsprechend, auseinan-
dergesetzt.
Als General Ghika daraufdrang, daß ihm Savfet Pascha entweder die von der
rumänischen Regierung gewünschte Erklärung gebe oder sich dahin äußere, daß eine
weitere Antwort von der Pforte nicht zu erwarten sei, soll sich Savfet Pascha im letzteren
Sinne ausgesprochen haben.
Auf die Gegenvorstellungen General Ghika's, welcher dem türkischen Minister des
Äussern begreiflich machte, daß eine solche Nachricht in Bucarest den allerschlechtesten
Eindruck hervorrufen würde, soll schließlich Savfet Pascha sich eine bestimmte Antwort
auf heute vorbehalten und zugleich Herrn Ghika ersucht haben, bis dahin keine Meldung
hieher gelangen zu lassen.
Bis zur Stunde ist meines Wissens kein weiteres Telegramm aus Constantinopel in
dieser Angelegenheit eingelaufen.
Wie ich höre, haben sich einige der hiesigen fremden Vertreter darüber beschwert,
daß ihnen von Seite des fürstlichen Ministeriums des Äussern nicht sofort die Antwort
Savfet Pascha's auf den rumänischen Protest und die Replik der hiesigen Regierung, wenn
nicht officiell so doch wenigstens officiös mitgetheilt wurde.
Ich habe mich dießfalls jeder Bemerkung enthalten, weil ich bestimmt wußte, daß
Balaceano von dem Inhalte der bezüglichen Schriftstücke genau informirt worden war und
die Weisung erhalten hatte, dieselben zur Kenntniß Euer Excellenz zu bringen.
Die hiesige Regierung tragt sich mit der nicht unbegründeten Hoffnung, daß der
Conflikt mit der Pforte recht bald ein günstiges Ende nehmen wird.
Dies vorausgesetzt, würde sie, wie sich Jonesco heute mir gegenüber äußerte, den
Gedanken auf eine feindliche Haltung gegen die Pforte aufgeben und zu ihrer ursprüng-
lichen Politik der strengsten Neutralität im Falle eines russisch-türk. Krieges zurückkehren,
wobei sie sich an die neutralen Westmächte anlehnen würde. Nur die Betheiligung einer
dritten Macht an der kriegerischen Aktion könnte der rumänischen Politik eine andere
Richtung geben.
Mittlerweile fährt Rußland fort, Regierung und Volk gegen die Türkei aufzuhetzen
und hat vielleicht einen gewißen Erfolg zu verzeichnen, weil es die scheinbare Entente mit
den übrigen Mächten in den Vordergrund treten läßt, um sich als den künftigen Mandatar
Europa's im Kriege gegen die Türkei zu geriren.
Sobald die hiesige Regierung darüber aufgeklärt sein wird, daß eine Entente
zwischen den Mächten in dem ihr von Rußland beigelegten Sinne nicht existirt, wird auch
sofort der russische Einfluß hierzulande aufhören.
Die jetzt noch vorhandenen russischen Gesinnungen Rumänien's möchte ich als die
Substanz seiner Sympathien zu den übrigen Mächten Europa's, welche mit Rußland zu
harmoniren scheinen, bezeichnen.
Demeter Stourdza hat noch keinen Nachfolger erhalten2 und ist vorläufig der
Minister des Innern Herrn Vernesco mit der provisorischen Leitung des Ministeriums für
öffentliche Bauten betraut worden.
123
Der französische Major Torcy hat sich nach Constantinopel begeben, nachdem er
bei der hiesigen Eisenbahndirection die Auskunft erhalten hatte, daß er von hieraus nur
über Lemberg nach Odessa gelangen könnte.
Geruhen Euer Excellenz den Ausdruck meiner tiefsten Ehrfurcht zu genehmigen.
Bosizio

1
Siehe vorheriges Dokument.
2
Anfang Februar 1877 übernahm Dimitrie A. Sturdza das Finanzministerium.
București, 17 ianuarie 1877. Nr. 12/Polit. Bosizio către Andrássy
Preanobile Conte!
În continuarea raportului meu nr. 12/pol. din 12 ianuarie, luna curentă, care conține
doar fragmente extrase din corespondența purtată telegrafic între ministrul Nicolae Ionescu
și generalul Iancu Ghica, în chestiunea protestului României1, am onoarea să trimit Exce-
lenței Voastre copia notei verbale prezentată de Savfet Pașa generalului Ghica, precum și
conținutul complet al instrucțiunilor scrise, transmise de aici generalului.
Din telegrama care a sosit ieri de la Constantinopol, rezultă că generalul Iancu
Ghica a avut, în ziua de 15 a lunii curente, o a doua întrevedere cu Savfet Pașa, unde, în
conformitate cu instrucțiunile primite, i-a explicat acestuia doleanțele, în formă definitivă,
ale guvernului de aici.
Atunci când generalul Ghica a insistat ca Savfet Pașa să-i ofere declarația dorită de
guvernul român, sau să spună clar că din partea Porții Otomane nu mai este de așteptat un
alt răspuns, Savfet Pașa s-a exprimat în sensul acestei din urmă afirmații.
Față de obiecțiile formulate de generalul Ghica, care i-a explicat ministrului turc al
Afacerilor Străine că o asemenea știre, ajunsă la București, va face cea mai proastă impresie,
Savfet Pașa și-ar fi rezervat, în cele din urmă, dreptul de a da un răspuns precis astăzi, iar în
același timp i-a cerut generalului Ghica să nu transmită până atunci nicio înștiințare.
Din câte știu eu, până la această oră, nu a sosit de la Constantinopol nicio telegramă
pe această temă.
Așa cum aflu, unii dintre reprezentanții diplomatici de aici s-au plâns că Ministerul
Afacerilor Străine nu le-a transmis imediat răspunsul lui Savfet Pașa la protestul României
și nici replica guvernului princiar, nici în mod oficial și nici măcar informal.
De data aceasta, m-am abținut de la orice comentariu, pentru că știam prea bine că
Ioan Bălăceanu fusese precis informat despre conținutul respectivelor documente și primise
instrucțiuni să le aducă la cunoștința Excelenței Voastre.
Guvernul de aici nutrește speranța – nu lipsită de temei – că divergențele cu Poarta
Otomană își vor afla în curând o rezolvare favorabilă.
Presupunând acest lucru, guvernul a renunțat la ideea unei atitudini ostile față de
Poartă, așa cum mi-a spus azi Nicolae Ionescu, și a revenit la politica sa inițială de păstrare
a unei stricte neutralități în eventualitatea unui război ruso-turc și, în acest din urmă caz, se
va sprijini pe Puterile occidentale neutre. Doar participarea unei terțe Puteri la o acțiune de
război ar putea să dea o altă orientare politicii externe românești.
124
Între timp, Rusia continuă să instige guvernul și poporul român împotriva Turciei și
deja a înregistrat, probabil, un anumit succes, pentru că lasă să se întrevadă ostentativ o
presupusă înțelegere cu celelalte Puteri, ca să se prezinte ca viitorul mandatar al Europei
într-un război antiotoman.
De îndată ce guvernul de aici va fi lămurit că nu există nicio înțelegere între Marile
Puteri și Rusia, în sensul prezentat de aceasta din urmă, influența rusească din țară va înceta
imediat.
Mi-aș permite să definesc simpatiile proruse ale României drept expresia simpatiei
pentru celelalte Puteri ale Europei, care par să fie în înțelegere cu Rusia.
Nu a fost încă desemnat succesorul lui D.A. Sturdza2 și, deocamdată, ministrul de
Interne, domnul Gh. Vernescu, a fost însărcinat cu interimatul Ministerului Lucrărilor Publice.
Maiorul francez Torcy a plecat la Constantinopol, după ce a primit de la Direcția
Căilor Ferate informația că de aici nu poate ajunge la Odesa decât trecând prin Lemberg.
Bosizio

1
A se vedea documentul anterior.
2
La începutul lunii februarie 1877, Dimitrie A. Sturdza a preluat Ministerul Finanțelor.
Bukarest, am 14. März 1877. Nr. 49/Polit. Zwiedinek an Andrássy
Hochgeborner Graf!
Am 11. d. M. d. i. am Tage nach meiner Ankunft hier machte ich dem rumänischen
Minister des Äussern Herrn Jonesco meinen Antrittsbesuch und indem ich seine Vermitt-
lung zur Erlangung einer offiziellen Audienz bei Seiner Hoheit dem regierenden Fürsten
behufs Überreichung meines Creditives in Anspruch nahm, sprach ich gleichzeitig die
Hoffnung aus, früher noch in einer Privataudienz von Seiner Hoheit empfangen zu werden.
Noch am selben Tage wurde ich durch Herrn Mitilineo, Direktor im Auswärtigen
Amte, im Auftrage des Fürsten verständigt, daß Seine Hoheit die Privataudienz für gestern
den 13ten festgesetzt habe.
Der Fürst empfing mich bei dieser Audienz auf das Freundlichste – im Laufe der
Unterredung, die nahezu 1 1/2 Stunden währte, betonte er wiederholt seine Dankbarkeit für
das wohlwollende Entgegenkommen, das die hohe k. und k. Regierung der seinen jeder
Zeit entgegengebracht habe, er gedachte in den wärmsten Ausdrücken der gnädigen
Gesinnung Seiner k. und k. apostolischen Majestät, von der ihm zahlreiche Beweise zu
Theil geworden, und fügte hinzu, wie äusserst werthvoll ihm die erlauchte Einsicht sei, mit
welcher Euer Excellenz in allen die internationalen Beziehungen zwischen Österreich-
Ungarn und Rumänien betreffenden Fragen, der schwierigen Lage des von ihm regierten
Landes sowie seinen Bedürfnißen stets die größt möglichste Rechnung tragen. Anknüpfend
an die von mir gemachte Bemerkung, daß, nachdem ich viele Jahre in Ländern zugebracht 1,
125
deren Culturentwicklung sich in einem höchst bedauerlichen Stillstande befinde, ich mich
besonders glücklich schätze, nunmehr die Interessen meiner Heimat in einem Staate
vertreten zu können, der zwischen dem Orient und dem Occident gelegen, bestimmt sei, im
engen Anschluße an die Culturbestrebungen des Westens seinen östlichen Nachbarn als
leuchtendes Vorbild zu dienen, erwähnte der Fürst mit Bedauern die Hindernisse, welche
die nun schon seit längerer Zeit so drohende politische Lage den Bestrebungen Rumäniens
gerade auf diesem Felde entgegenstelle, das ihm vor allem am Herzen liege und der einzige
Gegenstand seines Ehrgeizes sei. Er sprach von der steten Besorgniß Rumäniens, zum
Schauplatze eines Krieges zwischen Rußland und der Türkei zu werden, von den nacht-
heiligen den Wohlstand des Landes zerrüttenden Folgen, welche diese Gefahr auf Handel
und Verkehr ausübe, eine Gefahr, welche nur durch eine Garantirung der Neutralität
Rumäniens durch die Vertragsmächte beseitigt werden könne. Ich erwiederte dem Fürsten,
daß die wirthschaftlichen Nachtheile der gegenwärtigen politischen Situation sich nicht nur
in Rumänien sondern auch in den meisten übrigen Ländern Europas fühlbar machen, daß
durch die bestehenden Verträge Rumänien vor einer Beeinträchtigung seiner staatlichen
Rechte hinlänglich geschützt erscheine und daß, wenn es selbst die Pflichten der Neutralität
streng erfülle, es ihm an Vertheidigern derselben im Falle der Noth niemals fehlen werde2;
übrigens sei, dank dem unerschütterten Einvernehmen der Mächte, trotz aller gegenthei-
ligen Anzeichen eine friedliche Lösung der schwebenden Fragen noch immer wahrschein-
lich. Der Fürst meinte, diese Wahrscheinlichkeit werde in der That erhöht durch die, wie
ihm ein Telegramm des Herrn Balaceano aus Wien melde, höchst conciliante Tendenz der
Reise des Generals Ignatief3. Ich schied von Seiner Hoheit mit der Versicherung, daß mir die
emsige Pflege der freundnachbarlichen Beziehungen Österreich-Ungarns und Rumäniens unter
allen Verhältnißen auf's Beste angelegen sein wird und daß sein Vertrauen, um das ich ihn
bitte, mir meine Aufgabe wesentlich erleichtern werde. Der Fürst hatte die Gnade, mir
dieses Vertrauen schon jetzt zuzusichern.
Wenige Stunden nach meiner Rückkehr von der Privataudienz erhielt ich die
Zuschrift des rumänischen Ministers des Äussern, wonach die feierliche Audienz behufs
Übergabe meines Beglaubigungsschreibens an Seine Hoheit den Fürsten Morgen den
15ten um 11 1/2 Uhr Vormittags statthaben wird.
Im Laufe des gestrigen Tages besuchte mich noch der rumänische Ministerpräsident
Herr Bratiano. Mit nicht zu verkennender Absichtlichkeit sprach er von den immer
drohenderen Kriegsrüstungen Rußlands und von der Schwierigkeit für Rumänien, diesen
gegenüber eine Neutralität zu bewahren, die es nicht vor den Nachtheilen einer Okkupation
schützen könne; – ich gab ihm gegenüber meiner Hoffnung auf Erhaltung des Friedens
noch entschiedeneren Ausdruck sowie der festen Überzeugung, daß eine kluge, den
Verträgen entsprechende, streng reservirte Haltung der beste Schutz Rumäniens vor
vermeintlichen Gefahren sei.
Abschrift dieses Berichtes sende ich an die k. und k. Botschaft in Constantinopel.
Zwiedinek

1
Griechenland, Türkei, Libanon.
2
Siehe auch Dok. Nr. 1.
126
3
Anspielung auf die Reise von N.P. Ignatjew nach Berlin, Paris, London und Wien im Februar-März
1877, um Deutschland, Frankreich, Großbritannien und Österreich-Ungarn zu überzeugen, ihre Neutralität in
einem etwaigen russisch-türkischen Krieg zu bewahren. Infolge dieses Vorgangs wurde am 31. März 1877
das Londoner Protokoll unterzeichnet. In diesem Protokoll forderten die Großmächte das Osmanische Reich
auf, unverzüglich die nötigen Reformen zu unternehmen, um die Lage der christlichen Einwohner zu
verbessern. Ansonsten behielten sie sich das Recht vor, jedwede Maßnahme zu ergreifen, die sie geeignet
fanden, um „das Wohlsein der christlichen Völker und die Interessen des generellen Friedens zu sichern“.
București, 14 martie 1877. Nr. 49/Polit. Zwiedinek către Andrássy
Preanobile Conte!
Pe data de 11 martie a.c., la o zi după sosirea mea aici, m-am prezentat în prima mea
audiență la ministrul român al Afacerilor Străine, domnul Ionescu, și i-am solicitat
intervenția în vederea obținerii unei audiențe oficiale la Alteța Sa Principele, în scopul
prezentării scrisorilor mele de acreditare; în același timp mi-am exprimat speranța de a fi
primit anterior într-o audiență personală de către Alteța Sa.
Chiar în aceeași zi, am fost înștiințat, prin intermediul domnului Mitilineu, secretar
general în Ministerul Afacerilor Străine, că Alteța Sa a fixat audiența personală pentru ziua
de ieri, 13 martie a.c.
Principele m-a primit în modul cel mai amical. În cursul audienței, care a durat
aproape o oră și jumătate, el și-a exprimat recunoștința pentru bunăvoința pe care, la vremea
respectivă, i-a arătat-o înaltul guvern i. și r., pentru urările Majestății Sale I.R. apostolice, de la
care a primit numeroase dovezi de apreciere și a mai adăugat cât de important este pentru el
să țină cont de părerile Excelenței Voastre în tot ceea ce înseamnă chestiuni de relații
internaționale între Austro-Ungaria și România, având în vedere situația dificilă în care se
află țara sa și el personal. Cu referire la precizarea mea că, după ce am petrecut mulți ani în
țări1 care se află, din perspectiva evoluției civilizaționale, într-o stare îngrijorătoare de
stagnare, mă consider norocos să reprezint acum interesele patriei mele într-un stat aflat
între Orient și Occident, menit ca, în strânsă legătură cu eforturile civilizaționale ale
Occidentului, să slujească drept model vecinului său de la Răsărit, Principele a enumerat,
cu regret, obstacolele pe care situația politică periculoasă le reprezintă de mai multă vreme
pentru strădaniile României în acest sens, la care el ține enorm și care sunt singura miză a
ambiției sale. El mi-a vorbit, apoi, despre temerile permanente ale României de a deveni
teatru de război în conflictul dintre Rusia și Turcia, despre consecințele dramatice asupra
bunăstării țării, pe care acest pericol îl exercită asupra comerțului și transporturilor, un
pericol, care ar putea fi înlăturat doar printr-o garantare a neutralității României de către
Marile Puteri. I-am răspuns Principelui că efectele economice negative ale actualei situații
politice se fac simțite nu numai în România, ci și în cele mai multe țări din Europa; că prin
tratatele existente România pare să fie asigurată față de orice atingere adusă drepturilor sale
ca stat și că, dacă ea își va îndeplini cu strictețe obligațiile de neutralitate, nu-i vor lipsi
niciodată apărătorii în caz de nevoie2. De altfel, datorită înțelegerii depline care domnește
între Marile Puteri, în pofida tuturor semnelor contrarii, o soluție pașnică a problemelor
aflate pe ordinea de zi este încă posibilă. Principele a afirmat că această posibilitate ar putea
fi și mai mare, într-adevăr, așa cum rezultă dintr-o telegramă pe care domnul Ioan
Bălăceanu i-a transmis-o de la Viena despre mesajul foarte conciliant ascuns în călătoria
generalului Ignatiev3. M-am despărțit de Alteța Sa, asigurându-l că obiectivul meu cel mai
important este cultivarea celor mai bune relații între Austro-Ungaria și România și că, dacă
îmi va acorda încrederea sa, așa cum îl rog să o facă, îmi va ușura considerabil misiunea.
Principele a avut bunăvoința de a mă asigura de pe acum de încrederea sa.
127
La câteva ore după ce m-am întors din această audiență personală, am primit înștiin-
țarea scrisă din partea Ministerului Afacerilor Străine al României că audiența oficială, în
scopul remiterii scrisorilor mele de acreditare către Alteța Sa Principele, va avea loc mâine,
15 martie a.c., la ora 11 și jumătate dimineața.
În cursul zilei de ieri, m-a vizitat și președintele Consiliului de Miniștri al României,
domnul Brătianu. El mi-a vorbit foarte clar de pregătirile amenințătoare de război ale Rusiei și
despre dificultățile României de a-și păstra neutralitatea față de aceasta, care nu o va putea
proteja de toate consecințele negative ale unei ocupații. Eu mi-am exprimat speranța în menți-
nerea păcii, precum și convingerea fermă că o atitudine înțeleaptă, strict rezervată, corespun-
zătoare Tratatelor, este cea mai bună protecție a României în fața tuturor acestor pericole.
O copie a acestui raport o voi trimite la ambasada i. și r. din Constantinopol.
Zwiedinek
1
Grecia, Turcia, Liban.
2
A se vedea și doc. nr. 1.
3
Referire la călătoria lui N.P. Ignatiev la Berlin, Paris, Londra și Viena în februarie–martie 1877, cu
scopul de a convinge Germania, Franța, Anglia și Austro-Ungaria să-și păstreze neutralitatea într-un eventual
război ruso-turc. În urma acestui demers, pe data de 31 martie 1877, a fost semnat Protocolul de la Londra.
Prin respectivul protocol, Marile Puteri europene solicitau imperativ Imperiului Otoman să implementeze
imediat reformele necesare pentru ameliorarea situației locuitorilor creștini, rezervându-și, în caz contrar,
dreptul de a lua toate măsurile pe care le vor considera potrivite „pentru a asigura bunăstarea populaţiei
creştine şi a garanta pacea generală”.
Bukarest, den 14. April 1877. Nr. 71/Polit. Zwiedinek an Andrássy

Hochgeborner Graf!
Die Auflösung des Senates1 und die neuen Wahlen, welche die politischen Kreise
hier in der vergangenen Woche lebhaft beschäftigt hatten, sind durch ernstere Sorgen in den
Hintergrund gestellt; – seit zwei Tagen, d.i. seitdem die Nachricht hier eingetroffen, die
Türkei habe das Londoner Protokoll2 abgelehnt, die Friedensbedingungen Montenegro's
verworfen und die Entsendung eines Spezialgesandten nach Petersburg verweigert, wird der
Ausbruch des Krieges zwischen Rußland und der Türkei als unmittelbar bevorstehend
betrachtet und während die Bevölkerung im Allgemeinen dadurch im höchsten Grade
beängstigt ist, beschäftigen sich der regierende Fürst, das Ministerium und die hervorra-
genderen Parteimänner auf's neue mit der Frage, welche Haltung die rumänische Regierung
in einer solchen Eventualität einzunehmen habe.
Es ist nicht unmöglich und es sind selbst Anzeichen dafür vorhanden, daß der Fürst
die Wahrscheinlichkeit des nahen Kriegsausbruches bereits im Auge hatte, als er die
Senatsauflösung willigte, indem er sich für diesen Fall eine freiere Bewegung sichern und
nicht von dem Hemmschuh des schwer lenkbaren und besonders einer russenfreundlichen
Aktion wenig günstigen Senates in seinen Entschließungen gehindert sein sollte; es ist
128
ferners nicht unwahrscheinlich, daß Bratiano als Gegenconcession betreffs der Haltung der
Regierung nach aussen den Wünschen des Fürsten entgegenkommende Versprechungen
gemacht habe. Sicher ist es, daß gerade seit den letzten Tagen russische Unterhändler hier
wieder eine lebhafte Thätigkeit entfalten, daß der russische diplomatische Agent und
General Consul Baron Stuart in auffallend häufigem Verkehre mit den rumänischen
Ministern steht, dabei von dem baldigen Ausbruche des Krieges als etwas unvermeidlichem
spricht, ihnen die Gefahren eines möglichen Einfalles der Tscherkessen aus Bulgarien
schildert und sie zu Vertheidigungsmaßregeln gegen die in ihrem Fanatismus unzurech-
nungsfähig gewordenen Türken drängt.
Gestern Vormittags erschien Oberst Ismailow, von dem der Bericht dieses Amtes de
dato 2. Februar d. J. N° 23/Polit. handelt und welcher schon seit Längerem bemüht ist,
gewisse Abmachungen mit den Direktionen der rumänischen Bahnen für den Kriegsfall zu
treffen, in den Direktionsbureau's der rumänischen Eisenbahn-Aktiengesellschaft und
verlangte, daß man sich nunmehr auf die Beförderung russischer Truppen in größeren
Massen vorbereite. Ich erlaubte mir, Euer Excellenz davon mit dem in Abschrift beilie-
genden Chiffre-Telegramme in Kenntniß zu setzen3. Oberst Ismailow stellte der Direktion
innerhalb zweier Tage eine Aufforderung Seitens der rumänischen Regierung in Aussicht,
wonach sie 50 russische Zugsmaschinen, die über Österreich transitiren würden, zum
Zwecke russischer Militärtransporte durch Rumänien zu übernehmen hätte; – er verlangte
ferner die Vermehrung des Bahnpersonals durch Zutheilung russischer Beamte, die
Ausscheidung aller Polen aus dem Dienstpersonale und erbat sich einen Ausweis über den
gegenwärtigen Beamtenstatus; er erklärte, daß der Krieg innerhalb 14 Tage ausbrechen
müsse und erläuterte seine Angaben damit, daß am 12ten eine Depesche aus Constantinopel
hier eingetroffen sei, die eine türkische Offensive von Widdin in dem Augenblicke
androhe, als der erste Russe den Pruth überschreite.
Diese Allarmnachrichten haben bereits die Wirkung gehabt, daß der neue rumänische
Kriegsminister General Cernat heute 4 Bataillone und 3 Batterien nach Calafat4 entsendet.
Gegenwärtig tagt in Bucarest eine Commission behufs Regelung des Anschlußes
der russischen Bahn an die rumänische in Ungheni. Von russischer Seite sind bei dieser
Commission delegirt: der Betriebsdirektor der Odessa'er Bahn Herr Witte, der Inspektor
derselben Bahn Herr Moschon, dann der Douanen-Inspektor Herr Teterewnikoff als Ver-
treter des russischen Finanzministeriums; es wird angenommen, daß diese Herren noch eine
andere auf die Vorbereitung des Durchzuges russischer Truppen bezügliche Mission haben.
Interessant ist die mir von einer sehr vertrauenswerthen Person als gewiß verbürgte
Thatsache, daß der hiesige russische Generalconsul durch eine Mittelsperson in den letzten
Tagen Wechsel im Betrage von 400,000 francs bei der hiesigen rumänischen Bank verkaufte,
daß der Baarbetrag des Erlöses durch dieselbe Mittelsperson dem rumänischen Finanz-Minister
gegen Deckung durch unverzinsbare rumänische Schatzscheine übergeben und von dem
Finanzministerium an das Kriegsdepartement geleitet wurde. Herr Baron Stuart soll gegen-
wärtig zu demselben Zwecke noch über Wechsel im Betrage von 600,000 Francs verfügen.
Gleichlautend berichte ich an die k. und k. Botschaft in Constantinopel.
Zwiedinek
1
7. April 1877.
2
Siehe Dok. Nr. 3, Note 3.
129
3
4
Calafat, das als strategisch wichtiger Punkt angesehen wurde, wurde im Januar – Februar 1877 von
der rumänischen Armee befestigt.
București, 14 aprilie 1877. Nr. 71/Polit. Zwiedinek către Andrássy
Preanobile Conte!
Dizolvarea Senatului1 și noile alegeri, care săptămâna trecută preocupaseră din plin
cercurile politice de aici, au trecut pe planul doi, din cauza unei îngrijorări mai serioase; de
două zile, adică de când a venit vestea că Turcia a refuzat protocolul de la Londra 2, a
respins condițiile de pace formulate de Muntenegru și, de asemenea, a refuzat trimiterea
unui împuternicit special la Petersburg, izbucnirea războiului dintre Rusia și Turcia este
considerată iminentă și, în vreme ce populația este în general înspăimântată în cel mai înalt
grad, principele, ministerul și membrii marcanți ai partidelor se întreabă din nou ce ati-
tudine va trebui să adopte guvernul român într-o asemenea eventualitate.
Acest lucru nu este imposibil, existând chiar semne că principele are deja în
vedere probabilitatea unei declanșări a războiului, prin faptul că a încuviințat dizolvarea
Senatului, asigurându-și, astfel, libertatea de acțiune în caz de conflict, fără a fi stânjenit
de un Senat greu de manevrat și, mai cu seamă, prea puțin favorabil unei acțiuni în
sprijinul rușilor; de asemenea, nu este imposibil ca Brătianu să fi acceptat anumite
concesii din partea guvernului în politica externă, la dorința Principelui. Sigur este faptul
că, tocmai în ultimele zile, negociatorii ruși desfășoară din nou o activitate febrilă aici, că
agentul diplomatic rus și consulul general, Baronul Stuart, se află în relații frapant de dese
cu miniștrii români, în plus el vorbește despre apropiata izbucnire a războiului ca despre
ceva inevitabil, le zugrăvește pericolele unei posibile năvăliri a cerchezilor din Bulgaria și
îi îndeamnă să ia măsuri de apărare împotriva turcilor, care au devenit imprevizibili din
cauza fanatismului lor.
Ieri dimineață, în biroul Direcțiunii Societății de căi ferate românești, a apărut
colonelul Ismailov, despre care se vorbește în raportul nr. 23/polit. din 2 februarie a.c. și
care, de mai multă vreme, se străduiește să ajungă la anumite acorduri cu Direcțiunea
căilor ferate, pentru cazul că se va ajunge la război, care a cerut ca, de acum înainte, să fie
pregătiți pentru transportarea trupelor rusești în număr mare. Îmi permit să aduc la
cunoștința Excelenței Voastre copia anexată a unei telegrame cifrate despre acest lucru 3.
Colonelul Ismailov a pus în vedere Direcțiunii o cerere din partea guvernului românesc,
prin care, în două zile, 50 de locomotive rusești, ce au fost tranzitate prin Austria, să fie
preluate pentru transporturile militare rusești prin România; apoi a mai cerut sporirea
personalului feroviar, prin încadrarea de funcționari ruși, excluderea tuturor polonezilor
din personalul de serviciu și a solicitat o dovadă privind statutul actual al funcționarilor.
A declarat că războiul trebuie să izbucnească în decurs de 14 zile și și-a justificat
afirmațiile prin faptul că pe data de 12 a lunii a sosit aici o depeșă de la Constantinopol în
care se arată ca iminentă o ofensivă turcească de la Vidin, care va porni din momentul
când primul soldat rus va trece peste Prut.
Aceste vești alarmante și-au făcut deja efectul, în sensul că noul ministru român de
Război, generalul Cernat, a trimis azi la Calafat4 patru batalioane cu trei baterii.
La ora actuală se desfășoară la București lucrările unei comisii care reglementează
legătura căilor ferate rusești cu cele românești la Ungheni. Ca delegați din partea rușilor
în această comisie sunt directorul executiv al căilor ferate din Odesa, domnul Witte,
130
inspectorul de la aceeași societate, domnul Moschon, și inspectorul vamal, domnul

Teterevnikov, ca reprezentant al Ministerului de Finanțe rus. Se presupune că acești domni
mai au încă o misiune referitoare la pregătirea tranzitului trupelor rusești.
Este de interes ce mi-a spus o persoană de absolută încredere ca fapt sigur, anume
că, zilele trecute, consulul general rus de aici, printr-un intermediar, a vândut la banca
românească polițe în valoare de 400 de mii de franci, că suma respectivă în bani gheață,
rezultată din acest schimb, a fost trimisă, prin același intermediar, ministrului de Finanțe
român, contra bonuri de tezaur românești fără dobândă, iar de la Ministerul de Finanțe banii
au fost direcționați către Ministerul de Război. Se spune că la ora actuală domnul Baron
Stuart a dispus, în același scop, schimbarea sumei de 600 de mii de franci.
O copie a acestui raport o voi trimite la ambasada i. și r. din Constantinopol.
Zwiedinek

1
7 aprilie 1877.
2
A se vedea doc. nr. 3, nota 3.
3
Nu se publică.
4
Calafatul, considerat punct de importanță strategică, a fost fortificat de armata română în lunile
ianuarie – februarie 1877.
Bukarest, 14. April 1877. Nr. 72/Polit. Zwiedinek an Andrássy
Hochgeborner Graf!
Ich hatte die Ehre, gestern mit Herrn Vice-Consul v. Burian an einem Gala-Diner
bei Seiner Hoheit dem regierenden Fürsten Theil zu nehmen und bei diesem Festmale zur
Rechten der Fürstin zu sitzen. Die Zahl der Geladenen war eine große; es befanden sich
darunter der Kammerpräsident C. A. Rosetti, der frühere Vice-Präsident des Senates Herr
Cogalniceano, der interimistische Leiter des auswärtigen Departements Justizminister
Campineano, der ehemalige Minister Vernesco, der mit Urlaub hier anwesende rumänische
Agent in Constantinopel General Ghika1, verschiedene andere höhere Funktionäre und
zahlreiche Mitglieder der Kammer.
Die Stimmung unter den Gästen war im Allgemeinen, wie ich schon vor Beginn des
Diners zu bemerken Gelegenheit hatte, in Folge der hier circulirenden Gerüchte bezüglich
des nahen Ausbruches des Krieges eine sehr erregte; – man drängte sich in auffallender
Weise an mich heran und verlangte Auskünfte von mir, ob ich an Krieg oder Frieden
glaube, ob es wahr sei, daß die Pforte jede Concession gegenüber den Mächten verweigere,
daß die Russen den Einmarsch in Rumänien bereits vorbereiten, u.s.w. Ich erwiederte
darauf, daß ich leider keinerlei Prophetenanlage besitze, daß ich weder von den Details der
zwischen der Pforte und den Mächten schwebenden Verhandlungen und noch weniger von
den in dem russischen oder türkischen Hauptquartiere geplanten Maßnahmen Kunde habe,
daher die von mir gewünschte Information nicht geben könne, daß aber bisher nichts zu
131
meiner Kenntniß gelangt sei, was die Hoffnung auf die Abwendung des Krieges und eine
friedliche Verständigung absolut ausschließe.
Es wurde viel von einem vom regierenden Fürsten für heute einberufenen Minister-
rathe gesprochen, zu dem auch mehrere frühere Conseils-Präsidenten, unter anderen Herr
Yepureano, eingeladen wurden und der über die von Rumänien in dieser kritischen Lage zu
beobachtende Haltung entscheiden solle.
Die Fürstin selbst sprach mich, als ich neben ihr meinen Platz eingenommen hatte,
mit den Worten an: „Also Krieg, doch Krieg!” – „Noch ist er nicht ausgebrochen, Hoheit,
noch kann man auf eine günstige Wendung hoffen.” – „Nach den uns heute zugekommenen
Nachrichten steht diese Hoffnung, die ich bisher immer gehegt, nur mehr auf schwachen
Füßen, – die Türkei will ja den Krieg, sie ist jedem vernünftigen Rathe unzugänglich, wir selbst
haben hier das Schlimmste von ihr zu befürchten,” fuhr die hohe Frau weiter fort, deren
Redeweise mir aber nicht gerade persönliche Beängstigung bezüglich der Folgen des erwar-
teten Kampfes anzudeuten schien. Ich wies auf die Wahrscheinlichkeit hin, daß sich die Türkei
in der Defensive halten werde, und auf die Möglichkeit, daß eine Verzögerung der Aktion noch
immer im Interesse Rußlands gelegen sei, da ein jeder Tag mehr, welchen die Türkei die ihr so
schwer werdende Rüstung tragen müsse, die Erschöpfung ihrer Kräfte beschleunige.
„Ja,” wendete die Fürstin ein, „wenn englisches Gold diese Kräfte nicht stets auf's
neue auffrischen würde.” – Auf diesem Terrain das Gespräch fortzusetzen schien mir
bedenklich und die Fürstin selbst ging von den brennenden Fragen zu heiterem Gespräche
über Kunst und Litteratur über, Gebiete die ihr Gelegenheit geben, den Reichthum ihres
Wissens und die Tiefe ihres Gemüthes in glänzender Weise zu entfalten.
Während des Cercles nach dem Diner, der nahezu eine Stunde währte, hatte der
Fürst die Gnade, die Conversation ausschließlich mit mir und zwar etwas abseits von den
übrigen Gästen zu führen. „Der Horizont trübt sich in der bedenklichsten Weise,” so leitete
Seine Hoheit das Gespräch ein, „die Nachrichten aus Wien ließen mich bisher immer noch
den Frieden hoffen, doch ein heute eingetroffenes Telegramm Balaceano's läßt an dem
neuen Ausbruche des Krieges nicht mehr zweifeln;” und nun erzählte mir der Fürst den
Inhalt jenes Telegrammes, den ich noch gestern mit der in Abschrift beiliegenden
Chiffredepesche zu Euer Excellenz hoher Kenntniß zu bringen mich beeilte.
Euer Excellenz, so meldet Balaceano, hätten sich über die Lage höchst beunruhigt
gezeigt, „les turcs m'ont trompé,” dies wären Eurer Hochgeboren Worte, „ils avaient
promis de ne point pousser les choses à l'extrême, ils n'ont pas tenu parole, c'est comme s'ils
étaient devenus fous, on peut s'attendre à tout de leur part.” Balatschano habe an diese
Mittheilung die Bemerkung geknüpft, daß Rumänien sogar auf einen Handstreich Seitens
türkischer irregulärer Banden gefaßt sein müsse.
„Unter solchen Umständen,” fuhr der Fürst fort, „kann ich das Land nicht dem
Zufalle Preis geben, ich bin es ihm selbst, seinen Bewohnern schuldig, es vor Gräueln zu
schützen, wie sie türkische Baschi-Bozuks in anderen Gegenden verübt haben.”
„Ich begreife, daß Ew. Hoheit, so bald Sie diese Befürchtungen hegen, die zur
Abwendung derselben nöthig erscheinenden Maßregeln treffen, – noch hoffe ich aber, daß
die Türken sich in der Defensive halten werden.”
„Auch noch, wenn die Russen in Rumänien einrücken?” – lautete der Einwand.
„In diesem Falle wird es wohl den einrückenden Truppen obliegen, das Land vor
Schrecken zu bewahren.”
„Wenn sie Zeit dazu haben,” erwiederte der Fürst, „wir können darauf nicht unser
Heil setzen, wir können nicht zugeben, daß die Türken unser Territorium betreten, – unser
Land damit zum Kriegsschauplatze machen, wir müssen uns dagegen wehren.”
132
„Ew. Hoheit gedenken somit im Falle des russischen Einmarsches sich allfälligen
türkischen Donauübergangsversuchen mit Ihrer Armee so lange entgegenzustellen bis die
russischen Streitkräfte diese Aufgabe zu übernehmen in der Lage sind? Fürchten Sie nicht,
daß in diesem Falle die Türkei Rumänien den Vorwurf machen könne, daß, indem es die
Thüre den Russen offen läßt, ihr aber dieselbe schließt, es selbst zur kriegführenden Macht
wird, auf seine neutrale Stellung verzichtet und diese somit auch keine weitere Berück-
sichtigung verdient; – wäre es nicht möglich, daß auf diese Weise gerade jene Übel für
Rumänien herbeigeführt werden, welche Ew. Hoheit abzuwenden bestrebt sind?”
„Ich leugne nicht das Gewicht dieser Bedenken, doch man darf nicht unser Land
betreten ohne uns zu fragen – die Türken aber werden uns nicht fragen – deshalb müssen
wir sie abwehren – übrigens verdienen sie keinerlei Rücksicht von unserer Seite. Seitdem
ich die Regierung dieses Landes angetreten, haben sie sich uns stets nur feindlich, gehässig
gezeigt, unser Unabhängigkeitsgefühl, unsere Würde fortwährend verletzt, alle von uns in
der Absicht gemachten Schritte, das gegenseitige Verhältniß zu einem der beiderseitigen
Interessen entsprechenden zu gestalten, rücksichtslos zurückgewiesen – deshalb würde es
mir schwer fallen, meine Soldaten, wenn auch nur als Demonstration, dem russischen
Einmarsche entgegenzustellen; doch gegen die Türken werden meine Rumänen wie ein
Mann kämpfen, wir haben Grund ihnen alles Böse zu wünschen.”
Ich erlaubte mir darauf hinzudeuten, wie gefährlich es sei, bei politischen Ent-
scheidungen sich von Gefühlsmotiven beeinflußen zu lassen – die Wohlfahrt, die
wirklichen, unmittelbaren Interessen des Landes verdienten dabei allein Berücksichtigung
und die Weisheit Seiner Hoheit werde wohl diese bei den Entschlüssen, die ihm die
augenblickliche Lage aufdränge, zunächst ins Auge fassen.
„Gewiß,” sagte der Fürst, „doch kann dies zuweilen nicht ohne einen gewißen Grad
von Wagniß geschehen.”
Ich warf noch die Frage auf, wie hoch Seine Hoheit die türkischen Streitkräfte an
der Donau veranschlage.
„Sie dürften wohl 160,000 Mann stark sein.”
„Und erachten Euer Hoheit Ihre militärischen Mittel für ausreichend, um, wenn auch
nur für kurze Zeit, Donau-Übergangsversuche der türkischen Armee damit zu verhindern?”
„Wir können uns dabei auf Befestigungen stützen,” sagte der Fürst, „doch reicht
dafür allerdings unser gegenwärtiger Truppenstand nicht aus; allein wenn sich meine
Befürchtungen bewahrheiten, muß ich darauf bedacht sein, diesen Stand zu erhöhen.”
Erwähnen muß ich noch, daß auch der Fürst im Laufe des Gespräches sich mit einer
gewissen Bitterkeit über Englandspolitik aussprach, dieser das Mißlingen der Pacifikations-
versuche zuschrieb und daß seine diesbezüglichen Äusserungen große Ähnlichkeit mit
jenen hatten, welche ich wenige Tage zuvor von Baron Stuart in einem vertraulichen
Gespräche vernommen hatte.
Überraschend war mir ferners zu hören, daß man Sr Hoheit aus Wien gemeldet
habe, Epirus und Thessalien stünden zum Aufstande bereit. Ich konnte eine gewisse
Ungläubigkeit in dieser Beziehung nicht verhehlen, da nach meinen, in jenen türkischen
Provinzen gemachten Erfahrungen von einer Betheiligung der griechischen Raja's am
Kampfe dort höchstens im Falle eines siegreichen Vordringens der russischen Armee die
Rede sein könne.
Die Mittheilungen des Fürsten, die ich Euer Excellenz im Vorstehenden möglichst
wortgetreu wiedergegeben habe, haben auf mich den Eindruck hervorgebracht, als sei für
den Kriegsfall bereits zwischen Rußland und Rumänien eine Abmachung getroffen und als
freue sich der Fürst darauf, im Rücken geschützt von Rußland, den türkischen Streitkräften
133
seine Armee als Königsheld entgegen zu führen. Mir schien er als sehe er den Lorbeerkranz
des Siegers bereits in seiner Hand und als träume er von dem Augenblicke, wo sich dieser
Kranz unter russischem Schutze in eine Königskrone verwandeln werde.
Wenn der Fürst von der Meinung ausgeht, daß er bei dieser in's Auge gefaßten
Politik die Majorität des Landes für sich habe, giebt er sich, so fürchte ich, einer sehr
gefährlichen Täuschung hin; es sind im Gegentheile die Anschauungen der Parteien in
dieser Beziehung sehr verschieden, einige einflußreiche Männer, wie Jon Ghika und
Sturdza würden sogar einen Anschluß an die Türkei viel lieber sehen und wenn Bratiano
und sein Mephisto, d. i. der Kammerpräsident Rosetti, Se Hoheit auf der eingeschlagenen
Bahn eher vorwärts drängen als zurückhalten, so dürften sie dabei wohl etwas anderes als
die Stärkung des monarchisch-constitutionellen Principes in Rumänien im Auge haben.
Eigenthümlich ist die Haltung Cogalniceano's in dem ganzen Spiele; man weiß nicht, hält
er zum Fürsten, zu den Rothen oder zur conservativen Opposition – er freibeutert in allen
Lagern, sucht sich unentbehrlich zu machen nach allen Seiten hin und lauert auf eine
Constellation, sucht sie vielleicht auch mit herbeizuführen, die ihn als den einzig möglichen
Retter des Vaterlandes erscheinen läßt, nebenbei aber auch seinen persönlichen finanziellen
Nöthen wieder einige Linderung verschafft. Aus Galatz erhielt ich heute von Baron Haan2 die
nachfolgende telegraphische Meldung: „Vorposten der Russen in Kubé3 angelangt, Grenzüber-
schreitung bevorstehend. Hier Mobilmachungsordre für 12,000 Mann eingetroffen.”
Ich behalte mir vor, das Gewicht dieser Meldung noch näher zu controlliren, sowie
die mir soeben hier zukommende Nachricht, daß die hiesige Regierung die Mobilmachung
von 50,000 Mann beschlossen habe.
Gleichlautend berichte ich an die k. u. k. Botschaft in Constantinopel.
Zwiedinek

1
Iancu Ghica.
2
E. de Haan, österreichisch-ungarischer Konsul in Galați.
3
Kubej, bei Bolgrad (heute Oblast Odesa, Ukraine).
Bucureşti, 14 aprilie 1877. Nr. 72/Polit. Zwiedinek către Andrássy

Preanobile Conte!
Ieri, am avut onoarea ca, împreună cu vice-consulul Burian, să luăm parte la un
dineu de gală la Alteţa Sa Principele suveran şi, cu acest prilej, am fost aşezat în dreapta
Alteţei Ei Principesa. Numărul celor invitaţi a fost mare; se aflau, printre ei, preşedintele
Camerei, domnul C.A. Rosetti, fostul vice-preşedinte al Senatului, domnul Kogălniceanu,
conducătorul interimar al departamentului de relaţii externe, ministrul de Justiţie, Câmpineanu,
fostul ministru Vernescu, agentul României la Constantinopol, aflat acum în concediu aici,
generalul Ghica1, alţi funcţionari superiori şi numeroşi membri ai Camerelor legiuitoare.
Aşa cum am avut ocazia să observ chiar de la începutul dineului, starea de spirit a
invitaţilor era, în general, foarte agitată, ca urmare a zvonurilor care circulă pe aici despre o
iminentă izbucnire a războiului. Am fost surprinzător de mult asaltat cu tot felul de
134
întrebări, dacă eu cred că va fi război sau pace, sau dacă este adevărat că Poarta a refuzat
orice concesie în faţa Marilor Puteri, dacă ruşii se pregătesc deja să mărşăluiască în
România etc. Am răspuns că, din păcate, sunt cu totul lipsit de darul profeţiei, că nu am
nicio informaţie despre tratativele dintre Poartă şi Marile Puteri şi încă şi mai puţin despre
măsurile avute în vedere la Marele Cartier General al ruşilor sau al turcilor, de aceea nu pot
să ofer niciuna din informaţiile care mi se cer, dar că până acum nu mi s-a adus la
cunoştinţă ceva ce ar exclude categoric orice speranţă pentru evitarea războiului şi
realizarea unei înţelegeri paşnice.
S-a vorbit mult despre un consiliu de miniştri, convocat pentru astăzi de către principe,
la care au fost invitaţi mai mulți foşti preşedinţi ai Consiliului de Miniştri, printre care și
domnul Epureanu, la care se va stabili poziționarea României în această situaţie de criză.
Chiar Principesa însăşi, când m-am aşezat lângă ea, mi s-a adresat cu cuvintele:
„Aşadar, război, vom avea totuşi război!” „Încă n-a izbucnit, Alteţă, încă se poate spera
într-o întorsătură favorabilă”. „Judecând după veştile care ne-au parvenit astăzi, speranţa
aceasta, pe care eu o nutresc şi acum, stă pe nişte picioare firave. Turcia chiar vrea războiul,
este refractară la orice sfat raţional, noi înşine ne temem aici de tot ce poate fi mai rău din
partea ei”, a continuat augusta doamnă, al cărei mod de exprimare nu mi-a sugerat însă că
ar avea vreo temere personală în privinţa consecinţelor luptei care se aşteaptă. Eu am arătat
că există probabilitatea ca Turcia să se menţină în defensivă şi, de asemenea, că există
posibilitatea ca o amânare a acţiunii să fie în interesul Rusiei, deoarece fiecare zi, în care
Turcia trebuie să suporte povara atât de grea a înarmării, grăbeşte epuizarea forţelor ei.
„Da”, a replicat Principesa, „dar dacă aurul englezilor n-ar reîmprospăta permanent
aceste forţe”. Continuarea discuţiei pe acest teren mi s-a părut problematică, dar chiar
Principesa a trecut de la chestiunile arzătoare la o conversaţie mai veselă despre artă şi
literatură, domenii care i-au oferit posibilitatea să-şi etaleze într-un mod strălucit vastitatea
şi profunzimea spiritului ei.
În timpul recepției, organizate după dineu, care a durat aproape o oră, Principele a
avut bunăvoinţa să discute în exclusivitate cu mine şi chiar ceva mai departe de toţi ceilalţi
invitaţi. „Orizontul se întunecă în modul cel mai îngrijorător”, aşa a început Alteţa Sa
discuţia. „Veştile de la Viena ne-au permis până acum să sperăm că se va menţine pacea,
dar o telegramă, primită chiar azi de la Bălăceanu, nu ne mai lasă nicio îndoială asupra
izbucnirii războiului”; pe urmă Principele mi-a relatat conţinutul acelei telegrame, pe care
m-am grăbit să o aduc la cunoştinţa Excelenței Voastre prin telegrama cifrată de ieri.
Excelenţa Voastră s-ar fi arătat îngrijorat în cel mai înalt grad în privinţa situaţiei,
aşa a raportat Bălăceanu, „les turcs m'ont trompé”, acestea ar fi fost cuvintele Excelenței
Voastre, „ils avaient promis de ne point pousser les choses à l'extrême, ils n'ont pas tenu
parole, c'est comme s'ils étaient devenus fous, on peut s'attendre à tout de leur part”.
Bălăceanu a legat de această comunicare precizarea că România ar trebui să fie pregătită să
facă faţă chiar şi unei lovituri de forţă din partea bandelor neregulate turceşti.
„În aceste condiţii”, a continuat Principele, „eu nu pot să las ţara la voia întâmplării,
sunt dator să-i apăr locuitorii de ororile pe care başbuzucii le-au săvârşit în alte părţi”.
„Înţeleg că Alteţa Voastră, de vreme ce nutreşte aceste temeri, va lua măsurile ce se
impun, dar eu tot mai sper că turcii se vor ţine în defensivă”.
„Şi dacă ruşii vor intra în România?” a obiectat suveranul.
„În acest caz, revine trupelor de ocupaţie misiunea să apere ţara de asemenea orori”.
„Dacă o să aibă timpul necesar”, a spus Principele, „nu putem să ne punem speranţa
în aşa ceva, nu putem să aşteptăm ca turcii să ne calce teritoriul şi să transforme ţara noastră
în teatru de război, va trebui să ne apărăm”.
135
„Alteţa Voastră se gândeşte deci ca, în cazul unei pătrunderi a trupelor ruse, să
încerce să se opună cu armata sa unei eventuale încercări de trecere a Dunării de către turci,
asta până când forţele ruşilor vor fi în stare să preia ele această misiune? Dar nu vă temeţi
că, în acest caz, Turcia ar putea să vă reproşeze că, deschizând porţile pentru Rusia şi
ţinându-le închise pentru ea, România ar deveni putere beligerantă, ar renunţa la statutul de
neutralitate şi, din acest motiv, nu ar mai merita nicio altă consideraţie? N-ar fi oare posibil
ca tocmai în acest mod să atrageţi asupra României acea nenorocire pe care Alteţa Voastră
se străduieşte să o evite?”
„Eu nu neg temeinicia acestor temeri, dar nimeni n-are voie să intre în ţara noastră
fără să ne întrebe – iar turcii n-o să ne întrebe – şi, din acest motiv, trebuie să ne apărăm. De
altfel, [turcii] nu merită niciun fel de consideraţie din partea noastră. De când am preluat
domnia acestei ţări, s-au arătat mereu duşmănoşi, plini de ură faţă de noi, ne-au ofensat
permanent sentimentul de independenţă şi demnitatea, toate demersurile întreprinse de noi
în acest sens, ca să realizăm o relaţie reciproc avantajoasă, corespunzătoare intereselor
ambelor părţi, au fost respinse fără nicio consideraţie, de aceea, mi-ar fi greu să cer
soldaţilor mei fie doar şi o demonstraţie împotriva intrării ruşilor, în vreme ce împotriva
turcilor românii mei se vor bate ca un singur om. Avem motive să le dorim tot răul”.
Mi-am permis să atrag atenţia suveranului cât de periculos este ca, în luarea
deciziilor politice, să te laşi călăuzit de motive sentimentale. Bunăstarea ţării, adevăratele ei
interese, care o vizează direct, sunt singurele lucruri care merită toată atenția, iar înţe-
lepciunea Alteţei Sale va avea în vedere tocmai aceste aspecte, atunci când va lua deciziile
pe care i le impune situaţia de moment.
„Categoric”, a spus Principele, „totuşi, uneori nimic nu se poate realiza fără un
anumit grad de cutezanţă”.
Am mai întrebat cam la cât estimează Alteţa Sa forţele militare turce de la Dunăre.
„Ar putea fi vreo 160 de mii de soldaţi”.
„Şi consideră Alteţa Voastră că mijloacele militare de care dispuneţi sunt suficiente
ca să împiedice, fie şi pentru o perioadă scurtă de timp, o încercare de trecere a Dunării de
către trupele turce?”
„Ne putem baza în acest scop pe fortificaţii”, a spus Principele, „sigur că efectivele
noastre nu sunt suficiente. Dacă temerile mele se vor adeveri, trebuie să mă gândesc de pe
acum să sporesc aceste efective”.
Mai trebuie să menţionez aici faptul că, în timpul discuţiei, şi Principele s-a
exprimat cu o anumită amărăciune la adresa politicii britanice, atribuindu-i eşecul tuturor
încercărilor de pacificare, iar afirmaţiile suveranului în acest sens au avut o asemănare
evidentă cu cele ale Baronului Stuart, pe care le-am auzit într-o discuţie confidenţială cu el
acum câteva zile.
În continuare, am fost foarte surprins să aud că Alteţei Sale i s-a transmis, de la
Viena, cum că Epirul şi Tesalia ar fi gata să se răscoale. N-am putut să-mi ascund o anumită
neîncredere în această privinţă, căci, din experienţele pe care le-am trăit în provinciile
otomane, nu poate fi vorba de o participare a raialelor greceşti la lupte, cel mult în cazul
unei înaintări victorioase a armatelor ruseşti.
Declaraţiile Principelui, pe care le-am redat aici pentru Excelența Voastră aproape
cuvânt cu cuvânt, mi-au provocat impresia că deja s-a ajuns la o convenţie între Rusia şi
România şi că Principele se bucură de pe acum că are spatele asigurat de către ruşi pentru
a-şi conduce armata împotriva forţelor turceşti ca un rege erou. Mi se pare că Principele se
şi vede încoronat cu cununa de lauri a învingătorului şi că visează la momentul când, sub
protecţia rusească, va transforma această cunună într-o coroană regală.
136
Mă tem însă că, dacă Principele porneşte de la convingerea că are de partea sa

majoritatea ţării în realizarea politicii avută de el în vedere, a căzut pradă unei amăgiri
periculoase. Dimpotrivă, se poate spune că, în această privinţă, părerile partidelor sunt
foarte diferite; câţiva lideri influenţi, precum Ion Ghica şi Sturdza, ar vedea mai curând o
alianţă cu Turcia, iar dacă Brătianu şi al său Mephisto, adică preşedintele Camerei, Rosetti,
îl împing înainte pe Alteţa Sa pe drumul pe care a apucat-o în loc să-l reţină, aceştia doi au
cu totul altceva în vedere decât consolidarea principiului monarhic-constituţional în
România. Ciudată este atitudinea lui Kogălniceanu în tot acest joc, nu se ştie dacă ţine cu
Principele, cu partidul roşu sau cu opoziţia conservatoare – el bântuie prin toate taberele,
caută să se facă indispensabil în toate părţile şi pândeşte o constelaţie, poate că urmăreşte să
o şi realizeze, care să-i permită să apară ca singurul salvator posibil al patriei sale, dar să-i
aducă şi o oarecare uşurare a problemelor sale financiare personale. Azi am primit de la
Galaţi următoarea înştiinţare telegrafică de la Baronul von Haan 2: „Alaltăieri ruşii au
ajuns la Cubei3, trecerea frontierei este iminentă. Aici a sosit ordinul de mobilizare pentru
12 mii de oameni”.
Îmi rezerv dreptul de a verifica, mai îndeaproape, datele din această comunicare,
precum şi vestea care tocmai mi-a parvenit că guvernul de aici a hotărât mobilizarea a 50 de
mii de oameni.
Acelaşi raport l-am trimis la ambasada i. și r. din Constantinopol.
Zwiedinek

1
Iancu Ghica.
2
E. de Haan, consul austro-ungar la Galaţi.
3
Cubei, lângă Bolgrad (în prezent în regiunea Odesa, Ucraina).
Bukarest, am 18. April 1877. Nr. 78/Polit. Zwiedinek an Andrássy
Hochgeborner Graf!
Mit meinem ergebensten Berichte vom 15ten d. M. N°74/Pol habe ich die Ehre
gehabt, Euer Excellenz zu melden, daß alle die Männer, die der Fürst am vorausgegangenen
Tage zu sich berufen hatte, um ihre Meinung über die von Rumänien und seiner Regierung
im Falle des Kriegsausbruches zwischen der Türkei und Rußland zu beobachtende Haltung
zu hören, mit der Überzeugung von ihm schieden, daß der Fürst selbst seine Wahl bereits
getroffen hatte, daß er von dem Anschluße an Rußland kaum mehr abzuhalten sei.
Seitdem ist so Manches geschehen, was in dieser Beziehung einen Zweifel kaum
mehr zuläßt. Die Concentrirung der Linien-Truppen und Territorial-Armee ist in Ausfüh-
rung begriffen. Die erste und zweite Division nehmen ihre Aufstellung bei Calafat, sie
sollen zusammen die Stärke von 30,000 Mann erreichen; die dritte Division, die sich in
Galatz concentrirt, und die vierte Division, die sich in Fokschan und Rimnik1 sammelt,
137
marschieren nach Frateschti, um Giurgevo zu decken; – diese beiden letzten Divisionen

sollen zusammengenommen 20,000 Mann stark werden2.
Gleichzeitig beschäftigt sich die hier tagende Eisenbahn-Commission, deren Zusam-
mentritt ich mit ergebenem Berichte vom 14. d. M. N°71/Polit zu melden die Ehre hatte
und welcher nunmehr auch die Herren Ismailow und General Cantacuzène3 beitraten, wie
ich aus verläßlicher Quelle weiß, mit den Vorbereitungen zum Massentransporte russischer
Truppen und russischen Kriegsmaterials auf den rumänischen Bahnen. Alltäglich fließt
russisches Geld in die rumänischen Kassen und die militärischen Rüstungen dieses Landes
werden aus diesen Hilfsquellen bestritten.
Der regierende Fürst äusserte sich dem hiesigen katholischen Bischofe Monsignor
Paoli4 gegenüber in einer Weise, die an seiner Überzeugung von dem nahen Ausbruche des
Krieges und an seinem Entschluße, in demselben mit Rußland Hand in Hand zu gehen,
keine Zweifel bestehen lassen. Er sprach Sr Hochwürden von seiner Hoffnung, auf diese
Weise dem rumänischen Staate zu einer unabhängigen, ehrenvolleren Stellung zu verhelfen,
ohne den Bedenken, die der Bischof gegen ein so gewagtes Unternehmen vorbrachte, Gehör
zu schenken.
So weit meine Informationen reichen, begegnet der Fürst bezüglich dieser seiner
Pläne bei den Wortführern der rothen Partei und ihren Anhängern im gegenwärtigen Minis-
terium keiner Opposition, doch läßt sich auch ihr Bestreben erkennen, die Verantwort-
lichkeit für den Entschluß von sich fernzuhalten. Deshalb die mit Hintansetzung der
bezüglichen Verfassungsbestimmungen beschleunigte Einberufung des Senats, für welchen
die Wahlkollegien laut des Dekretes vom 3/15. April nunmehr nicht am 21., 23. und
25. April a. St. i. e. am 3., 5. und 7. Mai, sondern am 9., 11. und 13. April a. St. d. i. am 21.,
23. und 25. April stattzufinden haben; deshalb die, wie mir heute Fürst Dem. Ghika
erzählte, durch die rumänischen Agenten bei den Cabineten der Vertragsmächte, und
namentlich in Wien, eingeleiteten Unterhandlungen, um die Sanktion dieser Mächte für die
militärischen Defensiv-Maßregeln Rumänien's gegenüber der Türkei zu erhalten. Fürst
Demeter Ghika besuchte mich nämlich heute und setzte mir in langer Rede auseinander,
daß er in dem am 14. beim regierenden Fürsten stattgehabten Rathe für die Abwehr eines
türkischen Überganges auf rumänisches Gebiet mit Waffengewalt gestimmt habe, da das
Land, welches so große Opfer für die Organisirung und Erhaltung seiner Armee gebracht
habe, diese nicht im Momente der Gefahr unverwendet lassen und sich und seine Bewohner
nicht den Gräueln einer türkischen Invasion preisgeben könne, man andererseits aber die
Abwehr eines russischen Einmarsches nicht zu verhindern im Stande sei. Er habe deshalb
in seinen lebhaften Sympathien für Österreich-Ungarn die Stimme dafür erhoben, daß man
sich für diese Haltung Rumäniens die Zustimmung der garantirenden Mächte, vor allen
aber die Österreich-Ungarns sichere, dessen wohlwollende Gesinnung für Rumänien sich
wiederholt bewährt habe5. Der Leiter des auswärtigen Departements – damals noch
Campiniano6 – habe hierauf geäussert, daß man dahin zielende Schritte in Wien bereits
gemacht, von Euer Excellenz aber keine bestimmte Antwort erhalten habe. Fürst Dem.
Ghika fügte hinzu, er wisse, daß nunmehr neue Schritte in dieser Richtung bei Euer
Hochgeboren versucht werden und im Interesse des Wohles Rumäniens, vielleicht auch im
österreichisch-ungarischen Interesse sei es gelegen, daß das k. und k. Cabinet den Wünschen
der rumänischen Regierung sich nicht abgeneigt zeige.
Diese Sprache des Fürsten Ghika, der dem gegenwärtigen Ministerium nicht
angehört und seiner politischen Färbung nach zu den Weißen gezählt wird, schien mir
darauf hinzudeuten, daß er vom regierenden Fürsten mit der Aussicht auf ein Portefeuille
für seine politischen Pläne gewonnen wurde.
138
Ich beobachtete in meiner Antwort die größte Reserve und wies darauf hin, daß
nachdem, wie Fürst Ghika sage, direkte Verhandlungen eingeleitet seien, um die Zustimmung
des österreichisch-ungarischen Cabinetes zu der von der fürstlichen Regierung für den
Kriegsfall beschlossenen Haltung zu erlangen, es mir, der ich nur die mir von Euer
Excellenz zugehenden Weisungen und Aufträge zu vollziehen habe, nicht zustehe, der
betreffenden Entscheidung in irgend einer Weise, sei es auch nur durch eine Meinungs-
äusserung, vorzugreifen, doch kann ich mir persönlich die Gefahren nicht verhehlen,
welchen sich Rumänien aussetze, wenn die Rüstungen und Widerstandsversuche des
Landes eine feindselige Stimmung der Türken gegen die Rumänen wachrufen, ohne sie
gegen die Folgen dieser Stimmung schützen zu können. Auch Männer anderer Anschauung,
wie Golesco, D. Sturdza, Fürst Al. Stirbey, Boeresco u. a. kamen zu mir, die den vom
regierenden Fürsten gefaßten Entschluß als einen für Rumänien, das er unvorbereitet den
Verheerungen eines unheilvollen Krieges Preis gebe, im höchsten Grade unglücklichen
beklagten und gleichzeitig die Hoffnung ausdrückten, daß sich Österreich-Ungarn vielleicht
in's Mittel lege. Auch ihnen gegenüber führte ich dieselbe Sprache und legte stets Nachdruck
darauf, daß die österr. ungarische Regierung bei aller Sympathie für das Gedeihen Rumänien's
demselben nicht sein Verhalten in dieser Frage vorschreiben könne, sondern dieses seine
Entschlüsse auf seine eigene Verantwortung fassen müsse. Aus allen [sic], was ich in den
letzten Tagen hier zu sehen und vernehmen Gelegenheit hatte, geht hervor, daß, wenn auch
einzelne Ehrgeizige von dem Anschlusse an Rußland sich persönliche Vortheile verspre-
chen, die größte Mehrzahl der gebildeten und vermögenden Classe, ja des Volkes selbst,
diesen Anschluß bedauern und eine strenge Neutralität den Türken und Russen gegenüber als
die beste Bürgschaft für die Verschonung Rumänien's von den Kriegswehen gewünscht hätten.
Die meisten meiner Collegen, natürlich den russischen ausgenommen, sprechen sich
in ähnlicher Weise aus, nur mein deutscher College, Baron Alvensleben, entschuldigt die
Rüstungen Rumäniens gegen die Türkei als eine durch die Verhältnisse gebotene Vorsicht.
Über die Stimmung in den rumänischen Militärkreisen behalte ich mir vor, noch
besonders zu berichten; hier glaube ich, nur noch erwähnen zu sollen, daß die Panique in
Bucarest eine große ist und daß ich bemüht bin, auf die sehr zahlreiche und allarmirte
österreichisch-ungarische Colonie möglichst beruhigend zu wirken.
Gleichlautenden Bericht erstatte ich an die k. u. k. Botschaft in Constantinopel.
Zwiedinek
HHStA PA XXXVIII/Kt. 218, ff. 340–345.

1
Gemeint ist Râmnicu Sărat.
2
Mitte April 1877 betrug die Gesamtzahl der mobilisierten Streitkräfte rund hunderttausend Mann,
während die Operationsarmee 58.700 stark war. Die rumänische Armee verfügte über mehr als zwölftausend
Pferde und 190 Kanonen. Was die Verteilung der rumänischen Armee anbelangt, siehe: Independența
României, verantwortlicher Herausgeber Șt. Pascu, București, Editura Academiei Republicii Socialiste
România, 1977, S. 160–162.
3
General der russischen Armee.
4
Ignatio (Ignatius) Paoli.
5
In Wirklichkeit verhielt sich die berühmt gebliebene Haltung von Dimitrie Ghica während dieser
Sitzung wie folgt: „Fürst Ghica glaubt, dass die Regierung gut getan hätte, die österreichische Regierung zu
fragen und sogar im Einvernehmen mit Europa zur Besetzung Rumäniens durch österreichisch-ungarische
139
Streitkräfte aufzufordern, um den Einfall jedweder fremder Heere zu verhindern.“ Siehe DIR–RI, Bd. II, Dok.
Nr. 169, S. 101–102. Die Sitzung ist falsch auf den 1./13. April 1877 anstatt den 2./14. April datiert.
6
Stellvertretend, 6.–14. April 1877. Sein Nachfolger war Mihail Kogălniceanu.

Preanobile Conte!
Prin raportul meu din data de 15 a lunii nr. 74/Pol., am avut onoarea să anunţ
Excelența Voastră că toţi oamenii de stat, pe care Principele i-a chemat cu o zi înainte la el,
ca să le audă părerea despre atitudinea pe care ar trebui să o adopte România şi guvernul ei
în cazul izbucnirii războiului între Rusia şi Turcia, au plecat de la el cu convingerea că
suveranul avea deja hotărârea luată şi că nu mai poate fi reţinut de la alianţa cu Rusia.
De atunci, s-au întâmplat atâtea lucruri care nu prea mai lasă nicio îndoială în
această privinţă. Concentrarea trupelor de linie şi a armatei teritoriale este în curs de
desfăşurare. Diviziile I-a şi a II-a şi-au ocupat poziţiile la Calafat; se spune că ar avea
împreună un efectiv de 30 de mii de oameni. Divizia a III-a se concentrează la Galaţi, iar
Divizia a IV-a, care se reuneşte la Focşani şi la Râmnic1, s-a pus deja în mişcare spre
Frăteşti ca să acopere oraşul Giurgiu; despre ultimele două divizii se spune că ar avea
împreună un efectiv de 20 de mii de oameni2.
În acelaşi timp, am auzit din sursă sigură că și Comisia Feroviară, care îşi ţine
şedinţele aici şi a cărei reunire am avut onoarea să o raportez Excelenței Voastre prin
raportul Nr. 71/Polit. din data de 14 a acestei luni, şi căreia i s-au alăturat domnii Ismailov
şi generalul Cantacuzino3, se ocupă cu pregătirile pentru transportarea maselor de trupe
ruseşti şi de materiale ruseşti de război pe căile ferate româneşti. Zi de zi, intră bani ruseşti
în casieriile româneşti, iar echiparea militară a acestei ţări se realizează din această sursă.
Principele domnitor s-a exprimat faţă de episcopul catolic de aici, monseniorul
Paoli4 într-un mod care nu mai lasă nicio îndoială asupra convingerii sale despre iminenţa
războiului şi asupra hotărârii sale de a porni pe acest drum mână în mână cu Rusia.
Principele şi-a exprimat, faţă de episcop, speranţa că în acest mod statul român va ajunge la
independenţă, la o poziţie onorabilă, şi nu a ascultat de sfaturile monseniorului, care l-a
avertizat asupra riscurilor unei întreprinderi atât de riscante.
Potrivit informațiilor mele, deși Principele nu întâmpină nicio opoziţie printre
purtătorii de cuvânt și adepții partidului roşu din actualul guvern, se poate observa că el nu
dorește să-şi asume singur responsabilitatea pentru această decizie. Din acest motiv, având
în vedere prevederile constituționale respective, s-a grăbit convocarea Senatului, pentru
care urmează să aibă loc alegeri, conform decretului din 3/15 aprilie, dar nu la 21, 23 şi
25 aprilie stil vechi, respectiv 3, 5 şi 7 mai, ci la 9, 11 şi 13 aprilie stil vechi, adică pe 21, 23
şi 25 aprilie. Din acest motiv, aşa cum mi-a relatat astăzi Prinţul Dim. Ghica, s-au iniţiat,
prin intermediul agenţilor diplomatici români, negocieri pe lângă cabinetele Puterilor
Semnatare, anume la Viena, ca să se obţină din partea acestora sancționarea măsurilor
militare defensive luate de România faţă de Turcia. Prinţul Dimitrie Ghica m-a vizitat chiar
astăzi şi mi-a explicat, într-o lungă discuţie, că la consiliul care s-a ţinut la Principele
suveran pe data de 14 a lunii, s-a pronunţat pentru respingerea unei treceri a turcilor pe
teritoriul românesc prin forţa armelor, deoarece ţara, care a făcut sacrificii atât de mari
pentru organizarea şi menţinerea armatei sale, nu o poate lăsa nefolosită la ceas de
primejdie şi nici nu-i poate expune pe locuitori la ororile unei invazii turceşti, iar, pe de altă
parte, armata nu ar fi în stare să respingă intrarea trupelor ruse. Din acest motiv, simpatia
lui deosebită pentru Austro-Ungaria l-a determinat să-şi ridice glasul şi să ceară ca, pentru
această atitudine, România să-şi asigure consimţământul Puterilor Garante, mai ales al
140
Austro-Ungariei, a cărei atitudine binevoitoare pentru România s-a văzut în repetate

rânduri5. Ministrul Afacerilor Străine, care pe atunci încă mai era Câmpineanu6, s-a
exprimat că demersuri în acest sens s-au făcut deja la Viena, dar nu s-a primit niciun
răspuns precis din partea Excelenței Voastre. Prinţul Dimitrie Ghica a mai adăugat că el ştie
că de acum se vor întreprinde noi demersuri în acest sens la Excelența Voastră şi este în
interesul României, dar poate şi în interesul austro-ungar, ca guvernul i. și r. să nu se arate
surd la dorinţele guvernului român.
Aceste cuvinte ale Prinţului Ghica, ce nu face parte din actualul guvern şi care după
culoarea politică se consideră că aparţine albilor, îmi lasă impresia că s-a lăsat câştigat de
Principele suveran pentru planurile lui politice, prin perspectiva oferirii unui portofoliu.
În răspunsul meu am căutat să fiu cât mai rezervat şi i-am arătat că, după ce au fost
iniţiate negocieri directe, aşa cum a afirmat Prinţul Ghica, pentru a obţine consimţământul
cabinetului austro-ungar pentru atitudinea hotărâtă de guvernul princiar în caz de război, nu
este de competenţa mea, care nu fac altceva decât să execut indicaţiile şi misiunile primite
de la Excelența Voastră, să anticipez decizia respectivă, nici măcar prin exprimarea unei
păreri, dar, personal vorbind, nu pot să mă prefac că nu văd pericolul la care se expune
România, dacă înarmările şi tentativele de rezistenţă ale ţării vor provoca atitudinea
duşmănoasă a turcilor împotriva românilor, fără ca aceştia din urmă să se poată apăra de
consecinţele unei asemenea duşmănii. La fel, şi oamenii de stat care au altă părere, precum
Golescu, D. Sturdza, Prinţul Al. Ştirbei, Boerescu ş.a. au venit la mine ca să se plângă de
hotărârea luată de Principele suveran, pe care o consideră ca fiind nefericită în cel mai înalt
grad pentru România, expusă nepregătită pustiirilor unui război groaznic, exprimându-și, în
acelaşi timp, speranţa că Austro-Ungaria va avea şi ea poate un cuvânt de spus. Inclusiv
faţă de ei, am adoptat acelaşi limbaj şi am subliniat insistent că guvernul austro-ungar,
oricâtă simpatie ar avea pentru propăşirea României, nu-i poate prescrie vreo atitudine în
respectiva chestiune, ci trebuie să o lase să-şi asume răspunderea într-o asemenea hotărâre.
Din tot ce am putut să văd şi să aud aici în ultimele zile, rezultă că, dacă sunt câţiva
ambiţioşi, care văd avantaje personale de pe urma unei alipiri la politica Rusiei, marea
majoritate a clasei culte şi înstărite, ba chiar a poporului însuşi, regretă această alăturare şi
ar dori respectarea unei neutralităţi stricte, atât faţă de turci cât şi faţă de ruşi, ca fiind cea
mai bună garanţie pentru a feri România de nenorocirile războiului.
Cei mai mulţi dintre colegii mei, cu excepţia celui rus, fireşte, se exprimă în acelaşi
mod, doar colegul meu german, Baronul Alvensleben, justifică înarmările României
împotriva Turciei ca fiind o măsură de prevedere cerută de situaţie.
În ceea ce priveşte starea de spirit a cercurilor militare, îmi rezerv trimiterea unui
raport special, aici însă cred că ar mai trebui să menţionez faptul că panica este mare la
Bucureşti şi că eu mă străduiesc să acţionez cât se poate de liniştitor asupra numeroasei şi
alarmatei colonii austro-ungare.
Zwiedinek

1
Este vorba de oraşul Râmnicu Sărat.
2
La mijlocul lunii aprilie 1877, totalul forțelor mobilizate era de circa 100 mii de oameni, efectivul
armatei de operațiuni fiind de 58.700. Armata română avea la dispoziție peste 12 mii de cai și 190 de tunuri.
141
Pentru dislocarea armatei române: Independența României, redactor responsabil Șt. Pascu, București, Editura
Academiei Republicii Socialiste România, 1977, p. 160–162.
3
General în serviciul Rusiei.
4
Ignatio (Ignatius) Paoli.
5
În realitate, atitudinea rămasă celebră a lui Dimitrie Ghica la acel consiliu a fost consemnată astfel:
„Prinţul Ghica crede că ar fi făcut bine guvernul să întrebe pe guvernul austriac şi chiar să-i ceară cu ştirea
Europei ocuparea României de către oştirile Austro-Ungariei spre a împiedica intrarea oricărei oştiri străine”.
Vezi DIR–RI, vol. II, doc. nr. 169, p 101–102, datarea greşită a consiliului în ziua de 1/13 aprilie 1877, în loc
de 2/14 aprilie.
6
Ad interim, 6–14 aprilie 1877. Succesorul său va fi Mihail Kogălniceanu.
7
Hochgeborner Graf!
Die Eile, mit der ich meine gehorsamsten Berichte vom 18. d. M. N°78 und 79/pol.
abzufassen genöthigt war, um Eurer Excellenz so rasch als möglich die Entschlüße und
Anschauungen der rumänischen Regierung in Bezug auf den drohenden Krieg zur hohen
Kenntniß zu bringen, nöthigte mich, dabei nur die wichtigsten Momente zu berücksichtigen
– und ich erlaube mir deshalb heute einige Einzelnheiten nachzuholen, welche zur besseren
Beleuchtung der Situation dienen dürften.
Wenige Tage vor dem am 14. d. M. vom regierenden Fürsten zusammenberufenen
großen Rathe hatte ich Herrn Cogalniceano einen Morgenbesuch in seinem Garten
abgestattet und er hatte sich bei dieser Gelegenheit sehr eingehend und bestimmt über die
innere und äussere Lage des Landes geäussert.
Es kam dabei der in dem Senate gemachte Versuch, das radikale Ministerium
Bratiano durch ein Mißtrauensvotum zu stürzen, zur Sprache, ein Versuch, der nur durch
das Fernbleiben Cogalniceano's vom Angriffe mißglückt war.
„Hätten wir eine Garantie dafür,” so sagte mir der Letztere, „daß der Krieg zwischen
Rußland und der Türkei nicht ausbricht, ich hätte eine andere Haltung eingenommen, der
Angriff wäre nicht mißlungen und das Ministerium wäre gestürzt. Allein die Erbschaft
dieser Herren im Momente der Katastrophe anzutreten, dazu fühlte ich keinen Beruf.
Bratiano, ein nicht unedler, aber schwacher Charakter, ist nur das vorgeschobene Werkzeug
Rosetti's und dieser, der Affilirte der internationalen Umsturzgesellschaften, ein Versch-
wörer der schlimmsten Gattung, ein berüchtigter Communard, wünscht sammt seinem
hungrigen Anhange den Ausbruch des Krieges und die Betheiligung Rumänien's an
demselben, weil er hofft, daß die Revolution nicht nur allein hier sondern auch in Rußland,
wo geheime Comités schon lange den Boden vorbereiten, durch den Krieg das Oberwasser
erhalten wird. Bratiano, der nach Livadia1 gegangen, ist auch jetzt noch mit Rußland in
Unterhandlung und scheut sich nicht, das Land vor Europa zu compromittiren.”
So sprach vor kaum mehr als einer Woche der Mann, der jetzt als College Bratiano's
rumänischer Minister des Äusseren ist und weiß, daß Fürst und Regierung sich bereits in
die Arme Rußlands gestürzt haben. Was bestimmte ihn zu dieser Wandlung? Einige
meinen, russisches Gold. Es ist schlimm genug, daß man einem der begabtesten Männer
Rumäniens eine solche Niedertracht zumuthen kann, – ich will mich dieser Meinung nicht
anschließen. Wahrscheinlicher scheint es mir, daß ihn die Hoffnung trieb, die Bedrängniß
des Landes von außen zum Siege über seine inneren Gegner benützen, d.i. Bratiano und
seinen Anhang aus dem Felde schlagen und Herr der Situation werden zu können.
142
Der aufgelöste Senat wurde wieder eingerufen und diese Maßregel mit dem in der
beiliegenden Nummer der „Epoche” in Übersetzung abgedruckten, von Cogalniceano
unterzeichneten Berichte begründet.
Der neue Minister des Äussern wird Alles aufbiethen, um bei den Wahlen möglichst
viele seiner Freunde in den Senat zu bringen; dabei sucht er sich Männern wie Gregoire
Sturdza und Prinz Demeter Ghika zu nähern, um dadurch seine Geltung in der Moldau zu
sichern und einzelne Stimmen der Altliberalen zu gewinnen. Bleiben die Rothen bei den
Senatswahlen in der Minorität, dann kann der Fürst die Kammer auflösen und ein neues
Ministerium berufen, dessen Seele Cogalniceano zu sein hofft. Um gleichzeitig gegen
Schädigung seiner Popularität durch die eingeschlagene äußere Politik gesichert zu sein,
schmeichelt Herr Cogalniceano der nationalen Eitelkeit. Die Individualität des rumänischen
Staates müsse gerettet werden – um diese zu schützen inmitten der Gefahren, von welchen
sie durch den russisch-türkischen Krieg bedroht sei, habe die fürstliche Regierung auf
seinen Antrieb sich um Hülfe an die Mächte gewendet. Wenn diese die Hülfe versagen,
wenn besonders Österreich-Ungarn, dem zu Liebe man so manche günstige Gelegenheit der
Emancipation von der türkischen Oberherrlichkeit versäumt habe, das ihm benachbarte und
durch mannigfache Beziehungen nahestehende Rumänien in der Noth verlasse, es wieder
zu einem integrirenden Theile des türkischen Reiches herabwürdige, dann könne die
rumänische Regierung nicht anders, als die bedrohte Selbständigkeit mit den äussersten
Mitteln vertheidigen.
So hat sich der neue Minister des Äusseren bereits im Vorhinein den Sündenbock
ausersehen, den er für die allfälligen üblen Folgen der von ihm unterstützten abenteu-
erlichen Politik verantwortlich machen will. In diesem Sinne schreibt der jetzt von ihm
inspirirte Romanul, in diesem Sinne sprach Herr Cogalniceano nicht nur mit mir, sondern
auch mit meinem französischen und deutschen Collegen; dem Letzteren gegenüber
beschwerte er sich bitter darüber, daß Österreich-Ungarn nicht eintrete für Rumänien's
Neutralität, obgleich ihm Letzteres seine Allianz angetragen habe, um gegebenen Falles
auch gegen Rußland Front zu machen. –
Es gehört die leichtfertige und maßlose Selbstüberschätzung eines Rumänen dazu,
um eine solche Abgeschmacktheit auszusprechen.
Als ich gestern dem Cavour Rumäniens, wie sich Herr Cogalniceano zu nennen
liebt, meinen Gegenbesuch machte, gefiel er sich abermals in einem Klageliede über
Österreich-Ungarn's Abstinenz-Politik, die, wie er sagte, die fürstliche Regierung nach
früheren Äusserungen Eurer Excellenz nicht in solchem Grade habe voraussehen können.
Diese unpassende Behauptung wies ich als eine unberechtigte entschieden zurück, indem
ich erwiederte, daß das k. und k. Cabinet Rumänien stets auf die strikte Einhaltung der
Verträge hingewiesen und auf dieser Basis ihm die freundnachbarliche Unterstützung bei
Geltendmachung seiner inneren Autonomie, bei Entwicklung seines nationalen Fortschrit-
tes zugesagt habe. Für die Aufrichtigkeit dieser Gesinnung sprächen eine Reihe von Errun-
genschaften, welche Rumänien zunächst dem Wohlwollen der k. und k. Regierung
verdanke, – wolle die fürstliche Regierung die Bahn ruhigen allmäligen Fortschrittes
verlassen und in ungezügelter Ungeduld ihr Geschick gefährlichem Wagniß anvertrauen, so
müsse sie dafür allein die Verantwortlichkeit tragen.
Während Cogalniceano noch immer den Schein der Neutralität Rumäniens dem
Auslande gegenüber bewahren möchte, schreitet die Verständigung mit Rußland immer
weiter, – die Bahnverwaltungen sind angewiesen, sich den russischen Agenten zu Verfügung
zu stellen, russische Offiziere schließen unter Mitwirkung der rumänischen Behörden in
143
verschiedenen Orten Rumäniens Lieferungsverträge für die beim Einmarsche nöthigen

Brücken ab und die aus Bessarabien zurückgezogenen Truppen rücken an die Donau.
Ein rumänischer Oberst ging heute nach Kischenew und soll dem russischen
Hauptquartier zugetheilt bleiben, – auch General Fürst Ghika nahm seinen Weg nach
Petersburg über jenen Ort.
Was den regierenden Fürsten anbelangt, so hofft er, wie bereits gemeldet, durch den
Anschluß an Rußland seine Selbständigkeit zu wahren und zu befestigen. Er bemüht sich,
von dem russischen Armee-Commando das Versprechen zu erlangen, daß das Haupt-
quartier der operirenden Armee nicht nach Bucarest verlegt werde, weil er dies mit seiner
Würde nicht vereinbarlich hält, und er stellte das Verlangen, daß die rumänische Armee
unter seinem Commando belassen werde. Nach einigen Äusserungen des hiesigen russi-
schen General Consuls und Agenten (der morgen ebenfalls nach Kischenew sich begiebt)
zu schließen, wäre die Aufstellung der rumänischen Armee in Calafat und Frateschti nicht
über Wunsch des russischen Armee-Commando's erfolgt, sondern einzig und allein der
Initiative des Fürsten zuzuschreiben, der durch seine Armee seine Herrscherwürde zu
wahren sich verpflichtet fühlt. Viele sind der Meinung, daß ihm dieser Versuch, wenn er
dabei beharrt, nur schmerzliche Täuschungen einbringen kann. Zu bedauern ist dabei nur
das arme Land, welches, durch den Ehrgeiz seiner Führer in seinen vitalsten Interessen
geschädigt, großen Gefahren ausgesetzt wird, während doch die Masse des Volkes nichts
anderes wünscht als in der ruhigen Nutzbarmachung des Bodens nicht gestört zu werden
und für die Russen ebensowenig als für die Türken Partei zu nehmen begehrt.
So denken auch viele der angesehenen Familien des Landes, was aber nicht
ausschließt, daß, wenn die Russen einmal mit Heeresmacht hereingerückt sind, selbst die
jetzt friedlich Gesinnten sich mit schmeichelnder Unterwürfigkeit um ihre Gunst und ihr
Wohlwollen bemühen werden.
Gleichlautend berichte ich an die k. u. k. Botschaft in Constantinopel.
Zwiedinek
P.S. Ich höre soeben von gewöhnlich gut unterrichteter Seite, es habe die Pforte
bereits vorgestern eine Mahnung an die fürstliche Regierung ergehen lassen wegen der im
Zuge befindlichen Mobilisirung und militärischen Aufstellung, – das Vertrauen des Fürsten
in seine Kraft und seine Zuversicht auf die rechtzeitige Unterstützung der Russen soll seit
gestern erschüttert sein, eine neue Wandlung in seinen Entschlüssen wäre nicht unmöglich.
Ut in litteris.
Zwiedinek
Beilage: „Die Epoche”, Nr. 900 vom 18. April 18772.

1
Verweis auf die Begegnung zwischen Ion C. Brătianu, Kaiser Alexander II. und Kanzler
Gortschakow in Liwadija am 11.–12. Oktober 1876.
2
Wird nicht veröffentlicht. „Die Epoche” erschien in deutscher Sprache in Bukarest von 1868 bis 1882.
144
Bucureşti, 18 aprilie 1877/Polit. Nr. 83. Zwiedinek către Andrássy
Preanobile Conte!
Graba cu care a trebuit să-mi redactez rapoartele din data de 18 a lunii nr. 78 şi
79/pol. pentru a aduce cât mai repede cu putinţă la cunoştinţa Excelenței Voastre deciziile
şi viziunile guvernului român în privinţa războiului care bate la uşă, m-a silit să am în
vedere numai aspectele cele mai importante şi, din acest motiv, îmi permit astăzi să revin la
câteva chestiuni de detaliu, care ar putea servi la o mai bună înţelegere a situaţiei.
Cu câteva zile înainte de consiliul convocat de Principele suveran pe data de 14 a
lunii, i-am făcut o vizită de dimineaţă domnului Kogălniceanu, în grădina sa, iar, cu acest
prilej, el s-a exprimat cu lux de amănunte şi foarte clar cu privire la situaţia internă şi
externă a ţării.
La un moment dat, a venit vorba despre încercarea făcută în Senat de a răsturna
guvernul radical al lui Brătianu, printr-un vot de neîncredere, o încercare ce a eşuat numai
pentru că el, Kogălniceanu, a stat departe de acest atac.
„Dacă am fi avut o garanţie”, aşa mi-a spus interlocutorul meu, „că războiul dintre
Rusia şi Turcia nu va izbucni, eu aş fi avut o altă atitudine, atacul nu ar fi eşuat şi ministerul
ar fi fost răsturnat. Dar, ca să preiau moştenirea acestor domni în momente de catastrofă,
pentru aşa ceva nu simt nicio chemare. Brătianu nu este un caracter lipsit de nobleţe, dar
este slab, este doar unealta lui Rosetti, iar acesta din urmă este afiliat la societatea inter-
naţională a celor care se ocupă de răsturnări, un conspirator de cea mai joasă speţă, un
comunard de soi rău, el şi cu toţi adepţii lui înfometaţi doresc izbucnirea războiului şi
participarea României, pentru că speră că, prin război, revoluţia va obține un imbold nu
doar aici, ci şi în Rusia, unde comitete secrete pregătesc terenul de multă vreme. Brătianu,
care s-a dus la Livadia1, este şi acum în negocieri cu Rusia şi nu se va da înapoi să
compromită ţara în faţa Europei”.
Acest lucru afirma, doar cu o săptămână în urmă, omul care acum este coleg cu
Brătianu şi ministru al Afacerilor Străine şi care ştie că Principele şi guvernul lui s-au
aruncat în braţele Rusiei. Ce l-a determinat să se schimbe? Banii ruşilor, spun unii. Este
destul de grav faptul în sine că se poate atribui o asemenea josnicie unuia dintre cei mai
remarcabili bărbaţi de stat ai României, eu însă nu vreau să mă alătur acestei păreri. Eu
consider că, probabil, Kogălniceanu este mânat de speranţa că se va folosi de situaţia gravă
a ţării pe plan extern ca să-și învingă duşmanii săi interni, adică să-i scoată din luptă pe
Brătianu şi pe adepţii lui şi să devină stăpân al situaţiei.
Senatul dizolvat a fost din nou convocat, măsura fiind justificată prin raportul semnat de
către Kogălniceanu, pentru care anexez traducerea unui număr din ziarul „Epoca”.
Noul ministru al Afacerilor Străine va face totul ca la alegeri să aducă în Senat un
număr cât mai mare dintre prietenii săi, în plus caută să se apropie de oameni de stat
precum Grigore Sturdza şi Prinţul Dimitrie Ghica, pentru ca, în felul acesta, să-şi asigure o
pondere masivă în Moldova şi să câştige voturile izolate ale vechilor liberali. Dacă roşii vor
ajunge în minoritate în urma alegerilor pentru Senat, atunci Principele suveran poate să
dizolve Camera şi să numească un nou guvern, al cărui animator Kogălniceanu speră să fie.
Pentru ca, în acelaşi timp, să fie asigurat împotriva unei pierderi de popularitate din cauza
drumului pe care a pășit în politica externă, domnul Kogălniceanu măguleşte tot ce ţine de
mândria naţională. Trebuie salvată individualitatea statului şi, pentru a o apăra, în mijlocul
pericolelor de care este ameninţată prin războiul ruso-turc, guvernul, din iniţiativa sa, s-a
adresat Puterilor. Dacă acestea vor refuza ajutorul lor, dacă mai ales Austro-Ungaria, de
dragul căreia s-au pierdut atâtea ocazii favorabile de emancipare de sub suzeranitatea
145
turcească, va abandona la ceas de nevoie România vecină, de care este legată prin atâtea
relaţii, ca să decadă din nou la condiţia de parte integrantă a imperiului turcesc, atunci
guvernul român nu va mai putea face altceva decât să apere suveranitatea ameninţată a ţării
recurgând la mijloace extreme.
În felul acesta, noul ministru al Afacerilor Străine s-a plasat, de la bun început, în
poziţia de ţap ispăşitor, pentru că vrea să fie făcut răspunzător de toate posibilele rele
consecinţe ale politicii aventuroase pe care s-a angajat să o susţină. În acest sens, scrie
ziarul „Românul”, inspirat acum de el, în acest sens a vorbit domnul Kogălniceanu nu
numai cu mine, ci şi cu colegul meu francez şi cu cel german; acestuia din urmă i s-a plâns
cu amărăciune de faptul că Austro-Ungaria nu intervine pentru apărarea neutralităţii
României, deşi Dubla Monarhie i-ar fi propus lui o alianţă pentru ca, în caz de nevoie, să
facă front comun chiar şi împotriva Rusiei.
Rostirea unei asemenea aberaţii este ceva tipic pentru trufia uşuratică şi nemăsurată
a unui român.
Când am decis să întorc ieri vizita acestui Cavour al României, cum îi place
domnului Kogălniceanu să-şi spună, el s-a lamentat din nou pe tema politicii rezervate a
Austro-Ungariei, care, aşa cum afirmă el, judecând după declaraţiile anterioare ale Exce-
lenței Voastre, nu a putut fi prevăzută de guvernul princiar în gradul respectiv. Eu am
respins categoric această afirmaţie ca fiind cu totul nefondată, răspunzând că guvernul i. și
r. a pus mereu în vedere României respectarea cu stricteţe a tratatelor şi numai pe această
bază i-a promis sprijinul său prietenesc şi de bună vecinătate în suţinerea revendicărilor
legate de autonomie internă, de dezvoltare a progresului naţional. Pentru sinceritatea
acestor afirmaţii vorbesc un şir de realizări, pe care România le datorează, în primul rând,
bunăvoinţei guvernului i. și r., dar dacă guvernul princiar vrea să abandoneze drumul
gradual al progresului paşnic şi, cu o nerăbdare nestăpânită, se lasă în voia unei îndrăzneli
periculoase pentru destinul său, atunci va trebui să poarte singur răspunderea.
În vreme ce Kogălniceanu ar mai fi vrut să păstreze aparenţa unei neutralităţi a
României faţă de străinătate, înţelegerea cu Rusia merge înainte cu paşi mari: adminis-
traţiilor feroviare li s-a pus în vedere să stea la dispoziţia agenţilor ruşi, ofiţerii ruşi, cu
concursul autorităţilor româneşti, încheie în diferite locuri din România contracte de livrare
pentru podurile necesare deplasării trupelor ruse, iar trupele aduse în Basarabia se îndreaptă
spre Dunăre.
Un colonel român a plecat astăzi la Chişinău şi se spune că va rămâne ataşat pe
lângă Marele Cartier General rus, şi, de asemenea, generalul prinţ Ghica, în drumul său spre
Petersburg, va trece tot pe acolo.
În ceea ce îl priveşte pe Principele suveran, acesta speră, aşa cum am raportat deja,
ca prin alipirea la [politica dusă de] Rusia să-şi păstreze şi să-şi consolideze autonomia.
Principele se străduieşte să obţină de la comandamentul armatei ruse promisiunea ca sediul
Marelui Cartier General al armatei ruse de operaţiuni să nu fie instalat la Bucureşti, pentru
că aşa ceva este incompatibil cu demnitatea lui, şi a mai formulat dorinţa ca armata română
să fie lăsată sub comanda sa. Trăgând o concluzie din cele câteva declaraţii ale consulului
general rus şi agent de aici (care mâine va pleca şi el la Chişinău), dislocarea armatei
române la Calafat şi la Frăteşti nu s-a produs la cererea comandamentului rusesc, ci este în
exclusivitate iniţiativa Principelui, care, prin armata sa, se simte obligat să-şi apere dem-
nitatea de suveran. Mulţi sunt de părere că această încercare, dacă va insista în acest sens,
nu-i poate aduce decât amare dezamăgiri. Aici este însă mai de regretat sărmana ţară, care,
din cauza ambiţiei liderilor ei, este periclitată în interesele ei cele mai vitale şi este expusă
la mari primejdii, în vreme ce masa poporului nu vrea altceva decât să nu fie tulburată de la
146
munca paşnică a câmpului şi este la fel de puţin interesată să treacă de partea ruşilor, ca şi
de partea turcilor.
Astfel gândesc multe dintre familiile de vază ale ţării, ceea ce nu exclude posi-
bilitatea ca, dacă ruşii vor veni aici cu armatele lor, chiar şi cei mai paşnici se vor strădui să
le obţină favorurile şi bunăvoinţa, măgulindu-i cu servilismul lor.
Zwiedinek
P.S. Tocmai am auzit, de la o sursă care de obicei este bine informată, că Poarta a
transmis încă de alaltăieri un avertisment către guvernul princiar, din cauza mobilizării care
este în curs de desfăşurare şi a dislocărilor militare, că încrederea Principelui în forţele sale
şi în sprijinul ruşilor ar fi început de ieri să se clatine, aşa că o nouă întorsătură în deciziile
sale nu ar fi de exclus.
Ut in litteris.
Zwiedinek
Anexă: „Die Epoche” nr. 900 din 18 aprilie 18772.

1
Referire la întâlnirea de la Livadia a lui Ion C. Brătianu cu țarul Alexandru II și cancelarul
Gorceakov, pe data de 11–12 octombrie 1876.
2
Nu se publică. Ziarul „Die Epoche” a apărut, în limba germană, la București, în anii 1868–1882.

Hochgeborner Graf!
Ich habe die Ehre gehabt, Eurer Excellenz chiffrirte Weisung vom 21ten d. M. bezüglich
des von Hochdenselben über Ersuchen der rumänischen Regierung bei der Pforte veran-
laßten Schrittes vorgestern Nachts zu empfangen und habe deren Inhalt am darauf
folgenden Morgen zur Kenntniß des Herrn Cogalniceano gebracht. Der Minister ersuchte
mich, ihm Abschrift der Depesche zurückzulassen, indem er sie dem regierenden Fürsten
vorlegen wolle und, da es mir wünschenswerth erschien, daß Seine Hoheit den genauen
Wortlaut derselben erfahre, so glaubte ich nicht Anstand nehmen zu sollen, eine franzö-
sische Übersetzung des hohen Telegrammes, die ich bei mir hatte, in den Händen des
Ministers zu lassen, damit sie ihm pro memoria dienen könne.
Herr Cogalniceano richtete sodann die Frage an mich, welche Haltung Rumänien
den beiden zum Kriege gerüsteten Nachbarn gegenüber einnehmen solle? ich erklärte, daß
ich darüber keine Meinung zu äussern habe, da die dießfällige Entscheidung der fürstlichen
Regierung zustehe. Der Minister erging sich hierauf wieder in langen Reden über die
Zwangslage, in die Europa Rumänien versetze, bedauerte, daß dieses nicht früher in die
147
Aktion eingegriffen habe und wandte sich dann plötzlich mit der Frage an mich: „Wird die
österreichisch-ungarische Regierung nicht ein Stationsschiff in die Donaustrecke zwischen
Ibraila und Galatz entsenden, wozu sie vertragsmäßig das Recht hat, um die Interessen ihres
Handels und ihrer Nationalen zu schützen?” Ich antwortete, daß mir darüber nichts bekannt
sei. „Haben Sie eine solche Entsendung nicht beantragt?” war die weitere Frage und,
nachdem ich bemerkte, daß ich nicht zweifle, es würde die k. und k. Regierung, wenn sie
eine solche Maßregel für nothwendig oder zweckmäßig erachte, einen diesfälligen Antrag von
meiner Seite gar nicht abwarten, rückte Herr Cogalniceano mit dem Wunsche der rumänischen
Regierung heraus, es möge die Entsendung des Stationärs im Interesse des Schutzes der Städte
Ibraila und Galatz verfügt werden, da die Anwesenheit neutraler Kriegsschiffe sie möglicher
Weise von einem Angriffe behüten würde. Der Minister ersuchte mich wiederholt und
ausdrücklich, ich möge diesen Wunsch der fürstlichen Regierung zur hoher Kenntniß Eurer
Excellenz bringen und ich war genöthigt, ihm dies zuzusagen, ohne mich jedoch in irgend eine
Diskussion über die Opportunität des Ersuchens einzulassen.
Ich erlaubte mir deshalb, das abschriftlich beiliegende Telegramm an Euer
Excellenz ergebenst zu richten1.
Mein englischer College2 hatte mir bereits am Tage zuvor erzählt, daß Cogalniceano
sich an ihn mit einem ähnlichen Ersuchen gewendet hatte; Colonel Mansfield telegrafirte,
wie er mir sagte, hierauf an den englischen Donaucommissär in Tultscha, er möge, wenn er
es für die Interessen englischen Handels und englischer Unterthanen für zweckmäßig
ansehe, das englische Stationsschiff nach Galatz oder Ibraila beordern.
Auch an Baron Fava, den italienischen General Consul, hatte sich der Minister des
Äussern mit seinem Ansuchen gewendet und mein italienischer College hat davon seine
Regierung informirt, ohne sich jedoch für die Gewährung des Wunsches der rumänischen
Regierung auszusprechen. Ob Herr Cogalniceano noch andere der hiesigen Vertreter in
dieser Frage hineingezogen hat, ist mir nicht bekannt.
Zwiedinek

1
2
Charles Edward Mansfield.

Preanobile Conte!
Am avut onoarea să primesc, alaltăieri noapte, directiva cifrată a Excelenței Voastre
din data de 21 a lunii, referitoare la demersul Excelenței Voastre legat de cererea guver-
nului român pe lângă Poarta Otomană, iar în dimineaţa următoare am adus conţinutul
acestei directive la cunoştinţa domnului Kogălniceanu. Ministrul mi-a cerut să-i las copia
acestei depeşe, pentru că vrea să o prezinte Principelui suveran şi, pentru că am considerat
că ar fi bine ca Alteţa Sa să-i afle conţinutul întocmai, am fost de acord să las în mâna
ministrului o traducere în limba franceză a înaltei telegrame, pe care o aveam la mine, ca
să-i poată servi de pro memoria.
148
Pe urmă, domnul Kogălniceanu m-a întrebat ce atitudine ar trebui să adopte

România faţă de cei doi vecini gata de război? Eu i-am declarat că nu am nicio părere de
exprimat în privinţa aceasta, deoarece decizia în acest sens aparţine guvernului princiar.
Ministrul s-a lansat, apoi, într-o lungă cuvântare despre situaţia fără ieșire în care Europa a
pus România, a regretat că aceasta nu a intrat mai devreme în acţiune şi, pe urmă, pe
neaşteptate, m-a întrebat: „Nu va trimite oare guvernul austro-ungar o navă pe Dunăre în
zona dintre Brăila şi Galaţi, lucru la care are dreptul prin tratatele existente, ca să-şi apere
interesele comerciale şi pe cele ale cetăţenilor ei?” Am răspuns că nu ştiu nimic despre
acest lucru. „Nu aţi cerut o însărcinare în acest sens?”, a fost următoarea întrebare şi, după
ce eu am precizat că nu mă îndoiesc că guvernul i. și r., dacă va considera necesară sau
potrivită o asemenea măsură, nu va aştepta vreo cerere în acest sens din partea mea, domnul
Kogălniceanu a venit cu dorinţa din partea guvernului român ca această navă staţionară să
fie trimisă în interesul protejării oraşelor Brăila şi Galaţi, pentru că prezenţa navelor de
război ale ţărilor neutre ar putea probabil să le apere de un atac. Ministrul mi-a cerut, de
mai multe ori şi în mod explicit, să aduc această dorinţă a guvernului princiar la cunoştinţa
Excelenței Voastre, iar eu m-am văzut silit să-i promit acest lucru, fără însă a mă lăsa
antrenat în vreo discuţie despre oportunitatea acestui demers.
Din acest motiv, îmi permit să anexez copia acestei telegrame, adresate Excelenței
Voastre1.
Colegul meu englez2 îmi povestise, cu o zi înainte, că același Kogălniceanu i se
adresase și lui cu o cerere asemănătoare; colonelul Mansfield, așa cum mi-a spus chiar el, a
telegrafiat la comisarul britanic din Comisia Dunării de la Tulcea, ca, în cazul în care se
consideră că este în interesul comerţului britanic şi al supuşilor britanici, să se trimită o
navă britanică la Galaţi sau la Brăila.
Ministrul Afacerilor Străine se adresase şi Baronului Fava, consulul general italian, cu
aceeaşi cerere, iar colegul meu italian a informat guvernul său în acest sens, fără a se
pronunţa, totuşi, în favoarea acceptării cererii guvernului român. Nu am cunoştinţă dacă
domnul Kogălniceanu s-a mai adresat cu această cerere şi altor reprezentanţi diplomatici de aici.
Zwiedinek

1
Nu se publică.
2
Charles Edward Mansfield.
Hochgeborner Graf!
Mit meinem gestrigen ergebensten Berichte N°88 habe ich die Ehre gehabt, Eurer
Excellenz den Text der von Seiner Hoheit Fürst Carl bei der feierlichen Eröffnung der
ausserordentlichen Kammern-Session gehaltenen Rede zu unterbreiten. Da ich mich zur
149
Expedition dieses Berichtes der gewöhnlichen Post bedienen mußte und die gegenwärtigen
Verhältnisse hier für die Respektirung des Briefgeheimnisses keine absolute Garantie
bieten, so mußte ich mich jeglicher Commentirung der Rede enthalten und erlaube mir,
diese heute nachzutragen, da mein französischer College die Gefälligkeit hatte, mir die
Benützung eines morgen früh nach Wien abgehenden Couriers zur Depeschenbeförderung
anzutragen.
Nicht nur die Rede des Fürsten, auch seine bei ihrer Verlesung vor Aufregung
zitternde Stimme, die mühsam nach Ruhe ringende Haltung spiegelten die heftigen
Gemüthsstürme wieder, die er, wie mir dem Hofe nahestehende Personen erzählten, in den
vorausgegangenen Tagen durchgemacht hatte.
Die auf die Nachricht von der Zurückweisung des Londoner–Protokolls durch die
hohe Pforte und von der Unabwendbarkeit des nahen Kriegsausbruches aufgeloderte Begierde,
in dem bevorstehenden Kampfe der Türkei rückhaltlos den Fehdehandschuh hinzuwerfen und
vor die Welt als Alliirter Rußlands, als Vorkämpfer für die Sache der bedrängten Christenheit
in den Balkanländern hinzutreten, hatte in der Zeit vom 19-23. d. M. bei Seiner Hoheit bangen
Zweifeln, neuer Unentschlossenheit Platz gemacht. Eine nach Giurgevo unternommene
Inspektionsreise hatte ihm die Erwägung der Gefahr näher gerückt, welcher er sich und sein
Land in Anbetracht der numerischen Überlegenheit der türkischen Armee gegenüber seinen
noch in der Mobilisirung begriffenen Truppen durch eine voreilige Provokation aussetzen
würde; die ihm durch den Großvezir im Namen des Sultans zugekommene Aufforderung,
sich wegen der Vertheidigung des rumänischen Territoriums gegen die drohende russische
Invasion mit Abd-ul-Kerim Pascha in's Einvernehmen zu setzen, war ein Grund zu weiterer
Verlegenheit, da sie zu einer Entscheidung drängte, die man wenigstens offen nicht treffen
wollte; – die bekannte Erklärung des Herrn Bourke im englischen Parlamente bezüglich der
nicht garantirten Neutralität Rumänien's1 und mehr noch die Antwort, welche Euer Excellenz
auf das durch Herrn Balatschano mitgetheilte Ersuchen der rumänischen Regierung um
Verhinderung eines türkischen Donauüberganges zu geben geruht hatten, waren nicht ohne
tiefen Eindruck auf den Fürsten geblieben, den Cogalniceano um so mehr zu einer
vorsichtigeren Haltung zu überreden bestrebt war, als General Ghika2, welcher die Mission
hatte, bestimmte Zusagen im russischen Hauptquartiere zu erwirken, allem Anscheine nach
noch nicht das gewünschte Resultat erreicht hatte.
Unter diesen verschiedenen Einwirkungen gab Fürst Carl am 22. d. M. die bereits in
allen ihren Details vorbereitete Reise nach Kischenew auf, der für Mittag bestellte Hofzug
wurde um 10 1/2 Uhr abgesagt, eine Stunde früher hatte Herr Cogalniceano das ihm von mir
mitgetheilte Telegramm Eurer Excellenz vom 21. d. M. zur Kenntniß Seiner Hoheit gebracht.
Baron Stuart war in Kischenew abwesend und die Herren Ismailow und Cantacuzène
sprachen zwar von dem unausweichlichen Krieg, setzten aber hinzu, daß der Beginn der
Operationen Seitens der russischen Armee nicht unmittelbar bevorstehe. So gab man sich in
den Regierungskreisen der Hoffnung hin, der Einmarsch der Russen werde nicht vor dem
Zusammentritte der gesetzgebenden Körper erfolgen, diese aber werde man mit den
inzwischen von der russischen Regierung voraussichtlich erwirkten Zugeständnissen für die
geplante Politik gewinnen können.
Da traf am 24. d. M., Morgens, aus Kischenew zurückkehrend, Baron Stuart hier ein
und mit ihm die Kunde, daß die russische Armee auf 3 Punkten die Grenze überschritten
habe und in Rumänien vorrücke; die Überraschung des Fürsten war grenzenlos. Ich kann
nicht verbürgen, daß Seine Hoheit bei dem darauf folgenden Empfange des russischen
Agenten die in dem ergebenst beigeschlossenen Auszuge aus dem „Telegraphul” wieder-
gegebenen Worte gesprochen hat, sicher aber ist es, daß die Scene eine sehr stürmische war3.
150
Auch die Minister waren auf diese Art des Einmarsches der Russen nicht gefaßt; ich
hatte Gelegenheit am selben Vormittage Cogalniceano und Bratiano zu sehen; ich fand sie
so vollkommen außer Rand und Band, daß ich, obwohl heuchlerischen Spieles bei Beiden
stets gewärtig, dies Mal an die Aufrichtigkeit ihres Unmuthes dennoch glauben mußte.
Der plötzliche russische Einmarsch durchkreuzte alle diesseitigen Berechnungen; in
der Moldau standen noch rumänische Truppen und an der Donau hatte man nunmehr jeden
Augenblick einen Übergang der Türken zu gewärtigen – man entschloß sich, die Armee auf
beiden Seiten zurückzuziehen und die weiteren Entscheidungen den Vertretungskörpern des
Landes vorzubehalten.
Welches die militärischen Maßnahmen unmittelbar vor und nach dem russischen
Einmarsche waren, darüber geben die beiden in Abschrift anruhenden Berichte des Herrn v.
Manega vom 23. und 25. d. M. detaillirte Kunde.
Der 25te April verging ohne daß der so gefürchtete Übergang der türkischen Armee
auf irgend einem Punkte des rumänischen Ufers Platz griff – Fürst und Ministerium
erholten sich von dem ersten Schreck, auch Baron Stuart gewann Zeit, durch neue Verspre-
chungen die Entrüstung in den gouvernementalen Kreisen zu beschwichtigen. – Je weiter
die Gefahr einer Isolirung im Kampfe zurücktrat, desto lebhafter regte sich im Fürsten
wieder der Wunsch der Theilnahme an der kriegerischen Aktion, auch Cogalniceano faßte
frischen Muth und in dieser Stimmung hielt der Fürst gestern seine Rede an die versam-
melten Vertreter der Nation, eine Rede, in der trotz einer gewissen Reserve der Unmuth
über die Mächte, welche nicht ihren schützenden Schild über das neutrale Rumänien
gebreitet hatten, der Ingrimm über die Türkei, welche dessen Unabhängigkeit nicht
anerkannte, der militärische Ehrgeiz Sr Hoheit selbst und endlich das Vertrauen in die
Großmuth Rußlands entsprechenden Ausdruck fanden.
Es wird von manchen sonst gut unterrichteten Personen behauptet, es seien noch am
Nachmittag des 25. d. M. zwischen dem fürstlichen Ministerium und Baron Stuart
Vereinbarungen getroffen worden, wonach das russische Armeekommando Bucarest mit
seinen Truppen nicht besetzen würde, hiefür aber die Eisenbahnen, Telegraphen und
Postanstalten Rumänien's der russischen Armee zur unbedingten Verfügung gestellt
werden. Ich kann die Richtigkeit dieser Nachricht jedoch nicht verbürgen4.
Bevor noch die Vertreter der Nation das entscheidende Wort über die einzuhaltende
Politik gesprochen, bemüht sich die offiziöse Presse bereits jetzt, die Leidenschaften des
Volkes gegen die Türkei aufzustacheln und läßt dabei ihrem Zorne über das englische
Cabinet freien Lauf, weil es Rumänien's Independenzgelüste nicht begünstigt.
Ich erlaube mir, in dem weiters beigeschlossenen Auszuge aus dem „Romanul” vom
26. d. M. ein Muster dieser Tendenzartikel zu unterbreiten.
In derselben Nummer spricht der „Romanul” von der Wahrscheinlichkeit einer
Cooperation Österreich-Ungarn's mit Rußland, – eine Vermuthung, die das conservative
Organ „Timpul” bekämpft, indem es noch hinzufügt, daß Rumänien wahrscheinlich nicht
zwischen der Türkei und Rußland, sondern zwischen Österreich-Ungarn und Rußland zu
wählen haben dürfte.
Die Deputirtenkammer hat gestern ihre Sitzungen begonnen und das von der
Regierung vorgelegte Militärrequisitionsgesetz fast unverändert angenommen.
In der heutigen Kammersitzung theilte der Ministerpräsident mit, daß die russische
Regierung das bisher bestrittene Recht Rumäniens auf Einkünfte gewisser griechischer
Klöstergüter in Bessarabien anerkannt und als Ersatz für die bisher zurückgehaltenen
Einkünfte 1 Million Franken bezahlt habe.
Über die Constituirung des Senates beehre ich mich abgesondert zu berichten.
151
Über Zahl und Stärke der in Rumänien eingerückten russischen Truppen sowie über
die Modalitäten ihres Vormarsches liegen mir keine weiteren Meldungen als jene des
Consulates in Jassy vor, welche Eurer Excellenz bereits auf direktem Wege zugekommen
sein dürften.
Heute ist der Eisenbahn-Verkehr auf der Strecke Jassy-Paskani durch Überschwem-
mungen unterbrochen und dürfte die Verkehrsstörung selbst bei angestrengteren
Wiederherstellungsarbeiten wohl bei 48 Stunden dauern.
Die Flucht der rumänischen Bevölkerung aus den dem Donauufer nahegelegenen
Städten und Dörfern wurde durch die rumänischen Regierungsorgane eingeleitet, deren
Zwecken es zu entsprechen scheint, dem Volke die russischen Truppen als die Träger der
Ordnung und Freiheit, die türkischen hingegen als Brandstifter und Mörder erscheinen
zu lassen.
Zwiedinek
1
„No guarantee of the neutrality of Roumania had been given either under the Treaty of Paris or any
other treaty. Roumania, under its official style of the Principalities of Moldavia and Wallachia, is regarded in
its political relations to foreign powers as a party of the Turkish Empire”. (Siehe die Zeitung „The Standard”,
Wednesday, April 18, 1877, S. 2).
2
Iancu Ghica.
3
Als die russischen Streitkräfte die rumänische Grenze überschritten ehe Russland der Türkei
offiziell den Krieg erklärte, reagierte die rumänische Regierung mit einer Protestnote, die sie an Alexander II.
und an das russische Oberkommando richtete.
4
Am 16. April 1877 unterzeichneten der rumänische Außenminister Mihail Kogălniceanu und
Baron D. Stuart, der russische diplomatische Agent in Bukarest, das rumänisch-russische Abkommen betreffs
des Durchzugs der russischen Truppen durch Rumänien. Dieses Abkommen wurde am 28. April 1877 von der
Abgeordnetenkammer und am 29. April vom Senat angenommen.

Preanobile Conte!
Prin raportul meu nr. 88 de ieri, am avut onoarea să prezint Excelenței Voastre
textul discursului rostit de Alteţa Sa Principele Carol la deschiderea solemnă a sesiunii
extraordinare a Camerei Deputaţilor. Deoarece, pentru expedierea acestui raport, a trebuit
să mă folosesc de serviciile poştei obişnuite, iar actuala situaţie de aici nu mai prezintă o
garanţie absolută pentru respectarea secretului corespondenţei, a trebuit să mă abţin de la
orice comentariu asupra acestei cuvântări şi, abia azi, îmi permit să adaug acest element,
deoarece colegul meu francez a avut bunăvoinţa să-mi ofere serviciile curierului său care a
pornit azi, dis-de-dimineaţă, cu depeşe spre Viena.
Nu doar discursul Principelui, ci şi vocea sa, care tremura de emoţie la citirea
textului şi cerea să se facă linişte, reflecta imensa agitaţie sufletească pe care a resimţit-o
suveranul în aceste zile, aşa cum m-au asigurat persoane apropiate Curţii.
Emoţia stârnită de vestea respingerii de către Poarta Otomană a Protocolului de la
Londra şi de iminenţa izbucnirii războiului, perspectiva de a arunca irevocabil mănuşa
Turciei în luptele care vor urma imediat şi de a se arăta în faţa întregii lumi ca aliat al
152
Rusiei şi ca luptător pentru cauza creştinătăţii oprimate din Balcani a declanşat îndoiala în
sufletul Alteței Sale Principele în zilele de 19–23 aprilie a acestei luni şi a făcut loc, din
nou, indeciziei. O călătorie de inspecţie la Giurgiu l-a făcut să vadă cu ochii proprii, şi din
imediată apropiere, pericolul la care se expune şi el şi ţara sa printr-o provocare pripită a
Turciei, având în vedere superioritatea numerică a armatei turce faţă de armata sa, cea
dintâi fiind încă în curs de mobilizare. Solicitarea care i-a parvenit, semnată de marele vizir
în numele sultanului, de a se pune de acord cu Abd-ul-Kerim Paşa pentru apărarea teri-
toriului român în faţa iminentei invazii ruse, a dat prilej la alte bâlbâieli, pentru că pretindea
adoptarea imediată a unei decizii pe care nimeni nu voia să şi-o asume în mod deschis.
Cunoscuta declaraţie a domnului Bourke în parlamentul britanic despre neutralitatea
României, de nimeni garantată1 şi, mai mult, răspunsul pe care Excelența Voastră a binevoit
să-l dea la cererile guvernului român comunicate prin intermediul domnului Bălăceanu, de
împiedicare a trecerii Dunării de către turci, au avut un efect profund asupra Principelui, iar
pe Kogălniceanu l-au condus şi mai mult spre adoptarea unei atitudini mai prudente, în
condiţiile în care, după toate aparenţele, misiunea generalului Ghica2 de a obţine anumite
promisiuni din partea Marelui Cartier General rus nu a dat încă rezultatul scontat.
În aceste condiţii, Principele Carol a renunţat, pe data de 22 a acestei luni, la vizita
sa la Chişinău, care fusese pregătită cu minuţiozitate, trenul princiar, pregătit pentru ora
10½, nu a mai pornit, iar, cu o oră mai înainte, domnul Mihail Kogălniceanu a adus la
cunoştinţa suveranului său telegrama Excelenței Voastre din 21 aprilie a acestei luni, pe
care i-am comunicat-o eu.
Baronul Stuart era plecat la Chişinău, iar domnii Ismailov şi Cantacuzino au vorbit,
ce-i drept, despre iminenţa războiului, dar au adăugat că începutul operaţiunilor armatelor
ruse nu va avea loc foarte curând. Aşa a apărut speranţa că marşul ruşilor nu va începe
înainte de reunirea Corpurilor Legislative şi, între timp, acestea vor putea fi convinse să
accepte concesiile cerute de guvernul rus pentru ca acesta să-şi poată realiza planurile politice.
Când, în dimineaţa zilei de 24 a acestei luni, s-a întors aici Baronul Stuart de la
Chişinău cu vestea că armata rusă a trecut frontiera în trei puncte şi înaintează în România,
suprinderea Principelui a fost absolută. Nu pot să garantez dacă la primirea agentului rus
Alteța Sa a rostit într-adevăr cuvintele pe care le consemnează ziarul „Telegraful”, dar este
sigur că a fost o scenă furtunoasă3.
Nici miniştrii nu se aşteptau la această pătrundere a ruşilor. Am avut ocazia ca, în
acea dimineaţă, să-i văd pe domnii Kogălniceanu şi Brătianu, pe care i-am găsit atât de
descumpăniţi, încât, deşi sunt mereu gata să le observ prefăcătoriile, pot spune că, de data
aceasta, nemulţumirea lor era într-adevăr sinceră.
Intrarea neaşteptată a ruşilor a pus capăt tuturor calculelor. În Moldova sunt încă
trupe române, iar la Dunăre se aşteaptă în orice clipă ca turcii să treacă fluviul. S-a hotărât
retragerea armatei române din ambele zone şi aşteptarea deciziilor Corpurilor Legislative.
Care au fost anume măsurile cu caracter militar, luate înainte şi după intrarea
ruşilor, ne informează pe larg rapoartele domnului von Manega din data de 23 şi din 25 a
acestei luni.
Ziua de 25 aprilie s-a consumat fără ca temuta trecere peste Dunăre a turcilor să se
producă în vreun loc de pe malul românesc. Principele şi guvernul şi-au revenit după primul
şoc, iar Baronul Stuart a câştigat timp ca să mai liniştească cercurile guvernamentale prin
noi promisiuni. Cu cât mai mult se estompa pericolul unei izolări, printr-o acţiune ofensivă
a turcilor, cu atât mai mult creştea, din nou, în sufletul Principelui dorinţa unei participări la
operaţiunile de luptă. Şi Kogălniceanu a prins curaj şi, în această stare de spirit, Principele a
ţinut ieri cuvântarea sa în faţa Corpurilor Legislative, o cuvântare în care, în pofida unei
153
anumite rezerve, el a exprimat nemulţumirea pentru că Puterile garante nu s-au arătat

dispuse să apere neutralitatea României, a vorbit despre indignarea împotriva Turciei, care
nu vrea să-i recunoască independenţa, despre ambiţiile militare ale Alteței Sale şi, în fine,
despre încrederea în generozitatea Rusiei.
Anumite persoane, bine informate, afirmă că, încă din după-amiaza zilei de 25 a
acestei luni, guvernul princiar şi Baronul Stuart au convenit ca Bucureștiul să nu fie ocupat
de comandamentul rus și armatele sale, în schimb căile ferate, telegraful şi oficiile poștale
ale României să fie puse la dispoziţia necondiționată a armatei ruse. Nu pot să garantez însă
corectitudinea acestor informaţii4.
Înainte ca aleşii naţiunii să rostească cuvântul decisiv asupra politicii ce va trebui
urmată, presa oficială este gata să stârnească furia poporului împotriva Turciei şi a dat frâu
liber indignării împotriva guvernului britanic, pentru că nu susţine veleităţile de inde-
pendenţă ale României.
Îmi permit să anexez un decupaj din „Românul” din 26 aprilie a acestei luni, ca
mostră a acestor articole tendenţioase.
În acelaşi număr, „Românul” vorbeşte despre probabilitatea unei cooperări a Austro-
Ungariei cu Rusia, presupunere combătută de organul conservator „Timpul”, care precizează că
România va avea probabil de ales nu între Rusia şi Turcia, ci între Austro-Ungaria şi Rusia.
Camera Deputaţilor şi-a început ieri şedinţele şi a acceptat, aproape fără nicio modi-
ficare, legea rechiziţiilor militare prezentată de guvern.
În şedinţa de azi a Camerei Deputaţilor, Preşedintele Consiliului de Miniştri a
comunicat faptul că guvernul rusesc a recunoscut dreptul până acum contestat asupra
veniturilor anumitor mănăstiri greceşti din Basarabia şi a plătit un milion de franci ca
despăgubire pentru veniturile reţinute.
În ceea ce priveşte constituirea Senatului, vă voi prezenta un raport separat.
Despre efectivele şi forţa trupelor ruse intrate în România, precum şi despre modul
în care se desfăşoară înaintarea lor, nu am alte informaţii decât cele transmise de consulatul
nostru de la Iaşi, care vor fi trimise direct Excelenței Voastre.
Astăzi circulaţia pe calea ferată Iaşi-Paşcani a fost întreruptă din cauza inundaţiilor
şi, chiar în cazul unor eforturi deosebite la lucrările de reparaţii, reluarea ei nu se va putea
face decât peste 48 de ore.
Refugierea populaţiei româneşti din oraşele şi satele din apropierea malului Dunării este
organizată de organele administrative, cu scopul evident de a arăta poporului că trupele ruse
sunt garante ale ordinii şi libertăţii, în vreme ce turcii sunt prezentaţi ca incendiatori şi criminali.
Acelaşi raport a fost trimis ambasadei noastre din Constantinopol.
Zwiedinek

1
„No guarantee of the neutrality of Roumania had been given either under the Treaty of Paris or any
other treaty. Roumania, under its official style of the Principalities of Moldavia and Wallachia, is regarded in
its political relations to foreign powers as a party of the Turkish Empire”. (Cf. ziarul „The Standard”,
Wednesday, April 18, 1877, p. 2).
2
Iancu Ghica.
3
La trecerea de către armatele ruse a graniței României, înainte ca Rusia să declare oficial război Turciei,
guvernul român a reacționat printr-un protest adresat țarului Alexandru II și Înaltului Comandament rus.
154
4
Pe data de 16 aprilie 1877, Ministrul Afacerilor Străine al României Mihail Kogălniceanu și
baronul D. Stuart, agentul diplomatic rus la București, au semnat convenția româno-rusă privitoare la trecerea
trupelor ruse prin România. A fost aprobată de către Adunarea Deputaților pe data de 28 aprilie, iar de Senat
pe data de 29 aprilie 1877.
10
Bukarest, 1. Mai 1877. Nr. 94/Polit. Zwiedinek an Andrássy

Hochgeborner Graf!
Bei Gelegenheit meiner gestern mit H. Bratiano gehabten Unterredung erwähnte ich
die mit von Euer Excellenz mit Chiffre-Depesche vom 29. v. M. hochgeneigtest bekannt
gegebene Bedingung unter welcher die türkischen Streitkräfte von einer Beschießung
offener Städte am rumänischen Ufer1 absehen würden.
Aus der Art und Weise, wie der rumänische Ministerpräsident diese Mittheilung
aufnahm, gewann ich die Überzeugung, daß man sich hier entweder durch die russischen
Vertheidigungsmaßregeln gegen einen türkischen Angriff auf jene Städte gesichert fühle
oder aber daß man bei der Bitte um Entsendung von fremden Kriegsschiffen in die untere
Donau mehr einen diplomatischen Schachzug als den Schutz jener Städte im Auge hatte.
Bratiano äusserte sich nemlich dahin, daß jezt, wo die Russen Herrn jener Gegend
seien, ihnen auch die Vertheidigung derselben obliege. Die rum. Armee würde gegen die
türkischen Truppen nur dort die Waffen ergreifen, wo sie durch einen ungerechtfertigten
Angriff dazu provocirt würde. Der Minister bemüthe sich sodann noch, mir die Nothwen-
digkeit nachzuweisen, in der sich die fürstliche Regierung befand, die Convention mit
Rußland abzuschließen2, sich darauf stützend, daß es das einzige Mittel war, sich vor
Vergewaltigung zu schützen, obwohl er zugeben müße, daß dieses Übereinkommen nicht
innerhalb der Grenzen einer strengen Neutralität liege. Ich hörte seinen Reden schweigend zu,
da ich gegenüber der mir unzweifelhaften Zweideutigkeit und Unverläßlichkeit des H. Minis-
ters und seiner Collegen die strengste Reserve zu beobachten ganz besonderen Grund habe.
Bratiano sagte zum Schluße, daß die fürstliche Regierung auch nach Abschluß der
Convention mit Rußland noch immer auf das hohe Wohlwollen und die kostbare Sympathie
Euer Excellenz rechne, worauf ich erwiderte, daß dem Minister das warme Interesse, das
Hochdieselben an dem Geschicke dieses Landes nehmen, hinlänglich bekannt sein müsse.
Zwiedinek
P. S. Ich erfahre, daß das von Fürst Dolgoruki vor 3 Tagen an S e Hoheit den Fürsten
Carl überbrachte Handschreiben Sr Maj. des Kaisers von Rußland eine Darlegung der
Motive des Einmarsches der rußischen Truppen in Rumänien ohne vorausgegangene
Ankündigung enthielt3.
Ut in litteris.
Zwiedinek
1
[der Donau].
2
Siehe das vorherige Dok., Note 4.
3
DIR–RI, Bd. II, Dok. Nr. 383, 384, S. 217–218.
155
Bucureşti, 1 mai 1877. Nr. 94/Polit. Zwiedinek către Andrássy
Preanobile Conte!
Cu ocazia întrevederii, pe care am avut-o ieri cu domnul Brătianu, am menţionat
condiţia pe care Excelența Voastră aţi avut bunăvoinţa să mi-o comunicaţi, prin depeşa
cifrată din data de 29 a lunii, condiţia a cărei respectare ar determina forţele armate turceşti
să se abţină de la bombardarea oraşelor nefortificate de pe malul românesc1.
Din modul în care președintele de Consiliu român a primit această comunicare, am
căpătat convingerea că cei de aici fie se simt asiguraţi împotriva unui atac turcesc asupra
acelor oraşe, graţie măsurilor de apărare luate de ruşi, fie că rugămintea transmisă, privind
trimiterea unor nave de război la Dunărea de Jos, a fost mai degrabă o mişcare de şah de
natură diplomatică şi nu s-a avut în vedere neapărat apărarea acelor oraşe.
Brătianu s-a exprimat în sensul că ruşilor, dacă sunt acum stăpâni în acele zone, le
revine şi apărarea. Armata română va riposta trupelor turceşti doar acolo unde acestea vor
provoca un atac nejustificat. Mai apoi, ministrul s-a mai străduit să-mi dovedească nece-
sitatea care a impus guvernului princiar încheierea convenţiei cu Rusia2, bazându-se pe
ideea că aceasta este singura modalitate de a se apăra de încălcarea drepturilor sale, deşi a
trebuit să recunoască faptul că această înţelegere nu se mai încadrează în limitele unei
neutralităţi stricte. Am ascultat prezentarea sa în tăcere, deoarece, fiind convins de dupli-
citatea domnului ministru şi a colegilor săi şi de faptul că nu poţi să ai nicio încredere în
vreunul din ei, aveam toate motivele să fiu cât se poate de rezervat.
În final, Brătianu mi-a spus, că şi după încheierea convenţiei cu Rusia, guvernul
princiar tot mai contează pe înalta bunăvoinţă şi nepreţuita simpatie a Excelenței Voastre, la
care eu i-am răspuns că dumnealui, ministrului, îi este cunoscut de multă vreme interesul
deosebit pe care Excelența Voastră îl nutreşte pentru destinul acestei ţări.
Zwiedinek
P.S. Am aflat că scrisoarea personală a Majestăţii Sale, Împăratul Rusiei, remisă

Alteţei Sale cu trei zile în urmă de către Principele Dolgoruki, conţine o expunere a
motivelor care au determinat pătrunderea trupelor ruseşti în România fără vreun
avertisment prealabil3.
Ut in litteris.
Zwiedinek

1
[al Dunării].
2
A se vedea documentul anterior, nota 4.
3
DIR–RI, vol. II, doc. nr. 383, 384, p. 217–218.
156
11
Bukarest, 3. Mai 1877. Nr. 97/Polit. Zwiedinek an Andrássy
Hochgeborner Graf!
Zahlreich sind die Andeutungen, die mir von verschiedenen Seiten über die Rolle
zukommen, die Seine Hoheit, der regierende Fürst, in den bevorstehenden Ereignissen zu
spielen gedenkt, nicht minder zahlreich die Erzählungen, die in den Kreisen der Senatoren
und Abgeordneten über die gegenwärtige Stellung Cogalniceano's und Bratiano's dem
Fürsten gegenüber cursiren, doch so unverläßlich sind andererseits die Quellen, welchen im
Allgemeinen solche Berichte entspringen, so gänzlich unberechenbar die Einflüsse, welche
Worte und Handlungen der maßgebenden Persönlichkeiten hier bestimmen, daß es sehr
schwer fällt, in dem Labyrinthe der gegenwärtigen rumänischen Regierungspolitik den
leitenden Gedanken der daran Theilhabenden heraus zu finden.
Dennoch treten einige Absichten so entschieden hervor, daß ich nicht umhin kann,
die Ziele, die sie anzudeuten scheinen, in den Kreis meiner ergebenen Berichterstattung zu
ziehen, selbst auf die Gefahr hin, daß im Laufe der Ereignisse jene Absichten zurückge-
drängt werden oder sich verändern.
Die Mobilisirung der rumänischen Armee wird mit fieberhaftem Eifer fortgesetzt,
ohne alle Rücksichtnahme auf die so drückende Geldnoth, ohne Erbarmen für den unglück-
lichen Landbewohner, der die Pflugschaar mit den Waffen in dem für den Feldbau wich-
tigsten Augenblicke vertauschen muß. Als Grund für diese Rüstungen wird die Bedrohung
des Landes von den Türken angegeben, deren Grausamkeit und Barbarei die Minister in
ihren Reden und die offiziöse Presse in ihren Leitartikeln in den grellsten Farben zu
schildern bemüht sind – mit Vorliebe verbreitet man Nachrichten von Schiffen, die von
türkischen Dampfern gekapert wurden, von Christenmetzeleien, deren Schauplatz das linke
Donauufer sei. Im Grunde genommen glauben trotz all des Lärmes hier nur sehr Wenige
mehr an eine wirkliche Bedrohung Seitens der Türken und die Minister vielleicht am
allerwenigsten. Man weiß, daß, wenn die Russen wollen, sie bald in hinlänglicher Stärke im
Lande sein können, um die Vertheidigung desselben zu sichern. Wozu also die so kostspie-
ligen, mit dem Vermögen des Landes in keinem Verhältniße stehenden militärischen
Anstrengungen Rumäniens? –
Dafür haben alle Parteien hier nur eine Antwort – alle behaupten sie – der Fürst
wolle eine möglichst starke Armee um an der Spitze derselben in dem Kriege Rußlands
gegen die Türkei cooperiren zu können, doch, so erzählt man in dem Hofe nahestehenden
Kreisen, noch ist Seiner Hoheit trotz aller Bemühungen diese Rolle von russischer Seite
nicht zugesichert – der Fürst, so glaubt man, wird, wenn die Russen weiter in Rumänien
vorrücken, entweder seine Armee in der russischen aufgehen lassen und mit ihr die Donau
überschreiten oder aber schließlich seine Truppen wieder demobilisiren müssen.
Noch sollen die diesbezüglichen Verhandlungen im Zuge sein und man bringt die
Anwesenheit des Adjutanten Sr Hoheit des Großfürsten Nicolaus, Capitäns Papoff, damit in
Verbindung. –
Bratiano, so versichert man mir, habe bisher Alles gethan, um sich den Plänen des
Fürsten gefällig zu zeigen, sei es weil er weiß, daß gerade diese Politik die gefährlichste für
den Fürsten ist, sei es, weil er ihn am besten beherrschen zu können glaubt, wenn er seinem
Ehrgeize und seinen kriegerischen Aspirationen schmeichelt.
Anders wird die Haltung Cogalniceano's beurtheilt – obwohl er die Convention mit
Rußland unterschrieben hat, so soll doch ein über dieselbe hinausgehender Anschluß an
157
Rußland, eine förmliche Cooperation mit dessen Heere nicht in seinen Wünschen gelegen
sein und zwar, weil er die Gefahr ahnt, welcher die Selbständigkeit Rumäniens in einem
solchen Falle sich aussetzt.
Sein Ehrgeiz konnte ihn wohl dazu bestimmen, in das Ministerium Bratiano zu
treten und die Convention zu unterschreiben; es konnte ihm auch passen, als einer der
Vorkämpfer für die rumänische Unabhängigkeit den Applaus der Vertretungskörper der
Nation zu ernten, aber ob es ihm auch entsprechend erscheint, noch weiter gehenden
Wünschen des Fürsten und Rußlands zu folgen, das läßt sich bezweifeln. Allerdings kann
man bei Cogalniceano nie voraussehen, in wie ferne sein Patriotismus kräftig genug ist, den
Versuchungen des Gewinn bietenden Augenblickes zu widerstehen.
Sicher ist es, daß trotz der zustimmenden Voten der Kammer und des Senates die
Bevölkerung ihrer Mehrheit nach nicht für eine agressive Politik gestimmt ist, daß selbst in
der Armee keinerlei Kriegsbegeisterung vorherrscht und daß man eine russische Okku-
pation nur dann als erträglich betrachtet, wenn sie dem Lande pekuniäre Vortheile bietet.
Bis jetzt ist davon noch sehr wenig zu verspüren, Handel und Verkehr sind gestört
und die Russen treten in den von ihnen okkupirten Orten schon heute nicht mehr als Gäste
sondern als Herren auf.
Es heißt, daß Bratiano, der heute nach Kischenew abreiste, dort Beschwerde führen
will über die mannigfachen Conventionsverletzungen Seitens der russischen Truppenkom-
mandanten – wenn das wirklich der Zweck seiner Reise, dürfte sie kaum von großem
Erfolge begleitet sein.
In der heutigen Kammersitzung wurde die in Übersetzung gehorsamst beigeschlos-
sene Antwortsadresse auf die Eröffnungsrede Sr Hoheit votirt1.
In derselben Sitzung gab Minister Cogalniceano der Versammlung auch die Eurer
Excellenz von mir bereits telegraphisch gemeldete Kunde von einem Kampfe zwischen
türkischen Kanonenbooten und russischen Batterien, in Folge dessen auch Ibraila einiger
Gefahr ausgesetzt gewesen wäre.
Das mir so eben zugekommene Telegramm unseres Consuls in genannter Stadt, das
ich abschriftlich beizulegen mir erlaube, lautet nicht so allarmirend und es liegt die
Vermuthung nahe, daß die Regierung den Vorfall dazu benützte, um der Animosität der
Kammer gegen die Türkei neue Nahrung zu geben.
Zum rumänischen General-Commissär bei dem russischen Armee-Obercommando
soll Herr Plagino, ein Großgrundbesitzer ohne ausgesprochene politische Färbung, bestimmt
sein, der in Petersburg eine persona grata ist.
Herr v. Manega, der heute aus Galatz zurückgekehrt ist, hat dort Gelegenheit
gehabt, interessante Beobachtungen über Haltung und Stärke der eingerückten russischen
Corps zu machen. Seinen diesbezüglichen Bericht, mit dessen Abfassung er beschäftigt ist,
hoffe ich demnächst Eurer Excellenz unterbreiten zu können.
Zwiedinek

1
158
Preanobile Conte!
Ne parvin numeroase lucruri din diferite părţi despre rolul pe care Alteţa Sa,
Principele suveran, intenţionează să-l joace în evenimentele care bat la ușă, şi nu mai puţin
numeroase sunt relatările care circulă printre senatori şi deputaţi despre poziţia actuală a lui
Kogălniceanu şi Brătianu faţă de Principe, totuşi pe cât de lipsite de temei sunt, pe de o
parte, sursele de la care pleacă în general asemenea relatări, pe atât de imprevizibile sunt
influenţele pe care le determină cuvintele şi acţiunile personalităţilor decidente de aici, încât
în labirintul politicii guvernamentale româneşti de la ora actuală este foarte greu să găseşti
ideea conducătoare a celor care o determină.
Cu toate acestea, câteva intenţii se desprind atât de clar, încât nu pot face altceva
decât să menţionez în rapoartele mele ţelurile care par să se întrevadă din ele, chiar cu riscul
ca, în cursul desfăşurării evenimentelor, acele intenţii să treacă pe un plan secund sau să se
schimbe.
Mobilizarea armatei române cotinuă cu un zel febril, fără vreo consideraţie faţă de
lipsa acută de bani, fără îndurare faţă de nefericiţii locuitori ai ţării, care trebuie să schimbe
coarnele plugului cu armele, în momentele cele mai importante pentru munca de pe ogoare.
Ca motiv pentru aceste înarmări se invocă ameninţarea ţării de către turci, a căror cruzime
şi barbarie miniştrii se străduiesc s-o prezinte în cuvântările lor şi în presa oficioasă în
culorile cele mai ţipătoare; cu predilecţie se pun în circulaţie ştiri despre nave capturate de
vapoarele turceşti, despre măcelărirea creştinilor pe malul stâng al Dunării. La urma
urmelor, în pofida agitației de aici, sunt foarte puţini cei care mai cred într-o ameninţare
reală din partea turcilor, iar miniştrii o cred cel mai puţin. Se ştie că, atunci când ruşii vor
dori, vor putea fi în curând în număr suficient de mare în ţară, pentru a asigura apărarea
acesteia. Aşadar, la ce bun toate aceste eforturi costisitoare de natură militară ale României,
care nu se potrivesc câtuşi de puţin cu situaţia financiară a ţării?
Pentru această chestiune, toate partidele de aici au un singur răspuns, toate susţin că
Principele dorește o armată cât mai tare cu putinţă, pentru ca, în fruntea ei, să poată
contribui la războiul Rusiei împotriva Turciei; totuşi, aşa se relatează în cercurile apropiate
Curţii, în pofida tuturor strădaniilor, Alteţa Sa nu a primit încă asigurări din partea ruşilor.
Se consideră că atunci când ruşii vor intra mai adânc în România, Principele fie îşi va
contopi armata cu cea rusească şi va trece Dunărea împreună cu ea, fie va trebui ca, în cele
din urmă, să-şi demobilizeze iarăși trupele.
Se spune că negocierile, în acest sens, ar fi încă în curs de desfăşurare şi de ele este
legată prezenţa adjutantului Alteţei Sale, Marele Duce Nicolae, căpitanul Popoff.
Brătianu, aşa am fost asigurat, a făcut până acum totul pentru a susţine planurile
Principelui, fie pentru că ştie că tocmai această politică este cea mai primejdioasă pentru
Principe, fie pentru că crede că aşa îl va putea stăpâni cel mai bine, dacă îi măguleşte
ambiţia şi aspiraţiile războinice.
Altfel este judecată atitudinea lui Kogălniceanu; deşi el a semnat convenţia cu
Rusia, se spune că o alăturare Rusiei dincolo de prevederile acesteia, o cooperare formală
cu armata ei, nu ar fi dorinţa sa, anume pentru că el presimte primejdia la care este expusă
suveranitatea României într-o asemenea eventualitate.
Ambiţia sa a putut să-l determine să intre în guvernul lui Brătianu şi să semneze
convenţia; ar putea să-i placă să culeagă aplauzele Corpurilor reprezentative ale naţiunii
ca luptător de frunte pentru independenţa României, dar ca să urmeze dorinţele care merg
159
mult mai departe ale Principelui şi ale Rusiei, acest lucru pare îndoielnic. Sigur că la
Kogălniceanu nu se poate prevedea niciodată dacă patriotismul său va fi suficient de
puternic încât să-l facă să se împotrivească ispitelor de câştig pe care le oferă clipa de faţă.
Cert este că, în pofida votului aprobator al Camerei şi al Senatului, populaţia, în
majoritatea ei, nu este pentru o politică agresivă, că nici măcar în armată nu domneşte vreun
entuziasm războinic şi că o ocupaţie rusească ar putea fi considerată profitabilă numai dacă
ar oferi ţării avantaje pecuniare.
Până astăzi însă s-a simţit foarte puţin aşa ceva, comerţul şi transporturile sunt
perturbate, iar ruşii se prezintă de pe acum în zonele ocupate de ei nu ca oaspeţi, ci ca stăpâni.
Se spune că Brătianu, care a plecat azi la Chişinău, vrea să-şi prezinte acolo recla-
maţiile privind multiplele încălcări ale convenţiei din partea comandanţilor trupelor ruseşti –
dacă acesta este, într-adevăr, scopul călătoriei sale, cu greu ar putea avea vreun mare succes.
În şedinţa de azi a Camerei, s-a votat Adresa de răspuns la Mesajul Tronului Alteţei
Sale, pe care o anexez aici în traducere1.
În aceeaşi şedinţă, ministrul Kogălniceanu a anunţat Adunării vestea, pe care Exce-
lenţa Voastră mi-a comunicat-o deja telegrafic, despre o luptă între canonierele turceşti şi
bateriile ruseşti, din cauza căreia şi Brăila ar fi fost expusă la anumite pericole.
Telegrama consulului nostru din respectivul oraş, care tocmai mi-a parvenit şi pe
care îmi permit să v-o anexez în copie, nu sună atât de alarmant şi există presupunerea că
guvernul se va folosi de acest incident pentru a da hrană nouă animozităţii care domneşte în
Cameră împotriva Turciei.
În funcţia de comisar general al României pe lângă Marele Cartier General al
armatei ruse se spune că a fost numit domnul Plagino, un mare moşier fără o culoare
politică pronunţată, care este persona grata la Petersburg.
Domnul von Manega, care s-a întors azi de la Galaţi, a avut posibilitatea să facă
observaţii interesante despre atitudinea şi efectivele corpului de armată rusesc care a venit
acolo. Raportul său în acest sens, cu a cărui redactare se ocupă deja dumnealui, sper să-l pot
prezenta Excelenţei Voastre în curând.
Acelaşi raport l-am trimis ambasadei i. și r. din Constantinopol.
Zwiedinek

1
Nu se publică.
12
Bukarest, am 7. Mai 1877. Nr. 98/Polit. Zwiedinek an Andrássy
Hochgeborner Graf!
Am Morgen des 4ten d. Mts suchte ich Herrn Cogalniceano in seiner Privatwohnung
auf, um die Erledigung einiger handelspolitischer Reklamationen bei ihm zu betreiben. Der
Minister war nur mit einiger Mühe dazu zu bringen, sich in eine geschäftsmäßige
160
Erörterung der Fragen einzulassen und kaum waren wir damit zu Ende, so ging er mit einer
gewissen Hast auf das Feld politischer Erörterungen über. Als Einleitung dazu diente ihm
das Bedauern, mit welchem er die durch die Maßnahmen der russischen Militärbehörden in
Galatz und Ibraila hervorgerufene Störung des Schifffahrtsverkehrs auf der unteren Donau
vernommen habe. Er täusche sich nicht darüber, das der russische Einmarsch Rumänien
noch zahlreiche Nachtheile trotz der Convention verursachen werde1. Diese Convention sei
nur abgeschlossen worden, weil keine der garantirenden Mächte für die Integrität des
Landes habe einstehen wollen und weil die von der Türkei bei jeder Gelegenheit gegen die
staatliche Individualität Rumäniens, gegen die Hoheitsrechte seines Fürsten an den Tag
gelegte Rücksichtslosigkeit eine Verständigung mit derselben in der gegenwärtigen Krise
unmöglich gemacht habe.
„Wir sind keine Russophilen,” fuhr der Minister fort, „der Panslavismus hat nichts
Anziehendes für Rumänien; aber mißachtet und gekränkt von den Türken, von den
Mächten ohne Rath und Hülfe gelassen, konnten wir nicht anders als in die uns von
Rußland angebotene Verständigung eingehen, besonders in einem Augenblicke, wo dieses
alle Mittel bereit hatte, um über eine Weigerung rücksichtslos hinwegzugehen. Es galt im
Sturme, der uns bedrohte, die Autonomie unserer Verwaltung, die Würde unseres Fürsten
zu retten; dies war der Zweck der Convention. Möglich, daß wir denselben doch nicht
erreichen, möglich, daß auch die Convention uns nicht vor Vergewaltigung schützt;
einzelne von den russischen Militärbehörden in unserem Lande getroffene Maßnahmen
lassen dies fast befürchten und der Ministerpräsident reiste nach Kischenew, um bei dem
Großfürsten darüber Klage zu führen. Wir werden gegen jede Verletzung unserer Rechte
protestiren und rechnen schließlich noch immer auf ein uns schützendes Eingreifen
derjenigen Macht, welche das größte Interesse daran hat, daß unsere auf die Erhaltung
unserer Selbständigkeit gerichteten Anstrengungen nicht erfolglos bleiben, daß Rumäniens
politische Existenz nicht durch russische Armeen vernichtet werde. Wir hätten vielleicht
die Convention mit Rußland vermeiden können, wenn Österreich-Ungarn auf unsere Bitten
hätte eingehen, für die Respektirung unserer Neutralität wirksam hätte eintreten wollen; in
diesem Falle hätte die rumänische Regierung ihre Haltung gänzlich dem Wunsche des
k. und k. Cabinetes untergeordnet. Es mag sein, daß höhere Rücksichten der k. und
k. Regierung die Erfüllung dieses unseres Wunsches unmöglich machten; uns trieb die
daraus resultirende Isolirung in die Arme Rußlands. Wir wollen aber jetzt bei der Conven-
tion stehen bleiben, wir wollen nicht weiter gehen, wir wollen Rußland nicht jenseits der
Donau folgen, unsere Armee hat nur die Aufgabe, das Land vor feindlichem Einfall zu
schützen, – in dem Maße als die russischen Truppen vorrücken, werden sich die unseren
zurückziehen und schließlich ihre Stellung hinter dem Olt nehmen. Österreich-Ungarn's
Regierung dürfte aber ein Interesse daran haben, daß die rumänische Armee aus dieser
Stellung nicht verdrängt werde, daß Rußlands Streitkräfte jenen Fluß nicht überschreiten.
Unter dem Rückhalte strengster Vertraulichkeit kann ich die Versicherung abgeben, die ich
offiziell entschieden in Abrede stellen würde, daß es der Wunsch Seiner Hoheit des Fürsten
ist, die österreichisch-ungarische Regierung möge sich veranlaßt fühlen dahin zu wirken,
daß die russischen Truppen die kleine Walachei2 nicht betreten, damit die neutrale Haltung
der rumänischen Armee nicht unmöglich gemacht werde. Wir wollen uns weder von
Rußland entwaffnen, noch unsere Armee mit der seinen verschmelzen lassen. Es kann aber
ein Augenblik eintreten, wo die Armee von 40,000 Mann, über die wir verfügen 3, selbst für
Österreich-Ungarn ein nicht gänzlich werthloser Faktor wäre.”
Ich habe mir erlaubt, Eurer Excellenz im Vorstehenden die Ideen des Herrn
Cogalniceano, wie er sie in einer längeren Conversation in ziemlicher freier Form und mit
161
mancherlei Abschweifungen mir darlegte, ihrem wesentlichen Inhalte nach möglichst

wortgetreu wiederzugeben.
Ich selbst beobachtete auch in dieser Unterredung die strenge Reserve, die ich unter
den gegenwärtigen Verhältnissen in meinem Verkehre mit den Ministern für absolut
geboten halte, und war zunächst darauf bedacht, durch kleine Einwürfe den Redeeifer des
Herrn Cogalniceano in Fluß zu erhalten, da es ihm bei lebhafter Conversation manchmal
geschieht, von seinen Plänen und Gedanken etwas mehr durchblicken zu lassen, als in
seiner ursprünglichen Absicht lag. –
Die wiederholte Insinuation des Ministers, ich möge den Wunsch des Fürsten, daß
durch die Vermittlung der k. und k. Regierung die russische Armee von der Überschreitung
des Olt-Flusses abgehalten werde, zu Eurer Excellenz hoher Kenntniß bringen, ließ ich
unbeantwortet, da ich Herrn Cogalniceano in keiner Weise zu der Annahme berechtigen
wollte, als ob ich seinen improvisirten Eröffnungen ein besonderes Gewicht beilegte. Für
mich war die Unterhaltung nur in so ferne lehrreich, als sie mich in der in meinem gehor-
samsten Berichte vom 3. d. M. N°97/polit. Eurer Excellenz bereits ergebenst gemeldeten
Überzeugung bestärkte, daß trotz der Convention die Frage der Stellung der rumänischen
Armee zum russischen Armee-Commando noch immer eine offene ist, daß dem Fürsten das
angestrebte selbständige Commando noch nicht zugesichert wurde und daß er sich deshalb
der ihm peinlichen Alternative immer näher gerückt sieht, entweder seine Truppen russi-
schen Befehlshabern unterzuordnen oder aber zu demobilisiren. Cogalniceano sucht einen
Ausweg aus dieser Verlegenheit indem er zur Unterbringung der Armee, mit der er selbst
im Grunde nichts anzufangen weiß, eine neutrale Zone anstrebt. Bratiano, der gestern
Morgens von Kischenew hieher zurückkehrte, dürfte wohl in diesem Sinne im russischen
Hauptquartiere verhandelt haben; ob mit Erfolg ist mir zur Stunde noch nicht bekannt.
Inzwischen wird in vertraulichen Versammlungen der Abgeordneten und Senatoren
die Frage berathen, ob der gegenwärtige Augenblick nicht zur Proklamirung der Unabhän-
gigkeit Rumäniens benützt werden solle. Ein verläßlicher Gewährsmann erzählte mir, daß
der hiesige russische Agent diese Aspirationen als taktlos und unzeitgemäß bezeichne und
auch Herr Cogalniceano behauptet, diesen Tendenzen, die auf Einflüsterungen des Kam-
merpräsidenten Herrn Rosetti's zurückzuführen wären, nach Kräften entgegen zu arbeiten.
Zwiedinek
1
Verweis auf das rumänisch-russische Abkommen vom 16. April 1877.
2
Oltenien.
3
Die tatsächliche Zahl lag höher.

Preanobile Conte!
În dimineaţa zilei de 4 a lunii, l-am căutat pe domnul Kogălniceanu la domiciliul
său pentru a rezolva cu el câteva reclamaţii legate de politica comercială. Doar cu greu a
putut fi convins ministrul să poarte o discuţie asupra problemelor de afaceri, iar cum am
162
terminat cu ele a trecut, cu o anume grabă, la discutarea chestiunilor din domeniul politic.
Ca introducere, în acest sens, i-a servit regretul cu care a aflat despre perturbările provocate
traficului naval la Dunărea de Jos de măsurile luate de autorităţile militare ruse la Galaţi şi
Brăila. Nu-şi face iluzii asupra faptului că pătrunderea ruşilor în România va provoca
multiple neplăceri în pofida convenţiei existente1. Această convenţie a fost încheiată numai
pentru că niciuna dintre Puterile garante nu a vrut să-şi asume garantarea integrităţii ţării şi
pentru că lipsa de consideraţie manifestată de Turcia cu fiecare prilej faţă de individua-
litatea statală a României şi faţă de prerogativele de suveranitate ale Principelui ei făceau cu
neputinţă o înţelegere cu aceasta în condiţiile crizei actuale.
„Nu suntem rusofili”, a continuat ministrul, „panslavismul nu are nimic atrăgător
pentru România; dar, dispreţuiţi şi ofensaţi de către turci, noi nu puteam face altceva decât
să acceptăm înţelegerea oferită de ruşi, mai ales într-un moment când aceştia din urmă
aveau toate mijloacele la dispoziţie ca să treacă, fără niciun fel de alte consideraţii, peste un
refuz venit din partea noastră. Se pune problema ca, în furtuna care ne ameninţă, să ne
salvăm autonomia administrativă şi demnitatea Principelui nostru; acesta a fost scopul
Convenţiei. Este posibil să nu ne atingem aceste obiective, este posibil ca această convenţie
să nu ne apere de încălcări; câteva din măsurile luate de autorităţile militare ruse în ţara
noastră ne fac să ne temem de acest lucru, iar președintele de Consiliu a plecat la Chişinău,
ca să înainteze plângere în acest sens la Marele Duce. Vom protesta împotriva oricărei
încălcări a drepturilor noastre şi vom conta până la sfârşit pe o intervenţie protectoare din
partea acelor Puteri care au cel mai mare interes ca eforturile noastre îndreptate spre menţi-
nerea autonomiei să nu rămână fără succes, ca existenţa politică a României să nu fie
nimicită de către armatele ruseşti. Poate că am fi putut evita încheierea convenţiei cu Rusia,
dacă Austro-Ungaria ar fi răspuns la rugăminţile noastre, dacă ar fi vrut să intervină efectiv
pentru respectarea neutralităţii noastre; în acest caz, guvernul român şi-ar fi subordonat cu
totul atitudinea dorinţelor cabinetului i. și r. Se prea poate ca rațiuni mult mai importante
ale guvernului i. și r. să făcut imposibilă împlinirea dorinţei noastre, iar izolarea care a
rezultat de aici ne-a împins în braţele Rusiei. Acum vrem însă să ne ţinem de convenţie, nu
vrem să mergem mai departe, nu vrem să urmăm Rusia dincolo de Dunăre, armata noastră
are doar misiunea de a apăra ţara de năvălirea inamicului; în măsura înaintării trupelor ruse,
trupele noastre se vor retrage şi, în cele din urmă, vor ocupa poziţii în spatele râului Olt.
Guvernul Austro-Ungariei ar putea însă să fie interesat ca armata română să nu fie scoasă
din această poziţie şi ca forţele ruseşti să nu treacă peste acest râu. Sub rezerva celei mai
stricte confidenţialităţi, pot să vă dau asigurarea, pe care însă oficial o voi dezminţi
categoric, că dorinţa Alteţei Sale Principele este ca guvernul austro-ungar să se simtă
motivat să acţioneze pentru ca trupele ruseşti să nu treacă în Valahia Mică2, pentru ca
atitudinea neutră a armatei româneşti să nu fie anihilată. Nu vrem să ne lăsăm dezarmaţi de
Rusia şi nici nu vrem să ne contopim armata cu armata ei. Se poate însă să vină un moment
în care armata de 40 de mii de oameni, de care dispunem3, să nu fie, nici chiar pentru
Austro-Ungaria, un factor cu totul neglijabil.”
Mi-am permis să prezint Excelenţei Voastre, în cele de mai sus, cât mai fidel cu
putinţă esenţa ideilor domnului Kogălniceanu, aşa cum mi le-a prezentat el într-o mai lungă
discuţie, într-o formă destul de liberă şi cu tot felul de digresiuni.
În ceea ce mă priveşte, în această întrevedere, am păstrat rezerva cea mai strictă pe
care în situaţia actuală o consider neapărat necesară în relaţiile mele cu miniştrii, şi, la
început, m-am gândit ca prin mici obiecţii să menţin fluxul şi zelul oratoric al domnului
Kogălniceanu, pentru că la el, în toiul conversaţiei, se mai întâmplă să lase să se întrevadă
mai mult din planurile şi gândurile sale decât intenționa inițial să o facă.
163
La repetatele insinuări ale ministrului, ca eu să aduc la cunoştinţa Excelenţei

Voastre dorinţa Principelui, ca prin medierea guvernului i. și r., armata rusească să fie
oprită de a trece peste râul Olt, eu nu am dat niciun răspuns, deoarece nu voiam să sugerez
în vreun fel domnului Kogălniceanu presupunerea că eu aş da vreo importanţă deosebită
dezvăluirilor sale improvizate. Pentru mine întrevederea a fost concludentă numai în
măsura în care s-a confirmat convingerea, pe care am prezentat-o deja Excelenţei Voastre,
în raportul meu nr. 97/polit. din data de 3 a lunii, anume că, în pofida convenţiei, problema
atitudinii armatei române faţă de comandamentul armatei ruseşti este în continuare o
problemă deschisă, că dorinţa urmărită de principe de a avea un comandament de sine
stătător nu a fost încă asigurată şi, din acest motiv, el este tot mai aproape de penibila
alternativă: ori să-şi subordoneze trupele comandanţilor ruşi, ori să-şi demobilizeze armata.
Kogălniceanu caută o ieşire din această încurcătură, urmărind să obţină o zonă neutră
pentru dislocarea armatei, cu care însă, în fond, el însuşi nu ştie ce să facă. Se poate ca
Brătianu, care s-a întors de la Chişinău ieri dimineaţă, să fi negociat în acest sens la
Cartierul General al armatei ruse, cu sau fără succes, nu ştiu încă nimic la ora actuală.
Între timp, în reuniuni secrete ale deputaţilor şi senatorilor, se dezbate problema
dacă momentul de faţă nu ar trebui folosit pentru proclamarea independenţei României. Un
om de încredere mi-a povestit că agentul rus de aici consideră aceste aspiraţii drept ceva
lipsit de tact şi inoportun şi, la fel, se spune că domnul Kogălniceanu se opune din răsputeri
susţinerii acestor intenții, care ar porni de la sugestiile preşedintelui Camerei, domnul Rosetti.
Zwiedinek
1
Referire la convenția româno-rusă din 16 aprilie 1877.
2
Oltenia.
3
Număr mai mic decât cel real.
13
Tiszadob, den 11. Mai 1877. Weisung an Orczy

Bitte Nachstehendes, welches zugleich zu Ihrer Information dient, nach vorheriger
Unterbreitung an Se Majestät, nach London, Paris, Berlin und Rom telegrafiren zu lassen:
„In Folge Nachrichten, dass Rumänien im Begriffe stehe, seine Unabhängigkeit zu
erklären – werden wir mehrseits um unsere Auffassung gefragt. Sie haben selbe, wenn
hiezu Anlass vorliegt, im folgenden vertraulich mitzutheilen: Das gegenwärtige staats-
rechtliche Verhältniss Rumänien's ist durch die Verträge geschaffen. Eine Unabhän-
gigkeits-Erklärung seitens des Fürstenthumes kann nur eine Änderung de facto, nicht de
jure creiren und bedarf einer Anerkennung seitens der Mächte. Die Frage, ob diese zu
gewähren sei, müssen sich die Mächte für einen spätheren Zeitpunkt vorbehalten. Es ist
selbstverständlich, daß bis zur Creirung eines neuen Rechtes das alte in Geltung bleibt.”
HHStA PA XXXVIII/Kt. 217, n. f.
Kopie: ANIC, INV. 725, FCR (1865–1914), d. 23/1877, f. 111.
164
Tiszadob, 11 mai 1877. Instrucțiune pentru Orczy
Vă rog ca textul ce urmează, care servește deopotrivă pentru informarea dvs., după
ce îl veți supune în prealabil atenției Majestății Sale, să dați ordin să fie telegrafiat la
Londra, Paris, Berlin și Roma:
„În urma veștilor că România este pe cale să-și proclame independența, suntem
întrebați, din multiple părți, ce părere avem. Când se va ivi prilejul, le veți comunica, în
mod confidențial, după cum urmează: Situația juridică actuală a României a fost creată prin
tratate. O declarație de independență din partea Principatelor nu poate produce decât o
schimbare de facto, nu de jure, și are nevoie să primească recunoașterea din partea
Puterilor. La întrebarea dacă acestea o vor recunoaște, se va răspunde că trebuie ca Puterile
să-și rezerve pronunțarea pentru un moment ulterior. Este de la sine înțeles că, până la
crearea unei noi situații juridice, cea veche rămâne în vigoare”.
HHStA PA XXXVIII/Kt. 217, f.n.n.
Copie: ANIC, INV. 725, FCR (1865–1914), d. 23/1877, f. 111.
14
Bukarest, am 29. Mai 1877. Nr. 124/Polit. Zwiedinek an Andrássy
Hochgeborner Graf!
Ich habe die Ehre gehabt, Euer Excellenz hohes Chiffretelegramm vom 24ten d. Mts
zu erhalten, womit mich Hochdieselben von der dem Herrn Balatchano auf die officielle
Mittheilung der Independenz-Erklärung Rumäniens1 ertheilten Antwort zu verständigen
geruhten. Ich hatte bisher den rumänischen Ministern gegenüber jede Äusserung über die
Independenzfrage sorgfältig vermieden, um in keiner Weise und mit keinem Worte mit den
diesbezüglich zu gewärtigenden Eröffnungen Eurer Excellenz in Widerspruch zu gerathen.
Nunmehr aber, nachdem die gnädige Information vom 24ten d. M. mich über die Sprache
nicht mehr im Zweifel ließ, welche ich selbst in dieser Angelegenheit der fürstlichen Regie-
rung gegenüber zu führen hatte, hielt ich es für angemessen, den Eindruck zu controlliren,
welchen auf diese die von Eurer Excellenz dem Herrn Balatchano erteilte Antwort gemacht
hatte, und gleichzeitig mir wo möglich einige Klarheit über die Haltung zu verschaffen, welche
das fürstliche Ministerium den Ereignissen gegenüber weiters einzunehmen gedenkt.
Ich machte deshalb Herrn Cogalniceano, dem ich einen mir vor mehreren Tagen
gemachten Besuch gestern erwiederte, kein Hehl daraus, daß ich von dem Bescheide, den
Hochdieselben dem rumänischen Agenten in Wien gegeben hatten, informirt bin. Dies
genügte, um den rumänischen Minister des Äussern zu einem weitläufigen und, ich glaube,
in den Hauptzügen nicht unaufrichtigen Exposé der gegenwärtigen politischen Lage Rumä-
niens sowie zu einer Darlegung der Aufgabe zu bestimmen, die er sich selbst im Laufe der
Ereignisse gestellt hat.
Herr Balatchano hat seiner Regierung die Äusserungen Eurer Excellenz getreu
wiedergegeben2 und es ist gewiß, daß sie auf diese ihre Wirkung nicht verfehlt haben. Man
ist sich hier der eigenen Wankelmüthigkeit, des heimlichen Intriguenspiels, zu dem man so
oft seine Zuflucht genommen hat, zu sehr bewußt als daß man in den eben so einfachen als
bestimmten Worten Eurer Excellenz nicht die ernste Mahnung erblicken sollte, das so oft
und auch jetzt wieder bewiesene Wohlwollen der k. und k. Regierung könne ein Ende
165
finden wenn Rumänien den gerechten Wünschen und Ansprüchen derselben nicht die
gebührende Rechnung trage. Man ist vielleicht jetzt um so eher geneigt der eigenen Schuld
zu gedenken, als die Erwartungen, mit welchen man sich an Rußland angeschlossen hatte,
sich nicht so rasch, als man es hoffte, verwirklichen. Es dürfte kaum mehr zu bezweifeln
sein, daß die Convention nach der Meinung des Fürsten sowie seiner Regierung nur die
Einleitung zu einer unmittelbar darauf folgenden Allianz mit Rußland sein sollte. Das des
Vasallenthums3 ledige Rumänien hoffte, mit seiner Armee selbständig Theil an dem Kriege
gegen die Türkei zu nehmen; als Lohn dafür sollte es nicht nur seine Unabhängigkeit
sondern auch eine Vergrößerung seines Territoriums einheimsen. Die Russen sind nun seit
5 Wochen im Lande, ihre Colonnen rücken immer weiter gegen die Donau vor, sie verfü-
gen über alle Ressourcen Rumäniens; dieses selbst sieht seinen Handel, seinen Verkehr
unterbrochen, der gehoffte Allianzvertrag aber ist noch nicht zu Stande gekommen;
umsonst ging Bratianu nach Kischenew, um ihn dort zu erbitten, umsonst versuchten der
Fürst und die Fürstin ihre Überredungskunst hier bei dem Großfürsten4; es tritt immer
klarer hervor, daß Rußland sich wohl Rumäniens bedienen wolle, nicht aber demselben zu
dienen geneigt sei. Dabei machen sich noch andere Symptome geltend, welche bei den
fürstlichen Ministern nicht minder Bedenken erregen. Man hatte gehofft, durch russische
Hülfe so manche finanzielle Schwierigkeit beseitigen zu können. Subsidiengelder sollten
die Erhaltung der Armee ermöglichen und russisches Gold als Entgelt für die aufzubrin-
genden Lieferungen und die von den Bahnen zu besorgenden Transporte dem Lande die
Lasten des Krieges minder fühlbar machen. Auch hierin sieht man sich getäuscht. Das
russische Armeecommando hält mit seinen Zahlungen eben so sehr zurück als das russische
Cabinet mit seinen politischen Concessionen. Die als à conto Zahlung für die sequestrirten
Renten der Klostergüter5 flüßig gemachte Summe von ungefähr einer Million Franken
abgerechnet, ist noch kein russisches Geld in die rumänischen Cassen geflossen; die rumä-
nischen Bahnverwaltungen haben trotz wiederholter Versprechungen für die so beträcht-
lichen russischen Militärtransporte noch keinerlei Entlohnung erhalten und vieles deutet
darauf hin, daß die russische Heeresleitung nicht einmal über die nöthigsten Baargelder
verfügt. So war sie vor kurzem nicht im Stande, 110,000 Franken für mehrere 1,000 Centner
Zwieback aufzubringen, welche in 80 Waggons via Odessa und via Warschau über
Lemberg hier angelangt waren und welche die rumänische Eisenbahn-Gesellschaft ihr zu
creditiren sich weigerte. Es ist ferners bereits vielseitig bekannt, daß die Armee-Lieferanten
von der Kriegskasse nicht die fälligen Summen erhalten können und daß deshalb schon
abgeschlossene Lieferungsverträge wieder rückgängig gemacht wurden und zwar mit
Zustimmung des Großfürsten. Diese mir von gut unterrichteten Gewährsmännern mitget-
heilte Thatsache habe ich mir erlaubt als ein vielleicht nicht ganz gleichgültiges Symptom
im telegrafischen Wege zur hohen Kenntniß Eurer Excellenz zu bringen. Auch die
Langsamkeit des russischen Aufmarsches fängt an, einigen Verdacht zu erregen; man frägt
sich, ob die Entscheidung des Krieges nicht vielleicht noch in weite Ferne gerückt sei und
wie das Land die Last einer verlängerten Okkupation werde ertragen können.
Inmitten dieser verschiedenen Nöthen und Besorgnisse muß man sich eingestehen,
daß mit der Independenz-Erklärung wenig gewonnen ist, wenn nicht die Mächte dem Rechte,
das sich Rumänien vindizirt, ihre Sanktion ertheilen. Indem die Worte, die Euer Excellenz
zu Herrn Balatchano gesprochen, der Hoffnung auf eine wohlwollende Haltung Österreich-
Ungarns in dieser Frage Raum geben, gereichen sie der fürstlichen Regierung zu einem
höchst willkommenen Troste und ich glaube, daß Herr Cogalniceano die Wahrheit spricht,
wenn er betheuert, daß der Fürst ebenso wie er auf die Erhaltung des Wohlwollens der
österreichisch-ungarischen Regierung das größte Gewicht legen. Allerdings wies der
166
Minister bei dieser Gelegenheit nicht ohne Absicht auf die kriegerischen Velleitäten des
Fürsten hin, indem er sagte: „So lebhaft auch der Wunsch Seiner Hoheit ist, eine militä-
rische Rolle zu spielen, seine Armee durch Theilnahme am Kampfe moralisch zu heben
und dadurch seine eigene Geltung im Lande zu kräftigen, so gerne er die Donau über-
schreiten und mit seinen Truppen in Widdin einziehen würde, so wird er ein solches Unter-
nehmen doch niemals wagen, wenn er annehmen muß, dadurch dem Willen der k. und k.
Regierung entgegen zu handeln.” Ich machte hierauf die Bemerkung, daß ein Donauübergang
der rumänischen Armee doch kaum anders als im Zusammenhange mit den Operationen der
russischen Armee stattfinden könnte. „Eine Cooperation der rumänischen Armee mit der
russischen setzt aber einen Allianz-Vertrag mit Rußland voraus, der nicht existirt,” erwiederte
Herr Cogalniceano, „denn niemals werden wir unsere Armee als eine Division in der russischen
aufgehen lassen, selbst nicht um den Preis von 3 Millionen Franken, die man uns bereits
schuldet, an deren Zahlung man aber jetzt diese unerfüllbare Bedingung knüpft.”
Ich will die Geduld Eurer Excellenz nicht mit der Erzählung all der verschiedenen
Klagen ermüden, in welchen sich der rumänische Minister noch über die russische
Heeresleitung wegen ihrer vielfachen Verletzungen der Bestimmungen der Convention
erging, da sie mir wahrscheinlich nur beweisen sollten, wie wenig russenfreundlich er
selbst gesinnt sei. Eines aber war mir dabei besonders auffällig, nämlich die Besorgniß, die
Herr Cogalniceano aussprach, es könnte ein Einverständniß der Russen mit den Leitern der
früheren conservativen Partei6 das Land und den Fürsten in eine größere Abhängigkeit von
Rußlands Plänen bringen. Ich weiß nicht, in wie ferne ein solches Einverständniß wirklich
besteht, obgleich ich bereits von näheren Beziehungen des Generals Floresco zum russi-
schen Hauptquartiere reden hörte. Wenn aber ein thatsächlicher Grund zu der von Herrn
Cogalniceano ausgesprochenen Besorgniß vorhanden wäre, dann würde sich erklären,
warum dieser der rothen Parthei7 so manches mit seiner eigenen Überzeugung nicht
übereinstimmende Zugeständniß gemacht hat, warum er die Independenz-Erklärung, deren
Inopportunität im gegenwärtigen Augenblicke er zugiebt, nicht entschiedener bekämpfte –
denn es würde sich dann für ihn darum handeln, das Feld gegen die Weißen8 zu behaupten,
indem er sich den Aspirationen des Fürsten ebenso gefügig zeigt wie sie – und der Eitelkeit
der Nation nicht mindere Nachgiebigkeit entgegen bringt, denn daß die Männer der
verschiedensten Parteien in ihrer Mehrheit aus dem ihnen von der Regierung kredenzten
Becher der staatlichen Independenz mit selbstgefälliger Wonne wenn nicht tranken, so doch
nippten, ist offenbar; hat es doch nicht einer weder im Senate noch in der Kammer über's
Herz gebracht, gegen die bezügliche Motion zu stimmen. –
Indem ich zum Schluße die Eindrücke zusammenfaße, die ich aus meinem Verkehre
mit Herrn Cogalniceano sowie mit hervorragenden Parteimännern verschiedener Färbung
empfangen habe und welche durch die Beobachtungen mehrerer meiner Collegen und
verschiedenen Kundgebungen der allgemeinen Stimmung bestätigt werden, so glaube ich
constatiren zu können, daß Fürst, Regierung und Volksvertretung bereits die Bitterkeit der
Abhängigkeit empfinden, in welche die Convention das Land zu Rußland gebracht hat. Alle
fürchten sie das Unsichere der eigenen Lage und deshalb auch die Nothwendigkeit, es mit
den Mächten und namentlich mit Österreich-Ungarn nicht zu verderben, welches auf die
schließliche Regelung der Geschicke des Landes einen entscheidenden Einfluß nehmen
kann. Dies beweist aber noch gar nicht, daß ein besonnenes Vorgehen, eine nüchterne
Beurtheilung des eigenen Könnens und des Verhältnißes Rumäniens zu den garantirenden
Mächten nun dauernd hier Platz greifen wird. Die ruhige, kühle Erwägung der Sachlage
wird hier nur zu leicht von den Strömungen der Leidenschaft in den Hintergrund gedrängt
und deshalb ist es schwer, über Rumäniens muthmaßliche fernere Haltung den Ereignissen
167
gegenüber eine Meinung zu äussern, da diese Haltung leider nicht immer von den wahren
Interessen des Landes sondern oft von den selbstsüchtigen Wünschen und Interessen der
leitenden Persönlichkeiten bestimmt wird.
Herr Cogalniceano bereitet inzwischen ein neues mémoire vor, in welchem er die
Ansprüche Rumäniens auf die Donaumündungen nachzuweisen bestrebt ist.
Erwähnen muß ich noch, daß mir der genannte Minister bei meiner letzten
Zusammenkunft mit ihm auch von der peinlichen Überraschung sprach, die die Äusserung
des königlich ungarischen Ministerpräsidenten9 über die Neutralität Rumäniens dem
Fürsten Carl und seinem Ministerium verursacht hatte. Nach der Meinung des Herrn
Cogalniceano würde die Anerkennung der Independenz Rumäniens durch die Mächte
nothwendig auch die Neutralisirung seines Gebietes zur Folge haben. Ich hielt es für
angemessen, über diesen Punkt keinerlei Ansicht auszusprechen.
Gleichlautenden Bericht erstatte ich an die k. und k. Botschaft in Constantinopel.
Zwiedinek
P. S. Ich erfahre so eben, daß die russische Heeresverwaltung den rumänischen

Bahndirektionen gestern einen grossen Theil der schuldigen Beträge bezahlt hat.
Ut in litteris.
Zwiedinek

1
Am 11. Mai (29. April a. St.) 1877 stimmte die Abgeordnetenkammer einen Antrag, welcher den
Kriegszustand zwischen Rumänien und der Türkei anerkannte. Der Antrag wurde vom Senat am 12. Mai
bestätigt. Infolge einer Frage bezüglich der Maßnahmen, welche die Regierung nach der Bestätigung des
Kriegszustands ergriffen habe, erklärte Außenminister Mihail Kogălniceanu am 21. Mai (9. Mai a. St.) in
einer Sitzung der Abgeordnetenkammer die Unabhängigkeit Rumäniens vom Osmanischen Reich. Diese
Erklärung wurde am gleichen Tag sowohl von der Abgeordnetenkammer als auch vom Senat angenommen
und wurde von Fürst Carol I. mit einer feierlichen Rede vor den Abgeordneten und den Senatoren am 22. Mai
(10. Mai a. St.) sanktioniert.
2
IRD–DD, Nr. 90, S. 256–257. Während einer Unterredung mit Bălăceanu kritisierte Graf Andrássy,
dass die rumänische Regierung das Abkommen mit Russland unterzeichnet habe, und erklärte, dass die
Ausrufung der Unabhängigkeit unnötig gewesen sei. Diese Haltung glich jener der anderen Großmächte,
einschließlich Russlands.
3
Der Osmanischen Pforte gegenüber.
4
Großfürst Nikolai Nikolajewitsch.
5
In Rumänien säkularisiert.
6
Verweis auf die konservative Regierung unter Lascăr Catargiu von 1871–1876.
7
Die Liberalen.
8
Die Konservativen.
9
Kálmán Tisza.

Preanobile Conte!
Am avut onoarea să primesc telegrama cifrată a Excelenței Voastre din data de 24 a
lunii, prin care ați binevoit să mă înștiințați despre răspunsul dat domnului Bălăceanu la
comunicarea oficială a declarației de independență a României1. Până acum, față de
168
miniștrii români, am evitat cu grijă orice declarație în chestiunea independenței, ca să nu

ajung în niciun mod și cu niciun cuvânt în contradicție cu declarațiile pe care Excelența
Voastră va binevoi să le facă. Acum însă, după ce informațiile pe care le-am primit pe data
de 24 a lunii nu-mi lasă nicio îndoială asupra a ceea ce trebuie să comunic eu însumi
guvernului princiar, referitor la această chestiune, am considerat că ar fi oportun să verific
ce impresie a făcut asupra domnului Bălăceanu răspunsul oferit de Excelența Voastră și în
același timp să mă lămuresc pe cât posibil asupra atitudinii pe care guvernul princiar are de
gând să o adopte în continuare față de evoluția evenimentelor.
Din acest motiv, nu i-am ascuns domnului Kogălniceanu – pe care l-am vizitat ieri,
ca răspuns la vizita pe care mi-a făcut-o acum câteva zile – că sunt informat privitor la
punctul de vedere pe care Excelența Voastră l-a transmis agentului român de la Viena.
Acest lucru a fost de ajuns pentru a-l determina pe ministrul român al Afacerilor Străine să-mi
prezinte atât un expozeu asupra situației politice în care se află România, care, în liniile sale
generale, cred că este corect, cât și o expunere asupra misiunii pe care el însuși și-a asumat-o în
desfășurarea evenimentelor.
Domnul Bălăceanu a redat întocmai guvernului său declarațiile Excelenței Voastre2
și este sigur că acestea și-au făcut efectul scontat. Cei de aici sunt prea conștienți de
propriile lor oscilații, de jocul intrigilor interne, la care adesea recurg, ca să nu-și dea
seama, din cuvintele pe cât de simple pe atât de precise ale Excelenței Voastre, că
bunăvoința guvernului i. și r., de atâtea ori arătată și acum din nou dovedită, s-ar putea
sfârși, dacă România nu va ține seama de dorințele și exigențele pe deplin îndreptățite ale
guvernului nostru. Acum sunt probabil cu atât mai mult dispuși să se gândească la propria
lor vină, cu cât așteptările care i-au împins la alianța cu Rusia nu se vor împlini atât de
repede, așa cum se spera. Nu mai încape nicio îndoială, așa cum consideră chiar Principele
și guvernul său, că recent încheiata convenție nu ar putea fi decât avanpremiera unei alianțe
cu Rusia, care va urma imediat. România, legată doar prin raporturi de vasalitate3, spera să
ia parte la războiul împotriva Turciei, avându-și armata sub controlul său exclusiv; ca
răsplată se spera nu doar obținerea independenței, ci și o mărire a teritoriului. La ora
actuală, rușii sunt de cinci săptămâni în țară, coloanele lor înaintează constant spre Dunăre,
dispun de toate resursele României, în vreme ce aceasta își vede întrerupt comerțul și
transporturile, iar multsperatul tratat de alianță tot nu se concretizează; degeaba s-a dus
Brătianu la Chișinău, ca să-și prezinte rugămințile pe acolo, degeaba au încercat Principele
și Principesa să-și pună în valoare arta persuasiunii față de Marele Duce4; se vede tot mai
clar faptul că Rusia vrea, într-adevăr, să se servească de România, dar că nu este dispusă să
o și servească. La aceasta se mai adaugă și alte semnale, care stârnesc tot mai mult temerile
guvernului princiar. Se sperase ca, grație ajutorului rusesc, să se poată trece peste unele
dificultăți de natură financiară. Subsidiile bănești trebuiau să dea posibilitatea menținerii
armatei române și aurul rusesc trebuia să compenseze livrările făcute, iar prin transporturile
de trupe rusești pe căile ferate române povara războiului trebuia să se facă mai puțin
simțită. Și în privința aceasta, [românii] se simt dezamăgiți. Comandamentul armatelor ruse
este la fel de mult rămas în urmă cu plățile, pe cât este guvernul rusesc rămas în urmă cu
concesiile sale de natură politică. În schimbul sumei transformate în bani – calculate la
circa un milion de franci – în contul dobânzilor oprite de la moșiile mănăstirești5 – nu au
intrat niciun fel de bani rusești în visteria românească. În pofida repetatelor promisiuni că
transporturile considerabile de trupe rusești vor fi remunerate, administrația românească a
căilor ferate nu a primit niciun fel de plată și multe semne arată că, acum, comandamentul
armatelor ruse nu dispune nici măcar de lichiditățile cele mai stringente. Astfel, de curând,
nu a fost în stare să plătească 110.000 de franci pentru 1.000 de chintale de pesmeți, care au
169
sosit aici în 80 de vagoane via Odesa și via Varșovia-Lemberg și pe care societatea româ-
nească a căilor ferate a refuzat să le transporte pe datorie. În continuare, se știe, din multiple
surse, că furnizorii armatei nu pot obține sumele ce li se cuvin din casieria Ministerului de
Război și, din acest motiv, contracte de furnizare deja încheiate au fost reziliate, chiar cu
consimțământul Marelui Duce. Aceste lucruri, care mi-au fost comunicate de oameni de
încredere bine informați, mi-am permis să le aduc la cunoștința Excelenței Voastre prin
telegraf, ca pe niște realități ce nu ne pot lăsa indiferenți. La fel, deoarece încetineala
avansării armatei rusești începe să stârnească anumite suspiciuni, se pune întrebarea dacă
nu cumva deznodământul războiului s-ar afla undeva departe și dacă țara ar putea să
suporte povara unei ocupații îndelungate.
În contextul acestor lipsuri și îngrijorări, a trebuit să se recunoască faptul că, prin
proclamarea independenței, s-a câștigat puțin de tot, dacă Puterile nu vor acorda sancțiunea
lor drepturilor pe care le revendică România. Punându-și speranța într-o atitudine bine-
voitoare a Austro-Ungariei în această chestiune, grație cuvintelor pe care Excelența Voastră
le-ați rostit față de domnul Bălăceanu, guvernul princiar a primit o consolare binevenită și
cred că domnul Kogălniceanu spune adevărul, atunci când subliniază că Principele, la fel ca
și el, ministrul, pune cel mai mare preț pe păstrarea bunăvoinței guvernului austro-ungar.
Cu acest prilej, firește că ministrul a făcut aluzie, nu fără intenție, la veleitățile războinice
ale Principelui, afirmând: „Oricât de aprigă ar fi dorința Alteței Sale de a juca un rol de
ordin militar, de a ridica moralul armatei prin participarea la război și de a-și consolida
astfel prestigiul în țară, oricât de bucuros ar fi să treacă Dunărea și să intre cu trupele sale în
Vidin, Principele nu va risca niciodată o asemenea întreprindere, dacă i s-ar da de înțeles
că, în felul acesta, acționează contrar voinței guvernului i. și r.”. Aici eu am făcut precizarea
că o trecere a armatei române peste Dunăre nu ar putea avea loc decât în contextul operațiu-
nilor armatei ruse. „O cooperare a armatei române cu cea rusă presupune însă un tratat de
alianță cu Rusia, care nu există”, a răspuns domnul Kogălniceanu, „pentru că noi niciodată
nu vom accepta să integrăm armata noastră ca parte componentă a armatei ruse, nici măcar
pentru cele trei milioane de franci care deja ni se datorează și de care se leagă acum această
condiție de neacceptat”.
Nu vreau să pun la încercare răbdarea Excelenței Voastre, cu enumerarea diferitelor
plângeri pe care mi le-a relatat ministrul român, referitoare la conducerea armatei ruse, din
cauza multiplelor încălcări ale prevederilor Convenției, deoarece probabil că ele îmi pot
dovedi doar cât de puțin filorus este ministrul însuși. Un lucru m-a frapat însă în mod
special, anume îngrijorarea formulată de domnul Kogălniceanu că s-ar putea ajunge la o
înțelegere a rușilor cu liderii fostului partid conservator6, care plănuiesc să aducă țara și pe
Principele ei într-o mai mare dependență de planurile Rusiei. Eu nu știu în ce măsură ar
exista, într-adevăr, o asemenea înțelegere, deși am auzit vorbindu-se deja de relațiile apropiate
ale generalului Florescu cu Marele Cartier General al rușilor. Dacă ar exista un motiv
întemeiat pentru îngrijorarea exprimată de domnul Kogălniceanu, atunci s-ar explica de ce
acesta a făcut partidului roșu7 atâtea concesii, în contradicție cu propriile sale convingeri, de
ce ministrul nu a combătut mai energic declarația de independență, al cărei caracter
inoportun îl recunoaște, pentru că a fost vorba de a păstra câmpul de luptă împotriva
albilor8, arătându-se la fel atașat aspirațiilor Principelui pe cât este față de vanitatea națiunii,
căci este evident că membrii marcanți al diferitelor partide, în majoritatea lor, dacă nu au
sorbit cu cea mai mare plăcere din pocalul proclamării independenței de stat, măcar și-au
umezit buzele cu el; nu a existat nimeni, nici în Senat și nici în Cameră, care să-și fi călcat
pe inimă și să fi votat împotriva moțiunii.
170
Rezumând, în final, impresiile pe care le-am căpătat din întrevederile cu domnul

Kogălniceanu și cu membrii marcanți ai diferitelor facțiuni, care au fost confirmate de
observațiile mai multora dintre colegii mei și de starea generală de spirit, cred că pot să
constat că Principele, guvernul și reprezentanța națională resimt deja amărăciunea depen-
denței în care țara a ajuns față de Rusia din cauza Convenției. Toți se tem de nesiguranța
propriei situații și, din acest motiv, resimt nevoia de a nu periclita relațiile cu Marile Puteri,
mai ales cu Austro-Ungaria, care pot exercita o influență decisivă asupra destinului țării.
Acest lucru nu înseamnă însă, câtuși de puțin, că aici își va face loc pe termen lung vreun
demers elaborat sau vreo abordare lucidă a propriilor posibilități și a situației României față
de Puterile garante. Evaluarea calmă și rece a situației este, aici, prea ușor împinsă într-un
plan secund de curentele pătimașe, iar din acest motiv este greu să te exprimi în privința
atitudinii pe care o va adopta în continuare România față de evenimentele în desfășurare,
deoarece, din păcate, această atitudine nu este întotdeauna dictată de adevăratele interese
ale țării, ci, prea des, de dorințele proprii și de interesele personalităților conducătoare.
Între timp, domnul Kogălniceanu pregătește un nou memoriu, în care se străduiește
să demonstreze pretențiile României asupra Gurilor Dunării.
Mai trebuie să menționez faptul că, la ultima noastră întrevedere, același ministru a
vorbit despre uluirea penibilă pe care a provocat-o declarația președintelui de Consiliu
maghiar9 referitoare la neutralitatea României asupra Principelui Carol și a guvernului său.
După părerea domnului Kogălniceanu, o recunoaștere a independenței României de către
Puteri ar avea drept consecință obligatorie și neutralitatea teritoriului ei. Am considerat
potrivit să nu exprim nicio părere în această privință.
Zwiedinek
P.S. Tocmai am aflat că administrația armatei ruse a plătit ieri Direcției românești a
căilor ferate o mare parte a sumelor datorate.
Ut in litteris.
Zwiedinek
1
Pe data de 11 mai (29 aprilie st. v.) 1877, Adunarea Deputaților a votat o moțiune prin care se
recunoștea existența stării de război între România și Turcia. Moțiunea a fost confirmată și de către Senat, pe
data de 12 mai. Pe data de 21 mai (9 mai st. v.), răspunzând unei interpelări privitoare la măsurile luate de
Guvern după confirmarea stării de război, Mihail Kogălniceanu, ministrul Afacerilor Străine, a proclamat,
într-o ședință a Adunării Deputaților, independența României față de Imperiul Otoman. Declarația a fost
votată, în aceeași zi, atât de Adunarea Deputaților, cât și de Senat, fiind sancționată și de principele Carol I,
printr-un discurs solemn ținut în fața deputaților și senatorilor, pe data de 22 mai (10 mai st. v.).
2
IRD–DD, nr. 90, p. 256–257. În discuția pe care a avut-o cu Bălăceanu, contele Andrássy a criticat
guvernul român pentru semnarea convenției cu Rusia, iar în legătură cu proclamarea independenței a afirmat că
aceasta „nu este necesară”. Această poziție era asemănătoare cu cea exprimată de celelalte Puteri, inclusiv de Rusia.
3
Față de Poarta Otomană.
4
Marele Duce Nikolai Nikolaevici.
5
Secularizate în România.
6
Referire la guvernul conservator din 1871–1876, condus de Lascăr Catargiu.
7
Liberalii.
8
Conservatorii.
9
Kálmán Tisza.
171
15
Jassy, den 6. Juni 1877. Nr. 71. Hanswenzel an Andrássy

In meinem gehorsamsten Berichte vom 4. l. M. Z. 70 hatte ich die Ehre, zur hohen
Kenntnis Euer Excellenz ehrfurchtsvoll zu bringen, daß der russische Konsul Jacobson
seinen hiesigen Collegen1 die Ankunft Seiner Majestät des Kaisers von Rußland in Jassi
offiziell notifiziert habe.
Infolge dieser Notifikation haben meine Collegen beschlossen, aus Höflichkeitsrück-
sichten sich bei Ankunft des Kaisers am Bahnhofe in Uniform einzufinden.
Ich glaubte, nicht zu fehlen, mich diesem Beschlusse anzuschliessen, zumal derselbe
nur als ein Höflichkeitsakt, ohne irgend eine andere politische Absicht zu Grunde zu haben,
anzusehen ist und mein Ausbleiben Anlaß zu verschiedenen Commentierungen gegeben hätte.
Am 5. d. um 10 Uhr 40 Minuten Abends ist ein Separatzug mit dem Kaiser, zu
dessen Begrüssung an der Grenze sich der fürstliche Minister Cogalniceano, der russische
Generalkonsul aus Bucarest und der hiesige russische Konsul nach Ungheni begeben 2, hier
eingetroffen.
Den Kaiser begleiteten der Großfürst-Thronfolger, die Großwürdenträger als: der
Reichskanzler Fürst Gortschakoff, Hofmarschall Graf Adlerberg, Fürst Suwarow, der
Kriegs- und Communikationsminister u.s.w. und der österr. ungarische und preussische
Militärbevollmächtigte in Petersburg.
Beim Aussteigen aus dem Hofwaggon wurde Seine Majestät mit Hurrahrufen vom
hiesigen Metropoliten3 unter Darreichen des Evangeliums und von dem fürstlichen
Ministerpräsidenten Bratiano ohne Anreden empfangen.
Seine Majestät war sichtlich sehr ermüdet und begab sich in die für Ihn im Bahnge-
bäude vorbereiteten festlich geschmückten Salons, wo Ihn am Eingange das Consularkorps
mit tiefer Verbeugung ehrfurchtsvoll begrüßte.
An den Doyen des Consularcorps, den französischen Konsul „Schefer”, geruhte S.
Majestät einige Worte zu richten und Sich dann in den zweiten Salon zurückzuziehen.
Hier konferierte der Kaiser längere Zeit mit dem Minister Cogalniceano.
Der Aufenthalt dauerte bis 11 Uhr 10 Minuten, nämlich solange, als die Umladung
auf einen andern Hofzug erforderte.
Unter Hurrahrufen bestieg nun der Kaiser den Hofwaggon.
Als Seine Majestät eingestiegen war und Sich zum Fenster begab, warf sich ein
kriegsrechtlich verurteilter russischer Hauptmann auf die Erde, um Gnade bittend, die ihm
Seine Majestät nicht zu Teil werden ließ. Sich aufrichtend erdolchte sich der Bittende und
starb bald darauf. Aus zuverlässiger Quelle erfahre ich, daß der Unglückliche von Geburt
Pole ist, Kosminski heißt und einer reichen adeligen Familie angehört. Das Vergehen,
weswegen er verurteilt war, soll darin bestehen, daß er trotz der verweigerten Bewilligung
als Freiwilliger in die serbische Armee eingetreten ist.
Kosminski verweilte in Jassi seit längerer Zeit, erwarb sich hier durch sein distin-
guiertes Benehmen allgemein Sympathien und war mit allen russischen höheren Offizieren
im freundschaftlichsten Verkehre.
Da man erwartete, daß Seine Majestät das Spiridonspital besuchen wird, so wurden
die betreffenden Gassen glänzend illuminiert. Die erwartete Fahrt unterblieb jedoch.
Die akademische Jugend, welche sich bei jeder Gelegenheit dadurch auszuzeichnen
pflegt, daß sie die Juden angreift, hat auch diesmal ihren Gefühlen Ausdruck gegeben
172
indem sie in einigen, von Juden bewohnten Gassen die Fensterscheiben eingeschlagen und
nicht unbedeutenden Schaden zugefügt hat.
Durch das Dazwischentreten der Polizei ist den Überschreitungen ein baldiges Ende
gemacht worden.
Hanswenzl
1
Die Konsuln der Großmächte in Iași.
2
Mihail Kogălniceanu wurde von General Iancu Ghica, dem rumänischen diplomatischen Agent in
St. Petersburg, begleitet.
3
Iosif Naniescu.
Iași, 6 iunie 1877, Nr. 71. Hanswenzl către Andrássy

În prea-supusul meu raport din data de 4 a lunii în curs, Z 70, am avut onoarea să
aduc la cunoștința Excelenței Voastre faptul că domnul consul rus Jacobson a notificat
oficial colegii săi de aici1 despre sosirea la Iași a Majestății Sale Țarului Rusiei.
În urma acestei notificări, colegii mei au decis, din motive de curtoazie, să se
prezinte în uniformă, la gară, la sosirea Țarului.
Cred că nu am greșit alăturându-mă și eu acestei decizii, cu atât mai mult cu cât
aceasta trebuie privită ca având la bază un gest de curtoazie, fără vreo altă intenție politică,
iar absența mea ar fi dat prilej la diferite comentarii.
În ziua de 5, la orele 10 și 40 minute seara, Țarul a sosit aici cu un tren special;
pentru a-l saluta pe Țar la frontieră, ministrul princiar Kogălniceanu, consulul general rus
de la București și consulul rus de aici, s-au dus la Ungheni2.
Țarul era însoțit de Marele Duce moștenitor al Tronului, de înalți demnitari precum:
cancelarul Imperiului, Principele Gorceakov, mareșalul Curții Imperiale, Contele Adlerberg,
Principele Suvorov, ministrul de Război și al Comunicațiilor etc., precum și de împu-
terniciții militari austro-ungar și prusian de la Petersburg.
La coborârea din vagonul imperial, Majestatea Sa a fost întâmpinat cu urale, dar
fără discursuri, de mitropolitul de aici3, care l-a așteptat cu Evanghelia în mâini, și de
președintele de Consiliu, Brătianu.
Majestatea Sa era vizibil foarte obosit și s-a dus la saloanele special împodobite
pentru El din clădirea gării, unde, la intrare, a fost salutat cu adânci plecăciuni de către
corpul consular.
Majestatea Sa a binevoit să adreseze câteva cuvinte decanului corpului consular,
consulul francez Schefer, și apoi s-a retras în cel de-al doilea salon.
Aici, Țarul a conferit mai multă vreme cu ministrul Kogălniceanu.
Șederea a durat până la orele 11 și 10 minute, mai precis atâta timp cât a fost nevoie
pentru transbordarea într-un alt tren.
În uralele celor prezenți, Țarul a urcat în trenul imperial.
Când Țarul s-a urcat în vagon și s-a arătat la fereastră, un căpitan rus, condamnat de
curtea marțială, s-a aruncat la pământ, implorând grațiere, pe care însă Majestatea Sa nu i-a
acordat-o. Penitentul s-a înjunghiat pur și simplu și a murit puțin mai târziu. Din sursă
sigură, am aflat că nefericitul era polonez de origine, îl chema Kosminski și făcea parte
173
dintr-o familie bogată și nobilă. Vina pentru care fusese condamnat se spune că ar fi fost
aceea că a intrat, ca voluntar, în armata sârbă, în pofida faptului că i s-a refuzat o încu-
viințare în acest sens.
Kosminski se afla la Iași de mai multă vreme, unde, prin comportamentul său, își
câștigase simpatia generală și era în relații foarte prietenești cu toți ofițerii superiori ruși.
Deoarece se crezuse că Majestatea Sa va vizita spitalul Sf. Spiridon, străzile care
duceau la el au fost luminate a giorno. Cu toate acestea, vizita așteptată nu a avut loc.
Tineretul universitar, care obișnuiește să se remarce la fiecare ocazie prin violențele
împotriva evreilor, a dat și de data aceasta frâu liber sentimentelor sale, spărgând geamurile
de pe unele străzi locuite de evrei și făcând pagube nu tocmai neînsemnate.
Prin intervenția poliției, s-a pus însă repede capăt exceselor.
Hanswenzl
1
Consulii Marilor Puteri la Iași.
2
Mihail Kogălniceanu a fost însoțit de generalul Iancu Ghica, agentul diplomatic al României la
Petersburg.
3
Iosif Naniescu.
16
Bukarest, am 13. Juni 1877. Nr. 137/Polit. Zwiedinek an Andrássy
Hochgeborner Graf!
Mit meinem ergebensten Chiffre-Telegramm vom 7. d. M. habe ich die Ehre gehabt
Eurer Excellenz die Mittheilungen zu melden, die mir Herr Cogalniceano am Tage nach der
Ankunft des Kaisers von Rußland in Plojesti1 über die Aufgabe machte, welche Seine
Majestät der rumänischen Armee angeblich zugedacht hätte.
Ich erlaube mir, heute auf diese Mittheilungen etwas ausführlicher zurückzukom-
men, welche mir weniger ihres Inhaltes als der Absicht wegen, in der sie gemacht worden
sein dürften, beachtenswerth erscheinen. Der Minister, welcher den Kaiser an der Grenze
empfangen und bis nach Plojesti begleitet hatte, erzählte mir zunächst, daß Seine Majestät
in sehr trüber und ermüdeter Stimmung angekommen, aber über die Art des Empfanges in
Rumänien sichtlich erfreut gewesen wäre. Weniger zufrieden ist Seine Majestät, so sagte
Herr Cogalniceano, mit der fürstlichen Regierung, – wir sind noch immer nicht gefügig
genug, weil wir die vielfachen Verletzungen der Convention nicht schweigend hinnehmen.
Unsere Armee möchte man sehr gerne im Felde benützen, jedoch unter Bedingungen,
welche die nachtheiligsten für uns sind; wir sollen die Donau überschreiten auf unsere
eigene Gefahr, sind wir aber glücklich hinüber gekommen, dann soll der Fürst seine Armee
dem Commando des Großfürsten unterstellen. Der Minister sprach ferners von einer
doppelten Strömung, die sich nunmehr im Hauptquartiere von Plojesti geltend mache. So
reservirt die Sprache des Kaisers und seines Reichskanzlers laute, eben so entschieden
treibe der Großfürst und seine Umgebung den Fürsten Carl zu einem agressiven Vorgehen
gegen die Türkei. Wieder ein Mal stehe man hier vor einer wichtigen Entscheidung,
174
gedrängt von einer fast unwiderstehlichen Macht, ohne Stütze, ohne Rückhalt und doch sei
er überzeugt, daß der Fürst nichts unternehmen wolle, was den Wünschen der österrei-
chisch-ungarischen Regierung zuwider sei; er habe sich in diesem Sinne auch gegen den
Großfürsten Nicolaus geäussert, welcher behaupte, daß zwischen den Cabineten von Wien
und St Petersburg das innigste Einverständniß herrsche.
Der Minister kam im Laufe seines Gespräches oder vielmehr seiner Rede, in der ich
ihn wenig unterbrach, wiederholt auf diesen Umstand zurück und es war nicht zu verkennen,
daß er in dem Widerstande, den er angeblich dem russischen Verlangen der militärischen
Cooperation Rumäniens entgegensetze, durch mich ermuntert werden wollte. Natürlich ließ ich
mich dazu nicht verleiten, sondern beschränkte mich auf die Bemerkung, daß bei der Entschei-
dung einer so wichtigen Frage der Fürst sowohl als das Ministerium gewiß vor allem das
Interesse des Landes im Auge haben würden. Hierauf sprach sich Herr Cogalniceano dahin aus,
daß nach seiner Anschauung das Heraustreten Rumäniens aus der Defensive dem Lande
entschieden zum Nachtheile gerathen würde und daß er in diesem Sinne auf den Fürsten zu
wirken bestrebt sei, indem er ihn stets daran erinnere, daß er vor allem die Lage Rumäniens
nach dem Kriege bedenken müsse, der wie ein Strom zwar vorübergehe, aber nicht ohne
die mitgeschleppten Steine zurückzulassen.
Seitdem habe ich mit Bestimmtheit erfahren, daß man mit Herrn Cogalniceano in
Plojesti durchaus nicht zufrieden ist; er ist dort entschieden unbequem, man würde ihn
gerne durch eine gefügigere Persönlichkeit, Herrn Boeresco oder Fürst Dem. Ghika ersetzt
sehen. Letzterer verkehrt viel im russischen Hauptquartiere; auch General Floresco wurde
daselbst mit grosser Zuvorkommenheit wiederholt empfangen.
Noch dürfte über die Verwendung der rumänischen Armee kein definitiver Entschluß
gefaßt sein, wenn gleich diesbezüglich in den letzten Tagen mannigfache Berathungen in
Plojesti stattgefunden haben. Bei dem Fürsten Carl herrscht meiner Meinung nach noch
immer der Wunsch vor, eine militärische hervorragende Rolle zu spielen, doch wird er
schließlich sich nur nach dem Willen des russischen Kaisers richten und dieser, nicht aber
der Rath Cogalniceano's wird den Ausschlag geben. Davon dürfte der Minister wohl
selbst überzeugt sein und seine Circularnote über die von türkischen Baschi-Bozuks und
Tscherkessen verübten Raubeinfälle, die ich mit besonderem Berichte vorlege, soll
warscheinlich als Einleitung zu einer allfälligen Offensiv-Aktion Rumäniens dienen.
Die Verhandlungen im Senate über die von der Regierung vorgeschlagene und von
der Kammer angenommene Emission von 30 Millionen Hypothekaranweisungen mit
Zwangscurs sind noch nicht zum Abschluß gekommen und es ist Aussicht vorhanden, daß
die Regierung auf den Zwangscurs wird verzichten müssen.
Die sich stets mehrenden Klagen über die Willkür, mit welcher das Requisitions-
gesetz im Lande zur Anwendung gebracht wird, haben die Regierung veranlaßt in Bucarest,
Crajova und Jassy Commissionen einzusetzen, welche die bezüglichen Vorgänge zu über-
wachen haben; bei der totalen Verwahrlosung aber, in welcher sich die Administration des
Landes befindet, ist auch von dieser Maßregel keine entsprechende Abhülfe zu erwarten.
Gleichlautend berichte ich an die k.und k. Botschaft in Constantinopel.
Zwiedinek
HHStA PA XXXVIII/Kt. 218, f. 604-607.
1
Alexander II. ließ sich in Ploiești (im Haus des ehemaligen Präfekten Istrate Negulescu) gemeinsam
mit dem russischen Hauptquartier nieder.
175
București, 13 iunie 1877. Nr. 137/Polit. Zwiedinek către Andrássy
Preanobile Conte!
Prin telegrama mea cifrată din data de 7 a lunii am avut onoarea să raportez
Excelenței Voastre comunicările pe care mi le-a făcut domnul Kogălniceanu, în ziua sosirii
Țarului Rusiei la Ploiești1, referitoare la misiunea pe care Majestatea Sa se pare că o
atribuie armatei române.
Astăzi îmi permit să revin la aceste comunicări cu ceva mai multe amănunte, care
mi se par demne de luat în seamă, nu atât datorită conținutului, cât mai ales având în vedere
intenția cu care au fost făcute. Ministrul, care l-a întâmpinat pe țar la frontieră și l-a însoțit
până la Ploiești, mi-a povestit, mai întâi, că Majestatea Sa a venit foarte obosit și într-o
dispoziție foarte rea, dar a fost vizibil încântat de modul în care a fost primit în România.
Mai puțin încântat este însă Majestatea Sa, așa a spus domnul Kogălniceanu, de guvernul
princiar: nu suntem suficient de supuși pentru că nu acceptăm în tăcere multiplele încălcări
ale Convenției. S-ar vrea, cu mare bucurie, folosirea armatei noastre pe câmpul de luptă,
dar în condițiile care pentru noi sunt cele mai dezavantajoase; ar trebui să trecem Dunărea
pe risc propriu, iar dacă am reușit să ajungem cu bine pe malul celălalt, atunci Principele ar
trebui să-și subordoneze armata Comandamentului Marelui Duce. Ministrul a vorbit, în
continuare, despre cele două curente care se manifestă la Marele Cartier General de la
Ploiești. Pe cât de rezervat este limbajul Țarului și al cancelarului său, pe atât de categoric îl
îndeamnă Marele Duce și anturajul său pe Principele Carol la un demers agresiv împotriva
Turciei. Din nou, ne aflăm aici în fața unei decizii importante, lipsiți de sprijin și susținere
în fața presiunilor unei Mari Puteri, căreia nu prea i te poți opune, dar totuși el, ministrul,
este convins că Principele nu vrea să întreprindă ceva ce ar contraveni dorințelor guvernului
austro-ungar; el, ministrul, s-a exprimat, în acest sens, și în fața Marelui Duce Nicolae, care
susține că între cabinetele de la Viena și St. Petersburg domnește cea mai deplină înțelegere.
În cursul discuției, sau mai curând a cuvântării sale, în care eu rareori l-am întrerupt,
ministrul a revenit de mai multe ori la acest aspect și nu era greu de văzut că ar fi vrut să fie
încurajat de mine în rezistența pe care chipurile ar fi opus-o el pretențiilor ruse privind
cooperarea militară a României. Sigur că nu m-am lăsat antrenat în așa ceva, ci m-am
limitat să remarc că, într-o chestiune așa de importantă, atât Principele cât și guvernul vor
trebui să aibă în vedere categoric interesul țării, înainte de orice alte considerații. În acest
sens, domnul Kogălniceanu a spus că, după părerea sa, ieșirea României din starea de
defensivă ar fi cu certitudine în dezavantajul țării și că se străduiește să-l convingă și pe
principe de acest lucru, amintindu-i mereu că trebuie să se gândească înainte de toate care
va fi situația României după război, care va trece, ce-i drept, ca un șuvoi, dar fără să lase în
urmă pietrele pe care le-a smuls.
De atunci, am aflat cu certitudine că cei de la Ploiești nu sunt deloc mulțumiți de
domnul Kogălniceanu, care a devenit categoric incomod celor de acolo, cărora le-ar fi
plăcut să-l vadă înlocuit printr-o personalitate mai docilă, precum domnul Boerescu sau
prințul Dimitrie Ghica. Acesta din urmă este văzut adesea la Marele Cartier General rus; și
generalul Florescu a fost primit acolo cu mare bunăvoință de mai multe ori.
Încă se pare că nu a fost luată o hotărâre definitivă privind întrebuințarea armatei
române, chiar dacă, în privința aceasta, în ultimele zile au avut loc mai multe dezbateri la
Ploiești. După părerea mea, Principele Carol este dominat, în continuare, de dorința de a
juca un rol militar remarcabil, totuși, până la urmă, el se va conforma voinței Țarului Rusiei
și vor cântări sfaturile acestuia, iar nu cele ale domnului Kogălniceanu. De acest lucru se
176
pare că este convins și ministrul însuși, iar nota sa circulară despre prădăciunile săvârșite de
bașbuzuci și de cerchezi, pe care eu o voi trimite cu un raport special, se pare că va servi ca
avanpremieră a unei acțiuni ofensive iminente din partea României.
În Senat, nu s-au încheiat încă dezbaterile privind propunerea guvernului, acceptată
de Cameră, a emisiunii de bilete ipotecare în valoare de 30 de milioane la un curs forțat, și
există posibilitatea ca guvernul să trebuiască să renunțe la cursul forțat.
Reclamațiile tot mai numeroase, privind arbitrariul care se manifestă în țară la
aplicarea legii rechizițiilor, au determinat guvernul să instituie comisii la București, Craiova
și Iași, care să supravegheze respectivele demersuri; având însă în vedere totala delăsare în care
se află administrația țării, nici de la această măsură nu se poate aștepta vreo îmbunătățire.
Același raport l-am trimis la ambasada i. și r. de la Constantinopol.
Zwiedinek
HHStA PA XXXVIII/Kt. 218, f. 604-607.
1
Alexandru II și-a stabilit reședința la Ploiești (în casa fostului prefect Istrate Negulescu), împreună
cu Cartierul General al armatei ruse.
17
Hochgeborner Graf!
Ich habe die Ehre gehabt, Eurer Excellenz gestern telegrafisch die Sprache zu
melden, welche Seine Majestät der Kaiser von Rußland in Plojesti dem Fürsten Milan1
gegenüber bezüglich seines Verhaltens während des russisch-türkischen Krieges geführt
haben soll, eine Sprache, die ganz mit den Versicherungen übereinstimmen würde, die in
dieser Beziehung Fürst Gortschakoff dem k. und k. Botschafter in Petersburg seiner Zeit
gegeben hat.
Die Informationen, die mir von verschiedenen Seiten zukommen, stimmen alle darin
überein, daß Kaiser Alexander dem Fürsten von Serbien mit Hinweis auf die dem öster-
reichisch-ungarischen Cabinete gegenüber eingegangenen Verbindlichkeiten den entschie-
denen Wunsch ausgesprochen habe, daß Serbien in keiner Weise feindlich gegen die
Türkei2 auftrete; er soll dabei die Möglichkeit haben durchblicken lassen, daß nach dem
Kriege allfällige berechtigte Aspirationen Serbiens nicht unberücksichtigt bleiben würden.
Wenn es also festzustehen scheint, daß Fürst Milan in Plojesti keinerlei Ermun-
terung zu einer erneuerten kriegerischen Aktion erhalten hat, so sollen doch die Obersten
Lesianin und Horvatović Äusserungen hier gemacht haben, nach welchen sie ein
Fernbleiben Serbiens vom Kampfe bei längerer Dauer des Feldzuges für unmöglich halten.
Rumänien steht auf dem Punkte, an dem Kriege gegen die Türkei offen Theil zu nehmen.
Wenn, wie es heißt, die Armee des Fürsten Carl zum Angriffe auf Widdin schreiten und
den Donauübergang versuchen sollte, dann dürfte dies der Kriegspartei in Belgrad Anlaß zu
neuer Agitation geben und es wäre nicht unmöglich, daß für diesen Fall bereits jetzt hier
177
Vorberathungen bezüglich eines militärischen Zusammenwirkens stattgefunden haben.

Manche sind dieser Meinung – so sehr ich aber bemüht war, der Stichhältigkeit dieser
Vermuthungen nachzuforschen – ich konnte keine einzige sie begründende oder bekräfti-
gende Thatsache in Erfahrung bringen und die Personen, die mir von der Wahrscheinlichkeit
solcher Abmachungen sprachen, vermochten ebenfalls keine Beweise dafür vorzubringen.
Ich bin deshalb der Ansicht, daß, wenn überhaupt solche pourparlers stattgefunden
haben, sie nicht über das Stadium vorläufiger Berathungen hinausgekommen sind.
Ein dem Herrn Cogalniceano sehr befreundeter Senator sprach mir gestern,
vielleicht nicht ohne Absicht, von dem Eintreten Rumäniens in den Kampf als von einer
ausgemachten Sache, indem er hinzufügte, daß Cogalniceano den Aktionsgelüsten des
Fürsten energisch aber vergeblich widerstrebt habe.
Von einer neuen zwischen Rußland und Rumänien abgeschloßenen Convention,
welche, wie Herr Baron Haan Eurer Excellenz am 18ten d. M. meldete, die Theilnahme der
rumänischen Armee am Kriege regeln soll, konnte ich bisher keine Kenntniß erlangen,
obwohl ich weiß, daß der Abschluß einer solchen Convention vom Fürsten Carl lebhaft
gewünscht wird. Möglich, daß man diesem Wunsche im russischen Hauptquartiere eine
gewisse Rechnung tragen mußte, aber sicherlich nur in höchst vorsichtiger Weise.
Gestern sollen auf der ganzen Donaulinie von Calafat bis Giurgevo wieder
Bombardements stattgefunden haben, doch fehlen mir darüber nähere Details.
Fürst Milan hat, wie ich es Eurer Excellenz telegrafisch angezeigt habe, heute
Morgens seine Rückreise angetreten. Kaiser Alexander ist meines Wissens nach noch nicht
nach Braila abgereist.
Zwiedinek

1
Fürst Milan Obrenović wurde von Premierminister Jovan Ristić begleitet.
2
Am 7. Juni 1877 fand in Ploiești eine Unterredung zwischen Kaiser Alexander II. und Fürst Carol I.
statt, während deren über eine mögliche Teilnahme Rumäniens an den Militäroperationen gegen die Türkei
gesprochen wurde. Diese Frage wurde auch während einer Begegnung zwischen Carol I. und Kanzler
Gortschakow am 14. Januar behandelt. Zu dieser Zeit waren Alexander II. und Gortschakow gegen eine
Beteiligung Rumäniens am Feldzug südlich der Donau.
Preanobile Conte!
Am avut onoarea să anunț ieri, telegrafic, Excelenței Voastre cuvântarea pe care
Majestatea Sa Țarul Rusiei a ținut-o Principelui Milan la Ploiești1, o cuvântare care se
potrivește, în întregime, cu asigurările pe care odinioară Principele Gorceacov le-a dat în
această privință ambasadorului i. și r. la Petersburg.
Informaţiile care îmi sosesc din diferite părţi concordă, toate, în aceea că Țarul
Alexandru şi-a exprimat dorinţa fermă faţă de Principele Serbiei, cu referire la obligaţiile
asumate faţă de guvernul austro-ungar, ca Serbia să nu se manifeste în niciun caz ca inamică a
Turciei şi a lăsat să se întrevadă posibilitatea ca, după război, diversele aspiraţiuni îndreptăţite
ale Serbiei să fie luate în consideraţie.
178
Dacă pare, aşadar, stabilit că Principele Milan nu a primit la Ploieşti nicio încurajare
pentru o nouă acţiune războinică, se spune totuşi că și coloneii Lesianin şi Horvatovici ar fi
făcut aici declaraţii, din care rezultă că o neparticipare pe termen lung a Serbiei la luptele
din campania care urmează este cu neputinţă. România este pe punctul de a participa efectiv
la războiul împotriva Turciei2. Dacă, aşa cum se spune, armata Principelui Carol va trece la
atacarea Vidinului şi ar încerca trecerea Dunării, atunci aceste demersuri ar da partidului
războinic de la Belgrad un imbold la noi agitaţii şi nu ar fi imposibil ca, în vederea acestei
eventualităţi, să fi avut loc deja aici tratative privind o cooperare militară. Unii susţin
această părere, dar, oricât m-am străduit să cercetez temeinicia acestor presupuneri, n-am
găsit niciun fapt care să le întărească, iar persoanele care mi-au vorbit despre posibilitatea
unor asemenea înţelegeri nu au putut să-mi prezinte vreo dovadă.
De aceea, sunt de părere că, chiar dacă au avut loc asemenea discuţii, ele n-au trecut
de stadiul preliminar.
Un senator, prieten bun cu domnul Kogălniceanu, mi-a vorbit ieri, probabil nu fără
intenţie, despre intrarea României în război ca despre un fapt împlinit, adăugând că
Kogălniceanu s-a opus energic, dar zadarnic, dorinţei de acţiune a Principelui.
Despre o nouă convenţie încheiată între Rusia şi România, care, după cum a anunţat
domnul Baron Haan Excelenţa Voastră pe data de 18 a lunii, urma să reglementeze parti-
ciparea armatei române la război, n-am putut obţine până acum nicio informaţie, deşi ştiu
că încheierea unei asemenea convenţii este foarte dorită de Principele Carol. Este posibil ca
la Cartierul General rus să se ţină cont de această dorinţă, dar, desigur, numai într-o formă
foarte circumspectă.
Se spune că, ieri, ar fi avut loc din nou bombardamente pe toată linia Dunării, de la
Calafat la Giurgiu, dar detaliile îmi lipsesc.
Aşa cum am anunţat telegrafic Excelenţei Voastre, Principele Milan a plecat azi
dimineaţă spre patrie. Din câte ştiu, Țarul Alexandru nu s-a îndreptat încă spre Brăila.
Zwiedinek

1
Principele Milan Obrenović a fost însoțit de premierul Jovan Ristić.
2
Pe data de 7 iunie 1877, la Ploiești a avut loc o întâlnire a țarului Alexandru II cu principele Carol I,
la care s-a discutat despre o posibilă participare a României la operațiunile militare împotriva Turciei. Această
chestiune a fost dezbătută și la întrevederea din 14 iunie dintre domnitorul român și cancelarul Gorceakov. La
vremea respectivă, atât Alexandru II, cât și Gorceakov erau împotriva alăturării României la campania de la
sud de Dunăre.
18
Bukarest, am 4. Juli 1877. Nr. 172/Polit. Zwiedinek an Andrássy
Hochgeborner Graf!
Herr Rhangabé, der hiesige griechische Agent und General Consul, hat sich in
letzterer Zeit wiederholt und gewiß nicht ohne Absicht gegen mich über die russischen
179
Organisationspläne der Balkanhalbinsel geäußert. Wenn dies auch nur in ganz privativer
Form geschah und ich nicht zu beurtheilen vermag, in wie ferne die Anschauungen meines
griechischen Collegen jene seiner Regierung sind, so dürften sie immerhin in Griechenland
von vielen getheilt werden und als ein Symptom der dortigen Geistesströmungen nicht ohne
Bedeutung sein.
Herr Rhangabé blickt mit großem Mißtrauen auf die Befreiungsmission zu deren
Durchführung Rußland seine Heere gegen die Türkei in die Schranken führt. Wäre es
Rußland wirklich nur um die Erlösung der christlichen Rajahs von mohammedanischer
Bedrückung zu thun, so würde es dabei nicht nur das slavische Bulgarien in's Auge fassen
dürfen, sondern im Gegentheile es begünstigen müßen, daß auch christliche Völkerstämme
anderer Nationalität Vortheil aus der gegenwärtigen Krise ziehen. Meinen Einwand, daß
dies in indirekter Weise der Fall sein dürfte, wenn die Türkei durch die russischen Waffen
gezwungen würde, Bulgarien eine freiere Verwaltung zuzugestehen, da sie eine solche dann
auch den übrigen von christlichen Majoritäten bewohnten Reichstheilen kaum länger
vorenthalten könnte, ließ Herr Rangabé nicht gelten. Bulgarien wird, so sagte er, wenn die
Russen siegen, mit der Türkei in keinem Zusammenhange mehr bleiben; er habe bestimmte
Kunde, daß dieser Krieg die Bildung eines bulgarischen Staates mit streng slavischem
Gepräge unter russischer Oberhoheit zum Zwecke habe und zwar würde dieser Staat nicht
an dem Balkan seine Grenzen finden, sondern man denke den Theorien jener russischen
Statistiker Rechnung zu tragen, nach welchen auch noch ein gut Theil Rumeliens sammt
Philippopel als von slavischen Christen bewohnt zu Bulgarien gehöre.
Diesen Bestrebungen kann aber, so meinte Herr Rhangabé, Griechenland nicht
gleichgültig zusehen; überschreiten Rußlands Heere den Balkan1, dann müssen auch die
Griechen zu den Waffen greifen, sie müssen eintreten in den Kampf gegen die Türkei, um
jene Nachbardistrikte, wo griechische Bevölkerung, griechische Culturelemente und daher
griechische Interessen vorwiegen, von der Slavisirung durch russischen Einfluß zu schützen.
Die Griechen hoffen, daß sie dann nicht die einzigen Widersacher der moskovi-
tischen Vergrößerungspolitik sein werden. Rumänien und Serbien werden ebenfalls ihre
Rechte gegen dieselbe zu wahren haben und vielleicht wird auch eine oder die andere
europäische Macht die Nothwendigkeit erkennen, die Umgestaltung der Verhältnisse der
Balkanhalbinsel in ausschließlich russisch slavischem Interesse in energischer Weise zu
hindern.
Ich vertrat Herrn Rhangabé gegenüber, der seine Idee mit einer gewissen Wärme
und inneren Überzeugung darlegte, die Meinung, daß es nicht nur in Rußlands offen
deklarirter Absicht, sondern auch in seinem Interesse gelegen sei, die Erfolge des Krieges
nicht in der Begünstigung einer einzelnen Nationalität, sondern in der Verbesserung der
Lage aller Christen der Türkei zu suchen, indem es die grossen Opfer dieses Feldzuges vor
allem deshalb bringe, um dem im Einverständniße mit den Mächten aufgestellten Reform-
programme trotz des Widerstandes der türkischen Regierung Geltung zu verschaffen und
gleichzeitig jede Erinnerung an die der russischen Machtgeltung im Krimkriege beige-
brachte Niederlage bei den Völkern des Orients zu verwischen. So denkt man in Griechen-
land nicht, meinte Herr Rhangabé, dort kennt man die Gefahr, die das Griechenthum in dem
Panslavismus bedroht, viel zu gut, als daß man sich darüber durch die officielle Sprache der
russischen Regierung täuschen lassen könnte und er glaube, der Moment sei nahe, wo man
dies durch die That werde beweisen müssen. Denkt die Mehrheit der Griechen so wie Herr
Rhangabé und sind in Griechenland und in den griechischen Provinzen der Türkei wirklich
die Elemente zu einem energischen Widerstande gegen slavische Übergriffe vorhanden,
was ich nach den in Epirus seiner Zeit gemachten Beobachtungen2 anzunehmen geneigt
180
wäre, dann liegt nach meiner Meinung gerade darin eine Bürgschaft, daß panslavistischen
Tendenzen auf der Balkanhalbinsel auch in dem auf vorgeschrittenere Cultur sich
stützenden Selbstgefühle der Griechen ein heilsames Correktiv gegenüber steht.
Zwiedinek

1
Balkangebirge.
2
In den Jahren 1866–1870 war Julius Zwiedinek österreichisch-ungarischer Vizekonsul und Konsul
in Ioannina gewesen.
București, 4 iulie 1877. Nr. 172/Polit. Zwiedinek către Andrássy
Preanobile Conte!
Domnul Rhangabé, consulul general și agentul grecesc de aici, s-a exprimat, în
ultima vreme, în repetate rânduri față de mine, nu fără intenție, despre planurile rușilor
privind organizarea Peninsulei Balcanice. Chiar dacă acest lucru s-a petrecut într-un cadru
absolut privat, iar eu nu am cum să stabilesc în ce măsură opiniile colegului meu grec sunt
și cele ale guvernului său, este probabil ca, în Grecia, ele să fie împărtășite de multă lume și
să nu fie lipsite de semnificație ca manifestare a curentelor intelectuale de acolo.
Domnul Rhangabé privește cu mare neîncredere misiunea de eliberare, pentru a cărei
realizare Rusia și-a trimis armata împotriva Turciei. Dacă Rusia ar fi dorit, într-adevăr, doar
eliberarea raialelor creștine de sub asuprirea mahomedană, ea nu ar fi avut în vedere doar
pe bulgarii slavi, ci, dimpotrivă, ar fi trebuit ca și creștinii de altă naționalitate să aibă
avantaje din actuala criză. Domnul Rhangabé n-a fost de acord cu obiecția mea că, în mod
indirect, așa vor sta lucrurile, dacă Turcia va fi constrânsă, prin forța armelor, să acorde
Bulgariei o autonomie administrativă, pentru că, atunci, nu va mai putea refuza acest lucru
acelor părți din imperiul ei locuite în majoritate de creștini. Dacă rușii vor învinge, a spus
el, atunci Bulgaria nu va mai avea nicio legătură cu Turcia; el are informații precise că acest
război are ca scop constituirea unui stat bulgar cu caracter exclusiv slav, sub patronaj
rusesc, iar acest stat nu va avea granițele doar în Balcani, căci, dacă ținem cont de teoriile
acelor statisticieni ruși, conform cărora o bună parte din Rumelia, împreună cu orașul
Filipopol, este tot o zonă locuită de creștini slavi și va aparține tot Bulgariei.
Grecia însă nu poate privi cu indiferență la aceste strădanii, a spus domnul Rhangabé,
iar dacă armata Rusiei va trece peste Balcani1, atunci și grecii vor trebui să pună mâna pe
arme, vor trebui să intre în luptă împotriva Turciei, pentru a apăra de slavizarea prin
influență rusească acele districte din vecinătate cu populație grecească, civilizație grecească
și interese predominant grecești.
Grecii speră că ei nu vor fi atunci singurii oponenți ai politicii moscovite de
expansiune. România și Serbia vor trebui să-și apere și ele drepturile lor împotriva acestei
politici și probabil că una sau alta dintre Puterile europene va recunoaște necesitatea de a
împiedica în mod energic o restructurare a raporturilor din Peninsula Balcanică în interesul
exclusiv al slavismului rusesc.
Față de domnul Rhangabé, care și-a prezentat ideile cu o anumită căldură și
convingere intimă, eu am susținut părerea că nu numai în declarațiile publice ale Rusiei, ci
181
și în realitate, este în interesul acesteia ca rezultatul războiului să nu urmărească favorizarea

unei singure naționalități, ci să se caute ameliorarea situației tuturor creștinilor din Turcia,
în sensul că marile sacrificii ale acestei campanii trebuie să ducă la impunerea programului
de reforme adoptat în înțelegere cu Marile Puteri, în pofida împotrivirii guvernului turc, și,
în același timp, să șteargă din spiritul popoarelor Orientului acea amintire nefavorabilă
produsă puterii rusești de înfrângerea suferită în războiul Crimeii. Nu tot așa se gândește și
în Grecia, a afirmat domnul Rhangabé, unde se cunoaște prea bine pericolul care amenință
grecitatea prin panslavism, ca să se mai lase cineva înșelat de limbajul oficial al guvernului
rusesc, iar el, Rhangabé, crede că este aproape momentul când acest lucru va trebui să se
arate prin fapte. Dacă majoritatea grecilor gândesc precum domnul Rhangabé, și dacă în
Grecia și în provinciile grecești ale Turciei există, într-adevăr, elemente capabile să opună o
rezistență energică expansiunii slave, lucru pe care la vremea respectivă eram înclinat să-l
cred despre Epir, având în vedere experiențele acumulate de mine acolo2, atunci, după
părerea mea, tocmai aici există o garanție că tendințele [de expansiune] panslavistă din
Peninsula Balcanică își vor găsi un contestatar salutar în cultura înaintată și conștiința de
sine a grecilor.
Zwiedinek

1
Munții Balcani.
2
În anii 1866–1870, Julius Zwiedinek a fost vice-consul și consul al Austro-Ungariei la Ioannina.
19

Monsieur le Comte,
Monsieur Bratiano, retourné le 18 des excursions qu'il avait faites dernièrement dans
la petite Valachie1 et le long du Danube entre Calafat et Turn-Severin, d'abord seul et
ensuite en accompagnant le Prince Charles, vint me voir le 20 de ce mois. Sa visite se
prolongea pendant une heure et demie et, durant tout ce temps, sa conversation roula
presque exclusivement sur la grande préoccupation du jour, <à> savoir sur la perspective
que la guerre actuelle ouvrait aux populations chrétiennes de la presqu'île du Balcan, sur les
chances qu'elle leur offrait d'une existence plus heureuse et d'un avenir plus prospère.
En cherchant à résumer les différentes opinions énoncées par le Ministre à cette
occasion, je dois m'arrêter d'abord au regret avec lequel il parla de l'infructuosité des efforts
faits par Votre Excellence pour apaiser par des moyens pacifiques les troubles que la
mauvaise administration des Turcs avait fait naître dans les provinces de l'Empire où les
chrétiens se trouvent en majorité.
« L'esprit étroit des hommes d'Etat Ottomans, » dit-il, « ne sut pas profiter de la voie
de salut qu'une politique éclairée et désintéressée leur indiqua.
En face de cette obstination aveugle, l'Europe entière aurait dû prendre, d'un
commun accord, une attitude décidée et faire comprendre au chef des croyants 2 que, vu les
182
dangers dont le mécontentement de ses sujets chrétiens menaçait la paix générale, elle se
passerait du concours du Gouvernement Ottoman et prendrait sous sa tutèle directe
l'exécution des réformes qui seules pouvaient assurer un état de choses plus satisfaisant.
Devant cette ferme volonté des Puissances européennes, la Turquie aurait dû céder et la
guerre aurait pu être évitée. Malheureusement, les Gouvernements n'ont pas su s'élever à la
hauteur de la situation; des anciennes traditions très-respectables en elles-mêmes, mais pas
toujours également opportunes, des considérations d'égoïsme politique ont rendu l'accord
impossible et deux grandes Puissances dont les intérêts les plus graves sont engagés sur le
Danube et sur le Bosphore assistent aujourd'hui en spectateurs troublés et inquiets à une
lutte qui décidera certainement du sort de ces contrées, mais dont elles ne sauraient prévoir
les conséquences. »
Tout en partageant l'opinion de mon interlocuteur qu'il eût été un très-grand bien si
l'on avait pu prévenir une guerre qui, par son origine même, menaçait de devenir des plus
terribles, je ne pouvais pourtant pas m'associer aux appréhensions qu'elle semblait lui faire
concevoir pour l'avenir de l'Autriche-Hongrie. Je faisais observer au Ministre que le calme
et le sang-froid étaient ordinairement les attributs de la sagesse et que rien ne prouvait que
celui qui savait ménager ses forces devait nécessairement en douter ou manquer d'énergie et
de résolution.
Avant de risquer le sang et l'avoir de ses peuples sur le champ de bataille, il était du
devoir de tout Gouvernement consciencieux de bien consulter les véritables intérêts de son
pays et de n'entrer dans la lutte qu'au moment où ces intérêts la rendaient indispensable.
Monsieur Bratiano répondit à cela qu'il reconnaissait parfaitement la sagesse du
cabinet austro-hongrois; « malheureusement, cette extrême sagesse, » continua-t-il, « est-
elle une source d'embarras pour nous autres Roumains. Nous ne pouvions pas rester en
dehors de la lutte – le torrent nous envahissait, il fallait ou disparaître complètement dans
ses flots ou bien agir de notre côté pour bien marquer notre existence individuelle. Le parti
que nous avions à prendre pour ne point être écrasés par le choc de deux ennemis qui ne
pouvaient se rencontrer qu'en passant sur notre corps était clairement indiqué pour nous,
mais nous ne sommes pas sûrs si notre manière d'agir n'a pas fait naître chez quelques
Puissances, dont la sympathie nous est bien précieuse, des suppositions erronées relati-
vement à nos véritables intentions.
Un Etat dont l'individualité n'est pas encore généralement reconnue est dans une
situation bien plus difficile que tel autre qui a déjà parcouru une longue et glorieuse carrière
qui ne permet à personne de douter ni de la valeur de ses peuples ni de sa vitalité politique.
Pour nous, il ne s'agissait pas seulement de donner preuve d'une vie propre et indépendante
vis-à-vis de la Puissance suzeraine qui voulait nous la contester, mais il fallait aussi par un
effort suprême réveiller les facultés de la nation même qui s'étaient engourdies sous
l'influence énervante d'un long asservissement. –
L'épreuve est dure et hazardée, mais une fois que nous l'aurons courageusement
soutenue, notre situation sera de beaucoup améliorée, car alors l'Europe sera convaincu<e>
que la Roumanie, qui a su se soustraire à l'autorité humiliante des Turcs, ne se laissera pas
non plus entamer par les manœuvres ambitieuses du Panslavisme.
Nous ne nous exagérons pas l'étendue de nos forces et nous sommes bien loin de
nourrir les rêves d'agrandissement dont on a voulu quelquefois nous soupçonner, mais ce à
quoi nous tenons, c'est d'avoir notre place distincte parmi les nations de l'Europe et de
pouvoir tranquillement continuer l'œuvre de notre développement matériel et intellectuel
pour lequel nous avons déjà fait de nombreux et sensibles sacrifices. »
183
Ici, l'occasion s'offrit à moi de remarquer à Monsieur Bratiano que, dans ce travail
de consolidation, la Roumanie avait rencontré et rencontrera toujours l'encouragement et le
concours des Puissances et de l'Autriche-Hongrie spécialement; mais que, pour accomplir
cette tâche, il me semblait qu'elle avait plutôt besoin de recueillir ses forces et de les
appliquer avant tout à utiliser et à multiplier ses ressources que de les épuiser dans de
vagues entreprises dont l'avantage était plus ou moins douteux.
« N'oubliez pas, Monsieur l'Agent, que nous sommes actuellement dans un moment
de crise qui exige des mesures extraordinaires, » me répondit le Ministre, « mais nous
espérons qu'après et même encore pendant cette époque orageuse, nous pourrons donner à
nos amis des preuves de notre prudence et que nous saurons cette fois encore nous tirer
d'une situation bien embarrassée sans compromettre notre avenir et en nous montrant
dignes des sympathies qu'on a bien voulu nous témoigner. »
Je m'informai auprès de Mr Bratiano de la santé du Prince et de la durée probable de
son absence de la capitale.
« Rien n'est encore décidé, mais Son Altesse a l'intention de passer en tous cas
bientôt quelques jours à Bucarest, » répondit le Ministre et, craignant peut-être d'autres
questions à ce sujet de ma part, il se leva et prit congé de moi.
Le lendemain de cette conversation, Monsieur Bratiano partit de nouveau pour
rejoindre le Prince au quartier général – Est-ce pour le pousser en avant sur la voie des
aventures militaires pour lesquelles, à son premier voyage, le Ministre a cherché en vain
d'enthousiasmer la population de la petite Valachie, est-ce pour modérer l'ardeur
belliqueuse dont il a fait pendant quelque temps son instrument ?
Je ne saurais le dire avec certitude, car les tours et détours dans lesquels se plaît
cette politique intrigante sont difficiles à prévoir – mais en toute éventualité, Monsieur
Bratiano aura soin de pouvoir retirer son épingle du jeu quand celui-ci commencera à trop
s'embrouiller.
J'expédie copie du présent rapport à Monsieur le Comte Zichy à Constantinople.
Veuillez agréer, Monsieur le Comte, l'expression de mon profond respect.
Zwiedinek
1
Oltenien.
2
Verweis auf den Sultan.

Preanobile Conte,
Reîntors, pe data de 18, din excursiile pe care le făcuse recent în Valahia Mică1 de-a
lungul Dunării între Calafat și Turnu-Severin, mai întâi singur, iar apoi însoțindu-l pe
Principele Carol, domnul Brătianu a venit să mă vadă pe 20 a lunii. Vizita sa a durat o oră și
jumătate și, în tot acest timp, a vorbit aproape exclusiv despre marea preocupare a zilei, anume
despre perspectiva pe care actualul război o deschide populațiilor creștine din Peninsula
Balcanică, despre șansele unui trai mai fericit și ale unui viitor mai prosper pe care i le oferă.
Căutând să fac rezumatul diferitelor opinii enunțate cu această ocazie de ministru,
mă văd nevoit să mă opresc, mai întâi de toate, asupra regretului cu care a vorbit despre
184
zădărnicia eforturilor făcute de Excelența Voastră pentru a potoli prin mijloace pașnice
tulburările pe care administrația proastă a turcilor le-a provocat în provinciile imperiului
unde creștinii sunt majoritari.
„Spiritul îngust al oamenilor de stat otomani”, a spus el, „nu a știut să profite de
calea mântuirii care le-a fost indicată de o politică iluminată și dezinteresată”.
„Față de aceasta încăpățânare oarbă, întreaga Europă ar fi trebuit să adopte, de
comun acord, o atitudine hotărâtă și să-l facă să înțeleagă pe conducătorul credincioșilor2
că, având în vedere pericolele pe care nemulțumirea supușilor săi creștini risca să le creeze
pentru pacea generală, ea s-ar lipsi de colaborarea guvernului otoman și ar lua sub tutela sa
directă executarea reformelor care singure puteau garanta o situație mai satisfăcătoare. Față
de o asemenea voință fermă a Puterilor europene, Turcia ar fi trebuit să cedeze și războiul s-ar
fi putut evita. Din nefericire, guvernele nu au putut să se ridice la înălțimea situației: vechi
tradiții foarte respectabile în sine, dar nu întotdeauna la fel de oportune, anumite consi-
derații de egoism politic au făcut acordul imposibil, și astfel cele două Mari Puteri, ale căror
interese cele mai serioase sunt în joc la Dunăre și la Bosfor asistă astăzi drept spectatori
agitați și îngrijorați la o luptă care va decide cu siguranță soarta acestor ținuturi, dar ale
cărei consecințe ele nu le pot prevedea”.
Împărtășind opinia interlocutorului meu că ar fi fost foarte bine dacă s-ar fi putut
preveni un război care, prin însăși originea sa, amenința să devină unul dintre cele mai
îngrozitoare, nu puteam însă să mă alătur temerilor pe care războiul părea că i le provoca cu
privire la viitorul Austro-Ungariei. I-am pus în vedere ministrului că liniștea și sângele rece
sunt de obicei caracteristicile înțelepciunii și că nimic nu dovedește că acela care știe să-și
cruțe forțele trebuia neapărat să se îndoiască de ele sau să ducă lipsă de energie și de
determinare.
Înainte de a risca sângele și averea popoarelor sale pe câmpul de luptă, era datoria
oricărui guvern responsabil să țină cont de interesele adevărate ale țării și să nu intre în
luptă decât atunci când aceste interese o făceau indispensabilă.
La acestea, domnul Brătianu a răspuns că își dă perfect seama de înțelepciunea
cabinetului austro-ungar. „Din nefericire, această înțelepciune extremă”, a continuat el,
„este un izvor de jenă pentru noi, românii. Nu puteam să rămânem în afara luptei – torentul
ne copleșea, trebuia ori să dispărem complet în valurile sale, ori să acționăm, din partea
noastră, ca să evidențiem cum se cuvine existența noastră individuală. Decizia pe care
trebuia să o luăm pentru a nu fi zdrobiți de șocul ciocnirii a doi dușmani care nu puteau să
se înfrunte fără a trece peste trupul nostru era una clară pentru noi, dar nu suntem siguri
dacă modul nostru de a acționa nu a provocat din partea unor Puteri, a căror simpatie ne
este foarte prețioasă, presupuneri greșite privind adevăratele noastre intenții.
Un stat a cărui individualitate nu este încă recunoscută de către toți este într-o
situație cu mult mai grea decât alte state care au parcurs deja un drum lung și glorios, care
nu permite nimănui să se îndoiască nici de curajul popoarelor sale și nici de vitalitatea sa
politică. Pentru noi nu era doar vorba de a da dovadă de o viață proprie și independentă față
de puterea suzerană, care voia să ne-o conteste, dar a trebuit, în același timp, să trezim,
printr-un efort suprem, facultățile națiunii însăși, facultăți care fuseseră amorțite în urma
influenței agasante a unei lungi servitudini.
Examenul este greu și riscant, dar, odată ce îl vom fi trecut într-un mod curajos,
situația noastră va fi cu mult îmbunătățită, deoarece atunci Europa va fi convinsă că
România, care a știut să se sustragă autorității umilitoare a turcilor, nu se va lăsa atrasă nici
de manevrele ambițioase ale panslavismului.
Nu exagerăm capacitatea forțelor noastre și suntem foarte departe de a nutri visurile
de mărire de care am fost uneori suspectați; însă noi ținem să avem locul nostru deosebit
185
printre națiunile europene și să putem continua liniștiți opera noastră de dezvoltare

materială și intelectuală pentru care am făcut deja sacrificii numeroase și notabile”.
Aici am avut ocazia să îi semnalez domnului Brătianu că, în munca sa de
consolidare, România primise și va primi mereu încurajarea și sprijinul Puterilor și mai cu
seamă al Austro-Ungariei, dar că pentru a realiza această sarcină mi se părea că ea are mai
degrabă nevoie de a-și aduna forțele sale și de a le pune în acțiune mai ales pentru
exploatarea și multiplicarea resurselor sale, și nu să le epuizeze în vagi proiecte, al căror
avantaj era mai mult sau mai puțin îndoielnic.
„Nu uitați, domnule agent, că tocmai ne aflăm într-un moment de criză, care cere
măsuri extraordinare”, mi-a răspuns ministrul, „dar sperăm că după, și chiar în timpul acestei
perioade furtunoase noi vom putea da prietenilor noștri dovezile prudenței noastre și că vom
ști, și de această dată, să ieșim dintr-o situație foarte jenantă fără să ne compromitem viitorul
și arătându-ne demni de simpatiile care ne-au fost demonstrate cu atâta bunăvoință”.
I-am cerut informații domnului Brătianu despre sănătatea Principelui și despre
durata probabilă a absenței sale din capitală.
„Nimic nu e încă hotărât, dar, în orice caz, Alteța Sa are intenția să petreacă curând
câteva zile la București”, a răspuns ministrul și, temându-se poate de alte întrebări din
partea mea despre acest subiect, s-a ridicat și și-a luat la revedere.
A doua zi după această conversație, domnul Brătianu a plecat din nou pentru a se
alătura Principelui la cartierul general – oare pentru a-l împinge înainte pe drumul aventu-
rilor militare, pentru care, în timpul primei sale călătorii, ministrul a încercat zadarnic să
entuziasmeze populația Olteniei, sau poate pentru a modera avântul războinic de care s-a
servit câtva timp?
N-aș putea să afirm cu certitudine, întrucât întorsăturile și meandrele în care se
complace această politică intrigantă sunt greu de prevăzut, dar, în orice caz, domnul
Brătianu va avea grijă să se retragă cu abilitate din joc, atunci când acesta va începe să se
încurce prea mult.
Trimit copie după prezentul raport domnului Conte Zichy la Constantinopol.
Binevoiți a accepta, Preanobile Conte, expresia profundului meu respect.
Zwiedinek

1
Oltenia.
2
Referire la sultan.
20
Hochgeborner Graf!
In Ergänzung meines gehorsamen Chiffretelegrammes vom gestrigen Tage beehre
ich mich åEuer Excellenz im Nachfolgenden über die mir von Herrn Cogalniceano
gemachten Eröffnungen zu berichten.
186
Der Minister besuchte mich gestern, um sich von mir zu verabschieden, da er am

28. d. zum Fürsten Carl ins Lager nach Pojana1 und von dort über Orsova nach Wien zu
gehen gedenke. Er sprach mir davon, wie froh er sei, wenigstens auf kurze Zeit der Last der
Geschäfte hier sich entziehen zu können, die um so unerquicklicher wären, als er der
kriegerischen Strömung nicht mehr Widerstand zu leisten vermöge. Ich bemerkte ihm
hierauf, daß mir die Dinge doch nicht so ganz gegen seinen Wunsch zu gehen schienen, da
mir verschiedene Äusserungen von ihm zu Ohren gekommen seien, wonach die offensive
Betheiligung Rumäniens am Kampfe gegen die Türkei nach seiner Ansicht eine politische
Nothwendigkeit für das Land geworden sei.
„Das ist nicht wahr,” antwortete Herr Cogalniceano, „ich war stets ein Gegner der
Cooperation mit Rußland, doch die Sache bekam eine andere Wendung in dem Augen-
blicke, wo der Kaiser Alexander selbst die Hülfe unserer Armee in Anspruch nahm.”
„Sie sprechen wohl von dem Antheile, Herr Minister, den die rumänische Artillerie
an der Einnahme von Nicopolis genommen hat; ich habe die Berichte davon in den
rumänischen Tagesblättern gelesen.”
„Nicht davon handelt es sich,” erwiederte Herr Cogalniceano, „lesen Sie selbst”;
hierauf zog der Minister zwei chiffrirte Depeschen mit der Unterschrift „Charles” aus der
Tasche; der Inhalt derselben war oberhalb der Chiffregruppen beigesetzt. Herr Cogalniceano
las mir sie rasch vor und ließ sie sodann wieder eben so rasch in seiner Tasche verschwin-
den, gleichsam als fürchte er sich vor der begangenen Indiskretion.
Die erste dieser Depeschen lautete dahin, daß die vierte rumänische Division bei
Nicopolis die Donau auf ausdrücklichen Wunsch des Kaisers Alexander überschritten
habe2, nachdem die Russen bei Plewna von den Türken geschlagen worden seien3.
Die zweite gab die weitere Erläuterung, daß der Übergang bei Nicopolis eine rein
militärische Bedeutung und nichts gemein habe mit jenem, den die rumänische Armee
selbständig hätte vornehmen können, wozu sie aber Torpedos und reichliches Brücken-
materiale benöthigt hätte. Nunmehr würde Nicopolis als Brückenkopf für das Gros der
rumänischen Armee zu dienen haben – schließlich wird Herr Cogalniceano eingeladen, auf
seiner Reise nach Wien in's Hauptquartier zu kommen.
„Nun zweifeln Sie wohl nicht mehr daran,” fügte der Minister hinzu, nachdem er
mir die Depeschen vorgelesen, „daß die rumänischen Truppen nicht mit meiner Zustim-
mung die Donau überschritten haben, denn sobald ich von der Thatsache Kenntniß hatte,
forderte ich vom Fürsten Aufklärung darüber, die mir, wie Sie so eben hörten, Seine Hoheit
nicht verweigerte.”
Ich beantwortete diese Frage damit, daß ich den Herrn Minister von meiner
Überzeugung versicherte, er werde die Entschlüsse seines Souverains stets zu vertreten
wissen und erkundigte mich sodann, ob die Verluste, welche die Russen bei Plevna erlitten,
bedeutende waren. Herr Cogalniceano erklärte, davon keine nähere Kenntniß zu haben,
meinte aber, die Opfer des Kampfes müssen sehr zahlreiche gewesen sein.
Der Herr Minister erwartete, daß ich ihn zu weiteren Confidenzen über die
Beziehungen des Fürsten zur russischen Heeresleitung drängen würde. Ich zog es vor, mich
selbst den mir gemachten Eröffnungen gegenüber vollkommen gleichgültig zu zeigen, da
ich aus denselben die Überzeugung seiner Aufrichtigkeit und Loyalität in keiner Weise
gewonnen hatte.
Herr Cogalniceano sprach sodann von seiner beabsichtigten Reise nach Wien.
Fürst Gortschakow habe ihn über den Zweck derselben befragt; er habe als solchen
den Wunsch bezeichnet, von der k.u.k. Regierung eine Verlängerung des Termins für den
Ausbau der Predeal-Bahn zu erwirken und wo möglich in Österreich-Ungarn ein Anlehen
187
für diesen Bau zu ermöglichen. Der russische Kanzler habe ihn sodann beauftragt, in Wien
zu erwähnen, in wie hohem Grade die russische Regierung die korrekte Haltung des österr.
ung. Cabinetes gegenüber den Kriegsereignissen anerkenne. Diese Anerkennung scheint
übrigens der Fürst sehr häufig im Munde zu führen, denn sie wurde mir schon von den
verschiedensten Personen wiederholt gemeldet.
„Allerdings ist der Wunsch, die Frage der Predeal-Linie zu regeln, der nächste und
ostensible Zweck meiner Reise,” sagte Cogalniceano weiters, „doch außerdem gibt es
Dinge, die ich mit Sr Excellenz dem Grafen Andrássy in strengster Reserve zu besprechen
wünsche” und nun brachte er sein Anliegen vor, ich möchte ihm behilflich sein, damit ihm
von Hochdenselben, nachdem er seine erste Aufwartung in Begleitung des Herrn Balatchano
gemacht haben würde, eine Audienz ohne Beisein irgend eines Zeugen gewährt werde.
Ich meinte, daß es dazu meiner Vermittlung nicht bedürfe, da ja Herr Cogalniceano
diesen Wunsch bei Gelegenheit der ersten officiellen Aufwartung Euer Excellenz selbst
vortragen könne.
Dann würde aber Herr Balatchano von demselben Kenntniß erhalten, bemerkte der
Minister, und das möchte er vermeiden, denn bei allem Vertrauen, das er in den genannten
Herrn setze, wäre es doch möglich, daß dieser mehr zu Herrn Bratiano als zu ihm hinneige.
Ich stellte hierauf die ganz bestimmte Frage, ob er wünsche, daß ich Euer Excellenz
die mir von ihm ausgesprochene Bitte telegrafisch zur Kenntniß bringe und, nachdem er
hierauf bejahend antwortete, versprach ich ihm, seinem Begehren nachzukommen.
Euer Excellenz werden in Kurzem in der Lage sein, aus dem Munde des Herrn
Cogalniceano Aufklärungen über die hiesige Situation zu vernehmen; dennoch will ich es
nicht unterlassen, mit meiner Auffassung derselben, wie sie aus einer Reihe mit grosser
Reserve aber nichtsdestoweniger sehr sorgfältig gemachter Beobachtungen resultirt, nicht
zurückzuhalten, obwohl ich mir sehr gut bewußt bin, daß die Richtigkeit dieser Auffassung
nicht von hier, sondern nur von einem weiteren Gesichtspunkte aus als jenem, von dem es
mir auszublicken gestattet ist, beurtheilt werden kann.
Fürst Carl und Herr Bratiano halten nach wie vor an der Idee eines selbständigen
Donauüberganges der rumänischen Armee fest und, wenn dieser bisher noch nicht zu
Stande gekommen, so ist der vorzüglichste Grund der, daß es an den Mitteln dazu fehlte.
Minister Cogalniceano möchte zwar ebenfalls der rumänischen Armee einen Antheil an
dem Kriege sichern, jedoch mehr an den Erfolgen als an den Gefahren desselben, da er
nicht so sehr von der Befähigung der Armee überzeugt ist, diese Gefahren siegreich zu
bestehen; deshalb sein Streben nach einer Cooperation mit der russischen Armee, jedoch
unter Bedingungen, welche Rumänien den Lohn für diese etwas zweifelhafte Hülfe im
Vorhinein sichern.
Während man auf beiden Seiten noch nach den Mitteln und Wegen zur Erreichung
des angestrebten Zweckes suchte, kam die russische Heeresleitung durch eine unvorge-
sehene Verlegenheit in die Lage, die Mitwirkung einer rumänischen Division zu ganz
untergeordnetem Zwecke in Anspruch nehmen zu müssen.
Dies erfüllt den Fürsten mit neuer Hoffnung, den Donauübergang mit russischer
Zustimmung und Unterstützung, jedoch in selbständiger Form bewerkstelligen zu können;
Herr Cogalniceano andererseits glaubt ebenfalls, sein Spiel gewonnen, indem er geltend
macht, daß Kaiser Alexander selbst die rumänische Armee zu Hülfe gerufen hat und sich
schmeichelt, daraus bei der russischen Regierung oder aber bei anderen Mächten für
Rumäniens künftige Rechte Capital schlagen zu können.
Zwischen diesen Tendenzen und Hoffnungen nun laufen die Fäden der mannigfal-
tigsten Intriguen, die ich im Einzelnen nicht verfolgen kann, die aber dadurch hinlänglich
188
gekenntzeichnet sind, daß der Fürst mit seinem Ministerium und die einzelnen Minister sich
untereinander nicht trauen.
Zwiedinek
P. S. Die Depesche bezüglich des Donauüberganges bei Nicopolis hat, wie ich so
eben erfahre, H. Cogalniceano in ähnlicher Weise wie mir auch meinem englischen
Collegen mitgetheilt.
Ut in litteris.
Zwiedinek

1
Die Ortschaft, in der sich der Sitz des rumänischen Hauptquartiers befand. Sie entspricht heutzutage
der Gemeinde Poiana Mare (Kreis Dolj, Rumänien).
2
Die Vorbereitungen für den Donauübergang der rumänischen Armee begannen am 23. Juli 1877.
Die ersten Einheiten überquerten den Fluss am 29. Juli.
3
Am 20. Juli 1877.

Preanobile Conte!
În completarea telegramei mele cifrate de ieri, am onoarea ca, în cele ce urmează, să
aduc la cunoștința Excelenței Voastre declarațiile pe care mi le-a făcut domnul Kogălniceanu.
Ministrul m-a vizitat ieri ca să-și ia rămas bun de la mine, pentru că el intenționează,
ca în ziua de 28, să meargă în tabăra Principelui Carol, la Poiana1, și de acolo, trecând prin
Orșova, să se ducă la Viena. Mi-a spus cât de bucuros este ca să poată scăpa, fie doar pentru
scurtă vreme, de povara afacerilor de aici, care sunt cu atât mai îngrijorătoare cu cât nu mai
este în stare să opună rezistență curentului războinic. La care, eu i-am făcut observația că nu
mi se pare că lucrurile ar merge chiar contrar dorinței sale, deoarece, din diferitele declarații
care mi-au ajuns la ureche, rezultă că participarea României la lupta împotriva Turciei a
devenit, după părerea ministrului, o necesitate politică pentru țară.
„Nu este adevărat”, a răspuns domnul Kogălniceanu, „m-am împotrivit mereu
cooperării cu Rusia, totuși chestiunea a căpătat o altă întorsătură, în momentul în care Țarul
Alexandru însuși a solicitat ajutorul armatei noastre”.
„Vorbiți, desigur, domnule Ministru, de contribuția pe care artileria românească a
avut-o la cucerirea cetății Nicopole; am citit în ziarele românești relatări despre această
chestiune”.
„Nu despre aceasta este vorba”, a răspuns domnul Kogălniceanu, „citiți și dumnea-
voastră”, iar aici ministrul a scos din buzunar două telegrame cifrate, care purtau semnătura
„Charles”; conținutul lor era scris deasupra grupului de cifre. Domnul Kogălniceanu mi le-a
citit repede și la fel de repede le-a făcut să dispară la loc în buzunarul dumnealui, ca și cum
s-ar fi temut de indiscreția comisă.
Prima telegramă suna în sensul că Divizia a IV-a română ar fi trecut Dunărea la
Nicopole2 la dorința expresă a Țarului Alexandru, după ce rușii au fost bătuți de turci la
Plevna3.
189
A doua dădea explicația suplimentară că trecerea Dunării la Nicopole a avut o

semnificație pur militară și nu are nimic în comun cu ceea ce ar fi putut face armata
română, ca o entitate individualizată, dar pentru care ar fi fost nevoie de torpiloare și de un
important material pentru construirea de poduri. Din acest moment, Nicopole va servi drept
cap de pod pentru grosul armatei române, iar în final domnul Kogălniceanu era invitat ca în
drumul său spre Viena să treacă pe la Marele Cartier General [român].
„Acum nu vă mai puteți îndoi”, a adăugat ministrul după ce mi-a citit telegramele,
„că nu cu consimțământul meu trupele române au trecut Dunărea, căci, de îndată ce am
aflat despre acest demers, am cerut explicații Principelui și, așa cum tocmai ați auzit,
Principele nu mi le-a refuzat”.
Eu am răspuns la această întrebare asigurându-l pe ministru de convingerea mea că
va ști întotdeauna să susțină deciziile suveranului său și m-am interesat, apoi, dacă
pierderile pe care rușii le-au suferit la Plevna sunt considerabile. Domnul Kogălniceanu a
declarat că nu dispune de date mai precise, dar a spus că pierderile în urma luptelor trebuie
să fi fost numeroase.
Domnul ministru se aștepta ca eu să încerc să obțin de la el și alte confidențe privind
relațiile Principelui cu conducerea armatei ruse. Am preferat să mă arăt însă absolut
indiferent față de declarațiile pe care mi le-a făcut, deoarece din acestea nu m-am convins
nicidecum de sinceritatea sau de corectitudinea lor.
Domnul Kogălniceanu a vorbit apoi despre vizita pe care intenționează să o facă la
Viena.
Principele Gorceakov l-ar fi întrebat care este scopul acestei vizite; el ar fi spus că
este vorba de dorința de a obține din partea guvernului i. și r. o prelungire a termenului de
finalizare a construcției căii ferate de la Predeal și poate că se va putea obține din Austro-
Ungaria și un împrumut pentru această construcție. Cancelarul rus l-ar fi mandatat apoi
să le spună celor de la Viena cât de mult apreciază guvernul rus atitudinea corectă a
cabinetului austro-ungar față de evenimentele războiului. Această recunoaștere pare să fie,
de altfel, o temă predilectă a Principelui cancelar, căci deja mi s-a relatat despre ea de mai
multe ori, de la diferite persoane.
„Sigur că dorința de a reglementa chestiunea căii ferate de la Predeal este scopul
imediat și evident al călătoriei mele”, a spus în continuare domnul Kogălniceanu, „dar mai
există niște lucruri pe care aș dori să le discut în modul cel mai confidențial cu Excelența
Sa, Contele Andrássy”, la care și-a exprimat dorința de a-i fi de ajutor, ca după ce îi va face
Excelenței Sale o vizită de curtoazie, împreună cu domnul Bălăceanu, să obțină o audiență,
la care să nu mai fie de față nimeni altcineva.
Am spus că aici nu este nevoie de medierea mea, deoarece domnul Kogălniceanu își va
putea exprima el însuși această dorință, cu prilejul primei audiențe oficiale la Excelența Voastră.
Atunci însă ar afla domnul Bălăceanu despre acest lucru, a replicat ministrul, și ar
vrea să evite aceasta, căci, cu toată încrederea pe care el, ministrul, o are în respectivul
domn, ar fi foarte posibil ca acesta să fie mai devotat domnului Brătianu decât lui.
La care eu l-am întrebat, foarte clar, dacă dorește ca eu să înștiințez telegrafic pe
Excelența Voastră de rugămintea astfel formulată, iar după ce mi-a răspuns afirmativ, i-am
promis că voi da curs cererii sale.
Excelența Voastră va fi în curând în situația de a afla, chiar din gura domnului
Kogălniceanu, informații despre situația de aici, totuși nu vreau să omit a-mi expune
părerile, așa cum au rezultat ele dintr-un șir de observații acumulate cu mare rezervă, dar cu
foarte multă grijă, deși sunt pe deplin conștient că veridicitatea acestor păreri nu poate fi
apreciată de aici, ci numai de la o mai mare distanță decât îmi este mie permisă.
190
Principele Carol și domnul Brătianu țin la fel de mult ca și înainte ca armata română
să treacă Dunărea, ca o entitate individualizată, iar dacă acest lucru nu s-a realizat până
acum, motivul principal rezidă în faptul că lipsesc mijloacele pentru a obține așa ceva.
Ministrul Kogălniceanu ar vrea, ce-i drept, în egală măsură, să asigure armatei române un
rol în război, dar mai mult din perspectiva succeselor decât din cea a pericolelor, deoarece
el nu este foarte convins de capacitatea armatei de a depăși cu succes aceste pericole; de
aceea, el militează pentru o cooperare cu armata rusă, dar cu condiția ca României să-i fie
asigurată dinainte răsplata pentru acest ajutor de valoare oarecum îndoielnică.
În vreme ce ambele părți erau încă în căutarea mijloacelor și a căilor pentru a ajunge
la țelul urmărit, printr-o încurcătură neprevăzută, conducerea armatei ruse a ajuns în situația
de a solicita cooperarea unei divizii românești într-un obiectiv cu totul secundar.
Aceasta îi dă noi speranțe Principelui că va putea realiza trecerea Dunării cu
consimțământul și sprijinul rușilor, dar totuși într-un mod de sine stătător; pe de altă parte,
domnul Kogălniceanu crede, în orice caz, că a câștigat partida, prin faptul că însuși Țarul
Alexandru a solicitat ajutorul armatei române și se măgulește cu ideea că de aici va obține
capital, fie de la guvernul rus, fie de la alte Puteri pentru obținerea viitoarelor drepturi ale
României.
Între aceste mișcări și speranțe se țes ițele unor multiple intrigi, pe care eu însă nu le
pot urmări pe fiecare în parte, dar care se pot caracteriza suficient de bine prin faptul că
Principele nu are încredere în guvernul său, așa cum miniștrii nu au încredere unii în alții.
Zwiedinek
P.S. După cum tocmai am aflat, depeșa privind trecerea Dunării la Nicopole a fost
comunicată într-un mod asemănător de domnul Kogălniceanu și colegului meu englez.
Ut in litteris.
Zwiedinek
1
Localitate în care s-a aflat sediul Marelui Cartier General al armatei române. În prezent comuna
Poiana Mare (județul Dolj, România).
2
Pregătirile de trecere a Dunării de către armatele române au fost inițiate pe data de 23 iulie 1877.
Trecerea primelor unități a avut loc pe data de 29 iulie.
3
La 20 iulie 1877.
21
Bukarest, 22. August 1877. Nr. 218/Polit. Zwiedinek an Andrássy

Hochgeborner Graf!
Herr Minister Cogalniceano, am 19. d. M. von seiner Reise zurückgekehrt, hat mich
am darauf folgenden Tage mit seinem Besuche beehrt.
Er äusserte sich sehr befriedigt über die Resultate seines Aufenthaltes in Wien.
Was die Frage der Verlängerung des Bau-Termines der Predeal-Linie anbelange, so
habe er sowohl bei Eurer Excellenz als bei den königl. ungarischen Ministern die
wohlwollendste Berücksichtigung der Wünsche Rumäniens gefunden; die Angelegenheit
191
habe zwar wegen Abwesenheit des Herrn v. Tisza von Pesth nicht vollkommen geregelt
werden können, doch hoffe er von Herrn Balaceano, der die Verhandlungen weiterführe,
bald befriedigende Nachrichten zu erhalten.
Im Übrigen habe er aus den Unterredungen, die Hochdieselben ihm zu gewähren die
Gnade hatten, neuerdings erkannt, daß Euer Excellenz mit hoher staatsmännischer Weisheit
bei der Beurtheilung der gegenwärtigen Lage nicht nur die Interessen des Augenblickes,
sondern weit mehr noch jene der Zukunft im Auge halten.
„Le Comte Andrássy,” sagte er, „marche vers un but bien déterminé dont ne le
peuvent faire dévier ni les défaites des uns ni les succès des autres.”
Er sprach mir ferners davon, welches Glück für Rumänien das so innige Einverständniß
zwischen dem österreichisch-ungarischen und dem russischen Cabinete sei, indem der gegen-
wärtige Krieg diesem Lande wenig nachtheilig werden könne wenn die Bedingungen des künf-
tigen Friedens von den zwei großen Nachbarmächten schon in Vorhinein vereinbart seien und
die Überzeugung, daß dies der Fall sei, habe er aus Eurer Excellenz Mittheilungen geschöpft.
Wie selbstverständlich drückte ich dem Herrn Minister meine Freude über die in
Wien gewonnenen Eindrücke aus und fügte hinzu, ich hoffe, es werde ihm nun um so
leichter werden, den falschen Anschauungen entgegen zu treten, welche ein der gegen-
wärtigen Regierungspartei sehr nahe stehender Theil der rumänischen Presse über die
Gesinnungen und Absichten des österreichisch-ungarischen Cabinetes bezüglich Rumäniens
im Lande zu verbreiten suche.
Wir kamen sodann auf die Kriegsereignisse zu sprechen; ich erkundigte mich nach
dem Befinden Sr Hoheit des Fürsten, den Herr Cogalniceano in seinem Hauptquartiere auf der
Fahrt von Turn-Severin hieher besucht hatte. Der Minister erzählte mir, daß der Fürst sehr
wohl und zufrieden sei, nachdem endlich das Verhältniß der rumänischen Armee zur russi-
schen in entsprechender Weise geregelt wurde. Seine Hoheit, so sagte er, wird mit 40,000
Mann an dem Kriege Theil nehmen, die Individualität der rumänischen Armee bleibt dabei
vollkommen gewahrt1, es findet wohl eine Verständigung von Fall zu Fall bezüglich der
gemeinsam vorzunehmenden Operationen statt, im Übrigen aber ist der Fürst viel zu klug, um
sich in Unternehmen hineinziehen zu lassen, die den Interessen des Landes entgegen wären.
Durch ein mehrtägiges Unwohlsein an das Haus gefesselt, war ich noch nicht in der
Lage zu erfahren, in welcher Weise sich Herr Cogalniceano anderen Personen gegenüber
über seine Reiseerfolge äusserte, doch hoffe ich mich hierüber in Kürze informiren zu können.
Die „Pressa”, das Organ der Mittelpartei (Ghika – Boeresco), bringt in ihrer heutigen
Nummer folgende Notiz:
„Der Minister des Äußern Herr Cogalniceano ist Sonntag Abend in die Hauptstadt
von der Mission zurückgekehrt, mit der er am Wiener-Hofe betraut war. Man sagt, es sei
dem Herrn Minister nicht gelungen, dem Grafen Andrássy Vertrauen in die abenteuerliche
Politik des radikalen Cabinetes einzuflößen, dessen Mitglieder, während sie sich in der Oppo-
sition befanden, schrien, es habe die conservative Regierung Rumänien durch den mit
Österreich-Ungarn abgeschlossenen Handelsvertrag zu Füßen des Grafen Andrássy geopfert.”
Zwiedinek
1
Anfang August 1877 wurde die rumänische Armee umstrukturiert und eine Operationsarmee unter
General Alexandru Cernat für die Front bei Plewen geschaffen. Die Stärke dieser Armee betrug in etwa
43.400 Mann, 7.170 Pferde und 110 Kanonen.
192
București, 22 august 1877. Nr. 218/Polit. Zwiedinek către Andrássy
Preanobile Conte!
Domnul ministru Kogălniceanu, întors din călătoria sa, pe data de 19 a lunii, m-a
onorat cu vizita lui chiar a doua zi.
S-a declarat foarte mulțumit de rezultatele șederii sale la Viena.
În ceea ce privește prelungirea termenului de construcție a liniei de la Predeal, el
ar fi găsit cea mai binevoitoare înțelegere pentru dorințele României, atât la Excelența
Voastră cât și la miniștrii ungari; ce-i drept, chestiunea nu s-ar fi putut însă reglementa pe
deplin, din cauza faptului că domnul Tisza a lipsit din Budapesta, totuși ministrul speră că
domnul Bălăceanu, care va conduce negocierile mai departe, va primi în curând vești
mulțumitoare.
De altfel, din întrevederile pe care ați binevoit să i le acordați, ministrul a recu-
noscut, din nou, că Excelența Voastră, în aprecierea pe care ați făcut-o asupra situației
actuale, cu înțelepciunea unui mare om de stat, aveți în vedere nu doar interesele momen-
tului, ci, mult mai mult, și pe acelea ale viitorului.
„Le Comte Andrássy”, mi-a spus el, „marche vers un but bien déteminé dont ne le
peuvent faire dévier ni les défaites des uns ni les succes des autres”.
Mi-a spus, în continuare, ce noroc este pentru România faptul că există o înțelegere
deplină între guvernul austro-ungar și cel rusesc, în sensul că războiul de acum ar putea fi
mai puțin dezavantajos țării sale, dacă și condițiile viitoarei păci vor fi convenite dinainte
de două Mari Puteri vecine, iar din asigurările primite de la Excelența Voastră a căpătat
convingerea că așa stau lucrurile.
Cum era și firesc, am exprimat domnului ministru bucuria mea pentru impresiile cu
care a revenit de la Viena și am adăugat că, acum, îi va fi cu atât mai ușor să combată
concepțiile greșite pe care o anumită parte a presei, foarte apropiată de actualul partid de
guvernământ, caută să le răspândească în țară, în privința părerilor și intențiilor pe care
cabinetul austro-ungar le-ar avea față de România.
Ulterior, am ajuns să discutăm despre evenimentele războiului; m-am interesat de
starea sănătății Alteței Sale Principele, pe care domnul Kogălniceanu l-a vizitat la cartierul
său general, pe drumul de întoarcere de la Turnu Severin. Ministrul mi-a spus că Principele
este bine sănătos și mulțumit, după ce, în fine, s-au reglementat, într-un mod corespunzător,
raporturile dintre armata română și cea rusă. Alteța Sa, a spus el, va lua parte la război cu
40.000 de oameni, individualitatea armatei române rămâne pe deplin garantată1, vor avea,
desigur, loc înțelegeri de la caz la caz în ceea ce privește operațiunile care trebuiesc
executate împreună. De altfel, Principele este mult prea înțelept ca să se lase atras în
întreprinderi ce ar contraveni intereselor țării.
Din cauza unei stări de rău, care a durat mai multe zile, nu am fost încă în stare să
aflu în ce mod a vorbit domnul Kogălniceanu altor persoane despre rezultatele călătoriei
sale, totuși sper că în curând voi fi informat și în această privință.
Ziarul „Pressa”, organ al partidului de centru (Ghica – Boerescu), a inserat în
numărul său de azi următoarea notiță:
„Ministrul Afacerilor Străine, domnul Kogălniceanu, s-a întors în Capitală duminică
seara din misiunea ce i s-a încredințat la Curtea vieneză. Se spune că domnul ministru nu a
reușit să câștige încrederea Contelui Andrássy pentru politica aventuristă a cabinetului
radical, ai cărui membri, în timpul în care s-au aflat în opoziție, strigau că guvernul conser-
193
vator, prin convenția comercială cu Austro-Ungaria, a sacrificat România la picioarele

Contelui Andrássy”.
Zwiedinek

1
La începutul lunii august 1877, armata română a fost reorganizată, fiind creată, pentru frontul de la
Plevna, o Armată de operațiuni, sub comanda generalului Alexandru Cernat. Efectivul acestei armate era de
circa 43.400 oameni, cu 7.170 cai și 110 tunuri.
22
Bukarest, am 4. September 1877. Nr. 227/Polit. Zwiedinek an Andrássy
Monsieur le Comte,
Le Prince Gortchakoff, qui dans les premières semaines de son séjour ici fréquentait
assez régulièrement les promenades, les lieux de divertissement publiques [sic] et quelques
cercles de la société de notre ville, mène une vie très-retirée depuis les revers que l'armée
russe a rencontrés à Plevna. On le dit souffrant et très-préoccupé de la situation1. Son fidèle
conseiller, le Baron Jomini, supporte plus vaillamment les ennuis et les agitations que la
marche pénible de la guerre lui prépare et ne néglige rien pour gagner les sympathies de la
société roumaine avec laquelle il entretient des relations assidues.
Dans les salons où je me rencontre quelquefois avec lui, il parle avec une certaine
franchise libérale des aspirations et des mécomptes de la politique du Gouvernement
Russe2, cherchant à lui assurer des partisans et à en démontrer avant tout la loyauté
désintéressée.
Dans la forme d'une simple causerie il m'a fait dernièrement à une pareille occasion
tout un exposé de la situation que les événements viennent de créer au Gouvernement
Russe en Bulgarie et des devoirs qu'ils lui imposent. Sa manière de voir étant certainement
celle aussi du Prince Gortchakoff, je crois devoir rendre compte de cette conversation, en
faisant appel à l'indulgence de Votre Excellence si les idées y développées n'offrent pas
l'intérêt de la nouveauté.
« La Russie, en commençant la guerre contre la Turquie, était, » dit le Baron,
« uniquement poussée par l'indignation qui faisait frémir ses peuples à la vue des cruautés
et des persécutions auxquelles ses coreligionnaires étaient en butte au-delà du Danube. Peut-être
aurait-on mieux fait de résister aux impatiences de la nation malgré leur légitimité, peut-être
ceux parmi les conseillers de l'Empereur avaient-ils tort, qui se faisaient auprès de lui les
interprètes de l'enthousiasme pour la cause chrétienne.
En tout cas, ce n'est pas par égoïsme politique que la Russie a envoyé ses fils sur les
champs de bataille en Asie et en Bulgarie; en faisant ce sacrifice, elle a cédé à l'entraî-
nement d'une grande idée auquel les cœurs généreux ne savent résister.
La lutte est devenue plus sérieuse de ce qu'on ne pensait – trompé par des rensei-
gnements inexacts – on avait taxé trop bas la force de résistance de l'adversaire et, au lieu
194
d'entrer en guerre avec toutes les forces dont on disposait, on s'est trop fié dans la bravoure
des soldats et dans l'incapacité de l'ennemi, en espérant de remporter une victoire facile
avec peu de frais.
On a dû payer cette erreur par des revers d'autant plus douloureux qu'ils ont
augmenté les malheurs et les souffrances des mêmes chrétiens dont on désirait améliorer le
sort par leur affranchissement de l'oppression séculaire dans laquelle ils vivaient. Les villes
détruites, les villages saccagés, les populations massacrées par les Turcs après la retraite des
troupes russes des districts trop tôt occupés au-delà des Balcans mettent l'Empereur
Alexandre dans la nécessité de sacrifier plutôt le dernier homme de son Empire que
d'abandonner les pauvres chrétiens de la Bulgarie au triste sort que les haines des
Musulmans, grandies par une guerre sanglante, leur préparent.
Le Colonel Wellesley, à son retour de Londres, nous a dit dernièrement de la part du
Cabinet Britannique qu'il était nécessaire que la guerre se terminât cette année vu qu'il
serait peut-être impossible dans une seconde campagne de contenir les passions des peuples
qui menacent déjà de donner à la lutte une étendue plus grande. »
« Nous ne demanderions pas mieux, » continua le Baron, «si la Turquie voulait
consentir à une paix qui nous ferait atteindre le but vers lequel tendent tous nos efforts, en
nous donnant des garanties suffisantes et efficaces pour la sûreté des biens et de la vie des
chrétiens bulgares. Nous avons appris que, lorsque nos troupes passaient victorieusement
les Balcans, des dispositions pacifiques commençaient à prévaloir à Constantinople; on y était
prêt à accorder à la Bulgarie une administration autonome sous un gouverneur chrétien. Il est
évident que ces conditions n'auraient pu nous suffir. Nous devons avant tout demander le
rasement des forteresses sur le Danube et la Porte n'acceptera pas cette nécessité aussi
longtemps que nous n'avons pas pu lui en arracher une seule. Ainsi, pas de paix possible pour le
moment – nous devons lutter jusqu'à ce que la résistance des Turcs sera brisée, afin que nous
puissions asseoir notre œuvre de réforme sur des bases solides et durables. »
Je saisissais cette occasion pour demander au Baron si les expériences que l'armée
russe avait faites dans cette guerre justifiaient l'espoir que les populations chrétiennes en
Bulgarie prêteraient elles-mêmes un concours sincère à cet<te> œuvre de réformes. Il ne
paraît pas qu'on y ait trouvé un assez grand nombre de personnes intelligentes et impartiales
pour organiser avec leur aide une administration autonome du pays telle que la
proclamation de l'Empereur à l'entrée dans la Bulgarie l'a fait entrevoir, – ne faudra-t-il pas
toujours un pouvoir exécutif très-fort pour assurer la tranquillité du pays et pour empêcher
des empiètements de la part des uns ou des autres ? Cette tâche à qui la confiera-t-on ?
« En effet, » répondit le Baron, « à ce sujet aussi nous avons eu à passer par des
amères déceptions; c'est à présent seulement que nous savons que les Bulgares sont un
peuple abruti qui ne justifie pas entièrement l'intérêt que nous leur portons; peut-être
aurions-nous même le droit de nous plaindre de leur ingratitude, mais qui est-ce qui les a
avilis à ce point ? Ce sont les Turcs par leur manière de les gouverner inique et brutale; il
faut donc les délivrer d'abord de la domination Ottomane pour leur rendre les voies de
progrès accessibles.
Certes, les commencements de cette réforme ne pourront s'accomplir que sous la tutèle
d'une occupation étrangère – la Russie devra exercer une certaine autorité dans ce pays pendant
quelques années pour donner le temps à sa population de se préparer à une existence plus
indépendante. Pourquoi ne nous chargerions-nous pas en Bulgarie de la même tâche que les
Anglais ont si heureusement remplie à Corfou et dans les îles Ioniennes ? »
195
« Il me semble que parmi une foule de raisons, une des principales est celle que la
Bulgarie, n'étant pas une île, elle ne peut se soustraire aux influences des pays limitrophes » –
j'en faisais l'observation au Baron Jomini – et celui-ci finissait la conversation en disant :
« J'avoue que la tâche qui nous incombe est extrêmement épineuse; il y aurait pourtant une
solution de la question beaucoup plus facile et logique, ce serait une solution radicale et
complète telle qu'elle a été prévue à l'entrevue de Reichstadt. »3
Zwiedinek

1
Verweis auf eine Erkältung und eine chronische Müdigkeit Gortschakows aufgrund seines hohen
Alters. Siehe auch Dok. Nr. 25.
2
Die Meinung Jominis widerspiegelt auch die gespannten Verhältnisse zwischen Kaiser Alexander II.
und Fürst Gortschakow.
3
Verweis auf das Geheimabkommen von Reichstadt (Zákupy) zwischen Russland und Österreich-
Ungarn im Juli 1876, das die Spaltung des Balkans in eine russische und eine habsburgisch e Einflusssphäre
vorsah.
București, 4 septembrie 1877. Nr. 227/Polit. Zwiedinek către Andrássy
Preanobile Conte,
Principele Gorceakov, care, în primele săptămâni ale șederii sale aici, a frecventat
destul de regulat promenadele, locurile publice de distracție și unele cercuri ale societății
din orașul nostru, duce o viață foarte retrasă din momentul înfrângerilor pe care armata rusă
le-a suferit la Plevna. Se spune că este bolnav și foarte îngrijorat de situație1. Sfetnicul său
loial, Baronul Jomini, înfruntă cu mai mult curaj necazurile și tulburarea pe care mersul
prost al războiului i le pricinuiesc și nu precupețește niciun efort pentru a câștiga simpatiile
societății românești, cu care întreține relații strânse.
În saloanele în care îl întâlnesc uneori, vorbește cu o oarecare franchețe liberală
despre aspirațiile și greșelile de calcul ale politicii guvernului rus2, căutând să dobândească
susținători pentru acesta și să demonstreze înainte de toate loialitatea sa dezinteresată.
Sub forma unei simple discuții, mi-a făcut de curând, cu o ocazie similară, o
întreagă expunere despre situația pe care evenimentele au creat-o pentru guvernul rus în
Bulgaria și despre datoriile care i se impun. Punctul său de vedere fiind fără îndoială și cel
al Principelui Gorceakov, mă cred obligat de a rezuma această conversație, făcând apel la
îngăduința Excelenței Voastre dacă ideile dezvoltate aici nu oferă interesul a ceva nou.
„Începând războiul cu Turcia, Rusia era”, spune Baronul, „împinsă doar de indig-
narea care făcea popoarele sale să se cutremure văzând cruzimile și persecuțiile la care
coreligionarii săi au fost expuși peste Dunăre. Poate că ar fi fost mai bine să se reziste
nerăbdării națiunii în pofida legitimității sale, poate că acei sfetnici ai Țarului care acționau
pe lângă el drept interpreți ai entuziasmului pentru cauza creștină nu aveau dreptate.
În orice caz, nu din egoism politic a trimis Rusia pe fiii săi pe câmpurile de luptă din
Asia și Bulgaria; făcând acest sacrificiu, s-a lăsat antrenată de o mare idee în fața căreia
inimile generoase nu pot rezista.
196
Lupta a devenit mai serioasă decât se credea; fiind înșelați de informații inexacte,
am subestimat forța de rezistență a adversarului și, în loc de a intra în război cu toate forțele
de care dispuneam, am avut prea multă încredere în vitejia soldaților și în incapacitatea
inamicului, sperând să obținem o victorie ușoară cu puține cheltuieli.
Această greșeală a fost plătită cu înfrângeri cu atât mai dureroase cu cât acestea au
crescut nenorocirile și suferințele amintiților creștini, a căror soartă doream s-o îmbu-
nătățim prin eliberarea lor din robia seculară în care trăiau. Orașele distruse, satele jefuite,
populațiile masacrate de turci după retragerea trupelor ruse din districtele ocupate prea
devreme dincolo de Balcani îl obligau pe Împăratul Alexandru să sacrifice mai degrabă
ultimul om din imperiul său decât să-i lase pe bieții creștini din Bulgaria în voia tristei sorți
pe care ura musulmanilor, crescută printr-un război sângeros, le-o pregătea.
Revenit de la Londra, Colonelul Wellesley ne-a transmis de curând, din partea
guvernului britanic, că este necesar ca războiul să se termine în acest an, pentru că ar fi,
probabil, imposibil de a stăvili în timpul unei campanii ulterioare pasiunile popoarelor care
amenință de acum să dea luptei o amploare mai mare”.
„Asta este exact ceea ce ne dorim”, a continuat Baronul, „dacă Turcia ar vrea să
consimtă la o pace care ne-ar face să ne atingem scopul spre care se îndreaptă toate
eforturile noastre, oferindu-ne garanții suficiente și eficiente pentru siguranța bunurilor și a
vieților creștinilor bulgari. Am aflat că, în timp ce trupele noastre treceau victorios Balcanii,
la Constantinopol au început să predomine intenții pașnice; cei de acolo erau gata să îi
acorde Bulgariei o administrație autonomă sub un guvernator creștin. Este clar că aceste
condiții nu ne-ar fi fost de-ajuns. Trebuie să cerem, întâi de toate, demantelarea fortărețelor
de la Dunăre, iar Poarta nu va accepta această condiție atâta timp cât nu am fost în stare să
cucerim măcar una. Așadar, pacea nu este posibilă pentru moment – trebuie să luptăm până
ce rezistența turcilor va fi zdrobită pentru a putea clădi opera noastră de reforme pe temelii
solide și durabile”.
Am profitat de această ocazie pentru a-l întreba pe Baron dacă experiențele pe care
le-a dobândit până acum armata rusă în acest război justificau speranța că popoarele
creștine din Bulgaria ar aduce ele însele o contribuție sinceră la această operă de reforme.
Se pare că nu s-a găsit printre ele un număr suficient de persoane inteligente și imparțiale
pentru a organiza cu ajutorul lor o administrație autonomă a țării, așa cum a preconizat, în
linii mari, proclamația Țarului la intrarea în Bulgaria. Nu ar trebui, încă, o putere executivă
foarte puternică pentru a asigura liniștea țării și pentru a împiedica încălcări și intruziuni din
partea unora sau a altora? Cui îi va fi încredințată această sarcină?
„Într-adevăr”, a răspuns Baronul, „am trecut prin niște dezamăgiri amare și în
această privință; abia în prezent cunoaștem faptul că bulgarii sunt un popor îndobitocit care
nu justifică în întregime interesul pe care îl avem pentru ei. Poate că am avea chiar dreptul
să ne plângem de nerecunoștința lor, dar cine i-a înjosit în așa hal? Au făcut-o turcii, prin
modul lor de guvernare nedrept și brutal; trebuie deci eliberați dintâi de sub dominația
otomană ca să li se deschidă accesul spre căile progresului”.
„Bineînțeles, începuturile acestei reforme nu vor putea fi realizate decât sub tutela
unei ocupații străine. Rusia va trebui să exercite o anumită autoritate asupra acestei țări
vreme de câțiva ani pentru a lăsa populației suficient timp ca să se pregătească pentru o
existență mai independentă. De ce nu ne-am asuma, în Bulgaria, aceeași sarcină pe care
englezii au îndeplinit-o cu așa de mult succes în Corfu și în Insulele Ionice?”
I-am făcut Baronului Jomini această observație: „Mi se pare că, printre multe altele,
unul dintre motivele principale este acela că Bulgaria, nefiind o insulă, nu poate să se
197
sustragă influențelor țărilor limitrofe”, iar Jomini a terminat conversația spunând: „Mărtu-
risesc că sarcina care ne revine este foarte delicată; ar exista însă o soluție cu mult mai
simplă și logică a problemei, anume acea soluție radicală și integrală, în forma în care a fost
prevăzută la întâlnirea de la Reichstadt”3.
Zwiedinek

1
Referire la o răceală și la starea de oboseală cronică a lui Gorceakov, din cauza vârstei înaintate.
2
Opiniile lui Jomini reflectă și starea de tensiune în relațiile dintre țarul Alexandru II și principele
Gorceakov.
3
Trimitere la înțelegerea secretă dintre Rusia și Austro-Ungaria de la Reichstadt (Zákupy), din iulie
1876, care prevedea divizarea Balcanilor în sfere de influență rusă și habsburgică.
23
Hochgeborner Graf!
Die regierende Fürstin weilt seit 14 Tagen in dem Sommerschlosse Cotroceni bei
Bucarest. Nachdem ich schon längere Zeit keine Gelegenheit gehabt hatte, ihr meine
Aufwartung zu machen, glaubte ich, eine solche in dem Augenblicke nicht versäumen zu
sollen, in welchem die hohe Frau in peinlicher Spannung den Ausgang des Kampfes
erwartet, an dem ihr Gemahl, der Fürst, einen so gefährlichen Antheil nimmt. Ich suchte
deshalb um eine Privataudienz an und die Fürstin hatte die Gnade, mich am 9ten dieses in
der freundlichsten Weise zu empfangen. Wie begreiflich bildete der Krieg, die Phasen, die
er bereits durchlaufen und die noch bevorstehenden Entscheidungen den Hauptgegenstand
des Gespräches. Mit einem gewissen Stolze erwähnte die Fürstin des ihrem Gemahle
Seitens des russischen Kaisers durch Übertragung des Commando's über einen Theil seiner
Truppen bewiesenen Vertrauens1.
Die ihr am selben Tage zugekommene Meldung von dem Beginne des Kampfes vor
Plevna2 und eines von rumänischen Abtheilungen dabei errungenen kleinen Vortheiles
erfüllte sie mit den besten Hoffnungen. Rumänien habe in diesem Kriege mehr zu gewinnen
als Rußland, meinte sie, nämlich seine Geltung als selbständiger Staat, die Hebung seines
nationalen Bewußtseins durch die Bethätigung seiner inneren Lebenskraft und die Mitwir-
kung für eine große und gerechte Sache. Rußland hätte diesen Kampf vielleicht vermeiden
können ohne seine Interessen zu gefährden, ja es hätte sogar besser gethan, ihn gar nicht
oder wenigstens gleich mit dem Aufwande seiner ganzen Kraft zu beginnen. Es habe leider
seinen Gegner unterschätzt und sei sich erst auf dem Schlachtfelde der Schwierigkeiten der
unternommenen Aufgabe bewußt geworden. Ihr Gemal, der Fürst, sei in dieser Beziehung
von Anfang an anderer Ansicht gewesen, er habe deshalb auch die Theilnahme am Kriege
so lange als möglich zu vermeiden gesucht, doch als ihn Kaiser Alexander zur Mitwirkung
mit seiner Armee herbeirief, da habe er nicht länger zögern, eine solche Bundesgenossen-
schaft nicht zurückweisen können.
198
Obwohl diese Darstellung der Motive des Eintrittes Rumäniens in den Kampf mit
der Türkei mit so mancher mir bekannten Thatsache nicht übereinstimmte, so vermied ich
es doch, diesen Widerspruch irgendwie hervorzuheben. Mein Besuch hatte keinen anderen
Zweck, als der Fürstin einen Beweis meiner persönlichen warmen Theilnahme an der sich
vorbereitenden, sie so nahe berührenden Entscheidung zu geben. Ich beschränkte mich
daher auf den Ausdruck meines innigen Wunsches, daß diese Entscheidung eine ihren
Erwartungen und dem Wohle des Landes entsprechende sein möge. Wohl deutete ich dabei
darauf hin, wie wünschenswerth es gewesen wäre, daß dem Lande diese Prüfung hätte
erspart werden können, die die Kräfte desselben in so bedenklicher Weise in Anspruch
nehme; ich erwähnte, wie es lange Jahre mühevoller Arbeit bedürfen würde, um wieder zu
ersetzen, was dieses Kriegeswagniß an vorhandenem Capitale verschlinge, doch nachdem
der Kampf nun einmal begonnen, bleibe nichts anderes übrig als in den günstigen Ausgang
desselben zu vertrauen; und so schied ich von der Fürstin mit den besten Wünschen für
baldige frohe Nachrichten vom Kriegsschauplatze.
Gleichlautend berichte ich der k. und k. Botschaft in Constantinopel.
Zwiedinek
1
Anfang September 1877 bildeten die russischen und rumänischen Streitkräfte bei Plewen die
Westarmee, deren Kommando Fürst Carol übertragen wurde. Der Generalstab unter dem russischen General
Zolotow ließ sich in Pordim nieder.
2
7. September 1877.
Bucureşti, 11 septembrie 1877. Nr. 231/Polit. Zwiedinek către Andrássy

Preanobile Conte!
De 14 zile Principesa se află în castelul de vară de la Cotroceni din Bucureşti. După
ce de atâta vreme nu am mai avut prilejul să-mi ofer omagiile, am considerat de cuviinţă să
nu ratez o asemenea ocazie, în momentul în care augusta doamnă aşteaptă cu inima strânsă
deznodământul bătăliei în care soţul ei, Principele, este implicat într-un mod atât de
periculos. Din acest motiv, am solicitat o audienţă personală, iar Principesa a avut bună-
voinţa să mă primească, în modul cel mai amical, în ziua de 9 septembrie. Cum era de
aşteptat, temele principale ale discuţiei au fost războiul, fazele pe care le-a parcurs până
acum şi deciziile care urmează să fie luate. Cu o anumită mândrie, Principesa a menţionat
încrederea pe care Țarul Rusiei a arătat-o soţului ei, încredinţându-i comanda asupra unei
părţi din armata sa1.
Vestea pe care a primit-o chiar în aceeaşi zi despre începutul bătăliei de la Plevna2 şi
despre micile succese repurtate de un detaşament românesc i-au trezit cele mai frumoase
speranţe. România ar avea mai mult de câştigat în acest război decât Rusia, a spus
Principesa, anume recunoaşterea poziţiei sale ca stat independent, creşterea conştiinţei sale
naţionale, prin confirmarea forţei sale vitale şi prin implicarea în luptă pentru o cauză
măreaţă şi dreaptă. Poate că Rusia ar fi putut evita acest conflict fără să-şi prejudicieze
interesele şi ar fi făcut mai bine ori să nu-l pornească deloc, ori măcar să se angajeze de la
bun început cu toate forţele sale. Din păcate, şi-a subestimat inamicul şi abia pe câmpul de
199
luptă au devenit conştienţi de greutatea misiunii asumate. În privinţa aceasta, soţul ei ar fi

fost de la început de altă părere, din acest motiv el ar fi căutat să amâne cât mai mult cu
putinţă participarea sa la război, totuşi, când Țarul Alexandru a cerut colaborarea armatei
sale, el nu ar mai fi zăbovit, căci nu ar fi putut să refuze o asemenea alianţă.
Deşi prezentarea acestor motive, care au dus la intrarea României în războiul cu
Turcia, nu corespunde cu atâtea lucruri pe care le ştim prea bine, am evitat totuşi să
evidenţiez în vreun mod această contradicţie. Vizita mea n-a avut alt scop decât acela de a-i
arăta Principesei afecțiunea mea în această decizie, care o priveşte îndeaproape. Din acest
motiv, m-am limitat la a-mi exprima speranțele ca rezultatul final să răspundă aşteptărilor ei
şi să fie spre binele ţării. Ce-i drept, am sugerat faptul că ar fi fost de dorit ca ţara să fie
scutită de această grea încercare, ce-i solicită forţele într-un mod atât de dramatic. Am
arătat că va fi nevoie de ani mulţi de muncă grea pentru a pune la loc tot ceea ce această
întreprindere războinică a înghiţit în materie de capitaluri; totuşi, lupta odată începută, nu
rămâne nimic altceva decât să ai încredere în deznodământul ei favorabil; și mi-am luat
rămas bun de la Principesă cu cele mai bune urări de a primi cât mai curând veşti bune de
pe teatrul de război.
Același raport l-am trimis ambasadei noastre din Constantinopol.
Zwiedinek
1
La începutul lunii septembrie 1877, trupele ruse și române de la Plevna au format Armata de vest,
care a fost trecută sub comanda principelui Carol. Statul major al acestei armate, condus de generalul rus
Zotov, a fost instalat la Poradim.
2
7 septembrie 1877.
24
Hochgeborner Graf!
In der Anlage habe ich die Ehre, Eurer Excellenz die Nummern 717 und 718 des
„Journal de Bucarest”1 zu unterbreiten, in welchen die im rumänischen Amtsblatte
veröffentlichte ausführliche Darstellung der Operationen der von dem Fürsten Carl
befehligten Westarmee vor Plevna2 in den Tagen vom 6. bis inclusive 11. September in
französischer Übersetzung enthalten ist.
Über den am 18. d. M. von zwei rumänischen Divisionen auf die sogenannte große
Redoute unternommenen Angriff liegt noch kein amtlicher Bericht vor, doch ist bereits aus
Telegrammen und Privatmittheilungen bekannt, daß er von den Türken zurückgeschlagen
worden ist und zahlreiche Opfer gekostet hat3.
Inzwischen bemühen sich Regierung und Presse hier gleichmäßig, die Waffenthaten
der jungen rumänischen Armee in der überschwänglichsten Weise zu verherrlichen.
Zwei den Türken abgenommene Fahnen wurden in den letzten Tagen mit feier-
lichem Cortège in den Straßen von Bucarest gleich Siegestrophäen umher getragen, von
200
drei erbeuteten türkischen Kanonen wurden zwei auf dem großen Platze neben der Statue
des großen rumänischen Nationalhelden Michael des Tapferen und eine vor dem Wach-
gebäude des fürstlichen Palastes hier aufgestellt. In allen öffentlichen Kundmachungen der
Behörden, Gemeinden und städtischen Körperschaften klingt der Refrain wieder – „die
rumänische Nation hat Europa den Beweis ihres Kampfesmuthes und somit auch ihrer
Mündigkeit gegeben”.
Ich will die Bravour und Aufopferung nicht in Zweifel ziehen, mit welcher die
rumänische Artillerie und verschiedene rumänische Regimenter an dem verunglückten
Sturme auf die Positionen von Plevna am 11. d. M. Theil genommen und damit die
Voraussetzungen jener zu Schanden gemacht haben, welche die rumänische Armee als
einen nahezu werthlosen Bundesgenossen der russischen Streitkräfte bezeichneten. Mit
derselben Ergebung, mit welcher der rumänische Bauer alle Lasten trägt, die ihm die
Regierung auferlegt, folgt er als Soldat auch den Befehlen seines Fürsten, besonders wenn
ihm dieser mit Entschlossenheit vorangeht – etwas von dem Fatalismus, mit welchem der
Orientale ein wenn auch schweres Schicksal über sich ergehen läßt, steckt auch in dem
rumänischen Volke und seine Drangsale müssen sich zu fast unleidlichen steigern bis es
sich etwa gegen dieselben auflehnt. Nicht die gleiche Opferfähigkeit aber findet sich bei
den höheren, vermögenderen und intelligenteren Classen und trotz allen offiziellen Sieges-
jubels höre ich vielseitig behaupten, daß das Offiziercorps der rumänischen Armee
durchaus nicht vom kriegerischen Geiste erfüllt ist und die baldige Rückkehr vom Kampf-
platze sehnlichst wünscht, indem die meisten meinen, bereits genug gethan zu haben für
ihren Ruhm. Die Cooperation mit der russischen Armee ist ihnen ein höchst lästiger Zwang,
mit dem sie selbst die Anwartschaft auf eines der mit großer Freigebigkeit vertheilten
russischen St Georgs-Kreuze nicht zu versöhnen vermag.
In den gouvernementalen Kreisen herrscht dieselbe Stimmung vor – das Abenteuer,
in das man sich mit der Hoffnung auf raschen Gewinn gestürzt hat, droht nun zu ernsten
Verwicklungen zu führen. – Man hat auf die Einnahme Plevna's gerechnet, welche dem
Fürsten Carl die siegesstolze Rückkehr auf rumänisches Gebiet ermöglicht hätte – diese
Hoffnung aber verringert sich mit jedem Tage und man fürchtet nunmehr in die Niederlage
der Russen noch weiter verwickelt zu werden. Deshalb das Bestreben, die bisherigen
Leistungen der Armee und der Nation nach allen Windrichtungen auszuposaunen; man
brüstet sich bereits, großes gethan zu haben, weil man sich wohl bewußt ist, nur mehr
geringes zu thun im Stande zu sein.
„Wir haben gezeigt, daß das rumänische Volk die Waffen zu handhaben vermag,
wir haben unsere eigene Kraft erst kennen gelernt und Rußland gleich Österreich wird in
Zukunft mit uns rechnen müssen,” so hat sich Herr Cogalniceano jüngst einem meiner
Freunde gegenüber geäußert.
Der Herr Minister glaubt wohl selbst nicht an den Ernst dieses Rechnens, er möchte
aber, daß Andere daran glauben und deshalb stößt er am Eifrigsten in die Siegesposaune.
Auch will man sich hier den Anschein geben, als sei man noch zu weiteren kriegerischen
Anstrengungen entschlossen; die Bevölkerung des Landes wird zu neuen Opfern aufge-
fordert. So wurden unter andern durch Circularien des Herrn Bratiano als Ministers des
Innern und des Krieges alle administrativen und communalen Behörden eingeladen, dahin
zu wirken, daß im Wege freiwilliger Sammlungen jeder Distrikt die nöthige Summe zur
Anschaffung von 2,000 Peabody Gewehren beisteuere. Diese Sammlungen sind bereits im
Zuge und dürften in Folge der dabei ausgeübten behördlichen Pression die gewünschte
Summe, wenn auch nicht ganz, doch zum großen Theile einbringen. Was bezweckt aber
Herr Bratianu mit den neu anzuschaffenden Gewehren? – hat er es auf eine allgemeine
201
Volksbewaffnung abgesehen, mit der er den demokratischen Geist der Bevölkerung zu

heben beabsichtigt, oder will er seinen kriegsministeriellen Beruf durch eine Neubewaff-
nung der Armee darthun? noch liegen seine Pläne nicht klar am Tage – und wie ich Herrn
Bratianu kenne, der nicht gerade durch praktische Begabung sich auszeichnet, läßt sich nicht
absehen, zu welchen Mitteln ihn seine großdacischen Ideen noch werden greifen lassen.
Die Anschaffung von 60,000 Peabody-Gewehren erfordert eine Auslage von c/a
3 Millionen Franken und diese will man dem Lande auferlegen in einem Augenblicke, in
welchem dieses an schweren wirthschaftlichen und finanziellen Nöthen leidet.
Um den bereits fälligen Coupon des Anlehens Stern4 sowie den im Oktober zahl-
baren der rumänischen Rente zu decken, hat die rumänische Finanzverwaltung bereits die
äussersten Anstrengungen machen müssen und, wie mir in Bankkreisen versichert wird,
kann es schließlich nur mit russischer Hülfe gelungen sein, da die ordentlichen Einnahmen
der Staatskasse dazu nicht ausgereicht hätten.
Doch man hat sich bis jetzt mit verschiedenen Auskunftsmitteln durchgeholfen und
deshalb glaubt man, es werde in aller Zukunft so gelingen – die Opposition der politischen
Gegner fürchtet man nicht, denn man weiß, daß es ihnen unter den obwaltenden Verhält-
nissen, da die radikal-liberale Partei die Macht in Händen und in dem russischen Haupt-
quartiere einen Rückhalt hat, schwer fallen wird, ihre divergirende Meinung zur Geltung zu
bringen. Übrigens scheuen es auch die Männer der Opposition nicht, aus der Anwesenheit
der Russen im Lande möglichsten Nutzen zu ziehen – konnten doch selbst die Herrn Joan
Ghika und Demeter Sturdza, die Häupter der antirussischen Partei, nicht der Versuchung
widerstehen, sich mit verschiedenen Lieferungen bei dem von der russischen Armeeleitung
bereits contraktlich gesicherten Bau der Bahn von Fratești nach Zimnitza5 zu betheiligen
und so auch eine Quote des bei solchen Unternehmungen reichlich abfallenden Gewinnes
für ihre Taschen zu sichern.
Bei kühler Beobachtung all dieser Vorgänge läßt sich schon voraussagen, wohin die
gegenwärtige Strömung das Land noch führen wird – der Sturm des Krieges muß vorüber
gehen, bevor wieder ruhigere, gemäßigtere Anschauungen werden Platz greifen – dann
freilich werden sich die verderblichen Folgen einer Politik nicht mehr beschönigen lassen,
für welche die Kräfte des Landes in keiner Weise ausreichen – doch darum kümmern sich
die Männer nicht, in deren Händen jetzt die Leitung der Geschicke des Landes liegt.
General Floresco hat zwar in einer anonymen Broschüre, die er vor Kurzem veröf-
fentlichte, die Betheiligung Rumäniens an dem Kriege gegen die Türkei in der Art, wie sie
erfolgt ist, verurtheilt und dabei die Meinung geäußert, daß man sich, wenn man cooperiren
wollte, die Rolle hätte zum Muster nehmen sollen, die Piemont im Krimkriege gespielt hat –
doch man weiss sehr gut, daß sein Tadel vor allem dem Ärger über die Anklage entspringt,
die die regierende Partei über ihm schweben läßt und ihn dadurch von der Theilnahme an
den öffentlichen Geschäften ausgeschlossen hält, – seine Stimme ist daher von keinem
besonderen Gewichte und kann keine Wirkung in weiteren Kreisen erzielen.
Geruhen Euer Excellenz, den Ausdruck meiner tiefsten Ehrfurcht zu genehmigen.
Zwiedinek

1
202
2
Siehe das vorherige Dokument.
3
Bezüglich des Verlaufs der Ereignisse und der Verluste der rumänischen und russischen Armee bei
Plewen, siehe: Independența României, verantwortlicher Herausgeber Șt. Pascu, București, Editura Academiei
Republicii Socialiste România, 1977, S. 169–183. Dieses Werk wurde auch für andere Informationen über die
Beteiligung Rumäniens am Russisch-Türkischen Krieg benutzt.
4
Im Jahr 1864 bei den Londonern Bankiers Stern infolge von Verhandlungen mit Finanzminister
Ludovic Steege aufgenommen.
5
Mit europäischer Spurweite, 1877 erbaut. Im selben Jahr wurde auch die Strecke Bolgrad – Reni –
Galați mit russischer Spurweite gebaut, um die russischen Truppen zu versorgen.
Bucureşti, 25 septembrie 1877. Nr. 241/Polit. Zwiedinek către Andrássy

Preanobile Conte!
În anexă am onoarea de a trimite Excelenței Voastre numerele 717 și 718 din
„Journal de Bucarest”1, în care acest ziar oficial românesc publică o prezentare amănunțită
a operațiunilor Armatei de vest comandate de Principele Carol la Plevna2, din zilele de
6 până în 11 septembrie inclusiv, în traducere franceză.
Despre atacul întreprins pe data de 18 a lunii de către două divizii românești asupra
așa-numitei redute mari, nu există încă niciun raport oficial, dar totuși se știe deja, din
telegrame și din comunicări personale, că acest atac a fost respins de turci și că a provocat
numeroase victime3.
Între timp guvernul și presa de aici se străduiesc în egală măsură să glorifice în
modul cel mai exaltat faptele de arme ale tinerei armate române.
Zilele trecute, două drapele cucerite de la turci au fost purtate cu mare alai pe
străzile Bucureștilor, ca niște trofee ale victoriei, iar dintre cele trei tunuri turcești capturate,
două au fost montate lângă statuia marelui erou național al românilor, Mihai Viteazul, iar
celălalt a fost dus în fața Corpului de Gardă al Palatului princiar. În toate publicațiile oficiale
ale autorităților, localităților și corporațiilor orășenești răsună, ca un refren, afirmația că:
„Națiunea română a dat Europei dovada maturității și a curajului ei în luptă”.
Eu nu vreau să pun la îndoială bravura și spiritul de sacrificiu cu care artileria româ-
nească și diferitele regimente românești au participat la atacurile disperate asupra pozițiilor
de la Plevna, pe data de 11 a lunii, și în felul acesta au făcut de rușine insinuările, conform
cărora armata română ar fi un aliat aproape fără valoare al forțelor rusești. Cu aceeași
abnegație cu care țăranul roman poartă toate poverile pe care i le impune guvernul, țăranul
ajuns soldat a urmat și ordinele Principelui său, mai ales când acesta îl conduce cu hotărâre,
dar ceva din fatalismul cu care orientalul lasă să treacă peste el destinul oricât de vitreg, s-a
încuibat și în poporul român și suferințele sale trebuie să crească până când devin aproape
de nesuportat pentru ca el să se revolte împotriva acestora. Nu același spirit de sacrificiu se
vede însă la clasele mai înalte, cultivate și avute, și, în pofida tuturor uralelor oficiale de
victorie, aud cum se afirmă, din multe părți, că nici corpul ofițeresc al armatei române nu
este deloc animat de spirit războinic și dorește, cu ardoare, să revină cât mai repede de pe
câmpul de luptă, cei mai mulți dintre ei susținând că au făcut suficient de mult pentru gloria
lor. Cooperarea cu armata rusă reprezintă o constrângere grea, iar perspectiva de a căpăta
una din crucile rusești ale Sf. Gheorghe, acordate cu mare generozitate, nu reușește să o
facă mai ușoară.
În cercurile guvernamentale domnește aceeași stare de spirit; aventura în care s-au
aruncat toți cu speranța unui câștig rapid, amenință acum să ducă la complicații grave. S-au
bazat pe cucerirea Plevnei, care ar fi dat Principelui Carol posibilitatea unei întoarceri
203
victorioase pe pământul românesc, dar această speranță se micșorează pe zi ce trece și acum

se tem că vor fi și mai mult implicați în înfrângerea rușilor. De aici strădania de a trâmbița
în toate direcțiile realizările de până acum ale armatei și ale națiunii, se laudă deja că s-ar fi
făcut fapte mari, pentru că sunt pe deplin conștienți că nu mai sunt în stare de mare lucru.
„Am arătat că poporul român știe să țină armele în mâini, ne-am dat seama de
forța de care suntem în stare, așa că, pe viitor, Rusia, și la fel Austro-Ungaria, vor trebui
să țină cont de noi”, așa s-a exprimat de curând domnul Kogălniceanu față de unul dintre
prietenii mei.
Sigur că domnul ministru nu crede nici el în seriozitatea acestor calcule, dar el
dorește ca alții să creadă în așa ceva, iar de aceea suflă cel mai tare în trâmbița victoriei. De
asemenea, aici se vrea să se dea impresia că sunt hotărâți în continuare pentru alte eforturi
de război și că populației i se vor cere noi sacrificii. Astfel, printre altele, prin circularele
domnului Brătianu, în calitatea sa de ministru de Interne și de Război, autoritățile județene
și comunale sunt invitate să acționeze în acest sens, ca pe calea colectelor benevole, fiecare
județ să strângă suma necesară pentru achiziționarea a 2.000 de puști Peabody. Aceste
colecte sunt deja în desfășurare și, grație presiunilor exercitate de autorități, suma dorită,
sau cea mai mare parte a ei, va fi strânsă. Ce intenții are însă domnul Brătianu cu armele
astfel procurate? Are în vedere o înarmare generală a poporului, prin care urmărește să
consolideze spiritul democratic al populației, sau vrea să-și arate vocația sa de ministru de
Război printr-o reînarmare a armatei? Planurile sale încă nu sunt suficient de clare, iar, din
câte îl cunosc eu pe domnul Brătianu, care nu se prea distinge prin spirit practic, nu se poate
prevedea la ce mijloace va mai recurge întru sprijinirea ideilor sale legate de Dacia Mare.
Procurarea a 60.000 de puști Peabody înseamnă o cheltuială de circa 3 milioane de
franci, iar acest lucru vrea să se impună țării într-un moment în care aceasta suferă de pe
urma lipsurilor economice și financiare.
Pentru a acoperi plata scadentă a cuponului de la împrumutul Stern4, precum și renta
românească ce trebuie plătită în octombrie, administrația financiară românească va trebui,
de pe acum, să facă eforturi maxime, iar, așa cum m-au asigurat cercurile bancare, acest
lucru nu poate reuși până la urmă decât cu ajutorul rușilor, deoarece încasările obișnuite ale
statului nu ar ajunge.
Totuși, până acum, s-au folosit de diverse expediente și de aceea se crede că și în
viitor se va reuși la fel; de opoziția adversarilor politici nu se tem, pentru că se știe că, în
situația actuală, când partidul liberal-radical are puterea în mână și se bucură de susținere la
Marele Cartier General rusesc, adversarii cu greu ar mai putea face ceva. De altfel, nici
membrii opoziției nu se rușinează să profite, cât se poate, de pe urma prezenței rușilor în
țară. Nici chiar domnii Ion Ghica și Dimitrie Sturdza, capii partidului antirus, nu pot rezista
ispitei de a participa la diferitele livrări contractate deja de conducerea armatei ruse, pentru
asigurarea construcției căii ferate de la Frăteşti la Zimnicea5 și în felul acesta se asigură că o
cotă din câștigurile mari care ies din astfel de întreprinderi va ajunge în buzunarele lor.
Privind la rece toate aceste evoluții se poate de pe acum prevedea încotro va fi dusă
țara de curentul actual. Va trebui să treacă furtuna războiului, ca să-și facă loc viziunile
moderate, atunci nu se vor mai putea ascunde urmările păguboase ale unei politici pentru
care forțele țării nu ajung în niciun fel; cu toate acestea, bărbații în mâinile cărora se află
acum destinele țării, nu se sinchisesc de așa ceva.
Generalul Florescu a condamnat, într-o broșură anonimă, ce-i drept, pe care a
publicat-o de curând, participarea României la războiul împotriva Turciei, adică modul în
care s-a desfășurat, și a exprimat părerea că, dacă se voia să se coopereze, ar fi trebuit luat
204
ca model rolul pe care Piemontul l-a jucat în războiul Crimeii; dar, deoarece se știe prea
bine că criticile lui provin din supărarea că partidul de guvernământ a trecut peste el și l-a
exclus de la participarea la treburile oficiale, vocea sa nu va avea niciun ecou special sau
vreo influență asupra cercurilor largi.
Zwiedinek

1
Nu se publică.
2
3
Pentru derularea evenimentelor și pierderile armatelor română și rusă la Plevna: Independența
României, redactor responsabil Șt. Pascu, București, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1977,
p. 169–183. Lucrare folosită și pentru alte informații privitoare la participarea României la războiul ruso-turc.
4
Contractat în vara anului 1864 de la bancherii londonezi Stern, în urma unor negocieri purtate de
ministrul de Finanțe Ludovic Steege.
5
Cu ecartament european, construită în 1877. În același an, cu scopul aprovizionării trupelor ruse, a
fost construit și tronsonul Bolgrad – Reni – Galați (cu ecartament rusesc).
25
Bukarest, am 8. Oktober 1877. Nr. 249/Polit. Confidentiel. Zwiedinek an Andrássy1
Monsieur le Comte,
Par mon très-humble rapport du 6 Octobre 1877 N°248/Polit., j'ai eu l'honneur de
mander à Votre Excellence les observations que Monsieur Cogalniceano m'avait faites
concernant les dernières agitations en Transylvanie2. Désirant juger autant que possible
moi-même de l'impression que la nouvelle de ces tentatives aventureuses avait produite sur
la Chancellerie diplomatique russe ici, je fis aujourd'hui une visite au Prince Gortchakow
sous prétexte de m'informer de sa santé. Son Altesse, un peu souffrant du temps orageux et
froid qui règne en notre ville depuis plusieurs jours, m'accueillit avec cette affabilité qui ne
lui fait jamais défaut et se mit bientôt à causer sur la marche malheureuse de la guerre, la
nécessité de la continuer même pendant l'hiver et l'état de malaise général qui en résulte
pour tout<e> l'Europe.
Plus la guerre dure, plus les mauvaises passions ont-elles le temps et l'occasion de se
faire valoir et de semer la discorde. « Chez Vous aussi, en Autriche-Hongrie, » me dit le
Prince, « vous en savez quelque chose. Les complots ourdis en Transylvanie ne manquaient
pas d'une certaine importance d'après ce que m'écrit Monsieur de Novikow3 et l'attaque
qu'on y organisait sur nos derrières était probablement destinée à donner la main au passage
que les Turcs préparaient en même temps à Silistrie.
Ici en Roumanie, on s'en émeut sérieusement, car Monsieur Bratiano vint me dire
encore hier soir que, selon les rapports de ses agents, les esprits en Transylvanie étaient
très-excités, que les autorités hongroises y durent user de la force armée pour supprimer les
désordres et pour s'emparer des principaux provocateurs, ce qui coûta même quelques
morts et blessés.
205
Ces tendances violentes, »4 continua Son Altesse, « sont vraiment impardonnables

de la part de la nation hongroise, qui a grandement tort de se mettre en opposition avec la
politique du Gouvernement commun, après que celui-ci a satisfait par le dualisme à toutes
ses ambitions légitimes. »
Je me permis de remarquer à Son Altesse que la majorité de la nation hongroise ne
pouvait nullement être responsable pour les menées illégales d'un petit nombre d'individus.
Le Prince répondit que c'était aussi l'opinion de Votre Excellence, mais que
néanmoins il serait utile d'user de la plus grande vigilance et que, par conséquent, il avait
appris avec plaisir que des ordres m'avaient été donnés par Votre Excellence de surveiller
un peu la conduite des sujets hongrois séjournant en Roumanie. J'admettais la possibilité
que le prochain courrier m'apportât des instructions dans ce sens, tout en assurant le Prince
que jusqu'à présent les Hongrois domiciliés en Roumanie, qui vaquaient tranquillement à
leurs affaires, ne me causaient aucune espèce d'inquiétude par leur conduite.
Le langage du Prince Gortchakow en cette occasion laissait entrevoir une certaine
préoccupation relativement aux complications que des démonstrations belliqueuses en
Hongrie pouvaient créer dans les circonstances actuelles, en compromettant la neutralité de
l'Autriche-Hongrie, et même sur l'état des choses en Pologne il ne me parut pas complè-
tement rassuré, car il fit mention d'un mémoire écrit par le Comte Gołuchowski5 qui
proposerait la reconstitution de la Pologne en royaume sous le sceptre d'un prince de la
maison Impériale de Habsburg-Lorraine.
Si je transmets ces paroles du Prince-Chancelier à Votre Excellence, c'est unique-
ment parce que je les considère comme un indice des inquiétudes que lui inspirent la
marche lente et pénible des opérations en Bulgarie. On ne nourrit plus ici l'espoir de voir se
terminer la campagne de cette année par un succès assez éclatant pour qu'il puisse aboutir à
une paix. Malgré la confiance qu'on a dans les talents de généraux comme Totleben et
Dondoukoff-Korsakoff, qui ont récemment obtenu des commandements à l'armée en
Bulgarie, on ne se fait pas illusion sur le temps précieux qui a été perdu, sur les ravages que
les maladies provoquées par les intempéries du climat, par des campements et des appro-
visionnements insuffisans opèrent chaque jour dans les rangs de l'armée et on pense avec
tristesse aux immenses sacrifices qu'un hiver passé sous les armes imposera à la nation
entière. Tourmenté par tant d'angoisses, on voit peut-être des dangers là où il n'y en a pas,
craignant que des troubles intérieurs ou des complications de dehors ne viennent augmenter
les difficultés dont le poids se fait sentir chaque jour de plus en plus.
Après avoir vu le Prince Gortchakow, je me rendis chez Monsieur Bratiano qui,
après une absence de plusieurs semaines, était arrivé du quartier général du Prince Charles
pour présider ici un conseil de ministres.
Il m'intéressa de savoir jusqu'à quel point le « Romanul », en représentant la
dernière échaffourée en Transylvanie comme un événement dont le gouvernement roumain
devait tirer partie, s'était inspiré des vues et des intentions du président du Conseil.
Monsieur Bratiano mit naturellement plus de circonspection dans son langage que le
journal radical; il me parla de sa parfaite confiance dans la pureté des intentions du Gouver-
nement austro-hongrois, en disant que lui personnellement ne croyait nullement à des dangers
qui pourraient menacer la Roumanie de ce côté-là, « mais, » ajouta-t-il, « le publique [sic] ne
pense pas comme moi, les populations de nos frontières s'effraient du bruit d'incursions
qu'elles croient dirigées contre leur vie et leurs foyers; c'est pourquoi le Gouvernement princier
est forcé de prendre des mesures propres à assurer l'ordre et la tranquillité. »
206
Ayant entendu que les milices territoriales des districts de la frontière avaient été
dernièrement appelées aux armes, je me permis de demander au Ministre quel était le but de
cette mobilisation.
« Cet appel n'a pas encore eu lieu, » me répondait Monsieur Bratiano, « mais si p.e.,
comme je viens de l'apprendre, 6000 honvéds6 sont réunis à Orsova pour célébrer une
fête quelconque auprès de l'endroit où la couronne de St Etienne7 a été retrouvée et si à
Turn-Severin on s'inquiète de cette concentration de troupes si près de la frontière, il ne me
reste pas d'autre expédient pour calmer ces craintes que de concentrer aussi nos troupes de
ce côté».
Je crus devoir observer au Ministre que cette mesure semblerait plutôt indiquer que
le Gouvernement partage les frayeurs puériles de la population. Tout en reconnaissant
l'obligation qui incombe au Gouvernement princier de veiller au maintien de l'ordre et de la
tranquillité sur ses frontières, je regretterais pourtant toute disposition qui dépasserait ce but
et qui aurait l'air d'une démonstration peu conforme aux intérêts du pays.
Monsieur Bratiano m'assura que le Gouvernement princier ne ferait jamais rien qui
serait contraire aux relations amicales et à la bonne entente avec le Gouvernement austro-
hongrois, auquel il se dit spécialement dévoué.
Zwiedinek

1
Notiz auf der ersten Seite: „Répondu par la dépêche du 24 Oct. 1877”.
2
Die Ausrufung der Unabhängigkeit und die Beteiligung Rumäniens am Russisch-Türkischen Krieg
hatten eine große Auswirkung auf die rumänischen Intellektuellenkreise in Österreich-Ungarn. Infolge der
Pressekampagne, welche die rumänischsprachigen Zeitungen der Doppelmonarchie lancierten, um Rumänien
und die rumänische Nationalidee zu unterstützen, bildeten sich in Siebenbürgen und in der Bukowina Hilfsko-
mitees und begann eine Kampagne zur Rekrutierung von Freiwilligen, von denen einige an den Kämpfen bei
Plewen teilnahmen. Die positiven Reaktionen eines Teils der rumänischen Presse und einiger rumänischer
Politiker auf die Solidaritätsaktionen der Rumänen im Habsburgerreich und die Weigerung Rumäniens, die
siebenbürgischen Freiwilligen auszuliefern, führte zu Spannungen in den rumänisch-österreichisch-unga-
rischen Beziehungen.
3
Zu der Zeit russischer Botschafter in Österreich-Ungarn.
4
Verweis auf die pro-osmanischen Aktionen ungarischer Aktivisten. Während des Kriegs von
1877-1878 sympathisierte die ungarische Bevölkerung mit der Türkei. Es bestanden sogar Pläne, in
Siebenbürgen Freiwilligenkorps zu schaffen, vor allem bei den Szeklern, um den russischen und rumänischen
Truppen in den Rücken zu fallen und die Versorgungsketten in Rumänien anzugreifen. Die Urheber dieser
Pläne waren Gábor Ugron, Balázs Orbán und Miklós Bartha.
5
Verweis auf die antirussische Haltung der polnischen Politiker- und Intellektuellenkreise. Polnische
Auswanderer aus dem russischen Reich bildeten sogar in der Türkei eine polnische Legion, die darauf
hinarbeitete, Polen mithilfe der Türkei wiederzuerrichten.
6
Ungarische Soldaten.
7
Die Stephanskrone, die Lajos Kossuth oder einer seiner Begleiter in Orsova während ihrer Flucht
ins Osmanische Reich im August 1849 vergrub, wurde am 8. September 1853 wiederentdeckt.
207
București, 8 octombrie 1877. Nr. 249/Polit. Confidențial. Zwiedinek către

Andrássy1
Preanobile Conte,
Prin prea-umilul meu raport din 6 octombrie 1877, nr. 248/Polit., am avut onoarea
de a trimite Excelenței Voastre observațiile pe care domnul Kogălniceanu mi le-a făcut în
legătură cu ultimele agitații din Transilvania2. Dorind a judeca pe cât se poate eu însumi
despre impresia pe care știrea privind aceste tentative aventuroase o făcuse asupra
cancelariei diplomatice ruse de aici, i-am făcut astăzi o vizită Principelui Gorceakov sub
pretextul de a mă informa despre sănătatea sa. Alteța Sa, puțin bolvav, din cauza vremii
furtunoase și răcoroase care a pus stăpânire pe orașul nostru de mai multe zile, m-a primit
cu amabilitatea de care nu duce niciodată lipsă. La scurt timp, a început să discute despre
mersul nefericit al războiului, despre necesitatea de a-l continua chiar și în timpul iernii și
despre starea generală de discomfort pe care această situație o cauzează întregii Europe.
Cu cât războiul durează mai mult, cu atât tendințele și pasiunile nefaste au timpul și
ocazia de a se impune și de a semăna discordie. „Și dumneavoastră, în Austro-Ungaria”, îmi
spuse Principele, „știți câte ceva despre aceste lucruri. Comploturile organizate în Transilvania
nu erau lipsite de o anume importanță, din ceea ce îmi scrie domnul Novikov3, iar atacul ce
se punea la cale acolo împotriva trupelor noastre din spatele frontului era probabil menit să
dea o mână de ajutor trecerii pe care turcii o pregăteau, în același timp, la Silistra.
Aici, în România, acest lucru provoacă emoții serioase, căci domnul Brătianu a
venit să-mi spună încă aseară că, potrivit rapoartelor agenților săi, spiritele erau foarte
agitate în Transilvania, că autoritățile maghiare au trebuit să folosească forțele armate acolo
pentru a reprima dezordinile și pentru a pune mâna pe principalii provocatori, ceea ce a dus
chiar la câțiva morți și răniți.
Aceste tendințe violente”4, a continuat Alteța Sa, „sunt cu adevărat de neiertat din
partea națiunii maghiare, care nu are nicidecum dreptate atunci când se opune politicii
guvernului comun, după ce acesta i-a satisfăcut, prin dualism, toate ambițiile legitime”.
Mi-am permis să-i fac Alteței Sale observația că majoritatea națiunii maghiare nu
putea fi în niciun fel responsabilă pentru acțiunile ilegale ale unui mic număr de indivizi.
Principele a răspuns că aceasta era, de asemenea, opinia Excelenței Voastre, dar că,
totuși, ar fi util să fim cât se poate de vigilenți și că, în consecință, a luat cu plăcere la
cunoștință că Excelența Voastră îmi dăduse ordinul de a supraveghea puțin conduita supu-
șilor maghiari aflați în România. Am admis că există posibilitatea să mi se comunice prin
următorul curier dispoziții în acest sens, asigurându-l totodată pe Prinț că, până acum,
maghiarii domiciliați în România, care se ocupau liniștiți cu treburile lor, nu îmi pricinuiau
niciun fel de griji din cauza conduitei lor.
Cu această ocazie, limbajul Principelui Gorceakov a lăsat să se întrevadă o anume
preocupare cu privire la complicațiile pe care manifestările războinice din Ungaria puteau
să le creeze în condițiile actuale, compromițând neutralitatea Austro-Ungariei. Nu mi s-a
părut complet liniștit nici chiar privind situația din Polonia, întrucât a menționat un memoriu
scris de Contele Gołuchowski5, care ar propune reconstituirea Poloniei drept regat, sub
sceptrul unui prinț din casa imperială de Habsburg-Lorena.
Vă transmit Excelenței Voastre aceste cuvinte ale Principelui Cancelar doar pentru
că le consider drept un indiciu al neliniștii pe care mersul lent și greoi al operațiunilor din
Bulgaria i le cauzează. Aici, nimeni nu mai nutrește speranța de a vedea încheiată campania
din acest an printr-un succes suficient de impunător pentru a se ajunge la o pace. În pofida
208
încrederii avute în talentele unor generali precum Totleben și Dondukov-Korsakov, care au

obținut recent poziții de conducere în armata din Bulgaria, nu își face nimeni iluzii cu
privire la timpul prețios care a fost pierdut și cu privire la ravagiile pe care bolile provocate
de intemperiile climatice, de condițiile de încartiruire și de aprovizionările neîndestulătoare
le provoacă în fiecare zi în rândurile armatei. Oamenii se gândesc cu tristețe la sacrificiile
imense pe care o iarnă petrecută sub arme le va impune întregii națiuni. Frământați de
atâtea frici, ei văd, poate, anumite pericole acolo unde nu există, temându-se ca niște tul-
burări interne sau niște complicații din afară să nu sporească dificultățile, ale căror greutate
se face simțită, în fiecare zi, din ce în ce mai mult.
După ce l-am vizitat pe Principele Gorceakov, m-am dus la domnul Brătianu, care,
după o absență de mai multe săptămâni, revenise de la cartierul general al Principelui Carol
pentru a prezida aici un consiliu de miniștri.
M-a interesat să aflu în ce măsură „Românul”, descriind ultima încăierare din
Transilvania drept un eveniment din care guvernul român trebuia să obțină un câștig, se
inspirase din opiniile și intențiile președintelui consiliului.
Domnul Brătianu a fost bineînțeles mai circumspect în limbajul său decât ziarul
radical. Mi-a vorbit despre încrederea sa deplină în puritatea intențiilor guvernului austro-
ungar, spunând că, el personal, nu credea nicidecum în pericolele care ar putea să amenințe
România din această direcție, „dar”, a adăugat el, „publicul nu gândește ca mine, locuitorii
de la frontierele noastre se sperie auzind zvonuri cu privire la niște incursiuni despre care
cred că sunt îndreptate împotriva vieții și căminului lor. Este motivul pentru care guvernul
princiar este forțat să ia măsurile potrivite pentru a asigura ordinea și liniștea.”
Fiindcă auzisem că milițiile teritoriale ale județelor de frontieră fuseseră de curând
chemate sub arme, mi-am permis să-l întreb pe ministru care era scopul acestei mobilizări.
„Această chemare sub arme nu a avut loc încă”, mi-a răspuns domnul Brătianu, „dar
dacă, de pildă, cum tocmai am aflat, 6.000 de honvezi6 s-au adunat la Orșova pentru a
celebra o anume sărbătoare chiar lângă locul unde a fost regăsită coroana Sf. Ștefan7, și
dacă, la Turnu-Severin, oamenii sunt îngrijorați de această concentrare de trupe atât de
aproape de graniță, nu-mi rămâne altă soluție pentru a potoli aceste temeri decât să
concentrez, la rândul meu, trupele noastre de această parte a frontierei”.
M-am simțit obligat să-i fac ministrului observația că această măsură pare mai
degrabă să indice faptul că guvernul împărtășește temerile puerile ale populației. Am admis
că guvernul princiar are datoria de a veghea asupra menținerii ordinii și liniștii la granițele
sale, dar, totodată, am spus că aș regreta orice decizie care ar depăși acest scop și care ar da
impresia unei demonstrații puțin conforme intereselor țării.
Domnul Brătianu m-a asigurat că guvernul princiar nu ar face niciodată nimic care
ar fi contrar relațiilor de prietenie și bunei înțelegeri cu guvernul austro-ungar, căruia, după
spusele sale, îi este devotat în mod deosebit.
Zwiedinek

1
Însemnare pe prima pagină: „Répondu par la dépêche du 24 Oct. 1877”.
2
Proclamarea independenței și participarea României la războiul ruso-turc au avut un impact
important în mediile intelectuale românești din Austro-Ungaria. Ca urmare a campaniei de presă în susținerea
209
României și a ideii naționale românești, inițiată de ziare de limbă română din Dubla Monarhie, în Transilvania
și Bucovina au fost organizate comitete de ajutorare și a fost începută o campanie de recrutare de voluntari,
unii dintre aceștia participând la luptele de la Plevna. Reacțiile favorabile ale unei părți a presei românești și
ale unor oameni politici români la gesturile de solidaritate ale românilor din Imperiul Habsburgic și refuzul
României de a extrăda voluntarii transilvăneni au tensionat foarte mult relațiile româno-austro-ungare.
3
La vremea respectivă, ambasador al Imperiului Rus în Austro-Ungaria.
4
Referire la activitățile pro-otomane ale activiștilor maghiari. În războiul de la 1877–1878, simpatia
populației maghiare s-a îndreptat către Turcia. Au existat chiar planuri de constituire în Transilvania a unor
detașamente de voluntari, în special din rândul secuilor, cu scopul de a ataca pe la spate trupele ruse și
române, inclusiv liniile de aprovizionare din România. Inițiatorii acestor planuri au fost Gábor Ugron, Balázs
Orbán și Miklós Bartha.
5
Trimitere la starea de spirit antirusească din mediile politice și intelectuale poloneze. În 1877,
emigranți polonezi din Imperiul Rus au creat chiar, în Turcia, o legiune poloneză, care își propunea refacerea
Poloniei cu ajutorul otomanilor.
6
Soldați maghiari.
7
Coroana Sfântului Ștefan, pe care, în timpul refugierii în Imperiul Otoman, Lajos Kossuth și înso-
țitorii săi au îngropat-o, în august 1849, la Orșova. A fost regăsită pe 8 septembrie 1853.
26
Bukarest, am 1. November 1877. Nr. 263/Polit. Confidentiel. Zwiedinek

an Andrássy
Monsieur le Comte,
J'ai vu aujourd'hui Monsieur le Prince Gortchakow et je lui ai fait les communi-
cations dont Votre Excellence a bien voulu me charger par Sa dépêche du 24 du mois passé.
Le Prince n'avait pas encore connaissance de toutes les données que Votre Excel-
lence m'a mis à même de lui fournir sur les tentatives aventurées découvertes en
Transylvanie1. Quoique complètement rassuré par des rapports de Monsieur de Novikow
sur la disposition des esprits dans les districts frontières de la Hongrie, il parut entendre
avec beaucoup d'intérêt les renseignemens qui avaient résulté de l'enquête provoquée par
Votre Excellence sur l'origine et les auteurs de l'échaffourée projetée. Il reconnut la
possibilité d'un certain rapport entre l'action tentée par des éléments révolutionnaires en
Transylvanie et les menées analogues en Russie et il se montra très-satisfait d'apprendre
que les malveillans efforts de quelques conspirateurs n'avaient trouvé aucun encouragement
dans les sentiments de la population du pays même dont ils avaient compté faire le foyer de
leurs coupables intrigues.
« Veuillez assurer Monsieur le Comte Andrássy de ma part, » me dit le Prince, « de
ma vive reconnaissance pour les nouvelles preuves qu'il a données à cette occasion encore
de ses sentimens nobles et loyaux à notre égard, veuillez lui écrire aussi que j'ai toujours eu
la confiance la plus entière dans la fermeté de son caractère et la franchise de ses paroles.
C'est cette confiance invariable qui me fait espérer de me trouver en toute circonstance en
parfait accord avec lui. »
En parlant ainsi, le Prince ne put cacher une certaine émotion qui augmenta encore
quand il fit mention de l'appui précieux que Votre Excellence avait tout dernièrement
accordé en différentes occasions à des intérêts russes en Autriche-Hongrie. Il cita l'expulsion de
Butler-Johnstone2 du territoire de la monarchie austro-hongroise, la levée de la saisie d'une
partie considérable de rails destinés pour les chemins de fer en construction en Roumanie,
le libre passage par la frontière autrichienne de caisses contenant le matériel nécessaire à la
210
réparation de monitors sur le Danube, en désignant ces faits comme tant de services rendus
au Gouvernement de son Auguste maître, que celui-ci apprécie dans toute leur valeur.
Quant à Monsieur Bratiano, j'ai également eu occasion de le voir hier et je n'ai pas
manqué de faire valoir vis-à-vis de lui l'attitude bienveillante que le Gouvernement Impérial
et Royal a invariablement observée envers la Principauté et qui devait par conséquent
exclure toute crainte d'un danger qui pourrait la menacer de notre côté.
Le Ministre se confondit de nouveau en protestations de sa foi absolue dans les
intentions éclairées de Votre Excellence; il regretta les nouvelles alarmantes qui avaient été
répandues dernièrement et sembla vouloir en attribuer en partie la faute à son collègue au
département des affaires étrangères. Il m'assura enfin que dorénavant on mettrait le plus
grand soin à empêcher la propagation de toute nouvelle qui serait de nature à troubler les
relations de bon voisinage entre les populations de l'Autriche-Hongrie et de la Roumanie.
Zwiedinek
1
2
Für Aktionen zur Unterstützung des Osmanischen Reichs.
București, 1 noiembrie 1877. Nr. 263/Polit. Confidențial. Zwiedinek către Andrássy

Preanobile Conte!
L-am văzut astăzi pe domnul Principe Gorceakov și i-am transmis mesajele cu care
Excelența Voastră a binevoit să mă însărcineze prin depeșa sa din 24 a lunii trecute.
Principele nu avea încă cunoștință de toate informațiile pe care Excelența Voastră
m-a autorizat să i le furnizez despre tentativele aventuroase descoperite în Transilvania1. Deși
unele rapoarte ale domnului Novikov despre starea de spirit în comitatele de frontieră din
Ungaria îl liniștiseră pe deplin, se pare că a ascultat cu mare interes informațiile rezultate în
urma anchetei deschise de Excelența Voastră cu privire la originea și autorii proiectatei
încăierări. A admis posibilitatea unei anumite legături dintre acțiunea încercată de elemente
revoluționare în Transilvania și acțiunile similare din Rusia și s-a arătat foarte satisfăcut de a
afla că eforturile răuvoitoare ale câtorva conspiratori nu au găsit niciun sprijin în sentimentele
populației acelei țări pe care au vrut s-o transforme în focarul intrigilor lor condamnabile.
„Binevoiți să-l asigurați pe domnul Conte Andrássy din partea mea”, mi-a zis
Principele, „de recunoștința mea profundă pentru noile dovezi pe care le-a dat, și cu această
ocazie, referitor la sentimentele sale nobile și loiale în privința noastră. Binevoiți să-i scrieți
și că am avut mereu încrederea cea mai deplină în tăria caracterului său și în sinceritatea
cuvintelor sale. Această încredere imuabilă mă face să sper că mă voi afla, în orice circum-
stanță, într-un perfect acord cu el”.
Vorbindu-mi în acest fel, Principele nu și-a putut ascunde o anume emoție, care a
mai crescut atunci când a menționat sprijinul prețios pe care Excelența Voastră îl acordase
foarte recent, cu diferite ocazii, intereselor ruse din Austro-Ungaria. A amintit expulzarea
lui Butler-Johnstone2 de pe teritoriul monarhiei austro-ungare, anularea confiscării unei
părți însemnate a șinelor destinate căilor ferate aflate în construcție în România și libera
trecere prin granița austriacă a unor lăzi conținând materialul necesar reparației monitoarelor
211
de pe Dunăre. Principele a evocat aceste fapte ca fiind tot atâtea servicii aduse guvernului
Augustului Său Stăpân, pe care acesta din urmă le apreciază la adevărata lor valoare.
În ceea ce-l privește pe domnul Brătianu, am avut, de asemenea, ocazia să-l văd ieri
și nu am pierdut prilejul să pun în evidență, în fața sa, atitudinea binevoitoare pe care
guvernul imperial și regal a adoptat-o în mod constant față de principat, atitudine care, în
consecință, trebuia să înlăture orice teamă de vreun pericol care ar putea să amenințe țara
din partea noastră.
Din nou, ministrul m-a asigurat în mod repetat de încrederea sa absolută în intențiile
luminate ale Excelenței Voastre. A regretat știrile alarmiste răspândite în ultimul timp, și se
pare că a vrut să îi atribuie parțial vina pentru aceste vești colegului său de la departamentul
afacerilor străine. În fine, mi-a promis că, de acum înainte, vor avea cea mai mare grijă să
împiedice propagarea oricărei știri ce ar putea tulbura relațiile de bună vecinătate dintre
locuitorii Austro-Ungariei și cei ai României.
Zwiedinek

1
2
Pentru activități în sprijinul Imperiului Otoman.
27
Bukarest, am 6. November 1877. Nr. 265/Polit. Zwiedinek an Andrássy
Hochgeborner Graf!
Die am 24. und 28. v. Mts. von den russischen Streitkräften in Gorni-Dubnik und
Telisch erfochtenen Erfolge1 und die fortdauernde schöne Witterung, welche noch längere
Zeit einen ungestörten Fortgang der Operationen auf dem Kriegsschauplatze hoffen läßt,
haben die sehr gedrückte Stimmung, welche die empfindlichen Verluste bei dem letzten
rumänischen Angriffe auf die Grivitza-Redoute hervorgerufen hatten2, wieder einigermaßen
gebessert. Herr Bratiano, der vom Kriegsschauplatz vor mehreren Tagen hier eingetroffen
ist, um verschiedene schwebende Fragen der Administration als da sind die Ratificirung des
Verkaufes einer größeren Anzahl von Staatsgütern, sowie die Begleichung der Garantie-
schuld des Staates an die rumänische Aktien-Eisenbahngesellschaft u.s.w. zum Abschlusse
zu bringen, hat in den Klubsitzungen seiner Partei sich mit der größten Zuversicht dafür
verbürgt, daß Plevna nicht länger als 10 Tage mehr Widerstand leisten könne.
Der Eröffnungstermin der ordentlichen Session der legislativen Körper (15./27. Novem-
ber) naht heran und das Ministerium hofft, daß der bis dahin bereits zur Thatsache
gewordene Fall von Plevna ihm die Rechtfertigung der bisher verfolgten Politik gegenüber
den Vertretern der Nation erleichtern wird. Daß Rumäniens Armee an einem Winter-
feldzuge jenseits der Donau nicht theilnehmen kann, weil es ihr dazu an der nothwendigen
Ausrüstung fehlt, das müssen sich selbst die heißblütigsten Chauvinisten hier eingestehen –
deshalb wünscht man eine rasche Beendigung der Cooperation und die Rückkehr der
Truppen auf heimischen Boden.
212
Herr Bratianu geht noch weiter in seinen Hoffnungen, indem er nach dem Falle von
Plevna den Beginn ernster Friedensverhandlungen und in ihrem Gefolge den definitiven
Friedensschluß als wahrscheinlich ansieht. Wie er mir sagte, stützt er diese Erwartung auf
die gemäßigten, friedliebenden Gesinnungen des Kaisers von Rußland selbst, der, gegen
seine Überzeugung in diesen Kampf gezogen, sich nach dem Augenblicke sehnt, wo er das
unterbrochene Werk der inneren Reform seines Reiches wieder aufnehmen können wird.
Die Verständigung mit der besiegten Türkei würde voraussichtlich nicht schwer fallen,
wenn anders England durch seine Rathschläge nicht hindernd dazwischen trete und zu einer
Fortsetzung des Rußlands Kräfte in hohem Grade absorbirenden Kampfes ermuntern würde.
Nicht sehr verschieden ist die Stimmung in den russischen Kreisen hier. In der
russischen Staatskanzlei ist man zwar um vieles vorsichtiger geworden, man hütet sich,
eine zu große Siegeszuversicht an den Tag zu legen, doch die Niederlage Mucktar-Pascha's
und der Erfolg bei Telisch haben den bereits entschwundenen Glauben an die Möglichkeit
entscheidender Erfolge noch in diesem Jahre auf's neue aufflackern gemacht und die Idee
eines abermaligen Balkan-Überganges sowie des Marsches auf Adrianopel wieder näher
gelegt. Denn, so äußerte sich jüngst Baron Jomini, der Fall Plevna's dürfte allein noch nicht
genügen, um der Türkei und auch Englands Zustimmung zu denjenigen Friedensbedingungen
zu erlangen, welche zur Erreichung des Kriegszweckes, nämlich der Sicherung der autonomen
Entwicklung der christlichen Bevölkerung Bulgariens, unumgänglich nöthig seien. Eine der
wesentlichsten dieser Bedingungen aber sei die Schleifung der Donaufestungen, da mit
türkischen Garnisonen im Lande eine autonome Verwaltung Bulgariens nicht bestehen könne.
Während somit die Blicke noch immer auf Adrianopel als das Ziel gerichtet sind,
das, wenn es noch in diesem Jahre erreicht wird, eine rasche Beendigung des beide Theile
ermüdenden Kampfes bedeuten würde, werden gleichzeitig von der russischen Kriegs-
leitung eine Reihe von Anstalten wie Baraken-Bau, Anlegung von Verpflegsmagazinen
u.s.w. getroffen, welche das Überwintern der Armee in den bereits okkupirten Landest-
heilen sichern sollen. Ich muß die nähere Beschreibung dieser Vorbereitungen dem diesem
k. u. k. Amte zugetheilten militärischen Berichterstatter überlassen und kann mich darauf
beschränken, hier allein den Einfluß in's Auge zu fassen, welchen die verlängerte Kriegs-
dauer auf das Land und die Bewohner Rumäniens ausübt. Ich muß dabei vorausschicken,
daß sich seit der Betheiligung der rumänischen Armee an den russischen Operationen in
Bulgarien die Beziehungen zwischen den fürstlichen Regierungsorganen und den russi-
schen Militärbehörden wesentlich gebessert haben. Thatsächlich sind die Russen gegen-
wärtig die Herrn in Rumänien, doch sie machen sich als solche in viel geschmeidigerer,
zuvorkommenderer Weise gelten als in den ersten Monaten nach dem Einmarsche. Wenn
sie auch über die vorhandenen Kommunikationsmittel in ganz unumschränkter Weise
verfügen und die russische Militärintendanz die Deckung der Armeebedürfnisse dabei als
ersten Gesichtspunkt festhält, so vermeidet sie doch jede überflüssige, unnöthige Einmi-
schung in die Civilverwaltung des Landes. Die Disciplin der durchziehenden russischen
Truppen ist eine durchgehends musterhafte und giebt der Bevölkerung der rumänischen
Städte und Dörfer nur selten Anlaß zu Klagen über Ausschreitungen. –
Obwohl die gesammten Lieferungen für die russische Armee in den Händen privater
Gesellschaften concentrirt sind, welche ausschließlich von Russen geleitet werden, so hat man
doch nicht unterlassen, auch einzelnen einflußreichen Rumänen einen Antheil davon zu
gestatten, um sich sie so durch die dabei in Aussicht stehenden Gewinne gewogen zu machen.
Die Eisenbahnbauunternehmungen, welche auf Kosten der russischen Regierung in
Rumänien in's Leben traten, boten Gelegenheit zu vielen nutzbringenden Transaktionen
und, indem die fürstliche Regierung sich beeilte, diesen Bauten mittels Dekret die den
öffentlichen Nützlichkeitsbauten zukommenden Begünstigungen zuzuwenden, hat sie den
213
Unternehmern die Aufgabe erleichtert und denselben einen, wie es heißt, Seitens einzelner
maßgebender Persönlichkeiten nicht ganz uneigennützigen Dienst erwiesen.
In Folge der bedeutenden russischen Militärtransporte steigerte sich das Erträgniß
der verschiedenen rumänischen Bahnen in so beträchtlicher Weise, daß die vom Staate
garantirten Zinsen dadurch voraussichtlich gedeckt und die sonst dafür erforderliche
Summe von c/a 20 Millionen francs in diesem Jahre erspart werden dürfte. Ausserdem
sind bisher bereits c/a 8 Millionen francs russischen Geldes in die rumänischen Kassen
geflossen, wenn gleich nicht genau bekannt ist unter welchem Titel. Nur mit dieser
Aushilfe ist es dem fürstlichen Finanzministerium gelungen, die fälligen Zinsencoupons der
auswärtigen Anlehen zu bezahlen.
Diese verschiedenen Thatsachen deuten jedenfalls auf ein ziemlich befriedigendes
Verhältniß zwischen den beiden Regierungen3 hin und der Umstand, daß der fürstliche
Minister des Äußern häufig über russische Übergriffe klagt, kann mich in der Wahrneh-
mung nicht irre machen, daß man sich gegenseitig möglichst gefällig zu sein sucht, wobei
sich allerdings meine Beobachtungen nur auf die Vorgänge in Rumänien und nicht auch auf
jene auf dem Kriegsschauplatze erstrecken.
Die Stimmung des rumänischen Volkes selbst wird aber von den in den Regie-
rungskreisen vorwaltenden Anschauungen nicht beeinflußt.
Das Land leidet nicht nur unter der Theilnahme am Kriege, sondern in viel höherem
Grade in Folge der durch die gänzliche Verwahrlosung der Administration und Justizpflege
eingetretenen Übel. – Allein auch diese Übel werden gegenwärtig als eine Consequenz des
Krieges angesehen und, da als Urheber des Letzteren einzig und allein Rußland gilt, so
richtet sich gegen dieses zunächst der Unmuth der Bevölkerung.
Mit nicht geringer Bitterkeit sehen die Leiter der conservativen Parteien, daß das
Bündniß mit Rußland die Macht ihrer radikalen Gegner noch vergrößert hat, während sie
eher das Gegentheil davon erwartet hatten, und der Landmann, der seine Söhne nach
Bulgarien ziehen und von dort nicht mehr zurückkehren sieht, der außerdem gezwungen
wird, mit einem nicht unbeträchtlichen Theile seiner Habe für die Bedürfnisse der Armee
beizusteuern, lebt in der Überzeugung, daß der Wille Rußlands an alledem Schuld trägt, da
er eine nur sehr unklare Kenntniß von der Verantwortlichkeit hat, die die eigene Regierung
bezüglich der dem Kriege gebrachten Opfer trifft.
Auf diese Weise erklärt es sich, daß die Stimmung im Lande im ganzen eine stark
antirussische ist; ob sie im weiteren Verlaufe der Dinge nicht auch eine antigouver-
namentale wird, hängt wohl größtentheils von der Wendung der Ereignisse selbst ab. Die
durch eine Depesche der Agence Havas verbreitete Nachricht von der Abtretung des
rumänischen Bessarabiens4 an Rußland als eine der wahrscheinlichen künftigen Friedens-
bedingungen wird von der gesammten rumänischen Presse mit großer Entrüstung als eine
böswillige Erfindung bezeichnet, da weder Rußland noch die übrigen Garantie-Mächte den
Fürstenthümern eine derartige Beeinträchtigung ihres Besitzes zumuthen könnten.
Geruhen Euer Excellenz, den Ausdruck meiner tiefsten Ehrfurcht zu genehmigen.
Zwiedinek
1
Siege der russischen Truppen unter General Gurko.
2
Vom 18. September und 19. Oktober 1877, während denen über zweitausend rumänische Soldaten
umkamen.
214
3
Der russischen und der rumänischen.
4
Der Kreise im Süden Bessarabiens.
Bucureşti, 6 noiembrie 1877. Nr. 265/Polit. Zwiedinek către Andrássy

Preanobile Conte!
Succesele repurtate de forţele ruseşti la 24 şi 28 luna trecută, la Gorni Dubnik şi la
Teliş1, plus vremea frumoasă care persistă şi care lasă speranţa că operaţiunile vor continua
nestânjenite încă multă vreme de acum înainte pe teatrul de război, au atenuat, într-o oarecare
măsură, starea de deprimare provocată de pierderile grele suferite la ultimele atacuri ale
românilor asupra redutei de la Griviţa2. Domnul Brătianu, care a revenit acum câteva zile
de pe teatrul de război, pentru a duce la bun sfârşit diferite probleme administrative rămase
în suspensie, precum ratificarea vânzării unui număr mare de moşii ale statului, echilibrarea
datoriei statului faţă de societatea pe acţiuni a căilor ferate româneşti ş.a., a dat asigurări ferme,
în şedinţele de club ale partidului său, că Plevna nu va putea rezista mai mult de zece zile.
Data deschiderii sesiunii ordinare a corpurilor legislative (15/27 noiembrie) se apropie
şi guvernul speră că predarea turcilor la Plevna va fi până atunci un fapt împlinit, care îi va
oferi posibilitatea să-şi justifice politica sa în faţa reprezentanţilor naţiunii. Că armata
română nu poate participa la o campanie de iarnă dincolo de Dunăre, pentru că-i lipseşte
echipamentul necesar, este o realitate pe care trebuie să o recunoască chiar şi şoviniştii cei
mai înfierbântaţi de pe aici, iar din acest motiv se doreşte o terminare rapidă a cooperării şi
întoarcerea trupelor pe pământul ţării.
Domnul Brătianu merge și mai departe în speranțele sale, considerând că este
probabil ca, după căderea Plevnei, să înceapă tratative serioase, iar în urma lor va veni
încheierea definitivă a păcii. Așa cum mi-a spus, în aceste așteptări ale sale el se bazează pe
atitudinea moderată, iubitoare de pace a Țarului Rusiei însuși, care, atras în această
confruntare împotriva voinței sale, tânjește după momentul în care va putea să reia opera
întreruptă a reformării interne a imperiului său. Înțelegerea cu Turcia învinsă nu ar fi poate
greu de realizat, dacă Anglia nu ar interveni în sens contrar cu sfaturile ei și ar încuraja-o să
continue lupta cu forțele solicitate la maximum ale Rusiei.
Nu foarte diferită este starea de spirit care domnește în cercurile rusești de aici. Cei
de la cancelaria de stat a Rusiei au devenit, ce-i drept, mult mai prudenți, se feresc să
manifeste o prea mare încredere în victorie, totuși înfrângerea suferită de Muhtar Pașa și
victoria de la Teliș au înflăcărat din nou credința, pierdută la un moment dat, în posibilitatea
unui succes decisiv, chiar anul acesta, și este din nou avută în vedere ideea unei traversări
ulterioare a Balcanilor și a unui marș spre Adrianopol. Pentru că, așa s-a exprimat de
curând Baronul Jomini, doar căderea Plevnei nu va fi suficientă ca să se obțină consim-
țământul Turciei și al Angliei pentru acele condiții ale păcii, care ar fi neapărat necesare
realizării scopului acestui război: asigurarea dezvoltării autonome a populației creștine
bulgare. Una dintre condițiile cele mai importante este însă distrugerea cetăților de pe
Dunăre, deoarece cu garnizoane turcești în țară n-ar putea exista o administrare autonomă
a Bulgariei.
În timp ce privirile sunt, din acest motiv, mereu ațintite asupra Adrianopolului,
văzut ca țel al războiului, care dacă ar putea fi cucerit anul acesta ar însemna o încheiere
rapidă a luptelor care au epuizat ambele tabere, conducerea armatei ruse construiește, între
timp, o serie de instalații, precum barăci, depozite de aprovizionare ș.a. care să asigure
iernarea armatei în zonele deja ocupate. O descriere mai detaliată a acestor pregătiri trebuie
215
să o las în seama raportorului trimis aici de Ministerul i. și r. și mă limitez la a observa

influența pe care prelungirea războiului o are asupra României și a locuitorilor ei. În această
privință, trebuie să presupun că, de la implicarea armatei române în operațiunile rusești din
Bulgaria, relațiile dintre guvernul princiar și autoritățile militare ruse s-au îmbunătățit în
mod evident. De fapt, rușii sunt la ora actuală stăpâni în România, dar cu toate acestea se
poartă într-un mod mult mai flexibil, mai binevoitor decât în primele luni de după
pătrunderea lor aici. Chiar dacă dispun într-un mod absolut nelimitat asupra mijloacelor de
comunicație existente, iar intendența militară rusească consideră că prioritatea ei numărul
unu este acoperirea nevoilor armatei, se evită orice imixtiune inutilă în administrarea civilă
a țării. Disciplina trupelor ruse care se îndreaptă spre front este în general exemplară și
populația orașelor și satelor românești are rareori motiv de plângere pentru excese.
Deși toate livrările pentru armata rusească s-au concentrat în mâinile unor societăți
particulare, care sunt conduse exclusiv de ruși, nu s-a omis totuși ca o parte din ele să fie lăsată
în seama unor români influenți, pentru a-i face interesați de câștigurile care se pot obține astfel.
Întreprinderile feroviare, care au fost întemeiate în România pe cheltuiala guver-
nului rusesc, au oferit ocazia pentru multe tranzacții profitabile, iar guvernul princiar,
grăbindu-se să întrebuințeze aceste circumstanțe favorabile pentru construcții prin
intermediul decretului dat de resortul lucrărilor publice, le-a ușurat misiunea investitorilor
și le-a făcut un serviciu deloc dezinteresat, cum se spune, anumitor personalități decidente.
Ca urmare a însemnatelor transporturi rusești, încasările diferitelor căi ferate româ-
nești au crescut într-un mod atât de considerabil, încât este de presupus că dobânzile
garantate de stat sunt în felul acesta acoperite și că sumele care erau necesare în acest sens,
de circa 20 de milioane de franci, vor putea fi economisite. În plus, au intrat deja până acum
în casieriile românești circa opt milioane de franci, banii rușilor, chiar dacă nu se știe exact
sub ce titlu. Numai datorită acestor încasări neprevăzute a reușit guvernul princiar să
plătească cuponul de dobândă scadent al împrumutului extern.
Fiecare din aceste elemente arată, în orice caz, că există o relație destul de
mulțumitoare între cele două guverne3, iar dacă ministrul princiar al Afacerilor Străine se
plânge adesea de imixtiuni rusești, nu mă poate înșela pe mine asupra faptului că cele două
instituții caută să-și facă servicii reciproce, firește în condițiile în care observațiile mele se
limitează numai la evoluțiile din România și nu cuprind și pe cele de pe teatrele de război.
Starea de spirit a poporului român nu este însă influențată de viziunile cercurilor
guvernamentale.
Țara suferă nu numai din cauza participării la război, ci, într-o mult mai mare
măsură, din cauza problemelor generate de haosul care domnește în administrație și în
justiție. Numai că și aceste rele sunt considerate la ora actuală drept o consecință a războ-
iului, și pentru că inițiatoarea acestuia din urmă este în exclusivitate Rusia, asupra ei se
îndreaptă deocamdată nemulțumirea populației.
Cu aceeași amărăciune, liderii partidului conservator interpretează și faptul că
alianța cu Rusia a sporit și mai mult puterea adversarilor lor radicali, în vreme ce ei se
așteptaseră la contrariu, iar cetățenii, ai căror fii au plecat în Bulgaria și de acolo nu se știe
dacă se vor mai întoarce, și care, în plus, sunt siliți să contribuie cu o parte deloc neglijabilă
a averii lor la acoperirea nevoilor armatei, trăiesc cu convingerea că voința Rusiei este
vinovată de toate cele, pentru că nu au decât o percepție neclară asupra responsabilității
care revine propriului guvern în privința sacrificiilor făcute pentru război.
Toate acestea explică faptul că starea de spirit din țară este, în general, antirusească;
posibila transformare a acesteia, în timp, în una antiguvernamentală depinde de evoluția
216
evenimentelor. Știrea privind încorporarea Basarabiei românești 4 la Rusia, difuzată prin

Agenția Havas, drept condiție pentru încheierea Păcii, este percepută cu mare indignare de
către presa românească, în întregul său, ca o intenția răuvoitoare, deoarece nici Rusia și nici
celelalte Puteri garante nu pot impune Principatului o astfel de limitare a teritoriului său.
Zwiedinek
1
Victorii ale trupelor ruse conduse de generalul Gurko.
2
Din 18 septembrie și 19 octombrie 1877, în timpul cărora au murit peste două mii de soldați români.
3
Rus și român.
4
A județelor din sudul Basarabiei.
28
Bukarest, am 14. Dezember 1877. Nr. 289/Polit. Zwiedinek an Andrássy
Hochgeborner Graf!
Unter dem unmittelbaren Eindrucke des mir von Eurer Excellenz mit hohem Erlasse
ten
vom 7 d. Mts zur Durchsicht übermittelten Bruchstückes der für die Delegationen vorbe-
reiteten Sammlung von Aktenstücken1 vermag ich, gleichzeitig mit meinem ehrfurchts-
vollsten Danke für die mir durch diese Dokumente gewordene höchst werthvolle Belehrung,
nur meine innige Überzeugung ergebenst auszusprechen, daß die Veröffentlichung dieser
Sammlung dazu beitragen muß, die Achtung von der Leitung der auswärtigen Politik
Österreich-Ungarns zu erhöhen, das Vertrauen in sie zu mehren. Denn für jeden vor-
urtheilsfreien Beurtheiler ergiebt sich daraus mit voller Klarheit das mit ebenso großer
Stetigkeit als Mäßigung im Auge behaltene und verfolgte Ziel, nämlich bei der Lösung der
durch die Ereignisse im Oriente hervorgerufenen Verwicklungen die Interessen des eigenen
Staates unter allen Umständen zu wahren, dabei aber den berechtigten Wünschen und
Bestrebungen der anderen uns befreundeten Mächte in loyalster Weise Rechnung zu tragen
und, soweit sie die Verbesserung des Looses der christlichen Bevölkerung der Nachbar-
Provinzen der Türkei beabsichtigten, ihnen unsere Mitwirkung nicht vorzuenthalten.
Auch Rumäniens Staatsmänner müssen durch die Lektüre dieser Aktenstücke an die
wohlwollende Unterstützung erinnert werden, die das österreichisch-ungarische Cabinet,
unbeirrt von dem Kampfe der Parteien in diesem Lande, seiner autonomen Entwicklung,
der Förderung seiner Wohlfahrt und seines Gedeihens wiederholt entgegen brachte.
Ich erwarte mir von dieser Erinnerung gerade im gegenwärtigen Augenblicke nicht
nur eine ersprießliche Wirkung auf die fürstliche Regierung, sondern erblicke darin auch
eine Ermuthigung für alle mäßig denkenden und ehrlichen Politiker dieses Landes.
Dem Auftrage Eurer Excellenz entsprechend habe ich die auf Rußland sich bezie-
henden Aktenstücke dieser Sammlung zur Kenntniß des Fürsten Gortchakow gebracht und
beehre ich mich, Hochdenselben in der Anlage Abschrift eines Privatbriefes zu unter-
breiten, mit welchem Herr Baron Yomini im Auftrage des Fürsten mich ersuchte, dessen
Dank für die rücksichtsvolle Verständigung von der beabsichtigten Publikation, gegen
217
welche von Seiten des russischen Reichskanzlers keinerlei Bedenken obwaltet, zu Hochdero
Kenntniß zu bringen.
Zwiedinek
1
Verweis auf die Reihe Auswärtige Angelegenheiten. Correspondenzen des Kaiserlich-König-
lichen Ministeriums des Äussern, 1866–1872, 6 Bde, Wien, Druck und Verlag der k. k. Hof- und
Staatsdruckerei, 1868–1872.
Bucureşti, 14 decembrie 1877. Nr. 289/Polit. Zwiedinek către Andrássy
Preanobile Conte!
Printre impresiile nemijlocite pe care le-am căpătat în urma faptului că Excelența
Voastră a binevoit ca, prin înaltul decret din data de 7 a lunii, să-mi prezinte câteva frag-
mente din colecția de documente pregătită pentru ședința Delegațiilor1, doresc să-mi exprim,
împreună cu mulțumiri respectuoase pentru că grație acestor documente am putut să ajung
la înțelegerea evenimentelor, convingerea mea fermă că această colecție va contribui la
creșterea prestigiului conducerii politicii externe austro-ungare și la sporirea încrederii în
ea. Pentru orice observator obiectiv, rezultă foarte clar faptul că țelul avut permanent în
vedere, cu mare tenacitate, dar și cu moderație, anume că la soluționarea complicațiilor
provocate de evenimentele din Orient trebuiesc urmărite în orice condiții și în modul cel
mai loial cu putință, atât interesele statului nostru cât și dorințele îndreptățite și strădaniile
Puterilor prietene, în măsura în care urmăresc ameliorarea soartei populațiilor creștine din
provinciile învecinate din Turcia și nu vom refuza niciodată să ne manifestăm influența.
Și oamenii de stat români vor trebui ca, grație lecturării acestor documente, să-și
amintească de sprijinul binevoitor al cabinetului austro-ungar, care nu a fost afectat de
luptele dintre partidele acestei țări, urmărind mereu promovarea bunăstării și înfloririi ei.
Mă aștept ca această amintire, tocmai în momentele actuale, să exercite nu doar o
influență benefică asupra guvernului princiar, ci să reprezinte și o încurajare pentru toți
politicienii moderați și onești din această țară.
Conform misiunii ce mi-a fost încredințată de către Excelența Voastră, am adus la
cunoștința Principelui Gorceakov acele acte care se referă la Rusia, și am onoarea să supun
atenției Excelenței Voastre, în anexă, copia unei scrisori personale prin intermediul căreia
am fost căutat de domnul Baron Jomini, din însărcinarea aceluiași prinț, pentru a mi se
aduce la cunoștință mulțumirile pentru intenționata publicare și pentru a mi se spune că
Principele nu are nimic de obiectat împotriva acestui demers.
Zwiedinek
1
Referire la seria Auswärtige Angelegenheiten. Correspondenzen des Kaiserlich-Königlichen Ministeriums
des Äussern, 1866–1872, 6 Bde, Wien, Druck und Verlag der k. k. Hof- und Staatsdruckerei, 1868–1872.
218
29
Monsieur le Comte,
Lors de ma dernière rencontre avec Mons. Cogalniceano après son retour de Jassy,
jusqu'où il avait accompagné Sa Majesté l'Empereur de Russie, ce ministre saisit l'occasion
pour me prier de transmettre à Votre Excellence en forme d'une communication confi-
dentielle les préoccupations créées au Gouvernement Princier par le projet de la Russie
de rentrer, à la conclusion de la paix avec la Turquie, en possession de la partie de la
Bessarabie annexée par le traité de Paris à la Moldavie.
Quoiqu'assez peu tenté de me faire auprès de Votre Excellence l'organe des
confidences improvisées du ministre des affaires étrangères Princier, je ne peux pourtant
pas me dispenser de rapporter certaines ouvertures que Mons. Cogalniceano crut à-propos
de me faire à cette occasion.
Parlant d'abord des arrangements concertés par les trois Empereurs à Reichstadt, il
prétendit savoir que la question de la rétrocession de la Bessarabie à la Russie y avait déjà
été traitée, sans que Votre Excellence y eût explicitement adhéré, mais aussi sans qu'Elle s'y
fût sérieusement opposée1.
« Un des principaux buts de mon voyage à Vienne l'été dernier, » continua le
ministre, « était l'espoir que je nourrissais de convaincre le Comte Andrássy du danger que
le rétablissement de la domination des Russes sur les embouchures du Danube impliquait
non seulement pour nous, mais beaucoup plus encore pour les intérêts politiques et com-
merciaux de l'Autriche-Hongrie. J'aurais désiré que le cabinet de Vienne, en nous garantis-
sant sa protection, nous eût dispensé de la nécessité de passer le Danube avec notre armée.
Malheureusement, je ne pus alors obtenir une réponse précise; le Comte Andrássy
observa une réserve absolue sur les éventualités de la paix qui terminerait une guerre dont
la marche se dessinait alors encore trop vaguement.
Je dus retourner en Roumanie sans avoir pu m'éclaircir suffisamment si l'Autriche-
Hongrie s'intéressait ou non à la défense de l'intégrité de notre territoire et c'est alors
seulement que je crus devoir donner mon assentiment à ce que les troupes Roumaines
passassent le Danube; je comptais sur la générosité de l'Empereur Alexandre, qui ne voudrait
pas dépouiller ceux qui ont bravement et gratuitement versé leur sang pour sa cause. »
«Eh bien, il me semble», ajouta le ministre, « que je me suis trompé dans mon
attente; l'Empereur voudrait peut-être nous ménager, mais le parti représenté par Ignatiew
l'emporte sur ses bonnes dispositions.
Il est vrai que le Prince Gortchacow n'a touché jusqu'à présent cette question avec
nous que d'une manière tout-à-fait académique, mais tout me porte à croire qu'une fois la
guerre finie, on nous demandera catégoriquement la Bessarabie, en nous offrant une partie
de la Dobroudscha comme compensation. Je suis fermement résolu de ne jamais adhérer à
une pareille proposition, mais pas moi seulement, toute la Roumanie résisterait avec la plus
grande énergie si nous avions la certitude que dans cette résistance nous aurions l'Autriche-
Hongrie de notre côté.
Voilà ce que je vous prie, Monsieur l'Agent, de porter à la connaissance du Comte
Andrássy, pour qu'il veuille bien me faire savoir, par la voie qu'il jugera la plus convenable,
si nous pouvons encore toujours compter sur l'appui de l'Autriche-Hongrie en luttant pour
l'intégrité de notre territoire et en protestant contre un changement qui serait une spoliation
à notre égard, mais qui menacerait en même temps la liberté de la navigation du Danube. »
219
C'est ainsi que Monsieur Cogalniceano termina son discours durant lequel je ne
l'avais pas une seule fois interrompu. Je me bornai de lui promettre que je transmettrais ses
communications à Votre Excellence, mais j'ajoutai que jusqu'à présent j'avais appris par les
journaux seulement que la rétrocession de la Bessarabie pourrait être une des conséquences
de la guerre actuelle.
Zwiedinek
1
Siehe die Einleitung dieses Bandes.
București, 26 decembrie 1877. Nr. 292/Polit. Zwiedinek către Andrássy
Preanobile Conte!
În timpul ultimei mele întâlniri cu domnul Kogălniceanu, după întoarcerea sa din
Iași, până unde îl însoțise pe Majestatea Sa Împăratul Rusiei, acest ministru a profitat de
ocazie ca să mă roage să transmit Excelenței Voastre, sub forma unui mesaj confidențial,
îngrijorarea pe care o provoacă guvernului princiar proiectul Rusiei de a reintra, la înche-
ierea păcii cu Turcia, în posesia părții Basarabiei alipite Moldovei prin tratatul de la Paris.
Deși am fost destul de puțin tentat să acționez pe lângă Excelența Voastră drept
mesagerul confidențelor improvizate ale ministrului princiar al Afacerilor Străine, nu pot
totuși să neglijez să raportez anumite destăinuiri pe care domnul Kogălniceanu a crezut
potrivit să mi le facă cu această ocazie.
Vorbind mai întâi de aranjamentele convenite de cei trei împărați la Reichstadt, a
pretins că știe că chestiunea retrocedării Basarabiei către Rusia fusese deja abordată acolo,
fără ca Excelența Voastră să se fi pronunțat explicit în favoarea acesteia, dar și fără ca Ea să
se fi opus acestui lucru într-un mod serios1.
„Unul dintre scopurile principale ale călătoriei mele la Viena din vara trecută”, a
continuat ministrul, „a fost speranța pe care am avut-o să-l conving pe Contele Andrássy de
pericolul pe care îl implică restabilirea stăpânirii rușilor asupra gurilor Dunării nu doar
pentru noi, ci, într-o măsură mult mai mare, pentru interesele politice și comerciale ale
Austro-Ungariei. Mi-aș fi dorit ca guvernul de la Viena, prin garantarea protecției sale, să
ne fi scutit de necesitatea de a trece Dunărea cu armata noastră.
Din nefericire, nu am putut atunci să primesc un răspuns precis. Într-adevăr, Contele
Andrássy a manifestat o rezervă completă cu privire la posibilii termeni ai păcii care urma
să pună capăt unui război, a cărui desfășurare se înfățișa în acel moment încă în mod prea vag.
A trebuit să mă întorc în România fără să fi putut clarifica suficient faptul dacă
Austro-Ungaria se interesa sau ba de apărarea integrității teritoriului nostru, și doar atunci
am crezut necesar să îmi dau acordul pentru trecerea trupelor române peste Dunăre. Am
contat în acele clipe pe generozitatea Împăratului Alexandru, care, credeam eu, nu ar fi vrut
să îi spolieze pe cei care și-au vărsat cu vitejie și fără vreo recompensă sângele pentru cauza sa”.
„Ei bine”, a adăugat ministrul, „se pare că m-am înșelat în așteptările mele. S-ar
putea ca Împăratul să fi vrut să ne menajeze, dar partidul pe care îl reprezintă Ignatiev a
reușit să își impună voința asupra bunelor sale intenții.
Este adevărat că Principele Gorceakov nu a vorbit până acum cu noi despre această
chestiune decât în mod completamente academic, dar totul mă face să cred că, odată
220
războiul încheiat, ni se va cere în mod categoric Basarabia, oferindu-ni-se o parte a Dobrogei

drept compensație. Sunt ferm hotărât să nu accept niciodată o asemenea propunere, dar nu
doar eu, ci întreaga Românie s-ar opune în modul cel mai energic dacă am avea certitudinea
că, în această rezistență, am avea Austro-Ungaria de partea noastră.
Vă rog, deci, domnule Agent, să aduceți la cunoștință acest lucru Contelui Andrássy,
pentru ca el să binevoiască de a mă înștiința, pe calea pe care o va considera cea mai
convenabilă, dacă mai putem în continuare să contăm pe sprijinul Austro-Ungariei, în lupta
pentru integritatea teritoriului nostru și în protestele noastre împotriva unei modificări
teritoriale care ar fi o spoliere pentru noi, dar care ar amenința în același timp libertatea
navigației pe Dunăre”.
Așa și-a încheiat domnul Kogălniceanu discursul, în timpul căruia nu-l întrerup-
sesem nici măcar o singură dată. M-am limitat să-i promit că voi transmite mesajul său
Excelenței Voastre, adăugând totodată că, până acum, aflasem doar din ziare că retrocedarea
Basarabiei ar putea fi una dintre consecințele războiului actual.
Zwiedinek
1
30
Hochgeborner Graf!
Die in meinem gehorsamen Chiffretelegramme vom 14. d. M. enthaltene Meldung
von der Seitens des Herrn Cogalniceano beabsichtigten Abberufung des Herrn Balaceano
von Wien stützte sich auf eine mir von einem verläßlichen Vertrauensmanne gewordene
Mittheilung, daß der rumänische Minister des Äussern, unzufrieden mit der ihm nicht
genügend submiß erscheinenden Haltung des genannten Agenten, den auf seine Abbe-
rufung zielenden Vortrag an den regierenden Fürsten bereits vorbereitet habe.
Einige Tage später tauchte die Nachricht auch in der politischen Correspondenz auf
mit dem Zusatze, daß General Ghika zum Nachfolger des Herrn Balaceano bestimmt sei,
und ich möchte glauben, daß dieses Gerücht nicht ganz ohne Zuthun des rumänischen
Ministers des Äussern in die Öffentlichkeit gedrungen ist.
In meiner Zusammenkunft mit Herrn Cogalniceano vom 23. d. M., über welche ich
Eurer Excellenz mit meinem heutigen Berichte N°292/pol. das Nähere melde, sprach sich der
Minister unter andern auch über die Gründe seiner Unzufriedenheit mit Herrn Balaceano aus.
Er behauptete, derselbe sei zu empfindlich und eigenwillig, dabei den verschiedens-
ten Einflüßen zugänglich, so höre er z. B. gegenwärtig mehr auf die Einflüsterungen eines
in Wien weilenden, von Kaiser Alexander sehr begünstigten russischen Generals als auf die
Weisungen des hiesigen auswärtigen Amtes.
Herr Cogalniceano erzählte mir ferners, er habe Herrn Balaceano durch den neu
ernannten Sekretär der rumänischen Agenzie in Wien, Herrn Steriadi, den mündlichen
221
Auftrag übersendet, Euer Excellenz seine Bedenken über den von den Russen angestrebten
Wiedererwerb des rumänischen Bessarabiens mitzutheilen, Herr Balaceano habe aber
erklärt, dies ohne schriftliche Weisung nicht thun zu können.
Ich erwähnte bei diesem Anlaße des in den Zeitungen verzeichneten Gerüchtes von
der bevorstehenden Abberufung des rumänischen Agenten von Wien; leider hatte ich das
hohe Chiffretelegramm vom 23. d. noch nicht erhalten, da es mir erst gestern zukam, sonst
hätte ich die Gelegenheit sogleich benützt, um dem mir gewordenen Auftrage gemäß die
Unbeliebsamkeit jener Abberufung, falls sie wirklich beabsichtigt würde, hervorzuheben.
Herr Cogalniceano stellte eine solche Absicht zwar in Abrede, doch denke ich mit
dem Herrn Minister noch heute oder morgen zusammen zu treffen und werde dann nicht
ermangeln, Eurer Excellenz hohen Auftrag in entsprechender Weise auszuführen.
Zwiedinek

Bucureşti, 26 decembrie 1877. Nr. 293/Polit. Zwiedinek către Andrássy
Preanobile Conte!
Înștiințarea conținută în telegrama mea cifrată din data de 14 a lunii, referitoare la
intenția domnului Kogălniceanu de a-l rechema pe domnul Bălăceanu de la Viena, se baza
pe ceea ce îmi comunicase o persoană de încredere, că ministrul român al Afacerilor
Străine, nemulțumit de atitudinea numitului agent, care nu i se pare a fi destul de obedient,
a pregătit deja un demers în acest sens către Principele domnitor.
Câteva zile mai târziu, vestea a apărut în corespondența politică, cu completarea că
generalul Ghica este destinat ca succesor al domnului Bălăceanu, iar eu credeam că acest
zvon nu a pătruns în spațiul public chiar fără nicio contribuție din partea ministrului
Afacerilor Străine.
În cadrul întrevederii pe care am avut-o cu domnul Kogălniceanu, pe data de 23 a
lunii, despre care am raportat în amănunt Excelenței Voastre, în raportul meu de astăzi
nr. 292/pol., ministrul a vorbit, printre altele, și despre motivele nemulțumirii sale față de
domnul Bălăceanu.
El a afirmat că respectivul agent este prea sensibil și încăpățânat, în schimb deschis
la cele mai diverse influențe; astfel, de pildă, la ora actuală ascultă mai mult de ceea ce îi
șoptește un general rus, care se bucură din plin de favorurile Țarului Alexandru și se află la
Viena, decât de indicațiile primite de la ministerul Afacerilor Străine de aici.
În continuare, domnul Kogălniceanu mi-a povestit că i-a transmis domnului
Bălăceanu o indicație prin viu grai, prin intermediul noului secretar al agenției românești de
la Viena, domnul Steriadi, ca să comunice Excelenței Voastre temerile lui privind eforturile
pe care le fac rușii pentru a obține retrocedarea Basarabiei românești, dar domnul
Bălăceanu i-a declarat că nu poate face așa ceva, dacă nu primește o indicație scrisă.
Cu acest prilej, eu am menționat zvonurile apărute în ziare despre apropiata
rechemare a agentului român de la Viena, din păcate însă nu primisem pe atunci telegrama
cifrată din data de 23 a lunii, care mi-a parvenit abia ieri, altfel m-aș fi folosit imediat de
222
ocazie pentru a sublinia, conform misiunii primite, cât de neplăcută ne-ar fi acea rechemare,
dacă ea într-adevăr se intenționează.
Domnul Kogălniceanu a contestat, ce-i drept, ideea că ar avea o asemenea intenție,
dar, cu toate acestea, mă gândesc să mă întâlnesc din nou cu domnul ministru, fie astăzi,
fie mâine, pentru a îndeplini, așa cum se cuvine, înalta însărcinare primită de la Excelența
Voastră.
Zwiedinek

31
Bukarest, am 1. Jänner 1878. Nr. 1/Polit. Zwiedinek an Andrássy
Hochgeborner Graf!
Eurer Excellenz chiffrirte Weisung vom 30. v. Mts habe ich die Ehre gehabt zu
erhalten.
Gestern interpellirte mich Herr Cogalniceano, dem ich im Ministerium des Äussern
begegnete, über die Nachricht, die ich Hochdenselben am 26. v. M. mitgetheilt hatte. Er
sagte mir, ich habe durch meine irrige Meldung von der beabsichtigten Proklamirung des
Königthums die fürstliche Regierung in ungerechtfertigter Weise verdächtigt und trage
Schuld an den ernsten Warnungen, welche Euer Excellenz diesfalls durch Herrn Balaceano
an die fürstliche Regierung gelangen ließen.
Ich erwiederte dem Herrn Minister, daß ich Eurer Excellenz nur ein Gerücht mitget-
heilt habe, welches, wenn es mir auch durchaus als unwahrscheinlich erschien, doch, wie er
selbst wissen müsse, eine solche Verbreitung gefunden hatte, daß ich es nicht gänzlich
unbeachtet lassen konnte. Übrigens bedauere ich die Meldung nicht, da sie die Gelegenheit
bot, die gänzliche Übereinstimmung der Anschauungen der fürstlichen Regierung mit jenen
des österreichisch-ungarischen Cabinetes in dieser Frage zu constatiren, – eine Überein-
stimmung, welche Eurer Excellenz zu großer Befriedigung gereiche.
Zur Beleuchtung der Sachlage erlaube ich mir hier noch anzuführen, daß mein
russischer College1 so sehr an die Möglichkeit einer die Proklamation des Königthums
bezweckenden Demonstration glaubte, daß er sich veranlaßt sah, seine Regierung für diese
Eventualität im telegrafischen Wege um Verhaltungsbefehle zu bitten.
Die Energie, mit welcher Euer Excellenz die fürstliche Regierung zu einer Erklä-
rung in dieser Angelegenheit veranlaßt haben, dürfte jedenfalls das Gewicht der Bedenken
vermehren, welche im letzten Augenblicke die Ausführung des unüberlegten Planes
vereitelten, so daß man nunmehr nicht so bald auf denselben zurückkommen wird. Daß
aber der Gedanke an das „Königreich” Rumänien als einen gleichberechtigten Faktor im
Congresse der europäischen Staaten so Manchem hier vorschwebte, der ihn jetzt als eine
Albernheit belächelt, ist kaum zweifelhaft und deshalb werde ich trotz aller offiziellen
Dementis allfällige Symptome neuer Bestrebungen in dieser Richtung stets zu Eurer
Excellenz hohen Kenntniß bitten. –
223

Zwiedinek

1
Baron Stuart.
Bucureşti, 1 ianuarie 1878. Nr. 1/Polit. Zwiedinek către Andrássy

Preanobile Conte!
Am avut onoarea să primesc dispoziţiile cifrate ale Excelenţei Voastre din data de
30 a lunii trecute.
Ieri, domnul Kogălniceanu, cu care m-am întâlnit la Ministerul Afacerilor Străine,
m-a interpelat referitor la ştirea pe care v-am comunicat-o pe data de 26 a lunii trecute.
Mi-a spus că, din cauza înştiinţării mele greşite despre o intenţionată proclamare a rega-
tului, am creat suspiciuni nejustificate asupra guvernului princiar şi eu sunt vinovat de aver-
tismentele serioase pe care Excelenţa Voastră le-a transmis guvernului princiar, prin
intermediul domnului Bălăceanu.
Am răspuns domnului ministru că eu am comunicat Excelenţei Voastre un zvon,
care, deşi mi se părea absolut neverosimil, aşa cum ştie şi el, ministrul, găsise totuşi o
asemenea răspândire, încât nu puteam să-l las neobservat. De altfel, nu regret deloc înştiin-
ţarea pe care am transmis-o, pentru că ea a oferit prilejul să se constate deplina suprapunere
de vederi care există în această chestiune între guvernul princiar şi cabinetul austro-ungar,
spre marea mulţumire a Excelenţei Voastre.
Pentru lămurirea situaţiei, îmi permit să amintesc aici faptul că și colegul meu rus1
credea atât de mult în posibilitatea unei proclamări a regatului, încât s-a văzut obligat să ceară
guvernului său dispoziţii despre cum ar trebui să se comporte într-o asemenea eventualitate.
În orice caz, energia cu care Excelenţa Voastră a determinat guvernul princiar să dea
o declaraţie în această chestiune ar trebui să sporească greutatea temerilor care în ultima
clipă au zădărnicit realizarea acestui plan nechibzuit, aşa încât să nu se revină prea curând
asupra lui. Dar, faptul că ideea unui „regat” al României, ca factor cu drepturi egale în
concertul statelor europene, este întrevăzută de mulţi din cei de aici, chiar dacă acum râd de
ea ca de o inepţie, nu mai poate fi pusă la îndoială, şi din acest motiv, în pofida oricâtor
dezminţiri oficiale, eu voi continua să aduc la cunoştinţa Excelenţei Voastre orice fel de
semnale legate de alte strădanii în această direcţie.
Zwiedinek

1
Baronul Stuart.
224
32
Hochgeborner Graf!
Ich hatte die Ehre, am 30ten v. M. dem Fürsten Carl in einer zu diesem Behufe
nachgesuchten Privataudienz meine Glückwünsche zu seiner Rückkehr in die Hauptstadt
darzubringen.
Seine Hoheit empfing mich in gewohnter liebenswürdiger Weise.
Im Laufe des Gespräches, das vorzugsweise die Ereignisse der letzen Monate auf
dem Kriegsschauplatze und den Antheil, welchen die rumänische Armee daran genommen,
zum Gegenstande hatte, ergriff der Fürst wiederholt die Gelegenheit, um mit Dank der
wohlwollenden Gesinnung zu erwähnen, die Euer Excellenz unter allen Umständen ihm
und seinem Lande unverändert bewahrt haben.
Im günstigen Augenblicke, so sagte der Fürst unter Anderem, sei es ihm gegönnt
gewesen, seine Armee vor Plevna zu führen, wo sie im Wetteifer mit den russischen Kampf-
genossen ihre Tüchtigkeit bewähren konnte; im günstigen Augenblicke auch habe der Fall
Plevna’s dort ihre Anstrengungen gekrönt, bevor des Winters ganze Strenge die ohnehin
nicht geringen Drangsale der Cernirungsarmee noch vermehrte. Nun könne die rumänische
Armee wieder zu ihrer ursprünglichen Aufgabe in diesem Feldzuge zurückkehren, nämlich
zu den Operationen gegen Widdin und zur Vertheidigung des linken Donauufers von
Giurgevo bis Calaraschi.
Im Ganzen machten mir die Äusserungen des Fürsten den Eindruck, als habe er an der
Heerführerrolle Gefallen gefunden und halte sie für noch nicht beendet in diesem Kriege.
Auf meine Frage, ob wir nun auf eine längere Anwesenheit Seiner Hoheit in der
Hauptstadt rechnen könnten, antwortete der Fürst, daß, sobald die rumänischen Divisionen
in die ihnen angewiesenen neuen Stellungen werden eingerückt sein, er dieselben inspiciren
müsse.
Die Friedensfrage wurde nur sehr flüchtig berührt; nur ein rasches Vordringen der
Russen über den Balkan, meinte der Fürst, könne die Türken zur entsprechenden Nachgie-
bigkeit bewegen, dazu aber seien jetzt die Witterungsverhältnisse nicht günstig, auch
scheine England die Türkei auf’s neue in ihrem Widerstand zu ermuthigen.
Mit Nachdruck betonte der Fürst, daß er hoffe, der künftige Frieden werde die
Neutralisirung der Donau mit sich bringen und daß er in dieser Beziehung die besten
Erfolge von Eurer Excellenz erleuchtetem Wirken erwarte.
Zum Schluße kam der Fürst noch auf die rumänischen Eisenbahnanschlüsse zu
sprechen und fragte, ob es nicht möglich sein werde, daß der Anschluß in Vercierova
unabhängig von jenem in Predeal eröffnet werde.
Ich wies darauf hin, daß die Gleichzeitigkeit der zwei Anschlüsse eines der beiden
Hauptmomente bei Abschluß der bezüglichen Convention gewesen sei 1, und erwähnte die
Interessen, welche durch ein Nichteinhalten dieser Bedingung geschädigt würden. Der
Fürst erkannte die Berechtigung unseres Standpunktes in dieser Frage vollkommen an, gab
auch zu, daß es nicht der Krieg gewesen sei, welcher zunächst dem Bau der Linie Ploiesti-
Predeal hindernd entgegengetreten sei, sondern vielmehr das dem Bauunternehmer
gegenüber eingehaltene Verfahren. Er versicherte, daß er sich für jene Linie noch immer
auf das Lebhafteste interessire und nach Kräften dahin wirken wolle, daß die unterbrochenen
Arbeiten bald möglichst wieder aufgenommen werden. Die große Schwierigkeit sei nur der
225
Mangel an den nöthigen Fonds, worauf ich mir zu bemerken erlaubte, daß die Geldbe-
schaffung für ein dem Lande so nützliches Unternehmen der fürstlichen Regierung in dem
Augenblicke gelingen werde, in welchem sie dieselbe mit vollem Ernste beabsichtige.
Zwiedinek
1
Zur Frage eines Anschlusses der rumänischen an die österreichisch-ungarischen Eisenbahnen
wurden zuerst 1867 offizielle Gespräche geführt. Im Januar 1868 wurde ein Abkommen unterzeichnet, das die
Konzession der Eisenbahnstrecke Lemberg – Czernowitz – Suczawa – Iași vorsah. Im Februar 1873 folgte das
Abkommen bezüglich des Bahnhofs von Itzkany – Burdujeni und im Mai 1874 das Abkommen für die
Eisenbahnverbindungen in Vârciorova und Predeal.
București, 1 ianuarie 1878. Nr. 2/Polit. Zwiedinek către Andrássy

Preanobile Conte!
Pe data de 30 a lunii trecute am avut onoarea să fiu primit de către Principele Carol
în audienţa pe care am solicitat-o pentru a-l felicita cu prilejul reîntoarcerii sale în Capitală.
Alteţa Sa m-a primit ca de obicei într-un mod foarte amabil.
În cursul discuţiei, care a avut ca teme principale evenimentele ultimelor luni de pe
teatrul de război şi contribuţia pe care a avut-o aici armata română, Principele şi-a exprimat, în
repetate rânduri, recunoştinţa pentru că bunăvoinţa pe care Excelenţa Voastră a manifestat-o în
toate împrejurările faţă de el şi ţara sa a rămas neschimbată.
Într-un moment favorabil, aşa a spus Principele printre altele, i s-a dat ocazia să-şi
conducă armata în faţa Plevnei, unde trupele sale, alături de aliaţii ruşi, şi-au putut dovedi
vitejia. Tot într-un moment favorabil, căderea Plevnei a încununat strădaniile şi sacrificiile
armatei sale, înainte ca toată asprimea iernii să sporească suferinţele, şi aşa prea multe, ale
armatei. De acum, armata română poate să se întoarcă la misiunea ei iniţială din această
campanie, anume operaţiunile împotriva Vidinului şi apărarea malului stâng al Dunării de
la Giurgiu la Călăraşi.
În general, declaraţiile Principelui mi-au lăsat impresia că rolul de conducător de
armată i-a făcut plăcere, rol pe care nu-l consideră încheiat deja în acest război.
La întrebarea mea dacă de acum putem conta pe o prezenţă mai îndelungată a
Aleteţei Sale în capitală, Principele a răspuns că, de îndată ce diviziile româneşti îşi vor fi
ocupat noile poziţii, va trebui să meargă să le inspecteze acolo.
Am atins, doar în treacăt, problema păcii. Doar o pătrundere rapidă a ruşilor peste
munţii Balcani, a spus Principele, ar putea să-i determine pe turci să cedeze, dar vremea nu
mai este deloc favorabilă pentru aşa ceva. În plus, se pare că Anglia încurajează din nou
Turcia să reziste.
Principele a subliniat răspicat că speră ca viitoarea pace să aducă neutralitatea
Dunării şi că, în această privinţă, aşteaptă cele mai frumoase succese de la activitatea acţiu-
nilor eficiente ale Excelenţei Voastre.
În încheiere, Principele a vorbit despre legăturile căilor ferate române şi a întrebat dacă
n-ar fi posibil ca legătura prin Vârciorova să se deschidă independent de cea prin Predeal.
Eu am arătat că sincronizarea deschiderii celor două legături a fost una din cele două
condiţii importante la încheierea convenţiei respective1 şi am enumerat interesele care ar fi
226
prejudiciate prin nerespectarea acestei clauze. Principele a recunoscut pe deplin justeţea

punctului nostru de vedere în această chestiune şi a recunoscut că nu războiul a fost cel care a
împiedicat construcţia liniei Ploieşti-Predeal, ci mai curând felul în care s-a procedat faţă de
antreprenorii construcţiei. Principele a dat asigurări că a manifestat dintotdeauna cel mai viu
interes pentru această linie şi va face tot ce-i stă în putinţă ca lucrările întrerupte să fie reluate
cât mai curând. Cea mai mare greutate este legată de lipsa fondurilor necesare, observație la
care eu mi-am permis să precizez că guvernul princiar va reuşi să facă rost de resurse pentru o
întreprindere atât de utilă ţării în momentul în care va dori acest lucru cu toată seriozitatea.
Zwiedinek
1
Pentru prima dată, despre interconectarea căilor ferate austro-ungare cu cele române s-a discutat
oficial în 1867. În ianuarie 1868 a fost semnată convenția care prevedea concesionarea liniei de cale ferată
Lemberg – Cernăuți – Suceava – Iași, în februarie 1873 convenția privitoare la Gara Ițcani – Burdujeni, iar în
31 mai 1874 convenția pentru joncțiunea liniilor ferate de la Vârciorova și Predeal.
33
Hochgeborner Graf!
Seit der mit ergebenstem Berichte vom 26. v. M. N°292 gemeldeten Unterredung
hat mich Minister Cogalniceano zu wiederholten Malen befragt, ob Euer Excellenz mir
keine Andeutung über die Haltung zukommen ließen, die Rumänien der allfälligen russi-
schen Forderung der Abtretung Bessarabiens1 gegenüber einnehmen solle; auf meine stets
verneinende Antwort fügte er hinzu, daß er sich dies Stillschweigen nicht zu erklären vermöge.
„Ist denn die Aufforderung Bessarabien abzutreten bereits an die fürstliche Regierung
ergangen,” lautete mein Einwurf.
„In direkter Weise nicht, doch ist die Frage an der Tagesordnung,” erwiederte der
Minister. In längerer Conversation erzählte mir nun Herr Cogalniceano, wie sich die
fürstliche Regierung bisher umsonst bemüht habe, im russischen Hauptquartiere zur
Theilnahme an den Armistiz- oder Friedensverhandlungen zugelassen zu werden. Es hätte
sich dabei für Rumänien nicht darum gehandelt als independente Macht zu figuriren,
sondern nur darum, seine Specialinteressen zur Geltung zu bringen. Man habe aber von
Herrn Nelidow die Antwort erhalten, von Waffenstillstandsverhandlungen sei jetzt keine
Rede und bezüglich der Friedensbedingungen möge man sich nach Petersburg wenden.
Dies habe die fürstliche Regierung nunmehr auch gethan, indem sie General Ghika an den
russischen Hof entsendete, damit er bei dem kaiserlichen Cabinete die entsprechende
Rücksichtsnahme auf die Wünsche Rumäniens erwirke2. Er selbst könne sich aber der
Befürchtung nicht verschließen, daß die russische Regierung mit der Türkei einen
Rumänien benachtheiligenden Frieden schließen wolle, indem man das im Pariser-Frieden3
abgetretene Stück Bessarabien wieder zu erwerben gedenke. Deshalb habe die fürstliche
Regierung vor allem die Ansichten Eurer Excellenz in dieser Angelegenheit zu kennen
gewünscht, da sie noch immer auf die Unterstützung Österreich-Ungarn’s bei der Verthei-
227
digung der territorialen Integrität des Landes zählen zu können glaube. Rumänien habe seit
dem Ausbruche des orientalischen Krieges keinen entscheidenden Schritt gemacht, ohne
sich früher in Wien zu versichern, daß er den Interessen des österreichisch-ungarischen
Cabinets nicht zuwider laufe – der Donauübergang der rumänischen Armee, ihre Coope-
ration mit den Russen vor Plevna sei nur erfolgt, nachdem man gewiß war, daß man
dadurch in Wien keinen Anstand erregen würde. Man habe es deshalb auch jetzt für nöthig
gehalten, die russischen Absichten auf Bessarabien Eurer Excellenz in möglichst
behutsamer Weise zur Kenntniß zu bringen, da man4 die eigenen Entschlüße in der Sache
den Rathschlägen des österreichisch-ungarischen Cabinets gerne unterzuordnen bereit sei.
Die heikle Natur des von Herrn Cogalniceano hiermit abermals angeregten Gegen-
standes erlaubte mir nicht, in eine Diskussion seiner Ausführungen einzugehen – ich
begnügte mich zu bemerken, daß in dem Falle als Euer Excellenz in dieser Frage ein
Votum abgeben sollten, das warme Interesse, welches Hochdieselben an dem Gedeihen und
der Consolidirung der staatlichen Verhältnisse dieses Landes nehmen, gewiß nicht ohne
Einfluß auf dasselbe sein würde.
Oberstlieutenant Baron Löhneysen, welcher am 21. d. Mts hier eintraf und heute
seine Reise nach Bulgarien fortsetzte, wurde gestern in Privataudienz von Seiner Hoheit
dem Fürsten Carl empfangen. Bei dieser Gelegenheit gab auch dieser der Besorgniß, daß
die Russen die Abtretung Bessarabiens begehren, mehrfachen Ausdruck sowie auch der
Hoffnung, daß das österreichisch-ungarische Cabinet die fürstliche Regierung in dem
Bestreben unterstützen würde, Rumänien vor einer Schmälerung seines Territoriums zu
wahren. Seine Hoheit geht dabei von der Ansicht aus, daß das Vorrücken Rußlands bis an
den Kilia-Arm eine Bedrohung der Freiheit der Donauschifffahrt in sich schließe, die
Österreich-Ungarn nicht gleichgültig sein könne.
Der Fürst bestätigte dem Herrn Baron Löhneysen, daß Ghika5 beauftragt sei, in
Petersburg mit allen Mitteln für den unveränderten Besitzstand Rumäniens zu wirken und
daß auch Herr von Balatchano Befehl habe, allsogleich von Rom nach Wien zurückzu-
kehren, um sich bei Eurer Excellenz in gleichem Sinne zu verwenden.
Obwohl mir Herr Cogalniceano versicherte, daß des Herrn Campineano’s Reise
nach Berlin, von wo er über Paris hieher zurückkehren wird, keine politischen Zwecke
habe, sondern sich auf Eisenbahnankaufs- und Anlehensverhandlungen beziehe, so
verlautet hier doch, daß sowohl er als der Senator Jon Ghika, der demnächst nach London
abreisen soll, den Auftrag habe, in der Angelegenheit Bessarabiens die europäischen
Cabinete zu sondiren.
Zwiedinek

1
Den Süden Bessarabiens.
2
IRD–DD, Nr. 115–118, S. 324–330.
3
Von 1856. Laut Vertrag trat Russland dem Fürstentum Moldau den Süden Bessarabiens ab.
4
[Rumänen].
5
General Iancu Ghica.
228

Preanobile Conte!
După discuţia pe care am prezentat-o în raportul meu nr. 292 din data de 26 a lunii
trecute, ministrul Kogălniceanu m-a întrebat în repetate rânduri dacă Excelenţa Voastră nu
mi-a trimis vreo indicaţie referitoare la atitudinea pe care ar trebui să o adopte România faţă
de eventuala pretenţie a ruşilor de a li se ceda Basarabia1; la răspunsul meu negativ, de
fiecare dată, ministrul a adăugat că el nu-şi poate explica această tăcere.
„A fost deja formulată cererea adresată guvernului princiar de a ceda Basarabia?”,
aşa a sunat replica mea.
„În mod direct nu, dar chestiunea se află pe ordinea de zi”, a răspuns ministrul. Într-
o discuţie mai lungă, domnul Kogălniceanu mi-a povestit cum guvernul princiar s-a străduit
zadarnic, până acum, să fie primit la Marele Cartier General rus ca să participe şi el la
negocierile de armistiţiu şi de pace. În privinţa aceasta, pentru România nu se pune
problema să figureze ca stat independent, ci doar să-şi susţină interesele sale speciale.
Numai că de la domnul Nelidov s-a primit răspunsul că acum nu poate fi vorba de negocieri
de armistiţiu, iar în privinţa negocierilor de pace trebuie să se adreseze la Petersburg. Acest
demers a şi fost făcut de către guvernul princiar, care l-a trimis pe generalul Ghica la Curtea
rusă ca să determine cabinetul imperial să ia în consideraţie doleanțele României2. El,
ministrul, nu-şi poate ascunde însă temerile legate de perspectiva că guvernul rus vrea să
încheie cu Turcia o pace dezavantajoasă pentru România şi se gândeşte să recapete acea
parte din Basarabia pe care a cedat-o prin Tratatul de la Paris3. Din acest motiv, guvernul
princiar doreşte să cunoască, în primul rând, părerea Excelenţei Voastre în această chestiune,
deoarece crede că poate conta mereu pe sprijinul Austro-Ungariei în apărarea integrităţi teri-
toriale a ţării. De la izbucnirea războiului oriental, România nu a făcut niciun demers decisiv
fără să se asigure mai întâi la Viena că acel demers nu contravine intereselor cabinetului
austro-ungar – trecerea armatei române peste Dunăre, cooperarea ei cu ruşii la Plevna – au
avut loc numai după ce a existat certitudinea că nu vor fi niciun fel de obiecţii la Viena. Din
acest motiv, se consideră necesar şi acum să se aducă la cunoştinţa Excelenţei Voastre, în
modul cel mai precaut cu putinţă, intenţiile ruşilor asupra Basarabiei, deoarece este dispusă4
să-şi subordoneze deciziile proprii în această privinţă indicaţiilor care s-ar primi din partea
cabinetului austro-ungar.
Având în vedere firea dificilă a domnului Kogălniceanu, nu-mi permit ca în această
chestiune să mă lansez în discutarea afirmaţiilor sale, mă voi mulţumi doar să precizez că,
în cazul în care Excelenţa Voastră ar da un verdict în problema respectivă, interesul pe care
Domnia Voastră îl arătaţi pentru consolidarea situaţiei politice a acestei ţări, nu ar rămâne
fără influenţă asupra deciziilor liderilor ei.
Locotenent-colonelul Baron Lohneysen, care a sosit aici pe data de 21 a lunii
acesteia şi astăzi îşi va continua drumul spre Bulgaria, a fost primit ieri în audienţă
personală de către Alteţa Sa Principele Carol. Cu acest prilej, Principele şi-a exprimat de
mai multe ori îngrijorarea pentru faptul că ruşii vor pretinde retrocedarea Basarabiei,
precum şi speranţa că guvernul austro-ungar va sprijini guvernul princiar în strădaniile sale
de a păzi România de o diminuare a teritoriului său. Alteţa Sa porneşte de la premisa că
înaintarea ruşilor până pe braţul Chilia înseamnă o ameninţare la adresa libertăţii navigaţiei
pe Dunăre, faţă de care Austro-Ungaria nu va putea rămâne indiferentă.
Principele a confirmat domnului Lohneysen faptul că Ghica5 a fost trimis la Petersburg,
cu misiunea de a acţiona acolo, prin toate mijloacele, pentru a determina păstrarea inte-
229
grităţii României şi că, de asemenea, domnul Bălăceanu a primit ordinul de a se întoarce

imediat de la Roma la Viena, pentru a acţiona în acelaşi sens pe lângă Excelenţa Voastră.
Cu toate că domnul Kogălniceanu m-a asigurat că plecarea domnului Câmpineanu la
Berlin, de unde el se va întoarce trecând prin Paris, nu urmăreşte niciun obiectiv politic, ci are
în vedere doar negocierile legate de răscumpărarea căilor ferate şi de obţinerea unui împrumut,
pe aici se spune, totuşi, că atât Câmpineanu cât şi senatorul Ion Ghica, care urmează să plece
la Londra, au misiunea de a sonda cabinetele europene în chestiunea Basarabiei.
Zwiedinek
1
Sudul Basarabiei.
2
IRD–DD, nr. 115–118, p. 324–330.
3
1856. Conform Tratatului, Rusia ceda Principatului Moldova sudul Basarabiei.
4
[România].
5
Generalul Iancu Ghica.
34
Hochgeborner Graf!
Herr v. Balatchano hat vor einigen Tagen die telegrafische Mittheilung an Herrn
Cogalniceano gelangen lassen, Euer Excellenz seien der Ansicht, die Anfrage der fürst-
lichen Regierung, wie sie sich gegenüber der von Rußland angestrebten Cession des der
Moldau annexirten Theiles Bessarabiens zu benehmen habe, sei auf Täuschung berechnet,
denn die fürstliche Regierung werde sich einer allfälligen Äusserung des k. und k. Cabinetes
nur dazu bedienen, die Nichterfüllung des russischen Wunsches mit der Rücksicht auf
Österreich-Ungarns Widerstreben zu entschuldigen.
Nachdem mir Herr Cogalniceano die bezügliche Depesche vorgelesen hatte, knüpfte
er daran eine lange Auseinandersetzung, welche die Loyalität seiner Politik klarstellen und
sie gegen den Verdacht der Zweideutigkeit vertheidigen sollte. Der Herr Minister mengte
dabei Dichtung und Wahrheit mit der ihm eigenen Virtuosität, – vor allem bemühte er sich,
zu beweisen, daß es die Kenntniß von den in Reichstadt vereinbarten Abmachungen
gewesen sei, die ihn bestimmt habe, dem Fürsten Carl zur Überschreitung der Donau und
aktiven Theilnahme am Kriege gegen die Türkei einzurathen. Äusserungen aber, die Fürst
Gortchakow bald nach seiner Ankunft in Rumänien gemacht, hätten das Streben Rußlands
durchblicken lassen, den rumänischen Theil Bessarabiens bei dem Friedensschluße wieder
zu erlangen, und fast gleichzeitig habe er Kunde erhalten von dem, was in Reichstadt
vereinbart worden, habe erfahren, daß dort die eventuelle Retrocession jenes Stücks rumä-
nischen Territoriums bereits vorgesehen worden sei, ohne daß Euer Excellenz Einsprache
dagegen erhoben hätten. Hierauf sei er nach Wien gegangen und, ohne gerade zu sagen,
was er von den in Reichstadt getroffenen Vereinbarungen bereits wußte, habe er seine Befürch-
tungen wegen Bessarabiens Hochdenselben mitgetheilt und den Beistand des k. und k.
Cabinetes gegen die von Rußland angestrebte Gebietsabtretung gesucht, in der Über-
230
zeugung, daß diese auch den Interessen Österreich-Ungarns schädlich wäre. Die Aufnahme,
die er mit seinen Mittheilungen bei Eurer Excellenz gefunden, habe seine Befürchtungen
nicht vermindert und deshalb habe er nun selbst für den Übertritt der rumänischen Armee
über die Donau, für die Cooperation mit Rußland gestimmt, hoffend, der Czar würde nicht
mehr an eine Beeinträchtigung des Besitzstandes Rumäniens denken, wenn dieses das Blut
seiner Söhne für die gemeinsame Sache auf gemeinsamem Schlachtfelde zur Seite der
russischen Heere vergiessen würde. Und in der That, während die russisch-rumänischen
Truppen vor Plevna lagen, sei die bessarabische Frage nicht mehr angeregt worden – erst
nach dem Falle von Plevna sei sie wieder aufgetaucht, denn Ignatiew habe bei seinem
letzten Aufenthalte in Bucarest hervorgehoben, welch großen Werth Rußland auf den
Wiedererwerb des im Pariser–Traktate abgetretenen Landstriches legen müsse; er habe
gleichzeitig von einem Plebiscite gesprochen, das der fürstlichen Regierung diese Abtretung
erleichtern, sie dabei vor Verantwortung schützen würde. Jetzt sei General Ignatiew wieder
hier erwartet als Träger eines kaiserlichen Handschreibens an den Fürsten Carl, das höchst
wahrscheinlich zu einer Entscheidung in der Sache drängen werde.
Die fürstliche Regierung sei entschlossen, auf den Wunsch Rußlands nicht einzu-
gehen, weil sie ihn mit der Ehre der Nation nicht vereinbarlich halte – auch würde dadurch
das Ansehen des Fürsten im Lande, seine Stellung in demselben gefährdet werden. Wenn
man deshalb sich in dieser Sache nun noch einmal nach Wien um Rath gewendet habe, so
sei dies durchaus nicht in der Absicht geschehen, sich hinter das Votum des österreichisch-
ungarischen Cabinetes Rußland gegenüber zu verstecken, sondern in der festen Über-
zeugung, daß das Fernhalten Rußlands von den Donaumündungen auch im österreichisch-
ungarischen Interesse gelegen sei. „Bevor wir einen entscheidenden Schritt in der Sache
thun, wollten wir zunächst die Meinung des Staates kennen, den wir in derselben als
unseren natürlichen Verbündeten betrachten, ohne dabei zu unterlassen, auch die übrigen
Garantiemächte von unseren Befürchtungen in Kenntniß zu setzen”.
„Man glaubt in Wien,” so fuhr Herr Cogalniceano fort, „wir seien ganz in russi-
schem Fahrwasser – wäre dies der Fall, so müßten wir auf jede selbständige Politik
verzichten – das wollen wir aber in keiner Weise und gerade jetzt im Angesichte der
Waffenstillstands- und Friedensunterhandlungen dringen wir sowohl im russischen
Hauptquartiere als in St Petersburg darauf, mit unseren Ansprüchen als selbständige Macht
gehört zu werden, unsere Interessen als Mitcompacisscent zu schützen.”
Der Minister las mir hierauf eine an Baron Stuart gerichtete Note vor, worin er
diesem von der Sendung des Obersten Arion in’s russische Hauptquartier und des Generals
Ghika nach Petersburg Kenntniß giebt, von welchen der erstere Rumänien bei den Waffen-
stillstands-Verhandlungen, der zweite aber es bei Feststellung der Friedens-Präliminarien
zu vertreten habe. Baron Stuart wird gleichzeitig gebeten, bei seiner Regierung dahin zu
wirken, daß den genannten Delegirten die Erfüllung ihrer Mission ermöglicht werde, da
Rumänien den Krieg mit der Türkei trotz der längere Zeit hindurch von dem russischen
Cabinete fortgesetzten Abmachungen selbständig unternommen habe und in die Coope-
ration mit den russischen Heeren aber schließlich über ausdrückliches Begehren des
russischen Armee-Ober-Commandos sowie auch des Fürsten Gortchakow eingetreten. Daß
diese Cooperation eine werthvolle und nützliche gewesen, davon gäben zahlreiche Kundge-
bungen des russischen Kaisers sowie des Armee-Ober-Commandanten Zeugniß. Im
Hinblicke auf diese Hülfeleistung werde die kais. russische Regierung Rumänien, so hoffe
das fürstliche Cabinet, bei dem Abschluße des Waffenstillstandes sowie bei Feststellung
der Friedensbedingungen nicht unberücksichtigt bei Seite stehen lassen wollen.
In ähnlichem Sinne sind auch die Instrukzionen an General Ghika abgefaßt, die mir
der Minister angeblich als Beweis seiner rückhaltlosen Offenheit gleichfalls vorgelesen – in
231
diesen Instrukzionen werden unter anderem die Bedingungen formulirt, welche Rumänien
an den Friedensschluß knüpfen müsse. Ich habe dieselben bereits am 26ten d. Mts in telegra-
fischem Wege zur hohen Kenntniß Eurer Excellenz gebracht. Nach diesen Instruktionen
erwartet die fürstliche Regierung von dem Frieden folgende Resultate für Rumänien:
1.) die unbedingte Anerkennung seiner vollkommenen Unabhängigkeit;
2.) die Zahlung einer Kriegsentschädigung von 100 Millionen Franken Seitens der
Türkei und als Pfand dieser Zahlung Besetzung der Festungen Nicopolis, Rahova, Lom-
Palanka und Widdin durch rumänische Truppen;
3.) Schleifung aller türkischen Festungswerke auf dem rechten Donauufer und
schließlich;
4.) Abtretung der Donaumündungen, d. i. des Deltas zwischen dem Kilia- und
t
S Georgs-Arme an Rumänien.
„Sie sehen somit, Herr Agent,” so schloß Herr Cogalniceano seine lange Auseinan-
dersetzung, „daß, wenn wir in diesem Kriege mit Rußland gegangen sind, wir damit nicht
beabsichtigten, uns zu russischen Vasallen zu machen – wir wissen es, Rumänien ist ein
kleiner, jetzt zwischen zwei, vor dem Kriege aber zwischen drei übermächtigen Nachbarn
gelegener Staat; als Minister des Äussern dieses kleinen Staates halte ich es für eine
nothwendige Politik, stets einen Rückhalt dort zu suchen, wo die Gemeinsamkeit mit
unseren Interessen die größte ist; deshalb gingen wir mit Rußland gegen die Türkei, deshalb
hoffen wir heute bei der Vertheidigung unserer Stellung an der Donau mit Österreich-
Ungarn zusammengehen zu können. Bedauern aber müssen wir, wenn man uns deshalb in
Wien der Zweideutigkeit verdächtigt.”
Diese wiederholte Klage des Ministers über mangelndes Entgegenkommen und
Zutrauen Eurer Excellenz veranlaßte mich zur Bemerkung, daß die fürstliche Regierung,
welche in ihren Entschlüssen seit dem Ausbruche der orientalischen Wirren, wie Herr
Cogalniceano selbst es kaum leugnen könne, zu so vielen Verheimlichungen ihre Zuflucht
zu nehmen sich veranlaßt sah, sich nicht über die Vorsicht wundern dürfe, welche andere
Mächte nun in ihren Beziehungen zu ihr vorwalten lassen. Auch vermöge ich mir nicht zu
erklären, wie Rumänien, das unbekümmert um die Meinung der garantirenden Mächte in
den Krieg mit der Türkei im Vereine mit Rußland gezogen sei, nun auf die Einflußnahme
jener Mächte bei seinen Auseinandersetzungen mit seinem Kampfgenossen rechnen könne.
„Doch rechnen wir vor allem auf die Einflußnahme Österreich-Ungarns, weil seine
Stimme die entscheidende in der Regelung der Frage der Donaumündungen sein dürfte und
weil wir glauben, daß gerade in dieser Frage unsere Interessen mit jenen der österreichisch-
ungarischen Monarchie zusammenfallen,” erklärte mir Herr Cogalniceano.
„Wenn Sie davon überzeugt sind, so werden Sie wohl auch nicht daran zweifeln,
daß die k. und k. Regierung die Interessen der Monarchie unter allen Verhältnissen nach
Kräften zu vertreten bestrebt sein wird.” Mit dieser letzten Erwiederung nahm ich von
Herrn Cogalniceano Abschied, ohne mir über die Absicht Rechenschaft geben zu können,
in welcher er sich über diesen Gegenstand in eine so weitläufige Erörterung mit mir ein-
gelassen hat. Jedenfalls wollte er, daß seine Äusserungen zu Hochdero Kenntniß gelangen
und ich glaubte deshalb eine möglichst getreue Skizzirung derselben nicht unterlassen
zu sollen.
Daß die Mission des fürstlichen Finanzministers Herrn Campineano nach Berlin der
bessarabischen Frage nicht fremd sei, wurde mir seit meinem letzten ergebensten Berichte
vom 22. d. Mts N°11 pol. von verschiedenen gut unterrichteten Seiten bestätigt, doch dürfte
sein diesbezügliches Mandat ein streng vertrauliches sein, – auch scheint es, daß nicht Herr
232
Cogalniceano, sondern der Minister-Präsident Herr Bratiano für diese Mission bei dem
Fürsten Carl gewirkt hat.
Der offizielle Moniteur bringt über die Reise der Herrn Campineano und Jon Ghika
folgende Mittheilung:
„Einige Zeitungen behaupten, daß die Herrn J. Ghika, Senator, und Jon Campineano,
Finanzminister, in das Ausland mit politischen Missionen gereist seien. Diese Behauptung
ist vollkommen irrig. Herr J. Ghika ist in eigenen Interessen abgereist, ohne irgend eine
Mission Seitens der Regierung, Herr Minister Campineano ist in Finanzangelegenheiten,
die ausschließlich in sein Ressort gehören, abgereist.”
Zwiedinek

Preanobile Conte!
Domnul Bălăceanu a transmis acum câteva zile domnului Kogălniceanu o înştiinţare
telegrafică despre faptul că Excelenţa Voastră sunteţi de părere că întrebarea guvernului
princiar despre cum ar trebui să se comporte faţă de cedarea urmărită de Rusia a acelei părţi
a Basarabiei anexate la Moldova, se bazează pe iluzia că guvernul princiar s-ar servi de o
eventuală pronunţare a cabinetului i. și r. doar ca să se scuze că nu poate împlini cererea
ruşilor motivând opoziţia Austro-Ungariei.
După ce domnul Kogălniceanu mi-a citit respectiva depeşă, a inițiat o lungă expli-
caţie menită să demonstreze loialitatea politicii sale şi să se apere de suspiciunea de dupli-
citate. Domnul ministru a amestecat ficţiunea cu adevărul, cu virtuozitatea specifică lui, dar
s-a străduit să demonstreze, înainte de toate, că aflarea celor convenite la Reichstadt l-au
determinat să-l sfătuiască pe Principele Carol să treacă Dunărea şi să participe activ la
războiul împotriva Turciei. Dar, afirmaţiile pe care Principele Gorceakov le-a făcut la scurtă
vreme după venirea sa în România au lăsat să se întrevadă dorința Rusiei ca, la încheierea
păcii, să recapete partea românească a Basarabiei şi, cam în acelaşi timp, ministrul a aflat
despre ce s-a convenit la Reichstadt; a aflat că acolo s-a prevăzut deja retrocedarea acelei
porţiuni de teritoriu românesc, fără ca Excelenţa Voastră să fi ridicat vreo obiecţie. Apoi a
plecat la Viena şi, fără să spună clar că ştia deja despre cele convenite la Reichstadt, şi-a
exprimat faţă de Excelenţa Voastră temerile legate de Basarabia şi a cerut sprijinul cabinetului
i. și r. împotriva retrocedării urmărite de Rusia, cu convingerea că aşa ceva ar prejudicia şi
interesele Austro-Ungariei. Modul în care declaraţiile sale au fost primite de Excelenţa
Voastră nu a diminuat temerile sale şi, din acest motiv, a îndemnat ca armata română să
treacă peste Dunăre, să coopereze cu Rusia, în speranţa că Țarul nu se va mai gândi la
prejudicierea integrităţii teritoriale a României, dacă aceasta a vărsat sângele fiilor ei pentru
cauza comună, pe aceleaşi câmpuri de luptă, alături de armata rusească. Şi, într-adevăr, câtă
vreme trupele ruso-române s-au aflat la Plevna, chestiunea Basarabiei nu a mai fost
ridicată; abia după căderea Plevnei a apărut din nou, Ignatiev a subliniat, cu ocazia ultimei
sale şederi la Bucureşti, ce mare preţ pune Rusia pe recăpătarea acelui teritoriu pierdut prin
tratatul de la Paris, iar el, ministrul, a vorbit despre un plebiscit care ar uşura guvernului
princiar realizarea acestei retrocedări şi l-ar apăra de răspundere. Acum, generalul Ignatiev
233
este aşteptat din nou aici ca purtător al unei scrisori personale a Țarului către Principele
Carol, care cel mai probabil urmăreşte să grăbească decizia în această chestiune.
Guvernul princiar este hotărât să nu accepte dorinţa Rusiei, pentru că o consideră
incompatibilă cu onoarea naţiunii şi pentru că aşa ceva ar periclita prestigiul Principelui şi
poziţia sa în ţară. Dacă din acest motiv, s-ar cere din nou sfatul celor de la Viena în această
chestiune, acest lucru nu s-ar face cu intenţia de a se ascunde de Rusia în spatele verdictului
cabinetului austro-ungar, ci în convingerea fermă că ţinerea Rusiei departe de Gurile Dunării
corespunde şi intereselor austro-ungare. „Înainte de a face un pas decisiv în această chestiune,
vrem ca, mai întâi, să cunoaştem părerea statului pe care noi îl considerăm un aliat natural, fără
să neglijăm să aducem temerile noastre la cunoştinţa celorlalte Puteri garante”.
„La Viena se consideră”, a continuat domnul Kogălniceanu, „că noi am fi cu totul în
apele Rusiei, dacă aşa ar sta lucrurile atunci ar trebui să renunţăm la orice politică inde-
pendentă, dar în niciun caz nu vrem aşa ceva şi tocmai acum, în perspectiva negocierilor de
armistiţiu şi de pace, facem presiuni atât la Marele Cartier General rus cât şi la St. Petersburg
ca să fie auzite pretenţiile noastre de putere de sine stătătoare şi interesele noastre ca
partener cu drepturi egale”.
Mai apoi, ministrul mi-a citit o notă adresată Baronului Stuart, în care îi aducea la
cunoştinţă trimiterea colonelului Arion la Marele Cartier General rus şi a generalului Ghica
la St. Petersburg, unde cel dintâi ar trebui să reprezinte România la negocierile de
armistiţiu, iar cel de-al doilea la fixarea preliminariilor păcii. În acelaşi timp, Baronul Stuart
este rugat să acţioneze pe lângă guvernul său ca să le fie facilitată celor doi delegaţi înde-
plinirea misiunii încredinţate, deoarece România a purtat ca o entitate individuală războiul
cu Turcia, în pofida convenţiilor de multă vreme încheiate cu cabinetul rusesc şi a acceptat
cooperarea cu armata rusă în final, la cererea înaltului comandament rusesc şi a Principelui
Gorceakov. Pentru faptul că această cooperare a fost valoroasă şi eficientă stau mărturie
numeroase declaraţii, atât ale Țarului Rusiei cât şi ale înaltului comandament rus. Având în
vedere acest ajutor acordat, cabinetul princiar speră că guvernul imperial rusesc nu vrea să
ţină România de o parte, nici la încheierea armistiţiului, nici la fixarea condiţiilor de pace.
Într-un sens asemănător au fost redactate şi instrucţiunile generalului Ghica, pe care
ministrul, de asemenea, mi le-a citit, aparent ca dovadă a sincerităţii sale necondiţionate; în
aceste instrucţiuni sunt formulate, printre altele, condiţiile pe care România trebuie să le
lege de încheierea păcii. Le-am adus deja telegrafic la cunoştinţa Excelenţei Voastre în ziua
de 26 ale acestei luni. Din aceste instrucţiuni rezultă că guvernul princiar aşteaptă de la
Tratatul de Pace următoarele rezultate pentru România :
1. Recunoaşterea necondiţionată a independenţei sale depline;
2. Plata unei despăgubiri de război de 100 de milioane de franci din partea Turciei
şi, ca garanţie a acestei plăţi, ocuparea de către trupele române a cetăţilor Nicopole,
Rahova, Lom-Palanka şi Vidin;
3. Demolarea tuturor fortificaţiilor turceşti de pe malul drept al Dunării şi, în fine;
4. Cedarea către România a Gurilor Dunării, adică a deltei dintre braţele Chilia şi
Sf. Gheorghe.
„Vedeţi, aşadar, domnule agent”, a încheiat domnul Kogălniceanu lunga sa expli-
caţie, „că dacă am mers cu Rusia în acest război, nu am intenţionat să ne facem vasali
ruşilor; noi ştim că România este un stat mic, aşezat înainte de război între doi vecini
puternici, dar, de fapt, între trei vecini puternici; în calitate de ministru al Afacerilor Străine
al acestui mic stat, consider că politica necesară este aceea de a căuta sprijin acolo unde
există cea mai mare comuniune de interese şi, din acest motiv, am mers cu Rusia împotriva
Turciei, din acest motiv sperăm astăzi că vom putea merge cu Austro-Ungaria pentru
234
apărarea poziţiei noastre pe Dunăre. Însă, trebuie să deplângem faptul că din acest motiv cei
de la Viena ne bănuiesc de duplicitate”.
Această plângere repetată a ministrului despre lipsa de bunăvoinţă şi de încredere
din partea Excelenţei Voastre m-a determinat să remarc că, având în vedere activitățile
deseori obscure la care a recurs de la izbucnirea complicaţiilor orientale, așa cum și
domnului însuși Kogălniceanu îi vine greu să nege, guvernul princiar nu ar trebui să fie
mirat de precauţiile pe care celelalte Puteri le manifestă în relaţiile cu el. De asemenea, nu
reuşesc să-mi explic cum oare România, care, fără să se intereseze de părerea Puterilor
garante, a pornit la război împotriva Turciei, în alianţă cu Rusia, crede acum că poate să
conteze pe influenţa acelor Puteri în controversele sale cu aliata ei în luptă.
„Totuşi, noi contăm, înainte de toate, pe influenţa Austro-Ungariei, pentru că vocea
ei poate fi decisivă în reglementarea chestiunii Dunării şi pentru că mai credem că tocmai în
această chestiune interesele noastre coincid cu cele ale monarhiei austro-ungare”, aşa mi-a
explicat domnul Kogălniceanu.
„Dacă sunteţi convins de acest lucru, atunci să nu vă îndoiţi că guvernul i. și r. se va
strădui să apere interesele Monarhiei din toate puterile sale şi în orice condiţii”. Cu această
ultimă replică mi-am luat rămas bun de la domnul Kogălniceanu, fără să pot realiza însă ce
a urmărit ministrul în atât de amplele explicaţii pe care mi le-a oferit despre această ches-
tiune. În orice caz, a vrut ca declaraţiile sale să fie aduse la cunoştinţa Excelenţei Voastre şi,
din acest motiv, cred că nu puteam omite o schiţare a lor cât mai fidelă cu putinţă.
Faptul că misiunea ministrului de Finanţe princiar, domnul Câmpineanu, la Berlin
nu este străină de chestiunea Basarabiei, mi-a fost confirmat din diferite surse bine
informate, după expedierea raportului nr. 11/pol. din data de 22 a acestei luni; cu toate
acestea, este posibil ca misiunea sa de acum să fie una strict confidenţială şi se pare că nu
domnul Kogălniceanu, ci președintele de Consiliu, domnul Brătianu, este cel care a
intervenit pe lângă Principele Carol pentru a i se încredinţa lui această misiune.
Cu privire la călătoriile domnilor Câmpineanu şi Ion Ghica, „Monitorul Oficial”
publică următorul comunicat:
„Unele ziare susţin că domnii Ion Ghica, senator, şi Ion Câmpineanu, ministru de
Finanţe, au plecat în străinătate cu misiuni politice. Această afirmaţie este complet greşită.
Domnul I. Ghica a plecat în interes personal, fără nicio misiune din partea guvernului, iar
domnul ministru Câmpineanu a plecat pentru rezolvarea unor chestiuni financiare, care sunt
exclusiv de resortul dumnealui”.
Zwiedinek
35
Bukarest, am 12. Februar 1878. Nr. 19/Polit. Zwiedinek an Andrássy
Hochgeborner Graf!
Wenn ich mir erlaubt habe, die von Fürst Wrede gemachte Meldung, General
Ignatiew habe hier Widdin als Compensation für Bessarabien1 angeboten, mit meiner
ergebenen Chiffredepesche vom 7. d. Mts als eine unrichtige zu bezeichnen, so geschah
dies auf Grund vielfacher und verläßlicher Informationen, welche ich über die von General
235
Ignatiew mit den hiesigen Ministern und hiesigen politischen Persönlichkeiten gepflogenen
Unterhandlungen eingezogen hatte.
Nach allen Berichten war dabei nur von der Dobrudscha als Tauschobjekt für die
3 abzutretenden bessarabischen Distrikte die Rede, ohne genaue Angabe der eventuellen
Demarkationslinie gegen Bulgarien, die nach des russischen Unterhändlers großmüthigen
Andeutungen im Falle des Wunsches der Rumänen nach einer ansehnlichen Gebietsver-
größerung von einem Punkte östlich von Silistria nach Baltschik am schwarzen Meere
gezogen werden könnte.
Bekanntlich hatten die Rumänen seit dem Ausbruche des Krieges ihr Augenmerk
auf Widdin als das Ziel ihrer militärischen Operationen gerichtet und möglich ist, was mir
von sonst gut unterrichteter Stelle versichert wird, daß zu jener Zeit von russischer Seite
hier die Hoffnung begünstigt wurde, es könne nicht nur jener Donauplatz sondern auch das
ganze Paschalik gleichen Namens bleibend in den Besitz Rumäniens übergehen, wenn sich
dieses Rußlands Wünschen willfährig zeige. Zu mehr als einem unbestimmten Versprechen
soll der damalige Meinungsaustausch nicht geführt haben und hätte General Ignatiew ihn
jetzt erneuert, so hätte er damit nur das ohnehin schon große Mißtrauen in die Aufrich-
tigkeit der Absichten der russischen Regierung noch verstärkt.
Bei dieser Sachlage hielt ich es für zweckmässig, mit der mir von Euer Excellenz
mit hohem Telegramm vom 6. d. M. aufgetragenen Eröffnung an die fürstlichen Minister
zu warten, bis die rumänischen Vertretungskörper über die in der bessarabischen Angele-
genheit zu beobachtende Haltung schlüssig geworden waren. Da ich nämlich voraus sah,
daß das Resultat der bezüglichen Berathung die Ablehnung jeglichen Gebietsaustausches
sein würde, so wollte ich Herrn Cogalniceano nicht in die Möglichkeit setzen, die
Mittheilung, daß die k. und k. Regierung in eine Abtretung Widdins an Rumänien nicht
willigen würde, allenfalls dazu zu benützen, um der Kammer und dem Senate die
Überzeugung beizubringen, daß das österreichisch-ungarische Cabinet der Beseitigung
jener Bestimmung des Pariser-Vertrages bereits zugestimmt habe, kraft welcher die
bessarabischen Distrikte mit der Moldau vereinigt worden waren. –
Erst am 8ten, nachdem am Vortage die ablehnende Motion von der rumänischen
Legislative einstimmig votirt worden, begab ich mich in das fürstliche Ministerium des
Auswärtigen und, da Herr Cogalniceano abwesend war, so ersuchte ich den General-
Sekretär Herrn Mitilineo, ihm mit Hinblick auf die laut gewordenen Gerüchte, daß General
Ignatiew Widdin als Ersatz für Bessarabien angeboten habe, mitzutheilen, daß die k. und k.
Regierung einem derartigen Projekte, welches übrigens keinerlei Wahrscheinlichkeit für
sich habe, niemals ihre Zustimmung geben könnte und daß ich von Eurer Excellenz
beauftragt sei, diesbezüglich keinen Zweifel aufkommen zu lassen.
Gesprächsweise äusserte ich mich in demselben Sinne gegenüber meinen russischen
und deutschen Collegen, welche von der von mir abgegebenen Erklärung zweifelsohne
durch Herrn Cogalniceano, nur vielleicht mit einigen ihm opportunen Varianten, verständigt
worden waren. Sowohl im fürstlichen Ministerium des Äussern, als auch im russischen
General Consulate wollte man von einem auf die Abtretung Widdins zielenden Vorschlag
des Generals Ignatiew absolut keine Kenntniß haben.
Zwiedinek
HHStA PA XXXVIII/Kt. 223, f. 82–89
1
Verweis auf den Süden Bessarabiens.
236
București, 12 februarie 1878. Nr. 19/Polit. Zwiedinek către Andrássy

Preanobile Conte!
Dacă mi-am permis ca în depeşa mea cifrată din data de 7 a lunii acesteia să afirm
că nu este adevărată declaraţia Principelui Wrede, cum că generalul Ignatiev ar fi oferit aici
Vidinul drept compensaţie pentru Basarabia1, am făcut acest lucru pe baza mai multor
informaţii demne de încredere, pe care le-am căpătat despre generalul Ignatiev din discuţiile
pe care le-am purtat cu miniştrii şi personalităţile politice de aici.
Din toate rapoartele pe această temă, rezultă că doar Dobrogea este obiect de schimb
pentru cele trei districte basarabene, fără date precise despre o eventuală linie de demarcaţie
faţă de Bulgaria, care, după aluziile generoase ale negociatorilor ruşi, în cazul că România
doreşte o mărire considerabilă de teritoriu, va putea fi trasată dintr-un punct la est de
Silistra până la Balcic, la Marea Neagră.
După cum se ştie, de la izbucnirea războiului, românii îşi îndreptaseră atenţia asupra
Vidinului, ca obiectiv al operaţiunilor lor militare, şi este posibil, aşa cum am fost asigurat
din surse bine informate, ca în acea vreme să fi fost încurajată din partea ruşilor speranţa că
s-ar putea ca nu doar acea regiune de la Dunăre, ci tot paşalâcul cu acel nume să rămână în
stăpânirea României, dacă aceasta se va arăta binevoitoare faţă de dorinţele Rusiei. Se
spune că schimbul de păreri de atunci nu a condus la mai mult decât o promisiune vagă, iar
dacă acum generalul Ignatiev ar fi reînnoit-o, el nu ar fi făcut altceva decât să sporească şi
mai mult neîncrederea în sinceritatea intenţiilor guvernului rus.
În această situaţie, am considerat că este necesar să aştept cu declaraţia pe care
Excelenţa Voastră, prin telegrama din data de 6 a lunii, mi-a cerut să o fac cunoscută guver-
nului princiar, până când corpurile legislative româneşti se vor decide asupra atitudinii ce
va trebui adoptată în chestiunea basarabeană. Pentru că prevedeam că rezultatul discuţiilor
pe această temă va fi refuzul față de orice schimb teritorial, nu am dorit să-i dau domnului
Kogălniceanu posibilitatea ca să se folosească de declaraţia guvernului i. și r. că nu aprobă
cedarea Vidinului către România, ca să poată convinge el Camera şi Senatul că guvernul
austro-ungar a consimţit deja la anularea acelor hotărâri ale Tratatului de la Paris, în virtutea
cărora judeţele basarabene au fost unite cu Moldova.
Abia pe data de 8, după ce, cu o zi înainte, moţiunea de respingere fusese votată în
unanimitate de către Parlamentul român, m-am dus la ministerul princiar al Afacerilor Străine
și, pentru că domnul Kogălniceanu lipsea, l-am căutat pe secretarul general, domnul Mitilineu.
Ținând cont de zvonurile conform cărora generalul Ignatiev ar fi oferit Vidinul ca o com-
pensaţie pentru Basarabia, i-am comunicat că guvernul i. și r. nu va putea să-şi dea niciodată
consimţământul pentru un astfel de proiect, care, de altfel, nu are nicio şansă de realizare,
eu fiind mandatat de către Excelenţa Voastră să nu las nicio îndoială în această privinţă.
În timpul discuţiilor, m-am exprimat în acelaşi sens şi faţă de colegii mei rus şi
german, care, nu încape îndoială, fuseseră informați de către domnul Kogălniceanu despre
declaraţia mea, doar probabil cu câteva nuanțe aparținând ministrului. Atât la ministerul
princiar al Afacerilor Străine cât şi la consulatul general rus, nimeni nu ştia absolut nimic
despre vreo propunere a generalului Ignatiev privind cedarea Vidinului.
Zwiedinek
HHStA PA XXXVIII/Kt. 223, f. 82–89
1
Referire la sudul Basarabiei.
237
36
Hochgeborner Graf!
Im Anschluße an mein ergebenstes Chiffretelegramm vom 7. d. Mts. beehre ich
mich nunmehr Eurer Excellenz in der Beilage den Text der Reden zu unterbreiten, mit
welchen Herr Cogalniceano im Senate und Herr Bratiano in der Kammer in öffentlicher
Sitzung die in meinem gehorsamsten Berichte vom 7. d/s. N°17/pol gemeldeten Interpel-
lationen in Angelegenheit der bessarabischen Distrikte beantworteten, sowie ferners die in
Folge der ministeriellen Erörterungen von den legislativen Körperschaften einstimmig
votirte Motion, mit welcher diese jede Cession irgend eines Theiles des gegenwärtigen
rumänischen Territoriums und jegliche dafür in Aussicht gestellte Compensation auf das
Entschiedenste ablehnen.
Als die Herrn Bratiano und Cogalniceano die Kammer und den Senat einluden sich
in geheimer Sitzung zu vereinigen, um in vertraulicher Weise Kenntniß von dem Stande der
bessarabischen Frage und der in derselben beobachteten Haltung der fürstlichen Regierung
zu nehmen, lag allerdings ein Ministerrathsbeschluß vor, welcher sich gegen die Annahme
der russischen Anträge aussprach; nichtsdestoweniger habe ich einige Anhaltspunkte, um
zu glauben, daß ein so bestimmtes, jeglichen Compromiß ausschliessendes Votum der
legislativen Körperschaften von den Ministern mit den von ihnen in den geheimen
Berathungen gemachten Eröffnungen nicht beabsichtigt war.
Ihnen war es zunächst darum zu thun, ihr eigenes Verhalten in der Angelegenheit zu
rechtfertigen. Um dies zu thun aber mußten sie das Vorgehen Rußlands in um so schwärzerem
Lichte erscheinen lassen und dadurch wurde der Unwille, das Mißtrauen gegen diese Macht
bei den Vertretern der Nation in einer Weise gesteigert, daß die Minister, wenn sie ihre Stellung
nicht ernstlich gefährden wollten, jeden Versuch dagegen anzukämpfen aufgeben mußten.
Gegenwärtig giebt es in ganz Rumänien nur eine Stimmung, nämlich die der
Entrüstung gegen jene Macht, welche den Krieg gegen die Türkei unter dem Vorwande der
Befreiung der christlichen Stämme der Balkaninsel von dem Drucke ottomanischer
Mißverwaltung unternommen hat, sich dabei der Mithülfe Rumäniens bediente und nun,
nachdem der Feind gedemüthigt ist, gegen den eigenen Alliirten sich wendet, um ihn in
seinen Rechten, in seinem Besitzthume zu kränken.
Wenn auch Herr Cogalniceano vielleicht der Ansicht huldigt, daß eine Vergrö-
ßerung jenseits der Donau für Rumänien ein nicht allzu übles Geschäft wäre und jedenfalls
einer Verfeindung mit Rußland vorgezogen werden sollte, so erscheinen doch den meisten
Politikern Rumäniens die dahin zielenden Anträge Rußlands als ein Danaergeschenk,
welches die Schwächung der einheitlichen und nationalen Kraft Rumäniens zum Zwecke
hat. Ein Hinübergreifen über die Donau würde, so urtheilt man hier, Feindseligkeiten und
Reibungen mit den slavischen Stämmen der Halbinsel hervorrufen, welche sich dadurch in
dem Fortgange ihrer staatlichen Entwicklung gefährdet sähen; Rußland wäre damit der
Vorwand zu fortgesetzter Ingerenz gegeben.
Man ist sich hier sehr gut bewußt, daß man künftighin des Schutzes der euro-
päischen Mächte gegen den nordischen Nachbar bedürfen wird und, um sich dieses
Schutzes schon jetzt würdig zu zeigen, will man nicht in einen Gebietsaustausch willigen,
welcher als Beweis rumänischer Vergrößerungsgelüste ausgelegt werden könnte. Deshalb
kann auch die Aussicht auf die Erwerbung des Paschaliks von Widdin, wenn sie Rumänien
238
in irgend einer Weise eröffnet worden sein sollte, hier jetzt nicht als Lockung wirken; man
fühlt sich durch die russischen Pläne gefährdet und scheut sich dazu die Hand zu bieten.
Alle Journale der Hauptstadt zollen der Motion der Kammer ihre vollste Aner-
kennung und führen dafür ungefähr dieselben Gründe an, die der weiters in Übersetzung
angeschlossene Artikel des „Romanul” näher entwickelt.
Der streng conservative „Timpul” kann es dabei nicht unterlassen, die Schuld an der
verhängnißvollen Lage, in die das Land nun gerathen sei, den Ministern zuzuschreiben und
vielleicht nicht ohne einige Bosheit weist er auf den Fürsten Carl hin als den einzig
möglichen Retter.
„Warum,” so heißt es in einem der letzten Leitartikel des „Timpul”1, „warum haben
die Rumänen im Jahre 1866 auf den glorreichen Thron ihres Landes einen Fürsten erhoben,
der unseren Verhältnissen fremd, der weder unsere Zustände, noch die Menschen hier kannte?
Nur deshalb, weil sie einen Augenblick wie den gegenwärtigen vorher sahen, weil
sie wußten, daß es in Europa Interessen giebt, welche ihrer Nationalität, ihrer Entwicklung
Feind sind, weil sie wollten, daß im Falle der Gefahr ein großer Name sie beschütze, ein
mächtiger Einfluß sie rette.
Was ein einfacher Bojar nicht zu thun im Stande, was ein Stirbey, ein Bibescu, ein
Ghika trotz aller Fähigkeit und allen Patriotismus nicht vermochten, das übersteigt die
Kräfte eines Hohenzollern nicht. Der Augenblick ist gekommen, Aller Augen sind auf den
Palast gerichtet.”
Fürst Carl verkennt, so höre ich, die Einbuße nicht, welche durch die Retrocession
Bessarabiens seine Autorität im Lande erleiden würde und, nach den Äusserungen zu
urtheilen, die er vor Kurzem in vertraulichem Gespräche gegen den hiesigen kath. Bischof2
gemacht hat, mußte man annehmen, daß er auf das Ansinnen Rußlands nicht vorbereitet
war oder daß er wenigstens hoffte, man würde seinen eindringlichen Gegenvorstellungen in
Petersburg Gehör geben.
Das Auftreten des Generals Ignatiew hier hat ihn mit ernster Besorgniß erfüllt und
noch mehr der Umstand, daß Rußland die Friedenspräliminarien und den Waffenstillstand
mit der Türkei abgeschlossen hat, indem es dabei jede Intervention Rumäniens ferne hielt
und bis heute noch nicht einmal die Modalitäten anher bekannt gab, unter welchen die
Feindseligkeiten eingestellt wurden3. Herr Bratiano erklärte kürzlich im Senate, daß sich
Rumänien ganz in derselben Lage wie Großbritannien befinde, welchem die Bedingungen
des Waffenstillstandes auch noch ein Geheimniß seien.
Fürst, Minister und Kammer sind somit heute in gleicher Weise entschlossen, in die
Abtretung der bessarabischen Distrikte nicht zu willigen; Meinungsdifferenzen in dieser
Beziehung, mögen sie früher auch bestanden haben, sind nunmehr beseitigt, weil man den
hochgehenden Wogen nationalen Ehrgefühles, welches man aus Rücksicht für die eigene
Popularität in dieser Frage in’s Mitleid gezogen hat, nicht mehr entgegen zu treten im
Stande ist.
Allerdings hat General Ignatiew nicht undeutlich hier zu verstehen gegeben, daß,
was Rumänien nicht willig abtritt, von Rußland nichtsdestoweniger genommen werden
wird, und man fürchtet nun, daß Rußland die Cession der bessarabischen Distrikte bereits
bei Abschluß der Friedens-Präliminarien mit der Türkei vorgesehen hat.
Doch beruhigt andererseits die Hoffnung auf die Mächte, an die, wie ich höre, die
fürstliche Regierung, gestützt auf das Votum der Kammern, einen neuen Appell gerichtet
hat, und die Erwartung, daß, wenn es unmöglich sein sollte, die bessarabischen Distrikte zu
retten, Europa sich wenigstens geneigt finden dürfte, dem uninteressirten Rumänien,
welches die ihm von Rußland angebotene Vergrößerung jenseits der Donau ausgeschlagen
239
hat, die ihm im Pariser-Vertrage4 zugedachte Rolle als Hüter der Donau-Mündungen auch
ferner zu belassen.
Herr Sturdza, welcher vorgestern im Senate die Aufforderung an die fürstliche
Regierung richtete, für die Anerkennung der Unabhängigkeit Rumäniens bei den europä-
ischen Mächten zu wirken, erzählte mir, daß es ihm dabei vor allem darauf angekommen
sei zu betonen, daß man die Unabhängigkeit nicht als Geschenk Rußlands entgegen nehmen
wolle, welches sich das Verdienst zuschreiben möchte, sie den Türken im Kriege abge-
rungen zu haben.
Rumänien sei in den Kampf gezogen, um seine Selbständigkeit zu bethätigen und
Rußland habe Rumäniens staatliche Unabhängigkeit in dem Augenblicke anerkannt, als es
seine Hülfe im Kriege anrief; sie bedürfe nun nur mehr der Sanktion Europa’s und dieses
könne nicht beabsichtigen, den thatsächlich von jedem Verbande mit der Türkei losge-
trennten rumänischen Staat zu einem Vasallen Rußlands zu machen.
Mögen auch früher, so sagte mir ferner Herr Sturdza, Männer unter uns gewesen
sein, welche sich von dem Traumgesichte eines großrumänischen Staates verlocken und
vielleicht gerade durch dasselbe zu dem Bunde mit Rußland bewegen ließen, heute fühlen
es alle, daß wir mit unseren Nachbarn jenseits der Karpathen im besten Einverständnisse
leben und auf unsere Stammesgenossen in der Bukovina und in Siebenbürgen in diesem
Sinne einwirken müssen.
Ausser Herrn Sturdza haben sich in den letzten Tagen noch andere hervorragende
Rumänen wie Fürst A. Stirbey, N. Bibescu, A. Lahováry in einem ähnlichen Sinne
geäussert und hervorgehoben, daß die Überzeugung von der Nothwendigkeit eines engeren
Anschlusses an Österreich-Ungarn gerade durch den an den Tag getretenen rücksichtslosen
russischen Eigennutz hier in immer weiteren Kreisen sich Bahn breche.
Erwähnen muß ich noch, daß auch mein deutscher College Herr Baron Alvensleben
mir eine ähnliche Bemerkung machte. Er sagte nämlich, es sei doch einigermaßen unklug
von Rußland, wegen einiger unbedeutender Stücke Land in Bessarabien eine geradezu
feindselige Stimmung hier hervorzurufen; es könne dies nur zur Folge haben, daß
Österreich-Ungarns Einfluß in Rumänien ein überwiegender werde.
Für mich waren diese verschiedenen Conversationen nur der Anlaß stets aufs neue
den zuversichtlichen Wunsch auszusprechen, daß bei der durch den Frieden zu gewärti-
genden Lösung der verschiedenen Probleme, die in ihrer Gesammtheit mit dem Ausdrucke
„orientalische Frage” bezeichnet werden, jede Rivalität der Mächte zurücktreten und nur
die gegenseitige Rücksicht auf wirklich vitale Interessen der dabei betheiligten Völker und
Staaten maßgebend sein werde. Das sei das Ziel, welches die k. und k. Regierung von dem
Augenblicke in’s Auge gefaßt habe, als sie vor 2 Jahren die aufständischen Bewegungen in
der Herzegovina und Bosnien durch entsprechende Reformvorschläge bei der Pforte im
Vereine mit den anderen Mächten zu beschwichtigen suchte – diesem Programme sei sie
unerschütterlich treu geblieben während aller Phasen der Verhandlungen, welche dem
Ausbruche des Krieges vorhergegangen seien; in diesem Sinne werde sie daher wieder ihre
Stimme erheben, wenn es sich darum handeln werde, internationale Vereinbarungen,
welche auf diese Länder Bezug hatten, durch neue, den thatsächlichen Verhältnissen ent-
sprechendere zu ersetzen. Der warme Antheil, den Österreich-Ungarn als Nachbar an dem
Gedeihen Rumäniens nehme, bringe es mit sich, daß es dabei gewiß keiner Veränderung
seine Zustimmung geben werde, aus welcher der fortschrittlichen Entwicklung dieses
Landes ernste Gefahren erwachsen könnten – ein vitales rumänisches Interesse werde
daher, das sei meine feste Überzeugung, von der k. und k. Regierung stets auf das wärmste
vertheidigt werden; bei rein lokalen Fragen würden jedoch allgemeine Rücksichten den
Ausschlag geben müssen.
240
Auch gegen meinen russischen Collegen, der sich mir gegenüber in bitteren Klagen
über die Undankbarkeit und Unverläßlichkeit des rumänischen Volkes und seiner Führer
erging und den Appell an die Mächte im Vorhinein als einen vergeblichen Schritt bezeich-
nete, äusserte ich mich in sehr vorsichtiger Weise, indem ich vor allem darauf bedacht war
hervorzuheben, daß mir die Anschauungen meiner Regierung in dieser Frage gänzlich
unbekannt seien, daß ich aber nicht daran zweifle, daß auch ihre Lösung durch das
freundschaftliche Einverständniß der Mächte werde erleichtert werden.
Herr Bratiano hat die gehobene Stimmung, die in der Kammer bei Votirung der auf
Bessarabien bezüglichen Motion Platz gegriffen hatte, dazu benützt, um den Antrag auf die
Zurückziehung des seinerzeit gegen das Cabinet Catargi5 gerichteten Anklagebeschlußes zu
stellen – die Kammer hat dem Antrage beigestimmt und somit einem peinlichen Zwiste, der
seit Jahren die Parteien erbitterte, ein Ende gemacht.
Zwiedinek
1
„Timpul”, III. Jahrgang, Sonntag, den 29. Januar 1878 (a.St.), S. 1.
2
Ignazio Paoli.
3
Unter dem Druck der Großmächte, insbesondere Großbritanniens, war Russland gezwungen, die
Offensive zu beenden und am 31. Januar 1878 einen Waffenstillstand mit dem Osmanischen Reich zu
unterzeichnen.
4
1856.
5
Siehe Dok. Nr. 1.
Preanobile Conte!
În continuarea telegramei mele cifrate din data de 7 a acestei luni, am onoarea să
supun Excelenţei Voastre, în anexă, textul discursurilor cu care domnul Kogălniceanu, în
Senat, şi domnul Brătianu, în Cameră, în şedinţa publică, au răspuns la interpelările
în chestiunea basarabeană, despre care am scris în raportul din ziua de 7 a lunii acesteia
nr. 17/pol., precum şi, în continuare, moţiunea votată în unanimitate de corpurile legislative
în urma dezbaterilor ministeriale, prin care orice cedare a vreunei părţi din actualul teritoriu
românesc şi perspectiva oricărei compensaţii au fost respinse în modul cel mai categoric.
Când domnii Brătianu şi Kogălniceanu au invitat Camera şi Senatul să se reunească
în şedinţă secretă, pentru a fi informate, în mod confidenţial, despre stadiul chestiunii
basarabene şi despre atitudinea adoptată de guvernul princiar în această problemă, exista,
fireşte, o decizie guvernamentală, prin care se pronunţase împotriva acceptării ofertei
ruseşti, dar, cu toate acestea, eu am câteva motive care mă fac să cred că un vot atât de ferm
al corpurilor legislative, care să excludă orice compromis, nu a fost dorit de miniştri, prin
explicaţiile pe care ei le-au oferit în şedinţele secrete.
Aceștia erau preocupaţi, înainte de toate, să-şi justifice propria lor atitudine în
chestiunea în cauză. Ca să facă aşa ceva, au trebuit însă să prezinte demersul Rusiei într-o
lumină cât mai sumbră, şi, în felul acesta, antipatia, neîncrederea reprezentanţilor naţiunii
faţă de această putere, a fost exacerbată în aşa măsură încât miniştrii au trebuit să renunţe la
orice încercare de a o combate ca să nu-şi pericliteze grav propria lor poziţie.
241
La ora actuală, există în toată România o singură opinie, aceea de indignare

împotriva acelei Puteri care a purtat războiul împotriva Turciei sub pretextul eliberării
popoarelor creştine din Peninsula Balcanică de opresiunea administraţiei abuzive otomane,
s-a servit în acest scop de ajutorul României şi, acum, după ce vrăjmaşul a fost umilit, se
întoarce împotriva propriului aliat, pentru a-l lipsi de drepturile asupra stăpânirii sale.
Chiar dacă domnul Kogălniceanu crede că pentru România perspectiva unei
extinderi dincolo de Dunăre nu ar fi o afacere prea rea şi, oricum, ar fi de preferat unei
duşmăniri cu Rusia, pentru cei mai mulţi politicieni din România oferta ruşilor apare ca un
dar otrăvit al grecilor, prin care se urmăreşte, de fapt, subminarea unității naţionale a
României. O extindere teritorială dincolo de Dunăre ar provoca, aşa se consideră aici,
ostilități şi fricţiuni cu popoarele slave din Peninsulă, care s-ar vedea afectate în evoluţia lor
statală; Rusiei i s-ar oferi, astfel, pretextul pentru ingerinţe permanente.
Aici este înțeles faptul că în viitor va fi nevoie de protecţia Puterilor europene
împotriva vecinului din nord, iar, pentru a se arăta de pe acum demni de această protecţie,
românii nu vor să accepte un schimb teritorial care ar putea fi interpretat ca o dovadă a
poftelor de expansiune. Din acest motiv, perspectiva obţinerii paşalâcului de Vidin, dacă
aşa ceva s-ar prezenta într-adevăr României, nu poate funcționa ca o ademenire; planurile
rusești sunt văzute ca un pericol, motiv pentru care nu poate exista un acord în acest sens.
Toate ziarele din Capitală consacră moţiunii maxima lor atenţie şi prezintă, în acest
sens, cam aceleaşi motive pe care le expune în detaliu articolul din „Românul”, pe care îl
anexez în traducere.
Ziarul ultraconservator „Timpul” nu poate renunţa să arunce vina pentru situaţia
fatală în care a ajuns ţara acum pe seama miniştrilor şi, probabil, nu fără o anumită răutate,
arată spre Principele Carol, ca spre singurul posibil salvator.
„Pentru ce”, se spune într-unul din ultimele articole de fond apărute în „Timpul1”,
„în 1866 Românii puseră pe tronul glorios al țării lor un june Principe, străin de obiceiurile
noastre, necunoscând lucrurile, nici oamenii de aici?
Tocmai pentru că prevăzând un moment ca cel de astăzi și știind că sunt în Europa
interese inamice naționalității și propășirii lor, ei au voit ca, în caz de pericol, un mare nume
să-i ocrotească, o mare influență să-i scape.
Aceea ce nu putea face un simplu boier, un Stirbei, un Bibescu, un Ghica cu toată
capacitatea și patriotismul lor, nu este mai presus de forțele unui Hohenzollern. Ceasul a
sosit. Toate privirile sunt îndreptate spre Palat”.
Din câte aud, Principele Carol nu ignoră pierderea pe care ar suferi-o autoritatea sa
în ţară prin cedarea Basarabiei şi, judecând după declaraţiile pe care le-a rostit în ultima
vreme, în discuţiile confidenţiale avute cu episcopul catolic de aici2, trebuie să presupunem
că nu era pregătit faţă de intenţiile Rusiei, sau că cel puţin spera că la Petersburg se va da
ascultare obiecţiilor sale insistente.
Apariţia generalului Ignatiev aici i-a stârnit cele mai serioase temeri şi încă şi mai
mult faptul că Rusia a încheiat preliminariile păcii şi armistiţiul cu Turcia fără să permită
vreo intervenţie din partea României şi nici până azi nu se cunosc nici măcar condiţiile în care
s-a pus capăt ostilităţilor3. Domnul Brătianu a declarat de curând, în Senat, că România se află
în aceeaşi situaţie ca Marea Britanie, pentru care condiţiile de armistiţiu sunt şi acum secrete.
Principele, miniştrii şi Camera sunt astăzi la fel de hotărâţi să respingă retrocedarea
judeţelor basarabene; divergenţele de opinii în această privinţă, chiar dacă au existat mai
înainte, acum au fost înlăturate, pentru că nu mai sunt în stare să se opună valurilor
puternice ale sentimentului de onoare naţională, care le afectează propria popularitate, pusă
în discuţie de această chestiune.
242
Sigur că generalul Ignatiev a dat clar de înţeles că, dacă România nu vrea să accepte
de bunăvoie cedarea, Rusia o va face oricum ar fi, aşa că acum se tem că Rusia a inclus deja
cedarea judeţelor basarabene între condiţiile de încheiere a preliminariilor păcii cu Turcia.
Totuşi, pe de altă parte, îi linişteşte speranţa în Marile Puteri, cărora, din câte aud,
guvernul princiar, sprijinit pe votul Camerei, a adresat un nou apel, şi, de asemenea, se
aşteaptă că dacă salvarea judeţelor basarabene va fi cu neputinţă, măcar Europa va fi
dispusă să lase în continuare dezinteresatei Românii, căreia Rusia îi oferă o extindere peste
Dunăre, rolul de păzitor al Gurilor Dunării, pe care i l-a încredinţat Tratatul de la Paris4.
Domnul Sturdza, care alaltăieri, în Senat, a adresat o cerere guvernului princiar ca să
acţioneze pe lângă Puterile europene pentru recunoaşterea independenţei României, mi-a
relatat că pentru el este mai important ca, înainte de toate, să se sublinieze că nu se vrea ca
independenţa să fie primită ca un cadou din partea Rusiei, care ar putea să-şi atribuie
meritul că ea este cea care i-a învins pe turci în război.
România a intrat în luptă pentru a-şi confirma independenţa, iar Rusia a recunoscut
independenţa de stat a României în clipa când i-a cerut ajutorul în război; acum România nu
mai are nevoie decât de sancţiunea Europei, iar aceasta nu poate să vrea să facă din statul
român, desprins de fapt de orice legătură cu Turcia, un vasal al Rusiei.
Se poate ca şi înainte, mi-a spus mai departe domnul Sturdza, să fi fost printre noi
oameni ademeniţi de visul unui mare stat românesc şi probabil că acesta a fost motivul ce i-
a determinat să accepte alianţa cu Rusia, dar astăzi simt cu toţii că trebuie să trăim în cea
mai bună înţelegere cu vecinul nostru de dincolo de Carpaţi şi să-i influențăm în acelaşi
sens și pe fraţii noştri din Bucovina şi Transilvania.
În afară de domnul Sturdza, în ultimele zile, şi alţi români de vază, precum prinţii
A. Stirbey, N. Bibescu, A. Lahovary, s-au exprimat în acelaşi sens şi au subliniat faptul că
opinia fermă privind necesitatea unei mai strânse apropieri de Austro-Ungaria îşi croieşte
drum aici, în cercuri tot mai largi, tocmai din cauza egoismului fără scrupule manifestat
de Rusia.
Mai trebuie să menţionez că şi colegul meu german, domnul Baron Alvensleben,
mi-a făcut o remarcă asemănătoare. A spus că din partea Rusiei nu ar fi prea înţelept ca
pentru o bucată neînsemnată de teritoriu să provoace aici o stare de spirit de-a dreptul
ostilă, care nu poate avea altă consecinţă decât că influenţa Austro-Ungariei în România va
deveni preponderentă.
Pentru mine, aceste discuţii diverse au fost un imbold de a reafirma, din nou, dorinţa
fermă ca prin pace soluţia diferitelor probleme, care în totalitatea lor se definesc ca fiind
„chestiunea orientală”, să înlăture orice rivalitate între Marile Puteri şi să nu mai conteze
decât respectul reciproc al intereselor cu adevărat vitale ale popoarelor şi statelor implicate
în această problemă. Acesta este scopul avut în vedere de guvernul i. și r. din momentul în
care, acum doi ani, a încercat să aplaneze mişcările de revoltă din Herzegovina şi Bosnia,
prin propuneri de reforme necesare făcute Porții, de comun acord cu celelalte Mari Puteri; a
rămas neabătut credincios acestui program de-a lungul tuturor fazelor prin care au trecut
negocierile ce au precedat izbucnirea războiului, în acelaşi sens îşi va ridica din nou vocea
când va fi vorba ca înţelegerile internaţionale care au legătură cu aceste state să fie înlocuite
prin altele noi, corespunzătoare situaţiei de fapt. Interesul deosebit pe care Austro-Ungaria
îl are ca vecin pentru propăşirea României, face să nu-şi dea consimţământul la niciun fel
de schimbare ce ar duce la primejdii serioase pentru dezvoltarea progresivă a acestei ţări;
din acest motiv, interesele vitale româneşti vor fi mereu apărate, în modul cel mai energic,
de către guvernul i. și r., aceasta este convingerea mea fermă; totuşi, în chestiunile cu
caracter pur local se va ţine cont în primul rând de considerentele cu caracter general.
243
Şi față de colegul meu rus, care mi s-a plâns amarnic de ingratitudinea şi de

caratecrul imprevizibil al poporului român şi al conducătorilor săi, şi care consideră că
apelul la Marile Puteri este un demers dinainte sortit eşecului, m-am exprimat într-un mod
foarte prudent, preocupat fiind să subliniez, înainte de toate, că nu cunosc absolut nimic
despre părerea guvernului meu în această chestiune, dar că nu mă îndoiesc că soluţia sa va
fi facilitată de o înţelegere amicală între Marile Puteri.
Domnul Brătianu s-a folosit de starea de spirit exaltată, care a cuprins Camera la
votarea moţiunii referitoare la Basarabia, ca să retragă propunerea făcută la vremea
respectivă de dare în judecată a cabinetului Catargiu5; Camera a votat această cerere şi
astfel s-a pus capăt unei discordii penibile, care de ani de zile înverşuna cele două partide.
Zwiedinek

1
„Timpul”, anul III, duminică 29 ianuarie 1878 (st.v.), p. 1. Ortografie adaptată la normele actuale.
2
Ignazio Paoli.
3
La presiunea Marilor Puteri, în special a Angliei, Rusia a fost obligată să încheie ofensiva și să
semneze, pe data de 31 ianuarie 1878, un armistițiu cu Imperiul Otoman.
4
1856.
5
A se vedea doc. nr. 1.
37
Hochgeborner Graf!
Die fieberhafte Erregung, welche die Diskussionen über die Abtretung Bessarabien’s in
Kammer und Senat in den hiesigen politischen Kreisen verursacht hatten, hat bald klein-
lautem Mißmuth und hoffnungsloser Resignation Platz gemacht. Trotz des stolzen
Protestes, den man gegen jegliche Abtretung irgend eines Stückes des gegenwärtigen
Territoriums Rumäniens in die Welt gesendet hat, ist man von der Erfolglosigkeit dieses
Sträubens nahezu allgemein überzeugt und bangt vor der schweren Stunde, in welcher das
der nationalen Eitelkeit so empfindliche Opfer wird gebracht werden müssen.
Je klarer man die Ohnmacht des Landes erkennt, sich gegen den ihm bevorste-
henden Schlag noch zu schützen, desto grösser und allgemeiner wird die Unzufriedenheit
mit den Männern, welche während diesen Verwicklungen das Ruder der Regierung in
Händen hatten und, anstatt dem Sturme auszuweichen, das Land in einen Krieg trieben,
dessen Nachtheile für Rumänien ihnen in Vorhinein bekannt waren. Das gegenwärtige
Ministerium fühlt es, daß es bei der eigenen Partei an Ansehen verloren hat und möchte
deshalb durch eine Verständigung mit den bisherigen Gegnern das verlorene Terrain wieder
gewinnen – es sollen Verhandlungen mit Boeresco, Sturdza und Yepureano angeknüpft
worden sein, um diese Männer zum Eintritte in’s Ministerium zu bewegen, doch, wie es
scheint, ohne Erfolg. Keiner von den Genannten fühlt sich berufen, der gegenwärtigen
Regierung einen Theil der Verantwortlichkeit für die begangenen Irrthümer abzunehmen;
244
sie ziehen es vor, durch Interpellationen im Senate diese Irrthümer recht augenscheinlich zu
machen und so den Augenblick zu beschleunigen, in welchem das Ministerium genöthigt
sein wird abzutreten und ihnen das Feld zu räumen.
Ob dieser Wechsel schon bald oder erst in späterer Zeit erfolgt, hängt zunächst von
der Entscheidung des Fürsten ab, der sich wohl dann erst von der rothen Partei trennen wird,
wenn die Zwecke, für welche er sie an’s Ruder gerufen, möglichst erfüllt sein werden.
Nachdem es nicht gelungen ist, durch die Theilnahme am Abschluße des Waffen-
stillstandes und an den Friedensverhandlungen die Unabhängigkeit Rumäniens ohne
vorhergegangene Anerkennung Seitens der Mächte zu bethätigen und nachdem man nicht
gesonnen ist, sie als ein Geschenk Rußlands hinzunehmen, hat die fürstliche Regierung,
wie Eurer Excellenz bereits bekannt sein dürfte, sich nunmehr abermals an die einzelnen
Garantiemächte gewendet, um von diesen die Anerkennung der vollen Independenz zu
erlangen. Auch an die Türkei hat sie sich mit dem gleichen Ansinnen gewendet und zwar,
wie mir Herr Cogalniceano sagte, im Wege der ottomanischen Botschaft in Wien.
Diese verspäteten Versuche sich von der Abhängigkeit loszumachen, in welche die
militärische Cooperation Rumänien Rußland gegenüber versetzt hat, tragen nicht gerade dazu
bei, das gegenwärtige Verhältniß der beiden Theile zu einem freundschaftlichen zu gestalten.
Als der Großfürstthronfolger am 15ten d. Mts auf der Reise nach St. Petersburg
Bucarest passirte, bereitete ihm Fürst Carl zwar einen sehr glänzenden offiziellen Empfang,
doch fehlte es an den Kundgebungen freundschaftlicher Sympathie, welche bisher bei
derartigen Begegnungen des Fürsten mit Mitgliedern der Familie des russischen Kaiser-
hauses stets wahrzunehmen waren.
Der Großfürst verweilte hier nur zwei Stunden und setzte sodann seine Reise über
Galatz und Ismail mit Vermeidung von Jassy fort, wo er bereits angesagt war. Er soll
hier jedem Versuche, die bessarabische Angelegenheit zur Sprache zu bringen, sorgsam
ausgewichen sein. –
Zur Stunde ist noch immer keine Nachricht von der Übergabe der Festung Widdin
eingelaufen und es sind die Modalitäten, unter welchen dieselbe stattfinden soll, noch nicht
in die Öffentlichkeit gedrungen, obwohl der Courier, der die bezüglichen Mittheilungen des
Großfürsten Nicolaus überbrachte, bereits vor einigen Tagen hier eingetroffen ist. Verschie-
dene Versionen sind über die Ursache dieser Verzögerung im Umlaufe. Aus ziemlich
verläßlicher Quelle höre ich, daß die genannte Donaufeste nicht direkt den Rumänen,
sondern zunächst russischen Delegirten und von diesen erst der fürstlichen Regierung
übergeben werden soll. Mit diesem Modus ist man aber hier in keiner Weise einverstanden
und will die Feste entweder unmittelbar aus den Händen der Türken übernehmen oder
lieber auf die Besetzung derselben verzichten.
Inzwischen ist die zuwartende Stellung der rumänischen Truppen vor Widdin eine
peinliche, da zahlreiche Krankheiten unter denselben herrschen. –
Herr Balaceano ist gestern aus Wien hier eingetroffen; im fürstlichen Ministerium
des Äussern wollte man vor einigen Tagen noch von seiner Berufung hieher keine Kenntniß
haben. Finanzminister Campineano äussert sich sehr unzufrieden über die Aufnahme, die er
in Berlin gefunden hat.
Zwiedinek
P.S. H. Balaceano, der mich so eben verläßt, behauptet, daß man hier zu der Absicht
hinneige, von der Besetzung Widdins abzusehen und die rumänischen Truppen aus
245
Bulgarien zurückzuziehen; er äusserte ferner, daß dies von Euer Excellenz gewünscht
werde und er in diesem Sinne zu wirken bemüht sei.
Ut in litteris.
Zwiedinek

Preanobile Conte!
Agitaţia febrilă, provocată în cercurile politice de aici de discuţiile din Cameră şi
Senat privind cedarea Basarabiei, a făcut repede loc unei deprimări tăcute şi resemnării fără
de speranţă. În pofida protestelor vehemente faţă de orice fel de cedare a vreunei bucăţi din
teritoriul său, pe care România le-a transmis lumii, acum aproape toţi românii s-au convins
de zădărnicia acestei împotriviri şi se tem de momentul greu în care trufia naţională va
trebui să facă o jertfă atât de grea.
Cu cât mai clar se recunoaşte neputinţa ţării de a se apăra de iminenta lovitură, cu
atât mai mare şi mai unanimă devine nemulţumirea faţă de oamenii politici care au stat la
cârma guvernului în vremea acestor evenimente şi care, în loc să evite furtuna, au aruncat
ţara într-un război, dezavantajele căruia pentru România le-au ştiut dinainte. Actualul
guvern simte că a pierdut din prestigiu în faţa propriului partid şi, din acest motiv, ar dori,
printr-o înţelegere cu adversarii de până acum, să recâştige terenul pierdut – se spune că s-au
inţiat negocieri cu Boerescu, Sturdza şi Epureanu, pentru a-i determina pe aceştia să intre în
guvern –, totuşi, din câte se pare, fără succes. Niciunul dintre aceștia nu se simte chemat să
preia asupra sa o parte din răspunderea actualului guvern pentru greşelile comise, preferă
ca, prin interpelări în Senat, să scoată şi mai mult în evidenţă aceste greşeli şi să grăbească
momentul în care guvernul va fi silit să se dea la o parte şi să le cedeze lor terenul.
Dacă această schimbare se va produce în curând sau mai târziu, aceasta depinde de
decizia Principelui, care va dori să se delimiteze de partidul roşu atunci când scopurile
pentru care l-a chemat la cârmă vor fi cât mai mult cu putinţă împlinite.
După ce nu s-a reuşit ca, prin participarea la încheierea armistiţiului şi la negocierile
de pace, să se consfinţească independenţa României, fără o recunoaştere prealabilă din
partea Marilor Puteri, şi după ce nu s-a arătat dispus să accepte independenţa ca pe un
cadou din partea Rusiei, guvernul princiar s-a adresat din nou Puterilor garante, aşa cum
Excelenţa Voastră ştie deja, pentru ca prin recunoaşterea din partea acestora să obţină inde-
pendenţa deplină. Şi Turciei i s-au adresat cu aceeaşi cerere şi anume, aşa cum mi-a spus
domnul Kogălniceanu, prin intermediul ambasadei otomane din Viena.
Aceste încercări tardive de a se desprinde din dependenţa faţă de Rusia, în care
România a ajuns prin cooperarea militară cu ruşii, nu au avut darul de a ameliora actualele
relaţii dintre cele două părţi.
Când în ziua de 15 a lunii acesteia, Marele Duce moştenitor a trecut prin Bucureşti
în drumul său spre St. Petersburg, Principele Carol i-a pregătit, ce-i drept, o primire oficială
strălucitoare, dar, totuşi, au lipsit manifestările de simpatie şi prietenie care se observau
mereu la întâlnirile de genul acesta ale Principelui cu membrii familiei imperiale ruse.
Marele Duce a zăbovit aici doar timp de două ore şi apoi şi-a continuat drumul prin
Galaţi şi Ismail, evitând Iaşul, unde venirea sa fusese deja anunţată. Se spune că aici el ar fi
evitat cu grijă orice încercare de a aduce în discuţie chestiunea basarabeană.
246
Până la ora actuală, tot nu a sosit nicio veste despre predarea cetăţii Vidinului, iar
modalitatea în care se va desfăşura acest lucru nu a fost făcută publică, deşi curierul care
aduce respectivele comunicări din partea Marelui Duce Nicolae a sosit aici de câteva zile.
Circulă diverse versiuni despre motivele acestei întârzieri. Dintr-o sursă relativ sigură, aud
că numita cetate nu se va preda direct românilor, ci mai întâi delegaţilor ruşi şi prin interme-
diul acestora se va face predarea către guvernul princiar. Încă, cu această modalitate nu este
nimeni de aici de acord şi se vrea ca respectiva cetate să fie preluată direct din mâinile
turcilor, altminteri mai bine să se renunţe la ocuparea acesteia.
Între timp, aflarea trupelor române în faţa Vidinului a devenit tot mai dificilă, pentru
că în rândurile lor bântuie numeroase boli.
Domnul Bălăceanu a sosit ieri de la Viena; la ministerul princiar al Afacerilor
Străine nimeni nu părea să ştie până acum câteva zile despre rechemarea sa. Ministrul de
Finanţe Câmpineanu s-a exprimat foarte nemulţumit despre primirea care i s-a făcut la Berlin.
Zwiedinek
P.S. Domnul Bălăceanu, care tocmai a plecat de la mine, susţine că aici se manifestă
intenţia să se renunţe la ocuparea Vidinului şi să se retragă trupele române din Bulgaria; în
continuare, a mai spus că acest lucru este dorit de Excelenţa Voastră şi că el s-a străduit să
acţioneze aici în acest sens.
Ut in litteris.
Zwiedinek

38
Hochgeborner Graf!
Herr v. Balaceano, der, wie mir gestern der Minister des Äussern sagte, demnächst
wieder nach Wien zurückkehrt, hat mich während seines hiesigen Aufenthaltes einige Male
mit seinem Besuche beehrt. Über die Motive seiner Berufung sprach er sich sehr zurück-
haltend aus, indem er behauptete, daß sie ihm selbst unbekannt seien; desto weitläufiger
aber äusserte er sich über die Intentionen Eurer Excellenz, von welchen er sehr genau
informirt zu sein vorgab.
Cogalniceano habe Unrecht zu glauben, daß Hochdieselben in Reichstadt zu der
Abtretung der bessarabischen Distrikte von Rumänien zugestimmt hätten – denn er wisse
aus dem Munde Eurer Excellenz, daß eine solche Abmachung nicht bestehe, wenn ihm
gleich unbekannt sei, welches die Sprache Eurer Excellenz in dieser Beziehung auf dem
künftigen Congresse sein würde. Ebenso wisse er bestimmt, daß Hochdieselben einer
längeren Okkupation Bulgariens durch die Russen sowie auch dem Fortbestehen russischer
Militär-Etappen in Rumänien nach dem Kriege auf das Entschiedenste entgegen treten werden.
Herr Balaceano sprach ferners davon, daß in Wien die Besetzung Widdin’s durch
rumänische Truppen nicht gewünscht werde, daß man diese vielmehr gerne so rasch als
247
möglich auf das diesseitige Donauufer zurückkehren sehen würde; dabei erwähnte er etwas
von einer rumänischen Truppenconcentration in der kleinen Wallachei1, welche gegebenen
Falls Österreich-Ungarn von Nutzen sein könnte.
Am 25ten d. Mts, als mir die Besetzung Widdin’s durch die Rumänen bereits bekannt
war, welche Herr v. Balaceano am 20ten noch als sehr unwahrscheinlich bezeichnet hatte,
kam dieser abermals zu mir und bemühte sich mir zu erklären, daß diese Besetzung nur
eine ganz vorüber gehende sei und blos als Satisfaktion für die rumänische Belagerungs-
armee dienen sollte. Ein direktes Übereinkommen mit dem den Rumänen sehr freundlich
gesinnten Izzet-Pascha habe die Übernahme der Festung ohne Dazwischenkunft der Russen
ermöglicht – doch sei der Fürst und die Regierung fest entschlossen, die rumänische Armee
nicht länger in Bulgarien zu belassen – man habe deshalb das russische Hauptquartier
bereits benachrichtigt, daß man Widdin in einigen Tagen wieder räumen würde – wahr-
scheinlich würden dann serbische Truppen in der Festung einrücken, die bereits in nächster
Nähe stehen.
Der Fürst habe jedoch, so erzählte Herr v. Balaceano noch, die Frage an ihn gestellt,
ob für den Fall, als es zum Bruche zwischen Österreich-Ungarn und Rußland käme, die
österreichisch-ungarische Regierung Widdin nicht lieber in den Händen der Rumänen als in
jenen der Serben oder Russen sähe. Er2 habe diese Frage nicht beantworten können und
wende sich deshalb mit derselben an mich. Lachend erwiederte ich, daß mir der Fall
ausserordentlich unwahrscheinlich erscheine und ich absolut keine Veranlassung sehe, über
denselben nachzudenken. Mir stieg dabei die Vermuthung auf, daß der Abzug der Rumänen
aus Widdin, wenn er demnächst erfolgt, kein ganz freiwilliger sein dürfte und daß sie nicht
ungerne einen Vorwand finden würden, etwas länger in der so lange ersehnten Position zu
verweilen.
Der rumänische Agent bemühte sich nun weiters mir die militärischen Maßnahmen
Rußlands in Rumänien als Österreich-Ungarn direkt bedrohend darzustellen. Er wisse
bestimmt, daß zwei russische Armeen in Rumänien aufgestellt werden, eine in der
Wallachei, die andere in der Moldau; ich könne dies Eurer Excellenz als unbestreitbare
Thatsache melden. Auf meinen Einwand, daß gegenwärtig von einer solchen Aufstellung
nichts zu bemerken sei, brachte Herr Balaceano die oft erwähnten Gerüchte von russischen
Truppenconcentrationen bei Plojesti, Buzeu und Okna3 vor und es schien ihm unangenehm,
meinen Glauben in die Fortdauer unserer guten Beziehungen zu Rußland, den ich
absichtlich sehr hervorkehrte, nicht erschüttern zu können.
Befremdend berührte mich die Rücksichtslosigkeit, mit der Herr v. Balaceano das
Verhalten Cogalniceano’s angriff, der, so lange er fürstlicher Minister des Äussern ist, doch
von den Agenten der Regierung einem fremden Vertreter gegenüber nicht der Charakter-
losigkeit und Doppelzüngigkeit angeklagt werden sollte – und, wenn es auch wahr wäre,
daß Herr Cogalniceano in der bessarabischen Frage den Russen im Beginne des Krieges die
Möglichkeit einer Verständigung in Aussicht gestellt hat, an Herrn Balaceano ist es nicht,
diesen Verdacht auszusprechen.
Es wurde mir hinterbracht, daß Herr v. Balaceano sich auch einigen meiner Collegen
gegenüber als der Mandatar Eurer Excellenz gerirte und dabei eine Sprache führte, als ob er
die Aufgabe hätte, für die Eventualität eines Krieges4 Rumäniens Cooperation mit Österreich
zu sichern.
Überhaupt giebt man sich in gouvernementalen Kreisen hier stark den Anschein,
als handle man in innigem Einverständnisse mit uns und meint, daß Differenzen
Österreich-Ungarn’s mit Rußland Rumänien aus der bessarabischen Verlegenheit ziehen
können. Herr Bratiano sprach diese Hoffnung sogar ziemlich unverholen vor mir aus und
248
Herr Cogalniceano, der des Fürsten Bismark Rede5 in einem uns ungünstigen Sinne
interpretirt, liebt es, von russischen Friedensbedingungen sprechen zu können, von welchen
er glaubt, daß sie von uns nicht acceptirt werden können.
Indem ich behufs Kennzeichnung der hiesigen Stimmung diese Beobachtungen zu
Euer Excellenz hoher Kenntniß bringe, brauche ich kaum hinzuzufügen, daß die vor den
Vertretungskörpern in Wien und Ofen abgegebene Erklärung der k. und k. Regierung,
welche die friedliche Lösung der obschwebenden Differenzen im Auge behielt, mich über
die Art und Weise, wie ich den verschiedenen Insinuationen hier zu begegnen habe, nicht in
Zweifel läßt.
Zwiedinek

1
Oltenien.
2
Bălăceanu.
3
Târgu Ocna.
4
Zwischen Russland und Österreich-Ungarn.
5
Dass Deutschland für die Orientfrage keinen einzigen pommerischen Grenadier opfern dürfte.

Preanobile Conte!
Domnul Bălăceanu, care, așa cum mi-a spus ieri domnul ministru al Afacerilor
Străine, se va întoarce în curând la Viena, mi-a făcut onoarea să mă viziteze de câteva ori în
timpul șederii sale aici. Privitor la motivele rechemării sale, mi-a vorbit foarte rezervat,
susținând că chiar nici el nu le cunoaște, dar, cu atât mai pe larg, s-a referit la intențiile
Excelenței Voastre, despre care susține că sunteți foarte bine informat.
Kogălniceanu nu ar avea motive să creadă că Dumneavoastră ați fi consimțit la
Reichstadt la retrocedarea districtelor basarabene ale României, pentru că el ar ști din gura
Excelenței Voastre că o asemenea înțelegere nu ar exista, chiar dacă acum nu ar ști cum se
va poziționa Excelența Voastră în această privință la viitorul congres. La fel de precis, ar
cunoaște faptul că Dumneavoastră vă veți opune în modul cel mai categoric unei ocupații
mai lungi a Bulgariei de către ruși, precum și menținerii facilităților militare de aprovi-
zionare ruse din România după război.
În continuare, domnul Bălăceanu a spus că la Viena nu s-ar dori ocuparea Vidinului
de către trupele române, că, mai degrabă, s-ar vrea să se vadă trupele române trecând cât
mai repede cu putință pe malul celălalt al Dunării; în privința aceasta a menționat ceva
despre o concentrare a trupelor române în Valahia Mică1, care, la un moment, dat ar putea fi
de folos Austro-Ungariei.
Pe data de 25 a lunii, când aflasem deja despre ocuparea Vidinului de către români,
pe care domnul Bălăceanu o considera extrem de improbabilă pe data de 20 a lunii,
dumnealui a venit din nou la mine și s-a străduit să-mi explice că această ocupație este doar
ceva trecător, doar cât să ofere o satisfacție armatei române de acolo. Un acord direct cu
Izzet Pașa, care este foarte binevoitor românilor, a facilitat predarea cetății, fără intervenția
rușilor, dar, cu toate acestea, Principele și guvernul său sunt ferm hotărâți să nu mai lase
249
multă vreme armata română în Bulgaria și, din acest motiv, s-a transmis deja la Marele
Cartier General rus că Vidinul va fi evacuat peste câteva zile; probabil că trupele sârbești –
care se află deja în apropiere – vor intra atunci în cetate.
Totuși, Principele i-a adresat întrebarea, așa a mai povestit domnul Bălăceanu, dacă,
în eventualitatea în care s-ar ajunge la o ruptură între Austro-Ungaria și Rusia, guvernului
austro-ungar nu i-ar conveni mai mult să vadă Vidinul în mâinile românilor decât în cele ale
sârbilor sau rușilor. La această întrebare el2 nu ar fi putut să răspundă și, din acest motiv,
mă întreabă pe mine. Eu am răspuns, râzând, că mie o asemenea eventualitate mi se pare
foarte puțin probabilă și nu văd absolut niciun motiv să mă gândesc la așa ceva. Se
conturează însă presupunerea că retragerea românilor din Vidin nu poate fi făcută chiar de
bunăvoie și că nu le-ar displăcea să găsească un pretext ca să mai stea o vreme în poziția
râvnită de atâta vreme.
Agentul român s-a străduit, în continuare, să-mi prezinte măsurile militare adoptate
de ruși în România ca fiind o amenințare directă la adresa Austro-Ungariei. El ar ști precis
că două armate rusești au fost dislocate în România, una în Valahia, alta în Moldova, și că
aș putea anunța acest lucru Excelenței Voastre ca un fapt incontestabil. La observația mea
că la ora actuală nu se observă nimic din astfel de dislocări, domnul Bălăceanu s-a referit la
zvonurile, mereu discutate, despre concentrări de trupe rusești la Ploiești, Buzău și Ocna3 și
lui i se pare neplăcut faptul că nu poate să zdruncine credința mea în continuitatea bunelor
noastre relații cu Rusia, la care eu revin cu intenție mereu.
Mă stânjenește lipsa de considerație cu care domnul Bălăceanu atacă atitudinea
domnului Kogălniceanu, care, atâta vreme cât este ministru princiar al Afacerilor Străine,
nu ar trebui să fie acuzat de lipsă de caracter și de duplicitate de către un agent al guver-
nului în fața unui reprezentant străin și, chiar dacă ar fi adevărat că la începutul războiului
domnul Kogălniceanu le-a pus rușilor în vedere o înțelegere în chestiunea basarabeană, nu
este de competența domnului Bălăceanu să dea glas unor asemenea bănuieli.
Am fost informat, confidențial, că domnul Bălăceanu se prezintă și în fața altor
colegi de ai mei ca mandatar al Excelenței Voastre și că a adoptat un limbaj ca și cum ar fi
primit misiunea ca, în eventualitatea unui război4, să asigure cooperarea României cu Austria.
Este evident că cercurile guvernamentale de aici lasă impresia că ar acționa într-o
deplină înțelegere cu noi și se afirmă că divergențele Austro-Ungariei cu Rusia ar putea
scoate România din dilema basarabeană. Domnul Brătianu și-a exprimat această speranță
destul de clar față de mine, iar domnului Kogălniceanu, care interpretează opinia cunoscută
a Principelui Bismarck5 într-un sens defavorabil nouă, îi place să vorbească de condițiile
rusești de pace, despre care crede că nu vor putea fi acceptate de noi.
Aducând aceste observații la cunoștința Excelenței Voastre, pentru a defini starea de
spirit de aici, nu mai am nevoie să adaug faptul că declarațiile date în fața corpurilor
legislative de la Viena și Pesta de către guvernul i. și r., care are în vedere o soluționare
pașnică a divergențelor existente, nu mai lasă nicio îndoială asupra modului în care trebuie
să privesc diferitele insinuări care se fac auzite pe aici.
Zwiedinek
1
Oltenia.
2
Bălăceanu.
250
3
Târgu Ocna.
4
Între Rusia și Austro-Ungaria.
5
Că, pentru complicațiile din Orient, Germania nu ar trebui să sacrifice nici măcar un grenadier
pomeranian.
39
Bukarest, am 10. März 1878. Nr. 42/Polit. Zwiedinek an Andrássy
Hochgeborner Graf!
Ich habe die Ehre gehabt, die hohe Chiffredepesche vom 6. d. Mts zu erhalten, mit
welcher mir Euer Excellenz anzubefehlen geruhten, mich in meinen Gesprächen mit den
rumänischen Ministern jeder Erörterung der bessarabischen Frage zu enthalten. Es gereicht
mir zur Beruhigung, mich durch diese Weisung in meinem bisher in dieser Angelegenheit
beobachteten Verhalten bestärkt zu sehen.
Seit der vertraulichen Anfrage, welche mich Herr Cogalniceano Ende Dezember v. Js.
an Euer Excellenz zu übermitteln ersuchte und die Gegenstand meines ergebensten Berichtes
de dato 26. Dezember v. Js. N°292/pol. bildete, bis zu diesem Augenblicke, da das auf den
Rückerwerb der bessarabischen Distrikte gerichtete Bestreben Rußlands die politischen
Parteien hier mächtig aufregt und die Parole „keine Retrocession” zum Schlachtrufe macht,
unter dem sie scheinbar geeinigt, sich in Wahrheit mit eifersüchtigem Grolle bekämpfen, habe
ich jedem Versuche, sei es der rumänischen Minister, sei es parlamentarischer Koriphäen wie
Sturdza und Boeresco, mich zu einer Meinungsäusserung über diese brennende Frage zu
bewegen, stets die gleiche Reserve entgegen gesetzt. Dazu verpflichtete mich der Mangel
jeglicher Instrukzion, denn in einer so heiklen Angelegenheit hätte selbst die Äusserung
einer persönlichen Ansicht leicht den Anschein einer Indiskretion haben können.
Diese Vorsicht habe ich nicht nur den rumänischen Ministern, sondern auch Herrn
von Balaceanu gegenüber beobachtet, als er sich während seines jüngsten Besuches in
Bucarest als der Interpret der Intentionen des österreichisch-ungarischen Cabinetes gerirte.
Ich konnte ihn allerdings nicht hindern, so vieles mehr wissen zu wollen als ich. Er war ja,
wie er sagte, gekommen, um dem Fürsten Carl sowie seinen Ministern mit Hinweis auf die
unausbleibliche Unterstützung der k. und k. Regierung Muth zum Widerstande gegen die
russische Forderung einzuflössen. Wie weit ihm dies gelungen, vermag ich nicht zu sagen,
doch soll es in gouvernementalen Kreisen sehr ernüchternd gewirkt haben, als Herr
Calimaki-Catargi, der rumänische Agent in Paris, vor einigen Tagen anher meldete, daß
man dort genaue Kunde davon habe, daß Rumänien in seinem Widerstreben gegen
Rußlands Wünsche keine Stütze an dem k. und k. Cabinete finden werden, „vu que
l'Autriche-Hongrie est parfaitement désintéressée dans la question de la Bessarabie”.
„Eigenthümlich genug, daß Ihnen diese Erkenntniß auf dem Wege über Paris
zukommen mußte,” soll Baron Alvensleben aus diesem Anlasse Herrn Cogalniceano
bemerkt haben.
Am 8. d. Mts ist Herr Sturdza von hier nach Pest und Wien abgereist in einer
politischen Mission des fürstlichen Ministers des Äussern. „Unsere Feinde klagen uns der
Doppelzüngigkeit an,” so äusserte sich Herr Cogalniceano über die Zwecke dieser Mission,
„sie behaupten, nicht das Land widerstrebe Rußland, sondern wir Minister suchen
künstlich, die Zwietracht anzufachen – deshalb erschien es uns als das Beste, Männer wie
Jon Ghika und Demeter Sturdza in’s Ausland zu schicken – sie stehen uns unabhängig
251
gegenüber, ihre Auffassung der Lage kann nicht von uns inspirirt erscheinen – ihre
Übereinstimmung mit uns in der Vertheidigung der Integrität unseres Landes wird für die
Aufrichtigkeit unseres Patriotismus Zeugniß geben.” –
Herr D. Sturdza gehört unter diejenigen Senatoren, welche gegen die Convention
mit Rußland gestimmt haben; er war gegen die Theilnahme am Kriege, gegen den
Donauübergang und seine Interpellationen im Senate haben wesentlich dazu beigetragen,
Herrn Cogalniceano zu dem Standpunkte des non possumus1 in der bessarabischen Frage
zu bestimmen. Seine Mission dürfte somit jedenfalls den Zweck haben, das Ministerium
gegen jeden Verdacht der verkappten Russenfreundlichkeit zu schützen.
Gerade der übergroße Eifer aber, mit dem man diesen Verdacht abwehrt, das osten-
tative Hinneigen zu Österreich-Ungarn werden von Vielen hier als ein neuer Beleg der
Arglist des gegenwärtigen Ministeriums gedeutet. Man glaubt nicht daran, daß die Männer,
die den Pakt mit Rußland abgeschlossen haben, sich nun entschieden und für immer von
demselben abwenden wollen – nur über den Preis der Dienstleistung sei man momentan in
Streit gerathen, doch sei man stets bereit, das frühere intime Verhältniß wieder anzu-
knüpfen, sobald Rußland sich herbeilasse, den transkarpathischen Gelüsten der rothen
Partei Vorschub zu leisten.
Möglich, daß sich Herr Rosetti noch in solchen Träumen wiegt und daß sich Herr
Bratianu dem Einfluße des alten Meisters nicht entziehen kann – Herrn Cogalniceano kann
man eine solche Verblendung kaum zumuthen. Wenn demnach gegenwärtig die rumä-
nischen Streitkräfte, nachdem sie aus Bulgarien fast gänzlich zurückgezogen wurden, auf
der Linie von Turn-Severin bis Plojesti Stellung nehmen, wenn man bei Abschließung von
Lieferungskontrakten ein längeres Verweilen der Armee in ihrer gegenwärtigen Dislokation
im Auge hat, so lassen sich die Beweggründe für diese Maßregeln nicht mit Sicherheit
angeben und es ist immerhin möglich, daß je nach den sich ergebenden Eventualitäten die
Männer der Regierung dabei verschiedene Zwecke verfolgen.
Es ist nur eine natürliche Consequenz der Abenteuer-Politik, die dieses Ministerium
verfolgt, daß die einzelnen Mitglieder der Regierung sich gegenseitig mißtrauen, das Land
selbst aber der Regierung nicht traut, trotz der Majorität über welche diese noch immer in
den Kammern verfügt.
Trotz des Vertrauensvotums, das der Senat erst vor Kurzem dem Ministerium
gegeben hat, setzen sowohl die altconservative Partei als das Centrum ihre Angriffe gegen
dasselbe in ihren publicistischen Organen in der vehementesten Weise fort. Fürst Demeter
Ghika und Boeresco scheinen es vor allem auf den Rücktritt des Herrn Cogalniceano
abgesehen zu haben und ich erlaube mir, im Anschlusse eine auszugsweise Übersetzung
eines Leitartikels der „Pressa” vorzulegen, welcher erkennen läßt, daß der Centrumspartei
die Schwenkung, die das Cabinet in der bessarabischen Frage unter dem Drucke der
öffentlichen Meinung ausgeführt hat, als ein geschicktes Manöver erscheint, um die
Verantwortlichkeit für die eventuelle Retrocession Bessarabien’s dereinst auf die Schultern
der Opposition zu schieben.
Dieser Taktik des Ministeriums soll entgegen gearbeitet, der Weg zur Macht offen
gehalten werden; deshalb die fortgesetzten Angriffe der Opposition, welche der Aktion der
Regierung nach aussen große Verlegenheiten bereiten und ihre Haltung unsicher machen.
In einem zweiten, ebenfalls auszugsweise angeschlossenen Artikel der „Pressa”
äussert sich vorzüglich der leidenschaftliche Haß des Fürsten Demeter Ghika gegen den
gegenwärtigen Minister des Äussern, der zunächst persönlicher Rancune entspringt und den
politischen Erwägungen, welche solche Zwietracht gegenwärtig in den Hintergrund
drängen sollten, keine Rechnung trägt.
252
Ich citire diesen Artikel hauptsächlich wegen der darin angeführten Behauptung,
daß Herr Cogalniceano in der Senatscommission, welche sich mit Abfassung der auf
Bessarabien bezüglichen Motion beschäftigte, eine dem Austausche gegen die Dobrudscha
günstige Sprache geführt und auch den Hinweis auf eine Constituante nicht versäumt habe.
Die Dauer der parlamentarischen Session wurde bis zum 13. kommenden Monats
verlängert und die bevorstehenden Budget-Debatten dürften dem Cabinete noch manche
schwere Stunde bereiten.
Mein russischer College hat, wie ich höre, in St. Petersburg Beschwerde darob
erhoben, daß die fürstliche Regierung bei dem hier am 3. d. Mts zur Feier des Friedens-
schlusses2 abgehaltenen Tedeum jeder Theilnahme sich enthalten hat.
Zwiedinek

1
Latein für „wir können nicht“, im Sinn eines moralischen Handlungsverbots.
2
Unterzeichnung des Vorfriedens von San Stefano am 3. März 1878.
București, 10 martie 1878. Nr. 42/Polit. Zwiedinek către Andrássy

Preanobile Conte!
Am avut onoarea să primesc depeșa cifrată din data de 6 a lunii acesteia, prin care
Excelența Voastră ați binevoit să-mi ordonați ca, în discuțiile cu miniștrii români, să mă
abțin de la orice menționare a chestiunii basarabene. Pentru mine, această indicație a fost
suficientă pentru a-mi crea confortul necesar și a mă întări în atitudinea adoptată până acum
în această chestiune.
De la întrebarea confidențială pe care domnul Kogălniceanu mi-a adresat-o la finele
lui decembrie anul trecut, pentru a o transmite Excelenței Voastre, și care a constituit
obiectul raportului meu din 26 decembrie anul trecut cu nr. 292/pol., și până în clipa de
față, când strădaniile Rusiei, îndreptate spre retrocedarea districtelor basarabene, agită
enorm partidele politice de aici, iar deviza „nicio cedare” a devenit un strigăt de luptă care
aparent le unește, dar în realitate le face să se combată cu reproșuri vehemente, m-am opus
la orice încercare venită fie din partea miniștrilor români, fie de la corifeii din parlament,
precum Sturdza și Boerescu, rezerva pe care am păstrat-o mereu și nu m-am lăsat antrenat
în vreun schimb de păreri despre această chestiune arzătoare. La adoptarea acestei atitudini
m-a obligat lipsa oricăror instrucțiuni, pentru că, într-o problemă atât de spinoasă, chiar și
exprimarea unei păreri personale ar putea ușor căpăta aspectul unei indiscreții.
Această precauție am adoptat-o nu numai față de miniștrii români, ci și față de
domnul Bălăceanu, când acesta, cu prilejul recentei sale vizite la București, s-a prezentat ca
interpret al intențiilor cabinetului austro-ungar. Sigur că nu am putut să-l împiedic să susțină
că știa mult mai mult decât mine. Așa cum spunea, venise ca să aducă Principelui Carol și
miniștrilor săi dovezi despre sprijinul ferm de care se bucurau din partea guvernului
imperialo-regal, ca să le insufle curaj pentru a rezista împotriva pretențiilor rusești. În ce
măsură a reușit acest lucru, nu am cum să mă pronunț, dar, cu toate acestea, se spune că, în
cercurile guvernamentale, a avut loc o trezire la luciditate, când domnul Calimaki-Catargi,
253
agentul român de la Paris, a anunțat, acum câteva zile, că acolo se știe precis că România,
în rezistența ei împotriva pretențiilor Rusiei, nu va găsi niciun sprijin în cabinetul i. și r.,
„vu que l'Autriche-Hongrie est parfaitement désintéressée dans la question de la
Bessarabie”1.
„Destul de ciudat faptul că această precizare a trebuit să vă parvină prin intermediul
Parisului”, se spune că ar fi remarcat, cu acest prilej, Baronul Alvensleben față de domnul
Kogălniceanu.
Pe data de 8 a lunii acesteia, domnul Sturdza a plecat de aici la Pesta și la Viena,
într-o misiune politică a ministerului Afacerilor Străine princiar. „Dușmanii noștri ne acuză
de duplicitate” – așa s-a exprimat domnul Kogălniceanu despre scopul acestei misiuni –, nu
țara se opune Rusiei, ci noi, miniștrii, am căuta să întețim în mod artificial dușmănia; din
acest motiv, considerăm că cei mai buni oameni, precum Ion Ghica și Dimitrie Sturdza,
trebuiesc trimiși în străinătate, pentru că sunt independenți față de noi, atitudinea lor față de
situație nu poate fi inspirată de noi, iar consensul lor cu noi în apărarea integrității țării
noastre va fi o garanție pentru sinceritatea patriotismului nostru”.
Domnul D. Sturdza face parte dintre senatorii care au votat împotriva convenției cu
Rusia, a fost împotriva participării la război, împotriva trecerii peste Dunăre, iar inter-
pelările sale în senat au contribuit decisiv în a-l determina pe domnul Kogălniceanu să
adopte acel non possumus2 în chestiunea basarabeană. Misiunea sa ar putea avea, astfel, în
orice caz, scopul de a apăra guvernul de orice acuzație de prietenie ascunsă cu rușii.
Dar, tocmai excesul de zel cu care [guvernanții] se apără de această bănuială,
înclinarea ostentativă spre Austro-Ungaria este interpretată de mulți dintre cei de aici ca o
nouă dovadă a perfidiei actualului guvern. Nu se poate crede că oamenii care au încheiat
convenția cu Rusia acum vor să se lepede pentru totdeauna de ea; doar asupra prețului plătit
pentru serviciul făcut există momentan divergențe de păreri, cu toate acestea [cei de aici]
sunt mereu dispuși să reînnoade vechea relație strânsă cu Rusia, de îndată ce aceasta va
binevoi să dea apă la moară poftelor transcarpatice ale partidului roșu.
Se prea poate ca domnul Rosetti să continue să nutrească asemenea visuri și ca
domnul Brătianu să nu se poată sustrage influenței vechiului său mentor, dar domnului
Kogălniceanu nu i se poate atribui o asemenea orbire. Dacă la ora actuală forțele românești,
după ce au fost aproape complet retrase din Bulgaria, ocupă poziții pe linia de la Turnu
Severin până la Ploiești, dacă la încheierea contractelor de livrare se are în vedere o mai
lungă rămânere a armatei în actuala ei dislocare, motivele pentru aceste măsuri nu se pot
preciza cu certitudine și este mereu posibil, în funcție de situațiile care vor apărea, ca
membrii guvernului să urmărească diferite scopuri.
Este doar o consecință firească a politicii aventuroase pe care o duce acest guvern,
faptul ca diferiți miniștri să fie suspicioși unii față de alții, țara însăși nu are încredere în
guvern, în pofida majorității de care guvernanții încă mai dispun în camerele legislative.
În pofida votului de încredere pe care Senatul l-a dat de curând ministerului, atât
vechii conservatori cât și cei de centru își continuă atacurile împotriva guvernului în
organele lor de presă, în modul cel mai vehement cu putință. Prințul Dimitrie Ghica și
domnul Boerescu par să urmărească, înainte de toate, retragerea domnului Kogălniceanu și
îmi permit ca, în anexă, să vă prezint traducerea unui fragment din articolul de fond din
ziarul „Pressa”, care dă de înțeles că partidul de centru consideră că schimbarea de direcție
a cabinetului în chestiunea basarabeană, care s-a făcut sub presiunea opiniei publice, este o
manevră abilă menită să arunce răspunderea pentru eventuala retrocedare a Basarabiei în
viitor și pe umerii opoziției.
254
Împotriva acestei tactici a guvernului ar trebui luate măsuri de contracarare, care

mențin deschis drumul către putere, de unde și atacurile neîntrerupte ale opoziției, ce
creează mari dificultăți acțiunilor guvernului în afară și fac ca poziția lui să fie nesigură.
Într-un al doilea articol din „Pressa” – tot un fragment – se vorbește cu predilecție
despre ura Prințului Dimitrie Ghica împotriva actualului ministru al Afacerilor Străine, care
provine din motive de ranchiună personală și se exprimă considerații politice conform
cărora, la ora actuală, asemenea antipatii ar trebui să treacă pe un plan secund și să nu se
mai țină seama de ele.
Citez acest articol, în primul rând, pentru afirmația pe care o conține că, în comisia
senatorială care s-a ocupat de redactarea moțiunii despre Basarabia, domnul Kogălniceanu
a vorbit favorabil despre un posibil schimb cu Dobrogea și nu a evitat nici referirea la o
Adunare Constituantă.
Durata sesiunii parlamentare va fi prelungită până pe data de 13 a lunii viitoare, iar
apropiata dezbatere a bugetului poate crea încă multe probleme cabinetului.
Din câte aud, colegul meu rus a reclamat la St. Petersburg faptul că guvernul
princiar s-a abținut să participe la Te Deum-ul organizat aici pe data de 3 a lunii, pentru
sărbătorirea încheierii păcii3.
Zwiedinek

1
Având în vedere faptul că Austro-Ungaria este absolut dezinteresată de chestiunea Basarabiei.
2
În traducere din limba latină: „Nu putem”, în sensul interdicției morale de a face un anume lucru.
3
Semnarea Tratatului de la San Stefano, pe data de 3 martie 1878.
40
Bukarest, am 29. März 1878. Telegramm Nr. 8802/1273, chiffre. Zwiedinek

an Andrássy
Eingelangt 6 U. 45 M.
Ministerpräsident Bratiano ist gestern Abends nach Wien abgereist, wie er zuvor der
Kammer mittheilte, über Beschluß des Minister-Conseils. Da Herr Cogalniceano in der
Kammer-Sitzung vom 27. März in sehr heftigen Ausdrücken gegen die auf den Marsch
russischer Truppen durch Rumänien während der Occupations-Dauer Bulgarien’s bezügliche
Bestimmung1 protestirte, wird die Reise Bratiano’s nach Wien hier allgemein als Anschluß
Rumäniens an Österreich-Ungarn gegen Rußland gedeutet.
Da ich Bratiano vor seiner plötzlichen Abreise nicht sah, konnte ich nicht con-
troliren, ob Balatchano’s Meldungen genau mit dem Inhalt Euer Excellenz Chiffre-
Depesche vom 27. März übereinstimmten. Cogalniceano sagte mir heute, daß der
Ministerrath auf seinen Vorschlag Bratiano zur Reise nach Wien bestimmt habe weil
Balatchano’s Meldungen nicht befriedigten und weil es nothwendig schien, die von diesem
berichtete Behauptung des General Ignatieff zu widerlegen, daß die fürstliche Regierung
255
vor dem Kammer-Proteste in die Retrocession Bessarabien’s gegen Compensation bereits

eingewilligt hätte.
Ich habe in meinem Gespräche mit Cogalniceano von dem Inhalte Hochdero
Chiffre-Depesche vom 27. März nur jene Äußerungen Euer Excellenz erwähnt, welche die
Rumänien im Allgemeinen in Aussicht gestellte Freundschaft unterstützen, sodann die
bessarabische Frage und schließlich das eventuelle Verweilen der rumänischen Truppen in
Widdin betreffend; bezüglich der übrigen Puncte, über welche Cogalniceano durch
Balatchano entweder noch nicht informirt war, oder nicht informirt scheinen wollte,
beobachtete ich mit Hinblick auf Bratiano’s Reise nach Wien strenge Reserve und glaube,
mich darauf beschränken zu sollen, etwaige irrige Versionen zu berichtigen.

1
Vom Vorfrieden von San Stefano.
București, 29 martie 1878. Telegramă nr. 8802/1273, cifrată. Zwiedinek către

Andrássy
Primită ora 6 și 45 min.
Ieri seară, președintele de Consiliu Brătianu a plecat la Viena, așa cum anunțase
anterior Camerelor legislative prin hotărâre a Consiliului de miniștri. Pentru că în ședința
Camerei din 27 martie, domnul Kogălniceanu a protestat în termeni vehemenți împotriva
prevederii1 referitoare la dreptul trupelor ruse de a trece prin România pe durata ocupației
militare a Bulgariei, călătoria lui Brătianu la Viena este aici interpretată cam de toată lumea
ca o alăturare a României la Austro-Ungaria împotriva Rusiei.
Pentru că nu m-am văzut cu Brătianu înaintea precipitatei sale plecări, nu pot să
verific dacă înștiințările lui Bălăceanu se potrivesc cu conținutul depeșei cifrate a Exce-
lenței Voastre din 27 martie. Kogălniceanu mi-a spus astăzi că, la propunerea sa, Consiliul
de Miniștri l-a determinat pe Brătianu să plece la Viena, pentru că înștiințările lui
Bălăceanu nu sunt mulțumitoare și se consideră că este necesar să se contrazică afirmația
raportată a generalului Ignatiev, conform căreia guvernul princiar a încuviințat deja
retrocedarea Basarabiei contra unei compensații înainte de protestul formulat de Camerele
legislative.
În discuția mea cu Kogălniceanu, am invocat, din depeșa cifrată a Excelenței
Voastre din 27 martie, doar acele afirmații ale Excelenței Voastre prin care se susține relația
de prietenie avută în vedere, apoi chestiunea basarabeană și eventuala rămânere a trupelor
române în Vidin; în privința celorlalte puncte despre care Kogălniceanu fie nu a fost
informat de către Bălăceanu, fie nu vrea să arate că este informat, am păstrat cea mai strictă
rezervă, având în vedere călătoria lui Brătianu la Viena și cred că mă pot limita doar la a
corecta eventuale interpretări eronate.

1
Din tratatul preliminar de pace de la San Stefano.
256
41
Hochgeborner Graf!
Ich hatte die Ehre, am 27. v. Mts von Seiner Hoheit Fürst Carl in einer Privataudienz
empfangen zu werden, in der ich zunächst der hiesigen Übung gemäß einige dem von mir
geleiteten Amte neu zugetheilte und bei dem fürstlichen Hofe noch nicht eingeführte
Beamte vorstellte.
Nach beendigter Vorstellung und nach Verabschiedung der mich begleitenden
Herrn lud mich Seine Hoheit ein, noch bei ihm zu verweilen und unterhielt sich sodann in
huldvoller Weise in einer fast einstündigen Unterredung mit mir über die Rumänien durch
die Friedenspräliminarien von St. Stefano geschaffene Lage.
Drei Punkte waren es, welche der Fürst in ausführlicher Auseinandersetzung
beleuchtete und zwar: die Unmöglichkeit für Rumänien, den von Rußland angestrebten
Austausch der drei bessarabischen Distrikte gegen die Dobrudscha anzunehmen, – den
festen Entschluß der fürstlichen Regierung, nunmehr nach beendigtem Kampfe zu dem
status quo ante zurückzukehren und schließlich – die Hoffnung, daß Deutschland und vor
allem Österreich-Ungarn Rumänien bei dem Bestreben, die Integrität seiner Grenzen zu
wahren, unterstützen und ihm auch fernerhin die Lösung der Aufgabe ermöglichen werde,
die Europa den beiden Fürstenthümern in dem Pariser-Vertrag1 zugewiesen hat, nämlich an
den Mündungen der Donau für die Freiheit der Donauschiffahrt gegen eine sie hindernde
russische Präponderanz Wache zu halten.
Dieser Aufgabe sei, so meinte der Fürst, Rumänien von dem Augenblicke an nicht
mehr gewachsen, in welchem es Rußland gestattet werde, wieder an einem der Ufer der
Donaumündungen festen Fuß zu fassen – einmal im Besitze von Ismail beherrsche übrigens
Rußland alle Arme, in welche der Strom erst weiter unterhalb sich theile.
Es hieße den Kräften Rumäniens zu viel zumuthen, wenn man ihm die Continuität
seines Territoriums bis an das schwarze Meer dadurch störe, daß man es vom Kilia-Arme
verdrängen lasse, in dem Delta-Gebiete an die Stelle der Türkei setze und dann noch von
ihm erwarte, daß es gegen die Übermacht seines russischen Gegenübers, um nicht zu sagen
Gegners, einen Damm bilde. Nach dem Verluste der bessarabischen Distrikte wäre der
Besitz der Dobrudscha nur eine Gefahr für Rumänien, das durch die Grenzberührung mit
Russisch-Bulgarien unabsehbaren Conflikten mit dem neu zu constituirenden Donauufer-
staate ausgesetzt würde. „Europa hat uns unseren Platz an den Donaumündungen
angewiesen – wir müssen ihn wahren,” so fuhr der Fürst fort, „so lange unser Mandat nicht
durch ein neues europäisches Übereinkommen abgeändert wird. Wenn sich selbst ein
Ministerium im Lande fände, welches den von Rußland gewünschten Pakt abzuschließen
bereit wäre, wir könnten dennoch ohne Verletzung unserer Pflichten gegen Europa nicht
darauf eingehen.”
Der Fürst erwähnte sodann, wie unpassend er das Vorgehen des Generals Ignatiew
gefunden habe, welcher, als er für die Retrocession Rumänisch-Bessarabiens hier plaidirte,
dieselbe stets als einen persönlichen Wunsch des Kaisers Alexander hinstellte und gleich-
zeitig zugab, daß ein russisches Staatsinteresse dafür nicht geltend gemacht werden könne.
Nun habe aber der russische Kaiser ihm, dem Fürsten, während der ganzen Zeit seines
Aufenthaltes in Rumänien und vor Plevna nie die geringste Erwähnung von jenem Wunsche
gemacht und deshalb sei es seine Überzeugung, daß nicht des Kaisers eigene Auffassung,
257
sondern nur der Übermuth eines Theiles seiner Umgebung ihn zu der für Rumänien so
betrübenden Haltung in dieser Angelegenheit bestimme.
All dies sprach der Fürst mit großer Ruhe und mit sorgfältiger Vermeidung irgend
eines Wortes, welches mit der dem russischen Monarchen gezollten hohen Verehrung im
Widerspruche gewesen wäre.
Obwohl ich, als ich Seiner Hoheit gegenüber stand, Euer Excellenz hohes Chiffre-
telegramm vom 27. d/s, das mir erst Nachts zukam, noch nicht in Händen hatte, so war ich
doch nicht in Zweifel darüber, daß ich wohl im Allgemeinen von der werthvollen Stärkung
sprechen konnte, welche sich für Rumänien aus einer den internationalen Verträgen
entsprechenden Haltung ergeben müsse, im Übrigen aber mich jeder Diskussion der
bessarabischen Frage zu enthalten hatte.
Mit etwas größerer Freiheit der Meinungsäusserung konnte ich auf die Besorgnisse
antworten, welche Seine Hoheit bezüglich der dem neu zu constituirenden Bulgarien in den
Friedenspräliminarien gegebenen großen Ausdehnung kund gab. Ein Bulgarien, das sich
von der Donau bis an das ägäische und vom Timok bis an das schwarze Meer erstrecke,
bedrohe, so sagte der Fürst, die selbständige, unabhängige Entwicklung der nicht slavischen
Elemente der Balkanhalbinsel, besonders wenn, wie die Friedensstipulationen es klar
erkennen lassen, Bulgarien nur formell ein türkischer, thatsächlich aber ein russischer
Vasallenstaat werde.
Ich erlaubte mir darauf zu bemerken, daß eine derartige Abweichung von dem
Prinzipe, das bisher die Mächte Europa’s bei der zur orientalischen Frage genommenen
Stellung leitete, mir kaum als wirklich beabsichtigt, in keinem Falle aber als auf die Dauer
durchführbar erscheine. Bei allen Reformen, die von ihnen zur Verbesserung der Lage der
Christen in den Provinzen der europäischen Türkei in Vorschlag gebracht wurden, habe
man stets die Nothwendigkeit in den Vordergrund gestellt, sie von jedem Drucke zu
befreien, der ihrem materiellen und geistigen Fortschritte hindernd in den Weg trete – dabei
aber nie vergessen, den präponderirenden Einfluß fremder Elemente auszuschließen, der sie
von der Bahn ihrer eigenen Culturentwicklung ablenken und zum Werkzeuge von Interessen
machen könnte, welche mit jenen des übrigen Europas nicht in Einklang stehen.
Diesem Prinzipe könne kaum eine Macht entgegen handeln, ohne einen Widerstand
hervorzurufen, welchen zu besiegen sie auf die Dauer nicht im Stande wäre. Eine gewaltige
Culturarbeit müsse nunmehr auf der Balkanhalbinsel vollzogen werden, damit aus den
chaotischen Zuständen, die Religions- und Stammeszwietracht und die brutale Gewalt des
Krieges daselbst geschaffen haben, allmälig eine neue rechtlich und sittlich begründete
Ordnung der Dinge sich herausbilde. Es sei nicht anzunehmen, daß von dieser Arbeit jene
Faktoren ausgeschlossen werden können, welche, die Berechtigung und Befähigung dazu in
sich fühlend, sich für dieselbe bereits seit Längerem vorbereitet haben.
Unterstützung und Förderung der Culturelemente in diesem staatlichen und socialen
Umbildungsprozesse, dessen Schauplatz die Balkan-Länder nun wohl eine längere Epoche
hindurch bleiben dürften, sei heute ebenso ein europäisches Interesse wie es die Verthei-
digung der Freiheit des christlichen Cultus gegen die anstürmenden Wogen des Islams in
vergangenen Jahrhunderten war. Deshalb erscheine mir die Gefahr einer im Wege der
Vergewaltigung zu schaffenden Präponderanz der Slaven auf der Balkanhalbinsel nicht so
groß, am allerwenigsten aber könne ich an eine Bedrohung Rumäniens von jener Seite
glauben, wenn dasselbe nunmehr alle seine Kräfte an die Vervollkommung seiner Rechts-
institutionen, an die geistige und sittliche Entwicklung seiner Bevölkerung setze.
Ich konnte es nicht unterlassen, bei dieser Gelegenheit mit aller Wärme mein
begeistertes Vertrauen in den wohlthätigen Einfluß auszusprechen, den des kais. und
258
königl. Cabinetes erleuchtete, maßvolle und consequente Politik auf die Lösung der uns
jetzt hier umdrohenden Wirren sicherlich geltend machen werde. Gestützt und durch-
drungen von dem ritterlichen Geiste des Kaisers und Königs, unseres erhabenen Gebieters,
sei es Eurer Excellenz gelungen, nicht ein Haar breit abzuweichen von dem seit Hochdero
Amtsantritt als Seiner Majestät Minister des Äussern festgehaltenen Ziele der Wahrung der
Interessen des Reiches bei gleichzeitiger wohlwollendster Berücksichtigung der berech-
tigten Interessen und Wünsche der Nachbarländer. Wenn auch erschüttert durch des
Krieges und der Zerstörung verhängnißvolle Schläge, können diese Länder mit aller
Zuversicht ihre Blicke auf jenen sicheren Pol richten.
Seine Hoheit war, wie ich zu bemerken glaubte, meiner Auseinandersetzung mit
theilnehmender Aufmerksamkeit gefolgt – er sagte mir sodann, wie ihm bei den vielen
Schwierigkeiten, die ihm die eigene politische Haltung bereite, die wohlwollende
Ermunterung, die er stets bei dem k. und k. Cabinete gefunden habe, von höchstem Werthe
sei, eine Ermunterung, die er neuerdings aus der gnädigen Weise geschöpft habe, in der
sich Seine kais. und königl. Majestät gegen seinen Bruder Fürst Leopold bei dessen
jüngsten Anwesenheit in Wien zu äussern geruhten.
Seine Hoheit sprach weiter noch davon, daß Rumänien und Griechenland, deren
Aufgabe es nunmehr sein müsse, mit aller Kraft den Expansionsgelüsten der die Erbschaft
des Osmanenthums in Europa anstrebenden slavischen Race entgegenzuarbeiten, im
Norden und Süd-Westen der von Rußland besetzten oder beeinflußten Gebiete werthvolle
Bundesgenossen derjenigen europäischen Mächte werden können, welchen es um die
Einschränkung der russischen Machtsphäre zu thun ist. Diese Bemerkung führte zu einer
Besprechung der mir aus eigener Anschauung bekannten Zustände in Epirus und Thessalien
und der dabei gemachten Wahrnehmung, daß dort, wo sich das hellenische und slavische
Element auf offener Bahn begegnen, das erstere stets durch größere Rührigkeit auf dem
commerziellen Gebiete und durch die dem öffentlichen Unterrichte zugewendete Sorgfalt
rasch die Oberhand gewinnt; ein Beweis mehr, daß es für jede Nation, welche ihre Indivi-
dualität in dem Kampfe um’s Dasein mit rivalisirenden Elementen behaupten und entfalten
wolle, vor allem nöthig sei, innerhalb der gesetzlichen Grenzen an der Vervollkommnung
und Verwerthung ihrer natürlichen Anlagen emsig zu arbeiten und sich von dieser
Thätigkeit nicht durch zu weit gesteckte Ziele abziehen zu lassen.
Der Fürst erwähnte noch die kriegerische Wendung, die die Dinge in England in den
letzten Tagen genommen haben, so daß sie die Aussichten auf den Zusammentritt des
Congresses2 trüben. Die Lage Rußlands werde dadurch eine sehr schwierige, indem seine
militärischen Kräfte in Bulgarien gebunden werden, wo sie angesichts der Gefahr des
Ausbruches eines neuen Krieges und in Anbetracht ihrer Zersplitterung durch die erlittenen
Verluste noch bedeutende Nachschübe benöthigen.
Auch auf Widdin kam Seine Hoheit zu sprechen. „Wir werden es in diesen Tagen
räumen, doch nicht ohne Bedauern, denn ich war immer der Meinung,” setzte der Fürst
hinzu, „daß unser Verbleiben daselbst vielleicht von Nutzen sein könnte.” Der Fürst sah
mich bei diesen Worten fragend an. Ich erwähnte, wie viel Lobenswerthes Berichte aus
Widdin über die tapfere Haltung der rumänischen Truppen bei Einschließung der Festung
und ihr rücksichtsvolles Benehmen gegen den besiegten Feind bei Übernahme derselben
meldeten.
Am Schlusse der Audienz lenkte Seine Hoheit das Gespräch auf die Eisenbahn-
Anschlüße und fragte, ob nicht Aussicht vorhanden sei, daß die ungarische Regierung in
den Anschluß bei Vercierova auch vor Eröffnung der Linie Plojesti-Predeal3 willigen
werde. Ich antwortete, daß die bisherigen Instruktionen Eurer Excellenz in dieser Sache
259
eine solche Absicht nicht erkennen lassen, indem mir aufgetragen sei, für die vertrags-
mäßige Gleichzeitigkeit der beiden Anschlüsse als ein nicht zu umgehendes Erforderniß
unserer Interessen einzutreten. Ich verhehlte bei dieser Gelegenheit nicht mein Bedauern,
daß die von der fürstlichen Regierung so oft gegebene Versicherung, den Ausbau der
Predeal-Linie mit allem Eifer in Angriff zu nehmen, noch immer nicht zur That geworden
sei, indem gegenwärtig noch nicht einmal ein Anzeichen der baldigen Wiederaufnahme der
unterbrochenen Bauten vorhanden sei. Seine Hoheit führte die finanziellen Verlegenheiten
des Staates als Entschuldigung dafür an. Das jüngst der Kammer vorgelegte Budget gab mir
hinlänglichen Anhalt, um den Ernst dieser Verlegenheiten zu bezweifeln und neuerdings
die Überzeugung auszusprechen, daß der fürstlichen Regierung die Beschaffung der für den
Bau nöthigen Mittel bei eifrigem und aufrichtigem Bemühen auch unter den gegebenen
Verhältnissen gelingen werde.
Zwiedinek

1
1856.
2
Verweis auf die Friedenskonferenz im Vorbereitungsstadium.
3

Preanobile Conte!
Pe data de 27 a lunii trecute, am avut onoarea să fiu primit într-o audienţă personală
de către Alteţa Sa Principele Carol, în care, conform practicilor de aici, am prezentat la
Curtea princiară câţiva noi funcţionari repartizaţi agenţiei pe care o conduc.
După terminarea prezentărilor şi după ce domnii care m-au însoţit şi-au luat rămas
bun de la mine, Alteţa Sa m-a invitat să mai rămân cu el şi aproape o oră ne-am întreţinut,
în modul cel mai cordial, vorbind despre situaţia creată României prin pacea preliminară de
la San Stefano.
Au fost trei puncte pe care Principele a ţinut să le lămurească în detaliu şi anume:
imposibilitatea pentru România de a accepta schimbul urmărit de Rusia al celor trei judeţe
din Sudul Basarabiei cu Dobrogea, hotărârea fermă a guvernului princiar ca acum, după
încheierea luptelor, să se revină la statu-quo ante şi, în fine, speranţa că Germania şi, mai
ales, Austro-Ungaria vor sprijini România în strădania ei de a-şi păstra integritatea fron-
tierelor, pentru a i se facilita în continuare îndeplinirea misiunii pe care Europa, prin
Tratatul de la Paris1, a încredinţat-o celor două Principate, anume de a sta de veghe la
Gurile Dunării, pentru a asigura libertatea navigaţiei pe Dunăre împotriva stânjenitoarei
preponderenţe ruseşti.
România nu va mai putea face faţă acestei misiuni, a spus Principele, din momentul
în care Rusiei i se va permite să pună din nou piciorul pe unul din malurile de pe un braţ al
Dunării; de altfel, odată ce va ajunge în posesia Ismailului, Rusia va stăpâni toate braţele pe
care fluviul le desface abia în aval de această localitate.
Ar însemna să se ceară prea mult de la România, dacă i se perturbă continuitatea
teritoriului ei până la Marea Neagră, prin faptul că va fi alungată de pe braţul Chilia, o
260
plasează în Delta Dunării în locul Turciei şi pe urmă mai aşteaptă de la ea să constituie un

zăgaz în calea puternicului ei vecin, ca să nu spunem adversar. După pierderea judeţelor din
sudul Basarabiei, posesiunea Dobrogei n-ar fi decât un pericol pentru România, care, prin
frontiera comună cu Bulgaria rusească, ar fi expusă unor conflicte greu de prevăzut cu nou
formatul stat de la sud de Dunăre. „Europa ne-a încredinţat locul nostru la Gurile Dunării şi
noi trebuie să-l apărăm”, a continuat Principele, „atâta vreme cât acest mandat nu va fi
schimbat printr-un nou acord european. Chiar dacă se va găsi un guvern în această ţară care
să fie dispus să încheie pactul dorit de Rusia, nu ne vom mai putea respecta, fără a fi
obstrucționați, îndatoririle noastre faţă de Europa”.
Principele a arătat, apoi, cât de nepotrivit i se pare demersul generalului Ignatiev, care,
atunci când a pledat pentru retrocedarea Basarabiei româneşti, a prezentat acest lucru ca pe o
dorinţă personală a Țarului Alexandru şi, în acelaşi timp, a afirmat că nu este vorba de
realizarea unui interes de stat al Rusiei. În toată perioada şederii sale în România şi în faţa
Plevnei, Țarul rus nu a invocat niciodată, în vreun fel, această dorinţă, iar din acest motiv
Principele este convins că nu este vorba de dorințele Țarului, ci de trufia unei părţi a anturajul
său, care îl determină să persiste în această atitudine atât de supărătoare pentru România.
Principele a rostit toate aceste lucruri foarte calm, evitând cu grijă orice cuvânt care
ar fi fost în contradicţie cu respectul său nemărginit pentru suveranul Rusiei.
Deşi, atunci când m-am aflat în faţa Alteţei Sale, nu aveam în mână telegrama
cifrată a Excelenţei Voastre din data de 27 a lunii trecute, care mi-a parvenit abia azi
noapte, nu am avut nicio îndoială că pot să vorbesc în general despre consolidarea evidentă
a poziției României, care ar rezulta dintr-o atitudine conformă cu tratatele internaţionale, în
rest însă m-am abţinut de la orice discuţie despre chestiunea basarabeană.
Cu ceva mai multă libertate în exprimarea părerilor am putut să răspund la
îngrijorarea manifestată de Alteţa Sa în privinţa nou constituitei Bulgarii, extinse prin pacea
preliminară. Principele a spus că o Bulgarie care se întinde de la Dunăre până la Marea
Egee şi de pe malul Timocului până la Marea Neagră ameninţă dezvoltarea de sine stătă-
toare, independentă a elementelor neslave din Peninsula Balcanică, mai ales dacă preve-
derile păcii vor arăta clar faptul că Bulgaria este doar formal vasală turcilor, iar, în realitate,
este un stat vasal Rusiei.
Aici mi-am permis să precizez că o asemenea abatere de la principiul care a călăuzit
Puterile europene în atitudinea lor faţă de chestiunea orientală nu mi se pare ceva urmărit cu
intenţie şi, în niciun caz, nu este ceva realizabil pe termen lung. Cu toate reformele propuse
de aceste Puteri pentru ameliorarea situaţiei creştinilor din provinciile europene ale Turciei,
s-a pus mereu în prim-plan necesitatea de a-i elibera pe creştini de orice apăsare şi asuprire,
care le-ar îngreuna drumul spre progres material şi spiritual, de a exclude influenţa
preponderentă a elementelor străine, care le-ar abate de pe drumul unei dezvoltări culturale
proprii şi ar putea să-i transforme în instrumente ale unor interese care nu concordă, de
altfel, cu cele ale restului Europei.
Nicio Putere nu poate acţiona împotriva acestui principiu, fără a provoca o
rezistenţă pe care n-ar fi în stare să o depășească pe termen lung. De acum, în Peninsula
Balcanică trebuie realizată o operă civilizațională uriaşă, pentru ca din stările haotice şi
conflictele religioase şi tribale pe care le-a produs războiul acolo să se constituie o nouă
ordine a lucrurilor, întemeiată pe justiţie şi moralitate. Nu se poate accepta ca de la realizarea
acestei opere să fie excluşi acei factori care, simţindu-se îndreptăţiţi şi capabili, s-au
pregătit de multă vreme pentru acest lucru.
Sprijinirea şi promovarea elementelor culturale în acest proces de restructurare
statală şi socială, al cărui teren vor fi pentru multă vreme de acum înainte ţările balcanice,
261
este astăzi la fel de mult în interesul Europei, cum a fost în secolele trecute apărarea
libertăţii cultului creştin împotriva valurilor copleşitoare ale Islamului. Din acest motiv,
consider că pericolul unei preponderenţe a slavilor, create prin metoda siluirii popoarelor
din Peninsula Balcanică, nu este chiar atât de mare, dar cel mai puţin sunt dispus să cred că
România ar fi ameninţată din această parte, dacă ea îşi va mobiliza toate forţele pentru desă-
vârşirea instituţiilor sale de drept, pentru dezvoltarea spirituală şi morală a populaţiei sale.
Cu acest prilej, nu am putut să omit să-mi exprim cu toată ardoarea entuziasmul
şi încrederea în influenţa binefăcătoare a guvernului austro-ungar, care, printr-o politică
moderată şi consecventă, va determina cu siguranţă rezolvarea tulburărilor care ne ameninţă
aici. Sprijinit şi pătruns de spiritul cavaleresc al Majestăţii Sale, Împăratul şi Regele nostru,
Excelenţa Voastră a reuşit ca, de la intrarea sa în funcţia de ministru al Afacerilor Străine,
să nu se abată câtuşi de puţin de la principiul stabilit al apărării intereselor Monarhiei noastre
şi, în acelaşi timp, să ţină seama în mod binevoitor de interesele şi de dorinţele îndreptăţite ale
statelor vecine. Chiar dacă sunt zguduite de război şi de loviturile fatale ale distrugerii,
aceste state pot să-şi îndrepte privirile, cu toată încrederea, spre acest pol al siguranţei.
Pot să afirm că Alteţa Sa a urmărit cu atenţie argumentaţia mea şi, mai apoi, mi-a
spus cât de important a fost pentru el, ca, în faţa tuturor greutăţilor provocate de situaţia
politică, să găsească o încurajare binevoitoare din partea guvernului austro-ungar, o încurajare
care şi-a găsit din nou expresia în modul în care Majestatea Sa imperială şi regală l-a primit
pe fratele său, Prinţul Leopold, cu ocazia şederii acestuia, de curând, la Viena.
În continuare, Alteța Sa a vorbit despre faptul că România şi Grecia, a căror misiune
de acum înainte va fi să se opună cu toate forţele poftelor de expansiune pe care moştenirea
otomană în Europa le-a trezit în rasa slavă, vor putea fi aliaţi preţioşi în teritoriile din nordul
şi sud-vestul zonei ocupate sau aflate sub influenţa Rusiei, pentru acele Puteri europene
care urmăresc limitarea sferei de dominaţie rusească.
Această precizare a dus la o discuţie despre situaţiile pe care le cunosc din propria
mea experienţă din Epir şi Tesalia şi despre constatarea făcută în acele zone, anume că,
acolo unde se confruntă deschis elementul elenic cu cel slav, cel dintâi câştigă rapid superio-
ritatea, printr-o mai mare activitate în domeniul comercial şi prin grija acordată învăţămân-
tului public. O dovadă în plus că pentru fiecare naţiune, care îşi afirmă individualitatea în
lupta pentru existenţă cu un element rival şi vrea să se dezvolte, este necesar, înainte de toate,
ca, în limitele legii, să lucreze sârguincios pentru desăvârşirea şi valorificarea înclinaţiilor ei
naturale şi să nu urmărească în această activitate scopuri mult prea dificil de atins.
Principele a menţionat întorsătura războinică pe care, în ultimele zile, au luat-o
lucrurile în Anglia, care tulbură perspectivele reunirii Congresului2. În felul acesta, situaţia
Rusiei va fi mult mai grea, pentru că forţele ei militare sunt ocupate în Bulgaria, unde, în
faţa pericolului izbucnirii unui nou război şi având în vedere fărâmiţarea lor din cauza
pierderilor suferite, vor avea nevoie de întăriri şi aprovizionări considerabile.
Alteţa Sa a vorbit şi despre Vidin. „Îl vom evacua zilele acestea, dar nu fără regrete,
căci am fost întotdeauna de părere că rămânerea noastră acolo ar putea fi de folos probabil”,
a adăugat Principele. Rostind aceste cuvinte, Principele m-a privit întrebător. Eu am spus
câte rapoarte laudative am primit din Vidin despre atitudinea vitejească a trupelor române
în timpul operaţiunilor de încercuire a acestei fortăreţe şi despre comportamentul plin de
consideraţie faţă de inamicul învins la predarea acestuia.
În finalul audienţei, Alteţa Sa a adus discuţia la joncţiunile căilor ferate şi a întrebat
dacă nu există posibilitatea ca guvernul ungar să încuviinţeze joncţiunea la Vârciorova
chiar înainte de deschiderea liniei Ploieşti-Predeal3. Eu am răspuns că instrucţiunile de până
acum ale Excelenţei Voastre în această chestiune nu lasă să se întrevadă o astfel de intenţie,
262
mie punându-mi-se în vedere să susţin prevederile contractuale privitoare la deschiderea

simultană a celor două joncţiuni, ca expresie a intereselor noastre. Cu acest prilej, nu am
ascuns regretul meu că asigurările date de atâtea ori de guvernul princiar privind susținerea
energică a construcţiei liniei Predeal-Ploieşti nu s-au materializat, iar la ora actuală nici
măcar nu există vreun semn că s-ar relua în curând lucrările întrerupte. Alteţa Sa a încercat
să-şi scuze guvernul, motivând lipsa fondurilor. Numai că, bugetul de curând votat de
Camera Deputaţilor mi-a oferit suficiente argumente ca să mă îndoiesc de seriozitatea
acestor afirmaţii şi mi-am exprimat, din nou, convingerea că guvernul princiar ar putea să
reuşească strângerea fondurilor necesare pentru această construcţie, chiar şi în condiţiile
date, dacă s-ar strădui cu sinceritate şi energie în acest sens.
Zwiedinek

1
1856.
2
Referire la conferința de pace aflată în pregătire.
3
Vezi și doc. nr. 32.
42
Hochgeborner Graf!
Nach Erhalt Eurer Excellenz hoher Chiffre-Depesche vom 27. v. Mts, mit welcher
mich Hochdieselben über den Inhalt der dem rumänischen Agenten in Wien anläßlich des
Präliminar-Friedens von St Stefano gemachten Eröffnungen in Kenntniß zu setzen geruhten,
war es meine Absicht, zunächst abzuwarten, welche Wirkung des Herrn v. Balatchano Berichte
hierüber in den gouvernementalen Kreisen hier hervorbringen würden.
Da las ich am 28. im rumänischen Amtsblatte den Bericht über die Interpellation,
welche am Tage zuvor der Deputirte Tache Protopopescu in der Kammer an den Minister
des Äussern über die von der Regierung gegenüber den Friedenspräliminarien von St Stefano
beabsichtigte Haltung eingebracht hatte.
Ich erlaube mir, im Anhange ein Exemplar der „Epoche” vom 30. März ergebenst
vorzulegen, welche die Relation über die bezügliche Kammerdebatte enthält. Der Wortlaut
der Rede, mit welcher Herr Cogalniceano die Interpellation beantwortete, ist darin ziemlich
genau wiedergegeben.
Sie machte durch die Heftigkeit der von dem Minister gegen Rußland gebrauchten
Ausdrücke gewaltige Sensation1. Herr Jonescu war nicht der einzige Deputirte, der in dieser
rücksichtslosen Sprache eine absichtliche Agitation erblickte; ich hörte noch am selben
Tage von Vielen die Ansicht aussprechen, daß ein rumänischer Minister des Äussern einer
Macht wie Rußland nur dann so herausfordernd entgegen treten könne, wenn er dieselbe
von mächtigen Gegnern bedroht wisse, welchen er sich anzuschließen beabsichtige.
263
In der Sitzung vom 28ten, über welche die ebenfalls beigeschlossene Nummer der
„Epoche” vom 31. März berichtet, überraschte sodann Herr Bratianu die Kammer mit der
Eröffnung, daß er am selben Abende nach Wien abreise.
Wieder war es Herr Jonescu, welcher die Frage aufwarf, ob die Reise vielleicht den
Abschluß einer neuen Allianz im Falle eines neuen Krieges bedeute?
Herr Bratianu blieb ihm die Antwort darauf schuldig und erwähnte nur, daß ein
Beschluß des Ministerconseils ihn zu der plötzlichen Reise bestimme2.
Nun schien es mir doch nöthig, mir darüber Aufklärung zu verschaffen, in wie weit
allenfalls Mittheilungen des Herrn v. Balatchano auf die Rede des Herrn Cogalniceano und
den Reisentschluß des Herrn Bratiano Einfluß geübt hatten.
Ich besuchte deshalb den Minister des Äussern, wie ich dies manchmal zu thun
pflege, am 29ten Morgens in seiner Villa und hatte nicht viel Mühe, ihn durch eine auf
Herrn Balatchano bezügliche Bemerkung zu eingehenden Mittheilungen zu bestimmen. Zu
meiner Überraschung gab Herr Cogalniceano keine Zufriedenheit über die von Eurer
Excellenz dem rumänischen Agenten in Wien gemachten Eröffnungen kund, sondern er
erging sich vielmehr in bittere Klagen über die Unverläßlichkeit des genannten Vertreters.
Derselbe halte sich niemals an die ihm ertheilten Instrukzionen und, anstatt über die Frage
Auskunft zu geben, die er an [ihn] richte, antworte er mit unbestimmten Phrasen.
Bei seiner jüngsten Anwesenheit in Bucarest habe er3 sich seinen Freunden gegen-
über den Anschein gegeben, als sei er in einer Mission Eurer Excellenz hieher gekommen,
während ihn doch die Regierung hieher berufen habe. Er sei sodann mit dem Auftrage nach
Wien zurückgekehrt, alles aufzubieten, um Aufklärung darüber zu erhalten, was die
fürstliche Regierung bezüglich der bessarabischen Distrikte, was bezüglich des Verweilens
der rumänischen Truppen in Widdin von Seite des österreichisch-ungarischen Cabinetes zu
hoffen oder zu fürchten habe. Betreffs Widdin’s habe Herr Balatchano zwar anher mitget-
heilt, daß Euer Excellenz der Meinung seien, die rumänischen Truppen sollten es nicht
verlassen, doch sei diese Nachricht erst in dem Augenblicke anher gelangt, wo die
russischen Regimenter bereits vor der Festung standen; bezüglich Bessarabiens aber habe er
keinerlei Aufklärung gegeben, sondern nur berichtet, General Ignatiew behaupte in Wien,
die fürstliche Regierung hätte zu der Retrocession des fraglichen Territoriums mit Hinblick
auf die ihr in der Dobrudscha in Aussicht gestellte Compensation vor dem opponirenden
Kammervotum ihre Zustimmung bereits zugesichert gehabt.
Um diese Behauptung zu widerlegen und um durch eine offene Auseinandersetzung
der durchaus loyalen Politik der fürstlichen Regierung sowie der Rechte und Wünsche
Rumäniens, für welche sie eintreten müsse, ein Einvernehmen mit dem k. und k. Cabinete
zu erzielen, habe Seine Hoheit der Fürst und dessen Conseil es für zweckmässig erachtet,
daß Herr Bratianu sich unverzüglich nach Wien begebe. Herr v. Balatchano habe den Auftrag
erhalten, dies Eurer Excellenz anzukünden und hoffentlich werde der Conseilspräsident bei
seiner Rückkehr die Haltung bezeichnen können, welche Rumänien nach dem Wunsche der
österr. ungar. Regierung den russischen Tendenzen gegenüber zu beobachten habe.
Ich muß gestehen, daß mir in diesen Mittheilungen des Herrn Cogalniceano so –
Manches zweideutig erschien – vor allem war ich mir nicht klar darüber, wie weit das
Einvernehmen zwischen ihm und dem Ministerpräsidenten geht und ob dessen Reise in
seinem Wunsche gelegen war.
Ich hielt es deshalb für zweckmässig, nur durchblicken zu lassen, daß Euer Excellenz
jüngst dem Herrn v. Balatchano auf so manche im Auftrage des Fürsten und dessen Regie-
rung an Hochdieselben gerichtete Frage eingehende Antwort ertheilt haben, worüber des
genannten Agenten Bericht vielleicht noch ausstehend sei. Da übrigens Herr Bratianu im
264
Begriffe stehe, sich in Wien persönlich die gewünschten Aufklärungen zu verschaffen,

liege für mich keine Veranlassung vor, die, wie Herr Cogalniceano sage, ungenügenden
Meldungen des Herrn Balatchano auf Grund der mir von Eurer Excellenz gewordenen
Informationen zu ergänzen. Wenn ich überhaupt von diesen spräche, so geschehe es nur
deshalb, weil ich mir das Vergnügen nicht versagen könne, dem Wohlwollen und der freund-
schaftlichen Unterstützung Ausdruck zu geben, die Euer Excellenz Seitens der k. und k.
Regierung Rumänien bei jedem Anlasse entgegen bringen.
Dem fürstlichen Minister des Äussern schien meine Reserve nicht gerade angenehm;
er berief sich darauf, daß ihm die Leitung der äusseren Politik des Landes anvertraut sei und
daß ich ihm daher Eröffnungen Eurer Excellenz nicht vorenthalten solle, welche für seine
Direktion von Wichtigkeit sein könnten. Ich berichtigte allsogleich das Mißverständniß, als ob
ich überhaupt von Euer Excellenz mit Eröffnungen für die fürstliche Regierung beauftragt
sei, und fügte nur noch hinzu, daß ich keine Indiskretion zu begehen glaube, wenn ich ihm
mittheile, daß nach Eurer Excellenz Anschauung die bessarabische Frage eine europäische
sei, welche vor den Congreß gehöre. Durch eine Äusserung des Herrn Cogalniceano,
wonach Widdin in den Händen der Rumänen ein Einsatz hätte werden sollen, welcher von
diesen eventuell einer anderen Macht entgegen gebracht werden konnte, sah ich mich
veranlaßt, die mir von dem Minister mitgetheilte Meldung Herrn Balatchano’s über die das
allfällige Verweilen fürstlicher Truppen in Widdin betreffende Äusserung Eurer Excellenz
dadurch zu berichtigen, daß ich die betreffende Stelle der hohen Chiffredepesche vom
27. v. Mts aus dem Gedächtnisse wörtlich citirte.
Herr Cogalniceano erging sich sodann in einer langen Auseinandersetzung, wie er
nie den europäischen Charakter der bessarabischen Frage ausser Acht gelassen habe; er
sprach von dem Interesse Europa’s, alle Donaumündungen in dem Besitz Rumäniens zu
sehen, welchem somit nicht nur die bessarabischen Distrikte erhalten, sondern auch die
Dobrudscha zugesprochen werden sollte.
Ich will Eure Excellenz mit der Wiederholung dieser Auseinandersetzungen nicht
ermüden, die in Anbetracht der stets schwankenden und von persönlichen und Partei-
interessen stark influenzirten politischen Ziele des fürstlichen Ministers des Äussern sehr an
Werth verlieren.
Die Opposition, ich möchte fast sagen, Antipathie gegen Herrn Cogalniceano in
Kammer und Senat wird mit jedem Tage größer – der Verdacht, daß er noch immer nach
einer mit den Wünschen der Kammermajorität nicht im Einklang stehenden Verständigung
mit Rußland strebe, besteht fort – und gerade dieses allgemeine Mißtrauen in die Ehrlich-
keit seiner Politik ist es vielleicht, welches den Minister veranlaßt, sich russenfeindlicher zu
zeigen, als ihm selbst lieb ist.
Inzwischen sind die Herrn Jon Ghika und D. Sturdza von ihrer Missionsreise
zurückgekehrt4 – sie sollen in einer vorgestern abgehaltenen vertraulichen Besprechung der
Deputirten und Senatoren über die Resultate ihrer Bemühungen Bericht erstattet haben – sie
sprachen von den Sympathien, die sie bei hervorragenden politischen Persönlichkeiten
Englands sowohl als Österreich-Ungarns für die Sache Rumäniens gefunden haben. –
Aufgabe der rumänischen Vertreter sei es nun, dem Lande diese kostbaren Sympathien zu
erhalten, indem sie der Regierung die Richtung vorschreiben, die allein zum Heile führen
könne. Sie bringen deshalb eine Motion in Vorschlag, durch welche Kammer und Senat
gegen die Gültigkeit der Friedenspräliminarien von St Stefano für Rumänien Protest
erheben sollen.
Inzwischen ist Herr Baron Stuart, mein russischer College, bestrebt, die Unzufrie-
denheit, welche namentlich der auf den Durchmarsch der russischen Truppen durch
265
Rumänien bezügliche Punkt der Friedenspräliminarien hier hervorgerufen hat, durch die
Versicherung zu beschwichtigen, daß es dabei nicht auf eine Kränkung der Rechte dieses
Landes abgesehen sei und daß diesfällige Vorstellungen bei der kaiserlich russischen
Regierung selbst viel eher zu einer Verständigung und zur Modifikation der Anstoß erregenden
Bestimmung führen würden als Proteste in der Kammer und bei den fremden Mächten.
Herr Boeresco hat gestern im Senate eine Interpellation eingereicht, um die
Regierung zu befragen, welches die Zwecke der Reise des Ministerpräsidenten seien und ob
sie andere Ziele als die Einhaltung strenger Neutralität im Falle weiterer kriegerischer
Complikationen verfolge.
Herr Cogalniceano wünscht die Beantwortung dieser Interpellation bis zur
Rückkehr des Herrn Bratianu hinaus zu schieben, den er telegrafisch aufforderte, seine
Mission möglichst abzukürzen.
Die von den Journalen gemeldeten kriegerischen Dispositionen Englands finden
hier im Allgemeinen eine ebenso beifällige Beurtheilung wie die Sprache meines engli-
schen Collegen, die mit jenen Dispositionen vollkommen übereinstimmt.
Baron Alvensleben, der deutsche General Consul, ist, so viel ich bemerken konnte,
im Gegentheile bemüht, auf die erregte Stimmung möglichst beschwichtigend zu wirken.
Zum Schluße erlaube ich mir noch, eine Abschrift der Chiffredepesche vom 29. v. Mts
ergebenst beizulegen, mit welcher ich die Abreise des rumänischen Ministerpräsidenten zu
Hochdero Kenntniß brachte.
Zwiedinek
1
Am 24. März 1878 protestierten I.C. Brătianu und M. Kogălniceanu gegen Art. 8 des Vorfriedens
von San Stefano, der Russland das Recht gab, das rumänische Territorium für seine Verbindung mit
Bulgarien zu benutzen.
2
Brătianu sollte Kaiser Franz Joseph auch ein Brief von Fürst Carol I. überreichen.
3
Bălăceanu.
4
Siehe Dok. Nr. 39.

Preanobile Conte!
După primirea depeşei cifrate a Excelenţei Voastre din data de 27 a lunii trecute, prin
care aţi binevoit să-mi aduceţi la cunoştinţă conţinutul declaraţiilor făcute de agentul român de
la Viena, în privinţa păcii preliminare, intenţia mea a fost ca, mai întâi, să aştept să văd ce efect
vor avea rapoartele domnului Bălăceanu asupra cercurilor guvernamentale de aici.
În ziua de 28, am citit, în „Monitorul Oficial” românesc, raportul despre interpelarea
pe care, cu o zi înainte, deputatul Tache Protopopescu o adresase în Cameră ministrului
Afacerilor Străine despre atitudinea pe care guvernul intenţionează să o adopte faţă de
pacea preliminară de la San Stefano.
Îmi permit să vă trimit, alăturat, un exemplar din „Epoca” din 30 martie, care
conţine o relatare despre respectiva dezbatere parlamentară. Conţinutul cuvântării cu care
domnul Kogălniceanu a răspuns interpelării este destul de fidel redat.
266
Ministrul a produs o senzaţie colosală prin vehemenţa expresiilor pe care le-a folosit
la adresa Rusiei1. Domnul Ionescu nu a fost singurul deputat care a văzut în acest limbaj
violent o agitaţie intenţionată; în aceeaşi zi, am auzit de la mai mulţi părerea că ministrul
român al Afacerilor Străine nu ar putea vorbi atât de provocator la adresa unei Puteri
precum Rusia, decât ştiind că aceasta este ameninţată de adversari puternici, cărora el
intenţionează să li se alăture.
În şedinţa din data de 28, despre care relatează numărul din „Epoca” din 31 martie,
pe care, de asemenea, îl anexez, domnul Brătianu a surprins apoi Camera cu declaraţia că
va pleca la Viena chiar în acea seară.
Din nou, a fost domnul Ionescu cel care a pus întrebarea dacă nu cumva călătoria
aceasta înseamnă încheierea unei noi alianţe în vederea unui nou război?
Domnul Brătianu a rămas dator cu răspunsul şi nu a spus decât că o decizie a
Consiliului de Miniştri l-a mandatat cu această călătorie neaşteptată2.
Acum mi s-a părut totuşi necesar să obţin o lămurire, ca să văd în ce măsură
comunicările domnului Bălăceanu au avut o influenţă asupra discursului domnului
Kogălniceanu şi asupra hotărârii domnului Brătianu de a pleca.
Din acest motiv, l-am vizitat pe ministrul Afacerilor Străine, aşa cum obişnuiam să
fac adesea, în dimineaţa zilei de 29, în vila sa, şi nu am avut nevoie de cine ştie ce efort ca,
printr-o referire la domnul Bălăceanu, să-l determin să-mi facă declaraţii amănunţite. Spre
surprinderea mea, domnul Kogălniceanu nu s-a arătat deloc mulţumit de declaraţiile pe care
Excelenţa Voastră le-a făcut agentului român de la Viena, ci s-a lansat în acuze pline de
amărăciune privind lipsa de încredere în numitul reprezentant. Acesta nu s-ar fi ţinut
niciodată de instrucţiunile transmise şi, în loc să informeze despre întrebările pe care el,
ministrul, i le adresa, ar fi răspuns cu nişte fraze vagi.
În cursul ultimei sale şederi la Bucureşti, a lăsat3 faţă de prietenii săi impresia că ar
fi venit aici în misiune din partea Excelenţei Voastre, când, de fapt, guvernul a fost cel care
l-a chemat aici. Apoi s-a întors la Viena, cu misiunea de a face orice ca să capete lămuriri
despre ce ar avea de sperat sau de temut guvernul princiar din partea cabinetului austro-
ungar în privinţa judeţelor basarabene și în privinţa rămânerii trupelor române la Vidin. În
privinţa Vidinului, domnul Bălăceanu a comunicat aici că Excelenţa Voastră este de părere
că trupele române nu ar trebui să-l părăsească, totuşi, această veste a ajuns aici abia în clipa
când regimentele ruse se aflau deja în faţa cetăţii; în privinţa Basarabiei însă, nu a dat niciun
fel de lămurire, ci doar a raportat că, la Viena, generalul Ignatiev susţine că, în ce priveşte
retrocedarea teritoriului în chestiune, guvernul princiar şi-a exprimat acordul, având în vedere
compensaţia ce o va primi în Dobrogea, înainte de votul contrar al Camerei.
Pentru a contrazice această afirmaţie şi pentru ca, printr-o prezentare deschisă a
politicii loiale a guvernului princiar şi a drepturilor şi dorinţelor României, pe care guvernul
trebuie să le susţină, să obţină acordul cabinetului i. și r., Alteța Sa, Principele, şi guvernul
acestuia au considerat oportun ca domnul Brătianu să plece neîntârziat la Viena. Domnul
Bălăceanu a primit misiunea să anunţe acest lucru Excelenţei Voastre şi se speră că, la
întoarcerea sa, preşedintele de Consiliu va putea preciza atitudinea pe care România trebuie
să o adopte faţă de tendinţele ruseşti, în conformitate cu dorinţele cabinetului austro-ungar.
Trebuie să recunosc faptul că în comunicările domnului Kogălniceanu sunt destule
aspecte care mi se par dubioase, mai cu seamă nu pot să mă lămuresc în ce măsură există o
înţelegere între el şi președintele de Consiliu şi dacă plecarea acestuia din urmă a fost şi
dorinţa lui.
Din acest motiv, consider că este oportun doar să dau de înțeles că Excelența
Voastră ați dat, de curând, domnului Bălăceanu un răspuns detaliat la întrebările pe care vi
267
le-a adresat acesta, din însărcinarea Principelui și a guvernului său, iar raportul numitului
agent se lasă așteptat. Deoarece, de altfel, domnul Brătianu este pe cale să obțină personal,
la Viena, lămuririle dorite, pentru mine nu mai există niciun motiv să întregesc înștiințările
incomplete ale domnului Bălăceanu – așa cum zice domnul Kogălniceanu – pe baza infor-
mațiilor primite de la Excelența Voastră. Dacă vorbesc despre ele, fac acest lucru pentru că
nu îmi pot refuza plăcerea de a da glas bunăvoinței și sprijinului prietenesc pe care
Excelența Voastră le arătați, cu fiecare prilej, României din partea guvernului i. și r.
Se pare că ministrului princiar al Afacerilor Străine nu prea îi convine rezerva mea,
el se referă la faptul că lui i-a fost încredințată conducerea politicii externe a țării și, din
acest motiv, nu trebuie să fie ținut în necunoștință de cauză despre declarațiile Excelenței
Voastre, care pot fi importante pentru exercitarea conducerii sale. Am explicat imediat de
unde venea neînțelegerea, arătând că eu aș fi fost cel însărcinat de către Excelența Voastră
cu declarații către guvernul princiar și am mai adăugat că nu cred că am comis vreo
indiscreție când i-am comunicat ministrului că, după părerea Excelenței Voastre, chestiunea
basarabeană este o problemă europeană, care este de competența Congresului. La declarația
domnului Kogălniceanu, conform căruia Vidinul, aflat în mâinile românilor, ar fi trebuit să
fie o monedă de schimb care să poată fi eventual oferită unei alte Puteri, m-am văzut obligat să
corectez înștiințarea domnului Bălăceanu, comunicată mie de ministru, despre o posibilă
rămânere a trupelor princiare la Vidin prin declarația referitoare la această problemă a
Excelenței Voastre, citând din memorie depeșa cifrată din data de 27 a lunii trecute.
Domnul Kogălniceanu s-a lansat atunci într-o lungă explicație a faptului că el
niciodată nu a pierdut din vedere caracterul european al chestiunii basarabene, apoi a vorbit
despre interesul Europei de a vedea toate brațele Dunării în stăpânirea României, care, în
felul acesta, ar trebui nu doar să păstreze districtele basarabene, ci să mai primească și
Dobrogea.
Nu vreau să plictisesc pe Excelența Voastră cu repetarea acestor explicații, care,
având în vedere țelurile politice mereu în schimbare și pe deasupra puternic influențate de
interese personale și partinice ale ministrului princiar al Afacerilor Străine, pierd mult din
valoarea lor.
Opoziția, sau mai bine aș spune antipatia manifestată în Cameră și în Senat față de
domnul Kogălniceanu, devine din zi în zi mai mare, persistă suspiciunea că, de fapt, el tot
mai urmărește o înțelegere cu Rusia, în contradicție cu dorințele majorității parlamentare, și
tocmai această neîncredere în sinceritatea politicii sale poate fi ceea ce îl determină pe
ministru să se prezinte chiar mai antirus decât îi place să fie.
Între timp, domnii Ion Ghica și D. Sturdza s-au întors din misiunile lor4, se spune că
alaltăieri au avut o discuție confidențială, cu senatorii şi cu deputaţii, în care au raportat
despre rezultatele strădaniilor lor; au vorbit despre simpatiile pentru cauza României pe
care le-au găsit atât la personalităţile marcante ale Angliei, cât şi la cele ale Austro-
Ungariei. De acum, misiunea reprezentanţilor români este de a păstra aceste simpatii
preţioase pentru ţară, indicând guvernului direcţia care poate duce la izbăvire. Din acest
motiv, vor propune o moţiune, prin care Camera şi Senatul să voteze împotriva acceptării
preliminariilor de pace de la San Stefano, ca protest din partea României.
Între timp, domnul Baron Stuart, colegul meu rus, se străduieşte să aplaneze nemul-
ţumirea pe care a provocat-o aici acea prevedere din preliminariile păcii, referitoare la
trecerea trupelor ruse prin România, dând asigurări că nu este vorba de o lezare a dreptu-
rilor acestei ţări şi că niște intervenții în acest sens pe lângă guvernul imperial rus ar
conduce mult mai uşor la o înţelegere şi la modificarea prevederii care a stârnit indignare,
decât protestele din Cameră şi pe lângă Puterile străine.
268
Ieri, la Senat, domnul Boerescu a prezentat o interpelare ca să întrebe guvernul ce

scopuri are în vedere călătoria președintelui de Consiliu şi dacă se urmărește un alt scop
decât acela al menţinerii unei stricte neutralităţi, în cazul unor alte complicaţii războinice.
Domnul Kogălniceanu doreşte să amâne răspunsul la această interpelare, până la
întoarcerea domnului Brătianu, căruia i-a cerut telegrafic să-şi scurteze misiunea pe cât
se poate.
Dispoziţia belicoasă a Angliei, anunțată în ziare, găseşte, în general, înțelegere aici, la
fel ca şi limbajul colegului meu britanic, care se potriveşte întru totul cu această atitudine.
Din câte am putut să observ, Baronul Alvensleben, consulul general german, se
străduieşte, dimpotrivă, să aplaneze stările de sprit agitate.
În final, îmi permit să adaug copia depeşei cifrate din data de 29 a lunii trecute, prin
care am adus la cunoştinţa Excelenţei Voastre plecarea președintelui de Consiliu român.
Zwiedinek

1
Pe data de 24 martie 1878, I.C. Brătianu și M. Kogălniceanu au formulat un protest împotriva art. 8
al Tratatului de la San Stefano, prin care se stabilea dreptul Rusiei de a folosi teritoriul României pentru
legăturile cu Bulgaria.
2
Brătianu urma să transmită împăratului Franz Joseph și o scrisoare din partea principelui Carol.
3
Bălăceanu.
4
43
Hochgeborner Graf!
Behufs Ergänzung meines gehorsamsten Berichtes vom 16. v. Mts Z. 62/pol beehre
ich mich, Eurer Excellenz in der Anlage eine auszugsweise Darstellung der anläßlich der
Interpellationen der Herrn Sturdza und Furculescu in Senat und Kammer stattgehabten
Debatte zu unterbreiten.
Daß der Angriff des Herrn Sturdza gegen die Regierung nur zum Zwecke hatte,
dieser jeden Weg der Verständigung mit Rußland abzuschneiden und sie dem Lande, das
Land aber Europa gegenüber zum Widerstande gegen allfällige russische Ausgleichsversuche
zu verpflichten, das bewies der eilige Rückzug des Interpellanten, als Costaki Yepureano
rückhaltlos die mit Rußland abgeschlossene Convention vom April v. Js.1 als die Veranlas-
sung der gegenwärtigen Bedrängnisse Rumänien’s bezeichnete.
Diese Auffassung der Sachlage konnte denjenigen nicht passen, welche vorläufig
die Regierungs-Partei am Ruder erhalten wollen, jedoch nur unter der Bedingung, daß sie
die von ihnen vorgezeichnete Politik ohne Schwanken verfolge. Gegenseitiges Mißtrauen,
eifersüchtiges Streben nach Macht und Einfluß beherrscht hier alle Parteien und damit
erklärt sich am Besten die Hast und der Lärm mit welchen die Regierung ihre Entschlüsse
269
faßt und in Scene setzt, stets von der Nothwendigkeit beherrscht, die Coalition der Oppo-
sition mit einem Theile der eigenen Partei zu verhindern. Hätte die Regierung ein reines
Gewissen, wäre sie frei von dem Verdachte, daß sie bei Abschluß der April-Convention
und bei ihrem Anschluße an die russische Kriegsoperation andere Ziele verfolgte, als die
des Schutzes der Rechte und Integrität des Landes, sie wäre jetzt nicht zum Spielballe der
Leidenschaften der einzelnen parlamentarischen Fraktionen geworden. Übrigens ist nicht
zu verkennen, daß Herr Bratiano sich diesmal möglichst Mühe gegeben hat, der Strömung,
die ihn zu neuen Demonstrationen fortreissen wollte, Widerstand zu leisten und auch Herr
Cogalniceano hat es sich angelegen lassen, die übertriebenen Gerüchte von russischen
Kriegsvorbereitungen in Rumänien auf das mit den Thatsachen übereinstimmende Maaß zu
beschränken. Ich glaube, mich nicht zu irren, wenn ich annehme, daß die Erfahrungen, die
der rumänische Ministerpräsident auf seiner jüngsten Reise in Wien und Berlin sammelte,
wesentlich zu der Mäßigung beitrugen, deren er sich in seinen letzten Reden im Senate und
der Kammer befleißigte. Als mich Herr Bratiano gestern besuchte, sprach er mir mit vieler
Wärme von dem huldvollen Empfange, der ihm Seitens Seiner Majestät unseres allergnä-
digsten Kaisers und Herrn zu Theil geworden, sowie von der wohlwollenden Weise, in
welcher Euer Excellenz seine bisherige politische Thätigkeit beurtheilten; deshalb halte er
es auch für seine Pflicht, das ihm erwiesene Vertrauen dadurch zu verdienen, daß er nicht
nur selbst in der gegenwärtigen schwierigen Lage des Landes Ruhe und Besonnenheit
bewahre, sondern sie auch auf seine Umgebung zu übertragen sich bemühe.
Ob ihm das Letztere für längere Zeit gelingen wird, ist allerdings fraglich, da hier,
wo jeder eine maßgebende politische Rolle spielen will, die Anzahl derjenigen nur klein ist,
welche mit Ruhe dem Gang der Ereignisse zu folgen, ihr Verhalten den Erfordernissen der
allgemeinen Lage unterzuordnen im Stande sind.
Es ist gewiß leicht begreiflich, daß Regierung und Bevölkerung nicht ohne
Besorgniß auf die russischen Truppenansammlungen in Rumänien blicken, welche unter
dem Vorwande, daß sie zur Rückkehr in die Heimat bestimmt sind, sich in der Nähe der
Hauptstadt gleichsam häuslich niederlassen und ausserdem noch gerade in diejenigen
Landestheile dislocirt werden, deren Retrocession die russische Regierung bekanntlich
anstrebt. Die Verwahrung gegen eine derartige Überschreitung der Bestimmungen der
Convention, das Bestreben, die Basis der Traktate, die man unbedachtsam verlassen, durch
den Rekurs an die Vertragsmächte wieder zu gewinnen, sind gewiß gerechtfertigt – doch
klug und würdig wäre es gewesen, dabei eine ruhige, selbstbewußte Haltung zu bewahren
und nicht durch übereilte Truppendislokationen und unnützes Alarmgeschrei eine bedau-
ernswerthe Agitation und Bestürzung im Lande hervorzurufen. Dem Gegner wird damit der
Vorwand zu defensiven Vorkehrungen gegeben, für welche er ohne Provokation nicht
einmal einen Schein der Rechtfertigung auffinden könnte. In diesem Sinne hat sich, wie ich
bestimmt erfahren habe, mein deutscher College den Regierungsmännern gegenüber
geäussert und vielleicht ist es seinem Einfluße zuzuschreiben, daß das letzte Jägerbataillon,
das den Wachdienst in der Hauptstadt versieht, nicht bereits auch in die kleine Walachei
beordert wurde. Inzwischen fährt man fort, die Staats- und Depositenkassen, sowie Kriegs-
und Montursvorräthe von hier zu entfernen und jenseits des Olt zu schicken.
Baron Stuart bemüht sich, die hier rege gewordenen Befürchtungen zu beschwich-
tigen und im versöhnenden Sinne zu wirken.
Wenn gleich nach den Berichten des Freiherrn von Haan die vollkommene
Besetzung der rumänischen Distrikte Bessarabiens durch russische Truppen nunmehr als
eine vollendete Thatsache betrachtet werden kann, so ist mir doch noch kein Eingriff
270
derselben in die Verwaltung des Landes zur Kenntniß gekommen; es hat vielmehr den
Anschein, als sei in den gegen dasselbe allenfalls beschlossenen Maßregeln momentan ein
Stillstand eingetreten und deshalb erlaubte ich mir, Eurer Excellenz mit meinem erge-
bensten Chiffretelegramme vom 19. d. Mts zu melden, daß bis jetzt nichts auf eine
Okkupation in feindseliger Absicht deute.
Kammer und Senat haben ohne Vertagung ihre Sitzungen in Folge der heranna-
henden Osternfeier unterbrochen, da viele Deputirten und Senatoren in die Heimat
verreisten und somit die Versammlungen beschlußunfähig wurden.
Zuvor legte der Minister des Äussern die mit der helvetischen Conföderation 2
und mit Griechenland3 abgeschlossenen Handelsverträge vor, mit der Meldung, daß auch
der rumänisch-griechische Vertrag zwischen den betreffenden Regenten vereinbart
worden sei.
Die Mission Suleiman-Pascha’s, welcher wegen Regelung des Abzuges der von den
Rumänen gefangenen Türken hieher gekommen, ist beendet; der Abzug hat begonnen
und sind zwei Lloyd-Schiffe zur Aufnahme von 6000 Gefangenen bereits in Galatz
angekommen.
So viel ich erfahren konnte, ist es der fürstlichen Regierung aber nicht gelungen,
den genannten Pascha wegen Regelung der Zahlung der von Rumänien für den Unterhalt
der Gefangenen aufgewendeten Kosten zu einem entsprechenden Übereinkommen zu
bestimmen. Man hätte hier gewünscht, als Deckung dieser Kosten einen Theil des Kriegs-
materials von Widdin zu übernehmen, doch mächtigere Einflüsse scheinen einer derartigen
Verständigung entgegen gewirkt zu haben und die Kostenfrage blieb, wie mir Herr Bratiano
sagte, in der Schwebe.
So schwinden allmälig auch die letzten Illusionen – mit fieberhafter Ungeduld hatte
man die Okkupation Widdin’s angestrebt, mit stolzer Befriedigung die ersten türkischen
Gefangenen übernommen, in diesen Pfändern die Garantien eines selbständigen vortheil-
haften Friedensschlusses mit der Türkei erblickend.
Man mußte die Pfänder wieder aus der Hand geben, ohne die geträumte Größe dafür
einzutauschen; diese bittere Erfahrung erklärt den zu hohem Grade gesteigerten Unwillen
gegen jene Macht, von der man so viel sich erwartet hat und von der man jetzt so sehr sich
erniedrigt sieht. Deshalb wünscht das gegenwärtige Ministerium das Eintreten anderer
Mächte in den Krieg gegen Rußland, sogar auf die Gefahr hin, daß dieses Land selbst der
Schauplatz erneuerter Kämpfe wird.
Zwiedinek

1
Siehe die vorherigen Dokumente.
2
Handelsabkommen vom 30. März 1878 (in Wien unterzeichnet). Es trat im Dezember 1878 in Kraft
und lief im Juni 1886 aus.
3
Handelsabkommen vom 18. April 1878 (in Bukarest unterzeichnet). Es trat im April 1880 in Kraft
und lief im April 1887 aus.
271
Preanobile Conte!
În scopul completării raportului meu din data de 16 a lunii trecute nr. 62/pol., am
onoarea să prezint Excelenţei Voastre, în anexă, un fragment din dezbaterile de la Senat şi
Cameră, urmate interpelărilor domnilor Sturdza şi Furculescu.
Faptul că atacul domnului Sturdza la adresa guvernului a avut drept scop doar să-i
taie acestuia orice perspectivă pentru o înţelegere cu Rusia, şi să oblige ţara şi Europa la
rezistenţă împotriva unei eventuale încercări ruseşti de ajunge la un compromis, o
dovedeşte retragerea în grabă a interpelantului, atunci când Costache Epureanu a definit
categoric convenţia încheiată cu Rusia în aprilie anul trecut1, ca fiind motivul actualelor
complicaţii ale României.
Această părere despre situația actuală poate să nu convină acelora care vor,
deocamdată, menținerea partidului de guvernământ la putere, dar, totuși, numai cu condiția
ca acesta să urmeze neabătut politica pe care și-a asumat-o. Neîncrederea reciprocă, efortu-
rile înverșunate de a ajunge la putere și influență domină aici toate partidele și așa se
explică cel mai bine graba și zarva cu care guvernul ia hotărâri și le aplică, mânat mereu din
urmă de necesitatea de a împiedica o coalizare a opoziției cu o parte din propriul partid.
Dacă guvernul ar avea conștiința curată, nu ar mai fi expus suspiciunii că, la încheierea
convenției din aprilie și la alăturarea la operațiunile de război rusești, ar fi urmărit alte
scopuri decât apărarea drepturilor și integrității țării, nu ar mai fi acum minge de joc a
pasiunilor diferitelor facțiuni parlamentare. De altfel, se vede clar că domnul Brătianu și-a
dat, de data aceasta, toată silința să opună rezistență curentului care vrea să-l împingă la noi
demonstrații și, de asemenea, domnul Kogălniceanu s-a apucat să dezmintă, pe baza
faptelor, zvonurile exagerate despre pregătirile de război ale rușilor în România. Nu cred că
mă înșel, dacă presupun că impresiile pe care președintele de Consiliu român le-a cules în
cursul recentei sale călătorii la Viena și Berlin au contribuit, în mod esențial, la moderația
pe care a ținut să o arate în ultimele sale cuvântări la Senat și la Cameră. Când m-a vizitat,
ieri, domnul Brătianu mi-a vorbit cu multă căldură atât despre primirea strălucitoare de care
s-a bucurat din partea Majestății Sale, Împăratului nostru, cât și despre modul binevoitor în
care Excelența Voastră judecă activitatea sa politică de până acum; de aceea, consideră că
este de datoria sa, de a-și câștiga încrederea arătată nu numai prin faptul că, în situația grea
de acum a țării, îndeamnă la calm și chibzuință, dar încearcă să facă la fel și în ceea ce îi
privește pe cei care îi stau aproape.
Dacă acest lucru îi va reuși pentru multă vreme, este desigur problematic, deoarece
aici, unde toată lumea dorește să joace un rol politic major, numărul celora care urmăresc
cu calm mersul evenimentelor și sunt în stare să își subordoneze atitudinea necesităților
situației generale este destul de mic.
Sigur, este ușor de înțeles că guvernul și populația privesc, nu fără îngrijorare,
concentrările de trupe rusești din România, care, sub pretextul că se îndreaptă spre casă, se
stabilesc în jurul Capitalei și, în plus, sunt dislocate în acele regiuni ale țării, a căror
retrocedare se ştie că este urmărită de către guvernul rusesc. Protestul împotriva unei astfel
de încălcări a prevederilor Convenţiei, strădania de a se reveni, prin apelul la Puterile
semnatare, la bazele tratatelor, abandonate în mod nechibzuit, sunt categoric justificate, dar
demn şi înţelept ar fi fost păstrarea unei atitudini calme şi conştiente şi nu provocarea unei
agitaţii regretabile şi a consternării în toată ţara, printr-o dislocare grăbită a trupelor şi prin
strigăte inutile de alarmă. În felul acesta, adversarului i se va da pretext pentru măsuri cu
272
caracter defensiv, pentru care, fără provocare, nu s-ar fi putut găsi nici măcar aparenţa unei
justificări. În acest sens, din câte am aflat, s-a exprimat colegul meu german faţă de
membrii guvernului şi, probabil că, influenţei lui se datorează faptul că ultimul batalion de
vânători care a fost desemnat pentru paza Capitalei nu a fost trimis încă în Valahia Mică.
Între timp, continuă să se trimită peste Olt casele de bani ale statului şi ale depozitarilor,
precum şi depozitele de materiale şi echipamente de război.
Baronul Stuart se străduieşte aici să acţioneze pentru calmarea temerilor şi să
vorbească în sens conciliant.
Chiar dacă din rapoartele Baronului von Haan rezultă că ocuparea deplină a distric-
telor româneşti din Basarabia de către trupele ruseşti poate fi considerată de acum ca un
fapt împlinit, eu n-am aflat de vreo imixtiune a rușilor în administraţia ţării, mai curând
există aparenţa că în măsurile hotărâte împotriva lor ar fi survenit momentan o pauză şi, din
acest motiv, mi-am permis să anunţ Excelenţei Voastre, prin telegrama cifrată din data
de 19 a lunii, că până acum nu se observă nimic ce ar sugera o ocupaţie cu intenţii ostile.
Camera şi Senatul şi-au întrerupt şedinţele fără prorogare, din cauza apropierii
sărbătorilor pascale, deoarece mulţi deputaţi şi senatori pleacă în locurile de baștină şi, în
aceste condiţii, nu se mai pot reuni ca să voteze.
Mai înainte însă, ministrul Afacerilor Străine a prezentat convenţiile comerciale
încheiate cu Confederaţia Helvetică2 şi cu Grecia3, cu înştiinţarea că şi tratatul româno-grec
a fost convenit între suveranii respectivi.
S-a încheiat misiunea lui Suleiman Paşa, care a venit aici pentru reglementarea
repatrierii prizonierilor turci capturaţi de români; plecarea turcilor a început, iar două
vapoare Lloyd au sosit deja la Galaţi pentru preluarea a 6.000 de prizonieri.
Din câte am putut să aflu, guvernul princiar nu a reuşit să ajungă cu numitul paşă la
o înţelegere convenabilă pentru reglementarea plăţii datorate României pentru întreţinerea
prizonierilor. Aici s-ar fi dorit ca pentru acoperirea acestor costuri să se permită preluarea
unei părţi din materialul de război capturat la Vidin, dar se pare că influenţe puternice au
acţionat în sens contrar unei astfel de înţelegeri, iar problema plăţilor rămâne în suspensie,
aşa cum mi-a spus domnul Brătianu.
Astfel dispar treptat şi ultimele iluzii ale nerăbdării febrile cu care s-a urmărit
ocuparea Vidinului, cu mândria şi bucuria cu care s-au preluat primii prizonieri turci, în
care se vedea garanţia încheierii unei păci avantajoase cu Turcia.
Trebuie să se renunţe din nou la această garanţie, fără nimic din măreţia visată;
această experienţă amară explică antipatia exacerbată împotriva acelei Mari Puteri de la
care s-a aşteptat atât de mult şi de care acum se văd atât de mult înjosiţi. Din acest motiv,
actualul guvern doreşte intrarea altor Mari Puteri în război împotriva Rusiei, chiar cu
pericolul de a-şi vedea propria ţară devenind teatrul unor noi confruntări.
Zwiedinek
1
A se vedea documentele anterioare.
2
Convenția comercială din 30 martie 1878 (încheiată la Viena). A intrat în vigoare în decembrie
1878 și a expirat în iunie 1886.
3
Convenția comercială din 18 aprilie 1878 (încheiată la București). A intrat în vigoare în aprilie 1880
și a expirat în aprilie 1887.
273
44
Bukarest, am 30. April 1878. Nr. 73/Polit., confidentiel. Zwiedinek an Andrássy
Hochgeborner Graf!
Die Informationen, welche mir Euer Excellenz mit dem hohen Chiffretelegramme
vom 27. d. Mts zu Theil werden ließen, begegneten sich mit vertraulichen Mittheilungen,
die ich hier über die jüngsten Vorgänge im Schooße der fürstlichen Regierung erhalten
hatte und die ich im Nachstehenden unter dem Vorbehalte weiterer Controle zu Eurer
Excellenz hohen Kenntniß zu bringen mir erlaube.
Nachdem Fürst Gortchakow in Petersburg die bekannten drohenden Worte zu
General Ghika gesprochen hatte 1, wurde nämlich die Eventualität eines Bruches mit
Rußland, der Verlegung des Sitzes der Regierung nach Crajova und der Befestigung der
Olt-Linie im rumänischen Minister-Conseil ernstlich in Erwägung gezogen. Besonders
war es Minister Campineano, der in diesem Punkte mit den Herrn Demeter Sturdza und
Joan Ghika Hand in Hand gehend, jenen Maßnahmen bei Seiner Hoheit dem Fürsten
eifrig das Wort redete und unter dem Einflusse dieser Strömung war die beschleunigte
Concentrirung der fürstlichen Armee in der kleinen Walachei sowie die Entfernung sämmt-
licher rumänischer Truppen aus der Hauptstadt beschlossen worden. Herr Cogalniceano
rieth ab von der Durchführung dieser Entschlüsse, wie er überhaupt, trotz der in seinen
Memoranden und Kammerreden zur Schau getragenen Gereiztheit gegen Rußland, an der
Wiederherstellung des guten Einvernehmens mit dem Cabinete von S t Petersburg im
Stillen emsig arbeitet.
Auch der deutsche Vertreter Baron Alvensleben hat, wie ich bereits in meinem
Berichte vom 23. d. Mts zu melden die Ehre hatte, sich bemüht, im beruhigenden Sinne zu
wirken – er machte geltend, daß, wenn Bucarest von der fürstlichen Regierung verlassen
würde, dies die russischen Behörden gleichsam einladen hieße, die leer gewordene Stelle zu
besetzen und damit Verwicklungen herauf beschwören, welche in jedem Falle zum Nacht-
heile des Landes ausfallen müßten.
Mit diesen Warnungen stimmten auch die Eindrücke überein, welche Herr Bratiano
von seiner Reise in’s Ausland mitbrachte – die extremen Tendenzen wurden zurückge-
drängt und man lenkte auf’s Neue zu einer Annäherung an Rußland ein.
Die Herrn Bratiano in Berlin gemachte Bemerkung, daß man die Agitation wegen
der bessarabischen Frage mehr als eine Folge des inneren Parteihaders und nicht so sehr als
einen Beweis reeller Bedrohung wichtiger Interessen des Landes betrachten müsse, hat zu
dieser Wandlung wesentlich beigetragen.
Wenn gleich das russische Ansinnen, durch einen Spezialdelegirten die Verhand-
lungen wegen Abschlusses einer neuen Convention einzuleiten 2, hier offiziellem
Widerspruche begegnete, so soll der Plan dennoch nicht definitiv aufgegeben sein,
sondern Baron Stuart sowie Cogalniceano suchen, wie man mir sagt, vielmehr nach
der Form, in welcher die beiderseits gewünschte Verständigung dennoch Platz greifen
könnte.
Ausserdem befürwortet Herr Cogalniceano in dem Conseil die Reduzirung der
Armee auf den Friedensstand, welcher Maßregel jedoch der regierende Fürst entschieden
274
abgeneigt ist. Auch in diesem Punkte begegnen sich die Anschauungen meines deutschen
Collegen mit jenen des fürstlichen Ministers des Äussern.
Zwiedinek
1
IRD–DD, Nr. 132, S. 347. Am 8. April 1878 erhielt Carol I. einen Brief von Alexander II., in dem
der russische Kaiser seine Unzufriedenheit über die wiederholten Proteste Rumäniens gegen den Vorfrieden
von San Stefano ausdrückte.
2
Am 10. April 1878 übersandte Kanzler Gortschakow Fürst Carol einen Vorschlag für ein neues
Militärabkommen.
București, 30 aprilie 1878. Nr. 73/Polit., confidențial. Zwiedinek către Andrássy

Preanobile Conte!
Informațiile pe care Excelența Voastră mi le-a transmis, prin telegrama cifrată din
data de 27 a lunii, se potrivesc cu înștiințările confidențiale pe care le-am primit aici despre
ultimele evoluții din sânul guvernului princiar și pe care, în cele ce urmează, îmi permit să
vi le aduc la cunoștință, sub rezerva unei verificări ulterioare de către Excelența Voastră.
După ce Principele Gorceakov a rostit la Petersburg cunoscutele cuvinte amenin-
țătoare către generalul Ghica1, în Consiliul de Miniștri românesc s-a luat serios în calcul
eventualitatea unei rupturi cu Rusia, mutarea sediului guvernului la Craiova și fortificarea
liniei Oltului. Mai cu seamă ministrul Câmpineanu, care în privința aceasta vede lucrurile
exact ca domnii Dimitrie Sturdza și Ion Ghica, a fost cel care a luat cu patos cuvântul și a
prezentat Alteței Sale, Principelui, măsurile de mai sus, iar sub influența acestui curent de
opinie s-a hotărât concentrarea rapidă a armatei princiare în Valahia Mică, precum și
plecarea tuturor trupelor române din Capitală. Domnul Kogălniceanu a dezaprobat execu-
tarea acestor hotărâri, deoarece el, în pofida iritării pe care a manifestat-o împotriva Rusiei
în memoriile și cuvântările sale din Cameră, lucrează energic și în tăcere pentru restabilirea
bunei înțelegeri cu cabinetul de la St. Petersburg.
Și reprezentantul german, Baronul Alvensleben, s-a străduit, așa cum am avut
onoarea să anunț deja în raportul meu din data de 23 a lunii, să acționeze pentru calmarea
spiritelor, subliniind că, dacă guvernul princiar va părăsi Bucureștiul, acest demers va fi ca
o invitație adresată autorităților rusești de a ocupa locul rămas gol și, în felul acesta, se vor
provoca o serie de complicații, care vor evolua în orice caz în defavoarea țării.
Cu aceste avertismente se potrivesc și impresiile cu care domnul Brătianu a venit
din călătoria sa în străinătate, așa că la tendințele extreme s-a renunțat și acum se îndreaptă
din nou spre o apropiere de Rusia.
Precizarea făcută de domnul Brătianu la Berlin că agitația provocată de chestiunea
basarabeană trebuie considerată, mai curând, ca un conflict intern între partide și nu neapărat
ca o dovadă a unei amenințări reale a intereselor vitale ale țării, a contribuit decisiv la această
schimbare de atitudine.
Chiar dacă intenția rușilor, ca prin intermediul unor delegați speciali, să inițieze
încheierea unei noi convenții2 s-a lovit aici de o opoziție oficială, se spune, totuși, că nu s-a
renunțat definitiv la acest plan, atât Baronul Stuart cât și Kogălniceanu căutând, așa cum mi
s-a spus, mai degrabă o formă prin care să se poată face loc înțelegerii dorite de ambele părți.
275
În plus, în Consiliul de miniștri, domnul Kogălniceanu a susținut reducerea efecti-

velor armatei la nivelul din timp de pace, măsură pe care însă Principele domnitor a
respins-o categoric. Și în această privință, părerea colegului meu german se potrivește cu
cea a ministrului princiar al Afacerilor Străine.
Zwiedinek
1
IRD–DD, nr. 132, p. 347. Pe data de 8 aprilie 1878, Carol I a primit o scrisoare de la Alexandru II,
în care țarul Rusiei își exprima nemulțumirea cu privire la protestele repetate ale României față de unele
prevederi ale Tratatului de la San Stefano.
2
Pe data de 10 aprilie 1878, cancelarul Gorceakov a transmis principelui Carol o propunere privind
încheierea unei noi convenții militare.
45
Bukarest, am 7. Mai 1878. Nr. 61/H.P. Zwiedinek an Andrássy
Hochgeborner Graf!
Es war mir bekannt, dass der rumänische Senator Herr Demeter Sturdza bei seinem
jüngsten Aufenthalte in Budapest dort in offiziellen und Abgeordneten-Kreisen sich bemüht
hat, eine Basis zu finden, auf welcher die königlich ungarische Regierung in die Gewährung
des Eisenbahn-Anschlusses in Vercierova noch vor der Vollendung des Baues der Linie
Plojesti-Predeal einwilligen würde.
Ich weiß nicht, in wie ferne seine Anstrengungen dort Ermunterung gefunden
haben. Gewiß ist es, daß er nach seiner Rückkehr mit dem früheren General-Direktor der
rumänischen Eisenbahn-Aktien-Gesellschaft Herrn Guilloux in Verbindung getreten ist1
und ihn zur Ausarbeitung eines Planes bewogen hat, nach welchem die Linie Plojesti-
Predeal in der möglichst kürzesten Frist ausgebaut werden könnte.
Nachdem Herr Guilloux in der Sache mit maßgebenden Persönlichkeiten der öster-
reichischen Staatseisenbahngesellschaft Rücksprache genommen und den Zustand der von
Crawley ausgeführten Bauten der Predeal-Bahn2 inspizirt hatte, arbeitete er ein Projekt aus,
nach welchem ein Theil der Linie (c/a 40 Km) noch in diesem Jahre betriebsfähig hergestellt,
der übrige Theil aber bis zu Ende des Jahres 1879 vollendet werden soll.
Die Herren Sturdza und Guilloux legten dies Projekt der Regierung vor, ein
Ministerrath wurde abgehalten und beschlossen, Herrn Sturdza nach Budapest zu schicken,
damit er das Projekt der dortigen Regierung unterbreite und von dieser das Zugeständniß
erreiche, daß sie sich mit der Verlängerung des Bau-Termins der Linie Plojesti-Predeal bis
Ende 1879 einverstanden erkläre, den Anschluß bei Vercierova ohne weiteren Aufschub
bewillige und auf jeden Schadenersatzanspruch wegen Nichteinhaltens des durch die
Eisenbahn-Convention des Jahres 1874 für den Ausbau der Linie Plojesti-Predeal bestimm-
ten Termins verzichte.
Als Herr Sturdza am 4. Mai zu mir kam und mir seine für den 5ten festgesetzte
Abreise nach Budapest und den Zweck seiner Mission mittheilte, begnügte ich mich, ihm
den besten Erfolg zu seinem Unternehmen zu wünschen.
Gestern bestätigten mir die Herren Cogalniceano und Bratiano die mir von Herrn
Sturdza gemachten Eröffnungen. Der fürstliche Minister des Äussern sprach die Hoffnung
276
aus, daß die königlich ungarische Regierung bereitwillig auf die hiesigen Vorschläge
eingehen werde, da Herr Sturdza schon bei seinem ersten Aufenthalte in Budapest in dieser
Beziehung beruhigende Versicherungen erhalten habe und das neue Bau-Projekt dadurch,
daß Herr Guilloux, den die österreichische Staatseisenbahngesellschaft stütze, die Ausfüh-
rung desselben unternehme, gewiß die besten Garantien für die gewissenhafte Einhaltung
des neuen Bautermins biete.
Auf meine Frage, ob der Vertrag mit Crawley bereits gelöst sei, sagte man mir,
daß dies demnächst geschehen werde. Als bei der neuen Concession betheiligt nannte mir
Herr Cogalniceano die Herrn Sturdza und Guilloux, ohne sich darüber auszusprechen, ob
noch andere Personen in das Bau-Consortium treten und, als ich nach der Art der
Beschaffung der Geldmittel forschte, welche die Deckung der Kosten des rasch zu
fördernden Baues sichern sollen, erwiederte der Minister des Äussern, daß es die fürstliche
Regierung diesbezüglich an der nöthigen Vorsicht nicht werde fehlen lassen; in eine nähere
Erörterung dieses Punktes ließ er sich jedoch nicht ein.
Aus sehr verläßlicher und gut unterrichteter Quelle erfuhr ich aber, daß an der
Bildung des neuen Bau-Consortiums ausser den Herrn Sturdza und Guilloux auch noch
Herr Joan Ghika und Fürst Alexander Stirbey sich betheiligen und daß die neue Concession
auf des Letztgenannten Namen ertheilt werden soll.
Behufs der Geldbeschaffung rechnen diese Herrn auf die Rumänische Bank, welche
auf die von dem rumänischen Staate monatlich nach Maßgabe der vorschreitenden Arbeiten
theils in neuen Hypothekarscheinen, theils in bons de trésor zu leistenden Zahlungen die
zur Bauführung nöthigen Vorschüsse gewähren soll.
Die rumänische Bank hat das Projekt zwar in Berathung gezogen, sich jedoch bisher
noch nicht erklärt, ob sie das ihr zugedachte Geschäft auch wirklich übernehmen will.
In dem gegenwärtigen Stadium stellt sich mir demnach die neue Combination in
folgender Weise dar:
Durch die von Herrn Sturdza in Budapest angeknüpften Beziehungen und durch die
Verwendung der österreichischen Staatseisenbahngesellschaft, welche Herr Guilloux als
sicher in Aussicht stellte, hofft die fürstliche Regierung in kürzester Frist die Zustimmung
der ungarischen Regierung zu den neuen Bauprojekte und somit auch, nach entsprechender
Verlängerung des Termins für die Vollendung der Linie Plojesti-Predeal, den alsogleichen
Anschluß in Vercierova zu erhalten.
Das neue Bau-Consortium verfügt zwar selbst in keiner Weise über die zur Sicherung
der Durchführung des angestrebten Unternehmens nöthigen Geldmittel, hofft sich jedoch
durch ein Übereinkommen mit der rumänischen Bahn zu erlangen, deren eventueller Eintritt in
das Geschäft diesem allerdings die nöthige finanzielle Consolidirung gewähren würde.
Der fürstlichen Regierung aber böte das Zustandekommen der neuen Abmachungen
den großen Vortheil, nicht allein den Reklamationen zu entgehen, welche die österreichisch-
ungarische Regierung wegen Nichteinhaltung des conventionsmäßigen Anschlusstermins
gegen sie erheben könnte, sondern gleichzeitig auch durch den neuen Bau-Vertrag für einen
großen Theil der neu zu emittirenden Hypothekarscheine eine sichere Verwendung und damit
zugleich eine Garantie gegen eine rasche Discreditirung des neuen Papiergeldes zu finden.
Auf diese Vortheile gestützt, hofft man, im Falle die österreichisch-ungarische
Regierung in die angestrebte Verlängerung des Bautermins eingeht3, die Zustimmung der
hiesigen Vertretungskörper sowohl für die Resiliation des Contraktes mit Crawley als für
den Abschluß des neuen Baucontraktes ohne Schwierigkeit zu erlangen.
Zwiedinek
277
P.S. Herr Crawley sagt mir so eben, daß er die Resiliation seines Contraktes von der
rumänischen Regierung zwar verlangt, diese sie aber noch nicht angenommen habe und
auch über die Modalitäten derselben in keinerlei Verhandlungen mit ihm getreten sei.
Ut in litteris.
Zwiedinek
HHStA AR F34(SR)/Kt. 278, f. 775–779.
1
Näher hierzu: Toader Popescu, Proiectul feroviar românesc (1842–1916), București, Editura Simetria,
2014. Die Eisenbahnverbindung in Predeal wurde im Juni 1879 erstellt, zeitgleich mit der Eröffnung des
Verkehrs auf der Strecke Orsova-Vârciorova. Die letzte und schwierigste Strecke, Câmpina-Sinaia, wurde im
Dezember 1879 eingeweiht.
2
Siehe: Lothar Maier, Rumänien auf dem Weg zur Unabhängigkeitserklärung 1866-1877. Schein
und Wirklichkeit liberaler Verfassung und staatlicher Souveränität, München, R. Oldenbourg Verlag, 1989,
S. 216 u.f.
3
Die Eisenbahnstrecke Ploiești-Predeal.
București, 7 mai 1878. Nr. 61/H.P. Zwiedinek către Andrássy

Preanobile Conte!
Îmi era cunoscut faptul că, în cursul ultimei sale șederi la Budapesta, senatorul
român domnul Dimitrie Sturdza s-a străduit să găsească acolo, în cercurile oficiale și ale
deputaților, o bază pe care guvernul ungar să poată aproba realizarea joncțiunii de cale
ferată de la Vârciorova, înainte de terminarea construcției liniei Ploiești-Predeal.
Nu știu în ce măsură strădaniile sale au fost încurajate acolo. Cert este însă că el,
după întoarcerea sa, a intrat în legătură cu fostul director general al societății pe acțiuni a
căilor ferate românești, domnul Guilloux1, și l-a determinat să elaboreze un plan prin care
linia Ploiești-Predeal să poată fi construită în cel mai scurt timp cu putință.
După ce domnul Guilloux a purtat o serie de discuții cu personalități din conducerea
societății de stat a căilor ferate austriece și a inspectat stadiul în care se află construcțiile
executate de Crawley2 ale liniei de la Predeal, a elaborat un proiect, prin care o parte a liniei
(cca 40 km) să poată fi dată în folosință chiar anul acesta, iar restul să fie finalizat până la
sfârșitul anului 1879.
Domnii Sturdza și Guilloux au prezentat acest proiect guvernului, s-a ținut un
consiliu de miniștri și s-a hotărât trimiterea domnului Sturdza la Budapesta, pentru ca
domnia sa să prezinte proiectul guvernului de acolo și să obțină consimțământul acestuia
din urmă pentru prelungirea termenului de finalizare a liniei Ploiești-Predeal, până la
sfârșitul anului 1879, să se încuviințeze construirea joncțiunii de la Vârciorova fără alte
amânări și să se renunțe la orice pretenții de despăgubire pentru nerespectarea termenului
de finalizare al construirii liniei Ploiești-Predeal, așa cum a fost el fixat prin convenția de
linii feroviare din anul 1874.
Când domnul Sturdza a venit la mine, la 4 mai, și mi-a comunicat scopul misiunii
pentru care pleca la Budapesta în ziua de 5, eu m-am mulțumit să-i urez succes în ceea ce
voia să întreprindă.
Ieri, domnii Kogălniceanu și Brătianu mi-au confirmat cele ce îmi relatase domnul
Sturdza. Ministrul princiar al Afacerilor Străine și-a exprimat speranța că guvernul regal
ungar va accepta cu bunăvoință propunerile formulate de cei de aici, deoarece domnul
Sturdza, încă de la prima sa vizită la Budapesta, a obținut asigurări liniștitoare în această
278
privință, precum și privitoare la faptul că noul proiect de construcție va fi realizat de

domnul Guilloux, cel pe care se bazează societatea de stat a căilor ferate austriece, lucru
care oferă categoric cea mai sigură garanție asupra respectării conștiincioase a noului
termen de finalizare.
La întrebarea mea dacă convenția cu Crawley a fost deja anulată, mi s-a spus că
acest demers se va realiza cât de curând. În ceea ce privește participarea la noua concesiune,
domnul Kogălniceanu mi i-a numit pe domnii Sturdza și Guilloux, fără să se pronunțe asupra
faptului dacă vor mai intra și alte persoane în consorțiul de constructori, iar când eu l-am
întrebat despre modul în care vor fi procurate resursele financiare care să asigure acoperirea
costurilor acestei construcții, ce se cere rapid încheiată, ministrul Afacerilor Străine a
răspuns că guvernului princiar nu-i va lipsi prevederea necesară, dar nu s-a lăsat antrenat
totuși într-o dezbatere mai pe larg a acestui punct.
Dintr-o sursă de mare încredere și bine informată, am aflat însă că la constituirea
noului consorțiu de constructori în afară de domnii Sturdza și Guilloux vor mai participa
domnii Ion Ghica și Prințul Alexandru Știrbei și că noua concesiune va fi acordată ultimilor
doi numiți.
În privința procurării resurselor financiare, acești domni contează pe Banca Româ-
nească, căreia statul român îi va acorda avansurile necesare realizării construcției lună de
lună, pe măsura înaintării lucrărilor, plățile făcându-se, o parte prin noile bilete ipotecare,
altă parte în bonuri de tezaur.
Banca Românească a luat, ce-i drept, proiectul în dezbatere, dar până acum nu s-a
pronunțat, totuși, dacă vrea într-adevăr să se implice în afacerea ce i s-a propus.
În stadiul actual eu îmi imaginez noua combinație în modul următor:
Prin relațiile stabilite de domnul Sturdza la Budapesta și prin recurgerea la socie-
tatea de stat a căilor ferate austriece, pe care domnul Guilloux o prezintă ca pe o certitudine,
guvernul princiar speră ca, în răstimpul cel mai scurt, să obțină consimțământul guvernului
ungar pentru noul proiect de construcție și, în felul acesta, după prelungirea corespun-
zătoare a termenului de finalizare pentru linia Ploiești-Predeal, și joncțiunea concomitentă
de la Vârciorova.
Noul consorțiu de constructori nu dispune, ce-i drept, în niciun fel de resursele
financiare necesare pentru asigurarea realizării întreprinderii ce se urmărește, dar speră,
totuși, să le obțină printr-un acord cu căile ferate române, a căror eventuală participare la
această afacere va oferi consolidarea financiară necesară.
Guvernul princiar speră însă ca prin realizarea noilor acorduri să obțină un mare
avantaj, care constă nu doar în faptul că scapă de reclamațiile pe care guvernul austro-ungar
i le-ar putea aduce, din cauza nerespectării termenelor contractuale, ci mai cu seamă că
prin noua convenție de construcție noile bilete ipotecare vor găsi o întrebuințare sigură
și vor constitui, totodată, o garanție împotriva devalorizării rapide a acestor noi hârtii
de valoare.
Bazat pe aceste avantaje, se speră că, în cazul în care guvernul austro-ungar va
accepta prelungirea termenului de finalizare a construcției3, se va obține, fără dificultate,
consimțământul Corpurilor Legiuitoare, atât pentru rezilierea contractului cu Crawley cât și
pentru încheierea noului contract de construcție.
Zwiedinek
279
P.S. Domnul Crawley tocmai mi-a spus că el a cerut, ce-i drept, guvernului român
rezilierea contractului, dar că acesta încă nu a acceptat oferta și nici nu a intrat în negocieri
cu el asupra modului în care se va realiza acest lucru.
Ut in litteris.
Zwiedinek
HHStA AR F34(SR)/Kt. 278, f. 775-779.

1
Pe larg: Toader Popescu, Proiectul feroviar românesc (1842–1916), Bucureşti, Editura Simetria,
2014. Joncţiunea de la Predeal se va realiza în iunie 1879, simultan cu deschiderea circulaţiei pentru tronsonul
Orşova-Vârciorova. Ultimul şi cel mai dificil tronson, Câmpina-Sinaia, a fost deschis în decembrie 1879.
2
A se vedea: Lothar Maier, Rumänien auf dem Weg zur Unabhängigkeitserklärung 1866–1877.
Schein und Wirklichkeit liberaler Verfassung und staatlicher Souveränität, München, R. Oldenbourg Verlag,
1989, p. 216 și urm.
3
Linia ferată Ploiești-Predeal.
46
Bukarest, am 10. Juni 1878. Nr. 83/H.P. Zwiedinek an Andrássy
Hochgeborner Graf!
Alsogleich nach Empfang der mir am 3ten d. Mts zugekommenen Weisung vom
ten
30 Mai d. J. Z.III 1847/9 habe ich mich zu dem fürstlichen Minister des Äussern begeben,
um denselben von der Antwort der k. und k. Regierung auf die von rumänischer Seite durch
Herrn Demeter Sturdza jüngst in Wien beantragte Änderung des Eisenbahnanschluß-
vertrages vom 31ten Mai 1874 in Kenntniß zu setzen.
Ich leitete bei dieser Gelegenheit die mir von eurer Exzellenz aufgetragene
Mitteilung mit der Bemerkung ein, daß die Antwort der k. und k. Regierung den von Herrn
Demeter Sturdza überreichten förmlichen Entwurf eines Zusatz-Übereinkommens zur
besagten Convention zum Ausgangspunkte nehme.
Zu meiner Überraschung erwiederte mir darauf Herr Cogalniceano, daß die fürst-
liche Regierung an diesem Entwurfe keinen Theil habe, da Herr Sturdza überhaupt gar
nicht beauftragt gewesen sein, in Wien über diesen Gegenstand zu verhandeln. Über seinen
Wunsch1 sei er von dem fürstlichen Cabinete ermächtigt worden, die Zustimmung der
ungarischen Regierung zur Verlängerung des Bau-Termins der Linie Plojesti-Predeal unter
gleichzeitiger Gewährung des Anschlusses in Vercierova zu erwirken, zu diesem Behufe
nur sei er mit dem Entwurfe einer Nachtragsconvention versehen worden, der aber mit
jenem durchaus nicht identisch sei, den Herr Demeter Sturdza in Wien vorgewiesen habe.
Ich bemerkte hierauf Herrn Cogalniceanu, daß Herr Demeter Sturdza bei seiner
Ankunft in Wien von dem diplomatischen Agenten Rumäniens im Ministerium des
Äussern als von der fürstlichen Regierung zur Verhandlung über die Änderung des Eisen-
bahnanschlußvertrages vom Jahre 1874 ermächtigt vorgestellt worden sei; daß auf diese
Vorstellung hin das k. und k. auswärtige Amt die Eröffnungen und Anträge des Herrn
Sturdza in dieser Angelegenheit in Erwägung gezogen und mich nunmehr mit der
Mitteilung seiner diesbezüglichen Beschlüsse beauftragt habe, daß ich also eine bestimmte
Auskunft haben müsse, ob, wie es nach den Worten des Ministers den Anschein habe, die
280
fürstliche Regierung in der That die von dem Herrn Sturdza und Balaceano in dieser
Angelegenheit in Wien gemachten Schritte förmlich desavouire, weil mir in diesem Falle
nichts anderes zu thun erübrige, als dies zur Kenntniß Eurer Excellenz zu bringen und von
jeder weiteren Erörterung der Frage vorläufig abzusehen.
Herr Cogalniceano meinte, es liege ja nichts im Wege, daß ich ihm die in Wien
gefaßten Entschlüsse mittheile, damit die fürstliche Regierung dieselben in nähere
Erwägung ziehe. Mir erschien dies unthunlich, so lange man hier den in Wien von Herrn
Sturdza gemachten Eröffnungen jeden offiziellen Charakter abspricht und sie nur als
Privatanschauungen des genannten Senators hinstellt. Ich bestand auf einer bestimmten
Erklärung bezüglich dieses Punktes.
Der Minister des Äussern ersuchte mich, diese Frage vorläufig als unentschieden zu
betrachten, bis er sich über dieselbe mit dem Conseils-Präsidenten verständigt haben werde,
der gerade abwesend sei, den er jedoch im telegrafischen Wege zur allsogleichen Rückkehr
einladen wolle, da es ja möglich sei, daß Herr Sturdza durch Herrn Bratianu zu Verhand-
lungen in Wien ermächtigt worden.
Der Conseils-Präsident kehrte am 5ten d. Mts zurück und am 7ten hatte ich
Gelegenheit, aus seinem Munde die Bestätigung der mir von Herrn Cogalniceanu bezüglich
der Mission des Herrn Demeter Sturdza gemachten Erklärungen zu vernehmen; auch er
versicherte, dieser habe keinen Auftrag gehabt über die Frage in Wien zu verhandeln und
Herr Balaceano sei von hier aus nicht autorisirt gewesen, ihn zum Behufe dieser Verhand-
lungen im k.u.k. Ministerium des Äussern vorzustellen.
Ich konnte nicht umhin, den Ministern hier mein persönliches Bedauern über diesen
Zwischenfall, dessen Beurtheilung ich übrigens ganz der hohen k. und k. Regierung vorbe-
halten müsse, auszusprechen, ein Bedauern, das vor allem die Sache selbst betreffe, da
meine Regierung den Anträgen des Herrn Sturdza, die sie als den Ausdruck der hiesigen
Anschauungen2 betrachten mußte, in so ermunternder und wohlwollender Weise entge-
genkam, daß die für die rumänischen Interessen so wichtige Eisenbahnanschlußfrage in
allen noch schwebenden Punkten nunmehr einer raschen und befriedigenden Lösung hätte
zugeführt werden können. Meine Aufgabe sei es nicht, in die fürstliche Regierung wegen
Benützung der ihr dazu gebotenen günstigen Gelegenheit zu dringen – das Ansuchen auf
Verlängerung der für den Bau der Plojesti-Predeal-Bahn conventionsmässig festgesetzten
Frist sei von hier aus gestellt worden und die k. und k. Regierung dachte einen Beweis ihrer
freundnachbarlichen Rücksicht für dieses Land zu geben, indem sie die Modalitäten
bekannt gab, unter welchen es ihr möglich sei, auf jenes Begehren einzugehen. Verkenne
man hier diese wohlwollende Absicht, so könnten wir mit Gleichmuth den Zeitpunkt
abwarten, in welchem Rumänien die Verantwortung für die allfällige Nichteinhaltung der
in der Convention vom Jahre 1874 Österreich-Ungarn gegenüber eingegangenen Verbind-
lichkeiten werde tragen müssen.
Ich glaubte nicht zu fehlen, in dem ich am 8ten d. Mts in einer Privataudienz, die ich
bei dem regierenden Fürsten aus Anlaß seiner bevorstehenden Übersiedlung auf seinen
Landsitz in Sinaja angesucht hatte, Seiner Hoheit, mit Rücksicht auf das wiederholt
kundgegebene Interesse für das baldige Zustandekommen des Anschlusses in Vercierova
sowie den raschen Ausbau der Plojesti-Predeal-Bahn, gleichfalls von der Bereitwilligkeit
sprach, mit welcher man Seitens Österreich-Ungarns Rumänien die Durchführung seiner
Aufgabe zu erleichtern gesonnen war und auch des Fürsten Aufmerksamkeit auf’s neue auf
die stets wachsenden Schwierigkeiten lenkte, welche die Vernachlässigung dieser Aufgabe
für dieses Land mit sich bringen müsse.
Ich will hier nicht untersuchen, welche Motive die hiesige Regierung zunächst
veranlaßten, die von Herrn Sturdza in dieser Angelegenheit in Wien gemachten Schritte zu
281
desavouiren – denn ich müßte in die Erörterung mannigfaltiger im Schooße der Regierung
selbst sowie der verschiedenen Parteien sich abspinnender Intriguen eingehen, welche
schließlich für Eure Excellenz von geringem Interesse sein dürften.
Gewiß ist, daß man hier vorläufig nicht gesonnen ist, unseren Wünschen und
Forderungen in der Frage der gemeinsamen Bahnhöfe in Vercierova respective Orsova und
in Predeal respective Kronstadt Rechnung zu tragen.
Sich stützend auf das Programm, welches von meinem Amtsvorgänger auf Grundlage
des hohen Reskriptes vom 3ten Juli 1876 Z.2087/H.P. der fürstlichen Regierung behufs
Ausarbeitung der Pläne für den gemeinsamen Bahnhof in Vercierova übermittelt wurde,
sowie das von den beiderseitigen Regierungen vollinhaltlich bestätigte, den Anschluß in
Predeal regelnde Protokoll vom 4ten November 1874 (23. Oktober a. St.) glaubt man hier
die Frage der gemeinsamen Bahnhöfe bereits als eine definitiv geregelte ansehen zu
können, ohne zu berücksichtigen, daß die endgiltige Feststellung der Bauprojekte durch
eine diesbezüglich zu ernennende gemischte Commission erfolgen sollte und daß, wenn der
Anschluß nunmehr nicht zur festgesetzten Zeit auf beiden Linien gleichzeitig erfolgt,
sondern die österreichisch-ungarische Regierung denselben zunächst in Vercierova bewilligen
soll, oder aber beide Anschlüsse in Folge der Nichtvollendung der Predeal-Linie verzögert
werden, die ganze Frage in eine neue Phase tritt.
Man neigt sich hier der Ansicht zu, daß es am zweckmäßigsten sei, zunächst die
Verhandlungen mit Österreich-Ungarn wegen des Anschlusses nicht weiter zu führen,
sondern vorerst den Bau der Linie Plojesti-Predeal wieder kräftig aufzunehmen, in der
Hoffnung sodann von der k. und k. Regierung die Eröffnung der Bahnverbindung zwischen
Orsova und Vercierova unter günstigeren Bedingungen zu erreichen.
Dies ist der Standpunk, welchen Herr Cogalniceano im Ministerrathe geltend
gemacht hat, wie es aus seinem diesbezüglichen in Übersetzung ergebenst angeschlossenen
Referate hervorgeht3.
Für die Annahme dieses Standpunktes Seitens der fürstlichen Regierung scheint
auch der in weiterer Beilage anruhende4, in der Kammer eingebrachte Entwurf eines
Gesetzes zu sprechen, durch welchen die Regierung die Ermächtigung zur Resiliation des
Bauvertrages mit Crawley sowie zur Ausführung der Arbeiten der Linie Plojesti-Predeal
entweder in eigener Regie oder durch einen neuen Bauunternehmer begehrt.
Es wird abzuwarten sein, mit welcher Wärme die Regierung dieses ihr Begehren in
der Kammer vertritt, – ob ferners die Resiliationsverhandlungen mit allem Ernste zu Ende
geführt und ob schließlich der rasche Ausbau der fraglichen Linie durch entsprechende
Bau- und Geldbeschaffungsverträge gesichert wird.
Inzwischen deutet der in der „Romania libera“ erschienene, in Übersetzung beige-
schlossene Artikel darauf hin, daß die Anhänger der Regierung bemüht sind, alle aus der
Eisenbahnconvention des Jahres 1874 sich ergebenden Schwierigkeiten der conservativen
Partei und der, wie man vorgiebt, schroffen Haltung der k. und k. Regierung zuzuschreiben.
Wie ich Eurer Excellenz bereits mit meinem gehorsamen Chiffretelegramm vom 7ten
d. Mts zu melden die Ehre hatte, glaube ich die im hohen Reskripte vom 30 ten v. Mts Nr. III
1847/9 enthaltenen, den von Herrn Demeter Sturdza in Wien vorgelegten Entwurf eines
Zusatz-Übereinkommens zur Convention vom Jahre 1874 zum Ausgangspunkte nehmenden
Weisungen angesichts der jenen Entwurf ablehnenden Haltung der fürstlichen Regierung
nicht weiter zur Ausführung bringen, sondern, so lange mir keine neuen Verhaltungsbefehle
Eurer Excellenz in dieser Sache zugehen, in strenger Reserve verbleiben zu sollen.
Auch mit der Ausführung der mir mit hohem Reskripte vom 30ten v. Mts Z.III
1829/9 betreffs der Finalisirung der Anschlußfrage in Itzkani5 ertheilten hohen Instruk-
282
zionen glaube ich vorläufig zurückgehalten zu sollen, da nur bei gleichzeitiger Behandlung
des Bucovina’er und der ungarischen Anschlüsse eine unseren Zielen entsprechende
Lösung zu hoffen sein dürfte, eine einseitige Anregung der ersteren aber unter den
gegebenen Verhältnissen in keinem Falle einen günstigen Erfolg erwarten läßt.
Zwiedinek
HHStA AR F34(SR)/Kt. 278, f. 699–705.
1
Dimitrie Sturdza.
2
Der rumänischen Politiker.
3
4
5
Siehe Dok. Nr. 32, Fußnote 1.
București, 10 iunie 1878. Nr. 83/H.P. Zwiedinek către Andrássy

Preanobile Conte!
Imediat după ce mi-a parvenit, pe data de 3 a lunii, directiva destinată mie din ziua
de 30 mai a.c. Z.III 1847/9, m-am dus la ministrul princiar al Afacerilor Străine pentru a-i
aduce la cunoștință răspunsul guvernului i. și r. la propunerea părții române, prezentată de
curând la Viena, prin intermediul domnului Dimitrie Sturdza, privind modificarea conven-
ției de joncțiuni feroviare din 31 mai 1874.
Cu acest prilej, mi-am prezentat comunicarea încredințată de Excelența Voastră,
precizând, de la bun început, că răspunsul guvernului i. și r. ia ca punct de plecare proiectul
expus formal de domnul Dimitrie Sturdza al unei convenții suplimentare la convenția mai
sus amintită.
Spre surprinderea mea, domnul Kogălniceanu mi-a răspuns că guvernul princiar nu
are nimic în comun cu acest proiect, pentru că domnul Dimitrie Sturdza nu a fost mandatat
să negocieze la Viena în această chestiune. La dorința sa1, a fost împuternicit de cabinetul
princiar să obțină consimțământul guvernului ungar pentru prelungirea termenului de
finalizare a liniei Ploiești-Predeal, simultan cu aprobarea joncțiunii la Vârciorova; doar în
acest scop i s-a dat domnului Sturdza pentru cei de la Viena proiectul unei convenții
suplimentare, care nu este însă în niciun caz identică cu cea mai sus menționată.
Eu i-am precizat domnului Kogălniceanu faptul că, la sosirea sa în Viena, domnul
Dimitrie Sturdza a fost prezentat de către agentul diplomatic al României la Ministerul
Afacerilor Străine ca fiind împuternicitul guvernului princiar pentru negocierea modificării
convenției de joncțiuni de căi ferate din anul 1874; că, pe baza acestei prezentări,
Ministerul Afacerilor Străine i. și r. a luat în discuție declarațiile și propunerile domnului
Sturdza în această chestiune, iar eu am fost însărcinat cu comunicarea hotărârilor luate în
acest sens, că eu trebuie să am, așadar, o informație precisă, dacă, așa cum rezultă din
spusele ministrului, guvernul princiar se dezice, într-adevăr, de demersurile pe care le-au
făcut la Viena domnii Sturdza și Bălăceanu în această chestiune, pentru că, în acest caz, mie
nu-mi rămâne nimic altceva de făcut decât să aduc aceste lucruri la cunoștința Excelenței
Voastre și să fac abstracție, deocamdată, de orice altă discuție privitoare la această problemă.
Domnul Kogălniceanu a spus că nu este nicio problemă ca eu să-i comunic lui
hotărârile luate la Viena, pentru ca el să le aducă în discuția guvernului princiar. Mie nu mi
se pare însă că acest lucru este recomandabil, atâta vreme cât cei de aici neagă orice
283
caracter oficial al declarațiilor făcute de domnul Sturdza la Viena și le prezintă ca fiind doar
considerațiile personale ale numitului senator. Eu am insistat pentru o declarație precisă
asupra acestui punct.
Ministrul Afacerilor Străine mi-a cerut să consider că această problemă este deo-
camdată nerezolvată, până când va avea o discuție lămuritoare cu președintele de Consiliu,
care tocmai acum se întâmplă să lipsească, dar căruia el, ministrul, vrea să-i ceară telegrafic
să se întoarcă numaidecât, deoarece se prea poate ca domnul Sturdza să fi fost împuternicit
de domnul Brătianu pentru a negocia la Viena.
Președintele de Consiliu s-a întors pe data de 5 luna aceasta și în ziua de 7 am avut
prilejul să aud din gura sa confirmarea declarațiilor pe care domnul Kogălniceanu mi le-a
oferit referitor la misiunea domnului Dimitrie Sturdza; și președintele de Consiliu m-a
asigurat că acesta din urmă nu a avut nicio însărcinare oficială să negocieze în chestiunea în
cauză la Viena, iar domnul Bălăceanu nu a fost autorizat de către cei de aici să-l prezinte pe
Sturdza la Ministerul i. și r. al Afacerilor Străine, în scopul unor asemenea negocieri.
Nu am mai avut altceva de făcut decât să-mi exprim față de ministru regretul meu
pentru acest incident, interpretarea căruia trebuie să o las în seama guvernului i. și r., un
regret care vizează direct chestiunea, deoarece guvernul meu a primit într-un mod atât de
binevoitor oferta domnului Sturdza, ca fiind expresia opiniilor celor de aici2, care ar fi putut
să ducă la o rezolvare rapidă și mulțumitoare pentru interesele românești, în toate punctele
rămase în suspensie, a chestiunii atât de importante a joncțiunilor de cale ferată. Nu este
misiunea mea să fac presiuni asupra guvernului princiar, ca să se folosească de ocazia
favorabilă ce i se oferă – solicitarea de prelungire a termenului fixat contractual pentru
construirea liniei ferate Ploiești-Predeal –, iar guvernul i. și r. s-a gândit să dea o dovadă a
sentimentelor sale prietenești și de bună vecinătate pentru această țară, făcând cunoscută
modalitatea prin care era posibilă acceptarea acestei cereri. Dacă cei de aici nu recunosc
această intenție binevoitoare, atunci noi putem să așteptăm, fără probleme, momentul în
care România va trebui să suporte răspunderea pentru eventuala nerespectare a obligațiilor
asumate față de Austro-Ungaria prin convenția încheiată în anul 1874.
Nu cred că am greșit când, în ziua de 8 a lunii acesteia, am cerut o audiență
personală la Principele domnitor, cu prilejul apropiatei sale mutări în reședința sa de la
Sinaia; luând în considerare interesul în repetate rânduri manifestat de către Alteța Sa
pentru realizarea cât mai curând a joncțiunii de la Vârciorova, precum și a construcției
rapide a căii ferate Ploiești-Predeal, i-am vorbit, de asemenea, despre disponibilitatea
arătată din partea Austro-Ungariei pentru România, pentru a-i ușura îndeplinirea sarcinilor
asumate și am atras atenția Principelui asupra dificultăților care se vor amplifica mereu
pentru țara sa din cauza neglijării acestor îndatoriri.
Nu vreau să mai cercetez ce motive au determinat acum guvernul de aici să
dezavueze demersurile făcute de domnul Sturdza la Viena, pentru că ar trebui să menționez
multiplele intrigi care se desfășoară atât în sânul guvernului cât și al diferitelor partide şi
care, la urma urmelor, prezintă prea puțin interes pentru Excelența Voastră.
Cert este însă că cei de aici nu se gândesc, deocamdată, să țină cont de dorința și
de condiția formulată de noi în chestiunea gărilor, care trebuiesc construite simultan la
Vârciorova, respectiv Orșova, și la Predeal, respectiv Brașov.
Bazându-se pe programul, care, pentru predecesorul meu, a stat la baza deciziei din
3 iulie 1876 Z. 2087/H.P. a guvernului princiar privind elaborarea planurilor pentru construirea
gării comune de la Vârciorova, precum și pe protocolul aprobat de ambele părți privind
joncțiunea de la Predeal, din 4 noiembrie 1874 (23 octombrie st. v.), aici se crede că
problema construirii simultane a gărilor poate fi considerată ca fiind definitiv reglementată,
fără să se țină cont de faptul că fixarea definitivă a proiectelor de construcție se va face de
284
către o comisie mixtă, iar dacă joncțiunea nu se va realiza la momentul fixat pentru ambele
linii, guvernul austro-ungar va trebui să o aprobe mai întâi pe cea de la Vârciorova, sau
ambele joncțiuni vor fi întârziate din cauza neterminării liniei Predeal; în acest caz toată
chestiunea va intra într-o nouă fază.
Cei de aici înclină să creadă că cel mai potrivit ar fi ca, deocamdată, să nu continue
negocierile cu Austro-Ungaria pentru joncţiunea feroviară, ci, mai întâi, să abordeze din
nou energic construcţia liniei Ploieşti-Predeal, în speranţa ca apoi să obţină de la guvernul
i. și r. deschiderea legăturii feroviare între Orşova şi Vârciorova, în condiţii mai favorabile.
Acesta este punctul de vedere pe care domnul Kogălniceanu l-a susţinut în Consiliul
de Miniştri, aşa cum rezultă din traducerea referatului pe această temă, pe care am onoarea
să îl anexez3.
Pentru acceptarea acestui punct de vedere din partea guvernului princiar pare să
vorbească şi următoarea anexă4, proiectul unei legi prezentate în Cameră, prin care guvernul
cere împuternicire pentru ratificarea convenţiei de construcţie încheiate cu Crawley, precum
şi pentru executarea lucrărilor liniei Ploieşti-Predeal, fie în regie proprie, fie printr-un
nou antreprenor.
Trebuie să aşteptăm ca se vedem cu ce fervoare își va susţine guvernul această
cerere în faţa Camerei şi dacă, în continuare, negocierile de reziliere vor fi duse cu
seriozitate la bun sfârşit şi dacă, în fine, construirea rapidă a liniei în chestiune va fi
asigurată printr-o convenţie de construcţie şi de procurare a resurselor financiare.
Între timp, din traducerea unui articol din ziarul „România liberă”, pe care îl anexez,
rezultă că adepţii guvernului se străduiesc să arunce pe spatele conservatorilor toate
greutăţile care au rezultat din convenţia feroviară din anul 1874, inclusiv atitudinea intran-
sigentă adoptată de guvernul i. și r.
Aşa cum am avut deja onoarea să raportez Excelenţei Voastre, prin telegrama cifrată
din data de 7 a acestei luni, cred că indicaţiile luate ca punct de plecare în proiectul prezentat la
Viena de domnul Sturdza, al unui acord suplimentar la convenţia din anul 1874, conţinute în
scrisoarea din 30 a lunii trecute Nr. III 1847/9, din cauza proiectului de dezavuare al guvernului
princiar nu mai trebuiesc duse la îndeplinire, ci, atâta vreme cât nu-mi vor parveni alte directive
de acţiune în această problemă de la Excelenţa Voastră, eu voi rămâne întru totul rezervat.
De asemenea, şi faţă de instrucţiunile care mi-au parvenit prin scrisoarea din ziua
de 30 a lunii trecute Z.III 1829/9, privind finalizarea chestiunii joncţiunii feroviare de la
Iţcani5, cred că, deocamdată, trebuie să rămân în așteptare, deoarece numai printr-o tratare
simultană a joncţiunilor bucovinene şi ungare se poate spera că vom obţine o soluţie
corespunzătoare cu obiectivele noastre, o iniţiere unilaterală a celei dintâi în condiţiile date
nu poate duce în niciun caz la un rezultat favorabil.
Zwiedinek
HHStA AR F34(SR)/Kt. 278, f. 699-705.

1
Dimitrie Sturdza.
2
Oamenilor politici români.
3
Nu se publică.
4
Nu se publică.
5
285
47
Hochgeborner Graf!
Bevor Herr Bratianu, der laut fürstlichem Dekrete im Vereine mit Herrn Cogalniceanu
beauftragt ist, vor dem Congresse die Interessen und Rechte Rumäniens im Sinne der Voten
der hiesigen legislativen Körperschaften zu vertreten, am 8ten d. Mts seine Reise nach
Berlin antrat, hat er noch einmal aus einer ad hoc in der Kammer an ihn gerichteten
Interpellation über die Stellung Rumäniens zum Congresse Anlaß genommen, und dem
Entschlusse des Cabinets Ausdruck zu geben, vor dem Areopage Europa’s, an dem Theil zu
nehmen Rumänien zwar nicht eingeladen worden sei, die Integrität des Landes, die
Achtung seiner Rechte auf das Entschiedenste zu vertheidigen und in eine allfällige
Lostrennung der bessarabischen Distrikte unter keiner Bedingung einzuwilligen.
Die ergebenst beigeschlossene Nummer der „Epoche“ enthält die bezügliche Rede
des Minister-Präsidenten ihrem wesentlichen Inhalte nach.
Die mit Hinblick auf die Abwesenheit Bratianu’s erfolgte Ernennung des Herrn
C.A. Rosetti zum Minister des Innern bedeutet kaum mehr als eine Accentuirung der
politischen Farbe des Cabinetes nach Aussen, denn in Wahrheit war Herr Bratianu auch
bisher nur der Stellvertreter des Herrn Rosetti, dessen Einfluß auf die Geschäfte Herr
Cogalniceanu nur innerhalb seines Ressorts und auch da mit nicht immer gleichem Erfolge
bekämpfte.
Herr Aurelian mußte als Minister der öffentlichen Arbeiten demissioniren, weil der
Minister-Präsident nicht ohne Portefeuille bleiben konnte. Seine Thätigkeit war eine so
geringe, daß sein Austritt in seinem Ressort kaum bemerkt werden wird.
Das Interim des Ministeriums des Äussern aber ist rein formeller Natur und Herr
Statescu dürfte durch die ihm mit demselben zufallenden Agenden kaum sehr in Anspruch
genommen werden.
Während die radikalen Blätter sich bemühen, noch immer eine gewisse Zuversicht
in die bevorstehende Entscheidung des Congresses hinsichtlich der bessarabischen Frage
zur Schau zu tragen, und für den Fall, als diese Zuversicht getäuscht würde, den geschlos-
senen Widerstand des Landes in Aussicht stellen, hatte ich Gelegenheit bei Seiner Hoheit,
dem regierenden Fürsten, der mich am 8ten d. Mts in Privataudienz empfing, eine viel
nüchternere Auffassung der Lage wahrzunehmen.
Fürst Carl ist auf ein die Retrocession jener Distrikte nicht ausschließendes Votum
des Congresses vollkommen vorbereitet und sein Wunsch geht nur dahin, daß wenn das
Opfer als unvermeidliches gebracht werden muß, für dasselbe Europa Rumänien gegenüber
die Verantwortung übernehme und sie nicht ihm aufgebürdet werde. Aus freiem Willen
darf ich, so äusserte sich der Fürst, zu einer Verkleinerung der Grenzen des Landes, das
mich zu seinem Herrscher erkoren hat, nicht zustimmen; die Berechtigung dieses Stand-
punktes konnte selbst Kaiser Alexander nicht verkennen.
Mit merklichem Unmuthe sprach mir Seine Hoheit von dem Vorrücken der
russischen Truppen in der Richtung gegen Pitesti, da dieses nicht einmal durch den
Vorwand der Sicherung der Communikationen, welchen man jüngst bei der Besetzung
Plojesti’s geltend gemacht habe, gerechtfertigt werden könne. Da eine Demobilisirung der
rumänischen Armee unmöglich, so lange der Friede nicht durch den Congreß sanktionirt
sei, habe er seine Truppen eine Stellung einnehmen lassen, welche den russischen
Durchmarsch in keiner Weise behindere – die Verlegung russischer Abtheilungen in das
286
auf der Strasse nach Pitesti befindliche Titu lasse vermuthen, daß auch jene Stellung nicht
unangefochten bleiben solle.
Wie mir heute mein russischer College mittheilte, sollen die vorgeschobenen
russischen Detachements nicht bis Titu sondern nur bis zu dem auf dem Wege dahin
gelegenen Orte Podlogi gelangt sein – und auch von dort wieder zurückgezogen werden.
Bestätigt sich diese Version, so wären dies Mal die rumänischen Reklamationen
gegen die weitere Ausdehnung der russischen Okkupation auch in westlicher Richtung
nicht ohne Erfolg geblieben.
Fürst Carl erwähnte im Gespräche auch der ihm durch Herrn Balaceanu und
H. Bratianu bei der Rückkehr von der im Monate März d. Js. nach Wien und Berlin unter-
nommenen Reise gemeldeten Absicht Eurer Excellenz, in dem Congresse für die
Unabhängigkeit Rumäniens und die Zulassung seiner Delegirten zu den Berathungen
einzutreten und stützte darauf die Hoffnung, daß die Interessen dieses Landes von Europa
nicht unberücksichtigt bleiben würden.
Zwiedinek
Preanobile Conte!
Înainte de a pleca la Berlin, pe data de 8 a lunii, domnul Brătianu, care, conform
decretului princiar, este mandatat să reprezinte, împreună cu domnul Kogălniceanu, în faţa
Congresului, interesele şi drepturile României, în sensul votului din Camerele legislative de
aici, s-a folosit încă o dată de prilejul unei interpelări ce i-a fost adresată în Cameră privind
atitudinea României la Congres, ca să exprime hotărârea cabinetului de a apăra în modul cel
mai hotărât în faţa areopagului la care, ce-i drept, România nu a fost invitată să ia parte,
integritatea ţării şi drepturile ei, fără a accepta, sub nicio formă, să renunţe la cele trei judeţe
din sudul Basarabiei.
Numărul din ziarul „Epoca”, pe care vi-l trimit în anexă, prezintă esenţa discursului
preşedintelui Consiliului de Miniştri.
Numirea ca ministru de Interne a domnului C.A. Rosetti, avându-se în vedere
absenţa lui Brătianu, nu înseamnă altceva decât accentuarea nuanţei politice a cabinetului
pentru cei din afară, căci, în realitate, şi până acum, domnul Brătianu a fost doar locţiitorul
domnului Rosetti, a cărui influenţă asupra afacerilor domnului Kogălniceanu a combătut-o
doar în cadrul resortului său şi nici acolo mereu cu acelaşi succes.
Domnul Aurelian a trebuit să demisioneze din funcţia de ministru al Lucrărilor Publice,
pentru că președintele de Consiliu nu putea rămâne fără portofoliu. Activitatea demisionarului a
fost atât de modestă, încât plecarea sa din resortul respectiv cu greu va putea fi observată.
Interimatul la Ministerul Afacerilor Străine este însă ceva de natură cu totul formală
şi domnul Stătescu nu ar putea fi prea solicitat cu agenda de lucru pe care o are în faţă.
În timp ce ziarele radicale se mai străduiesc să afişeze o anumită încredere față de
hotărârile ce urmează a fi adoptate la Congres în privinţa chestiunii basarabene, inclusiv în
eventualitatea că această așteptare nu se va confirma, vorbind despre rezistenţa hotărâtă a
ţării, eu am avut onoarea să fiu primit în audienţă de Alteța Sa Principele, pe data de 8 a
lunii, prilej cu care am observat o abordare mult mai lucidă a situaţiei.
287
Principele Carol este pe deplin pregătit pentru o retrocedare a respectivelor judeţe

prin votul Congresului şi nu doreşte decât ca, dacă această jertfă trebuie făcută, atunci
Europa să-şi asume răspunderea pentru ea faţă de România şi să nu-i fie imputată lui
personal. Eu nu pot, prin libera mea voinţă, a spus Principele, să consimt la ciuntirea
graniţelor ţării care m-a ales ca suveran al ei; nici chiar Țarul Alexandru nu poate contesta
justeţea acestui punct de vedere.
Cu vizibilă supărare, Aleţa Sa mi-a vorbit despre înaintarea trupelor ruse înspre
Piteşti, căci aşa ceva nu mai poate fi justificat nici măcar sub pretextul asigurării rutelor de
comunicaţie, aşa cum s-a spus de curând la ocuparea Ploieştiului. Deoarece o demobilizare
a armatei române nu este cu putinţă atâta vreme cât pacea nu a fost consfinţită de Congres,
Principele şi-a plasat trupele într-o poziţie care nu împiedică în niciun fel marşul trupelor
ruseşti. Deplasarea unităţilor ruse înspre localitatea Titu, aflată pe şoseaua spre Piteşti, lasă
să se presupună că nici noua poziţie a trupelor române nu va rămâne stabilă.
Aşa cum mi-a comunicat azi colegul meu rus, detaşamentele înaintate ale ruşilor nu
vor ajunge până la Titu, ci doar până într-o localitate aflată pe drumul încolo, anume
Potlogi, iar de acolo urmează a fi din nou retrase.
Dacă se confirmă această versiune, atunci reclamaţiile românilor față de extinderea
şi spre vest a ocupaţiei ruse nu vor fi rămas fără efect.
În această discuţie, Principele Carol a menţionat şi intenţia Excelenţei Voastre – pe
care i-au comunicat-o domnii Bălăceanu şi Brătianu la întoarcerea lor în luna martie a
acestui an de la Viena, respectiv Berlin – de a interveni la Congres pentru independenţa
României şi pentru admiterea delegaţilor ei la dezbateri, iar pe aceasta se bazează speranţa
Principelui că interesele ţării sale nu vor rămâne neluate în seamă de către Europa.
Zwiedinek
48

Hochgeborner Graf!
Seine Hoheit Fürst Carl hat sich am 26. v. Mts. mit der regierenden Fürstin zum
Sommeraufenthalte nach Sinaja begeben, nachdem er zuvor noch Herrn Calindero
empfangen hatte, der am 24. v. Mts von Berlin zurückkehrte, wo er mit dem Direktions-
rathe der rumänischen Eisenbahn-Aktien-Gesellschaft Verhandlungen wegen Rückkaufes
der Bahn im Auftrage der fürstlichen Regierung gepflogen hatte.
Herr Calindero, Rath des obersten Gerichtshofes in Rumänien, ein gründlich
gebildeter Jurist und besonnener Politiker, erstattete dem Fürsten bei seiner Ankunft
Bericht, nicht nur über die Erfolge seiner speziellen Mission, sondern auch über die
Stimmung der Congreßmitglieder bezüglich der von Rußland angestrebten und von
Rumänien bekämpften territorialen Veränderungen1.
Ich hatte Gelegenheit genommen, die Bekanntschaft des genannten Rathes zu machen,
als ich ihm mein Bedauern über einen unangenehmen Zwischenfall ausdrückte, der ihm an der
288
ungarischen Grenze bei Orsova begegnet war. Es hatte ihn nämlich dort die königliche Grenz-
behörde wegen Mangels eines Passes beanständet und bis von hier aus die entsprechenden
Aufklärungen eingelangt waren, an der Fortsetzung seiner Rückreise behindert.
Herr Calindero sprach mit unverhohlenem Schmerze, jedoch gleichzeitig mit
würdevoller Ruhe von der harten Erfahrung, die Rumänien in Folge der zu gewärtigenden
Congreßbeschlüsse bevorstehe, da diese der Retrocession der bessarabischen Distrikte
kaum entgegen lauten würden.
Da ich es mir zur Richtschnur gemacht habe, jeder Diskussion dieser Frage, so
lange sie durch den Congreß nicht endgültig entschieden ist, sorgsam auszuweichen,
so machte ich auch Herrn Calindero gegenüber nur die Bemerkung, daß ich fest überzeugt
sei, die europäischen Mächte, welche für Rumänien stets ein unverkennbares Wohlwollen
an den Tag gelegt haben, würden auch diesmal den wesentlichen Interessen dieses Landes
die größt mögliche Rechnung tragen; es sei nur zu wünschen, daß Rumänien unter allen
Verhältnissen sich die Erinnerung an jenes Wohlwollen gegenwärtig halte und nicht
vergesse, daß die staatlichen Wechselbeziehungen auf die Geschicke und Bestrebungen der
einzelnen Länder ihren nicht zu vermeidenden Einfluß üben, der im Ganzen fördernd und
schützend wirke, ihnen zuweilen, aber auch Beschränkungen und Opfer auferlege.
Herr Calindero erwiederte hierauf, daß die rumänischen Delegirten in Berlin
allerdings bei den meisten Congreßbevollmächtigten eine ermunternde Aufnahme gefunden
haben, ganz besonders bei Eurer Excellenz, deren offenes und hochherziges Entgegenkommen
den Vertretern Rumäniens ein werthvoller Trost sei inmitten vieler kränkender Erfah-
rungen. Welches demnach auch die Beschlüsse Europa’s sein mögen, so wünsche er als
wahrer Patriot, daß sich fortan die Beziehungen Rumäniens zu der österreichisch-
ungarischen Monarchie kräftigen und vertiefen, denn in diesen Beziehungen würde die
beste Garantie der künftigen Wohlfahrt dieses Landes liegen.
Ich erwähne diese Äusserung des Herrn Calindero als Symptom einer Auffassung
der Lage, welche trotz aller durch die gegenwärtige Krise und die Sprache der herrschenden
Partei in den verschiedensten Kreisen angefachter Leidenschaften bei den besonnenen und
erfahrenen Politikern dieses Landes nach und nach zur Geltung kommt.
Man verkennt den Zuwachs an Ansehen und Gewicht nicht, welchen Österreich-
Ungarn durch die zielbewußte und loyale Politik, die es in den orientalischen Wirren
verfolgte, im Rathe Europa’s sich erworben hat – auch die glückliche Beendigung der
Ausgleichsverhandlungen, welche ein entschlossenes, kräftiges Geltendmachen der Rechte
der Monarchie nach Aussen erleichtert, verfehlte hier nicht ihre günstige Wirkung – man
ahnt es, dass der Doppelaar neu gekräftigt die Schwingen zur mächtigerem Fluge regt und
denkt, daß eine Zeit kommen kann, wo das selbständige Rumänien unter diesen Schwingen
seine Zuflucht wird suchen müssen und auch suchen können ohne Besorgniß, daß es von
dem Schirmer in der eigenen Existenz gekränkt werde.
Bis jetzt hat diese Erkenntniß zwar noch mit eingewurzelten Vorurtheilen, leiden-
schaftlicher Verblendung und lügenhafter Entstellung der Thatsachen zu kämpfen, doch die
Hoffnung ist nicht unbegründet, daß sie in nicht zu ferner Zeit als Heil bringendes Licht
sich Bahn brechen wird.
Zwiedinek
1
Der Berliner Kongress begann seine Arbeit am 13. Juni 1878.
289
Preanobile Conte!
În ziua de 26 a lunii trecute, Alteţa Sa, Principele Carol, a plecat împreună cu
Principesa domnitoare la reşedinţa de vară de la Sinaia, după ce mai înainte l-a primit pe
domnul Kalinderu, care, pe data de 24 a lunii trecute, s-a întors de la Berlin, unde, din
însărcinarea guvernului princiar, a purtat negocieri cu consiliul directorial al societăţii pe
acţiuni a căilor ferate româneşti pentru răscumpărarea liniilor feroviare.
Domnul Kalinderu, consilier la Înalta Curte de Casaţie, un jurist cu o pregătire
temeinică şi politician moderat, a raportat Principelui, la sosirea la Berlin, nu numai despre
succesul misiunii sale speciale, ci şi despre starea de spirit a membrilor Congresului
referitoare la modificările teritoriale urmărite de Rusia şi combătute de România1.
Am avut prilejul să fac cunoştinţă cu numitul consilier când i-am exprimat regretul
pentru un incident neplăcut, care i s-a întâmplat la graniţa ungară, la Orşova. I s-a imputat
lipsa unui paşaport şi până când s-au primit de aici explicaţiile necesare nu a fost lăsat să-şi
continue drumul de întoarcere.
Domnul Kalinderu mi-a vorbit, fără să-şi ascundă amărăciunea, dar în egală măsură
cu calm plin de demnitate, despre experienţele dure care aşteaptă în curând România prin
actualele hotărâri ale Congresului, pentru că acesta nu se va pronunţa împotriva retrocedării
judeţelor basarabene.
Pentru că am adoptat principiul ca în orice discuţie să evit cu grijă această temă,
atâta vreme cât Congresul nu a decis-o definitiv, şi faţă de domnul Kalinderu am făcut doar
precizarea că sunt ferm convins că Puterile europene, care au manifestat permanent faţă de
România o bunăvoinţă ce nu se poate contesta, şi de data aceasta vor ţine cont, pe cât va
fi posibil, de interesele fundamentale ale ţării. Este de dorit doar ca, în orice condiţii,
România să păstreze vie în amintire acea bunăvoinţă şi să nu uite că relaţiile de schimb
dintre state exercită o influenţă de neevitat asupra destinelor şi strădaniilor fiecărei țări în
parte, care, în general, au un efect stimulator și protector asupra lor, dar care uneori impune
şi anumite limitări şi sacrificii.
La aceasta, domnul Kalinderu a răspuns că delegaţia românească trimisă la Berlin a
găsit la cei mai mulţi împuterniciţi ai Congresului o primire încurajatoare, mai cu seamă la
Excelenţa Voastră, a cărui atitudine binevoitoare, deschisă şi cordială, este pentru
reprezentanţii României o consolare preţioasă, în mijlocul atâtor experienţe umilitoare.
Oricare vor fi deciziile Europei, el, ca patriot adevărat, doreşte consolidarea şi adâncirea în
continuare a relaţiilor României cu Monarhia austro-ungară, pentru că în aceste relaţii se
află cea mai bună garanţie a bunăstării viitoare a ţării.
Am consemnat aceste declaraţii ale domnului Kalinderu ca pe un simptom al unei
concepţii despre situaţia actuală, care, în pofida tuturor pasiunilor dezlănţuite în cele mai
diverse cercuri ale partidului de guvernământ prin criza de acum, îşi face loc tot mai mult
printre politicienii moderaţi şi experimentaţi ai ţării.
Nu se poate contesta creşterea de pondere şi prestigiu pe care Austro-Ungaria a
câştigat-o în areopagul Europei, prin politica pragmatică şi loială pe care a dus-o în criza
orientală, iar încheierea favorabilă a negocierilor pentru ajungerea la un compromis, care va
uşura afirmarea hotărâtă şi categorică a drepturilor Monarhiei în relaţiile ei externe, nu va
întârzia să-şi manifeste efectele-i benefice; se presupune că bătrânul vultur bicefal îşi
pregăteşte să-şi întindă aripile-i puternice pentru un zbor maiestuos şi se gândeşte că va
veni vremea când România independentă va trebui şi va putea să-şi caute adăpost sub
aceste aripi, fără grija că va fi ofensată de acest protector în propria ei existenţă.
290
Până acum, această opinie a avut încă de luptat, ce-i drept, cu prejudecăţi adânc
înrădăcinate, cu orbiri pătimaşe şi răstălmăciri mincinoase ale faptelor, dar totuşi nu este
lipsită de temei speranţa că, într-un viitor nu prea îndepărtat, îşi va croi drum ca o lumină
aducătoare de mântuire.
Zwiedinek

1
Lucrările Congresului de la Berlin au început pe data de 13 iunie 1878.
49
Bukarest, am 9. Juli 1878. Nr. 110/Polit., vertraulich. Zwiedinek an Andrássy
Hochgeborner Graf!
Ich beehre mich Eurer Excellenz den mir mit hoher Weisung vom 28. v. Mts
zu meiner streng vertraulichen Kenntnißnahme und Orientirung übermittelten Bericht des
k. und k. Botschafters Freiherrn von Langenau1 im Anschlusse mit meinem ergebensten
Danke zurückzustellen.
Die in diesem Berichte enthaltene Äusserung des Herrn v. Giers, wonach die
rumänische Regierung zuerst den Wunsch kund gegeben hätte, die mit Rußland im April
des vergangenen Jahres abgeschlossene Durchzugsconvention nach dem Frieden von
St. Stefano durch eine neue zu ersetzen, stimmt in keiner Beziehung mit dem Sachverhalte
überein, wie er mir seinerzeit nicht nur von den hiesigen Ministern, sondern von seiner
Hoheit dem Fürsten Carl selbst geschildert worden war und wie ich ihn mit meinem
ergebensten Berichte vom 16. April d. Js. N°62/pol. zu Hochdero Kenntniß gebracht habe.
Verschiedene Äusserungen meines russischen Collegen bestärkten mich damals in
der Meinung, daß die Einladung zum Abschlusse einer neuen Convention auf Grundlage
der Stipulationen von St. Stefano zuerst von St. Petersburg hieher ergangen war und der
Plan nur in Folge der Schwierigkeiten aufgegeben wurde, welchen derselbe Angesichts der
feindseligen Haltung der rumänischen Kammern begegnete.
Zwiedinek

1
In Russland.
291
București, 9 iulie 1878. Nr. 110/Polit., confidențial. Zwiedinek către Andrássy
Preanobile Conte!
Am onoarea să trimit Excelenţei Voastre, în anexă, raportul ambasadorului i. și r.
von Langenau1, pe care mi l-a transmis în mod strict confidenţial, pentru informarea şi
orientarea mea, împreună cu directiva din 28 a lunii trecute.
Declaraţiile domnului von Giers, despre care se vorbeşte în acest raport, conform
cărora guvernul român ar fi manifestat, imediat după încheierea păcii de la San Stefano,
dorinţa de a modifica convenţia de trecere a trupelor ruse încheiată în aprilie anul trecut,
printr-una nouă, nu se potriveşte deloc cu situaţia care la vremea respectivă mi-a fost
prezentată nu numai de către miniştrii de aici, ci şi chiar de către Alteţa Sa, Principele
Carol, şi pe care eu am adus-o la cunoştinţa Excelenţei Voastre, prin raportul meu din
16 aprilie anul acesta Nr. 62/pol.
Diferitele declaraţii ale colegului meu rus mi-au întărit atunci părerea că invitaţia
pentru încheierea unei noi convenţii, pe baza prevederilor păcii de la San Stefano, a pornit
mai întâi de la St. Petersburg spre cei de aici, iar planul a fost abandonat numai în urma
greutăţilor provocate de atitudinea ostilă a Camerelor româneşti.
Zwiedinek

1
În Rusia.
50
Bukarest, am 18. August 1878. Nr. 118/Polit., vertraulich. Zwiedinek an Andrássy
Hochgeborner Graf!
Seine Hochwürden der katholische Bischof von Bucarest Monsignore Ignazio Paoli1
hat mir vertraulich mitgetheilt, daß Herr Cogalniceano in offiziell aufgefordert habe, bei
dem heiligen Stuhle dahin zu wirken, daß die hierarchische Organisation der katholischen
Kirche in Rumänien der nunmehr anerkannten unabhängigen Stellung dieses Staates gemäß
reformirt werde und zwar durch die Errichtung eines Erzbisthums in Bucarest, welchem die
Bischöfe in den anderen Städten Rumäniens wie z. B. jener von Jassy als Suffragane unter-
geordnet würden.
Andererseits stellte Herr Cogalniceano die Annahme der Gregorianischen Zeitrech-
nung für das offizielle Kalenderjahr in Rumänien in Aussicht2.
Zum Schlusse sagte mir der hochwürdige Bischof, daß er erfahren habe, die
rumänische Regierung beabsichtige für ihn bei seiner Hoheit Fürst Carl wie dies für die
orthodoxen Prälaten des Landes bereits geschehen, die Verleihung des fürstlichen Ordens
zu beantragen.
Er habe den Wunsch ausgesprochen, daß dies erst geschehe, wenn die Errichtung
des katholischen Erzbisthums in Rumänien wirklich erfolgt sein werde.
292
„So sehr mir,“ fügte Monsignore Paoli hinzu, „stets das Loos aller Katholiken in
Rumänien am Herzen gelegen ist, mit besonderer Vorliebe und spontaner Hingebung bin
ich mir bewußt, für Österreich-Ungarns katholische Landeskinder, für die Interessen der
Monarchie soweit es in meiner Sphäre gelegen, gearbeitet zu haben.
Ich hatte dabei keinen anderen Ehrgeiz als den, der Liebe zu Österreich-Ungarns
erhabenem Herrscher werkthätigen Ausdruck zu geben. Jetzt aber, da ich vor der Wahr-
scheinlichkeit stehe, daß ein anderer Fürst meine Brust mit einem Ehrenzeichen schmückt,
regt sich der Wunsch in mir, mich für meine schwachen Bestrebungen wo möglich früher
vor Seiner Majestät dem Kaiser und König durch ein Zeichen Seiner allerhöchsten Gnade
belohnt zu sehen.“ –
Indem ich diesen Wunsch seiner Hochwürden zu Eurer Exzellenz hoher Kenntniß
bringe, glaube ich nicht nöthig zu haben, Monsignore Paoli’s vieljähriges verdienstliches
Wirken für die echt christliche und patriotische Heranbildung der österreichisch-unga-
rischen katholischen Jugend in Rumänien eingehender zu schildern. Es genügt in dieser
Beziehung auf seine unermüdliche Thätigkeit in der Errichtung von Schulen hinzuweisen,
in welchen seine begeisterte Anhänglichkeit an das allerdurchlauchtigste Kaiserhaus den
heranreifenden Mitgliedern der österreichisch-ungarischen Colonie die gleichen Gefühle
einzuflössen bemüht ist, sowie auf seinen selbstverleugnenden Wohlthätigkeitssinn, der in
der Unterstützung zahlreicher Armer österreichisch-ungarischer Nationalität sich vorzugsweise
geltend machte.
Zwiedinek

1
Zu der Zeit Bischof von Nikopol (Bulgarien) und Apostolischer Administrator der Walachei.
2
Der gregorianische Kalender wurde für die katholische Kirche in Rumänien am 1. Januar 1880
eingeführt.
București, 18 august 1878. Nr. 118/Polit., confidențial. Zwiedinek către Andrássy
Preanobile Conte!
Excelența Sa, episcopul catolic de București, monseniorul Ignazio Paoli1, mi-a
comunicat confidențial faptul că domnul Kogălniceanu i-a cerut oficial să acționeze pe
lângă Sfântul Scaun pentru ca organizația ierarhică a bisericii catolice din România să fie
restructurată în conformitate cu poziția independentă de acum recunoscută a acestei țări și
anume prin instituirea unei episcopii la București, căreia să-i fie subordonați, ca sufragani,
episcopii din celelalte orașe ale României, ca de pildă cel de la Iași.
Pe de altă parte, domnul Kogălniceanu a pus în vedere acceptarea calendarului
gregorian pentru a fi calendarul oficial în România2.
În încheiere, Excelența Sa, episcopul, mi-a spus că a aflat că guvernul român inten-
ționează să ceară Alteței Sale, Principele, să-i confere lui, episcopului, ordinul casei princiare,
așa cum s-a procedat deja cu ierarhii ortodocși.
Episcopul și-a exprimat dorința ca acest lucru să se întâmple atunci când va avea loc
instituirea episcopiei catolice în România.
293
„Mă preocupă foarte mult soarta tuturor catolicilor din România”, a adăugat
monseniorul Paoli, „dar sunt hotărât ca în mod cu totul special și cu un devotament absolut
să lucrez pentru cea a fiilor catolici ai Austro-Ungariei și pentru interesele Monarhiei în
măsura în care intră în sfera mea de activitate.
Nu am în sensul acesta altă ambiție decât să-mi exprim în mod concret și activ
dragostea pentru augustul suveran al Austro-Ungariei. Acum însă, când mă aflu în fața
eventualității ca un alt principe să-mi împodobească pieptul cu o distincție, am dorința ca
pentru modestele mele strădanii, dacă se poate, să mă văd răsplătit, mai înainte, de către
Majestatea Sa, Împăratul, printr-un semn al înaltei sale bunăvoințe”.
Aducând dorința episcopului la cunoștința Excelenței Voastre, consider că nu mai
este nevoie să prezint pe larg activitatea îndelungată și merituoasă a Monseniorului Paoli
pentru educarea în spirit adevărat creștin și patriotic a tineretului catolic austro-ungar din
România. În privința aceasta, este destul să arăt activitatea sa neobosită pentru ridicarea de
școli, prin care s-a străduit să insufle și membrilor maturi ai coloniei austro-ungare devo-
tamentul său entuziast pentru casa imperială, precum și activitățile sale caritabile, care merg
până la negarea de sine și care s-au concretizat, mai cu seamă, în sprijinirea a numeroși
oameni sărmani de naționalitate austro-ungară.
Zwiedinek
1
La vremea respectivă, episcop de Nicopole (Bulgaria) și administrator apostolic al Valahiei.
2
Calendarul gregorian a fost introdus pentru cultul catolic din România începând cu data de 1 ianuarie
1880.
51
Bukarest, am 30. Oktober 1878. Nr. 143/Polit. Hoyos an Andrássy

Monsieur le Comte,
En me présentant le lendemain de mon arrivée chez Mr Cogalniceano, je lui ai avant
tout exprimé mes sentiments de reconnaissance pour l’accueil cordial que j’avais rencontré
de la part des différents fonctionnaires qui étaient venus me saluer dès que j’avais touché le
sol roumain1.
Le Ministre me répondit que son Gouvernement avait en effet tenu à marquer d’une
manière toute spéciale, – en m’accordant des honneurs exceptionnels – combien il était
reconnaissant de la précieuse marque de confiance que le Gouvernement austro-hongrois
venait de lui donner.
En accréditant un Ministre-Envoyé auprès de la Cour de Bucarest, le Cabinet
Impérial et Royal accordait au Gouvernement roumain un appui moral dont ce dernier
devait faire le plus grand cas; surtout dans un moment où l’attitude hésitante de deux autres
Puissances lui créait de nouveaux embarras.
Mr Cogalniceano se plaignit notamment de la France pour laquelle les Roumains
n’avaient jamais cessé de montrer, – peut-être même au détriment de leurs propres intérêts –
une sympathie prononcée.
294
Jusqu’à présent il n’avait obtenu à Paris que de belles promesses et tout portait à
croire que les assurances réitérées de Mr Waddington resteront vaines tant que la Roumanie
n’aura pas exécuté l’article du traité de Berlin qui lui prescrit de mettre les juifs sur un pied
de parfaite égalité avec leurs concitoyens.
Tout en protestant de la ferme intention de son Gouvernement de remplir loyalement
cette obligation que l’Europe venait de lui imposer, Mr Cogalniceano prit à tâche de me
démontrer qu’il lui fallait laisser du temps, que cette question devait être soumise à une
constituante et que, pour la convoquer, on devait attendre un moment propice.
Or le peu d’empressement que montraient certaines Puissances dans la question de
la reconnaissance rendait au Gouvernement roumain la tâche bien difficile de préparer les
esprits à cette modification de la constitution.
Le Ministre des Affaires étrangères me parla ensuite d’un autre souci qui venait de
poindre à l’horizon politique de la Roumanie.
« La Russie n’a pas dit son dernier mot, » fit Mr Cogalniceano, « mais son désir
n’est que trop évident de nous imposer une convention qui lui permettrait, dans un moment
donné, de faire entrer ses troupes dans la Dobroudcha2.
Nous sommes tout disposés à concéder à la Russie, pour le libre passage de ses
troupes par la Dobroudcha, les mêmes facilités qu’elle a obtenues, en vertu du traité de
Berlin, pour les transports militaires qui traversent la Roumanie ou, dans des autres termes,
la Dobroudcha faisant aujourd’hui partie du territoire roumain, il s’ensuit que nous ne nous
opposerons pas à ce que les Russes établissent des étappes [sic] et routes militaires dans la
Dobroudcha à l’instar de celles qui existent déjà dans la Roumanie proprement dite. Nous
ne voyons donc aucune raison de conclure une convention militaire qui serait ou bien
superflue ou bien de nature à accorder à la Russie une position militaire qui serait en
désaccord avec les stipulations du traité de Berlin. »
Mr Cogalniceano termina en me disant que le Baron Stuart lui parlait surtout de
la nécessité pour la Russie de se prémunir contre toute attaque qui pourrait venir du côté
de la mer.
Veuillez agréer, Monsieur le Comte, l’hommage de mon profond respect.
Hoyos
HHStA PA XVIII/Kt. 49, f. 32–33.
1
Am 23. September 1878 wurde die diplomatische Agentie Rumäniens in Wien zur Gesandtschaft
erhoben. Am 14. Oktober überreichte I. Bălăceanu, der rumänische diplomatische Agent in Wien, Kaiser
Franz Joseph seine Kreditive und wurde offiziell zum außergewöhnlichen Gesandten und bevollmächtigten
Minister Rumäniens in Österreich-Ungarn. Graf Ladislaus Hoyos-Sprinzenstein wurde am 23. Oktober 1878
zum Gesandten der Doppelmonarchie in Rumänien ernannt und übergab Fürst Carol I. sein Beglaubigungs-
schreiben am 2. November 1878. Zur gleichen Zeit richtete Rumänien auch diplomatische Beziehungen auf
Gesandtschaftshöhe mit Russland und dem Osmanischen Reich ein. Dies entsprach einer Anerkennung der
Unabhängigkeit Rumäniens durch die drei Großmächte.
2
Zum Anschluss der Dobrudscha an Rumänien und dem Beginn der rumänischen Verwaltung, siehe:
Constantin Iordachi, Citizenship, Nation- and State-Building: The Integration of Northern Dobrogea into
Romania, Pittsburgh, University of Pittsburgh, 2002.
295
București, 30 octombrie 1878. Nr. 143/Polit. Hoyos către Andrássy

Preanobile Conte,
Înfățișându-mă a doua zi după sosirea mea la domnul Kogălniceanu, i-am exprimat
acestuia, în primul rând, sentimentul meu de recunoștință pentru primirea cordială de care
m-am bucurat din partea diferiților funcționari care veniseră să mă salute din clipa în care
am pus piciorul pe pământul românesc1.
Ministrul mi-a răspuns că guvernul său a ținut într-adevăr să arate într-un mod cu
totul deosebit, anume acordându-mi onoruri excepționale, cât de recunoscător este pentru
gestul prețios de încredere pe care guvernul austro-ungar tocmai i l-a făcut.
Prin faptul că a acreditat un ministru plenipotențiar trimis pe lângă curtea de la
București, cabinetul imperial și regal i-a acordat guvernului român un sprijin moral căruia
acesta din urmă trebuie să-i dea cea mai mare însemnătate, mai ales într-o perioadă în care
atitudinea ezitantă a altor două Puteri îi creează noi încurcături.
Domnul Kogălniceanu s-a plâns mai ales de Franța, pentru care românii nu au încetat
niciodată să arate, poate chiar și în detrimentul intereselor lor proprii, o simpatie accentuată.
Până acum, a obținut de la Paris doar făgăduieli frumoase, și totul îl îndeamnă să
creadă că asigurările repetate ale domnului Waddington vor rămâne deșarte cât timp
România nu va fi aplicat articolul Tratatului de la Berlin care îi dictează să-i pună pe evrei
pe un picior de perfectă egalitate cu concetățenii lor.
Afirmând ferma intenție a guvernului său de a îndeplini în mod loial această obli-
gație pe care Europa tocmai i-a impus-o, domnul Kogălniceanu totodată s-a străduit să-mi
dovedească că trebuie să i se lase ceva timp, că această chestiune trebuie supusă dezbaterii
unei constituante și că, pentru a o convoca, trebuie așteptat momentul potrivit.
Or, lipsa de grabă demonstrată de unele Mari Puteri cu privire la chestiunea recu-
noașterii independenței îi îngreunează mult guvernului sarcina de a pregăti spiritele pentru
această modificare a constituției.
Ministrul Afacerilor Străine mi-a vorbit apoi de o altă problemă îngrijorătoare care
tocmai s-a ivit la orizontul politic al României.
„Rusia nu și-a spus ultimul cuvânt”, a zis domnul Kogălniceanu, „dar este foarte
evidentă dorința ei de a ne impune o convenție care i-ar permite, la un moment dat, să dea
ordin trupelor sale să intre în Dobrogea2.
Suntem complet dispuși să concedăm Rusiei, pentru trecerea nestânjenită a trupelor
sale prin Dobrogea, aceleași înlesniri pe care le-a obținut, în virtutea Tratatului de la Berlin,
pentru transporturile militare care traversează România sau, cu alte cuvinte, de vreme ce
Dobrogea face astăzi parte din teritoriul român, rezultă că nu ne vom opune faptului ca rușii
să stabilească etape și rute militare în Dobrogea asemănătoare celor care există deja în
România propriu-zisă. Așadar, nu vedem niciun motiv pentru a încheia o convenție militară
care ar fi fie superfluă, fie de așa natură încât să ofere Rusiei o poziție militară aflată în
dezacord cu stipulările Tratatului de la Berlin”.
Domnul Kogălniceanu a conchis spunându-mi că Baronul Stuart îi vorbește mai ales
de necesitatea, pentru Rusia, de a preveni orice atac care ar putea să vină dinspre mare.
Binevoiți a accepta, Preanobile Conte, omagiul profundului meu respect.
Hoyos
1
Pe data de 23 septembrie 1878, agenția diplomatică a României de la Viena a fost ridicată la rangul
de legație, iar pe data de 14 octombrie a aceluiași an, I. Bălăceanu, agentul diplomatic român de la Viena, a
296
înmânat împăratului Franz Joseph scrisorile de acreditare, devenind oficial trimis extraordinar și ministru
plenipotențiar al României în Austro-Ungaria. Numit ministru plenipotențiar al Imperiului Habsburgic în
România pe data de 23 octombrie 1878, contele Ladislaus Hoyos-Sprinzenstein a remis principelui Carol I
scrisorile de acreditare pe data de 2 noiembrie 1878. În aceeași perioadă, România a mai inițiat relații de
reprezentare diplomatică la nivel de miniștri plenipotențiari cu Rusia și Imperiul Otoman. Aceste acte au avut
semnificația recunoașterii de către cele trei Mari Puteri a independenței României.
2
Pentru trecerea Dobrogei la România și începuturile administrației românești, a se vedea: Constantin
Iordachi, Citizenship, Nation- and State-Building: The Integration of Northern Dobrogea into Romania,
Pittsburgh, University of Pittsburgh, 2002.
52
Bukarest, am 31. Oktober 1878. Nr. 144/Polit. Hoyos an Andrássy
Monsieur le Comte,
Vers la fin d’un long entretien que j’ai eu hier avec Mr Bratiano, le Ministre me
demanda tout d’un coup si son collègue au département des Affaires étrangères avait fait le
discret avec moi ou s’il m’avait confié ce qui préoccupait dans ce moment le plus le
Gouvernement roumain.
Le Ministre-Président, voyant que Mr Cogalniceano n’avait pas jugé à propos de me
faire ses confidences, me parla alors d’une dépêche de Mr Balatchano, en me priant
toutefois de ne pas nommer cette source d’information. L’Envoyé roumain y exprime sa
conviction que le Gouvernement austro-hongrois considère une guerre contre la Russie
comme presque inévitable.
Sans avoir une foi absolue dans le jugement de Mr Balatchano, le Ministre-Président
croit cependant de son devoir d’approfondir ce qu’il pourrait y avoir de vrai dans les
impressions du Représentant roumain à Vienne.
Si l’éventualité d’une guerre prochaine était réellement dans les probabilités, le
Gouvernement roumain préférerait renoncer pour le moment à la prise de possession de la
Dobroudcha que de s’exposer de voir ses troupes ou bien écrasées par les armées russes ou
bien forcées de se joindre à elles.
Mr Bratiano finit par me prier de porter ce qui précède à la connaissance de Votre
Excellence et de lui faire connaître Son avis sur le parti que le Gouvernement roumain
aurait à prendre, bien entendu, toujours dans la supposition que le rapport de Mr Balatchano
avait quelque raison d’être.
J’ai dit au Ministre que j’étais prêt à me rendre à son désir, mais que je ne croyais
pas me tromper en l’assurant que la situation n’était pas telle qu’elle lui avait été dépeinte.
Je ne voyais du reste pas en quoi la position des troupes roumaines dans la Dobroudcha
différerait de celle qui serait faite à l’armée restée dans l’ancienne Roumanie; car il était bien
évident que, dans le cas, bien improbable selon moi, où la presqu’île du Balkan deviendrait
encore une fois le théâtre d’une guerre, à laquelle prendrait part la Russie, la Roumanie serait
tout aussi exposée à une invasion russe que pourrait l’être la Dobroudcha.
J’ai l’honneur de joindre sous ce pli copie du télégramme1 que je n’ai pu me
dispenser d’adresser à Votre Excellence bien que je croie prévoir la réponse qu’Elle y
daignera faire.
Hoyos
297
ad Num 144 Pol. Bucarest 31 Oct 1878
Copie d’un télégramme adressé par le Comte Hoyos à Son Excellence le Comte
Andrássy le 31 Octobre 1878.
Mr Bratiano m’a dit confidentiellement que, d’après ce qu’on lui mandait de Vienne,
on n’y avait pas grande confiance dans le maintien de la paix.
Dans le cas où une pareille appréhension existerait réellement, le Ministre-Président
pense que l’occupation de la Dobroudcha par les troupes roumaines donnerait peut-être lieu
au soupçon qu’il y a une entente secrète entre la Russie et la Roumanie.
Il demande donc à Votre Excellence de lui faire savoir par mon intermédiaire s’il
doit surseoir au passage des troupes sur la rive droite du Danube.
Bien que j’ai [sic] cru pouvoir rassurer Mr Bratiano, je lui ai cependant promis de
porter ce qui précède à la connaissance de Votre Excellence.

1
București, 31 octombrie 1878. Nr. 144/Polit. Hoyos către Andrássy

Preanobile Conte,
Spre sfârșitul unei lungi conversații pe care am avut-o ieri cu domnul Brătianu,
ministrul m-a întrebat din senin dacă colegul său de la departamentul afacerilor străine o
făcuse pe discretul cu mine sau dacă îmi mărturisise cea mai mare preocupare din acel
moment a guvernului român.
Văzând că domnul Kogălniceanu nu găsise de cuviință să-mi facă confidențe,
președintele consiliului de miniștri mi-a vorbit atunci despre o depeșă a domnului Bălăceanu,
rugându-mă însă să nu menționez această sursă de informație. În aceasta, trimisul român
își exprimă convingerea că guvernul austro-ungar consideră un război împotriva Rusiei
aproape inevitabil.
Fără să aibă o încredere absolută în judecata domnului Bălăceanu, președintele
consiliului de miniștri crede însă că este datoria sa să cerceteze în profunzime ceea ce ar
putea să fie adevărat în impresiile reprezentantului român la Viena.
Dacă eventualitatea unui război viitor ar fi, într-adevăr, probabilă, guvernul român
ar prefera să renunțe pentru moment la luarea în stăpânire a Dobrogei, mai degrabă decât să
se expună pericolului ca trupele sale să fie ori zdrobite de armatele rusești, ori constrânse să
li se alăture.
Domnul Brătianu a conchis, rugându-mă să aduc cele menționate mai sus la
cunoștința Excelenței Voastre și să-l înștiințez pe el de opinia dumneavoastră despre poziția
pe care guvernul român ar trebui s-o adopte, bineînțeles, doar în condițiile în care s-ar
presupune că informația din raportul domnului Bălăceanu este oarecum întemeiată.
I-am spus ministrului că eram gata să mă conformez dorinței sale, dar că, în opinia
mea, nu mă înșelam asigurându-l că situația nu era așa cum îi fusese descrisă.
De altminteri, nu vedeam prin ce anume situația trupelor românești din Dobrogea se
deosebea de cea în care s-ar regăsi armata rămasă în vechea Românie; căci era foarte clar
298
că, în cazul, după mine foarte puțin probabil, în care Peninsula Balcanică ar deveni din nou
teatrul unui război la care ar participa Rusia, România ar fi la fel de expusă unei invazii
rusești precum și Dobrogea.
Am onoarea să anexez acestui plic copia unei telegrame1 pe care m-am simțit
obligat să o trimit Excelenței Voastre, deși cred că pot prevedea răspunsul pe care dumnea-
voastră veți binevoi să-l dați.
Vă rog să primiți, Preanobile Conte, omagiul profundului meu respect.
Hoyos
ad Num 144 Pol. București, 31 octombrie 1878

Copia unei telegrame adresate de Contele Hoyos Excelenței Sale Contelui Andrássy,
31 octombrie 1878
Domnul Brătianu mi-a spus în mod confidențial că, potrivit informațiilor primite de
la Viena, acolo nu există mare încredere în menținerea păcii.
În cazul în care ar exista cu adevărat o asemenea temere, președintele consiliului de
miniștri crede că ocuparea Dobrogei de către trupele românești ar da poate un motiv pentru
bănuiala că există o înțelegere secretă între Rusia și România.
Așadar, el cere Excelenței Voastre să fie înștiințat prin intermediul meu dacă trebuie
să amâne trecerea trupelor pe malul drept al Dunării.
Deși am crezut că pot să-l liniștesc pe domnul Brătianu, i-am promis totuși să aduc
cele de mai sus la cunoștința Excelenței Voastre.

1
Nu se publică.
53
Bukarest, am 11. November 1878. Nr. 152/Polit. Hoyos an Andrássy
Monsieur le Comte,
Par mon télégramme en date d’aujourd’hui, j’ai eu l’honneur de porter à la connais-
sance de Votre Excellence les points essentiels d’une conversation très-confidentielle que je
viens d’avoir avec Mr Bratianu.
Le Ministre me parla avec beaucoup d’abandon et l’accent de la vérité. Aussi suis-je
autorisé à croire que – en reproduisant aussi exactement que ma mémoire me le permettra –
les paroles de mon interlocuteur, je fournirai à Votre Excellence des informations qui ne
manquent pas de base réelle.
Mr Bratianu commença par me dire qu’il avait eu la veille de son départ pour
Kalarasch une entrevue avec le Bon Stuart, dans laquelle il avait cru avoir convaincu le
Ministre russe que le Cabinet de St. Pétersbourg, en insistant sur un arrangement militaire
avec la Roumanie, créerait non seulement des embarras inutiles à cette dernière, mais
commettrait aussi une maladresse au point de vue des intérêts russes mêmes.
299
Le libre passage de ses troupes par la Roumanie étant assuré à la Russie pendant la
durée de neuf mois encore et l’article y relatif du traité de Berlin pouvant s’appliquer tout
aussi bien à la Dobroudcha qu’à l’ancien territoire roumain, il n’y avait pas lieu de
consacrer par une convention à deux ce qui avait déjà été sanctionné par l’Europe entière.
Qu’au surplus, un pareil procédé devait nécessairement éveiller des soupçons et donner
raison à ceux qui prêtaient à la Russie le dessein de se soustraire aux obligations que lui
imposait le traité de Berlin.
Le Bon Stuart ayant paru se ranger de l’avis de Mr Bratianu, ce dernier avait espéré
que le Gouvernement russe finirait par abandonner l’idée d’une convention spéciale. Cette
espérance fut cependant bientôt déçue, et voici comment.
Le Gouvernement russe envoya à son représentant à Bucharest l’ordre de hâter la
conclusion de l’arrangement désiré; cet ordre fut consigné dans un télégramme « in claris »
portant la signature de Mr Giers et parvint ainsi à la connaissance du Gouvernement
roumain en même temps qu’à celle du Bon Stuart.
Depuis son retour à Bucharest, Mr Bratianu avait eu deux entretiens avec lui et la
nouvelle phase dans laquelle est entrée cette question a aussi été l’objet d’une discussion
approfondie au sein du Conseil des Ministres.
Mr Bratianu, en me racontant ses conversations avec le Ministre-Résident de Russie,
me dit qu’il s’était exprimé en ces termes :
« Je ne puis interpréter votre insistance que de deux manières : ou bien vous voulez
nous empêcher de prendre possession de la Dobroudcha, ou bien vous avez l’intention de
nous chercher querelle.
Nous sommes prêts à vous faciliter autant que possible le passage de votre armée.
Indiquez-nous vos lignes d’étapes, nous ne vous ferons sur ce point aucune difficulté. Vous
dites qu’il vous faut un port d’embarquement; eh bien, l’article XXII du traité de Berlin 1 ne
s’oppose pas à cette prétention puisqu’il n’entre à ce sujet dans aucun détail. Mais ne nous
demandez pas de vous accorder un droit de garnison dans telle ou telle localité.
Écrivez-nous une note par laquelle vous constatez le fait que, le traité de Berlin vous
autorisant à passer à travers la Roumanie, vous revendiquez aussi le droit de passage sur le
territoire nouvellement réuni à cette Principauté.
Nous vous y répondrons dans la même forme et nous aurons ainsi échangé des notes. »
« Le Bon Stuart, » continua le Ministre, « me dit qu’il comprenait parfaitement bien
mes objections, que son Gouvernement, qui était animé des meilleures intentions pour la
Roumanie, ne faisait que suivre, dans cette question, l’avis des militaires, que je ferais bien
de parler moi-même au Général Nikitin, etc., etc.
Après m’avoir insinué que Mr Cogalniceano ne lui paraissait pas l’homme indiqué
pour négocier cette affaire, il me proposa d’en charger quelqu’un d’autre; que lui, de son
côté, ferait de même et que ces deux délégués examineraient ensemble le projet de convention
que son Gouvernement venait de lui transmettre. »
Mr Bratianu ne connaît pas encore la teneur de ce document; il ne pouvait donc pas
me dire jusqu’à quel point les demandes de la Russie étaient en contradiction avec les
stipulations du Congrès de Berlin. Il s’ensuit que le Ministre ne peut prévoir le parti que
prendra son Gouvernement pour se débarrasser des insistances de la Russie. Pour le
moment, l’avis de Mr Cogalniceano de s’adresser dès à présent aux Puissances n’a pas
prévalu au Conseil et Mr Bratianu a été le premier à s’y opposer et à déclarer qu’il fallait,
avant de prendre une pareille décision, connaître exactement les propositions de la Russie.
Finalement, Mr Bratianu me dit qu’il connaissait son devoir, qu’il ne voulait que la
stricte application du traité de Berlin et rien de plus et qu’il préparait une note, – qui serait
300
communiquée aux Puissances, – dans laquelle il déclarerait au Gouvernement russe que les
troupes roumaines, étant prêtes à entrer dans la Dobroudcha, il était opportun de fixer la
manière dont se ferait l’évacuation de ce territoire par les troupes russes.
Les paroles que j’avais été chargé de lui transmettre de la part de Votre Excellence
(télégramme du 3 courant) l’encourageaient à persévérer dans la voie dans laquelle il s’était
engagé puisqu’il savait maintenant d’une manière positive que le Gouvernement austro-
hongrois n’envisagera pas comme un symptôme de coopération avec la Russie la prise de
possession de la Dobroudcha.
Il devait se demander néanmoins jusqu’à quel point les Puissances appuieraient la
Roumanie dans le cas où son refus de prendre des engagements vis-à-vis de la Russie
amènerait un conflit avec cette dernière Puissance.
Tout en m’abstenant de suivre Mr Bratianu sur le terrain des hypothèses, je lui fis
observer que le rôle de la Roumanie me paraissait très-simple. La Dobroudcha lui ayant été
donnée par l’Europe, la Roumanie n’avait pas à traiter autre chose avec la Russie que de
fixer la manière dont devra s’effectuer le retrait de l’armée russe, ainsi que la remise du
Gouvernement de cette province aux autorités roumaines.
Si – ce que je ne voulais pas admettre – la Russie s’opposait ouvertement à
l’exécution de cet article du traité de Berlin, la Roumanie n’avait, en protestant contre une
pareille violation d’un acte international à peine signé, qu’à en référer aux Puissances.
Hoyos

1
„Die Effektivstärke der russischen Besatzungstruppen in Bulgarien und Ost-Rumelien wird aus
sechs Infanterie- und zwei Kavallerie-Divisionen bestehen und soll die Zahl von 50000 Mann nicht
übersteigen. Die Unterhaltung derselben erfolgt auf Kosten des besetzten Landes. Die Besatzungstruppen
behalten ihre Verbindungen mit Rußland nicht blos durch Rumänien gemäß den zwischen beiden Staaten zu
treffenden Abmachungen, sondern auch über die Häfen des Schwarzen Meeres, Varna und Burgas, woselbst
sie während der Dauer der Besetzung die nöthigen Depots errichten dürfen. Die Dauer der Besetzung von
Ost-Rumelien und Bulgarien wird auf neun Monate, vom Tage der Auswechselung der Ratifikations-
Urkunden zu dem gegenwärtigen Vertrage abgerechnet, festgesetzt. Die Kaiserlich russische Regierung
verpflichtet sich, in einer weiteren Frist von drei Monaten den Durchmarsch ihrer Truppen durch Rumänien
und die vollständige Räumung dieses Fürstenthums zu beendigen.“
București, 11 noiembrie 1878. Nr. 152/Polit. Hoyos către Andrássy

Preanobile Conte,
Prin telegrama mea din data de astăzi, am avut onoarea de a aduce la cunoștința
Excelenței Voastre punctele esențiale ale unei conversații foarte confidențiale pe care am
avut-o de curând cu domnul Brătianu.
Ministrul mi-a vorbit pe larg și aparent sincer. Așadar, mă simt autorizat să cred că,
reproducând atât de exact pe cât memoria o să-mi permită cuvintele interlocutorului meu,
voi oferi Excelenței Voastre informații care nu sunt lipsite de temei.
Domnul Brătianu a început prin a-mi spune că a avut, în ajunul plecării sale la
Călărași, o întâlnire cu Baronul Stuart, în timpul căreia crede că l-a convins pe ministrul rus
că guvernul de la Sankt Petersburg, prin faptul că insistă asupra unei înțelegeri militare cu
301
România, va crea nu numai încurcături inutile pentru cea din urmă, dar va comite și o gafă
chiar din punct de vedere al intereselor rusești.
Trecerea nestingherită a trupelor sale prin România fiindu-i garantată Rusiei pentru
o durată de încă nouă luni și articolul respectiv al Tratatului de la Berlin putând fi aplicat
atât Dobrogei, cât și vechiului teritoriu român, nu există niciun motiv de a consfinți printr-o
convenție între două părți ceea ce Europa întreagă a sancționat deja. Mai mult, un asemenea
procedeu urmează neapărat să stârnească suspiciuni și să dea dreptate celor care atribuie
Rusiei intenția de a se sustrage obligațiilor pe care i le impune Tratatul de la Berlin.
De vreme ce Baronul Stuart a părut să adere la opinia domnului Brătianu, acesta a
sperat că guvernul rus va abandona, până la urmă, ideea unei convenții speciale. Această
speranță a fost însă spulberată în curând, și iată în ce fel.
Guvernul rus i-a trimis reprezentantului său la București ordinul să grăbească
încheierea înțelegerii dorite. Acest ordin a fost consemnat într-o telegramă in claris, care
purta semnătura domnului Giers, și a ajuns astfel în același timp la cunoștința guvernului
român și a Baronului Stuart.
De la întoarcerea sa la București, domnul Brătianu a avut două conversații cu acesta,
iar noua fază, în care a intrat această chestiune, a făcut obiectul și al unei discuții apro-
fundate în cadrul consiliului de miniștri.
Domnul Brătianu, povestindu-mi conversațiile sale cu ministrul rezident al Rusiei,
mi-a spus că s-a exprimat în acești termeni:
„Nu pot să interpretez insistența dumneavoastră decât în două feluri: ori vreți să
ne împiedicați să luăm în stăpânire Dobrogea, ori aveți intenția să căutați un prilej de ceartă
cu noi.
Noi suntem gata să vă înlesnim pe cât posibil trecerea armatei dumneavoastră.
Indicați-ne liniile etapelor voastre și n-o să vă facem nicio dificultate în acest sens. Spuneți
că vă trebuie un port pentru îmbarcare. Ei bine, articolul 221 al tratatului de la Berlin nu se
opune acestei revendicări întrucât nu intră în niciun fel de detalii în această privință. Dar să
nu ne cereți să vă dăm dreptul de a ține garnizoane într-o localitate sau alta.
Scrieți-ne o notă prin care constatați faptul că, de vreme ce Tratatul de la Berlin vă
autorizează să treceți prin România, revendicați și dreptul de trecere pe teritoriul recent
alipit acestui principat.
Noi vă vom răspunde în aceeași formă și astfel vom fi schimbat note.”
„Baronul Stuart”, a continuat ministrul, „mi-a spus că înțelege perfect obiecțiile
mele, că guvernul său, care este animat de cele mai bune intenții pentru România, nu făcea
decât să urmeze, în această chestiune, opinia militarilor, că ar fi bine să vorbesc eu însumi
cu generalul Nikitin, etc. etc.
După ce Baronul Stuart a insinuat că domnul Kogălniceanu nu i se pare a fi omul
potrivit pentru a negocia acest lucru, mi-a propus să însărcinez pe altcineva cu aceste
negocieri. A zis că, din partea sa, va face același lucru și că cei doi delegați vor examina
împreună proiectul de convenție pe care guvernul său tocmai i l-a transmis.”
Domnul Brătianu încă nu cunoaște conținutul acestui document. Drept urmare, n-a
putut să-mi spună în ce măsură cererile Rusiei erau în contradicție cu stipulările Congre-
sului de la Berlin. Prin urmare, ministrul nu poate ști ce poziție va adopta guvernul său
pentru a scăpa de insistențele Rusiei. Pentru moment, opinia domnului Kogălniceanu, anume
ca România să se adreseze chiar din acest moment Marilor Puteri, nu s-a impus în consiliul de
miniștri, iar domnul Brătianu a fost primul care s-a opus acestei idei și care a declarat că
trebuie să se cunoască exact propunerile Rusiei înainte de a lua o asemenea decizie.
302
În sfârșit, domnul Brătianu mi-a spus că își cunoaște datoria, că nu vrea decât
aplicarea strictă a tratatului de la Berlin și nimic mai mult și că pregătește o notă, care va fi
comunicată Marilor Puteri, în care declară guvernului rus că, trupele române gata fiind să
intre în Dobrogea, este oportun să se stabilească modul în care se va face evacuarea acestui
teritoriu de către trupele rusești.
Mesajul pe care fusesem însărcinat să i-l transmit din partea Excelenței Voastre
(telegrama din 3 a lunii curente) l-a încurajat să persevereze pe calea pe care a ales-o,
întrucât știe acum în mod pozitiv să guvernul austro-ungar nu va considera luarea în
stăpânire a Dobrogei ca o manifestare de colaborare cu Rusia.
El s-a simțit totuși obligat să se întrebe, în ce măsură Marile Puteri vor sprijini
România în cazul în care refuzul său de a-și lua angajamente față de Rusia ar conduce la un
conflict cu această din urmă Putere.
Chiar dacă m-am abținut să-l urmez pe domnul Brătianu pe terenul ipotezelor, i-am
făcut observația că rolul României mi se pare foarte simplu. De vreme ce Dobrogea i-a fost
dată de către Europa, România nu trebuie să negocieze altceva cu Rusia decât stabilirea
modului în care va trebui să se realizeze retragerea armatei ruse, precum și predarea
guvernării acestei provincii către autoritățile române.
În cazul în care, ceea ce nu voiam să admit, Rusia se va opune în mod deschis
aplicării acestui articol al Tratatului de la Berlin, România trebuie doar, protestând împo-
triva unei asemenea violări a unui act internațional abia semnat, să se adreseze, în această
privință, Marilor Puteri.
Hoyos

1
„Corpul rusesc de ocupație în Bulgaria și Rumelia Orientală se va compune din șase divizii de
infanterie și din două divizii de cavalerie, neputând trece peste 50 de mii de oameni, și va fi întreținut pe
socoteala țărilor ocupate. Trupele de ocupație nu vor comunica cu Rusia numai prin România, după învoielile
deja făcute între aceste două state, dar și prin porturile Mării Negre Varna și Burgas, unde, pentru timpul
ocupației, își vor stabili depozitele necesare. Durata ocupației Rumeliei Orientale și a Bulgariei de către
trupele Imperiale este fixată la nouă luni, cu începere din ziua ratificării prezentului tratat. Guvernul imperial
rus se obligă de a încheia trecerea trupelor sale prin România și evacuarea completă a acestui principat într-un
termen ulterior de trei luni”.
54
Bukarest, am 12. November 1878. Nr. 153/Polit., geheim. Hoyos an Andrássy
Hochgeborner Graf!
In dem vorhergehenden ganz gehorsamen Berichte habe ich getrachtet, Eurer
Excellenz möglichst treu die Äußerungen wiederzugeben, durch welche Herr Bratianu mir
seine Haltung in der Dobrudscha-Angelegenheit darstellte.
Ich habe keinen Grund an der Aufrichtigkeit des Minister-Präsidenten zu zweifeln
und bin demnach überzeugt, daß eine Abmachung mit Rußland bisher nicht stattgefunden
303
hat. Bedürfte dieß noch eines Beweises, so wäre derselbe in dem in claris abgeschickten
Telegramme des Herrn Giers zu finden, ein Factum, welches mir schon früher von anderer
Seite hinterbracht worden war.
Eine andere Frage ist jedoch die, wie lange wird die rumänische Regierung dem
Andringen Rußlands widerstehen können?
Bei dem besten Willen Herrn Bratianu’s und seines Collegen Herrn Cogalniceano’s,
der in diesem Augenblicke sich den Anschein gibt, Feuer und Flammen gegen Rußland zu
sein, – liegt schon in der Absicht das Conventions-Projekt zu prüfen, die Gefahr dasselbe,
wenn auch vielleicht modificirt, angenommen zu sehen. Ebenso kann ich nicht umhin, in
der Äußerung des Ministers, es werde die fernere Haltung Rumäniens von der Unter-
stützung (appui) abhängen, welche ihm die Vertragsmächte gewähren werden, einen
Vorbehalt zu erblicken, der auf die Möglichkeit einer Schwenkung hindeutet.
Ferner gab mir Herr Bratianu im Laufe des Gespräches zu verstehen, daß die jüngsten
Bewegungen der rußischen Truppencorps auf der Balkan Halb-Insel sowol als auch hier in
Rumänien nur die Deutung zuließen, Rußland sei Österreich-Ungarns auf alle Fälle
vollkommen sicher, ein Umstand, der für Rumänien nicht beruhigend sei.
Was nur die eigentlichen Absichten Rußlands hinsichtlich der Dobrudscha betrifft 1,
so scheint das Hauptaugenmerk desselben darauf gerichtet zu sein, einige strategisch
wichtige Punkte dieser Provinz in der Hand zu behalten und wahrscheinlich auch zu
befestigen, um insolange rußische Truppen in Bulgarien und Rumelien stehen, sich die
kürzeste Verbindungslinie mit Bessarabien offen zu erhalten für den Kriegsfall, aber auch
in der Lage zu sein, diese wichtigen Punkte gegen etwaige Angriffe namentlich von der
Seeseite aus mit Erfolg zu vertheidigen.
Natürlich liegt der rußischen Regierung offenbar sehr viel daran, diesen Zweck
vermöge einer Vereinbarung mit Rumänien zu erreichen; ob sie aber im Falle des Nicht-
gelingens dieser Absicht gewillt wäre, einen offenen Vertragsbruch zu begehen, möchte ich
denn doch dahingestellt sein laßen.
Genehmigen Euer Excellenz den Ausdruck meiner tiefen Ehrfurcht.
Hoyos

1
Die Dobrudscha, das Donaudelta und die Schlangeninsel kamen offiziell am 20. Oktober 1878
unter rumänische Kontrolle.
București, 12 noiembrie 1878. Nr. 153/Polit., secret. Hoyos către Andrássy
Preanobile Conte!
În precedentul raport am încercat să redau, cât mai fidel, Excelenței Voastre
declarațiile prin care domnul Brătianu mi-a prezentat atitudinea sa față de chestiunea
Dobrogei.
Nu am niciun motiv să mă îndoiesc de sinceritatea președintelui de Consiliu și, de
aceea, sunt convins că nu s-a realizat un acord cu Rusia până acum. Dacă ar mai fi nevoie
de vreo dovadă, aceasta s-ar putea găsi în telegrama necifrată trimisă de domnul Giers, un
fapt care mi-a fost adus la cunoștință mai înainte dintr-o altă parte.
304
O altă întrebare rămâne totuși aceea legată de cât va mai putea rezista guvernul
român la presiunile Rusiei?
Cu toată bunăvoința domnului Brătianu și a colegului său, domnul Kogălniceanu,
care în acest moment pare să fie foc și pară împotriva Rusiei, în însăși intenția de a verifica
proiectul de convenție se ascunde pericolul de a o vedea acceptată, chiar și cu modificări.
De asemenea, în declarația ministrului cum că atitudinea viitoare a României va depinde de
sprijinul (appui) pe care i-l vor acorda Puterile semnatare, eu nu pot să văd altceva decât o
rezervă care sugerează că există și posibilitatea unei schimbări de atitudine.
În continuarea discuției, domnul Brătianu mi-a dat de înțeles că ultimele mișcări ale
armatelor ruse atât în Peninsula Balcanică cât și aici, în România, lasă să se înțeleagă că
Rusia este pe deplin sigură de atitudinea binevoitoare a Austro-Ungaria în toate privințele,
un fapt care nu ar fi deloc liniștitor pentru România.
În ceea ce privește intențiile reale ale Rusiei în privința Dobrogei 1, se pare că
obiectivul principal este îndreptat spre păstrarea câtorva locuri importante din punct de
vedere strategic din această provincie și, probabil, chiar și fortificarea lor, atâta vreme cât
vor rămâne trupe rusești în Bulgaria și Rumelia, pentru a ține deschisă cea mai scurtă linie
de comunicație în caz de război, dar și pentru a fi în stare să apere cu succes aceste puncte
importante împotriva unor eventuale atacuri, mai ales cele care ar veni de pe mare.
Sigur că guvernul rus ține foarte mult să realizeze acest scop printr-o convenție cu
România; dar dacă, în cazul nerealizării acestei intenții, Rusia ar fi dispusă să acționeze
sfidând orice tratat, aceasta rămâne de văzut.
Hoyos

1
Dobrogea, Delta Dunării și Insula Șerpilor au intrat oficial sub controlul României pe data de
20 octombrie 1878.
55
Monsieur le Comte,
J’ai l’honneur de joindre ci-près copie du télégramme que je viens d’adresser à
Votre Excellence sur la demande de Mr Cogalniceano.
Le Ministre des Affaires étrangères me reçut tout à l’heure en me disant qu’il avait à
me parler et qu’il avait été sur le point de se rendre chez moi.
Comme il ignorait que Mr Bratianu m’avait déjà mis au courant de ce qui se passait,
Mr Cogalniceano me répéta succinctement ce que j’avais appris de la bouche du Président
du Conseil et ses communications ne m’offrirent par conséquent de l’intérêt qu’en tant qu’elles
se rapportaient à une époque plus récente que celle de mon entrevue avec Mr Bratianu.
Voici ce qui s’est passé dans les deux derniers jours.
305
Le Bon Stuart a adressé une note au Ministre des Affaires étrangères – dont ce
dernier me fit la lecture – dans laquelle le Ministre russe, en se référant aux ordres
télégraphiques de son Gouvernement, formule la demande que le Gouvernement roumain
se prête à un arrangement qui, dans la pensée du Cabinet de St. Pétersbourg, doit précéder
l’entrée des troupes roumaines dans la Dobroudcha. Cette note n’était pas accompagnée des
propositions russes, mais le Bon Stuart en communiqua verbalement les principaux points.
Mr Cogalniceano me dit que le projet en question est rédigé en langue russe et que
son interlocuteur s’est borné à lui en faire la traduction séance tenante.
Outre les points consignés dans mon télégramme, ce document parle encore de
commissaires russe et roumain, ainsi que d’un accord intervenu entre l’administration russe
et la Direction du chemin de fer qui relie Czernawoda avec Varna, – accord qui devait
rester intact.
Je n’ai pas besoin de relever que l’acceptation de ces propositions rendrait de fait la
Russie maîtresse de la Dobroudcha et ne laisserait à la Roumanie qu’un semblant
d’autorité.
Il est vrai que le projet dit explicitement que l’arrangement ne serait conclu que pour
la durée de neuf mois et que les explications dont le Bon Stuart l’a accompagné tendent à
prouver que la Russie n’entend nullement s’attaquer aux stipulations du traité de Berlin;
mais le fait seul que la Russie ne veut consentir à l’occupation de la Dobroudcha par la
Roumanie qu’à la condition que celle-ci lui en laissera la part du lion est une flagrante
atteinte aux stipulations de Berlin.
C’est dans ce sens que s’exprima Mons. Cogalniceano, en ajoutant que le Conseil
des Ministres avait décidé à opposer aux propositions russes une fin de non-recevoir.
Le Ministre des Affaires étrangères termina en me disant que, selon le « Pesther
Lloyd », le Comte Schuwaloff avait mission de soumettre à Votre Excellence certaines
questions qui se rattachaient à l’exécution du traité de Berlin et au sujet desquelles un
accord entre le Cabinet Impérial et Royal et celui de St. Pétersbourg semblerait opportun.
« J’ai bien peur, » fit le Ministre, « qu’il y sera question de nous et je Vous prie par
conséquent de télégraphier à Monsieur le Comte Andrássy que nous ne voulons et que nous
ne pouvons rien accepter qui modifie au profit de la Russie notre situation dans la
Dobroudcha. »
Hoyos
ad 154/pol. Bucarest 14 Novembre 1878

Copie d’un télégramme adressé par le Comte Hoyos à Son Excellence le Comte
Andrássy en date du 14 Novembre 1878
Mr Cogalniceano me demande de porter à la connaissance de Votre Excellence que

la Russie veut faire précéder l’occupation de la Dobroudcha par les troupes roumaines de
l’arrangement suivant :
Droit d’établir des batteries dans les ports, de conserver les ouvrages construits et
d’en élever de nouveaux, de construire des routes, enfin de continuer à occuper tous les
édifices dont ils se servent actuellement.
Le Ministre me dit que le Conseil a rejeté ces propositions que les chambres
n’auraient du reste jamais approuvées.
306
Il déclare que le Gouvernement roumain tiendra bon et ne consentira jamais à rien

qui fût contraire à l’esprit et aux intentions du Congrès de Berlin.
Le Ministre espère que le Gouvernement Impérial et Royal approuvera cette attitude.

Preanobile Conte,
Am onoarea să alătur în anexă copia telegramei pe care v-am trimis-o Excelenței
Voastre acum puțin timp la cererea domnului Kogălniceanu.
Ministrul Afacerilor Străine m-a primit nu demult, zicându-mi că trebuie să-mi
vorbească și că era pe cale să vină la mine.
Întrucât el nu cunoștea faptul că domnul Brătianu m-a pus deja la curent cu privire
la ceea ce se întâmplă, domnul Kogălniceanu mi-a repetat pe scurt ceea ce aflasem deja de
la însuși președintele Consiliului de Miniștri și, în consecință, informațiile comunicate de el
nu au fost interesante pentru mine decât în măsura în care se refereau la o perioadă mai
recentă decât cea a întâlnirii mele cu domnul Brătianu.
Iată ceea ce s-a întâmplat în ultimele două zile.
Baronul Stuart i-a trimis o notă ministrului Afacerilor Străine, pe care acesta din
urmă mi-a citit-o, în cuprinsul căreia ministrul rus, referindu-se la ordinele telegrafice ale
guvernului său, formulează cererea ca guvernul român să consimtă la o înțelegere care, în
viziunea guvernului de la Sankt Petersburg, trebuie să preceadă intrarea trupelor române
în Dobrogea. Această notă nu era însoțită de propunerile rusești, dar Baronul Stuart a
comunicat verbal punctele principale ale acestora.
Domnul Kogălniceanu mi-a spus că proiectul respectiv este redactat în limba rusă și
că interlocutorul său s-a limitat să i-l traducă pe loc.
În afara punctelor consemnate în telegrama mea, acest document menționează, în
plus, comisarii rus și român, precum și un acord încheiat între administrația rusă și direcția
căii ferate care leagă Cernavodă de Varna, acord care trebuie să rămână neatins.
Nu mai este nevoie să evidențiez faptul că acceptarea acestor propuneri ar transforma
de fapt Rusia în stăpână a Dobrogei și nu ar lăsă României decât o aparență de autoritate.
E adevărat că proiectul spune explicit că înțelegerea va fi încheiată doar pentru o
durată de nouă luni și că explicațiile cu care Baronul Stuart l-a însoțit tind să dovedească că
Rusia nu intenționează nicidecum să atace stipulările Tratatului de la Berlin. Totuși, însuși
faptul că Rusia nu vrea să consimtă la ocuparea Dobrogei de către România decât cu condiția
ca aceasta să îi lase partea leului este o încălcare flagrantă a stipulărilor de la Berlin.
Domnul Kogălniceanu s-a exprimat în acest sens, adăugând că consiliul de miniștri
a decis să nu primească propunerile rusești.
Ministrul Afacerilor Străine a încheiat spunându-mi că, potrivit „Pester Lloyd”,
Contele Șuvalov are misiunea de a prezenta Excelenței Voastre unele întrebări care aveau
legătură cu aplicarea tratatului de la Berlin și în privința cărora o înțelegere între cabinetul
imperial și regal și cel din Sankt Petersburg ar părea oportună.
„Mi-e teamă”, a spus ministrul, „că va fi vorba de noi și vă rog, în consecință, să îi
telegrafiați domnului Conte Andrássy că noi nu dorim și nu putem accepta nimic care ar
modifica situația noastră din Dobrogea în favoarea Rusiei”.
Vă rog să primiți, Preanobile Conte, omagiul celui mai profund respect.
Hoyos
307
ad 154 pol. București, 14 noiembrie 1878

Copia unei telegrame trimise de către Contele Hoyos Excelenței Sale Contelui Andrássy
la data de 14 noiembrie 1878
Domnul Kogălniceanu mă roagă să aduc la cunoștința Excelenței Voastre faptul că

Rusia vrea ca ocuparea Dobrogei de către trupele române să fie precedată de înțelegerea
următoare:
Dreptul de a instala baterii în porturi, de a păstra fortificațiile construite și de a
ridica altele noi, de a construi drumuri, în sfârșit, de a continua să ocupe toate clădirile de
care se folosesc în prezent.
Ministrul mi-a spus că Consiliul a respins aceste propuneri, pe care, de altfel,
Camerele nu le-ar fi aprobat niciodată.
El declară că guvernul român va rămâne pe poziție și că nu va consimți nicicând la
nimic ce ar fi contrar spiritului și intențiilor congresului de la Berlin.
Ministrul speră că guvernul imperial și regal va aproba această atitudine.

56
Monsieur le Comte,
J’ai eu l’honneur de recevoir dans la soirée du 15 de ce mois le télégramme que
Votre Excellence a bien voulu m’adresser sous la même date.
M’étant rendu le lendemain matin à la maison de campagne du Ministre des affaires
étrangères, je me suis énoncé envers lui dans le sens de cette communication.
Mr Cogalniceanu, en se montrant très-heureux de voir l’attitude de la Roumanie
approuvée par le Cabinet Impérial et Royal, m’a paru quelque peu étonné de l’assertion du
Comte Schuwaloff qu’il n’avait aucune connaissance du désir de son Gouvernement
d’assurer, moyennant un arrangement spécial, les communications militaires à travers la
Dobroutcha.
Pour me bien convaincre de la réalité des prétentions russes, le Ministre me lut deux
dépêches de Mr Ghika en date de Livadia.
Ainsi que je me suis permis de le mander à Votre Excellence par le télégraphe, la
première de ces dépêches rend compte du langage que Mr Giers a tenu à l’Envoyé Roumain
et la seconde reproduit les termes d’une lettre que le Gérant du Ministère des Affaires
Étrangères a adressée à Mr Ghika afin de préciser le caractère de la demande russe.
Si le représentant roumain n’a pas, en les transmettant, involontairement dénaturé
ou exagéré les déclarations de Mr Giers, il paraît en effet que le Gouvernement russe a
voulu exercer une forte pression sur celui de la Roumanie. En appuyant sur les termes
« conservation des communications », qui se trouvent textuellement dans l’art. XXII,
Mr Giers a pris à tâche de prouver que le traité de Berlin accordait à la Russie un droit
beaucoup plus étendu que l’était celui que voulait admettre la Roumanie qui ne parlait que
de « libre passage ».
308
Il est cependant difficile de croire que les signataires du traité de Berlin aient voulu,
en se servant de l’expression susmentionnée, concéder à la Russie la faculté d’élever des
ouvrages de fortification, de tenir garnison, etc., etc., en un mot, mettre cette puissance en
mesure de parer à toutes les éventualités.
Il semble au contraire que le Congrès de Berlin n’a pas eu autre chose en vue, en
inscrivant la susdite clause, que d’imposer à la Roumanie l’obligation de fournir des étapes
aux armées russes.
L’Envoyé roumain tenait avant tout à savoir quelles seraient les décisions de la
Russie dans le cas où la Roumanie persisterait dans son refus d’accepter l’arrangement
proposé.
Malgré ses efforts, Mr Ghika n’est pas parvenu à faire sortir Mr Giers de la réserve
qu’il s’était imposée à ce sujet.
D’après ce que m’a dit mon collègue d’Angleterre, il a été chargé par son
Gouvernement d’engager fortement la Roumanie, dans son propre intérêt, à ne pas se mettre
en désaccord avec le traité de Berlin.
Le Gouvernement roumain aurait reçu les mêmes recommandations de la part du
Gouvernement allemand.
Hoyos


Preanobile Conte,
Am avut onoarea de a primi în seara de 15 a acestei luni telegrama pe care
Excelența Voastră a binevoit să mi-o adreseze în aceeași zi.
Ducându-mă, a doua zi dimineața, la casa de la țară a ministrului Afacerilor Străine,
i-am vorbit în sensul mesajului respectiv.
Domnul Kogălniceanu, arătându-se foarte bucuros că atitudinea României a fost
aprobată de guvernul imperial și regal, mi s-a părut oarecum surprins de afirmația Contelui
Șuvalov că acesta nu avea cunoștință de dorința guvernului său să asigure, prin intermediul
unei înțelegeri speciale, comunicațiile militare prin Dobrogea.
Pentru a mă convinge de realitatea pretențiilor rusești, ministrul mi-a citit două
depeșe ale domnului Ghika datate la Livadia.
Așa cum mi-am permis să Vă transmit Excelenței Voastre prin telegramă, prima
dintre aceste depeșe redă în rezumat discursul pe care domnul Giers l-a ținut în fața minis-
trului plenipotențiar român, iar a doua reproduce termenii unei scrisori pe care directorul
general al ministerului Afacerilor Străine a trimis-o domnului Ghika ca să precizeze natura
cererii rusești.
Dacă reprezentantul român, atunci când le-a transmis, nu a denaturat sau exagerat în
mod involuntar declarațiile domnului Giers, se pare că guvernul rus chiar a vrut să exercite
o presiune puternică asupra aceluia al României. Insistând pe termenii „păstrarea comu-
nicațiilor”, care se găsesc textual în articolul 22, domnul Giers s-a străduit să demonstreze
că Tratatul de la Berlin acordă Rusiei un drept cu mult mai extins decât cel pe care
România voia să-l admită, vorbind doar de „trecerea nestingherită”.
309
Totuși, este greu de crezut că semnatarii Tratatului de la Berlin au vrut, folosind

expresia susmenționată, să concedeze Rusiei posibilitatea de a ridica lucrări de fortificație,
de a ține garnizoane, etc., etc., pe scurt, să dea acestei Puteri mijloacele să răspundă oricărei
situații.
Se pare, dimpotrivă, că Congresul de la Berlin nu a avut altceva în vedere, consfin-
țind clauza menționată mai sus, decât să impună României obligația de a furniza etape
armatelor rusești.
Trimisul român cerea insistent, mai ales, să afle care ar fi hotărârile Rusiei în cazul
în care România ar persista în refuzul său de a accepta înțelegerea propusă.
În pofida eforturilor sale, domnul Ghika nu a reușit să-l facă pe domnul Giers să iasă
din rezerva pe care și-o impusese în această privință.
Potrivit spuselor colegului meu din Anglia, el a fost însărcinat de guvernul său să
îndemne ferm România, în propriul ei interes, să nu se pună în dezacord cu Tratatul de
la Berlin.
Guvernul român ar fi primit aceleași recomandări din partea guvernului german.
Hoyos

57
Monsieur le Comte,
Pour compléter les trois télégrammes que je me suis permis d’adresser à Votre
Excellence dans le courant des deux derniers jours – dépêches dont j’ai l’honneur de
joindre sous ce pli copie1 – je prendrai à tâche de retracer les différentes phases par
lesquelles ont passé depuis le 20 de ce mois les négociations pendantes entre les Gouver-
nements russe et roumain au sujet du modus vivendi à établir à l’effet d’assurer à la Russie
ses communications à travers la Dobroudcha.
Votre Excellence connaît la teneur de la note de Monsieur Cogalniceano en date du
18 de ce mois, par laquelle ce Ministre exprime au nom de son Gouvernement le désir que
l’administration roumaine puisse commencer à fonctionner dans la Dobroudcha dès le
23 de ce mois.
Le Baron Stuart répondit à cette communication en disant qu’il la porterait à la
connaissance de son Gouvernement, qu’il ne pouvait cependant que déplorer une détermi-
nation aussi brusque qu’inattendue, que l’Empereur avait expressément énoncé le désir que
la prise de possession fût précédée d’une entente entre les deux Gouvernements et que la
manière de procéder de la Roumanie était loin de ressembler à celle qu’avait observée la
Russie à l’égard de la prise de possession de la Bessarabie.
Monsieur Cogalniceano, en me faisant la lecture de cette pièce, me dit que les
allégations du Ministre-Résident russe n’étaient pas même discutables.
D’abord, la décision du Gouvernement roumain n’était ni brusque ni inattendue
puisque depuis plus d’un mois la Roumanie était en droit de considérer la Dobroudcha
310
comme lui appartenant et que les motifs pour lesquels elle avait différé son entrée en
possession n’existaient plus, qu’enfin les procédés dont se plaignait le Baron Stuart étaient
calqués sur ceux de la Russie et que notamment le dernier alinéa de la note du 18 était la
reproduction textuelle des paroles dont s’est servi le Gouvernement russe pour réclamer la
remise de la Bessarabie.
En attendant la réponse de Livadia, le Baron Stuart continua ses pourparlers avec
r
M Cogalniceano auxquels prit aussi part Mons. Bratianu. On y discuta surtout les différents
articles dont se compose la convention du 4 Avril 1877. D’un côté, la tendance de les
maintenir toutes [sic], de l’autre, l’intention d’en éliminer tous ceux qui n’avaient été insérés
qu’en raison de l’état de guerre existant alors.
Mr Cogalniceano m’assure que des quarante articles qui sont contenus dans cette
convention, 39 sont contre la Roumanie et qu’un seul est en sa faveur, celui où la Russie
garantit l’intégrité du territoire roumain.
Enfin, dans la journée du 22, peu d’heures après que j’avais eu un long entretien
avec lui, le Ministre des Affaires étrangères me fit dire par son secrétaire général qu’on
était arrivé à un accord conditionnel en vertu duquel le Baron Stuart, sauf le consentement
de son Gouvernement, adhérait aux propositions formulées dans la note du 15 Novembre –
Votre Excellence en possède une copie – propositions qu’on avait résumées en quatre points.
Le lendemain, le Ministre-Résident de Russie reçut deux télégrammes de son
Gouvernement. Le premier, qui se rapporte à la décision prise d’entrer le 23 dans la
Dobroudcha, déclare que la responsabilité et les conséquences d’une pareille mesure retom-
beraient sur le Gouvernement roumain seul. D’après les impressions de Mr Bratianu, il
ressort de cette réponse, dont je ne connais pas d’ailleurs la teneur exacte, que le Gouver-
nement russe n’aurait pas reculé devant un conflit à main armée et aurait repoussé par la
force les troupes roumaines destinées à occuper la Dobroudcha. Mais – Votre Excellence le
sait déjà – le Gouvernement roumain n’a jamais eu l’intention de pousser les choses aussi
loin et sa décision était prise d’avance de surseoir au passage des troupes dans le cas où la
Russie refuserait d’y donner son consentement. Le second télégramme, qui parvint hier
au Baron Stuart, a trait à l’accord dont j’ai fait mention tout à l’heure; il ne contient pas
l’autorisation demandée, mais il semble pourtant qu’il laisse une certaine latitude au
représentant russe de poursuivre les négociations sur une base qui s’approcherait de celle
adoptée par les Ministres roumains. Aussi le Baron Stuart a-t-il rédigé une déclaration par
laquelle il tâche de concilier les stipulations de la convention du 4 Avril avec celles de
l’article XXII du traité de Berlin; en voici le sens :
Le Gouvernement Impérial demande que les stipulations de la convention du 4 Avril
soient appliquées à la Dobroudcha en tant qu’elles ont trait aux communications militaires
assurées à la Russie par l’article XXII du traité de Berlin.
Les Ministres roumains proposent par contre la rédaction suivante :
Le Gouvernement Impérial demande que les stipulations qui règlent aujourd’hui le
passage des troupes russes à travers la Roumanie soient aussi appliquées à la Dobroudcha,
dans celles de leurs dispositions qui ont trait aux communications militaires assurées à la
Russie par l’article XXII du traité de Berlin.
Le Baron Stuart a transmis cette dernière proposition à Livadia et, d’après ce que
m’a dit Mr Cogalniceano ce matin, il ne connaît pas encore la réponse que le Gouvernement
russe y a faite.
C’est donc ce soir ou demain que les négociations seront reprises et, si cette fois-ci
on ne parvient pas non plus à s’entendre, le Gouvernement roumain sera contraint
d’annoncer aux Chambres, dont la session ordinaire s’ouvrira mercredi prochain, que ses
311
efforts de se mettre d’accord avec la Russie ayant échoué, il a dû renoncer pour le moment
à la prise de possession de la Dobroudcha et s’est par conséquent vu obligé de révoquer les
ordres donnés à cet effet.
Il va sans dire que les Ministres roumains attachent le plus grand prix à éviter cette
éventualité qui rendrait leur position très-difficile et ils espèrent encore toujours qu’ils
pourront annoncer aux corps législatifs le fait accompli de la remise de la Dobroudcha à
la Roumanie.
Avant de terminer ce rapport, je me permettrai de rectifier une information erronée
contenue dans un de mes derniers rapports. J’ai dit que le Gouvernement roumain avait été
encouragé par le Cabinet de Berlin à persévérer dans son intention de ne rien conclure qui
fût en contradiction avec les stipulations du dernier Congrès.
Ce renseignement n’est pas tout à fait exact.
Il est vrai que le Gouvernement roumain, s’étant dans le temps adressé au Prince de
Bismarck pour lui demander en sa qualité de Président du Congrès quand la Roumanie
devait, à son avis, entrer en possession de la Dobroudcha, le Chancelier allemand lui avait
fait dire qu’il croyait que cette clause du traité devra être exécutée dès que la frontière entre
la Dobroudcha et la Bulgarie aura été tracée.
Depuis, le Gouvernement allemand s’est renfermé dans un silence absolu et l’Agent
roumain n’est pas parvenu à l’en faire sortir.
Hoyos
ad N. 161/pol. Bucarest 24 Nov 1878

Copie d’un télégramme adressé par le Comte Hoyos à Son Excellence Monsieur le
Comte Andrássy en date du 22 Novembre 1878.
La Russie n’a pas encore répondu à la note du 18 annonçant intention de passer le

Danube le 23.
Le Baron Stuart, dans ses pourparlers avec les Ministres roumains, insiste toujours
sur la conclusion d’une convention qui, selon le désir de l’Empereur, doit précéder la prise
de possession.
Si le Cabinet de St. Pétersbourg ne donne pas son assentiment à l’entrée dans la
Dobroudcha, projetée pour le 23, le Gouvernement roumain remettra prise de possession
mais s’adressera officiellement aux Puissances.
Mr Cogalniceano réitère à Votre Excellence la prière d’accorder à la Roumanie son
bienveillant appui.
Copie d’un télégramme adressé en date du 22 Novembre 1878 par le Comte Hoyos
à Son Excellence Monsieur le Comte Andrássy.
Mr Cogalniceano vient de me faire dire qu’il est tombé d’accord avec Baron Stuart,
qui accepte propositions contenues dans la note du 15 dont j’ai transmis copie par courrier
parti ce matin.
Cet accord, qui étend à la Dobroudcha le régime actuellement en vigueur en
Roumanie, n’a pas encore été ratifié par le Gouvernement russe et ne peut par conséquent
être considéré comme définitif.
312
Mr Balaceano prétend que Sa Majesté l’Empereur lui aurait donné hier l’assurance
que le différend avec la Russie est aplané [sic]. –
Le Gouvernement russe, qui n’a pas ratifié l’accord intervenu entre Baron Stuart et
r
M Cogalniceano, ne veut pas se contenter de voir appliquées à la Dobroudcha les
dispositions réglant depuis la conclusion de la paix le passage des troupes russes. Le
Cabinet de St. Pétersbourg demande toujours l’extension de la convention du 4 Avril 1877
et n’admet que la restriction suivante : « en tant que cette convention a trait aux
communications militaires assurées à la Russie par l’article XXII du traité de Berlin. »
La contre-proposition des Ministres roumains n’en diffère que dans un point, mais
qui est essentiel. Ils veulent que l’accord soit basé non pas sur la convention du 4 Avril
conclue pour l’état de guerre, mais sur les stipulations qui en sont restées en vigueur.

1
Wird nicht publiziert.

Preanobile Conte,
Pentru a completa cele trei telegrame pe care mi-am permis să le trimit Excelenței
Voastre pe parcursul ultimelor două zile, depeșe pe care am onoarea să le alătur în copie în
anexă la acest plic1, mă voi strădui să reconstitui diferitele faze prin care au trecut, începând
de la data de 20 a lunii curente, negocierile în curs între guvernele rus și român cu privire la
acel modus vivendi ce urmează a fi stabilit pentru a asigura Rusiei comunicațiile sale prin
Dobrogea.
Excelența Voastră cunoașteți conținutul notei domnului Kogălniceanu din data de
18 a lunii curente, prin care acest ministru exprimă, în numele guvernului său, dorința ca
administrația românească să poată începe să funcționeze în Dobrogea începând cu data
de 23 a acestei luni.
Baronul Stuart a răspuns la acest mesaj, spunând că îl va aduce la cunoștința guver-
nului său, că nu poate decât să deplângă o hotărâre care este atât de bruscă, dar și
neașteptată, că Împăratul formulase în mod expres dorința ca luarea în stăpânire să fie
precedată de o înțelegere dintre cele două guverne și că modul de a acționa al României
este departe de a fi asemănător celui adoptat de Rusia cu privire la luarea în posesiune
a Basarabiei.
Citindu-mi acest document, domnul Kogălniceanu mi-a spus că nu se poate nici
măcar discuta despre acuzațiile ministrului rezident rus.
Mai întâi, decizia guvernului român nu este nici bruscă și nici neașteptată, întrucât
de mai bine de o lună România are dreptul să considere că Dobrogea îi aparține și pentru că
motivele pentru care a amânat intrarea în stăpânirea Dobrogei nu mai există. În fine,
modurile de acțiune de care se plânge Baronul Stuart sunt copiate după cele ale Rusiei, și
că, în special, ultimul alineat al notei din data de18 este reproducerea textuală a cuvintelor
de care guvernul rus s-a folosit pentru a cere predarea Basarabiei.
313
Așteptând răspunsul de la Livadia, Baronul Stuart și-a continuat negocierile cu

domnul Kogălniceanu, la care a participat și domnul Brătianu. În timpul acestor negocieri,
s-a discutat mai ales despre diferitele articole din care este compusă convenția de la
4 aprilie 1877. Pe de o parte, [s-a manifestat] tendința de a le păstra pe toate, pe de alta,
intenția de a le elimina pe cele care au fost introduse doar din motivul stării de război
existente atunci.
Domnul Kogălniceanu mă asigură că, dintre cele patruzeci de articole pe care
această convenție le conține, 39 sunt împotriva României și doar unul este în favoarea sa,
anume acela prin care Rusia garantează integritatea teritoriului român.
În sfârșit, în ziua de 22, la puține ore după ce am avut o lungă conversație cu
ministrul Afacerilor Străine, acesta mi-a comunicat, prin secretarul său general, că s-a ajuns
la un acord condiționat, în virtutea căruia Baronul Stuart, sub rezerva consimțământului
guvernului său, acceptă propunerile formulate în nota din 15 noiembrie (Excelența Voastră
aveți o copie a acestei note), propuneri care au fost rezumate în patru puncte.
A doua zi, ministrul rezident al Rusiei a primit două telegrame de la guvernul său.
Prima, care se referă la decizia ce s-a luat de a intra pe data de 23 în Dobrogea, declară că
responsabilitatea și consecințele unei asemenea măsuri ar reveni doar guvernului român.
Potrivit impresiilor domnului Brătianu, rezultă din acest răspuns, al cărui conținut exact, de
altfel, nu îl cunosc, că guvernul rus nu ar fi dat înapoi în fața unui conflict armat și că ar fi
respins cu forța trupele române ce ar fi trebuit să ocupe Dobrogea. Dar – și Excelența
Voastră cunoaște deja acest fapt – guvernul român nu a avut niciodată intenția să împingă
lucrurile atât de departe, și guvernul deja luase decizia de a amâna trecerea trupelor în cazul
în care Rusia ar fi refuzat să-și dea consimțământul. A doua telegramă, care a ajuns ieri la
Baronul Stuart, se referă la acordul menționat mai sus. Telegrama nu conține autorizația
cerută, dar se pare, totuși, că lasă o anumită marjă de manevră reprezentantului rus pentru a
continua negocierile pe baza principiilor apropiate celor adoptate de miniștrii români. Prin
urmare, Baronul Stuart a redactat o declarație prin care încearcă să împace stipulările
convenției din 4 aprilie cu cele ale articolului 22 al Tratatului de la Berlin. Iată sensul
acestei declarații:
Guvernul imperial cere ca stipulările convenției din 4 aprilie să fie aplicate
Dobrogei în măsura în care acestea se referă la comunicațiile militare garantate Rusiei prin
articolul 22 al Tratatului de la Berlin.
Miniștrii români propun însă următoarea redacție:
Guvernul imperial cere ca stipulările care reglementează astăzi trecerea trupelor ruse
prin România să fie, de asemenea, aplicate Dobrogei, în ceea ce privește dispozițiile
acestora care se referă la comunicațiile militare garantate Rusiei prin articolul 22 al
Tratatului de la Berlin.
Baronul Stuart a transmis această din urmă propunere la Livadia și, potrivit spuselor
domnului Kogălniceanu de azi dimineață, el nu cunoaște încă răspunsul pe care guvernul
rus l-a formulat.
Așadar, negocierile se vor relua în seara aceasta sau mâine și, dacă nici de această
dată nu se va ajunge la o înțelegere, guvernul român va fi constrâns să anunțe Camerele, a
căror sesiune ordinară se va deschide miercurea viitoare, că, de vreme ce eforturile sale de a
ajunge la un acord cu Rusia au eșuat, a trebuit să renunțe, pentru moment, la luarea în stăpâ-
nire a Dobrogei și, în consecință, s-a văzut obligat să revoce ordinele date în acest scop.
Este de la sine înțeles că miniștrii români acordă cea mai mare importanță evitării
acestei situații, care le-ar face poziția foarte dificilă, și ei încă mai speră că vor putea anunța
corpurile legislative despre faptul împlinit al predării Dobrogei către România.
314
Înainte de a încheia acest raport, îmi permit să rectific o informație greșită conținută
în unul dintre ultimele mele rapoarte. Am spus că guvernul român a fost încurajat de
guvernul de la Berlin să persevereze în intenția sa de a nu încheia niciun act care ar fi în
contradicție cu stipulările ultimului Congres.
Această informație nu este tocmai exactă.
Este adevărat că guvernul român, care s-a adresat pe vremuri Principelui Bismarck
pentru a-l întreba, în calitatea sa de președinte al Congresului, când ar trebui România, în
opinia sa, să intre în posesiunea Dobrogei, cancelarul german i-a transmis că el crede
că această clauză a Tratatului va trebui executată imediat ce frontiera dintre Dobrogea și
Bulgaria va fi trasată.
De atunci, guvernul german s-a retras într-o tăcere absolută, stare din care agentul
român n-a reușit să-l scoată.
Hoyos
ad N. 161 pol. București, 24 noiembrie 1878

Copia unei telegrame adresate de către Contele Hoyos Excelenței Sale domnului
Conte Andrássy pe data de 22 noiembrie 1878.
Rusia n-a răspuns încă la nota din data de 18, anunțând intenția de a trece Dunărea
pe 23.
În timpul negocierilor sale cu miniștrii români, Baronul Stuart insistă în continuare
asupra încheierii unei convenții care, conform dorinței împăratului, trebuie să preceadă
luarea în posesiune.
Dacă guvernul de la Sankt Petersburg nu-și dă acordul pentru intrarea în Dobrogea
plănuită pentru 23, guvernul român va amâna luarea în posesiune, dar se va adresa în mod
oficial Marilor Puteri.
Domnul Kogălniceanu repetă rugămintea ca Excelența Voastră să acorde României
sprijinul binevoitor al Domniei Voastre.
Copia unei telegrame adresată pe data de 22 noiembrie 1878 de către Contele Hoyos
Excelenței Sale domnului Conte Andrássy.
Domnul Kogălniceanu tocmai mi-a comunicat că a căzut de acord cu Baronul
Stuart, care acceptă propunerile conținute în nota din data de 15, pe care le-am transmis în
copie prin corespondența plecată astăzi dimineață.
Acest acord, care extinde asupra Dobrogei regimul actual în vigoare în România, n-
a fost încă ratificat de guvernul rus și, prin urmare, nu poate fi considerat definitiv.
Domnul Bălăceanu pretinde că Majestatea Sa, Împăratul, i-ar fi dat ieri asigurarea că
neînțelegerea cu Rusia este aplanată.
Copia unei telegrame adresate în ziua de 23 noiembrie 1878 de către Contele Hoyos
Excelenței Sale domnului Conte Andrássy.
Guvernul rus, care n-a ratificat încă acordul convenit între Baronul Stuart și domnul
Kogălniceanu, nu vrea să se mulțumească cu aplicarea, în cazul Dobrogei, a dispozițiilor
care reglementează, de la încheierea păcii, trecerea trupelor ruse. Guvernul de la Sankt
315
Petersburg cere în continuare extinderea convenției din 4 aprilie 1877 și nu admite decât
următoarea restricție: „în măsura în care această convenție se referă la comunicațiile
militare garantate Rusiei prin articolul 22 al Tratatului de la Berlin.”
Contrapropunerea miniștrilor români nu se deosebește decât într-un punct, dar într-un
punct esențial. Ei vor ca acordul să se bazeze nu pe convenția din 4 aprilie, încheiată pe
perioada stării de război, ci pe stipulările acesteia care au rămas în vigoare.
1
Nu se publică.
58
Bucarest, am 25. November 1878. Privatbrief. Hoyos an Andrássy

Hochgeborner Graf,
In meinem gehorsamen Berichte N°161 habe ich mir erlaubt, den Gang der
Verhandlungen über die Frage des Durchzugsrechtes durch die Dobrutscha, wie sie mir von
Herrn Cogalniceano und theilweise auch von Herrn Bratianu in den einzelnen Phasen
mitgetheilt wurden, in Kürze wiederzugeben.
Obwol diese Angaben durch Vorzeigung von Aktenstücken erhärtet wurden und ich
auch in einigen Fällen über die Richtigkeit derselben in anderer Weise Controlle zu üben in
der Lage war, so mag es doch hin und wieder vorgekommen sein, daß mir nicht immer die
volle Wahrheit gesagt wurde.
Namentlich habe ich Grund anzunehmen, daß Herr Cogalniceano, als ich ihn în
Folge des von Euerer Excellenz in der Nacht vom 21. auf den 22. erhaltenen Telegrammes
Morgens früh in seinem Landhause aufsuchte, mir den Umstand geflissentlich verschwieg,
daß er am Abend vorher mit Baron Stuart zu einer bedingten Verständigung gelangt sei.
Der Minister wußte bereits durch ein Telegramm der Agence Havas, daß Euere Excellenz
vom Delegirten Falk interpellirt worden waren; es könnte demnach angenommen werden,
daß dies das Motiv seiner theilweisen Unaufrichtigkeit mir gegenüber gewesen sei;
entweder um die allerdings von der russischen Regierung später nicht gut geheissene
Verständigung nicht zu früh an die Öffentlichkeit gebracht zu sehen, oder auch weil es ihm
vielleicht nicht unlieb war, daß in der ungarischen Delegirten-Versammlung aus dem
Munde Euerer Excellenz die Thatsache der nicht erfolgten Verständigung constatirt würde.
Daß ich einige Stunden später den wahren Stand der Dinge erfuhr, verdanke ich nur
einem Telegramme des Herrn Balaceano, welcher meldete, S.M. der Kaiser hätte Sich ihm
gegenüber dahin geäussert, es freue Ihn, daß die Differenz mit Rußland geebnet sei.
Herr Cogalniceano sandte sofort seinen General-Secretär zu mir, um mir sagen zu
lassen, daß die Meldung des rumänischen Gesandten nicht ganz richtig sei, indem zwar eine
Verständigung mit Baron Stuart erzielt worden sei, dieselbe aber noch der Bestätigung von
Seite des rußischen Cabinetes bedürfe.
Ich muß indeß die Möglichkeit zugeben, daß Herr Cogalniceano erst im Laufe des
Morgens die Zustimmung des rußischen Residenten zu dem rumänischen Vorschlage
erhalten hatte, in welchem Falle natürlich der angedeutete Verdacht unbegründet wäre.
316
Was nun die, hie und da auch in meinen Gesprächen mit den beiden Ministern zu
Tage getretene Annahme betrifft, Baron Stuart sei im Einverständniß mit General Nikitin,
dem Commandanten der bisher hier cantonnirten Truppen, in seinen Forderungen weiter
gegangen, als es ihm seine Regierung vorgeschriebenen hatte, so glaube ich, daß dieselbe
nicht stichhältig ist und daß es wirklich den Absichten des rußischen Cabinetes selbst
und nicht dem Übereifer seiner Vertreter zuzuschreiben ist, wenn dieselben Anfangs mehr
forderten, als mit den Bestimmungen des Berliner Vertrages vereinbar gewesen wäre.
Als Beweis dafür dient mir das allerdings in claris abgefaßte Original-Telegramm
des Herrn Giers, welches ich heute in Händen hatte und aus dessen Inhalt zu ersehen ist,
daß das rußische Cabinet nur mit großem Widerstreben die Forderung, die Convention vom
4. April 1877 als Basis der Verständigung anzunehmen, fallen läßt.
Ich will mich nicht erkühnen, eine Ansicht über die Gründe auszusprechen, welche
die rußische Regierung zu dem nun thatsächlich eingetretenen Rückzuge vermocht haben, da
mir hierüber umso weniger ein Urtheil zusteht als mir nicht bekannt ist, was außerhalb des
Bukarester Terrains vor sich gegangen ist, indeß schwebte mir von allem Anfange der Gedanke
vor, dem ich auch in einer früheren Berichterstattung Ausdruck zu geben mir erlaubte, daß
Rußland zwar kein Mittel unversucht lassen werde, um Rumänien zu einer Convention zu
drängen, welche der russischen Armee eine dominirende Stellung in der Dobrutscha einräu-
men sollte, daß es aber, wenn die hiesige Regierung fest bliebe, Anstand nehmen würde, sich
mit den Bestimmungen des Berliner Vertrages in offenen Widerspruch zu setzen.
Wenn jedoch aus dem bisherigen Vorgehen der russischen Regierung ein Schluß auf
deren zukünftige Haltung erlaubt ist, so ist anzunehmen, daß die Tendenz, sich in der
Dobrutscha eine feste Stellung zu sichern, bei der Durchführung der Räumung neuerdings
zu Tage treten werde, und daß demnach nicht alle Schwierigkeiten in dieser Angelegenheit
überwunden sind.
Ich brauche schließlich nicht hinzuzufügen, daß die Herren Bratianu und Cogalniceano
Grund haben, mit dem in der 11ten Stunde errungenen diplomatischen Erfolge überaus
zufrieden zu sein, denn es unterliegt wol keinem Zweifel, daß die Lage des Ministeriums
eine überaus bedenkliche gewesen wäre, wenn sie den übermorgen zusammentretenden
Kammern die Mittheilung zu machen gehabt hätten, daß Bessarabien zwar abgetreten, daß
aber die Besitzergreifung der Dobrutscha in Frage gestellt sei.
Genehmigen Euere Excellenz den Ausdruck meiner tiefen Ehrfurcht.
Hoyos
București, 25 noiembrie 1878. Scrisoare particulară. Hoyos către Andrássy

Preanobile Conte,
În raportul meu nr. 161, mi-am permis să redau pe scurt evoluția negocierilor în
chestiunea tranzitului prin Dobrogea, așa cum mi-au fost prezentate de către domnul
Kogălniceanu și parțial și de către domnul Brătianu în anumite faze.
Deși aceste informații au fost întărite prin invocarea diferitor acte, în câteva cazuri,
fiind eu însumi în situația de a le putea verifica în alt mod, se prea poate să nu-mi fi fost
spus întotdeauna adevărul.
Mai cu seamă, am motive să presupun că domnul Kogălniceanu, când, în urma
telegramei primite de la Excelența Voastră în noaptea de 21 spre 22 l-am căutat dis-de-
317
dimineață în reședința sa de la țară, a trecut sub tăcere faptul că el, cu o seară înainte,
ajunsese la o înțelegere cu Baronul Stuart. Ministrul știa deja, printr-o telegramă a agenției
Havas, că Excelența Voastră ați fost interpelat de către delegatul Falk; de aceea, se poate
presupune că acesta a fost motivul nesincerității sale parțiale față de mine; fie pentru a nu
face prea devreme publică o înțelegere cu guvernul rus, care ar putea fi rău văzută, fie poate
pentru că nu i-a displăcut faptul de a constata, din intervenția Excelenței Voastre din Adu-
narea delegației ungare, eșecul înțelegerii.
Întâmplarea de a afla, doar câteva ore mai târziu, cum stăteau lucrurile în realitate, o
datorez exclusiv unei telegrame a domnului Bălăceanu, care a anunțat că Majestatea Sa,
Împăratul, i-a mărturisit că se bucură pentru aplanarea divergențelor cu Rusia.
Domnul Kogălniceanu a trimis imediat la mine pe secretarul său general cu ordin
să-mi spună că înștiințarea primită de la ministrul plenipotențiar român nu este întru totul
exactă, în sensul că s-a realizat, ce-i drept, o înțelegere cu Baronul Stuart, dar că mai este
nevoie de confirmarea ei din partea cabinetului rusesc.
Eu trebuie, totuși, să admit posibilitatea ca domnul Kogălniceanu să fi primit abia în
cursul dimineții acordul reprezentantului rus față de propunerile românești, caz în care
suspiciunea despre care am vorbit nu mai are niciun temei.
În ceea ce privește presupunerea, care a apărut de câteva ori în discuțiile mele cu cei
doi miniștri, anume că Baronul Stuart, aflat în înțelegere cu generalul Nikitin, comandantul
trupelor dislocate până acum aici, a mers cu pretențiile sale mai departe decât îi ceruse
guvernul său, cred că nu s-a confirmat și că, într-adevăr, a fost intenția cabinetului rus și nu
zelul reprezentantului său, când cei dintâi au pretins la început mai mult decât se încadra în
prevederile Tratatului de la Berlin.
Ca dovadă în acest sens îmi servește, desigur, originalul telegramei în clar a
domnului Giers, pe care o am astăzi în mână, și din al cărei conținut se vede că guvernul
rus, doar după multe împotriviri, a renunțat la pretenția sa de a considera ca bază a înțe-
legerii convenția din 4 aprilie 1877.
Nu vreau să mă încumet să exprim o părere asupra motivelor care au determinat
guvernul rus să bată efectiv în retragere, pentru că nu este de competența mea să exprim o
judecată în acest sens, deoarece nu cunosc ce s-a petrecut în afara Bucureștiului, dar de la
bun început m-a bătut gândul, pe care mi-am permis să-l exprim, într-un raport anterior, că
Rusia nu va lăsa niciun mijloc neîncercat ca să preseze România spre încheierea unei
convenții care să acorde armatei ruse o poziție dominantă în Dobrogea, dar dacă guvernul
de aici rămâne ferm pe poziție, atunci rușii vor evita să intre în contradicție deschisă cu
prevederile tratatului de la Berlin.
Dacă, totuși, mi-ar fi permisă formularea unei concluzii pe baza evoluțiilor de până
acum referitoare la atitudinea viitoare a rușilor, este de presupus că tendința lor de a-și
asigura o poziție fermă în Dobrogea la evacuarea ei se va manifesta din nou, iar din acest
motiv se poate spune că nu au fost înlăturate toate dificultățile legate de această chestiune.
Nu mai am nevoie să adaug că domnii Kogălniceanu și Brătianu au motiv să fie
foarte mulțumiți de succesul diplomatic repurtat în ceasul al 11-lea, pentru că nu încape
nicio îndoială că situația guvernului lor ar fi fost extrem de problematică, dacă la reunirea
de poimâine a Camerelor ar fi trebuit să comunice că Basarabia a fost ce-i drept retrocedată,
dar că luarea în posesie a Dobrogei este încă sub semnul întrebării.
Hoyos
318
59
Monsieur le Comte,
Ainsi que j’ai eu l’honneur d’en informer Votre Excellence par mon télégramme en
date du 25 de ce mois – ci-joint en copie – les questions militaires se rattachant à la réunion
de la Dobroutcha à la Roumanie ont enfin trouvé une solution satisfaisante.
L’entente qui s’est établie à ce sujet est non seulement un succès diplomatique pour
la Roumanie; elle constitue aussi une nouvelle consécration des décisions que l’Europe a
prises à Berlin.
La Russie, après avoir prétendu à occuper une position militaire dans la Dobroutcha,
qui n’aurait pu se concilier ni avec l’esprit ni avec la lettre du traité de Berlin, se contente
maintenant des facilités de passage qui y ont été stipulées et que la Roumanie ne lui avait
jamais contestées.
Il est vrai que le Ministre-Résident russe a été le premier à invoquer les stipulations
du traité de Berlin, – en les interprétant toutefois à sa manière, – il est vrai aussi que la seule
pièce vraiment compromettante, le projet de convention, n’a jamais été entre les mains des
Ministres roumains, il est vrai encore que la prétention de ne livrer la Dobroutcha que sous
certaines conditions a été présentée sous la forme, anodine en apparence, d’un désir
personnel de l’Empereur; – mais malgré tout le soin que la diplomatie russe a mis à ôter à
ses demandes tout caractère comminatoire, il n’est pas moins évident qu’une infraction aux
stipulations du traité de Berlin avait été méditée et toutes les protestations ne pourront
mettre à néant le fait que la Russie a mis jusqu’ici obstacle à l’occupation de la Dobroutcha
dont le droit de possession revenait à la Roumanie, le jour même où elle avait cédé la
Bessarabie.
Quant à la Roumanie, elle a peut-être eu le tort de ne pas s’être tenue strictement à
l’article XXII qui lui prescrivait la conclusion d’un arrangement avec la Russie à l’effet de
régler la question des communications et d’avoir laissé subsister, du moins en partie, une
convention militaire qui avait été arrêtée à un moment où la Roumanie se trouvait à la
merci de la Russie.
Je me permets de soumettre sous ce pli les deux notes1 qui ont été échangées entre le
Ministre des Affaires étrangères de la Roumanie et le Représentant de la Russie par suite de
l’accord qui vient de s’établir entre ces deux États.
Hoyos
ad Nr. 162/Polit., Bukarest, am 27. November 1878

Le Gouvernement russe a accepté l’amendement Cogalniceano, conçu en ces termes :
« Le Gouvernement Impérial demande que les stipulations qui règlent aujourd’hui le
passage des troupes russes à travers la Roumanie soient aussi appliquées à la Dobroutcha
dans celles de leurs dispositions qui ont trait aux communications militaires assurées à la
Russie par l’article XXII du traité de Berlin. »
319
Cette entente sera consacrée par un échange de notes. Le Prince Charles part cette nuit
pour Braila afin d’y passer en revue les troupes qui entreront demain dans la Dobroutcha.
Mr Cogalniceano attribue à l’intervention du Cabinet Impérial et Royal auprès de
celui de St. Pétersbourg l’aplanissement du différend.

1
Preanobile Conte,
După cum am avut onoarea să o informez pe Excelența Voastră prin telegrama mea
de pe data de 25 a acestei luni, pe care o anexez alăturat în copie, chestiunile militare legate
de unirea Dobrogei cu România au fost rezolvate, în fine, într-un mod satisfăcător.
Înțelegerea stabilită în această privință este nu numai un succes diplomatic pentru
România. Ea constituie și o nouă consfințire a deciziilor pe care Europa le-a luat la Berlin.
După ce Rusia a pretins să ocupe o poziție militară în Dobrogea, care nu s-ar fi putut
împăca nici cu spiritul, nici cu litera Tratatului de la Berlin, ea se mulțumește acum cu
înlesnirile pentru trecerea [trupelor sale] stipulate în acel tratat și pe care România nu i le-a
contestat niciodată.
Este adevărat că ministrul rezident rus a fost primul care a invocat stipulările
Tratatului de la Berlin, interpretându-le, totuși, în modul său personal. Este adevărat, de
asemenea, că singurul document cu adevărat compromițător, anume proiectul de convenție,
nu s-a aflat niciodată în mâinile miniștrilor români. Mai este adevărat și faptul că pretenția
de a nu preda Dobrogea decât în anumite condiții a fost prezentată sub forma, în aparență
inofensivă, a unei dorințe personale a Împăratului. Totuși, în pofida tuturor strădaniilor pe
care diplomația rusă le-a depus ca să înlăture din cererile sale orice caracter amenințător, nu
este mai puțin evident că o încălcare a stipulărilor Tratatului de la Berlin a fost premeditată,
și toate protestele nu vor putea face să dispară faptul că Rusia a pus până acum piedici față
de ocuparea Dobrogei, al cărei drept de posesiune i-a revenit României chiar în ziua în care
aceasta a cedat Basarabia.
În ceea ce privește România, poate că a făcut greșeala de a nu fi respectat cu
strictețe articolul 22, care îi impunea încheierea unei înțelegeri cu Rusia cu scopul de a
reglementa chestiunea comunicațiilor, precum și de a fi lăsat să subziste, măcar parțial, o
convenție militară care fusese stabilită într-un moment în care România se afla la cheremul
Rusiei.
Îmi permit să prezint, în cuprinsul acestui plic, cele două note 1 care au fost
schimbate între ministrul Afacerilor Străine al României și reprezentantul Rusiei în urma
acordului care tocmai a fost încheiat între aceste două state.
Hoyos
320
ad Nr. 162/Polit., București, 27 noiembrie 1878

Copia unei telegrame adresate pe data de 25 noiembrie 1878 de Contele Hoyos către
Excelența Sa domnul Conte Andrássy.
Guvernul rus a acceptat amendamentul lui Kogălniceanu, formulat în acești termeni:

„Guvernul imperial cere ca stipulările care reglementează astăzi trecerea trupelor
ruse prin România să fie, de asemenea, aplicate Dobrogei în privința dispozițiilor acestora
care se referă la comunicațiile militare garantate Rusiei prin articolul 22 al tratatului de
la Berlin”.
Acest acord va fi consacrat printr-un schimb de note. Principele Carol pleacă, în
această noapte, la Brăila pentru a trece în revistă trupele care vor intra mâine în Dobrogea.
Domnul Kogălniceanu atribuie aplanarea diferendului intervenției guvernului impe-
rial și regal pe lângă cel din Sankt Petersburg.

1
Nu se publică.
60
Bukarest, am 11. Dezember 1878. Nr. 172/H.P. Hoyos an Andrássy
Hochgeborner Graf!
Mit Beziehung auf meinen gehorsamen Bericht vom 30. November N°160/H.P.1
beehre ich mich Eurer Excellenz ergebenst mitzutheilen, daß ich heute die Frage der
Eisenbahn-Anschlüße mit Herrn Bratianu in eingehender Weise erörtert habe2.
Die Auffassungen des Minister-Präsidenten laßen sich in Kürze folgender Maßen
resumiren.
Rumäniens Intereßen sind durch die Nicht-Eröffnung der Linie Orsova-Vercerova in
keiner erheblicher Weise tangirt. Österreich-Ungarn allein erleidet durch diesen Aufschub
Schaden, denn es erschwert sich hierdurch den Absatz seiner Industrie-Producte. Rumänien
hingegen exportirt so gut wie gar nichts über diese Grenze, da die Ausfuhr seiner Natur-
Producte oder Halbfabrikate beinahe ausschließlich Donau abwärts und per mare stattfindet.
Nach diesen Äußerungen dürfte auf die Mitwirkung Herrn Bratianu’s kaum zu zählen
sein, um die von Seite Ungarns für die sofortige Eröffnung der Strecke Orsova-Vercerova
gewünschten compensationen von der rumänischen Regierung zu erreichen. Seine Auslas-
sungen bezüglich der gemeinsamen Bahnhöfe liefern ferner den Beweis, daß, wenn er
überhaupt compensationen zulaßen würde, diese nach seiner Ansicht nicht in der Regelung
der Frage über die Grenzstationen zu suchen wären.
Herr Bratianu gibt nämlich vor, zur Überzeugung gekommen zu sein, daß die
Errichtung von gemeinsamen Bahnhöfen nicht im Intereße Rumäniens gelegen sei. Die
Erfahrung habe gelehrt, daß diese Einrichtung für dasselbe nur mit Nachtheilen verbunden
sei und zu Conflicten führe. Wenn auf fremdem Gebiete befindlich, ist überdieß die
Überwachung3 der eigenen Organe ungenügend. Auch ist es für einen so kleinen Staat wie
321
Rumänien äußerst schwierig, unter solchen Umständen seinen Beamten die Parität mit
Jenen des mächtigen Nachbar-Reiches zu wahren.
Aus diesen Gründen, meint Herr Bratianu, daß es vorzuziehen wäre, wenn jeder
Staat einen getrennten Grenz-Bahnhof auf eigenem Gebiete einrichten würde.
Ich brauche Eure Exzellenz wol nicht die Einwürfe zu wiederholen, die ich dank
dem reichen Material, das mir zu Gebote steht, den Anschauungen des Ministers entge-
gensetzen konnte, und glaube nur bemerken zu sollen, daß ich dem Herrn Minister-
Präsidenten folgendes zu bedenken gab. Wenn eine Einigung über die schwebende Frage
nicht bald getroffen werde, könnte es am Ende geschehen, daß als Seitenstück zur Strecke
Orsova-Vercerova die Linie Plojesti-Kronstadt ausgebaut sein werde, ohne daß die
Eröffnung erfolge.
In der That erscheint mir die Dringlichkeit eines Übereinkommens um so einleuch-
tender als dasselbe den Vertretungs-Körpern der beiden betheiligten Länder vorzulegen
sein wird, und z. B. die hiesigen Kammern, wenn ich recht unterrichtet bin, nicht all’zu
lange beisammen bleiben dürften. Ein zweiter Grund sofort zu einer Entscheidung zu
gelangen, liegt in der Nothwendigkeit den Bau der Station Predeal in Angriff zu nehmen.
Herr Guilloux, den ich vorgestern besuchte, theilte mir mit, daß er die Pläne für die
Station Predeal demnächst der rumänischen Regierung vorlegen werde.
Auf meine Aufforderung, mir hinsichtlich des Standes der Arbeiten auf der unga-
rischen Seite im Vertrauen die volle Wahrheit zu sagen, gab mir dieser Herr die Versicherung,
daß die Vollendung der Strecke Predeal-Kronstadt allerdings in diesem Jahre nicht mehr zu
erwarten sei, obwol, wenn die Arbeiten etwas rascher gefördert worden wären, dieß leicht
hätte der Fall sein können. Bei günstiger Jahres-Zeit, meinte er, würde die Vollendung nicht
mehr als etwa 14 Tage erfordern, so daß, wenn man wollte, die Theilstrecke Kronstadt-
Sinaia noch immer gegen den 15. Mai k. J. würde eröffnet werden können.
Diese Auskünfte haben für mich um so mehr Werth als bei den rumänischen Staats-
männern selbstverständlich die Tendenz sich geltend macht und im Laufe der Verhand-
lungen noch mehr hervortreten dürfte, den Rückstand, in welchem sich die Arbeiten auf der
ungarischen Theilstrecke befinden, zu der Beweisführung zu benützen, daß, wenn früher
die k. und k. Regierung sich über die Langsamkeit der Bauführung zu beklagen hatte, jetzt das
gerade Gegentheil der Fall ist und es nicht dem Verschulden der rumänischen Regierung
zuzuschreiben ist, wenn die Strecke Sinaia-Kronstadt nicht schon im Laufe dieses Monates
eröffnet werden könne.
Bei Besprechung dieses Sachverhaltes mit Herrn Bratianu konnte ich mich denn
auch auf das Argument stützen, daß es der königlich ungarischen Regierung nicht schwer
gefallen wäre, die erwähnte Strecke bis zum 1/13 Dezember fertig zu stellen, daß dieselbe
jedoch hierzu nicht verpflichtet war, indem die darauf bezüglichen Vorschläge des Herrn
Demeter Sturdza zu keiner Einigung geführt hätten, und zwar in erster Linie deßhalb nicht,
weil dieser Unterhändler von seiner Regierung desavouirt worden sei.
Bei dieser Gelegenheit sprach sich der Herr Minister-Präsident entschieden gegen
das von Herrn Demeter Sturdza befürwortete Project aus, welches damals vom Minister-
Conseil als unannehmbar bezeichnet wurde.
Meine Hoffnung, das erwähnte Conventionsproject von der rumänischen Regierung
als Ausgangspunkt weiterer Verhandlungen angenommen zu sehen, ist demnach eine geringe,
und kommt nun Alles darauf an, ob Herr Demeter Sturdza, – den ich bisher vergebens
aufsuchte, – den ernstlichen Willen und den nöthigen Einfluß besitzt, um das Cabinet im
Gegensatze zu Herrn Bratianu’s geringer Geneigtheit, den Wünschen der königl. ungarischen
Regierung entgegenzukommen, in einer uns günstigen Weise umzustimmen.
322
Ich habe dem Herrn Minister-Präsidenten erklärt, ich würde trachten mich der
Geneigtheit des Herrn Finanz-Ministers4 sowol als jener des Herrn Ministers der öffent-
lichen Bauten, Herrn Ferichidi’s zu versichern, mit welchem Vorschlage Herr Bratianu sich
einverstanden erklärte und mir versprach, dem betreffenden Ressort-Minister seiner Seite
eine schleunige Behandlung der in Rede stehenden Angelegenheit zu empfehlen.
Ich unterließ auch nicht, den Herrn Minister-Präsidenten darauf aufmerksam zu
machen, daß die nun schon so lange bestehende Differenz die guten Beziehungen der
beiden Staaten in ein schiefes Licht stelle und eine weitere Verschleppung derselben die
Gefahr in sich schlöße, daß das sonst so gute Einvernehmen gestört werde.
Ehe ich diesen gehorsamen Bericht schließe, beehre ich mich die ergebene Anfrage
zu stellen, ob, für den Fall als die rumänische Regierung in der That auf die Errichtung
getrennter Bahnhöfe bestehen sollte, dieses Begehren die Möglichkeit einer Verständigung
ausschließen würde oder nicht.
Hoyos
HHStA AR F34(SR)/Kt. 278, f. 583-587.

1
2
Siehe Dok. Nr. 45.
3
[der Bahnhöfe].
4
Dimitrie A. Sturdza.
București, 11 decembrie 1878. Nr. 172/H.P. Hoyos către Andrássy

Preanobile Conte!
Referitor la raportul meu din 30 noiembrie nr. 160/H.P.1, am onoarea să comunic
Excelenţei Voastre că astăzi am discutat pe larg cu domnul Brătianu problema joncţiunilor
de cale ferată2.
Opiniile președintelui de Consiliu se pot rezuma, pe scurt, în modul următor:
Interesele României nu sunt atinse în mod deosebit prin nedeschiderea liniei Orşova-
Vârciorova. Austro-Ungaria singură va avea de suferit pagube prin această amânare, pentru
că, în felul acesta, se îngreunează desfacerea produselor ei industriale. România, dimpo-
trivă, nu exportă aproape nimic prin acest punct de frontieră, deoarece exportul produselor
ei naturale sau semifabricate se face aproape, în exclusivitate, pe Dunăre şi pe mare.
După aceste declaraţii, nu se mai poate miza aproape deloc pe implicarea domnului
Brătianu în obținerea compensaţiilor dorite de partea ungară de la guvernul român pentru
deschiderea imediată a liniei Orşova-Vârciorova. Apoi, declaraţiile sale referitoare la gările
comune ne oferă dovada că, dacă ar fi de oferit compensaţii, acestea nu ar trebui căutate în
reglementarea problemei gărilor de frontieră.
Domnul Brătianu pretinde, anume, că el a ajuns la convingerea că ridicarea unor
gări comune nu este în interesul României. Experienţa l-a învăţat că asemenea construcţii
sunt legate doar de dezavantaje şi duc la conflicte. Când se află pe teritoriu străin,
supravegherea3 prin propriile organe de ordine nu este suficientă. De asemenea, pentru un
stat atât de mic precum România este extrem de greu ca, în aceste condiţii, să obţină pentru
funcţionarii ei paritatea cu cei ai imperiului vecin.
323
Din aceste motive, ar fi de preferat, afirmă domnul Brătianu, ca fiecare stat să

construiască o gară de frontieră pe teritoriul propriu.
Nu mai am nevoie să repet Excelenţei Voastre obiecţiile pe care, graţie bogatului
material ce-mi stă la dispoziţie, aş putea să le opun părerilor ministrului, cred doar că
trebuie să precizez că aş putea să-i dau de gândit președintelui de Consiliu în felul următor.
Dacă nu se va ajunge curând la consens în problema în cauză, s-ar putea ca, în final, să se
întâmple ca linia laterală Orşova-Vârciorova să fie extinsă în continuarea liniei Ploieşti-
Braşov, fără ca să mai aibă loc deschiderea.
Într-adevăr, urgenţa unui acord mi se pare cu atât mai rezonabilă cu cât acesta va fi
adus în faţa Corpurilor legislative ale celor două ţări implicate, şi, de pildă, Camerele de aici,
dacă nu am fost informat eronat, nu vor mai rămâne reunite multă vreme. Un al doilea motiv
pentru a ajunge la o decizie rezidă în necesitatea de a se trece la construcţia gării Predeal.
Domnul Guilloux, pe care l-am vizitat alaltăieri, mi-a comunicat că planurile pentru
construcţia gării Predeal vor fi în curând prezentate guvernului român.
La cererea mea de a-mi spune, în mod confidenţial, care este, în realitate, stadiul
lucrărilor de partea maghiară, domnul respectiv m-a asigurat că finalizarea tronsonului
Predeal-Braşov nu mai este de aşteptat anul acesta, deşi, dacă lucrurile s-ar fi mișcat ceva
mai repede, finalizarea construcției se putea realiza cu uşurinţă. Dacă vremea s-ar păstra
bună, finalizarea n-ar dura mai mult de 14 zile, aşa încât, dacă s-ar vrea, tronsonul Braşov-
Sinaia ar putea fi dat în folosinţă în jurul datei de 15 mai anul viitor.
Pentru mine aceste informaţii sunt cu atât mai valoroase cu cât la oamenii de stat
români se manifestă, fireşte, tendinţa care în cursul negocierilor s-ar putea accentua şi mai
mult, ca întârzierea în care se află lucrările pe partea ungară să fie folosită ca o dovadă că,
dacă guvernul i. și r. s-ar fi plâns mai devreme de încetineala lucrărilor, acum lucrurile ar fi
stat cu totul altfel şi nu guvernului român i se poate atribui vina că tronsonul Sinaia-Braşov
nu a fost dat în folosinţă încă în cursul anului acestuia.
Discutând această situaţie cu domnul Brătianu, m-am putut baza şi pe argumentul că
guvernului regal ungar nu i-ar fi greu să termine tronsonul menţionat până la 1/13 decembrie,
dar că respectivul guvern nu este obligat la aşa ceva pentru că propunerile în acest sens ale
domnului Dimitrie Sturdza nu au dus la niciun consens, iar înainte de toate pentru că acest
negociator a fost dezavuat de către guvernul său.
Cu acest prilej, președintele de Consiliu s-a pronunţat categoric împotriva proiec-
tului promovat de domnul Dimitrie Sturdza, care pe atunci a fost socotit drept inacceptabil
de către Consiliul de miniştri.
Speranţa mea ca guvernul român să accepte proiectul de convenţie menţionat drept
punct de plecare pentru negocierile ulterioare este deci redusă; drept urmare, totul depinde
de faptul dacă domnul Dimitrie Sturdza (pe care până acum l-am căutat zadarnic) va avea
voinţa fermă şi influenţa necesară pentru a determina cabinetul de a veni, în opoziţie cu
disponibilitatea infimă a domnului Brătianu, în întâmpinarea dorinţelor guvernului regal
ungar și de a adopta o atitudine favorabilă nouă.
Am declarat domnului președinte de Consiliu că aş încerca să mă asigur atât de
disponibilitatea domnului ministru de Finanţe4 cât şi de cea a ministrului Lucrărilor Publice,
domnul Pherekyde, propunere cu care domnul Brătianu s-a declarat de acord, promițându-
mi că, în ceea ce îl priveşte, va recomanda miniştrilor de resort o rezolvare rapidă a ches-
tiunii în cauză.
Nu am omis să atrag atenţia domnului președintele de Consiliu asupra faptului că
această divergenţă, care persistă de atâta vreme, aruncă o lumină nefavorabilă asupra
324
bunelor relaţii dintre cele două state şi orice tărăgănare conţine pericolul de a perturba o
înţelegere care în rest este atât de bună.
Înainte de a încheia acest raport, îmi permit să formulez întrebarea dacă, în cazul în
care guvernul român va insista asupra construirii unor gări separate, această pretenţie
exclude sau nu posibilitatea unei înţelegeri.
Hoyos
HHStA AR F34(SR)/Kt. 278, f. 583–587.

1
Nu se publică.
2
3
[gărilor].
4
Dimitrie A. Sturdza.
61
Hochgeborner Graf!
Herr Demeter Sturdza war so eben bei mir und bildete die Frage der Eisenbahn-
Anschlüße beinahe ausschließlich den Gegenstand unserer 1 ½ stündigen Unterredung.
Derselbe versprach mir die Aufmerksamkeit seiner Collegen sofort auf diese
dringende Angelegenheit zu lenken und deren Ansichten hierüber zu sondiren.
Ich glaube annehmen zu können, daß Herr Demeter Sturdza einem Einverständniße
unter folgenden Bedingungen das Wort reden würde.
I. Getrennte Bahnhöfe in Orsova und Vercerova (Natürlich würden die Rumänen
den internationalen Bahnhof in Vercerova zu errichten vorziehen. Da aber einer Verlegung
desselben nach Orsova sicherlich schon aus dem Grunde nicht zugestimmt würde, weil die
Bahnhof-Anlagen in Vercerova vollendet und auf einen internationalen Personen-Verkehr
berechnet sind, so erscheint die Trennung der Bahnhöfe noch als die relativ vortheilhafteste
Lösung).
II. Die Station Predeal wird gemeinsamer Bahnhof für die Reisenden und deren
Gepäck; das österreichische Zollamt für den Waarenverkehr ist in Kronstadt; die nach
Rumänien eingeführten Waaren werden erst in Plojesti, beziehungsweise Bucarest, je nach
ihrer Bestimmung, zollamtlich behandelt.
III. Beide Regierungen verpflichten sich, die Linie Plojesti-Kronstadt längstens bis
1. oder 15. Dezember 1879 dem Verkehre zu übergeben.
IV. Hält eine der Regierungen diesen Termin nicht ein, so hat sie der andern ein
Pönale von 100,000 Francs pro Monat zu zahlen.
(Nachdem die Strecke Predeal-Kronstadt, wenn die Aussage Herrn Guilloux’s
vollkommen richtig ist – in der guten Jahreszeit in der kürzesten Zeit vollendet werden
kann, so ist die eingeräumte Reciprocität nur eine formelle, wäre aber deshalb nothwendig,
weil sonst die rumänische Regierung sich zu dem Pönale nie herbeiließe).
325
V. Die k. und k Regierung verpflichtet sich, die Strecke Orsova-Vercerova zu

eröffnen, sobald die beiderseitigen Vertretungskörper die obige Übereinkunft angenommen
haben werden.
Eventuell könnte anstatt der Stipulirung eines Pönales auf die Bestimmung, Verband-
Tarife zu bilden, zurückgegriffen werden.
Ob dieser Punkt jedoch rumänischer Seits als annehmbar erscheinen würde, konnte
mir Herr Sturdza heute noch nicht sagen.
Überhaupt haben die angeführten Bestimmungen nur die Bedeutung, daß sie nach
der Überzeugung des Herrn Finanz-Ministers von einem rumänischen Minister vertreten
werden könnten.
Indem ich an Eure Excellenz das ergebenste Ersuchen stelle, mich auf telegra-
phischem Wege in Kenntniß setzen zu wollen, ob ich ermächtigt bin, auf der oberwähnten
Basis eine Verständigung zu suchen, bitte ich Hochdieselben den Ausdruck meiner tiefen
Ehrfurcht zu genehmigen.
Hoyos
HHStA AR F34(SR)/Kt. 278, f. 578–580.

Preanobile Conte!
Domnul Dimitrie Sturdza tocmai a trecut pe la mine, iar chestiunea joncţiunilor de
cale ferată a constituit, aproape exclusiv, obiectul întrevederii noastre, care a durat o oră şi
jumătate.
Acesta mi-a promis că va atrage imediat atenţia colegilor săi asupra acestei chestiuni
urgente şi va sonda părerile lor în această privinţă.
Cred că pot presupune că domnul Dimitrie Sturdza va avea un cuvânt de spus în
privința încheierii unei eventuale înţelegeri în următoarele condiţii:
I. Gări separate la Orşova şi Vârciorova (sigur că românii ar prefera să stabilească o
gară internaţională la Vârciorova. Deoarece o mutare a acesteia la Orşova nu va fi însă
categoric acceptată, măcar și pentru faptul că lucrările la infrastructura gării de la Vârciorova,
gândită anume pentru un trafic de pasageri internaţional, au fost deja încheiate, separarea
celor două gări apare ca fiind soluţia cea mai convenabilă).
II. Gara Predeal va fi o gară comună pentru călători şi bagajele lor; oficiul vamal
austriac pentru trafic de mărfuri se află la Braşov; mărfurile introduse în România vor fi
vămuite abia la Ploieşti, respectiv la Bucureşti, în funcţie de destinaţia lor.
III. Ambele guverne se obligă să deschidă pentru circulaţie linia Ploieşti-Braşov cel
mai târziu la 1 sau la 15 decembrie 1879.
IV. Dacă unul dintre guverne nu va respecta acest termen, atunci va trebui să
plătească celuilalt o penalitate de 100.000 de franci pe lună.
(Deoarece tronsonul Predeal-Braşov poate fi inaugurat în cel mai scurt timp,
profitând de o vreme frumoasă (dacă declaraţiile domnului Guilloux sunt corecte), recipro-
citatea acordată este una de natură doar formală, dar de aceea ar fi tocmai necesară, fiindcă
altminteri guvernul român nu ar accepta niciodată să plătească vreo penalitate).
V. Guvernul i. și r. se obligă să deschidă tronsonul Orşova-Vârciorova de îndată ce
ambele Corpuri legiuitoare vor fi acceptat convenţia de mai sus.
326
Eventual, s-ar putea ca în loc să se stipuleze penalităţi să se elaboreze precizări

privind tarifele de legătură.
Domnul Sturdza însă nu a putut să-mi spună astăzi dacă acest punct ar putea fi
acceptat totuşi de către partea română.
Evident, precizările de mai sus au doar semnificaţia că, după convingerea domnului
ministru de Finanţe, ar putea fi susţinute de către un ministru român.
Adresând Excelenţei Voastre rugămintea respectuoasă de a binevoi să mă înştiinţeze
telegrafic dacă sunt împuternicit să încerc să ajung la o înţelegere pe bazele mai sus
menţionate, rog să binevoiți a accepta, Excelența Voastră, asigurarea profundei mele
considerațiuni.
Hoyos
HHStA AR F34(SR)/Kt. 278, f. 578–580.

62
Bukarest, am 19. Dezember 1878. Nr. 177/Polit. Hoyos an Andrássy
Hochgeborner Graf!
Herr Cogalniceano hat unlängst in einem Gespräche mit einem seiner näheren
Bekannten einige Äußerungen fallen laßen, die mir nicht ohne Intereße scheinen.
Ich erlaube mir diese Auslaßungen im Nachstehenden wiederzugeben so wie sie mir
selbst hinterbracht worden sind:
„Man hat mich gestürzt,”1 sagte Herr Cogalniceano, „aber ich werde wieder ans
Ruder kommen, denn ich gestehe, ich liebe die Macht; auch bin ich der Einzige in diesem
Lande, welcher eine Idee hat und bei dem Fürsten Einfluß genug besitzt, um meiner Idee
Eingang zu verschaffen.
Ich sehe nämlich für Rumänien nur ein Mittel, um seine Selbstständigkeit zu
bewahren; dieses besteht darin, die Nachfolge auf den Thron schon jetzt sicherzustellen.
Den Tag, wo wir nicht mehr ein Mitglied einer europäischen Herrscherfamilie an
unserer Spitze haben, sind wir der Gefahr ausgesetzt, daß Rußland bei erster Gelegenheit
sich der Moldau bemächtigt. In diesem Falle würde Österreich-Ungarn gezwungen sein die
Wallachei für sich zu nehmen. Was die Dobrutscha betrifft, so ist dieselbe ohnehin nicht
bestimmt lange bei Rumänien zu bleiben, denn es wäre thöricht zu glauben, wir seien der
Mission gewachsen, dieses Land zu civilisiren oder uns zu assimiliren.
Der Fürst hat keine Leibes-Erben, es ist demnach nothwendig, daß er schon jetzt
seinen Nachfolger aus einem der regierenden Fürstenhäuser Europas wähle, und daß er
dieses thue wird meine Sorge sein.”
Daß Herr Cogalniceano sich wirklich in diesem Sinne geäußert hat scheint mir
außer Zweifel zu stehen; ob seine Worte jedoch mehr als der Ausdruck einer augen-
blicklichen Stimmung sind, möchte ich dahingestellt sein laßen.
Bezüglich des in der Constitution Rumänien’s (Art. 83) begründeten Rechtes des
Für<s>ten Carl seinen Nachfolger zu wählen wäre nur zu bemerken, daß dieses Recht nur
dann in Kraft tritt, wenn die Brüder des Regierenden Fürsten und deren Nachkommen auf
den rumänischen Thron verzichtet haben.
327
Meines Wissens ist dieß bis jetzt nicht der Fall und wird auch der zweite Sohn des
ältesten Bruders des Fürsten Carl als dessen Nachfolger angesehen.
Hoyos

1
Die Enthebung aus seinem Amt als Außenminister.
București, 19 decembrie 1878. Nr. 177/Polit. Hoyos către Andrássy

Preanobile Conte!
Nu demult, într-o discuție cu una dintre cunoștințele sale apropiate, domnul
Kogălniceanu a făcut câteva declarații care nu mi se par lipsite de interes.
În cele ce urmează, îmi permit să redau aceste declarații, așa cum mi-au fost relatate
chiar mie:
„Am fost răsturnat”1, a spus domnul Kogălniceanu, „dar o să vin eu înapoi la cârmă,
pentru că recunosc: iubesc puterea; de asemenea, sunt singurul din țara asta care are idei și
suficientă influență la principe pentru a croi drum ideilor mele.
Pentru România văd un singur mijloc care să-i permită păstrarea independenței și
acesta constă în a asigura de pe acum succesiunea la Tron.
Din ziua în care nu vom mai avea în fruntea noastră un membru al unei familii
domnitoare europene, suntem expuși pericolului ca Rusia să acapareze Moldova cu prima
ocazie. În acest caz, Austro-Ungaria va fi obligată să ia Valahia pentru ea. În ceea ce
privește Dobrogea, categoric, aceasta oricum nu este menită să rămână multă vreme la
România, pentru că ar fi o nebunie să credem că suntem noi la înălțimea misiunii de a
civiliza această țară sau de a o asimila.
Principele nu are moștenitori, de aceea este necesar să-i alegem de pe acum
succesorul dintr-una din casele domnitoare ale Europei, iar faptul că el trebuie să facă acest
lucru va fi grija mea”.
Nu mă îndoiesc deloc că domnul Kogălniceanu s-a exprimat chiar în acest mod,
dacă însă cuvintele sale sunt, totuși, mai mult expresia unei stări de moment, aceasta
rămâne de văzut.
În ceea ce privește prerogativa Principelui de a-și alege succesorul, așa cum este ea
trecută în Constituție (art. 83), ar fi de observat doar că acest drept intră în vigoare numai
atunci când frații Principelui domnitor și urmașii lor au renunțat la Tronul românesc.
Din câte știu eu, această problemă nu s-a pus până acum, așa că cel de-al doilea fiu
al fratelui mai mare al Principelui Carol poate fi considerat ca fiind succesorul său.
Hoyos
1
Îndepărtarea din funcția de ministru al Afacerilor Străine.
328
63
Hochgeborner Graf!
Das hohe Rescript vom 16. d. Mts III 4332/9, sammt Beilage ist in Folge einer
Postverspätung erst heute in meine Hände gelangt.
In Anbetracht der Dringlichkeit, über unsere Eisenbahn-Verbindungen mit Rumänien
eine Verständigung herbeizuführen, sowie des Umstandes, daß Herr Balaceano die Vorschläge
seiner Regierung bereits zur Kenntniß Eurer Excellenz gebracht haben und demnach die
neuesten, den Wünschen Rumäniens so sehr entgegen kommenden dispositionen der kgl.
ung. Regierung demnächst kennen lernen dürfte, hielt ich es für angezeigt, den Herrn
Campineano und Demeter Sturdza mit der veränderten Sachlage im Vertrauen bekannt
zu machen und auf diese Weise dem königl. ungar. Ministerium das Verdienst der
Spontaneität zu wahren.
Ich habe jedoch den Inhalt der Note des kgl. ungarischen Herrn Minister-Präsidenten
vom 14. d. Mts nur dazu benützt, um den beiden Ministern von der Geneigtheit der kgl.
ungarischen Regierung zu sprechen, die Garantie-Frage unter der Bedingung fallen zu
laßen, daß Rumänien Kronstadt als gemeinsamen Waaren-Bahnhof acceptiren würde.
Nachdem die anderen zwei Punkte, nämlich Trennung der Grenz-Bahnhöfe auf der
Orsova-Bucarester-Linie und Eröffnung der Theilstrecken der Predeal-Linie mit Einrichtung
eines Frachtwagendienstes bereits den Gegenstand der Nachtrags-Instructionen an Herrn
Balaceano bilden, so ist in der That nunmehr die Bahnhofs-Frage auf der Predeal-Linie
auszutragen.
Laut des rumänischen Vorschlages wäre das Princip der Trennung der Grenz-
Stationen auch auf dieser Bahn in Anwendung zu bringen, und würde demnach Kronstadt
als die österreichisch-ungarische, Predeal als die rumänische Grenzstation für alle Zweige
des Zoll- und Eisenbahndienstes zu bezeichnen sein.
Würde die kgl. ungar. Regierung diese Lösung der Frage annehmen, so könnte die
Nachtrags-Convention unterzeichnet und dieselbe den hiesigen Kammern selbst vor Weih-
nachten vorgelegt werden. Im andern Falle ist nicht abzusehen, wann die Verhandlungen zu
einem gedeihlichen Ende führen würden.
Der Übernahme des Betriebes auf der Theilstrecke Sinaia-Predeal von Seite der kgl.
ungarischen Staatsbahn würde sich die Schwierigkeit entgegenstellen, daß Herrn Guilloux,
welcher über genügendes Rollmaterial verfügt, die Befahrung dieser Strecke so lange der
Bau der ganzen Linie nicht vollendet sein wird, zugesagt worden ist. Selbst wenn er auf
dieses Recht, was den Personen- und Waarenverkehr betrifft, verzichten würde, bestände
noch immer die Unzukömmlichkeit, daß zwei verschiedene Verwaltungen die benannte
Strecke benützen müßten, da Herr Guilloux jedenfalls die Baumaterialien zu transportiren
haben würde.
Im Falle die kgl. ung. Regierung der Errichtung getrennter Bahnhöfe auf der
Predeal-Linie beistimmen sollte, würde ferner die Nothwendigkeit, während des Betriebes
der Theilstrecke Sinaia-Predeal-Kronstadt zur gemeinsamen Grenzstation zu machen,
wegfallen, indem nach der Aussage des Herrn Dem. Sturdza, Herr Guilloux sich im Stande
erklärt hätte, bis zum nächsten Frühjahre wenigstens eine provisorische Station in Predeal
zu errichten.
329
Was die Eröffnungs-Termine betrifft, so wird hier gewünscht, daß für jenen der
mehrfach berührten Theilstrecken der 15te. Mai, für jenen der ganzen Bahn 15te. November
oder der 1. Dezember festgesetzt werde1.
Hoyos
HHStA AR F34(SR)/Kt. 278, f. 546–552.
1
1879.

Preanobile Conte!
Din cauza unei întârzieri a poştei, directiva din 16 a acestei luni III 4332/9,
împreună cu anexa, a ajuns abia azi la mine.
Având în vedere atât urgenţa de a ajunge la o înţelegere privind legăturile noastre
feroviare cu România, precum şi faptul că domnul Bălăceanu a expus deja Excelenţei
Voastre propunerile guvernului său şi, aşadar, cele mai recente dispoziţii ale guvernului
regal ungar, atât de binevoitoare dorinţelor României, vor putea fi în curând cunoscute,
consider că este oportun să-i pun în temă, în mod confidenţial, pe domnii Câmpineanu şi
Dimitrie Sturdza în legătură cu situaţia modificată şi, în felul acesta, să las în seama guver-
nului regal ungar meritul iniţiativei.
M-am folosit, totuşi, de conţinutul notei domnului președintele de Consiliu regal
maghiar doar pentru a vorbi celor doi miniştri despre disponibilitatea guvernului regal
ungar de a renunţa la chestiunea garanţiei, cu condiţia ca România să accepte Braşovul ca
gară comună pentru mărfuri.
După ce următoarele două puncte, anume separarea gărilor de frontieră de pe
tronsonul Orşova-Bucureşti şi deschiderea porţiunilor de pe linia Predeal cu instituirea unui
serviciu al vagoanelor de marfă, formează deja instrucţiunile suplimentare trimise către
domnul Bălăceanu, putem spune că, de acum, chestiunea gărilor de pe linia Predeal s-a
rezolvat, într-adevăr.
În conformitate cu propunerea românească, principiul separării gărilor de frontieră
ar trebui aplicat şi la această gară şi, în consecinţă, Braşovul ar trebui considerat gară de
frontieră austro-ungară, iar Predealul gară românească de frontieră pentru toate ramurile
serviciilor feroviare şi de vamă.
Dacă guvernul regal ungar ar accepta această soluţie a problemei, atunci s-ar putea
semna o convenţie suplimentară şi aceasta va fi prezentată Camerelor de aici, chiar înainte
de Crăciun. Altfel nu se poate prevedea când vor putea fi aduse negocierile la un final
favorabil.
Preluarea de către societatea feroviară regală ungară a exploatării pe porţiunea
Sinaia-Predeal s-ar lovi de dificultatea legată de faptul că domnului Guilloux, care dispune
de suficient material rulant, i s-a promis că nu se va circula pe această porţiune atâta vreme
cât lucrările nu sunt finalizate. Chiar dacă el ar renunţa la acest drept, în ce priveşte
circulaţia persoanelor şi a mărfurilor, ar persista neajunsul că două administraţii diferite ar
trebui să folosească numita porţiune, deoarece domnul Guilloux ar trebui, în orice caz, să-şi
transporte materialele de construcţie.
330
În cazul în care guvernul regal ungar ar consimţi la construirea de gări separate pe

linia Predeal, ar dispărea necesitatea construirii unor gări comune pe durata exploatării
tronsonului Sinaia-Predeal-Braşov, deoarece, din spusele domnului Dimitrie Sturdza, reiese
că domnul Guilloux a declarat că este în stare ca, până la primăvară, să construiască cel
puţin o gară provizorie la Predeal.
În ceea ce priveşte termenele de deschidere, aici se doreşte ca, pentru porţiunile
cele mai solicitate, acesta să fie fixat pentru ziua de 15 mai, iar pentru toată linia ziua de
15 noiembrie sau 1 decembrie1.
Hoyos
HHStA AR F34(SR)/Kt. 278, f. 546–552.

1
1879.
64
Monsieur le Comte,
Dans un entretien que j’ai eu récemment avec Mr le Ministre des finances, je n’ai
pas manqué de faire allusion au discours que Mr Démètre Sturdza avait prononcé quelques
jours auparavant au Sénat, discours dans lequel ce Ministre avait cité, – ainsi que j’ai eu
l’honneur de le mander par mon rapport coté N°178, – les paroles dont Votre Excellence
s’est servie pour répondre aux attaques d’un des délégués de l’opposition.
Mr Sturdza me dit à ce sujet qu’il avait cru ne pas pouvoir mieux préciser la
situation actuelle de la Roumanie et le rôle qui, en vertu du traité de Berlin, lui était échu
qu’en reproduisant textuellement le passage y relatif du discours de Votre Excellence.
Ces paroles, aussi bien que les déclarations au sujet de la ferme intention des
puissances de veiller à la stricte exécution des décisions de Berlin et de s’opposer par
conséquent à toute tentative d’infraction, ont produit ici – à ce que m’assure le Ministre des
finances – une excellente impression.
Il a ajouté que la dernière guerre avait amené pour la Roumanie, à part la nouvelle
situation qui lui était faite, un résultat d’une importance capitale : c’est de l’avoir
complètement détachée de la Russie.
Avant 1877, il n’y avait que les classes élevées qui voyaient le danger auquel
l’avenir de la Roumanie était exposé, tandis que les basses classes n’étaient pas à même de
s’en rendre compte.
« Aujourd’hui que la Roumanie a servi de passage aux armées russes, qu’on les a
vues de près, que nos troupes ont combattu à leur côté et qu’on a reconnu l’état d’infériorité
dans lequel cette nation se trouve au point de vue de la civilisation, en la comparant aux
roumains, aujourd’hui, » me dit le Ministre, « il n’y a plus personne qui ne se révolte à
l’idée de devenir une dépendance de la Russie. En même temps cette sainte horreur qu’inspirait
au peuple roumain sa puissante voisine s’est évanouie comme un mirage. »
331
Mr D. Sturdza étant connu pour sa russophobie, il serait superflu de relever que son
langage n’est peut-être pas l’expression exacte de l’opinion publique et qu’on ne peut
l’accepter que sous bénéfice d’inventaire.
Veuillez agréer, Monsieur le Comte, les hommages de mon profond respect.
Hoyos

Preanobile Conte,
Într-o convorbire pe care am avut-o recent cu domnul ministru al Finanțelor, nu am
pierdut ocazia să fac aluzie la discursul pe care domnul Dimitrie Sturdza l-a rostit cu câteva
zile mai înainte în Senat, discurs în care acest ministru a citat cuvintele de care Excelența
Voastră s-a folosit pentru a răspunde atacurilor unuia dintre delegații opoziției, după cum
am avut onoarea să Vă comunic prin raportul meu sub nr. 178.
În legătură cu aceasta, domnul Sturdza mi-a spus că el a crezut că nu poate să
definească mai bine situația actuală a României și rolul care îi revine acesteia în virtutea
Tratatului de la Berlin decât reproducând textual pasajul discursului Excelenței Voastre
care se referă la acest aspect.
Aceste cuvinte, precum și declarațiile privind intenția fermă a Marilor Puteri de a
veghea la stricta executare a hotărârilor de la Berlin și de a se opune în consecință oricărei
încercări de încălcare a acestora au produs aici o impresie excelentă, după cum mă asigură
ministrul Finanțelor.
El a adăugat că ultimul război a adus României, pe lângă situația nouă care i-a fost
creată, un rezultat de o importanță capitală, anume de a o fi detașat complet de Rusia.
Înainte de 1877, doar păturile superioare vedeau primejdia la care era expus viitorul
României, pe când păturile de jos nu erau capabile nici măcar să-și dea seama de aceasta.
„Astăzi, când România a servit armatelor rusești drept loc de trecere, când acestea
au fost văzute de aproape, când trupele noastre au luptat alături de ele și când s-a
recunoscut starea de inferioritate în care se află acest neam, din punctul de vedere al civi-
lizației, în comparație cu românii, în ziua de azi”, mi-a spus ministrul, „nu mai există
nimeni care să nu se revolte față de ideea de a deveni un satelit al Rusiei. În același timp,
acea groază sfântă pe care vecina sa puternică o inspira poporului român s-a risipit ca
o fantasmă”.
De vreme ce domnul D. Sturdza este cunoscut pentru rusofobia sa, ar fi de prisos să
scot în evidență faptul că discursul său e posibil să nu exprime în mod exact tendințele
opiniei publice și că poate fi acceptat numai cu rezervele de rigoare.
Hoyos

332
65

Monsieur le Comte,
Mr Campineano, en me parlant des affaires de la Dobroutcha, me dit que les incon-
vénients résultant de l’intention manifeste de la Russie de maintenir des garnisons sur
différents points de ce territoire devaient être considérés à un double point de vue.
Il y avait d’abord la question de l’installation des troupes roumaines.
Votre Excellence se rappelle que dans le projet de convention mis en avant par le
Gouvernement russe, il devait être stipulé que l’armée russe conserverait tous les édifices
qui se trouveraient être occupés par elle lors de la prise de possession de la Dobroutcha par
la Roumanie.
Bien que la Russie ne soit pas parvenue à faire accepter cette proposition, qui a subi
naturellement le même sort que les autres stipulations projetées, la manière de procéder des
autorités militaires russes ne laisse guères deviner, à ce qu’il paraît, que l’occupation des
meilleurs édifices et établissements ne leur revient pas de droit.
Tout en faisant la part des exagérations, il est néanmoins très-compréhensible que
les militaires roumains ne se sentent pas très-disposés à renoncer au profit de l’armée russe
à des installations convenables et à se voir traités d’intrus là où ils croient être en droit de se
considérer comme les maîtres.
En se plaçant, d’un autre côté, au point de vue de la Russie, on ne saurait guères
s’étonner que ses généraux continuent à profiter de tous les avantages qui découlent pour
eux de leur position de « premiers occupants ».
Mais, abstraction faite de ces difficultés matérielles, il y a, selon le Ministre, des
considérations d’un autre ordre d’idées qui portent le Gouvernement roumain à faire des
vœux ardents pour que l’occupation russe en Dobroutcha prenne fin.
Le Gouvernement princier ne peut en effet considérer la prise de possession de cette
province comme réelle tant que l’armée russe s’arroge non seulement le droit d’y tenir
garnison, mais aussi celui de conserver les ouvrages qu’elle y a construits.
Mr Campineano me parla à ce sujet des batteries de Küstendche, de Tultcha et de
Sulina, tout en admettant cependant qu’elles n’étaient pas armées. Quant à ces deux dernières,
le Ministre fit l’observation qu’elles avaient d’autant moins de raison d’être que l’article LII
du traité de Berlin dit explicitement que toutes les forteresses et fortifications qui se trouvent
sur le parcours du Danube devront être rasées et qu’il n’en sera pas élevé de nouvelles1.
Le Ministre des Affaires étrangères me confia aussi que le Gouvernement russe
avait beaucoup insisté pour que le personnage qui avait rempli jusqu’ici les fonctions de
Gouverneur de la Dobroutcha fût reconnu par le Gouvernement roumain en sa nouvelle
qualité de Consul, demande à laquelle le Gouvernement princier avait cru devoir opposer
un refus formel.
Veuillez agréer, Monsieur le Comte, les hommages de mon profond respect.
Hoyos
1
„Um die Sicherheiten zu verstärken, welche für die als im europäischen Interesse liegend
anerkannte Freiheit der Schiffahrt auf der Donau bestellt sind, bestimmen die Hohen vertragschließenden
Theile, daß alle Festungen und Befestigungen, welche sich an dem Laufe des Flusses von dem Eisernen Thore
ab bis zu seinen Mündungen befinden, geschleift und neue nicht angelegt werden sollen...”
333
Preanobile Conte,
Vorbindu-mi despre chestiunile legate de Dobrogea, domnul Câmpineanu mi-a spus
că incomoditățile care rezultă din intenția manifestă a Rusiei de a păstra garnizoane în
diferite locuri ale acestui ținut trebuie să fie analizate din două puncte de vedere.
Mai întâi, este vorba despre chestiunea instalării trupelor române.
Excelența Voastră vă amintiți că, în proiectul de convenție propus de guvernul rus,
trebuia să fie stipulat faptul că armata rusă va păstra toate clădirile pe care le ocupa la
momentul luării în stăpânire a Dobrogei de către România.
Chiar dacă Rusia nu a reușit ca această propunere să fie acceptată, ea suferind firește
aceeași soartă ca celelalte stipulări preconizate, modul de acțiune al autorităților militare
ruse pare că nu lasă deloc să se întrevadă faptul că ocuparea celor mai bune clădiri și
instituții nu le revine de drept.
Chiar dacă ținem cont de exagerări, este totuși cât se poate de comprehensibil că
militarii români nu se simt prea dispuși să renunțe în favoarea armatei ruse la instalațiile
militare convenabile și să fie tratați drept intruși acolo unde ei cred că sunt îndreptățiți să se
considere stăpâni.
Dacă, pe de altă parte, privim lucrurile din punctul de vedere al Rusiei, nu ne putem
mira deloc că generalii săi continuă să profite de toate avantajele care decurg pentru ei din
poziția lor de „primi ocupanți”.
Dar, făcând abstracție de aceste greutăți materiale, există, potrivit ministrului, consi-
derații de un alt ordin de idei care fac ca guvernul român să-și dorească din suflet ca ocu-
parea rusă a Dobrogei să ia sfârșit.
Într-adevăr, guvernul princiar nu poate considera că luarea în posesiune a acestei
provincii este reală cât timp armata rusă își arogă nu numai dreptul de a ține garnizoană, dar
și pe cel de a păstra fortificațiile pe care le-a construit acolo.
În această privință, domnul Câmpineanu mi-a vorbit despre bateriile din Constanța,
Tulcea și Sulina, admițând în același timp că nu sunt echipate cu armament. Cu privire la
ultimele două baterii, ministrul a observat că ele au cu atât mai puține motive să existe,
având în vedere faptul că articolul 52 al Tratatului de la Berlin stipulează explicit că toate
cetățile și fortificațiile care se află de-a lungul cursului Dunării vor trebui distruse și că nu
vor fi construite altele noi1.
Ministrul Afacerilor Străine mi-a mărturisit și faptul că guvernul rus a insistat mult
ca persoana care a îndeplinit până acum funcțiile de guvernator al Dobrogei să fie
recunoscută în noua sa calitate de consul de către guvernul român. Guvernul princiar a
considerat potrivit să răspundă acestei cereri printr-un refuz formal.
Hoyos

1
„Pentru a mări garanțiile asigurate libertății de navigațiune pe Dunăre, care e recunoscută de un
interes european, Înaltele Puteri contractante hotărăsc ca toate întăririle și fortificațiile ce se găsesc pe tot
cursul râului de la Porțile de Fier până la gurile lui, să fie desființate și nu se vor mai putea ridica altele noi...”.
334
66
Bukarest, am 6. Jänner 1879. Nr. 8/Polit. Hoyos an Andrássy
Hochgeborner Graf!
Anknüpfend an meinem gehorsamsten Bericht vom 19. v. Mts Nro177, welcher von
der vermeintlichen Absicht Herrn Cogalniceano’s handelt, die Frage der Thronfolge auf’s
Tapet zu bringen, beehre ich mich einige weitere Daten über denselben Gegenstand zu
Eurer Excellenz Kenntniß zu bringen.
Die am Ende des erwähnten Berichtes gemachte Bemerkung, daß die nächsten
Anverwandten des Fürsten Carl auf den rumänischen Thron nicht verzichtet haben und
demnach die Wahl eines Nachfolgers mit der Constitution nicht vereinbart wäre, hat ihre
volle Richtigkeit. Herrn Cogalniceano’s Plan zielt demnach nicht auf die Wahl eines
Nachfolgers, sondern dahin ab, daß mit dem nach Artikel 83 in erster Linie zur Thronfolge
berufenen ältesten Bruder des Fürsten Carl ein Abkommen darüber getroffen werde,
welcher seiner Söhne für den rumänischen Thron zu designiren sei, sowie auch darüber,
daß der betreffende Prinz schon jetzt vom regierenden Fürsten zu adoptiren und hier im
Lande zu erziehen sei.
Herr Cogalniceano soll im vorigen Sommer über diese Angelegenheit mit dem
Fürsten Anton von Hohenzollern verhandelt und dieselbe auch unlängst in einer geheimen
Sitzung des Senates zur Sprache gebracht haben.
Bei letzterer Gelegenheit wäre es Herr Boeresco gewesen, welcher die discussion
dadurch abschnitt, daß er erklärte, die Sache gehöre vor das Forum der Revisions-
Kammern1. Es wird sich nun zeigen, ob Herr Cogalniceano seinen Antrag in der That vor
diese Körperschaft bringen wird.
Wenn ich nicht falsch berichtet bin, so fände der in Rede stehende Plan keinen
großen Anklang bei Ihrer kgl. Hoheit2 der Frau Fürstin.
Es läßt sich indeß nicht läugnen, daß in einem Lande wie Rumänien, in dem es an
Thron-Candidaten nicht fehlt, ein Interregnum auch nur von einigen Tagen vermieden
werden muß und daß demnach die Vorsorge vollständig gerechtfertigt erscheint, einen
presumtiven Thronfolger für alle Fälle schon jetzt im Lande zu haben.
Hoyos
1
[der Verfassung].
2
Fürst Carol und Fürstin Elisabeth nahmen den Titel Königliche Hoheit am 21. September 1878 an.
București, 6 ianuarie 1879. Nr. 8/Polit. Hoyos către Andrássy

Preanobile Conte!
Legat de raportul meu nr. 177 din ziua de 19 a lunii trecute, în care era vorba de
intenţia domnului Kogălniceanu de a pune pe tapet chestiunea succesiunii la Tron, am
onoarea să mai aduc la cunoştinţa Excelenţei Voastre câteva alte date pe această temă.
335
Precizarea făcută la sfârşitul menţionatului raport că rudele cele mai apropiate ale
Principelui Carol nu au renunţat la Tronul românesc şi, în consecinţă, alegerea unui succesor nu
ar fi conformă cu Constituţia, este pe deplin îndreptăţită. Planul domnului Kogălniceanu
vizează, aşadar, nu alegerea unui succesor, ci ca, în conformitate cu articolul 83, să se facă un
acord cu fratele mai mare al Principelui Carol, prin care acela să-şi desemneze fiii pentru
Tronul românesc, şi, de asemenea, respectivul prinţ să fie de pe acum adoptat de către
Principele domnitor şi să fie crescut aici, în ţară.
Se spune că, vara trecută, domnul Kogălniceanu ar fi negociat în această chestiune
cu Principele Anton von Hohenzollern, iar rezultatele au fost prezentate recent într-o
şedinţă secretă a Senatului.
Cu acest ultim prilej, domnul Boerescu ar fi fost cel care a tranşat discuţia, afirmând
că problema este de competenţa Camerelor de revizuire1. Acum se va vedea dacă domnul
Kogălniceanu va aduce, într-adevăr, propunerea sa în faţa acestor Camere.
Dacă nu am fost eronat informat, planul în chestiune nu este agreat de Alteţa Sa
Regală2, Principesa.
În schimb, nu se poate ignora faptul că într-o ţară precum România, în care
candidaţii la Tron nu lipsesc, trebuie evitat un interregnum, fie doar şi de câteva zile şi, în
consecinţă, grija aceasta de a avea de pe acum în ţară, pentru orice eventualitate, un
moştenitor posibil al Tronului apare pe deplin justificată.
Hoyos
1
[a Constituţiei].
2
Principele Carol și principesa Elisabeta au adoptat titlul de Altețe Regale pe data de 21 septembrie 1878.
67

Monsieur le Comte,
Le Ministre des Affaires étrangères vient de me dire que le Gouvernement princier
saisira les Puissances signataires du traité de Berlin officiellement de la divergence de vues
existant entre les Gouvernements de la Russie et celui de la Roumanie au sujet de la déli-
mitation de la Bessarabie.
Ainsi que j’ai eu l’honneur de le mander à Votre Excellence par mon rapport en date
du 24 Décembre dernier N°180, le Gouvernement roumain soutient la thèse que
l’article XLV 1 ne parlant que du Thalweg du Pruth, ainsi que de celui du bras de Kilia, il
s’ensuit que les Puissances signataires n’ont pas eu l’intention de fixer un tracé analogue
pour le parcours du Danube compris entre l’embouchure du Pruth et le Tschatal d’Ismaïl.
Le Gouvernement princier est en conséquence d’avis que, pour ce qui concerne cette partie
du fleuve, le Thalweg ne saurait être considéré comme la limite du territoire rétrocédé et
que la Russie n’a droit qu’à la rive gauche du Danube. Le Gouvernement russe au contraire
demande que le Thalweg soit adopté comme frontière pour tout le parcours du Danube.
336
Ces deux interprétations différentes de l’art. XLV ont été, Votre Excellence le sait,
consignées dans le protocole dressé par les commissaires russe et roumain.
Depuis, le Gouvernement russe a proposé de constater moyennant un échange de
notes l’accord qui s’est établi pour la partie du fleuve en aval du Tchatal d’Ismaïl, mais le
Gouvernement princier a déclaré qu’il considérait le travail de la commission comme un et
indivisible et qu’on n’en saurait détacher une partie; que de plus, le commissaire roumain
n’avait accepté sur plusieurs points le tracé proposé par la Russie que dans la supposition
que cette dernière Puissance tiendrait de son côté compte de la manière de voir de son
propre Gouvernement.
Les choses en sont restées là et le Gouvernement roumain se voit obligé de
s’adresser aux Puissances signataires qui sont en dernier ressort appelées à se prononcer sur
l’interprétation qu’il convient de donner aux stipulations arrêtées de commun accord.
Le Gouvernement princier a en même temps l’intention d’appeler la sérieuse attention
des Puissances sur les inconvénients résultant pour lui de la non-acceptation par la Russie du
tracé adopté par la majorité des commissaires pour la délimitation de la Dobroutcha.
« Il y a des districts, » me dit le Ministre, « où aucune administration ne fonctionne
régulièrement et dans lesquels quelques restes des bandes bulgares perçoivent les impôts
pour leur propre compte. Ces districts contestés par la Russie ne peuvent non plus être
compris dans notre ligne douanière et la conséquence en est que, cette partie de notre
frontière étant complètement ouverte, les marchandises y entrent librement dans le pays au
grand détriment du fisc.
Quant au point d’attache près de Silistria2, le Gouvernement russe, – il nous l’a
déclaré de nouveau, – ne donnera jamais son consentement à ce que la frontière se trouve
placée aux portes de cette ville. Cette insistance prouve que la Russie ne perd jamais de vue
le côté stratégique et qu’elle n’a pas abandonné l’idée de voir un jour cette ancienne
forteresse reconstruite. »
Hoyos
1
„Das Fürstenthum Rumänien tritt an Se. Majestät den Kaiser von Rußland denjenigen Theil des in
Folge des Pariser Vertrages von 1856 von Rußland losgelösten Gebietes von Bessarabien wieder ab, welcher
im Westen durch den Thalweg des Pruths, im Süden durch den Thalweg des Kilia-Armes und die Mündung
von Stary-Stambul begrenzt wird.”
2
Siehe die nächsten Dokumente.
Preanobile Conte,
Ministrul Afacerilor Străine tocmai mi-a spus că guvernul princiar va sesiza oficial
Puterile semnatare ale Tratatului de la Berlin în legătură cu divergența existentă între
punctele de vedere ale guvernelor rus și român cu privire la delimitarea Basarabiei.
După cum am avut onoarea de a Vă comunica Excelenței Voastre, prin raportul meu
din 24 decembrie trecut sub nr. 180, guvernul român susține teza că, de vreme ce articolul 451
nu vorbește decât despre talvegul Prutului, precum și despre cel al brațului Chilia, rezultă că
337
Puterile semnatare nu au avut intenția de a stabili un traseu analog pentru cursul Dunării
cuprins între vărsarea Prutului și ceatalul Ismail. Guvernul princiar este, prin urmare, de părere
că, în ceea ce privește această parte a fluviului, talvegul n-ar putea fi considerat drept limita
teritoriului retrocedat și că Rusia nu are dreptul decât asupra malului stâng al Dunării. Dimpo-
trivă, guvernul rus cere ca talvegul să fie adoptat drept hotar pentru tot cursul Dunării.
Aceste două interpretări diferite ale articolului 45 au fost consemnate într-un
protocol redactat de comisarii rus și român, după cum Excelența Voastră cunoaște deja.
De atunci, guvernul rus a propus să se constate printr-un schimb de note acordul la
care s-a ajuns pentru partea fluviului în aval de ceatalul Ismail, însă guvernul princiar a
declarat că este de părere că munca comisiei este una și indivizibilă și că nu se poate separa
o parte din ea. Chiar mai mult, guvernul a comunicat că însuși comisarul român nu a
acceptat traseul propus de Rusia în mai multe puncte decât pentru că presupunea că această
din urmă Putere va ține cont, la rândul său, de punctul de vedere al propriului său guvern.
Situația a rămas neschimbată, iar guvernul român se vede nevoit să se adreseze
Puterilor semnatare, care sunt chemate, în ultimă instanță, să se pronunțe asupra inter-
pretării care ar trebui dată stipulărilor stabilite de comun acord.
În același timp, guvernul princiar are intenția să atragă în mod serios atenția
Puterilor asupra inconveniențelor care rezultă pentru el din faptul că Rusia nu acceptă
traseul adoptat de majoritatea comisarilor pentru delimitarea Dobrogei.
„Există regiuni”, mi-a spus ministrul, „unde nicio administrație nu funcționează în
mod sistematic și în care niște resturi de bande bulgare percep impozitele pe cont propriu.
Aceste zone contestate de Rusia nu pot fi incluse nici în spațiul nostru vamal, iar consecința
acestei situații este că, de vreme ce această parte a graniței noastre este complet deschisă,
mărfurile intră nestânjenit în țară, în detrimentul fiscului.
În ceea ce privește punctul de legătură de lângă Silistra2, guvernul rus, după cum ne-a
declarat din nou, nu-și va da niciodată consimțământul ca hotarul să fie stabilit chiar la intrarea
în oraș. Această insistență dovedește că Rusia nu pierde niciodată din vedere aspectul strategic
și că ea nu a abandonat ideea ca într-o zi această veche cetate să fie reconstruită”.
Hoyos
1
„Principatul României retrocedează M.S. Împăratului Rusiei partea din ținutul Basarabiei, care a
fost despărțită de Rusia în urma tratatului de la Paris din 1856 și care, la apus, se mărginește cu talvegul
Prutului, iar la miazăzi cu brațul Chiliei și cu gura Stari-Stambulului”.
2
A se vedea documentele următoare.
68
Monsieur le Comte,
Le retour de Mr Bratianu, qui avait passé les fêtes à sa campagne, a enfin permis au
Gouvernement Princier de prendre une série de décisions restées en suspens par suite de
l’absence du Président du Conseil.
338
C’est ainsi que Mr Balaceano a pu être muni, il y a trois jours, d’instructions qui, si
je suis bien informé, le mettront à même de mener les négociations sur la question des
jonctions à bonne fin.
Votre Excellence connaît par mon télégramme d’hier la décision que le Conseil des
Ministres a prise au sujet du port de Soulina.
En plaçant ce port en dehors de la ligne douanière et en rétablissant ainsi la
franchise dont il avait joui avant la prise de possession de la Dobroutcha par la Roumanie,
le Gouvernement Princier a coupé court à toute discussion qui se serait indubitablement
élevée sur la portée qu’il convenait de donner à l’article XLIX 1 du traité de Berlin et a fait
disparaître les inconvénients découlant pour la libre navigation des mesures prohibitives
prises dans l’intérêt fiscal.
La présence de Mr Bratianu au sein du Conseil paraît aussi avoir été pour quelque
chose dans le parti que vient de prendre le Gouvernement roumain d’accepter la proposition
de la Russie de constater, moyennant un échange de notes, l’accord qui s’est établi entre les
deux Gouvernements en ce qui concerne la délimitation de la frontière commune le long du
Pruth, ainsi qu’en aval du Tschatal d’Ismaïl, et de donner ainsi un caractère définitif aux
travaux de la commission en tant qu’ils se rapportent aux sections du tracé qui ont obtenu
l’approbation des deux parties intéressées.
Mr Campineano, en me parlant du changement d’idées imprévu qui s’était opéré à
ce sujet dans la manière de voir de son Gouvernement, me dit qu’on avait voulu tenir bon
vis-à-vis de la Russie, mais que, ne se sentant pas soutenu, le Gouvernement roumain s’était
décidé à céder sur ce point, tout en laissant à l’Europe le soin de statuer sur la partie du
tracé à l’égard duquel la Roumanie n’avait pas pu se mettre d’accord avec la Russie.
Quant à la circulaire par laquelle il avait été question d’appeler l’attention des
Puissances signataires sur cette question de délimitation, aussi bien que sur celle concernant
la frontière du côté de la Bulgarie, Mr le Ministre me dit que l’expédition en a été ajournée.
Sans s’expliquer sur les motifs de ce retard, Mr Campineano ajouta qu’on s’était
pour le moment borné à envoyer aux Légations et Agences une circulaire confidentielle
dont le Ministre me remit en même temps le texte avec l’autorisation d’en faire prendre
copie. Il me recommanda toutefois de prier Votre Excellence d’en garder le secret vis-à-vis
de Mr Balaceano, qui serait peut-être froissé en apprenant qu’Elle a en main une pièce qu’il
n’avait pas été autorisé à Lui communiquer.
J’ai l’honneur de joindre sous ce pli une copie de la dépêche en question, qui s’étend
très-longuement sur la situation précaire et provisoire dans laquelle se trouve la Dobroutcha
en général et en particulier par la raison qu’une délimitation définitive lui fait encore
toujours défaut.
Hoyos
ad Num 16/pol. Bucarest 21/1 1879

Copie. Ministère des Affaires Étrangères. Confidentielle.
Monsieur,
Vous avez pu vous rendre compte, tant par les débats des Chambres que par les
articles des divers journaux, de la vivacité des discussions relatives à l’utilité de la prise de
possession de la Dobroutscha.
339
Même pour des esprits qui ne procèdent généralement pas par idées préconçues, le
danger de cette prise de possession consistait principalement dans le caractère provisoire et
précaire qui lui était attribué. –
Le vote des Chambres tranchait bien la question légale, mais était impuissant devant
les appréciations privées et individuelles, surtout en présence des difficultés que le
Gouvernement a dû vaincre pour arriver à la prise de possession effective.
L’avant veille de l’ouverture du Parlement, le Cabinet se demandait encore s’il ne
conseillerait pas à Son Altesse Rle d’annoncer dans le discours du trône que le Gouverne-
ment Princier, arrêté par les obstacles qui lui étaient opposés, n’avait pas cru devoir passer
outre et qu’il ne lui restait d’autre ressource que de s’adresser aux Puissances Signataires du
Traité de Berlin.
Ce n’est que du jour au lendemain que la prise de possession officielle a été admise.
Je dis officielle, car la pratique a été loin de correspondre à la réalité; le transfert de la
plupart des Services publics a été des plus laborieux, non pas en raison des difficultés de
l’opération, qui offrait en elle même une grande simplicité, mais à cause de l’inertie que les
Autorités Roumaines rencontraient dans les Autorités Impériales auxquelles elles étaient
appelées à succéder. –
C’est ainsi, pour ne citer qu’un exemple, que le bureau télégraphique de Soulina
nous est à peine livré depuis quelques jours.
Je ne relève pas ici <que> le nombre et la répartition des troupes Imp les dans la
Dobroutcha en font une véritable occupation et dépassent de beaucoup le chiffre qui
paraîtrait nécessaire pour garantir la libre circulation des armées Russes. –
Je n’insiste pas sur les embarras de toute nature qui résultent de la présence,
légitime d’une part, peu explicable de l’autre, des deux armées dans une contrée
complètement ravagée par la guerre et épuisée par l’occupation. –
Je ne mentionne pas que la plupart des soldats Roumains n’ont pas d’abri, attendu
que presque tous les locaux sont et restent à la disposition exclusive des troupes Russes.
C’est au point que le tribunal d’Appel de Kustendje ne peut pas se réunir, faute d’un
prétoire couvert où il siégerait, et que l’action de la justice est ainsi entravée dans certains
endroits, totalement dans d’autres. –
Je m’abstiens également de constater que les travaux fortifiés, élevés, entretenus
et maintenus par les armées Russes à Kustendje et Soulina auraient dû dès longtemps
disparaître. –
Tous ces faits sont d’une haute gravité; ils ne laissent pas d’inquiéter le Gouvt
Princier et sont de nature à préoccuper également l’Europe. Mais je me réserve d’en faire
l’objet d’une communication spéciale ultérieure; et je me borne à vous les signaler au
passage, à titre préliminaire, afin de mieux vous renseigner sur la situation générale qui
nous est faite dans la Dobroutcha, afin de mieux vous mettre à même de juger de la
question que je me propose de traiter présentement. –
Cette question est celle de la délimitation de la Dobroutcha, qui est exposée dans ma
note officielle du ___ N° ___ destinée à être communiquée au Cabinet de ___, mais qui,
pour être bien comprise, demande des développements confidentiels complémentaires.
L’article 46 du traité de Berlin porte : « les îles formant le Delta du Danube, ainsi
que l’île des Serpents, le Sandjak de Toultcha comprenant les districts (cazas) de Kilia,
Soulina, Mahmoudié, Issaktcha, Toultcha, Matchine, Babadag, Hirsovo, Kustendje, sont réunis
à la Roumanie. La principauté reçoit en outre le territoire situé au Sud de la Dobroutcha jusqu’à
une ligne ayant son point de départ à l’est de Silistrie et aboutissant à la Mer Noire au
Sud de Mangalia.
340
Le tracé de la frontière sera fixé sur les lieux par la Commission Européenne
instituée pour la délimitation de la Bulgarie. »
En exécution de cet article, les Puissances signataires désignèrent vers la fin de
Septembre leurs délégués respectifs, qui se constituèrent le 2 Novembre en commission de
délimitation. –
Le Délégué de la S. Porte Tachir Pacha, en sa qualité de Président de la
Commission, adresse de Constantinople dès le 10/22 octobre au Ministre des affaires
étrangères de Roumanie un télégramme ainsi conçu :
« La Commission de délimitation de la Bulgarie sera Samedi 2 Novembre à Silistrie
pour commencer ses travaux par la frontière Roumano-Bulgare. Elle serait heureuse que le
Gouvt Roumain voulût bien lui envoyer quelques officiers pour la suivre et, le cas échéant,
exécuter les travaux topographiques jugés nécessaires. »
Signé : Le Président. Tachir Pacha.
Le Gouvernement Princier s’empressa de déférer à cette invitation et délégua sur les
lieux une Commission composée de Mr Michel Phérikidès, actuellement Ministre des
Travaux Publics, et de MM. les Colonels Slaniceano, Falcojano et Arion. –
Les délégués Roumains accompagnèrent et assistèrent la Commission pendant tout
le cours de ses travaux.
La 1ère difficulté qui surgit fut relative à la fixation du point d’attache de la frontière
sur le Danube du côté de Silistrie. –
Vous trouverez ci-joint copie (annexe N° ___ ) au Mémoire qui a été présenté à ce
sujet par les délégués Roumains et qui paraît avoir été reproduit in extenso dans les
protocoles de la Commission. –
La manière de voir des délégués roumains, approuvée d’ailleurs par la Commission,
se fondait sur des raisons d’ordre politique et matériel.
Il s’y joignait cette raison, purement stratégique pour la Bulgarie, purement
défensive pour la Roumanie, que Silistrie avec ses environs pouvait devenir une place forte
ou facilement fortifiable des plus importantes, tandis qu’il n’y aurait plus d’utilité réelle à
fortifier Silistrie dans ses environs. –
Le droit et l’intérêt s’opposent à la création sur ce point d’une place forte. L’intérêt,
car des fortifications à Silistrie n’auraient des raisons d’être que contre la Roumanie et
obligeraient les deux principautés voisines, l’une par mesure de précaution, l’autre par
mesure de réciprocité, à maintenir par défiance respective un état de paix armée également
et mutuellement onéreux et préjudiciable; le droit, car aux termes de l’article 52 du traité de
Berlin, il a été formellement stipulé que « toutes les forteresses et fortifications qui se
trouvent sur le parcours du fleuve depuis les Portes2 de fer jusqu’à ses emboûchures3 seront
rasées et qu’il n’en sera pas élevé de nouvelles. »
Cette disposition restait illusoire si la Bulgarie devait garder la faculté d’élever à
quelques centaines de mètres de la rive du Danube des travaux qui, vu la puissance et la
partie toujours croissante des engins de guerre, en commanderaient facilement le cours. –
Je crois utile d’attirer tout particulièrement votre attention sur ce point et de
combattre par anticipation l’argument qui consisterait à objecter que Silistrie n’est pas
actuellement fortifiée.
En effet, l’importance éventuelle de Silistrie, sous le rapport stratégique, résulte
surtout des positions environnantes. Si la ville Bulgare gardait sa banlieue Est, telle que le
Gouvt Russe paraît vouloir la déterminer, il suffirait de quelques jours pour la convertir en
un camp retranché des plus redoutables.
341
Dans ces conditions, comment la Roumanie parviendrait-elle à se rattacher réellement

la Dobroutcha, alors que le seul point de communication possible nous serait enlevé ou
placé à proximité et sous la menace d’une pareille place forte ? Au premier coup de canon
tiré en Europe, nous aurions à craindre de voir la Roumanie Trans-Danubienne coupée
du corps du pays. – Il n’a pu être dans l’intention de l’Europe de nous créer une situation
aussi périlleuse quand elle nous a assigné la Dobroutcha et nous a poussé à en prendre
possession. –
La pièce ci-jointe en copie (annexe N°___ ) étudie savamment les autres consi-
dérations qui militent en faveur de l’opinion des Délégués Roumains adoptée par la
Commission. –
Il n’est pas besoin d’y revenir. Le tracé déterminé par la Commission était équitable
pour les deux Principautés. Il partait des environs Est de Silistrie pour obtenir4 au Sud de
Mangalia, tout en suivant les accidents de terrain et en déviant selon les nécessités topo-
graphiques de détail, mais en observant de justes compensations, de façon à ne léser aucune
des deux parties intéressées. Ce travail avait obtenu l’assentiment de l’unanimité des
Commissaires, y compris celui de la puissance la plus directement en cause, Tachir Pacha,
Délégué de la S. Porte. – Seul le Commissaire Russe n’était pas entré dans l’accord général.
Tout d’abord nous avions pensé que le Commissaire, le Colonel Bogolouboff, ne s’inspirait
que de certaines idées toutes personnelles et qu’une fois le travail achevé, dès l’arrivée de la
Commission à Const<antino>ple, il se déciderait à se rallier à ses Collègues; à supposer
même qu’il persévérait dans son opinion, nous ne pouvion<s> croire que la diplomatie
Imple lui prêterait l’appui de son Autorité pour annuler l’œuvre de la Commission ou du
moins en ajourner le résultat pratique. Nous étions dans l’erreur; l’insistance de la Diplomatie
Imple s’accusa de plus en plus et, devant la nouvelle situation où elle prétendait nous placer,
nous avons cru devoir provoquer des explications avec la Puissance même de laquelle
relevait le Colonel Bogolouboff. –
Je vous envoie ci-joint en annexes N°___ copie des télégrammes échangés à cet
égard entre le général Prince Ghika, Ministre Roumain auprès de la Cour de Russie, et mon
Département. –
La réponse de Mr de Giers au Général Ghika signale bien un compromis que la
Russie aurait offert, mais rien n’a indiqué jusque là, rien n’indique dans cette réponse que
l’idée d’une difficulté assez sérieuse pour légitimer un compromis ait existé. En admettant
même que, pour un motif quelconque, la Chancellerie Imple ne se crût pas tenue ou voulût
éviter d’entrer dans des éclaircissements plus nets envers notre Représentant, il nous
appartenait de rechercher d’où provenait la divergence et d’en aviser les autres Puissances.
Il nous a été impossible de lui assigner une autre cause que la raison stratégique et
ce sera là sans doute la dernière à invoquer par le Cabinet Impl. –
Quant à la question qui aurait été agitée déjà, qu’il y aurait quelques villages
Bulgares en deçà de la ligne tracée, il me semble qu’elle sort tout-à-fait du cadre de la
Commission et qu’à supposer même qu’elle fût vraie, elle ne servirait qu’à porter atteinte à
l’œuvre du Congrès qui a tranché définitivement cette question. – Et en dehors de ceci, il
nous appartiendrait de nous inscrire contre cette considération lorsqu’on ne s’en prévaut
que contre nous, attendu que si au point de vue du traité de Berlin le chiffre suffisait exclu-
sivement à une attribution de Souveraineté, nous aussi, nous pourrions demander non seu-
lement une extension de ligne, mais aussi un changement plus favorable au point d’attache. –
La question de favoriser la Bulgarie au détriment de la Roumanie doit être écartée
encore plus rigoureusement, car le traité de Berlin a marqué avec précision et la limite des
sacrifices et la limite des droits.
342
Aussi n’hésitons-nous pas à en appeler à toutes les Puissances Signataires du dit

Traité et à leur demander non seulement la confirmation du travail de la Commission dans
son intégrité, mais une prompte solution. –
Le tracé de la Commission est le résultat d’une longue et minutieuse étude,
effectuée sur les lieux par des hommes spéciaux. Il est conforme aux prescriptions de
l’article 46 du traité de Berlin et ne s’écarte de la ligne droite que pour suivre autant que
possible les frontières naturelles. Il est équitable, car il émane d’une Commission Européenne
dont l’unique soin devait être et a été de tenir la balance égale; enfin, il assure à la
Roumanie la possibilité de communiquer de l’une à l’autre rive et lui permet de ne pas
redouter que des fortifications soient élevées quelque jour pour inquiéter et même couper
ses communications. –
Tels sont les motifs qui nous font solliciter la confirmation de l’œuvre de la
Commission dans son intégrité. Nous n’en avons pas de moins puissantes pour solliciter
une prompte solution. –
L’état d’incertitude où on nous laisse à l’égard d’un tracé définitif nous empêche de
compléter toute organisation sérieuse dans la Dobroutcha. –
Faute de connaître exactement la ligne de démarcation, nous ne pouvons ni installer
nos bureaux de douane ni garder la frontière; c’est là un inconvénient des plus graves. Dès
le principe, nous avons assimilé complètement la Dobroutcha au reste de la Roumanie sous
le rapport du régime douanier. –
Or, tout un côté du pays se trouve entièrement ouvert par suite de la situation
actuelle. Pour peu que cette situation se prolonge, il arrivera que les marchandises seront
importées dans la Roumanie Trans-Danubienne par la Bulgarie et, de là, s’écouleront dans
le reste du pays, en franchise de tout droit, après avoir été frappées de taxes douanières au
profit de la Bulgarie. –
Au dessus de ces considérations administratives, fiscales, économiques, se placent
des considérations d’un rang beaucoup plus élevé. –
Nous avons un intérêt primordial à obtenir au plus tôt la possession de la Dobroutcha
franche, absolue, exclusive. C’est à ce prix seulement qu’elle fera véritablement corps avec
la Roumanie. Au même degré, au même titre, cette possession doit être immédiate partout,
dans toute son étendue. Tout caractère provisoire et précaire doit disparaître. Il est d’une
importance capitale que la délimitation devienne définitive avant la Constitution, avant
l’organisation de la nouvelle Bulgarie, qui, selon le traité de Berlin, est imminente. Nous ne
devons pas nous trouver en conflit avec la partie directement intéressée, le jour où elle vivra
de sa vie autonome. Il ne faudrait pas que, par imprudence ou par indifférence, on semât
maintenant les germes de dissidences futures. –
La question d’Orient a reçu une solution acquise seulement au prix de grandes
souffrances et de douloureux sacrifices. L’Europe a élaboré l’acte qui a consacré cette
solution. Elle voudra bien reconnaître que notre diligence à exécuter, en ce qui nous
concernait, les clauses décrétées contre nous nous autorise à demander l’exécution des
stipulations prononcées en notre faveur, c’est-à-dire la sanction de l’œuvre accomplie par la
Commission Europne de délimitation. –
Et avant de finir, permettez-moi, Monsieur ___, d’insister sur la position gratui-
tement malheureuse que ce long retard fait subir aux habitants des villages compris dans la
zône contestée. Après deux années de souffrance, ils se voient livrés à un incertain pire
peut-être que les calamités de la guerre. Ne relevant avec certitude d’aucune administration,
d’aucune justice, d’aucune juridiction, ils se voient livrés aux vexations et aux déprédations
de tous les groupes à main armée qui viennent s’imposer dans leur village. –
343
Telles sont, Monsieur ___, les idées dont vous voudrez bien vous inspirer dans vos
entretiens et surtout dans les explications que vous aurez à fournir quand vous donnerez
communication au Cabinet de ___ de la note du ___ sous N° ___.
En vous priant de nouveau de regarder la présente dépêche comme strictement
intime et confidentielle, je saisis cette occasion de vous réitérer, Monsieur ___, l’assurance
de ma haute considération.
1
„Von Seiten Rumäniens können Abkommen getroffen werden, um die Privilegien und Befugnisse
der Konsuln bezüglich der Schutzgewährung in dem Fürstenthume zu regeln. Die bestehenden Rechte sollen
in Kraft bleiben, so lange sie nicht im gemeinsamen Einverständniß zwischen dem Fürstenthum und den dazu
berufenen Betheiligten abgeändert werden.”
2
Eisernes Tor.
3
Der Donau.
4
Fehler (aboutir?).

Preanobile Conte,
Întoarcerea domnului Brătianu, care a petrecut sărbătorile la casa sa de la țară, i-a
permis în sfârșit guvernului princiar să ia o serie de decizii rămase în suspensie în urma
absenței președintelui consiliului de miniștri.
Astfel, cu trei zile în urmă, domnul Bălăceanu a putut primi instrucțiuni care, dacă
sunt bine informat, îi vor da împuterniciri ca să finalizeze negocierile cu privire la ches-
tiunea conexiunilor [de căi ferate].
Excelența Voastră cunoaște deja, din telegrama mea de ieri, decizia luată de consi-
liul de miniștri în privința portului Sulina.
Lăsând acest port în afara spațiului vamal și restabilind astfel regimul de scutiri de
taxe de care Sulina se bucurase înainte de luarea în stăpânire a Dobrogei de către România,
guvernul princiar a pus capăt oricărei discuții care s-ar fi ivit, fără îndoială, cu privire la
domeniul de aplicare al articolului 491 al Tratatului de la Berlin și a făcut să dispară incon-
veniențele care decurgeau pentru libera navigație din măsurile prohibitive luate în interesul
fiscului.
Prezența domnului Brătianu în sânul consiliului de miniștri pare să fi contribuit într-o
anumită măsură la hotărârea luată de guvernul român de a accepta propunerea Rusiei
privind constatarea, printr-un schimb de note, a acordului la care au ajuns cele două
guverne referitor la delimitarea graniței comune de-a lungul Prutului, precum și în aval de
ceatalul Ismail, și de a definitiva astfel lucrările comisiei cu privire la secțiunile traseului
care au obținut aprobarea ambelor părți interesate.
Vorbindu-mi despre schimbarea neprevăzută de idei care a intervenit în punctul de
vedere al guvernului său în această privință, domnul Câmpineanu mi-a spus că ei au vrut să
reziste în fața Rusiei, dar că guvernul român, nesimțindu-se sprijinit, a decis să cedeze în
acest punct, lăsând totodată Europei grija să se pronunțe asupra părții traseului în privința
căreia România n-a putut să se pună de acord cu Rusia.
Privind circulara prin care ar fi trebuit să se atragă atenția Puterilor semnatare
asupra acestei chestiuni a delimitării, precum și asupra chestiunii privitoare la granița din
partea Bulgariei, domnul ministru mi-a spus că trimiterea circularei a fost amânată.
344
Fără să explice motivele acestei întârzieri, domnul Câmpineanu a adăugat că guvernul

s-a limitat, pentru moment, să trimită legațiilor și agențiilor o circulară confidențială, al
cărei text ministrul mi l-a înmânat totodată, cu autorizația să-mi fac o copie. Mi-a reco-
mandat totuși să vă rog pe Excelența Voastră să păstrați secretul acestui document față de
domnul Bălăceanu, care s-ar putea supăra dacă ar afla că aveți în posesie un document pe
care n-a fost autorizat să vi-l comunice.
Am onoarea să anexez la acest plic o copie a depeșei respective, care discută foarte
mult și extins despre situația precară și provizorie în care se află Dobrogea în general și în
particular, din cauză că nu există, în continuare, o delimitare definitivă a hotarului acesteia.
Hoyos
ad Num 16/pol. București 21/1 1879

Ministerul Afacerilor Străine. Confidențial.
Domnule,
Ați putut să vă dați seama, atât din dezbaterile camerelor cât și din articolele din dife-
ritele ziare, de intensitatea discuțiilor referitoare la utilitatea luării în stăpânire a Dobrogei.
Până și pentru spirite care nu acționează în mod general pe baza unor idei precon-
cepute, primejdia acestei luări în posesiune a constat mai ales în natura provizorie și precară
care îi era atribuită.
Votul camerelor, chiar dacă a tranșat chestiunea legală, a fost neputincios față de
aprecieri private și individuale, mai ales în prezența unor greutăți pe care guvernul a trebuit
să le depășească ca să ajungă la preluarea efectivă a controlului.
Cu două zile înaintea deschiderii parlamentului, cabinetul se întreba încă dacă nu o
va sfătui pe Alteța Sa Regală să anunțe în discursul Tronului că guvernul princiar, oprit de
piedici ce îi sunt puse în cale, nu a considerat că trebuie să evite această chestiune și că nu
avea altă posibilitate decât să se adreseze Puterilor semnatare ale Tratatului de la Berlin.
Luarea în stăpânire oficială a fost aprobată doar de la o zi la alta. Spun oficială,
întrucât practica a fost departe de a corespunde cu realitatea. Transferul majorității serviciilor
publice a fost cât se poate de anevoios, nu din cauza greutăților operației, care în sine s-a
arătat foarte simplă, dar din pricina inerției pe care autoritățile române au găsit-o la auto-
ritățile imperiale pe care erau chemate să le succeadă.
Ca să citez un singur exemplu, biroul telegrafic din Sulina ne-a fost astfel predat
abia de câteva zile.
Nu evidențiez aici că numărul și repartiția trupelor imperiale în Dobrogea corespund
unei ocupații adevărate și depășesc cu mult numărul ce ar părea necesar pentru a garanta
circulația nestânjenită a armatelor ruse.
Nu insist asupra încurcăturilor de toate felurile care rezultă din prezența, legitimă pe
de o parte, puțin explicabilă pe de altă parte, a două armate într-un ținut complet devastat de
război și epuizat de ocupație.
Nu menționez că cei mai mulți soldați români nu au adăpost, atâta timp cât aproape
toate clădirile sunt și rămân la dispoziția exclusivă a trupelor ruse. S-a ajuns până într-acolo
încât curtea de apel din Constanța nu poate să se întrunească în lipsa unui sediu acoperit
unde ar putea să-și țină ședința, astfel încât activitatea justiției este împiedicată în unele
locuri, iar, în altele, complet blocată.
345
Mă și abțin să observ că fortificațiile ridicate, întreținute și menținute de către

armatele ruse la Constanța și Sulina ar fi trebuit să dispară demult.
Toate aceste fapte sunt de o mare gravitate. Nu încetează să îngrijoreze guvernul
princiar și sunt de o așa natură încât trebuie să preocupe și Europa. Dar îmi rezerv posi-
bilitatea să fac din ele obiectul unei comunicări speciale ulterioare și mă limitez să vă
semnalez aceste fapte doar în treacăt și cu titlu preliminar, ca să vă informez mai bine
despre situația generală care ne este creată în Dobrogea, ca să vă dau mijloacele să evaluați
chestiunea pe care îmi propun să o tratez acum.
Această chestiune este cea a delimitării Dobrogei, care a fost expusă în nota mea
oficială _din___ nr. ____ destinată a fi comunicată cabinetului de la ____, dar care, pentru
a fi înțeleasă corect, are nevoie de unele explicații confidențiale suplimentare.
Articolul 46 al Tratatului de la Berlin stipulează: „ostroavele care alcătuiesc Delta
Dunării, precum și insula Șerpilor, sangeacul Tulcea care cuprinde districtele (cazale)
Chilia, Sulina, Mahmudia, Isaccea, Tulcea, Măcin, Babadag, Hârșova, Constanța sunt unite
cu România. Principatul mai primește și teritoriul situat la sudul Dobrogei până la o linie
care-și are punctul de plecare la est de Silistra și care atinge Marea Neagră la sud de
Mangalia.
Traseul graniței va fi stabilit pe teren de către Comisia Europeană înființată pentru
delimitarea Bulgariei.”
Pentru a pune în aplicare acest articol, Puterile semnatare și-au desemnat la sfârșitul lui
septembrie delegații respectivi, care s-au constituit pe 2 noiembrie în comisia de delimitare.
Delegatul Sublimei Porți, Tașır Pașa, în calitatea sa de președinte al comisiei, a
trimis deja pe 10/22 octombrie din Constantinopol ministrului Afacerilor Străine din România
o telegramă redactată după cum urmează:
„Comisia de delimitare a Bulgariei va fi sâmbătă 2 noiembrie la Silistra pentru a-și
începe lucrările la frontiera româno-bulgară. Ar fi bucuroasă dacă guvernul român ar putea
să-i trimită câțiva ofițeri pentru a o însoți și, în caz de necesitate, pentru a executa lucrările
topografice considerate necesare.”
Semnat: Președintele. Tașır Pașa.
Guvernul princiar s-a grăbit să răspundă la această invitație și a delegat pe teren o
comisie compusă din domnul Mihail Pherekyde, actualul ministru al Lucrărilor Publice,
precum și domnii colonei Slăniceanu, Fălcoianu și Arion.
Delegații români au însoțit și asistat comisia în timpul tuturor lucrărilor sale.
Prima dificultate care a apărut s-a referit la punctul de legătură al graniței de pe
Dunăre în apropiere de Silistra.
Găsiți alăturat copia (anexa nr. ____) memoriului ce a fost prezentat în această
privință de către delegații români și care pare a fi fost reprodus in extenso în protocoalele
comisiei.
Punctul de vedere al delegaților români, aprobat de altfel de comisie, s-a întemeiat
pe motive de ordin politic și material.
S-a mai adăugat motivul, strict strategic pentru Bulgaria, strict defensiv pentru
România, că Silistra cu împrejurimile sale poate să devină o cetate sau un loc întărit ușor de
fortificat dintre cele mai însemnate, în timp ce nu va mai fi de niciun folos real să se
fortifice împrejurimile Silistrei.
Dreptul și interesul se opun înființării unei cetăți în acest punct. Interesul, întrucât
fortificațiile de la Silistra n-ar avea niciun rost decât împotriva României și ar obliga cele
două principate vecine, unul din precauție, celălalt din reciprocitate, să mențină din neîn-
credere mutuală o stare de pace armată la fel de costisitoare și dăunătoare pentru amândouă.
346
Dreptul, deoarece s-a stipulat formal în articolul 52 al Tratatului de la Berlin că „toate

cetățile și fortificațiile care se află de-a lungul Dunării, de la Porți2 la Guri3, trebuie distruse
și că nu vor fi clădite altele noi”.
Această dispoziție ar rămâne iluzorie dacă Bulgaria ar păstra posibilitatea să ridice,
la câteva sute de metri de malul Dunării, fortificații care, având în vedere puterea și impor-
tanța mereu crescândă a mașinilor de război, ar domina lesne cursul fluviului.
Cred util să atrag în particular atenția dumneavoastră asupra acestui punct și să combat
anticipat argumentul care ar consta în obiecția că Silistra nu este actualmente fortificată.
Într-adevăr, importanța eventuală a Silistrei, sub aspectul strategic, rezultă mai ales
din pozițiile situate în împrejurimile sale. Dacă orașul bulgar și-ar păstra suburbia din est,
așa cum guvernul rus pare că vrea să impună, ar fi suficiente câteva zile pentru a o transforma
într-un loc fortificat dintre cele mai redutabile.
În aceste condiții, cum ar putea România să își alipească în mod efectiv Dobrogea,
dacă singurul punct de comunicare posibil ne-ar fi luat sau așezat în apropierea și sub
amenințarea unei asemenea fortificații? La prima lovitură de tun trasă în Europa, ar trebui
să ne temem că România transdunăreană va fi izolată de trupul țării. N-a putut să fie
intenția Europei să ne creeze o situație atât de periculoasă atunci când ne-a dat Dobrogea și
ne-a încurajat să o luăm în stăpânire.
Documentul anexat aici în copie (anexa nr. ____) analizează în cunoștință de cauză
celelalte considerente care pot fi invocate în favoarea opiniei delegaților români adoptate
de comisie.
Nu mai trebuie să revenim în mod detaliat asupra lor. Traseul stabilit de comisie era
echitabil pentru ambele principate. Pleca de la împrejurimile estice ale Silistrei pentru a
obține4 la sud de Mangalia, urmând conturul accidentelor de teren și deviind în funcție de
necesitățile topografice de detaliu, dar respectând principiul unor compensații juste, așa
încât să nu păgubească niciuna dintre cele două părți interesate. Această lucrare [a Comisiei] a
obținut acordul unanim al comisarilor, inclusiv al celui care reprezenta Puterea implicată în
modul cel mai direct, al lui Tașır Pașa, delegatul Sublimei Porți. Doar comisarul rus nu a
aderat la acordul general. Mai întâi ne-am gândit că comisarul, colonelul Bogoliubov, era
inspirat doar de niște idei pur personale și că, odată ce munca va fi încheiată și atunci când
comisia va sosi la Constantinopol, acesta va decide să se ralieze colegilor săi. Chiar dacă
am fi presupus că va persevera în opinia sa, nu am fi putut crede că diplomația imperială îi va
oferi sprijinul autorității sale pentru a desființa munca comisiei sau, cel puțin, pentru a amâna
rezultatul practic al acesteia. Ne-am înșelat. Insistența diplomației imperiale s-a făcut din ce în
ce mai puternic simțită și, fiind confruntați cu noua situație în care voia să ne plaseze, am
crezut potrivit să cerem explicații chiar de la Puterea de care ține colonelul Bogoliubov.
Vă trimit alăturat, în anexa cu nr. ____ copia telegramelor schimbate în această
privință între generalul prinț Ghica, ministrul român de pe lângă Curtea rusă, și depar-
tamentul meu.
Privind răspunsul domnului de Giers către generalul Ghica, chiar dacă se referă la
un compromis pe care Rusia l-a propus, nimic nu a indicat până atunci, nimic nu indică în
acest răspuns că a existat ideea unei dificultăți suficient de grave pentru a legitima un
compromis. Chiar dacă admitem că, pentru un motiv oarecare, cancelaria imperială nu s-a
considerat obligată sau a vrut să evite să intre în lămuriri mai clare față de reprezentantul
nostru, am avut dreptul să cercetăm de unde provine divergența și să le anunțăm pe celelalte
Puteri despre acest lucru.
Nu am putut să îi atribuim o altă cauză decât motivul strategic, și ar fi desigur
ultimul lucru pe care cabinetul imperial l-ar invoca.
347
Cu privire la chestiunea care a fost deja ridicată, anume că ar exista unele sate
bulgare situate dincolo de linia trasată, mi se pare că iese cu totul din cadrul competenței
comisiei și, chiar dacă am presupune că acest lucru ar fi adevărat, nu ar folosi la altceva
decât să aducă atingere operei Congresului care a rezolvat deja definitiv această chestiune.
În afară de aceasta, am avea dreptul de a ne opune acestei considerații atunci când este
folosită împotriva noastră, de vreme ce, dacă din punctul de vedere al Tratatului de la
Berlin numărul [locuitorilor] el singur ar fi fost suficient pentru atribuirea suveranității,
atunci și noi am putea să cerem nu numai o extindere a liniei, ci și o schimbare mai
favorabilă [a frontierei] la punctul de legătură.
Chestiunea de a favoriza Bulgaria în detrimentul României trebuie înlăturată și mai
riguros, întrucât Tratatul de la Berlin a stabilit cu precizie atât limita sacrificiilor, cât și
limita drepturilor.
Iată de ce nu ezităm să ne adresăm tuturor Puterilor semnatare al Tratatului men-
ționat mai sus și să le cerem nu numai confirmarea muncii comisiei în integralitatea ei, ci și
o soluție promptă.
Traseul comisiei este rezultatul unui studiu lung și minuțios, realizat pe teren de
către experți speciali. Acesta este conform dispozițiilor articolului 46 al Tratatului de la
Berlin și se abate de la linia dreaptă doar ca să urmeze, pe cât posibil, frontierele naturale.
Traseul este echitabil pentru că rezultă din lucrările unei Comisii Europene, a cărei unică
grijă trebuia să fie și a fost să păstreze echilibrul. În sfârșit, acesta dă României posibilitatea
să comunice între ambele maluri și îi permite să nu se teamă că într-o zi vor fi ridicate niște
fortificații pentru a împiedica sau chiar a tăia comunicațiile sale.
Acestea sunt motivele pentru care solicităm confirmarea operei comisiei în integra-
litatea sa. Nu avem alte motive mai puțin puternice pentru a solicita o soluționare grabnică.
Starea de incertitudine în care suntem lăsați cu privire la traseul definitiv ne
împiedică să ducem la bun sfârșit orice organizare serioasă în Dobrogea.
Necunoscând exact linia de demarcare, nu putem să instalăm birourile noastre
vamale, nici să păzim granița. Este un inconvenient din cele mai grave. De la bun început,
am asimilat complet Dobrogea restului României din punctul de vedere al regimului vamal.
Or, o parte întreagă a țării se află cu totul deschisă din cauza situației actuale. Dacă
această situație continuă, oricât de puțin timp, se va întâmpla că anumite mărfuri vor fi
importate în România transdunăreană prin Bulgaria și că, de acolo, se vor scurge treptat în
restul țării, fără nicio taxă, după ce au fost impozitate cu taxe vamale în favoarea Bulgariei.
Mai presus de aceste considerații administrative, fiscale, economice se află anumite
considerații de un rang cu mult mai înalt.
Avem un interes primordial ca să obținem cât se poate de curând posesiunea liberă,
absolută, exclusivă a Dobrogei. Doar cu acest preț ea se va contopi cu adevărat cu
România. În aceeași măsură și în același mod, această posesie trebuie să fie imediată peste
tot, pe toată întinderea regiunii. Orice caracter provizoriu și precar al administrației trebuie
să dispară. Este de o importanță capitală ca delimitarea să fie definitivată înaintea consti-
tuției, înaintea organizării noii Bulgarii, care, potrivit Tratatului de la Berlin, este iminentă.
Nu trebuie să ne aflăm în conflict cu partea direct interesată, în ziua în care aceasta va trăi
viața sa autonomă. Nu ar trebui ca, din imprudență sau din indiferență, să se semene acum
germenele neînțelegerilor viitoare.
Chestiunea orientală a fost rezolvată doar cu prețul unor mari suferințe și sacrificii
dureroase. Europa a elaborat actul care a consacrat soluția acestei chestiuni. Ar face bine să
recunoască că rapiditatea noastră de a aplica, în ceea ce ne privește, articolele îndreptate
348
împotriva noastră ne autorizează să cerem executarea stipulărilor date în favoarea noastră,

adică aprobarea lucrărilor realizate de către Comisia Europeană de delimitare.
Înainte de a încheia, permiteți-mi, domnule ____, să insist asupra situației fără sens,
nenoricite, pe care această întârziere îndelungată o creează locuitorilor satelor cuprinse în
zona contestată. După doi ani de suferințe, ei sunt expuși unei incertitudini poate și mai
grave decât calamitățile războiului. Neținând de nicio administrație, justiție, jurisdicție în
mod cert, ei sunt expuși vexațiunilor și jafurilor tuturor grupurilor armate care vin să își
impună stăpânirea în satele lor.
Acestea sunt, domnule _____, ideile din care veți binevoi să vă inspirați în timpul
convorbirilor dumneavoastră și mai ales în timpul explicațiilor pe care va trebui să le dați
atunci când veți comunica cabinetului de la _____ conținutul notei din _____ cu nr. _____.
Rugându-vă din nou să considerați prezenta depeșă drept strict personală și
confidențială, profit de această ocazie ca să reînnoiesc, domnule _____, asigurarea înaltei
mele considerații.

1
„România va putea încheia convențiuni pentru reglementarea privilegiilor și atribuțiunilor consulilor în
materie de protecțiune în principat. Drepturile câștigate vor rămâne în vigoare atâta timp cât nu vor fi
modificate printr-o înțelegere comună între principat și părțile interesate”.
2
Porțile de Fier.
3
Gurile Dunării.
4
Greșeală în original (aboutir? = a ajunge).
69
Kustendje, den 27. Jänner 1879. Nr. 17. Der k.u.k. ö.u. Vice-Consul in
Kustendje, Anton Licen, an das k.u.k. General-Consulat in Rustschuk
In Befolgung der dortämtlichen geschätzten Weisung d.d. 5 Jänner 1877. N°17.
beehre ich mich dem löblichen K.K. ö.u. General Consulate diesgehorsamst anzuzeigen,
daß ich während der ganzen Kriegsperiode von den Jahren 1876, 1877 und 1878 alle
militairisch-politischen Berichte der hohen K.K. ö.u. Botschaft in Constantinopel nach
Bedarf und Verhältnissen unterbreitete. – Auch erstattete ich Sechs Stück detaillirte
Ausweise über die an K.K. ö.u. Staatsangehörigen von ottomanischen Unterthanen
verursachten Schäden, worüber mir sowie über 24 Berichte keine Bestätigung bis dato
einlangte. –
Unlängst erhielt ich, mit Erlaß d.d. 10 December 1878. N°807 von der löblichen
K.K. ö.u. Gesandtschaft von Bukarest den Avis, dass, in Folge einer Beschlußfassung des
K.K. ö.u. Ministerium des Äußern, dieses Consulat der löblichen K.K. ö.u. Gesandtschaft
von nun an untergeordnet bleibt und daß das Exequator für mich von Seiner Königlichen
Hoheit mit fürstlichen Decret vom 5/17 November v. J. erwirkt wurde.
Da ich die Ausscheidung vom Dienstverbande Einem löblichen K.K. ö.u. General
Consulate dienstgehorsamst anzeige, so ersuche ich in gleichem Maße, sobald als eine
Entscheidung vom hohen K.K. ö.u. Ministerium des Äußern diesbezüglich dorten anlangen
wird, mir geneigtest den hohen Beschluß zur Kenntniß gelangen zu lassen.
349
In Folge dieser Zutheilung erlaube ich mir die ergebenste Anfrage zu stellen, ob ich
weiterhin die politisch-militärischen Berichte der hohen K.K. ö.u. Botschaft in Constantinopel
oder blos der löblichen K.K. ö.u. Gesandtschaft in Bukarest zu unterbreiten hätte. –
Indem mittlerweile Seitens der rumänischen Regierung die Dobroudja übernommen
wurde, so erlaube ich mir Einem löblichen K.K. ö.u. General-Consulate die vorgefallenen
Handels- und politischen Ereignisse, welche ich der obbelobten Botschaft in Constantinopel
und der Gesandtschaft in Bukarest bereits berichtete, zur geneigten Kenntnißnahme zu bringen.
Unverhoffter Weise nach mehrwöchentlicher Erwartung wurde hier der wegen
politischer Hindernisse und Umständlichkeiten verzögerte Übergang der rumänischen
Truppen über die Donau für die Dobroudja den 18/30 November1 1878 bekannt und erst
am 20/2 December2 v. J. kamen die ersten Beamten der neuen Regierung mit der Eisenbahn
via Czernavoda hier an, welchen das 4te rumänische Jäger Battaillon, begleitet von der
Musik des 4ten Linien-Infanterie Regiments, ebenfalls auf selben Wege folgte. Diese ersten
rumänischen Truppen wurden von einer zahlreichen Bevölkerung, welche sich bei der
Eisenbahn Station versammelt hatte, mit Hurahrufen begrüßt, wobei die rumänische Musik
spielte. – Es fanden keine weiteren Festlichkeiten statt weil keine genügende Zeit
vorhanden war die hier schon seit Langem vorbereiteten Empfangsfeierlichkeiten genau
festzustellen und auszuführen; jedoch bei der Ankunft der nachgefolgten Truppenab-
theilungen und des Magistratspersonale wurde hier in der Schnelligkeit zu deren
Ehrenempfange ein Triumphbogen mit rumänischen Inschriften auf dem Platze in der Mitte
der Stadt errichtet, sämmtliche Straßen wurden festlich mit rumänischen Fahnen und
Wimpeln geschmückt, Abends war die Stadt illuminirt sowie der errichtete Triumphbogen,
welcher als Krone das Porträt des Fürsten Carls von Rumänien trug und in deren Nähe die
russische Militärmusik bis spät in der Nacht spielte. –
Bevor die Magistratspersonen und der russische Gouverneur Colonel Alexander von
Brandenburg die frühere bulgarische Regierung an den neuangelangten rumänischen
Präfecten, Herrn Remus N. Opreanu3, abgaben, wurde in der hiesigen griechischen Kirche4
den 23/5 December5 v. J. ein großes Hochamt abgehalten, wobei alle früheren Magistrats-
personen sowie alle hochgestellte Beamte, Offiziere, fremde Consuls u.s.w. eingeladen
waren. – Nach dem Hochamte wurde in der Kirche von den griechischen Geistlichen 3
Hochs für das Wohl des Fürsten Carl und der Fürstin Elisabeth sowie von den zahlreichen
Anwesenden gebracht. – Am nämlichen Tage wurde auch ein gleiches Hochamt in der
bulgarischen, in der römisch katholischen Kirche sowie Gebete in der jüdischen Synagoge
und in den Moscheen der Musulmänner abgehalten. – Bei dem Hochamte waren bereits alle
für Kustendje bestimmten neuen Staatsbeamten, d.h. für Präfectur, 2 Tribunalen, Polizei,
Zollwesen, Telegrafen und Postwesens, zugegen, welche die große Zahl von 138 über-
treffen soll. – Sämmtliche Anwesende begaben sich nach dem Hochamte in cerimoniöser
Begleitung nach den Regierungsgebäude, wo die feierliche Übernahme der neuen
Regierung für Kustendje durch den Präfecten, Herrn R.N. Opreanu, stattfand. –
Da durch das russische Militair alle hier disponiblen Localitäten für deren Truppen
besetzt wurden, so waren große Schwierigkeiten, die neuangekommenen rumänischen hier
zu unterbringen, und der Mangel an Raum war so groß, daß für Offiziere, Militair und
Civilbeamten in den Privathäusern Zwang angewandt werden mußte um Schlafstätten
herzuschaffen und dadurch wurde ich veranlaßt (da ein großer Theil der rumänischen
Truppen auf den Straßen ohne Asyl blieb), meine Zwei unter meinem Hause sich
befindlichen Magazine sowie ein drittes in der Nebengasse gelegenes Magazin, auch mein
Eigenthum, welche alle zusammen über 250 Mann aufnehmen können, zur Disposition des
Obersten Popescu zu stellen und somit der Nothlage abzuhelfen. –
350
Das sich hier in Garnison befindliche rumänische Militair besteht aus:

dem 4te Jäger Battaillon,
der 4ten Escadron Gardehusaren (Roçiori) des 2ten Reg.
der 3te Escadron Husaren (Kalarasch) " 1. do
der 2ten Batterie des 1 Regiments schwere Artillerie
und 1 Ambulanz Compagnie etc. etc.
im Ganzen ohngefähr 990 Mann. –
Ich erlaube mich noch zu bemerken, daß man am Tage der Übernahme Seitens der
rumänischen Regierung durch den obengenannten Präfecten, Herrn R. N. Opreanu, in eine
große Unanehmlichkeit und Verlegenheit versetzt wurde, nämlich es schien als ob auf
Befehl des früheren russischen Gouverneurs, Kaiserlich russischen Colonelen Alexander
von Brandenburg, die früher für die russische Regierungsflagge vor dem Regierungsge-
bäude befindliche Fahnenstange in der vorigen Nacht von den Bulgaren demolirt wurde,
und daher schnell eine neue Fahnenstange provisorisch errichtet werden mußte, um die Flagge
der neuen rumänischen Regierung aufpflanzen zu können. – Dieser Demonstration hat aber
der Herr Präfect gar keinen Werth beigelegt, was von den Bewohnern von Kustendje sehr
wohl aufgenommen wurde, und somit hörte sich jedes weitere tentatif der Bulgaren auf,
welche späterhin natürlich das Gelächter der ganzen Bevölkerung als Ersatz erbten. –
Bei der Ankunft der rumänischen Truppen hierorts, glaubte man allgemein, daß
selbe mit den hier stationirenden Russen nicht am Besten harmoniren würden, hingegen
jetzt sieht man grade das Gegentheil und zum Erstaunen der ganzen Bevölkerung leben
beide Truppentheile friedlich zusammen. –
Mit der russischen hier stationirenden Garnison hat sich seit längerer Zeit keine
große Änderung gezeigt, außer mit der Ausnahme, daß die in der Nähe rund herum der
Stadt liegenden von denselben aufgeführten 14 Schanzen, welche bereits zweimal disarmirt
wurden, jetzt wieder vollständig dastehen um nöthigenfalls in 24 Stunden kampfbereit mit
34 Kanonen schweren Calibers benützt zu werden – diese Schanzen sind letzterer Zeit
durch ein bei jeder Schanze in der Nähe derselben angebrachtes tiefes unterirdisches
Magazin für Munition vervollkommt wurden – und daß sämmtliche Magazine nach deren
Vollendung sogleich mit Kugeln angefüllt wurden sowie daß das hiesige 48 Infanterie
Regiment (Odessa Polk.) vor kurzer Zeit neue Hinterlader erhielt und bei schlechtem
Wetter, bei Sturm und Regen tagtäglich Schießübungen ausführt. – Alle diese Vorrich-
tungen und Projecte Rußlands geben keine genügende Sicherheit um auf einen schnellen
Frieden zu hoffen. –
Die sich hier schon seit geraumer Zeit aufhaltenden russischen Truppentheile
bestehen aus:
d[[as]] 48 Regiment (Odessa Polk) der 12 Brig 12 Armee Corps Stärke 3200 Mann
die 4te Batterie der 12 Brig 12 Armee Corps " 150 "
die 6te Rotte des 7 Sapeur Battaillons gen. Corps " 240 "
Festungs Artillerie schweren Calibers " " " 1000 "
Doctoren, Ambulanzen, Intendantur, etc. 140 "
Gesammtstärke 4730 "
Außerdem zur Zeit noch eine russische Sanitäts-Lazareths-Comite des 62 Armee
Corps, bestehend aus 12 Doctoren und 3 Schwestern des rothen Kreuzes, sowie einige
Ambulanzwägen mit Bemannung. –
Da der Tartaren-Viertel, bestehend aus 480 Häusern, und der Türkenviertel,
bestehend aus 180 Häusern, von den russischen Truppen im vorigen Winter, um das
351
Bauholz der Dächer, Böden, Fenster und Läden derselben zu Brennmaterial zu benützen,
zerstört ward, so ist dadurch die Nothlage der Wohnungen um so mehr fühlbar, als es in
jetziger Jahreszeit eine Unmöglichkeit ist, für eine über 5500 hinausreichende Truppenzahl
etwas zu bauen oder eine bessere Beeinquartirung zu besorgen, und dies um so mehr als für
die gegenwärtige Bevölkerung der Stadt in der Anzahl von 2200 bis 2500 Seelen alle übrig
gebliebenen Wohnungshäuser kaum ausreichen. –
In den letzten Tagen verbreitete sich hier das Gerücht, daß von den in Bessarabien
bei Ismail stationirenden russischen Truppen der 36 Division des 36ten Armee Corps, im
Ganzen 14000 Mann, ihre dortigen Stationen verlassen würden, um ihr Winterquartier hier
in unserer Nähe in Medjedie aufzuschlagen, und dies aus Mangel an Heu für die Cavallerie.
– Da sich obiges Gerücht auch noch aus andern Quellen zu bestätigen scheint und da hier
große Localitäten zum Zwecke für Divisions Hospitäler gesucht werden, so kann man
daraus schließen, daß für den nächsten Frühjahr eine friedliche Ausgleichung mit der
Türkei schwer zu Stande kommen wird. –
Es ist auch benennenswerth, daß nach der stattgehabten Conferenz in Berlin6 die
Einwanderung der während der Kriegs Zeit geflüchteten Tartaren und Türken in großem
Maßstabe stattfand. Da jedoch diese, durch den Krieg sehr benachtheiligten Dobroudja
Bewohner jeder Baarschaft entblößt sind, so bleibt es eine schwere Aufgabe für die jetzige
Regierung, diese Emigranten mit dem nöthigen Vieh, Ackergeräthen, Getreidesamen und
sonstiges zu versehen um den Ackerbau wieder aufnehmen zu können. – In dieser Herbst-
Saison geschah bis dato Nichts zum Vortheile der Landwirthschafts-Leute, daher wird
hoffentlich die rumänische Regierung bis zum Frühjahre einen Entschluß fassen, um diese
von der Noth gedrückten und armen Leute zu unterstützen, damit solche in entgegen-
gesetzten Falle nicht auf eine abermalige Auswanderung nach der Crim Beschlüsse fassen,
wo es an russischen Emissairen behufs dieser Aufreizung nicht fehlen sollte. –
Den hiesigen Kleinhandel überraschten die verschiedenen hohen Zollsätze, welche
die neue Regierung Rumäniens im Verhältniß zu den früheren türkischen 8% ad valorem
abgenommenen Tarifsätzen abfordert, so bedeutend, daß sich seit 2 Monaten alle auswär-
tigen Waarenbestellungen aufhoben. – Vielfach ist die Rede, daß der Hafen von Kustendje
zu einen Porto franco decretirt werde, jedoch diesen frommen Wunsche stellen sich
Hindernisse im Weg und es bedarf einer besonderen Erwägung, um nicht den Freihäfen von
Galatz, Ibraila und Sulina Schaden zuzufügen. –
Der K.K. ö.u. Vice-Consul.
Licen
HHStA AR F 8/Kt. 49, n. f.
1
Offensichtlich falsch.
2
20. November/2. Dezember.
3
Am 22. November 1878 wurde er zum Präfekt des Kreises Constanța der Provinz Dobrudscha
ernannt, die infolge des Berliner Kongresses an Rumänien annektiert worden war. Im Jahr 1883 trat er zurück
und ließ sich in Bukarest nieder. Als Abgeordneter und Senator von Ialomița sowohl als auch Rat des Kassati-
onshofs unterstützte er die Interessen der Dobrudscha im Parlament.
4
D.h. orthodox.
5
23. November/5. Dezember 1878.
6
Der Berliner Kongress.
352
Constanța, 27 ianuarie 1879. Nr. 17. Anton Licen, vice-consulul din Küstendje,
către consulatul general i. și r. de la Rusciuc
Urmare a prețioasei indicații primite din partea oficiului de acolo, din ziua de
5 ianuarie 1877 nr. 17, am onoarea să semnalez, cu respect, consulatului general imperial-
regal austro-ungar, faptul că eu, în toată perioada de război din anii 1876, 1877 și 1878,
în funcție de situație și de nevoi, am trimis toate rapoartele politico-militare către Ambasada
i. și r. austro-ungară din Constantinopol. De asemenea, am trimis șase dovezi detaliate
despre pagubele pricinuite cetățenilor i. și r. austro-ungari de către supușii otomani, despre
care până acum nu mi-a parvenit nicio confirmare, la fel nici despre cele 24 de rapoarte.
Recent, am primit, prin decretul din 10 decembrie 1878 Nr. 807, de la Legația i. și r.
austro-ungară din București, avizul că, în urma unei decizii luate de Ministerul Afacerilor
Străine i. și r. austro-ungar, acest consulat va fi, de acum înainte, subordonat acestei legații
și că, pentru mine, a fost obținută exequatur de către Alteța Sa Regală, prin decretul princiar
din 5/17 noiembrie anul trecut.
Deoarece îmi permit să vă semnalez respectuos ieșirea mea din serviciul unui
consulat general, solicit ca, de îndată ce va fi luată o decizie în privința mea la Ministerul
Afacerilor Străine i. și r. austro-ungar, aceasta să-mi fie adusă la cunoștință.
În urma acestei detașări, îmi permit să vă pun cu respect întrebarea dacă, pe mai
departe, va trebui să trimit rapoartele mele politico-militare la Ambasada i. și r. austro-
ungară din Constantinopol sau doar la Legația i. și r. austro-ungară din București.
Ca urmare a preluării Dobrogei de către guvernul român, îmi permit să aduc la
cunoștința Consulatului General i. și r. austro-ungar evenimentele de natură comercială și
politică survenite de atunci, pe care le-am raportat deja la Ambasada din Constantinopol și
la Legația din București.
Într-un mod nesperat, după o așteptare de mai multe săptămâni, determinată de
obstacole de natură politică și birocratică, a fost adusă la cunoștință trecerea de atâtea ori
amânată a trupelor române peste Dunăre în Dobrogea, la 18/30 noiembrie1 1878, și abia, la
20/2 decembrie2 anul trecut, au sosit aici pe calea ferată, via Cernavodă, primii funcționari
ai noului guvern, pe care îi însoțea batalionul 4 de vânători, urmați de fanfara Regimentului 4
de linie, pe aceeași rută. Trupele române au fost salutate cu urale de o numeroasă populație,
care s-a strâns la gară, pe calea ferată, în vreme ce fanfara cânta. Alte festivități nu au mai
avut loc, deoarece nu a mai fost timp suficient pentru îndeplinirea ceremoniilor de primire
demult și atent pregătite, dar, cu toate acestea, la sosirea detașamentelor militare care au
venit în urma magistraților a fost înălțat aici, în mare grabă, în piața din centrul orașului, un
arc de triumf, inscripționat cu cuvinte de bun venit în românește; toate străzile au fost
pavoazate cu drapele și stegulețe românești, seara orașul a fost iluminat, iar arcului de
triumf înălțat i s-a pus drept coroană portretul Principelui Carol al României, iar, în imediata
vecinătate, muzica militară rusească a cântat până noaptea târziu.
Înainte ca magistrații și guvernatorul rus, colonelul Alexander von Brandenburg, să
fi predat administrația deținută anterior de bulgari nou venitului prefect român, domnul
Remus N. Opreanu3, la biserica grecească4 de aici s-a oficiat un serviciu divin special la
23/5 decembrie5 anul trecut, la care au fost invitați toți foștii magistrați precum și toți
funcționarii superiori, ofițerii, consulii străini etc. După slujba religioasă, clericii greci din
biserică au strigat de trei ori Ura! în sănătatea Principelui Carol și a Principesei Elisabeta; la
fel a făcut și numeroasa asistență. În aceeași zi, s-au oficiat mari slujbe religioase la biserica
bulgară, romano-catolică, rugăciuni la sinagogile evreiești și la moscheile musulmanilor. La
aceste slujbe au participat toți noii funcționari desemnați pentru Küstendje, adică cei de la
prefectură, de la cele două tribunale, oficiul de vamă, de telegraf și de poștă, despre care se
353
spune că depășesc cifra de 138. După slujba religioasă, toți cei prezenți s-au dus în cortegiu
de ceremonie la sediul local al guvernului, unde a avut loc preluarea festivă a noii guvernări
a orașului Küstendje de către prefect, domnul R. N. Opreanu.
Din cauză că militarii ruși au ocupat pentru trupele lor toate facilitățile de cazare
disponibile, au fost mari dificultăți legate de adăpostirea românilor nou sosiți aici, iar lipsa
de spațiu era așa de mare încât pentru ofițeri, soldați și funcționari civili a trebuit să se
impună găzduirea lor în case particulare și în felul acesta am fost obligat (în condițiile în
care o mare parte a trupei române ar fi rămas pe stradă fără adăpost) să pun la dispoziția
colonelului Popescu cele două magazii aflate sub casa mea, precum și o a treia aflată pe o
stradă laterală, tot proprietatea mea, iar în felul acesta am ajutat la rezolvarea unei situații
de necesitate.
Militarii români aflați aici în garnizoană fac parte din:
Batalionul 4 de vânători;
Escadronul 4 din Regimentul 2 al Husarilor de gardă (Roșiori);
Escadronul 3 de Husari (călărași) Reg. 1 Dorobanți călare;
Bateria 2 din Regimentul 1 Artilerie grea;
O companie de ambulanță etc. etc.;
În total circa 990 oameni.
Îmi permit să mai observ că în ziua preluării din partea guvernului român, prin
susnumitul prefect, domnul R. N. Opreanu, acesta a fost pus în mare neplăcere și încurcătură,
anume a părut că, din ordinul fostului guvernator imperial rus, colonelul Alexander von
Brandenburg, catargul pentru drapelul guvernului rusesc aflat în fața clădirii guvernamentale
fusese demolat de bulgari, cu o noapte înainte, și, din acest motiv, a trebuit înălțat în mare
grabă, un nou catarg provizoriu, pentru a se putea ridica drapelul noilor guvernanți români.
Prefectul român nu a atribuit însă nicio însemnătate acestui incident, ceea ce a făcut o foarte
bună impresie asupra locutorilor din Küstendje și, în felul acesta, a fost zădărnicită orice
altă tentativă a bulgarilor, de care ulterior a râs, firește, toată populația.
La sosirea trupelor române, în zonă toată lumea credea că acestea nu se vor înțelege
foarte bine cu rușii staționați aici, acum dimpotrivă, se vede tocmai contrariul și spre
mirarea întregii populații ambele trupe conviețuiesc pașnic.
De multă vreme nu s-a produs nicio schimbare majoră în privința garnizoanei ruse
staționate aici, cu excepția faptului că cele 14 tranșee executate chiar de ruși în jurul
orașului, și care fuseseră deja de două ori dezafectate, acum au fost din nou complet dotate
cu 34 de tunuri de calibru mare, pentru ca la nevoie să fie gata de luptă în decurs de 24 de
ore. În ultima vreme, aceste tranșee au fost completate prin săparea în apropierea lor, la
mare adâncime, a unui depozit de muniție și toate depozitele, imediat după ce s-a terminat
executarea lor, au fost umplute cu proiectile, iar Regimentul 48 de Infanterie de aici
(regiment adus de la Odesa) a primit, de curând, arme noi cu încărcare pe la culată și pe
vreme rea, pe ploaie și pe furtună execută zilnic exerciții de tragere. Toate aceste aran-
jamente și proiecte ale Rusiei nu oferă cine știe ce siguranță ca să sperăm că se va ajunge
repede la pace.
Trupele ruse care se află de multă vreme staționate aici constau din:
Regimentul 48 (regimentul din Odesa) din Brigada a 12-a a Corpului 12 de Armată
cu un efectiv de 3.200 oameni;
Bateria a 4-a din Brigada a 12-a a Corpului 12 de Armată cu un efectiv de 150 de
oameni;
Compania a 6-a a batalionului 7 de săpători cu un efectiv de 240 oameni;
Artilerie de cetate de calibru mare cu un efectiv de 1.000 de oameni;
354
Doctori, ambulanțe, intendență etc. cu un efectiv de 140 de oameni;

Total efective 4.730 de oameni.
În plus, la ora actuală, [mai există] un comitet sanitar de lazaret rusesc al Corpului 62 de
armată, care este format din 12 doctori și trei infirmiere ale Crucii Roșii, precum și câteva
ambulanțe cu cei care le deservesc.
Deoarece cartierul tătăresc, care număra 480 de case, și cartierul turcesc, ce număra
180 de case, au fost distruse iarna trecută de trupele ruse, ca să-și facă focul cu lemnul
acoperișurilor, podelelor, ferestrelor și magazinelor, nevoia stringentă de locuințe se resimte
cu atât mai mult cu cât în anotimpul în care ne aflăm este cu neputință să construiești cât ar
fi necesar pentru mai mult de 5.500 de militari sau măcar să le oferi o încartiruire mai bună
și aceasta cu atât mai mult cu cât pentru actuala populație a orașului, în număr de 2.200
până la 2.500 suflete, abia dacă ajung casele locuibile rămase.
În ultimele zile, s-a răspândit aici zvonul că o parte din trupele ruse staționate în
Basarabia, la Ismail, Divizia 36 din Corpul 36 de Armată, 14.000 de oameni în total, vor
părăsi garnizoana de acolo pentru a-și stabili cartierul de iarnă aici, în apropierea noastră, la
Medgidia, și aceasta din cauza lipsei de fân pentru cavalerie. Deoarece zvonul acesta pare
să se confirme și din alte surse, și deoarece aici sunt căutate localitățile mari pentru a găzdui
spitalele diviziilor, se poate trage concluzia că la primăvară cu greu se va putea ajunge la un
compromis pașnic cu Turcia.
Mai merită menționat faptul că, după conferința care a avut loc la Berlin6, s-a
produs, pe o scară mare, reîntoarcerea tătarilor și turcilor care fugiseră în timpul războiului.
Cum, totuși, această populație a Dobrogei, foarte oprimată din cauza războiului, este lipsită
de toate cele de primă necesitate, va rămâne o sarcină grea pentru guvernul de acum să le
ofere acestor migranți vitele de care au nevoie, uneltele de cultivare a ogoarelor, semințele
de cereale și altele asemenea pentru a se putea relua munca câmpului. În cursul acestei
toamne, nu s-a întâmplat până la ora actuală nimic în folosul agricultorilor; din acest motiv
să sperăm că până la primăvară guvernul român va putea lua o decizie pentru a-i sprijini pe
acești oameni săraci și loviți de necazuri, pentru că, în caz contrar, vor lua hotărârea de a
emigra din nou în Crimeea, iar emisarii ruși care să-i îndemne la așa ceva nu vor lipsi.
Micii negustori de aici sunt împovărați de diferitele taxe vamale ridicate, pe care le
cere noul guvern al României în comparație cu cele ale turcilor, care erau doar 8% ad
valorem, atât de mari încât, de două luni, au încetat toate comenzile de mărfuri din străi-
nătate. Mai mult, se spune că portul Küstendje va fi declarat porto franco, totuși acestui
deziderat irealizabil i se ridică în cale tot felul de obstacole și, în plus, este nevoie de un
calcul special pentru a nu produce pagube porturilor din Galați, Brăila și Sulina.
Vice-consulul imperial-regal austro-ungar.
Licen
HHStA AR F 8/Kt. 49, f.n.n.
1
În text 18/31 noiembrie, ceea ce este evident greșit.
2
20 noiembrie/2 decembrie.
3
La 22 noiembrie 1878 a fost numit prefect al districtului Constanța din provincia Dobrogea, atașată
României în urma Congresului de pace de la Berlin. În anul 1883, a demisionat și s-a stabilit la București. Ca
deputat, senator de Ialomița cât și consilier al Curții de Casație, a susținut interesele Dobrogei în Parlament.
4
Creștin ortodoxă.
5
23 noiembrie/5 decembrie 1878.
6
Congresul de la Berlin.
355
70
Bukarest, 29. Jänner 1879. Nr. 23/Polit. Hoyos an Andrássy
Hochgeborner Graf!
Die fürstliche Regierung hat nunmehr auch beschloßen, den Höfen von Madrid,
Lissabon und Stockholm die erlangte Unabhängigkeit zu notificiren.
Zur Überreichung der betreffenden Schreiben begibt sich Herr Plagino, begleitet
von Oberst Barcanesco, nach Spanien und Portugal und Fürst Brancovano nach Schweden.
Herr Campineano sagte mir, daß sich die rumänische Regierung in dieser Hinsicht
den Vorgang zum Muster nimmt, welcher von Seite Belgiens beobachtet wurde als dieses
Land seine Selbstständigkeit erlangte.
Was nun die Mission des Herrn Rosetti betrifft, so hat dieselbe, in Paris wenigstens,
keinen anderen Erfolg aufzuweisen als den Einfluß, den der Präsident der rumänischen
Kammer während seiner dortigen Anwesenheit auf die französische Presse zu nehmen wußte.
Als Freund Gambettaʼs gelang es dem Herrn Rosetti die „République française“1 für
seine Anschauungen in der Juden-Frage zu gewinnen. Auch einige andere Blätter, darunter
der „Temps“2, ließen sich herbei, in demselben Sinne zu schreiben, doch, wie ich höre,
nicht ohne Herrn Rosetti zu bedeutenden Geldopfern veranlaßt zu haben.
Genehmigen Eure Excellenz den Ausdruck meiner tiefen Ehrfurcht.
Hoyos
1
„République française”, von Léon Gambetta und Eugène Spuller am 4. November 1871 gegründete
Tageszeitung. Die Herausgabe wurde im Juli 1924 eingestellt.
2
„Le Temps”, französische Tageszeitung, gegründet im April 1861 von Auguste Nefftzer.
Bucureşti, 29 ianuarie 1879. Nr. 23/Polit. Hoyos către Andrássy

Preanobile Conte!
Guvernul princiar a decis acum să informeze Curţile regale de la Madrid, Lisabona
şi Stockholm privitor la independenţa obţinută.
Pentru remiterea scrisorilor respective, domnul Plagino, însoţit de colonelul Bărcănescu,
se va duce în Spania şi Portugalia, iar Prinţul Brâncoveanu se va duce în Suedia.
Domnul Câmpineanu mi-a spus că, în privinţa aceasta, guvernul român va adopta,
ca model, demersul liderilor belgieni de la vremea când ţara lor şi-a obţinut independenţa.
În ceea ce priveşte misiunea domnului Rosetti la Paris, acesta nu a reușit nimic peste
influenţa pe care preşedintele Camerei româneşti a ştiut să o exercite asupra presei franceze
în timpul şederii sale acolo.
Ca prieten al lui Gambetta, domnul Rosetti a reuşit să câştige, pentru opiniile sale
privind chestiunea evreiască, ziarul „République française”1. Şi câteva alte publicații,
printre care „Temps”2, s-au arătat dispuse să scrie în acelaşi mod; totuşi, din câte am aflat,
nu fără a-l fi determinat pe domnul Rosetti la sacrificii financiare însemnate.
Hoyos
1
„République française”, cotidian fondat în noiembrie 1871 de către Léon Gambetta şi Eugène
Spuller. Şi-a încetat apariţia în iulie 1924.
356
2
„Le Temps”, cotidian francez fondat în aprilie 1861 de Auguste Nefftzer.
71
Bukarest, 30. Jänner 1879. Nr. 25/Polit. Hoyos an Andrássy
Hochgeborener Graf!
Mit Beziehung auf mein ergebenstes Telegramm vom 27 d. Mts, welches in der
Beilage mitfolgt1, beehre ich mich zu Euerer Excellenz Kenntniß zu bringen, daß die
rumänische Regierung, dem ihr von dem k.u.k. Cabinet zugekommenen Winke gemäß, eine
definitive Verständigung mit der russischen Regierung bezüglich des Kilia Armes nicht
länger hinausgeschoben und vorgestern durch einen Noten-Austausch sowie durch die
Paraphirung der den Thalweg genau bezeichneten Karten denselben als Grenze für die
gedachte Stromstrecke angenommen hat2.
Was nun die Art und Weise betrifft, auf welche die hinsichtlich der oberhalb des
Tchatal von Ismaila gelegenen Stromstrecke schwebende Streitfrage auszutragen wäre, so
geht die rumänische Regierung von der Anschauung aus, daß hier, wie ich schon öfters zu
erwähnen Gelegenheit hatte, nicht allein spezifisch rumänische sondern zugleich europäische,
insbesondere aber österreichisch-ung. Interessen mit im Spiele sind und daß daher die
Wahrung der letzteren wichtigeren eine Sache der Mächte ist.
Sollten diese und in ersterer Reihe Österreichisch-Ungarn sich für eine Überweisung
dieser Frage an die für die Delimitation der rumänisch-bulgarischen Grenze bestehende
internationale Commission entschieden aussprechen, so würde Rumänien, im vollen Vertrauen
dabei nicht zu Schaden zu kommen, diesem Vorgang beistimmen.
Herr Bratianu kann sich nichts desto weniger der Besorgniß nicht entschlagen, daß
auf diese Weise die erwähnte Grenzfrage prejudicirt würde; denn eine Aufnahme der in
fragestehenden Donaustrecke behufs Bestimmung der Grenze setzt voraus, daß man nicht
eines der Ufer als Grenze anzunehmen gedenkt, und hätte demnach nur dann praktischen
Werth, wenn es sich um die Ausmittelung des „Thalweges“ handelte.
Nach Ansicht des Herrn Minister Präsidenten wäre aber vor allem die Vorfrage zu
entscheiden, ob der Artikel XLV des Berlin-er Vertrages Russland nur das linke Ufer oder
aber den Thalweg des Donaustromes zuspricht.
Dieser Artikel sagt: „La Principauté de Roumanie rétrocède à S.M. l’Emp. de
Russie la portion du territoire de la Bessarabie détaché de la Russie en suite du traité de
Paris de 1856.”
Nun hat aber Rumänien damals nur das linke Ufer und nicht den Thalweg der
Donau erhalten wie auch im Jahre 1812 Rußland nur die trockene Grenze, nicht aber ein
Theil des Strombettes zugesprochen wurde.
Wenn der gedachte Artikel hiermit schlöße, könnte über die Interpretation desselben
auch nicht der geringste Zweifel sein; nun folgt ein Nachsatz, welcher für den Pruth und
den Sulina Arm den Thalweg als Grenze bestimmt, den Donaustrom aber stillschweigend
übergeht. Daraus schließt nun die rum. Regierung, daß man hinsichtlich der eben genannten
beiden Strecken eine für Russland günstigere Bestimmung treffen wollte als aus dem
Eingangssatze des Artikels hervorgeht. Diese Ausnahme zu Gunsten Rußlands, statt der
bisherigen trockenen Grenze den Thalweg als solche anzunehmen, kann sich aber nur auf
die beiden ausdrücklich erwähnten Strecken, nicht aber auf den Lauf der Donau beziehen,
denn sonst hätte dieß eigens ausgesprochen werden müssen.
357
Herr Bratianu meint somit, daß diese Streitfrage nicht von einer Delimitations-
Commission entschieden werden kann, sondern vor das Forum der Signatar Mächte 3 zu
kommen hat, welche allein darüber zu entscheiden competent sind, in welchem Sinne ein
Artikel des unterzeichneten Vertrages auszulegen sei. –
Im Anbuge beehre ich mich ein Exemplar der Karte vorzulegen, auf welcher der vom
Tschatal von Ismaila bis Stari Stambul als Grenze angenommene Thalweg verzeichnet ist.
Genehmigen Euer Excellenz des Ausdruck meiner tiefen Ehrfurcht.
Hoyos
1
2
Am 28. Januar 1879 fand ein Notenaustausch zwischen dem rumänischen Außenminister und dem
russischen Gesandten in Bukarest statt, durch den die Grenze zwischen den beiden Ländern bestätigt wurde,
so wie sie im Protokoll der Internationalen Kommission zur Grenzziehung vom 17. Dezember 1878 festgelegt
worden war.
3
Des Berliner Vertrags.
Bucureşti, 30 ianuarie 1879. Nr. 25/Polit. Hoyos către Andrássy
Preanobile Conte!
Referitor la telegrama mea din 27 a lunii acesteia, care urmează în anexă1, am
onoarea să aduc la cunoștința Excelenței Voastre faptul că guvernul român, conform
sugestiei primite de la cabinetul i. și r., nu a mai amânat realizarea unei înțelegeri definitive
cu guvernul rusesc în privința brațului Chilia, și alaltăieri, printr-un schimb de note precum
și prin parafarea hărții care desemnează precis talweg-ul acestui braț, l-a acceptat ca
frontieră pentru porțiunea în discuție a fluviului2.
Acum, în ceea ce privește modul în care va fi rezolvat litigiul privind porțiunea de
fluviu aflată mai sus de Ceatalul de la Ismail, guvernul român pornește de la principiul că
aici, așa cum am avut deseori ocazia să aud, nu sunt în joc doar interese speciale românești,
ci, deopotrivă, interese europene și, mai cu seamă, interese austro-ungare, iar, din acest
motiv, respectarea acestora din urmă este o chestiune ce privește Marile Puteri.
Dacă acestea din urmă, dar în primul rând Austro-Ungaria, se vor pronunța cate-
goric pentru încredințarea acestei chestiuni comisiei internaționale care funcționează pentru
delimitarea frontierei româno-bulgare, România, cu deplină încredere că nu va fi păgubită,
va consimți la acest demers.
Cu toate acestea, domnul Brătianu nu-și poate ascunde îngrijorarea că, în acest mod,
mai sus menționata chestiune a frontierei ar putea fi prejudiciată, deoarece o acceptare a
porțiunii de Dunăre în vederea delimitării frontierei presupune să nu accepți niciunul dintre
maluri ca frontieră și, din acest motiv, ar avea valoare practică numai dacă se va negocia
stabilirea „talweg-ului”.
După părerea domnului președintele de Consiliu, ar trebui însă, mai întâi, decisă
chestiunea preliminară: dacă articolul 45 al tratatului de la Berlin atribuie Rusiei doar malul
stâng sau talweg-ul pe această porțiune a Dunării.
Acest articol spune așa: „Principatul României retrocedează Majestății Sale, Împă-
ratului Rusiei, partea din ținutul Basarabiei care a fost despărțită de Rusia în urma Tra-
tatului de la Paris din 1856”.
358
Atunci însă România a primit doar malul stâng și nu talweg-ul Dunării, la fel cum în
anul 1812 Rusiei i-a fost atribuită doar granița terestră și nu și o parte a albiei fluviului.
Dacă respectivul articol se încheie astfel, atunci nu ar putea fi nici cea mai vagă
îndoială asupra interpretării acestuia; acum însă urmează o propoziție adițională care preci-
zează că granița se stabilește pe talweg pentru râul Prut și brațul Sulina, dar trece sub tăcere
fluviul Dunărea. De aici, guvernul român trage acum concluzia că, în privința celor două
porțiuni mai sus menționate, se vrea obținerea unei precizări mai favorabile Rusiei decât
rezultă din propoziția de la începutul articolului. Această excepție în favoarea Rusiei, ca în
locul frontierei maritime de până acum să se accepte talweg-ul ca atare, se poate referi doar
la cele două porțiuni explicit menționate, dar nu și la cursul Dunării, pentru că, altminteri,
acest lucru ar fi trebuit să fie explicit menționat.
Domnul Brătianu susține că această chestiune în litigiu nu se poate decide de către o
comisie de delimitare, ci trebuie să vină în fața forumului Puterilor semnatare 3, singurele
care au competența de a decide în ce mod trebuie interpretat un articol din tratatul semnat.
În anexă, am onoarea să vă prezint un exemplar din harta pe care este trasat talwegul
acceptat ca frontieră de la Ceatalul de la Ismail până la Stari Stambul.
Hoyos

1
Nu se publică.
2
Pe data de 28 ianuarie 1879, a avut loc un schimb de note între ministrul Afacerilor Străine al
României și trimisul Rusiei la București, prin care a fost confirmată granița dintre cele două țări, stabilită prin
procesul-verbal din 17 decembrie 1878 al Comisiei internaționale de delimitare a frontierelor.
3
Ale Tratatului de la Berlin.
72
Bukarest, am 13. Februar 1879. Nr. 36/Polit. Hoyos an Andrássy
Hochgeborner Graf!
Baron von Alvensleben hat mich gestern besucht und mir die Versicherung ertheilt,
daß der Grund seiner Anwesenheit in Bucarest lediglich einem Acte der courtoisie
gegenüber dem Souverän des Landes, von dem er sich empfehlen wolle, zuzuschreiben ist.
Dieselbe Sprache führt der preußische Diplomat gegen Herrn Campineano, welchem
er ein ministerielles Schreiben überbrachte, wodurch die Beendigung seiner hiesigen Mission
angezeigt wird.
Gleichzeitig frug er den Minister des Äußern, ob er sein Audienz-Gesuch durch
Vermittlung des Hof-Marschalls oder durch jene des Herrn Campineano einzureichen habe.
Der Minister erwiderte ihm, dass, falls er eines besonderen, die auswärtige Politik
berührenden Auftrages sich zu entledigen habe, Seine könig. Hoheit vorher von diesem
Sachverhalte durch das Ministerium des Äußern verständigt werden müße. Im entgegen-
gesetzten Falle wäre die Audienz durch den Hof-Marschall zu vermitteln.
359
Herr von Alvensleben verneinte die erstere Voraussetzung und wandte sich demnach
an die ihm bezeichnete Persönlichkeit des fürstlichen Hofstaates.
Herr Campineano, welcher mir dieses an und für sich sehr unbedeutende
Vorkommniß erzählte, knüpfte daran die Mittheilung, daß Seine königl. Hoheit nicht
wünsche, ohne hierzu vorbereitet zu sein, plötzlich in ein politisches Gespräch hinein
gezogen zu werden.
Es habe sich nämlich vor Kurzem der Fall ereignet, daß Baron Stuart ein Gespräch,
welches er mit dem Fürsten hatte, nach St. Petersburg einberichtete und gleichzeitig von
einer denselben Gegenstand behandelnden Unterredung mit Herrn Bratiano Rechenschaft
gab, diese beiden Berichterstattungen aber im Widerspruch zu einander standen. Nachträglich
hätte es sich allerdings herausgestellt, daß der rußische Minister-Resident den Fürsten
mißverstanden und ihm daher Dinge in den Mund gelegt habe, die er nicht gesagt hatte.
Indeß sei die Vermeidung ähnlicher Vorfälle wünschenswerth und habe es sich deshalb das
Ministerium zur Richtschnur genommen, den Fürsten nicht überfallen zu laßen.
Daß eine derartige Beschränkung des Verkehrs zwischen dem Souverän und den
fremden Vertretern gegen den bisherigen Usus verstoßt und den Gewohnheiten des Fürsten
selbst zuwiderläuft, braucht nicht erst hervorgehoben zu werden.
Wenn mich übrigens mein Gedächtniß nicht täuscht, so ist in der Haltung, welche
Fürst Carl in letzterer Zeit beobachtete, auch mir gegenüber eine gewiße Veränderung
eingetreten, denn obwol die Gelegenheiten anläßlich eines unternommenen Jagdausfluges,
eines Hof-Diner, eines Balles etc. nicht fehlten, so kann ich mich nicht entsinnen, daß Seine
königl. Hoheit ein politisches Gespräch angeknüpft hätte während Er früher immer bereit
war, dieses Terrain zu berühren. Es scheint folglich, daß Ihn die durch Baron Stuart
gemachte Erfahrung zu grösserer Vorsicht und Reserve mahnt.
Hoyos

Kopie: ANIC, INV. 725, FCR (1865–1914), d. 12/1879, 34–35.
București, 13 februarie 1879. Nr. 36/Polit. Hoyos către Andrássy

Preanobile Conte!
Baronul von Alvensleben m-a vizitat ieri ca să mă asigure că motivul prezenţei sale
la Bucureşti este exclusiv acela de a face o vizită de curtoazie suveranului ţării pentru a-i
prezenta omagiile sale.
Diplomatul prusian a afirmat acelaşi lucru şi faţă de domnul Câmpineanu, căruia i-a
remis o scrisoare ministerială, prin care a anunţat sfârşitul misiunii sale aici.
În acelaşi timp l-a întrebat pe domnul ministru al Afacerilor Străine dacă cererea sa
de audienţă trebuie prezentată mareşalului Curţii princiare, sau prin intermediul domniei
sale, ministrul Câmpineanu.
Domnul ministru i-a răspuns că, în cazul în care are de rezolvat o misiune specială
ce priveşte o problemă de politică externă, trebuie să o prezinte, mai întâi, Alteţei Sale
Regale prin intermediul Ministerului Afacerilor Străine. În caz contrar, audienţa trebuie
solicitată prin intermediul mareşalului Curţii.
Domnul von Alvensleben a negat prima variantă şi, în consecinţă, s-a adresat
respectivului demnitar al Curţii.
360
Domnul Câmpineanu, care mi-a povestit chiar el acest eveniment aparent lipsit de
importanţă, a adăugat că Alteţa Sa Regală nu doreşte să se pomenească pe nepregătite
implicat într-o discuţie politică.
De curând, s-a întâmplat că Baronul Stuart a avut cu Principele o discuţie pe care a
raportat-o la St. Petersburg şi, în acelaşi timp, a prezentat şi o întrevedere pe aceeaşi temă
cu domnul Brătianu, dar cele două rapoarte erau în evidentă contradicţie unul cu celălalt.
Ulterior, s-a constatat, fireşte, că ministrul rezident rus nu a înţeles ceea ce a spus Principele
şi, din acest motiv, i-a atribuit afirmaţii pe care acesta nu le-a făcut. Pentru ca pe viitor să se
evite asemenea incidente, Ministerul Afacerilor Străine şi-a propus să nu mai permită ca
Principele să fie luat prin surprindere.
Nu mai este nevoie să spun că o asemenea limitare a relaţiilor dintre suveran şi
reprezentanţii străini contravine uzanţelor de până acum şi chiar obiceiurilor Principelui.
Dacă nu mă înşeală memoria, atitudinea pe care a adoptat-o Principele Carol în
ultima vreme, chiar şi faţă de mine, arată că s-a produs, într-adevăr, o schimbare, căci, deşi
prilejurile n-au lipsit – vânătoare, dineu la Curte, bal etc. –, nu pot să-mi amintesc ca Alteţa
Sa Regală să fi purtat vreo discuţie politică cu mine, în vreme ce înainte era mereu dispus
să abordeze asemenea probleme. În consecinţă, se pare că experienţa cu Baronul Stuart l-a
îndemnat spre mai multă rezervă şi prudenţă.
Hoyos

Copie: ANIC, INV. 725, FCR (1865–1914), d. 12/1879, 34–35.
73
Bukarest, am 20. Februar 1879. Nr. 45/Polit. Hoyos an Andrássy
Hochgeborner Graf!
Die Vorgänge in den beiden Kammern während der letzten acht Tage laßen sich
dahin resumiren, daß die conservative Parthei sowol im Senate als auch in der Deputirten-
Kammer je einen wohlüberdachten Hauptangriff auf das Ministerium ausgeführt hat, daß
aber diese Versuche die Regierung zu stürzen mißlungen sind.
Das im Senate gewählte terrain war das religiöse und konnte die dießfällige Interpel-
lation des Herrn B. Boeresco schon deshalb für das Ministerium Gefahr bringend werden,
als die geistlichen Würdenträger, die sonst stets Regierungsfreundlich sind, nolens volens
mit der Opposition stimmen mußten.
Der zur Sprache gebrachte, an und für sich unbedeutende Vorfall bestand in einer
zwischen dem Präfecten1 und der Geistlichkeit von Argeșu hinsichtlich der Bestattung eines
Todten stattgehabten Streitigkeit2. Während nämlich der Erstere, einem angeblichen
Wunsche des Verstorbenen zu folge, ein Civilbegräbniß zuließ (wenn ich nicht irre,
hierlands der erste Fall dieser Art)3, bestand die orthodoxe Geistlichkeit auf eine kirchliche
Einsegnung.
Wenn auch bei den Rumänen im Ganzen genommen der religiöse Sinn keine all zu
tiefe Wurzeln zu besitzen scheint, so gehört doch ein zähes Festhalten an die äußeren
361
Formen der Religion zu den Eigenthümlichkeiten dieses Volkes. – Die geschickte

Ausbeutung des erwähnten Vorfalles, der ziemlich viel Aufsehen machte, konnte somit der
Regierung ernstliche Verlegenheiten bereiten, wenn es der Opposition gelang zu beweisen,
daß der Präfect im Auftrage der Regierung gehandelt habe oder doch dessen Verhalten von
derselben gutgeheißen worden sei. Nachdem aber Herr Bratiano zu erklären in der Lage
war, daß der betreffende Präfect bereits zur Verantwortung gezogen wurde und der Minister
bei dieser Gelegenheit, wie ich höre, vollkommen gegen seine Überzeugung, sich für das
Festhalten an den traditionen und für die Rechte der Staatskirche aussprach, so erwies sich
schließlich der Angriff des Herrn Boeresco als ein Schlag ins Wasser.
Nicht minder glücklich war Herr Bratiano in der gestrigen Kammersitzung, in
welcher er die Interpellation des Herrn Majorescu beantwortete.
Letzterer hatte zu dem Gegenstande seiner Fragestellung die Lage des Landes dem
Berliner Vertrage gegenüber genommen. Soviel ich aus dem mir mündlich Mitgetheilten
entnehmen kann, war Herrn Majoresco’s oratorisches Talent nicht im Stande jene Wirkung
auf die Kammer auszuüben, die nothwendig gewesen wäre, um der Regierung die Majorität
zu entreißen. Auch war die herbe Critik, welche er gegen das Verhalten der Regierung und
namentlich gegen deren auswärtige Politik geübt, zu partheiisch um gerecht zu sein und
ging er in dem Bestreben, die Regierung für die Ereigniße des letzten Jahres verantwortlich
zu machen, zu weit, daß er Widerwillen dem Herrn Minister-Präsidenten die Waffen
der Ironie in die Hand spielte, die denn auch Herr Bratiano mit Geschick gegen ihn zu
verwenden wußte.
Ich erlaube mir noch zu erwähnen, daß der Entwurf zu einem neuen Minister-
Verantwortlichkeits-Gesetz, welcher seiner Zeit von der Kammer angenommen wurde, im
Senate nicht durchging, indem die conservative Parthei in demselben die Tendenz erblickte,
die Portefeuilles ad infinitum den jetzigen Ministern zuzuschanzen.
Der Gesetzentwurf über die diplomatische Vertretung Rumäniens wurde vom
Senate mit der Modification angenommen, daß die Gesandtschaften von Bern und Brüssel
gestrichen wurden. Ebenso ist die Zahl der gezahlten Consulate von 20 auf 17 herabgesetzt
worden.
Unter diesen Umständen muß der besagte modificirte Entwurf abermals vor die
Kammer kommen.
Abgeordneter Dimancia interpellirte den Minister des Äußern über die Arab-Tabia-
Frage und wünscht die Vorlage der betreffenden diplomatischen Actenstücke.
Herr Campineano hat hierauf noch nicht geantwortet, doch meint er, wie er mir sagt,
daß diesem Verlangen wenigstens theilweise genügt werden könnte.
Hoyos

1
C. Racoviță.
2
Verweis auf die Beerdigung des linken Aktivisten Nicolae Zubcu-Codreanu.
3
Siehe hierzu: Marius Rotar, Civil Funerals in Romania until the Outbreak of the Second World
War: Patterns and Evolutions, in „Revue belge de philologie et d’histoire”, 95, Nr. 4 (2017), S. 945–947.
362
București, 20 februarie 1879. Nr. 45/Polit. Hoyos către Andrássy
Preanobile Conte!
Lucrurile petrecute în Camere în ultimele opt zile se pot rezuma astfel: anume că
partidul conservator, atât la Senat cât și la Camera Deputaților, a declanșat asupra guver-
nului un atac bine gândit, dar că aceste încercări de a răsturna guvernul au eșuat.
Terenul de luptă ales la Senat a fost de natură religioasă și interpelarea în acest
sens a domnului V. Boerescu putea fi primejdioasă pentru guvern, deoarece demnitarii
religioși, altminteri întotdeauna favorabili guvernului, au trebuit nolens volens să voteze
cu opoziția.
Cazul adus în discuție, în sine lipsit de însemnătate, consta într-un conflict apărut la
o înmormântare1 între prefectul2 și clerul din Argeș. În timp ce prefectul a permis o înmor-
mântare exclusiv civilă, se zice că la dorința răposatului (dacă nu mă înșel, ar fi fost primul caz
de acest gen aici în țară)3, ierarhii ortodocși au insistat pentru ținerea unei slujbe religioase.
Chiar dacă la români, luați la modul general, sentimentele religioase nu par deloc să
aibă rădăcini prea adânci, există totuși o păstrare cu tenacitate a formelor exterioare ale
religiei, care face parte din specificul acestui popor. Exploatarea cu abilitate a incidentului
mai sus menționat, care a făcut destul de multă vâlvă, ar fi putut în felul acesta să provoace
încurcături serioase guvernului, dacă opoziția ar fi reușit să dovedească faptul că prefectul a
acționat așa la ordinul guvernanților sau că atitudinea lui a fost aprobată de către aceștia.
Dar după ce domnul Brătianu a putut să declare că respectivul prefect deja a fost tras la
răspundere și cu această ocazie ministrul, din câte aud, cu totul împotriva convingerilor
sale, s-a pronunțat pentru păstrarea tradițiilor și pentru drepturile Bisericii de stat, s-a văzut,
în cele din urmă, că atacul domnului Boerescu nu a făcut decât valuri într-un pahar cu apă.
Nu mai puțin norocos a fost domnul Brătianu în ședința de ieri a Camerei, în care a
răspuns la interpelarea domnului Maiorescu.
Acesta din urmă a luat atitudine față de situația țării în raport cu tratatul de la Berlin.
Din câte am putut să înțeleg, din cele ce mi s-au spus prin viu grai, talentul oratoric al
domnului Maiorescu nu a fost în stare să exercite vreo influență asupra Camerei, care ar fi
fost necesară pentru a-i răpi guvernului majoritatea. La fel și criticile sale dure rostite la
adresa comportamentului guvernului, mai precis față de politica externă a acestuia, au fost
prea partizane ca să fie justificate, și apoi a mers prea departe în strădania sa de a face
responsabil guvernul pentru evenimentele din ultimii ani, așa încât, contrar voinței sale, i-a
oferit domnului președintele de Consiliu armele ironiei, de care domnul Brătianu a știut să
se folosească cu abilitate împotriva lui.
Îmi permit să mai menționez faptul că proiectul pentru o nouă lege a răspunderii
ministeriale, care la vremea respectivă a fost acceptat de către Cameră, nu s-a putut impune
la Senat, pentru că partidul conservator a considerat că vede în acesta tendința ca actualul
guvern să-și asigure portofoliul ad infinitum.
Proiectul de lege privind reprezentanțele diplomatice ale României a fost acceptat la
Senat cu câteva modificări, anume cu suprimarea legațiilor de la Berna și Bruxelles. La fel
și numărul consulatelor a scăzut de la 20 la 17.
În aceste condiții, este necesar ca proiectul, astfel modificat, să fie adus din nou în
fața Camerelor.
Deputatul Dimancea l-a interpelat pe ministrul Afacerilor Străine în chestiunea
Arab-Tabia și a cerut documentele diplomatice legate de această chestiune.
363
Domnul Câmpineanu încă nu a răspuns, dar susține, după cum mi-a spus, că s-ar
putea da satisfacție măcar în parte acestei cereri.
Hoyos

1
Referire la înmormântarea activistului de stânga Nicolae Zubcu-Codreanu.
2
C. Racoviță.
3
Pentru acest subiect, a se vedea: Marius Rotar, Civil Funerals in Romania until the Outbreak of the
Second World War: Patterns and Evolutions, în „Revue belge de philologie et d’histoire”, 95, no. 4 (2017),
p. 945–947.
74
Bukarest, am 6. März 1879. Privatbrief. Hoyos an Andrássy
Hochgeborner Graf!
Durch den Eintritt Rumänien’s in die Reihen der unabhängigen Staaten ist diesem
Lande formell das Recht eingeräumt, seine künftigen Beziehungen zu den übrigen Staaten
und insbesondere zu den Nachbar-Reichen nach eigenem Gutdünken zu gestalten; factisch
jedoch, darüber sind wohl alle denkenden Rumänien einig, kann es sich nur um die Frage
handeln, ob es in den Intereßen des Landes gelegen ist, einen Halt bei Österreich-Ungarn zu
suchen oder aber sich an den östlichen Nachbar anzulehnen.
So lange das jetzige Rumänien einen Theil des türkischen Reiches bildete – die
Ereigniße der letzten 20 Jahre haben dieß dargethan – gab der Pariser Vertrag1 den
einzelnen Mächten die Handhabe und auch nicht selten den Vorwand, um auf die Angele-
genheiten dieses Staates einen directen Einfluß zu nehmen. Ja, nach den politischen
constellationen des Augenblickes trat die Bevormundung bald der einen, bald der andern
Macht in den Vordergrund. Anderer Seits wußten die schlauen Rumänen, die Uneinigkeit
und Rivalität der Großmächte, welche auf dem hiesigen Terrain ein treues Spiegelbild
fanden, zu ihren Zwecken auszunützen und auf diese Weise dem angestrebten Ziele der
Unabhängigkeit immer näher zu rücken.
Die meisten Mächte hatten denn auch eine Parthei im Lande und war dieß um so
leichter zu erreichen, als es denselben in Folge des bestehenden Protectorats-Verhältnißes
an Mitteln nicht fehlte, die Rumänen zu ködern.
Heute hat Rumänien von keiner andern Macht Etwas zu erwarten oder zu befürchten
als von den beiden Nachbar-Reichen und kann man deshalb nicht mehr von einer türkischen
oder französischen, sondern nur von einer rußischen und von einer anti-rußischen Parthei
sprechen.
Die Letztere jedoch kann bei genauer Analyse nichts anderes wollen als einen
Anschluß an Österreich-Ungarn; denn wie sollte Rumänien anders den russischen Expansions-
Gelüsten, welche über kurz oder lang hervortreten werden, widerstehen.
Durch die jetzige territoriale Gestaltung Rumäniens von Bulgarien getrennt, wird es
ebenso sehr Rußlands Bestreben sein, diese Barriere zum Falle zu bringen, als es jenes
364
Europa’s und wohl in erster Linie Österreich-Ungarns sein wird, dieselbe aufrecht zu
erhalten.
Das Vorgehen Rußlands in der Arab-Tabia-Frage2 liefert den Beweis, wie warm
dasselbe sich Bulgariens anzunehmen gedenkt und wie schwer es sich an den Gedanken
gewöhnen kann, daß der ehemalige Schützling Rumänien heute als ein unabhängiger Staat
anzusehen ist.
Ob nun die rußische Regierung direct auf eine Abtretung einzelner Landestheile, z.
B. der Dobrutscha oder selbst der Moldau, hinarbeiten oder aber ihr Haupt-Augenmerk
dahin richten wird, Rumänien, wenn auch nur in militärischer Hinsicht, ihrer Macht-Sphäre
einzuverbleiben, ist heute wohl schwer vorherzusehen; daß aber die Tendenz bestehen wird,
in dieser oder jener Weise in Rumänien festen Fuß zu fassen, ist eine Befürchtung, deren
sich hier alle diejenigen nicht entschlagen können, welche mit klarem Verständniß in die
Zukunft sehen. Mehr als eine der hervorragenderen Persönlichkeiten haben sich mir gegenüber
offen in diesem Sinne geäußert und hin und wieder auch hinzugefügt, daß Rumänien nur
durch einen engen Anschluß an Österreich-Ungarn von dieser sonst unvermeidlichen
Gefahr bewahrt werden könne.
Indem ich bei derlei Gesprächen stets die größte Vorsicht beobachte und namentlich
auch selbst den Schein zu vermeiden trachte, als hätte die k. und k. Regierung die Absicht,
auf Rumänien in dieser Hinsicht eine Pression auszuüben, so habe ich auch zu fragen
unterlaßen, was man sich hier unter einem Anschluße an Österreich-Ungarn denke; einer
meiner Mitredner ließ jedoch ein Mal das Wort „Zollverein“ fallen.
Es ist indeß klar, daß ein Verband in volkswirthschaftlicher Hinsicht allein nicht
genügen würde, um Rumänien die aus einem Anschluße an seinen westlichen Nachbar
erwarteten Garantien zu bieten, und daß derselbe von einem militärischen Übereinkommen
begleitet sein müßte.
Wenn ich diese Äußerungen erwähne, so will ich dadurch nicht die Behauptung
aufstellen, daß hierdurch die Stimmung auch nur einer Parthei im Lande wiedergegeben
wird. Es sind dieß nur die Ansichten einiger, allerdings politisch nicht unbedeutender
Männer, welche, hellsehender als die durch Eigendünkel geblendete Menge, sich darüber
keiner Täuschung hingeben, daß Rumänien, dem die phisischen und moralischen Vorbedin-
gungen fehlen, um sich einer von Außen kommenden Einflußnahme zu entziehen, mit
logischer Nothwendigkeit zu einer rußischen Satrapie herabsinken müßte, wenn es ihm
nicht gelingt, sich wirthschaftlich und militärisch mit der österreichisch- ungarischen
Monarchie zu identificiren und nach gewonnener Sicherung seiner Grenzen die Vortheile
einer entwickelteren Cultur in sich aufzunehmen.
Daß es den in rußischem Intereße wirkenden Elementen darum zu thun ist, jede
derartige Regung im Keime zu ersticken, liegt wohl auf der Hand, und läßt sich auch nicht
leugnen, daß sie so manches Argument zu ihren Gunsten ausbeuten können. So hat beispiels-
weise in neuester Zeit das angebliche Magyarisiren der Rumänen in Ungarn durch obliga-
torische Einführung des Ungarischen in den rumänischen Schulen in den hiesigen
Zeitungen vielen Staub aufgewirbelt und dem an und für sich hier bestehenden nationalen
Antagonismus gegen das unmittelbare Grenzland neue Nahrung gegeben. Nicht minder ist
die bekannte Vorspiegelung hinsichtlich der Bukovina und der rumänischen Districte
Ungarns und Siebenbürgens zwar kein neuer Gedanke, jedoch immerhin eine Lockspeise,
auf deren Vorhandensein immer wieder hingewiesen wird, Beweis dessen die Theater-
Affaire in Jassy3.
Wollte man übrigens auf diesem Terrain kämpfen, so könnte allerdings „Bessarabien“4
als Gegengewicht in die Wagschale geworfen werden.
365
Schließlich glaube ich nicht unerwähnt laßen zu sollen, daß man sich täuschen
würde, wollte man der augenblicklichen Verstimmung gegen Rußland wegen der
Arabtabia Angelegenheit die Bedeutung eines Umschwunges in der öffentlichen Meinung
zuschreiben.
Die der rumänischen Regierung bereitete, scheinbare oder wirkliche Demüthigung
wird vielmehr nur dahin ausgebeutet, das jetzige Cabinet zu diskreditiren und muß man bei
den hier beliebten Sprüngen in der äußeren Politik jeden Augenblick darauf gefaßt sein, aus
der vorhandenen Erkaltung plötzlich eine recht warme Freundschaft entstehen zu sehen; für
den Fall nämlich, daß eine derartige Schwenkung den Bestand des Ministeriums befestigen
und sonstige vermeintliche Vortheile bringen würde.
Der von Herrn Bratiano mir gegenüber gemachten Äußerung „les Russes ont fait
vos affaires, pourvu que vous en sachiez profiter” möchte ich deshalb auch nicht all’zu viel
Werth beilegen und scheint mir, meiner unmaßgeblichen Meinung nach, der Augenblick für
die k. u. k. Regierung noch nicht gekommen, aus ihrer zwar wohlwollenden aber reservirten
Haltung herauszutreten.
Die Erkenntniß, daß Rumänien nur in einem festen Bündniße mit Österreich-
Ungarn jene Garantien finden kann, deren es bedarf, um unter Wahrung seiner nationalen
Selbstständigkeit sich gedeihlich zu entwickeln, muß sich allmählich und systematisch
Bahn brechen, soll sie die Basis eines dauernden Schutz-Verhältnißes werden, und dürfte
der Verlauf dieses Prozesses einer Seits von den mehr oder minder zu Tage tretenden
Plänen Rußlands, anderer Seits aber von der Gestaltung unserer inneren Zustände sowie
von der damit innig zusammenhängenden äußeren Machtstellung abhängen.
Hoyos
HHStA PA XVIII/Kt. 13, n.f.
1
1856.
2
Laut den Bestimmungen des Berliner Vertrags wurde eine Kommission, bestehend aus den
Vertretern der Teilnehmerstaaten des Vertrags, zur Grenzziehung zwischen Rumänien und Bulgarien gebildet.
Am 18. November 1878 entschied die Kommission, entgegen der Meinung des russischen Vertreters,
Rumänien den Fort Arab-Tabia zuzusprechen, und Bulgarien die Festung Silistra. Da Russland auf seinem
Standpunkt beharrte, beschloss die Kommission, die Grenzziehung noch einmal durchzugehen. In der
Zwischenzeit, im Januar 1879, hatte eine rumänische Einheit den Ort besetzt, den Rumänien beanspruchte.
Russland reagierte darauf, indem es seinen Gesandten aus Bukarest einbestellte und damit drohte, die
rumänischen Soldaten mit Gewalt zu vertreiben. Am 19. Februar 1879 entschloss Rumänien, die Einheit von
Arab-Tabia zurückzuziehen. Mithilfe Österreich-Ungarns setzte es jedoch seine diplomatischen Bemühungen
fort, um den Berliner Vertrag und die Beschlüsse der Kommission durchzusetzen. Durch einen Kompromiss,
der im Frühjahr 1880 ausgehandelt wurde, wurde der Fort Arab-Tabia definitiv Rumänien zugesprochen und
die Grenze in der Dobrudscha wurde zugunsten Bulgariens neu gezogen. Die Übereinkunft wurde vom
Osmanischen Reich in seiner Rolle als Lehnsherr Bulgariens am 6. August 1881 unterzeichnet.
3
Verweis auf eine der häufigen politischen und kulturellen Aktionen der rumänischen Eliten zugunsten
der Rumänen in Siebenbürgen und der Bukowina.
4
Anspielung auf die Möglichkeit, die bessarabische Frage dazu auszunutzen, um Druck auf die
russische Regierung zu erzeugen, falls diese die rumänischen Behörden dazu ermuntern sollte, die nationale
Bewegung der Rumänen in Österreich-Ungarn zu unterstützen.
366
Bucureşti, 6 martie 1879. Scrisoare particulară. Hoyos către Andrássy
Preanobile Conte!
Prin intrarea României în rândul statelor independente, acestei ţări i-a fost recu-
noscut formal dreptul de a-şi aranja, după bunul ei plac, viitoarele relaţii diplomatice cu
celelalte state şi mai ales cu imperiile vecine; la nivel faptic însă nu poate fi vorba decât de
o singură întrebare, şi aşa văd lucrurile toţi românii care judecă realist: dacă este în interesul
ţării să caute sprijinul Austro-Ungariei sau pe cel al vecinului de la răsărit.
Atâta vreme cât România de azi a fost parte a Imperiului turc, Tratatul de la Paris1 a
dat diferitelor Puteri posibilitate de acţiune şi nu rareori şi pretextul de a exercita o influenţă
directă asupra afacerilor interne ale acestui stat, iar evenimentele din ultimii douăzeci de ani
dovedesc acest lucru. Așa este, în funcţie de constelaţiile politice de moment, trecea în prim
plan o influenţă predominantă când din partea unei Puteri, când a alteia. Pe de altă parte,
români, ageri cum sunt, au ştiut să se folosească pentru scopurile lor de divergenţele şi
rivalităţile existente între Marile Puteri, care, pe terenul de aici, şi-au găsit o reflectare fidelă,
apropiindu-se treptat şi tot mai mult de obiectivul urmărit, acela al cuceririi independenţei.
Majoritatea Puterilor aveau în ţară şi un partid şi acest lucru a fost cu atât mai uşor
de realizat cu cât prin relaţiile existente de protectorat nu lipseau mijloacele de ademenire a
românilor.
Astăzi, România nu mai are ceva de aşteptat sau de temut de la nicio altă Putere,
decât de la cele două imperii vecine şi, din acest motiv, nu se mai poate vorbi de vreo
influenţă turcească sau franceză, ci doar de un partid rus şi respectiv antirus.
Totuşi, la o analiză atentă, acest din urmă partid nu poate urmări altceva decât o
alipire la Austro-Ungaria, căci, cum altfel ar putea România să se opună poftelor ruseşti de
expansiune, care se vor manifesta mai devreme sau mai târziu?
Fiind despărţită de Bulgaria prin actuala configurare teritorială a României, politica
Rusiei va urmări doborârea acestei bariere, iar cea a Europei şi, în primul rând, a Austro-
Ungariei, va fi de menţinere a barierei în discuţie.
Atitudinea Rusiei în chestiunea Arab-Tabiei2 ne dovedeşte cu câtă ardoare este
susţinută Bulgaria de către Rusia şi cât de greu îi vine acestei Mari Puteri să se obişnuiască
cu gândul că fosta ei protejată, România, este considerată azi un stat de sine stătător.
Acum, dacă guvernul rusesc va lucra de-a dreptul pentru desprinderea unei bucăţi de
teritoriu, Dobrogea de pildă sau chiar Moldova, sau îşi va îndrepta toată atenţia asupra
înglobării României în sfera ei de influenţă, fie şi numai din punct de vedere militar, este,
categoric, ceva greu de anticipat; însă că va persista această tendinţă de a pune piciorul
ferm în România, fie într-un mod, fie în celălalt, aceasta este o temere pe care nu o poate
ignora nimeni dintre cei care privesc raţional spre viitor. Mai multe personalităţi marcante
mi-au vorbit deschis, în acest sens, şi, din când în când, au adăugat că doar printr-o alăturare
strânsă la Austro-Ungaria România s-ar putea apăra de această primejdie altminteri inevitabilă.
În cursul unor asemenea discuţii, eu, observând mereu maxima prudenţă şi, mai cu
seamă, urmărind să nu dau impresia că guvernul i. și r. ar avea intenţia de a exercita vreo
presiune în acest sens asupra României, am omis să întreb ce se înţelege aici prin alipire la
Austro-Ungaria; unul dintre interlocutorii mei însă a rostit cuvântul „uniune vamală”.
În schimb, este evident că o uniune, doar de natură economică, nu va fi suficientă
pentru ca României să i se ofere garanţiile aşteptate de la o alipire la vecinul ei apusean şi
că această uniune va trebui să fie însoţită de o convenţie militară.
Dacă am făcut această remarcă nu este pentru că vreau ca, în felul acesta, să afirm
că aici se reflectă starea de spirit chiar și doar a unui singur partid din ţară. Este vorba doar
367
de părerile câtorva oameni, sigur nu lipsiţi de greutate politică, dar care, mai prevăzători
decât cei mulţi, orbiţi de autosuficiență, nu se alină cu iluzia că România, o ţară lipsită de
premisele fizice şi morale care să-i permită să se sustragă influenţelor venite din afară, va
trebui, prin însăşi evoluţia firească a lucrurilor, să decadă la nivelul unei satrapii ruseşti,
asta în caz că nu va reuşi să se identifice, din punct de vedere economic şi militar, cu
Monarhia austro-ungară şi, după ce va câştiga siguranţa frontierelor sale, va putea să-şi
însuşească avantajele unei civilizaţii evoluate.
Fiind vorba de elementele care acţionează în interesul ruşilor, este evident că orice
iniţiativă de genul acesta trebuie înăbuşită în faşă şi nu se poate tăgădui faptul că acele
elemente pot exploata în favoarea lor tot felul de argumente. De pildă, în ultima vreme,
pretinsa maghiarizare a românilor din Ungaria, prin introducerea obligatorie a limbii ungare
în şcolile româneşti, a stârnit multă vâlvă în ziarele de aici, iar antagonismul naţional
existent împotriva ţării vecine a primit din nou apă la moară.
Sigur că aluziile bine cunoscute la Bucovina şi la districtele româneşti din Ungaria
şi Transilvania nu sunt, ce-i drept, idei noi, dar ele reprezintă, totuşi, o tentaţie la îndemână şi
despre care se vorbeşte mereu – dovadă în acest sens fiind scandalul de la teatrul din Iaşi3.
De altminteri, dacă am vrea să luptăm pe un asemenea teren, am putea fireşte să
aruncăm şi noi Basarabia4 pe celălalt talger al balanţei.
În final, consider că nu trebuie să las nemenţionat faptul că ne-am face iluzii dacă
am vrea să atribuim iritării de moment existentă împotriva Rusiei – din cauza chestiunii
Arab-Tabiei – semnificaţia unui moment de cotitură în opinia publică.
Umilirea aparentă sau reală adusă guvernului român va putea fi exploatată, mai
degrabă, în sensul discreditării actualului cabinet şi trebuie să fim pregătiţi, în orice clipă,
pentru a face faţă răsturnărilor de situaţie din politica externă, care aici sunt la ordinea zilei,
şi să vedem cum răceala de acum se transformă dintr-odată într-o adevărată şi caldă prie-
tenie; aceasta mai ales pentru cazul că o asemenea răsturnare ar consolida situaţia guver-
nului şi ar mai aduce cine ştie ce pretinse avantaje.
Din acest motiv, nu aş vrea să acord o prea mare însemnătate declaraţiei pe care mi-
a făcut-o domnul Brătianu: „les Russes ont fait vos affaires, pourvu que vous en sachiez
profiter”5 şi mi se pare, după umila mea părere, că, pentru guvernul i. și r., nu a venit încă
momentul de a abandona atitudinea sa, ce-i drept binevoitoare, dar rezervată.
Recunoaşterea faptului că România poate obţine acele garanţii de care are nevoie
doar printr-o alianță strânsă cu Austro-Ungaria, pentru a se dezvolta treptat, păstrându-și
independența națională, ar trebui să se impună gradual și sistematic, devenind fundament
pentru o relație protectoare de durată; acest proces ar putea fi influențat, pe de o parte, de
planurile mai mult sau mai puțin afișate ale Rusiei, pe de altă parte însă și de evoluțiile
interne de la noi şi, drept consecință, de raporturile de forță pe plan extern.
Hoyos
HHStA PA XVIII/Kt. 13, f.n.n.
1
1856.
2
Potrivit deciziilor Congresului de la Berlin, pentru delimitarea frontierei româno-bulgare, a fost
creată o comisie formată din reprezentanți ai statelor semnatare ale Tratatului. Pe data de 18 noiembrie 1878,
Comisia a stabilit, în dezacord cu reprezentantul Rusiei, să atribuie României colina Arab-Tabia, iar Bulgariei
cetatea Silistra. La cererea insistentă a Rusiei, comisia a decis să rediscute trasarea graniței. Între timp, în
368
ianuarie 1879, un detașament românesc ocupase zona pe care o revendica România, la care Rusia a răspuns
prin rechemarea de la București a ministrului său plenipotențiar și amenințarea cu folosirea forței pentru
îndepărtarea militarilor români. Pe data de 19 februarie 1879, România a decis să retragă detașamentul
dislocat la Arab-Tabia, continuând însă, cu sprijinul Austro-Ungariei, eforturile diplomatice pentru aplicarea
prevederilor Tratatului de la Berlin și a deciziilor comisiei pentru delimitarea graniței cu Bulgaria. Prin
compromisul negociat în primăvara anului 1880, colina Arab-Tabia era atribuită definitiv României, iar
Bulgaria obținea retrasarea în favoarea sa a frontierei în Dobrogea. Înțelegerea a fost parafată de către
Imperiul Otoman, în calitate de putere suzerană a Bulgariei, pe data de 6 august 1881.
3
Trimitere la una din frecventele manifestări politice și culturale ale elitei românești în sprijinul
românilor din Transilvania și Bucovina.
4
Aluzie la posibilitatea de a folosi chestiunea Basarabiei ca factor de presiune asupra guvernului rus,
în eventualitatea în care acesta va încuraja autoritățile române să sprijine mișcarea națională a românilor din
Austro-Ungaria.
5
„Rușii v-au rezolvat problemele, cu condiția ca voi să știți să profitați de acest lucru”.
75
Bukarest, am 21. April 1879. Nr. 87/Polit. Hoyos an Andrássy
Monsieur le Comte,
Parmi les pièces que Votre Excellence a bien voulu me communiquer par Sa
dépêche en date du 8 de ce mois se trouvait aussi la copie d’un rapport de M r le Baron
Herbert en date du 10 février par lequel le Représentant du Cabinet Il et Rl à Belgrade rend
compte à Votre Excellence d’une conversation qu’il avait eue avec Mr Ristič au sujet des
velléités de la nation Serbe de voir son Souverain prendre le titre d’Altesse Royale. À cette
occasion, l’interlocuteur du Baron Herbert lui fit l’insinuation que, si la Roumanie obtenait,
pour le Prince Charles, la Royauté, le Gouvernement Serbe aurait grand’peine à ne pas
céder à l’impulsion populaire tendant à faire au Prince Milan un pas en avant.
Ayant pris à tâche de contrôler l’assertion de Mr Ristič, selon laquelle les Repré-
sentants de la Roumanie et en premier lieu Mr D. Bratiano auraient été chargés de sonder à
ce sujet le terrain tant à Constantinople qu’auprès d’autres Gouvernements, je dois dire que
les informations du Ministre Serbe ne concordent guères avec celles que j’ai recueillies ici.
L’un des Ministres avec lequel je suis en relation d’amitié et dans la parole duquel
je crois pouvoir avoir entière confiance m’affirma que, depuis les trois mois qu’il fait partie
du Cabinet, le mot « Roi » n’a pas été prononcé au Conseil des Ministres et il ne croit pas
que Mr Bratiano ait fait une démarche quelconque qui se rattache à cette question sans en
prévenir ses collègues. Les idées personnelles du Prince Charles sur cette matière seraient
au surplus une garantie que le Gouvernement roumain ne compliquera point la situation par
une question de forme. Le titre d’Altesse Royale était en quelque sorte dû au Prince Charles
aussi bien en raison de son illustre extraction que comme chef d’une nation forte de près de
5 millions d’âmes qui vient d’acquérir son indépendance; mais c’est là, selon l’avis du
Ministre, que se bornerait l’ambition du Souverain de la Roumanie.
Mr Campineano m’a de son côté fourni l’occasion d’entamer avec lui ce sujet. Il
m’a en effet raconté que Mr Catargiu, l’Agent roumain en Serbie, qui se trouve en ce
moment à Bucarest, lui avait parlé du grand désir du Gouvernement de Belgrade de voir le
Prince Milan occuper un rang plus élevé.
Le Ministre des Affaires étrangères, moins explicite que son collègue dont je viens
de reproduire les déclarations, ne répondit pas directement à ma question, mais me fit
369
comprendre que si dans le courant de l’année dernière on avait prêté au Prince Charles le
dessein d’aspirer à une plus haute dignité, c’était à Mr Cogalniceano qu’il fallait s’en
prendre, car c’est bien ce remuant personnage qui en a été l’auteur et l’instigateur. En
dernier lieu, Mr Cogalniceano avait inventé le titre de Grand-Prince.
Mr Campineano ajouta que, dans le cas où le Gouvernement roumain eût vraiment
l’intention de sonder le terrain dans le sens indiqué par Mr Ristič, ce n’est certes pas de la
manière de voir du Cabinet de Constantinople dont il s’inquiéterait en premier lieu.
Cette observation, qui selon moi ne manque pas de justesse, donne une certaine
invraisemblance aux allégations du Ministre Serbe; elle est corroborée par le fait que
Mr D. Bratiano a quitté Constantinople au mois de Décembre dernier et n’y est retourné que
quelques jours avant les fêtes de Pâques. Si cet Envoyé roumain a donc été chargé de la
mission que lui attribue Mr Ristič, il n’a pu l’être que bien antérieurement à l’époque à
laquelle ce dernier a communiqué la nouvelle au Bon Herbert.
En résumé, j’incline à penser que Mr Ristič a été inexactement renseigné et il est
peut-être permis de supposer que le Ministre Serbe ait pris un vœu pour une réalité.
Il est évident que le Gouvernement de Belgrade verrait avec satisfaction le
Gouvernement roumain s’engager dans une voie qui autoriserait la Serbie à faire valoir
auprès des Puissances la nécessité d’accorder au Prince Milan une position qui ne serait pas
par trop inférieure à celle du Prince Charles.
Hoyos

București, 21 aprilie 1879. Nr. 87/Polit. Hoyos către Andrássy

Preanobile Conte,
Printre documentele pe care Excelența Voastră ați binevoit să mi le comunicați prin
depeșa dumneavoastră din data de 8 a lunii curente, se afla copia unui raport al domnului
Baron Herbert din data de 10 februarie, prin care reprezentantul cabinetului imperial și
regal la Belgrad relatează Excelenței Voastre despre o convorbire pe care a avut-o cu
domnul Ristič cu privire la aspirațiile națiunii sârbe ca suveranul său să obțină titlul de
Alteță Regală. Cu această ocazie, interlocutorul Baronului Herbert a insinuat că, dacă
România va obține regalitatea pentru Principele Carol, guvernul sârb cu greu ar putea să nu
cedeze presiunii populare care tinde ca Principele Milan să facă un pas înainte.
Asumându-mi sarcina să verific afirmația domnului Ristič, potrivit căreia repre-
zentanții României, și întâi de toate domnul D. Brătianu, ar fi fost însărcinați să tatoneze
terenul în această privință atât la Constantinopol, cât și pe lângă alte guverne, trebuie să
spun că informațiile ministrului sârb nu concordă deloc cu cele pe care le-am cules aici.
Unul dintre miniștri, cu care am o relație de prietenie și în cuvântul căruia cred că
pot să am încredere deplină, mi-a spus că, în cele trei luni de când face parte din guvern,
cuvântul „rege” nu a fost pronunțat în consiliul de miniștri și că el nu crede că domnul
Brătianu ar fi făcut vreun demers care privește această chestiune fără să-i avertizeze pe
colegii săi. Ideile personale ale Principelui Carol în acest domeniu ar fi, în plus, o garanție a
faptului că guvernul român nu va complica deloc situația printr-o problemă legată de
aspectul formal. Titlul de Alteță Regală i se cuvine oarecum Principelui Carol atât din cauza
370
originii sale ilustre, cât și drept conducătorul unei națiuni numărând aproape cinci milioane
de suflete, care tocmai și-a dobândit independența. Dar, după părerea ministrului, ambiția
suveranului României se limitează doar la atât.
Domnul Câmpineanu mi-a dat, la rândul său, ocazia să abordez această temă într-o
convorbire cu el. Într-adevăr, ministrul mi-a povestit că domnul Catargiu, agentul român în
Serbia, care se află în această perioadă în București, i-a vorbit despre marea dorință a
guvernului de la Belgrad ca Principele Milan să ocupe un rang mai înalt.
Ministrul Afacerilor Străine, mai puțin explicit decât colegul său, ale cărui declarații
tocmai le-am reprodus, nu mi-a răspuns direct la întrebare, dar mi-a dat de înțeles că, dacă
pe parcursul anului trecut i s-a atribuit Principelui Carol intenția de a aspira la o demnitate
mai înaltă, atunci domnul Kogălniceanu a fost de vină. Într-adevăr, acest personaj agitat și
foarte activ fusese autorul și instigatorul acestui proiect. În sfârșit, domnul Kogălniceanu
inventase titlul de Mare Principe.
Domnul Câmpineanu a adăugat că, în cazul în care guvernul român ar fi avut,
într-adevăr, intenția să tatoneze terenul în sensul indicat de domnul Ristič, guvernul nu ar fi
fost preocupat, evident, în primul rând, de punctul de vedere al cabinetului de la Constantinopol.
Această observație, care, mi se pare, nu e lipsită de adevăr, pune, într-un fel, la îndoială
afirmațiile ministrului sârb. Observația este coroborată de faptul că domnul D. Brătianu a
părăsit Constantinopolul în luna decembrie trecut și s-a întors acolo numai cu câteva zile
înainte de sărbătorile de Paști. Dacă, totuși, acest trimis român a fost însărcinat cu misiunea
pe care i-o atribuie domnul Ristič, acest lucru s-a putut întâmpla doar cu mult mai devreme
față de perioada în care acesta din urmă i-a comunicat știrea Baronului Herbert.
În rezumat, înclin să cred că domnul Ristič a fost informat inexact și că se poate,
eventual, presupune că ministrul sârb a luat o dorință drept realitate.
Este evident că guvernul de la Belgrad ar vedea cu satisfacție eventualitatea în care
guvernul român ar alege o cale care i-ar permite Serbiei să sublinieze în fața Puterilor
necesitatea de a-i acorda Principelui Milan o poziție care n-ar fi cu mult inferioară celei a
Principelui Carol.
Hoyos

76
Hochgeborner Graf!
Ich hatte schon öfter Gelegenheit in meinen Berichten hervorzuheben, daß Herr
Bratiano und seine Collegen sich die größte Reserve angelegen sein laßen, sobald es sich
darum handelt zu ergründen, welche Haltung die Regierung den Revisions-Kammern1
gegenüber zu beobachten gedenkt.
Wenn sie auch nicht vorhersehen kann, in welchem Sinne die Vertreter des Landes
die Judenfrage entscheiden werden2, so scheint es mir doch außer Zweifel zu stehen, daß
die Regierung und namentlich Herr Bratiano sowol jetzt während der Wahlperiode, durch
371
Aufstellung eines Programmes, als auch später bei den Debatten selbst einen nicht
unbedeutenden Einfluß auf die Entscheidung zu üben in der Lage wäre. Nicht minder ist
Herr Rosetti berufen, – vorausgesetzt, daß die rothe Parthei, wie man annimmt, wenigstens
in der künftigen Kammer der Deputirten die Majorität erhält, – ein gewichtiges Wort
mitzusprechen.
Wenn Herr Rosetti sich auch in ein weniger mysteriöses Schweigen hüllt als dieß
von Seite der Mitglieder der Regierung der Fall ist, so konnte ich doch auf meine Frage,
was das maximum und das minimum der Concessionen wäre, welche von den Revisions-
Kammern zu erwarten stünde<n>, eine klare Antwort nicht erlangen.
Der ehemalige Kammer-Präsident sprach sich mir gegenüber ungefähr in folgender
Weise aus:
„Man hat mich in Paris dazu zu bewegen gesucht, Verpflichtungen zu übernehmen;
dieß konnte ich nicht thun. Ich war es, der im Jahre 1848 die Gleichstellung aller Culte
proclamirte; allerdings war damals die Anzahl der im Lande lebenden Juden eine viel
geringere. Mein damaliges Vorgehen liefert jedoch den Beweis, daß ich kein fanatischer
Juden-Verfolger bin. Auch ist der unglückliche Artikel 7 der Constitution3 nicht mein
Werk. Nichtsdestoweniger kann ich, wie die Dinge heute ein Mal liegen, einer Emanzi-
pation aller Israeliten auf einen Schlag weder das Wort reden, noch im Entferntesten
annehmen, daß dieß geschehen werde.
Man wird das Alinea 2 des Artikels 7 streichen, wodurch das Hinderniß beseitigt
wird, welches den Nichtchristen die Aufnahme in den rumänischen Staatsverband
unmöglich macht. Ich kann ferner dafür einstehen, daß alle diejenigen Juden, welche in der
rumänischen Armee gedient haben, ohne weiteres alle bürgerlichen und politischen Rechte
rumänischer Staatsbürger erhalten werden.”
Auf mehr wäre nicht zu rechnen und werden voraussichtlich alle übrigen Israeliten
sich einem Votum der Kammern unterwerfen müßen. Das heißt wohl mit andern Worten,
man würde sie als Fremde betrachten und sie denselben Bedingungen unterwerfen, unter
welchen von Fremden (die Erwerbung) die rumänische Staatsangehörigkeit erlangt werden
kann. Vielleicht, daß ihnen die Frist von 10 Jahren, welche nach dem ersten Aufnahms-
Gesuch verstreichen muß und während welcher die Fremden sich im Lande aufzuhalten
haben, erlaßen würde. Herr Rosetti meint, daß alle diejenigen Juden, welche sich den Christen
assimilirt haben und eine geachtete Stellung genießen, die rumänischen Staatsbürgerschaft
sicherlich ohne Schwierigkeit erreichen würden. Gelänge es, sich diese Cathegorie von
Juden zu Aliirten gegen ihre eigenen Religionsgenossen zu machen, so würde hierin der
Beweis liegen, daß man die richtige Politik eingeschlagen habe.
Genießen dieselben erst ein Mal alle Rechte, so werden sie gewiß die Ersten sein,
welche die auf einer sehr niedrigen Culturstufe stehenden Juden der Moldau, welche meist
ohne Erwerbs- und Existenz-Mittel sind, von der Erwerbung der rumänischen Staatsbür-
gerschaft auszuschließen trachten würden.
Es ist wohl einleuchtend, daß eine derartige Lösung den Bestimmungen des Berliner
Vertrages nicht entsprechen und daß daher dieselbe die Mächte, und insbesondere
Frankreich, nicht befriedigen würde.
Nach meiner unmaßgeblichen Ansicht kann nach dem eben erwähnten Vertrage den
Rumänen nicht vorgeschrieben werden, welchen der hierlands lebenden Israeliten die
Eigenschaft von Einheimischen zuzuerkennen ist. Allerdings gibt der Artikel 8 des code
civil per analogiam einen logisch sehr richtigen Anhaltspunkt und könnte derselbe
folgender Maßen ausgedehnt und als Übergangs-Bestimmung angewendet werden. „Alle
diejenigen, welche in Rumänien geboren sind, sich daselbst wenigstens bis zu ihrer
372
Grossjährigkeit aufgehalten und nie unter fremdem Schutze gestanden haben, können
innerhalb eines Jahres nach Promulgirung des gegenwärtigen Gesetzes die rumänische
Staatsbürgerschaft reclamiren.“
Eine Lösung in diesem Sinne, welche, wenn ich gut unterrichtet bin, von der
französischen Regierung befürwortet wird, würde dem Geiste der Berliner Stipulation im
vollsten Maße entsprechen, wäre aber vielleicht weiter gehend, als nach dem Wortlaute des
Artikels 44 verlangt werden kann.
Worauf aber unbedingt zu bestehen wäre, ist, daß alle hier ansäßigen Juden sofort
den übrigen Fremden vollkommen gleichgestellt werden.
Durch die bloße Streichung des Artikels 7, Alinea 2, würde das nicht erzielt, indem
hierdurch nur die Beschränkung bezüglich der Naturalisirung aufgehoben würde. Es müßte
also überdieß das Prinzip der vollkommenen Gleichstellung aller Culte auf irgend eine
Weise zum Ausdruck gelangen.
Die Israeliten in Rumänien, welche unter fremdem Schutze stehen, streben nicht so
sehr die Möglichkeit an, in den rumänischen Staatsverband Aufnahme zu finden; was ihnen
vor Allem am Herzen liegt, ist die Zuerkennung der bürgerlichen Rechte.
Wiederholte Rücksprache mit Mitgliedern unserer Colonie jüdischer Confession
haben mich in der Überzeugung bestärkt, daß die Majorität der fremden Juden im
Allgemeinen und insbesondere jene unserer Staatsangehörigen es vorziehen dürften, nach
wie vor ihre Unterthanschaft zu behalten; um so mehr ist ihnen aber darum zu thun, den
übrigen Fremden vollkommen gleichgestellt zu werden.
Hoyos
1
Der Verfassung.
2
Artikel 44 des Berliner Vertrags sah folgendes vor: „In Rumänien darf der Unterschied des religiösen
Glaubens und der Bekenntnisse Niemandem gegenüber geltend gemacht werden als ein Grund der Ausschlie-
ßung oder der Unfähigkeit bezüglich des Genusses der bürgerlichen und politischen Rechte, der Zulassung zu
öffentlichen Diensten, Ämtern und Ehren oder der Ausübung der verschiedenen Berufs- und Gewerbszweige,
an welchem Orte es auch sei. Die Freiheit und die öffentliche Ausübung aller Kulte werden allen Angehörigen
des Rumänischen Staats sowie den Ausländern zugesichert, und es darf weder der hierarchischen Orga-
nisation der verschiedenen Religionsgemeinschaften noch den Beziehungen derselben zu ihren geistlichen
Oberen ein Hinderniß entgegen gestellt werden. Die Angehörigen aller Mächte, die Handeltreibenden sowohl
als die übrigen, sollen in Rumänien ohne Unterschied der Religion auf dem Fuße vollkommener Gleichstellung
behandelt werden.“
3
Über die Einbürgerung Fremder.

Preanobile Conte!
Am avut deja adesea ocazia ca în rapoartele mele să subliniez faptul că domnul
Brătianu şi colegii săi manifestă cea mai mare rezervă imediat cum vine vorba să explice ce
atitudine are de gând să adopte guvernul faţă de Camerele de revizuire1.
Chiar dacă nu se poate prevedea în ce sens vor decide reprezentanţii ţării asupra
chestiunii evreieşti2, mi se pare, totuşi, a fi mai presus de orice îndoială faptul că guvernul,
şi mai ales domnul Brătianu, atât acum, în plină campanie electorală, când au redactat un
373
program, cât şi mai târziu când vor avea loc dezbaterile propriu-zise, vor fi capabili să
exercite o influenţă deloc neînsemnată asupra deciziei finale. Nu în ultimul rând, domnul
Rosetti va fi cel chemat să rostească un cuvânt cu mare greutate – cu condiţia ca partidul
roşu să deţină majoritatea cel puţin în viitoarea Cameră a deputaţilor, aşa cum se presupune.
Chiar dacă domnul Rosetti s-a învăluit într-o tăcere mai puţin misterioasă decât cea
adoptată de membrii guvernului, la întrebarea mea care ar fi maximul şi minimul conce-
siilor ce ar fi de aşteptat din partea Camerelor de revizuire nu am putut obţine un răspuns
limpede.
Fostul preşedinte al Camerei s-a exprimat faţă de mine cam în modul acesta:
„La Paris au căutat să mă determine să-mi asum obligaţii; aşa ceva nu puteam face.
Eu am fost cel care, în anul 1848, am proclamat egalitatea tuturor cultelor; sigur că numărul
evreilor care trăiau pe atunci în ţară era mult mai mic. Modul cum am acţionat atunci oferă,
totuşi, dovada că nu sunt un prigonitor fanatic al evreilor. La fel, nici nefericitul articol 7
din Constituţie3 nu este opera mea. Cu toate acestea, după cum stau acum lucrurile, eu nu
pot să accept să se producă o emancipare a tuturor evreilor, nici dintr-o dată şi nici în
viitorul cel mai îndepărtat.
Se poate scoate alineatul 2 din articolul 7, prin care se înlătură obstacolul ce stă în
calea integrării necreştinilor în statul român. În continuare, vă pot garanta că toţi acei evrei
care au servit în armata română vor primi, fără nicio altă condiţie, toate drepturile civile şi
politice ale cetăţenilor români”.
Pe mai mult nu se poate conta şi este de presupus că toţi ceilalţi evrei vor trebui să
se supună votului Camerei. Cu alte cuvinte, aceasta înseamnă că vor fi consideraţi străini şi
vor trebui să se supună aceloraşi condiţiuni prin care străinii pot să obţină cetăţenia română.
Probabil că le va fi acceptat intervalul de zece ani care trebuie să treacă de la prima cerere
de acceptare şi în cursul căruia străinii trebuie să domicilieze în ţară. Domnul Rosetti
susţine că toţi acei evrei care s-au asimilat creştinilor şi se bucură de o poziţie respectată
vor putea obţine cetăţenia română fără dificultate. Dacă se va reuşi ca această categorie de
evrei să devină aliaţi împotriva propriilor lor coreligionari, acest lucru ar oferi dovada că s-a
adoptat politica necesară.
Dacă aceştia se vor bucura cândva de toate drepturile, ei vor fi desigur cei dintâi
care vor încerca să-i excludă de la obţinerea cetăţeniei române pe evreii din Moldova, aflaţi
la un nivel de civilizaţie foarte scăzut şi dintre care cei mai mulţi sunt lipsiţi de mijloace de
câştigare sau de asigurare a traiului.
Este, desigur, pe deplin clar că o asemenea soluţionare nu corespunde prevederilor
Tratatului de la Berlin şi, din acest motiv, nu poate mulţumi Marile Puteri şi, mai cu seamă,
Franţa.
După umila mea părere, conform sus-menţionatului Tratat, nu se poate impune
românilor să recunoască evreilor care trăiesc în ţară drepturile de care se bucură autohtonii.
Sigur că există articolul 8 din Code civil, care interpretat, per analogiam, poate oferi în mod
logic şi foarte corect un punct de sprijin şi ar putea fi extins şi aplicat ca dispoziţie
tranzitorie: „Toţi acei care s-au născut în România, au stat în ţară cel puţin până la vârsta
majoratului şi nu s-au bucurat niciodată de vreo protecţie străină, pot ca, în decursul unui an
de la promulgarea actualei legi, să pretindă cetăţenia română”,
O soluţie în acest sens, care, dacă eu sunt bine informat, este promovată de către
guvernul francez, ar corespunde, pe deplin, spiritului prevederilor Tratatului de la Berlin,
dar ar merge, probabil, mai departe decât se poate cere din formularea articolului 44.
Pentru ce s-ar putea însă insista neapărat ar fi ca toţi evreii care locuiesc aici să fie
consideraţi pe deplin aidoma celorlalţi străini.
374
Prin simpla ştergere a celui de-al doilea alineat din articolul 7 acest lucru nu s-ar
putea obţine, deoarece, prin acest demers, nu s-ar îndepărta decât limitarea care stă în calea
naturalizării. Ar trebui, aşadar, să se exprime, într-un fel oarecare, principiul deplinei îndrep-
tăţiri a tuturor cultelor.
Israeliţii din România care se află sub protecţie străină nu năzuiesc atât de tare la
posibilitatea de a fi acceptaţi în structura statului român; ceea ce îi interesează cel mai mult
pe aceştia este recunoaşterea drepturilor civile.
Repetatele discuţii pe care le-am purtat cu membrii coloniei noastre de confesiune
evreiască de aici mi-au întărit în convingerea că majoritatea evreilor străini, în general, şi în
special cei care au cetăţenia statului nostru ar prefera să păstreze ca şi până acum această
cetăţenie; dar, cu atât mai mult, sunt interesaţi să fie consideraţi la fel ca şi ceilalţi străini.
Hoyos
1
A Constituției.
2
Articolul 44 al Tratatului de la Berlin din 1878 prevedea următoarele: „În România, deosebirea
credinţelor religioase şi a confesiunilor nu va putea fi opusă nimănui ca un motiv de excludere sau de
incapacitate în ceea ce priveşte bucurarea de drepturi civile sau politice, admiterea în demnități, funcţiuni şi
onoruri publice, sau exercitarea diferitelor profesiuni şi industrii în orice localitate ar fi. Libertatea şi
exercițiul exterior al oricărui cult vor fi asigurate tuturor supuşilor pământeni ai statului român, precum şi
străinilor şi nu se va pune nici un fel de piedică atât organizării ierarhice a diferitelor comunităţi religioase, cât
şi raporturilor acestora cu capii lor spirituali. Naţionalii tuturor Puterilor, comercianţi sau alţii, vor fi trataţi în
România fără deosebire de religiune, pe piciorul unei depline egalităţi”.
3
Reglementa naturalizarea străinilor.
77

Hochgeborner Graf!
Seine kgl. Hoheit der Fürst von Rumänien hat sich vorgestern über Braila nach
Galatz und gestern von dort nach Jassy begeben.
Seine kgl. Hoheit, welcher von seinem Gaste dem Kronprinzen von Schweden
und Norwegen1 begleitet ist, wurde in der Moldau, wie einstimmig berichtet wird, in der
herzlichsten Weise von der Bevölkerung bewillkommt und soll der Höchstdemselben zu
Theil gewordene Empfang sich sehr merklich von früheren Aufnahmen unterscheiden. Zum
Beweise deßen wird angeführt, daß die Dauer der Reise verlängert worden sei.
Nachdem der Souverän des Landes schon seit mehreren Jahren die Moldau nicht
besucht hat, so bedurfte es wohl keiner besonderen Veranlaßung, um den Fürsten zu dieser
Reise zu bewegen. Der Wunsch, seinem erlauchten Vetter den östlichen Theil des Landes
persönlich zu zeigen und ihm das Geleite bis an die Grenze zu geben, hat indeß offenbar
den letzten Anstoß gegeben, in dem jetzigen Augenblicke eine Bereisung der Moldau
vorzunehmen.
Nichtsdestoweniger will die Oppositions-Parthei dieselbe mit den bevorstehenden
Wahlen in Zusammenhang bringen und bezeichnet die Anwesenheit des Fürsten in Jassy
375
vom streng constitutionellen Standpunkt zum mindesten als einen Fehler. Die Conservativen
finden nämlich, daß Seine kgl. Hoheit durch dieses factum für die rothe Parthei Propaganda
mache und auf den Ausgang der Wahlen Einfluß nehme.
Daß übrigens die Regierung in diesem Augenblicke ihr Hauptaugenmerk auf die
Moldau richtet beweist unter andern Symptomen auch der Umstand, daß Herr Bratiano sich
schon seit vorigem Sonntag in Jassy aufhält. Wenn es bei den Wahlen zu Conflicten kommen
sollte, so ist es nicht fraglich, wo der Schauplatz dieser Conflicte sein würde.
So viel sich bis jetzt vorher sehen läßt, ist jedoch anzunehmen, daß die Aufregung
während der Wahlperiode nicht jenen bedrohlichen Character an sich tragen werde, den
man befürchtete.
Herr Campineano, der mir gegenüber mit Genugthuung darauf hinwies, daß allem
Anscheine nach die Wahlen in guter Ordnung vor sich gehen würden, glaubt, es sei
hauptsächlich der äußerst vorsichtigen Haltung der Regierung in der Judenfrage zuzu-
schreiben, wenn die Erregung der Gemüther keinen höhern Grad erreicht hat. Hätte, so
meint der Herr Minister, die fürstliche Regierung ein Programm über die Art und Weise
aufgestellt, in welcher sie diese wichtige Angelegenheit erledigt zu sehen wünscht, so
hätte sie eine Erbitterung wachgerufen, welche weit über den Rahmen eines Partheiz-
wistes hinausgegangen wäre. So aber wird es sich bei den Wahlen wie gewöhnlich nur
darum handeln, welche der beiden Hauptpartheien den Sieg davon tragen wird. Herr
Campineano gab indeß zu, daß nach den von der Moldau kommenden Nachrichten die
Grundsätze der leitenden Partheien mit Rücksicht auf die Judenfrage denn doch in eine
gewiße Verwirrung gerathen sind.
Die Einleitung der Wahlcampagne durch die Presse wird übrigens recht eifrig
betrieben und gipfelt die Taktik sowol der conservativen als auch der liberalen Blätter
darin, sich gegenseitig langathmige Sünden-Register vorzuhalten.
Unter den gegen die Regierungs-Parthei gerichteten Angriffen nimmt eine von
„Timpul“ veröffentlichte Correspondenz den ersten Rang ein, aus welcher hervorgeht, daß
zur Zeit des letzten Krieges der General-Secretär des Ministeriums des Innern, Herr
Mihalescu, welcher diesen Posten noch jetzt bekleidet, sowie dessen Freund (die conser-
vativen Blätter insinuiren, daß dieser Ungenannte Herr Cogalniceano sei) dem rußischen
Armee-Transport-Unternehmer Warschawski sehr viel Geld gekostet haben sollen.
Obwol die Regierung sofort eine gerichtliche Untersuchung des Falles einleitete, so
ist es doch kaum anzunehmen, daß Beweise herbeizuschaffen sein werden, und dürfte sich
das ganze Beweis-Material darauf reduziren, daß der rußischen Intendanz gewiße Summen
aufgerechnet wurden; in wessen Taschen jedoch dieselben gefloßen sein mögen, wird wohl
kaum zu eruiren sein.
Hoyos

1
Gustav. Er wurde Kronprinz von Schweden und Norwegen im Jahr 1872 und König von Schweden
(als Gustav V.) im Jahr 1907.
376

Preanobile Conte!
Alteţa Sa Regală, Principele României, a mers alaltăieri la Galaţi, trecând prin
Brăila, şi ieri a plecat de acolo la Iaşi.
Alteţa Sa Regală, care este însoţit de prinţul moştenitor al Suediei şi Norvegiei1, a
fost primit în modul cel mai călduros de populaţia Moldovei, aşa cum confirmă toate
relatările şi în plus se spune că primirea de acum se deosebeşte enorm de cele anterioare. Ca
dovadă în acest sens se arată faptul că durata călătoriei a fost prelungită.
După ce suveranul ţării nu a mai vizitat de câţiva ani Moldova, nu era nevoie de
vreun motiv special care să-l determine pe principe să întreprindă această călătorie. Dorinţa
de a-i arăta personal augustului său văr partea de răsărit a ţării sale şi de a-l conduce, astfel,
până la frontieră a fost evident ultimul impuls pentru a purcede în călătoria spre Moldova.
Cu toate acestea, partidul de opoziţie consideră că acest eveniment este în legătură cu
apropiatele alegeri parlamentare şi a afirmat că, din punct de vedere strict constituţional,
prezenţa suveranului la Iaşi este cel puţin o greşeală. Conservatorii consideră că, în acest mod,
Alteţa Sa Regală face propagandă pentru partidul roşu şi vrea să influenţeze rezultatul alegerilor.
Că, într-adevăr, guvernul are acum atenţia îndreptată asupra Moldovei, aceasta o
dovedeşte, printre altele, şi faptul că domnul se afla de duminica trecută la Iaşi. Dacă la
alegeri se va ajunge la conflicte este clar că acolo va fi locul lor de desfăşurare.
Din câte s-a putut vedea până acum, este totuşi de presupus că agitaţia specifică unei
campanii electorale nu va avea acel caracter îngrijorător de care se temea toată lumea.
Domnul Câmpineanu, care şi-a exprimat faţă de mine satisfacţia că, după toate aparen-
ţele, alegerile se vor desfăşura în ordine, crede că acest lucru se datorează în primul rând atitu-
dinii extrem de prudente a guvernului în chestiunea evreiască, motiv pentru care agitaţia spiri-
telor nu va atinge un grad prea înalt. Ministrul afirmă că, dacă guvernul princiar ar fi prezentat
în programul său modul în care doreşte să vadă rezolvată această chestiune vitală, ar fi trezit o
înverşunare care ar fi depăşit cu mult cadrul disputelor partinice. Aşa că la alegerile de acum
va fi vorba, ca de obicei, care partid va repurta victoria. Domnul Câmpineanu a recunoscut
însă că, judecând după veştile care vin din Moldova, principiile conform cărora cele două mari
partide vor să rezolve problema evreiască au ajuns la un anumit grad de confuzie.
Iniţierea campaniei electorale prin presă va fi, de altfel, făcută foarte energic, iar atât
tactica foilor conservatoare cât şi a celor liberale va culmina în prezentarea reciprocă a unor
lungi liste de încălcări de tot felul.
Printre atacurile îndreptate împotriva partidului de guvernământ primul loc îl deţine
corespondenţa publicată de ziarul „Timpul”, din care rezultă că, în vremea ultimului război,
secretarul general al Ministerului de Interne, domnul Mihăilescu, care deţine şi acum acest
post, precum şi prietenul acestuia (foile conservatoare insinuează că acesta din urmă ar fi de
fapt domnul Kogălniceanu) au primit foarte mulţi bani de la întreprinderea rusească de
transport militar Varșavski.
Deşi guvernul a inițiat imediat o anchetă judiciară în acest caz, este puțin probabil
că se vor obține dovezi, iar toate probele s-ar putea reduce la faptul că intendenţa rusească a
oferit anumite sume de bani; în buzunarele cui s-au dus aceşti bani nu se va putea afla.
Hoyos
1
Gustaf (Gustav). A devenit principe moștenitor al Suediei și Norvegiei în 1872, iar rege al Suediei
(Gustaf V) în 1907.
377
78
Bukarest, am 6. Mai 1879. Nr. 97/Polit., vertraulich. Hoyos an Andrássy

Hochgeborner Graf!
Prinz Leopold von Hohenzollern, ältester Bruder des Fürsten Carl, ist heute früh
über Roman, wo ihn Seine kgl. Hoheit erwartet hatte, hier eingetroffen.
Die Annahme, daß dieser Besuch den Zweck hat, die nicht all’zu freundschaftlichen
Beziehungen zwischen den Cabineten von Berlin und Bukarest zu verbessern hat viel
Wahrscheinlichkeit für sich.
Namentlich soll dem Prinzen Leopold die Aufgabe zugefallen sein, dem Fürsten
Carl bei Beurtheilung der von der deutschen Regierung verfolgten Politik eine vorsich-
tigere, reservirtere Sprache und Haltung anzuempfehlen.
In wie weit nun diese letztere Behauptung begründet ist, vermochte ich allerdings
nicht zu controliren. Indeß wird mir von verläßlicher Seite bestätigt, daß, wie sehr auch der
regierende Fürst sich zu bemeistern und seine Gefühle zu verbergen gelernt hat, er doch
seine Kaltblütigkeit verliere wenn es sich um die Anerkennungsfrage handle und soll Seine
königl. Hoheit nichts empfindlicher berühren als die ablehnende Haltung der Mehrzahl
der Großmächte seinem heißen Wunsche gegenüber, Rumänien als unabhängigen Staat
anerkannt zu sehen.
Daß nun der Haupt-Widerstand in dieser Hinsicht von einer Macht ausgeht, an deren
Spitze ein Hohenzollern steht, mag allerdings etwas Kränkendes für den Fürsten Carl haben.
Nach der hier herrschenden Ansicht soll die französische Regierung in dieser Frage
in steter Fühlung mit dem Berliner Cabinet sein und glaubt man, daß die Erstere durch ihre
starre Haltung in der Judenfrage, ohne es vielleicht zu wollen, eigentlich eine deutsche
Politik verfolge.
Als Beweis dessen führte mir Herr Campineano an, daß alle Unterredungen, selbst
die intimsten, welche rumänische Unterhändler mit französischen Staatsmännern pflogen,
sofort vollinhaltlich in Berlin bekannt wurden.
Wie dem auch sei, der Überzeugung kann ich nicht entschlagen, daß die deutsche
Regierung mit der Anerkennung1 Rumäniens nicht alleine wegen der noch in der Schwebe
befindlichen Lösung der Judenfrage, sondern auch deshalb zurückhält, um auf diese Weise
ein Pressions-Mittel in der Hand zu behalten, die fürstliche Regierung zu rascherer
Entscheidung in der Eisenbahnfrage zu vermögen.
Die in Berlin gegen Rumänien wahrzunehmende Mißstimmung scheint mir demnach
hauptsächlich auf den Umstand zurückzuführen zu sein, daß die Verhandlungen bezüglich
des Rückkaufes der Bahnen noch immer keine Aussicht auf Erfolg gewähren, oder besser
gesagt noch nicht ernstlich in Angriff genommen wurden.
Der schon in einem meiner früheren Berichte erwähnte Herr Kaufmann ist zwar
noch immer hier, doch ist die rumänische Regierung der Ansicht, daß er nicht die Autorität
und Vollmacht besitzt, um als förmlicher Unterhändler angesehen werden zu können.
Mehr Vertrauen hätte man hier in dem damaligen Director der rumänischen Bahnen,
dem vor wenig Monaten zu diesem Amte ernannten Herrn Seebold. Herr Campineano
wenigstens meint, daß die Regierung sich weit eher mit dieser Persönlichkeit einlaßen
könnte; er schützt jedoch Mangel an Zeit als die Ursache vor, welche den Herrn Finanz-
Minister bisher verhinderte mit Herrn Seebold in nähere Berührung zu treten.
Ein sehr ernstlicher Wille, den Rückkauf unter den dermaligen Verhältnißen zum
Abschluß zu bringen, glaube ich, ist von Seite der rumänischen Regierung nicht vorhanden
378
und zwar wahrscheinlich aus demselben Grunde, aus welchem die deutsche Regierung
gerade die jetzige Lage dazu verwehrten möchte, um dieses Geschäft unter möglichst
günstigen Bedingungen zu Stande zu bringen2.
Hoyos
1
Der Unabhängigkeit.
2
Infolge der Verhandlungen, die auf rumänischer Seite von Finanzminister Dimitrie A. Sturdza
geführt wurden, wurde 1879 ein Spezialabkommen unterzeichnet und die rumänische Regierung kaufte 1880
die Eisenbahn Roman-Vârciorova zurück, die zu dem Zeitpunkt Eigentum der Aktiengesellschaft war, die
vom Bankkonzern Bleichröder und Hansemann geleitet wurde. Diese hatte das Geschäft nach der Pleite des
Konsortiums Strousberg übernommen. Die Lösung dieses politischen und Handelsstreits trug teilweise zur
gleichzeitigen Anerkennung der Unabhängigkeit Rumäniens durch Deutschland, Frankreich und Großbritan-
nien bei (20. Februar 1880). Zur Frage der rumänischen Eisenbahnen und der Politik Deutschlands in den
Jahren 1878–1879 Rumänien gegenüber, siehe: Martin B. Winckler, Bismarcks Rumänienpolitik und die
europäischen Großmächte 1878/79, in „Jahrbücher für Geschichte Osteuropas”, Neue Folge, (1954), Bd. 2,
H. 1, S. 53–88.
București, 6 mai 1879. Nr. 97/Polit., confidențial. Hoyos către Andrássy

Preanobile Conte!
Prinţul Leopold von Hohenzollern, fratele mai mare al Principelui Carol, a sosit
astăzi aici de la Roman, unde a fost aşteptat de Alteța Sa Regală.
Presupunerea că această vizită are scopul de a ameliora relaţiile nu prea prieteneşti
dintre cabinetele de la Berlin şi Bucureşti ar putea fi bine întemeiată.
Mai precis se spune că Prinţului Leopold i-ar fi revenit misiunea să-i recomande
Principelui Carol un limbaj şi o atitudine mai prudentă şi mai rezervată în ceea ce priveşte
părerile enunţate despre politica pe care o duce guvernul german.
Sigur că nu am putut însă verifica cât de întemeiată este această din urmă afirmaţie.
În schimb, dintr-o sursă de încredere mi s-a confirmat că, oricât de bine ar fi învăţat
Principele Carol să se stăpânească şi să-şi ascundă sentimentele, când e vorba de chestiunea
recunoaşterii îşi pierde, pur şi simplu, sângele rece. Se spune că nicio altă problemă nu
impresionează mai mult pe Alteţa Sa Regală decât atitudinea ostilă a celor mai multe dintre
Marile Puteri de a accepta cea mai arzătoare dorinţă a sa, aceea de a vedea România
recunoscută ca stat independent şi suveran.
Faptul că principala opoziţie în privinţa aceasta vine din partea unei Puteri în fruntea
căreia se află un Hohenzollern îl mâhneşte, fireşte, pe Principele Carol.
După părerea celor de aici, s-ar părea că, în problema aceasta, guvernul francez se află
într-un contact permanent cu cel de la Berlin şi se crede că cel dintâi, prin atitudinea sa rigidă în
chestiunea evreiască, face politica Germaniei, probabil fără să vrea neapărat acest lucru.
Ca dovadă în acest sens, domnul Ioan Câmpineanu mi-a spus că toate discuţiile,
chiar cele mai secrete pe care negociatorii români obişnuiau să le poarte cu oamenii de stat
francezi, sunt aflate imediat în întregime la Berlin.
Oricum ar fi, nu pot să-mi reprim convingerea că guvernul german nu este atât de
rezervat în privinţa recunoaşterii1 României doar din cauza problemei evreieşti, care tot nu-şi
379
află rezolvarea, ci pentru ca, în acest mod, să aibă în mână un mijloc de presiune asupra
guvernului princiar pentru a impune mai repede rezolvarea răscumpărării căilor ferate.
Din acest motiv, mi se pare că antipatia care se observă la Berlin împotriva
României este provocată de faptul că negocierile privind răscumpărarea [de către statul
român] a căilor ferate n-au încă nicio perspectivă de reuşită sau, mai bine spus, nici nu au
fost abordate cu seriozitate.
Un anume domn Kaufmann, pe care deja l-am amintit în rapoartele mele anterioare,
se află încă aici, dar cu toate acestea guvernul român este de părere că acesta nu dispune de
autoritatea şi de împuternicirea necesară pentru a putea fi privit ca negociator oficial.
Mai multă încredere ar avea cei de aici în actualul director al căilor ferate româneşti,
numit în această funcţie acum câteva luni, domnul Seebold. Cel puţin domnul Câmpineanu
susţine că guvernul mai degrabă s-ar fi putut înţelege cu această persoană; el, ministrul,
invocă totuşi lipsa de timp drept motiv care l-a împiedicat pe domnul ministru de Finanţe să
intre în legătură cu domnul Seebold.
În condiţiile de acum, nici nu există o dorinţă serioasă din partea guvernului român
de a găsi o soluție la problema răscumpărării, probabil din aceleaşi motive pentru care
guvernul german caută să profite de situaţia de acum ca să ducă afacerea asta la bun sfârşit
în cele mai bune condiţii2.
Hoyos

1
Independenţei.
2
În urma negocierilor, purtate din partea română de ministrul de Finanțe Dimitrie A. Sturdza, în
1879 a fost încheiată o convenție specială, iar în 1880 guvernul român a răscumpărat calea ferată Roman-
Vârciorova, care se afla în proprietatea „Societății acționarilor”, patronată de grupul bancar Bleichröder und
Hansemann. Acesta preluase afacerea după falimentul consorțiului Strousberg. Rezolvarea amintitului litigiu
comercial și politic a determinat, în parte, și recunoașterea simultană de către Germania, Franţa şi Marea
Britanie a independenței României (20 februarie 1880). Despre chestiunea căilor ferate române și politica
Germaniei față de România în anii 1878–1879, a se vedea, pe larg: Martin B. Winckler, Bismarcks Rumänien-
politik und die europäischen Großmächte 1878/79, în „Jahrbücher für Geschichte Osteuropas”, Neue Folge,
(1954), Bd. 2, H. 1, p. 53–88.
79
Bukarest, am 6. Mai 1879. Nr. 98/Polit. Hoyos an Andrássy

Hochgeborner Graf!
Der Vertreter der großbritanischen Regierung in Bukarest hat einen mehrwöchent-
lichen Urlaub erhalten, welchen er dazu benützen will, um durch Lord Salisbury, deßen
besonderer Schützling er ist, in Erfahrung zu bringen, welche Haltung seine Regierung in
der Anerkennungsfrage1 anzunehmen gedenkt.
Mr White ist für den künftigen Gesandtschafts-Posten am hiesigen Hofe designirt;
es ist demnach wohl natürlich, daß er in dieser Frage nicht ganz unpartheiisch ist und es
380
ihm persönlich sehr wünschenswerth erscheint, den bisherigen Consular-Character baldmög-

lichst gegen den eines Gesandten zu vertauschen.
Indeß ist er einsichtsvoll genug, um sich nicht der Überzeugung zu verschließen,
daß, nachdem die Mächte mit der Anerkennung so lange gezögert haben und den Anlaß der
Einberufung der Revisions-Kammern unbenützt vorüber gehen ließen, die nächste Zeit
nicht dazu geschaffen sein dürfte, um aus ihrer bisherigen Haltung herauszutreten.
Würden z. B. die vier Großmächte2 Rumänien in dem Augenblicke anerkennen, in
welchem die Revisions-Kammern die Modifizirung des Artikels 7 beschließen sollten, so
würde diese Kundgebung hier zu Lande dahin aufgefaßt werden, daß nunmehr Alles gesche-
hen sei, was der Berliner Vertrag von Rumänien verlange. Ein weiter gehendes Resultat ist
aber allem Anscheine nach von den zusammentretenden Kammern nicht zu erwarten und
dürfte es erst der nächsten gewöhnlichen Session vorbehalten sein, durch eventuelle Verände-
rungen im code civil den Beweis zu liefern, ob es Rumänien mit der loyalen Durchführung
des Artikels 44 wirklich ernst sei oder nicht.
Die abwartende Haltung der Mächte wird demnach wohl noch durch längere Zeit
andauern und wird es ihnen überhaupt nicht leicht werden, den richtigen Moment zu finden,
um aus derselben herauszutreten.
Jedenfalls ist es unleugbar, daß die von den Westmächten, Deutschland und Italien
in der Anerkennungs-Frage verfolgte Politik keine glückliche ist und gerade das Gegentheil
von dem erzielte, was sie anstrebte.
Wären die genannten Mächte dem Beispiele der drei Nachbarstaaten3 gefolgt, wären
sie, statt Mißtrauen in dem [sic] guten Willen der rumänischen Nation zu setzen, derselben
vertrauensvoll entgegengekommen, so wäre der Ehrgeiz der Rumänen angestachelt worden
und hätten sich dieselben wahrscheinlich für moralisch verpflichtet erachtet, den Erwartun-
gen Europa’s wenigstens einiger Maßen gerecht zu werden.
Die Mächte hätten gleichzeitig immer noch über ein sehr durchgreifendes Pressions-
Mittel verfügt, über dasselbe Mittel, welches der k. und k. Regierung zur Verfügung steht;
mit der Drohung nämlich, die diplomatischen Beziehungen abzubrechen falls die Judenfrage
nicht im Sinne des Berliner Vertrages gelöst werden sollte.
Heute liegen für Rumänien nicht dieselben Motive vor, sich den Bestimmungen von
Berlin zu fügen. Ja selbst wenn die Revisions-Kammern die Modifizirung des Artikels 7
verweigern sollten, so könnte dieß auf die Beziehungen Rumäniens zu den 4 mehrgenannten
Mächten keinen merklichen Einfluß haben, indem dieselben nicht in der Lage sind, eine
weitere Action auf die hiesige Regierung zu üben.
Dieser nahe liegende Gedankengang scheint auch jetzt der hier maßgebende zu sein.
Herr Campineano gab mir deutlich zu verstehen, daß, nachdem alle Bemühungen,
die Cabinete von Paris, London, Berlin und Rom zu einer wohlwollenderen Haltung zu
vermögen, erfolglos geblieben sind, die politische Lage Rumäniens denselben gegenüber
sich in nichts verschlechtern würde wenn die Lösung der Judenfrage noch weiterhin in
suspenso bliebe.
Der jetzigen Regierung ist in erster Linie darum zu thun, am Ruder zu bleiben. Sie
wird daher den Revisions-Kammern in keiner Weise Gewalt anthun und sich mit jeder
Concession begnügen, welche dieselben freiwillig gewähren wollen.
Der Grundsatz „wir können warten” scheint in der That derjenige zu sein, den sich
neuester Zeit die rumänische Regierung in der Anerkennungsfrage zum Wahlspruch
genommen hat.
Hoyos
381
P. S. Um den Sachverhalt genau richtig zu stellen, beehre ich mich beizufügen, dass
Mr White für den hiesigen Posten nicht nur designirt ist, sondern sich seit Kurzem im
Besitze des kgl. Schreibens befindet, welches ihn als Gesandten am hiesigen Hofe beglaubigt.
Selbstverständlich ist es ihm nicht gestattet, von diesem Creditive Gebrauch zu machen.
Ut in litteris.
Hoyos
1
[der Unabhängigkeit Rumäniens].
2
Deutschland, Großbritannien, Frankreich, Italien.
3
Österreich-Ungarn, Russland, Türkei.
București, 6 mai 1879. Nr. 98/Polit. Hoyos către Andrássy

Preanobile Conte!
Reprezentantul guvernului britanic de la Bucureşti a obţinut un concediu de mai
multe săptămâni, pe care vrea să-l folosească pentru a afla de la lordul Salisbury, al cărui
protejat special este, care va fi atitudinea pe care guvernul său o va adopta în chestiunea
recunoaşterii1.
Domnul White este cel desemnat pentru postul de ministru plenipotenţiar acreditat
la Curtea regală de aici; din acest motiv, este firesc ca el să nu fie pe deplin imparţial în
această chestiune şi să considere dezirabil ca să transforme cât mai repede cu putinţă
funcţia de consul general în cea de ministru plenipotenţiar.
În acelaşi timp, el este suficient de raţional ca să nu se sustragă convingerii că deoarece
Marile Puteri au amânat, de atâta vreme, recunoaşterea şi au lăsat să treacă nefolosit prilejul
oferit de reunirea Camerelor de revizuire, nici în viitorul apropiat nu vor putea fi determinate
să iasă din atitudinea lor de până acum.
Dacă, de pildă, cele patru Mari Puteri2 ar recunoaşte independenţa României în
momentul în care Camerele de revizuire ar decide modificarea articolului 7, acest demers ar
fi considerat aici în ţară ca o îndeplinire a tot ceea ce Tratatul de la Berlin a pretins de la
România. Însă, după toate aparenţele din Camere, care s-au reunit, nu ne putem aştepta la
un rezultat major şi s-ar putea să fie rezervat abia următoarei sesiuni ordinare, ca, printr-o
eventuală modificare operată la Codul civil, să se ofere dovada că România este dispusă sau
nu aplice în mod corect articolul 44.
Aşadar, atitudinea de expectativă a Puterilor va mai dura încă multă vreme şi cate-
goric nu le va fi uşor să găsească momentul potrivit pentru a ieşi din această situaţie.
În orice caz, este de netăgăduit faptul că politica urmărită în chestiunea recunoaşterii
de către Puterile occidentale, Germania şi Italia, nu este deloc fericită şi a obţinut exact
opusul a ceea ce a urmărit.
Dacă Puterile mai sus numite ar fi urmat exemplul celor trei state vecine 3 şi în loc să
sădească neîncrederea în buna voinţă a naţiunii române i-ar fi arătat deplină încredere,
atunci ambiţia românilor ar fi fost stimulată şi probabil că aceştia din urmă s-ar fi considerat
obligaţi moral să răspundă măcar într-o anumită măsură la aşteptările Europei.
În acelaşi timp Puterile dispuneau de un mijloc foarte puternic de presiune, acelaşi
mijloc de care dispunea şi guvernul i. și r., anume ameninţarea de rupere a relaţiilor diplomatice
în cazul în care chestiunea evreiască nu va fi soluţionată în spiritul Tratatului de la Berlin.
382
Astăzi pentru România nu mai există aceleași motive pentru care ar trebui să se
supună prevederilor de la Berlin. Chiar şi în cazul în care Camerele de revizuire ar refuza
modificarea articolului 7, acest lucru nu ar mai putea avea o influenţă notabilă asupra
relaţiilor României cu acele patru Puteri, deoarece acestea nu mai sunt în stare să mai
exercite vreo acţiune asupra guvernului de aici.
Se pare că raţionamentul prezentat mai sus este determinant aici şi în ziua de astăzi.
Domnul Câmpineanu mi-a dat clar de înţeles că, după ce toate strădaniile de a
determina cabinetele de la Paris, Londra, Berlin şi Roma să adopte o atitudine binevoitoare
au eşuat, situaţia politică a României faţă de acestea din urmă nu s-ar înrăutăţi cu nimic,
dacă soluţionarea chestiunii evreieşti ar continua să rămână mai departe in suspenso.
Guvernul de acum este preocupat, în primul rând, să rămână la putere. Din acest
motiv nu va exercita, în niciun fel, vreo presiune asupra Camerelor de revizuire şi se va
mulţumi cu orice concesie pe care acestea vor vrea să o acorde de bună voie.
Se pare că principiul „putem să aşteptăm” este, într-adevăr, acela pe care guvernul
român l-a adoptat de curând ca slogan în chestiunea recunoaşterii.
Hoyos
P.S. Pentru a prezenta lucrurile exact aşa cum stau, am onoarea să mai adaug că
domnul White nu numai că a fost desemnat pentru postul de aici, dar, de curând, a intrat în
posesia scrisorii regale care îl acreditează ca ministru plenipotenţiar pe lângă curtea regală
de aici. Este însă de la sine înţeles faptul că nu i se permite să facă uz de aceste scrisori de
acreditare.
Ut in litteris.
Hoyos
1
[independenţei României].
2
Germania, Marea Britanie, Franța, Italia.
3
Austro-Ungaria, Rusia, Turcia.
80
Bukarest, am 13. Mai 1879. Nr. 103/Polit. Hoyos an Andrássy

Hochgeborner Graf!
Fürst Carl von Rumänien hat mich am 9ten d. Mts in Privat-Audienz empfangen,
welche ich zu dem Ende angesucht hatte, um Höchstdemselben meinen Schwager, den
Grafen Joseph Herberstein, vorzustellen.
Nachdem mir kurz vorher ein Allerhöchstes Schreiben zur Übermittlung an Seine kgl.
Hoheit zugekommen war, durch welches Seine k. und k. Apostolische Majestät dem Fürsten
Carl für seine Gratulationen zur silbernen Hochzeit Ihrer Majestäten dankt, so benützte ich die
sich darbietende Gelegenheit, um dieses Schreiben persönlich zu überreichen.
In der eine volle Stunde währenden Audienz berührte der Fürst nur zwei Mal ganz
flüchtig das politische Terrain.
383
Von der eben zurückgelegten Reise in der Moldau sprechend, betonte Seine kgl.
Hoheit, daß dieselbe zwar nicht in Anbetracht der Wahlen, sondern lediglich zu dem
Zwecke unternommen worden war, dem Kronprinzen von Schweden dieses Land zu
zeigen, daß er aber nichtsdestoweniger die Überzeugung gewonnen habe, daß gerade in
diesem Augenblicke seine Anwesenheit dortselbst sehr nützlich gewesen sei.
Der Fürst sprach ferner die sichere Erwartung aus, die Mächte würden nunmehr mit
der Anerkennung Rumäniens nicht mehr lange zögern, ohne jedoch anzudeuten, worauf er
diese Voraussetzung gründe.
Auf die Wahl des Prinzen Alexander Battenberg zum Fürsten von Bulgarien
kommend, äußerte sich Seine kgl. Hoheit dahin, daß der erstgenannte Prinz ihm telegrafirt
habe, er hätte die Wahl nur mit Rücksicht darauf angenommen, daß er hierdurch ein naher
Nachbar des Fürsten Carl werden würde.
Seine kgl. Hoheit, welcher dem Prinzen Alexander seit dem bulgarischen Feldzuge
sehr zugethan ist, hat ihn dringend eingeladen, bevor er seine neue Heimath betritt, nach
Bucarest zu kommen.
Hoyos

București, 13 mai 1879. Nr. 103/Polit. Hoyos către Andrássy
Preanobile Conte!
Principele Carol al României m-a primit, pe data de 9 a lunii, într-o audienţă
personală, pe care eu i-am solicitat-o în scopul de a-l prezenta suveranului pe cumnatul
meu, Contele Joseph Herberstein.
După ce, de curând, am primit de la Împăratul nostru o scrisoare cu misiunea de a o
remite Alteței Sale Regale, prin care Majestatea Sa Apostolică și I.R. îi mulţumea Princi-
pelui pentru felicitările transmise cu ocazia nunţii de argint a suveranilor noştri, m-am
folosit de acest prilej pentru a-i înmâna personal scrisoarea respectivă.
În audienţa care a durat o oră întreagă Principele a atins doar de două ori, în treacăt,
domeniul politicii.
Vorbind despre recent încheiata sa călătorie în Moldova, Alteța Sa Regală a
subliniat că aceasta n-a avut nicio legătură cu alegerile, ci a fost întreprinsă cu scopul
exclusiv de a-i arăta ţara prinţului moştenitor al Suediei, dar ,cu toate acestea el, Principele,
a ajuns la convingerea că tocmai în această clipă prezenţa lui acolo ar fi fost foarte utilă.
Apoi, Principele a exprimat speranţa lui fermă că, de acum, Marile Puteri nu vor
mai amâna recunoaşterea României, fără a indica, totuși, pe ce anume îşi întemeiază această
presupunere.
Trecând la alegerea Prinţului Alexandru Battenberg ca suveran al Bulgariei, Alteța Sa
Regală a spus că Prinţul i-a telegrafiat ca să-i transmită faptul că a acceptat această alegere
numai din considerentul că în felul acesta va fi vecinul Principelui Carol.
Alteța Sa Regală, care, din timpul campaniei din Bulgaria, este foarte atașat de
Prinţul Alexandru, i-a telegrafiat acestuia, invitându-l stăruitor să vină la Bucureşti înainte
de a păşi pe pământul noii sale patrii.
384

Hoyos
81
Schönbrunn, am 23. Juni 1879. Vertraulich. Andrássy an Széchenyi in Berlin

Prinz Reuss sprach dieser Tage im Auswärtigen Amte vor, um im Auftrage des
Reichskanzlers die Frage der Juden-Emancipation in Rumänien zur Sprache zu bringen.
Fürst Bismarck, sagte er, lege keiner Bestimmung des Berliner Traktates ein größeres
Gewicht bei als der auf die rumänischen Juden bezüglichen. Man setze in Berlin kein
unbedingtes Vertrauen in den guten Willen der rumänischen Regierung. Sollte die Sache
nicht in der Weise erledigt werden, wie sie der Vertrag erheischt und wie dies als Vorbe-
dingung der Anerkennung eines unabhängigen Rumänien die Mächte zu fordern berechtigt
sind, so gedächte die kaiserl. deutsche Regierung den Mächten ein gleiches Vorgehen zu
proponiren, wie es in der griechischen Frage durch Frankreich vorgeschlagen wurde,
nämlich durch eine Conferenz der Mächte oder ihrer Vertreter in Constantinopel die
Durchführung des Art. XLIV einer endgiltigen und inappellablen Lösung zuzuführen.
Die deutsche Regierung, sagte der Herr Botschafter, würde nach vertraulich einge-
holter Zustimmung der Mächte zu einem solchen Schritte die Initiative ergreifen. Bevor sie
dies jedoch thue, wollte sie vor Allem anfragen, wie wir die Sache ansehen und ob wir
einem solchen eventuellen Schritte uns anschließen würden.
In Folge meiner inzwischen eingetretenen Erkrankung war ich erst gestern in der
Lage, den Prinzen Reuss zu sehen und mich über die oben bezeichnete Anregung auszu-
sprechen. Ich that dies vertraulich, aber mit aller Offenheit, indem ich Sr Durchlaucht
ungefähr folgendes sagte:
Ich sei nicht der Meinung, daß eine Conferenz in Sachen der rumänischen Juden-
Frage zu gleichen Resultaten, wie die analoge Behandlung der griechischen Grenzberich-
tigung zu führen geeignet sei. Schon in der griechischen Frage sei, auch nach erfolgter
Einigung in der Conferenz, die faktische Durchführung der Beschlüsse mit Schwierigkeiten
verbunden. Den Mächten stehe kein Occupationscorps zu Gebote, um die Griechenland
zugesprochenen Ländertheile im Falle eines Widerstrebens dem neuen Besitzer thatsächlich
zu übergeben. Hier würde es jedoch Griechenland selbst übernehmen können, mit Arnauten
und Albanesen fertig zu werden. In der Frage der rumänischen Juden hingegen scheine mir
jede materielle Garantie für die Durchführung etwaiger Conferenzbeschlüsse absolut zu
fehlen. Die reelle Gleichstellung der mosaischen Einwohner mit den christlichen bestehe in
einer Reihe von Akten concreter Natur, welche gegenüber dem Widerstreben der Bevöl-
kerung und der Ohnmacht oder Indolenz der Regierung doch nur durch eine stärkere
Gewalt durchgeführt werden könnten. Welche materielle Autorität würde aber vorhanden
sein, um beispielsweise diejenigen Israeliten, deren Berechtigung zum Grunderwerb die
Conferenz ausgesprochen hätte, in den faktischen Besitz solchen Eigenthumes zu setzen?
Und wer würde sie, bei gewaltsamer Störung, in dem erworbenen Besitze erhalten? Es
scheint mir zweifellos, daß Beschlüsse, welche eine Conferenz dem Lande auferlegt, von
der jeweiligen Regierung schwerer effektuirt werden, als solche, die von der Landesver-
385
tretung wenigstens unter dem Scheine freier Entschließung gefaßt worden sind, und es wäre
zu befürchten, daß ein wiederholter formeller Ausspruch Europas den doppelten Nachtheil
hätte, sowohl gegen die Juden, die emancipirt werden sollen, als gegen die Regierung, die
sie emancipiren soll, einen unbezwingbaren Sturm der ungebildeten Massen zu entfesseln.
Es wäre nicht ausgeschlossen, daß Rußland sich der Agitation schützend bemächtige oder
daß die Landbevölkerung über die Juden herfalle: und da wir weder eine fremde
Intervention gegen die Juden zugeben könnten, noch selbst in der Lage wären, zu ihren
Gunsten zu interveniren, so würde die Situation für uns als Nachbarstaat eine doppelt
peinliche werden. In jedem Falle droht diese Art der Ausführung des Art. XLIV mit
Complicationen, die wir jetzt wenigstens, so lange die russischen Streitkräfte nicht ganz
hinter den Pruth gezogen sind, nicht gerne am Horizont erscheinen sähen.
All diese Erwägungen lassen uns ein anderes Mittel, auf die Entschließungen der
rumänischen Gesetzgebung einzuwirken, rathsamer erscheinen. Wir waren die Ersten,
die auf Basis der positiven Versicherungen der rumänischen Regierung und um ihr die
Erfüllung ihrer Verpflichtungen moralisch zu erleichtern, einen Gesandten nach Bukarest
entsendet haben. Wir würden also, wenn sich übler Wille zeigt, mit der Abberufung unsres
Gesandten drohen und, wenn sich uns die Nothwendigkeit eines solchen Schrittes aufdrängt,
diese Drohung auch zur Wahrheit werden lassen. Wir könnten auch, wenn Fürst Bismarck
hiemit einverstanden wäre (das letztere aber nur in diesem Falle), die Andeutung einer
möglichen Aktion, wie die von der k. deutschen Regierung vorgeschlagene, als heilsame
Pression auf die Entschlüsse des rumänischen Cabinets nach Bukarest gelangen lassen. Wir
glauben, daß auf solche Weise die Nothwendigkeit eines solchen Conferenzvorschlages,
dem wir uns aus den angeführten Gründen nicht anschließen könnten, entfallen würde.
Prinz Reuß hat diese Äußerungen ad referendum genommen und sie zweifelsohne
bereits seiner Regierung einberichtet. E.E. wollen, ohne einen direkten Schritt zu thun,
vorkommenden Falls, Ihre Sprache nach dem Inhalte dieses vertraulichen Erlasses einrichten.
Empfangen etc.
Schönbrunn, 23 iunie 1879. Confidenţial. Andrássy către Szechenyi la Berlin

Zilele acestea, pPrinţul Reuß s-a prezentat la Ministerul Afacerilor Străine pentru
ca, din însărcinarea cancelarului, să discute chestiunea emancipării evreilor din România.
Principele Bismarck, a spus el, nu pune atât de multă greutate pe niciuna din prevederile
tratatului de la Berlin, așa cum insistă pe emanciparea evreilor români. La Berlin nu există
o încredere necondiţionată în bunăvoinţa guvernului român. Dacă problema nu se va
rezolva în modul în care o cere Tratatul şi aşa cum Puterile sunt în drept să pretindă, ca pe o
condiţie prealabilă a recunoaşterii unei Românii independente, atunci guvernul imperial
german se gândeşte să propună Puterilor aplicarea aceluiaşi procedeu propus de Franţa în
chestiunea grecească, anume ca, printr-o conferinţă a Puterilor sau a reprezentanţilor lor de
la Constantinopol, să impună soluţionarea definitivă şi irevocabilă a articolului 44.
Guvernul german, a spus domnul ambasador, ar lua iniţiativa unui astfel de demers
după ce ar primi în mod confidenţial consimţământul Marilor Puteri. Înainte însă de a
proceda astfel, ar vrea mai întâi să ne întrebe cum vedem noi chestiunea şi dacă ne-am
alătura unui asemenea demers.
Din cauza îmbolnăvirii mele, care a survenit între timp, abia ieri am fost în stare să
mă văd cu Prinţul Reuß şi să mă exprim în chestiunea mai sus menţionată. Am făcut acest
386
lucru în mod confidenţial, dar am vorbit foarte deschis, spunând Excelenţei Sale apro-
ximativ următoarele:
Nu sunt de părere că o conferinţă în chestiunea evreilor români ar putea conduce la
aceleaşi rezultate obţinute prin procedeul similar în chestiunea rectificărilor de frontieră ale
Greciei. Chiar dacă s-a obţinut consensul la conferinţă în chestiunea grecească, executarea
practică a hotărârilor adoptate a întâmpinat diverste dificultăţi. Puterile nu dispun de nicio
armată de ocupaţie pentru ca teritoriul atribuit Greciei să poate fi, într-adevăr, acordat
noului proprietar în cazul în care ar apărea vreo rezistenţă. S-ar putea, totuşi, ca Grecia
însăşi să rezolve problema cu arnăuţii şi albanezii. Dimpotrivă, în chestiunea evreilor
români, consider că lipseşte categoric orice garanţie materială pentru executarea hotărârilor
unei conferinţe. O egalizare reală a locuitorilor mozaici cu creştinii ar putea fi realizată
printr-un şir de acte de natură concretă, dar care, având în vedere opoziţia populaţiei şi
neputinţa sau indolenţa guvernului, nu ar putea fi impuse decât prin aplicarea drastică a
forţei. Dar ce autoritate concretă ar putea fi aceea care să permită, de pildă, acelor evrei
al căror drept la proprietate funciară ar fi recunoscut și promis de către conferinţă să intre
într-adevăr în stăpânirea unei astfel de proprietăţi? Şi cine ar fi aceia care să-şi poată
menţine proprietatea în condiţiile producerii unor tulburări violente? Consider, mai presus
de orice îndoială, că hotărârile pe care o conferinţă le-ar impune ţării ar fi foarte greu de
transpus în viaţă ca atare pentru oricare guvern, chiar dacă ar fi adoptate de reprezentanţa
naţională, sub aparenţa unei decizii libere, şi ar fi de presupus ca repetarea unei sentinţe
formale din partea Europei să aibă un dublu dezavantaj, atât pentru evreii care urmează a fi
emancipaţi cât și pentru guvernanţii care urmează să-i emancipeze, dezlănţuind un asalt de
neoprit al maselor populare inculte. Nu ar fi exclus ca Rusia să-şi asume protecţia unor
agitaţii de genul acesta, sau ca populaţia ţării să se năpustească asupra evreilor: şi cum noi
nu am putea permite o intervenţie străină împotriva evreilor şi nici nu am fi în stare să
intervenim în favoarea lor, atunci situaţia noastră, ca stat vecin, ar fi de două ori penibilă. În
orice caz, acest mod de a impune executarea articolului 44 ameninţă să producă nişte
complicaţii, pe care noi, cel puţin în situaţia de acum, atâta vreme cât forţele armate ruse nu
au trecut în totalitate dincolo de Prut, nu am dori să le vedem profilate la orizont.
Toate aceste consideraţii ne arată că un alt mijloc ar fi mai potrivit pentru a influenţa
deciziile legislativului român. Noi am fost cei dintâi care, pe baza asigurărilor concrete
oferite de guvernul român şi pentru a-i uşura împlinirea obligaţiilor morale asumate, am
trimis un ministru plenipotenţiar la Bucureşti. Noi am fi, aşadar, cei care ar ameninţa cu
rechemarea ministrului nostru plenipotenţiar, dacă s-ar manifesta reavoinţă şi dacă am fi
presaţi de necesitatea unui asemenea demers, şi am da curs acestei ameninţări. Am mai
putea, dacă Principele Bismarck ar fi de acord (dar numai în acest caz), să transmitem aluzii
privind o posibilă acţiune, aşa cum a fost propusă de guvernul imperial german, ca mijloc
salutar de presiune asupra deciziilor cabinetului român la Bucureşti. Credem că în felul
acesta necesitatea propunerii unei conferinţe care să acţioneze în acest sens, şi la care noi
nu ne putem alătura din cauza motivelor mai sus menţionate, ar fi lipsită de obiect.
Prinţul Reuß a primit aceste declaraţii ad referendum şi este mai presus de orice
îndoială că le-a raportat deja guvernului său. Excelenţa Voastră veţi binevoi, fără a face
însă un demers direct, numai în caz că va fi nevoie, să vă ajustaţi limbajul conform celor
conţinute în aceste indicaţii confidenţiale.
Primiţi vă rog etc.
387
82
Wien, am 30. Juni 1879. Vertraulich. Weisung. Andrássy an Hoyos in Bukarest
Fürst Bismarck hat sich der Sache der Juden in Rumänien von Anfang her mit
großem Eifer angenommen; er verfolgt die Angelegenheit mit der ihm eigenen Schärfe und
Consequenz. Die fürstlich rumänische Regierung hat davon mehrfache Beweise gesehen;
ich zweifle jedoch, daß es ihr bekannt sei bis zu welchem Grade der deutsche Reichskanzler
sich für die strikte und rasche Durchführung des Artikels XLIV erwärme1. Prinz Reuß, der
vor ungefähr zwei Wochen in dieser Angelegenheit im Auswärtigen Amte vorsprach, war
zu der Erklärung beauftragt, Fürst Bismarck lege keiner Bestimmung des Berliner Traktates
ein größeres Gewicht bei, als gerade dem Artikel XLIV. Er setze in den guten Willen des
fürstlichen Gouvernements kein unbedingtes Vertrauen. Sollte die Sache nicht in der Weise
erledigt werden, wie es der Vertrag erheischt, so würde er die conditio sine qua non der
rumänischen Unabhängigkeit nicht als erfüllt ansehen. In diesem Falle gedächte die
deutsche Regierung den Mächten ein gleiches Vorgehen zu proponiren wie es in der grie-
chischen Frage durch Frankreich vorgeschlagen wurde: die Übertragung der Angelegenheit
an eine Conferenz der Botschafter in Constantinopel. Die Auffassung, die als Basis eines
solchen Vorschlages dienen sollte, wäre die, daß die Unabhängigkeit Rumäniens, nachdem
deren Vorbedingung nicht erfüllt worden, nicht zu Recht bestehe und demzufolge der
Vollzug der Judenemancipation in Constantinopel bei der wieder in ihre Rechte einge-
tretenen souzeränen Macht zu suchen sei. Die [sic] deutsche Cabinet wäre bereit, zu einem
solchen Schritt die Initiative zu ergreifen und wollte nur, ehe es die anderen Cabinete
darüber sondire, vor Allem anfragen, wie wir uns dazu stellen und ob wir uns einem
Conferenz-Vorschlage anschließen würden.
Ich habe mich in der confidentiellen Antwort, welche ich dem Prinzen Reuss hierauf
ertheilte, von dem Vertrauen und Wohlwollen leiten lassen, welches die Regierung Sr k. u. k.
Majestät von jeher gegen die fürstliche Regierung an den Tag gelegt hat. Ich habe die
Schwierigkeiten, mit welchen die Durchführung pur et simple des Art. XLIV verbunden ist,
hervorgehoben und kein Hehl daraus gemacht, daß diese Schwierigkeiten nach meiner
Auffassung durch eine Conferenz nicht verringert werden dürften und daß wir wenig Lust
empfinden, uns einer solchen démarche anzuschließen. Ich konnte mir jedoch nicht
verhehlen, daß Alles, was wir zu Gunsten der fürstl. Regierung sagen können, wirkungslos
bleiben müsse, wenn es nicht durch Thatsachen unterstützt würde, – Thatsachen, die den
ernsten Willen aller Factoren der Gesetzgebung in dieser Frage unzweideutig bekunden. Ich
hatte deshalb schon damals die Absicht – und habe sie auch dem Fürsten Bismarck zu
erkennen gegeben –, in diesem Sinne ein freundschaftliches, mahnendes Wort in Bukarest
zu sprechen, um das dortige Cabinet vor den schweren Unannehmlichkeiten, die ihm
drohen, rechtzeitig zu warnen.
Ich werde in dieser Absicht durch die Rückantwort, die ich aus Berlin soeben
erhalte, nur noch mehr bestärkt. Graf Széchenyi telegrafirt uns, Fürst Bismarck sehe in der
Angelegenheit, in der er auf dem Congresse mehr als irgend ein Anderer vorangegangen,
die Würde des deutschen Reiches und sich selbst persönlich engagirt; er sei uns dankbar,
dasselbe Ziel zu wollen, doch würde er, wenn andere Mittel nichts fruchten, die Conferenz
dennoch anregen und er sei entschlossen, die Frage mit allen Mitteln zur Lösung zu bringen.
Über eines dieser eventuell in Aussicht genommenen Mittel, welches der rumä-
nischen Regierung besonders unangenehm werden könnte, hat mir Prinz Reuss gestern eine
388
eingehendere Mittheilung gemacht. Fürst Bismarck hat sich, wie der Botschafter sagt, in
dieser Frage mit Frankreich und England bereits in’s Einvernehmen gesetzt und Lord
Salisbury war der Meinung, daß Rumänien auf collektive Weise aufgefordert werde, den
Artikel XLIV des Berliner Vertrages seinem vollen Wortlaute nach an die Stelle des
Artikels VII der rumänischen Staatsverfassung setzen zu lassen. Dabei bestünde die
Absicht, sich wegen Ausführung dieses Schrittes, nachdem sich die Cabinete darüber geeinigt
hätten, an Österreich-Ungarn zu wenden.
Es bedarf keiner besonderen Auseinandersetzung, um darzuthun, daß diese Aktion,
wenn es dazu kommen sollte, für uns, wie für die fürstliche Regierung, die allerunan-
genehmste wäre; für uns deshalb, weil wir, so sehr wir entschlossen sind, einem Confe-
renzvorschlage nicht zuzustimmen, dieser Aufforderung uns gerade darum nicht entziehen
könnten, weil wir die Ersten waren, die im Vertrauen auf den guten Willen Rumänien’s
dessen Unabhängigkeit anerkannt haben; für das Bukarester Cabinet deshalb, weil es auf
diese Weise der Möglichkeit, in Durchführung des Art. XLIV selbständig, ohne offenbare
Pression des Auslandes, vorzugehen, beraubt wäre.
All diese Erwägungen veranlassen mich, der fürstlichen Regierung mit aller
Beschleunigung und in intimstem Vertrauen den Ernst der actuellen Situation nahezulegen.
Ew. wollen unverweilt den Herrn Minister des Äußern sowie den Herrn Vorsitzenden im
Ministerrathe aufsuchen und ihnen vertraulich, aber rückhaltlos die oben erwähnten
Thatsachen mittheilen. Sagen Sie ihnen, daß ich mich über das in zweiter Linie erwähnte
Projekt noch nicht geäußert habe, – daß ich aber die Antwort hauptsächlich in der Hoffnung
und Erwartung hinausschiebe, derselben noch rechtzeitig durch ein energisches und kluges
Vorgehen der rumänischen Regierung überhoben zu werden. Es liege höchlich im Interesse
des Bukarester Cabinets, den vom Fürsten Bismarck beabsichtigten Schritten in einer Weise
zuvorzukommen, welche allen Zweifeln an seinem ernsten Willen und seiner Fähigkeit, den
Artikel XLIV in den Hauptzügen durchzuführen, den Boden entzieht. Ich kann die Rich-
tigkeit der ministeriellen Taktik, selbst keinen Vorschlag zu machen, sondern die Stellung
der Anträge einem ohne Parthei-Unterschied zusammengesetzten Ausschuß zu überlassen,
nicht verkennen, allein als die nächstliegende Aufgabe erscheint mir die Abwendung der
von Deutschland drohenden Schritte und zu diesem Zwecke sind Thatsachen nothwendig,
welche für die bona fides der rumänischen Gesetzgebung in Betreff der Verwirklichung des
Art. XLIV unwiderlegliches Zeugniß geben. Wie solche Thatsachen am schnellsten zu
creiren sind, dies zu erwägen, muß ich der rumänischen Regierung überlassen; es scheint
mir jedoch, daß der Hinweis auf die von Europa drohende allgemeine Pression in diesem
Stadium die Regierung eher zu stützen, als zu behindern, geeignet wäre. Ew. wollen, indem
Sie dies hervorheben, noch bemerken, daß es uns doppelt leid wäre, wenn es zu einer
thatsächlichen Pression seitens der europäischen Cabinete kommen sollte, weil wir, wenn
wir auch einen Conferenzvorschlag nicht unterstützen würden, doch dem zweiten von Lord
Salisbury angeregten Schritt uns nicht entziehen könnten und dann, wenn die Mächte die
Vorbedingung der Anerkennung der rumänischen Independenz als nicht erfüllt ansehen, als
Mitunterzeichner des Berliner Vertrags sogar gezwungen wären, bis zur Austragung der
Angelegenheit Ihre Abberufung von Bukarest zu verfügen.
Fügen Sie hinzu, daß wir der fürstl. Regierung durch diese Eröffnung einen neuen
Beweis unserer Freundschaft zu geben vermeinen. Wir haben bis jetzt getrachtet, und es ist
auch allein unserm Widerstreben gelungen, jeden Beschluß aufzuhalten, in der Hoffnung,
daß die rumänische Regierung durch Thatsachen uns zu Hilfe komme. Nun liegt Gefahr im
Verzuge, rasche Entschließungen thun noth und wir hoffen, daß Ew. bald in der Lage sind,
uns von solchen zu melden.
389
Ew. sind ermächtigt, von diesem Erlasse dem Herrn Minister des Äußern vollin-
haltliche, jedoch nur mündliche Kenntniß zu geben.
Empfangen etc.
1
Siehe Dok. Nr. 76, 79, 81.
Viena, 30 iunie 1879. Confidențial. Andrássy către Hoyos la București

Principele Bismarck și-a asumat de la început cu mare zel cauza evreilor din
România; urmărește chestiunea cu acea duritate și tenacitate specifică lui. Guvernul princiar
român a văzut mai multe dovezi în acest sens; eu mă îndoiesc totuși că guvernul știe cât de
mult susține cancelarul german executarea cu strictețe și rapiditate a articolului 441. Prințul
Reuß, care cu circa două săptămâni în urmă a discutat această chestiune la Ministerul
Afacerilor Străine, a fost mandatat să explice că la nicio altă prevedere din Tratatul de la
Berlin nu ține mai mult Principele Bismarck decât tocmai la acest articol 44. Prințul nu are
o încredere deplină în bunăvoință guvernului princiar. Dacă această chestiune nu va fi
rezolvată în modul prevăzut în Tratat, atunci el va considera ca neîndeplinită acea conditio
sine qua non a independenței românești. În acest caz, guvernul german se gândește să
propună Puterilor un demers comun, așa cum s-a preconizat de către Franța în chestiunea
grecească: încredințarea chestiunii în seama unei conferințe a ambasadorilor de la
Constantinopol. Ideea care ar trebui să stea la baza unei asemenea propuneri ar fi ca, în
situația în care condițiile nu au fost îndeplinite, independența României nu are temei legitim
și, în consecință, emanciparea evreilor trebuie să fie din nou lăsată în seama Puterii suzerane
de la Constantinopol, reintrată în drepturile ei. Cabinetul german ar fi dispus să ia inițiativa
unui astfel de demers și vrea doar ca, înainte de a sonda părerea celorlalte cabinete, să ne
întrebe, mai întâi pe noi, cum vedem lucrurile și dacă ne-am alătura ideii de a se organiza o
astfel de conferință.
În răspunsul confidențial pe care l-am dat Prințului Reuß în această chestiune, m-am
lăsat condus de încrederea și bunăvoința pe care guvernul Majestății Sale imperiale și
regale l-a manifestat dintotdeauna față de guvernul princiar. Eu am evidențiat greutățile
legate de executarea pure et simple a articolului 44 și nu am ascuns părerea mea că aceste
greutăți nu pot fi diminuate printr-o conferință și că noi nu am vrea să ne alăturăm unui
asemenea démarche. Dar nici nu pot ignora faptul că tot ce am putea noi să spunem în
favoarea guvernului princiar va rămâne fără efect, dacă nu se va sprijini pe fapte – fapte în
care să se manifeste fără echivoc voința tuturor factorilor legislativi în această chestiune.
Din acest motiv, aveam încă de pe atunci intenția – și i-am dat de înțeles acest lucru
Principelui Bismarck – că voi transmite, în acest sens, un cuvânt de atenționare prietenească
la București, pentru a preveni la timp cabinetul de acolo în legătură cu gravele dificultăți
care îl amenință.
În privinţa aceasta, prin răspunsul pe care tocmai l-am primit de la Berlin, mi-am
întărit şi mai mult convingerea. Contele Széchényi ne telegrafiază că Principele Bismarck
vede în această chestiune – pe care el a susţinut-o la congres mai mult decât oricine
altcineva – angajată onoarea Reich-ului german şi a lui personal; ne-ar fi recunoscător dacă
am urmări şi noi acelaşi scop, dar totuşi, dacă alte mijloace nu vor da rezultate, el va îndemna
conferinţa să o facă, fiind hotărât să ducă chestiunea la rezolvare prin orice mijloace.
390
Prinţul Reuß mi-a făcut ieri o amplă expunere despre aceste mijloace, avute eventual
în vedere, care ar putea fi extrem de neplăcute guvernului român. Din câte spune ambasadorul,
în această chestiune, Principele Bismarck s-ar fi înţeles deja cu Franţa şi Marea Britanie, iar
lordul Salisbury ar fi de părere că România va trebui invitată, printr-un demers comun, să
integreze în constituţia ei articolul 44 al tratatului de la Berlin ad literam în locul articolului 7.
Aici ar exista intenţia ca, în vederea realizării acestui demers, să se adreseze Austro-Ungariei,
după ce cabinetele se vor fi pus de acord în această privinţă.
Nu este nevoie de vreo explicaţie specială pentru a înțelege că această acţiune, în
caz că s-ar ajunge la aşa ceva, ar fi cea mai neplăcută cu putinţă, atât pentru noi cât şi
pentru guvernul princiar; pentru noi deoarece, oricât de hotărâţi am fi să nu susţinem una
din propunerile conferinţei, nu putem să ne sustragem acestei invitaţii făcute nouă, pentru
că noi am fost cei dintâi care, bazându-ne pe bunavoinţă a României, i-am recunoscut inde-
pendenţa, iar pentru cabinetul de la Bucureşti fiindcă în acest mod i s-ar răpi posibilitatea
de a trece de bunăvoie la executarea articolului 44 fără o presiune evidentă din partea
străinătăţii.
Toate aceste consideraţii mă determină să pun în vedere guvernului princiar cât pot
de repede şi într-un mod absolut confidenţial gravitatea actualei situaţii. Excelenţa Voastră
veţi căuta neîntârziat atât pe domnul ministru al Afacerilor Străine cât şi pe domnul
preşedinte al Consiliului de miniştri şi le veţi comunica, în mod confidenţial, dar categoric,
chestiunile mai sus menţionate. Spuneţi-le că eu încă nu m-am exprimat în legătură cu
proiectul menţionat în a două ordine de idei – dar că amân răspunsul în primul rând pentru
că sper şi aştept ca acesta să fie precedat, în timp util, de un demers energic şi înţelept al
guvernului român. Este, în primul rând, în interesul cabinetului de la Bucureşti să o ia
înaintea demersurilor preconizate de Principele Bismarck şi să-i spulbere orice îndoială
asupra voinţei ferme şi a capacităţii sale de a executa în linii mari articolul 44. Nu pot să
aduc vreo obiecţie tacticii guvernului, dar nu înţeleg această atitudine de a lăsa problema în
seama unei comisii formate din diverse persoane indiferent de orientarea politică, doar că eu
consider că misiunea imediată ar fi evitarea concretizării măsurilor ameninţătoare preco-
nizate de Germania, iar, în acest sens, sunt necesare demersuri concrete care să dovedească,
fără putinţă de tăgadă, buna credinţă a legislativului român în privinţa îndeplinirii artico-
lului 44. Consideraţiile legate de modul cum s-ar putea realiza cât mai repede asemenea
demersuri trebuie să le las în seama guvernului român, dar mi se pare, totuşi, că în acest
stadiu ar fi mai potrivit să sprijin şi nu să împiedic guvernul să ofere o dovadă în faţa pre-
siunilor generale la care este supus din partea Europei. Subliniind acest aspect, Excelenţa
Voastră veţi mai preciza că nouă ne-ar părea de două ori rău, dacă s-ar ajunge la o presiune
concretă venită din partea cabinetelor europene, pentru că noi, chiar dacă nu vom susţine
vreo propunere formulată de conferinţă, nu ne-am putea sustrage de la cel de-al doilea
demers care ar fi iniţiat de lordul Salisbury şi atunci, dacă Marile Puteri vor considera că nu
a fost îndeplinită această condiţie pentru recunoaşterea independenţei româneşti, noi, ca
semnatari ai tratatului de la Berlin, am fi chiar siliţi ca, până la rezolvarea chestiunii, să
dispunem rechemarea dumneavoastră de la Bucureşti.
Veţi mai adăuga că, prin aceste dezvăluiri, am intenţionat să dăm guvernului princiar o
nouă dovadă a prieteniei noastre. Până acum am urmărit să oprim adoptarea oricărei decizii
şi doar graţie împotrivirii noastre s-a reuşit acest lucru, în speranţa că guvernul român ne va
veni în ajutor prin demersuri concrete. Acum se profilează pericolul care impune adoptarea
rapidă a unor decizii şi noi sperăm că Excelenţa Voastră veţi fi în curând în situaţia de a
ni le anunţa.
391
Excelenţa Voastră sunteţi împuternicit să aduceţi acest document în integralitatea sa

la cunoştinţa domnului ministru al Afacerilor Străine, dar numai prin viu grai.
Primiţi vă rog...
1
A se vedea doc. nr. 76, 79, 81.
83
Bukarest, am 2. Juli 1879. Nr. 132/Polit., vertraulich. Hoyos an Andrássy
Hochgeborner Graf!
Immer wieder taucht das Gerücht auf, daß Rußland es auf die Lostrennung der
Moldau1 abgesehen habe und gerade den jetzigen Augenblick geschickt zu benützen
verstehe, um mit Hülfe der in diesem Landestheile immer mehr hervortretenden Abneigung,
die Stellung der Juden zu regeln oder deren Lage zu verbessern, dem vorgesteckten Ziele
näher zu kommen.
Das letzte Wort dieser Rußland zugeschriebenen Politik wäre in irgend einer Form
eine Vereinigung der Moldau mit Bulgarien herbeizuführen, wobei natürlich auch die
Dobrutscha diesem neuen Staaten-Gebilde zufallen würde und auf diese Weise eine
Continuität des rußischen Territoriums bis an den Balkan herzustellen.
Ich will mich nicht länger bei dieser, vorläufig wenigstens jeder reellen Basis
entbehrenden, Combination aufhalten und nur ein Moment hervorheben, welches unleugbar
eine gewiße Beachtung verdient.
Wenn auch anzunehmen ist, daß die Pläne Rußlands für den Augenblick nicht so
weitgehend als die eben erwähnten sind, so liegt es doch nicht in seinem Intereße, wie sich
auch die Dinge in Zukunft gestalten mögen, der Juden-Emanzipation in Rumänien das Wort
zu reden; es sind vielmehr vom rußischen Standpunkte viele triftige Gründe vorhanden, um
es sehr wünschenswerth erscheinen zu machen, daß die Juden in Rumänien nicht die volle
Gleichberechtigung erhalten.
In dieser Ausdehnung wäre ich denn auch versucht, der Aufstellung Glauben zu
schenken, daß rußische Intriguen mit dazu beitragen, den Widerstand zu kräftigen, den die
Moldau der Austragung der Juden-Frage entgegensetzt.
Im Laufe meiner Berichterstattungen hatte ich auch bereits Gelegenheit, einzelne
Symptome zu Eurer Excellenz Kenntniß zu bringen, welche dieser Annahme eine gewiße
Berechtigung geben. Eine aus Russophile bekannte hervorragende Persönlichkeit ließ sich,
wie mir hinterbracht wurde, vor Kurzem eine Äußerung entschlüpfen, welche als ein neuer
Beleg des Oberwähnten dienen kann. Man könne schon deshalb nicht, meinte derselbe, die
freiheitliche Entwicklung des jüdischen Elementes gutheißen, als hierdurch der Einfluß des
westlichen Nachbars sich erhöhen und jener Russlands in demselben Maße abnehmen müßte.
Man würde wohl zu weit gehen, wollte man diesen Satz unbedingt als wichtig bezeich-
nen; daß aber die Juden-Emanzipation ein Bindeglied mehr sein wird, um Rumänien an das
westliche Europa zu fesseln und die beiderseitigen Interessen in religiöser, national-ökono-
mischer und socialer Hinsicht zu identificiren, unterliegt meiner unmaßgeblichen Ansicht
nach keinem Zweifel.
392
Dieß gilt namentlich von der Moldau, welche anderen Falls mehr als die Walachei
gegen Osten gravitiren könnte und in welcher, bei dem bedeutend hohen Procentensatze der
jüdischen zur christlichen Bevölkerung, die Emanzipation der ersteren viel fühlbarere
Veränderungen nach sich ziehen dürfte als in dem Landestheile dießseits des Milkow.
Es ist hierbei nicht zu übersehen, daß die reichen Juden der Moldau, und zwar
namentlich die Millionäre von Jassy, beinahe ausschließlich Österreicher sind und bleiben
wollen und daher vorausgesetzt werden kann, daß, sollte denselben eine gleichberechtigte
Stellung eingeräumt werden, dieß unserer Industrie und unserem Handel mindestens nicht
zum Nachtheile gereichen würde.
Hierin liegt aber auch eine der Besorgniße der Rumänen und hierdurch erklärt sich
die große Abneigung, den Juden das Recht einzuräumen, Ländereien zu erwerben, ihnen
die Möglichkeit zu geben, industrielle Etablissements im großen Style zu errichten, sie mit
einem Worte zu einem Factor zu machen, mit dem man rechnen müßte.
Wenn ich recht unterrichtet bin, so werden jetzt in der Moldau Unterschriften zu
einer Adreße an die Kammern gesammelt, welche dieselben auffordert, in der Judenfrage
nichts zu gewähren, selbst nicht die Aufhebung des Artikels 7 der Constitution.
Die von den hiesigen Juden an die Kammern gerichtete Adreße wird auf die
Entscheidungen derselben von geringem Einfluß sein.
Einer der Überbringer derselben hat mir selbst eingestanden, daß sich die Bittsteller
hiervon keinen Erfolg versprechen und diesen Schritt nur aus dem Grunde gethan haben,
um dem Vorwurfe zu begegnen, daß sich die rumänischen Juden mit ihren Wünschen nur
immer an das Ausland und nie an ihre Mit-Einwohner wenden.
Hoyos
1
[von Rumänien].
Bucureşti, 2 iulie 1879. Nr. 132/Polit., confidenţial. Hoyos către Andrássy
Preanobile Conte!
Circulă tot mai insistent zvonul că Rusia ar urmări o desprindere a Moldovei1 şi că
va şti să uzeze cu abilitate tocmai de momentul de faţă pentru ca, ajutată de antipatia ce se
manifestă în această regiune faţă de reglementarea situaţiei evreilor sau de ameliorarea
situaţiei lor, să se apropie tot mai mult de ţelurile urmărite.
Ultima consecinţă a politicii atribuite Rusiei ar conduce, într-o formă sau alta, la o
unire a Moldovei cu Bulgaria, prin care, în mod firesc, şi Dobrogea ar reveni noii formaţiuni
statale şi, în acest mod, s-ar realiza o continuitate a teritoriului rusesc până în Balcani.
Nu vreau să zăbovesc mai mult asupra acestei combinaţii lipsite, cel puţin deo-
camdată, de orice fundament real şi vreau doar să subliniez un aspect care merită categoric
o anumită atenție.
Chiar dacă este de presupus că, în momentul de faţă, planurile Rusiei nu merg atât
de departe cum se afirmă mai sus, totuşi, după cum se conturează lucrurile, nu ar fi în inte-
resul acesteia să susţină emanciparea evreilor din România. Din punctul de vedere rusesc,
393
sunt mai degrabă multe motive temeinice care fac de dorit ca evreii din România să nu
obţină deplina egalitate.
Prelungind acest raţionament, aş fi tentat să dau crezare afirmaţiilor care susţin că
intrigile ruseşti contribuie la consolidarea opoziţiei ce se manifestă în Moldova faţă de
soluţionarea chestiunii evreieşti.
În cuprinsul rapoartelor mele, am avut deja ocazia să aduc la cunoştinţa Excelenţei
Voastre diferite manifestări care dau o anumită justificare acestei presupuneri. Aşa cum mi
s-a spus, o personalitate marcantă, cunoscută pentru rusofilismul ei, a lăsat de curând să-i
scape o afirmaţie, care poate servi drept nouă dovadă în sensul celor mai sus menţionate.
Acesta a spus că motivul pentru care nu se poate admite libera dezvoltare a elementului
evreiesc ar fi că, în felul acesta, ar creşte influenţa vecinului vestic şi ar trebui să scadă în
mod corespunzător aceea a Rusiei.
Am merge categoric prea departe dacă am vrea să considerăm această afirmaţie
drept adevărată; dar că emanciparea evreilor ar fi o verigă în plus pentru a lega România de
Europa occidentală şi ar unifica interesele bilaterale în sens religios, economic-naţional şi
social, aici după umila mea părere nu mai încape nicio îndoială.
Acest lucru este valabil mai ales pentru Moldova, care, altminteri, ar putea gravita
mai mult decât Valahia spre est şi în care, având în vedere procentul mult mai ridicat de
populaţie evreiască faţă de cea creştină, emanciparea celei dintâi ar atrage după sine
schimbări mult mai ample decât ar fi cazul în ţara de dincolo de Milcov.
În privinţa aceasta, nu se poate trece cu vederea faptul că evreii bogaţi din Moldova,
mai cu seamă milionarii din Iaşi, sunt, aproape fără excepţie, austrieci şi aşa vor să rămână,
iar din acest motiv se poate presupune că, dacă li se va acorda o poziţie de egalitate, acest
lucru nu ar fi deloc în detrimentul industriei şi comerţului nostru.
Aici însă rezidă şi îngrijorarea românilor şi astfel se explică ostilitatea făţişă legată
de acordarea către evrei a dreptului de a achiziţiona proprietăţi funciare, de a le da posibi-
litatea de a ridica stabilimente industriale în stil mare, într-un cuvânt de a face din ei un
factor de care ar trebui să se ţină seama.
Dacă sunt bine informat, acum în Moldova se strâng semnături pentru o adresă ce
urmează a fi înmânată Camerei, în care se cere să nu facă nicio concesie în chestiunea
evreiască, nici măcar abrogarea articolului 7 din Constituţie.
Adresa trimisă Camerei de către evreii de aici va avea o influenţă redusă asupra
deciziilor care vor fi adoptate de legislativ.
Unul dintre cei care au remis această adresă a recunoscut, el însuşi, faţă de mine că
petiţionarii nu-şi fac iluzii asupra vreunui succes şi că motivul pentru care au întreprins
acest demers a fost doar acela de a riposta acuzaţiilor că evreii români îşi adresează
doleanţele lor numai străinătăţii şi niciodată celor cu care locuiesc împreună.
Hoyos
1
[de România].
394
84
Bukarest, am 9. Juli 1879. Nr. 145/Polit. Hoyos an Andrássy
Hochgeborner Graf!
Die Lage des Cabinets Bratiano ist eine ebenso schwierige als precäre.
Einerseits die vielleicht etwas spät gewonnene Überzeugung, daß die Mächte auf
eine loyale und vollständige Durchführung des Artikels 44 bestehen und sich nicht mit
Scheinconcessionen begnügen werden, anderer Seits die beinahe zur Gewißheit gewordene
Befürchtung, daß die jetzigen Kammern zu einer befriedigenden Lösung der schwebenden
Frage die Hand nicht bieten werden.
War schon das Ergebniß der letzten Wahlen, namentlich jener des Senates, der
jetzigen Regierung nicht so günstig als daß dieselbe auf die zu Verfaßungs-Änderungen
nothwendigen Zweidrittel rechnen konnte, so hat sich seither herausgestellt, daß selbst ein
Theil der eigenen Parthei der Regierung in der Judenfrage seine Unterstützung versagen
wolle. Obgleich nun einzelne Mitglieder der conservativen Parthei, wie die Herrn Dem.
Ghika, Boeresco und mehrere Andere, trotzdem sie dem Cabinete Bratiano wenig Wohlwollen
und Vertrauen entgegen bringen, ihm im Intereße der Sache keine Verlegenheiten bereiten
dürften, so ist dieses Häuflein doch zu gering an Zahl als daß es eventuell die in der Phalanx
der liberalen Parthei entstandenen Lücken ersetzen könnte.
Nach dem eigenen Geständniß des Herrn Bratiano ist es demnach mehr als fraglich,
ob die Regierung über die durchaus nothwendige Stimmenzahl werde verfügen können; es
sei denn, daß dieselbe, wie es allerdings ihr ursprünglicher Plan war, sich von der Strömung
fortreißen ließe und jene Lösung gutheißen würde, die am Meisten Aussicht hätte, von den
Revisions-Kammern angenommen zu werden. Eine derartige Vorgangsweise würde aber,
deßen sind die Minister heute genügsam überzeugt, ein Veto der Mächte hervorrufen und
auf diese Art wäre somit nichts gewonnen.
Ich bin demnach von der Aufrichtigkeit der Absichten Herrn Bratiano’s überzeugt
und habe keinen Grund, seinen Versicherungen zu mißtrauen, wenn er erklärt, daß er in
klarer und bestimmter Fassung den Kammern oder vielmehr den Ausschüßen derselben die
Grenzen angeben werde in welchen die Lösung der Frage zu suchen ist, widrigenfalls 1 das
Ministerium seine Dimission zu geben sich genöthigt sehen würde. Um aber nicht einen
Schlag ins Wasser zu machen und vorher eine feste Basis für dieses seit Monaten vergebens
erwartete Regierungs-Programm zu gewinnen, scheint das Ministerium bemüht zu sein,
sich vorerst mit den eigenen Partheigenoßen zu verständigen, gleichzeitig aber auch
wenigstens einen Theil der Gegner zu einer rationelleren Auffassung der Lage zu bekehren.
In dem conservativen Lager werden jedoch die Warnungen des Minister-Präsidenten
nur mit großem Mißtrauen aufgenommen. Man glaubt nicht oder gibt sich den Anschein
nicht zu glauben, daß der rumänischen Regierung bestimmte Mittheilungen zugekommen
sind, welche ihr über die Haltung der Vertrags-Mächte keinen Zweifel übrig laßen, sondern
will in den dießfälligen Behauptungen des Herrn Bratiano nur ein Manöver erblicken, um
die Parthei nachgiebig zu stimmen und den Ideen der Regierung zugänglich zu machen.
Daher der Wunsch des Minister-Präsidenten, eine ostensible Note zu erhalten,
welche allein die Conservativen überzeugen könnte, daß es sich nicht um einen Einschüch-
terungs-Versuch handelt, sondern daß Thatsachen vorliegen, mit denen man rechnen müße.
Sicherlich würde die Vorlesung eines Actenstückes den Zweck erreichen, jeden
Zweifel über diesen Punkt zu beheben. Nicht so sicher bin ich, daß dadurch die von der
Regierung erwartete Wirkung erzielt würde.
395
Es ist vielmehr zu befürchten, so weit nach den bereits vorhandenen Anzeichen

geurtheilt werden kann, daß die Opposition, sobald ihr die Möglichkeit abgeschnitten sein
wird an den mahnenden Worten der Regierung zu zweifeln, an den rumänischen Chauvi-
nismus appeliren und es als unerhört hinstellen wird, daß Europa es wage, einem
unabhängigen Staaten in einer Frage der inneren Gesetzgebung seinen Willen zu octroiren.
„Freiwillig,“ so hört man schon hie und da argumentiren, „hätten wir den Juden gewiße Rechte
eingeräumt; sobald man uns aber dazu zwingen will, werden wir gar nichts bewilligen.“
Eine ähnliche Auffassung der Lage wird durch den folgenden Satz characterisirt,
den ich gestern zu hören bekam:
„Si déjà nous sommes condamnés à être pendus, qu’on ne nous demande au moins
pas que nous nous passions nous-mêmes la corde au cou.”
Ein ehemaliger Minister, welcher auch jetzt eine sehr hervorragende Stellung
einnimmt und in der Lage ist, gut unterrichtet zu sein, sagte mir, es würden Stimmen laut,
welche die Ansicht aussprechen, daß für den Fall als eine stricte Durchführung des Art. 44
nicht zu umgehen sei, die Consequenzen dieser Reform nur durch eine Annexion an
Österreich-Ungarn zu neutralisiren wären; denn dann würde das jüdische Element, welches
sonst übermächtig zu werden drohe, durch den Vierzig-Millionen-Staat absorbirt werden.
Bei Erörterung der Gründe, welche die Opposition bestimmen mögen, die Glaubwür-
digkeit der Minister anzuzweifeln, gab Herr Bratiano abermals seiner Überzeugung
Ausdruck, daß viele der Conservativen deshalb über die thatsächliche Haltung der Mächte
irre geführt seien, weil ihnen gegentheilige Vorspiegelungen gemacht würden.
„Ob diese falschen Gerüchte von Wien oder Petersburg aus verbreitet würden, wolle
er nicht untersuchen.“
Hier unterbrach ich den Herrn Minister, indem ich ihn bat, er möge dieß nur dreist
thun; denn wenn er eine Untersuchung des Sachverhaltes anstellte, so würde er die Gewißheit
erlangen, daß wenn einige dem Parlamente angehörende Persönlichkeiten sich wirklich auf eine
vom Ausland kommende Directive stützen sollten, diese sicherlich nicht von Wien ausgehe.
Herr Bratiano meinte hierauf, daß, was die rußische Einflußnahme betrifft, dieselbe
zu deutlich sei als daß sie abgeleugnet werden könnte. Er hätte es einem Deputirten
geradezu in’s Gesicht gesagt, indem er ihm zurief: „Sie, der Sie nahe des Pruthes sind,
haben vielleicht Gründe so zu sprechen, ich bin aber weit von deßen Ufer entfernt und habe
daher andere Rücksichten zu nehmen.“
Wie ich schon in einem früheren Berichte zu erwähnen die Ehre hatte, ist man hier
namentlich über die Sprache des Fürsten Obolinsky erstaunt, welcher ungescheut für die
Nichtausführung des Artikels 44 eintritt. Eine etwas vorsichtigere Haltung beobachtet Herr
Jacobson, der Chargé des Affaires Rußlands. Übrigens ist auch seine Sprache, wie ich mich
gestern neuerdings überzeugte, eine im höchsten Grade judenfeindliche zu nennen.
So erwähnte er mir gegenüber, daß nach seiner Anschauung die Alliance israélite
darauf abziele, die Moldau zu einem zweiten Palästina zu machen, das heißt, nach und nach
durch Einwanderungen und Ankauf von Güter-Complexen von Seite der großen jüdischen
Finanziers oder der Alliance dieses Land vollständig in die Hände der semitischen Race zu
bringen und die Christen zum Verlassen desselben zu vermögen.
Ich kann mir wohl vorstellen, daß Herr Jacobson die Farben dieses Bildes noch
dicker aufträgt, wenn er mit Rumänen verkehrt, sowie anzunehmen ist, daß er nicht
verfehlt, die Haltung des rußischen Cabinetes ins rechte Licht zu setzen, welche sich von
jener der übrigen Mächte vortheilhaft abzeichne, und daß er zu dem Schluße gelangt, nur
Rußland allein wiße die Interessen Rumänien’s zu wahren.
396
Auch theilte mir Herr Bratiano mit, daß die Petersburger Regierung hier zu verstehen
gab, die Ernennung eines rußischen Gesandten in Bucarest stehe nahe bevor und würde
selbst dann keinen Aufschub erleiden, wenn auch die Frage der Juden-Emancipation durch
die Revisions-Kammern ungelöst bliebe.
Hoyos
1
Im Fall, wo die Lösung der Revisionskammern nicht von den Großmächten angenommen würde.
Bucureşti, 9 iulie 1879. Nr. 145/Polit. Hoyos către Andrássy
Preanobile Conte!
Situaţia cabinetului Brătianu este pe cât de grea pe atât de precară.
Pe de o parte, înțelegerea cam târzie a faptului că Puterile vor insista pentru o
executare loială şi completă a articolului 44 şi nu se vor mulţumi cu nişte concesii de formă,
pe de o altă parte temerea devenită aproape o certitudine a faptului că actualele Camere nu
vor oferi o soluţionare mulţumitoare a chestiunii în cauză.
Nu doar că rezultatul ultimelor alegeri, mai precis al celor de la Senat, nu a fost prea
favorabil actualului guvern, încât acesta să poată conta pe cele două treimi necesare pentru
o revizuire a constituţiei, dar, de atunci, s-a văzut că și o parte a propriului partid vrea să
refuze susţinerea guvernului în chestiunea evreiască. Cu toate că anumiţi membri ai partidului
conservator, precum domnii Dim. Ghica, Boerescu şi mulți alţii, care, în pofida faptului că au
manifestat prea puţină bunăvoinţă şi încredere în cabinetul Brătianu, acum, în interesul cauzei,
nu ar mai putea să-i creeze greutăţi, această mică grupare este totuşi prea redusă numeric
pentru a putea, eventual, să acopere breşele apărute în falanga partidului liberal.
După propriile mărturisiri ale domnului Brătianu, este mai mult decât problematic
ca guvernul să poată dispune de numărul de voturi necesare; doar dacă va proceda conform
planului său iniţial, acela de a se lăsa purtat de curent şi de a aproba acea soluţie care are
cele mai multe perspective de a fi acceptată de către Camerele de revizuire. Un asemenea
mod de a proceda ar însemna însă să provoace veto-ul Puterilor şi să nu se câştige nimic în felul
acesta, iar, la ora actuală, miniştrii sunt suficient de convinşi că se va întâmpla acest lucru.
Iată de ce eu sunt convins de sinceritatea intenţiilor domnului Brătianu şi nu am
niciun motiv să privesc cu neîncredere asigurările oferite de el, atunci când declară că va da
cât se poate de limpede şi de precis de înţeles Camerelor, sau mai precis comisiilor parla-
mentare ale acestora, care vor stabili limitele acceptate în soluţionarea chestiunii, că, în caz
contrar1, guvernul se va vedea silit să-şi dea demisia. Pentru a evita însă un eşec şi pentru a
câştiga de la început o bază fermă în favoarea acestui program guvernamental, zadarnic
aşteptat de luni de zile, se pare că guvernul se străduieşte să se înţeleagă mai întâi cu [parla-
mentarii care sunt] membrii propriului partid, dar, în acelaşi timp, urmăreşte să conver-
tească măcar o parte dintre adversari pentru o înţelegere raţională a situaţiei.
În tabăra conservatoare însă, avertismentele președintelui de Consiliu au fost primite
cu evidentă neîncredere. Nimeni nu crede, sau dă impresia că nu crede, că guvernului
român i-ar fi parvenit înştiinţări precise, care nu ar mai lăsa nicio umbră de îndoială asupra
atitudinii Puterilor semnatare, dar [conservatorii] vor să vadă în afirmaţiile domnului Brătianu
397
doar o manevră pentru a câştiga partidul [lor] de partea sa şi de a-l face să accepte ideile
guvernului.
Din acest motiv, dorinţa președintelui de Consiliu de a primi o notă clar formulată,
ca fiind singurul argument ce i-ar putea convinge pe conservatori că nu este vorba de vreo
încercare de intimidare a lor, ci sunt nişte realităţi de care trebuie să se ţină seama.
Este sigur că prezentarea unui document în acest sens şi-ar atinge scopul şi ar risipi
orice îndoială în această privinţă. Nu la fel de sigur sunt însă că în felul acesta s-ar obţine şi
efectul aşteptat de guvern.
Există mai degrabă temerea, din câte se poate judeca după semnele deja vizibile, că
opoziţia, de îndată ce-i va fi luată posibilitatea de a se mai îndoi de avertismentele guvernului,
va face apel la şovinismul românilor, arătând că este inadmisibil ca Europa să îndrăznească
să-şi impună voinţa ei asupra legislativului unui stat independent într-o chestiune de politică
internă. „De bună voie le-am fi acordat noi evreilor anumite drepturi”, se aude deja argu-
mentându-se din când în când, „dar dacă vor să ne constrângă, atunci nu vom accepta nimic”.
O concepţie similară asupra situaţiei se vede din următoarea frază pe care am auzit-o ieri:
„Si déjà nous sommes condamnés à être pendus, qu’on ne nous demande au moins
pas que nous nous passions nous-mêmes la corde au cou.”2
Un fost ministru, care ocupă şi acum o poziţie foarte importantă şi este bine
informat asupra situaţiei, mi-a spus că se aud voci care exprimă opinia că, în cazul în care o
strictă executare a articolului 44 nu poate fi ocolită, consecinţele acestei reforme nu vor
putea fi neutralizate decât printr-o anexiune la Austro-Ungaria; pentru că atunci elementul
evreiesc, care altminteri ameninţă să devină copleşitor, va fi absorbit în cadrul unui stat cu
patruzeci de milioane de locuitori.
Enumerând motivele care ar putea determina opoziţia să pună la îndoială credibi-
litatea guvernului, domnul Brătianu a dat din nou glas convingerii sale că mulţi dintre
conservatori sunt înşelaţi asupra atitudinii reale a Puterilor, pentru că li se oferă informaţii
neconforme cu realitatea.
„Dacă aceste zvonuri false pornesc de la Viena sau de la Petersburg, aceasta el nu
vrea să cerceteze.”
Aici l-am întrerupt pe domnul ministru, rugându-l să îndrăznească şi să facă acest
lucru; pentru că, de s-ar face o cercetare asupra acestui aspect, s-ar ajunge la certitudinea
că, dacă există în parlament personalităţi care într-adevăr se bazează pe vreo directivă
venită din străinătate, atunci categoric această directivă nu vine de la Viena.
Aici domnul Brătianu a spus că, în ce priveşte influenţa rusească, aceasta este prea
evidentă ca să mai poate fi tăgăduită. El i-a spus-o verde în faţă unui deputat, strigând la el:
„Dumneavoastră, care sunteţi aproape de Prut, aveţi probabil motive ca să vorbiţi aşa, eu însă,
care sunt departe de malul acestui râu, am, de aceea, alte considerente de care să ţin seama.”
Aşa cum am avut onoarea să menţionez într-unul din rapoartele mele anterioare, aici
lumea este consternată de limbajul Principelui Obolenski, care sprijină fără nicio jenă ideea
de a nu se executa articolul 44. O atitudine ceva mai precaută este observată la domnul
Jacobson, chargé des affaires al Rusiei. Însă şi limbajul acestuia din urmă este ostil evreilor
în cel mai înalt grad, aşa cum am avut prilejul să mă conving din nou chiar ieri.
Astfel, el mi-a spus că, după părerea sa, „Alliance israélite” urmăreşte să facă din
Moldova o a doua Palestina, adică în mod treptat, prin imigrări şi cumpărarea de întinse
proprietăţi funciare de către marii finanţişti evrei sau de către „Alliance”, să aducă această
ţară complet în mâna rasei semitice şi să-i determine pe creştini să o părăsească.
Pot să-mi închipui că domnul Jacobson accentuează şi mai mult culorile acestui
tablou atunci, când discută cu românii, aşa cum este la fel de presupus că nu omite să pună
398
într-o lumină favorabilă atitudinea cabinetului rus, care se deosebeşte de cea a celorlalte
Puteri şi ţine cu românii şi ajunge invariabil la concluzia că numai Rusia ştie să apere
interesele României.
De asemenea, domnul Brătianu mi-a comunicat că guvernul de la Petersburg a dat
aici de înţeles că se apropie numirea unui ministru plenipotenţiar la Bucureşti şi că acest
lucru nu va suferi nicio amânare, chiar dacă chestiunea emancipării evreilor ar rămâne
nerezolvată de către Camerele de revizuire.
Hoyos
1
Adică în cazul în care soluţia oferită de Camerele de revizuire nu va fi acceptată de către Marile Puteri.
2
Dacă suntem deja condamnaţi la spânzurătoare, măcar să nu ni se ceară să ne punem noi singuri
funia în jurul gâtului.
85
Bukarest, am 19. Juli 1879. Nr. 154/H.P. Hoyos an Andrássy

Hochgeborner Graf!
Anknüpfend an meinen gehorsamen Bericht vom 25. v. Mts Z. 135/H.P. beehre ich
mich Eurer Excellenz die anliegende Note des Herr Campineano vorzulegen, in welcher er,
den Empfang meiner Zuschrift vom 13 Mai bestätigend, nachzuweisen sucht, daß das
Scheitern der bezüglich des Itzkanyer Bahnhofes geführten Verhandlungen nicht allein der
rumänischen Regierung zur Last falle und dieselbe nicht verhalten werden könne, außer
eines Entgeltes für die bisherige Mitbenützung dieser Grenzstation, irgend eine Entschä-
digung zu leisten, sei es nun in Anbetracht der dadurch nothwendig gewordenen Vergröße-
rungs-Bauten oder der Störungen, welche in Folge der Trennung der Grenzstationen im
Eisenbahn-Dienste eintreten dürften1.
Inzwischen hat das rumänische Handels-Ministerium die Lemberg-Czernowitz-
Jassy’er Bahn neuerdings auffordern laßen, bis zum 13. August die nothwendigsten
Barracken-Bauten in Burdujeny herzustellen, wo die Grenzstation für den Personen-
Verkehr eingerichtet werden soll; zur Abfertigung der Frachten jedoch den Bahnhof in
Beresti mit den nöthigen Geleisen zu versehen. Bis jetzt aber weigert sich die Bahn-
Gesellschaft, diese Bauten auf ihre Kosten zu übernehmen und unterliegt es bei der Kürze
der Zeit, die noch übrig ist, wohl kaum einem Zweifel, daß der Termin ablaufen wird ohne
daß die nöthigen Herstellungen vollendet sein werden; somit die Räumung des Itzkany’er
Bahnhofes von Seite der rumänischen Beamten Betriebs-Störungen hervorrufen dürfte.
Ich brauche nicht erst hervorzuheben, daß die rumänische Regierung die unange-
nehme Lage, in welche sie in dieser Hinsicht gerathen ist, nur allein sich selbst
zuzuschreiben hat, wie denn schon aus dem Umstande hervorgeht, daß die Beantwortung
meiner Eingangs erwähnten Note über zwei Monate in Anspruch nahm; und daß ich Herrn
Campineano nicht dahin bringen konnte, die Redaction, welche schon am 25. Juni in seinen
Händen war und welche ich, wenn von ihm approbirt, an Euere Excellenz einzusenden
mich bereit erklärt hatte, eingehend mit mir zu besprechen.
399
Nichtsdestoweniger frägt es sich, ob durch die Einhaltung des Räumungs-Termines,

der die rumänische Regierung sehr in Verlegenheit setzen würde, nicht auch die österrei-
chischen Interessen gefährdet werden könnten.
Aus diesem Grunde sowohl als auch mit Rücksicht darauf, daß das Ministerium
seine Demission gegeben hat2, und ein Wechsel in den Personen möglicher Weise auf die
Austragung der Angelegenheit einen günstigen Einfluß üben könnte, erlaube ich mir die
ganz ergebenste Anfrage, ob mich Hochdieselben ermächtigen würden, die am 13. k. M ts.
ablaufende Frist eventuell auf weitere 2 oder 3 Monate zu verlängern.
Einer baldigen geneigten Entscheidung, wenn dienlich auf telegraphischem Wege,
hierüber entgegensehend, bitte ich Euere Excellenz den Ausdruck meiner tiefen Ehrfurcht
genehmigen zu wollen.
Hoyos
HHStA AR F34(SR)/Kt. 278, f. 356–358.

1
Siehe die vorherigen Dokumente zu diesem Thema.
2
17. Juli 1879.
București, 19 iulie 1879. Nr. 154/H.P. Hoyos către Andrássy

Preanobile Conte!
În legătură cu raportul meu din data de 25 a lunii trecute Z. 135/H.P.am onoarea să
prezint Excelenţei Voastre nota alăturată a domnului Câmpineanu, în care el, confirmând
primirea scrisorii mele din 13 mai, caută să dovedească faptul că eşecul tratativelor duse
pentru gara de la Iţcani nu se datorează doar guvernului român singur şi acesta nu poate
nega că în afară de o plată pentru folosirea comună de până acum a acestei gări de frontieră
ar mai fi de achitat o despăgubire, avându-se în vedere construcţiile de extindere devenite
neapărat necesare sau perturbările care ar putea să apară în serviciul feroviar în urma
separării acestei gări de frontieră1.
Între timp, de curând, Ministerul român al Comerţului a cerut ca pe linia Lemberg-
Cernăuţi-Iaşi să se realizeze construcţiile neapărat necesare de barăci la Burdujeni, acolo
unde urmează să se ridice gara de frontieră pentru traficul de persoane; pentru expedierea
mărfurilor gara de la Bereşti va fi prevăzută, totuşi, cu şinele necesare. Până acum însă,
Societatea Căilor Ferate a refuzat să preia aceste construcţii pe cheltuiala ei, şi, având în
vedere intervalul de timp scurt care mai există, nu mai încape nicio îndoială că termenul va
expira fără ca instalaţiile necesare să fie finalizate, astfel încât evacuarea gării Iţcani de
către funcţionarii români ar putea să producă perturbări de funcţionare.
Nu mai este nevoie să subliniez că situaţia neplăcută în care s-a ajuns a fost cauzată
de guvernul român însuși, aşa cum rezultă şi din faptul că pentru a se răspunde la nota mea,
pe care am menţionat-o la început, a fost nevoie de mai mult de două luni; şi că nu l-am
putut determina pe domnul Câmpineanu să discute pe larg cu mine varianta care a ajuns la
el încă de pe data de 25 iunie şi pe care mă declarasem dispus să o expediez Excelenţei
Voastre, dacă ar fi fost aprobată de el.
Cu toate acestea, rămâne întrebarea dacă prin respectarea termenului de evacuare,
care ar fi pus în mare încurcătură guvernul român, nu s-ar fi periclitat şi interesele austriece.
400
Din acest motiv şi, în plus, luând în considerare faptul că guvernul şi-a dat demisia2,
iar o schimbare de personal ar putea să exercite o influenţă favorabilă asupra rezolvării
chestiunii, îmi permit să întreb pe Excelenţa Voastră dacă mă împuterniceşte să prelungesc
cu încă două sau trei luni termenul de predare, care va expira pe data de 13 a lunii viitoare.
Aşteptând să primesc cât mai curând o decizie în acest sens, dacă s-ar putea pe cale
telegrafică, vă rog să binevoiţi a accepta, Excelența Voastră, asigurarea profundei mele
considerațiuni.
Hoyos
HHStA AR F34(SR)/Kt. 278, f. 356–358.

1
A se vedea și documentele anterioare referitoare la acest aspect.
2
17 iulie 1879.
86
Bukarest, am 28. Juli 1879. Nr. 162/Polit., geheim. Hoyos an Andrássy
Hochgeborner Graf!
Bei Besprechung der in der Moldau zu Tage tretenden separatistischen Tendenzen 1
sagte mir Herr Boeresco, er gehe nicht so weit als Herr Bratiano, welcher als gewiß
annimmt, daß dieselben auf rußische Intriguen zurückzuführen seien; er müße jedoch
zugeben, daß, wenn auch keine Gewißheit, so doch die Möglichkeit oder Wahrschein-
lichkeit vorhanden sei, daß Rußland die Hand dabei im Spiele habe.
Jedenfalls sei es Pflicht der Regierung, auf diese Umtriebe ein scharfes Auge zu
haben, und müße darauf hingearbeitet werden, den Agitatoren jedweden Vorwand zu
entziehen, um die Judenfrage in ihrem Sinne ausbeuten zu können. Die Rücksicht für die
Moldau sei denn auch mit die Ursache gewesen, das als Aufreizungs-Mittel gebrauchte
Schlagwort „naturalisation individuelle“ dadurch unschädlich zu machen, daß das neue
Cabinet es in sein eigenes Programm aufnahm.
Eine auffallende Thatsache sei es, daß der Sohn des ehemaligen Hospodars der
Moldau, eine durch ihren collossalen Reichthum bekannte Persönlichkeit, Fürst G. Sturdza,
welcher sich bisher von der Politik ferne gehalten hatte, plötzlich für den Senat candidire
(die betreffende Nachwahl wird in Jassy stattfinden). Auch gehe das Gerücht, Fürst
Sturdza, welcher seiner Zeit von der Pforten-Regierung den Rang eines Pascha’s erhielt,
wolle auf Grund dessen seine Ernennung zum rumänischen General erwirken.
So weit Herr Boeresco; die nachfolgenden Daten verdanke ich dem Fürsten Dem.
Ghika sowie auch theilweise dem Herrn Bratiano.
Das Aufgeben der bisher beobachteten passiven Haltung und das Bestreben des
Fürsten Sturdza, eine Rolle zu spielen, könnte zu der Vermuthung Raum geben, er habe
nicht übel Lust, mit Benützung der vorhandenen Stimmung und vielleicht im Einverständ-
niße mit Rußland die Lostrennung der Moldau zu erreichen und für sich einen Thron zu
erringen. Wenn diese Vermuthung begründet ist, so würde jedoch Fürst Sturdza nur als
Werkzeug benützt, denn nicht er, sondern ein natürlicher Sohn des Fürsten Cuza (ein
401
Halbbruder des Fürsten Milan), sei diejenige Persönlichkeit, welche eine gewiße Parthei als
Fürsten der Moldau zu sehen wünscht.
Der Name Cuza soll in jenem Lande noch sehr populär sein, da dieser Fürst die
Moldau stets begünstigte. Fürst Carl thue hingegen gerade das Gegentheil; er besucht nur
sehr selten und höchstens auf ein paar Tage das jenseits des Milkow gelegene Länder-
Gebiet und es soll ihm in keiner Weise gelungen sein, sich die Sympathien der dortigen Bevöl-
kerung zu erwerben. Selbst die Annahme, daß Seine königl. Hoheit durch den militärischen
prestige, welchen er durch seine Waffenthaten Rumänien verlieh, sich der Dankbarkeit und
Anhänglichkeit seines Volkes versicherte, sei eine irrige. Vergleiche man die unverhältniß-
mäßig großen Opfer an Menschen, welche dieser Krieg verschlungen, mit dem zweifel-
haften Resultat, das dadurch erreicht wurde, so könne Niemand dem Fürsten für die
unglückselige Politik Dank wissen, die ihn vermochte, mit seiner Armee die Donau zu
überschreiten und an dem orientalischen Kriege activen Antheil zu nehmen.
Ich muß zur Steuer der Wahrheit beifügen, daß diese letzt erwähnte Anschauungs-
weise jene des Fürsten D. Ghika ist, der dem Fürsten damals dringend von der Betheiligung
am Kriege abgerathen hatte.
Herr Bratiano wiederholte mir, daß Fürst Obolenski und nicht Herr Jacobson als der
eigentliche Vertreter Rußlands anzusehen sei2. Seit seiner Rückkehr aus Livadia, die vor
ungefähr 5 Wochen erfolgt ist, beschäftige er sich gar nicht mit seiner ostensiblen Aufgabe
der Liquidirung von Requisitionen und sonstigen Schaden–Ersatz–Ansprüchen, stecke aber
immer mit den Moldauern zusammen. Seine Beurtheilung der Judenfrage und die Sprache,
die er selbst dem Fürsten gegenüber führte, ist bekannt.
Hoyos
P.S. Ritter von Schlick, den ich aufgefordert hatte, mir seine Wahrnehmungen über
die angebliche antidinastische Bewegung in der Moldau mitzutheilen, entsprach meinem
Wunsche durch das in Auszug mitfolgende Schreiben, aus welchem zu entnehmen ist, daß
dieser k.u.k. Consul den separatistischen Bewegungen wenig Bedeutung beilegt.
Ut in litteris.
Hoyos
ad N. 162. Bucarest, 28. Juli 1879

Auszug aus einem Schreiben des k.u.k Consuls Ritters v. Schlick in Jassy an den
k.u.k. Gesandten Lad. Grafen von Hoyos in Bucarest vom 25. Juli 1879.
Obgleich Fürst Carl, wie ich bereits gelegentlich der letzten Kammerwahlen
besonders hervorzuheben mir erlaubte, in der Moldau geringe Sympathien besitzt, was vor
Allem seinen Grund in der größern Bevorzugung des wallachischen Elementes haben
dürfte, so läßt sich dennoch mit Bestimmtheit behaupten, daß, seit den anläßlich des Begräb-
nisses des Fürsten Couza zu Ruginósa den 8. Juni 1873 stattgehabten geringfügigen Demonst-
rationen gegen Fürst Carl, weder antidynastische noch separatistische Tendenzen bis nun in
der Moldau ernstere Wurzel faßen konnten, obwohl, wenn man die wiederholt auftau-
chenden, allerdings übertriebenen Gerüchte von rußischen Agitationen in dieser Richtung
und die bis auf den heutigen Tag entschieden erfolglose Cooperation eines verschwindend
kleinen und, was die Persönlichkeiten betrifft, bedeutungslosen politischen Anhanges des
rußenfreundlichen, nach der moldauischen Fürstenkrone seit langen Jahren strebenden Bojaren
402
Grégoire Stourdza in Anbetracht zieht, es an Versuchen für die Idee einer Lostrennung der
Moldau Anhänger zu finden, nicht fehlt. Doch gerade der Umstand, daß die Urheberschaft
separatistischer Tendenzen hier zu Lande dem sich sehr geringer Sympathien erfreuenden
Rußland zugeschrieben wird, wirkt hemmend auf ein weiteres Umsichgreifen dieser Idee, da
die politischen Kreise der Moldau weder das rußische Protektorat anstreben, noch in einem
Anschluße an Rußland die Verwirklichung ihrer nationalen Träume erblicken.
1
Für den größeren Zusammenhang, was die Beziehung zwischen der moldauischen politischen Elite
und den zentralen Behörden in Bukarest nach 1862 betrifft, siehe: Mihai Chiper, „Valahii ne-au înșelat”.
Chestiunea compensațiilor Iașului în acțiunea politică moldovenească după unire (1862–1874), in „Archiva
Moldaviae”, VIII, 2018, S. 111–174; Idem, „Valahii ne-au înșelat”. Chestiunea compensațiilor Iașului în
acțiunea politică moldovenească după unire (1874–1902), in „Archiva Moldaviae”, IX, 2019, S. 143–184.
2
București, 28 iulie 1879. Nr. 162/Polit. Hoyos către Andrássy

Preanobile Conte!
În timpul discutării tendinţelor separatiste manifestate în Moldova1, domnul Boerescu
mi-a spus că el nu merge atât de departe ca domnul Brătianu, care acceptă cu certitudine
ideea că ele provin de la intrigile ruseşti, dar trebuie să accepte totuşi faptul că, deşi nu a
apărut nimic concret în acest sens, există posibilitatea sau probabilitatea ca Rusia să fie
implicată în aceste lucruri.
În orice caz, este datoria guvernului să urmărească atent aceste agitaţii şi trebuie
lucrat în sensul lipsirii agitatorilor de orice pretext care le-ar permite să exploateze ches-
tiunea evreiască în scopurile lor. Considerentele legate de Moldova au fost cele care au
făcut ca lozinca întrebuinţată ca mijloc de agitare a spiritelor: naturalisation individuelle, să
fie anihilată prin faptul că noul cabinet a înscris-o în programul său.
Frapant este faptul că fiul fostului domnitor al Moldovei, o personalitate cunoscută
prin averea sa colosală, Prinţul G. Sturdza, care până acum s-a ţinut departe de politică, s-a
hotărât dintr-o dată să candideze la Senat (respectiva alegere va avea loc la Iaşi). Mai
circulă zvonul că Prinţul Sturdza, care la vremea sa a primit de la Poarta Otomană rangul de
paşă, vrea ca din acest motiv să fie numit general în armata română.
Acestea sunt afirmaţiile domnului Boerescu; următoarele informaţii le datorez
Prinţului Dimitrie Ghica, cât şi parţial domnului Brătianu.
Renunţarea Prinţului Sturdza la atitudinea pasivă adoptată până acum şi strădania sa
de a juca un rol politic ar putea da loc presupunerii că nu i-ar displăcea să se folosească de
starea de spirit existentă şi probabil în înţelegere cu Rusia să obţină separarea Moldovei şi
urcarea pe Tronul ei. Dacă această presupunere este întemeiată, atunci Prinţul Sturdza ar fi
totuşi folosit doar ca unealtă, pentru că nu el, ci unul din fiii naturali ai Principelui Cuza
(frate pe jumătate cu Principele Milan ) ar fi personalitatea pe care un anume partid ar dori
să-l vadă principe al Moldovei.
Se spune că numele de Cuza este încă foarte popular în acea ţară, pentru că acest
principe a favorizat mereu Moldova. Dimpotrivă, Principele Carol face exact contrariul. Vizi-
tează foarte rar ţara de dincolo de Milcov şi nu mai mult de câteva zile, şi se spune că nu a
reuşit nicidecum să câştige simpatiile populaţiei de acolo. Chiar şi presupunerea că Alteţa Sa
Regală, prin prestigiul pe care l-a câştigat României prin faptele sale de arme, şi-ar fi asigurat
403
recunoştinţa şi afecţiunea poporului său este neîntemeiată. Dacă se compară sacrificiile ome-
neşti disproporţionat de mari pe care le-a cerut acest război cu rezultatul îndoielnic la care s-a
ajuns, nimeni nu ar avea de ce să-i mulţumească Principelui pentru politica nefericită care l-a
determinat să treacă cu armata peste Dunăre şi să ia parte activă la războiul oriental.
De dragul adevărului, ar trebui să adaug că această din urmă părere este şi cea a
Prinţului Dimitrie Ghica, cel care la vremea respectivă l-a sfătuit stăruitor pe principe să nu
participe la război.
Domnul Brătianu mi-a repetat faptul că Principele Obolenski şi nu domnul Jacobson
trebuie considerat ca reprezentantul de fapt al Rusiei2. De la întoarcerea sa de la Livadia,
care a avut loc în urmă cu cinci săptămâni, el nu se ocupă deloc de misiunea sa oficială,
care ar consta în lichidarea rechiziţiilor şi a altor pretenţii de despăgubiri, dar stă mereu la
sfat cu moldovenii. Modul în care acesta judecă chestiunea evreiască şi limbajul adoptat
chiar faţă de principe este prea bine cunoscut.
Hoyos
P.S. Cavalerul von Schlick, pe care l-am invitat să-mi comunice consideraţiile sale
despre pretinsa mişcare antidinastică din Moldova, a răspuns dorinţei mele prin fragmentul
din scrisoarea pe care v-o anexez şi din care rezultă că acest consul i. și r. atribuie o
însemnătate redusă mişcării separatiste.
Ut in litteris.
Hoyos
ad N. 162. București, 28 iulie 1879
Fragment dintr-o scrisoare a consulului i. și r. Ritter von Schlick din Iaşi către
ministrul plenipotenţiar i. și r. Contele von Hoyos la Bucureşti, din 25 iulie 1879.
Cu toate că Principele Carol se bucură de puţină simpatie în Moldova, aşa cum mi-
am permis deja să subliniez cu ocazia ultimelor alegeri pentru Cameră, motivul rezidând
mai cu seamă în preferinţa sa mai accentuată pentru elementul valah, se poate totuşi afirma
cu certitudine că, de la manifestarea puțin numeroasă împotriva Principelui Carol, care
a avut loc cu prilejul înmormântării Principelui Cuza la Ruginoasa, la 8 iunie 1873, în
Moldova nu au putut să prindă rădăcini serioase nici tendințele antidinastice și nici cele
separatiste, deşi, dacă luăm în calcul zvonurile care apar în mod repetat, este adevărat
exagerate, despre agitaţii ruseşti în această direcție şi despre activitatea unor personalități
filoruse extrem de mici și neînsemnate politic, lipsite de coeziune, reprezentate de boierul
Grigore Sturdza, ce speră de mulți ani la coroana princiară a Moldovei, nu se duce lipsă de
tentative de a se găsi adepți pentru ideea separării Moldovei. Totuși, dacă inițiatorii tendin-
țelor separatiste de aici din țară se bucură de foarte puține simpatii, aceasta se datorează
tocmai faptului că au favorurile Rusiei, ceea ce împiedică răspândirea acestor idei, pentru
că cercurile politice din Moldova nu vor să ajungă sub protectorat rusesc și nici nu
consideră că o alipire la Rusia ar duce la împlinirea visurilor lor naționale.
1
Pentru un context mai larg privind relația dintre elita politică moldovenească și autoritățile centrale
de la București după 1862, a se vedea: Mihai Chiper, „Valahii ne-au înșelat”. Chestiunea compensațiilor
404
Iașului în acțiunea politică moldovenească după unire (1862–1874), în „Archiva Moldaviae”, VIII, 2018,
p. 111–174; Idem, „Valahii ne-au înșelat”. Chestiunea compensațiilor Iașului în acțiunea politică moldo-
venească după unire (1874–1902), în „Archiva Moldaviae”, IX, 2019, p. 143–184.
2
87
Bukarest, am 31. Juli 1879. Nr. 167/Polit. Hoyos an Andrássy

Hochgeborner Graf!
Seine königliche Hoheit geruhten mich heute in Cotroceni in Privat-Audienz zu
empfangen.
In der über eine Stunde währenden Unterredung berührte der Fürst beinahe alle
Tagesfragen unter denen selbstverständlich die Besprechung der Schwierigkeiten, welchen
bisher die Durchführung der Bestimmungen des Artikels 44 des Berliner Vertrages begegnete,
den ersten Rang einnahm.
Fürst Carl bedauert lebhaft, daß seine Ansicht, nach welcher die Einberufung der
Constituante schon im vorigen Sommer vorzunehmen gewesen wäre, nicht durchgedrungen
ist. Wäre die Judenfrage ohne Zögern und gleichzeitig mit der Abtretung Bessarabiens ent-
schieden worden, so hätte sie nie die Dimensionen erreicht, die sie seither annahm. Die
Mächte hätten sich wahrscheinlich mit der Streichung des Artikels 7 begnügt und das
Übrige Rumänien überlaßen. Seither habe sich aber die Alliance israélite der Frage bemächtigt,
den Berliner Vertrag in ihrer Weise interpretirt und namentlich die französische Regierung
vermocht, Forderungen zu stellen, welche hierlands nie angenommen werden konnten. Mit
den gesteigerten Ansprüchen wurde auch der Widerstand im Lande heftiger. Die Frage
ward nicht nur zu Partheizwecken ausgenützt, sondern sogar auf das Feld persönlichen
Ehrgeizes hinübergespielt und die Dinge waren nach und nach so weit gediehen, daß
Ministerium und Kammern sich in eine Sackgasse verrannt hatten.
Fürst Carl sah sich endlich genöthigt persönlich zu interveniren und nach Anhörung
aller Ansichten, nach Rücksprache mit allen Partheiführern und bedeutenden Persönlich-
keiten des Landes die Regierung einem Fusions-Ministerium anzuvertrauen1.
Er war es, welcher darauf drang, daß das neue Cabinet, wenn nicht den Wortlaut, so
doch den Sinn des Artikels 44 als obersten Grundsatz des ministeriellen Programms zum
Ausdrucke bringe. Wenig einverstanden war er damit, daß das Prinzip der individuellen
Naturalisation in dasselbe aufgenommen ward, er hätte vorgezogen, wenn über diesen
Punkt mit Stillschweigen hinweggegangen worden wäre.
Bei Vertheilung der Portefeuilles, welche viel Mühe kostete, wäre ihm vor Allem
darum zu thun gewesen, daß ein Moldauer das Ministerium des Innern bekäme2.
Die Moldau leide unter dem Berliner Vertrage doppelt. Erstens wurde ihr das Opfer
der Retrocession Bessarabiens auferlegt, wodurch sie um 12 Deputirte weniger zu wählen
hat und demnach an Einfluß in der Kammer verloren hat, und zweitens berührt die Juden-
frage nur diesen Landestheil allein in seinen vitalen Interessen. Würde es sich nur um die
Walachei handeln, so wäre nicht der geringste Anstand vorhanden, die Juden-Emanzipation
auf der weitesten Basis durchzuführen. In der Moldau ist aber die Frage von großer Tragweite,
da sie eine nationale, eine sociale und eine ökonomische Seite habe. Ein factum ist es, daß
beinahe alle moldauische Bojaren „bis über die Ohren in Schulden stecken“ und demnach
die Gefahr nahe liege, daß, wenn man den Juden den Erwerb von Grund und Boden
gestatten, der Groß-Grundbesitz in der Moldau bald in jüdische Hände übergehen würde.
405
Seine Königl. Hoheit fügten jedoch bei, er wiße recht wohl zu unterscheiden
zwischen dem, was Übertreibung ist, und zwischen den unableugbaren Thatsachen. Erst
heute, fuhr der Fürst fort, hätte er Herrn Cogalniceano verwiesen, daß er sich zu sehr auf den
exclusiv moldauischen Standpunkt stelle, was einem rumänischen Minister nicht zieme.
Die letzte Krisis habe ihm neuerdings bewiesen, wie schwer es sei, in Rumänien auf
constitutionellem Wege vorzugehen, wenn es sich darum handle, die Annahme einer
Entscheidung durchzusetzen, welche außerhalb und gegen den Willen des Landes gefaßt
worden sei. So wäre es z.B. unmöglich gewesen, die Bestimmung des Pariser Vortrages,
bezüglich der Freigebung des bäuerlichen Besitzes von der Vertretung des Landes votirt zu
sehen. Es bedurfte des Staatsstreiches vom Jahre 1864 um zu diesem Ziele zu gelangen 3.
Fürst Cuza durfte diesen Schritt wagen, da er sich auf ein Element im Lande, den
Bauernstand, stützen konnte. Welche Parthei würde aber ein ähnliches Vorgehen gutheißen
wenn es sich darum handeln würde, einen Staatsstreich zu Gunsten der Juden ins Werk zu
setzen. Er werde in dieser sowie in jeder anderen Frage den Prinzipien des Constitutio-
nalismus treu bleiben und lieber die Krone niederlegen als seine Einwilligung zu einer
Verletzung der Verfassung zu geben.
Trotzdem habe er keine all’zu hohe Meinung von der Gesinnungstüchtigkeit der
tonangebenden Parlamentarier, bei denen der Wunsch, ans Ruder zu kommen, häufig das
allein bestimmende Motiv ihrer Handlungsweise ist. So sei er z. B. überzeugt, daß ein
Ministerium Vernesco, wenn er dessen Bildung zuzugeben hätte, nach Vollziehung von
neuen Wahlen, eine Lösung der Judenfrage in einem liberalen Sinne angestrebt hätte als sie
das heutige ministerielle Programm aufstellt; und doch seien es die Herrn Vernesco und
seine Gesinnungs-Genossen gewesen, welche ihm erklärten, lieber sterben als auch nur ein
Athom von ihrem Projecte streichen.
Auf diese hohle Phrase habe ihnen der Fürst erwidert, sie hätten gar nicht das Recht
so zu sprechen, da sie bisher ihr Leben nie für das Land eingesetzt hätten. Übrigens sei er
bereit, ihnen nachzugeben, wenn sie ihm die Garantie bieten könnten, daß Europa die von
ihnen vorgeschlagene Lösung gutheißen würde.
Auf die Haltung der Mächte übergehend, bemerkten Seine Königl. Hoheit, daß das
k. und k. Cabinet ihm, dem Lande, und er glaube auch Europa, einen unschätzbaren Dienst
erwiesen habe durch die freundschaftliche Warnung, die Euer Excellenz an das Bucarester
Cabinet gelangen ließen, sowie dadurch, daß es der k. und k. Regierung gelang eine collectiv-
démarche4 aufzuhalten, welche eine Quelle unabsehbarer Verwicklungen geworden wäre5.
Hoffentlich werde jetzt bald Klarheit in die Situation gebracht werden können. Es
gebe allerdings noch viel zu thun, sowol im Innern als auch den Mächten gegenüber.
Er wisse noch nichts Genaueres über Herrn Sturdza’s Reise nach Kissingen 6;
derselbe käme übrigens schon übermorgen hierher zurück. Im Ganzen halte man in Berlin
an der vollständigen Durchführung des Artikels 44 fest, die betreffenden détails aber, so
lautete der dem Finanz-Minister gegebene Bescheid, würden in Paris festgesetzt werden.
Bezüglich der Eisenbahnfrage warf der Fürst nur hin, daß Herr von Bleichröder
anfangs mit Herrn Sturdza gar nicht verhandeln wollte, indem er meinte, „zuerst müße die
Judenfrage gelöst werden, dann erst könne er sich auf Verhandlungen hinsichtlich des
Rückkaufes der Bahnen einlaßen.“
Seine Königl. Hoheit sprach mir mit großer Freude von der bevorstehenden zwei-
maligen Anwesenheit Seiner Kais. und Königl. Hoheit des Herrn Erzherzogs Albrecht in
Siebenbürgen sowie daß Höchstderselbe auch einen Besuch in Sinaia beabsichtige.
Sollte sich das Gerücht bewahrheiten, daß Seine Majestät unser Allergnädigster
Herr ebenfalls nach Siebenbürgen kommen werde, so würde Fürst Carl sich die Erlaubniß
406
erbitten, Aller Höchstdieselben dort begrüßen zu dürfen, „wenn ich nicht genire,“ fügte
Seine Königl. Hoheit bei.
Hoyos

1
Die neue Regierung, die am 23. Juli 1879 antrat, wurde weiterhin von Ion C. Brătianu geleitet.
2
Mihail Kogălniceanu.
3
Verweis auf das Gesetz über die Agrarordnung und ihre Anwendung (1866).
4
[gegen Rumänien].
5
Siehe Dok. Nr. 81 und 82.
6
Finanzminister Dimitrie Sturdza, der sich in Deutschland aufhielt, traf sich am 29. Juli 1879 mit
Kanzler Bismarck.
București, 31 iulie 1879. Nr. 167/Polit. Hoyos către Andrássy

Preanobile Conte!
Alteţa Sa Regală a binevoit să mă primească astăzi la Cotroceni într-o audienţă
personală.
În discuţia care a durat mai mult de o oră, Principele a atins aproape toate ches-
tiunile la ordinea zilei, printre care, fireşte, discutarea greutăţilor cu care se confruntă până
acum în aplicarea prevederilor articolului 44 al Tratatului de la Berlin a ocupat un loc de
prim rang.
Principele Carol regretă nespus că nu s-a impus părerea sa, conform căreia convo-
carea Constituantei trebuia să se realizeze încă din vara trecută. Dacă chestiunea evreiască
s-ar fi decis fără amânări şi simultan cu cedarea Basarabiei, nu ar fi ajuns niciodată la
proporţiile pe care le-a căpătat de atunci. Puterile s-ar fi mulţumit probabil cu eliminarea
articolului 7 şi ar fi lăsat restul în seama României. De atunci însă, Alianţa Israelită a luat
chestiunea în seama ei, a interpretat Tratatul de la Berlin în sensul dorit de ea şi a reuşit ca,
mai cu seamă cu sprijinul guvernului francez, să impună solicitări care aici în ţară nu vor fi
niciodată acceptate. Din cauza pretenţiilor sporite, şi rezistenţa în ţară devine tot mai
înverşunată. Chestiunea nu este exploatată doar în scopuri de partid, ci este folosită și din
ambiţii personale, iar treptat lucrurile au luat asemenea proporţii încât guvernul şi Camerele
au ajuns într-o fundătură.
Principele Carol s-a văzut, în cele din urmă, silit să intervină personal şi, după ascul-
tarea tuturor părerilor, după discuţii cu toţi liderii de partid şi toate personalităţile marcante
ale ţării, a încredinţat guvernarea unui guvern de fuziune1.
El a fost cel care a insistat ca noul cabinet să formuleze ca principiu fundamental de
guvernare dacă nu conţinutul, atunci măcar spiritul articolului 44. Nu întru totul de acord a
fost Principele ca principiul naturalizării individuale să fie trecut în acest program, ar fi
preferat să se treacă tacit peste acest punct.
La distribuirea portofoliilor care l-a costat multă trudă, l-a preocupat cel mai mult ca
un moldovean să fie cel care să primească Ministerul de Interne2.
Moldova suferă de două ori din cauza Tratatului de la Berlin. În primul rând, i s-a
impus sacrificiul retrocedării Basarabiei, prin care are cu 12 deputaţi mai puţin de ales şi, în
407
consecinţă, a pierdut influenţa în Cameră, iar, în al doilea rând, chestiunea evreiască afec-
tează doar această parte a ţării în interesele ei vitale. Dacă ar fi fost vorba numai de Valahia,
nu ar fi fost nici cel mai mic obstacol în calea aplicării emancipării evreilor pe cea mai largă
bază. În Moldova însă, chestiunea a căpătat o amploare atât de mare încât are o componentă
naţională, una socială şi una economică. Fapt este că aproape toată boierimea moldoveană
este „înglodată în datorii până peste urechi” şi de aici pericolul ca, dacă evreilor li se va
îngădui achiziţionarea de pământ, marea proprietate funciară din Moldova să treacă în
curând în mâinile evreilor.
Alteţa Sa Regală a adăugat totuşi că el ştie prea bine să deosebească ce este exa-
gerare de ceea ce este un fapt de netăgăduit. Chiar astăzi, a continuat Principele, i-a pus în
vedere domnului Kogălniceanu că susține prea mult și exclusiv punctul de vedere moldo-
venesc, așa cum nu se cuvine unui ministru român.
Ultima criză i-a demonstrat din nou cât de greu este în România să procedezi pe cale
constituțională, când este vorba să impui luarea unei decizii care este percepută ca fiind în
afara și împotriva voinței țării. Așa de pildă, ar fi fost cu neputință ca să vezi reprezentanța
națională votând prevederile Convenției de la Paris privitoare la eliberarea proprietății
țărănești. A fost nevoie de lovitura de stat din anul 1864 ca să se realizeze acest țel3. Princi-
pele Cuza a putut să îndrăznească să treacă la acest demers pentru că se putea baza pe un
element al țării, clasa țărănească. Dar care partid ar aproba un procedeu asemănător când ar
fi vorba să organizezi o lovitură de stat în favoarea evreilor. El va rămâne credincios princi-
piilor constituționalismului atât în această chestiune cât și în oricare alta, și mai degrabă ar
depune coroana decât să-și dea consimțământul pentru o încălcare a Constituției.
Cu toate acestea, Principele nu are deloc o părere foarte bună despre competența
parlamentarilor marcanți, în cazul cărora dorința de a veni la putere este adesea singurul
motiv determinant al acțiunilor lor. Astfel, de pildă, el este convins că un guvern Vernescu,
dacă ar fi de acord cu formarea acestuia, după organizarea alegerilor, ar fi urmărit soluțio-
narea chestiunii evreiești în sensul liberalilor, așa cum se arată în actualul program guver-
namental; și totuși domnul Vernescu și tovarășii săi de idei au fost cei care i-au declarat că
sunt mai degrabă dispuși să moară decât să scoată vreo iotă din programul lor.
Față de asemenea vorbe goale, Principele le-a răspuns că nu au niciun drept ca să
vorbească așa pentru că până acum ei nu și-au pus niciodată viața în joc pentru țară. De
altfel, el, Principele, este dispus să cedeze dorințelor lor dacă îi pot oferi garanția că Europa
va aproba soluția propusă de ei.
Trecând la atitudinea Puterilor, Alteța Sa Regală a precizat că guvernul i. și r. i-a
făcut un serviciu neprețuit și lui și țării și crede că și Europei, prin avertismentul prietenesc
pe care Excelența Voastră l-a trimis cabinetului de la București, precum și prin faptul că
guvernul i. și r. a reușit să oprească un demers colectiv4 care ar fi fost o sursă de complicații
imprevizibile5.
Să sperăm că se va ajunge în curând la o clarificare a situației. Rămân firește încă
multe de făcut, atât pe plan intern cât și față de Marile Puteri.
Nu ar avea cunoștință încă nimic precis despre călătoria domnului Sturdza la
Kissingen6; de altfel acesta se va întoarce poimâine aici. Per ansamblu, la Berlin se insistă
ferm pentru executarea deplină a articolului 44, dar detaliile respective, așa a sunat infor-
mația dată ministrului de Finanțe, ar fi fost stabilite la Paris.
În ceea ce privește chestiunea căilor ferate, Principele nu a spus altceva decât că la
început domnul von Bleichröder nici măcar nu a vrut să negocieze cu domnul Sturdza
afirmând: „mai întâi trebuie rezolvată chestiunea evreiască și abia apoi s-ar putea iniția
negocieri privind răscumpărarea căilor ferate”.
408
Alteța Sa Regală mi-a vorbit cu mare bucurie despre apropiata venire a Alteței Sale
Imperiale și Regale Arhiducele Albrecht în Transilvania precum și că acesta intenționează
să facă o vizită la Sinaia.
Dacă se confirmă zvonul că Majestatea Sa Împăratul nostru ar vrea la fel să vină în
Transilvania, atunci Principele Carol cere permisiunea de a putea să-l salute acolo, „dacă nu
deranjez”, a adăugat Alteța Sa Regală.
Hoyos

1
Noul guvern, instalat pe data de 23 iulie 1879, a fost condus tot de Ion C. Brătianu.
2
Mihail Kogălniceanu.
3
Trimitere la Legea pentru tocmelile agricole și pentru executarea lor (1866).
4
[împotriva României].
5
A se vedea doc. nr. 81 și 82.
6
Aflat în Germania, ministrul de Finanțe, Dimitrie Sturdza, s-a întâlnit, pe data de 29 iulie 1879, și
cu cancelarul Bismarck.
88
Bukarest, 20. September 1879. Nr. 187/Polit. Bosizio an Andrássy
Hochgeborner Graf,
Am Tage nach der Rückkehr des Ministers des Äußern Herrn Boeresco, die Sonntag
Abends den 13 d. M. erfolgte1, wurde zunächst ein Ministerrath unter Vorsitz Sr königl.
Hoheit abgehalten, in welchem Herr Boeresco das negative Resultat seiner Mission
bekanntgab, sich aber dennoch gegen die von den Mächten verlangte cathegoriemäßige
Naturalisation der Israeliten aussprach, da nach seinen persönlichen Appreciationen zu
erwarten sei, daß die Mächte sich nachgiebiger zeigen und die Unabhängigkeit Rumänien’s
früher oder später anerkennen werden, wenn nur einmal der Judenfrage irgend eine Lösung
gegeben sein wird. Er plaidirte neuerdings für die Naturalisation nach Nominativ-Listen als
jenen Modus der Lösung dieser Frage, welcher noch am ehesten Aussicht hätte die spätere
Approbation der Mächte zu erlangen.
In der am selben Tage stattgefundenen geheimen Kammersitzung betonte zwar Herr
Boeresco, daß die Mächte auf die categoriemäßige Naturalisation der Juden bestünden,
sprach sich aber ganz entschieden dagegen aus, ohne jedoch die Ansichten der Regierung
durchblicken zu laßen. Dies konnte Herr Boeresco um so weniger thun, als die Majorität
der Cabinetsmitglieder und der Fürst selbst daran festhielten, daß den Wünschen Europa’s
in aller Form Rechnung getragen werden müße und daß daher das System der categorie-
mäßigen Naturalisation der Juden zu adoptiren sei.
Bratiano machte sich zwar nicht die geringsten Illusionen über die Aufnahme, die
eine darauf bezügliche Regierungsvorlage in den Kammern finden würde. Er zweifelte aber
auch an dem Erfolg des von Herrn Boeresco neuerdings zur Grundlage einer weiteren
Aktion empfohlenen Systems. Er schien daher es vorziehen zu wollen, mit einem Projekte
409
vor die Kammern zu treten, welches wenigstens einen Theil, nämlich das Ausland, befrie-
digen würde. Dadurch glaubte Herr Bratiano sein ferneres Verbleiben im Cabinete und die
eventuelle Auflösung der Kammern leichter rechtfertigen zu können.
Heute scheint aber das Cabinet nicht von diesen Intentionen geleitet zu sein, wie
dies aus verschiedenen Äußerungen der Herren Stourdza, Cogalniceano und Boeresco zu
schließen wäre.
Herr Boeresco soll die von den Mächten verlangte Naturalisation der Juden nach
Kategorien in der Weise aufgefaßt haben, daß nach diesen Kathegorien nicht nur jetzt ein
für alle mal, sondern auch in der Folge alle dahin gehörigen Israeliten ohne weitere Vorbe-
dingungen naturalisirt werden müßten.
Diese Ansicht entwickelte Herr Boeresco nicht nur im Ministerrathe, sondern auch
in der geheimen Kammersitzung, wo seine Rede, wie mir Herr Stourdza sagte, nicht jenen
Effekt erzielte, den sich die Regierung davon versprach. Herr Boeresco soll nicht genügend
die Gefahren betont haben, die dem Lande drohen könnten, wenn es sich mit dem einstim-
migen und unabänderlichen Willen der Mächte im Widerspruch befände.
In einem weiteren Ministerrathe, welcher noch am Abende des 15. l. M. abgehalten
wurde, beschloß die Regierung, den Kammern gegenüber folgende Taktik zu beobachten:
Mit der Vorlage eines Regierungs-Projektes zuzuwarten, die Generaldebatte über den [sic]
Euerer Excellenz aus meinem ergebensten Berichte vom 14. l. M. Z. 185 bekannten
Anträge der Majorität des Kammerausschußes auf individuelle Naturalisation der Juden
zuzugeben, jedoch das Gegenprojekt der Minorität, wonach laut einer gleichzeitig zu
votirenden Nominativ-Liste mehrere Israeliten sofort naturalisirt werden sollten, zurück-
ziehen zu laßen; dies aus dem Grunde, um dieses Projekt, welchem das frühere Cabinet in
den Sektionen zugestimmt hatte und welches auch theilweise dem von der Regierung jetzt
vorzulegenden Entwurfe zur Grundlage dienen soll, nicht zu compromittiren sowie auch
um den Majoritätsantrag leichter zum Falle zu bringen.
Wie ich Euerer Excellenz bereits telegrafisch zu melden die Ehre hatte, wurde in der
That die Generaldebatte über den Bericht der Majorität des Kammer-Ausschußes Dienstag
den 16. l. M. eröffnet und das Gegenprojekt der Minorität durch eine Erklärung des
Abgeordneten Giani zurückgezogen.
Herr Carp forderte zunächst die Regierung auf, sich noch vor Beginn der Debatte zu
äußern, ob sie dem eingebrachten Vorschlage beistimme oder nicht. Minister-Präsident
Bratiano erklärte hierauf, daß die schwebende Frage durch das Projekt der Majorität keine
geeignete Lösung erhalte.
Die Generaldebatte selbst konnte sich nicht gehörig entwickeln, da gegen den
Majoritätsantrag keine Redner auftraten.
Erst über den Antrag des Abgeordneten Majoresco, die General-Debatte zu vertagen
bis die Regierung ein neues, die Revision des Artikels 7 betreffendes Projekt vorlegen
werde, entspann sich eine längere Diskussion, an welcher die Abgeordneten Campineano,
Lahovari, Jonesco2 und Carp in hervorragender Weise Theil nahmen und welche mit der
Verwerfung des von der Regierung eingebrachten Vertagungsantrages endete.
Die diesfalls gehaltenen Reden strotzen von Angriffen gegen die Regierung und
namentlich gegen die Minister Boeresco und Cogalniceano. Sie beleuchten weniger die
Frage, um die es sich handelt, sondern arten in vehemente Kritiken über die persönlichen,
socialen und politischen Verhältnisse der einzelnen Minister und deren Partheigänger aus.
Der zwischen den Liberalen und Conservativen bestehende Hass kam in keiner
früheren Kammersession in so eclatanter Weise zum Ausdruck.
Es wurden Worte gesprochen, die, in keinem Parlamente zuläßig erscheinen würden.
410
Wenn der Abgeordnete Vernescu3 sich erlauben konnte, in öffentlicher Sitzung dem
Minister des Innern, Herrn Cogalniceano, zuzurufen, daß er reif für’s Irrenhaus sei, ohne
sich eine Rüge von Seite des Kammer-Präsidenten4 zuzuziehen, so ist dies ein schlagender
Beweis für die Aufregung und Zügellosigkeit, die in Deputirtenkreisen herrscht und für die
Leidenschaft, mit welcher gegen das Cabinet Bratiano gekämpft wird, sowie auch für die
Agitation im Lande selbst aus Anlaß der schwebenden Judenfrage.
Der Vertragungsantrag des Herrn Majoresco hat zu einer so heftigen und langen
Diskußion Gelegenheit geboten, daß erst in der gestrigen Sitzung der Majoritätsantrag zur
Sprache kam.
Abgeordneter Blaramberg erklärte sich gegen jede Revision der Verfassung und
Vernesco plaidirte für den Majoritätsantrag. Zum Schluße erklärte Herr Cogalniceano, die
Regierung werde in der nächsten Sitzung, nämlich Montag den 22. d. M., (in welcher auch der
Majoritätsantrag zur Abstimmung kommen und verworfen werden dürfte) ihren Gesetz-
entwurf vorlegen und die Kammer werde daraus ersehen, daß das gegenwärtigen Cabinet nicht
mit der ihm zugemutheten Absicht umgehe, die im Lande befindlichen 300,000 Juden zu
emanzipiren. – „Die Regierung,“ sagte Cogalniceano, „glaube, daß dieser Gesetzentwurf die
Mächte befriedigen werde. Sollte die Kammer denselben nicht genehmigen, so werde die
Regierung wissen, was sie zu thun habe. Er für seine Person sei gegen die Auflösung der
Kammern, das Cabinet habe aber hierüber noch keinen definitiven Beschluß gefaßt.“
Den Ausfällen des Moldauer Fraktionisten Herrn Jonesco gegenüber hatte sich Herr
Cogalniceano bereits in der vorgestrigen Sitzung folgendermaßen geäußert: – „Ich bin in’s
Cabinet eingetreten, weil ich ein Moldauer bin und weil ich verhüten wollte, daß Männer
die Regierung in die Hand bekommen, welche heute Nichts, morgen aber Alles den Juden
geben würden; ich habe meinen Eintritt von der Bedingung abhängig gemacht, daß der
Grund und Boden rumänisch bleibe, daß nämlich die Juden nicht das Recht haben sollen,
Landgüter zu kaufen. Bratiano hat mir diesfalls die bündigsten Zusicherungen gemacht, und
ich habe nicht mehr gezögert, seinem Rufe Folge zu leisten.
Ich bürge für die öffentliche Ordnung in der Moldau und bin auch überzeugt, daß
kein echter Rumäne dieselbe stören wird; ich weiß, daß von einer gewissen Seite eine
solche Störung gewünscht wird; diese Freude werden wir aber jenen fremden Agitatoren
nicht bereiten.“
Geruhen Eure Excellenz den Ausdruck meiner tiefsten Ehrfurcht zu genehmigen.
Bosizio
1
Zwischen dem 4. August und dem 9. September 1879 führte der rumänische Außenminister
V. Boerescu in Wien, Berlin, St. Petersburg und Rom Verhandlungen betreffs der Durchführung von Artikel
44 des Berliner Vertrags.
2
Es handelt sich um den ehemaligen Außenminister Nicolae Ionescu.
3
Gheorghe Vernescu.
4
C.A. Rosetti.
Bucureşti, 20 septembrie 1879. Nr. 187/Polit. Bosizio către Andrássy

Preanobile Conte,
A doua zi după întoarcerea ministrului Afacerilor Străine, domnul Boerescu, ceea ce
s-a petrecut în seara zilei de duminică, pe data de 13 a lunii acesteia1, s-a ţinut mai întâi un
411
consiliu de miniştri sub preşedinţia Alteţei Sale Regale în care domnul Boerescu a adus la
cunoştinţă rezultatul negativ al misiunii lui, dar s-a pronunţat împotriva naturalizării israeli-
ţilor cerută în mod categoric de către Puteri, deoarece, după aprecierile sale personale, ar fi
de aşteptat ca Puterile să se arate mai indulgente şi să recunoască independenţa României
mai devreme sau mai târziu, cu condiţia ca problemei evreieşti să i se dea o soluţionare
oarecare. El a pledat, din nou, pentru naturalizarea evreilor conform unor liste nominale, ca
fiind acel mod de soluţionare a chestiunii, care ar avea cea mai sigură perspectivă de a
obţine mai târziu aprobare din partea Puterilor.
În şedinţa secretă a Camerei, care a avut loc în aceeaşi zi, domnul Boerescu a subli-
niat, ce-i drept, că Puterile vor insista pentru naturalizarea în masă a evreilor, dar el s-a
pronunţat categoric împotrivă, fără a lăsa să se întrevadă care ar fi totuşi intenţiile guver-
nului. Acest lucru domnul Boerescu îl putea face cu atât mai puţin cu cât majoritatea
cabinetului şi Principele însuşi susţin că trebuie neapărat să se ţină seama de dorinţele
Europei şi să se adopte naturalizarea în masă a evreilor.
Brătianu nu şi-a făcut, ce-i drept, nici cea mai vagă iluzie în privinţa primirii de care
va avea parte în Camere proiectul în acest sens al guvernului. El n-a crezut nici în succesul
procedurii recomandate din nou de domnul Boerescu, ca bază pentru o acţiune viitoare. Din
acest motiv el [Brătianu] pare să prefere să vină în faţa Camerelor cu un proiect care măcar
în parte – în străinătate – ar putea să fie primit cu satisfacţie. În felul acesta, domnul
Brătianu crede că ar putea mai uşor să justifice rămânerea sa în cabinet şi o eventuală
dizolvare a Camerelor.
Astăzi însă se pare că guvernul nu se lasă condus de aceste intenţii, aşa cum s-ar
putea deduce din diferitele declaraţii ale domnilor Sturdza, Kogălniceanu şi Boerescu.
Se spune că domnul Boerescu a înţeles naturalizarea pe categorii a evreilor aşa cum
o cer Puterile, la modul că aceste categorii se referă nu doar la ce este acum şi odată pentru
totdeauna, ci în etape succesive vor trebui să fie naturalizaţi toţi israeliţii care vor fi incluşi
în ele, fără niciun fel de alte condiţii.
Această părere a fost dezvoltată de domnul Boerescu nu doar în cadrul consiliului
de miniştri, ci şi în şedinţa secretă a Camerei, unde cuvântarea sa, din câte mi-a spus
domnul Sturdza, nu a obţinut acel efect pe care şi-l propusese guvernul. Domnul Boerescu
nu ar fi subliniat suficient de mult pericolele care ar putea ameninţa ţara, dacă s-ar ajunge la
conflict cu voinţa nestrămutată şi unanimă a Puterilor.
Înt-un alt consiliu de miniştri, care a fost ţinut în seara zilei de 15 a lunii acesteia,
guvernul a hotărât, ca faţă de Camere, să adopte următoarea tactică: să mai aştepte cu
prezentarea unui proiect guvernamental, să admită cunoscutele propuneri ale majorităţii,
formulate în comisiile parlamentare privind naturalizarea individuală a evreilor, pe care
Excelenţa voastră le cunoaşte din raportul meu nr. 185 din ziua de 14 a lunii acesteia, dar,
totuşi, să lase să fie retras contraproiectul minorităţii, prin care, în baza unei liste nominale
ce ar trebui simultan votată, ar fi naturalizaţi mai mulţi israeliţi; aceasta pe motivul de a nu
compromite respectivul proiect, pe care fostul cabinet îl aprobase în dezbaterile pe secţiuni
şi parţial urma să servească drept fundament proiectelor ce trebuiau prezentate acum de
către guvern şi, de asemenea, pentru a provoca mai uşor respingerea propunerii formulate
de către majoritate.
Aşa cum am avut deja onoarea să raportez telegrafic Excelenţei Voastre, dezbaterile
generale pe marginea raportului majorităţii comisiei parlamentare au început, într-adevăr, în
ziua de marţi 16 a lunii curente, iar contraproiectul minorităţii a fost retras prin declaraţia
deputatului Giani.
412
Domnul Carp a cerut, mai întâi, guvernului, ca înainte de începerea dezbaterilor,

să spună clar dacă aprobă sau nu propunerile prezentate. Președintele de Consiliu,
Brătianu, a declarat aici că prin proiectul majorităţii problema în cauză nu obține solu-
ţionarea potrivită.
Dezbaterile generale în sine nu s-au putut desfăşura aşa cum trebuie, deoarece
niciun vorbitor nu s-a ridicat împotriva propunerii majorităţii.
Abia când deputatul Maiorescu a prezentat propunerea sa ca dezbaterile generale
să se amâne, până când guvernul va prezenta un nou proiect privind revizuirea art. 7, s -a
declanşat o discuţie mai lungă, la care s-au remarcat plenar deputaţii Câmpineanu,
Lahovari, Ionescu 2 şi Carp, şi care s-a încheiat cu respingerea propunerii de amânare
formulată de guvern.
Cuvântările ţinute cu acest prilej au fost pline de atacuri la adresa guvernului şi mai
cu seamă împotriva miniştrilor Boerescu şi Kogălniceanu. Au lămurit mai puţin problema
în discuţie şi au degenerat în critici vehemente în chestiuni personale, sociale şi politice,
legate de diferiţi miniştri şi de adepţii lor din partid.
Antipatia care domneşte între liberali şi conservatori nu s-a exprimat niciodată într-
un mod atât de eclatant, în niciuna din sesiunile legislative anterioare.
S-au rostit cuvinte care nu sunt considerate admisibile în niciun parlament.
Dacă deputatul Vernescu3 şi-a putut permite să-i strige, în şedinţă publică, minis-
trului de Interne, domnul Kogălniceanu, că este bun de dus la casa de nebuni, fără a fi adus
la ordine de către preşedintele Camerei4, aceasta este o dovadă elocventă despre agitaţia şi
lipsa de decenţă care domnesc în cercurile parlamentare şi pentru înverşunarea cu care se
poartă lupta împotriva cabinetului Brătianu, precum şi privind agitaţia din ţară provocată de
chestiunea evreiască rămasă în suspensie.
Propunerea de amânare, formulată de domnul Maiorescu, a oferit prilejul pentru
discuţii lungi şi aprinse, care s-au purtat încă din şedinţa de ieri, când s-a dezbătut propu-
nerea majorităţii.
Deputatul Blaramberg s-a declarat împotriva oricărei revizuiri a Constituţiei, iar
Vernescu a pledat în favoarea moţiunii majorităţii. În final, domnul Kogălniceanu a declarat
că guvernul îşi va prezenta proiectul legislativ în următoarea şedinţă, adică în ziua de luni,
pe data de 22 a lunii curente (în care va fi supusă la vot şi moţiunea majorităţii, ce ar putea
fi respinsă), din care Camera va vedea că actualul cabinet nu are nimic în comun cu intenţia
care i se atribuie, că ar intenționa să-i emancipeze pe cei trei sute de mii de evrei care se
află în ţară. „Guvernul” – a spus domnul Kogălniceanu – „crede că acest proiect de lege va
mulţumi Marile Puteri. În cazul în care Camera nu-l va încuviinţa, guvernul va şti ce are de
făcut. El, personal, este împotriva dizolvării Camerei, dar în privinţa aceasta cabinetul nu a
luat încă nicio hotărâre definitivă”.
Faţă de declaraţiile moldoveanului fracţionist, domnul Ionescu, domnul Kogălniceanu
s-a exprimat în şedinţa de alaltăieri în felul următor: „Eu am intrat în cabinet fiindcă sunt
moldovean şi fiindcă am vrut să împiedic ca guvernul să ajungă pe mâna unor oameni care
astăzi nu le-ar da nimic evreilor, dar mâine le-ar da totul; eu am pus drept condiţie pentru
intrarea mea ca solul şi subsolul să rămână românesc, anume ca evreii să nu primească
niciodată dreptul de a cumpăra proprietăţi funciare. În privinţa aceasta Brătianu mi-a oferit
susținerea cea mai fermă, iar eu nu am ezitat să dau curs chemării sale.
Eu garantez pentru ordinea publică în Moldova şi sunt convins că niciun român
adevărat nu o va tulbura; ştiu că dintr-o anumită parte se doreşte o asemenea tulburare; nu
le vom face însă aşa o bucurie unor agitatori străini”.
413
Bosizio
1
În perioada 4 august–9 septembrie 1879, ministrul Afacerilor Străine al României, V. Boerescu, a
purtat negocieri privitoare la modul de aplicare a articolului 44 al Tratatului de la Berlin la Viena, Berlin,
St. Petersburg și Roma.
2
Este vorba de Nicolae Ionescu, fostul ministru al Afacerilor Străine.
3
Gheorghe Vernescu.
4
C.A. Rosetti.
89
Bukarest, am 6. Oktober 1879. Nr. 194/Polit. Bosizio an Andrássy
Hochgeborner Graf,
Fürst Alexander von Bulgarien hat nach fünftägigem Aufenthalte gestern Bukarest
wieder verlassen1.
Derselbe wurde von Sr Kön. Hoheit dem Fürsten Carl bis Giurgevo begleitet, wo er
sich auf dem Donau-Dampfer „Franz Joseph“ nach Silistria einschiffte, um dann über
Sistov und Widdin heimzukehren.
Fürst Alexander war am jüngst verflossenen Dienstag in Bukarest eingetroffen und
auf dem, blos dem Gebrauche des hiesigen Hofes reservirten Bahnhofe von Cotroceni – der
Sommerresidenz des Fürsten Carl – von diesem Letzteren in herzlicher Weise empfangen
worden.
Zum Empfange hatten sich sämmtliche hier anwesende Minister, der deutsche und
russische Vertreter, viele höhere Offiziere sowie eine Deputation der Bukarester bulga-
rischen Colonie mit dem bulgarischen Bischof an der Spitze eingefunden.
Tags darauf, Mittwoch den 1. October gab Fürst Carl im Palaste der inneren Stadt
zu Ehren seines Gastes ein Gala-Diner, welchem die Minister, die Suite des Fürsten Alexander,
mehrere höhere Offiziere, im Ganzen 50 Personen anwohnten.
Se Kön. Hoheit trank auf das Wohl des Fürsten Alexander und auf das Gedeihen des
Fürstenthums Bulgarien, den Nachbar und Freund Rumänien’s.
Fürst Alexander erinnerte an die Gastfreundschaft, welche die Bulgaren von jeher in
Rumänien gefunden haben und an die alten Freundschafts- und Bruderbande, die stets die
beiden Völker vereinigten, dankte für den herzlichen Empfang, der ihm in Rumänien
bereitet wurde, und trank auf das Wohl Ihrer Kön. Hoheiten des Fürsten und der Fürstin,
auf die Größe und das Gedeihen der rumänischen Nation und ihrer braven Armee.
Zur Tafel war kein Mitglied des diplomatischen Corps zugezogen worden, welches
erst Donnerstag den 2. ds. Mts von seiner Hoheit empfangen zu werden die Ehre hatte. Die
Vorstellung besorgte der türkische Gesandte2, welcher in Abwesenheit des Grafen Hoyos
als Doyen fungirt.
An demselben Tage wohnte Fürst Alexander einer Parade der Bürger-Garde im
hiesigen Volksgarten bei. Diese Gelegenheit benützte Fürst Carl, um seinem Gaste die
sämmtlichen Offiziere der Bucarester Garnison vorzustellen. Freitag, den 3. October
414
besuchte Se Hoheit mehrere Militär-Etablissements und vorgestern fand ihm zu Ehren auf
der Hochebene von Cotroceni ein großes Manöver statt, zu welchem die ganze Bukarester
Garnison ausgerückt war.
Fürst Alexander hat während seiner hiesigen Anwesenheit durch sein leutseliges
Benehmen sich die Sympathien der Rumänen erworben.
Sein Besuch hatte, insoweit ich informirt bin, keinen bestimmten politischen Zweck.
Er war Sr Kön. Hoheit gleich nach Ankunft des Fürsten Alexander in Bulgarien in Aussicht
gestellt worden. Höchstens sind die zwischen den beiden Fürsten seit dem ruß. türkischen
Kriege bestehenden Freundschaftsbande befestigt worden.
Im Gespräche mit den Ministern soll Fürst Alexander mehrere handelspolitische
Fragen berührt und in der Arab-Tabiafrage den rußischen Standpunkt vertreten haben.
Die Haltung der Tagespresse dem Gaste gegenüber war eine zweifache: Während
nämlich der hochoffiziöse „Romanul“ und das Blatt des Ministers des Äußern Herrn
Boeresco, die „Pressa“, den Fürsten Alexander willkommen hießen und die Nützlichkeit, ja
die Nothwendigkeit eines engen, im gegebenen Augenblicke bis zu einer formellen Allianz
sich ausbildenden Anschlußes Bulgarien’s an Rumänien in langem Leitartikel auseinan-
dersetzte, blieb die Oppositionspresse vollkommen stumm und beschränkte sich darauf, die
Mittheilungen des Amtsblattes über den Fürsten Alexander unter ihren gewöhnlichen
Tagesneuigkeiten ohne irgend einen Commentar abzudrucken.
Vor der Abreise des Fürsten Alexander, welcher bereits das Großkreuz des rumä-
nischen Stern-Ordens besitzt, wurde dessen Suite von Sr Kön. Hoheit dem Fürsten Carl
decorirt. Dieselbe bestand aus folgenden Herren: Hofmarschall Baron Riedesel, Oberst und
Adjutant Sr Maj. des Kaisers von Rußland Sepeloff, die Adjutanten Major Baron Corvin,
Capitän Mosoloff und Capitän Polsikoff, die Lieutenants Agura und Uralieff, die Sekretäre
Stoiloff, Monges und d’Hogguer sowie Leibarzt Dr Krauss.
Geruhen Euere Excellenz den Ausdruck meiner tiefsten Ehrfurcht zu genehmigen.
Bosizio
1
Fürst Alexander traf am 30. September 1879 in Rumänien ein.
2
Süleyman Sabit Bey.
București, 6 octombrie 1879. Nr. 194/Polit. Bosizio către Andrássy

Preanobile Conte,
Principele Alexandru al Bulgariei a părăsit Bucureştii după cinci zile de şedere1.
Acesta a fost însoţit de către Alteţa Sa Regală Principele Carol, până la Giurgiu,
unde s-a îmbarcat pe vaporul „Franz Joseph” cu destinaţia Silistra, pentru ca de acolo să se
întoarcă acasă, trecând prin Şiştov şi Vidin.
Principele Alexandru a sosit marţea trecută la Bucureşti şi, în gara de la Cotroceni,
reşedinţa de vară a Principelui, care este rezervată în exclusivitate Curţii de aici, a fost
primit de acesta din urmă în modul cel mai călduros.
La primire au luat parte toţi miniştrii prezenţi aici, reprezentanţii diplomatici german
şi rus, mulţi ofiţeri superiori precum şi o deputăţie a coloniei bulgare din Bucureşti, cu
episcopul bulgar în frunte.
415
A doua zi, miercuri 1 octombrie, Principele Carol a oferit, la palatul din oraş, un dineu
de gală în cinstea oaspetelui său, la care au participat miniştrii, suita Principelui Alexandru,
mai mulţi ofiţeri superiori, în total 50 de persoane.
Alteţa Sa Regală a toastat în sănătatea Principelui Alexandru şi pentru propăşirea
principatului Bulgariei, vecin şi prieten al României.
Principele Alexandru a amintit de ospitalitatea pe care bulgarii au găsit-o întotdeauna în
România şi de vechile legături frăţeşti şi de prietenie care au unit mereu cele două popoare, a
mulţumit pentru primirea călduroasă care i s-a făcut şi a toastat în sănătatea Alteţelor Lor
Regale Principele şi Principesa, pentru măreţia şi propăşirea naţiunii române şi a bravei ei armate.
La această masă nu a fost invitat niciun membru al corpului diplomatic, care abia
joi, în ziua de 2 a acestei luni, a avut onoarea să fie primit de Alteţa Sa Regală. De onorurile
ceremoniei s-a îngrijit reprezentantul turc2, care în absenţa Contelui Hoyos, a îndeplinit
funcţia de decan al corpului diplomatic.
În aceeaşi zi, Principele Alexandru a asistat la o paradă a gărzii civile în parcul de
aici. Principele Carol s-a folosit de acest prilej pentru a-i prezenta oaspetelui său pe toţi
ofiţerii garnizoanei. Vineri, 3 octombrie Alteţa Sa Regală a vizitat mai multe stabilimente
militare, iar alaltăieri, pe platoul de la Cotroceni, a avut loc o amplă manevră militară la
care a participat toată garnizoana Bucureşti.
În cursul şederii sale aici, Principele Alexandru a câştigat simpatia românilor prin
comportamentul său sociabil.
Din câte am fost eu informat, vizita Principelui nu a avut un scop politic precis.
Acest lucru a fost pus în vedere Alteţei Sale Regale imediat după sosirea Principelui
Alexandru în Bulgaria. Cel mult au fost consolidate legăturile de prietenie care există între
cei doi principi din vremea războiului ruso-turc.
Se spune că în discuţiile sale cu miniştrii, Principele Alexandru a atins mai multe
probleme de politică economică, iar în chestiunea Arab-Tabia a susţinut punctul de vedere
rusesc.
Atitudinea ziarelor cotidiene faţă de principe a fost amestecată: În vreme ce oficiosul
„Românul” şi ziarul „Pressa” al ministrului Afacerilor Străine, domnul Boerescu, au urat bun
venit Principelui Alexandru şi au explicat, într-un lung articol de fond, utilitatea, ba chiar
necesitatea din momentul de faţă pentru România a unor strânse legături care să meargă până
la construirea unei alianţe formale cu Bulgaria, presa de opoziţie a rămas complet absentă şi
s-a limitat în a reproduce printre obişnuitele noutăţi ale zilei comunicatul despre Principele
Alexandru publicat în „Monitorul Oficial”, fără niciun fel de comentariu.
Înainte de plecarea Principelui Alexandru, căruia deja îi fusese conferită Marea
Cruce a Ordinului Steaua României, suita acestuia a fost decorată de către Alteţa Sa Regală
Principele Carol. Aceasta era formată din următorii domni: mareşalul Curţii, Baronul
Riedesel, colonelul şi adjutant al Majestăţi Sale Ţarului Rusiei, Sepelov aghiotanţii: maiorul
Baron Corvin, căpitanul Mosolov şi căpitanul Polsikov, locotenenţii Agura şi Uraliev,
secretarii Stoilov, Monges şi d’Hogguer precum şi medicul personal Dr. Krauss.
Bosizio
1
Principele Alexandru a ajuns în România pe data de 30 septembrie 1879.
2
Süleyman Sabit Bey.
416
90
Bukarest, am 10. Oktober 1879. Nr. 201/Polit. Bosizio an Haymerle
Hochwolgeborner Freiherr,
Verflossenen Sonntag, den 5. ds. Mts, wenige Stunden vor der Abreise des Fürsten
von Bulgarien, empfing in dessen Beisein Seine Kön. Hoheit Fürst Carl eine vom bulga-
rischen Metropoliten Panaret geführte Deputation der in Rumänien ansäßigen Bulgaren,
welche ihm die hier in deutscher Übersetzung anverwahrte Adreße überreichte1.
S. Kön. Hoheit beantwortete dieselbe in folgender Weise:
„Mit lebhafter Befriedigung nehme Ich die Adreße der bulgarischen Colonie in
Rumänien entgegen und bin sehr angenehm berührt von den schönen Worten, die mir
gesagt werden sowie von jenen, die die Fürstin betreffen.
Es ist wahr, daß die Bulgaren zu den schwersten Zeiten die weiteste Gastfreund-
schaft in diesem Lande gefunden haben. Heute haben Sie ein freies Vaterland und einen
Fürsten, welcher an Meiner Seite für die Unabhängigkeit Rumänien’s gekämpft hat. Ich bin
stolz darauf, daß die rumänische Armee für eine so heilige Sache ihr Blut vergossen hat, als
die der Befreiung unterjochter Völker und für die Gründung einer glücklichen Zukunft
derselben, und Ich hoffe, daß hiedurch die Bande noch enger verknüpft sind zwischen dem
Volke der Bulgaren und der rumänischen Nation. Die Namen von Plewna, Rahova, Smărdan
werden verzeichnet sein in den Blättern unserer gemeinsamen Geschichte. Gebe Gott, daß
Ihr Land gedeihe und sich entwickle in Frieden und in Ruhe, daß die brüderlichen, alten
Bande aufrecht erhalten werden zwischen den beiden benachbarten Ländern und daß
Bulgarien glücklich sei unter dem Fürsten, den es sich gewählt und für welchen Ich als
Verwandter, wie auch als Freund eine besondere Liebe besitze. Wünschen wir daher Alle
insgesammt: »Es lebe Seine Hoheit der Fürst Alexander!«”
In Silistria ist Fürst Alexander Montag den 6. l. Mts. um 1 Uhr N.M. eingetroffen
und von der dortigen Bevölkerung mit großem Enthusiasmus empfangen worden. Abends
fand daselbst eine Tafel statt, welche von der Municipalität veranstaltet wurde und zu
welcher sämmtliche, zur Begrüßung Sr Hoheit herbeigeeilten rumän. Würdenträger geladen
waren. Die Stadt war glänzend beleuchtet. Am darauffolgenden Tage setzte der Fürst
von Bulgarien auf dem Dampfer „Franz Joseph“ seine Reise nach Rustschuk fort, wo er den
7. anlegte, um Tags darauf nach Rasgrad weiterzufahren.
Geruhen Euere Excellenz den Ausdruck meiner tiefsten Ehrfurcht zu genehmigen.
Bosizio

1
București, 10 octombrie 1879. Nr. 201/Polit. Bosizio către Haymerle

Preanobile Baron!
Duminica trecută, pe data de 5 a acestei luni, cu puţine ore înainte de plecarea
Principelui Bulgariei, în prezenţa acestuia, Alteţa Sa Regală, Principele Carol, a primit o
417
deputăţie a bulgarilor stabiliţi în România, condusă de mitropolitul bulgar Panaret, care i-a
prezentat următoarea adresă pe care o anexez în traducere germană1.
Alteţa Sa Regală a răspuns în modul următor:
„Cu deosebită satisfacţie primesc adresa coloniei bulgare din România şi sunt plăcut
emoţionat de frumoasele cuvinte care mi-au fost spuse, precum şi de cele referitoare la
Principesă.
Este adevărat că, în timpurile lor cele mai grele, bulgarii au găsit în această ţară cea
mai largă ospitalitate. Astăzi aveţi o patrie liberă şi un principe care a luptat alături de mine
pentru independenţa României. Sunt mândru că armata română şi-a vărsat sângele pentru o
cauză atât de sfântă cum este cea a eliberării popoarelor subjugate şi pentru întemeierea
unui viitor fericit al acestora şi sper că astfel se vor strânge şi mai mult legăturile dintre
poporul bulgar şi naţiunea română. Numele de Plevna Rahova şi Smârdan vor rămâne
înscrise în filele istoriei noastre comune. Să dea Dumnezeu ca ţara voastră să prospere în
pace şi în linişte, ca să fie păstrate vechile legături frăţeşti dintre cele două ţări învecinate şi
ca Bulgaria să fie fericită sub principele pe care şi l-a ales şi pentru care eu, ca rudă şi ca
prieten, nutresc o dragoste deosebită. Din acest motiv să strigăm cu toţii împreună:
Trăiască Alteţa Sa Principele Alexandru!”
La Silistra, Principele Alexandru a sosit în ziua de luni, 6 octombrie, la ora 1 după-
amiază şi a fost primit cu mare entuziasm de populaţia de acolo. Seara a avut loc un dineu
organizat de către municipalitate şi la care au fost invitaţi toţi demnitarii români ce au venit
să salute pe Alteţa Sa. Oraşul a fost iluminat din abundență. A doua zi, Principele Bulgariei
şi-a continuat călătoria spre Rusciuk, la bordul vaporului „Franz Joseph”, unde a ajuns în
aceeaşi zi de 7, pentru ca în ziua următoare să plece mai departe spre Rasgrad.
Bosizio

1
Nu se publică.
91
Bukarest, am 29. Oktober 1879. Nr. 214/Polit. Hoyos an Haymerle
Monsieur le Baron,
Mr Boeresco étant allé passer quelques jours à sa campagne et ne devant rentrer
dans la Capitale qu’aujourd’hui-même, je n’ai pas encore eu occasion de me rencontrer
avec lui. J’ai vu par contre Mr Bratiano avec lequel j’eus un assez long entretien sur la
situation du moment.
Mr le Président me dit qu’il n’avait jusqu’ici aucun indice sur la manière dont les
Puissances envisageaient la nouvelle loi constitutionnelle; il croyait cependant que le nœud
de la question se trouvait à Vienne. C’était là non seulement l’opinion du Cabinet de
Bucarest, mais aussi celle d’une autre Grande Puissance. La voix du Cabinet Impérial et
Royal devait avoir dans cette question d’autant plus de poids que l’Autriche-Hongrie y était
418
la plus directement intéressée. Les nombreuses preuves de bienveillance que Sa Majesté

l’Empereur, aussi bien que Monsieur le Comte Andrássy, n’avaient cessé de donner à la
Roumanie autorisaient le Ministre à espérer que cette fois encore le Gouvernement Impérial
et Royal prêtera au Gouvernement du Prince Charles l’appui et le concours dont il pourrait
avoir besoin pour arriver à la reconnaissance de son indépendance.
« Nous avons fait, » continua Mr Bratiano, « tout ce qui était humainement possible1.
Nous avons employé tous les moyens, nous avons fait usage de tous les arguments, à
l’exception de celui du canon ! et, si le résultat obtenu ne répond peut-être pas entièrement
à l’attente, il faut se dire qu’aucun autre Ministère n’aurait pu faire mieux. »
J’ai répondu au Ministre que les bonnes dispositions du Gouvernement Il et Rl à
l’égard de la Roumanie ne sauraient être mises en doute; je pouvais notamment lui donner
l’assurance que le changement survenu dans la personne du Ministre des Affaires Étrangères
n’altérera en aucune façon la ligne politique du Cabinet de Vienne; que Vous possédiez,
Monsieur le Baron, une connaissance profonde des affaires orientales et que Votre Excel-
lence apportera au maintien de nos relations intimes avec la Roumanie le même bon vouloir
que Son prédécesseur.
Je fis cependant au Président du Conseil l’observation que, selon mon opinion
personnelle, la question pendante me semblait devoir être résolue à Berlin et à Paris, car la
manière dont ces deux Cabinets envisageront la nouvelle œuvre des Chambres roumaines
influera sans aucun doute sur l’attitude des autres Puissances. Restait ensuite l’alliance
israélite, dont l’avis sera peut-être aussi entendu.
Mr Bratiano me dit à ce sujet qu’il savait fort bien que l’alliance ne se déclarera
point satisfaite et que, si on voulait attendre son approbation, on ne viendrait jamais à bout
de la question. Tirant toutes ses ressources pécuniaires de la Roumanie, cette association
avait le plus grand intérêt à ne pas voir tarir la source de ses revenus.
Veuillez agréer, Monsieur le Baron, l’hommage de mon profond respect.
Hoyos
HHStA PA XVIII/Kt. 49, f. 846-848.
1
Verweis auf die Änderung von Art. 7 der Verfassung am 6./18. Oktober 1879, die durch
königliches Dekret Nr. 2186 vom 12./24. Oktober 1879 sanktioniert wurde. Veröffentlicht in „Monitorul
Oficial”, I. Teil, Nr. 323 vom 13./25. Oktober 1879. Am 24. Oktober 1879 schickte Vasile Boerescu ein
diesbezügliches Rundschreiben an die rumänischen diplomatischen Vertreter im Ausland.
București, 29 octombrie 1879. Nr. 214/Polit. Hoyos către Haymerle

Preanobile Baron!
De vreme ce domnul Boerescu s-a dus pentru câteva zile la țară și pentru că
urmează să se întoarcă în capitală chiar astăzi, nu am avut încă ocazia să mă întâlnesc cu el.
Însă, l-am văzut pe domnul Brătianu, cu care am avut o conversație destul de lungă despre
situația din acest moment.
Domnul președinte al Consiliului de Miniștri mi-a spus că nu are până acum niciun
indiciu asupra modului în care Puterile percep noua lege constituțională. El crede totuși că
nodul chestiunii se află la Viena. Aceasta nu este doar părerea cabinetului de la București,
ci și cea a unei alte Mari Puteri. Vocea cabinetului imperial și regal trebuie să aibă în
această problemă cu atât mai multă pondere, cu cât Austro-Ungaria este cea mai direct
419
interesată în chestiune. Numeroasele dovezi de bunăvoință pe care Majestatea Sa împăratul,

precum și domnul Conte Andrássy nu au încetat să le dea României îl fac pe ministru să
spere că, și de astă dată, guvernul imperial și regal îi va acorda cabinetului Principelui Carol
sprijinul și ajutorul de care acesta ar putea avea nevoie pentru a obține recunoașterea
independenței sale.
„Am făcut tot ce era omenește posibil”1, a continuat domnul Brătianu. „Am folosit
toate mijloacele, am utilizat toate argumentele, cu excepția celui al tunului! Iar dacă
rezultatul obținut nu răspunde poate în întregime așteptărilor, trebuie să ne spunem că
niciun alt guvern nu ar fi putut face mai bine”.
I-am răspuns ministrului că bunăvoința guvernului imperial și regal față de România
nu poate să fie pusă la îndoială. În special, puteam să-l asigur că schimbarea produsă în
ceea ce privește persoana ministrului Afacerilor Străine nu va modifica în niciun fel linia
politică a cabinetului de la Viena. Am afirmat că dumneavoastră dețineți, Preanobile Baron,
o cunoaștere profundă a chestiunilor orientale și că Excelența Voastră veți manifesta, în
ceea ce privește menținerea relațiilor noastre foarte strânse cu România, aceeași bunăvoință
ca și predecesorul dumneavoastră.
I-am făcut însă președintelui Consiliului de Miniștri observația că, după părerea mea
personală, chestiunea nerezolvată ar trebui soluționată la Berlin și la Paris, căci modul în
care cele două guverne vor interpreta noua operă a camerelor românești va influența, fără
nicio îndoială, asupra atitudinii celorlalte Puteri. Mai rămânea, apoi, și Alianța Israelită, a
cărei opinie va fi, poate, ascultată și ea.
În această privință, domnul Brătianu mi-a spus că știe foarte bine că Alianța nu se va
declara deloc mulțumită și că, dacă se voia așteptată aprobarea ei, chestiunea nu se va putea
rezolva niciodată. De vreme ce această asociație își dobândește toate resursele bănești din
România, ea are interesul cel mai mare să nu își vadă secată sursa veniturilor sale.
Vă rog să primiți, Preanobile Baron, omagiul profundului meu respect.
Hoyos
1
Referire la revizuirea art. 7 din Constituție pe data de 6/18 octombrie 1879, sancționată prin
Decretul-Regal nr. 2186 din 12/24 octombrie 1879. Publicată în „Monitorul Oficial”, Partea I, nr. 323 din
13/25 octombrie 1879. Pe data de 24 octombrie 1879, Vasile Boerescu a trimis, în acest sens, o notă circulară
către reprezentanții diplomatici români din străinătate.
92
Bukarest, am 3. November 1879. Nr. 219/Polit. Hoyos an Haymerle

Fürst Carl ließ sich mir gegenüber in eine ziemlich detaillirte Schilderung der Ein-
drücke ein, welche eine achttägige Bereisung der Dobrudja auf Ihn hervorgebracht hatte.
Seine königl. Hoheit scheint von dem Empfange, der Ihm von Seite der
Bevölkerung zu Theil wurde, sehr zufriedengestellt. Außer dem rumänischen Theile der
Einwohnerschaft waren es insbesondere die Türken, welche ihren neuen Landesherrn mit
Jubel begrüßten. Auch die Mehrzahl der Bulgaren scheine mit ihrem neuen Loose nicht
420
unzufrieden zu sein; nichtsdestoweniger müße man auf die Intrigen und Aufhetzungen ein
obachtsames Auge haben, denen dieselben von gewißer Seite ausgesetzt wird. So hätte er in
Tultscha eine mit mehreren hundert Unterschriften versehene Adresse erhalten, in welcher
die bulgarischen Unterzeichner derselben, unter Versicherungen des Vertrauens in den
Gerechtigkeitssinn des Fürsten, offen erklären, daß es ihnen noch nie so schlecht gegangen
sei als unter der gegenwärtigen Regierung und sie unter Anderem anführen, daß es ihnen
nicht einmal vergönnt sei, in ihren Kirchen den Gottesdienst in gewohnter Weise celebriren
zu sehen. Seine königl. Hoheit ließ sofort einige der Bulgaren, deren Namen sich auf der
Adreße befanden, vor sich kommen und theilte ihnen mit, daß Er des anderen Tages in ihrer
Kirche der heiligen Messe beiwohnen und daß dieselbe von dem rumänischen Bischofe
celebrirt werden würde. Gleichzeitig versicherte Er, daß, wenn Er auch an der hirarchischen
Unterstellung der bulgarischen Pfarreien unter dem rumänischen Bischof festhalten müße,
Er es ihnen doch freistelle, ihre Gebete in bulgarischer Sprache abzuhalten. Auf diese hier
nur in aller Kürze skizzirte Weise ist der zwischen dem bulgarischen und rumänischen
Clerus ausgebrochene Conflikt, welcher größere Dimensionen anzunehmen drohte und als
Agitations-Mittel benützt worden zu sein scheint, durch die persönliche Intervention des
Fürsten beigelegt worden.
Auf meine Frage, wann die rumänische Constitution in der Dobrudja in Kraft treten
1
würde , erwiderte Seine königl. Hoheit, daß es hiemit seine guten Wege habe und daß
dieser Landestheil vorläufig in patriarchalischer Weise regiert werden würde. Ebenso habe
Er nicht die Absicht, das rumänische Wehrgesetz in der Dobrudja in Anwendung zu
bringen. Er beschäftige sich dermalen mit der Organisirung einer Landes-Miliz nach Art
der rumänischen Territorial-Armee (Dorobanzen und Calarasch). Seine königl. Hoheit
erwähnte hiebei, daß die wehrfähigen Türken der Dobrudja Ihm sagen ließen, sie seien
bereit, Ihm überall hin zu folgen. Einen sehr guten Effekt habe bei ihnen die Verfügung
hervorgerufen, daß den Milizen der Fez belaßen wird.
Bei dieser Gelegenheit bemerkte Fürst Carl, daß der Fürst von Bulgarien bei seiner
Anwesenheit in Bukarest sich in gleich lobender Weise über seine osmanischen Untertha-
nen ausgesprochen habe und überhaupt nur eine Besorgniß hinsichtlich der ruhigen
Entwicklung und Consolidirung der Zuständen in Bulgarien hege, nämlich die, daß pansla-
vistische oder besser gesagt russische Umtriebe die Aufgabe der bulgarischen Regierung
erschweren werden.
Fürst Alexander habe für die Person des Kaisers von Rußland nur Gefühle der
unwandelbaren Dankbarkeit und Verehrung; auf die Politik, welche Rußland in dem Lande
verfolgt, daß er zu beherrschen berufen worden ist, sei er jedoch sehr schlecht zu sprechen.
Seine königl. Hoheit erwähnte auch mit großem Lobe der k.u.k. Consular-Funkti-
onäre in der Dobrudja, denen er manche interessante Auskünfte verdanke.
Mit großer Begeisterung sprach Er schließlich von der reizenden Lage und dem
herrlichen Klima Küstendje’s, dessen prächtigem Hafen und der schönen Zukunft, welcher
dieser Handelsplatz, ist er einmal der Endpunkt des rumänischen Eisenbahnnetzes geworden,
sicherlich entgegengehe.
Hoyos
1
Siehe Dok. Nr. 51, Fußnote 2.
421
București, 3 noiembrie 1879. Nr. 219/Polit. Hoyos către Haymerle

Preanobile Baron!
Principele Carol mi-a oferit o descriere destul de amănunţită a impresiilor cu care a
venit din călătoria sa de opt zile în Dobrogea.
Alteţa Sa Regală părea foarte mulţumit de primirea care i s-a făcut din partea
populaţiei. În afară de populaţia românească, turcii au fost cei care l-au salutat cu mare
entuziasm pe noul suveran al ţării. De asemenea, nici majoritatea bulgarilor nu părea
nefericită cu noua ei soartă; cu toate acestea trebuiesc ţinute atent sub observaţie intrigile şi
instigările la care aceştia sunt expuşi dintr-o anumită parte. În acest sens, Principele a primit
la Tulcea o adresă cu mai multe sute de semnături, în care semnatarii bulgari, printre asigurări
de încredere în spiritul de dreptate al Principelui, îi declarau deschis că nu le-a mers niciodată
atât de rău ca sub actualul regim şi, printre altele, au arătat faptul că nu li se permite nici măcar
în bisericile lor să oficieze slujba religioasă după tipicul obişnuit. Alteţa Sa Regală a chemat
imediat la sine câţiva dintre bulgarii al căror nume figura pe respectiva adresă şi le-a comu-
nicat că, în ziua următoare, va asista în biserica lor la Sfânta Liturghie şi că aceasta va fi
oficiată de episcopul român. În acelaşi timp, i-a asigurat că, dacă a trebuit să stabilească
subordonarea ierarhică a parohiilor bulgare faţă de episcopul român, în schimb, le acordă
libertatea de a-şi ţine rugăciunile în limba bulgară. În acest mod, schiţat aici foarte pe scurt,
prin intervenţia personală a Principelui, s-a aplanat conflictul izbucnit între clerul român şi cel
bulgar şi care ameninţa să ia proporţii mari şi să fie folosit ca mijloc de agitaţie.
La întrebarea mea când va intra în vigoare în Dobrogea Constituţia românească1,
Alteţa Sa Regală a răspuns că, în privinţa aceasta, are metodele sale bune şi, deocamdată,
această parte a ţării va fi guvernată în mod patriarhal. De asemenea, el, Principele, nu inten-
ţionează să introducă în Dobrogea legile militare româneşti. El se ocupă, la ora actuală, cu
organizarea unei miliţii teritoriale după sistemul armatei teritoriale româneşti (dorobanţi şi
călăraşi). Alteţa Sa Regală a menţionat, în acest sens, faptul că turcii din Dobrogea apți
pentru serviciul militar i-au spus că ei sunt gata să-l urmeze oriunde. Un efect foarte bun l-a
avut asupra acestora dispoziţia ca respectivelor miliţii să li se permită să poarte fesul turcesc.
Cu acest prilej, Principele Carol a precizat că Principele Bulgariei, în cursul pre-
zenţei sale la Bucureşti, s-a exprimat despre supuşii săi otomani în acelaşi mod laudativ şi a
spus că în, privinţa dezvoltării liniştite şi a consolidării situaţiei din Bulgaria, nu are decât
o singură grijă, anume aceea ca agitaţiile panslaviste, sau mai bine zis ruseşti, să nu îngreu-
neze misiunea guvernului bulgar.
Principele Alexandru nu are pentru persoana Țarului Rusiei decât sentimente de
neclintită recunoştinţă şi evlavie; în legătură cu politica pe care Rusia o duce în ţara peste
care el a fost chemat să domnească, are însă doar cuvinte de ocară.
Alteţa Sa Regală a vorbit laudativ şi la adresa funcţionarilor consulari i. și r. din
Dobrogea, cărora le datorează câteva informaţii interesante.
În final, Principele a vorbit cu mare entuziasm despre splendida poziţionare şi clima
minunată a Constanţei, despre portul ei impresioant şi despre viitorul extraordinar spre care
se va îndrepta cu siguranţă acest centru comercial, de îndată ce va deveni punctul terminus
al căilor ferate româneşti.
Hoyos
1
422
93
Hochwohlgeborner Freiherr!
Herr Boeresco besuchte mich heute, um mir mitzutheilen, daß ich eine offizielle
Note erhalten werde, in welcher die rumänische Regierung die Bereitwilligkeit ausspricht,
die Verhandlungen bezüglich des Bahnhofes von Itzkany wieder aufzunehmen, jedoch
gleichzeitig den Wunsch zu erkennen gibt, daß das Prinzip der gemeinsamen Bahnhöfe
nicht allein auf die Czernowitz-Jassy-Bahn beschränkt bleibe, sondern in Gemäßheit der im
Jahre 1873 vereinbarten Eisenbahn-Convention seine Anwendung auch auf die ungarischen
Anschlüße finde1.
Der Herr Minister des Äußern fügte dieser Eröffnung folgende confidentielle und,
wie er sagt, freundschaftliche Mittheilung hinzu.
„Wenn,“ sagte er, „das k. und k. Cabinet die ungarische Regierung, die als gemein-
samen Bahnhof gebaute Grenz-Station Vercierova ihrer ursprünglichen Bestimmung
zurückzugeben, vermögen könnte, so würde hiesiger Seits das gleiche Vorgehen bezüglich
Itzkany’s eingehalten werden.
Sollte aber die Zusammenlegung des beiderseitigen Bahndienstes in Vercierova
nicht zu erreichen sein, so würde die rumänische Regierung an die Erfüllung des Wunsches
des k. und. k. Cabinetes rücksichtlich Itzkany’s eine Bedingung knüpfen. Diese wäre, daß
Österreich-Ungarn ihr in den beiden Fragen, welche Rumänien am Meisten am Herzen
liegen, nämlich in jener der Anerkennung und in jener der bulgarisch-rumänischen Grenze,
seine volle Unterstützung zusage.
Sind ein Mal diese beiden Fragen zu Gunsten Rumänien’s gelöst, so wird die Stellung
der Regierung bedeutend fester als heute sein und sie sich viel eher in der Lage befinden, mit
Hoffnung auf Erfolg eine Vorlage vor die Kammern zu bringen, welche gewißer Maßen als
Gegenconcession für die von Österreich-Ungarn erwiesenen bons offices anzusehen wäre.
Herr Boeresco theilte mir bei dieser Gelegenheit auch mit, daß Herr Balaceano
beauftragt, nicht die Meditation, aber die Intervention der k. und. k. Regierung sowol
bezüglich der Anerkennung als auch hinsichtlich der Einverleibung Arabtabia’s in
Anspruch zu nehmen2, ihm bereits die Versicherung ertheilen konnte, daß den Wünschen
Rumänien’s möglichst Rechnung getragen werden würde.
Auf die Eröffnungen des Herrn Boeresco erlaubte ich mir ungefähr Folgendes zu
erwidern.
Ich machte vor Allem den Herrn Minister darauf aufmerksam, daß die bezüglich der
Bahnhöfe von Orsova-Vercierova und Predeal im vorigen Winter getroffene Vereinbarung
eine Consequenz der Nichteinhaltung des für die Plojesti-Kronstädter Linie fixirten Termines
war und daß bei der Staatsrechtlichen Stellung der beiden Reichshälften zu einander die von
der ungarischen Regierung zu erreichende bedeutende Concession, nämlich die Auflaßung
des Orsovaer Grenz-Bahnhofes, wenn überhaupt, nur in Folge einer Gegenleistung zu
erreichen sein würde. Das Verlangen, fuhr ich fort, „das Prinzip der gemeinsamen Bahnhöfe
an allen drei österreichischen und ungarischen Anschlußpunkten anerkannt zu sehen, hätte
nur dann eine logische Begründung, wenn das Gewähren dieses Verlangens von einer und
derselben Regierung abhängig wäre.
Was nun die zweite Modalität betreffe, den Itzkany’er Bahnhof zu einem gemein-
samen zu machen, wenn die k. und. k. Regierung dafür Rumänien durch ihre Intervention
bei den Mächten ihre guten Dienste in zwei wichtigen Fragen leisten würde, so beschränkte
423
ich mich auf die Bemerkung, daß es nicht auf den guten Willen des k. und. k. Cabinetes
alleine ankommen dürfte, um die Mächte zu Anerkennung Rumänien’s zu bewegen, sowie
auch die Austragung der Arabtabia-Frage nicht allein von der österreichisch-ungarischen
Regierung abhänge. Sollte sich dasselbe bestimmt finden, die wohlwollenden Gesinnungen, die
es für Rumänien hegt, durch eine Vermittlung rücksichtlich der beiden Fragen zum Ausdrucke
zu bringen, so wäre dieß wohl Alles, was die fürstliche Regierung erwarten könnte; für den
Erfolg einzustehen würde jedenfalls außerhalb der Macht des k. und. k. Cabinetes liegen.
Ich verfehlte auch nicht, Herrn Boeresco gegenüber hervorzuheben, daß wir die
Anerkennung des internationalen Charakters des Itzkany’er Bahnhofes als eine aus der Eisen-
bahn-Übereinkunft vom Jahre 1873 für Rumänien entspringende Verpflichtung ansehen
und daß aus der factisch erfolgten Trennung der respectiven Dienstzweige nicht gefolgert
werden könnte, daß dasselbe hierdurch der ihm obliegenden Verpflichtungen enthoben sei.
Ich vermied es jedoch, den Herrn Minister auf das Ungereimte seiner Vorschläge
sowie darauf aufmerksam zu machen, daß der von der k. und k. Regierung verlangte Dienst
in keinem Verhältniße zu der Zusicherung stehe, die Bahnhofsfrage in correcter Weise
auszutragen.
Ich bin nämlich der unmaßgeblichen Ansicht, daß der von der fürstlichen Regierung
gemachte Schritt, abgesehen davon, daß er uns die Handhabe bietet, die Verhandlungen
bezüglich des Itzkany’er Bahnhofes anzuknüpfen und auf diese Art aus einer unerquick-
lichen Lage herauszukommen, immerhin von guten Folgen für unsere Beziehungen zu
Rumänien und für unseren Einfluß auf dasselbe begleitet sein könnte.
Bisher hatte ich die Wahrnehmung gemacht, daß die fürstliche Regierung jedes Mal
und zwar selten erfolglos an unsere Hülfe appelirte so oft sie sich in einer schwierigen Lage
oder Verlegenheit befand, daß sie aber nichtsdestoweniger nach wie vor in den verschie-
denen pendenten kleineren Fragen dieselbe Unbeugsamkeit an den Tag legte.
Herr Boeresco zeigt uns nun selbst den Weg auf dem vorzugehen ist, will man hier
etwas erreichen, und indem er nichts umsonst thun will, gibt er auch der k. und k. Regierung
das Recht, Rumänien gegenüber das donnant donnant als obersten Grundsatz aufzustellen
und nichts für dasselbe zu unternehmen ohne sich womöglich vorher dafür bezahlen zu laßen.
In dem vorliegenden Falle würde aber durch eine Action zu Gunsten Rumäniens
dasselbe so sehr in unserer Schuld stehen, daß die k. und k. Regierung außer Regelung
der Bahnhoffrage noch weitere Bedingungen stellen könnte, zu deren Namhaftmachung
z. B. die jetzt vor die europäische Donau-Commission kommenden Fragen ein ergiebiges
terrain bieten würden.
Daß übrigens eine rücksichtlich der Anerkennung der Unabhängigkeit und des
Besitzes von Arabtabia mit Erfolg durchgeführte Verwendung bei den Mächten weit über
den Rahmen persönlicher Dankbarkeit seitens des Fürsten und seiner Minister hinausgehen
und die öffentliche Meinung entschieden zu Gunsten unserer Monarchie und einer
Anlehnung an Österreich-Ungarn stimmen würde, scheint mir nicht zu den gewagten
Hypothesen zu gehören.
Hoyos
HHStA AR F34(SR)/Kt. 278, f. 291–295.
1
Siehe auch die vorherigen Dokumente zu diesem Thema.
2
424
Preanobile Baron!
Domnul Boerescu m-a vizitat astăzi ca să-mi comunice că voi primi o notă oficială,
în care guvernul român îşi va exprima disponibilitatea de a relua negocierile privind gara de
la Iţcani şi, în acelaşi timp, îşi va arăta dorinţa ca principiul gărilor comune să nu fie limitat
doar la linia ferată Cernăuţi-Iaşi, ci, în conformitate cu convenţia feroviară încheiată în anul
1873, să fie aplicat şi la joncţiunile cu liniile ungare1.
La această declarație, domnul ministru al Afacerilor Străine a adăugat, confidenţial
şi prietenește, următoarele:
„Dacă”, a afirmat el, „cabinetul i. și r. ar putea convinge guvernul ungar să redea
destinaţiei ei iniţiale staţia de frontieră Vârciorova, construită ca gară comună, cei de aici ar
proceda la fel în privinţa gării de la Iţcani”.
Dacă însă nu se va ajunge la reunirea celor două servicii feroviare la Vârciorova,
atunci guvernul român ar accepta dorinţa cabinetului i. și r. privind gara de la Iţcani, cu o
condiţie. Aceasta ar fi ca Austro-Ungaria să promită sprijin deplin în cele două chestiuni
care interesează cel mai mult România, anume cea a recunoaşterii şi cea a trasării frontierei
bulgaro-române.
De îndată ce aceste două chestiuni vor fi rezolvate în favoarea României, poziţia
guvernului va fi considerabil consolidată faţă de cum este astăzi şi acesta va fi în stare să
susţină, cu succes, în faţa Camerei, un proiect de lege care într-o anumită măsură ar putea fi
considerat drept o contraconcesie pentru bunele oficii oferite de Austro-Ungaria.
Tot cu acest prilej, domnul Boerescu mi-a mai comunicat faptul că l-a însărcinat pe
domnul Bălăceanu să solicite nu medierea, ci intervenţia guvernului austro-ungar, atât în
privinţa recunoaşterii cât şi în privinţa alipirii la România a Arab-Tabiei2 şi că deja i s-au
dat asigurări că dorințele României vor fi, pe cât posibil, avute în vedere.
La declaraţiile domnului Boerescu mi-am permis să răspund următoarele:
Înainte de toate, am atras atenţia ministrului că, în ceea ce priveşte convenţia
stabilită astă iarnă privitoare la gările de la Orşova-Vârciorova şi Predeal, a fost o conse-
cinţă a nerespectării termenului fixat pentru linia Ploieşti-Braşov şi că, având în vedere
poziţia juridică a celor două părți ale imperiului nostru, concesia importantă care ar fi de
obţinut de la guvernul ungar, anume menţinerea gării de frontieră de la Orşova, dacă va fi
obţinută, nu va putea fi realizată decât în urma unei concesii reciproce. Pretenţia ca
principiul gărilor comune să fie recunoscut în toate cele trei puncte de joncţiune austriece şi
ungare – am continuat eu – ar avea un fundament logic numai dacă acceptarea sa ar depinde
doar de un singur guvern.
În ceea ce priveşte a doua modalitate de a face din gara Iţcani una comună, dacă
guvernul i. și r. ar putea să-şi aducă bunele sale servicii României în cele două chestiuni
importante prin intervenţia sa pe lângă Marile Puteri, m-am limitat la a arăta că nu poate
depinde numai de bunavoinţa cabinetului i. și r. de a determina Puterile să recunoască
România, precum și nici rezolvarea diferendului Arab-Tabia nu poate depinde doar de
guvernul austro-ungar. Dacă acest guvern şi-ar putea exprima bunăvoinţa sa pentru România
printr-o mediere în privinţa ambelor chestiuni, acesta ar fi singurul lucru pe care l-ar putea
aştepta guvernul princiar; garantarea succesului nu stă totuşi în puterea cabinetului i. și r.
Nu am omis să subliniez faţă de domnul Boerescu că noi considerăm recunoaşterea
caracterului internaţional al gării de la Iţcani ca o îndatorire ce rezultă pentru România din
convenţia feroviară din anul 1873 şi că din separarea de facto a celor două servicii feroviare
nu se poate trage concluzia că aceasta este exonerată de îndatorirea mai sus menţionată.
425
Am evitat, totuşi, să atrag atenţia ministrului asupra disproporţiei existente în propu-

nerile sale, anume că serviciul cerut de la guvernul i. și r. nu se potriveşte deloc cu asi-
gurarea că chestiunea gărilor se va rezolva într-un mod corect.
După umila mea părere, demersul făcut de către guvernul princiar, abstracţie făcând
de la faptul că ne oferă o posibilitate concretă de a ne lega de negocierile privind gara de la
Iţcani şi în felul acesta ieşim dintr-o situaţie neplăcută, mai are consecinţe favorabile asupra
relaţiilor noastre cu România, în sensul influenţei pe care o putem exercita asupra acesteia.
Până acum făcusem constatarea că guvernul princiar, de fiecare dată când a apelat la
ajutorul nostru, aflându-se într-o situaţie dificilă sau în vreo complicaţie, rareori a fost lipsit
de succes, dar cu toate acestea, la fel ca înainte, în diferitele mici chestiuni aferente a
manifestat aceeaşi lipsă de flexibilitate.
Domnul Boerescu ne-a arătat el însuşi drumul pe care trebuie mers, dacă vrem să
obţinem ceva aici şi prin faptul că nu vrea să facă nimic pe gratis demonstrează că termenul
donnant donnant3 este principiul suprem după care guvernul austro-ungar trebuie să se
ghideze în raporturile sale cu România şi să nu întreprindă nimic pentru aceasta fără ca să-şi
asigure pe cât posibil plata în avans.
În cazul mai sus menţionat, o acţiune în favoarea României ar îndatora-o pe aceasta
atât de mult, încât în afara reglementării chestiunii gărilor, guvernul i. și r. ar mai putea pune
şi alte condiţii, dintre care, de pildă, chestiunile care vin acum în faţa Comisiei europene a
Dunării ar oferi un teren rodnic în acest sens.
În rest, faptul că o intervenţie cu succes pe lângă Marile Puteri în favoarea recunoaş-
terii independenţei şi a posesiunii zonei Arab-Tabia ar depăşi cu mult cadrul unei grati-
tudini personale din partea Principelui şi a miniştrilor săi şi s-ar putea obţine chiar o
schimbare a opiniei publice în favoarea Monarhiei noastre şi o alăturare la [politica dusă
de] Austro-Ungaria, iată lucrurile care nu mi se par a fi doar nişte ipoteze îndrăzneţe.
Hoyos
HHStA AR F34(SR)/Kt. 278, f. 291–295.
1
A se vedea și documentele anterioare privitoare la acest subiect.
2
3
Serviciu contra serviciu.
94
Bukarest, am 14. November 1879. Nr. 228/Polit., geheim. Hoyos an Haymerle

Herr Bratiano kam dieser Tage zu mir um mir Kenntniß eines Briefes zu geben, den
ein Redacteur der offiziösen „Turquie“1, welcher, – ein geborener Rumäne, – in Bezie-
hungen zu der hiesigen Regierung steht, in der aller letzten Zeit anher gerichtet hat.
Der Herr Minister-Präsident sagte mir, daß er dem Inhalte dieses Schreibens wenig
Bedeutung beilegen würde, wenn er nicht wüßte, daß der besagte Correspondent nur die
Meinungen Anderer wiedergebe, welche ihn dazu benützten, hier gewißen Ideen Eingang
426
zu verschaffen. Auch stimme der in dem mir zur Einsicht mitgetheilten Schriftstücke ent-
haltene Gedankengang mit den ihm von anderen Seiten zugekommenen Nachrichten
vollkommen überein und könne er sich nicht der Überzeugung verschließen, daß sowol in
Paris als in Constantinopel im Geheimen eifrig gegen Deutschland und Österreich-Ungarn
gefühlt und darauf hingearbeitet werde, eine Gruppe von Mächten zu der Auffassung zu
gewinnen, daß es in ihrem Intereße gelegen sei, im Falle eines rußisch-deutschen Krieges
sich auf die Seite Rußlands zu schlagen. In dieser Combination wäre natürlich auch Rumänien
eine Rolle zugedacht, zu der es sich indeß nicht hergeben würde. Der Beweis dafür liege in
der mir eben gemachten vertraulichen Mittheilung, von der Gebrauch zu machen er meiner
discretion anheimstelle. Herr Bratiano fügte noch bei, daß sich der Zeit 8 Rußen in Bucarest
aufhalten, ohne daß ein ostensibler Grund ihrer Anwesenheit zu finden sei. Er laße
demnach ihrer Schritte genau überwachen. Unter diesen rußischen Persönlichkeiten, von
denen man mir schon gesprochen hatte, befindet sich, nebst anderen Emissären, Oberst
Graf Keller, Adjutant des Czaren, dessen panslavistische Tendenzen bekannt sein sollen.
Was nun den erwähnten, sehr umfangreichen Brief betrifft, so läßt sich deßen Inhalt,
wenn mich mein Gedächtniß nicht trügt, in Kürze in folgender Weise zusammenfaßen.
Der Krieg Deutschlands gegen Rußland ist eine von Fürst Bismarck beschloßene
Sache. Ist das Glück den deutschen Waffen günstig, so ist als weitere Consequenz die
Annexion der deutschen Provinzen Österreichs durch Deutschland ins Auge zu faßen und
darf angenommen werden, daß die Habsburgische Dynastie gegen eine entsprechende
Compensation im Süd-Osten sich hiermit einverstanden erklären wird. (?) Eine derartige
Verschiebung der Macht-Verhältniße und des Länder-Besitzes stünde aber schnurstracks
den Intereßen der Völkerschaften und Staaten der Balkan-Halb-Insel und des Donau-Thales
sowie auch jenen Italiens entgegen. Letzteres könnte nämlich nicht zugeben, daß sich
Deutschlands-Macht bis nach Triest ausdehne.
Aus diesen Premissen läßt sich der Schlußsatz ziehen, daß die letztgenannten
Länder eine derartige Eventualität zu verhindern trachten müßen, und es somit für dieselben
eine gebieterische Pflicht sei, sich zu coalisiren. Unter diesen Staaten werden namentlich
Serbien, Rumänien, Italien hervorgehoben und die Möglichkeit hingestellt, daß selbst
Ungarn in dieser Coalition Platz finden könnte. Bulgarien, Ost-Rumelien sowie die Türkei
werden jedoch nicht dabei genannt, vielleicht daß der Autor deren Beitritt als selbstver-
ständlich annimmt. Auch ist, wenn ich mich recht erinnere, die voraussichtliche Haltung
Frankreichs nicht präcisirt sowie überhaupt die ganze Darstellung ziemlich lückenhaft ist.
Über Rumänien’s Stellung läßt sich der Schreiber etwas weiter aus und tritt den Beweis an,
daß es auf die Entscheidung, durch die Waffen in nicht unbedeutender Weise mitzuwirken,
berufen sein dürfte.
Die Tendenz, Deutschlands Haltung gegenüber Rumänien2 möglichst zu seinem
Zwecke auszubeuten, tritt auch durch den Umstand hervor, daß der Schreiber anführt, es
würde auf die Judenfrage jene der biens dédiés folgen3, in welcher Fürst Bismarck nicht
minder scharf auftreten werde.
Ohne auf die gewagten Hypothesen des rumänischen Confidenten näher einzugehen,
bemerkte ich Herrn Bratiano, daß ich die Zukunft nicht so schwarz sehe und in einem
einverständlichen Zusammengehen Deutschlands und Österreich-Ungarns die Garantie
erblicke, daß der Friede aufrechterhalten und der Berliner Vertrag in allen seinen Theilen
durchgeführt werden würde.
Die démarche des Herrn Minister-Präsidenten hinterließ mir den Eindruck, daß er
dieselbe hauptsächlich zu dem Zwecke unternommen habe, um darzuthun, daß Rumänien
von gewisser Seite Lockungen ausgesetzt ist, sowie um sich das Verdienst zu vindiziren,
427
daß er denselben widerstehe. Ich muß jedoch gestehen, daß es mir trotz der Erläuterungen
des Herrn Bratiano nicht möglich war, das Schreiben seines Correspondenten au sérieux zu
nehmen, wenn gleich es möglich ist, daß Letzterer seine Inspirationen, wie Herr Bratiano
meint, bei der einen oder der andern Botschaft empfangen hat.
Hoyos

1
„La Turquie”, erschien in Konstantinopel.
2
Gemeint ist die feindliche Haltung der Regierung in Berlin.
3
Der vom rumänischen Staat säkularisierten Klostergüter.
București, 14 noiembrie 1879. Nr. 228/Polit., secret. Hoyos către Haymerle

Preanobile Baron!
Domnul Brătianu a venit astăzi la mine ca să-mi aducă la cunoştinţă o scrisoare pe
care redactorul ziarului oficios „Turquie”1 – român prin naştere – care stă în legătură cu
guvernul de aici, i-a adresat-o de curând.
Domnul președintele de Consiliu mi-a spus că el nu ar atribui cine ştie ce
însemnătate conţinutului acestei scrisori, dacă nu ar şti că mai sus numitul corespondent nu
redă decât părerile altora, care se folosesc de el pentru a pune aici în circulaţie anumite idei.
De asemenea, conţinutul de idei din scrisoarea menţionată se potriveşte pe deplin cu infor-
maţiile primite din alte părţi şi el nu se poate sustrage convingerii că atât la Constantinopol
cât şi la Paris se instigă de zor, în secret, împotriva Germaniei şi Austro-Ungariei şi se
urmăreşte să se câştige un grup de Puteri pentru ideea că ar fi în interesul lor ca, în cazul
unui război ruso-german, să treacă de partea Rusiei. Într-o asemenea combinaţie este de la
sine înţeles că şi România ar avea un rol rezervat, pe care ea însă nu l-ar accepta. Dovada în
acest sens este înştiinţarea confidenţială care tocmai mi s-a făcut, cu rugămintea de mă
folosi de ea cu discreţie. Domnul Brătianu a mai adăugat că la ora actuală se află la Bucureşti
opt ruşi, fără ca să existe vreun motiv evident pentru prezenţa lor aici. Drept urmare, el a
cerut supravegherea strictă a mişcărilor acestora. Printre aceste personalităţi ruse, despre
care mi s-a vorbit deja, se află printre alţi emisari colonelul Conte Keller, adjutant al Ţarului,
ale cărui concepţii panslaviste sunt bine cunoscute.
Acum, în ceea ce priveşte scrisoarea menţionată, foarte amplă, dacă nu mă înşeală
memoria, conţinutul acesteia s-ar putea rezuma pe scurt în modul următor:
Războiul Germaniei împotriva Rusiei este un lucru hotărât de către Principele Bismarck.
Dacă norocul armelor va fi favorabil germanilor, consecinţa va fi că se va avea în vedere
anexarea provinciilor germane ale Austriei la Germania şi se poate presupune că dinastia de
Habsburg se va declara de acord cu o compensaţie în sud-est. (?) O asemenea deplasare a
raporturilor de putere şi a stăpânirii de teritorii ar veni însă în contradicţie cu interesele
popoarelor şi statelor din Peninsula Balcanică, din valea Dunării precum şi din Italia. Aceasta
din urmă mai ales n-ar putea accepta ca puterea Germaniei să se extindă până la Triest.
Din aceste premise se poate trage concluzia că ţările mai sus menţionate ar trebui să
urmărească zădărnicirea unei asemenea eventualităţi şi pentru ele s-ar impune imperativ
coalizarea. Printre aceste state sunt amintite mai cu seamă Serbia, România, Italia, consi-
428
derându-se că până şi Ungaria poate să-şi găsească locul în această coaliţie. Bulgaria,
Rumelia Orientală precum şi Turcia nu au fost numite în acest context, probabil pentru că
autorul consideră alăturarea lor ca un fapt de la sine înţeles. De asemenea, dacă îmi
amintesc bine, atitudinea probabilă a Franţei nu este precizată, aşa cum, de altfel, toată
această prezentare are destule lacune. În ceea ce priveşte poziţia României, autorul merge
mai departe şi susține că ea ar putea fi chemată să contribuie militar într-un mod deloc lipsit
de însemnătate.
Dorința de a exploata în scopuri proprii atitudinea Germaniei faţă de România2,
rezultă, de asemenea, și din faptul că autorul arăta că chestiunea evreiască va fi urmată de
cea a biens dédiés3, în care Principele Bismarck va proceda nu mai puţin aspru.
Fără a intra prea mult în îndrăzneţele ipoteze ale confidentului român, i-am precizat
domnului Brătianu că eu nu văd viitorul atât de sumbru, iar abordarea comună a Germaniei
şi Austro-Ungariei o interpretez ca o garanţie pentru păstrarea păcii și implementarea Tra-
tatului de la Berlin în integritatea sa.
Demersurile domnului președintele de Consiliu mi-au lăsat impresia că le-a întreprins,
în primul rând, în scopul de a arăta faptul că România este expusă ademenirilor venite
dintr-o anumită parte precum şi în scopul revendicării meritului că el rezistă acestora.
Trebuie totuşi să recunosc că, în pofida explicaţiilor domnului Brătianu, eu nu am putut să
iau în serios scrisoarea corespondentului său, chiar dacă este posibil ca acesta din urmă să-
şi fi primit inspiraţia, aşa cum susţine domnul Brătianu, de la una sau alta dintre repre-
zentanţele diplomatice.
Hoyos
1
„La Turquie”. Apărea la Constantinopol.
2
Este vorba de atitudinea ostilă a guvernului de la Berlin.
3
A averilor mănăstirești secularizate de statul român.
95
Bukarest, am 14. November 1879. Nr. 16534. Boeresco an Hoyos
Monsieur le Comte,
Votre Excellence connaît les problèmes d’importance générale dont la solution si
laborieuse a tenu en suspens plusieurs questions d’un intérêt spécial et en particulier les
négociations relatives au point d’Itzkani-Burdujeni, dont traitait la note de la Légation
Impériale et Royale en date du 16 Août dernier, sub N° 1884/g.
J’ose espérer que le Gouvernement Impérial et Royal aura bien voulu tenir compte
de l’obligation où était le Gouvernement Princier de consacrer toute son activité à des
difficultés primordiales et absorbantes et voudra bien de même apprécier son empressement
à reprendre, dès qu’il en a trouvé le loisir et de concert avec Votre Excellence, l’examen
des conditions à stipuler au sujet des jonctions des voies ferrées entre l’Autriche-Hongrie et
la Roumanie.
429
Le Gouvernement Princier est animé du désir de préciser définitivement et à la

satisfaction commune les applications que comporte la Convention du 31 Mai 1874.
Il pense que les difficultés survenues à propos des jonctions, tant à Itzkani-Burdujeni
qu’aux autres points communs, ont résulté surtout du fait qu’il n’a pas été suffisamment
tenu compte des prescriptions de cette Convention.
Persuadé qu’un retour à ces prescriptions amènerait promptement une entente équitable
et réciproquement avantageuse, le Gouvernement Princier me charge de déclarer à Votre
Excellence qu’il se met à la disposition du Gouvernement Impérial et Royal pour reprendre
les négociations relatives à toutes les jonctions et pour établir ainsi un régime conventionnel
conforme aux intérêts commerciaux des deux pays.
Veuillez agréer, Monsieur le Comte, l’assurance de ma haute considération.
Boeresco
HHStA AR F34(SR)/Kt. 278, f. 263–264.
București, 14 noiembrie 1879. Nr. 16534. Boerescu către Hoyos
Preanobile Conte,
Excelența Voastră cunoașteți problemele de importanță generală, a căror solu-
ționare, atât de laborioasă, a ținut în suspensie mai multe chestiuni de interes special și, mai
ales, negocierile referitor la punctul Ițcani-Burdujeni, despre care este vorba în nota legației
imperiale și regale din data de 16 august trecut, sub nr. 1884/g.
Îndrăznesc să sper că guvernul imperial și regal a binevoit să țină cont de obligația
cu care s-a confruntat guvernul princiar de a își consacra întreaga sa activitate unor greutăți
primordiale și consumatoare de timp și că va binevoi, de asemenea, să aprecieze sârguința
și celeritatea sa de a relua, imediat ce va fi găsit timpul necesar, în acord cu Excelența
Voastră, examinarea condițiilor de stipulat în privința legăturilor de căi ferate între Austro-
Ungaria și România.
Guvernul princiar este însuflețit de dorința de a preciza în mod definitiv și spre
mulțumirea comună măsurile de aplicare prevăzute în cadrul convenției din 31 mai 1874.
Guvernul consideră că greutățile survenite cu privire la conexiuni, atât la Ițcani-
Burdujeni, cât și în celelalte puncte de contact, au rezultat mai ales din faptul că nu s-a ținut
cont, în suficientă măsură, de dispozițiile acestei convenții.
Fiind convins că o revenire la aceste prevederi ar aduce neîntârziat o înțelegere echi-
tabilă și reciproc avantajoasă, guvernul princiar m-a însărcinat să îi declar Excelenței Voastre
că se pune la dispoziția guvernului imperial și regal pentru a relua negocierile privitoare la
toate conexiunile și pentru a stabili astfel un regim convențional care ar fi conform inte-
reselor comerciale ale ambelor țări.
Vă rog să acceptați, Preanobile Conte, asigurarea înaltei mele considerații.
Boerescu
HHStA AR F34(SR)/Kt. 278, f. 263–264.
430
96
Bukarest, am 15. November 1879. Nr. 229/H.P. Hoyos an Haymerle
Heute endlich erhielt ich die anliegende Note 1, durch welche die fürstliche
Regierung sich bereit erklärt, die Verhandlungen bezüglich des Bahnhofes von Itzkany
wieder aufzunehmen.
Wie Euere Excellenz aus diesem Schriftstücke ersehen wollen, geht der Wunsch der
hiesigen Regierung dahin, mit der Austragung dieser Angelegenheit gleichzeitig auch die
Vereinbarungen hinsichtlich der übrigen zwei Anschlußpunkte2 einer Revision zu unter-
ziehen und im Sinne der Bestimmungen der Eisenbahn-Convention zu regeln.
In meinem ergebenen Berichte N°227/Pol. von heute habe ich mir erlaubt, die
mündlichen Erklärungen wiederzugeben, mit welchen Herr Boeresco die Übermittlung
seiner Note begleitet hat.
Der Herr Minister frug mich, ob ich glaube, daß die ungarische Regierung auf den
Vorschlag Verciorova zum gemeinsamen Bahnhofe zu machen, eingehen würde.
Ich drückte ihm hierüber meine Zweifel aus, konnte jedoch nicht umhin, ihm zuzu-
stimmen, als er auf die Übelstände hinwies, welche aus der Trennung der Bahnhöfe sowol
für beide Theile als auch für den Personen- und Waarenverkehr erwachsen. Des Bahnhofes
von Predeal erwähnte Herr Boeresco nicht und muß ich daher annehmen, daß die fürstliche
Regierung denselben in seiner jetzigen Gestaltung, nämlich als internationalen Bahnhof für
die Reisenden und deren Gepäck, aufrecht zu erhalten wünscht.
Schon seit einigen Tagen hatte ich die gegründete Vermuthung, daß die fürstliche
Regierung mit einem derartigen Vorschlage herantreten würde, und hatte ich in meinen
Gesprächen mit den maßgebenden Persönlichkeiten mehrfach Gelegenheit zu betonen, daß
bei der Zweitheilung der Monarchie eine Vermengung der Frage über die Itzkany’er Bahnhof
mit den erst kürzlich geregelten ungarisch-rumänischen Anschlußpunkten nicht recht thunlich
sei. Außerdem, sagte ich weiter, dürfte man aber nicht übersehen, daß die Eisenbahn-Con-
vention den Itzkany’er Bahnhof als einen gemeinsamen annimmt, während dies hinsichtlich
der Stationen von Verciorova und Predeal nicht der Fall ist, da dieselben zu jener Zeit noch
gar nicht gebaut waren. Erst ein späteres Übereinkommen machte den Rumänen das
Zugeständniß, daß auf den beiden letztgenannten Linien die gemeinsamen Bahnhöfe auf
diesseitigem Territorium zu erbauen seien. Dieses Übereinkommen wurde durch die
Nichteinhaltung des bedungenen Eröffnungstermines hinfällig. Man könne somit auch aus
diesem Grunde die hinsichtlich Itzkany bestehenden Verhältnisse mit jenen der zwei
übrigen Anschlußpunkte nicht äquipariren.
Indem ich Euerer Excellenz geneigte Weisungen bezüglich der neuen rumänischen
Vorschläge entgegensehe, bitte ich Hochdieselben den Ausdruck meiner tiefen Ehrfurcht zu
genehmigen.
Hoyos
HHStA AR F34(SR)/Kt. 278, f. 261–262.
1
2
Vârciorova und Predeal.
431
București, 15 noiembrie 1879. Nr. 229/H.P. Hoyos către Haymerle
Preanobile Baron,
În fine, astăzi am primit nota pe care o anexez1, prin care guvernul princiar se declară
dispus să reia negocierile legate da gara de la Iţcani.
Aşa cum va binevoi Excelenţa Voastră să vadă din acest document, dorinţa guver-
nului de aici urmăreşte ca prin rezolvarea acestei chestiuni să se obţină în acelaşi timp şi o
convenţie prin care celelalte două puncte de joncţiune2 să fie supuse unei revizuiri şi să fie
reglementate în sensul prevederilor convenţiei feroviare.
În raportul meu nr. 227/Pol. de astăzi mi-am permis să redau declaraţiile prin viu
grai cu care domnul Boerescu a însoţit remiterea notei sale
Domnul ministru m-a întrebat dacă eu cred că guvernul ungar va accepta propunerea
de a face la Vârciorova o gară comună.
În privinţa aceasta eu mi-am exprimat îndoiala, dar nu am putut să nu fiu de acord
cu el asupra aspectelor negative care ar rezulta din separarea gărilor, atât pentru ambele
părţi cât şi pentru traficul de persoane şi mărfuri. Domnul Boerescu nu a menţionat gara
de la Predeal, iar din acest motiv presupun că guvernul princiar doreşte să o păstreze în
structura ei actuală, anume ca gară internaţională pentru călători şi bagajele lor.
Deja de câteva zile, aveam presupunerea, pe deplin întemeiată, că guvernul princiar
va fi de acord cu o asemenea propunere, iar în discuţiile mele cu factorii decidenţi am avut
de mai multe ori prilejul să subliniez că, având în vedere împărţirea Monarhiei noastre în
două părţi egale, o contopire a chestiunilor legate de gara de la Iţcani cu cele abia regle-
mentate privind punctele de joncţiune ungaro-române nu este uşor realizabilă. În plus, am
afirmat eu în continuare, nu trebuie să trecem cu vederea faptul că, prin convenţia feroviară,
gara de la Iţcani este considerată ca fiind comună, în vreme ce nu la fel stau lucrurile pentru
gările de la Vârciorova şi Predeal, deoarece la vremea respectivă [a încheierii convenţiei
feroviare] acestea încă nu erau construite. Doar un acord ulterior a făcut României concesia
ca pe cele două linii, mai sus menţionate, gările comune să fie construite pe acelaşi teri-
toriu. Acest acord a devenit caduc din cauza nerespectării termenelor de dare în folosinţă.
Din acest motiv, nu se poate ca situaţia existentă la Iţcani să fie echivalată cu cea din
celelalte două puncte de joncţiune.
Aşteptând de la Excelenţa Voastră directivele privind noile propuneri româneşti,
binevoiți a accepta, Excelența Voastră, asigurarea profundei mele considerațiuni.
Hoyos
HHStA AR F34(SR)/Kt. 278, f. 261–262.
1
Nu se publică.
2
Vârciorova şi Predeal.
97
In der Stellung des hier residirenden katholischen Bischofes wird demnächst eine
Veränderung eintreten.
432
Monsignor Paoli1 war nämlich, gleich seinen Vorgängern, bisher nur Administrator
der Diocese Bucarest und bezog sich sein Bischofs-Titel lediglich auf die gleichzeitig
verwaltete Diocese Nikopolis.
Schon seit einiger Zeit war nun das Bestreben des Herrn Bischofs darauf gerichtet,
gemäß der ihm vom heiligen Stuhle dießbezüglich zugekommenen Instructionen, die rumä-
nische Regierung zu bewegen, ihn als katholischen Bischof für die Walachei oder selbst als
Erzbischof für ganz Rumänien anzuerkennen, falls er von Seiner Heiligkeit zu der einen
oder der anderen Würde erhoben werden sollte.
Die Nothwendigkeit, in dieser Hinsicht zu einer Verständigung mit der hiesigen
Regierung zu gelangen, erhielt den Character der Dringlichkeit durch den Umstand, daß
Fürst Alexander von Bulgarien seine Anwesenheit in Rom auch dazu benützte, dem heiligen
Stuhle den Wunsch zu erkennen zu geben, den Bischof-Sitz von Nikopolis durch einen
dortselbst residirenden Prälaten eingenommen zu sehen.
In Folge dessen besteht im Vatikan die Absicht, die beiden Sprengel von Nikopolis
und Bucarest von einander zu trennen, und ist in diesem Falle die Ernennung eines eigenen
Bischofes für die Walachei in Aussicht genommen.
Die Ausführung dieses Vorhabens bedingt jedoch eine Verständigung mit der
rumänischen Regierung.
Wie mir Monsignor Paoli mittheilt, hat er nun vor einigen Tagen die schriftliche
Zusicherung erhalten, daß man hier seine Ernennung zum Bischof von Bucarest gerne
sehen und er als solcher von der rumänischen Regierung anerkannt werden würde.
Dieser Beschluß wurde im Minister-Rath gefaßt und war es auch nothwendig, die
Ansicht der Synode einzuholen.
Auf diese Weise wird die Stellung der katholischen Kirche in der Walachei wesent-
lich verändert. Bisher war die katholische Geistlichkeit den Missionären gleichgestellt und
hing unmittelbar von der Propaganda2 ab. Nunmehr wird sie eine hierarchisch gegliederte,
vom Staate förmlich anerkannte Körperschaft.
Endlich ist es auch nicht zu übersehen, daß, wenn auch nicht für den Augenblick, so
doch mit der Zeit die katholische Geistlichkeit und deren Institutionen Ansprüche auf eine
Subvention von Seite des rumänischen Staates erheben dürften, wodurch nicht nur die
gedeihliche Entwicklung der katholischen Kirche hierlands gesichert wäre, sondern auch
die Zuschüße, welche dieselbe aus Österreich-Ungarn erhält, entbehrlich werden würden.
Genehmigen Euer Excellenz den Ausdurck meiner tiefen Ehrfurcht.
Hoyos

1
2
De Propaganda Fide.

Preanobile Baron!
În statutul episcopului catolic rezident aici va surveni în curând o schimbare.
433
Monseniorul Paoli1, la fel ca predecesorii săi, a fost până acum doar administrator al
diecezei Bucureştilor şi îşi datorează titlul de episcop exclusiv faptului că, în acelaşi timp,
administrează dioceza Nicopole.
De ceva timp, strădaniile domnului episcop, conform instrucţiunilor care i-au
parvenit de la Sf. Scaun, sunt îndreptate spre a determina guvernul român să-l recunoască în
calitate de episcop catolic al Valahiei sau chiar arhiepiscop pentru întreaga Românie, în
cazul în care va fi ridicat de către Sanctitatea Sa într-una sau alta dintre aceste demnităţi.
Necesitatea de a ajunge în această privinţă la o înţelegere cu guvernul de aici capătă
un caracter imperativ, deoarece Principele Alexandru al Bulgariei se foloseşte de prezenţa
sa la Roma pentru ca Sf. Scaun să-i recunoască dorinţa de a vedea episcopia de la Nicopole
preluată de unul dintre prelaţii rezidenţi acolo.
În consecinţă, există la Vatican intenţia de a separa cele două eparhii de la Nicopole şi
Bucureşti iar, în acest caz, se ia în considerare numirea unui episcop propriu pentru Valahia.
Realizarea acestei intenţii este totuşi condiţionată de o înţelegere cu guvernul român.
Aşa cum mi-a comunicat Monseniorul Paoli, acum câteva zile a primit în scris
asigurarea că numirea sa ca episcop al Bucureştilor este bine văzută şi că va fi recunoscut în
această calitate de către guvernul român.
Această decizie a fost luată în Consiliul de Miniştri şi a fost necesar să se afle şi
părerea sinodului.
În felul acesta, statutul bisericii catolice din Valahia se schimbă considerabil. Până
acum, clericii catolici erau asimilaţi cu misionarii şi depindeau nemijlocit de Propaganda2.
De acum înainte, vor fi o comunitate ierarhic structurată, recunoscută formal de către stat.
În fine, nu se poate trece cu vederea faptul că, chiar dacă nu imediat, dar cu timpul
sigur, clerul catolic şi instituţiile sale vor putea ridica pretenţia unei subvenţionări din
partea statului român, prin care se va asigura nu doar dezvoltarea amplă a bisericii catolice
de aici din ţară, dar se vor putea dispensa şi de subvenţiile pe care aceasta le primeşte din
Austro-Ungaria.
Hoyos

1
2
De Propaganda Fide.
98
Monsieur le Baron,
Mr Boeresco m’a communiqué hier la dépêche qu’il vient d’adresser aux Agents
roumains à Berlin, à Paris, à Londres et à Rome dans le but de hâter la reconnaissance de
l’indépendance de la Principauté.
« Par suite des bons offices du Cabinet Impérial et Royal, » m’a dit le Ministre, « les
Représentants de la Roumanie ont été mis à même d’aborder de nouveau cette question
434
auprès des différents Gouvernements et, d’après ce que tant Mr Liteano que Mr Calimachi
ont pu recueillir de la bouche de personnes autorisées, il paraît qu’à Berlin comme à Paris
on désirerait que le Gouvernement roumain donnât certaines déclarations relativement à
l’exécution et au développement du principe adopté par la nouvelle rédaction de l’article 7
de la Constitution.
C’est pour satisfaire à ce désir que le Cabinet de Bucarest a chargé ses Agents
auprès des quatre Puissances sus-indiquées d’exprimer au nom de leur Gouvernement la
conviction que les Pouvoirs organiques, c’est à dire le Prince, le Ministère et les corps
législatifs, emploieront l’avenir comme ils viennent d’employer le présent à assurer le
respect et à poursuivre l’application de la loi récemment votée et amèneront ainsi le dévelop-
pement graduel de cette réforme. »
Mr Boeresco m’expliqua ensuite les raisons pour lesquelles le Gouvernement
Princier devait se borner à ces assurances et ne pouvait pas prendre d’engagements formels
à ce sujet.
Un engagement n’aurait, selon le Ministre, aucune valeur aussi longtemps que la
sanction des Chambres lui ferait défaut; il ne lierait au surplus en rien les successeurs des
Ministres actuels.
En parlant des conditions dont les Puissances feront peut-être dépendre la recon-
naissance de l’indépendance, je dis à Mr Boeresco que, d’après mon opinion tout à fait
personnelle, il ne me semblait pas impossible que les Puissances signataires ne recon-
nussent la Roumanie qu’en se réservant le droit de veiller à l’application ultérieure du
principe tel que l’article 44 du traité de Berlin le réclame.
Dans sa réponse, le Ministre des Affaires Étrangères, tout en admettant qu’on fît
certaines réserves, en exclut cependant le droit d’intervention.
J’ai l’honneur de joindre ci-près copie de la dépêche susmentionnée1, bien que je
suppose que Mr Balaceano l’aura déjà communiquée à Votre Excellence.
Hoyos
1
Preanobile Baron,
Domnul Boerescu mi-a comunicat ieri conținutul depeșei pe care tocmai a trimis-o
agenților români din Berlin, Paris, Londra și Roma, cu scopul de a grăbi recunoașterea
independenței principatului.
„Drept urmare a bunelor oficii ale guvernului imperial și regal”, mi-a spus ministrul,
„reprezentanții României au fost împuterniciți să abordeze din nou această chestiune pe
lângă diferitele guverne și, potrivit informațiilor pe care atât domnul Liteanu, cât și domnul
Calimachi au putut să le afle direct de la persoanele autorizate, se pare că atât la Berlin, cât
și la Paris s-ar dori ca guvernul român să dea anumite declarații cu privire la aplicarea și la
extinderea principiului adoptat prin noua redacție a articolului 7 din Constituție.
Pentru a satisface această dorință, cabinetul de la București și-a însărcinat agenții de
pe lângă cele patru Puteri menționate mai sus de a exprima, în numele guvernului lor,
435
convingerea că puterile organice, adică principele, guvernul și corpurile legislative, vor

folosi viitorul, așa cum au utilizat și prezentul, ca să asigure respectarea legii recent votate
și ca să urmărească cu atenție aplicarea acesteia, realizând astfel implementarea graduală a
acestei reforme”.
Domnul Boerescu mi-a explicat apoi motivele pentru care guvernul princiar trebuie
să se limiteze la aceste asigurări și nu poate să își asume angajamente formale în această
privință.
Potrivit ministrului, un angajament nu ar avea nicio valoare, atâta timp cât i-ar lipsi
aprobarea Camerelor; în plus, nu i-ar condiționa sub nicio formă pe succesorii miniștrilor
actuali.
Vorbindu-i despre condițiile de care Puterile, se prea poate, vor face să depindă
recunoașterea independenței, i-am spus domnului Boerescu că, după opinia mea cu totul
personală, nu mi se pare imposibil că Puterile semnatare nu vor recunoaște România decât
rezervându-și dreptul de a veghea la aplicarea ulterioară a acestui principiu, așa cum o cere
articolul 44 al Tratatului de la Berlin.
În răspunsul său, ministrul Afacerilor Străine, chiar dacă a admis că se puteau
exprima anumite rezerve [de către Marile Puteri], a exclus totuși dreptul de intervenție.
Am onoarea să anexez la acest raport o copie a depeșei menționate mai sus1, deși
presupun că domnul Bălăceanu a comunicat-o deja Excelenței Voastre.
Hoyos
1
Nu se publică.
99
Bukarest, am 2. Dezember 1879. Nr. 241/Polit. Hoyos an Haymerle
Durch den gehorsamsten Bericht vom 22. v. Mts Z. 233/pol. habe ich Eurer
Excellenz die Übersetzung eines Aufrufes vorzulegen mir erlaubt, welcher die Einleitung
von Sammlungen behufs Gründung rumänischer Kirchen und Schulen in den Balkan-
Ländern bezweckt.
Seither sind die Herren G. Kitso, G. Goga, V.A. Urechia und G. Missail mit dem
anliegenden Schreiben an die Öffentlichkeit getreten, um als Exekutiv-Comité der übrigens
noch zu gründenden Gesellschaft für macedo-rumänische Cultur die gleichfalls in
französischer Übersetzung anverwahrten Statuten zur Kenntniß des Publikums zu bringen
und dasselbe zur Theilnahme an diesem nationalen Werke aufzufordern.
In so lange die in Rede stehende Gesellschaft ihre Thätigkeit innerhalb der durch die
Statuten gesteckten Grenzen entfalten wird, so läßt sich formell wohl nichts gegen dieselbe
einwenden, sollte aber der dermalen angegebene Zweck, wie mein türkischer College
meint, nur der Deckmantel einer politischen Propaganda sein, die man im größeren Style
ins Werk zu setzen beabsichtigt, so könnten hierdurch nicht nur neue Complicationen für
436
die Türkei entstehen, es würde sich auch um die Frage handeln, ob die Ausbreitung derartiger
Ideen nicht die österreichisch-ungarische Intereßen-Sphäre tangiren würde.
Ich halte es demnach für meine Pflicht, der Entwicklung dieser Bewegung, welche
vorläufig allerdings nur die rumänischen Stammes-Brüder in der Türkei betrifft, aber
leicht auf alle außerhalb des Fürstenthums lebende Rumänen ausgedehnt werden könnte,
meine vollste Aufmerksamkeit zu schenken und in dieser Hinsicht mit meinem türkischen
Collegen, der sich die Überwachung der zu Gunsten der Macedo-Rumänen oder Kutzo-
Walachen inszenirten Demonstrationen sehr angelegen sein läßt, in steter Fühlung zu
bleiben.
Hoyos

București, 2 decembrie 1879. Nr. 241/Polit. Hoyos către Haymerle
Preanobile Baron!
Prin raportul meu din ziua de 22 a lunii trecute nr. 233, mi-am permis să prezint
Excelenţei Voastre traducerea unui apel care urmăreşte iniţierea de colecte în scopul
întemeierii de biserici şi şcoli româneşti în Balcani.
De atunci domnii G. Chiţu, G. Goga, V.A. Urechia şi G. Missail s-au prezentat cu
apelul în cauză în faţa opiniei publice, pentru ca, în calitatea lor de comitet executiv al
societăţii culturale macedo-române, care urmează să se întemeieze, să aducă la cunoştinţa
publicului statutele societăţii inclusiv în traducere franceză şi să solicite participarea
acestuia la o astfel de operă naţională.
În măsura în care societatea în cauză îşi va desfăşura activitatea în cadrul limitelor
fixate prin statute, nu se va putea obiecta nimic împotriva ei, dar dacă, aşa cum afirmă
colegul meu turc, scopurile asumate sunt doar camuflarea unei acţiuni de propagandă
politică, ce urmează a fi desfăşurată pe picior mare, nu numai că ar putea rezulta astfel noi
complicaţii pentru Turcia, dar se va ridica şi problema dacă nu cumva răspândirea unor
asemenea idei nu va atinge şi sfera intereselor austro-ungare.
Din acest motiv, consider că este de datoria mea să urmăresc cu toată atenţia dezvol-
tarea acestei mişcări, care deocamdată, fireşte, nu îi vizează decât pe fraţii de neam
românesc din Turcia, dar care se poate extinde uşor la toţi românii care trăiesc în afara
principatului, şi, în acest sens, voi rămâne în permanentă legătură cu colegul meu turc, care
este foarte interesat de supravegherea demonstraţiilor puse în scenă în favoarea macedo-
românilor sau cuţo-vlahilor.
Hoyos

437
100
Bukarest, am 28. Jänner 1880. Nr. 12B/Polit., vertraulich. Hoyos an Haymerle
Graf Dubsky1 ist am 25ten hier eingetroffen und hat gestern früh seine Reise nach
Constantinopel fortgesetzt.
Im Laufe des vorgestrigen Tages begab ich mich mit ihm zu den Herrn Ministern
Bratiano und Boeresco, welche jedoch eben einem Minister-Rathe beiwohnten und sohin
nicht zu sprechen waren.
Herr Bratiano suchte mich in Folge dessen im Laufe des Nachmittags auf und
drückte mir sein Bedauern aus, den neuernannten Vertreter Österreich-Ungarns bei der
Pforte nicht gesehen zu haben, denn auch sein Gegen-Besuch war erfolglos geblieben.
Sei es nun, daß Herr Bratiano voraussetzte, ich müßte im Besitze besonderer
Neuigkeiten sein, die er mir auf diese Weise entlocken wollte, oder hatte er seiner Seits
allarmirende Nachrichten erhalten, seine Sprache drückte immerhin die Besorgniß aus, daß
der europäische Friede in nächster Zeit gestört werden könnte.
In Beantwortung seiner Frage, ob ich glaube, daß wir den nächsten zwei Jahren mit
Ruhe entgegensehen könnten, erwiderte ich, daß sowol das innige Verhältniß zwischen
Österreich-Ungarn und Deutschland als auch der Umstand, daß diejenige Macht, der man
den Frieden gefährdende Absichten zuschreibe, noch an zu vielen Wunden blutete2, um
eine Aggreßion ihrer Seits sobald befürchten zu müßen, zur Hoffnung berechtigen, den
Frieden erhalten zu sehen.
Der Minister-Präsident machte dagegen die Einwendung, daß man in derlei Dingen
nicht nach den Regeln der Logik urtheilen könne. Ein Beweis dessen sei das Vorgehen
Rußlands im Jahre 1853. Ohne auch nur eines einzigen Bundesgenoßen sicher zu sein, habe
damals diese Macht den Krieg unternommen. Es gebe Viele welche der Ansicht sind, daß
ein europäischer Krieg vor der Thüre stehe, und nachdem in solchen Fällen die Kleinen
immer geopfert werden, so müße ich es begreiflich finden, daß Rumänien sich mit dieser
Frage lebhaft beschäftige.
Die Überzeugung stehe jedoch fest bei ihm, daß das heutige Frankreich sich zu einer
Allianz mit Rußland nicht verleiten laßen werde. Er kenne die Franzosen zu genau, um
nicht wissen, daß sie die Erfahrungen des Jahres 1870 sich zu Nutzen gemacht haben und
daß die erlittenen ungeheuren Opfer an Blut und Geld ihnen viel lebhafter vor Augen stehen
als die Gelüste nach einer revanche, ein Schlagwort welches heute jedwede Bedeutung
verloren habe.
Hoyos

1
Viktor Dubský von Třebomyslice. Ab Februar 1880 war er Botschafter Österreich-Ungarns im
Osmanischen Reich.
2
Verweis auf Russland.
438
București, 28 ianuarie 1880. Nr. 12B/Polit., confidențial. Hoyos către Haymerle
Preanobile Baron!
Contele Dubský1 a sosit aici pe data 25, iar ieri dis-de-dimineaţă şi-a continuat
călătoria spre Constantinopol.
În cursul zilei de alaltăieri, m-am dus cu el la domnii miniştri Brătianu şi Boerescu,
care însă tocmai participau la un consiliu de miniştri şi, din acest motiv, nu s-a putut vorbi cu ei.
În schimb domnul Brătianu m-a căutat în cursul după-amiezii şi mi-a exprimat
regretul său că nu l-a putut vedea pe nou numitul reprezentant al Austro-Ungariei la Poartă
pentru că şi contra vizita sa a rămas fără rezultat.
Fie că domnul Brătianu presupunea că aş fi în posesia unor noutăţi speciale, pe care
spera să le obțină în felul acesta de la mine, fie primise chiar el veşti alarmante, vorba sa
exprima evident îngrijorarea că pacea europeană va fi în curând perturbată.
Răspunzând la întrebarea sa dacă eu cred că putem privi cu calm spre următorii doi
ani, i-am răspuns că atât legăturile strânse dintre Austro-Ungaria şi Germania, cât şi faptul
că acea Putere căreia i se atribuie intenţii care ar putea periclita pacea sângerează încă din
multe răni2, ca să ne putem teme prea curând de vreo agresiune din partea ei, îndreptăţesc
speranţa de a vedea pacea menţinându-se.
Președintele de Consiliu a venit cu obiecţia că în astfel de lucruri nu poţi judeca
după regulile logicii. O dovadă în acest sens ar fi modul în care a procedat Rusia în anul
1853. Fără a fi sigură măcar de vreun aliat, această putere a pornit războiul. Există mulţi
care sunt de părere că un război european bate la uşă şi, pentru că în asemenea cazuri cei
mici sunt întotdeauna sacrificaţi, trebuie să înţeleg faptul că România este preocupată intens
de această chestiune.
El este, totuşi, ferm convins că Franţa de astăzi nu se va lăsa antrenată într-o alianţă
cu Rusia. El îi cunoaşte prea bine pe francezi ca să nu ştie că şi-au însuşit experienţa anului
1870 şi că uriaşele pierderi suferite în sânge şi în bani le stau mai viu înaintea ochilor decât
poftele de revanşă, o lozincă ce astăzi şi-a pierdut orice semnificaţie.
Hoyos
1
Viktor Dubský von Třebomyslice. Începând cu luna februarie 1880, a fost ambasador al Austro-
Ungariei în Imperiul Otoman.
2
Referire la Rusia.
101
Bukarest, am 10. Februar 1880. Nr. 17A–D/Polit. Hoyos an Haymerle
Monsieur le Baron,
Je me suis empressé de communiquer ce matin à Mr Bratiano le contenu du
télégramme que Votre Excellence m’a fait l’honneur de m’adresser dans la soirée d’hier au
sujet des appréhensions manifestées par le Gouvernement Princier de voir les Puissances
mettre certaines conditions et réserves à la reconnaissance de la Roumanie.
439
J’avais été à même de faire dans ces derniers jours l’observation que tant le Prince
que ses conseillers étaient vivement préoccupés de la tournure que semblait prendre la
question de la reconnaissance. Voici comment Mr Bratiano m’expliqua les raisons qui,
selon lui, donnaient à la situation du moment un caractère tout exceptionnel de gravité.
« Si les Puissances, » me dit le Ministre, « mettent des conditions et des réserves à
la reconnaissance de l’Indépendance roumaine, nous n’avons que le choix entre les deux
alternatives suivantes. Ou bien nous devrions nous retirer ou bien nous serions obligés de
leur répondre par une protestation catégorique. Je n’ai pas besoin de Vous développer les
conséquences auxquelles on arriverait dans l’un comme dans l’autre cas. En nous brouillant
avec l’occident, nous serions fatalement amenés à nous unir à ceux qui ont intérêt à défaire
ce qui a été conclu à Berlin.
De nous pousser dans cette voie serait non seulement un acte injuste, car nous avons
accompli ce qui était humainement possible de faire; ce serait en même temps un acte
imminemment impolitique. »
Mr Bratiano me parla ensuite des intrigues et manigances du parti russe, qui com-
mençait à jeter le masque et à proclamer ouvertement ce qui jusqu’à présent avait été ourdi
en secret.
Pour bien me convaincre que ce qu’il me disait était plus qu’un épouvantail dont il
se servait pour les besoins de sa cause, mon interlocuteur me raconta les faits suivants.
Des lettres qui lui arrivaient de Moldavie et notamment du Préfet de Jassy1, qui par
parenthèse n’était pas un rouge pur2, ne lui laissaient aucun doute que le Prince G. Sturdza3
conspirait directement avec la Russie et qu’il s’agissait en premier lieu de renverser le
Prince Charles. Ce même Prince G. Sturdza lui avait été dans ces derniers temps vivement
recommandé par Mr Jacobson, chargé d’Affaires de Russie, pour le Ministère de la guerre
et le Gérant du Consulat russe à Jassy, Mr Kazarinoff, a pris il y a quelques jours, dans un
lieu public et devant des témoins, ouvertement la défense du Prince G. Sturdza.
La Russie, en plaçant ce personnage officiellement sous son patronage, n’hésite
donc plus à se mettre en contradiction ouverte avec le traité de Berlin et Mr Bratiano y voit
une preuve de plus que cette Puissance nourrit des desseins belliqueux.
Les informations qu’il tient de la bouche même du Prince de Bulgarie confirment le
Ministre dans cette conviction. Il tire de ces informations la conclusion que la Russie se
soucie fort peu d’établir un état de choses stable en Bulgarie; tout ce qu’elle demande, c’est
d’y créer une armée dont elle pourra disposer à son gré quand le moment en sera venu.
Le Prince de Bulgarie lui aurait en effet avoué que rien ne se consolidait en
Bulgarie, l’armée exceptée, dont l’organisation avait fait de véritables progrès grâce aux
220 officiers russes qui y fonctionnaient comme instructeurs.
Je répondis à Mr Bratiano que, tout en convenant que la Russie disposait d’un
puissant moyen d’agitation tant que la question de la reconnaissance ne serait pas un fait
accompli, je ne pouvais cependant pas voir la situation aussi grave que le Ministre me
l’avait dépeinte, même en admettant que les efforts du Gouvernement Impérial et Royal
d’amener les trois Cabinets en cause à n’exprimer leurs observations que sous forme de
vœux ne fussent pas couronnés de succès. Il était évident que le Gouvernement roumain ne
pouvait pas s’attendre à une reconnaissance pure et simple et qu’il fallait reprendre les
pourparlers là où ils en étaient restés lorsque la question du rachat des chemins de fer avait
arrêté leur continuation; que, du reste, le Cabinet de Bucarest avait lui-même tellement
conscience de la perfectibilité de l’œuvre des Chambres relativement à la révision de l’art. 7,
qu’il avait cru, il y a peu de semaines, devoir donner à ce sujet des assurances assez
précises au Gouvernement italien.
440
Mr Bratiano m’interrompit à ce moment en s’écriant que Mr Esarco4 avait commis

une félonie qu’on n’avait passée sous silence que par la raison qu’on voulait éviter un
scandale.
À ma demande de me préciser exactement ce qui avait tant alarmé le Ministère Princier,
le Président du Conseil me dit que, samedi dernier, une dépêche de Mr Balatschano, qui ne
contenait du reste que des « à peu près », avait été la première cause de l’émotion. Presque
simultanément, Mr de Bacourt communiqua un télégramme de Mr de Freycinet par lequel il
demandait des explications sur le terme « droits acquis »; il contenait en même temps la
déclaration que le Cabinet de l’Élysée n’admettrait jamais qu’on traitât les français en
Roumanie autrement que sur un pied de parfaite égalité.
C’est par suite de cette communication de la part du Gouvernement français que
M Bratiano télégraphia à Mr Balatschano.
r
Lui ayant demandé si la réponse de Votre Excellence que je venais de lui transmettre
concordait avec le rapport de l’Envoyé roumain sur l’entretien qu’il avait eu avec Elle, mon
interlocuteur me répliqua que Mr Balatschano avait, évidemment dans le but de le calmer,
rendu encore plus rassurantes les confidences de Votre Excellence. Il convint que beaucoup
dépendrait de la forme dans laquelle les Puissances présenteraient leurs observations et que,
si elles les formulaient comme vœux, l’effet qu’il redoutait se trouverait certainement
atténué. Mr Bratiano me déclara aussi qu’il n’était pas de ceux qui croyaient que l’entente
entre les Puissances pouvait s’établir dans les 24 heures, qu’il se résignait d’attendre encore
et qu’il saura avoir raison des impatients, pourvu toutefois que le résultat final fût
acceptable.
Hoyos
1
Leon C. Negruzzi, Präfekt von Iași von Juli 1879 bis April 1880.
2
Er war konservativ gesinnt.
3
Fürst Grigore M. Sturdza, der Sohn des ehemaligen Herrschers der Moldau Mihail Sturdza. In
seinen Parlamentsreden kritisierte er die Innen- und Außenpolitik von Fürst Carol heftig. Er gründete die
National-Demokratische Partei, eine kurzlebige und schlecht organisierte Gruppierung, welche für eine
außenpolitische Anlehnung Rumäniens an Russland eintrat.
4
Constantin Esarcu, rumänischer diplomatischer Agent in Rom. Bezüglich des diplomatischen
Zwischenfalls, in den er verwickelt war und der zeitgleich mit der Anerkennung der Unabhängigkeit Rumä-
niens durch Italien Anfang Dezember 1879 erfolgte, siehe: IRD–DD, Dok. Nr. 234, S. 600–604.
București, 10 februarie 1880. Nr. 17A–D/Polit. Hoyos către Haymerle

Preanobile Baron,
M-am grăbit să îi comunic azi dimineață domnului Brătianu conținutul telegramei
pe care Excelența Voastră mi-ați făcut onoarea să mi-o trimiteți ieri seară cu privire la
temerile manifestate de către guvernul princiar în sensul că Puterile vor lega recunoașterea
României de anumite condiții și rezerve.
Am putut să fac, zilele trecute, constatarea că atât Principele, cât și consilierii săi
sunt foarte îngrijorați de evoluția aparentă a chestiunii recunoașterii. Iată cum domnul
Brătianu mi-a explicat motivele care, după opinia sa, conferă situației actuale un caracter de
gravitate excepțională.
441
„Dacă Puterile”, mi-a spus ministrul, „leagă recunoașterea independenței române de

anumite condiții și rezerve, nu avem de ales decât între următoarele două alternative. Fie ar
trebui să ne retragem, fie vom fi obligați să le răspundem printr-un protest categoric. Nu
este nevoie să vă expun pe larg consecințele niciuneia dintre aceste alternative. Certându-ne
cu Occidentul, am fi sortiți să ne unim cu cei care au interes să distrugă ceea ce a fost
încheiat la Berlin.
Nu ar fi doar o acțiune nedreaptă să fim împinși în această direcție, căci am înde-
plinit tot ce era omenește posibil; ar mai fi, în același timp, și o acțiune cu totul nepolitică”.
Domnul Brătianu mi-a vorbit apoi despre intrigile și uneltirile partidului rusesc, care
începe să-și dea jos masca și să proclame deschis ceea ce urzise până acum în taină.
Pentru a mă convinge că ceea ce îmi spune nu este doar o sperietoare pe care o
folosește pentru necesitățile cauzei sale, interlocutorul mi-a povestit următoarele fapte.
Scrisori care îi sosesc din Moldova și, îndeosebi, de la prefectul de Iași1, care, între
paranteze fie spus, nu este un „roșu” pur2, nu i-au lăsat nicio îndoială asupra faptului că
Prințul G. Sturdza3 uneltește direct cu Rusia și că este vorba în primul rând de a-l detrona
pe Principele Carol. Același prinț G. Sturdza i-a fost, în ultimul timp, recomandat insistent
de către domnul Jacobson, însărcinatul cu afaceri al Rusiei, pentru Ministerul de Război, iar
girantul consulatului rus de la Iași, domnul Kazarinov, i-a luat deschis, acum câteva zile, în
public și în prezența unor martori, apărarea Prințului G. Sturdza.
Luând această persoană, în mod oficial, sub patronajul său, Rusia nu mai ezită,
așadar, să se pună fățiș în contradicție cu Tratatul de la Berlin, iar domnul Brătianu vede în
aceasta o dovadă suplimentară că această Putere are intenții războinice.
Informațiile pe care le are, în mod direct, de la însuși Principele Bulgariei îl întăresc
pe ministru în această convingere. Din aceste informații, ministrul trage concluzia că Rusiei
puțin îi pasă să creeze o situație stabilă în Bulgaria. Rusia nu cere decât să creeze acolo o
armată pe care o va putea folosi după bunul său plac atunci când va veni momentul.
Principele Bulgariei, într-adevăr, i-ar fi mărturisit că nimic nu se consolidează în
Bulgaria, cu excepția armatei, a cărei organizare a făcut progrese reale datorită celor 220 de
ofițeri ruși care funcționează acolo drept instructori.
I-am răspuns domnului Brătianu că sunt de acord că Rusia dispune de un instrument
puternic de agitație cât timp chestiunea recunoașterii nu este un fapt împlinit, dar că nu pot
totuși să consider situația ca fiind atât de gravă pe cât mi-a descris-o ministrul, chiar dacă
puteam admite că eforturile guvernului imperial și regal de a convinge cele trei cabinete în
cauză să-și exprime observațiile doar sub formă de dorințe nu ar fi încununate de succes.
Este evident că guvernul român nu poate să se aștepte la o recunoaștere pur și simplu și că
acesta trebuie să reia negocierile din punctul, unde au rămas atunci când chestiunea răscum-
părării căilor ferate a oprit continuarea lor. I-am mai spus că, de altminteri, guvernul de la
București este el însuși atât de conștient de perfectibilitatea operei Camerelor cu privire la
revizuirea articolului 7, încât a crezut de cuviință, acum câteva săptămâni, că trebuie să dea
asigurări destul de precise în această privință guvernului italian.
În acel moment, domnul Brătianu m-a întrerupt, strigând că domnul Esarcu4 a comis
un act de trădare, care a fost trecut sub tăcere din singurul motiv că s-a dorit evitarea unui
scandal.
Când l-am rugat să-mi precizeze exact ce a alarmat atât de mult guvernul princiar,
președintele consiliului de miniștri mi-a răspuns că, sâmbăta trecută, o depeșă a domnului
Bălăceanu, care cuprindea, de altfel, doar chestii vagi, a reprezentat primul motiv de
neliniște. Aproape în același timp, domnul de Bacourt a transmis o telegramă a domnului de
Freycinet, prin care acesta cerea explicații cu privire la termenul „drepturile dobândite”.
442
Totodată, aceasta conținea declarația cabinetului de la Élysée că nu se va admite niciodată

ca francezii din România să fie tratați altfel decât pe picior de perfectă egalitate.
Anume drept urmare a acestui mesaj din partea guvernului francez, domnul Brătianu
i-a telegrafiat domnului Bălăceanu.
După ce l-am întrebat dacă răspunsul Excelenței Voastre, pe care tocmai i-l transmi-
sesem, corespunde raportului trimisului român despre convorbirea pe care acesta a avut-o
cu dumneavoastră, interlocutorul meu mi-a răspuns că domnul Bălăceanu, cu scopul vădit
de a-l calma, interpretase într-un mod chiar mai liniștitor confidențele Excelenței Voastre.
Ministrul a fost de acord că mult va depinde de forma sub care Puterile își vor prezenta
observațiile și că, dacă le vor formula drept dorințe, efectul de care se temea va fi, desigur,
atenuat. Domnul Brătianu mi-a declarat, de asemenea, că nu face parte dintre oamenii care
cred că o înțelegere între Puteri poate fi realizată în termen de 24 de ore. El a afirmat că se
resemnează să mai aștepte și că el va reuși să înfrângă rezistența nerăbdătorilor, însă doar
cu condiția ca rezultatul final să fie acceptabil.
Hoyos
1
Leon C. Negruzzi, prefect de Iași în perioada iulie 1879–aprilie 1880.
2
Era de orientare conservatoare.
3
Prințul Grigore M. Sturdza, fiul fostului domnitor al Moldovei, Mihail Sturdza. În discursurile sale
în Parlament, a criticat vehement politica internă și externă a principelui Carol. A înființat Partidul Național-
Democratic, o formațiune efemeră și slab organizată, care promova reorientarea politicii externe românești
către Rusia.
4
Constantin Esarcu, agent diplomatic român la Roma. Pentru un incident diplomatic în care a fost
implicat, incident care a coincis cu recunoașterea de către Italia a independenței României la începutul lunii
decembrie 1879, a se vedea: IRD–DD, doc. nr. 234, p. 600–604.
102
Bukarest, am 10. Februar 1880. Nr. 17C/Polit., vertraulich. Hoyos an Haymerle
Fürst Alexander von Bulgarien hielt sich auf der Durchreise nach Petersburg durch
drei Tage hier auf.
Obwol Höchstderselbe während seines Aufenthaltes mit Ausnahme des Herrn
Bratiano keine offizielle Persönlichkeit empfing und auch die Aufwartung des diplo-
matischen Corps dankend ablehnte, hatte ich doch Gelegenheit, mehrmals mit S r Hoheit
zusammenzukommen und hatte ich auch auf seinen Wunsch mit Demselben eine Unter-
redung unter vier Augen, welche ungefähr eine Stunde währte.
Fürst Alexander von Hessen1 war mir während meiner zweijährigen Gestion in
Darmstadt stets sehr gnädig und gewogen gewesen und auch der Sohn erinnerte sich meiner
aus seiner Knabenzeit her. Ich glaube daher, die besondere Liebenswürdigkeit, welche der
Fürst von Bulgarien mir gegenüber an den Tag legte, ebenso sehr diesen Erinnerungen als
meiner offiziellen Eigenschaft zuschreiben zu sollen.
443
Auf die Gefahr hin Bekanntes zu wiederholen, erlaube ich mir im Nachstehenden
die Äußerungen des Fürsten Alexander wiederzugeben.
Der junge Fürst fing damit an, von den Schwierigkeiten seiner Lage zu sprechen.
Dieselben ließen sich auf drei Ursachen zurückführen. Auf die territoriale Begrenzung des
heutigen Bulgarien; auf den tiefen Haß der christlichen Bevölkerung gegen die Türken;
endlich auf die systematisch betriebenen Wühlereien der Moskauer Parthei sowie die
predominirende Einflußnahme2, welche das offizielle Rußland für sich beansprucht.
Was den ersten Punkt betrifft, so habe er dem Grafen Andrássy sowie Lord Beaconsfield3
versprochen, er werde den Berliner Vertrag bis zu dem Augenblick respektiren, wo dieß
nicht mehr möglich sein werde. Denn es könne nicht angenommen werden, daß die Verei-
nigung Ost-Rumeliens und Bulgariens auf die Dauer aufzuhalten sei.
Vorläufig aber sei er bemüht, allen jenen Bestrebungen, welche auf die baldige
Erreichung dieses noch ferne zu haltenden Zieles gerichtet sind, energisch entgegenzutreten.
Er könne sich jedoch nicht verhehlen, daß er durch eine derartige Haltung immer
mehr an Popularität einbüße, die im gleichen Maße auch durch den Umstand gefährdet
werde, daß er gemäß des Berliner Vertrages bestrebt sein müße, den Türken Schutz und
Gerechtigkeit widerfahren zu laßen.
Er sei sonach der beiden Hauptmittel beraubt, sich und seine Regierung zu conso-
lidiren, denn nur Derjenige, welcher die Bildung von Groß-Bulgarien und gleichzeitig die
Unterdrückung der bisherigen Herrn des Landes zu den Angelpunkten seiner Politik
machen würde, könnte auf Erfolg rechnen.
Hier käme noch als ein fernerer Stein des Anstoßes die Verfaßung4 hinzu, welche
einen Nihilisten in General-Adjutanten-Uniform zum Autor habe. Dieses Unding hätte von
allem Anfange an seine Aufgabe wesentlich erschwert und wäre es nicht genug zu
bedauern, daß die Ausarbeitung einer Constitution der Fürstenwahl vorhergegangen sei.
Alle diese erwähnten Übelstände wären jedoch noch zu überwinden und er glaube,
daß er schließlich mit den Bulgaren doch fertig werden würde, wenn ihn nicht die Russen
daran verhinderten. Gegen den rußischen Einfluß anzukämpfen sei er unvermögend.
Alle Agitatoren, die jetzt das große Wort führten und während des Krieges hübsch
fern vom Schuße geblieben wären, seien russische Kreaturen, zumeist auf russische
Staatskosten erzogen und herangebildet.
Versuche er gegen diese Sippe vorzugehen, so zeihe man ihn sofort des Undankes
gegen Rußland. Er wiße nun zur Genüge, was es heiße, einer Macht verpflichtet zu sein.
Dabei fehle es ihm an geeigneten Männern, um eine Regierung zu bilden, welche nur
halbwegs ihrer Aufgabe gewachsen wäre. Die bessern Elemente seien alle in Ost-Rumelien,
da es dort noch ein Volk zu befreien gibt. Auf diese Weise war er genöthigt, ganz „furcht-
bare Kerle“ zu Ministern zu machen.
So offen sich Fürst Alexander über die Zustände in Bulgarien aussprach, so vermied
er doch ein näheres Eingehen auf den Zweck seiner Petersburger Reise und betonte nur
wiederholt, daß es ihm sehr daran gelegen sei, noch vor dem Anfang der Festlichkeiten dort
einzutreffen5, da er Vieles zu besprechen habe. Sind einmal die andern Gäste in Petersburg
versammelt, so könne er nicht mehr hoffen angehört zu werden.
Im Laufe unseres Gespräches hob der Fürst von Bulgarien besonders hervor, wie
dankbar er dem k. u. k. Cabinete für seine wohlwollende Haltung sei; wie gut er sich bei
seiner Anwesenheit in Wien mit dem Grafen Andrássy verstanden habe und mit welcher
Zuversicht er darauf baue, bei Eurer Excellenz dieselben Gesinnungen anzutreffen.
Das innige Verhältniß zwischen Österreich-Ungarn und Deutschland berührend,
bemerkte der Fürst, daß die Wirkung des im September vollzogenen engen Anschlußes
444
dieser beiden Mächte6 sich sofort in Sofia fühlbar gemacht habe und bis in seine nächste
Umgebung hinauf zu mancher Enttäuschung Anlaß gegeben habe.
Hoyos
1
Alexander von Hessen-Darmstadt (1823–1888). Deutscher Fürst, der sich im Dienste von Zar
Nikolaus I. befand und in den Rang eines Generals aufstieg. Im Jahr 1851 ging er eine morganatische Ehe mit
Julia Hauke ein, der Ehrendame seiner Schwester, welche 1841 den zukünftigen Zar Alexander II. geheiratet
hatte. Im Jahr 1858 erhob der Großherzog von Hessen Ludwig III. seine Schwägerin Julia in den Rang einer
Fürstin von Battenberg. Alexander von Hessen und Julia von Battenberg hatten fünf Kinder, darunter der
zukünftige Fürst Bulgariens Alexander von Battenberg.
2
[in Bulgarien].
3
Benjamin Disraeli.
4
Die Verfassung von Tarnowo von April 1879, bei deren Entwurf der damalige Statthalter Bulgariens,
der russische General Dondukow-Korsakow eine wichtige Rolle spielte.
5
Zum fünfundzwanzigjährigen Jubiläum der Herrschaft Alexanders II.
6
Am 7. Oktober 1879 wurde ein Geheimbündnis zwischen Deutschland und Österreich-Ungarn
abgeschlossen.
București, 10 februarie 1880. Nr. 17C/Polit., confidențial. Hoyos către Haymerle

Preanobile Baron!
În drumul său spre Petersburg, Principele Alexandru al Bulgariei s-a oprit trei zile aici.
Deşi, în timpul şederii sale, augustul oaspete nu a primit nicio personalitate oficială,
cu excepţia domnului Brătianu, şi chiar şi omagiile corpului diplomatic au fost refuzate cu
mulţumiri, eu am avut de mai multe ori prilejul să mă întâlnesc cu Alteţa Sa, iar la dorinţa
acestuia am avut cu el o întrevedere între patru ochi care a durat aproape o oră.
În timpul celor doi ani de serviciu pe care i-am petrecut la Darmstadt, Principele
Alexander von Hessen1 a fost mereu foarte binevoitor faţă de mine, iar fiul său şi-a amintit
că m-a cunoscut în vremea copilăriei sale. Din acest motiv cred că bunăvoinţa specială pe
care Principele Bulgariei a manifestat-o faţă de mine se datorează la fel de mult atât
amintirilor sale cât şi calităţii mele oficiale.
Cu riscul de a repeta nişte lucruri cunoscute, îmi permit ca, în cele ce urmează, să
redau declaraţiile Principelui Alexandru.
Tânărul principe a început prin a vorbi despre greutăţile situaţiei sale. Acestea sunt
legate de trei cauze: de delimitările teritoriale ale Bulgariei de astăzi, de ura profundă a popu-
laţiei creştine faţă de turci şi, în fine, de intrigile practicate sistematic de către partidul
moscovit, precum şi de influenţa predominantă pe care Rusia oficială o revendică pentru sine2.
În ceea ce priveşte primul punct, el a promis atât Contelui Andrássy precum şi
lordului Beaconfield3 că va respecta tratatul de la Berlin până în momentul când acest lucru
nu va mai fi cu putinţă, pentru că nu se poate presupune că unirea Rumeliei Orientale cu
Bulgaria poate fi împiedicată pe termen lung.
Deocamdată însă, el se străduieşte să se opună energic tuturor acestor năzuinţe, care
sunt îndreptate spre atingerea acestui ţel încă îndepărtat.
Totuşi, el nu poate ignora faptul că, printr-o asemenea atitudine, el pierde tot mai
mult din popularitate, care, în egală măsură, îi este primejduită prin aceea că, în confor-
445
mitate cu prevederile Tratatului de la Berlin, el trebuie să se străduiască să le asigure

turcilor protecţie şi dreptate.
În felul acesta, el ar fi lipsit de cele două mijloace principale care i-ar putea
consolida domnia, pentru că numai acela care ar face din constituirea Bulgariei Mari şi din
asuprirea foștilor stăpâni ai țării punctele de bază ale politicii sale ar putea conta pe succes.
La aceasta se mai adaugă încă o piatră de încercare, Constituţia4, al cărei autor este
un nihilist în uniformă de general adjutant. Această monstruozitate i-a îngreunat enorm de
la bun început misiunea şi nu se poate deplânge îndeajuns faptul că elaborarea unei consti-
tuţii a precedat alegerea de principe.
Toate relele menţionate ar putea fi totuşi depăşite şi el crede că, în cele din urmă, o
va scoate la capăt cu bulgarii, dacă nu îl vor împiedica ruşii. Împotriva influenţei ruseşti nu
are cum să lupte.
Toţi agitatorii, care sunt acum purtători de cuvânt şi care în timpul războiului au stat
frumos departe de gloanţe, sunt creaturile ruşilor, cei mai mulţi crescuţi şi instruiţi pe
cheltuiala statului rus.
Dacă ar încerca să treacă la acţiune împotriva acestor indivizi ar fi acuzat imediat de
nerecunoştinţă faţă de Rusia. El ştie prea bine ce înseamnă să fii îndatorat unei Mari Puteri.
În plus, îi lipsesc oamenii potriviţi pentru formarea unui guvern care să fie măcar pe
jumătate la înălţimea sarcinilor asumate. Elementele cele mai bune se află toate în Rumelia
Orientală, pentru că acolo există un popor care trebuie eliberat. În aceste condiţii, a fost silit
să formeze guvernul cu nişte „indivizi absolut îngrozitori”.
Oricât de deschis a vorbit Principele Alexandru despre situaţia din Bulgaria, el a
evitat totuşi să discute mai pe larg despre scopul călătoriei sale la Petersburg şi doar a
subliniat, în repetate rânduri, faptul că ţine foarte mult să ajungă acolo înainte de începerea
festivităţilor5, pentru că are multe lucruri de discutat. De îndată ce se vor aduna la Petersburg
toţi ceilalţi oaspeţi, nu mai poate spera să fie ascultat.
În cursul discuţiei noastre, Principele Bulgariei a subliniat în mod special cât este el
de recunoscător cabinetului i. și r. pentru atitudinea sa binevoitoare, cât de bine s-a înţeles
cu Contele Andrássy în timpul şederii sale la Viena şi cu câtă încredere se bazează pe faptul
că împărtășește aceleaşi concepţii ca şi Excelenţa Voastră.
Abordând raporturile strânse dintre Austro-Ungaria şi Germania, Principele a precizat
că efectul apropierii realizate în septembrie6 între aceste două Puteri s-a simţit imediat la
Sofia şi până în anturajul său intim a fost prilej pentru o serie de dezamăgiri.
Hoyos

1
Alexander von Hessen-Darmstadt (1823–1888), prinţ german, care a fost în serviciul ţarului Nicolae I,
ajungând la gradul de general. În 1851, s-a căsătorit morganatic cu Julia Hauke, domnişoară de onoare
a surorii sale, care, în 1841, se căsătorise cu viitorul ţar Alexandru II. În 1858, marele duce de Hessen, Ludwig III,
a ridicat-o pe cumnata sa Julia la rang de prinţesă von Battenberg. Alexander von Hessen şi Julia von
Battenberg au avut cinci copii, printre care şi viitorul principe al Bulgariei, Alexander von Battenberg.
2
[în Bulgaria].
3
Benjamin Disraeli.
446
4
Constituţia de la Târnovo din aprilie 1879, în elaborarea căreia un rol important l-a avut guver-
natorul de atunci al Bulgariei, generalul rus Dondukov-Korsakov.
5
Legate de aniversarea unui sfert de secol de domnie a ţarului Alexandru II.
6
La 7 octombrie 1879 a fost semnat tratatul secret de alianţă dintre Germania şi Austro-Ungaria.
103
Wien, am 16. Februar 1880. Haymerle an Hoyos
Monsieur le Comte,
Intéressés ainsi que les autres Puissances signataires du traité de Berlin à l’application
du principe contenu dans l’art. 44 de ce traité, nous n’avons pas cessé de vouer notre
attention toute particulière aux efforts faits par le Gouvernement Roumain pour accomplir
la tâche qui lui a été imposée et nous avons examiné avec le plus vif intérêt la loi sur la
révision de l’art. VII de la constitution roumaine votée par les Chambres de Bucarest et
portée par une circulaire de Monsieur Boeresco en date du 12/24 octobre 1879 à la connais-
sance des Puissances.
Nous admettons volontiers que cette loi, ainsi que les votes qui l’ont suivie et par
lesquels un certain nombre d’Israélites a été assimilé aux citoyens roumains, témoignent de
la sérieuse intention du Gouvernement Princier de conformer la législation du pays au
principe de l’égalité des droits et de la liberté des cultes, principe universellement reconnu
et nouvellement consacré par le traité de Berlin. Guidés par une sincère sympathie pour la
nation roumaine, nous sommes tout disposés à tenir compte des difficultés de nature sociale
et politique qui s’opposeraient peut-être en ce moment encore à une application plus ample
de ce principe.
Toutefois, nous ne saurions méconnaître que, pour mieux répondre aux intentions
qui ont guidé les Puissances au Congrès de Berlin, il est à désirer qu’une interprétation
large et une administration libérale viennent compléter la loi sur la révision dans son appli-
cation pratique.
En prenant acte des assurances formelles qui nous ont été données à cet égard, nous
nous croyons fondés à espérer que le Gouvernement de Son Altesse Royale le Prince
Charles de Roumanie et les pouvoirs organiques du pays se trouveront d’accord pour
assurer le respect du principe qui vient d’être introduit dans la Constitution et qu’ils en
poursuivront l’application pour arriver ainsi à l’assimilation plus complète des Israélites
résidant dans le pays aux autres habitants de la Principauté et pour les faire jouir, en
attendant, au point de vue du droit civil privé, d’une position juridique assurée.
Veuillez, Monsieur le Comte, communiquer la présente dépêche à Monsieur le Ministre
des affaires étrangères et recevoir les assurances de ma considération très-distinguée.
Haymerle
Viena, 16 februarie 1880. Haymerle către Hoyos

Preanobile Conte,
Fiind interesați, la fel ca celelalte Puteri semnatare ale Tratatului de la Berlin, să se
aplice principiul cuprins în articolul 44 al acestui tratat, nu am încetat să consacrăm atenția
447
noastră cu totul deosebită eforturilor făcute de guvernul român pentru a îndeplini sarcina
care i-a fost impusă și am examinat cu cel mai viu interes legea pentru revizuirea articolului
7 al constituției române, votată de către camerele din București și adusă la cunoștința
Puterilor printr-o circulară a domnului Boerescu din data de 12/24 octombrie 1879.
Suntem gata chiar să admitem că această lege, precum și voturile care au urmat-o și
prin care un anumit număr de israeliți a fost asimilat cetățenilor români dau dovada intenției
serioase a guvernului princiar de a aduce legislația țării în conformitate cu principiul
egalității în drepturi și al libertății cultelor, principiu universal recunoscut și consacrat din
nou prin Tratatul de la Berlin. Călăuziți de o simpatie sinceră pentru națiunea română,
suntem complet dispuși să ținem cont de greutățile de natură socială și politică care ar putea
împiedica încă, în momentul de față, o aplicare mai extinsă a acestui principiu.
Cu toate acestea, nu putem să nu ne dăm seama că, pentru a răspunde mai bine
intențiilor care au călăuzit Puterile la Congresul de la Berlin, este de dorit ca o interpretare
largă și o administrare liberală să completeze legea pentru revizuire în aplicarea sa practică.
Luând act de asigurările formale care ne-au fost oferite în această privință, ne consi-
derăm îndreptățiți să sperăm că guvernul Alteței Sale Regale Principele Carol al României
și puterile organice ale țării vor fi de acord să asigure respectarea principiului care tocmai a
fost introdus în Constituție și că vor urmări cu atenție aplicarea acestuia pentru a se ajunge
astfel la o asimilare mai completă a israeliților rezidenți în țară cu ceilalți locuitori ai
Principatului și pentru a-i face să se bucure, între timp, din punctul de vedere al dreptului
civil privat, de o situație juridică sigură.
Binevoiți, Preanobile Conte, să îi comunicați depeșa de față domnului ministru al
Afacerilor Străine și să primiți asigurarea considerației mele deosebite.
Haymerle
104
Bukarest, am 18. Februar 1880. Nr. 21/Polit. Hoyos an Haymerle
Hochwohlgeborner Freiherr,
Die hohen Telegramme vom 11ten und 12. d. Mts, von welchen das Erstere sich
auf die Bereitwilligkeit Deutschlands bezieht, Rumänien’s Unabhängigkeit mit Rücksicht auf
die freundschaftliche Befürwortung der österreichisch-ungarischen Regierung anzuerkennen,
und das Zweitgenannte von der Faßung der identischen Note handelt, habe ich zu erhalten die
Ehre gehabt und bei den Herrn Bratiano und Boeresco entsprechend verwerthet.
Namentlich schien es mir angezeigt zu betonen, daß Deutschlands Entschluß, sich
den beiden Westmächten in der Anerkennungsfrage anzuschließen, eine Folge der
Verwendung sei, welche das k. und k. Cabinet zu Gunsten Rumänien’s eintreten ließ.
Wie mir Baron Rothenhan mittheilte, spricht das an ihn gerichtete Telegramm,
welches dieselbe Nachricht enthielt, ebenfalls ausdrücklich von dem oberwähnten Motive,
es wurden somit meine Worte durch den Vertreter Deutschlands bestätigt und dürften
demnach einen um so größeren Eindruck hervorgebracht haben.
Mr White erhielt seiner Seits den Auftrag, die Übergabe der identischen Note,
welche am 20ten stattfinden soll, mit der Bemerkung zu begleiten, daß die Herbeiführung
448
eines Einverständnißes über die Form der Anerkennung hauptsächlich den bons offices
Österreich-Ungarns zuzuschreiben ist.
Mein englischer College sowie der deutsche Vertreter sind seit vorgestern bereits im
Besitze des Textes der mehrgenannten Note, von welchem mir Letzterer im Vertrauen
Einsicht gab. Der französische Gerent hat eine analoge Verständigung seiner Regierung
noch nicht erhalten, doch unterliegt es wohl keinem Zweifel, daß dieß demnächst geschehen
wird da ja das französische Cabinet es war, welches den 20ten d. Mts als Tag der Übergabe
vorgeschlagen hat.
Fürst Carl gab gestern mir gegenüber anläßlich einer Hof-Tafel in warmen Worten
der Dankbarkeit Ausdruck, zu welcher Er und seine Regierung dem k. und k. Cabinete für
seine erfolgreichen Bemühungen in der Anerkennungsfrage verpflichtet sind.
Auf meine Bemerkung, daß, so viel ich wiße, der Inhalt der identischen Noten der
fürstlichen Regierung zu keiner Entgegnung Anlaß bieten werde, sagte mir Seine Königl.
Hoheit, daß man Ihm hier den Vorwurf gemacht habe, er hätte das Land den Juden verkauft.
Der Inhalt der Noten werde nun beweisen, daß seine Regierung nur gerade so weit gegangen
ist, als sie mußte. „Wir befanden uns zwischen Hammer und Amboß und können uns nicht
genug glücklich schätzen, daß diese höchst peinliche Lage nun ihr Ende erreicht hat.“
Hoyos
București, 18 februarie 1880. Nr. 21/Polit. Hoyos către Haymerle

Preanobile Baron,
Telegramele Domniei Voastre din zilele de 11 și 12 ale lunii curente, dintre care
prima se referă la disponibilitatea Germaniei de a recunoaște independența României,
ținând cont de recomandarea prietenoasă a guvernului austro-ungar, iar a doua vizează
redactarea notei identice, am avut onoarea să le primesc și le-am folosit în mod cores-
punzător în discuțiile cu domnii Brătianu și Boerescu.
Mi s-a părut îndeosebi potrivit să subliniez că decizia Germaniei să se alăture celor
două Puteri vestice în chestiunea recunoașterii a fost o urmare a intervenției făcute de către
cabinetul i. și r. în favoarea României.
După cum mi-a comunicat Baronul Rothenhan, telegrama adresată lui, care conținea
același mesaj, menționează explicit motivele amintite. Spusele mele au fost, așadar, confirmate
de reprezentantul Germaniei și, drept urmare, au produs, fără îndoială, o impresie cu atât
mai puternică.
Domnul White a primit în ceea ce-l privește sarcina să însoțească predarea notei
identice, care trebuie să aibă loc pe data de 20, de remarca că realizarea unui acord asupra
formei recunoașterii se datorează mai ales bunelor servicii ale Austro-Ungariei.
Colegul meu englez, la fel ca reprezentantul german, se află, de alaltăieri, în posesia
textului notei menționate de mai multe ori, pe care cel din urmă mi-a permis să-l văd în
mod confidențial. Girantul francez încă nu a primit instrucțiuni identice de la guvernul său,
dar nu încape îndoială că acest lucru se va întâmpla foarte curând, deoarece guvernul francez a
fost tocmai acela care a propus data de 20 a lunii curente drept dată a înmânării notei.
Față de mine, Principele Carol și-a exprimat, ieri, cu ocazia unui prânz la Curte, în
cuvinte călduroase, recunoștința sa și a guvernului său față de cabinetul i. și r. pentru
strădaniile sale pline de succes în chestiunea recunoașterii.
449
La remarca mea că, din câte știu, conținutul notelor identice nu va da guvernului
princiar posibilitatea unei replici, Alteța Sa Regală mi-a spus că i s-a făcut aici reproșul că
vinde țara evreilor. Conținutul notelor va dovedi acum că guvernul său nu a mers tocmai
așa de departe cum ar fi trebuit. „Ne-am aflat între ciocan și nicovală și nu putem să fim
suficient de fericiți că această situație foarte penibilă a luat sfârșit”.
Permiteți, Excelența Voastră, expresia profundului meu respect.
Hoyos
105
Bukarest, am 21. Februar 1880. Nr. 23/Polit. Hoyos an Haymerle
Wie ich Eurer Excellenz auf telegraphischem Wege zu melden mich beeilte, haben
der General Consul und diplomatische Agent Englands sowie die Gerenten der französischen
und deutschen General Consulate die identischen Noten bezüglich der Anerkennung1
Rumänien’s gestern Herrn Boeresco übergeben2.
Unmittelbar darauf habe ich dem Herrn Minister des Äußern die französische
Depesche Eurer Excellenz vom 16. vorgelesen und ihm davon eine Abschrift eingehändigt3.
Herr Boeresco nahm diese Mittheilung mit großem Intereße entgegen und würdigte
im vollen Maße die Motive, welche das k. und k. Cabinet zu diesem Schritte vermochten.
Der rücksichtsvolle Ton, in welchem dieses Schriftstück gehalten ist, war für den Herrn
Minister ein neuer Beweis des Wohlwollens und der Freundschaft, die Rumänien von Seite
Österreich-Ungarns entgegengebracht werden, und sei die Redaction dieses Documentes
jener der identischen Note4 bei Weitem vorzuziehen, wenn gleich auch die fürstliche
Regierung sich über Inhalt und Form der letzteren keineswegs beklagen könne.
Herr Bratiano sagte mir heute, er hätte, als die Depesche vom 16ten im Minister-
Conseil vorgelesen wurde, sich dahin geäußert, daß, wenn er k. u. k. Minister des Äußern
wäre, er genau das Nämliche geschrieben hätte.
Der Herr Minister-Präsident sowol als auch Herr Boeresco hoben wiederholt mir
gegenüber hervor, daß die befriedigende Lösung der Anerkennungsfrage5 größten Theils
der Verwendung zuzuschreiben ist, welche das k. und k. Cabinet zu Gunsten Rumänien’s
eintreten ließ, und daß letzteres für die geleisteten „bons offices“ nicht genug dankbar sein
könne.
Der Antheil, welcher der k. u. k. Regierung an dem Zustandekommen des so eben
vollzogenen Actes gebühre, sei auch von Seite der betheiligten Mächte 6 anerkannt worden
und habe namentlich der englische Vertreter den Auftrag gehabt, dieß bei Überreichung der
Note ausdrücklich zu betonen.
Mr White hat noch gestern Seiner Kgl. Hoheit dem Fürsten Carl seine Creditive in
feierlicher Audienz überreicht.
Die Ernennung der Gesandten Deutschlands und Frankreichs ist bereits der
rumänischen Regierung mitgetheilt worden und dürften sich Graf Wesdehlen und Herr
Ducros Aubert anfangs künftigen Monates hierher begeben.
450
Graf d’Ursel, der Vertreter Belgiens, entledigte sich gestern eines Auftrages seiner
Regierung, welcher dahin lautet, daß Belgien bereit sei, die Unabhängigkeit Rumänien’s
anzuerkennen, sobald ihr dieselbe notificirt sein werde.
In Folge dessen wird Herr Calimachi-Catargiu, der rumänische Agent in Paris, sich
demnächst zur Vollziehung dieser Formalität nach Brüssel verfügen7.
Zum belgischen Gesandten am hiesigen Hofe ist Herr Jauris8 schon längerer Zeit
designirt.
Ich erlaube mir noch beizufügen, daß Herr Boeresco die erfolgte bedingungslose
Anerkennung seitens der drei erwähnten Mächte gestern Nachmittags zur Kenntniß des
Senates und der Kammer brachte und daß diese Mittheilung mit großem Beifalle aufge-
nommen worden ist.
Hoyos
1
[der Unabhängigkeit]. 20. Februar 1880.
2
Siehe: IRD–DD, Dok. 236–241, S. 606–614.
3
Siehe Dok. Nr. 103.
4
[der Großmächte].
5
[der Unabhängigkeit Rumäniens].
6
Deutschland, Frankreich und Großbritannien.
7
N. Calimachi-Catargiu, rumänischer diplomatischer Agent in Paris, überreichte am 21. Februar 1880
dem König der Belgier Leopold II. einen Brief von Fürst Carol I., in dem er die Unabhängigkeit Rumäniens
bekannt gab.
8
Joseph Jooris, belgischer Diplomat.
Bucureşti, 21 februarie 1880. Nr. 23/Polit. Hoyos către Haymerle

Preanobile Baron!
Aşa cum m-am grăbit să raportez telegrafic Excelenţei Voastre, consulul general şi
agentul diplomatic al Angliei, precum şi giranţii consulatelor generale francez şi german au
prezentat ieri domnului Boerescu note identice privind recunoaşterea1 României2.
Imediat după aceea, în faţa domnului ministru al Afacerilor Străine, am dat citire
depeşei în limba franceză a Excelenţei Voastre din ziua de 16 şi i-am înmânat o copie3.
Domnul Boerescu a primit cu mare interes această comunicare şi a dat o înaltă
apreciere motivelor care au determinat cabinetul i. și r. să întreprindă acest demers. Tonul
prevenitor în care a fost conceput acest document a fost pentru domnul ministru o nouă
dovadă a bunăvoinţei şi prieteniei de care România se bucură din partea Austro-Ungariei,
iar modul în care a fost redactată această notă ar fi de departe de preferat celor din notele
identice4, chiar dacă guvernul princiar nu ar putea în niciun caz să se plângă în privinţa
conţinutului sau a formei celor din urmă.
Domnul Brătianu mi-a spus azi că ar fi declarat în şedinţa Consiliului de Miniştri,
când s-a dat citire notei din ziua de 16, că dacă el ar fi fost ministrul Afacerilor Străine i. și r.
ar fi scris exact aceleaşi lucruri.
Atât domnul președintele de Consiliu cât şi domnul Boerescu au subliniat în
repetate rânduri în faţa mea faptul că soluţia mulţumitoare la care s-a ajuns în chestiunea
recunoaşterii5 se datorează în cea mai mare parte sprijinului de care România s-a bucurat
451
din partea cabinetului i. și r. şi că România nu ar putea fi niciodată suficient de recu-

noscătoare pentru acele „bons offices” care i-au fost oferite.
Partea care revine guvernului i. și r. în realizarea actului care tocmai s-a îndeplinit a
fost recunoscută şi de Puterile implicate6 şi tocmai reprezentantul englez a primit misiunea
de a sublinia răspicat acest lucru la înmânarea notei colective.
Domnul White şi-a înmânat încă de ieri Alteţei Sale Regale, Principele Carol, scri-
sorile de acreditare în cadrul unei audienţe solemne.
Numirea miniştrilor plenipotenţiari ai Germaniei şi Franţei a fost deja notificată
guvernului României şi în felul acesta Contele Wesdehlen şi domnul Ducros Aubert vor
veni aici la începutul lunii viitoare.
Contele d’Ursel, reprezentantul Belgiei, s-a achitat ieri de misiunea ce-i fusese
încredinţată de către guvernul său, care spunea că Belgia este dispusă să recunoască inde-
pendenţa României de îndată ce va fi notificată.
Drept urmare domnul Calimachi-Catargiu, agentul român la Paris, va fi trimis în
curând la Bruxelles pentru îndeplinirea acestei formalităţi7.
Ministru plenipotenţiar pe lângă curtea regală de aici a fost desemnat de mai multă
vreme domnul Jauris8.
Îmi permit să mai adaug faptul că ieri după-amiază domnul Boerescu a adus la
cunoştinţa Senatului şi a Camerei recunoaşterea fără alte condiţii a independenţei României
şi că această comunicare a fost primită cu aplauze îndelungate.
Hoyos
1
[Independenţei]. 20 februarie 1880.
2
A se vedea: IRD–DD, doc. 236–241, p. 606–614.
3
4
[ale Marilor Puteri].
5
[independenţei României].
6
Germania, Franţa şi Marea Britanie.
7
N. Calimachi-Catargiu, agent diplomatic român la Paris, a remis, pe data de 21 februarie 1880,
regelui Belgiei Leopold II o scrisoare din partea principelui Carol I, prin care era notificată independența
României.
8
Joseph Jooris, diplomat belgian.
106
Bukarest, am 25. Februar 1880. Nr. 24A–C/Polit. Hoyos an Haymerle
Monsieur le Baron,
Mr Balatschano profite de son séjour à Bucarest, où des affaires particulières l’ont
appelé, pour se renseigner aussi exactement que possible sur la situation du moment.
Ayant l’occasion de le voir souvent, j’ai pu me convaincre de nouveau que, si
l’Envoyé roumain près la Cour Impériale et Royale est enclin de s’exagérer en bien ou en
mal la portée et l’importance des choses, il est d’un autre côté un partisan sincère et actif
452
d’une politique qui tend à maintenir la Roumanie dans la voie que le traité d e Berlin lui
a tracée.
Sur ce terrain, les efforts de Mr Balatschano sont venus se joindre à ceux que je ne
cesse de vouer au même but.
Je crois en effet savoir que ce diplomate roumain a, tant auprès de Son Altesse
Royale que de Mr Bratiano, fait valoir les nombreux et irréfutables arguments qui doivent
engager la Roumanie à apporter son contingent pour assurer l’application des idées politiques
qui ont prévalu au sein de l’aréopage réuni à Berlin.
Malgré certains symptômes qui avaient au prime abord fait douter Mr Balatschano
de la sincérité et surtout de la fermeté de son Gouvernement, il est maintenant complè-
tement rassuré à cet égard et il ne croit pas se tromper en affirmant que la Roumanie est
quant à présent décidée à ne pas se laisser entraîner dans une politique hasardeuse, quelque
tentants que puissent paraître les avantages qu’on fait miroiter devant ses yeux pour
l’amener à courir les aventures.
Il m’a parlé des déclarations nettes et précises de Mr Bratiano, qu’il considère
comme très satisfaisantes et qu’il est autorisé à répéter à Vienne.
Néanmoins, Mr Balatschano est de ceux qui craignent beaucoup le travail incessant
des agents russes et de l’auxiliaire qu’ils ont trouvé dans la personne du nouvel Envoyé
italien1.
Selon mon interlocuteur, on n’aurait pas manqué de faire savoir ici qu’une rétroces-
sion de la Bessarabie ne serait pas chose impossible si on pouvait compter, le cas échéant,
sur le concours de la Roumanie.
Au sujet du passage de Mr Kumani2 par Bucarest, que j’ai eu l’honneur de men-
tionner dans mon rapport en date du 11 du courant, l’Envoyé roumain me dit que le Prince
Charles lui avait répété la conversation qu’il avait eue avec ce diplomate russe. Le langage
de ce dernier aurait été d’autant plus significatif qu’il n’avait été pour ainsi dire que la
reproduction textuelle de celui du Prince de Bulgarie qui, selon mon interlocuteur, avait eu
la mission de détacher la Roumanie de l’occident.
Je dois dire que ce n’est pas la première fois qu’on m’a dépeint le Prince Alexandre
comme étant complètement acquis à la politique russe; et qu’on ait soutenu vis-à-vis de moi
que sa franchise apparente n’était souvent que le résultat d’un profond calcul; mais j’ai
peine à croire qu’à l’âge de 22 ans, on puisse arriver à ce degré de perfection dans l’art de
la dissimulation et je pense que, si on avait un reproche à faire au Prince de Bulgarie, ce
serait plutôt celui d’user d’une trop grande franchise.
Quant au Comte Tornielli, il aurait inauguré son activité en émettant vis-à-vis d’un
des amis de Mr Bratiano l’opinion que le traité de Berlin n’était qu’une œuvre éphémère et
que la mission dévolue à l’Autriche-Hongrie d’empêcher les nationalités de poursuivre
leurs aspirations était une tâche dont elle ne pourrait pas s’acquitter.
La Comtesse Tornielli aurait à une autre occasion complété la pensée de son mari en
désignant la Roumanie comme étant appelée à jouer le rôle du Piémont et de réunir dans un
seul faisceau tous les membres de la famille roumaine.
Ces propos ne m’étonnent nullement de la part de mon collègue d’Italie et de son
épouse; je dois cependant répéter ce que j’avais eu l’honneur de mander à Votre Excellence
il y a quelque temps, que le Comte Tornielli a procédé jusqu’ici avec grande précaution et
que c’est la première fois que j’apprends qu’il s’est départi de la réserve qu’il s’était
imposée évidemment dans le but de bien reconnaître son terrain et peut-être aussi dans celui
de faire oublier ses exploits de Belgrade.
453
Mr Balatschano me dit aussi qu’en présence des influences russe et italienne, il

importait d’éviter toute discussion entre nous, même sur des questions secondaires. On ne
pouvait prêter à l’Autriche des idées de conquête vis-à-vis de la Roumanie ou des desseins
hostiles à la nationalité valaque; restait donc le terrain économique et nos ennemis communs
seraient bien aises de trouver un prétexte pour pouvoir dire que l’Autriche-Hongrie voulait
dicter la loi à la Roumanie sur le terrain industriel et commercial.
Mon interlocuteur croit par exemple qu’il serait imprudent d’insister en ce moment
sur le règlement de la question de la gare d’Itzkany et m’a dit qu’en me parlant ainsi, il ne
fesait [sic] qu’exprimer la pensée de Mr Bratiano.
Je me permettrai d’entretenir Votre Excellence prochainement de cette affaire; je me
bornerai donc à relever ici que si la Roumanie est réellement animée du désir d’entretenir
des rapports intimes avec l’Autriche-Hongrie, elle doit aussi apporter sa part pour cimenter
cette amitié.
Or, comme il n’est pas en son pouvoir de rendre à son puissant voisin des services
analogues à l’efficace appui qu’elle a rencontré auprès du Gouvernement Impérial et Royal
dans les différentes questions pendantes, la Roumanie devrait au moins s’attacher à témoi-
gner de son bon vouloir dans les questions secondaires et tenir à honneur de remplir ses
engagements.
En agissant ainsi, loin d’encourager les intrigants, elle combattrait au contraire leurs
velléités de nous séparer en démontrant que son désir de gagner notre confiance est réel et
sincère.
Hoyos

1
Graf Giuseppe Tornielli. Er überreichte seine Kreditive am 18. Dezember 1879.
2
Im Jahr 1880 zum diplomatischen Agent und Generalkonsul Russlands in Bulgarien ernannt.
București, 25 februarie 1880. Nr. 24A–C/Polit. Hoyos către Haymerle

Preanobile Baron,
Domnul Bălăceanu profită de șederea sa la București, unde a fost chemat de afaceri
personale, pentru a se informa cât se poate de exact asupra situației actuale.
Fiindcă am ocazia să-l văd adeseori, am putut să mă conving din nou că, dacă
trimisul român pe lângă curtea imperială și regală are tendința să exagereze în bine sau în
rău impactul și importanța lucrurilor, pe de altă parte, este un susținător sincer și activ al
unei politici care tinde să mențină România pe calea pe care Tratatul de la Berlin i-a trasat-o.
Pe acest teren, eforturile domnului Bălăceanu s-au adăugat celor pe care nu încetez
să le dedic aceluiași scop.
Într-adevăr, din câte știu, acest diplomat român a scos în evidență, atât în fața
Alteței Sale Regale, cât și a domnului Brătianu, argumente numeroase și irefutabile în
sprijinul ideii că România trebuie să se angajeze să-și aducă contribuția pentru a asigura
aplicarea ideilor politice care au predominat în sânul areopagului întrunit la Berlin.
În pofida unor simptome care îl făcuseră pe domnul Bălăceanu să se îndoiască, la
început, de sinceritatea și mai ales de fermitatea guvernului său, este deja complet liniștit în
454
această privință și crede că nu se înșeală atunci când afirmă că România este, în prezent,
decisă să nu se lase atrasă într-o politică primejdioasă, oricât de ispititoare ar putea să pară
avantajele cu care este ademenită să se arunce în niște aventuri.
Mi-a vorbit de declarațiile clare și precise ale domnului Brătianu, pe care le
consideră foarte satisfăcătoare și pe care este autorizat să le repete la Viena.
Cu toate acestea, domnul Bălăceanu aparține grupului care se teme foarte mult de
munca neîncetată a agenților ruși și de ajutorul pe care l-au găsit în persoana noului trimis
italian1.
Potrivit interlocutorului meu, nu s-a neglijat să se dea de știre aici că o retrocedare a
Basarabiei nu ar fi ceva imposibil dacă [rușii] ar putea conta la nevoie pe ajutorul României.
Cu privire la trecerea domnului Kumani2 prin București, pe care am avut onoarea să
o menționez în raportul meu din data de 11 a lunii curente, trimisul român mi-a spus că
Principele Carol i-a redat conversația pe care a avut-o cu acest diplomat rus. Discursul
acestuia din urmă se pare că a fost cu atât mai semnificativ, cu cât nu fusese, ca să spunem
așa, decât reproducerea textuală a discursului Principelui Bulgariei, care, potrivit interlo-
cutorului meu, a avut misiunea de a îndepărta România de Occident.
Trebuie să spun că nu este prima dată când Principele Alexandru mi-a fost descris
drept complet dedicat și fidel politicii rusești și când mi s-a spus că aparenta sa sinceritate
este adeseori doar rezultatul unui calcul profund. Însă, cu greu pot să cred că la vârsta de
22 de ani se poate ajunge la acest nivel de perfecțiune în arta disimulării și mă gândesc că,
dacă ar trebui făcut un reproș Principelui Bulgariei, ar fi mai degrabă acela că manifestă o
prea mare sinceritate.
În ceea ce îl privește pe Contele Tornielli, se pare că și-a început activitatea dându-și cu
părerea, față de un prieten de-al domnului Brătianu, că Tratatul de la Berlin este doar o
operă efemeră și că misiunea care îi revine Austro-Ungariei de a împiedica națiunile să-și
urmărească aspirațiile este o sarcină pe care nu va putea s-o îndeplinească.
Despre Contesa Tornielli se spune că, cu o altă ocazie, ar fi întregit gândul soțului
său, spunând despre România că este chemată să joace rolul Piemontului și să unească într-un
singur mănunchi toți membrii familiei române.
Venind din partea colegului meu italian și a soției sale, aceste spuse nu mă surprind
deloc. Trebuie, totuși, să repet ceea ce am avut onoarea să vă comunic Excelenței Voastre
acum câtva timp, anume faptul că Contele Tornielli a acționat până acum cu cea mai mare
prudență și că este prima dată când aflu că a ieșit din rezerva pe care și-a impus-o, cu
scopul evident de a-și cerceta mai bine terenul și poate și cu scopul de a face uitate isprăvile
sale din Belgrad.
Domnul Bălăceanu mi-a mai spus că, având în vedere existența influențelor rusă și
italiană, este important să se evite orice neînțelegere între noi, până și cu privire la ches-
tiunile secundare. Nu i se pot atribui Austriei idei de cucerire față de România sau planuri
ostile naționalității valahe. Așadar, rămâne domeniul economic, iar dușmanii noștri comuni
ar fi foarte bucuroși să găsească un pretext pentru a putea spune că Austro-Ungaria vrea să
dicteze României legea pe terenul industriei și comerțului.
De pildă, interlocutorul meu crede că ar fi imprudent să se insiste, în acest moment,
asupra soluționării chestiunii gării de la Ițcani și mi-a spus că, vorbindu-mi în acest mod, nu
făcea decât să exprime gândul domnului Brătianu.
Îmi voi permite să vă vorbesc Excelenței Voastre curând despre această problemă.
Așadar, mă voi limita aici să observ că, dacă România este cu adevărat însuflețită de dorința
de a întreține raporturi strânse cu Austro-Ungaria, atunci trebuie să-și aducă și propria sa
contribuție pentru a întări această prietenie.
455
Or, de vreme ce nu are capacitatea să îi facă puternicului său vecin niște servicii
asemănătoare sprijinului eficient pe care l-a găsit la guvernul imperial și regal cu privire la
diferite chestiuni curente, România ar trebui, cel puțin, să se străduiască să își dovedească
bunăvoința în chestiunile secundare și să aibă onoarea de a-și respecta angajamentele.
Acționând astfel, departe de a încuraja intriganții, ea ar zădărnici, din contră,
aspirațiile și încercările lor de a ne despărți, demonstrând că dorința ei de a ne câștiga
încrederea este reală și sinceră.
Hoyos

1
Contele Giuseppe Tornielli. Și-a prezentat scrisorile de acreditare pe data de 18 decembrie 1879.
2
Numit în 1880 agent diplomatic și consul general al Rusiei în Bulgaria.
107
Bukarest, am 25. Februar 1880. Nr. 24B/Polit. Hoyos an Haymerle

Monsieur le Baron,
Dans un entretien que j’eus dernièrement avec lui, Mr Bratiano me dit qu’il considérait
sa tâche comme remplie. Il avait pris des engagements vis-à-vis du Prince et, en quelque
sorte, aussi vis-à-vis du parlement de mener à bonne fin les questions importantes qui
heureusement se trouvaient résolues aujourd’hui; il avait donc regagné sa liberté d’action et
il appartenait maintenant à son Souverain et aux Chambres de décider si, dans la nouvelle
ère qui venait de s’ouvrir pour la Roumanie, on voulait le maintenir à la tête des affaires;
quant à lui, il ne demanderait pas mieux que d’aller planter ses choux.
Je ne crois pas très sérieuse cette dernière assertion, comme je ne doute pas non plus
que Mr Bratiano ne parvienne à reconstruire son Ministère à sa façon, car ce sont évidem-
ment les difficultés qu’il rencontre à ce sujet auxquelles il a voulu faire allusion en me
parlant dans le sens susmentionné.
Le Président du Conseil toucha ensuite la politique extérieure en me disant que
toutes les questions que Mr Balatschano venait de lui adresser à cet égard ne demandaient
pas de réponse, comme il était aussi superflu de donner des assurances ou de prendre des
engagements par écrit, car il ne pouvait pas admettre un instant qu’on pût se méprendre à
Vienne sur la politique que la Roumanie suivrait dans le cas où de nouvelles complications
surviendraient en Orient. Cette politique trouvait sa source dans l’instinct de la conservation;
elle ne serait du reste que la continuation de celle adoptée pendant la dernière guerre.
« Ce n’est qu’avec l’approbation de l’Autriche-Hongrie, » me dit entre autres
Mr Bratiano, « que nos troupes ont franchi le Danube, comme nous n’avons évacué les
forteresses de la Bulgarie que sur le conseil du Comte Andrássy. Enfin, lorsque le pays
voulait voir son Souverain ceindre la couronne Royale, nous avons abandonné ce projet
parce qu’il n’avait pas obtenu l’assentiment du Cabinet de Vienne.
Certes, il y a des intrigues qui tendent à entraîner la Roumanie dans une autre
direction, mais je puis Vous certifier que ni le Gouvernement ni le pays ne se laisseront
456
circonvenir. Quant à l’armée qui a fait la campagne à côté de celle de la Russie, je ne puis
nier qu’il y a des officiers qui ont conservé une préférence pour leurs anciens compagnons
d’armes; mais ce sont là des opinions individuelles qu’il ne faut pas confondre avec le
sentiment général. »
Lui ayant dit que le message dont Mr Balatschano avait été porteur de la part de
M le Général de Beck1 m’avait fait un vif plaisir, Mr Bratiano me répliqua que l’offre faite
r
par le Gouvernement de l’Empereur et Roi relativement à son matériel de guerre était en

effet une preuve de confiance; elle ne l’avait cependant pas surpris, car il y avait toujours
compté.
Une conversation que j’ai eue ces jours derniers avec Mr Sturdza, que je considère
politiquement parlant comme le plus honnête des hommes d’État roumains, m’a fourni
l’occasion de contrôler les confidences de Mr Balatschano.
Il est un point surtout au sujet duquel l’imagination de ce diplomate me paraît avoir
été par trop fertile.
Le Ministre des Finances ne croit en effet pas qu’il soit vrai que la Russie ait fait,
même indirectement, entrevoir la possibilité d’une rétrocession de la Bessarabie, mais il ne
serait pas étonné qu’on prononçât de nouveau le mot « Transylvanie ». Quant à la conver-
sation entre Mr Kumani et le Prince, que Mr Sturdza dit également connaître, il m’affirme
que cet agent russe s’est borné à flatter très-habilement l’amour propre du Prince Charles.
Le Ministre des Finances appuya également sur l’opportunité d’éviter en ce moment
de notre part jusqu’à l’apparence d’une pression sur le Gouvernement Roumain à l’effet de
régler certaines questions d’un ordre secondaire et finit en me disant qu’il fallait bien se
rendre compte du travail qui se fesait [sic] ici dans le but d’exciter l’opinion publique
contre l’Autriche-Hongrie.
Hoyos

1
Friedrich Beck-Rzikowsky.
București, 25 februarie 1880. Nr. 24B/Polit. Hoyos către Haymerle
Preanobile Baron,
În timpul unei convorbiri pe care am avut-o de curând cu el, domnul Brătianu mi-a
spus că își consideră misiunea sa îndeplinită. El își luase angajamente față de Principe și,
oarecum, și față de parlament pentru a duce la bun sfârșit chestiunile importante, care sunt,
din fericire, rezolvate acum. Așadar, și-a redobândit libertatea de acțiune, și este în prezent
sarcina suveranului și a camerelor să decidă dacă, în noua eră care tocmai a început pentru
România, își doresc să-l păstreze la cârma guvernului. În ceea ce îl privește, nu cere nimic
mai mult decât să meargă să-și planteze varza.
Nu cred în mod serios în această din urmă afirmație. La fel, nu mă îndoiesc nici de
faptul că domnul Brătianu nu va reuși să-și reconstruiască cabinetul după bunul său plac,
fiind evident că, atunci când mi-a vorbit în sensul menționat mai sus, a vrut să facă aluzie la
dificultățile pe care le întâmpină în această privință.
457
Președintele Consiliului de Miniștri a abordat mai apoi politica externă, spunându-mi

că toate întrebările pe care domnul Bălăceanu tocmai i le-a adresat în această privință nu
aveau nevoie de răspuns. La fel, era superfluu să se dea garanții sau să se ia angajamente în
scris, întrucât nu poate admite nici măcar pentru o clipă că la Viena s-ar înțelege greșit
politica pe care România o va urma în cazul în care noi complicații ar interveni în Orient.
Această politică își găsește izvorul în instinctul de conservare. De altminteri, ea nu ar fi
decât continuarea acelei politici adoptate în timpul ultimului război.
„Doar ca urmare a aprobării Austro-Ungariei”, mi-a spus, printre altele, domnul
Brătianu, „trupele noastre au trecut Dunărea. La fel, am evacuat cetățile din Bulgaria numai
în urma sfatului Contelui Andrássy. În ultimul rând, atunci când țara a vrut ca suveranul său
să-și pună coroana regală, am abandonat acest proiect întrucât nu primise acordul cabi-
netului de la Viena.
Bineînțeles, există intrigi care tind să atragă România într-o altă direcție, dar pot să
vă asigur că nici guvernul, nici țara nu se vor lăsa ademenite. În ceea ce privește armata
care a făcut campania alături de cea rusă, nu pot să neg că există ofițeri care au păstrat o
anumită preferință pentru vechii lor tovarăși de arme. Însă, acestea sunt păreri individuale,
care nu trebuie confundate cu sentimentul general.”
După ce i-am spus că mesajul din partea generalului Beck1, al cărui sol a fost
domnul Bălăceanu, mi-a produs o plăcere deosebită, domnul Brătianu mi-a răspuns că
oferta făcută de guvernul imperial și regal referitor la materialul său de război era, într-adevăr,
o dovadă de încredere. Totuși, nu l-a surprins, de vreme ce dintotdeauna a contat pe ea.
O conversație pe care am avut-o, acum câteva zile, cu domnul Sturdza, pe care îl
consider, din punct de vedere politic, drept cel mai onest dintre oamenii de stat români, mi-a
dat ocazia să verific confidențele domnului Bălăceanu.
Există, mai ales, un anumit punct, în privința căruia mi s-ar părea că imaginația
acestui diplomat a fost excesiv de bogată.
Într-adevăr, ministrul Finanțelor nu crede că este adevărat că Rusia ar fi lăsat, nici
măcar indirect, să se întrevadă posibilitatea unei retrocedări a Basarabiei, dar că nu s-ar
mira dacă s-ar rosti din nou cuvântul „Ardeal”. În ceea ce privește convorbirea dintre
domnul Kumani și principe, despre care domnul Sturdza spune că este și el informat, mi-a
declarat că acest agent rus s-a limitat să flateze, cu multă abilitate, amorul propriu al princi-
pelui Carol.
Ministrul Finanțelor a subliniat, de asemenea, oportunitatea de a evita, în acest
moment, până și aparența unei presiuni din partea noastră asupra guvernului român în
scopul rezolvării anumitor chestiuni de ordin secundar și a conchis, spunându-mi că trebuie
neapărat să ne dăm seama de activitatea desfășurată aici cu scopul de a instiga opinia
publică împotriva Austro-Ungariei.
Hoyos

1
Friedrich Beck-Rzikowsky.
458
108
Bukarest, am 3. März 1880. Nr. 27A–H/Polit., vertraulich. Hoyos an Haymerle
Durch das gehorsame Telegramm vom 28. v. Mts habe ich mich beehrt, Eurer
Excellenz die Meldung zu erstatten, daß Herr Demeter Sturdza, der mich am Vorabend
seiner Abreise nach Berlin besuchte, mir die Versicherung ertheilte, seinem Austritte aus
dem Ministerium lägen keine politischen Motive zu Grunde.
Sowol Fürst Carl als Herr Bratiano hätten darauf bestanden, daß er sich zur Durch-
führung des Artikels 7 der Convention bezüglich des Eisenbahn-Rückkaufes als Regie-
rungs-Commissär nach Berlin begebe1, und nachdem er nichts vor den übrigen beiden
Commissären voraus haben wollte, übrigens die Commission hierarchisch dem Ministerium
des Handels untergeordnet sei, so habe er seine Demission als Finanz-Minister eingereicht2.
Abgesehen von diesen Gründen sind es auch Rücksichten für seine durch eine all’zu
angestrengte Thätigkeit angegriffene Gesundheit, welche es ihm wünschenswerth gemacht
hätten, seine bisherige Stellung gegen eine weniger beschwerliche zu vertauschen.
Herr Dem. Sturdza fügte diesen Erklärungen die Mittheilung bei, daß er mit voller
Beruhigung das Ministerium und Bukarest verlaße, indem die eingehenden Besprechungen,
die er in den letzten Tagen sowol mit Seiner Königl. Hoheit als auch mit Herrn Bratiano
gepflogen habe, ihm die Zuversicht gegeben hätten, die rumänische Regierung werde, was
ihre auswärtige Politik betrifft, den richtigen Weg einschlagen und sich nicht von demsel-
ben abdrängen laßen. Diese Politik seit eine Anlehnung an Österreich-Ungarn und hänge es
nunmehr vom letzteren ab, von der in Rede stehenden Tendenz einfach Act zu nehmen oder
aber dieselbe zum Ausgangspunkte einer ausdrücklichen Vereinbarung zu machen.
Jetzt wo er nicht mehr Minister sei, könne er ganz offen mit mir sprechen und
entstehe er daher nicht der Ansicht Ausdruck zu geben, daß die rumänische Regierung
bereit ist, für den Kriegsfall auf jedes militärische Arrangement einzugehen, welches ihr
von dem k. und k. Cabinete vorgeschlagen werden würde.
Indem ich mir vorbehalte, auf die Äußerungen des Herrn Sturdza an anderer Stelle
zurückzukommen, glaube ich nur, was dessen Demission anbelangt, beifügen zu sollen, daß
die Nothwendigkeit hierzu nach meiner Auffaßung nicht unbedingt vorlag oder aber daß
ihm der Wiedereintritt ins Ministerium nach Vollendung seiner Mission offen gelaßen
werden konnte. Auch die vorgeschützte Überarbeitung scheint mir kein genügender Grund
zu sein und ist demnach die eigentliche Triebfeder der Handlungsweise des Herrn Dem.
Sturdza wohl einer Seits in der Opposition, welche sich in seiner eigenen Parthei gegen ihn
geltend machte, und anderer Seits in der Nachgiebigkeit des Herrn Bratiano zu suchen, der
im Intereße seiner Mameluken, unter denen sich natürlich Minister-Candidaten befinden,
den bisherigen Finanz-Minister insoferne fallen ließ als er sich nicht seiner Mitwirkung im
Ministerium nach seiner Rückkehr von Berlin schon im vorhinein versicherte.
Hoyos
1
Siehe Dok. Nr. 79.
2
Das Ministerium wurde zwischenzeitlich von I.C. Brătianu und danach von I. Câmpineanu übernommen.
459
București, 3 martie 1880. Nr. 27A–H/Polit., confidențial. Hoyos către Haymerle
Preanobile Baron!
Prin telegrama mea din ziua de 28 a lunii trecute am avut onoarea să raportez
Excelenţei Voastre că domnul Dimitrie Sturdza, care m-a vizitat în ajunul plecării sale la
Berlin, m-a asigurat că retragerea lui din guvern nu are la bază niciun motiv politic.
Atât Principele Carol cât şi domnul Brătianu au insistat ca el să se ducă la Berlin în
calitate de comisar al guvernului pentru executarea articolului 7 din tratatul de la Berlin
legat de răscumpărarea căilor ferate1 şi, pentru că nu a vrut să aibă nimic de a face cu
ceilalţi doi comisari, comisia fiind de altfel subordonată ierarhic Ministerului Comerţului, el
şi-a dat demisia din funcţia de ministru de Finanţe2.
În afară de aceste motive, mai sunt şi alte considerente legate de sănătatea sa zdrun-
cinată din cauza activităţii prea încordate care l-au făcut să dorească să schimbe funcţia
deţinută până acum cu una mai puţin împovărătoare.
Domnul Dimitrie Sturdza a adăugat la aceste declaraţii afirmaţia că el părăseşte pe
deplin împăcat guvernul şi Bucureştiul pentru că discuţiile ample pe care le-a purtat în
ultimele zile, atât cu Alteţa Sa Regală cât şi cu domnul Brătianu, i-au dat încrederea că, în
ceea ce priveşte politica externă, guvernul român se află pe drumul cel bun şi nu se va abate
de la el. Respectiva politică înseamnă apropierea de Austro-Ungaria şi, de acum înainte,
depinde numai de aceasta din urmă dacă va lua pur şi simplu act de tendinţa în cauză sau
dacă va face din ea punctul de plecare pentru un acord explicit în acest sens.
Acum, când el nu mai este ministru, poate să vorbească foarte deschis cu mine şi,
din acest motiv, nu ezită să dea glas părerii că, în caz de război, guvernul român va fi
dispus să accepte orice fel de aranjament de natură militară care ar fi propus de către
cabinetul i. și r.
Rezervându-mi dreptul de a reveni cu altă ocazie la declaraţiile domnului Sturdza,
cred că, în ceea ce priveşte demisia sa, trebuie să adaug că, după părerea mea, nu exista o
necesitate imperioasă în acest sens sau că i se va lăsa deschisă posibilitatea revenirii în
guvern după îndeplinirea misiunii. La fel, şi suprasolicitarea pretextată nu mi se pare a fi un
motiv plauzibil, aşa că resorturile acţiunii domnului Sturdza trebuiesc căutate, pe de o parte,
în opoziţia care s-a manifestat împotriva lui în propriul partid şi, pe de altă parte, în cedările
domnului Brătianu, care, în interesul mamelucilor săi, printre care se află, fireşte, şi
candidaţi la posturi de ministru, l-a lăsat să cadă pe ministrul de Finanţe de până acum,
pentru că nu putea fi sigur de atitudinea pe care acesta o va avea în guvern după revenirea
sa de la Berlin.
Hoyos

1
2
Portofoliu preluat ad interim de I. C. Brătianu, iar mai apoi de I. Câmpineanu.
460
109
Bukarest, am 3. März 1880. Nr. 27B/Polit., vertraulich. Hoyos an Haymerle

Durch den hohen Erlaß vom 25ten v. Mts. war es Eurer Excellenz gefällig, mir einen
Confidenten-Bericht aus Bukarest sowie ein über denselben abgegebenes Gutachten des
Hauptmanns Manega in Abschrift zur Verfügung zu stellen.
Nachdem sich seither die Lage der Dinge wesentlich geklärt hat, so glaube ich wohl,
der Aufgabe überhoben zu sein, diese beiden Schriftstücke einer eingehenden Erörterung zu
unterziehen und mich auf folgende Bemerkung beschränken zu können.
Die von dem Bukarester Confidenten zur Sprache gebrachten Alarm -Gerüchte waren
mir zum Theile bekannt, nur mit dem Unterschiede, daß hieran nicht immer die Vermuthung
geknüpft wurde, die angeblichen Rüstungen richteten sich gegen Österreich-Ungarn. Die-
selben schienen vielmehr nur überhaupt darauf hinzudeuten, daß die fürstliche Regierung
die Eventualität eines Krieges ins Auge faße und von den Ereignißen nicht vollständig
ungerüstet überrascht werden wolle.
Um der Wahrheit näher zu kommen, berührte ich in einer meiner Besprechungen
mit Herrn Bratiano dieses Thema, indem ich darauf hindeutete, daß die Garantien für
Rumänien’s Bestand weniger in der Schlagfertigkeit seiner Armee als anderswo zu suchen
seien, und provocirte auf diese Weise die Erklärung des Ministers, daß die Erhöhung der
Wehrkraft Rumänien’s Österreich-Ungarn eventuell nicht zum Schaden gereichen werde.
Da diese Andeutung eben keine spontane, sondern mehr als eine erzwungene
anzusehen war, so konnte ich derselben keinen großen Werth beilegen und hielt es für
meine Pflicht, um vollkommen wahrheitsgetreu zu bleiben, dieß in meinem gehorsamsten
Berichte Nro 17, B. vom 10. v. Mts ausdrücklich zu bemerken.
Euer Excellenz werden meinen späteren Berichterstattungen entnommen haben, daß
Herr Bratiano seither viel deutlicher wurde und daß heute alle Anzeichen dafür sprechen,
daß, so lange derselbe am Ruder bleibt, Rumänien im Falle kriegerischer Ereigniße nicht an
der Seite Rußlands zu finden sein werde.
Der Herr Minister-Präsident hat mir in jüngster Zeit diese Versicherung wiederholt
und beigefügt, er sei jeder Zeit bereit, die Erklärung abzugeben, daß Österreich-Ungarn im
Falle eines Krieges gegen Rußland auf die Cooperation der rumänischen Armee zählen könne.
Indem ich von dieser Bereitwilligkeit Act nahm, machte ich den Herrn Minister
darauf aufmerksam, daß es sich empfehlen würde, die öffentliche Meinung im Lande auf
eine derartige Politik vorzubereiten, und, um in dieser Richtung einen Anfang zu machen,
der k. u. k. Regierung in Bezug auf das bisher bewiesene Wohlwollen 1 durch die Presse
Gerechtigkeit wiederfahren zu laßen.
Herr Bratiano versprach mir dieß und, nachdem kurz darauf in der „Pressa“ der durch
meinen gehorsamsten Bericht vom 29. v. Mts2 N°26 vorgelegte Artikel erschien, so ist die An-
nahme berechtigt, daß Herr Boeresco denselben auf Veranlaßung des Herrn Bratiano verfaßt hat.
Hoyos
1
[Rumänien gegenüber].
2
1880 war ein Schaltjahr.
461
București, 3 martie 1880. Nr. 27B/Polit., confidențial. Hoyos către Haymerle

Preanobile Baron!
Prin înaltul decret din ziua de 25 a lunii trecute, Excelenţa Voastră a avut bunăvoinţa
să-mi pună la dispoziţie un raport confidenţial de la Bucureşti precum şi copia avizării, dată
asupra lui de către căpitanul Manega.
După ce de atunci starea de fapt s-a clarificat considerabil, cred că ar fi un exces de
zel din partea mea să mai supun aceste două documente unei prezentări amănunţite, aşa că
mă voi limita la precizările care urmează.
Zvonurile alarmante aduse în discuţie de către confidentul de la Bucureşti îmi erau
în parte cunoscute, doar cu diferenţa că nu întotdeauna au fost legate de presupunerea că
pretinsele înarmări ar fi îndreptate împotriva Austro-Ungariei. Înarmările par să arate mai
degrabă că guvernul princiar are în vedere eventualitatea unui război şi nu vrea să fie luat
prin surprindere de evenimente complet dezarmat.
Ca să fiu şi mai aproape de adevăr, într-una din discuţiile mele cu domnul Brătianu,
am atins această temă, arătându-i că garanţiile pentru continuitatea existenţei României ar
trebui căutate mai puţin în capacitatea de ripostă a armatei ei; în felul acesta am provocat
declaraţia ministrului, care mi-a spus că ridicarea capacităţii de apărare a României nu va fi
în dauna Austro-Ungariei.
Deoarece această aluzie nu poate fi considerată ca fiind una spontană, ci mai mult
forțată, nu am putut să-i atribui o prea mare însemnătate şi am considerat că este de datoria
mea ca să rămân pe deplin credincios adevărului şi să precizez explicit acest lucru în
raportul meu nr. 17B din ziua de 10 a lunii trecute.
Excelenţa Voastră va fi înţeles, din rapoartele mele ulterioare, că, de atunci, domnul
Brătianu a devenit mult mai clar în afirmaţii şi că astăzi există toate indiciile care să ne
arate că, atâta vreme cât acesta va rămâne la putere, în cazul unor evenimente războinice,
România nu se va găsi de partea Rusiei.
Domnul președintele de Consiliu mi-a repetat, de curând, această asigurare şi a
adăugat că este dispus să dea oricând declaraţia că, în cazul unui război împotriva Rusiei,
Austro-Ungaria poate să conteze pe cooperarea armatei române.
Luând act de această disponibilitate, am atras atenţia domnului ministru că ar fi
recomandabil ca şi opinia publică a ţării să fie pregătită pentru o astfel de politică şi, pentru
a marca un început în acest sens, ar trebui să facă dreptate guvernului i. și r. prin presă,
arătându-se bunăvoinţa1 dovedită până acum de către acesta.
Domnul Brătianu mi-a promis acest lucru şi, după ce, la scurtă vreme, în ziarul
„Pressa” a apărut articolul prezentat în raportul meu nr. 26 din ziua de 29 a lunii trecute2,
apare îndreptăţită presupunerea că domnul Boerescu l-a scris la îndemnul domnului Brătianu.
Hoyos
1
[faţă de România].
2
Anul 1880 a fost un an bisect.
462
110
Bukarest, am 3. März 1880. Nr. 27C/Polit., geheim. Hoyos an Haymerle
Wenn ich die bestimmten Erklärungen des Herrn Bratiano sowie die noch weiter
gehenden Äußerungen des Herrn Sturdza resumire, so glaube ich mich zum Schluße
berechtigt, daß augenblicklich unter den leitenden Persönlichkeiten die Überzeugung
vorherrscht, Rumänien’s Intereßen seien, im Falle die untere Donau abermals der
Schauplatz eines Krieges würde, mit jenen der k. u. k. Monarchie identisch.
Unter den leitenden Persönlichkeiten verstehe ich aber nur den Fürsten Carl und
Herrn Bratiano. Herrn Boresco’s Haltung hingegen ist noch immer eine wenig ausgespro-
chene. Er möchte es mit Niemanden verderben, hat die Tendenz zuzuwarten und sich freie
Hand zu behalten. Das ist wenigstens die einzige Erklärung, welche ich seiner Politik, die
er selbst „politique de l’équilibre“ nennt, geben kann.
Herrn Boeresco’s Einfluß beim Fürsten soll zwar in den letzten Monaten sehr
zugenommen haben, es ist indeß wohl kaum zweifelhaft, daß er im gegebenen Moment
jenen des Herrn Bratiano zu neutralisiren keineswegs im Stande wäre.
Was den Fürsten Carl selbst anbelangt, so gehen meine Nachrichten dahin, daß
Höchstderselbe das vollste Vertrauen in Seine Majestät unseren allergnädigsten Herrn habe
und demnach einem Anschluß an Österreich-Ungarn unbedingt das Wort reden würde wenn
Höchstderselbe auch Deutschland vollkommen sicher wäre.
Wenn ich recht berichtet bin, so zweifle nämlich Fürst Carl an der Aufrichtigkeit
des deutschen Cabinetes und könne sich nicht der Befürchtung entschlagen, daß Fürst
Bismarck sich vielleicht am Ende doch mit Rußland auf Kosten Österreich-Ungarns
verständigen werde, wobei dann Rumänien auch zu Schaden kommen könnte.
Diese Besorgniß, wenn sie wirklich besteht, zu zerstreuen dürfte nicht all zu schwer
fallen und wird vielleicht Herr Dem. Sturdza in der Lage sein, dieß zu thun. Andernfalls
würde ein Wort des Grafen Wesdehlen1, wenn er dasselbe auszusprechen den Auftrag hätte,
auf die Entschließungen des Fürsten sicherlich einen bestimmenden Einfluß üben.
Schließlich erlaube ich mir, Eure Excellenz zu bitten, mich hochgeneigtest mit
Directiven versehen zu wollen, nach welchen ich meine fernere Sprache, sei es nun Herrn
Bratiano oder dem Fürsten selbst gegenüber, zu richten haben werde.
Hoyos

1
Graf von Wesdehlen überreichte am 11. März 1880 Fürst Carol I. sein Beglaubigungsschreiben als
Gesandter und bevollmächtigter Minister des Deutschen Reichs in Rumänien.
București, 3 martie 1880. Nr. 27C/Polit., secret. Hoyos către Haymerle

Preanobile Baron!
Dacă ar fi să rezum declaraţiile ferme ale domnului Brătianu precum şi cele cu
bătaie mai lungă ale domnului Sturdza, cred că sunt îndreptăţit să trag concluzia că, la ora
463
actuală, printre personalităţile conducătoare de aici domneşte convingerea că, în cazul în

care Dunărea de Jos ar fi din nou teatrul unui război, interesele României sunt identice cu
cele ale Monarhiei austro-ungare.
Prin personalităţi conducătoare eu îi am în vedere, totuși, doar pe Principele Carol şi
pe domnul Brătianu, căci atitudinea domnului Boerescu continuă să fie prea puţin hotărâtă.
Acesta din urmă nu ar vrea să se certe cu nimeni şi are tendinţa de a temporiza toate
lucrurile, ca să-şi păstreze libertatea de acţiune. Cel puţin aceasta este singura explicaţie pe
care pot să o dau politicii sale, pe care el însuşi o numeşte „politique de l’équilibre”.
Se spune că, în ultimele luni, influenţa domnului Boerescu asupra Principelui Carol
ar fi crescut considerabil, dar nu încape nicio îndoială că la momentul decisiv nu ar fi în
stare să o neutralizeze pe cea a domnului Brătianu.
În ceea ce îl priveşte pe Principele Carol, informaţiile de care dispun îmi confirmă
faptul că suveranul are încredere deplină în Majestatea Sa Împăratul nostru şi, în
consecinţă, ar susţine necondiţionat o alianţă cu Austro-Ungaria, dacă ar fi absolut sigur şi
de atitudinea Germaniei.
Dacă sunt bine informat, Principele Carol se îndoieşte de sinceritatea cabinetului
german şi nu-şi poate reprima temerile că, până la urmă, Principele Bismarck s-ar putea
înţelege tot cu Rusia în detrimentul Austro-Ungariei, iar atunci şi România ar avea de
pierdut.
N-ar fi prea greu să-i risipim această îngrijorare, dacă ea există într-adevăr, şi
probabil că domnul Sturdza ar fi în stare să facă acest lucru. În asemenea situaţie, un cuvânt
al Contelui Wesdehlen1, dacă desigur ar şi primi misiunea să-l rostească, ar avea categoric o
influenţă decisivă asupra hotărârilor Principelui.
În final, îmi permit să rog pe Excelenţa Voastră să-mi trimită directive despre cum
va trebui să discut în continuare fie cu domnul Brătianu, fie chiar cu Principele.
Hoyos

1
Contele von Wesdehlen a remis principelui Carol I scrisorile de acreditare, în calitate de trimis
extraordinar și ministru plenipotenţiar al Germaniei în România, pe data de 11 martie 1880.
111
Bukarest, am 10. März 1880. Nr. 30A–E/Polit. Hoyos an Haymerle
Durch mein ergebenstes Telegramm vom 7ten d. Mts habe ich Eurer Excellenz
anzuzeigen mich beeilt, daß Herr Bratiano sich demnächst über Wien nach Berlin begeben
werde1.
Wie Hochdenselben aus meiner gehorsamsten Berichterstattung bekannt ist, hatte
Fürst Carl schon Ende vorigen Jahres in Berlin den Wunsch zu erkennen gegeben, seinen
ersten Minister nach Varzin 2zu entsenden, auf welches Ansinnen Fürst Bismarck antworten
464
ließ, er könne Herrn Bratiano dortselbst nicht empfangen und bäte ihn daher, seine Rückkehr
nach Berlin abzuwarten.
Damals handelte es sich um eine Zusammenkunft, welche den Zweck haben sollte,
die in der Angelegenheit des Eisenbahn-Rückkaufes entstandenen Schwierigkeiten zu besei-
tigen, und deutet Alles darauf hin, daß zu jener Zeit die Reise des Herrn Bratiano nach
Berlin von Seite der kais. deutschen Regierung nicht gewünscht wurde.
Vor Kurzem nahm der Minister-Präsident das erwähnte Project wieder auf und ließ
durch Baron Rothenhahn3 anfragen, ob sein Besuch in Berlin derzeit genehm wäre. Auf die
hierauf erfolgte bejahende Antwort entschloß sich der Minister sofort die Reise anzutreten
und kündigte dieß in einer Parthei-Versammlung, die am 6ten Abends stattfand, an.
Gleichzeitig erklärte er seinen Anhängern, die Regierung werde die Besetzung der
vacanten Ministerstellen bis nach dem Votum des Budgets, welches so ziemlich mit dem
Schluße der parlamentarischen Session zusammenfallen dürfte, aufschieben und eine Aus-
nahme nur hinsichtlich des Finanz-Ministeriums machen, mit welchem Herr Campineano
schon jetzt betraut werden würde.
Als Zweck seiner Reise nach Berlin bezeichnet Herr Bratiano die Durchführung des
Eisenbahn-Rückkaufes, gab aber mir gegenüber zu, daß er die Gelegenheit benützen werde,
um sich in politischer Hinsicht zu orientiren.
Nach Herrn Boeresco’s Aussage wäre eine Divergenz zwischen den Herrn Sturdza
und Calenderu ausgebrochen, die nun der Minister-Präsident schlichten müße. Diese
Version wird mir aber aus ganz sicherer Quelle als nicht richtig bezeichnet.
Eben so wenig kann ich den von Herrn Bratiano in den Vordergrund gestellten
Zweck als den bestimmenden Grund seiner Reise ansehen und zwar schon deshalb nicht,
weil dieselbe längst geplant war, der Rückkauf der Bahnen aber, dessen Durchführung in
die Hände dreier Commissäre gelegt ist, bisher auf keine Schwierigkeiten gestoßen zu sein
scheint.
Wenn nun gleich die bevorstehende Anwesenheit Herrn Bratiano’s in Berlin
immerhin in einen gewißen Zusammenhang mit der erwähnten Angelegenheit gebracht
werden kann, so glaube ich doch, daß das Hauptmotiv dazu in der Absicht zu suchen ist,
dem Fürsten Bismarck näher zu treten und sich aus persönlicher Anschauung die Über-
zeugung zu verschaffen, daß Deutschlands Politik mit jener Österreich-Ungarns in allen
Punkten übereinstimme.
Die fernere Begründung dieser übrigens sehr nahe liegenden Vermuthung ist in dem
Umstande zu finden, daß man auch in Berlin die Mission des Herrn Bratiano in diesem
Sinne auffaßt, indem der Wunsch geäußert wurde, daß der Minister-Präsident durch einen
Brief des Fürsten Carl beim Reichskanzler eingeführt werde. – Diese Bedingung weiset auf
die Erwartung hin, Herr Bratiano werde sich specieller Aufträge seines Souveräns zu
entledigen haben, und gibt den Entschluß des Fürsten Bismarck zu erkennen, sich auf die
Erörterung gewißer Fragen mit Herr Bratiano nur dann einzulassen, wenn zweifellos fest-
steht, daß er im Namen seines Souveräns spreche und nicht etwa Politik auf seine Faust treibe.
Würde es sich nur um eine Einwirkung auf die Durchführung der Rückkaufs-
Angelegenheit oder um ein bloßes Orientiren handeln, so wäre diese Vorsichtsmaßregel
nicht nöthig gewesen.
Über die Aufrichtigkeit der Gesinnungen der k. und k. Regierung Rumänien
gegenüber ist man hier nicht im Zweifel; was man zu erfahren wünscht, ist, ob Österreich-
Ungarn in jedem Falle auf die Unterstützung Deutschlands zählen könne.
Dieß zu erforschen dürfte meinem unmaßgeblichen Dafürhalten nach die Aufgabe
sein, die Fürst Carl seinem Minister übertragen hat.
465
Es ist übrigens selbstverständlich, daß Herr Bratiano großen Werth darauf legt,
anläßlich seiner Reise nach Berlin sich in Wien aufzuhalten, um mit Eurer Excellenz
Rücksprache zu pflegen, und, sollte dieß genehm sein, auch die Gnade zu genießen, von
Seiner Majestät dem Kaiser und König empfangen zu werden.
Desgleichen sprach mir der Minister-Präsident von dem Wunsche, sich mit Seiner
Excellenz dem Grafen Andrássy zu begegnen, und war er sichtlich erfreut, als ich ihm
gestern in Folge Eurer Excellenz Telegramms vom 8ten mittheilen konnte, daß derselbe bis
Ende der Woche in Wien sein werde.
Herr Bratiano gedenkt Morgen oder längstens Übermorgen von hier abzureisen.
Hoyos

1
Die Reise fand zwischen dem 14. und dem 27. März 1880 statt.
2
Schloss Varzin, Eigentum von Fürst Bismarck. Heute Warcino in Polen, Woiwodschaft Pommern.
3
Wolfram von Rotenhahn, zu der Zeit Legationssekretär in Bukarest.
București, 10 martie 1880. Nr. 30A–E/Polit. Hoyos către Haymerle

Preanobile Baron!
Prin telegrama mea din ziua de 7 a acestei luni, m-am grăbit să anunţ Excelenţei
Voastre faptul că, în curând, domnul Brătianu va pleca la Berlin şi va trece prin Viena1.
Aşa cum Excelenţa Voastră ştie din rapoartele mele, încă de la sfârşitul anului
trecut, Principele Carol şi-a arătat la Berlin dorinţa de a-l trimite pe primul său ministru la
Varzin2, la care Principele Bismarck a transmis răspunsul că nu poate să-l primească acolo
pe domnul Brătianu, iar din acest motiv îl roagă să aştepte revenirea sa la Berlin.
Pe atunci era vorba de o întrevedere al cărei scop trebuia să fie înlăturarea greută-
ţilor apărute prin răscumpărarea căilor ferate şi toate semnele arătau că la vremea aceea
călătoria domnului Brătianu la Berlin nu era dorită de guvernul imperial german.
De curând, președintele de Consiliu a reluat proiectul mai sus menţionat şi, prin
Baronul Rothenhahn3, a întrebat dacă vizita sa la Berlin ar fi agreată acum. Primind un
răspuns afirmativ, ministrul s-a hotărât imediat să întreprindă călătoria şi a anunţat acest
lucru la o întrunire a partidului, care a avut loc în seara zilei de 6.
În acelaşi timp, a declarat apropiaților săi că guvernul va amâna ocuparea posturilor
ministeriale vacante până după votarea bugetului, care ar trebui să coincidă aproximativ cu
încheierea sesiunii parlamentare, şi va face o excepţie doar în privinţa Ministerului de
Finanţe, care a fost încredinţat de pe acum domnului Câmpineanu.
Domnul Brătianu a spus că scopul vizitei sale la Berlin este implementarea răscum-
părării căilor ferate, dar mie mi-a declarat că se va folosi de acest prilej pentru a se informa
și în chestiuni politice.
Din declaraţiile domnului Boerescu, rezultă că s-ar fi produs o divergenţă de păreri
între domnii Sturdza şi Kalinderu, pe care acum președintele de Consiliu trebuie să o
aplaneze. Despre această versiune am aflat dintr-o sursă absolut sigură că nu corespunde
realităţii.
466
La fel de puţin pot să cred că scopul invocat de domnul Brătianu ar fi motivul

principal al călătoriei sale şi anume pentru că aceasta era demult plănuită, pe când răscum-
părarea căilor ferate, a cărei executare se află în mâinile a trei comisari, nu pare să se fi
lovit până acum de vreo greutate.
Chiar dacă acum apropiata prezenţă a domnului Brătianu la Berlin poate fi pusă într-o
anumită legătură cu chestiunea mai sus menţionată, eu cred totuşi că motivul principal
trebuie căutat în intenţia lui de a se apropia mai mult de Principele Bismarck şi a se
convinge, prin contact personal, că politica Germaniei coincide în toate punctele cu aceea a
Austro-Ungariei.
O altă justificare a acestei presupuneri, de altminteri foarte evidentă, se găseşte în
faptul că misiunea domnului Brătianu a fost la fel înţeleasă şi de către cei de la Berlin, în
sensul că şi-au exprimat dorinţa ca președintele de Consiliu să fie recomandat cancelarului
Reich-ului printr-o scrisoare a Principelui Carol. Această condiţie arată că domnul Brătianu
va avea de îndeplinit o misiune specială din partea suveranului, plecând de la decizia
Principelui Bismarck de a accepta discutarea anumitor chestiuni cu domnul Brătianu numai
dacă se va stabili, fără echivoc, că acesta vorbeşte în numele suveranului său şi nu face
politică pe cont propriu.
Dacă ar fi fost vorba numai de o intervenţie în chestiunea răscumpărării sau doar de
o simplă orientare politică, asemenea măsuri de precauţie nu ar fi fost necesare.
Cei de aici nu mai au îndoieli în ceea ce priveşte sinceritatea atitudinii guvernului
i. și r. faţă de România; ceea ce doresc să ştie este dacă Austro-Ungaria poate conta în orice
situaţie pe sprijinul Germaniei.
A sonda acest lucru reprezintă, după umila mea părere, misiunea pe care Principele
Carol a încredinţat-o ministrului său.
De altfel, este de la sine înţeles că domnul Brătianu pune mare preţ pe faptul că în
călătoria sa la Berlin se va opri la Viena şi va purta discuţii cu Excelenţa Voastră, iar dacă
se va considera potrivit îi va fi acordată şi favoarea de a fi primit de Majestatea Sa
Imperială şi Regală.
De asemenea, președintele de Consiliu mi-a vorbit despre dorinţa sa de a se întâlni
cu Contele Andrássy şi a fost vizibil încântat când ieri, în urma telegramei Excelenţei
Voastre din ziua de 8, i-am putut transmite că acesta se va afla la Viena până la sfârşitul
săptămânii.
Domnul Brătianu se gândeşte să plece de aici mâine ori cel mai târziu poimâine.
Hoyos

1
Călătoria va avea loc în perioada 14-27 martie 1880.
2
Castelul Varzin, aparținând principelui Bismarck. În prezent Warcino, în Polonia, voievodatul
Pomerania.
3
Wolfram von Rotenhahn, la vremea respectivă secretar de legaţie la Bucureşti.
467
112
Bukarest, am 10. März 1880. Nr. 30/Polit. Hoyos an Haymerle
Monsieur le Baron,
Dans mon rapport précédent, je me suis permis de consigner mon humble opinion
sur la signification du voyage de Mr Bratiano à Berlin.
J’aurai l’honneur de reproduire ici le langage que m’a tenu à ce sujet le Président du
Conseil.
« Ma présence à Berlin, » me dit-il, « donnera lieu à des commentaires et à des
interprétations diverses. Il y a jusqu’à mes propres collègues qui ne veulent pas se contenter
des explications que je leur ai fournies sur le but de mon voyage. Ainsi, M r Cogalniceano
m’a donné à entendre qu’il ne me demandait pas mes secrets, mais qu’il ne pouvait croire
que j’allais à Berlin simplement dans l’intérêt du rachat des chemins de fer. Il ajouta même
que j’avais tort de me rendre dans ce moment dans la Capitale d’Allemagne. Je lui ai
répliqué « oui, j’ai un secret, mais c’est le secret de la Roumanie toute entière, qui est en
droit d’attendre de son Gouvernement qu’il soit bien renseigné sur la situation générale. Je
vais à Berlin pour flairer ».
Mr Bratiano me parla ensuite de son vif désir de se rencontrer avec Votre Excellence
et de faire plus ample connaissance avec Elle.
Après lui avoir témoigné de mon côté la vive satisfaction que j’éprouvais de le voir
partir pour Vienne, je lui dis en plaisantant que j’espérais qu’il n’oublierait pas de parler à
Votre Excellence de la gare d’Itzkany et qu’il me rendrait la justice qu’il n’y avait pas de
ma faute si cette affaire n’avait pas fait un pas en avant.
Mr Bratiano me remercia de la lui avoir rappelée et se promet d’entretenir Votre
Excellence de l’affaire en question.
Je Lui saurais infiniment gré si Elle voulait exercer son influence sur le Président du
Conseil pour l’engager à ne pas différer plus longtemps le règlement d’une question qui,
restée en suspens depuis plus de dix ans, n’est certainement pas de nature à témoigner du
bon vouloir du Gouvernement Roumain envers l’Autriche-Hongrie et de son désir de
remplir des engagements contractés.
Mr Bratiano me fit aussi l’esquisse d’un entretien qu’il venait d’avoir avec le Comte
Tornielli.
Cet Envoyé l’ayant interpellé si le prix du traité d’alliance que la Roumanie se
disposait, selon lui, de conclure avec l’Allemagne était la Couronne Royale, le Président du
Conseil lui répondit par une plaisanterie en lui disant : « Je suis vigneron, je n’entends donc
rien en fait de titres et d’honneurs et peu m’importe que la Roumanie soit un Royaume, un
Duché ou bien une Principauté. »
Cette incartade du Comte Tornielli prouve clairement que le voyage de M r Bratiano
n’est nullement de son goût.
Hoyos

468
București, 10 martie 1880. Nr. 30/Polit. Hoyos către Haymerle
Preanobile Baron,
În raportul meu precedent, mi-am permis să consemnez umila mea opinie asupra
semnificației călătoriei domnului Brătianu la Berlin.
Voi avea onoarea să reproduc aici discursul pe care președintele Consiliului de
Miniștri mi l-a ținut în această privință.
„Prezența mea la Berlin”, a afirmat acesta, „va da naștere la comentarii și inter-
pretări diverse. Până și colegii mei de partid nu vor să se mulțumească cu explicațiile pe
care le-am oferit cu privire la scopul călătoriei mele. Astfel, domnul Kogălniceanu mi-a dat
de înțeles că nu-mi cere să îi divulg secretele mele, dar că nu poate să creadă că mergeam la
Berlin doar în interesul răscumpărării căilor ferate. El a adăugat chiar și că greșesc mergând
în această perioadă în capitala Germaniei. I-am răspuns: „da, am un secret, dar este secretul
întregii Românii, care are dreptul să se aștepte de la guvernul său să fie bine informat
asupra situației generale. Mă duc la Berlin pentru a tatona terenul”.
Domnul Brătianu mi-a vorbit mai apoi de dorința sa arzătoare de a vă întâlni pe
Excelența Voastră și de a face mai îndeaproape cunoștință cu dumneavoastră.
După ce i-am mărturisit, la rândul meu, deosebita satisfacție pe care o simțeam
pentru că pleacă la Viena, i-am zis în glumă că sper că nu va uita să vorbească cu Excelența
Voastră despre gara de la Ițcani și că îmi va face dreptate spunând că nu este vina mea dacă
această chestiune nu a avansat deloc.
Domnul Brătianu mi-a mulțumit că i-am adus aminte de acest lucru și mi-a promis
să discute cu Excelența Voastră despre chestiunea respectivă.
Vă voi fi infinit recunoscător dacă veți binevoi să vă exercitați influența dumnea-
voastră asupra președintelui Consiliului de Miniștri pentru a obține angajamentul său să nu
amâne mai mult soluționarea unei chestiuni care, rămânând nerezolvată de mai bine de zece
ani, nu este desigur de natură să dovedească bunăvoința guvernului român față de Austro-
Ungaria sau dorința sa de a-și îndeplini angajamentele asumate.
Domnul Brătianu mi-a schițat, de asemenea, o convorbire pe care tocmai a avut-o cu
Contele Tornielli.
De vreme ce acest trimis l-a întrebat dacă coroana regală este prețul plătit pentru
tratatul de alianță pe care România se pregătește, după părerea sa, să-l încheie cu Germania,
președintele Consiliului de Miniștri i-a răspuns printr-o glumă, zicându-i: „Eu sunt viticultor,
deci nu înțeleg nimic din titluri și onoruri, și puțin îmi pasă dacă România este un regat, un
ducat sau un principat”.
Această necuviință a Contelui Tornielli dovedește în mod clar că amintita călătorie a
domnului Brătianu nu-i este deloc pe plac.
Hoyos

469
113
Bukarest, am 10. März 1880. Nr. 30C/Polit. Hoyos an Haymerle
In den beiden Unterredungen, die ich in den letzten Tagen mit Herrn Bratiano hatte,
kam auch die Stellung der Partheien im Lande der auswärtigen Politik gegenüber zur
Sprache und wies ich auf die Schwierigkeit hin, die Grenze zu ziehen, wo die Rechte
aufhörte und die Fraction G. Sturdza anfing1.
Nach Ansicht des Herrn Minister-Präsidenten besteht ein geheimes Einverständniß
mit den Führern der Rechten und jener extremen Fraction, welche unter der Leitung des
genannten Fürsten als Mauerbrecher vorgeschickt werde – die Rechte, mit Ausnahme des
Herrn Carp und vielleicht Georges Cantacuzène, sei der rußischen Politik vollkommen
ergeben und müße ich dieß besser als er selbst aus den Berichten unserer Consulate wissen.
Er wolle über die Umtriebe der rußischen Emissäre und ihre Beziehungen zu der
genannten Parthei2 mir keine näheren Aufklärungen geben, da ich glauben könnte, daß er
dieß nur aus persönlichem Intereße thue, er müße mich daher auf die Informationen unserer
Consulate verweisen.
Herr Bratiano fügte bei, daß die Emissäre sich nicht auf Rumänien allein beschränken,
sondern das Feld ihrer Thätigkeit auch auf die Bukovina und Siebenbürgen ausdehnen,
welches factum der k. und k. Regierung sicherlich nicht unbekannt ist.
Der Herr Minister-Präsident sprach mir auch von den Bemühungen, welche darauf
abzielten, die öffentliche Meinung für den Gedanken zu gewinnen, daß Rumänien in einem
eventuellen Conflicte zwischen den Nachbarstaaten neutral bleiben müße. Herr Bratiano
sieht sehr wohl ein, daß eine derartige Politik undurchführbar sei, da Rumänien die Macht
fehle, diese Neutralität respectirt zu sehen.
Dieses Schlagwort soll, wie ich von verschiedenen Seiten erfahre, rußischer Seits
ausgegeben werden, da die Neutralität nur Rußland zu Gute kommen würde. Dasselbe
zähle nämlich auch, wenn nicht auf die Cooperation, so doch auf ein neutrales Verhalten
der Türkei. Es würde demnach, wenn Österreich-Ungarn die Neutralität Rumänien’s respec-
tirt, ganz Süd-Rußland gedeckt sein und eine rußische Armee in der Flanke geschützt ihr
Angriffs-Objekt in Galizien suchen können.
Um nun auf die Ansichten der Opposition hinsichtlich der äußeren Politik zurückzu-
kommen, so muß ich constatiren, daß meine Daten mit den mir von Herrn Bratiano
gelieferten nicht vollkommen übereinstimmen.
Außer Herrn Carp, der mir selbst unverholen erklärte, daß, wie sehr seine poli-
tischen Überzeugungen auch von jenen der liberalen Parthei abweichen, er doch an dem
Tage Herrn Bratiano die Hand reichen würde, an welchem derselbe an der Seite Österreich-
Ungarns gegen Rußland in Aktion träte; außer diesem hervorragenden Partheimanne gibt es
nicht wenige Conservative, welche mit den Plänen des Fürsten G. Sturdza nichts gemein
haben wollen.
Ich glaube gut unterrichtet zu sein, wenn ich annehme, daß nur General Floresco
und seine intime Umgebung in Connivenz mit Gregor Sturdza stehen. Die übrigen Häupter
der conservativen Parthei gehen nicht so weit, wenn sie auch mit den erstgenannten
Extremen in dem Wunsche, die jetzige Regierung zu stürzen, übereinstimmen und im
Allgemeinen zu den Rußophilen zu zählen sind.
Neuester Zeit scheint gerade in dieser letzteren Richtung ein Umschwung einge-
treten zu sein. Ich will denselben zwar bis auf Weiteres nicht als apodictisch hinstellen,
470
indeß wurde mir durch eine durchaus verläßliche Mittel-Person die Mittheilung gemacht,
daß die durch die Reise des Herrn Bratiano, ihrer Anschauung nach, betretene Bahn
vollkommen ihren eigenen Überzeugungen entspreche und daß sie nur einen günstigen
Augenblick abwarten, um dieß öffentlich auszusprechen.
Mein Gewährsmann fügte bei, daß diese Herrn, unter denen er Herrn Maurogheni,
Alex. Lahovari etc nannte, den Wunsch haben, daß der Vertreter Österreich-Ungarns dieß
erfahre.
Nachdem die zu dieser Gruppe gehörenden Senatoren und Deputirten meist im
persönlichen Verkehr mit mir stehen, so ist es allerdings auffallend, daß sie sich eines
Umweges bedienten, um mir ihre Sinnesänderung zu wissen zu machen, und bin ich
demnach noch nicht vollkommen überzeugt, daß die Sache ganz so ist wie sie mir darge-
stellt wird.
Ihre Sprache mir gegenüber sowie die Haltung des „Timpul”, ihres Organes, wird
mir wohl bald über diesen Punkt Klarheit verschaffen.
Der beiliegende längere Bericht des Ritter von Schlick über die rußischen Agita-
tionen und den Einfluß des Fürsten G. Sturdza in der Moldau enthält einige interessante
Daten und fordere ich unter Einem den k. u. k. Consul in Jassy auf, mich in fortlaufender
Kenntniß der dortigen Vorgänge zu halten.
Hoyos
ad N. 30 C/pol. N. 1/pol. Schlick an Hoyos. Jassy, den 28. Februar 1880

Hochgeborner Graf,
In der Anlage habe ich die Ehre, einen Bericht des k. und k. Vice-Consulates in
Folticzeny3 ergebenst zu unterbreiten, in welchem der dortige Amtsleiter gewisse, auf eine
etwa bevorstehende Mobilisirung der rumänischen Armee Bezug habende, vorbereitende
Maßnahmen bespricht.
Daß den einzelnen Militaircommandanten im Hinblicke auf eine eventuelle Mobi-
lisirung bestimmte Geldfonds zugekommen, wird durch die weiter sub 2/ beiliegende
analoge Meldung des Roman’er Vice-Konsuls bestätigt und stimmen damit auch die
meinerseits sowie durch Herrn Vice-Consul Filtsch auf vertraulichem Wege gepflogenen
Erhebungen überrein. So erhielten die Militair-Commanden auch die Weisung, für eine
eventuelle Einberufung der Reservisten sämmtliche Vorbereitungen, wie z. B. die Ausfer-
tigung der einzelnen Einberufungsordres, ohne Verzug zu treffen.
Thatsächlich kursiren in den der Regierung nahestehenden hierortigen politischen
Kreisen bereits seit längerer Zeit Gerüchte von einer bevorstehenden Mobilisirung, welche
nicht ermangeln, eine sichtliche, allgemeine Beunruhigung hervorzurufen, doch kann ich
nicht umhin, hiebei besonders zu betonen, daß – wohl infolge der absolut antirussischen
Stimmung der Bevölkerung, sowol hierorts, als, soweit meine vertrauungswürdigen
Informationen gehen, in den übrigen Distrikten der Moldau – die Möglichkeit, als seien
etwaige Truppenconcentrationen in einer der k. und k. Regierung feindlichen Absicht in
Aussicht genommen, vollkommen ausgeschlossen wird.
Allerdings fehlt es nicht an fremden Einflüssen, welche eine Österreich-Ungarn
feindliche Stimmung zu wecken und die nationalen Aspirationen, welche auf eine
Wiedererwerbung der Bukowina und des südlichen Theiles von Siebenbürgen gerichtet
sind, zu nähren sich bestreben, wovon übrigens auch die Journale, wie z. B. die Presse, zu
wiederholten Malen Erwähnung machten.
471
Der russischen Regierung kann wohl kaum der Vorwurf der Passivität gemacht
werden, doch geht, wie sich der hiesige Distriktspräfekt Herr Leon Negruzzi Vice-Consul
Filtsch gegenüber in streng vertraulicher Weise äußerte, aus den, dem Herrn Minister
Cogolniceanu4 Seitens der übrigen Distriktspräfekten der Moldau erstatteten Berichten hervor,
daß das direkt gegen die öst.-ung. Monarchie abzielende Intriguenspiel der sich auf dem Lande
herumtreibenden russischen Agenten bis nun von keinem bemerkbaren Erfolge begleitet
gewesen und daß die russischen Insinuationen im gegenwärtigen Augenblicke auf unfrucht-
baren Boden fallen, umsomehr als die während des russisch-türkischen Krieges gemachten
traurigen Erfahrungen bezüglich der Zweideutigkeit russischer Versprechungen noch in leb-
hafter Erinnerung stehen und die Retrocession Bessarabien’s eine noch offene Wunde bilde.
In größerem Maße verdienen die russischen Umtriebe in Jassy selbst Interesse und
muß hiebei in erster Linie die politische Haltung des Rußland blind ergebenen Fürsten
Gregoire Stourdza (dessen Schwester5 die Gemalin des Fürsten Gortschakow, Sohnes des
russischen Reichskanzlers, ist), in Betracht gezogen werden, eines durch seine Energie wie
seine geistige Begabung über das Maß der Mittelmäßigkeit hervorragenden Politikers,
dessen in seiner bekannten, im Senate gehaltenen Rede offen ausgesprochenes politisches
Programm6 aber sich das Vertrauen der politischen Kreise der Moldau nicht zu gewinnen
wußte, indem dasselbe nach allgemein übereinstimmender Auffassung blos als Mittel zum
eigentlichen Zwecke und als Deckmantel dienen soll, hinter welchem die wahren
Aspirationen Stourdza’s sich, von Russland unterstützt, selbst dem Lande als Herrscher
aufzuwerfen, für Jedermann nur zu leicht erkennbar verborgen halten.
An Stourdza’s demokratische Gesinnungen glaubt hier nun vollends Niemand und
dessen neubegründete Partei „Democratia nationala” erfährt wohl die richtigste Beurthei-
lung, wenn man dieselbe, wie hierorts allgemein, geradezu als „Umsturzpartei” bezeichnet.
Obschon hier von einer Partei Fürst Stourdza’s, hervorgegangen aus rein politischen
Überzeugungen, kaum die Rede sein kann, so steht doch außer Zweifel, daß Stourdza in
Jassy über einen nicht zu unterschätzenden Anhang verfügt, bei welchem großentheils,
wenn nicht ausschließlich, persönliche Interessen im Spiele sind; die nennenswertesten
Anhänger der sogenannten „Democratia nationala” sind Herr Nicola Rosetti Rosnovanu,
welcher, wie ich seinerzeit zu berichten nicht ermangelte, vor kaum einem Jahre das conser-
vative Lager verließ, um sich anläßlich der hierortigen Gemeindewahlen, zum allgemeinen
Erstaunen, der Fraktionistenpartei7 anzuschließen, sowie der bekannte Advokat Nicu Aslan8,
letzterer in Folge seines wenig ehrenhaften Charakters gering geachtet, jedoch seiner
geistigen Befähigung und seines längjährigen Rufes eines geschickten Intriganten wegen so
zu sagen die cheville ouvrière Stourdza’s; an diese reihen sich der reiche Exsenator Nicola
Drossu, ferner der als Kartenspieler berüchtigte, geistig unbedeutende Rentier Nicola Ghiuca
und noch einige durchaus auch bezüglich ihrer sozialen Stellung unbedeutende Persönlich-
keiten, welche aus der durch die letzten Parlamentswahlen ihres Einflusses nahezu
beraubten Fraktionistenpartei entnommen wurden, mit welcher Fürst Stourdza während
seiner letzten Anwesenheit in Jassy Anfangs Jänner durch in seinem Palais abgehaltene
mehrmalige Conferenzen in direkte Verbindung trat. Soweit ich überhaupt zu constatiren in
der Lage war, zählt Stourdza in den hiesigen militairischen Kreisen, deren Sympathien für
Russland sich seit dem letzten Kriege ganz abgekühlt, keine Anhänger. So erfahre ich auch
aus ganz zuverlässiger Quelle, daß General Racovița9 ungeachtet seiner bekannt russen-
freundlichen Gesinnungen gegenwärtig seinen ganzen Einfluß bei Herrn Nicola Rosetti
Rosnovanu einsetze, um letzteren Stourdza abwendig zu machen.
Da jedoch die verhältnißmäßig geringen finanziellen Mittel Gregoire Stourdza’s
kaum ausreichen dürften, um seine größtentheils blos pekuniären Vortheilen zugänglichen
472
Anhänger dauernd seiner Partei zu erhalten sowie um seine Agenten, als deren eifrigster der
hierortige Barbier Cletinos bezeichnet wird, zu bezahlen, so drängt sich die Vermuthung
auf, daß Fürst Stourdza von der russischen Regierung direkt für seine politischen Umtriebe,
wenn auch mit geringen Geldbeiträgen, unterstützt werde. Obgleich weder in den offizi-
ellen, noch politischen Kreisen in Jassy und der Moldau den Umtrieben Stourdza’s eine
größere Bedeutung beigemessen wird, – was in Bukarest nicht der Fall zu sein scheint, wo
vielmehr die Regierung dem Treiben Stourdza’s die größte Aufmerksamkeit schenken und
seiner dortigen Erfolge wegen nicht geringe Beunruhigung hegen soll – so kann man sich
dessenungeachtet nicht verhehlen, daß, falls durch den Tod des in Paris lebenden Fürsten
Michel Stourdza, dessen enorme Capitalien theilweise seinem Sohne Gregoire zufallen
würden, oder die russische Regierung geneigt wäre, Stourdza mit bedeutendern Geldsub-
sidien zu versehen, diese Umsturzpartei doch eine ernste Gefahr nicht nur für die
Regierung, sondern für den Fürsten Carl selbst werden könnte. Seit einigen Tagen sind
zwischen dieser Partei und den größeren Druckereien Jassy’s Unterhandlungen anhängig,
welche auf die Publikation eines Parteijournales abzielen, doch scheinen die vorhandenen
Geldfonds der Partei mit den bedeutenden Forderungen der Besitzer dieser Druckereien
nicht in Einklang gebracht werden zu können, da bis nun kein endgiltiges Resultat erzielt
wurde. Dieser Umstand beweist einerseits, daß die Geldmittel Stourdza’s sehr knapp
bemessen, anderseits aber wird die in den Unterhandlungen eingetretene Verschleppung mit
der, wie Vice-Consul Filtsch in Erfahrung brachte, zweifellosen Thatsache in Verbindung
gesetzt, daß von Seite der hierortigen Regierungsorgane eine bedeutende Pression auf die
hiesigen Druckereien-Besitzer ausgeübt werde, um das Erscheinen eines Parteijournales in
Jassy unmöglich zu machen. So wurden zum Beispiele mit Herrn Theodor Codrescu, in
dessen Druckerei auch beiliegende, anläßlich des Brandes des hierortigen Regierungs-
gebäudes10, von der Democratia natională publicirte Flugschrift in Druck gesezt worden
war, Verhandlungen eingeleitet; aber in Folge Intervention der Regierung, welche Herrn
Codrescu drohte, ihm, falls er auf die Propositionen dieser Partei eingehen werde, die
Begünstigung der Publikation des hierortigen Amtsblattes „Curierul de Jassy” zu entziehen,
brach Codrescu die Verhandlungen mit dem Bevollmächtigten Stourdza’s sofort ab.
Deßgleichen führten auch die dem Druckerei-Besitzer Herrn Anton Szawul gemachten
Anträge zu keinem Resultate. Gegenwärtig wird nun mit Herrn Balassan, dem Eigenthümer
des Journales „Curierul gleichen Namens“11 verhandelt, doch scheint auch letzterer nicht
geneigt zu sein, sich dieser Aufgabe zu unterziehen und dadurch den Unwillen der Regierung
zu erregen und verbirgt sein refus hinter geradezu exorbitanten Forderungen, indem er für
Druck und Korrekturskosten der Nummer des Journals den Betrag von 110 Francs verlangt. Es
ist somit wenig Aussicht vorhanden, Jassy um dieses neue Zeitungsorgan bereichert zu sehen.
Daß Fürst Stourdza und der Gerent des hiesigen russischen Consulates, Herr Kazarinow,
vermuthlich in Übereinstimmung mit den Letzterem seitens seiner Regierung ertheilten
Instruktionen, unter einer Decke spielen, steht wohl außer Zweifel und sprechen hiefür auch
äußere Anzeichen, wie die nahezu täglichen Conferenzen Stourdza’s mit Kazarinow, so oft
eben der Fürst sich in Jassy aufhält, und der intime Verkehr meines russischen Collegen mit
den bereits oberwähnten markantern Persönlichkeiten der Stourdza’schen Partei. So soll
auch Kazarinow, wie mir von verschiedenen Seiten erwähnt wurde, allerdings auf Drängen
Stourdza’s persönlich intervenirt haben, um den hiesigen Metropoliten12, dessen politische
Gesinnungen nicht gerade russophile zu sein scheinen, umzustimmen, und nach und
nach für die Pläne des Genannten zu gewinnen; Kazarinows Mission soll aber vollständig
gescheitert sein. Dessenungeachtet läßt sich aus der reservirten Haltung des Metropoliten
nicht auf jene des hiesigen Clerus schließen, in welchem sowol der russische Gerent, als
auch Stourdza zweifellos über mehrere für ihre Agitation gefügige Werkzeuge verfügen,
473
worauf besonders die auffallend häufige Anwesenheit von rumänischen Popen im rus-
sischen Consulate deutet. Obzwar aber Kazarinow eine gewisse Geschäftigkeit und
Aktivität an den Tag legt, so fehlt es ihm, worin meine sowie Filtsch’s Erfahrungen mit der
in politischen Kreisen allgemein herrschenden Ansicht übereinstimmen, zu sehr an geistiger
Begabung, Umsicht und diplomatischer Gewandtheit, um überhaupt seinem persönlichen
Einfluße größere Bedeutung beimessen zu können; seine Agenten, meistens jüdische
russische Schutzgenossen, sind, wie auch der Präfekt Negruzzi sich Filtsch gegenüber
äußerte, wenig geschickt, meistens schlecht informirt und nahezu unbrauchbar. Als Beweis
hiefür erwähnt der Präfekt, daß über das Treiben der Nihilisten in Jassy13 selbst Kazarinow
aus Petersburg Dinge mitgetheilt wurden, von welchem weder er noch seine Agenten die
leiseste Ahnung zu haben scheinen; der Präfekt war es, welcher erst Kazarinow davon
informirte, daß die russische Regierung neben der offiziellen Vertretung in Jassy Agenten
unterhalte, welche zwar die nihilistischen Umtriebe zum Hauptgegenstande ihrer Beob-
achtung und Berichterstattung zu machen bestimmt seien, aber dennoch von Fall zu Fall
nicht ermangeln auch die Tätigkeit meines russischen Collegen einer eingehenden Controle
zu unterziehen, was übrigens Kazarinow, wie er dem Präfekten selbst eingestanden, durch
den Umstand erwiesen schien, daß seine Regierung ihm für einzelne Vorfälle, welche er als
zu geringfügig gar nicht berichtet hatte, Verhaltungsmaßregeln zukommen ließ.
Bei der vollkommenen Passivität der rumänischen Regierung, deren einzige Concession
auf die von Petersburg ausgeübte Pression gegen das Treiben der Nihilisten blos in der
Ende Dezember v. Js erfolgten Unterdrückung ihres in wenigen Nummern in Jassy erschie-
nenen Journales „Bessarabia” bestand, sind demnach sowol Kazarinow als die obbe-
zeichneten russischen Organe den Nihilisten gegenüber nahezu machtlos, und soll, wie mir
aus zuverlässiger Quelle zugekommen, der einzige Erfolg meines russischen Collegen in
dieser Richtung in der Entdeckung eines an der rumänisch-russischen Grenze organisirten
Bureau’s bestehen, von welchem russische Pässe mit dem gefälschten Visa des hiesigen
russischen Consulates an die mit ihren Verbündeten in Kischenew und hauptsächlich in
Odessa verkehrenden hierortigen Nihilisten ausgefolgt wurden.
Was nun die Umtriebe derselben betrifft, so scheint die Hilfeleistung bei Orga-
nisirung der Attentate in Russland auch zu ihren Aufgaben zu gehören, worauf der
Umstand deutet, daß, wie auch Kazarinow Filtsch gegenüber sich äusserte, kurze Zeit vor
dem Attentate auf den Kaiser von Russland in Moskau14 bedeutende Mengen von Dynamit
angeblich durch hiesige Nihilisten über die russische Grenze nach Odessa gebracht worden
sein sollen, wo es jedoch den dortigen Polizeiorganen nur gelungen sein soll, einen Theil
der geschwärzten Waare mit Beschlag zu belegen.
Schließlich erlaube ich mir noch, als Beleg für meine eben ausgesprochene Behaup-
tung, daß die rumänische Regierung sich den Nihilisten gegenüber passiv verhalte, noch die
Thatsache anzuführen, daß der Amerikaner15 Dr Russel16, welcher im Vereine mit den
Professoren Jancu17 und Georges Nădejde18 als Haupt des hiesigen Nihilisten-Bundes
angesehen wird, der seinerzeit das bereits erwähnte nihilistische Journal „Bessarabia” ins
Leben gerufen hatte und dessen Ausweisung aus Jassy von der russischen Regierung
verlangt worden war, noch gegenwärtig unbehelligt hierorts sich aufhält19.
Schlick
1
2
Die von Grigore Sturdza gegründete National-Demokratische Partei.
474
3
4
Im Innenministerium.
5
Maria. Heiratete 1868 Konstantin Alexandrowitsch Gortschakow.
6
Auf die Thronrede folgende Rede von Dezember 1879.
7
Die sogenannte Freie und Unabhängige Fraktion.
8
Anwalt.
9
General Dimitrie Racoviţă.
10
Januar 1880.
11
„Curierul Bălăşan”.
12
Iosif Naniescu.
13
Die hiesigen russischen Narodniki und Sozialisten. Für den Gesamtkontext, siehe: Flavius Solomon, In
Search for a New Homeland: Narodnik Émigrés in Romania during the 1870s., in Andrei Cușco, Flavius
Solomon, Konrad Clewing, Hg. Migration and Population Politics during War(time) and Peace(time):
Central and Eastern Europe from the Dawn of Modernity to the Twentieth Century, Cluj-Napoca, Editura
Mega, 2021, S. 147–176.
14
Es handelt sich um das Attentat vom 17. Februar 1880.
15
N. Sudzilowski stammte aus dem russischen Reich.
16
Nikolaj Russel (Sudzilowski).
17
Ioan Nădejde.
18
Gheorghe Nădejde.
19
Er wurde zusammen mit anderen russischen Emigranten im April 1881 ausgewiesen.
București, 10 martie 1880. 30C/Polit. Hoyos către Haymerle

Preanobile Baron!
În cele două întrevederi pe care le-am avut zilele trecute cu domnul Brătianu, a fost
luată în discuţie şi atitudinea partidelor din ţară faţă de politica externă, iar eu am arătat cât
de greu este să trasezi o graniţă între limita dreptei și începutul facţiunii lui G. Sturdza1.
După părerea domnului președintele de Consiliu, există o înţelegere secretă între
liderii dreptei şi acea facţiune extremă, sub conducerea numitului prinţ, scos la înaintare pe
post de spărgător de ziduri. Dreapta, cu excepţia domnului Carp şi probabil a lui George
Cantacuzino, este complet înfeudată politicii ruseşti şi eu ar trebui să ştiu mai bine decât el
acest lucru din rapoartele consulatului nostru.
El nu dorește să-mi dea deloc lămuriri mai detaliate despre intrigile emisarilor ruşi
şi relaţiile lor cu numitul partid2, pentru că eu aş putea crede că face acest lucru mânat de
vreun interes personal, aşa că se simte obligat să-mi recomande informaţiile consulatului
nostru.
Domnul Brătianu a adăugat că emisarii în cauză nu se limitează doar la România,
câmpul lor de activitate se extinde şi la Bucovina şi la Transilvania, fapt care cu certitudine
nu a trecut neobservat guvernului i. și r.
Domnul președintele de Consiliu mi-a vorbit şi despre strădaniile care urmăresc
câştigarea opiniei publice pentru ideea că, într-un eventual conflict între imperiile vecine,
România trebuie să rămână neutră. Domnul Brătianu înţelege prea bine că o astfel de
politică este nerealizabilă, pentru că României îi lipseşte forţa necesară pentru a vedea
această neutralitate respectată.
Se spune că această lozincă a fost lansată de tabăra rusească, aşa cum am aflat din
diferite surse, deoarece neutralitatea nu ar prinde bine decât Rusiei, care contează şi pe o
atitudine neutră a Turciei, chiar dacă nu şi pe o cooperare cu aceasta. Aşadar, dacă Austro-
Ungaria ar respecta neutralitatea României, toată Rusia de sud ar fi astfel protejată şi o
armată rusească apărată la flancul ei sudic poate să încerce atacarea Galiţiei.
475
Acum însă, revenind la părerile opoziţiei în privinţa politicii externe, trebuie să

constat că informaţiile mele nu corespund pe deplin cu cele oferite de domnul Brătianu.
În afară de domnul Carp, care mi-a spus clar mie personal că oricât de mult s-ar
deosebi convingerile sale politice de cele ale partidului liberal, ar da mâna cu domnul
Brătianu în ziua în care acesta ar intra alături de Austro-Ungaria în acţiune împotriva
Rusiei, în afară de această marcantă personalitate de partid există însă nu puţini conser-
vatori care nu vor să aibă nimic comun cu planurile prinţului G. Sturdza.
Cred că sunt bine informat când afirm că doar generalul Florescu şi anturajul său
apropiat este în complicitate cu Grigore Sturdza. Ceilalţi lideri ai partidului conservator,
chiar dacă la fel ca extremiştii de mai sus au aceeaşi dorinţă de a răsturna guvernul actual,
nu merg chiar atât de departe, încât să fie consideraţi rusofili.
În ultima vreme, se pare că tocmai în această direcţie a survenit o schimbare.
Deocamdată, nu vreau să o prezint ca pe ceva apodictic, dar, prin intermediul unei persoane
de absolută încredere, am fost informat că, după părerea celor din jurul său, prin călătoria
domnului Brătianu, se pleacă pe un drum care corespunde pe deplin convingerilor lor
proprii şi că aşteaptă doar un moment favorabil pentru a rosti public acest lucru.
Omul meu de încredere a adăugat că aceşti domni, printre care a numit pe domnul
Mavrogheni, pe domnul Alex. Lahovari etc., nutresc dorinţa ca reprezentantul Austro-
Ungariei să afle acest lucru.
Cum însă cei mai mulţi dintre senatorii şi deputaţii care aparţin acestei grupări se
află în relaţii personale cu mine, este totuşi de mirare că se servesc de acest drum ocolit ca
să-mi comunice schimbarea lor de atitudine, iar din acest motiv nu sunt pe deplin convins
că lucrurile stau chiar aşa cum mi-au fost prezentate.
Modul în care vor vorbi cu mine precum şi atitudinea organului lor de presă
„Timpul” îmi vor permite să mă lămuresc în curând asupra acestui punct.
Raportul mai lung anexat al cavalerului von Schlick despre agitaţiile ruseşti şi
despre influenţa Prinţului G. Sturdza în Moldova conţine câteva informaţii interesante şi am
cerut consulului i. și r. de la Iaşi să mă ţină permanent la curent cu evoluţiile de acolo.
Hoyos
ad N. 30 C/pol. N. 1/pol. Schlick către Hoyos. Iași, 28 februarie 1880

Preanobile Conte!
În anexă am onoarea să vă prezint un raport de la vice-consulatul i. și r. de la
Fălticeni3, în care şeful oficiului de acolo, având anumite informaţii despre o iminentă
mobilizare a armatei române, discută despre măsurile pregătitoare în acest sens.
Faptul că diferitelor comandamente militare le-au parvenit anumite fonduri băneşti
pentru o eventuală mobilizare este confirmat printr-o a doua înştiinţare similară a vice-
consulului de la Roman şi se potrivesc cu observaţiile culese confidenţial de mine şi de
domnul vice-consul Filtsch. Astfel, comandamentele militare au primit directive să ia fără
întârziere toate măsurile pentru o eventuală încorporare a rezerviştilor, ca, de pildă,
redactarea ordinelor individuale de încorporare.
Într-adevăr, în cercurile politice de aici, apropiate guvernului, circulă de multă
vreme zvonuri despre o iminentă mobilizare, ceea ce nu a întârziat să provoace o nelinişte
generală şi vizibilă, dar nu pot să nu subliniez, în mod special, faptul că, având în vedere
starea de spirit categoric antirusă a populaţiei, atât aici, cât şi, după cum sună informaţiile
476
de încredere pe care le-am primit, în celelalte judeţe ale Moldovei – posibilitatea ca vreo
concentrare de trupe să fie avută în vedere cu intenţii ostile la adresa guvernului i. și r. este
absolut exclusă.
Sigur că nu lipsesc influenţele străine, care urmăresc să trezească o stare de spirit
ostilă Austro-Ungariei şi să hrănească aspiraţiile naţionale pentru o realipire a Bucovinei şi
a părţii sudice a Transilvaniei, pe care, de altfel, şi gazetele, cum ar fi de pildă „Pressa”, le
menţionează în repetate rânduri.
Guvernul rusesc nu poate fi acuzat de pasivitate, totuşi, din rapoartele pe care
prefecţii de judeţe le trimit domnului ministru Kogălniceanu4, rezultă că, aşa cum i-a spus
în mod strict confidenţial prefectul de aici, domnul Leon Negruzzi, vice-consulului Filtsch,
intrigile îndreptate direct împotriva Monarhiei austro-ungare de către agenţii ruşi, care
umblă prin ţară, până acum nu au avut niciun rezultat vizibil şi că, la ora actuală, influențele
ruseşti cad pe un sol infertil, cu atât mai mult cu cât tristele experienţe din vremea războ-
iului ruso-turc, legate de echivocul promisiunilor ruseşti, sunt vii în amintire, iar retrocedarea
Basarabiei reprezintă o rană deschisă încă.
Într-o măsură mai mare, merită atenţie intrigile ruseşti de la Iaşi, iar aici trebuie, în
primul rând, avută în vedere atitudinea politică a celui care este orbeşte devotat Rusiei,
Prinţul Grigore Sturdza (a cărui soră5 este soţia fiului Principelui Gorceakov, cancelarul
Rusiei), şi care, prin energia şi înzestrarea sa intelectuală, este peste media politicienilor
marcanţi, a cărui celebră cuvântare rostită la Senat este la drept vorbind un program
politic6, dar care nu a ştiut să câştige încrederea cercurilor politice din Moldova, pentru că
părerea unanimă este că toate aceste manifestări ale sale sunt doar un mijloc pentru
atingerea ţelului său real, un camuflaj, în spatele căruia se află adevăratele aspiraţii ale lui
G. Sturdza, anume, fiind susţinut de Rusia, să se erijeze el însuşi în postura de domnitor al
ţării, un lucru prea bătător la ochi pentru oricine ca să mai poată fi ascuns.
Pe aici nu există absolut nimeni care să creadă în ideile democratice ale lui Sturdza,
așa că nou întemeiatul său partid „Democraţia Naţională” a primit cea mai corectă
caracterizare, fiind peste tot numit „partidul răsturnării”.
Cu toate că pe aici nu poate fi vorba de un partid al Prinţului Sturdza, rezultat doar
din convingeri politice, nu încape îndoială că, la Iaşi, Sturdza dispune de o grupare de
adepţi care nu trebuie subestimată, cei mai mulţi, dacă nu toţi chiar, fiind purtați de interese
personale; adepţii marcanţi ai aşa-numitei „Democraţii Naţionale” sunt domnul Nicolae
Rosetti Rosnovanu, care, aşa cum nu am omis să raportez la vremea respectivă, abia de un
an a părăsit tabăra conservatoare, pentru ca la alegerile locale să se alăture partidului
fracţionist7, spre mirarea tuturor, apoi cunoscutul avocat Nicu Aslan8, acesta din urmă prea
puţin respectat din cauza caracterului său prea puţin onorabil; totuşi, graţie capacităţii sale
intelectuale şi faimei bine consolidate de ani de zile de intrigant abil, el este, cum s-ar spune
cheville ouvrière9 al lui Sturdza; la aceştia se adaugă bogatul fost senator Nicolae Drossu,
mai apoi, cunoscut ca mare cartofor, dar, intelectual vorbind, nesemnificativul rentier
Nicolae Gheuca, şi încă alţi câţiva, care, din punct de vedere al poziţiei sociale, sunt nişte
personalităţi insignifiante, care la ultimele alegeri parlamentare şi-au pierdut aproape
complet influenţa în partidul fracţionist, cu care Prinţul Sturdza, în vremea ultimei sale
şederi la Iaşi, la începutul lui ianuarie, a intrat în legătură directă prin mai multe consfătuiri
ţinute la palatul său. Din câte am putut constata, Sturdza nu are niciun adept în cercurile
militare de aici, a căror simpatie pentru Rusia s-a răcit de la ultimul război. Am aflat dintr-o
sursă absolut sigură că generalul Racoviţă10, în pofida cunoscutei sale atitudini filoruse,
acum îşi foloseşte toată influenţa pe lângă domnul Nicolae Rosetti Rosnovanu pentru ca
acesta din urmă să-l determine pe Sturdza să-şi schimbe ideile.
477
Deoarece mijloacele financiare relativ reduse ale lui Grigore Sturdza nu ar ajunge
pentru a păstra pe termen lung în partidul său nişte adepţi care în mare parte sunt interesaţi
numai de avantaje materiale, şi nici ca să-şi plătească agenţii, dintre care cel mai zelos este
considerat frizerul de aici Cletinos, se conturează presupunerea că Prinţul Sturdza este
sprijinit în intrigile sale politice direct de către guvernul rusesc, ce-i drept cu sume reduse.
Deşi nici în cercurile oficiale şi nici în cele politice din Iaşi şi din Moldova intrigilor lui
Sturdza nu li se atribuie o mare însemnătate – ceea ce nu pare a fi cazul la Bucureşti, unde
mai degrabă guvernul este cel care acordă cea mai mare atenţie agitaţiilor lui Sturdza şi
rezultatelor lui de acolo, stârnind nu puţină îngrijorare –, nu putem ignora faptul că, în cazul
în care va muri Prinţul Mihail Sturdza, care trăieşte acum la Paris, o parte din capitalul
enorm al acestuia va reveni fiului său Grigore, sau că atunci guvernul rusesc ar fi dispus să-l
sprijine pe Sturdza cu sume mai mari de bani, şi atunci partidul răsturnării ar putea repre-
zenta un pericol grav nu doar pentru guvern, ci şi pentru Principele Carol. De câteva zile,
între partidul lui Sturdza şi tipografiile mai mari din Iaşi au loc negocieri care urmăresc
editarea unui ziar de partid, dar se pare că fondurile băneşti de care dispune partidul nu pot
face faţă pretenţiilor proprietarilor acestor tipografii, pentru că până acum nu s-a ajuns la
niciun rezultat. Acest lucru dovedeşte, pe de o parte, că mijloacele băneşti ale lui Sturdza
sunt foarte limitate şi, pe de altă parte, amânarea suferită de negocieri, aşa cum a aflat vice-
consulul Filtsch, este fără doar şi poate un fapt care trebuie pus în legătură cu presiunile
considerabile exercitate din partea organelor guvernamentale locale asupra proprietarilor
tipografiilor de aici, pentru a împiedica apariţia unui ziar de partid la Iaşi. Aşa, de pildă, au
fost iniţiate discuții cu domnul Theodor Codrescu, în a cărui tipografie a fost tipărit mani-
festul anexat, publicat de „Democraţia Naţională” la incendiul suferit de Palatul Domnesc
de aici11, dar în urma intervenţiei guvernului, care l-a ameninţat pe domnul Codrescu că,
dacă va accepta propunerile acestui din urmă partid, i se va retrage favoarea de a publica
foaia oficială locală, „Curierul de Iaşi”, Codrescu a rupt imediat tratativele cu împuter-
nicitul lui Sturdza. De asemenea, nici ofertele făcute proprietarului de tipografie, domnul
Anton Szavul, nu au dus la niciun rezultat. La ora actuală se negociază cu domnul Bălăşan,
proprietarul ziarului „Curierul cu acelaşi nume”12, se pare totuşi că nici acesta din urmă nu
este dispus să-şi asume această misiune şi, în felul acesta, să-şi atragă antipatia guvernului
şi îşi ascunde refuzul în spatele unor pretenţii exorbitante, cerând pentru tipărirea şi
corectarea unui număr de ziar suma de 110 franci. În condiţiile acestea, sunt slabe şansele
de a vedea Iaşul îmbogăţit cu acest nou organ de presă.
Nu mai încape nicio îndoială asupra faptului că Prinţul Sturdza şi girantul consulatului
rusesc de aici, domnul Kazarinov, probabil în asentimentul celui din urmă cu instrucţiunile
primite din partea guvernului său, acţionează împreună, şi, în plus, există şi semnale în
acest sens, precum consfătuirile aproape zilnice ale lui Sturdza cu Kazarinov, ori de câte ori
Prinţul se află la Iaşi, şi relaţiile strânse ale colegului meu rus cu primele două personalităţi
marcante menţionate ale partidului sturdzesc. Se spune că şi Kazarinov, aşa am fost informat
din diferite surse, fireşte la presiunile lui Sturdza, a intervenit personal la mitropolitul de
aici13, ale cărui concepţii politice nu sunt tocmai rusofile, ca să i le schimbe şi treptat să-l
câştige pentru planurile acestuia; se spune însă că misiunea lui Kazarinov a eşuat complet.
Cu toate acestea, din atitudinea rezervată a mitropolitului, nu din aceea a clerului de aici, se
poate conchide, fără urmă de îndoială, că atât girantul rus cât şi Sturdza dispun de mai
multe unelte docile pentru agitaţiile lor, ceea ce se vede din prezenţa a suprinzător de mulţi
preoți români la consulatul rusesc. Deşi Kazarinov are o anumită activitate vizibilă, atât
observaţiile mele cât şi cele ale lui Filtsch, despre părerile care predomină în general în
cercurile politice de aici, arată că îi lipseşte evident înzestrarea intelectuală, prevederea şi
abilitatea diplomatică necesare pentru a se putea atribui o importanţă prea mare influenţei sale
478
personale; agenţii săi, cei mai mulţi fiind evrei aflaţi sub protecţie rusească, sunt, aşa cum s-a
exprimat prefectul Negruzzi faţă de Filtsch, prea puţin abili, de cele mai multe ori prost
informaţi şi aproape inutilizabili. Ca dovadă, în acest sens, prefectul a menţionat faptul că
despre intrigile nihiliştilor de la Iaşi14 lui Kazarinov însuşi i s-au comunicat de la Petersburg
lucruri despre care nici el şi nici agenţii săi nu aveau nici cea mai vagă bănuială; prefectul a
fost acela care l-a informat, mai întâi, pe Kazarinov că guvernul rusesc pe lângă reprezentanţa
oficială de la Iaşi întreţine agenţi care au misiunea principală de a ţine sub observaţie şi de a
raporta intrigile nihiliste, dar care, de la caz la caz, nu se dau în lături să supună unui control
amănunţit şi activitatea colegului meu rus, ceea ce, de altfel, Kazarinov a recunoscut el însuşi
faţă de prefect, prin faptul că guvernul său i-a cerut să adopte o anumită atitudine faţă de
evenimente care lui i s-au părut prea neînsemnate pentru a mai raporta despre ele.
În legătură cu pasivitatea absolută a guvernului român, a cărui singură concesie faţă
de presiunile exercitate de la Petersburg împotriva maşinaţiunilor nihiliştilor s-a manifestat,
la sfârşitul lui decembrie anul trecut, prin interzicerea ziarului apărut în câteva numere la
Iaşi, intitulat „Besarabia”, atât Kazarinov cât şi organele ruseşti mai sus citate sunt aproape
neputincioase faţă de nihilişti şi se spune, aşa cum am aflat din sursă sigură, că singurul
succes al colegului meu rus în acest sens a constat în descoperirea unui birou organizat la
frontieră, în care pe paşapoarte ruseşti se aplica viza falsificată a consulatului rusesc de aici,
după care erau trimise nihiliştilor aflaţi în legătură cu ei la Chişinău şi mai ales la Odesa.
În ce priveşte maşinaţiunile nihiliştilor de aici, se pare că misiunea lor constă în a
oferi ajutor pentru organizarea de atentate în Rusia, ceea ce se dovedeşte prin faptul că, aşa
cum s-a exprimat Kazarinov faţă de Filtsch, cu puţin timp înainte de atentatul asupra
Țarului Rusiei la Moscova15, însemnate cantităţi de dinamită ar fi trecut, prin intermediul
nihiliştilor de aici, peste graniţă, la Odesa, unde, totuşi, organele poliţieneşti locale nu au
reuşit să confişte decât o parte din această marfă de preţ.
În final, ca dovadă în plus pentru afirmaţiile prezentate de mine, că guvernul român
se comportă pasiv faţă de nihilişti, îmi permit să adaug faptul că dr. Russel16, un american17,
care împreună cu profesorii Iancu18 şi George Nădejde19 este considerat capul asociaţiei
nihiliştilor de aici, cel care la vremea respectivă a pus pe picioare publicarea ziarului nihilist
deja menţionat „Besarabia” şi a cărui expulzare din Iaşi a fost cerută de guvernul rusesc, se
plimbă şi acum nederanjat de nimeni pe aici20.
Schlick
1
2
Partidul Național-Democratic înființat de Grigore Sturdza.
3
Nu se publică.
4
La Ministerul de Interne.
5
Maria. Căsătorită în 1868 cu Konstantin Alexandrovici Gorceakov.
6
Discurs rostit după Mesajul Tronului, în decembrie 1879.
7
Aşa-numita Fracţiune Liberă şi Independentă.
8
Avocat.
9
„Calul de tracțiune”.
10
Generalul Dimitrie Racoviţă.
11
Ianuarie 1880.
12
„Curierul Bălăşan”.
13
Iosif Naniescu.
479
14
Emigranții narodnici ruși și socialiștii locali. Pentru întregul context, a se vedea: Flavius Solomon,
In Search for a New Homeland: Narodnik Émigrés in Romania during the 1870s., în Andrei Cușco, Flavius
Solomon, Konrad Clewing, eds. Migration and Population Politics during War(time) and Peace(time): Central
and Eastern Europe from the Dawn of Modernity to the Twentieth Century, Cluj-Napoca, Editura Mega,
2021, p. 147–176.
15
Este vorba de atentatul din 17 februarie 1880.
16
Nicolae Russel (Sudzilovski).
17
N. Sudzilovski era originar din Imperiul Rus.
18
Ioan Nădejde.
19
Gheorghe Nădejde.
20
Va fi expulzat, împreună cu alți emigranți ruși, în aprilie 1881.
114
Bukarest, am 24. März 1880. Nr. 35A–E/Polit., geheim. Hoyos an Haymerle

Durch die Depesche vom 18. d. Mts, welcher eine Abschrift der vertraulichen Depesche
an Grafen Széchenyi vom 15. März beigeschloßen war, haben mich Euer Excellenz zu
aufrichtiger Dankbarkeit verpflichtet.
Nichts kann mir in der That werthvoller und in meiner Stellung nützlicher sein als
die genaue Kenntniß desjenigen, was zwischen Euer Excellenz und Herrn Bratiano vorging.
Ich ersehe aus Hochdero Mittheilungen, daß der rumänische Minister-Präsident
denselben Gedankengang verfolgte, den er auch wiederholt mir gegenüber entwickelte, daß
er sich aber in keiner Weise darüber aussprach, in welcher Form er sich den für nothwendig
erachteten Anschluß1 an Österreich-Ungarn und Deutschland denke. Ebenso trat abermals
als Grundzug seiner Auslaßungen das Moment hervor, daß ein Zusammengehen mit den
beiden genannten Mächten nur für den Kriegsfall in Aussicht zu nehmen wäre, während für
den, wie ich annehme, wahrscheinlicheren Fall, daß der Friede erhalten bleibe, Herr Bratiano
über die Haltung Rumänien’s nichts verlauten läßt. Ist es ihm aber wirklich daran gelegen, in
dem Augenblicke der Gefahr eines sicheren Rückhaltes gewärtig sein zu können, so ist das
k. u. k. Cabinet wohl zur Erwartung berechtigt, daß die fürstliche Regierung Beweise ihrer
Aufrichtigkeit beibringe und sich das Vertrauen des Ersteren erwerbe.
Nach den Äußerungen, die Herr Balatschano hier gemacht hat, nimmt es mich nicht
Wunder, daß derselbe der Zeit enttäuscht ist oder sich so stellt.
Er war überzeugt, daß Herr Bratiano die Initiative zu einer Abmachung nicht
ergreifen werde, und hatte daher den Wunsch, daß die k. u. k. Regierung dieß thun möge,
wodurch man hiesiger Seits in die Lage gesetzt worden wäre, den Preis zu bestimmen um
welchen man sich zu einer eventuellen Cooperation bereit finden würde.
„Mr Bratiano,” sagte mir Herr Balatschano, „se perdra en généralités si on ne lui dit
pas à Vienne carrément ce que l'on veut.“ Er fügte bei „Votre Empereur exerce un tel
ascendant sur lui qu'il fera tout ce que Sa Majesté lui dira.“
Hoyos
1
[Rumäniens].
480
București, 24 martie 1880. Nr. 35A–E/Polit., secret. Hoyos către Haymerle

Preanobile Baron!
Prin depeşa din ziua de 18 a acestei luni, care avea anexată copia unei depeşe confi-
denţiale către Contele Széchényi din 15 martie, Excelenţa Voastră m-a îndatorat cu cea mai
sinceră recunoștință.
Nimic nu putea fi pentru mine mai preţios şi mai folositor în poziţia mea decât să
aflu exact ce s-a discutat între Excelenţa Voastră şi domnul Brătianu.
Observ, din cele ce mi-aţi comunicat, că președintele de Consiliu român urmează
aceleaşi concepţii, pe care le-a dezvoltat în repetate rânduri faţă de mine, dar că nu s-a
pronunţat în niciun fel asupra formei în care se gândeşte să realizeze alăturarea 1, pe care
care o consideră necesară, la Austro-Ungaria şi Germania. De asemenea, s-a observat din
nou ca trăsătură de bază a declaraţiilor sale faptul că o colaborare cu cele două Puteri mai
sus menţionate va fi avută în vedere numai în caz de război, în vreme ce pentru cazul pe
care eu îl consider mai probabil, al menţinerii păcii, domnul Brătianu nu s-a pronunţat în
niciun fel despre atitudinea României. Dacă ţine, într-adevăr, ca în ceasul pericolului să
poată fi sigur că are un sprijin, atunci cabinetul i. și r. este pe deplin îndreptăţit să ceară de
la guvernul princiar oferirea de dovezi privind sinceritatea sa, câştigând astfel încrederea
celui dintâi.
După declaraţiile pe care domnul Bălăceanu le-a făcut aici, nu mă mai miră faptul că
acum acesta este dezamăgit sau doar mimează acest lucru.
Era convins că domnul Brătianu nu va lua iniţiativa unui acord şi avea dorinţa ca
guvernul i. și r. să facă acest demers, prin care cei de aici ar fi fost în situaţia de a preciza
preţul pentru care ar fi fost dispuşi la o eventuală cooperare.
„M. Bratiano, mi-a spus domnul Bălăceanu, „se perdra en généralités si on ne lui dit
pas à Vienne carrément ce que l'on veut”. A adăugat apoi „Votre Empereur exerce un tel
ascendant sur lui qu'il fera tout ce que Sa Majesté lui dira.”2
Hoyos
1
[României].
2
„Domnul Brătianu se va pierde în generalităţi, dacă la Viena nu i se va spune clar ce se vrea de
la el”; „Împăratul dumneavoastră are un asemenea ascendent asupra lui, încât va face tot ce îi va spune
Majestatea Sa”.
115
Bukarest, am 24. März 1880. Nr. 35B/Polit., vertraulich. Hoyos an Haymerle
Wie ich in meinem gehorsamsten Berichte vom 10. 1. Mts Z. 30, C. erwähnte, war
mir die Andeutung zugekommen, die Rechte wäre bereit die auswärtige Politik des jetzigen
Ministeriums zu unterstützen und hätte den Wunsch, mir dieß zu wissen zu machen.
481
Diese Nachricht erhielt ihre volle Bestätigung durch die Erklärungen, welche mir
Herr Maurogheni vor wenig Tagen machte. Um den Werth derselben beurtheilen zu können
ist es nothwendig, einige Worte über die Persönlichkeit, aus deren Munde ich sie empfing,
vorauszuschicken.
Herr Maurogheni ist eine der bedeutendsten Capacitäten der conservativen Parthei,
wenn er auch, sei es nun wegen seiner Kränklichkeit oder aus anderen persönlichen
Gründen, der Malen eine allzu active Rolle in den Partheikämpfen vermeidet.
Indeß ist sein Wort im Senate ein sehr gewichtiges und genießt er als Finanz-Mann
in seiner Parthei zum Mindesten dieselbe Autorität als Dem. Sturdza unter den Liberalen.
Als Gemahl der Hofdame Mme Olga Maurogheni1, der ein nicht geringer politischer
Einfluß auf die Fürstin zugeschrieben wird, den sie im rußischen Sinne ausbeuten soll,
wurde der ehemalige Finanz-Minister Herr Maurogheni bisher um so mehr als der Vertreter
einer anti-österreichisch-deutschen Richtung angesehen, als er ein naher Verwandter und
intimer Freund des Fürsten G. Sturdza ist. Mit einem Wort, er galt für das Haupt-Binde-
glied einer Kette, welche vom rußischen Lager ausgehend ihr Ende im Palais des Fürsten
Carl finden soll.
Herr Maurogheni begann damit, die Handlungsweise der am Ruder befindlichen
Parthei einer herben Kritik zu unterziehen und hob hiebei namentlich die sociale Seite
hervor, indem das Streben der Liberalen seiner Ansicht nach dahin ginge, „de nouvelles
couches sociales” in Amt und Würde zu bringen. Dieß sei nun schon zum Theile gelungen
und die traurigen Folgen machen sich nach allen Richtungen hin geltend; vor Allem aber
sei die Staats-Maschine in den Händen Unfähiger oder Übelwollender in einen ganz
kläglichen Zustand gerathen; so zwar, daß, sollten die Conservativen wieder an die Regie-
rung kommen, es ihnen bei der vollständigen Desorganisirung aller Branchen kaum
möglich sein werde, Besseres zu leisten.
Daß es so weit kommen konnte, sei auch theilweise die Schuld des Fürsten Carl, der
das Democratisiren des Landes ruhig geschehen laße. Wenn er auch constitutioneller
Monarch sei, so stehe ihm doch das Veto-Recht zu und hätte er manchem Gesetze und
mancher Ernennung seine Sanction verweigern können und sollen.
Auf die äußere Lage übergehend, meinte Herr Maurogheni, daß Rumänien über die
Frage, nach welcher Seite hin es zu gravitiren habe, nicht im Zweifel sein dürfte.
Die traurigen Erfahrungen der letzten Jahre beweisen klar, was dieses Land zu
erwarten hätte, wenn es sich an Rußland anschlöße. Was seine Parthei betreffe, so seien
deren ganze Sympathien dem Westen zugekehrt.
Bei näherer Besprechung dieses Themas mußte indeß Herr Maurogheni zugeben,
daß die Gesinnungen General Floresco’s zum Mindesten zweideutig seien; er beharrte
jedoch bei der Behauptung, daß der Club der Rechten, wie er sich unlängst unter dem
Präsidium Herrn Yepureano’s gebildet habe, sich von der rußischen Strömung vollständig
losgelöst habe.
Er habe dem Fürsten Gregor Sturdza offen seine Meinung gesagt; derselbe sei aber
in seine Ideen so verrannt, daß er völlig unzurechnungsfähig sei.
Herr Maurogheni erklärte mir hierauf die Gründe, aus welchen seine Parthei gegen
den Rückkauf der Bahnen gestimmt habe, und ich muß gestehen, daß diese Erklärungen,
mit welchen ich die Geduld Eurer Excellenz nicht ermüden will, förmlichen Entschul-
digungen gleichen.
Im Ganzen bekundete die Sprache meines Mitredners den Wunsch, die conservative
Parthei bei der k. u. k. Regierung sowie auch bei dem Berliner Cabinete zu rehabilitiren.
482
Ob nun diese Sinnesänderung aufrichtig gemeint ist oder nicht, so glaube ich mich
doch nicht zu irren, wenn ich annehme, daß die Motive zu der in Rede stehenden Mani-
festation in der Überzeugung wurzeln, daß die jetzige Regierung und insbesondere Fürst
Carl selbst ihren Halt bei den Großstaaten Central-Europa’s suchen werden und daß demnach
diese zu dem Glauben zu bekehren seien, die Conservativen würden, wenn ans Ruder
gelangt, genau dieselbe Politik verfolgen; ja, Herr Maurogheni ließ es nicht an Insinuationen
fehlen, welche darauf gerichtet waren, die Liberalen als unverläßlich hinzustellen und
unterließ er nicht, namentlich bezüglich Herrn Rosetti’s, der Seele der jetzigen Regierung,
die Meinung zu äußern, daß derselbe im Herzen vollständig russisch sei.
Hoyos

1
Ehrendame der Fürstin/Königin Elisabeth in den Jahren 1870–1883.
București, 24 martie 1880. Nr. 35B/Polit., confidențial. Hoyos către Haymerle

Preanobile Baron!
Aşa cum am menţionat în raportul meu nr. 30 din ziua de 10 a lunii acesteia, mi-au
parvenit o serie de aluzii cum că dreapta ar fi dispusă să sprijine politica externă dusă de
actualul guvern şi că ar avea dorinţa de a-mi aduce la cunoştinţă acest lucru.
Această veste şi-a primit deplina confirmare în declaraţile pe care mi le-a făcut
domnul Mavrogheni cu câteva zile în urmă. Pentru a putea judeca valoarea acestora, ar
trebui să spun câteva cuvinte despre această personalitate.
Domnul Mavrogheni este una dintre cele mai remarcabile capacităţi de care dispune
partidul conservator, chiar dacă fie din motive de sănătate, fie din alte motive personale,
evită la ora actuală să joace un rol mai activ în confruntările de partid.
În schimb, cuvântul lui cântăreşte foarte greu la Senat, iar în sânul partidului său, ca
finanţist, se bucură cel puţin de aceeaşi autoritate ca Dimitrie Sturdza la liberali.
În calitate de soţ al doamnei de onoare Olga Mavrogheni 1, căreia i se atribuie o
influenţă politică cu nimic mai redusă asupra Principesei, pe care se spune că o exploatează
în interesul ruşilor, fostul ministru de Finanţe Mavrogheni a fost considerat până acum, mai
cu seamă, un reprezentant al curentului anti-austro-german, pentru că este rudă apropiată şi
prieten intim al Prinţului G. Sturdza. Într-un cuvânt, era considerat veriga esenţială dintr-un lanţ
despre care se spune că porneşte din tabăra rusească şi se termină în palatul Principelui Carol.
Domnul Mavrogheni a început prin a supune unei critici dure modul de acţiune al
partidului de guvernământ şi a subliniat mai ales aspectul social, în sensul că, după părerea
sa, strădaniile liberalilor urmăresc să ridice noile pături sociale2 în funcţii şi demnităţi. În
parte, acest lucru a reuşit deja şi consecinţele funeste se fac simţite în toate direcţiile; înainte de
toate însă maşina statului a ajuns în mâinile unor oameni incapabili sau răuvoitori, iar din
acest motiv se află într-o stare jalnică, aşa încât chiar dacă ar reveni conservatorii la putere,
din cauza dezorganizării complete din toate ramurile de activitate nu vor putea să facă ceva
mai bun.
Faptul că s-a putut ajunge până aici este în parte şi din vina Principelui Carol, care a
lăsat nepăsător să se producă democratizarea ţării. Chiar dacă este un monarh consti-
483
tuţional, are dreptul de veto la îndemână şi ar fi putut şi ar fi trebuit să refuze sancţionarea

unor legi şi a unor numiri în funcţii.
Trecând la situaţia externă, domnul Mavrogheni a afirmat că România nu are voie să
mai stea la îndoială în chestiunea privitoare la direcția către care ar trebui să se orienteze.
Experienţele triste din ultimii ani au dovedit clar ce s-ar putea întâmpla cu ţara
aceasta, dacă s-ar alătura Rusiei. În ceea ce priveşte partidul său, toate simpatiile acestuia
sunt orientate spre vest.
Discutând mai îndeaproape pe această temă, domnul Mavrogheni a fost obligat să
admită însă că părerile generalului Florescu sunt cel puţin îndoielnice; el insistă totuşi să
susţină că clubul dreptei, aşa cum s-a constituit el de curând sub preşedinţia domnului
Epureanu, s-a desprins cu totul de curentul rusesc.
El i-a comunicat deschis părerea sa Prinţului G. Sturdza, dar acesta este atât de mult
dominat de ideile sale, încât este complet lipsit de discernământ.
Domnul Mavrogheni mi-a explicat, mai apoi, motivele pentru care partidul său
a votat împotriva răscumpărării căilor ferate şi trebuie să recunosc că aceste explicaţii,
cu care nu vreau să pun la încercare răbdarea Excelenţei Voastre, seamănă cu nişte scuze
formale.
Per ansamblu, în limbajul interlocutorului meu se manifesta dorinţa partidului conser-
vator de a se reabilita atât în faţa guvernului i. și r. cât şi a cabinetului de la Berlin.
Indiferent dacă această schimbare de idei este sinceră sau nu, eu nu cred totuşi că
mă înşel când presupun că motivele pentru demersul în discuţie îşi au originea în faptul că
guvernul actual şi, mai cu seamă, Principele Carol însuşi, vor să caute sprijin la statele din
centrul Europei, drept urmare, să le convingă pe acestea că, atunci vor ajunge la putere,
conservatorii vor promova exact aceeași politică; domnul Mavrogheni nu a precupețit nici o
insinuare pentru a-i prezenta pe liberali drept persoane în care nu se poate avea încredere și
nu a ratat ocazia, vorbind despre domnul Rosetti, sufletul actualului guvern, de a exprima
opinia că, în intimitatea sa, acesta gândește întru totul rusește.
Hoyos
1
Doamnă de onoare a principesei/reginei Elisabeta în anii 1870–1883.
2
În original: de nouvelles couches sociales.
116
Bukarest, am 4. April 1880. Nr. 39A–B/Polit. Hoyos an Haymerle
Herr Bratiano sprach mir, wie zu erwarten stand, mit großer Wärme von der überaus
entgegenkommenden Aufnahme, welche er in Wien und Berlin gefunden1, sowie von dem
ihn so vollkommen befriedigenden Ideen-Austausche, zu dem sich an beiden Orten Anlaß
geboten hatte.
484
Ein solcher Empfang könne Jemanden nur ein Mal im Leben wiederfahren und
sollte er deshalb eigentlich den Entschluß faßen, nie mehr die beiden Hauptstädte zu besu-
chen. Es sei einem ganz besonders günstigen Zusammenwirken von Umständen zuzuschrei-
ben, daß er in so hervorragender Weise ausgezeichnet worden sei, und könne er darin nur
die Absicht erblicken, daß man hierdurch dem Fürsten Carl einen Beweis wohlwollender
Freundschaft geben wollte.
Herr Bratiano ging in seiner Erkenntlichkeit für das gnädige Vertrauen, welches ihm
speziell in Wien entgegengebracht wurde, so weit zu behaupten, er verdanke dieß zum
Theile dem kais. und königl. Vertreter am hiesigen Hofe, welche Vermuthung ich selbstver-
ständlich als nicht zutreffend bezeichnete.
Der Herr Minister-Präsident äußerte sich hierauf über die Eindrücke, die er in Berlin
empfangen, in demselben Sinne als er dieß laut Hochdero Erlaß vom 1. April Eurer
Excellenz gegenüber gethan hat, und sagte, Rumänien, welches als ein Wachposten
Europa’s an der unteren Donau zu betrachten sei, werde nun seine Aufgabe zu erfüllen in
der Lage sein. Er wisse, daß es, wenn angegriffen, nicht allein gelaßen werden würde und
daß ihm nicht nur Österreich-Ungarn’s sondern auch Deutschlands Hülfe gewiß sei. Dem
Grafen Wesdehlen gegenüber hob er auch besonders hervor, wie sehr er darüber erfreut sei,
mit voller Beruhigung eine Politik befolgen zu können, die so vollkommen nach seinem
Geschmack sei.
Auf die Arabtabia-Frage übergehend, bemerkte Herr Bratiano, daß Seine Majestät
unser Allergnädigster Herr die Ansicht ausgesprochen habe, das Petersburger Cabinet
werde sich nunmehr nachgiebiger zeigen.
Einen kleinen Beweis für die Richtigkeit dieser Beurtheilung hätte er schon seit
seiner Rückkehr wahrgenommen. Die rußische Regierung habe nämlich den Entschluß
mitgetheilt, Oberst Tugenhold, der unter dem Vorwande die Nihilisten zu überwachen sich
seit längerer Zeit hier aufhält, abzuberufen.
Wie ich bereits Eurer Excellenz zu melden Gelegenheit hatte, ist die rumänische
Regierung durch die Anwesenheit der genannten Persönlichkeit, welche der IIIten Section
angehört, besonders unangenehm berührt; auch hatte sie General Ghika beauftragt, dem
Petersburger Cabinet diesfalls Vorstellungen zu machen, die aber bisher unberücksichtigt
geblieben waren.
Die in meiner letzten Berichterstattung erwähnte Alarm-Nachricht, der zufolge
eine bulgarische Truppen-Abtheilung sich Arab-Tabia genähert habe, bezeichnet Herr
Bratiano als einen halberfundenen, jeder Bedeutung entbehrenden Zwischenfall. Selbst
wenn er sich in seinem ganzen Umfange bewahrheitet hätte, wäre darin nicht der
geringste Anlaß zu einer ernstlichen Beunruhigung gelegen gewesen, da es weder von
der bulgarischen Regierung, noch viel weniger von den Behörden Silistria’s abhänge,
durch die Schaffung eines fait accompli’s die definitive Regelung des Grenzzuges zu
prejudiciren.
Der Herr Minister-Präsident gab mir schließlich zu verstehen, daß er nunmehr bereit
sei, die Austragung der Itzkany’er Bahnhofs-Angelegenheit in die Hand zu nehmen, indem
er mir sagte: „Pressez donc Boeresco d’en finir avec cette affaire.”
Wenn ich den Widerwillen mir ins Gedächtniß zurückrufe, den Herr Bratiano
rücksichtlich dieser Angelegenheit stets, aber besonders in den letzten sechs Monaten an
den Tag legte, so kann ich nicht umhin, in der nun gänzlich veränderten Anschauungsweise
des Ministers den Werthmesser des Einflußes zu erblicken, den der wiederholte Aufenthalt
in Wien auf den rumänischen Staatsmann geübt hat, und kann wohl nicht mehr an dem
485
aufrichtigen Willen Herrn Bratiano’s gezweifelt werden, sich mit der k. und k. Regierung
möglichst gut zu stellen.
Hoyos

1
Siehe auch Dok. Nr. 111, 112.
București, 4 aprilie 1880. Nr. 39A–B/Polit. Hoyos către Haymerle

Preanobile Baron!
Aşa cum era de aşteptat, domnul Brătianu mi-a vorbit cu mare căldură despre
primirea foarte binevoitoare pe care a găsit-o la Viena şi Berlin1, precum şi de schimbul de
idei pe deplin mulțumitor pe care vizita sa l-a prilejuit în ambele locuri.
Cu o astfel de primire nu te poţi întâlni decât o dată în viaţă şi, din acest motiv, ar
trebui să ia hotărârea să nu mai viziteze niciodată cele două capitale. Trebuie să atribuie
unui concurs de împrejurări deosebit de favorabil faptul că a fost tratat într-un mod atât
de flatant şi nu poate înţelege lucrurile altfel decât, că în felul acesta, s-a vrut să se dea
Principelui Carol o dovadă de prietenie binevoitoare.
Domnul Brătianu a mers atât de departe în recunoştinţa sa pentru încrederea
deosebită manifestată faţă de el mai ales la Viena, încât a afirmat că datorează în parte acest
lucru reprezentantului i. și r. de la Curtea de aici, o presupunere pe care am apreciat-o,
fireşte, ca fiind neîntemeiată.
Domnul președinte de Consiliu s-a exprimat apoi despre impresiile căpătate la Berlin,
în același mod în care a procedat față de Excelenţa Voastră, conform înştiinţării din 1 aprilie,
că România, care trebuie considerată un avanpost al Europei la Gurile Dunării, va fi acum
în stare să-şi împlinească misiunea. El cunoaște faptul că, dacă România va fi atacată, ea nu
va fi lăsată singură şi că va fi sigură nu doar de ajutorul Austro-Ungariei, ci şi de cel al
Germaniei. Faţă de Contele Wesdehlen, Brătianu a subliniat, în mod special, cât de mult se
bucură să poată urma pe deplin împăcat o politică ce este întru totul pe gustul său.
Trecând apoi la chestiunea Arab-Tabiei, domnul Brătianu a precizat că Majestatea
Sa Împăratul nostru şi-a exprimat părerea că, de acum înainte, cabinetul de la Petersburg se
va arăta mai îngăduitor.
O mică dovadă pentru justeţea acestei aprecieri s-a observat deja de la revenirea lui
aici. Guvernul rusesc a comunicat decizia sa de a-l rechema pe colonelul Tugenhold, care
se află aici de mai multă vreme, sub pretextul de a-i ţine sub observaţie pe nihilişti.
Aşa cum am avut deja prilejul să anunţ pe Excelenţa Voastră, guvernul român s-a
simţit deosebit de neplăcut atins prin prezenţa susnumitei persoane care aparţinea Secţiei
a III-a, şi îl mandatase pe generalul Ghica să obiecteze în acest sens pe lângă cabinetul de la
Petersburg, ceea ce până acum rămăsese neluat în seamă.
Ştirea alarmantă menţionată în ultimul meu raport, conform căreia un detaşament de
trupe bulgare se apropiase de Arab-Tabia, a fost considerată de domnul Brătianu drept un
incident pe jumătate născocit şi lipsit de orice semnificaţie. Chiar dacă lucrurile s-ar fi
adeverit în toată amploarea lor, nu ar fi dat nici cel mai mic motiv de nelinişte serioasă,
486
pentru că nu depinde de guvernul bulgar şi, cu atât mai puţin, de autorităţile de la Silistra ca
prin crearea unui fait accompli să prejudicieze reglementarea definitivă a traseului frontierei.
În final, domnul președintele de Consiliu mi-a dat de înţeles că, de acum înainte,
este dispus să se ocupe personal de reglementarea chestiunii gării de la Iţcani, zicând:
„Pressez donc Boeresco d’en finir avec cette affaire”.2
Când îmi amintesc de resentimentele manifestate permanent de domnul Brătianu în
privinţa acestei chestiuni în ultimele şase luni, nu am cum să nu văd în concepţiile cu totul
schimbate ale ministrului măsura influenţei pe care şederile repetate la Viena le-au exercitat
asupra omului de stat român şi nu mă mai pot îndoi de buna credinţă a domnului Brătianu
de a se pune de acord, cât mai bine cu putinţă, cu guvernul i. și r.
Hoyos
1
Vezi și doc. nr. 111, 112.
2
„Presaţi-l pe Boerescu să termine odată cu această afacere.”
117
Bukarest, am 7. April 1880. Nr. 40A–D/Polit. Hoyos an Haymerle
Monsieur le Baron,
En parlant avec Mr Boeresco de l’heureux résultat auquel avait abouti le voyage de
r
M Bratiano à Vienne et à Berlin, le Ministre me tint à peu-près le langage suivant :
« Je suis bien aise que le Président du Conseil se soit convaincu personnellement
que la Roumanie trouvera toujours aide et protection auprès de l’Autriche-Hongrie et dans
la même mesure auprès de l’Allemagne si on venait à menacer son existence. Quant à moi, je
n’en ai jamais douté, mais je suis d’avis qu’il serait imprudent de le proclamer tout haut. »
Cette manière de s’énoncer caractérise amplement le Ministre des Affaires étrangères;
d’un côté, le désir de se donner pour le plus chaud partisan, si non le promoteur d’une
politique basée sur un accord avec l’Autriche et l’Allemagne, de l’autre, la crainte de se
compromettre vis-à-vis des autres Puissances en affirmant cette politique.
Mr Boeresco convint toutefois avec moi que la constatation de la parfaite identité de
nos intérêts était non seulement précieuse pour la Roumanie en vue d’une guerre, qui n’était
heureusement pas dans les probabilités; elle l’était au même degré dans la prévision du
maintien de la paix.
La Roumanie trouvera en effet dans une étroite entente avec l’Autriche-Hongrie et
son alliée, l’Allemagne, toutes les garanties désirables pour vaquer en pleine sécurité à ses
affaires intérieures, tandis que toute autre ligne de conduite, qui la mettrait plus ou moins en
contradiction avec les stipulations du traité de Berlin, lui ferait fatalement courir des
dangers dont on ne saurait prévoir l’étendue, mais qui seraient de nature à mettre en
question son existence nationale.
Mr Boeresco vint ensuite à toucher la question d’Arab-Tabia. Il n’avait pas de
données précises sur les dispositions des différentes Puissances, il ne pouvait donc parler
487
que d’impressions. Une de ces impressions était que la Russie adoptera la solution que
l’Allemagne lui conseillera. L’attitude la moins prononcée lui semblait celle du Cabinet
français, qui paraissait vouloir se ranger du côté de la majorité, non sans laisser quelque peu
percer le désir de tendre la perche à la Russie.
Je n’ai pas besoin d’assurer Votre Excellence que je me suis strictement conformé
à Sa recommandation et que je n’ai donné au Ministre aucune indication sur la phase
actuelle de cette question ainsi qu’elle ressort du rapport du Comte Kálnoky en date du
24 du mois dernier.
Hoyos

București, 7 aprilie 1880. Nr. 40A–D/Polit. Hoyos către Haymerle
Preanobile Baron,
Vorbind cu domnul Boerescu despre rezultatul fericit la care a ajuns călătoria
domnului Brătianu la Viena și la Berlin, ministrul mi-a ținut, mai mult sau mai puțin,
următorul discurs:
„Mă bucur că președintele Consiliului de Miniștri s-a convins personal că România
va primi mereu ajutorul și protecția Austro-Ungariei și, în aceeași măsură, a Germaniei, în
cazul în care existența sa ar fi amenințată. În ceea ce mă privește, nu m-am îndoit niciodată
de acest lucru, dar sunt de părere că ar fi imprudent să o spun răspicat”.
Acest mod de a se exprima îl caracterizează suficient de bine pe ministrul Afacerilor
Străine. Pe de o parte, [el manifestă] dorința de a se arăta drept cel mai fervent susținător,
dacă nu chiar promotorul, unei politici întemeiate pe o înțelegere cu Austria și Germania.
Pe de altă parte, teama de a se compromite față de celelalte Puteri promovând această
politică în mod deschis.
Domnul Boerescu a căzut totuși de acord cu mine că constatarea identității perfecte
a intereselor noastre este valoroasă pentru România nu doar în caz de război, care nu este,
din fericire, probabil, ci este prețioasă, în aceeași măsură, în vederea menținerii păcii.
Într-adevăr, într-o înțelegere strânsă cu Austro-Ungaria și cu aliata ei, Germania,
România va găsi toate garanțiile de dorit pentru a se ocupa în siguranță deplină de afacerile
sale interne, pe când orice altă linie de conduită, care ar putea să o plaseze, mai mult sau
mai puțin, în contradicție cu stipulările Tratatului de la Berlin, ar confrunta-o în mod fatal
cu unele pericole, a căror dimensiune nu s-ar putea prevedea, dar care ar fi de o așa natură
încât ar putea să pună sub semnul întrebării existența sa națională.
Apoi, domnul Boerescu a abordat chestiunea Arab-Tabia. El nu avea informații
precise despre poziția diferitelor Puteri, așa încât putea să vorbească doar pe baza unor
impresii. Una dintre aceste impresii era că Rusia va adopta soluția pe care Germania i-o va
recomanda. Atitudinea cea mai puțin pronunțată i se părea a fi cea a cabinetului francez,
care pare că vrea să se alinieze de partea majorității, lăsând totodată să se întrevadă, într-o
anumită măsură, dorința să ajute Rusia și să o scoată din încurcătură.
Nu este nevoie să Vă asigur pe Excelența Voastră că m-am conformat strict reco-
mandării dumneavoastră și că nu i-am dat ministrului nicio indicație despre etapa actuală a
488
acestei chestiuni, după cum aceasta reiese din raportul Contelui Kálnoky din data de 24 a
lunii trecute.
Hoyos

118
Bukarest, am 28. April 1880. Nr. 55A–D/Polit., vertraulich. Hoyos an Haymerle
Das Ausscheiden Herrn Cogalniceano’s aus dem Cabinete1 und die Übernahme des
Ministeriums des Innern durch Herrn Bratiano sind zwei Thatsachen, welche nicht ganz
ohne Einfluß auf unsere Beziehungen mit Rumänien sein dürften.
Nicht daß ich damit sagen will, es sei in der Entfernung Herrn Cogalniceano’s ein
Beweis des Bestrebens der hiesigen Regierung zu finden, sich aller Elemente zu entäußern,
welche uns feindlich gesinnt sind. Ich glaube, daß diese Interpretation eine irrige wäre und
daß es nicht Rücksichten für Österreich-Ungarn waren, wenn die Demission des bisherigen
Ministers des Innern herbeigeführt oder ihr wenigstens kein Hinderniß in den Weg gelegt
wurde.
Wie wol darüber kein Zweifel herrschen kann, daß Herrn Bratiano der Rücktritt
seines Collegen nichts weniger als unangenehm ist, so kann ich mich doch nicht der
Ansicht Jener anschließen, welche meinen, die von der Kammer gegen denselben mit
Beharrlichkeit an den Tag gelegte Mißstimmung sei das Werk Herrn Bratiano’s, eine mit
Geschick abgespielte Komödie.
Ich neige mich im Gegentheile der Ansicht zu, daß die unerquicklichen Szenen in
der letzten Kammersitzung und die derselben vorausgegangenen manichfachen Versuche,
Herrn Cogalniceano und womöglich auch Herrn Boeresco2 aus dem Sattel zu heben,
lediglich auf den Wunsch der Majorität zurückzuführen sind, ein homogenes Ministerium
gebildet zu sehen und Einzelnen noch überdieß der Gedanke vorschwebte und noch
vorschwebt, bei dieser Gelegenheit mit einem Portefeuille bedacht zu werden.
Dieß ist wohl die natürlichste und glaubwürdigste Auslegung; und bedurfte es gar
nicht von Seite des Herrn Bratiano eines geheimen Einverständnißes mit den Führern der
Liberalen, um sie zu einem derartigen Vorgehen zu ermuntern. Ich glaube im Gegentheil,
daß der Minister-Präsident den Mangel an Disziplin in seiner eigenen Parthei und die sich
geltend machende Tendenz, ihm ihren Willen aufzunöthigen, nicht nur scheinbar sehr
mißfällig aufnahm, sondern in der That darüber aufgebracht war, da hierdurch Niemand
mehr als die eigene Parthei geschädigt werden konnte.
Ich will aber gerne zugeben, daß Herr Bratiano nichts gethan habe, um seinen
Collegen im Ministerium des Innern zurückzuhalten, und ist die von der Pressa und dem
Romanul gebrachte offiziöse Version, daß Herr Cogalniceano trotz der eindringlichsten
Vorstellungen Herrn Bratiano’s wenigstens ein anderes Ministerium zu übernehmen wohl
ebensowenig ernst zu nehmen, als die Aufstellung dieser Blätter, die Annahme des Pariser
Postens von Seite des Herrn Cogalniceano3 sei ein patriotischer Act.
489
Steht nun das Ausscheiden desselben aus dem Cabinete in keinem unmittelbaren
Zusammenhange mit der Richtung, welche Herr Bratiano der äußeren Politik zu geben
beabsichtigen mag, so werden wir doch anderer Seits es hoffentlich nicht zu bedauern
haben, daß Herr Cogalniceano nicht mehr der Regierung angehört, und zwar besonders in
dem Falle, als er wirklich nach Paris geht und dadurch für einige Zeit wenigstens unschäd-
lich wird.
Ich erwähne hier eines Gerüchtes, dem zu Folge der frühere Minister des Innern,
trotzdem er den angebotenen Gesandten-Posten bis auf Weiteres angenommen habe, doch
nicht gewillt sei, wirklich davon Besitz zu ergreifen.
Ich bezweifle die Richtigkeit dieser Nachricht, da Herr Cogalniceano sich in
Geldverlegenheit befinden soll und der wohl dotirte Pariser-Posten ihm in finanzieller
Hinsicht recht gelegen kommen muß, er überdieß für den Augenblick keine Gelegenheit
hat, eine Rolle in der Opposition zu spielen.
Herr Cogalniceano hat durch seine systematischen Juden-Verfolgungen im vorigen
Sommer sowie Neuestens durch seine willkürlichen Circularien in Paß- und Stellungs-
Angelegenheiten sich den Dank des Auslandes nicht erworben, dadurch aber sich seine
engeren Landsleute, die Moldauer, verpflichtet und dem Chauvenismus der Rumänen
geschmeichelt.
Außerdem hat er aus gleichen Gründen von jeher der k. und k. Regierung bezüglich
der Bahnhoffrage von Itzkany einen heftigen Widerstand entgegengesetzt.
Wenn angenommen werden könnte, daß Herr Bratiano nicht nur nominell, sondern
sich in Wirklichkeit die Leitung des Ministeriums des Innern4 angelegen sein laßen werde,
so würden wir sicherlich durch den Tausch gewinnen. Nach den bisherigen Erfahrungen im
Ministerium der öffentlichen Bauten und des Handels beschäftigt sich aber der Minister-
Präsident sehr wenig eingehend mit den Angelegenheiten seines Ressorts und überläßt
meist mit einem geradezu blinden Vertrauen auch wichtigere Gegenstände seinen Unterge-
benen, bei deren Wahl er überdieß keine glückliche Hand hat.
Man versichert mich, und ich kann es mir wohl denken, daß Herr Bratiano seiner
Zeit ein sehr schlechter Minister des Innern war5. Gegenwärtig kommt es demnach viel
darauf an, wen er zu seinem Director ernennen wird.
Herr Boeresco hat mit Geschick vermieden, das Schicksal seines Collegen im
Ministerium des Innern zu theilen, ohne sich all’zu viel zu vergeben. Sein Talent, mit vielen
Worten wenig zu sagen und zwischen zwei Strömungen zu laviren, leistete ihm auch im
gegenwärtigen Falle wieder gute Dienste. Ob es richtig ist, daß ihm die liberale Parthei
geschont habe weil sie der Meinung ist, daß er als persona gratissima bei den Mächten gelte
und ein Wechsel in der Person des Ministers des Äußern von den auswärtigen Vertretern
schmerzlich empfunden worden wäre, möchte ich dahingestellt sein laßen.
Hoyos
1
28. April 1880.
2
Vasile Boerescu, Außenminister vom 23. Juli 1879 bis zum 17. April 1881.
3
Mihail Kogălniceanu war rumänischer Gesandter in Paris vom 29. April 1880 bis zum 13. Juli 1881.
4
29. April – 27. Juli 1880.
5
In den Jahren 1867–1868.
490
București, 28 aprilie 1880. Nr. 55A–D/Polit, confidențial. Hoyos către Haymerle

Preanobile Baron!
Plecarea domnului Kogălniceanu din cabinet1 şi preluarea Ministerului de Interne de
către domnul Brătianu sunt două evenimente care nu vor putea rămâne chiar fără influenţă
asupra relaţiilor noastre cu România.
Este departe de mine gândul de a afirma că îndepărtarea domnului Kogălniceanu
reprezintă o dovadă a strădaniilor guvernului de aici de a se debarasa de toate elementele
care ne sunt ostile nouă. Consider că această interpretare ar fi eronată, deoarece nu consi-
deraţiile faţă de Austro-Ungaria au fost cele care au determinat demisia fostului ministru de
Interne, sau nici măcar să fi reprezentat un obstacol în acest demers.
Chiar dacă nu poate exista fi nicio urmă de îndoială asupra faptului că pentru
domnul Brătianu retragerea colegului său nu este deloc neplăcută, eu nu pot împărtăși totuși
părerile acelora care consideră că antipatia manifestată cu insistenţă de Cameră împotriva
lui Kogălniceanu ar fi opera domnului Brătianu, că ar fi o comedie jucată cu abilitate.
Înclin, dimpotrivă, spre părerea că scenele neplăcute din ultima şedinţă a Camerei şi
acelea care au precedat multiplele încercări de a-l răsturna pe domnul Kogălniceanu şi
probabil şi pe domnul Boerescu2 sunt de atribuit numai dorinţei majorităţii de a vedea
constituindu-se un guvern omogen şi, în plus, unora le-a surâs ideea, şi încă la mai surâde,
de a se pricopsi cu un portofoliu ministerial cu acest prilej.
Aceasta este cea mai firească şi mai plauzibilă interpretare; şi nu a fost nevoie din
partea domnului Brătianu de vreo înţelegere secretă cu liderii liberalilor pentru a-i încuraja
să procedeze astfel. Eu consider, dimpotrivă, că președintele de Consiliu a fost nu doar în
aparenţă foarte supărat din cauza lipsei de disciplină din propriul său partid, din cauza
dorinței de a-și impune voinţa, ci a fost, într-adevăr, indignat pentru că în felul acesta
nimeni nu putea să-i facă mai mult rău decât propriul partid.
Vreau însă să recunosc pe deplin faptul că domnul Brătianu nu a făcut nimic pentru
a-l păstra pe colegul său la Ministerul de Interne, iar versiunea oficială publicată în „Pressa”
şi „Românul” că domnul Kogălniceanu, în pofida îndemnurilor stăruitoare ale domnului
Brătianu de a prelua măcar un alt portofoliu ministerial, este la fel de puţin de luat în serios
ca şi afirmaţia acelor ziare că preluarea postului de la Paris3 este un act patriotic din partea
domnului Kogălniceanu.
Dacă plecarea acestuia din Cabinet se află în legătură nemijlocită cu orientarea pe
care domnul Brătianu intenţionează să o dea politicii externe, atunci să sperăm că nu vom
avea nimic de regretat de pe urma faptului că domnul Kogălniceanu nu mai face parte din
guvern, în special de pe urma faptului că va pleca, într-adevăr, la Paris şi, în felul acesta,
măcar pentru o vreme, nu va fi periculos.
Mă îndoiesc că este veridică ştirea conform căreia domnul Kogălniceanu ar fi într-o
situație financiară precară şi că postul bine remunerat de la Paris i-ar prinde foarte bine din
punct de vedere financiar, în plus, momentan, nu ar mai avea nicio posibilitate de a juca
vreun rol în opoziţie.
Prin prigonirea sistematică a evreilor în vara trecută, precum şi prin circularele sale
arbitrare recente în materie de paşapoarte şi funcţii, domnul Kogălniceanu nu a câştigat
recunoștința străinătăţii, în schimb, prin aceasta, el și i-a îndatorat pe conaţionalii săi
moldoveni cei mai apropiaţi şi a măgulit şovinismul românilor.
În plus, din aceleaşi motive, el a opus o rezistență înverşunată guvernului i. și r. în
chestiunea gării de la Iţcani.
491
Dacă am putea accepta ideea că domnul Brătianu şi-a asumat nu doar formal, ci și
efectiv conducerea Ministerului de Interne4, am avea desigur de câştigat prin această
schimbare. Potrivit experienţelor de până acum de la Ministerul Lucrărilor Publice şi
Comerţului, se vede că președintele de Consiliu se ocupă însă foarte puţin în detaliu cu
chestiunile aflate în competența sa, lăsând, de cele mai multe ori, cu o încredere aproape
orbească, chiar şi chestiunile mai importante în seama subordonaţilor săi, în alegerea cărora
nu are deloc, de altfel, o mână bună.
Mi s-au dat asigurări şi pot să îmi închipui şi eu că la vremea respectivă domnul
Brătianu a fost un foarte slab ministru de Interne5. La ora actuală va conta, aşadar, foarte
mult pe cine va numi el în funcţia de director.
Domnul Boerescu a evitat cu abilitate să împărtăşească destinul colegului său de la
Ministerul de Interne, fără a se consuma prea mult. Talentul său de a spune puţin folosindu-se
de multe cuvinte şi de a naviga printre două curente l-a avantajat şi de data aceasta. Dacă
este adevărat că partidul liberal l-ar fi menajat pentru că este de părere că Boerescu ar fi
considerat persona gratissima de Marile Puteri şi că o schimbare în persoana ministrului
Afacerilor Străine ar fi fost resimţită dureros de către reprezentanţii străinătăţii, este ceva ce
rămâne de văzut.
Hoyos

1
28 aprilie 1880.
2
Vasile Boerescu, ministru al Afacerilor Străine, 23 iulie 1879 – 17 aprilie 1881.
3
Mihail Kogălniceanu a fost ministru plenipotenţiar al României la Paris în perioada 29 aprilie 1880
– 13 iulie 1881.
4
29 aprilie – 27 iulie 1880.
5
În anii 1867–1868.
119
Bukarest, am 5. Mai 1880. Nr. 58A–B/Polit., vertraulich. Hoyos an Haymerle
Seine königl. Hoheit, den ich gestern in Sinaia zu sprechen Gelegenheit hatte, teilte
mir mit, daß er vor wenig Tagen durch Vermittlung des Herrn Balatschano einen Brief
Seiner Excellenz des Grafen Andrássy erhalten habe1.
Anknüpfend an ein Schreiben, welches Fürst Carl seinerzeit an den aus dem Amte
den scheidenden k. u. k. Minister des Äussern gerichtet hatte, habe Graf Andrássy ihm die
Versicherung erteilt, daß Euer Excellenz die von Hochdero Vorgänger eingeschlagene
Politik in allen Punkten aufrecht zu erhalten und die Geschäfte in demselben Geiste
fortzuführen gewillt seien.
Nachdem nun die Beziehungen zwischen Österreich-Ungarn und Rumänien während
der Amtsdauer des Grafen Andrássy einen Grad von Herzlichkeit erreicht haben welchen
sie früher nicht besaßen so könne Er2 sich nicht genug darüber beglückwünschen in den
492
überzeugenden Worten Hochdero Amtsvorgängers neuerlich die Gewähr zu finden, daß das
zwischen den beiden Regierungen hergestellte Verhältnis inniger Freundschaft in der
Person Eurer Excellenz einen mächtigen Förderer erhalten habe.
Hoyos
1
Brief aus Budapest vom 21. April 1880. Unter anderem schrieb Graf Andrássy folgendes: „Was
Rumänien anlangt, so hat dieses nach meiner unmaßgeblichen Meinung nur zu wollen, um in einem gege-
benen Augenblick der dritte im Bunde zu sein; es hat nur in geeigneter Weise zu erkärren, daß es entschlossen
ist, für den Fall, daß es angegriffen würde, seine natürliche Anlehnung an die beiden Reiche zu vollziehen.
Durch eine solche Erklärung würde Rumänien nur thun, was Österreich und Deutschland schon gethan gaben
– im vorhinein markieren, wo es im Falle eines Angriffs seine Stütze suchen würde! Eine solche, wenn auch
nur einseitig ausgesprochene Erklärung würde die beiden anderen Staaten moralisch binden, den Fall ausge-
nommen, daß die letzteren dieselbe von vornherein zurückweisen sollten, was sie aber wohl schon als
Garanten des Berliner Friedens weder thun würden noch könnten!“ (Aus dem Leben König Karls von
Rumänien. Aufzeichnungen eines Augenzeugen, [hrsg. von Marie Charlotte Kremnitz], vierter Band, Stuttgart,
J.G. Cotta'sche Buchhandlung, 1900. S. 318).
2
Fürst Carol.
București, 5 mai 1880. Nr. 58A–B/Polit., confidențial. Hoyos către Haymerle

Preanobile Baron!
Alteţa Sa Regală, cu care am avut ocazia să vorbesc ieri la Sinaia, mi-a comunicat
că, în urmă cu câteva zile, prin intermediul domnului Bălăceanu, a primit o scrisoare de la
Excelenţa Sa Contele Andrássy1.
Invocând o scrisoare pe care Principele Carol a trimis-o la vremea respectivă minis-
trului Afacerilor Străine i. și r. demisionar, Contele Andrássy l-a asigurat că Excelenţa
Voastră va menţine în toate punctele politica adoptată de predecesorul său şi că este dispus
să conducă afacerile în acelaşi spirit.
După ce relaţiile dintre Austro-Ungaria şi România au atins, în vremea mandatului
Contelui Andrássy, un grad de cordialitate pe care anterior nu l-au avut, El2 nu se poate
felicita îndeajuns în cuvinte potrivite pentru relația cu predecesorul Excelenţei Voastre,
pentru că, de curând, a găsit garanţia că relaţiile de strânsă prietenie stabilite între cele două
guverne au căpătat în persoana Excelenţei Voastre un promotor puternic.
Hoyos
1
Scrisoare expediată din Budapesta pe data de 21 aprilie 1880. Printre altele, contele Andrássy scria
următoarele: „În legătură cu România, după modesta mea părere, aceasta nu are decât să dorească pentru ca,
la un moment dat, să fie a treia aliată; ea nu are decât să declare în mod explicit că, în caz că va fi atacată, va
căuta sprijinul său natural la cele două Imperii. Printr-o astfel de declaraţie, România nu ar face decât ceea ce
au făcut deja între ele Austria şi Germania – de a marca din timp unde își va căuta sprijinul în cazul unei
agresiuni! O astfel de declaraţie, deşi exprimată numai în mod unilateral, ar lega-o din punct de vedere moral
493
de cele două state, exceptând cazul când acestea ar respinge-o, ceea ce însă ele nu ar face-o şi nici nu ar putea
să o facă, de vreme ce sunt garante ale Păcii de la Berlin”. (Aus dem Leben König Karls von Rumänien. Aufzeich-
nungen eines Augenzeugen, [hrsg. von Marie Charlotte Kremnitz], vierter Band, Stuttgart, J.G. Cotta'sche
Buchhandlung, 1900. p. 318).
2
Principele Carol.
120
Bukarest, am 19. Mai 1880. Nr. 63A–C/Polit. Hoyos an Haymerle
In meinem ergebensten Berichte vom 13. 1. Mts Nro 62, B. erlaubte ich mir die
Ansicht auszusprechen, daß mir die über die Titelfrage1 circulirenden Gerüchte nicht glaub-
würdig erschienen.
Nichtsdestoweniger wünschte ich ein démenti aus dem Munde Herrn Bratiano’s
selbst zu erlangen, eine directe Anfrage jedoch womöglich zu vermeiden, da eine solche
immerhin als ein Zeichen des Mißtrauens aufgefaßt worden wäre und daher einen ungün-
stigen Eindruck auf die hiesige Regierung gemacht hätte.
Herr Bratiano kam meinem Wunsche entgegen, indem er mich gestern besuchte und
selbst die Initiative zu einer Erklärung ergriff, welche an Bestimmtheit nichts zu wünschen
übrig läßt.
Der Herr Minister-Präsident begann damit, mir mitzutheilen, daß er in den letzten
Tagen während seines kurzen Aufenthaltes in Pitesti ein chiffrirtes Telegramm des Herrn
Balatschano erhalten hatte, welches folgender Maßen lautete:
„On dit que Vous voulez proclamer le Royaume le 22 de ce mois (anniversaire de
l’Indépendance). Il n’est pas digne de Vous de vouloir, en créant un fait accompli, prendre
les Puissances par surprise. En tout cas, Vous me faites jouer un rôle ridicule en ne
m'initiant pas dans Vos secrets.”
Auf diese Anfrage antwortete Herr Bratiano Herrn Balatschano in claris: „qu’il
faudrait un autre Prince et un autre Premier-Ministre pour faire un pareil coup de tête; et
que, connaissant l’un et l’autre, il aurait pu démentir cette nouvelle sans avoir besoin de lui
demander des renseignements ou de lui donner des conseils.”
Der Minister-Präsident fügte bei, daß Herr Balatschano bei jeder Gelegenheit
seinen Rath aufdränge und schon häufig die fürstliche Regierung von Schritten abhalten
wollte, die zu unternehmen sie nie beabsichtigte. Im gegenwärtigen Falle werde er
glauben, es sei seinem Warnungsrufe zuzuschreiben, wenn die Proclamirung des König-
reiches nicht erfolgte.
Herr Bratiano erklärte mir hierauf auf das Bestimmteste, daß Fürst Carl ohne ausdrück-
liche Zustimmung unseres Allergnädigsten Kaisers und Königs den Königs-Titel nie
annehmen werde. Seiner k. und k. Apostolischen Majestät bleibt es überlaßen, den Zeitpunkt
hierzu zu bestimmen, wie er dieß dem Kaiser bei seiner letzten Anwesenheit in Wien zu
sagen sich erlaubte.
„Herr Balatschano,” fuhr der Minister fort, „ist öfters in Geldverlegenheiten,
welcher Umstand zu unangenehmen Auseinandersetzungen führt. Neuester Zeit kann er
es mir nicht verzeihen, daß ich ihm nicht den erwünschten Einrichtungs-Fonds erwirkt
habe. Ja, bei seinem mißtrauischen Wesen, glaubte er in der Nichtgewährung seines
494
Ansuchens die Absicht erblicken zu sollen, daß die fürstliche Regierung ihn gerne
beseitigen möchte.
Aus diesem Grunde hat er sich beim Fürsten Carl besonders angenehm machen
wollen und ohne mein Vorwissen die Titelfrage bei Freiherrn von Haymerle aufs Tapet
gebracht.
Er berichtete hierüber direct an den Fürsten Carl, welcher mir von der betreffenden
Relation Einsicht gab und sein Vorgehen ebenso ungeschickt als unvorsichtig bezeichnete.”
Ich bemerkte dem Herrn Minister, daß, wenn Herr Balatschano es nicht für unmög-
lich hielt, daß die fürstliche Regierung sich ernstlich mit der Erhebung Rumänien’s zum
Königreiche beschäftige, die k. und k. Regierung nicht so leichtgläubig war, indem ich von
Wien hierüber nicht ein Wort erhielt. Er müße mir seiner Seits das Zeugniß geben, daß ich
trotz aller immer wieder auftauchenden Gerüchte weder ihn noch Herrn Boeresco über
diesen Punkt befragt habe.
Nachdem der Minister-Präsident die Überzeugung ausgesprochen hatte, daß man es
mit einer von Belgrad ausgehenden Intrigue zu thun habe, zu welcher die dortige Regierung
jedoch von auswärts angeeifert worden sei, erzählte er mir die Unterredung, die er Tags
zuvor mit dem serbischen Minister-Residenten über dieses Thema gehabt hatte.
Herr Petroniewitsch habe sich eines Auftrages des Herrn Ristić 2 zu entledigen
gehabt, darauf abzielend, in Erfahrung zu bringen, ob es richtig sei, daß die Proclamirung
des Fürsten Carl zum König in der That am 22. d. Mts stattfinden werde.
Herr Bratiano erwiderte dem serbischen Vertreter, daß dem nicht so sei, daß Fürst
Carl mit dem Titel „Domnul” ganz zufrieden sei; daß ein anderer Titel ihn weder mächtiger
noch das Land glücklicher machen könnte; daß die Macht eines Staates in einer guten
Armee und in geordneten Finanzen, aber nicht darin bestünde, ob er ein Königreich oder
ein Fürstenthum sei etc.
Herr Petroniewitsch suchte hierauf den Beweis zu erbringen, daß die beiden
Fürstenthümer, welche durch so viele gemeinsame Intereßen verbunden seien, die
Titelfrage gleichzeitig in die Hand zu nehmen hätten, da auch Serbien eine Erhöhung
anstreben müße.
Des Herrn Bratiano Antwort darauf war, daß Rumänien und Serbien nur in einem
Punkte ein gleiches Intereße hätten, nämlich in der Erhaltung ihrer Unabhängigkeit; sonst
kenne er keine gemeinsamen Intereßen und sehe er namentlich nicht ein, warum die
Erhöhung des einen Fürstenthumes zum Königreiche die Consequenz haben solle, daß auch
das andere dieselbe Titel-Änderung vornehmen müße. In Bukarest bekümmere man sich
nicht darum, welche Pläne man in dieser Hinsicht in Belgrad habe; und begreife er daher
nicht, weßhalb Serbien einen so großen Werth darauf lege, über die Absichten Rumänien’s
aufgeklärt zu werden. Stünde die fürstliche Regierung wirklich auf dem Punkte, die Umwand-
lung zu einem Königreiche vorzunehmen, so würde sie Serbien hiervon gewiß nicht
unterrichten, damit sie ja nicht auf diese Weise die Entschließungen der dortigen Regierung
beeinfluße. Es sei nämlich der Fall recht gut denkbar, daß was für das eine Land opportun,
für das andere nachtheilig wäre u. umgekehrt.
Indem ich die Mittheilungen des Herrn Bratiano so Wahrheits getreu als nur immer
möglich einberichte, beehre ich mich beizufügen, daß ich die Überzeugung habe, derselbe
ist mir gegenüber vollkommen aufrichtig gewesen.
Es ist mir aber auch anderer Seits klar geworden, daß Fürst Carl die Königskrone
sehnlichst wünscht und daß er lediglich aus Rücksicht für die k. und k. Regierung vorläufig
auf die Realisirung dieses Wunsches Verzicht leistet. –
495

Hoyos
1
Nämlich, dass die Bukarester Regierung gesinnt sei, Fürst Carol I. am 10./22. Mai 1880 zum König
auszurufen.
2
Zu dem Zeitpunkt war er Premierminister Serbiens.
București, 19 mai 1880. Nr. 63A–C/Polit. Hoyos către Haymerle

Preanobile Baron!
În raportul meu din ziua de 13 a lunii acesteia Nr. 62B mi-am permis să-mi exprim
părerea că zvonurile care circulă în legătură cu chestiunea titlului1 nu mi se par credibile.
Cu toate acestea, am dorit să obţin o dezminţire chiar din partea domnului Brătianu,
însă evitând totuşi, pe cât posibil, o întrebare directă, deoarece aşa ceva va fi perceput
întotdeauna ca un semn de neîncredere, iar din acest motiv ar fi făcut o impresie nefavo-
rabilă asupra guvernului de aici.
Domnul Brătianu a venit în întâmpinarea dorinţei mele, vizitându-mă ieri şi luând el
însuşi iniţiativa unei explicaţii, a cărei precizie nu a lăsat nimic de dorit.
Domnul președintele de Consiliu a început prin a-mi comunica faptul că zilele
trecute, în cursul scurtei sale şederi la Piteşti, a primit o telegramă cifrată de la domnul
Bălăceanu care suna astfel:
„On dit que Vous voulez proclamer le Royaume le 22 de ce mois (anniversaire de
l’Indépendance). Il n’est pas digne de Vous de vouloir, en créant un fait accompli, prendre
les Puissances par surprise. En tout cas, Vous me faites jouer un rôle ridicule en ne
m'initiant pas dans Vos secrets”.2
La această întrebare domnul Brătianu i-a răspuns in claris domnului Bălăceanu:
„qu’il faudrait un autre Prince et un autre Premier-Ministre pour faire un pareil coup de
tête; et que, connaissant l’un et l’autre, il aurait pu démentir cette nouvelle sans avoir besoin
de lui demander des renseignements ou de lui donner des conseils”.3
Președintele de Consiliu a mai adăugat că domnul Bălăceanu îl presează cu sfaturi la
fiecare ocazie şi deja, de mai multe ori, a vrut să reţină guvernul princiar de la demersuri pe
care acesta nu le-a avut niciodată în intenţie. În cazul de faţă, el va considera că datorită
avertismentelor sale nu a avut loc proclamarea regatului.
Domnul Brătianu mi-a declarat mai apoi, în modul cel mai categoric, că Principele
Carol nu ar accepta niciodată titulatura de rege fără consimţământul explicit al Împăratului
şi Regelui nostru. Rămâne la latitudinea Majestăţii Sale Apostolice I.R. să fixeze momentul
în acest sens, aşa cum şi-a permis să spună acest lucru Împăratului când a fost ultima oară
la Viena.
„Domnul Bălăceanu este prins adesea în încurcături băneşti, a continuat ministrul,
situație în care se ajunge deseori la confruntări neplăcute. În ultima vreme, nu mă poate
ierta că nu i-am obţinut fondurile de instalare necesare. Ba chiar, cu firea lui neîncrezătoare,
crede că în neaprobarea cererii sale trebuie să vadă intenţia că guvernul princiar ar dori să
scape de el cu plăcere.
Din acest motiv a vrut să se facă apreciat în mod special de către Principele Carol şi,
fără ştirea mea, a discutat chestiunea titlului cu Baronul von Haymerle.
496
În privinţa aceasta el raportează direct Principelui, care mi-a adus la cunoştinţă

respectiva relatare şi a considerat că procedeul său este pe cât de lipsit de tact, pe atât de
imprudent”.
Am precizat domnului ministru că, dacă domnul Bălăceanu ar fi considerat că nu
este chiar cu neputinţă ca guvernul princiar să se preocupe serios de ridicarea României la
rangul de regat, nici guvernul i. și r. nu ar fi fost atât de credul încât eu să nu fi primit
niciun cuvânt în privinţa aceasta de la Viena. Ar trebui să-mi dea un certificat din partea sa
cum că eu, în pofida tuturor zvonurilor care apar mereu, nu l-am întrebat nimic despre acest
punct nici pe el şi nici pe domnul Boerescu.
După ce președintele de Consiliu şi-a exprimat convingerea că avem de a face cu o
intrigă pornită de la Belgrad, la care guvernul de acolo este influențat din afară, mi-a povestit
despre discuţia pe care a avut-o cu o zi înainte pe această temă cu ministrul rezident sârb.
Domnul Petronievici a avut de îndeplinit o misiune încredinţată de domnul Ristić4,
prin care i s-a cerut să afle dacă este adevărat că proclamarea Principelui Carol ca rege va
avea într-adevăr loc în ziua de 22 a lunii.
Domnul Brătianu i-a răspuns reprezentantului sârb că lucrurile nu stau aşa, că
Principele Carol este pe deplin mulţumit cu titlul de „Domn”, că un alt titlu nu l-ar putea
face nici pe el mai puternic şi nici ţara mai fericită; că puterea unui stat stă într-o armată
bună, cu finanţele în ordine, nu dacă este regat sau principat etc.
Domnul Petronievici a căutat, mai apoi, să aducă dovada că cele două principate,
care sunt legate prin atâtea interese comune, ar trebui să se preocupe simultan de chestiunea
titulaturii, deoarece şi Serbia trebuie să năzuiască spre modificarea statutului.
La aceasta, răspunsul domnului Brătianu a fost că România şi Serbia au acelaşi
interes într-un singur punct, anume în menţinerea independenţei lor; în rest, el nu cunoaşte
vreun alt interes comun şi nu vede de ce ridicarea unui principat la rangul de regat ar trebui
să aibă drept consecinţă că şi celălalt ar trebui să-şi propună aceeaşi schimbare de titlu. Pe
cei de la Bucureşti nu-i preocupă ce planuri au cei de la Belgrad în privinţa aceasta şi, de
aceea, nu pricepe de ce Serbia ţine aşa de mult să fie edificată asupra intenţiilor României.
Dacă guvernul princiar ar fi, într-adevăr, în situația de a purcede la acțiuni pentru tran-
sformarea ţării în regat, el nu ar informa, în mod categoric, Serbia despre acest demers, tocmai
ca să nu influenţeze, în acest mod, deciziile guvernului de acolo. Ne-am putea imagina că
ceea ce ar putea fi oportun pentru o ţară ar putea fi dezavantajos pentru alta şi invers.
Raportând cât mai fidel cu putinţă declaraţiile domnului Brătianu, am onoarea să
adaug că am convingerea că acesta a fost pe deplin sincer faţă de mine.
Pe de altă parte însă, mi-a devenit clar faptul că Principele Carol îşi doreşte cu
maximă ardoare coroana de Rege şi că doar din consideraţie pentru guvernul i. și r. a
renunţat deocamdată la realizarea acestei năzuinţe.
Hoyos
1
În sensul că guvernul de la Bucureşti ar intenţiona proclamarea ca rege a principelui Carol I la
10/22 mai 1880.
2
„Se spune că Dvs. vreți să proclamați Regatul pe data de 22 a acestei luni (aniversarea Inde-
pendenței). Nu este demn din partea Dvs. să doriți, prin crearea unui fapt împlinit, să luați Puterile prin
surprindere. În orice caz, mă faceți să joc un rol ridicol, neinițiindu-mă în secretele Dvs.”.
497
3
„că ar trebui un altfel de principe și un altfel de prim-ministru pentru a întreprinde o asemenea
acțiune nesăbuită; și că, cunoscându-i atât pe unul, cât și pe celălalt, el ar fi putut să dezmintă această știre
fără să mai aibă nevoie de a-i cere informații sau de a-i da sfaturi”.
4
La momentul respectiv, era prim-ministru al Serbiei.
121
Bukarest, am 19. Mai 1880. Nr. 63B/Polit. Hoyos an Haymerle
Bezüglich der Mission des Herrn Demeter Bratiano nach England erlaube ich mir in
Ergänzung meines gehorsamsten Berichtes N°60 D. vom 12. d. Mts. mitzutheilen, daß
derselbe weder mit der Errichtung einer Gesandtschaft, noch mit der Eröffnung regelmä-
ßiger Beziehungen betraut ist1, sondern daß seine Sendung lediglich den Zweck hat, seine
freundschaftlichen Beziehungen zu Mr Gladstone, welche noch von der Zeit datiren, wo
Demeter Bratiano Sekretär Mazzini’s war2, dazu auszunützen, um den leitenden englischen
Staatsmann bezüglich der orientalischen Politik von Schritten abzuhalten, welche sowol für
Österreich-Ungarn als auch für Rumänien und schließlich für England selbst beklagens-
werth wären.
Der Minister-Präsident hält Mr Gladstone für einen Ideologen, der in dem
Bestreben, den Völkerschaften der Balkan-Halbinsel eine freie, unabhängige Entwicklung
zuzusichern, dem Panslavismus allein Vorschub leisten würde.
Auch findet Herr Bratiano in dem bekannten Schreiben Gladstone’s an den Grafen
Károlyi3, trotz der darin enthaltenen befriedigenden Versicherungen, keine Erklärung, welche
bestimmt genug wäre, um ihn über die Absichten des Premiers zu beruhigen.
Die hiesige Presse hingegen sieht in der dem k. u. k. Cabinete durch die neue englische
Regierung gegebene Genugthuung einen großen Erfolg der österr. ungar. Diplomatie und
zitire ich aus der uns meist so feindlich gesinnten Romania Libera folgende Stelle:
„Es war ein Meisterstück, ebenso fein angelegt als muthig durchgeführt, durch
welches der intelligente Botschafter den Sieg davontrug. Schon ist man in England geneigt,
das neue Ministerium unter dem Namen der «Widerrufs-Regierung» zu bezeichnen...
Es wäre verfrüht, wenn man sich darüber aussprechen wollte, ob das Centrum des
politischen Gleichgewichtes wieder nach Berlin zurückverlegt ist, wo es einen Augenblick
hindurch nicht zu finden war; indeß ist die Politik abermals mit einem tiefen Schleier
bedeckt.”
Hoyos

1
William A. White überreichte Fürst Carol I. sein Beglaubigungsschreiben als Gesandter Großbri-
tanniens am 3. März 1880. N. Calimachi-Catargiu wurde am 31. Juli 1880 als Gesandter Rumäniens in
Großbritannien akkreditiert.
498
2
1851 wurde Dumitru Brătianu Vertreter der Rumänen im Demokratischen Zentralkomitee für
Europa, das Giuseppe Mazzini in London gegründet hatte und das aus politischen Flüchtlingen aus mehreren
europäischen Staaten bestand.
3
Zu dem Zeitpunkt war Alajos Károlyi Botschafter Österreich-Ungarns in Großbritannien. Im
erwähnten Brief vom 4. Mai 1880 wurde die Balkanpolitik der Doppelmonarchie angeschnitten (Political
Speeches in Scotland, March and April 1880, by the Right Hon. W. E. Gladstone, M. P., Edinburgh, Andrew
Elliot, 1880, S. 364–366).
București, 19 mai 1880. Nr. 63B/Polit. Hoyos către Haymerle

Preanobile Baron,
Referitor la misiunea domnului Dumitru Brătianu în Anglia, îmi permit ca, în comple-
tarea raportului meu nr. 60 din data de 12 a lunii, să comunic că acestuia nu i s-a încredinţat
nici organizarea unei legaţii, nici deschiderea unor relaţii oficiale1, călătoria sa are doar
scopul de a folosi relaţiile sale prieteneşti cu domnul Gladstone, care datează din vremea
când Dumitru Brătianu era secretarul lui Mazzini2, ca să-l reţină pe liderul britanic de la un
demers în politica orientală, care ar fi regretabil atât pentru Austro-Ungaria, cât şi pentru
România şi, în final, chiar şi pentru Anglia însăşi.
Președintele de Consiliu îl consideră pe domnul Gladstone un ideolog, care, în
strădania sa de a asigura libera dezvoltare independentă a popoarelor din Balcani, nu face
altceva decât să dea apă la moară panslavismului.
De asemenea, domnul Brătianu nu găseşte în celebra scrisoare a lui Gladstone către
Contele Károlyi3, în pofida asigurărilor liniştitoare pe care le conţine, nicio declaraţie
suficient de precisă care să-l liniştească în privinţa intenţiilor premierului britanic.
Dimpotrivă, presa de aici vede în satisfacţia dată cabinetului i. și r. de către noul
guvern englez un mare succes al diplomaţiei austro-ungare şi, în acest sens, citez următorul
pasaj din „România Liberă”, un ziar care, de cele mai multe ori, ne este atât de ostil:
„A fost o capodoperă pe cât de admirabil organizată pe atât de curajos executată,
prin care inteligentul ambasador a repurtat victoria. Deja cei din Anglia sunt înclinaţi să dea
noului guvern numele de guvernul retractării...
Ar fi prea devreme ca să ne pronunţăm dacă centrul de greutate al politicii s-a mutat
din nou la Berlin, unde nu s-a aflat doar pentru o clipă; în schimb, politica este din nou
acoperită cu un văl de nepătruns”.
Hoyos

1
William A. White a remis principelui Carol I scrisorile de acreditare în calitate de ministru pleni-
potențiar al Marii Britanii în România pe data de 3 martie 1880. N. Calimachi-Catargiu a fost acreditat ministru
plenipotențiar al României în Marea Britanie pe data de 31 iulie 1880.
2
În 1851, Dumitru Brătianu a devenit reprezentant al românilor în Comitetul Central Democratic
European, creat de Giuseppe Mazzini la Londra și format din refugiați politici din mai multe state europene.
3
La momentul respectiv Alajos Károlyi era ambasador al Austro-Ungariei în Marea Britanie. În
scrisoarea amintită, datată 4 mai 1880, era adusă în discuție politica Dublei Monarhii în Balcani (Political
Speeches in Scotland, March and April 1880, by the Right Hon. W. E. Gladstone, M. P., Edinburgh, Andrew
Elliot, 1880, p. 364–366).
499
122
Bukarest, am 19. Mai 1880. Nr. 63C/Polit. Hoyos an Haymerle
Zur Zeit der Vereinigung der beiden Fürstenthümer wurde der Stadt Jassy für die
Verluste, welche sie voraussichtlich in Folge der Verlegung der verschiedenen Centralstellen
nach Bukarest erleiden würde, eine Entschädigungssumme von 10 Millionen alter Lei
(etwas über 3 Millionen Francs) zugesichert.
Diese Schuld wurde erst in der letzten Kammersession, und zwar kurz vor deren
Schluße, beglichen, jedoch auch nicht in baarem Gelde, sondern in Realitäten und Grund-
stücken, die im Weichbilde der Stadt Jassy gelegen sind und Staats-Eigenthum waren.
Dieselben sollen übermäßig hoch taxirt sein, so daß sie in Wirklichkeit keineswegs die
Summe von 3 Millionen repräsentiren1.
Gab schon diese knauserische Art, sich einer Schuld zu entledigen, Anlaß zu einer
gewissen Unzufriedenheit, so stieg die Entrüstung des Munizipal-Rathes von Jassy noch
höher, als gleichzeitig die für diese Stadt auf die Hälfte ermäßigte Grundsteuer wieder in
der vollen Höhe hergestellt wurde. Nach den angestellten Berechnungen wird hiedurch nicht
nur das so lange vorenthaltene und endlich in einem ungenügenden Äquivalente bewilligte
Geschenk vollständig aufgehoben, sondern der Stadt geradezu neue Opfer auferlegt. Der
Munizipal-Rath hat demnach die Annahme des National-Geschenkes, welches der Stadt zu
theuer zu stehen kommen würde, abgelehnt und gegen die Erhöhung der Grundsteuer
protestirt, ist aber dadurch, in letzterer Hinsicht wenigstens, mit den Gesetzen in Conflikt
gerathen.
Dieser neueste Vorfall sowol als auch die vor einigen Wochen wegen der Ernennung
eines neuen Gerichts-Präsidenten erfolgte Collektiv-Demission sämmtlicher Mitglieder des
Jassy’er Gerichtshofes sind keinesfalls dazu angethan, das Vertrauen in die Regierung zu
erhöhen und die in der Moldau herrschende Unzufriedenheit zu vermindern.
Ich habe zwar Grund anzunehmen, daß die Behauptung, man faße in der Moldau
den Gedanken der gänzlichen Lostrennung immer mehr in’s Auge, zum Mindesten
übertrieben ist; indeß soll es immerhin erwiesen sein, daß manche Klagen der Bevölkerung
einer gerechten Begründung nicht entbehren, daß die Regierung in vieler Hinsicht die
Walachei vor der Moldau bevorzugt und letztere vernachläßigt habe sowie daß Etwas
geschehen müsse, um das Gefühl der Zusammengehörigkeit jenseits des Milkow’s wieder
neu zu beleben.
Dieß sind auch ungefähr die Eindrücke, welche der rumänischer Gesandte Herr
Calimachi Catargiu2 während seines Aufenthaltes in der Moldau gewonnen und bei seiner
Rückkehr hieher Herrn Bratiano unverhohlen mitgetheilt hat.
In einer am 7. Mai in Jassy abgehaltenen Versammlung der national-liberalen unab-
hängigen Parthei der Moldau wurden folgende Resolutionen gefaßt:
1. Ist die Opposition gegen die Regierung der Fusion vom 11. Juli3 sowol durch die
Presse und alle constitutionellen Mittel als auch durch Constituirung von Aktions-Comité’s
in den Distrikten, durch Veranstaltung von öffentlichen Versammlungen, durch Petitionen
etc. fortzusetzen.
2. Müssen wir uns auf allen constitutionellen Wegen bestreben, die Leitung der
Wirksamkeit der Liberalen Gruppen des Landes zu vereinigen, indem wir überzeugt sind, daß
wir in unserem Kampfe nur durch die Conzentrirung der Kräfte auf Erfolg hoffen können.
500
3. Die vereinigten liberalen Nuanzen des Landes werden den Kampf ohne Unterlaß
bis zur Erreichung eines vollständigen Erfolges fortführen müssen, indem sie vorläufig die
Realisirung derjenigen liberalen Ideen und Reformen anstreben, welche für die Phasen,
durch die das Land gegenwärtig geht, am wichtigsten erscheinen und zwar:
A. Von den politischen Reformen werden wir trachten, ein neues Gesetz für die
Distrikts- und Communalräthe zu erlangen, welche dem Prinzipe der Dezentralisation in
dem Rahmen der rumänischen Einheit entsprechen soll.
Ebenso werden wir in Bezug auf die Ausführung des Artikel 7 der Constitution ein
Spezial-Gesetz anstreben, welches die Anwendung der in diesem Artikel enthaltenen
Prinzipien im nationalen Sinne regeln soll, wie z. B. das Gesetz über die Niederlassung der
Fremden in Rumänien es ist.
B. Auf dem finanziellen Gebiete werden wir die Einführung derjenigen Maßnahmen
verlangen, welche geeignet erscheinen, dem Proletariate der Landbevölkerung vorzubeugen,
welches Übel uns bedroht, wenn wir nicht rechtzeitig dagegen Maßnahmen ergreifen.
Hoyos

1
Für viele Details, siehe: Mihai Chiper, „Valahii ne-au înșelat”. Chestiunea compensațiilor Iașului
în acțiunea politică moldovenească după unire (1862–1874), in „Archiva Moldaviae”, VIII, 2018, S. 111–174;
Idem, „Valahii ne-au înșelat”. Chestiunea compensațiilor Iașului în acțiunea politică moldovenească după
unire (1874–1902), in „Archiva Moldaviae”, IX, 2019, S. 143–184.
2
In Paris und London.
3
1879.
București, 19 mai 1880. Nr. 63C/Polit. Hoyos către Haymerle

Preanobile Baron,
La vremea unirii celor două Principate, oraşului Iaşi i s-a asigurat o sumă de despă-
gubire de 10 milioane lei vechi (peste 3 milioane franci), pentru pierderile pe care urma să
le sufere în urma mutării diferitor instituţii centrale la Bucureşti.
Această datorie a fost achitată abia în ultima sesiune a Camerei, cu puţin timp
înainte de închidere, dar totuşi nu în bani lichizi, ci în acţiuni şi terenuri aşezate în
intravilanul oraşului Iaşi care fuseseră până acum în proprietatea statului. Acestea vor fi
supra impozitate, aşa că în realitate suma nu va reprezenta în niciun caz trei milioane1.
Dacă acest mod avar de a lichida o datorie a dat deja prilej unei anumite nemul-
ţumiri, indignarea consiliului municipal din Iaşi a crescut şi mai mult când, în acelaşi timp,
impozitul funciar, care fusese fixat la jumătate pentru acest oraş, a fost restabilit la valoarea
deplină. Din calculele făcute, rezultă că acest cadou întârziat de atâta vreme şi aprobat, în
cele din urmă, la un nivel insuficient, nu este doar complet anulat, ba chiar că oraşului i se
impun de-a dreptul noi sacrificii. Din acest motiv, consiliul municipal a refuzat acceptarea
acestui dar naţional, care ar fi costat oraşul prea mult şi a protestat împotriva creşterii impo-
zitului funciar, dar în felul acesta, în ultima privinţă cel puţin, a intrat în conflict cu legea.
Atât acest nou incident cât şi demisia colectivă a tuturor membrilor Curţii de Justiţie
din Iaşi, care a avut loc acum câteva săptămâni, în urma numirii unui nou preşedinte de
501
tribunal, nu sunt în niciun caz menite să sporească încrederea în guvern şi să diminueze

nemulţumirea care domneşte în Moldova.
Eu am, ce-i drept, motiv să presupun că afirmaţia cum că în Moldova se are tot mai
mult în vedere o desprindere completă este cel puţin exagerată; în schimb se vede tot mai
clar că anumite plângeri ale populaţiei nu sunt lipsite de temei, că guvernul favorizează în
multe privinţe Valahia, în dauna Moldovei, şi că o neglijează pe cea din urmă, precum şi că
ar trebui să se facă ceva pentru a reînsufleţi dincolo de Milcov sentimentul apartenenţei
comune.
Acestea sunt, în linii mari, şi impresiile pe care ministrul plenipotenţiar român,
domnul Calimachi-Catargiu2, le-a căpătat în Moldova, în perioada şederii sale acolo, şi pe
care la întoarcere le-a comunicat domnului Brătianu, fără niciun fel de menajamente.
Într-o adunare a partidului naţional liberal independent din Moldova, ţinută la Iaşi,
la 7 mai, a fost adoptată următoarea rezoluţie:
1. Trebuie continuată opoziţia împotriva guvernului de fuziune de la 11 iulie3, atât
în presă şi cu toate mijloacele constituţionale, cât şi prin constituirea de comitete de acţiune
în judeţe, prin organizarea de întruniri publice, prin petiţii etc.
2. Trebuie ca prin toate mijloacele constituţionale să năzuim la unificarea conducerii
şi acţiunilor grupărilor liberale din ţară, convinşi fiind că numai prin concentrarea
eforturilor putem spera că vom avea succes în lupta noastră.
3. Odată unificate facțiunile liberale ale ţării, va trebui să se continue fără preget
lupta până la obţinerea unui succes deplin, năzuind deocamdată la realizarea acelor idei şi
reforme liberale, care, pentru faza prin care ţara trece la ora actuală, apar ca fiind cele mai
importante şi anume:
A. Dintre reformele politice vom urmări elaborarea unei noi legi pentru consiliile
judeţene şi comunale, care să corespundă principiului descentralizării în cadrul unităţii
româneşti.
De asemenea, în privinţa implementării articolului 7 din Constituţie, se va urmări
elaborarea unei legi speciale care să reglementeze aplicarea în sens naţional a principiilor
conţinute în acest articol, cum este de pildă legea pentru stabilirea străinilor în ţară.
B. În domeniul finanţelor, vom cere introducerea acelor măsuri care sunt potrivite
pentru a preveni apariţia unui proletariat printre populația rurală, care este răul ce ne
ameninţă, dacă nu vom lua la timp contramăsuri.
Hoyos

1
Pentru numeroase detalii, a se vedea: Mihai Chiper, „Valahii ne-au înșelat”. Chestiunea compen-
sațiilor Iașului în acțiunea politică moldovenească după unire (1862–1874), în „Archiva Moldaviae”, VIII,
2018, p. 111–174; Idem, „Valahii ne-au înșelat”. Chestiunea compensațiilor Iașului în acțiunea politică
moldovenească după unire (1874–1902), în „Archiva Moldaviae”, IX, 2019, p. 143–184.
2
La Paris și Londra.
3
1879.
502
123
Bukarest, am 16. Juni 1880. Nr. 69A–C/Polit. Hoyos an Haymerle
Herr Demeter Bratiano ist vorgestern Abends von seiner Mission nach England
zurückgekehrt. Nachdem derselbe auf seiner Durchreise durch Wien eine Unterredung mit
Eurer Excellenz gehabt hat, so sind Hochdieselben wohl besser als ich über die Eindrücke
unterrichtet, die dieser rumänische Diplomat in London empfangen hat.
Herr Boeresco, denn ich gestern sprach, hatte damals Herrn D. Bratiano noch nicht
gesehen und konnte mir daher auch nichts Positives über den etwaigen Erfolg der Sendung
mittheilen.
Der Minister des Äußern gab mir jedoch abermals zu verstehen, daß nicht er Herrn
D. Bratiano nach London entsendet habe sowie daß die ihm ganz überflüßig erscheinende
Mission überhaupt nur deshalb stattgefunden weil Letzterer sich dieselbe bei seinem Bruder
erbeten habe.
Herr Boeresco fügte bei, daß es sich um gar nichts Anderes handelte, als den
englischen Staatsmännern die politische Lage Rumänien’s im Allgemeinen auseinander-
zusetzen. Die Erreichung eines bestimmten Zweckes lag nicht in der Absicht der fürstlichen
Regierung und könne deshalb auch nicht von einem Gelingen oder Mißlingen der Mission
die Rede sein.
Diese Auffaßung ist natürlich eine dem Minister des Äußern eigenthümliche und
steht im Widerspruch mit dem Werthe, welchen der Minister-Präsident, wie er mir seiner
Zeit mittheilte, darauf legte, daß sein Bruder die freundschaftlichen Beziehungen, in denen
er zu Mr Gladstone stehen soll, dazu ausnütze, um den englischen Minister über die Lage
der Dinge im Orient, in so weit rumänische Intereßen dabei im Spiele sind, aufzuklären.
Ich erlaube mir hinzuzusetzen, daß Mr White1 seinen Einfluß dahin verwendete, um
Herrn Bratiano zu der Entsendung seines Bruders2 zu vermögen.
Der englische Gesandte am hiesigen Hofe, welcher seine Stellung dem Wohlwollen
des Marquis von Salisbury verdankt, hat nämlich das Gefühl, daß das jetzige Ministerium
seinen Berichten nur wenig Glauben schenke und hegte demnach den Wunsch, daß
dieselben durch die mündlichen Erklärungen des Herrn Dem. Bratiano gewißer Maßen
bestätigt werden.
Der Minister-Präsident wird erst in einigen Tagen von seiner Rundreise durch die
kleine Walachei zurück erwartet.
Daß die bevorstehenden Wahlen zu den Districts-Vertretungen (conseils généraux)
mit ein Motiv zu dieser Reise bilden ist um so wahrscheinlicher, als die verschiedenen
politischen Partheien sich zu hartem Kampfe rüsten und die Opposition die sich ihr
darbietende Gelegenheit benützen möchte, um der Regierung eine Schlappe beizubringen.
In offiziellen Kreisen wird hingegen behauptet, Herr Bratiano habe seine Reise
lediglich zu dem Zwecke unternommen, den Verwaltungsapparat zu inspiciren und über die
Tracirung einer Local-Bahn von einigen Kilometern Länge schlüßig zu werden.
Auffallend bleibt es, daß der Minister-Präsident die schon seit Langem beschloßene
Bereisung der Moldau sowie auch die Completirung des Ministeriums, welche derselben
vorhergehen sollte, immer wieder von Neuem aufschiebt und läßt sich dieß entweder durch
die Annahme erklären, daß er von mancher Seite eine all’zu kühle Aufnahme befürchtet,
oder aber dadurch, daß eine Wendung zum Besseren eingetreten und die Anwesenheit
Herrn Bratiano’s in der Moldau deshalb nicht mehr so dringend nothwendig erscheint.
503
Diese letztere Erklärung gab mir gestern Finanz-Minister Campineano. Derselbe

will wißen, daß die Mißstimmung in der Moldau im Abnehmen begriffen sei und soll
speciell Aussicht vorhanden sein, daß der Stadtrath von Jassy in der bekannten 3 Millionen
Angelegenheit nachgeben werde3.
Hoyos

1
Gesandter Großbritanniens in Rumänien.
2
[nach London].
3
București, 16 iunie 1880. Nr. 69A–C/Polit. Hoyos către Haymerle

Preanobile Baron!
Domnul Dumitru Brătianu s-a întors alaltăieri seară din misiunea sa din Anglia. În
călătoria sa, trecând prin Viena, el a avut o întrevedere cu Excelenţa Voastră, aşa că
Domnia Voastră sunteţi mai bine informat decât mine despre impresiile cu care acest
diplomat român a plecat de la Londra.
Domnul Boerescu, cu care am vorbit ieri, încă nu se văzuse cu domnul D. Brătianu
şi, din acest motiv, nu mi-a putut comunica nimic concret despre vreun rezultat al misiunii.
Ministrul Afacerilor Străine mi-a dat însă de înţeles că nu el l-a trimis pe domnul
D. Brătianu la Londra şi, de asemenea, că această misiune pe care el o consideră absolut
inutilă a avut loc pentru că cel din urmă a cerut-o fratelui său.
Domnul Boerescu a adăugat că nu a fost vorba de nimic altceva decât de a le explica
oamenilor de stat englezi, la modul general, situaţia politică a României. În intenţia guver-
nului princiar nu s-a aflat atingerea vreunui scop anume şi, din acest motiv, nu se poate
vorbi de o reuşită sau o nereuşită a misiunii.
Această opinie este, fireşte, proprie ministrului Afacerilor Străine şi se află în
contradicţie cu importanţa misiunii despre care președintele de Consiliu mi-a vorbit la
vremea respectivă, anume că fratele său trebuie să se folosească de relaţiile prieteneşti pe
care le are cu domnul Gladstone pentru a-l lămuri pe ministrul englez despre cum stau
lucrurile în Orient, în măsura în care sunt în joc şi interesele româneşti.
Îmi permit să mai adaug că domnul White1 şi-a întrebuinţat influenţa, în acest sens,
pentru a facilita domnului Brătianu trimiterea fratelui său2.
Ministrul plenipotenţiar englez pe lângă Curtea de aici, care îşi datorează poziţia sa
bunăvoinţei marchizului de Salisbury, consideră că nu se poate conta foarte mult pe afir-
maţiile guvernului actual şi nutreşte dorinţa de a le vedea confirmate într-o oarecare măsură
prin declaraţiile prin viu grai ale domnului Dumitru Brătianu.
Președintele de Consiliu este aşteptat ca abia peste câteva zile să se întoarcă din
călătoria întreprinsă prin mica Valahie.
Că apropiatele alegeri pentru consiliile judeţene (conseils généraux) constituie un
motiv pentru această călătorie este cu atât mai plauzibil cu cât diferitele partide politice se
înarmează pentru lupte aprige, iar opoziţia ar vrea să se folosească de prilejul oferit pentru a
provoca o înfrângere guvernului.
504
Dimpotrivă, în cercurile oficiale se afirmă că domnul Brătianu a întreprins călătoria

sa exclusiv în scopul de a inspecta aparatul administrativ şi a lua o hotărâre în vederea
trasării unei căi ferate locale de câţiva kilometri lungime.
Frapant rămâne însă faptul că președintele de Consiliu amână mereu atât călătoria sa
în Moldova, decisă de mai multă vreme, cât şi completarea guvernului, pe care trebuia să o
facă, şi explică aceasta fie prin teama față de o primire prea rece, fie prin faptul că s-ar
produce deja o schimbare în bine, iar, din acest motiv, prezenţa domnului Brătianu în Moldova
n-ar mai fi neapărat atât de urgentă.
Această din urmă explicaţie mi-a oferit-o ieri ministrul de Finanţe Câmpineanu.
Acesta susţine că nemulţumirile din Moldova ar fi în scădere şi se spune că ar exista, în plus,
perspectiva ca municipalitatea Iaşiului să cedeze în celebra chestiune a celor 3 milioane3.
Hoyos

1
Ministru plenipotențiar al Marii Britanii în România.
2
[la Londra].
3
124
Bukarest, am 4. Juli 1880. Nr. 78/Polit., geheim. Hoyos an Haymerle
Anläßlich meines Aufenthaltes in Wien haben Euer Excellenz mir gegenüber
erwähnt, daß das Berliner Cabinet, in dem Wunsche, die rumänische Successionsfrage
baldigst geregelt zu sehen, Werth darauf lege, daß Fürstin Elisabeth vermocht werde, sich
mit dem Gedanken einer Adoption vertraut zu machen.
Es scheint somit in Berlin die Ansicht vorzuherrschen, daß die Fürstin von
Rumänien Ihren erlauchten Gemahl daran verhindere, die Entscheidung dieser wichtigen
Angelegenheit in Angriff zu nehmen.
Diese Meinung ist auch hier allgemein verbreitet und findet ihre Erklärung in dem
Umstande, daß a priori anzunehmen ist, die Erörterung dieses Themas müße die Fürstin
Elisabeth peinlich berühren.
Um nun beurtheilen zu können, ob der Versuch auf ihre Königl. Hoheit einzuwirken
angezeigt wäre, habe ich es mir angelegen sein laßen, vorerst genau zu erforschen, welche
Stellung Fürstin Elisabeth in der Successionsfrage thatsächlich einnimmt.
Wie mir eine sehr maßgebende Persönlichkeit gestern anvertraute, soll die Fürstin
von Rumänien einer Adoption nicht entgegen sein, vorausgesetzt, daß hierdurch die Rechte
ihrer etwaigen Kinder in keiner Weise tangirt würden.
Herr Boeresco, den ich auch in vorsichtiger Weise über diesen Gegenstand ausholte,
ist ebenfalls überzeugt, daß ein Widerstand von Seite der Fürstin nicht zu erwarten steht
falls durch die erwähnte Clausel Ihren gerechten Wünschen Rechnung getragen würde.
505
Ich erlaube mir hier nebenbei zu bemerken, daß nach dem Ausspruche der Ärzte die
regierende Fürstin keine Hoffnung auf Nachkommenschaft hat, daß aber Höchstderselben
dieses Verdict unbekannt zu sein scheint.
Der Herr Minister des Äußern betonte mir gegenüber die Nothwendigkeit, daß der
presumptive Thronfolger schon jetzt in aller Form Rechtens als Solcher designirt werde,
und meint, Fürst Carl werde höchstwahrscheinlich diese Sache gelegentlich seiner Reise
nach Sigmaringen zur Sprache bringen1.
Nachdem aber, wie bis jetzt bestimmt ist, Fürst Carl incognito reisen und keiner der
Minister Ihn begleiten wird, so ist es, wie mir scheint, fraglich, ob es noch in diesem
Sommer zu einer Abmachung kommen werde.
Ich fand übrigens Herrn Boeresco mit der ganzen Sache der Art wenig vertraut, daß
ihm nicht ein Mal die Bestimmungen des Artikels 83 der Constitution, den ich hier in
Übersetzung beischließe, geläufig waren. Seinen Ausführungen über den einzuhaltenden
Vorgang lege ich demnach auch nur wenig Werth bei.
Nach seinem Dafürhalten wäre eine Veränderung der Constitution nicht unbedingt
nothwendig und gäbe es Mittel und Wege nach erfolgter Verzichtleistung2 seitens des
Prinzen Leopold und seines ältesten Sohnes3 oder seiner älteren Söhne die Adoption eines
der beiden jüngeren Prinzen durch einen Kammerbeschluß festzustellen.
Meiner unmaßgeblichen Ansicht nach wäre jedoch von einer Adoption ganz abzu-
sehen und zwar deshalb, weil nach den oberwähnten Verzichtleistungen der betreffende
Prinz eo ipso als Thronfolger zu betrachten ist; hierdurch aber auch gleichzeitig jedwede
Rechtsverwahrung zu Gunsten eines eventuellen directen Thronerben überflüßig würde, da
der für den rumänischen Thron in Aussicht zu nehmende Neffe des Fürsten Carl nur dann
succediren würde, wenn keine directe Deszendenz vorhanden sein sollte.
Einige Schwierigkeit würde indeß die Entscheidung der Frage bieten, ob es statthaft
sei, eine Renunciations-Acte im Namen der minderjährigen Söhne des Prinzen Leopold
auszustellen oder ob deren Großjährigkeit abgewartet werden müße.
Schließlich glaube ich noch hervorzuheben zu sollen, daß es den dynastisch gesinn-
ten Rumänen nicht allein darum zu thun ist, über die Person des Thronfolgers des Fürsten
Carl jeden Zweifel zu beseitigen, sondern daß deren Wunsch auch dahin geht, den betref-
fenden Prinzen hierlands erzogen zu sehen, indem sie andernfalls wieder nur einen
Fremden an ihrer Spitze hätten; während ein Prinz, welcher von Jugend auf in Rumänien
leben würde, sich vollständig mit den Einheimischen identificiren könnte.
Wenn ich recht unterrichtet bin, so würde die Erfüllung gerade dieses Punktes nicht
leicht zu erreichen sein, indem die Gemahlin des Fürsten Leopold4, bekanntlich eine portu-
giesische Prinzessin und sehr streng katholisch, sich schwer entschliessen würde, die
Erziehung eines ihrer Söhne Andersgläubigen zu überlaßen.
Was nun die Idee anbelangt, den Brüdern des Fürsten Carl und dessen Neffen die
Eigenschaft von rumänischen Prinzen zuzuerkennen, so meint Herr Boeresco, daß dieß
keinen practischen Nutzen hätte.
Wie schon erwähnt, legt man hier das Hauptgewicht darauf, einen sich wirklich als
Rumäne fühlenden Prinzen zur Thronfolge heranzuziehen, mißt aber einen geringen Grad
von Wichtigkeit bei, rumänische Prinzen zu haben, die, in Deutschland lebend, diesem
Lande nichtsdestoweniger fremd blieben.
Hoyos
506
ad N. 78/pol aus Bucarest, 4. Juli 1880

Article 83 de la Constitution Roumaine:
« À défaut de descendance masculine en ligne directe de S. A. Charles I de
Hohenzollern-Sigmaringen, la succession au trône reviendra au plus âgé de ses frères ou
leurs descendants, selon les règles établies dans l’article précédent.
S’il n’existait plus aucun de ces frères ou de leurs descendants, ou s’ils déclaraient
d’avance qu’ils n’acceptent pas le trône, le Prince pourra alors choisir son successeur dans
une des dynasties souveraines de l’Europe, avec l’assentiment de la représentation
nationale, donné en la forme prescrite par l’Art. 84.
Si ni l’un ni l’autre de ces deux cas n’a lieu, le trône sera vacant».
1
Der Besuch des Fürstenpaars in Deutschland fand zwischen dem 10. August und dem 14. Oktober
1880 statt. Die Frage der Erbfolge wurde ausführlich mit Fürst Karl Anton von Hohenzollern, Kanzler
Bismarck und Kaiser Wilhelm I. diskutiert.
2
[der Erbfolge].
3
Wilhelm von Hohenzollern.
4
Antónia von Portugal.
București, 4 iulie 1880. Nr. 78/Polit., secret. Hoyos către Haymerle

Preanobile Baron!
Cu prilejul şederii mele la Viena, Excelenţa Voastră a menţionat faţă de mine faptul
că guvernul de la Berlin, în dorinţa sa de a vedea rezolvându-se cât mai repede chestiunea
succesiunii româneşti, ţine foarte mult ca Principesa Elisabeta să fie determinată să se
împace cu ideea unei adopţii.
Se pare că în privinţa aceasta la Berlin domneşte părerea că Principesa României îl
împiedică pe augustul ei soţ să ia o decizie în această importantă chestiune.
Această idee este în general răspândită şi pe aici şi îşi află explicaţia în faptul că este
aprioric de presupus că dezbaterea acestui subiect o afectează într-un mod penibil pe
Principesa Elisabeta.
Ca să apreciem acum dacă încercarea de a acţiona asupra Alteţei Ei Regale ar fi
oportună, mi-am propus ca, mai întâi, să cercetez exact ce atitudine a luat de fapt Principesa
Elisabeta în chestiunea succesiunii.
Aşa cum m-a încredinţat ieri o personalitate foarte importantă, se spune că Principesa
României nu ar fi împotriva unei adopţii, cu condiţia ca în acest mod să nu fie cumva
afectate, în vreun fel, drepturile eventualilor ei copii.
Domnul Boerescu, pe care l-am sondat ieri în această privinţă într-un mod prudent,
este, la fel, convins că nu este de aşteptat o împotrivire din partea Principesei în cazul în
care prin clauza în discuţie se va ţine seama de dorinţele ei îndreptăţite.
Îmi permit aici, în treacăt, să observ că, potrivit declaraţiilor medicilor, Principesa
domnitoare nu are nicio speranţă la urmaşi, dar că acest verdict pare să fie necunoscut
Domniei Sale.
Domnul ministru al Afacerilor Străine a subliniat faţă de mine necesitatea ca
moştenitorul prezumtiv să fie desemnat de pe acum ca atare în toate formele legale şi
afirmă că Principele Carol va aduce această chestiune în discuţie cel mai probabil cu
prilejul călătoriei sale la Sigmaringen1.
507
Având în vedere însă, aşa cum se ştie până acum, că Principele Carol va călători
incognito şi nu va fi însoţit de niciun ministru, mi se pare problematic că se va ajunge la
vreo înţelegere în vara aceasta.
De altfel, l-am găsit pe domnul Boerescu atât de puţin familiarizat cu toată ches-
tiunea, că nu ştia bine nici măcar prevederile articolului 83 din Constituţie, pe care eu îl
anexez aici în traducere. Din acest motiv, nu pun mare preţ pe declaraţiile sale privind
procedura de urmat.
După părerea sa, o modificare a Constituţiei nu ar fi neapărat necesară şi că există
mijloace şi posibilităţi ca după refuzarea2 din partea Prinţului Leopold şi a fiului său mai
mare3 sau a fiilor săi mai mari, adoptarea unuia dintre cei doi prinţi mai tineri se va face
printr-o hotărâre a Camerei.
După umila mea părere, ar trebui să se facă abstracţie de o adopţie şi anume pentru
că, după renunţările mai sus menţionate, respectivul prinţ va trebui considerat eo ipso ca
moştenitor al Tronului; în acelaşi timp însă, orice garanție juridică în favoarea unui eventual
moştenitor direct al Tronului ar fi inutilă, deoarece nepoţii Principelui Carol, avuţi în vedere,
ar putea succede la Tronul românesc doar dacă nu ar exista o descendenţă directă.
În schimb, ar putea să ridice anumite dificultăţi chestiunea dacă este legal să se facă
act de renunţare în numele fiilor minori ai Prinţului Leopold sau dacă ar trebui să se aştepte
majoratul lor.
În final, cred că ar mai trebui să subliniez faptul că românii cu convingeri dinastice
nu sunt preocupaţi doar de înlăturarea oricărei îndoieli legate de persoana celui care va fi
moştenitorul Tronului Principelui Carol, ci dorinţa lor este de a-l vedea pe respectivul
principe crescut aici în ţară, pentru că altfel ar avea doar un alt străin în fruntea lor; în
vreme ce un prinţ care din tinereţe ar trăi în România, s-ar putea identifica pe deplin cu
locuitorii ei.
Dacă sunt bine informat, tocmai îndeplinirea acestui punct nu va fi uşor de realizat,
pentru că soţia Principelui Leopold4, despre care se ştie că este prinţesă portugheză şi
catolică foarte înfocată, cu greu s-ar hotârî să încredinţeze educaţia unuia dintre fiii ei unor
oameni de altă confesiune.
În ceea ce priveşte ideea ca fraţilor Principelui Carol şi nepoţilor acestuia să li se
confere calitatea de prinţi români, domnul Boerescu spune că aceasta nu ar avea nicio
utilitate practică.
După cum am spus deja, aici se doreşte cel mai mult un moştenitor al Tronului care
să fie crescut ca un prinţ ce simte şi gândeşte într-adevăr ca un român şi se consideră că nu
este deloc important să ai nişte prinţi români care, trăind în Germania, ar rămâne totuşi
străini de ţară.
Hoyos
ad N. 78/pol. București, 4 iulie 1880
Articolul 83 din Constituția României.

„În lipsă de coborâtori în linie bărbătească ai Măriei Sale Carol I de Hohenzollern
Sigmaringen, succesiunea Tronului se va cuveni celui mai în vârstă dintre frații săi sau
coborâtorilor acestora, după regulile statornicite în articolul precedent.
Dacă nici unul dintre frații sau coborâtorii lor nu s-ar mai găsi în viață, sau ar
declara mai dinainte că nu primesc Tronul, atunci Domnitorul va putea numi succesorul său
508
dintr-o dinastie suverană din Europa cu primirea reprezentațiunii naționale, dată în formă
prescrisă de art. 84. Dacă nici una nici alta nu va avea loc, Tronul este vacant”.

1
Vizita perechii princiare în Germania va avea loc între 10 august și 14 octombrie 1880. Chestiunea
succesiunii a fost discutată pe larg cu prinţul Karl Anton von Hohenzollern, cu cancelarul Bismarck şi cu
împăratul Wilhelm I.
2
[succesiunii].
3
Wilhelm von Hohenzollern.
4
Antónia a Portugaliei.
125
Bukarest, am 14. Juli 1880. Nr. 80A–E/Polit., vertraulich. Hoyos an Haymerle
Im Nachhange zu meinem gehorsamsten Berichte vom 4. d. Mts Nro 78 beehre ich
mich mitzutheilen, daß Herr Bratiano, mit dem ich über die Successionsfrage sprach, eben-
falls der Ansicht ist, daß eine Adoption vollständig überflüßig wäre, da die Constitution die
Erbfolge in genügender Weise vorhersieht. Bei der geringen Hoffnung auf eine eigene
Descendenz wäre es jedoch sehr wünschenswerth, wenn Fürst Carl einen seiner Neffen zu
sich nach Rumänien kommen ließe, der, sobald die dem Throne näher Stehenden Verzicht
geleistet haben würden, insolange als Nachfolger des Fürsten angesehen werden müßte, als
nicht ein männlicher Leibes-Erbe vorhanden wäre.
Nach Aussage des Minister-Präsidenten hätte Fürstin Elisabeth gegen eine derartige
Combination nur insoferne Bedenken, als Ihre Königl. Hoheit meine, daß der betreffende
Prinz, der mit der Idee aufwachsen würde, einst dieses Land zu beherrschen, im Falle der
Fürstin ein Sohn geboren werden sollte, sich zurückgesetzt fühlen würde und ihm dadurch
seine ganze fernere Existenz verbittert werden könnte.
Herr Bratiano fügte bei, daß er die Successionsfrage als eine nur den Fürsten
persönlich angehende Angelegenheit ansehe, in welcher die Regierung eine Initiative zu
ergreifen nicht berufen sei.
Hoyos

București, 14 iulie 1880. Nr. 80A–E/Polit., confidențial. Hoyos către Haymerle

Preanobile Baron!
În completarea raportului meu din data de 4 a lunii, nr. 78, am onoarea să vă
comunic că domnul Brătianu, cu care am vorbit despre chestiunea succesiunii, este, de
asemenea, de părere că o adopție ar fi absolut inutilă, deoarece Constituția este suficient de
509
explicită în stabilirea succesiunii. Ținând cont de speranțele mici privitoare la o descen-

dență proprie, ar fi, totuși, foarte dezirabil ca Principele Carol să aducă pe unul dintre
nepoții săi în România, care, din momentul renunțării la Tron din partea celor apropiați lui,
ar putea fi considerat succesor al Principelui, atâta vreme cât acesta din urmă nu ar avea un
moștenitor direct de parte bărbătească.
Din declarațiile președintelui de Consiliu rezultă că Principesa Elisabeta ar fi împo-
triva acestei combinații dintr-un singur motiv, Alteța Ei Regală considerând că respectivul
prinț, care va crește cu ideea că într-o zi va domni peste această țară, în cazul în care
Principesa ar naște un fiu, s-ar simți retrogradat, iar din acest motiv ar putea fi supărat
pentru tot restul vieții sale.
Domnul Brătianu a adăugat că el consideră chestiunea succesiunii ca o problemă ce îl
privește numai pe principe personal și în care guvernul nu este chemat să ia vreo inițiativă.
Hoyos
126
Bukarest, am 14. Juli 1880. Nr. 80C/Polit. Hoyos an Haymerle
Herr Bratiano erzählte mir, daß Herr Cogalniceano kurz vor seiner Abreise nach
Paris zu ihm gekommen sei, um sich Instruktionen zu erbitten.
Der Minister-Präsident habe ihm diesfalls sein Erstaunen über dieses Begehren
ausgedrückt und ihm erwidert:
„Sie sind seit fünf Jahren beinahe ununterbrochen mein Mitarbeiter gewesen, Sie
müssen daher meine Politik besser als irgend Jemand kennen.”
Auf Herrn Cogalniceano’s Einwurf, daß es den Anschein habe, als ob die rumä-
nische Regierung sich mit der Politik Deutschlands und Österreich-Ungarns identifizirt
habe, bemerkte Herr Bratiano, daß er weder nach dieser noch einer anderen Seite hinneige,
weder deutsche noch französische, sondern nur rumänische Politik treibe.
„Dann können Sie ganz und gar auf mich zählen,” antwortete Herr Cogalniceano
und somit wäre die Unterredung zu Ende gewesen.
Im weiteren Verlaufe des Gespräches warf ich hin, es sei selbstverständlich, daß ein
rumänischer Gesandter nur rumänische Politik, das heißt eine den rumänischen Interessen
entsprechende, zu treiben habe, daß aber in dieser Hinsicht verschiedene Auffaßungen vor-
herrschen könnten. Was Herrn Cogalniceano anbelange, glaube ich annehmen zu müssen,
daß er eine sehr bestimmte Richtung verfolgen werde, und könne ich mich nicht des Ver-
dachtes erwehren, daß er den Angriffen, welchen Österreich-Ungarn seitens der Indépen-
dance Roumaine ausgesetzt ist, nicht fremd sei.
Herr Bratiano versetzte hierauf in einem ziemlich wegwerfenden Tone:
„Mr Cogalniceano change continuellement ses opinions politiques : il est russe le matin et
autrichien le soir.”
Nach diesen Äußerungen hat Herr Cogalniceano wohl recht zu sagen, daß er nicht
eine Mission bekommen habe, sondern exilirt worden sei.
510
Er hat übrigens die Absicht, sein Exil sehr bald wieder zu verlassen, und schrieb
einem seiner Intimen, daß er schon in vier Wochen wieder hier sein werde.
Hoyos
București, 14 iulie 1880. Nr. 80C/Polit. Hoyos către Haymerle

Preanobile Baron,
Domnul Brătianu mi-a relatat că domnul Kogălniceanu, cu puțin timp înainte de
plecarea sa la Paris, a venit la el ca să-i ceară instrucțiuni.
De data aceasta, președintele de Consiliu și-a exprimat mirarea față de dorința
respectivă și i-a replicat:
„Vreme de cinci ani, aproape fără vreo întrerupere, ați fost colaboratorul meu, din
acest motiv ar trebui să cunoașteți politica mea mai bine decât oricine altcineva”.
La obiecția domnului Kogălniceanu cum că el are impresia că guvernul român s-ar
fi identificat cu politica Germaniei și a Austro-Ungariei, domnul Brătianu a precizat că el
nu înclină nici de o parte, nici de cealaltă, nu va face nici politică germană, nici politică
franceză, ci doar politică românească.
„Atunci puteți să contați cu totul pe mine”, a răspuns domnul Kogălniceanu, și cu
aceasta întrevederea a luat sfârșit.
În continuarea discuției, eu am arătat că este de la sine înțeles că un ministru pleni-
potențiar român trebuie să facă numai politica românească, adică o politică ce corespunde
intereselor românești, dar în această privință ar putea să existe concepții diferite. În ceea ce
îl privește pe domnul Kogălniceanu, cred că trebuie să presupun că el va urmări o anumită
orientare și nu-mi pot stăpâni suspiciunea că n-ar fi străin de reproșurile care i se aduc
Austro-Ungariei din partea ziarului „Indépendance Roumaine”.
Domnul Brătianu a replicat aici pe un ton destul de disprețuitor: „M. Cogalniceano
change continuellement ses opinions politiques: il est russe le matin et autrichien le soir”.
Judecând după aceste declarații, domnul Kogălniceanu este pe deplin îndreptățit să
spună că nu a primit o misiune, ci că a fost exilat.
Hoyos
127
Bukarest, am 25. Juli 1880. Nr. 83/Polit. Hoyos an Haymerle
Herr Bratiano besuchte mich an dem auf seine Rückkehr aus der Moldau folgenden
Tage und zeigte sich sehr befriedigt über den Empfang, welcher ihm dort nicht nur von der
511
eigenen, sondern selbst der Oppositions-Parthei zu Theil wurde. Er führte als Beispiel an,
daß einer der eifrigsten Anhänger des Fürsten G. Stourdza bei ihm gewesen sei und sich in
einer nichts weniger als feindseligen Weise geäußert habe.
Mit einem gewißen Behagen breitete sich der Minister-Präsident über das Gespräch
aus, das er in Jassy mit dem russischen Gerenten Herrn Kazarinow gehabt hatte.
Ich habe in meinem gehorsamsten Bericht N°80 B. erwähnt, daß General Ghika sich
über den erwähnten Agenten zu beschweren beauftragt war.
Herr Kazarinow hat nun Herrn Bratiano interpellirt, ob diese von der „Neuen Freien
Presse” gebrachte Nachricht richtig sei. Worauf ihm der Minister-Präsident mit der Frage
replizirte, ob er nicht in intimen Beziehungen zu Fürst G. Stourdza stehe, und beifügte, was
würde die russische Regierung dazu sagen, wenn der rumänische Gesandte in St. Petersburg
im freundschaftlichen Verkehre mit Leuten stünde, die den Kaiser Alexander seiner Krone
berauben wollten.
Auf den angeblichen Aufenthalt von Nihilisten in der Moldau1 zu sprechen kommend,
gab Herr Bratiano dem russischen Agenten in Jassy zu erwägen, daß es vor Allem Sache
der kaiserlichen Regierung sei, den Nihilisten das Überschreiten der russischen Grenze
unmöglich zu machen. Rußland sei ein mächtiges Reich mit einem wolorganisirten, weit
verzweigten Polizei- und Überwachungssystem. Alle diese Apparate fehlen dem kleinen,
kaum zur Selbstständigkeit gelangten Rumänien.
Sollte dasselbe strenge Maßregeln gegen Fremde ergreifen, so müßten sie allge-
meiner Natur sein und würden z. B. alle Russen aus dem Lande gewiesen werden müßen.
Eine derartige Maßregel würde aber der russischen Regierung nicht angenehm sein.
Diese letzte Bemerkung war eine Anspielung auf die zahlreichen russischen Offiziere,
die angeblich Rumänien bereisen sollen.
Mit einem Worte, Herr Bratiano scheint, ohne die Möglichkeit abzuleugnen, daß die
Moldau Nihilisten berge, Herrn Kazarinow zu verstehen gegeben zu haben, daß die
rumänische Regierung weder sich besonders berufen fühle, noch die Mittel dazu habe, um
im Interesse Rußlands Polizisten-Dienste zu versehen.
Als ein bezeichnendes Symptom der Intimität, in welcher das Petersburger Cabinet
zu der italienischen Regierung stehe, führte Herr Bratiano an, daß Conte Tornielli die Aufmerk-
samkeit der rumänischen Minister ebenfalls auf die Anwesenheit von Internationalisten
gelenkt habe.
Schon dessen Vorgänger war mit einem ähnlichen Auftrage betraut und erwiderte
damals Herr Bratiano dem Baron Fava, daß er an der Stelle der italienischen Regierung sich
sehr freuen würde, diese staatsgefährlichen Individuen außerhalb der Landesgrenzen zu
wissen. Hier in Rumänien könnten sie für die Ruhe Italiens wohl nicht gefährlich sein.
Hoyos

1
Siehe Dok. Nr. 113.
512
București, 25 iulie 1880. Nr. 83/Polit. Hoyos către Haymerle
Preanobile Baron,
Domnul Brătianu m-a vizitat în ziua care a urmat revenirii sale din Moldova și s-a
arătat foarte mulțumit de primirea care i s-a făcut acolo nu numai din partea propriului
partid, dar și din partea partidului de opoziție. A citat ca exemplu faptul că unul dintre cei
mai înfocați adepți ai Prințului G. Sturdza a fost la el și că i-a vorbit într-un mod câtuși de
puțin ostil.
Cu o anumită satisfacție, președintele de Consiliu a vorbit, pe larg, despre discuția
pe care a avut-o la Iași cu girantul rus, domnul Kazarinov.
În raportul meu nr. 80 B am menționat faptul că generalul Ghica a fost mandatat să-l
reclame pe mai sus menționatul agent.
Domnul Kazarinov l-a interpelat pe domnul Brătianu dacă informațiile prezentate în
„Neue Freie Presse” sunt adevărate, la care președintele de Consiliu a replicat, întrebându-l
dacă se află în relații strânse cu Prințul G. Sturdza și ce ar avea de spus guvernul rusesc,
dacă ministrul plenipotențiar la St. Petersburg ar fi în relații prietenești cu oamenii care vor
să-i răpească Țarului Alexandru coroana.
Ajungând să discute despre pretinsa prezență a nihiliștilor în Moldova1, domnul
Brătianu i-a dat de înțeles agentului rus de la Iași că împiedicarea trecerii peste frontieră a
nihiliștilor este înainte de toate problema guvernului imperial. Rusia este un imperiu
puternic, cu o poliție și un sistem de supraveghere bine organizat și amplu ramificat. Toate
aceste instituții lipsesc micii Românii, care abia a ajuns la independență.
Dacă România ar trebui să ia măsuri drastice împotriva străinilor, acestea trebuie să
fie de natură generală și atunci ar trebui, de pildă, ca toți rușii să fie expulzați din țară. O
asemenea măsură însă nu ar fi pe placul guvernului rusesc.
Această ultimă precizare era o aluzie la numeroșii ofițeri ruși, care s-ar afla chipurile
în trecere prin România.
Într-un cuvânt, se pare că domnul Brătianu, fără să conteste posibilitatea ca în
Moldova să se ascundă nihiliști, i-a dat de înțeles domnului Kazarinov că guvernul român
nu se simte nici obligat și nici nu dispune de mijloacele în acest sens pentru a oferi Rusiei
servicii de natură polițienească.
Ca simptom caracteristic al relațiilor strânse pe care cabinetul de la Petersburg le
întreține cu guvernul italian, domnul Brătianu a citat faptul că domnul Conte Tornielli a
atras și el atenția miniștrilor români asupra prezenței internaționaliștilor.
Deja predecesorul său fusese mandatat cu o însărcinare asemănătoare și pe atunci
domnul Brătianu a răspuns Baronului Fava, că, dacă ar fi în locul guvernului italian, el s-ar
bucura foarte mult să-i știe pe acești indivizi periculoși pentru siguranța statului în afara
granițelor țării sale. Aici, în România, ei însă n-ar putea fi deloc periculoși pentru liniștea
Italiei.
Hoyos

1
513
128
Bukarest, am 22. August 1880. Nr. 104A–E/Polit. Bosizio an Haymerle
Wie ich in meinem gehorsamsten Berichte vom 19. 1. Mts Z. 103 zu erwähnen die
Ehre hatte, wohnte auch Minister-Präsident Bratiano dem Hochamte und Te-Deum bei,
welches zur Feier des Allerhöchsten Geburtsfestes Seiner k. und k. Apostolischen Majestät
in der hiesigen katholischen Pfarrkirche celebrirt worden ist.
Es war dies das erste Mal, daß Herr Bratiano an der Feier des Allerhöchsten Geburts-
tages Theil nahm.
Durch Unwohlsein verhindert, konnte ich erst gestern Herrn Bratiano einen Besuch
abstatten, um ihm für seine Theilnahme an der Festlichkeit meinen Dank auszudrücken.
Er erwiderte mir, er habe dadurch einer doppelten Pflicht Genüge geleistet, und
zwar erstens der Pflicht, welche ihm sein Herz auferlegt infolge der Sympathien, die er für
das Allerhöchste Kaiserhaus und für Österreich-Ungarn hege, und zweitens seiner Pflicht
als Ritter der Eisernen Krone1 I. Klasse.
Herr Bratiano lenkte hierauf das Gespräch auf die politische Lage im Allgemeinen
und schien mir jetzt friedlicheren Anschauungen als gewöhnlich zugänglich zu sein.
Er beklagte sich sehr über die fortwährende Zufuhr von Waffen und Munition und
den Durchzug rußischer Soldaten nach Bulgarien und wunderte sich darüber, daß keine
Macht dagegen Einsprache erhebe.
Bratiano meinte, die fremden Vertreter in Sophia seien nicht in der Lage, die
Quantität der nach Bulgarien eingeführten Kriegsvorräthe zu controlliren und sich darüber
eine genaue Vorstellung zu machen.
Die Menge von Waffen und Munition, welche täglich von Rußland nach Bulgarien
gesendet werde, sei so bedeutend, daß damit die ganze Bevölkerung Bulgarien’s ausgerüstet
werden könnte.
Aus den Consular-Berichten, welche Eurer Excellenz in der letzten Zeit zugekommen
sind, werden Hochdieselben ersehen haben, daß in der That der Waffen- und Munitions-
transport nach Bulgarien nicht unbedeutende Proportionen annimmt.
Es wäre kaum möglich, von hier oder von Sophia aus eine genaue Controlle über
solche Waffentransporte zu führen.
Herr Thielau2, der deutsche Vertreter in Bulgarien, welcher sich kürzlich auf seiner
Reise von Sophia nach Varna zwei Tage hier aufhielt, sprach sich selbst dahin aus, daß er
von den Proportionen des Waffen- und Munitionstransportes nach Bulgarien keine Ahnung
hatte. Er habe sich aber auf seiner Hieherreise überzeugt, daß die hierüber gebrachten
Nachrichten nicht immer übertrieben seien.
Trotz dieser Versicherung glaube ich aber dennoch, daß darauf bezügliche Mitthei-
lungen, selbst wenn sie von consularämtlicher Quelle stammen, nur mit einer gewißen
Reserve aufgenommen werden dürfen.
Für einen Nichtmilitär ist es eben so leicht über Truppenstärke als über Waffen- und
Munitions-Quantum in Irrthum geführt zu werden. Gewöhnlich werden solche Zahlen
übertrieben.
Verläßliche Auskünfte über Waffen- und Militärtransporte nach Bulgarien könnten
nur durch einen Herrn k. k. Offizier, der mit einer Mission an der unteren Donau und nach
den bulgarischen Einbruchsstationen betraut würde, erlangt werden.
514
Im Verlaufe des Gespräches sagte mir ferner Bratiano, daß er den Fürsten Alexander
von Bulgarien für den unverläßlichsten Regenten halte, den er kenne.
Fürst Alexander gebe sich den Anschein, als ob ihm Nichts werthvoller wäre als die
Wahrung der deutschen und österreichisch-ungarischen Intereßen; er habe sich aber in
Wirklichkeit ganz und gar der rußischen Sache geweiht und thue Nichts ohne sich zuvor in
Petersburg angefragt zu haben.
Einer bulgarischen Bewegung, meinte Herr Bratiano, werden sich alle slavischen
Völkerstämme auf der Balkan-Halbinsel anschließen. Österreich-Ungarn könne dort auf das
slavische Element nicht zählen. Es werde weder die Serben noch die Montenegriner noch
die Bosniaken und Herzegowiner für sich haben.
Das einzige Element, fügte Bratiano mit besonderer Betonung hinzu, auf welches
Österreich-Ungarn im Osten rechnen könne, ist das rumänische. Auf uns, sagte Bratiano
mit Entschiedenheit, könne Österreich-Ungarn immer zählen, falls es die Absicht hätte, den
rußischen Aspirationen entgegenzutreten.
Aus den weiteren Andeutungen Bratiano’s konnte ich aber ersehen, daß ein Zusam-
mengehen Österreich-Ungarns mit Rußland, eine Verständigung zwischen den beiden
Staaten wegen Regelung der orientalischen Verhältniße in hiesigen Regierungskreisen als
die größte Gefahr für Rumänien betrachtet werde.
Ich glaubte, Herrn Bratiano versichern zu können, daß Österreich-Ungarn in keinem
Falle einen Angriff auf die Integrität Rumänien’s, dessen Consolidirung uns sehr am
Herzen liege, dulden werde.
Bosizio

1
Der Orden der Eisernen Krone, eine Auszeichnung für zivile und militärische Verdienste, 1816
gegründet.
2
Wilhelm Otto Florian von Thielau, zu der Zeit deutscher Legationsrat in Sofia.
București, 22 august 1880. Nr. 104A–E/Polit. Bosizio către Haymerle

Domnule Baron!
Aşa cum am avut onoarea să menţionez în raportul meu din data de 19 a lunii nr. 103, şi
președintele de Consiliu Brătianu a asistat la slujba religioasă şi Te Deum-ul care s-a celebrat la
parohia catolică de aici, în onoarea zilei de naştere a Majestăţii Sale Apostolice I.R.
Aceasta a fost prima oară când domnul Brătianu a luat parte la slujba celebrată în
onoarea zilei de naştere a Împăratului nostru.
Din cauza faptului că m-am simţit rău, am putut abia ieri să fac o vizită domnului
Brătianu, ca să-i exprim mulţumirile mele pentru participarea sa la aceste festivităţi.
Mi-a răspuns că a răspuns astfel unei duble datorii, cea dintâi fiind datoria pe care i-
o impune inima sa pentru simpatiile ce le nutreşte pentru Casa noastră imperială şi pentru
Austro-Ungaria, iar cea de-a doua fiind datoria sa de cavaler al Coroanei de Fier1 clasa I.
Apoi domnul Brătianu a îndreptat discuţia către situaţia politică generală şi mi s-a
părut că este mai deschis acum ideilor pacifiste decât era de obicei.
S-a plâns foarte mult de neîncetatele transporturi de arme şi muniţii şi de tranzitul de
soldaţi ruşi spre Bulgaria şi s-a mirat că nicio Mare Putere nu ridică vreo obiecţie în acest sens.
515
El susţine că reprezentanţii de la Sofia ai Puterilor nu sunt în stare să monitorizeze

cantităţile de materiale de război introduse în Bulgaria şi să-şi facă o idee precisă despre
situaţia lor.
Cantităţile de arme şi muniţii care sunt zilnic trimise din Rusia în Bulgaria sunt atât
de însemnate încât ar putea fi înarmată toată populaţia Bulgariei.
Din rapoartele consulare care au parvenit Excelenţei Voastre în ultima vreme,
Domnia Voastră veţi vedea că, într-adevăr, transporturile de arme şi muniţii spre Bulgaria
capătă proporţii deloc neglijabile.
Cu greu ar fi posibil ca de aici sau de la Sofia să se facă un control precis asupra
unor asemenea transporturi de arme.
Domnul Thielau2, reprezentantul german în Bulgaria, care, de curând, în călătoria sa
de la Sofia la Varna, s-a oprit aici două zile, s-a pronunţat personal că nu are nicio idee
despre proporţiile transporturilor de arme şi muniţii spre Bulgaria. În călătoria sa el s-a
convins însă că informaţiile primite în această privinţă nu sunt întotdeauna exagerate.
În pofida acestor asigurări, eu cred, totuşi, că informaţiile în acest sens, chiar atunci
când provin din surse consulare, trebuiesc acceptate doar cu anumite rezerve.
Pentru un om fără pregătire militară, este foarte uşor să se înşele atât asupra efectivelor
trupelor cât şi asupra cantităţilor de arme şi muniţii. De obicei asemenea cifre sunt exagerate.
Informaţii de încredere despre transporturile de arme şi de militari spre Bulgaria nu
ar putea fi obţinute decât de la un domn ofiţer i. și r., căruia i s-ar încredinţa o misiune la
Dunărea de Jos şi la punctele de tranzit bulgare.
În cursul discuţiei, domnul Brătianu mi-a mai spus că el îl consideră pe Principele
Alexandru drept un suveran pe care nu te poţi baza, tocmai pentru că îl cunoaşte.
Principele Alexandru vrea să lase impresia că pentru el nu există nimic mai impor-
tant decât interesele germane şi austro-ungare, dar, în realitate, este cu totul devotat cauzei
ruseşti şi nu face nimic fără să nu fi întrebat mai întâi la Petersburg.
Domnul Brătianu susţine că unei mişcări bulgare i s-ar ralia toate populaţiile slave
din Peninsula Balcanică. Austro-Ungaria nu poate conta acolo pe elementul slav. Nu ar
avea de partea ei nici pe sârbi, nici pe muntenegreni, nici pe bosniaci şi herţegovineni.
Brătianu a adăugat, subliniind răspicat că singurul element pe care Austro-Ungaria
ar putea conta în Răsărit este cel românesc. Pe noi Austro-Ungaria va putea conta întot-
deauna, în caz că ar avea intenţia să se opună aspiraţiilor ruseşti, a spus Brătianu categoric.
Din celelalte aluzii ale lui Brătianu, am putut însă să înţeleg că o colaborare a
Austro-Ungariei cu Rusia, o înţelegere între cele două state pentru reglementarea raportu-
rilor orientale, este considerată în cercurile guvernamentale de aici drept cea mai mare
primejdie pentru România.
Am considerat că îl pot asigura pe domnul Brătianu de faptul că Austro-Ungaria nu
va tolera în niciun caz un atac asupra integrităţii României, la a cărei consolidare noi ţinem
foarte mult.
Bosizio
1
Ordinul Coroana de Fier, distincţie pentru merite civile şi militare, cu trei clase, înfiinţată în 1816.
2
Wilhelm Otto Florian von Thielau, la vremea respectivă consilier german de legație la Sofia.
516
129
Bukarest, am 22. August 1880. Nr. 104D/Polit. Bosizio an Haymerle
Hochwolgeborner Freiherr!
Angeregt durch die Reise Sr königl. Hoheit des Fürsten nach Ischl1 und durch die
von auswärtigen Zeitungen gebrachten Nachrichten über eine Anlehnung Rumänien’s an
Österreich-Ungarn sowie über dessen Ansprüche auf die Führerrolle an der unteren Donau,
hat die rumänische Oppositionspresse einen Federkrieg gegen Österreich-Ungarn und
gegen das Kabinet Bratiano begonnen, der nicht so bald ein Ende nehmen dürfte.
Ich enthalte mich, die heftigen Artikel dieser namentlich von russischer Seite stark
inspirirten Presse zu reproduziren. Auf die Worte kommt es hiebei nicht an. Es ist genügend,
die Thatsache zu konstatiren, daß die conservative und sogenannte nationale Parthei im
Lande, unterstützt von der russischen Propaganda, der gegenwärtigen Regierung, welche
sie eines zu intimen Anschlußes an Österreich-Ungarn und sogar einer förmlichen Allianz
mit diesem Staate anklagt, Verlegenheiten aller Art bereiten will. Es wird Alles daran gesetzt,
um Bratiano unpopulär zu machen, der von dem Augenblicke an verdächtig zu werden
anfing, als er den für einen eingefleischten Österreicher geltenden Herrn Boeresco als
Minister des Äußern an die Spitze der auswärtigen Angelegenheiten stellte.
Herr Boeresco, welcher für Zeitungsangriffe auf seine Person und seine Gesin-
nungen empfindlicher geworden ist, seitdem er eingesehen hat, daß er im Kabinete Bratiano
nicht jenen Einfluß besitzt, dessen er sich unter Lascar Catargiu erfreute, tritt den gegen ihn
vorgebrachten Anschuldigungen dadurch entgegen, daß er seine Sympathien für Österreich-
Ungarn verleugnet und selbst in dem von ihm inspirirten Blatte, die „Pressa”, eine Öster-
reich-Ungarn weniger freundliche Sprache führt.
Diese Scheu der rumänischen Staatsmänner, die Vortheile einer Anlehnung Rumä-
niens an Österreich-Ungarn offen zu bekennen, hatte auch Se Excellenz Baron Calice2,
während seines hiesigen Aufenthaltes zu bemerken Gelegenheit gehabt. –
Deshalb glaube ich den Enunciationen im gestrigen Leitartikel des „Romanul” einige
Bedeutung beimessen zu sollen, in welchem zum erstenmale eine aufrichtigere Sprache über
die freundschaftlichen Beziehungen Rumänien’s zu Österreich-Ungarn geführt wird.
Einen Auszug des erwähnten Artikels erlaube ich mir hier beizufügen.
Bosizio

1
Die Sommerresidenz von Kaiser Franz Joseph in Bad Ischl.
2
Heinrich Freiherr von Calice, diplomatischer Agent Österreich-Ungarns in Bukarest von 1874 bis 1876.
București, 22 august 1880. Nr. 104D/Polit. Bosizio către Haymerle

Preanobile Baron!
Stimulată de călătoria Alteţei Sale Regale Principele la Ischl 1 şi de informaţiile
apărute în ziarele străine despre o alăturare a României la politica Austro-Ungariei, precum
şi de pretenţiile acesteia din urmă de a juca un rol conducător la Dunărea de Jos, presa
517
românească de opoziţie a pornit un război jurnalistic împotriva Austro-Ungariei şi împo-

triva cabinetului Brătianu, care s-ar putea să nu se încheie prea curând.
Mă abţin de la reproducerea articolelor virulente din presa inspirată, evident, de
tabăra rusească. Nu este vorba de cuvintele folosite. Este suficient să constatăm faptul că
partidul conservator şi aşa-numitul partid naţional din ţară, sprijinite de propaganda
rusească, doresc să creeze dificultăţi de tot felul actualului guvern, pe care îl acuză de o
apropiere prea mare de Austro-Ungaria şi chiar la o alianţă formală cu acest stat. S-a pus
totul în mişcare pentru a-l face nepopular pe Brătianu, care a început să devină suspect din
momentul în care l-a numit în fruntea ministerului Afacerilor Străine pe domnul Boerescu,
considerat drept un adept înfocat al austriecilor.
Domnul Boerescu, care a devenit sensibil la atacurile ziarelor îndreptate împotriva
persoanei sale şi împotriva concepţiilor sale, de când a înţeles că în cabinetul Brătianu nu se
va mai bucura de aceeaşi poziţie ca în cabinetul lui Lascăr Catargiu, se opune acuzaţiilor ce
i se aduc, negând simpatiile sale pentru Austro-Ungaria şi chiar şi foaia inspirată de el,
„Pressa”, are un limbaj mai puţin prietenos la adresa Austro-Ungariei.
Această reţinere a omului român de stat de a recunoaşte public avantajele unei
alăturări a României la Austro-Ungaria a avut prilejul să o observe şi Excelenţa Sa Baronul
Calice2, în timpul şederii sale aici.
Din acest motiv, cred că trebuie să atribui o anumită semnificaţie afirmaţiilor din
editorialul de ieri al „Românului”, în care pentru prima oară se vorbeşte deschis despre
relaţiile prieteneşti ale României cu Austro-Ungaria.
Îmi permit să anexez aici un fragment din articolul menţionat.
Bosizio

1
Reşedinţa de vară a împăratului Franz Joseph de la Bad Ischl.
2
Heinrich Freiherr von Calice, a fost agent diplomatic al Austro-Ungariei la București în anii 1874-1876.
130
Bukarest, am 24. August 1880. Nr. 107/Polit. Bosizio an Haymerle
Hochwolgeborner Freiherr!
In meinem gehorsamsten Berichte vom 4. d. M. Z. 89/D. hatte ich zu erwähnen mir
erlaubt, daß gegen die eine Anlehnung Rumänien’s an Österreich-Ungarn von russischer,
italienischer und englischer Seite stark agitirt werde.
Diese Agitation scheint sich nicht nur darauf zu beschränken, durch die Presse einen
Anschluß Rumänien’s an Österreich-Ungarn im Lande unpopulär zu machen. Wie ich aus
verläßlicher Quelle erfahre, hätten in letzterer Zeit namentlich die hiesigen Vertreter
Rußlands und Italiens versucht, Herrn Bratiano von der problematischen Natur eines
derartigen Anschlusses zu überzeugen.
518
Es wäre Herrn Bratiano insinuirt worden, daß die Allianz zwischen Österreich-
Ungarn und Deutschland von dem Augenblicke an sich lockern werde, als Österreich-
Ungarn gegen Rußland Stellung nehmen würde. Deutschland lauere nur auf diesen
Moment, um seinen derzeitigen Verbündeten zu seinem Vortheile auszubeuten. Italien sei
der natürliche Bundesgenosse Rußland’s gegen Österreich-Ungarn und dieses dürfte kaum
stark genug sein, um unter solchen Verhältnissen und selbst dann, wenn Deutschland mit
Rücksicht auf Frankreich’s Revanche-Gelüste sich neutral verhalten müßte, einen Kampf
mit einiger Aussicht auf Erfolg aufzunehmen. Auf Frankreich’s und England’s Beistand
könne Österreich-Ungarn ohnehin nicht zählen.
Eine solche Sprache scheint aber auf Herrn Bratiano die beabsichtigte Wirkung
verfehlt zu haben.
Als ich neulich Herrn Bratiano besuchte, sagte er mir unter Anderem: „Ich glaube
an die Aufrichtigkeit der Freundschaft zwischen Österreich-Ungarn und Deutschland und
ich bin ebenso fest überzeugt, daß, im Falle eines Krieges Österreich-Ungarn’s gegen
Rußland, Italien, durch Deutschland verhindert, sich nicht rühren werde.”
Zu einer derartigen Äußerung mir gegenüber hatte Herr Bratiano keine Veranlassung,
sie dürfte aber mit den obigen vertraulichen Informationen im Zusammenhange stehen.
Der hiesige Correspondent der „Neuen Freien Presse”, welcher mit der hiesigen
Regierung Verbindungen hat und seine Artikel nur nach den Instruktionen Bratiano’s
redigirt, erzählte mir, daß er schon seit längerer Zeit den Auftrag habe, durch sein Blatt im
Interesse einer Anlehnung Rumänien’s an Österreich-Ungarn zu wirken. Bratiano hätte ihm
aber kürzlich sein Leid geklagt, daß ihm nämlich jede Basis zu der von ihm gewünschten
Anlehnung fehle. Österreich-Ungarn’s Absichten seien nicht zu ergründen. Ein Anschluß
Rumänien’s an diesen Nachbarstaat könne aber nur dann einen Sinn haben, wenn derselbe
gesonnen wäre, dem Vordringen Rußland’s im Oriente Halt zu gebieten. Einer Verstän-
digung Österreich-Ungarn’s mit Rußland würde einem Anschluße Rumäniens an Ersteres
jeden praktischen Werth benehmen, welcher doch nur darin zu suchen sei, daß Rumänien
gegen eine russische Invasion, gegen russische Truppendurchmärsche und sonstige russische
Übergriffe sichergestellt werde.
Bosizio

București, 24 august 1880. Nr. 107/Polit. Bosizio către Haymerle

Preanobile Baron!
În raportul meu din data de 4 a lunii acesteia nr. 89D, mi-am permis să menţionez
faptul că dinspre partea rusă, italiană şi engleză se agită puternic împotriva unei alăturări a
României la politica Austro-Ungariei.
Această agitaţie pare că nu se limitează doar la a face în ţară, prin intermediul
presei, impopulară alipirea României la Austro-Ungaria. Aşa cum am aflat dintr-o sursă de
încredere, în ultima vreme, mai cu seamă reprezentanţii de aici ai Rusiei şi Italiei au încercat să-
l convingă pe domnul Brătianu de natura problematică a unei asemenea alăturări.
S-a insinuat domnului Brătianu că alianţa dintre Austro-Ungaria şi Germania se va
desface în momentul în care Austro-Ungaria va lua atitudine împotriva Rusiei. Germania
519
doar pândeşte acest moment pentru a-l exploata în avantajul ei pe aliatul de acum. Italia
este aliatul firesc al Rusiei împotriva Austro-Ungariei, iar aceasta din urmă nu va fi sufi-
cient de puternică ca să poarte lupta cu vreo perspectivă de succes în asemenea condiţii,
chiar şi atunci când Germania, având în vedere poftele de revanşă ale Franţei, va trebui să
rămână neutră. Pe un sprijin din partea Franţei sau al Angliei Austro-Ungaria oricum nu
poate conta.
Se pare însă că aceste argumente nu au avut efectul scontat asupra domnului Brătianu.
Când l-am vizitat, de curând, pe domnul Brătianu, acesta mi-a spus printre altele:
„Eu cred în sinceritatea prieteniei dintre Austro-Ungaria şi Germania şi sunt la fel de ferm
convins că, în cazul unui război al Austro-Ungariei împotriva Rusiei, Italia, împiedicată de
Germania, nu se va implica”.
Domnul Brătianu nu a fost prin nimic determinat să facă o asemenea afirmaţie faţă
de mine, dar ea trebuie pusă în acelaşi context cu informaţiile confidenţiale de mai sus.
Corepondentul de aici al ziarului „Neue Freie Presse”, care se află în legătură cu
guvernul român şi îşi redactează articolele doar după instrucţiunile lui Brătianu, mi-a relatat
că, de mai multă vreme, a primit misiunea ca prin foaia sa să acţioneze în interesul unei
alăturări a României la politica Austro-Ungariei. De curând însă, Brătianu s-a plâns acestuia,
afirmând că nu are suportul necesar pentru alăturarea ce și-o dorește. Intenţiile Austro-
Ungariei sunt de neînțeles. O alăturare a României la acest stat vecin nu poate avea sens
decât dacă acesta are de gând să se opună pătrunderii Rusiei în Orient. Un acord al Austro-
Ungariei cu Rusia ar lipsi alăturarea României la cea dintâi de orice valoare practică, ce ar
fi de căutat numai dacă România ar fi asigurată împotriva unei invazii ruse, împotriva
tranzitului de trupe ruseşti şi a altor uneltiri ruseşti.
Bosizio

131
Bukarest, am 3. September 1880. Nr. 115A–C/Polit. Bosizio an Haymerle
Es ist Eurer Excellenz nicht unbekannt, daß vor Kurzem in einigen Blättern das
Gerücht circulirte, Seine k. und k. Apostolische Majestät werde nach Bereisung Galiziens
und der Bucovina nach Rumänien sich begeben, um das Lager in Tziganesti zu besuchen1.
Diese Nachricht wurde, wenn ich nicht irre, zuerst von dem verbreitesten, jedoch
unverläßlichsten hiesigen Oppositions-Blatte „Resboiul” gebracht.
„Man behauptet,” schrieb damals der Resboiul, „der Allerhöchste Besuch Seiner
Majestät des Kaisers und Königs werde von der rumänischen Armee mit Enthusiasmus
begrüßt werden.” Das genannte Blatt erläuterte aber diese Behauptung mit mehreren
Fragezeichen.
In einem Artikel der hiesigen „Indépendance roumaine” ist folgendes zu lesen:
„Quant au voyage du très-grand personnage autrichien au camp de Tziganesti, tous
les journaux en parlent et disent même que c’est l’Empereur en personne qui rendrait au
520
Prince Charles la visite qu’il lui a faite à Ischl. Dans les cercles bien informés de Vienne, on
doute encore que le voyage ait lieu, ou du moins en assure que cela dépend de ce qui aura
été décidé à Berlin.”
Wie sehr auch der übrigens als ganz unwahrscheinlich anzunehmende Allerhöchste
Besuch im Lager von Tziganesti der fürstlichen Armee und der rumänischen Bevölkerung
schmeicheln würde, wie groß auch der Jubel sein würde, der eine Reise Seiner k. und k.
Apostolischen Majestät durch Rumänien begleitet würde, so wird sich wol Niemand, der
mit den hiesigen Zuständen vertraut ist, der Ansicht verschließen können, daß, sobald der
Zauber worüber wäre, die hier herrschende geradezu feindselige Stimmung gegen Öster-
reich-Ungarn nur noch mehr Nahrung gewinnen würde: der Sturm2 gegen eine Anlehnung
Rumänien’s an Österreich-Ungarn, gegen eine Nachgiebigkeit3 in der so vielfach ventilirten
Donaufrage4 würde nur noch heftiger losbrechen und das Cabinet Bratiano ganz und gar
aus dem Geleise bringen.
Es kann nicht genug hervorgehoben werden, daß das fürstliche Cabinet und dessen
Anhang schon jetzt von dem Lärm, den die Opposition in gedachter Richtung angeschlagen
hat und welchen Cogalniceano noch mehr zu schüren sich anschickt, nicht nur eingeschüch-
tert, sondern förmlich angesteckt worden ist.
Allerdings ist Bratiano der Mann der glücklichen Auskunftsmittel und wechselt oft
seine Haltung in auswärtigen Fragen von einem Tag zum andern. Heute scheint er aber
noch fest entschloßen zu sein, in der Donaufrage nicht nachzugeben.
Dem bisherigen kaiserl. deutschen Geschäftsträger, welcher gestern von Herrn Bratiano
Abschied nahm, um sich, infolge der kürzlich erfolgten Rückkehr des Grafen Wesdehlen, auf
seinen neuen Posten in Madrid zu begeben, soll bei diesem Anlaße der Herr Minister-Präsident,
nachdem er in der heftigsten Weise gegen die österreichisch-ungarische Forderung pole-
misirt hatte, (nach Baron Schenck’s eigenen Mittheilungen) zum Schluße noch folgendes
gesagt haben: „L’Autriche-Hongrie n'aura jamais la Présidence de la Commission mixte; le
Prince aurait dans cette question tout le pays contre lui.“
Bratiano scheint nämlich zu fürchten, daß Seine kgl. Hoheit der Fürst in Ischl und
Berlin für die österreichisch-ungarische Forderung gewonnen worden sei.
Wenn sich dies in der That so verhielte, würden sich die Gefahren, welche dem
Cabinete Bratiano drohen, allerdings vermehrt haben. Deßen Sturz könnte dann sowol im
Falle der Nachgiebigkeit Österreich-Ungarn gegenüber als auch im entgegengesetzten Falle
herbeigeführt werden. Im ersteren Falle durch die Opposition im Lande und in der Kammer,
im letzten Falle durch Seine kgl. Hoheit den Fürsten selbst, welcher den eventuell von ihm
eingegangenen Engagements das Cabinet Bratiano zum Opfer bringen müßte.
Bratiano dürfte es wol vorziehen, die zweite Alternative zu wählen und sich zurück-
zuziehen, weil er solchen Falls den größten Theil der Bevölkerung hinter sich hätte und
derart leicht wieder an’s Ruder gelangen könnte. Ein Cabinet, welches in eventueller Über-
einstimmung mit dem Fürsten sich offen für die Präsidentschaft Österreich-Ungarn’s in der
Commission mixte erklären würde, wäre voraussichtlich von sehr kurzer Dauer.
Diese sogenannte Donaufrage, welche ursprünglich hier zu Lande beinahe ganz
unbeachtet blieb, ist von dem Augenblicke an, als ihr vom Auslande her eine gewiße Bedeutung
beigemessen wurde, zu einer Existenzfrage Rumänien’s gestempelt worden.
Was das hohe Circularschreiben vom 17. August 1. J. Z. 4130/9 selbst anbelangt,
welches ich seinerzeit Herrn Bratiano mitgetheilt habe, so hätte sich derselbe, ebenfalls
dem kais. deutschen Geschäftsträger Baron Schenck gegenüber, dahin geäußert, daß jenes
Circular leicht zu beantworten sei.
521
Bezeichnend ist es hiebei, daß Herr Bratiano in dieser Beziehung mit dem hiesigen
englischen Gesandten Herrn White übereinstimmt.
Letzterer bemerkte mir heute, daß vom rumänischen Standpunkte aus in besagten
Circularschreiben, welches ihm, wie ich vermuthe, von London aus mitgetheilt worden ist,
nicht eine einzige Concession enthalten sei. Es wäre nämlich Rumänien höchst gleichgiltig,
ob die Freiheit der Schifffahrt auf der Donaustrecke Eisernes Thor-Galatz im Reglement
selbst oder anderswo ausgesprochen werde. Das Zugeständniß aber, wonach eine Abänderung
des Reglements nur unter Mitwirkung der Europäischen Donau-Commission stattfinden
dürfe, hätte nur für jene Staaten eine Bedeutung, welche nicht in der Commission mixte
vertreten sein sollen.
Das Vorausgeschickte schiene wol im Widerspruch zu stehen mit jenen Versiche-
rungen freundschaftlicher Gesinnungen für Österreich-Ungarn im Allgemeinen sowie mit
jenen bestimmten Worten, „daß dieser Staat5 auf Rumänien zählen könne”, welche Bratiano
in letzterer Zeit bei verschiedenen Anläßen uns gegenüber wiederholt hat.
Bekanntlich hat aber Bratiano für solche Sympathien nur insolange ein Verständniß,
als die Opposition, wenn nicht seine eigene Partei, daraus keine Waffe gegen ihr schmiedet
und als solche Sympathien für das Land einträglich sind.
Ich hatte schon in einem meiner früheren Berichte zu erwähnen mir erlaubt, daß
Bratiano einer Anlehnung Rumänien’s an Österreich-Ungarn nur dann einen Sinn beilegen
will, wenn Letzteres in bestimmter Form Garantien gegen eventuelle rußische Übergriffe
bieten würde.
Wenn Dankbarkeit in der Politik überhaupt keine Rolle spielt, so ist sie in Rumänien
am allerwenigsten zu suchen.
Die rasche Anerkennung der Unabhängigkeit Rumänien’s seitens Österreich-Ungarn’s6,
die Unterstützung, welche dem Lande in der Juden- und Arab-Tabia-Frage zu Theil gewor-
den ist, hat Rumänien längst vergeßen. Es fühlt sich vielmehr, angesichts der anhaltend
wolwollenden Haltung Österreich-Ungarn’s diesem Staate gegenüber sicher und daher zu
einem geringeren Grade von Willfährigkeit ermuthigt. Eine solche Anomalie erklärt sich
durch den Charakter des rumänischen Volkes, welches nur durch Einschüchterung und
Rücksichtslosigkeit in Respect gehalten und biegsam gemacht werden kann.
Ein ganz richtiges Beispiel hiefür hat Freiherr von Pasetti7 am Schluße seines
Berichtes vom 22. v. Mts Z. 49/H. P. wiedergegeben.
Sollte dieser gehorsamste Bericht zu weit gehen, so bitte ich es dem Umstande
gütigst zuschreiben zu wollen, daß ich ste<t>s die Befürchtung hege, nicht präcis genug die
Beobachtung zum Ausdrucke zu bringen, wie wenig Sympathien wir heute hier zu Lande
besitzen und wie wenig auf ein aufrichtiges Entgegenkommen Rumänien’s gerechnet
werden darf.
Bosizio
1
Verweis auf die Militärmanöver der rumänischen Armee.
2
[der Entrüstung].
3
[vonseiten Rumäniens].
4
Die Donaufrage wurde dadurch aufgeworfen, dass Österreich-Ungarn die Schifffahrt auf der unteren
Donau kontrollieren wollte und somit die Hoheitsrechte Rumäniens verletzte. Im Mai 1880 hatte Rumänien in
522
der Europäischen Donaukommission zusammen mit Russland, der Türkei, Großbritannien und Frankreich
gegen den österreichisch-ungarischen, deutschen und italienischen Entwurf einer Schifffahrts- und Flußpolizeire-
gelung gestimmt.
5
Österreich-Ungarn.
6
Oktober 1878.
7
Zu der Zeit Legationssekretär an der österreichisch-ungarischen Botschaft in Deutschland.
București, 3 septembrie 1880. Nr. 115A–C/Polit. Bosizio către Haymerle

Preanobile Baron!
Cu siguranță că nu este necunoscut Excelenței Voastre faptul că, de ceva vreme,
circulă prin câteva ziare zvonul că Majestatea Sa Apostolică I.R., după vizitarea Galiției și a
Bucovinei, se va duce în România ca să viziteze tabăra de la Țigănești1.
Dacă nu mă înșel, această știre a apărut prima oară în cel mai bine distribuit, dar și
cel mai lipsit de încredere ziar al opoziției de aici, „Resboiul”.
„Se afirmă”, scria pe atunci „Resboiul”, „că vizita Majestății Sale Imperiale și
Regale este salutată cu entuziasm de către armata română”. Amintitul ziar adăuga însă
acestei afirmații mai multe semne de întrebare.
Într-un articol din „Indépendance Roumaine” de aici se pot citi următoarele:
„Quant au voyage du très-grand personnage autrichien au camp de Tziganesti, tous
les journaux en parlent et disent même que c’est l’Empereur en personne qui rendrait au
Prince Charles la visite qu’il lui a faite à Ischl. Dans les cercles bien informés de Vienne, on
doute encore que le voyage ait lieu, ou du moins en assure que cela dépend de ce qui aura
été décidé à Berlin”.
Oricât de mult ar fi măgulită armata princiară şi populaţia românească de vizita
Împăratului nostru în tabăra de la Ţigăneşti, de altfel cu totul improbabilă, oricât de mare ar
fi entuziasmul care ar însoţi o călătorie prin România a Majestăţii Sale Apostolice I.R.,
nimeni dintre cei care sunt familiarizaţi cu situaţia de aici nu poate face abstracție de părerea
că, de îndată ce va trece minunea, starea de spirit de-a dreptul duşmănoasă care domneşte
aici împotriva Austro-Ungariei se va accentua şi mai mult. Furtuna2 împotriva unei alăturări
a României la politica Austro-Ungariei, împotriva cedării3 în mult dezbătuta chestiune
a Dunării4 ar izbucni cu şi mai multă violenţă, iar cabinetul Brătianu ar fi cu totul scos
din circulaţie.
Nu se poate sublinia îndeajuns faptul că guvernul princiar este de pe acum epuizat
din cauza scandalului făcut de opoziţie, în direcţia aleasă, şi pe care Kogălniceanu s-a
apucat să-l zgândăre şi mai mult, şi nu este doar intimidat, ci de-a dreptul infectat.
Sigur că Brătianu este omul expedientelor salvatoare şi îşi schimbă adesea atitu-
dinea în chestiunile de politică externă, uneori de pe o zi pe alta. Acum însă pare să fie ferm
hotărât ca în chestiunea Dunării să nu cedeze.
Însărcinatului imperial german cu afaceri de până acum, care, ieri, şi-a luat rămas
bun de la Brătianu, pentru ca în urma recentei reveniri a Contelui Wesdehlen, să plece la
noul său post la Madrid, i s-ar fi spus, cu acest prilej, la final, de către președintele de
Consiliu, după ce acesta a polemizat în modul cel mai vehement – chiar după spusele
Baronului Schenk – împotriva pretenţiilor austro-ungare, următoarele: „L’Autriche-Hongrie
n'aura jamais la Présidence de la Commission mixte; le Prince aurait dans cette question
tout le pays contre lui“5.
Se pare că Brătianu se teme că în urma vizitelor la Ischl şi la Berlin, Alteţa Sa
Regală ar fi fost câştigată pentru pretenţiile austro-ungare.
523
Dacă aşa stau lucrurile în realitate, atunci pericolele care ameninţă cabinetul Brătianu
sunt, fireşte, mai multe. Căderea acestuia s-ar putea produce atât în cazul cedării faţă de
Austro-Ungaria, cât şi în cazul unei atitudini contrare. În primul caz, căderea ar fi provocată
de opoziţia din ţară şi din Camere, iar în cel de-al doilea caz chiar de Alteţa Sa Regală.
Principele ar trebui, eventual, să sacrifice cabinetul Brătianu ca o consecinţă a angajamen-
telor asumate.
S-ar putea foarte bine ca Brătianu să prefere să aleagă a doua variantă şi să se
retragă, pentru că, în acest caz, ar avea cea mai mare parte a populaţiei de partea lui şi, din
acest motiv, ar putea reveni cu uşurinţă la putere. Un cabinet, care, într-un eventual acord
cu Principele, s-ar declara deschis pentru ca Austro-Ungaria să primească preşedinţia
Comisiunii mixte [a Dunării] ar fi probabil de foarte scurtă durată.
Această aşa-numită chestiune, care, iniţial a trecut aproape neobservată aici în ţară,
din clipa în care în străinătate i s-a atribuit o anumită însemnătate, a fost considerată o
problemă de viaţă sau de moarte pentru România.
În ce priveşte scrisoarea circulară din 17 august anul trecut nr. 4130/9, pe care la
vremea respectivă i-am comunicat-o domnului Brătianu, acesta s-ar fi exprimat tot faţă de
însărcinatul imperial german cu afaceri, Baronul Schenk, că la acea circulară poate fi
formulat ușor un răspuns.
Caracteristic este faptul că, în privinţa aceasta, opinia domnului Brătianu se potri-
veşte cu cea a ministrului plenipotenţiar britanic de aici, domnul White.
Acesta din urmă mi-a precizat astăzi că, din punctul de vedere românesc, în respectiva
scrisoare circulară, care presupun că i-a fost comunicată de la Londra, nu există nici măcar
o singură concesie. României i-ar fi absolut indiferent dacă libertatea navigaţiei pe cursul
Dunării, de la Porţile de Fier la Galaţi, ar fi definită printr-un regulament sau în alt fel. Dar,
precizarea conform căreia o schimbare a regulamentului nu se poate face decât prin
acţiunea Comisiunii Europene a Dunării are o semnificaţie doar pentru acele state care nu
sunt reprezentate în acea Comisie.
Această poziționare vine în flagrantă contradicţie cu acele asigurări de atitudine
prietenească faţă de Austro-Ungaria în general, precum şi cu acele cuvinte lipsite de orice
echivoc „că acest stat6 poate să conteze pe România”, pe care în ultima vreme Brătianu le-a
repetat faţă de noi cu diferite prilejuri.
După cum se ştie însă, Brătianu este deschis pentru asemenea simpatii doar atâta
vreme cât opoziţia, dacă nu cumva propriul său partid, nu face din ele o armă împotriva lui,
şi în măsura în care aceste simpatii sunt profitabile pentru ţară.
Într-unul din rapoartele mele anterioare, mi-am permis deja să menţionez faptul că
Brătianu intenționează să atribuie un sens alăturării României la politica Austro-Ungariei,
numai dacă aceasta din urmă ar oferi, într-o formă concretă, garanţii împotriva unor even-
tuale atacuri ruseşti.
Dacă în politică recunoştinţa nu joacă niciun rol, atunci de la România este cel mai
puţin de aşteptat vreo recunoştinţă.
Recunoaşterea rapidă a independenţei României de către Austro-Ungaria7, sprijinul
pe care ţara l-a primit în chestiunea evreiască şi în cea a Arab-Tabiei sunt lucruri pe care
România le-a uitat demult. Faţă de atitudinea binevoitoare de durată a Austro-Ungariei
pentru acest stat, România se simte mai curând, şi tocmai din acest motiv, încurajată la un
grad mai mic de bunăvoinţă. O asemenea anomalie se explică prin caracterul poporului
român, care nu poate fi ţinut la respect şi convins să se aplece decât prin intimidare şi lipsă
de consideraţie.
524
Un exemplu foarte bun în acest sens a prezentat Baronul von Pasetti 8 la sfârşitul
raportului său din data de 22 a lunii trecute nr. 49 H.P.
Dacă acest raport al meu a mers prea departe, rog să atribuiţi acest lucru faptului că
nutresc mereu temerea de a nu reuşi să-mi exprim suficient de precis observaţiile, despre
cât de puţină simpatie ne bucurăm astăzi aici în ţară şi despre cât de puţin se poate conta pe
o bunăvoinţă sinceră din partea României.
Bosizio

1
Referire la aplicațiile militare ale armatei române.
2
[de indignare].
3
[de către România].
4
Chestiunea Dunării a fost provocată de pretenţia Austro-Ungariei de a controla navigaţia pe cursul
inferior al Dunării, încălcând drepturile de suveranitate ale României. În luna mai 1880, România votase, în
Comisia Europeană a Dunării, alături de Rusia, Turcia, Marea Britanie și Franța, împotriva anteproiectului
regulamentului de navigație și poliție fluvială propus de Austro-Ungaria, Germania și Italia.
5
„Austro-Ungaria nu va avea niciodată președinția Comisiei Mixte; Principele ar avea toată țara
împotriva sa în această chestiune”.
6
Austro-Ungaria.
7
Octombrie 1878.
8
La vremea respectivă, secretar de legație la ambasada Austro-Ungariei din Germania.
132
Bukarest, am 14. September 1880. Nr. 119B/Polit. Bosizio an Haymerle
Ich habe in meinen gehorsamsten Berichten wiederholt Gelegenheit gehabt
anzudeuten, daß Herr Cogalniceano seit seiner Rückkehr von Paris die Donau-Frage dazu
auszubeuten sucht, um auf Kosten Österreich-Ungarn’s und des Cabinet’s Bratiano seine
frühere Popularität im Lande wieder zu gewinnen.
Wenn auch Herr Cogalniceano sich noch nicht die Kraft zutrauen mag, Bratiano zu
stürzen, so hofft er doch, durch Einschüchterung denselben dazu zu bestimmen, ihn wieder
in das Cabinet aufzunehmen oder wenigstens mit einer wichtigeren Mission als jene in
Paris zu betrauen.
Als eine solche Mission betrachtet Herr Cogalniceano die eines Gesandten am
Wiener Hofe und er soll in der That, wie ich von verläßlicher Seite erfahre, auf diesen
Posten sein Augenmerk für den Fall gerichtet haben, als er sich im Inlande keine Stellung
zu schaffen vermöchte.
Herr Cogalniceano weiß recht gut, daß Bratiano ihn nicht lange hier dulden werde,
wenn er seine Umtriebe fortsetzen sollte.
Herr Ghika und Bratiano selbst sagten mir heute, Cogalniceano wäre bereits
aufgefordert worden, bald nach Paris zurückzukehren.
525
Herr Cogalniceano scheint aber nicht gesonnen zu sein, dieser Aufforderung Folge
zu leisten. Er hofft vielmehr, daß Bratiano, nur um sich seiner zu entledigen, ihm trotz aller
Bedenken den gewünschten Posten in Wien anvertrauen werde.
Andererseits mag Herr Cogalniceano wol das Gefühl haben, daß er heute nicht am
besten in Wien angeschrieben sei, und beginnt vielleicht deshalb das Terrain nach dieser
Richtung hin zu sondiren.
Cogalniceano’s Intimus, Herr Etienne Bellio1, erschien gestern bei der Abreise des
Herrn k. u. k. Gesandten Grafen Hoyos auf dem Bahnhofe, um denselben Namens
Cogalniceano’s zu begrüßen, fand aber zu einer längeren Unterredung mit dem Herrn
Gesandten selbst keine Zeit und suchte daher wenigstens mir die Überzeugung beizu-
bringen, daß Cogalniceano der einzige Mann in Rumänien sei, der im Stande wäre, eine so
wichtige Frage wie die Donaufrage unseren Wünschen gemäß in seinem Lande durchzu-
setzen. Die jetzige Feindschaft Cogalniceano’s gegen Österreich-Ungarn sei nur eine
„question d’amour propre”. Dieselbe datire nur seit der Zeit, wo wir es nicht der Mühe
werth gefunden hätten, den Aspirationen Cogalniceano’s nach dem Großkreuze des Leopold-
Ordens Rechnung zu tragen.
Eine solche Äußerung ist bei der bekannten Eitelkeit Cogalniceano’s ganz ernst zu
nehmen.
Als Herr Cogalniceano noch Minister war, hat er sich wiederholt bei mir und
anderen mir nahestehenden Persönlichkeiten darüber beklagt, daß man in Wien nicht viel
Wesen aus ihm mache, daß z. B. nicht daran gedacht werde, ihn mit einem höheren Orden
auszuzeichnen, obwol er schon so lange die Eiserne Krone I. Classe besitze.
Durch den Schritt seines intimsten Freundes will nun Herr Cogalniceano entweder
nur einen Orden sich herausschlagen oder uns den Glauben beibringen, daß er im Intereße
unserer Sache mit Erfolg wirken könnte, damit seiner eventuellen Entsendung nach Wien
von dort aus keine Hinderniße in den Weg gelegt werden.
Bosizio
1
Ştefan Bellu.
București, 14 septembrie 1880. Nr. 119B/Polit. Bosizio către Haymerle

Preanobile Baron!
În rapoartele mele am avut de mai multe ori prilejul să arăt că, de la întoarcerea sa
de la Paris, domnul Kogălniceanu caută să exploateze chestiunea Dunării, pentru ca, în
dauna Austro-Ungariei şi a cabinetului Brătianu, să recâştige popularitatea de care s-a
bucurat mai înainte în ţară.
Chiar dacă nu se poate crede că domnul Kogălniceanu ar avea suficientă putere
pentru a-l răsturna pe Brătianu, el speră, totuşi, ca, prin intimidare, să-l determine să-l
primească din nou în guvern, sau măcar să-i încredinţeze o misiune mai importantă decât
cea de la Paris.
Domnul Kogălniceanu consideră că o asemenea misiune ar fi cea de ministru
plenipotenţiar la Curtea de la Viena şi se spune, într-adevăr, aşa cum am aflat de la o sursă
526
de încredere, că şi-a îndreptat atenţia asupra acestui post pentru cazul în care nu va mai
reuşi să obţină nicio funcţie în ţară.
Domnul Kogălniceanu ştie prea bine că Brătianu nu-l va mai tolera aici, dacă îşi va
continua agitaţiile.
Domnul Ghica şi Brătianu însuşi mi-au spus astăzi că domnului Kogălniceanu i s-a
cerut deja să revină cât mai curând la Paris.
Se pare însă că domnul Kogălniceanu nu se gândeşte să dea curs acestei solicitări.
El speră, mai curând, că Brătianu, în pofida tuturor resentimentelor, îi va încredinţa postul
dorit la Viena, numai ca să scape de el.
Pe de altă parte, se poate însă ca domnul Kogălniceanu să simtă că nu este prea bine
văzut la Viena şi din acest motiv va începe, probabil, să sondeze terenul în acest sens.
Prietenul cel mai apropiat al lui Kogălniceanu, domnul Etienne Bellio 1 a apărut ieri
la gară la plecarea domnului ministru plenipotenţiar i. și r., Contele Hoyos, pentru a-l saluta
în numele lui Kogălniceanu, dar nu a avut timp pentru o discuţie personală, mai lungă, cu
domnul ministru plenipotenţiar, iar din acest motiv a căutat să mă convingă măcar pe mine
că domnul Kogălniceanu este singurul om din România care ar fi în stare ca, într-o ches-
tiune atât de importantă precum cea a Dunării, să impună ţării sale dorinţele noastre. Osti-
litatea de acum a lui Kogălniceanu împotriva Austro-Ungariei este doar „une question
d’amour propre”. Aceasta și-a făcut simțită prezența doar din vremea când noi am consi-
derat că nu merită efortul să ţinem cont de dorinţa lui Kogălniceanu de a primi Marea Cruce
a Ordinului Leopold.
Cunoscând vanitatea lui Kogălniceanu, o asemenea declaraţie trebuie luată absolut
în serios.
Când domnul Kogălniceanu mai era încă ministru, s-a plâns, în repetate rânduri, atât
mie cât şi altor personalităţi apropiate mie, că la Viena nu i se acordă cine ştie ce consi-
deraţie, că de pildă nimeni nu se gândeşte să-l distingă cu o decoraţie mai înaltă, cu toate că
posedă de atâta vreme Coroana de Fier clasa I.
Prin demersul prietenului său cel mai apropiat, domnul Kogălniceanu dorește acum
fie să obţină de la noi o decoraţie, fie să ne facă să credem că el ar putea acţiona cu succes
în interesul cauzei noastre, pentru ca acolo să nu se pună niciun obstacol în calea eventualei
sale trimiteri la Viena.
Bosizio
1
Ştefan Bellu.
133
Bukarest, am 17. September 1880. Nr. 121A–C/Polit. Bosizio an Haymerle
Herr Etienne Bellio, der vertraute Freund Cogalniceano’s, kam gestern zu mir in der
Absicht, das Gespräch, worüber ich unter dem 14. d. M. N°119, B. zu berichten die Ehre
hatte, fortzusetzen.
527
Diesmal sagt er mir, Cogalniceano wünsche, daß man in Wien wiße, welchen Einfluß
er auf die öffentliche Meinung in Rumänien auszuüben vermöge, selbst dann, wenn er sich
im Auslande befinde.
Cogalniceano sei es gewesen, sagte Bellio weiter, der von Paris aus den Impuls zu
der heftigen Opposition gegen unsere Forderungen in der Donaufrage gegeben habe. Er sei
es gewesen, der durch eine Indiskretion eines Beamten des hiesigen Ministeriums des
Äußern die „Indépendance roumaine” in die Lage versetzt habe, das Avant-projet vollin-
haltlich zu veröffentlichen und dadurch das Zeichen zum Alarme zu geben1. Damit wollte sich
Cogalniceano nur die Genugthuung verschaffen, dem k. u. k. Cabinete einen Beweis seiner
Macht zu liefern, in der Hoffnung, daß er in Hinkunft mit mehr Rücksicht werde behandelt
werden. Zur Zeit als Seine k. und k. Apostolische Majestät und mehrere Erzherzoge rumä-
nische Großkreuze erhielten, sei er, Cogalniceano, Minister des Äußern in Rumänien gewesen
und trotzdem sei der damalige Anlaß nicht benützt worden, um seiner Eitelkeit durch Verlei-
hung des gewünschten Groß-Kreuzes des Leopold-Ordens zu schmeicheln. – Ohne ihn würde
Bratiano weder die Judenfrage noch die Eisenbahnfrage durchgesetzt haben. Ohne ihn werde
auch die Donaufrage keine befriedigende Lösung erfahren. Ebenso wie er in dieser Frage
seinen Einfluß zum Nachtheile Österreich-Ungarn’s aufgeboten habe, ebenso könne er
denselben in entgegengesetzter Richtung gelten machen. Das Wiener Cabinet müßte aber,
fügte Herr Bellio hinzu, die Sensibilität Cogalniceano’s menagiren.
Als ich Herrn Bellio hierauf erwiderte, daß die eingestandene Haltung Cogalniceano’s
uns hiezu keine Handhabe bieten könne, und ich überhaupt nicht verstehe, welchen prac-
tischen Zweck er mit seinen Mittheilungen verbinden wolle, antwortete derselbe: „keinen
anderen als den, die k. u. k. Regierung darauf aufmerksam zu machen, daß Cogalniceano
vielleicht in Kürze wieder an’s Ruder gelangen, ja sogar zur Bildung eines neuen Cabinet’s
berufen werden könnte und daher seine Dienste nicht zu mißachten wären.”
Ich bemerkte hierauf Herrn Bellio, daß Niemand an die staatsmännische Begabung
Cogalniceano’s zweifeln könne, daß jedoch der angeblich von ihm eingeschlagene Weg mir
nicht geeignet scheine, um das Vertrauen des Wiener Cabinets zu erwecken. Ein solches
Vertrauen könne sich nur nach und nach entwickeln, wenn Beweise veränderter Gesin-
nungen geliefert werden würden.
Als Herr Bellio frug, was für Beweise ich darunter meine, erwiderte ich ihm:
„Wenn schon Cogalniceano sich zum Anstifter der Opposition gegen uns bekenne, so
müßte er zunächst trachten, dieselbe zu beruhigen und zwar nicht blos durch ein paßives
Verhalten, sondern durch ein entschiedenes Entgegentreten.” Übrigens, fügte ich hinzu,
könne nicht einmal die Möglichkeit eines Ministerwechsels in’s Auge gefaßt werden und
außerdem wiße Cogalniceano besser als irgend Jemand, daß Cabinetswechsel in Rumä-
nien nie infolge auswärtiger Einwirkungen stattgefunden haben; er irre sich daher, wenn
er zu solchen Zwecken eine Stütze in Wien suche. Die k. u. k. Regierung habe sich nie in
die internen Fragen Rumänien’s eingemischt und werde es auch nie thun. Wenn Herr
Cogalniceano auf das Wohlwollen der k. u. k. Regierung einen Werth lege, so möge er
trachten, sich dasselbe zu erhalten, denn ich glaube nicht, daß er dessen je verlustig
gewesen wäre; mir sei es wenigstens nicht bekannt, daß in Wiener Regierungs-Kreisen
die sich hier zu Lande in der Donaufrage geltend machende Opposition Herrn Cogalniceano
zugeschrieben werde.
Herr Bellio sprach zum Schluße die Hoffnung aus, daß wir uns recht bald von
Cogalniceano’s Willfährigkeit überzeugen mögen. –
528

Bosizio

1
Siehe Dok. Nr. 131, Note 4.
București, 17 septembrie 1880. Nr. 121A–C/Polit. Bosizio către Haymerle

Preanobile Baron!
Domnul Ştefan Bellu, prietenul apropiat al lui Kogălniceanu, a venit ieri la mine cu
intenţia de a continua discuţia despre care am avut onoarea să relatez în raportul din 14 a
lunii, nr. 119B.
De data aceasta, mi-a spus că domnul Kogălniceanu doreşte ca la Viena să se ştie ce
influenţă poate exercita el asupra opiniei publice din România, chiar şi atunci când se află
în străinătate.
Kogălniceanu a fost cel care, de la Paris, ar fi dat impuls opoziţiei vehemente
împotriva pretenţiilor noastre în chestiunea Dunării, a spus Bellu în continuare. El a fost cel
care, prin indiscreţia comisă de un funcţionar al Ministerului Afacerilor Străine de aici, a
oferit ziarului „Indépendace roumaine” posibilitatea de a publica integral anteproiectul şi în
felul acesta a tras semnalul de alarmă1. Prin aceasta Kogălniceanu a vrut doar să-şi acorde
satisfacţia de a oferi cabinetului i. și r. o dovadă a puterii sale în speranţa că în viitor va fi
tratat cu mai multă consideraţie. În vremea când Majestatea Sa Apostolică I.R. şi mai mulţi
arhiduci au primit Marea Cruce românească, el, Kogălniceanu, a fost ministrul Afacerilor
Străine al României şi, cu toate acestea, nu s-a folosit de prilejul oferit de atunci pentru a i
se măguli şi lui vanitatea prin conferirea mult râvnitei Mari Cruci a Ordinului Leopold. Fără
el, Brătianu nu s-ar fi descurcat nici în chestiunea evreiască şi nici în cea a căilor ferate.
Fără el, nici chestiunea Dunării nu va primi o soluţionare mulţumitoare. Aşa cum el în
această chestiune şi-a folosit influenţa în dauna Austro-Ungariei, la fel ar putea să-şi facă
simţită influenţa în sens contrar. Ar trebui însă ca guvernul de la Viena să menajeze
sensibilitatea lui Kogălniceanu, a mai adăugat domnul Bellu.
Când i-am replicat domnului Bellu că atitudinea bine cunoscută a lui Kogălniceanu
nu ne poate oferi niciun motiv, iar eu măcar nici nu pot înţelege ce scop practic ar urmări el
prin asemenea mesaje, acesta mi-a răspuns: „nimic altceva decât să atragă atenţia guver-
nului i. și r. că domnul Kogălniceanu ar putea veni în curând din nou la putere, ba chiar să fie
desemnat să formeze un nou cabinet, şi, din acest motiv, serviciile sale n-ar trebui ignorate”.
Eu am precizat domnului Bellu că nimeni nu se poate îndoi de calităţile de om de
stat ale lui Kogălniceanu, dar că, totuşi, drumul pe care l-a ales nu mi se pare potrivit ca să
trezească încrederea cabinetului de la Viena. O încredere de genul acesta nu se poate
construi decât pas cu pas, când sunt oferite dovezi ale unei atitudini noi.
Când domnul Bellu a întrebat la ce fel de dovezi mă refer, eu i-am răspuns: „Dacă
Kogălniceanu se identifică drept instigator al opoziţiei împotriva noastră, ar trebui ca, mai
întâi, tot el să încerce să o domolească şi nu doar printr-o atitudine pasivă, ci printr-un
demers hotărât”. De altfel, am adăugat eu, nu poate fi avută în vedere nici măcar posibi-
litatea unei schimbări ministeriale şi, în plus, Kogălniceanu ştie mai bine decât oricine
altcineva că în România o schimbare de cabinet nu a avut loc niciodată în urma unor acţiuni
529
din afară; din acest motiv se înşeală dacă în acest scop caută un sprijin la Viena. Guvernul
i. și r. nu s-a amestecat niciodată în chestiunile interne ale României şi nici nu o va face
vreodată. Dacă domnul Kogălniceanu pune preţ pe bunăvoinţa guvernului i. și r., atunci ar
trebui să se străduiască să o păstreze, deoarece eu nu cred să o fi pierdut cândva; eu, cel
puţin, nu cunosc ca, în cercurile guvernamentale de la Viena, opoziţia care se manifestă aici
în ţară în chestiunea Dunării să fie atribuită domnului Kogălniceanu.
În final, domnul Bellu şi-a exprimat speranţa că noi ne vom convinge în curând de
bunăvoinţa lui Kogălniceanu.
Bosizio

1
Vezi doc. nr. 131, nota 4.
134
Bukarest, am 21. September 1880. Nr. 122B/Polit. Hoyos an Haymerle
Ich würde aus dem Rahmen meiner Competenz treten und überdieß nur Bekanntes
wiederholen, wollte ich Eurer Excellenz den überaus enthusiastischen, durch keinen Mißton
gestörten Empfang schildern, der Seiner Majestät in der Bukowina1 zu Theil wurde und
dem beizuwohnen ich so glücklich war.
Kein Unbefangener kann sich der Thatsache verschließen, daß dieses Land, trotz der
relativ kurzen Zeit, seit welcher es der Monarchie angehört, in seiner Anhänglichkeit an
Kaiser und Reich keiner anderen Provinz nachsteht.
Unwillkürlich zieht man Vergleiche zwischen der Stufe geistiger und materieller
Entwickelung, auf welcher die Bewohner der Bukowina stehen und jener, auf der sich die
Moldauer befinden. Selbst Rumänen gaben mir gegenüber zu, daß zwischen den beiden
Ländern ein gewaltiger Unterschied zu finden ist und daß die Bukowina in den letzten 100
Jahren Fortschritte gemacht und Vortheile erlangt hat, die unter einem moldauischen
Fürsten zu erreichen ihr nie möglich gewesen wäre.
Daß bei dieser Sachlage Liebäugeln einer gewißen Parthei in der Moldau mit ihren
Stammesgenossen jenseits der Grenze ein aussichtsloses Beginnen ist, hat die Kaiserreise
abermals in überzeugender Weise dargethan.
Ich erlaube mir hier nebenbei anzuführen, daß während noch im Jahre 1875, als das
Fest der hundertjährigen Vereinigung der Bukowina mit Österreich gefeiert wurde, ein
Theil des Bukowina’er Adels sich von dieser Feier ferne hielt und nach der Moldau abreiste,
diesmal Niemand in Czernowitz fehlte.
Seine Majestät empfing die aus den vier vorzüglichsten Städten Rumäniens herbei-
geeilten österreichischen Deputationen2 mit der größten Huld und Gnade und zeichnete eine
Anzahl ihrer Mitglieder durch Einladungen zur Hoftafel aus.
530
Hoyos

1
Die Reise von Kaiser Franz Joseph in die Bukowina fand am 15. und 16. September 1880 statt.
2
Verweis auf die Abordnungen der österreichisch-ungarischen Schützlinge aus Iași, Bukarest, Galați
und Brăila.
București, 21 septembrie 1880. Nr. 122B/Polit. Hoyos către Haymerle

Preanobile Baron!
Ar ieși din cadrul competenței mele și, în plus, n-aș face altceva decât să repet
lucruri cunoscute, dacă aș vrea să prezint Excelenței Voastre primirea extrem de entuziastă,
de nimic perturbată, care s-a făcut Majestății Sale în Bucovina1 și la care am fost atât de
norocos să asist.
Niciun om imparțial nu poate ignora faptele evidente, că acest ținut, în pofida
timpului relativ scurt de când face parte din Monarhie, în ceea ce privește afecțiunea sa
pentru împărat și imperiu, nu este mai prejos decât alte provincii.
Fără să vrei, faci comparații între nivelul de dezvoltare materială și spirituală la care
au ajuns locuitorii Bucovinei și cel la care se află moldovenii. Până și românii au recu-
noscut, față de mine, că între cele două țări există o diferență colosală și că Bucovina a
făcut, în ultimii o sută de ani, progrese și a obținut avantaje pe care nu le-ar fi putut obține
niciodată sub un principe moldovean.
Faptul că, în aceste condiții, cochetarea unui anumit partid din Moldova cu conațio-
nalii de dincolo de graniță reprezintă un demers lipsit de orice perspectivă, a fost demonstrat
încă o dată, într-un mod convingător, de vizita imperială.
Îmi permit în treacăt să menționez faptul că în timp ce în anul 1875, când s-a
celebrat un secol de la unirea Bucovinei cu Austria, o parte a nobilimii bucovinene s-a ținut
departe de acele festivități și a plecat în Moldova, de data aceasta nimeni n-a lipsit de la
Cernăuți.
Majestatea Sa a primit deputății austriece, care au venit din patru dintre cele mai
importante orașe ale României2, cu mult respect și bunăvoință și i-a distins pe unii dintre
membrii acestor deputății cu invitații la dineul oficial.
Hoyos

1
Călătoria împăratului Franz Joseph în Bucovina a avut loc pe data de 15-16 septembrie 1880.
2
Referire la delegații ale supușilor austro-ungari din Iași, București, Galați și Brăila.
531
135
Bukarest, am 27. Oktomber 1880. Nr. 137A–F/Polit. Bosizio an Haymerle
Am verfloßenen Samstag hatte ich die Ehre von Seiner Königl. Hoheit dem Fürsten
in Privataudienz empfangen zu werden.
Ich hatte mir dieselbe erbeten, um Seiner Königl. Hoheit nach Höchstdessen Rück-
kehr aus dem Auslande1 meine Huldigung darzubringen, sowie dies seitens der übrigen
hiesigen fremden Vertreter geschehen ist.
Seine Königl. Hoheit war am vorhergehenden Tage von Rustschuk zurückgekehrt
und Höchstderselbe lenkte daher das Gespräch zunächst auf die Begegnung mit dem
Fürsten von Bulgarien.
Fürst Carl gab seiner Befriedigung über den glänzenden Empfang, der ihm in
Rustschuk bereitet wurde, Ausdruck, indem er hervorhob, daß er diesen Besuch dazu benüt-
zen wollte, um sich von den friedlichen Absichten des Fürsten Alexander zu überzeugen.
„Ich kann nunmehr,” sagte Seine Königl. Hoheit, „für die friedlichen Tendenzen des
Fürsten von Bulgarien garantiren und ich bin überzeugt, daß derselbe Alles aufbieten werde,
um seine Regierung und sein Volk von gewagten Unternehmungen zurückzuhalten.”
Wenn ich Seine Königl. Hoheit recht verstanden habe, so hätte Höchstderselbe
bereits das Resultat des Besuches in Rustschuk Seiner k. und k. Apostolischen Majestät zur
Kenntniß gebracht.
Nach des Fürsten Carl eigener Äußerung wäre aber an der Erhaltung des Friedens
Seitens Bulgarien’s nur insolange mit Sicherheit zu rechnen, als Griechenland im Zaume
gehalten würde. Eine kriegerische Bewegung Griechenlands würde namentlich in Süd-
Bulgarien eine Agitation zur Folge haben, die sich dann bis zur Donau fortpflanzen würde.
In einem solchen Falle würde der Einfluß des Fürsten Alexander nicht ausreichen, um einen
Angriff auf Ost-Rumelien zu verhindern.
Seine Königl. Hoheit der Fürst erzählte mir von der Revue, die während seiner Anwe-
senheit in Rustschuk über eine Eskadron Cavallerie, eine Batterie und ein Bataillon Infanterie
(800 Mann) abgehalten wurde, und sagte wörtlich: „Es wurde mir wahrscheinlich das Beste,
was die bulgarische Armee besitzt, vorgeführt; es war aber auch in der That sehr gut.”
Bei diesem Anlaße erwähnte Seine Königl. Hoheit der Fürst, daß Seine k. und k.
Apostolische Majestät ihn gefragt hätte, wie hoch er die Zahl der in der bulgarischen Armee
eingetheilten Rußen schätze, und daß er hierauf erwidert hätte, daß durch eine Berechnung
der Cadres der bulgarischen Armee sich diese Zahl leicht finden ließe.
Der Fürst meint nun, daß sich in der ganzen bulgarischen Armee etwa 1500 Offiziere
und Unteroffiziere befinden. Nachdem aber Seine kg. Hoheit selbst behauptet, daß sämmt-
liche Offiziere und Unteroffiziere der bulgarischen Armee Rußen seien, so kommt mir
diese Zahl zu gering vor.
Seine kgl. Hoheit machte ferner von dem Haße Erwähnung, der noch heute gegen
den Fürsten Dondukow in Bulgarien existire, welcher während seiner Verwaltung das Land
in der rücksichtslosesten Weise ausgebeutet und die gegenwärtige Verfaßung2, die weder
dem Fürsten noch seiner Regierung passe, entworfen hätte.
Namentlich scheine Fürst Alexander mit der bestehenden Verfaßung sich nicht
aussöhnen zu können und er habe sich einige Zeit hindurch mit Staatsstreich-Gedanken
getragen.
532
Wie Fürst Carl sich äußerte, hätte er ihm jedoch den Rath ertheilt, eine Verfaßungs-
änderung nur im legislativen Wege zu versuchen und auf Gewaltakte zu verzichten, welche
ihm das Zutrauen des Volkes entfremden könnten.
In Fragen der inneren Politik Rumäniens beobachtete Seine königl. Hoheit die
größte Reserve.
Höchstderselbe widersprach allen Gerüchten über vorzeitige Einberufung der
Kammern und über Ministerkrisen, nannte aber hiebei nicht ein einziges Mal Herrn
Bratiano, was mir um so mehr auffiel, als der Fürst bei jeder Audienz, die ich noch bei ihm
hatte, stets betonte, daß er in Bratiano ein unbegrenztes Vertrauen habe.
Bezüglich der Donaufrage sagte der Fürst, daß nur ein gegenseitiges Entgegenkom-
men dieselbe einer befriedigenden Lösung zuführen könne. Die Opposition, welche sich
anläßlich dieser Frage geltend gemacht habe, sei zwar der Regierung gefährlich, scheine sich
aber nach und nach zu beruhigen. Deren Hauptanstifter sei bereits beschwichtigt worden.
Seine königl. Hoheit der Fürst fügte hinzu, daß er alle Fragen, welche Rumänien be-
treffen, eingehend mit Eurer Excellenz besprochen hätte und mit Befriedigung constatiren
könne, daß in den Hauptpunkten seine Ansichten mit denen Eurer Excellenz übereinstimmen.
Hiebei bemerkte Seine kg. Hoheit, es sei zu bedauern, daß das Berliner Auswärtige
Amt nicht von eben solchen Kennern des Orients3 wie jenes in Wien geleitet werde. Es sei
aber zu hoffen, daß mit der voraussichtlich bald erfolgenden Berufung des Grafen Hatzfeld4
nach Berlin, sich dort ein größeres Verständniß für orientalische Angelegenheiten einstellen
werde.
Von seiner Reise im Auslande sprechend, erging sich Seine königl. Hoheit der Fürst
in Ausdrücken höchster Befriedigung über den Empfang, der ihm am Hofe Seiner k. und k.
Apostolischen Majestät zu Theil wurde, und verhehlte nicht seine Freude über die ihm
verliehene Oberst-Inhaber-Stelle des 6. Linien-Infanterie-Regiments. Seine kgl. Hoheit der
Fürst sprach bei dieser Gelegenheit die Hoffnung aus, daß dieses Regiment nicht in eine zu
entfernte Garnison verlegt werde, damit er leichter Gelegenheit habe, es wieder zu besichtigen.
Schließlich machte der Fürst von seiner und Ihrer königl. Hoheit der Fürstin bevor-
stehenden Reise in die Moldau Erwähnung und von den größeren Manövern der bei Roman
lagernden Truppen, denen er anzuwohnen gedenke.
Mit der Haltung der Truppen des Tziganesti-Lagers und mit dem Resultate des dort
stattgefundenen Schlußmanövers schien der Fürst zufrieden zu sein.
Nach einstündiger Audienz entließ mich Seine königl. Hoheit in der huldvollsten
Weise.
Bosizio

1
Fürst Carol I. war am 14. Oktober 1880 nach Bukarest zurückgekehrt. Siehe Dok. Nr. 124.
2
Die Verfassung von Tarnowo (28. April 1879).
3
Siehe die Einleitung dieses Bands.
4
Paul Gustav Graf von Hatzfeldt zu Wildenburg, zu der Zeit Botschafter des Deutschen Reichs im
Osmanischen Reich.
533
București, 27 octombrie 1880. Nr. 137A–F/Polit. Bosizio către Haymerle

Preanobile Baron!
Sâmbăta trecută, am avut onoarea să fiu primit în audienţă de către Alteţa Sa Regală
Principele.
Cerusem Alteței Sale Regale ca, după întoarcerea sa din străinătate 1, să-mi permită
să-i prezint omagiile mele, aşa cum obişnuiesc şi ceilalţi reprezentanţi acreditaţi aici.
Alteța Sa Regală se întorsese zilele trecute de la Rusciuc şi, de aceea, a ţinut să
discute mai întâi despre întâlnirea sa de acolo cu Principele Bulgariei.
Principele Carol şi-a exprimat mulţumirea faţă de primirea strălucitoare ce i-a fost
pregătită la Rusciuc, subliniind faptul că a vrut să se folosească de această vizită pentru a se
convinge de intenţiile paşnice ale Principelui Alexandru.
„De acum înainte pot să garantez pentru intenţiile paşnice ale Principelui Bulgariei”,
a spus Alteța Sa Regală, „şi sunt convins că acesta va face tot ce-i stă în putinţă pentru a-şi
reţine guvernul şi poporul de la întreprinderi hazardate”.
Dacă am înţeles eu bine, Alteța Sa Regală ar fi adus deja la cunoştinţa Majestăţii
Sale Apostolice I.R. rezultatul întrevederii de la Rusciuc.
Dar, dacă judecăm după afirmaţiile Principelui Carol, se poate conta cu certitudine
pe menţinerea păcii din partea Bulgariei, doar atâta vreme cât Grecia va fi ţinută în frâu. O
acţiune războinică a Greciei ar avea drept consecinţă o agitaţie mai ales în Bulgaria de Sud,
care s-ar extinde apoi până la Dunăre. Într-un asemenea caz, influenţa Principelui Alexandru
nu ar mai fi de ajuns pentru a împiedica un atac asupra Rumeliei Orientale.
Alteța Sa Regală mi-a relatat despre trupele pe care le-a trecut în revistă în timpul
prezenţei sale la Rusciuc: un escadron de cavalerie, o baterie de artilerie şi un batalion de
infanterie (800 de militari) şi mi-a spus: „Probabil că mi-a fost prezentată elita armatei
bulgare; dar erau într-adevăr foarte buni”.
Cu acest prilej, Alteța Sa Regală Principele a menţionat faptul că Majestatea Sa
Apostolică I.R. l-ar fi întrebat la cât estimează el, Principele, numărul ruşilor încadraţi în
armata bulgară, la care el a răspuns că acest număr se poate uşor afla, calculând cadrele
armatei bulgare.
Principele consideră că, în toată armata bulgară, ar fi cam 1.500 ofiţeri şi subofiţeri.
Dar, din câte afirmă însăși Alteța Sa Regală, anume că toţi ofiţerii şi subofiţerii armatei
bulgare ar fi ruşi, această cifră mi se pare prea mică.
În continuare, Alteța Sa Regală a menţionat antipatia care încă mai există în
Bulgaria împotriva Principelui Dondukov, care, în timpul administraţiei sale, ar fi exploatat
ţara în modul cel mai neruşinat cu putinţă şi, în plus, a redactat Constituţia2 care nu convine
nici Principelui şi nici guvernului acestuia.
Se pare, într-adevăr, că Principele Alexandru nu se poate împăca cu actuala
Constituţie şi că ar fi nutrit de multă vreme ideea unei lovituri de stat.
După cum s-a exprimat Principele Carol, rezultă că el l-ar fi sfătuit să încerce o
schimbare a Constituţiei numai pe cale legislativă şi să nu recurgă la măsuri de forţă, care
i-ar putea înstrăina încrederea poporului.
În ceea ce priveşte politica internă a României, Alteța Sa Regală a fost foarte rezervat.
Alteța Sa a respins toate zvonurile despre o convocare a Camerelor înainte de
termen, precum şi cele despre o criză guvernamentală. Dar, în privinţa aceasta, Principele
nu a rostit nici măcar o singură dată numele domnului Brătianu, ceea ce m-a frapat, cu atât
mai mult cu cât Principele mi-a subliniat răspicat, la fiecare din audienţele anterioare, că are
o încredere nemărginită în Brătianu.
534
În ceea ce priveşte chestiunea Dunării, Principele a spus că doar un acord reciproc

avantajos ar putea duce la o soluţie satisfăcătoare. Opoziţia, care s-a manifestat zgomotos
cu prilejul dezbaterii acestei chestiuni, poate fi, într-adevăr, periculoasă pentru guvernare,
dar se pare că, încetul cu încetul, se va calma. Principalii ei instigatori s-ar fi potolit deja.
Alteța Sa Regală Principele a adăugat că ar fi discutat, în detaliu, cu Excelenţa
Voastră toate problemele care privesc România şi a putut constata cu satisfacţie că, în
punctele esenţiale, părerile sale coincid cu cele ale Excelenței Voastre.
Aici Alteța Sa Regală a precizat că este regretabil faptul că Ministerul Afacerilor
Străine de la Berlin nu este condus de cunoscători ai Orientului3, precum cel de la Viena.
Există încă speranţa că, prin chemarea Contelui Hatzfeldt4 la Berlin, care se pare că va avea
loc în curând, va exista şi acolo o mai mare înţelegere pentru problemele orientale.
Vorbind despre călătoria sa în străinătate, Alteța Sa Regală Principele a dat o înaltă
apreciere primirii care i-a fost rezervată la Curtea Majestății Sale Apostolice I.R. şi nu şi-a
ascuns bucuria pentru titlul conferit de colonel conducător al Regimentului 6 infanterie de
linie. Cu acest prilej, Principele şi-a exprimat speranţa că regimentul său nu va fi dislocat
într-o garnizoană prea îndepărtată, pentru a avea mai uşor ocazia de a-l vizita din nou.
În final, Principele a menţionat călătoria pe care intenţionează să o facă în curând în
Moldova, împreună cu Alteţa Sa Regală Principesa, şi despre amplele aplicații ale trupelor
aflate în tabără la Roman, la care se gândește să asiste.
Principele pare să fie mulţumit de ţinuta trupelor sale din tabăra de la Ţigăneşti şi de
rezultatele aplicațiilor militare care s-au încheiat acolo.
La sfârșitul audienţei, care a durat o oră, Alteța Sa Regală s-a despărţit de mine în
modul cel mai cordial.
Bosizio
1
Principele Carol I se întorsese la București pe data de 14 octombrie 1880. A se vedea doc. nr. 124.
2
„Constituția de la Târnovo” (28 aprilie 1879).
3
4
Paul Gustav Graf von Hatzfeldt zu Wildenburg, la vremea respectivă ambasador al Germaniei în
Imperiul Otoman.
136
Bukarest, am 6. November 1880. Nr. 141A–B/Polit. Hoyos an Haymerle
In der langen Unterredung, welche ich am Tage nach meiner Ankunft mit Herrn
Bratiano hatte, sprach mir derselbe sehr ausführlich von dem Besuche des Fürsten Carl in
Rustschuk1.
Der Minister fing damit an, mir von zwei Telegrammen des Herrn Balatschano zu
erzählen, von welchen das eine aus Triest datirt ist und das andere nach deßen Rückkehr in
die Hauptstadt2 verfaßt wurde. Beide Meldungen enthalten die Aufstellung, daß die
535
Zusammenkunft des Fürsten Carl mit Fürst Alexander die Regierungs-Kreise sowie einzelne
Mitglieder des diplomatischen Corps in Wien sehr unangenehm berührt habe. Man sehe
darin „les fourches caudines”, welche die rumänische Regierung durchzupassiren sich
zwingen ließ, einen Act der Schwäche sowie den ersten Schritt zu einer Annäherung
an Rußland.
Es war mir nicht schwer, Herrn Bratiano zu überzeugen, daß diese Auffaßung nicht
jene des k. und k. Cabinetes ist, welches im Gegentheile wünsche, daß die Beziehungen
zwischen den beiden Fürstenthümern sich bessern und der rumänische Einfluß sowol in
Bulgarien als auch in Serbien sich im Intereße einer friedlichen Entwickelung der dortigen
Verhältniße geltend mache.
Herr Bratiano gab bei dieser Gelegenheit seiner Überzeugung Ausdruck, daß die
Verfolgung eines derartigen Zieles aussichtslos wäre, da, was namentlich Bulgarien
angelange, von einer selbstständigen Politik nicht die Rede sein kann. Bulgarien sei factisch
eine rußische Provinz und Fürst Alexander nichts Anderes als ein rußischer Statthalter. Ein
Einverständniß zwischen den drei Fürstenthümern könnte demnach nur dann erfolgen,
wenn Rumänien sich zum Werkzeuge Rußlands hergeben würde.
Die Reise des Fürsten Carl nach Rustschuk konnte unter diesen Umständen nur ein
Act der courtoisie sein und entbehre jeder politischen Bedeutung. Nichtsdestoweniger war
Hr. Bratiano gegen dieselbe in demselben Maße eingenommen als sie von Seite des Fürsten
Alexander, der offenbar nur in Folge der von Petersburg erhaltenen Weisungen handelte,
gewünscht wurde.
Es war dem Herrn Minister-Präsidenten nicht entgangen, daß der Fürst von Bulga-
rien seine erste Anwesenheit in Rustschuk nur deshalb so lange hinauszog, um die
Rückkehr des Fürsten Carl nach Rumänien abzuwarten3. Da Letzterer jedoch länger aus-
blieb als zu erwarten stand, mußte Fürst Alexander sich schließlich nach Belgrad begeben.
Von dort kehrte er aber noch ein Mal nach Rustschuk zurück und dieß Mal erreichte er
seinen Zweck. Das Einladungs-Telegramm, welches er an Fürst Carl richtete, war der Art
abgefaßt, daß Herr Bratiano nicht umhin konnte, seinem Souverän die Annahme der
Einladung anzurathen. Gleichzeitig verfehlte er jedoch nicht, durch die von der Regierung
inspirirte Presse hervorzuheben, daß dem Besuche des Fürsten Carl kein anderes Motiv
zu Grunde gelegen sei als die Erwiderung einer Höflichkeit; eine Erklärung, welche den
hiesigen rußischen Vertreter nicht wenig verstimmte und denselben veranlaßte, Herrn Bratiano
darüber zu interpelliren.
Ich muß hier einschalten, daß, nach seiner Aussage, der Minister-Präsident, während
der Abwesenheit des Fürsten Carl, auf dem Punkte war, den Fürsten Alexander in Rustschuk
zu begrüßen, daß er aber diese Absicht aufgab sobald er von dem bekannten Telegramme
Kenntniß erhielt, welches Fürst Alexander zu jener Zeit an den Czaren richtete.
Herr Bratiano ging sodann auf die Schwenkung über, die sich in der Haltung
Rußlands Rumänien gegenüber in den letzten Wochen vollzogen habe.
Nachdem das Petersburger Cabinet eingesehen habe, daß es mit seinem Intimi-
dations-Versuchen zu keinem Resultate gelange, verfolge es nunmehr eine andere Taktik
und wolle Rumänien durch Gunstbezeugungen gewinnen.
Der nach Rußland hinneigenden Opposition wurde das „mot d’ordre” gegeben, ihre
Angriffe gegen die Person des Fürsten zu sistiren und von nun an dynastisch und consti-
tutionell zu sein. Das Leiborgan der G. Sturdza’schen Parthei, die „Democrația naționala”,
habe zu erscheinen aufgehört; Fürst Obolenski, der in den Verhandlungen bezüglich der aus
dem letzten Kriege datirenden gegenseitigen Forderungen bisher ganz „intraitable” war,
habe plötzlich den von der rumänischen Regierung längst vorgebrachten Vorschlag, die
536
beiderseitigen Ansprüche einfach fallen zu laßen und als gelöscht anzusehen, zu den
seinigen gemacht.
Die Sprache dieses rußischen Commissärs, die eine für Rumänien systematisch
feindselige war, sei heute zuckersüß und führe derselbe nur mehr Versicherungen wärmster
Sympathie und Freundschaft im Munde.
Auch behaupte Fürst Obolenski, daß die rußische Regierung nie gegen Rumänien
eingenommen gewesen sei, sondern nur der Czar persönlich, aber auch der sei nunmehr
umgestimmt, wobei der Fürst anzudeuten schien, daß er dazu mitgewirkt habe.
Bei seiner jüngsten Anwesenheit in Livadia4 hätte ihn Kaiser Alexander mit den
Worten empfangen: „eh bien Vos amis les Roumains, Vous voyez comme ils se conduisent
envers les Bulgares.”
Ein fernerer Beweis, daß Rußland sich mit Rumänien gut stellen wolle, sei die
bevorstehende Anhersendung des Fürsten Urusoff und zwar nicht als Minister-Residenten,
sondern in der Eigenschaft eines außerordentlichen Gesandten.
Herr Jacobson habe bereits die Anfrage gestellt, ob diese Wahl der fürstlichen
Regierung genehm sei.
Herr Bratiano fügte bei, daß ihm der rußische Vertreter vor ganz kurzer Zeit mit
spöttischem Lächeln die Frage stellte: „et Votre alliance avec l’Autriche, où en est-elle.”
Herr Bratiano sprach nach Wiedergabe dieser Äußerungen die Befürchtung aus, daß
die Balkan-Halb-Insel, wenn nicht früher, so doch im nächsten Frühjahre abermals der
Schauplatz von Conflagrationen sein werde, und betonte die Nothwendigkeit, diesen Fall
ernstlich in’s Auge zu faßen.
Er würde es deshalb tief beklagen, wenn die in der Donaufrage zu Tage tretende
Divergenz, namentlich aber die Erregtheit, welche sich gegen Österreich-Ungarn hier zu
Lande kund gebe, auf die politischen Constellationen zurückwirken und die rumänische
Regierung verhindert würde, jene Haltung anzunehmen, die allein den wirklichen Intereßen
dieses Landes entspreche.
„Drei Persönlichkeiten sind es,” meint Herr Bratiano, „welche abgesehen von Allem
Übrigen die Erhaltung des Friedens gefährden: der Sultan, Mr Gladstone und Hr.
Gambetta.”5
Hoyos
1
2
D.h. die Rückkehr Bălăceanus nach Wien.
3
Von der Reise nach Deutschland und Österreich.
4
[von Obolenski].
5
Leon Gambetta.
București, 6 noiembrie 1880. Nr. 141A–B/Polit. Hoyos către Haymerle
Preanobile Baron!
În cursul lungii întrevederi pe care am avut-o cu domnul Brătianu, a doua zi după
sosirea mea, acesta mi-a vorbit foarte pe larg despre vizita Principelui Carol la Rusciuc1.
537
Ministrul a început prin a-mi povesti despre două telegrame ale domnului Bălăceanu,
dintre care prima era de la Triest, iar cealaltă fusese redactată a doua zi după întoarcerea
acestuia în Capitală2. Ambele telegrame conțineau informația că întâlnirea Principelui Carol
cu Principele Alexandru a afectat într-un mod neplăcut cercurile guvernamentale precum și
pe diferiți membri ai corpului diplomatic din Viena. Întâlnirea este văzută ca fiind „les
fourches caudines”, prin care guvernul român s-a văzut silit să treacă, un act de slăbiciune,
precum și primul pas spre o apropiere de Rusia.
Nu mi-a fost greu să-l conving pe domnul Brătianu că această opinie nu aparține
guvernului i. și r., care, dimpotrivă, dorește ca relațiile dintre cele două principate să se
îmbunătățească și influența românească să se facă simțită atât în Bulgaria cât și în Serbia, în
interesul unei evoluții pașnice a situațiilor de acolo.
Cu acest prilej, domnul Brătianu și-a exprimat convingerea că urmărirea unui
asemenea țel ar fi lipsită de perspectivă, deoarece, mai ales în ceea ce privește Bulgaria, nu
poate fi vorba de o politică independentă. Bulgaria ar fi, de facto, o provincie rusească, iar
Principele Alexandru nu ar fi altceva decât un guvernator rus. O înțelegere între cele trei
principate nu se va putea realiza decât dacă România ar accepta să fie unealta Rusiei.
În aceste condiții, călătoria Principelui Carol la Rusciuc nu putea fi decât un gest de
curtoazie, lipsit de orice semnificație politică. Cu toate acestea, domnul Brătianu a fost
împotriva ei, în aceeași măsură în care ea a fost dorită de Principele Alexandru, care,
evident, acționa doar în urma directivelor primite de la Petersburg.
Domnului președintele de Consiliu nu i-a scăpat neobservat faptul că Principele
Bulgariei și-a prelungit cea dintâi ședere la Rusciuc, numai ca să poată aștepta acolo
revenirea Principelui Carol în România3. Deoarece acesta din urmă și-a prelungit șederea
mai multă vreme decât s-ar fi presupus, Principele Alexandru a trebuit, în cele din urmă, să
meargă la Belgrad. De acolo s-a întors încă o dată la Rusciuc, iar de data aceasta și-a atins
scopul. Telegrama de invitație pe care a adresat-o Principelui Carol, a fost în așa mod
concepută încât domnul Brătianu nu a putut face altceva decât să-i sugereze suveranului său
să accepte invitația. În același timp însă, nu a omis ca, prin presa inspirată de guvern, să
sublinieze faptul că vizita Principelui Carol nu are la bază alt motiv decât răspunsul la un
gest de politețe; o declarație care l-a indispus destul de mult pe reprezentantul Rusiei aici,
acesta fiind obligat să-i ceară explicații domnului Brătianu în această privință.
Aici trebuie să menționez faptul că, din declarația sa, rezultă că, în timpul absenței
Principelui Carol, președintele de Consiliu a fost pe punctul ca [să se ducă] să-l salute pe
Principele Alexandru la Rusciuc, dar că a renunțat la această intenție, de îndată ce a aflat
de cunoscuta telegramă pe care Principele Alexandru a adresat-o Țarului Rusiei în acea
perioadă.
Apoi, domnul Brătianu a adus în discuție schimbarea care s-a produs în ultimele
săptămâni în atitudinea Rusiei față de România.
După ce cabinetul de la Petersburg a înțeles că prin încercările sale de intimidare nu
va ajunge la niciun rezultat, acum a adoptat altă tactică și vrea să câștige România prin
gesturi de bunăvoință.
Acelei părți din opoziție care înclină spre Rusia i s-a dat cuvântul de ordine să-și
oprească atacurile la adresa persoanei Principelui și, de acum înainte, să fie dinastică și
constituțională. Organul de presă al partidului sturdzist, „Democrația națională”, a încetat
să mai apară; Principele Obolenski, care în negocierile legate de pretențiile reciproce din
vremea ultimului război se arătase până acum a fi absolut de neclintit, și-a însușit, dintr-o
dată, propunerea făcută de mai multă vreme de guvernul român de a se renunța, pur și
simplu, la pretențiile reciproce și a le considera stinse.
538
Limbajul acestui comisar rus, care a fost sistematic ostil la adresa României, este astăzi
de-a dreptul dulce și nu mai vorbește decât de asigurări de călduroasă simpatie și prietenie.
Principele Obolenski mai susține că guvernul rus n-a fost niciodată pornit împotriva
României, doar Țarul personal, dar și acest lucru este neclar, așa că Principele pare să
creadă că a contribuit și el la această evoluție.
La recenta sa prezență la Livadia4, Țarul Alexandru l-ar fi primit cu cuvintele: „eh
bien Vos amis les Roumains, Vous voyez comme ils se conduisent envers les Bulgares”.5
O dovadă în plus că Rusia vrea să se aibă bine cu România este iminenta trimitere
aici a Principelui Urusoff, anume nu ca ministru rezident, ci în calitate de ministru pleni-
potențiar extraordinar.
Domnul Jacobson a întrebat deja dacă această alegere este agreată de către guvernul
princiar.
Domnul Brătianu a adăugat că reprezentantul rus i-a pus recent, cu un zâmbet
batjocoritor, întrebarea: „et Votre alliance avec l’Autriche, où en est-elle?”6
După redarea acestor declarații, domnul Brătianu și-a exprimat temerea că Peninsula
Balcanică, dacă nu mai devreme, atunci primăvara viitoare, va fi din nou teatru al conflagra-
țiilor și a subliniat necesitatea de a examina la modul serios această eventualitate.
Din acest motiv, ar fi de regretat nespus de mult, dacă divergențele apărute din cauza
chestiunii Dunării, dar mai ales iritarea care se manifestă aici în țară împotriva Austro-
Ungariei, ar avea efect asupra constelațiilor politice și dacă guvernul român ar fi împiedicat
să adopte acea singură atitudine care corespunde adevăratelor interese ale acestei țări.
„Sunt trei personalități care, abstracție făcând de orice altceva, periclitează menținerea
păcii”, a afirmat domnul Brătianu: „sultanul, domnul Gladstone și domnul Gambetta”.7
Hoyos

1
2
Adică revenirea lui Bălăceanu la Viena.
3
Din călătoria în Germania și Austria.
4
[a lui Obolenski].
5
„Ei bine, prietenii dumneavoastră românii, vedeţi cum se poartă cu bulgarii”.
6
„Și unde este alianța dumneavoastră cu Austria?”
7
Leon Gambetta.
137
Bukarest, am 10. November 1880. Nr. 143A–F/Polit. Hoyos an Haymerle
Fürst Carl, welcher am vorigen Freitag aus der Moldau zurückgekehrt ist, hatte die
Güte, mich vorgestern in Cotroceni zu empfangen.
Seine Kön. Hoheit ist von seiner Reise im Lande nicht weniger befriedigt, als er es
von jener war, welche er nach dem Auslande unternommen hatte.
539
Die gewonnenen Eindrücke gipfeln darin, daß, wenn er von Seite des Wien’er sowie
des Berlin’er Cabinets eines sicheren Rückhaltes gewärtig sein kann, er auch in Rumänien
an Popularität bedeutend gewonnen habe, daß somit seine Stellung nach Außen und nach
Innen gekräftigt erscheint.
Mit besonderer Genugthung hob Fürst Carl hervor, daß ihm von allen Seiten die
unzweideutigsten Beweise zugekommen seien, wie sehr sich das Land über die seinem
Fürsten wiederfahrenen Ehrenbezeugungen freue.
Auf meine Bemerkung, daß die von der Presse in dieser Hinsicht eingenommene
Haltung einen derartigen Schluß leider nicht erlaubt hätte, erwiderte Seine Kön. Hoheit,
indem er der Überzeugung Ausdruck gab, daß die Opposition, wie sie auch immer heiße,
sehr bedeutend im Sinken begriffen sei.
Als ein weiteres günstiges Ergebniß seiner Besuche an dem k. und k. sowie dem
deutschen Hofe sei die Anhersendung des Fürsten Orousoff1 anzusehen.
Wie gerne ich auch die optimistischen Auffassungen Seiner Kön. Hoheit im vollen
Umfange theilen möchte, so sind doch die mir, – was dessen Aufnahme in der Moldau
anbelangt, – zugekommenen Daten der Art, daß ich befürchten muß, Fürst Carl habe sich
durch einige offizielle Anreden und Demonstrationen täuschen lassen.
Gerade in Jassy, wo angeblich der wärmste Empfang stattfand, soll sich in der
Bevölkerung selbst, namentlich aber in den höheren Kreisen derselben, sehr wenig Theil-
nahme kund gegeben haben, wiewol allerdings die von der Präfectur und Primarie veran-
stalteten Festlichkeiten als: Beleuchtung der Stadt &c. &c. sehr glänzend waren.
Auf Bulgarien zu sprechen kommend, sagte mir Fürst Carl, daß sich jetzt doch
eine Parthei zu bilden beginne, welche antirussische Tendenzen verfolge. In der Admi-
nistration stehe kein Russe mehr in Verwendung, aber die Armee sei natürlich durch und
durch russisch.
Seine Kön. Hoheit bemerkte bei dieser Gelegenheit, daß die Truppen, welche er in
Rustschuk besichtigte, zu seinem Erstaunen mit Berdan-Gewehren versehen gewesen seien,
während doch der größte Theil der russischen Armee dieses für dieselbe adoptirte System,
das übrigens ein sehr mittelmäßiges sei, noch nicht erhalten habe.
Die neuerdings constatirten, auch von Baron Haan gemeldeten Waffensendungen
erklärte Fürst Carl dahin, daß rußischer Seits der bulgarischen Regierung im Ganzen eine
Lieferung von 30 bis 40.000 Stück Gewehren – ob gegen Entgeld oder gratis, das weiß er
nicht – versprochen worden sei. Diese Lieferung sei noch nicht vollendet und wegen des
großen Aufsehens, welches sie erregte, einige Zeit unterbrochen worden. Nunmehr scheine
sie completirt zu werden.
Hoyos

1
Als Gesandter Russlands in Rumänien. Die Überreichung des Beglaubigungsschreibens fand am
10. Januar 1881 statt.
540
București, 10 noiembrie 1880. Nr. 143A–F/Polit. Hoyos către Haymerle
Preanobile Baron!
Principele Carol, care s-a întors vinerea trecută din Moldova, a avut bunăvoinţa să
mă primească alaltăieri în audienţă la Palatul Cotroceni.
Alteţa Sa Regală este la fel de mulţumit de călătoria sa în ţară, pe cât a fost de cea
întreprinsă în străinătate.
Impresiile cu care a venit de acolo l-au convins că, dacă s-ar putea baza pe o susţi-
nere mai fermă din partea cabinetelor de la Viena şi Berlin, atunci şi popularitatea sa în
România ar creşte considerabil, astfel încât poziţia lui în afară şi în interior ar fi consolidată.
Principele Carol a evidenţiat, cu o deosebită satisfacţie, faptul că din toate părţile a
primit cele mai evidente dovezi despre cât de mult se bucură ţara pentru onorurile care s-au
acordat suveranului ei.
La observaţia mea că, judecând după atitudinea presei în această privinţă, nu se
poate susţine, din nefericire, o astfel de concluzie, Alteţa Sa Regală mi-a răspuns expri-
mându-şi convingerea că opoziţia, oricum s-ar numi ea, intră tot mai mult într-un con de
umbră.
El consideră că un alt rezultat favorabil al vizitelor sale la curtea imperială austro-
ungară şi germană este numirea Principelui Urusov1.
Oricât aş vrea eu să împărtăşesc în aceeaşi măsură părerile optimiste ale Alteţei Sale
Regale, totuşi datele care mi-au parvenit – în ceea ce priveşte primirea sa în Moldova – mă
determină să-mi exprim temerea că Principele Carol s-a lăsat înşelat de câteva discursuri şi
manifestări oficiale.
Chiar la Iaşi, unde chipurile ar fi avut loc cea mai călduroasă primire, se spune că ar
fi fost o participare foarte redusă, atât din partea populaţiei, cât mai ales din partea înaltei
societăţi, chiar dacă festivităţile organizate de primărie şi de prefectură – iluminarea
oraşului etc. etc. – au decurs, fireşte, strălucitor.
Când a venit vorba despre Bulgaria, Principele Carol mi-a spus că acum începe să se
formeze un partid care urmăreşte obiective antiruse. În administraţie nu mai este niciun rus
în funcţie, în schimb, armata este, desigur, rusească în totalitate.
Cu această ocazie, Alteţa Sa Regală a remarcat că trupele pe care le-a trecut în
revistă la Rusciuc erau dotate, spre surprinderea sa, cu puşti Berdan, în timp ce majoritatea
armatei ruse încă nu a asimilat totuşi acest model, altminteri foarte mediocru.
Pe baza celor de curând constatate, iar Baronul von Haan a semnalat livrări de arme,
Principele Carol a afirmat că guvernului bulgar i s-ar fi promis din partea Rusiei o livrare
de 30-40 de mii de puşti, contra cost sau gratis, asta nu ştie nici el. Această livrare nu fusese
finalizată, căci, din cauza marei vâlve, pe care a provocat-o, a fost întreruptă pentru ceva
vreme. Acum se pare că toată afacerea a ajuns la final.
Hoyos

1
În calitate de ministru plenipotenţiar al Imperiului Rus în România. Remiterea scrisorilor de
acreditare a avut loc pe data de 10 ianuarie 1881.
541
138
Bukarest, am 10. November 1880. Nr. 143D/Polit. Hoyos an Haymerle
Herr Bratiano theilte mir mit, daß Herr Boeresco den Wunsch und die Absicht
gehabt habe, durchgreifende Veränderungen in der auswärtigen Vertretung Rumäniens
eintreten zu laßen, daß nun aber Alles beim Alten bleiben werde, da dieser Wechsel in
den Personen leicht zu der Vermuthung geführt hätte, Rumänien wolle seiner auswärtigen
Politik eine andere Richtung geben.
Ob dieser Grund der wahre und einzige ist, welcher den Plan des Herrn Boeresco
scheitern machte, muß wohl dahingestellt bleiben. So viel steht sicher, daß der Minister des
Äußern die ihm ergebenen Herren Calimachi-Catargiu1, Cretzulesco2 und Esarco3 an
wichtigeren Posten zu sehen wünscht, während ihm vor Allem die Entfernung des Herrn
Cogalniceano sowie des mit demselben eng befreundeten Herrn Liteano4 angezeigt erscheint.
Seiner Ansicht nach ist H. Cogalniceano gefährlicher wenn er im Amte ist, als wenn er der
Regierung Opposition macht. Einer gerade entgegengesetzten Auffaßung huldigt H. Bratiano,
der mir sagte, daß er Herrn Cogalniceano lieber in Paris als in Bucarest sehe.
Übrigens will H. Boeresco dem Letzteren, wie er mich versicherte, eine sehr ernste
Sprache gehalten und ihm offen erklärt haben, er könne es nicht dulden, daß ein Gesandter
eine andere als die von der Regierung verfolgte auswärtige Politik vertrete; es bliebe ihm
daher nur die Wahl, entweder auf seinen Posten zu verzichten oder sich zu fügen.
Seither ist H. Cogalniceano, ohne daß er seinem Chef eine befriedigende Zusi-
cherung gegeben hätte, schmollend nach der Moldau abgereist. Es deutet jedoch nichts
darauf hin, daß er mit dem Gedanken umgehe, seine Demission einzureichen.
Hoyos

1
Nicolae Calimachi-Catargiu. Zu der Zeit Gesandter in Großbritannien.
2
Nicolae Kretzulescu, Gesandter in Italien.
3
Constantin Esarcu, Gesandter in Griechenland.
4
Iorgu Vârnav Liteanu, Gesandter in Deutschland.
București, 10 noiembrie 1880. Nr. 143D/Polit. Hoyos către Haymerle

Preanobile Baron!
Domnul Brătianu mi-a comunicat că domnul Boerescu a avut dorința și intenția să
inițieze schimbări de amploare în reprezentanțele diplomatice ale României, acum însă
toate vor rămâne cum au fost, deoarece această schimbare de persoane ar fi dus cu ușurință
la presupunerea că România vrea să dea o altă orientare politicii sale externe.
Dacă acesta a fost singurul și adevăratul motiv care a dus la eșuarea planului
domnului Boerescu, rămâne de văzut. Un lucru este sigur, că ministrul Afacerilor Străine
dorește să-i vadă pe domnii devotați lui, anume Calimachi-Catargiu1, Kretzulescu2 și
542
Esarcu3, în posturi mai importante, în vreme ce consideră că, înainte de toate, este necesară
îndepărtarea domnului Kogălniceanu, precum și a prietenului său apropiat, domnul Liteanu4.
După părerea ministrului, domnul Kogălniceanu este mai periculos în funcție decât atunci
când face opoziție guvernului. O părere diametral opusă o are domnul Brătianu, care mi-a
spus că îi place mai mult să-l vadă pe domnul Kogălniceanu la Paris decât la București.
De altfel, domnul Boerescu m-a asigurat că ar fi avut o discuție foarte serioasă cu
acesta din urmă, spunându-i tranșant că nu mai poate tolera faptul ca un ministru pleni-
potențiar să promoveze altă politică decât cea urmărită de guvern și, din acest motiv, nu-i
rămâne decât să aleagă: ori renunță la post, ori se conformează.
De atunci, domnul Kogălniceanu a plecat supărat în Moldova, fără să-i dea șefului
său vreo asigurare mulțumitoare. Nu rezultă din nimic că ar cocheta cu ideea de a-și da
demisia.
Hoyos

1
Nicolae Calimachi-Catargiu. La vremea respectivă, ministru plenipotenţiar în Marea Britanie.
2
Nicolae Kretzulescu, ministru plenipotenţiar în Italia.
3
Constantin Esarcu, ministru plenipotenţiar în Grecia.
4
Iorgu Vârnav Liteanu, ministru plenipotențiar în Germania.
139
Bukarest, am 17. November 1880. Nr. 144B/Polit. Hoyos an Haymerle
H. Cogalniceano hat mich vor seiner Abreise nach Paris besucht und mich versichert,
daß, wenn er auf seinen Posten zurückkehre, er dieß nur thue, um seinen Feinden nicht die
Freude zu bereiten, ihn aus seiner Stellung verdrängt zu sehen.
Er werde bis zum April in Paris verweilen, sich jedoch vollkommen passiv verhalten
und hauptsächlich dem Vergnügen leben. Sollte ihm H. Boeresco Instructionen ertheilen, so
werde er dieselben entweder gewissenhaft erfüllen oder, wenn dieselben seinen politischen
Überzeugungen zuwider laufen, dieß offen erklären und seine Demission anbieten.
Der Vorwurf, daß er auf eigene Faust Politik treibe, sei ein vollkommen ungerecht-
fertigter. Die ihm im Laufe des Sommers in der Donaufrage ertheilten Instructionen seien
aber der Maßen unklar gewesen, daß er daraus nicht klug werden konnte.
H. Cogalniceano dementirte hierauf das Gerücht, welches ihm die Urheberschaft des
bekannten, in Wien erschienenen Mémoire zuschreibt, bezeichnete Herrn Boeresco als
dessen Autor und fügte bei, daß die neueste, die Donau-Schifffahrt betreffende Brochüre
von Niemanden Anderem als Herrn Mitilineo1, rumänischen Gesandten in Brüssel, herrühre.
Letztere Behauptung wurde mir auch von anderer Seite wiederholt.
Ich will Eurer Excellenz nicht mit Wiedergabe der Auslaßungen zur Last fallen,
durch welche H. Cogalniceano seinen Unmuth gegen seine ehemaligen Collegen Luft
543
machte und nur kurz des förmlichen Anklage-Actes erwähne, den derselbe gegen das k. und k.
Cabinet vorbrachte.
Dasselbe wäre von jeher Rumänien feindlich gesinnt gewesen und trete auch jetzt
noch bei jeder Gelegenheit den wolberechtigten Wünschen und Aspirationen desselben
entgegen.
Selbst in der Arab-Tabia-Frage wäre die k. und k. Regierung nur scheinbar zu Gunsten
Rumänien’s eingetreten. Das vielgenannte Werk sei zwar bei Rumänien geblieben, nicht aber
die dasselbe umgebenden strategischen Punkte, die allein dessen Werth ausmachten.
Wenn er wieder ein Mal ans Ruder kommen sollte, werde es seine erste Sorge sein,
die Rückstellung des nunmehr gänzlich werthlosen Objectes an Bulgarien zu veranlaßen.
In der Donaufrage hätte das Wiener-Cabinet vor Allem Anderen sich mit Rumänien
verständigen sollen. Die Unterlaßung dieses vorbereitenden Schrittes wäre ein großer
Fehler gewesen.
Nichtsdestoweniger hätte er, als das avant-projet ohne Mitwirkung Rumänien’s2 zu
Stande kam, Herrn Boeresco in seinen Berichten den Rath ertheilt, direct mit uns zu ver-
handeln. Im gleichen Sinne habe er sich auch Herrn von Radowitz3 gegenüber geäußert und
ihm den Weg bezeichnet, auf welchem allein die Angelegenheit zum Austrag zu bringen wäre.
H. Cogalniceano sprach bei dieser Gelegenheit die Ansicht aus, daß die im Pariser
Vertrage vorhergesehene Donau-Ufer-Staaten-Commission ins Leben gerufen und die Dauer
der europäischen Donau-Commission nicht über das Jahr 1883 verlängert werden sollte.
Auch dieser Theil seiner Erörterungen war von zahlreichen Ausfällen auf die vom
k. und. k. Cabinete verfolgte Politik begleitet und erhob H. Cogalniceano namentlich den
Vorwurf, daß die Arbeiten am Eisernen Thor noch immer nicht begonnen seien und
wahrscheinlich auch nie ausgeführt werden würden, daß das Princip der freien Schifffahrt
zwischen Passau und Orsova nie in Anwendung gekommen sei und daß in diesem
Augenblicke die k. und. k. Regierung nichts Anderes anstrebe, als die Schifffahrt auf der
Strecke Eisernes Thor-Galatz zu monopolisiren.
Ich konnte natürlich alle diese Anklagen und Unterstellungen nicht ohne Erwi-
derung laßen, wie wol viele derselben kaum ernst zu nehmen waren.
Ich machte Herrn Cogalniceano besonders auf die Thatsache aufmerksam, daß
Österreich-Ungarn stets für die Aufrechterhaltung der bestehenden Verträge eingetreten sei.
Solange der Pariser Vertrag für die Stellung der Fürstenthümer maßgebend war, konnten
diese Länder allerdings nicht darauf rechnen, daß das k. und k. Cabinet sie in ihren, dem
Pariser Vertrag zuwiderlaufenden Bestrebungen unterstützen werde. Seit der Unter-
zeichnung des Berliner Vertrages hätte aber keine Macht mehr Entgegenkommen gezeigt,
den neuen Zustand der Dinge anzunehmen, als eben Österreich-Ungarn. Auch lieferten die
Protokolle des Berliner Congreßes zahlreiche Beweise des Wolwollens, welches wir
Rumänien entgegengebracht hätten, und ginge aus denselben z. B. gerade das Gegentheil
deßen hervor, was H. Cogalniceano bezüglich unserer Pläne auf der unteren Donau
behaupte, denn der Vorschlag, die Freiheit der Schifffahrt auf derselben sicherzustellen, sei
von der österr. ung. Bevollmächtigten ausgegangen.
Nicht das k. und. k. Cabinet wolle eine Beschränkung der Schifffahrt; gerade das
Gegentheil sei der Fall. Es wolle verhindern, daß die drei Fürstenthümer der Schifffahrt
Hemmniße bereiten.
Die k. u. k. Regierung ist sich bewußt, sowol in dieser Frage als auch in allen
übrigen Rumänien tangirenden Angelegenheiten loyal und freundschaftlich vorgegangen
zu sein. Es sei ihr nie in den Sinn gekommen, die Unabhängigkeit des Nachbarstaates
schmälern zu wollen. Es sei ihre Überzeugung, daß ein gutes Einvernehmen mit Rumänien
544
im gegenseitigen Intereße gelegen sei. Stelle es sich heraus, daß man hierlands
entgegengesetzter Ansicht sei, so stehe es ja Rumänien frei, seiner Intereßen-Politik eine
andere Richtung zu geben.
Diese Äußerung rief bei Herrn Cogalniceano die Betheuerung hervor, daß er die
Vortheile, sich mit der k. und k. Regierung gut zu stellen, wol einsehe.
„J'aime avant tout,” setzte er hinzu, „l’indépendance de mon pays; mais comme je
l’ai dit à Mr Jacobson, j’aimerais vingt fois mieux que la Roumanie fût incorporée à
l’Autriche qu’à la Russie.”
H. Cogalniceano berührte auch die Beziehungen, welche die Rumänen mit ihren
Stammesgenoßen jenseits der Grenze zu unterhalten in der Lage seien. Wenn dieselben in
den letzten Jahren keinen für Österreich-Ungarn beunruhigen Character angenommen
hätten, so sei dieß aus Rücksicht für uns geschehen.
Wenn auch die Rumänen der Bukowina sich einer gerechten Verwaltung erfreuten,
so sei es doch tief betrübend zu sehen, auf welche Weise die rumänische Nationalität in
Siebenbürgen unterdrückt werde.
Schließlich stellte H. Cogalniceano die Behauptung auf, daß die Moldauer, welche
kurz nach Beendigung des letzten Krieges durch und durch anti-rußisch waren, heute
wenigstens zum Theile ihre Sympathien wieder Rußland zuwendet haben und daß an
diesem Umschwung lediglich Österreich-Ungarn Schuld trage, welches die Situation
auszunützen nicht verstanden hätte.
Die maßlos gehäßige Sprache des Herrn Cogalniceano läßt sich auf verschiedene
Gründe zurückführen, unter denen verletzte Eitelkeit, Feindschaft gegen Herrn Boeresco,
der wol mit Unrecht allgemein als Austrophile gilt, endlich der bisherige Mißerfolg in
seinen Bemühungen wieder ins Cabinet zu gelangen, besonders hervorzuheben wären.
Der Vermuthung, daß er durch gewiße Mittel dem rußischen Einfluße willfährig
gemacht worden sei, will ich weiter nicht Raum geben.
Unzweifelhaft richtig scheint mir jedoch die Annahme, daß H. Cogalniceano die
Donaufrage als Hebel benützen wollte, um das Ministerium Bratiano entweder zu stürzen
oder den Conseils-Präsidenten zu zwingen, ihn ins Cabinet zu berufen.
Dadurch, daß das jetzige Ministerium – wie es behauptet, um sie zu beherrschen, –
sich an die Spitze der gegen das auf Avant-projet gerichteten Agitation gestellt hat, sieht
sich H. Cogalniceano vorläufig um die Frucht seiner unterirdischen Arbeit betrogen.
Hoyos
1
Mihail Mitilineu.
2
3
Joseph von Radowitz.
București, 17 noiembrie 1880. Nr. 144B/Polit. Hoyos către Haymerle

Preanobile Baron!
Domnul Kogălniceanu m-a vizitat înainte de plecarea sa la Paris și m-a asigurat că,
dacă se întoarce la post, face acest lucru numai ca să nu dea dușmanilor săi satisfacția de a-l
vedea alungat din funcție.
545
El va rămâne până în aprilie la Paris, se va comporta absolut pasiv și va trăi în

primul rând pentru plăceri. Dacă domnul Boerescu îi va trimite instrucțiuni, fie se va achita
conștiincios de ele, fie, dacă vor contraveni convingerilor sale politice, va declara deschis
acest lucru și își va da demisia.
Reproșul că ar face politică pe cont propriu este absolut nejustificat. Instrucțiunile
pe care le-a primit în cursul verii în chestiunea Dunării au fost neclare, în așa măsură încât
nu a putut pricepe nimic din ele.
Domnul Kogălniceanu a dezmințit, mai apoi, zvonul care îi atribuie paternitatea
cunoscutului memoriu apărut la Viena, l-a indicat pe domnul Boerescu ca fiind autorul
acestuia și a adăugat că cea mai recentă broșură privind navigația pe Dunăre provine de la
nimeni altul decât domnul Mitilineu1, ministrul plenipotențiar român de la Bruxelles.
Ultima afirmație mi-a fost confirmată și de altă sursă.
Nu vreau să obosesc pe Excelența Voastră cu redarea declarațiilor prin care domnul
Kogălniceanu a dat frâu liber resentimentelor împotriva foștilor săi colegi, ci doresc să
prezint, pe scurt, actul de acuzare formal pe care îl aduce cabinetului i. și r.
Acesta ar fi fost dintotdeauna ostil României și se împotrivește și acum, cu orice
prilej, dorințelor și aspirațiilor îndreptățite ale țării.
Chiar și în chestiunea Arab-Tabiei, guvernul i. și r. ar fi intervenit numai în aparență
în favoarea României. Mult discutata fortificație ar fi rămas cei drept României, dar nu și
punctele strategice din jurul ei, cele care îi dădeau de fapt valoare.
Dacă el ar mai veni vreodată la putere, prima sa grijă va fi aceea de a determina
retrocedarea către Bulgaria a obiectivului care nu mai are acum absolut nicio valoare.
În chestiunea Dunării, cabinetul de la Viena ar fi trebuit să se înțeleagă cu România
înaintea celorlalte guverne. Neglijarea acestui demers pregătitor a fost o mare greșeală.
Cu toate acestea, când anteproiectul s-a realizat fără participarea României2, el i-a
transmis domnului Boerescu, în rapoartele sale, sfatul de a negocia nemijlocit cu noi. În
același sens, s-a exprimat și față de domnul von Radowitz3 și i-a indicat calea, singurul
drum prin care chestiunea putea fi soluționată.
Domnul Kogălniceanu și-a exprimat, cu acest prilej, părerea că acea comisie de state
riverane creată prin prevederile tratatului de la Paris și durata Comisiei Europene a Dunării
nu au voie să fie prelungite dincolo de anul 1883.
De asemenea, și această parte a explicațiilor sale a avut numeroase ieșiri la adresa
politicii duse de cabinetul i. și r., domnul Kogălniceanu a insistat, mai cu seamă, cu
reproșul că lucrările de la Porțile de Fier tot nu au fost începute și probabil că nu vor fi
realizate niciodată, că principiul liberei navigații între Passau și Orșova nu a fost aplicat
niciodată și că, în acest moment, guvernul i. și r. nu urmărește altceva decât să mono-
polizeze navigația pe porțiunea cuprinsă între Porțile de Fier și Galați.
Firește că eu nu am putut să las fără răspuns toate aceste acuzații și insinuări, deși
multe dintre ele nu prea erau de luat în seamă.
I-am atras atenția domnului Kogălniceanu, în primul rând, asupra faptului că
Austro-Ungaria a susținut mereu menținerea actualelor tratate. Atâta vreme cât Tratatul de
la Paris a fost determinant pentru statutul Principatelor, firește că aceste țări nu puteau conta
pe sprijinul guvernului i. și r. în sprijinirea strădaniilor care contraveneau prevederilor
tratatului de la Paris. Dar, de la semnarea Tratatului de la Berlin nicio altă Putere n-a arătat
mai multă bunăvoință pentru acceptarea noii stări de lucruri decât Austro-Ungaria. De
asemenea, și protocoalele Congresului de la Berlin oferă numeroase dovezi ale bunăvoinței
pe care noi am arătat-o României și din ele rezultă, de pildă, exact contrariul a ceea ce
susține domnul Kogălniceanu în privința planurilor noastre la Dunărea de Jos, pentru că
546
propunerea de a se asigura de libertatea navigației pe Dunăre a pornit de la împuternicitul

austro-ungar.
Nu cabinetul austro-ungar vrea o limitare a libertății navigației; exact contrariul
reprezintă realitatea. El vrea să împiedice ca cele trei principate să ridice obstacole în calea
navigației.
Guvernul i. și r. ştie prea bine că atât în această chestiune cât şi în toate celelalte
chestiuni, care privesc România, a procedat în mod loial şi prietenesc. Nu i-a trecut
niciodată prin minte să urmărească limitarea independenţei statului vecin. Este convingerea
sa că o bună înţelegere cu România este în interes reciproc. Dacă se va constata că cei de
aici sunt de părere contrară, atunci România este liberă să dea o altă orientare intereselor
sale politice.
Această afirmaţie l-a făcut pe domnul Kogălniceanu să declare că el înţelege prea
bine avantajele de a fi în relaţii bune cu guvernul i. și r.
„J'aime avant tout,” a adăugat el, „l’indépendance de mon pays; mais comme je l’ai
dit à M. Jacobson, j’aimerais vingt fois mieux que la Roumanie fût incorporée à l’Autriche
qu’à la Russie”.4
Domnul Kogălniceanu a adus, apoi, în discuție relaţiile pe care românii le pot întreţine
cu conaţionalii lor de dincolo de granițe. Dacă în ultimii ani acestea nu au căpătat un caracter
neliniştitor pentru Austro-Ungaria, acest lucru s-ar fi făcut din consideraţie pentru noi.
Dacă românii din Bucovina se bucură de o administraţie corectă, este profund
tulburător să vezi în ce mod este asuprită naţiunea română din Transilvania.
În final, domnul Kogălniceanu a făcut afirmaţia că simpatiile moldovenilor, care,
imediat după încheierea ultimului război erau categoric antiruşi, se îndreaptă măcar în parte
din nou spre Rusia, iar pentru această schimbare vina revine în exclusivitate Austro-
Ungariei, care nu a știut să se folosească de situaţie.
Limbajul excesiv de vehement al domnului Kogălniceanu are la bază mai multe
motive, dintre care se desprind, în mod special, vanitatea sa rănită, duşmănia împotriva
domnului Boerescu, care pe nedrept este considerat austrofil și, în fine, eşecul de până
acum în tentativele de a ajunge din nou în guvern.
Presupunerii că, prin anumite mijloace, ar fi fost făcut abordabil de către influenţa
rusească nu vreau să-i acord credit.
Mi se pare totuşi, fără îndoială, corectă presupunerea că domnul Kogălniceanu vrea
să se folosească de chestiunea Dunării drept pârghie fie pentru a răsturna guvernul
Brătianu, fie pentru a-l forța pe preşedintele de Consiliu să-l coopteze în cabinet.
Prin faptul că guvernul actual – aşa cum se afirmă, pentru a o controla – s-a pus în
fruntea acţiunii îndreptate împotriva anteproiectului, domnul Kogălniceanu a fost lipsit,
deocamdată, de roadele acţiunilor sale subversive.
Hoyos
1
Mihail Mitilineu.
2
Vezi doc. nr. 124 și 125.
3
Joseph von Radowitz.
4
„Ţin mai mult decât orice la independenţa ţării mele, dar, aşa cum i-am spus domnului Jacobson,
mi-ar plăcea de douăzeci de ori mai mult ca România să fie încorporată Austriei decât Rusiei”.
547
140
Bukarest, am 24. November 1880. Nr. 149C/Polit. Hoyos an Haymerle
In einer Audienz, welche Fürst Carl vor Kurzem meinem englischen Collegen ge-
währte, besprach Seine Königl. Hoheit seine Reise ins Ausland und betonte, daß er es sich
zur strengsten Pflicht gemacht hatte, derselben jede politische Bedeutung zu nehmen.
„Nicht ein Mal des Königs-Titels wurde Erwähnung gethan,” setzte der Fürst dieser
Erklärung bei.
Graf Wesdehlen, mit dem ich vor einigen Tagen das Thema der Titelfrage berührte,
erzählte mir, daß der deutsche Kronprinz sich in derselben entschieden ablehnend verhalte.
Er habe aus einem Gespräche mit demselben entnommen, daß Seine Kais. Hoheit
nicht begreifen könne, warum Fürst Carl eine derartige Würde anstreben sollte, die doch
weder seine Stellung befestigen, noch die Macht Rumänien’s stärken würde. Der deutsche
Kronprinz setzte sogar einigen Zweifel in die Richtigkeit der Behauptung, der zufolge Fürst
Carl dieses Ziel zu erreichen sehnlichst wünsche.
Graf Wesdehlen erwiderte dem Kronprinzen, daß nach Ansicht des Herrn Bratiano,
die Annahme des Königs-Titels den Vortheil bieten würde, daß hierdurch alle Thron-Candi-
daturen beseitigt würden, indem ein Cuza oder Sturdza doch nicht „König” werden könnte.
Ich habe in der letzten Zeit keine Symptome wahrgenommen, welche darauf
hindeuten würden, daß Fürst Carl oder seine Minister sich mit dieser Angelegenheit
beschäftigen, es sei denn der Umstand, daß Herr Manesco, wie er wenigstens vorgibt, zum
„Grand-Chambellan” designirt sein soll.
Hoyos
București, 24 noiembrie 1880. Nr. 149C/Polit. Hoyos către Haymerle

Preanobile Baron!
Într-o audienţă, pe care Principele Carol a acordat-o de curând colegului meu
englez, Alteţa Sa Regală a discutat despre vizita sa în străinătate, subliniind că şi-a impus,
ca o strictă datorie, ideea de a nu conferi nici o semnificaţie politică acestei vizite.
„Nici măcar chestiunea titlului regal nu a fost menţionată”, a adăugat Principele în
completarea acestor explicaţii.
Contele Wesdehlen, cu care am abordat problema amintită a titlului în urmă cu
câteva zile, mi-a declarat că Prinţul moştenitor al Germaniei este categoric împotrivă.
Din discuţia purtată cu acesta, el a dedus că Alteţa Sa Imperială nu poate înţelege ce
anume urmăreşte Principele Carol prin obţinerea respectivei demnități, care nu ar consolida
nici poziţia sa şi nici puterea României. Prinţul moştenitor german nutreşte chiar îndoieli în
privinţa afirmaţiei conform căreia Principele Carol urmărește cu ardoare acest ţel.
Contele Wesdehlen a răspuns Prinţului moştenitor că, după părerea domnului
Brătianu, adoptarea titlului de rege ar avea avantajul că, prin acest fapt, ar fi înlăturaţi toţi
candidaţii la Tron, căci niciun Cuza sau Sturdza nu ar putea deveni „rege”.
548
Eu nu am observat în ultima vreme nici o dovadă care ar putea confirma că

Principele Carol sau miniştrii săi sunt preocupați de această chestiune, poate doar faptul că
domnul Mănescu, cel puţin potrivit propriei opinii, urmează să fie numit „mare şambelan”.
Hoyos

141
Bukarest, am 1. Dezember 1880. Nr. 153/Polit. Hoyos an Haymerle
Durch mein gehorsamstes Telegramm vom 26. d. M. habe ich Eurer Excellenz die
Anzeige erstattet, daß die fürstliche Regierung, die von dem Fürsten Anton und dem
Prinzen Leopold von Hohenzollern in der Thronfolgefrage erwarteten Akte erhalten hat 1.
Der Erstere gibt darin die Erklärung ab, daß er die einschlägigen Artikel der
rumänischen Constitution als für die Mitglieder seiner Familie maßgebend ansehe.
Prinz Leopold verzichtet in dem von ihm unterfertigten Dokumente für seine Person
auf die Anwartschaft, nimmt jedoch für seine drei Söhne das Successionsrecht auf den
rumänischen Thron an.
Wenngleich nun der jüngste der drei Söhne des Prinzen Leopold zum Nachfolger
des Fürsten Carl designirt werden soll, so mußte doch die Annahme der Thronfolge sich auf
alle drei Prinzen ausdehnen, da während ihrer Minderjährigkeit eine Verzichtleistung auf
dieselbe nicht erfolgen kann. Nach erreichter Großjährigkeit wird der älteste Sohn zu
Gunsten des jüngern und dieser wieder zu Gunsten des letztgebornen Prinzen auf den
rumänischen Thron entsagen2.
Hr. Bratiano zeigt sich außerordentlich erfreut über diesen ersten Schritt zur Lösung
der viel ventilirten Frage. Er drückte sich dem Grafen Wesdehlen gegenüber folgen-
dermaßen aus:
„Je me sens allégé d’un grand poids et je dis avec Siméon maintenant je puis mourir
en paix.”
Der Minister-Präsident meint jedoch, daß nunmehr die drei Prinzen von Zeit zu Zeit
in’s Land kommen müßen, damit man sich an den Gedanken gewöhne, daß Einer derselben
einst hier zu herrschen berufen sei.
Ob dieselben den Titel „Prinzen von Rumänien” führen würden, konnte mir Hr.
Boeresco nicht sagen. Wie Fürst Carl in seiner Thronrede vom 27. d. Mts. bemerkte, wird
den Kammern über die Art, in welcher die Thronfolge geregelt worden ist, Mittheilung
gemacht werden.
Nachdem die Constitution in keiner Weise modifizirt wird, so genügt es, die erfolgte
Thatsache zu constatiren.
Sowohl dem deutschen Gesandten als auch mir gegenüber sprach Hr. Bratiano die
Vermuthung aus, daß die Regelung dieser Frage in St. Petersburg sehr unangenehm berühren
dürfte. Ja, der Minister-Präsident ist sogar der Ansicht, daß der angebliche Widerstand, den
549
Fürstin Elisabeth der Ordnung der Thronfolge entgegengesetzte, auf russischen Einfluß
zurückzuführen sei.
Hoyos

1
Aus dem Leben König Karls von Rumänien. Aufzeichnungen eines Augenzeugen, [hrsg. von Marie
Charlotte Kremnitz], vierter Band, Stuttgart, J.G. Cotta'sche Buchhandlung, 1900, S. 364–367.
2
Wilhelm von Hohenzollern verzichtete auf die Thronfolge zugunsten seines jüngeren Bruders
Ferdinand. Dieser wurde 1889 mutmaßlicher Erbe der rumänischen Krone.
București, 1 decembrie 1880. Nr. 153/Polit. Hoyos către Haymerle
Preanobile Baron,
Prin telegrama mea din ziua de 26 a lunii trecute, am anunţat Excelenţei Voastre
faptul că guvernul princiar a primit de la Principele Anton şi de la Prinţul Leopold actele
aşteptate de succesiune la Tron1.
Primul act reprezintă declaraţia că el recunoaște articolul respectiv din Constituţia
românească ca fiind determinant pentru membrii familiei sale.
În documentul redactat de el, Prinţul Leopold renunţă, în ceea ce îl priveşte, la orice
pretenţie, dar acceptă pentru cei trei fii ai săi dreptul de succesiune la Tronul românesc.
Chiar dacă acum cel mai tânăr dintre cei trei fii ai Prinţului Leopold ar fi desemnat
succesor al Principelui Carol, acceptarea succesiunii trebuie totuşi să se refere la toţi cei trei
prinţi, deoarece în perioada minoratului lor, nu se poate face o renunţare la aceasta. După ce
vor ajunge la majorat, fiul cel mai mare va renunţa la Tronul românesc în favoarea celui
mai mic, iar acesta, la rândul lui, în favoarea prinţului ultim născut2.
Domnul Brătianu s-a arătat extrem de bucuros pentru realizarea acestui prim demers
spre soluţionarea mult discutatei chestiuni. Faţă de Contele Wesdehlen s-a exprimat în felul
acesta:
„Je me sens allégé d’un grand poids et je dis avec Siméon maintenant je puis mourir
en paix.”3
Președintele de Consiliu afirmă, totuşi, că de acum cei trei prinţi vor trebui să vină
din când în când în ţară, pentru ca lumea să se obişnuiască cu gândul că unul dintre aceştia
va fi cândva chemat să domnească aici.
Domnul Boerescu nu a putut să-mi spună dacă aceştia vor purta sau nu titlul de
principi de România. Aşa cum a precizat Principele Carol în Mesajul Tronului din ziua
de 27 a lunii trecute, Camerele vor lua act de modul în care s-a reglementat succesiunea
la Tron.
Deoarece Constituţia nu a fost modificată în niciun fel, este suficientă constatarea
stării de fapt.
Atât faţă de ministrul plenipotenţiar german cât şi faţă de mine, domnul Brătianu a
exprimat presupunerea că reglementarea acestei chestiuni ar putea fi foarte neplăcută pentru
cei de la St. Petersburg. Ba chiar președintele de Consiliu susţine că pretinsa opoziţie
manifestată de Principesa Elisabeta faţă de reglementarea succesiunii ar trebui atribuită
influenţei ruseşti.
550

Hoyos

1
Aus dem Leben König Karls von Rumänien. Aufzeichnungen eines Augenzeugen, [hrsg. von Marie
Charlotte Kremnitz], vierter Band, Stuttgart, J.G. Cotta'sche Buchhandlung, 1900, p. 364–367.
2
Wilhelm von Hohenzollern va renunţa la succesiune în favoarea fratelui său mai mic, Ferdinand.
Acesta va deveni moştenitorul prezumtiv al Coroanei României în 1889.
3
„Mi s-a luat o mare greutate de pe suflet şi spun, precum dreptul Simeon, că acum pot să mor împăcat”.
142
Bukarest, am 1. Februar 1881. Nr. 10A–B/Polit. Hoyos an Haymerle
Hatte ich schon in meinen letzten Unterredungen mit Hrn. Bratiano herausgefühlt,
daß derselbe uns gegenüber weniger gut disponirt ist, so scheint diese Stimmung in einem
Gespräche, welches der Minister-Präsident vor wenig Tagen mit meinem deutschen Collegen
hatte, noch deutlicher hervorgetreten zu sein.
Hr. Bratiano erhob vor Allem gegen die k. u. k. Regierung den Vorwurf, daß sie ihm
seine Aufgabe, hier zu Lande Sympathien für Österreich-Ungarn zu wecken oder dieselben
zu stärken, dadurch erschwere, daß sie von Rumänien Unmögliches verlange. Nach dieser
Anspielung auf das avant-projet fing er an, sich über die Wiener Presse zu beklagen, welche
auch Manches verderbe.
Auf die Bemerkung des Grafen Wesdehlen, daß in der That die alte Preße von Zeit
zu Zeit Artikel über Rumänien enthalte, welche seiner Anschauung nach weder wahrheits-
getreu noch geschickt sind, erwiderte H. Bratiano, daß er vorzüglich von der offiziösen
Presse und namentlich vom „Fremdenblatt”1 sprechen wollte, welches für das Organ des
Auswärtigen Amtes gelte.
In gleicher Weise kritisirte der Minister-Präsident die ablehnende Haltung, welche
das k. u. k. Cabinet in der Königs-Titelfrage2 einnimmt, und unterscheidet sich in dieser
Hinsicht seine jetzige Sprache von jener, welche er seiner Zeit mir gegenüber geführt hat.
Nachdem er früher die bestimmte Erklärung abgegeben hatte, die fürstlich rumä-
nische Regierung würde nie einen Schritt in dieser Frage machen, ohne vorher hierzu von
der k. u. k. Regierung förmlich autorisirt zu werden, stellte nunmehr H. Bratiano diese Sache
in einem andern Lichte dar und hob hervor, daß, da es nun ein Mal doch dazu kommen
werde und die Politik eines Königreichs Rumänien genau dieselbe sein würde als die des
Fürstenthums Rumänien, Österreich-Ungarn in seinem eigenen Intereße besser thun würde,
der natürlichen Folge der erlangten Unabhängigkeit nicht zu widerstreben und sich der
angestrebten Lösung gegenüber entgegenkommend zu zeigen.
Absorbirende Tendenzen3 könnten nur unter der Voraussetzung verfolgt werden,
daß die Zerstückelung des Kaiserstaates mit in das Bereich der Combinationen gezogen
würde, und keinem rumänischen Staatsmanne würde es heute beifallen, eine derartige
Eventualität herbeizuwünschen.
551
Dieß ist nach den Mittheilungen meines deutschen Collegen der Sinn der Ausla-
ßungen des Hrn. Bratiano.
Sollte derselbe sich auch mir gegenüber in gleicher Weise äußern, so würde es mir
nicht schwer fallen, dem Hrn Minister zu beweisen, daß die über das k. u. k. Cabinet vorge-
brachten Klagen jeder thatsächlichen Begründung entbehren. Dem Grafen Wesdehlen habe
ich vorläufig folgendes bemerkt.
Wenn man vielleicht heute in Wien nicht ein unbegrenztes Vertrauen in die Aufrich-
tigkeit des Hrn. Bratiano und Boeresco setzt, so liege die Schuld nicht an der k. u. k.
Regierung. Um dieselbe für den Gedanken zu gewinnen, Rumänien in ein Königreich
umgewandelt zu sehen, sei es vor allen Dingen erforderlich, daß die äußere Politik dieses
Landes eine Vertrauen erweckende sei. Es scheine mir somit ganz allein von der rumä-
nischen Regierung abzuhängen, der k. u. k. Regierung jene Garantien zu bieten, welche es
letzterer gestatten würden, der Lösung dieser Frage näher zu treten. Was Rumänien viel
mehr Noth thue, als ein neuer Titel, sei eine loyale, offene, zweckbewußte Politik. Trotz
aller staats- und völkerrechtlicher Veränderungen sei die rumänische Diplomatie noch nicht
ihren Traditionen untreu geworden, welche ihr den Ruf der Unverläßlichkeit und Doppel-
züngigkeit eingetragen hätten.
Graf Wesdehlen stimmte hierin mit mir überein und sprach schließlich die Ansicht
aus, daß die Verstimmung des Hrn. Bratiano wol zum großen Theile auf den Umstand zurück-
zuführen sei, daß ihn das politische Programm des Hn. Majoresco 4 sowie die günstige
Beurtheilung, welche dasselbe in der Wiener Preße erfahren habe, sehr unangenehm berühre.
Nachdem es sehr wahrscheinlich ist, daß Hr Bratiano auf das in Rede stehende
Gesprächs-Thema meinem deutschen Collegen gegenüber abermals zurückkommen wird
und die Absicht, das Berliner Cabinet zu bewegen, in der Königs-Titelfrage auf die k. u. k.
Regierung einzuwirken, nicht schwer zu errathen ist, so hielt ich es für angezeigt, dem
Grafen Wesdehlen einige Bruchstücke aus der Depesche vom 7. Juli 18775 vorzulesen, um
ihn dadurch in die Lage zu setzen, die darin enthaltenen Argumente zu verwerthen.
Hoyos

1
1847 gegründete Wiener Tageszeitung. Eine Zeit war sie die Amtszeitung des Ministeriums des Äußern.
2
Für Fürst Carol I.
3
Verweis auf die rumänische Nationalbewegung in Siebenbürgen und der Bukowina.
4
Verweis auf Titu Maiorescus Artikel Zur politischen Lage Rumäniens in der „Deutschen Revue”
(VI. Jahrgang, Heft 1, Januar 1881). Der Autor trat für ein Bündnis mit Deutschland und Österreich-Ungarn
ein. Eine Übersetzung erschien in Rumänien in den Zeitungen „Timpul” und „Românul”.
5
Nicht ermittelt.
București, 1 februarie 1881. Nr. 10A–B/Polit. Hoyos către Haymerle
Preanobile Baron!
Dacă la ultima mea întrevedere cu domnul Brătianu am simţit că acesta ne este mai
puţin favorabil, se pare că această dispoziţie s-a manifestat şi mai pregnant într-o discuţie
pe care președintele de Consiliu a avut-o acum câteva zile cu colegul meu german.
552
Domnul Brătianu a formulat, în primul rând, un reproş la adresa guvernului i. și r.,

în sensul că îi îngreunează misiunea de a trezi aici în ţară simpatii pentru Austro-Ungaria,
sau de a le consolida pe cele existente, prin faptul că pretinde României imposibilul. După
această aluzie la anteproiect, premierul a început să se plângă de presa vieneză, care ar
dăuna și ea destul.
La precizarea Contelui Wesdehlen că, într-adevăr, din când în când, vechea presă
publică despre România articole care, după părerea sa, nu reflectă corect realitatea şi sunt
lipsite de tact, domnul Brătianu a răspuns că el se referă în primul rând la presa oficioasă,
mai cu seamă la „Fremdenblatt”1, considerat organ al Ministerului Afacerilor Străine.
Președintele de Consiliu a criticat, în acelaşi mod, atitudinea de respingere pe care
cabinetul i. și r. a adoptat-o în chestiunea titlului regal2, iar, în această privinţă, limbajul său
de acum se deosebeşte de acela pe care l-a avut faţă de mine la vremea respectivă.
După ce, anterior, el declarase ferm că guvernul princiar nu va face niciodată vreun
demers în acest sens, fără să fie autorizat formal în prealabil de către guvernul i. și r., acum
domnul Brătianu pune chestiunea într-o cu totul altă lumină şi subliniază că, odată şi odată,
se va ajunge totuşi aici şi că politica unui regat al României va fi exact aceeaşi precum cea
a principatului României, iar Austro-Ungaria ar face mai bine, în interesul ei, să nu se mai
opună urmării fireşti a obţinerii independenţei şi să se arate binevoitoare acestei soluţii spre
care năzuieşte România.
Strategiile de alipire3 nu pot fi urmărite decât în condiţiile în care dezmembrarea
imperiului ar intra în domeniul aranjamentelor internaționale, iar niciunui om de stat român
nu i-ar veni astăzi în minte să-şi dorească o asemenea eventualitate.
Din comunicările colegului meu german acesta este sensul declaraţiilor domnului
Brătianu.
Dacă acesta din urmă s-ar exprima şi faţă de mine în acelaşi mod, nu mi-ar fi greu
să-i dovedesc că acuzele aduse cabinetului i. și r. sunt lipsite de orice temei. Contelui
Wesdehlen i-am precizat deocamdată următoarele.
Dacă se prea poate ca astăzi la Viena să nu existe o încredere nemărginită în
sinceritatea domnilor Brătianu şi Boerescu, vina nu este a guvernului i. și r. Pentru ca acesta
din urmă să fie câştigat pentru ideea de a vedea România transformată într-un regat, este
necesar, înainte de toate, ca politica externă a acestei ţări să trezească încredere. Mi se pare
că depinde numai de guvernul român ca să ofere guvernului i. și r. acele garanţii care ar
permite acestuia din urmă să se apropie de soluţionarea acestei probleme. Lucrul de care
România are mai multă nevoie decât de un nou titlu este o politică loială, deschisă,
conştientă de scopul ei. În pofida tuturor schimbărilor în domeniul organizării de stat și al
statutului internațional, diplomaţia românească nu s-a debarasat încă de tradiţiile ei, care
i-au adus faima de a fi nestatornică şi duplicitară.
Contele Wesdehlen a fost aici întru totul de acord cu mine şi, în final, şi-a exprimat
părerea că supărarea domnului Brătianu provine în mare parte din faptul că programul
politic al domnului Maiorescu4, precum şi aprecierea favorabilă de care acesta s-a bucurat
în presa vieneză, l-au atins într-un mod neplăcut.
Pentru că este foarte probabil ca domnul Brătianu să revină la tema mai sus
discutată cu colegul meu german, iar intenţia de a determina cabinetul de la Berlin ca, în
chestiunea titlului regal, să exercite influență asupra guvernului i. și r. nu este greu de
ghicit, consider că este potrivit să-i citesc Contelui Wesdehlen câteva fragmente din depeşa
din 7 iulie 18775 şi să-i ofer posibilitatea de a se folosi de argumentele de acolo.
553

Hoyos

1
Cotidian vienez înființat în 1847. O perioadă a fost publicație oficială a Ministerului Afacerilor Străine.
2
Pentru principele Carol I.
3
Trimitere la mișcarea națională a românilor din Transilvania și Bucovina.
4
Referire la articolul lui Titu Maiorescu Zur politischen Lage Rumäniens (Despre situația politică a
României), apărut în „Deutsche Revue” (VI. Jahrgang, Heft 1, Januar 1881), în care autorul milita pentru o
alianță cu Germania și Austro-Ungaria. A fost tradus și publicat în România în „Timpul” și „Românul”.
5
Neidentificată.
143
Bukarest, am 16. Februar 1881. Nr. 14B/Polit., vertraulich. Hoyos an Haymerle
Im Nachhange zu meinem gehorsamsten Berichte vom 1. d. Mts Z.10, A. beehre ich
mich zu Eurer Excellenz Kenntniß zu bringen, daß Hr. Bratiano auch meinem englischen
Collegen von der ablehnenden Haltung gesprochen hat, welche das k. u. k. Cabinet in der
Königs-Titelfrage einnehme.
Wenn nun daraus neuerdings hervorgeht, daß der Minister-Präsident sich mit dieser
Frage wieder mehr beschäftigt, so scheint es doch nicht in seiner Absicht zu liegen,
dieselbe direct bei dem k. u. k. Cabinete zur Sprache zu bringen, da Hr. Bratiano mir gegen-
über nichts davon verlauten ließ. Es ist vielmehr anzunehmen, daß er es gerne sehen würde,
wenn die k. u. k. Regierung in dieser Sache selbst die Initiative ergreifen würde.
Welche Motive Hrn. Bratiano leiten, um die erwähnte Angelegenheit gerade jetzt
wieder in den Vordergrund zu stellen, vermag ich nicht mit Gewißheit anzugeben.
Unter den Hypothesen, welche eine gewiße Wahrscheinlichkeit für sich haben,
könnte angeführt werden, daß der Minister sich vielleicht der Erwartung hingibt, für seine
eventuelle Nachgiebigkeit in der Donaufrage von dem Wiener Cabinete die Zusicherung
zu erhalten, daß es sich mit der Erhebung Rumänien’s zum Königreiche einverstanden
erklären würde.
Es ist jedoch möglich, daß Hr. Bratiano die Königskrone gewißer Maßen als
Complement der geregelten Thronfolge ansieht und nur aus diesem Grunde jetzt darauf
zurückkommt.
Wenn diese letztere Vermuthung richtig ist, so könnte wol auch die Erwägung bei
dem Minister-Präsidenten mit in die Wagschale fallen, daß er den Fürsten Carl, wenn er
ihm zu der Königs-Würde verhelfe, noch enger an sich ketten und es seinem Souverän
erschweren würde, die liberale Parthei je fallen zu laßen.
Ich erlaube mir hier noch der Annahme zu erwähnen, daß der Rückhalt, welchen
Hr. Balatschano beim Fürsten besitzt, auf die dem Letzteren beigebrachte Überzeugung
zurückzuführen wäre, daß er besser als jeder Andere das Wiener Cabinet zu Gunsten der
Königs-Titelfrage zu beeinflußen in der Lage sei.
554
Ob diese letztere Aufstellung richtig ist, muß ich meinem Gewährsmann überlaßen.
Hoyos
București, 16 februarie 1881. Nr. 14B/Polit., confidențial. Hoyos către Haymerle

Preanobile Baron!
În completarea raportului meu din ziua de 1 a acestei luni, am onoarea să aduc la cunoș-
tința Excelenței Voastre faptul că domnul Brătianu a vorbit și cu colegul meu englez despre
atitudinea de respingere pe care guvernul i. și r. ar fi adoptat-o în chestiunea titulaturii de rege.
Dacă de aici rezultă că președintele de Consiliu se ocupă, din nou, tot mai mult cu
această chestiune, se pare că el nu intenționează să o discute direct cu cabinetul i. și r.,
deoarece domnul Brătianu nu a vorbit cu mine nimic în acest sens. Este mai curând de
presupus că i-ar plăcea să vadă cum guvernul i. și r. ia el însuși inițiativa în această dispută.
Nu aș putea spune cu certitudine ce motive l-au determinat pe domnul Brătianu să
treacă din nou în prim-plan chestiunea menționată.
Printre ipotezele care prezintă o anumită șansă de a fi confirmate, ar putea fi
menționat faptul că este posibil că ministrul așteaptă ca, pentru o eventuală cedare a sa în
chestiunea Dunării, să primească de la cabinetul de la Viena asigurarea că acesta se va
declara de acord cu ridicarea României la rangul de regat.
Este, totuși, posibil ca domnul Brătianu să considere oferirea coroanei de rege ca
fiind o continuare firească a reglementării definitive a chestiunii privind succesiunea la
Tron și doar din acest motiv revine acum la ea.
Dacă această ultimă presupunere este corectă, atunci este posibil, la fel de bine, ca
președintele de Consiliu să fi luat în calcul posibilitatea că, dacă îl va ajuta pe Principele
Carol să obțină titlul de rege, atunci îl va putea lega mai mult de el, făcându-i suveranului
său dificilă decizia a lăsă partidul liberal să cadă.
Îmi permit aici să menționez faptul că sprijinul pe care domnul Bălăceanu îl are de
la principe se bazează pe convingerea celui din urmă că acesta este mai bine decât oricine
în măsură să influențeze cabinetul de la Viena în favoarea adoptării titlului de rege.
Dacă această din urmă presupunere este corectă, trebuie să-i dau dreptate persoanei
mele de încredere.
Hoyos
144
Bukarest, am 16. Februar 1881. Nr. 14D/Polit. Hoyos an Haymerle
Durch die mit hohem Erlaß vom 31. v. Mts. 971/6 mir gütigst mitgetheilte Abschrift
des Berichtes des Freiherrn v. Calice vom 11. Januar N°3, D. 1 sowie durch die schon früher
555
herabgelangte Copie eines Berichtes des H. von Montlong2 habe ich Einsicht von den
Bestrebungen bekommen, welche rumänischerseits gemacht werden, um die in Epirus,
Thessalien und Macedonien zerstreuten Kutzo-Walachen der Jurisdiktion des griechischen
Patriarchates in Constantinopel zu entziehen um sie zu diesem Ende für die röm. katho-
lische Kirche zu gewinnen.
Eine vorsichtige Berührung dieses Gegenstandes Hrn. Boeresco gegenüber hatte die
Antwort zur Folge, daß die fürstliche Regierung hierüber in keiner Weise mit der
päpstlichen Curie verhandle, wie dieß auch schon aus dem Umstande hervorgehe, daß nicht
H. Cretzulescu, sondern Legationssekretär Obedenaru3 als Unterhändler bezeichnet werde.
Was Letzterer nun in seinem eigenen Namen thue oder unterlasse könne das
Bukarester Kabinet nicht tangiren und sei es dem Minister bekannt, daß H. Obedenaru
allerdings viel, um nicht zu sagen zu viel, spreche.
Wiewol diese Erwiderungen mir nicht sehr concluent dünkten, wollte ich doch nicht
weiter in Hrn. Boeresco dringen und begnügte mich demnach mit der erhaltenen Erklärung,
durch welche, wie übrigens vorauszusehen war, der Minister jede Einmischung der Regie-
rung in diese Angelegenheit in Abrede stellte.
Eine Unterredung, die ich vor einigen Tagen mit dem hierortigen katholischen
Bischof hatte, bestätigte die Annahme, daß es sich im vorliegenden Falle, wie die fürstliche
Regierung sich auch zu demselben verhalten mag, um nichts Anderes als eine zu Gunsten
der nationalen Bestrebungen Rumäniens in Szene gesetzte Intrigue handelt, welcher die
angeblichen Wünsche der Kutzo-Walachen, sich mit Rom zu vereinigen, als Deckmantel
dienen sollen.
Mgr. Paoli erzählte mir, daß H. Obedenaru ihn schon vor mehreren Jahren in Rom
für seine Pläne gewinnen wollte und er demselben damals die Unausführbarkeit der gemach-
ten Vorschläge vor Augen gehalten habe. Damals wollte der genannte Legations-Sekretär
es dahin bringen, daß die Propaganda4 verkleidete katholische Priester nach den genannten
Provinzen entsende, damit dieselben als Lehrer rumänische Schulen eröffnen. Mit der Zeit
hätten sie dann ihre priesterliche Eigenschaft hervorkehren sowie die einzelnen Gemeinden
vermögen können, die orthodoxen Popen zu vertreiben und sich an ihre Stelle zu setzen.
Mgr. Paoli ist nach seinen eigenen langjährigen Erfahrungen, die er in Bulgarien
gemacht hat, der festen Überzeugung, daß eine religiöse Bewegung zu Gunsten der Wieder-
vereinigung mit Rom in den mehrerwähnten türkischen Provinzen thatsächlich nicht bestehe
und daß selbst mit Unterschriften bedeckten Adreßen nicht als Ernst zu nehmen wären.
Vertraulich setze er hinzu, daß er es nur bedauern könnte, wenn die päpstliche Curie
sich täuschen ließe und zu einer rein politischen Intrigue die Hand bieten würde, welche die
türkische Regierung mit Mißtrauen erfüllen und die katholische Sache schädigen könnte.
Hoyos

1
Von der österreichisch-ungarischen Botschaft im Osmanischen Reich.
2
Vom österreichisch-ungarischen Konsulat in Russe.
3
Zu der Zeit Legationssekretär in Rom.
4
De Propaganda Fide.
556
București, 16 februarie 1881. Nr. 14D/Polit. Hoyos către Haymerle

Preanobile Baron!
Din copia raportului Baronului von Calice din 11 ianuarie nr. 3D1, comunicat mie
prin înalta dispoziție din data 31 a lunii trecute nr. 971/6, precum şi din copia unui raport al
domnului von Montlong2, care mi-a parvenit mai devreme, am putut să-mi formez o opinie
privind activitățile părții române în Epir, Tesalia şi Macedonia, cu scopul de a-i scoate pe
cuţo-vlahii răspândiţi acolo de sub jurisdicţia patriarhului grec de la Constantinopol şi
pentru a-i câştiga în acest scop pentru biserica romano-catolică.
Aducerea prundentă în discuție faţă de domnul Boerescu a acestei chestiuni a avut
drept urmare răspunsul că, în privinţa aceasta, guvernul princiar nu negociază în niciun fel
cu Curia Papală, aşa cum rezultă şi din faptul că nu domnul Cretzulescu, ci secretarul de
legaţie Obedenaru3 a fost desemnat ca negociator.
Cabinetul de la București nu are cum să influențeze acțiunile întreprinse în nume
propriu de către ultimul, știut fiind faptul că domnul Obedenaru ar vorbi, fără îndoială,
mult, ca să nu spun prea mult.
Cu toate că aceste răspunsuri nu mi s-au părut foarte concludente, nu am vrut să
insist mai mult pe lângă domnul Boerescu şi m-am mulţumit, aşadar, cu explicaţia primită,
prin care, aşa cum de altfel era de prevăzut, ministrul neagă orice implicare a guvernului în
această chestiune.
O discuţie, pe care am avut-o acum câteva zile cu episcopul catolic de aici, a confirmat
presupunerea că, în cazul de faţă, având în vedere atitudinea guvernului princiar, nu este vorba
de altceva decât de o intrigă pusă în scenă în favoarea aspiraţiilor naţionale ale României, căreia
îi serveşte drept acoperire pretinsa dorinţă de a-i uni pe cuţo-vlahi cu Roma.
Monseniorul Paoli mi-a relatat că, acum câțiva ani, la Roma, domnul Obedenaru ar
fi intenționat să-l câștige pentru planurile sale, iar el i-ar fi spus acestuia atunci că propu-
nerile făcute sunt de nerealizat. La acea vreme, amintitul secretar de legație ar fi dorit să
convingă Propaganda4 să trimită preoți catolici în provinciile amintite, pentru ca aceștia
să inaugureze, în calitate de învățători, școli românești. Cu timpul, aceștia și-ar fi etalat și
calitățile de păstori și ar fi convins comunitățile locale să-i alunge pe preoții ortodocși,
instalându-i în locul acestora.
Monseniorul Paoli, după experienţa sa îndelungată pe care a acumulat-o în Bulgaria,
are convingerea fermă că, în provinciile amintite, nu ar exista nicio mişcare religioasă în
favoarea reunirii cu Roma şi că petiţiile confirmate prin semnături nu ar fi de luat în serios.
În mod confidenţial, el a mai adăugat că nu ar putea decât să regrete dacă Curia
Papală s-ar lăsa dusă în eroare şi ar cădea pradă unei intrigi de natură exclusiv politică, ce
ar putea să provoace suspiciuni din partea guvernului turc şi ar putea prejudicia cauza
catolicismului.
Hoyos
1
De la ambasada Austro-Ungariei în Imperiul Otoman.
2
De la consulatul Austro-Ungariei din Rusciuc.
3
La vremea respectivă secretar de legație la Roma.
4
De Propaganda Fide.
557
145
Bukarest, am 23. Februar 1881. Nr. 19A–D/Polit., vertraulich. Hoyos an Haymerle

Es wird hier seit einiger Zeit das Gerücht colportirt, die Regierung hege den
Wunsch, sich durch conservative Elemente zu verstärken. Mit demselben wird die Absicht
in Verbindung gebracht, die Proclamirung des Königreiches vorzubereiten und die Erklä-
rung beigefügt, Fürst Carl wolle die Erlangung der Königskrone nicht der ausschließlichen
Mit-Hülfe der Liberalen verdanken, sondern bei Erreichung dieses Zieles sich auf ein Minis-
terium stürzen können, in welchem die zwei Haupt-Partheien des Landes vertreten sind.
Ich glaube, in der Lage zu sein, Eurer Excellenz über den Sachverhalt, welchem das
ersterwähnte Gerücht seine Entstehung verdankt, genaue Daten liefern zu können, und
werde mir erlauben, an anderer Stelle auf die damit in Zusammenhang gebrachte Lösung
der Titelfrage zurückzukommen.
Es ist vollkommen richtig, daß Hr Bratiano mit Hrn Carp, welcher zu den hervor-
ragendsten Mitgliedern der conservativen Parthei und jedenfalls zu den politisch ehrlichsten
zählt, in Verhandlung getreten ist.
Der Minister-Präsident gestand die Schwierigkeit der Lage zu, in welcher er sich
seiner eigenen Parthei gegenüber befinde, und machte kein Hehl daraus, daß unter den
gegenwärtigen Verhältnißen die Regierungs-Maschine keineswegs ihrer Aufgabe zu ent-
sprechen vermöge. Anfangs zielten die Bemühungen des Hn. Bratiano dahin ab, Hrn Carp
sowie den Einen oder den Anderen der Conservativen zu sich hinüberzuziehen und zum
Eintritt ins Ministerium zu vermögen.
H. Carp lehnte jede Besprechung auf diesem terrain ab und erklärte, daß er und
seine Gesinnungsgenossen nur mit Zustimmung ihrer eigenen Parthei und als Mitglieder
derselben in das Cabinet treten würden, daß somit auf die Anstrebung einer fusion der
beiden sich entgegenstehenden Partheien vor Allem das Augenmerk gerichtet werden müßte.
Ehe er aber die Rolle des Vermittlers übernehme, sei es nothwendig, daß er sich über die
Ansichten u. Wünsche des Fürsten genau unterrichte.
Vor mehr als einem Jahr hatte mir H. Carp auf meine Bemerkung, ob denn eine
Annäherung zwischen ihm und Hrn Bratiano nicht denkbar sei, erwidert, dieselbe könne nur
dann stattfinden, wenn er die feste Überzeugung gewonnen haben werde, daß der Minister-
Präsident eine durch und durch Österreich freundliche Politik zu befolgen entschloßen sei.
Derselbe Gedanke schwebte Hrn Carp vor, als er sich eine Unterredung mit dem
Fürsten Carl erbat. Dieselbe währte über drei Stunden und hat der genannte Deputirte aus
den Worten seines Souveräns den bestimmten Eindruck empfangen, daß Fürst Carl von der
Nothwendigkeit eines Zusammengehens mit der deutschen und österreichisch-ungarischen
Regierung durchdrungen ist.
Die weiteren Besprechungen des Hrn Carp mit Hrn Bratiano laßen sich dahin
resümiren, daß die Conservativen von jeden reactionären Velleitäten absehen wollen, daß
aber anderer Seits die Liberalen sich mit dem Erreichten zu begnügen hätten und auf der
betretenen Bahn nicht weiter fortschreiten dürften. Außerdem würden die Conservativen
die Annahme einer Reihe von Reformen, die jedoch, wie ich glaube, nicht politischer Natur
sind, zur Bedingung machen.
Die neu zu gründende Parthei könnte selbstverständlich nur aus den gemäßigteren
Elementen der Liberalen und Conservativen zusammengesetzt sein und müßten die extreme
Rechte und Linke davon ausgeschloßen bleiben.
558
Von seinem unbequem stellenhungrigen Anhange befreit und durch den maßge-
bendsten Theil der Conservativen gestärkt, könnte Hr Bratiano eine consequente energische
Politik einschlagen und brauchte vor einer Kammer-Auflösung nicht zurückzuschrecken.
Die Realisirung dieses Planes würde sicherlich dem Lande nur Vortheil bringen.
Aber auch von dem Standpunkte unserer Intereßen wäre die Bildung einer regierungsfähigen
Mittel-Parthei herbeizuwünschen, da sie zu der Hoffnung berechtigen würde, endlich ein
Mal in Rumänien einen wirklich verläßlichen Nachbar zu besitzen.
Bis jetzt hat leider die ganze combination noch keine feste Basis und scheint mir die
Durchführung derselben mit so großen Schwierigkeiten verbunden, daß es für Jeden, der
die hiesigen Verhältniße kennt, fraglich ist, ob sie überhaupt zu überwinden sind.
Ein großer Stein des Anstoßes dürfte Hr. Rosetti sein, der als eigentliche Seele der
rothen Parthei1 einen überwiegenden Einfluß auf das Verhalten seiner Partheigenoßen zu
nehmen in der Lage ist. Wird er von den Conservativen mit in den Kauf genommen werden
und. wenn nicht, würde Hr. Bratiano nicht viel von seinem prestige einbüßen?
Leichter würde sich die Ausscheidung der äußersten Rechten vollziehen, da die
Fraction G. Sturdza ihre Rolle ausgespielt hat und z. B. von General Floresco schon wegen
der feindseligen Haltung, welche er dem Fürsten gegenüber beobachtet, sowie durch seine
ausgesprochen rußischen Sympathien abgesehen werden müßte. Dagegen verfügt die
„jeune droite” über Männer wie Carp, Majoresco, Georges Cantacuzène, die, wenn ins Minis-
terium berufen, das Vertrauen in die ehrlichen Absichten der rumänischen Regierung sowol
im Inlande als auch im Auslande erhöhen müßten.
Hoyos
1
Liberal.
București, 23 februarie 1881. Nr. 19A–D/Polit., confidențial. Hoyos către Haymerle

Preanobile Baron!
De mai multă vreme circulă pe aici zvonul că guvernul nutreşte dorinţa de a se
consolida prin cooptarea unor elemente conservatoare. Acest zvon este pus în legătură cu
intenţia de a pregăti proclamarea regatului şi este adăugată explicaţia că Principele Carol
vrea ca obţinerea coroanei de rege să nu se datoreze exclusiv contribuţiei liberalilor, ci
atingerea acestui ţel să se poată sprijini pe un guvern în care să fie reprezentate cele două
partide principale al ţării.
Consider că sunt în situația de a oferi Excelenţei Voastre date precise despre starea
de lucruri, căreia zvonul mai sus menţionat îşi datorează apariţia şi să-mi permit să revin, cu
altă ocazie, la contextul rezolvării chestiunii titlului.
Este, pe deplin, adevărat faptul că domnul Brătianu a intrat în negocieri cu domnul
Carp, unul dintre membrii marcanți ai partidului conservator, care se număra, în orice caz,
printre cei mai sinceri oameni politici.
Președintele de Consiliu a recunoscut gravitatea situaţiei în care se află în relația cu
propriul partid şi nu a ascuns faptul că, în actuala conjunctură, maşina guvernamentală nu
mai face faţă, în niciun caz, misiunii asumate. Mai întâi, strădaniile domnului Brătianu au
559
urmărit atragerea de partea sa a domnului Carp, precum şi a unuia sau altuia dintre
conservatori, pentru a-i determina să intre în guvern.
Domnul Carp a refuzat orice discuţie pe această temă şi a declarat că el şi tovarăşii
săi de idei nu ar intra în cabinet decât cu consimţământul propriului lor partid şi ca membri
ai acestuia, pentru ca astfel, înainte de toate, să fie în centrul atenţiei ideea unei fuziuni între
cele două partide opuse. Înainte însă de a-şi asuma rolul de intermediar, este necesar ca el
să fie informat, în detaliu, privitor la părerile şi dorinţele Principelui.
Cu mai mult de un an în urmă, la observația mea dacă nu ar fi de conceput o
apropiere între el şi domnul Brătianu, domnul Carp mi-a răspuns că aşa ceva ar putea avea
loc numai dacă el ar avea ferma convingere că președintele de Consiliu este hotărât să ducă
o politică favorabilă exclusiv Austriei.
Aceeaşi idee o avea domnul Carp şi când a cerut să aibă o întrevedere cu Principele
Carol. Aceasta a durat mai mult de trei ore şi, din cuvintele suveranului său, sus numitul
deputat a rămas cu impresia clară că Principele Carol este convins de necesitatea unei
conlucrări cu guvernele german şi austro-ungar.
Discuţiile care au urmat între domnul Carp și domnul Brătianu se pot rezuma la
ideea că liderii conservatori vor să se abțină de la orice ambiții politice extreme de dreapta,
dar, pe de altă parte, şi liberalii ar trebui să se mulţumească cu cele obţinute şi să nu mai
persevereze pe linia actuală. În plus, conservatorii ar pune condiţia acceptării unei serii de
reforme despre care, totuşi, cred că nu sunt de natură politică.
Partidul astfel întemeiat nu ar putea să fie constituit, fireşte, decât din elementele
moderate ale liberalilor şi conservatorilor, iar extremele de dreapta şi de stânga să fie excluse.
Eliberat de adepţii săi înfometaţi de funcţii şi consolidat cu partea moderată a
conservatorilor, domnul Brătianu ar putea să adopte o politică consecventă şi energică şi nu
s-ar speria de o dizolvare a Camerelor.
Realizarea acestui plan ar aduce ţării categoric doar avantaje. Dar, şi din punctul de
vedere al intereselor noastre, constituirea unui partid de centru, capabil de guvernare, ar fi
de dorit, deoarece ar îndreptăţi speranţa de a avea, în fine, în România un vecin într-adevăr
de încredere.
Din păcate, până acum, tot acest posibil aranjament nu are nicio bază solidă şi cred
că realizarea lui este legată de dificultăţi atât de mari încât oricine cunoaşte conjunctura de
aici știe cât de problematic este ca acestea să poată fi, în genere, depăşite.
O mare piatră de încercare ar fi domnul Rosetti, care, fiind adevăratul suflet al
partidului roşu1, este în stare să exercite o influenţă copleşitoare asupra atitudinii tovarăşilor
săi de partid. Ar fi acceptat el de conservatori şi dacă nu, atunci domnul Brătianu nu ar
pierde enorm din prestigiul său?
Mai uşor s-ar realiza despărţirea de dreapta extremă, deoarece facţiunea lui G. Sturdza
şi-a încheiat rolul, iar de generalul Florescu, de pildă, trebuie să se facă abstracţie, din cauza
atitudinii sale ostile faţă de principe precum şi a simpatiilor sale ruseşti evidente. Dimpo-
trivă, „la jeune droite” dispune de oameni precum Carp, Maiorescu, George Cantacuzino,
care, cooptaţi în minister, ar creşte încrederea în intenţiile sincere ale guvernului român,
atât în ţară cât şi în străinătate.
Hoyos
1
Liberal.
560
146
Bukarest, am 23. Februar 1881. Nr. 19B/Polit., vertraulich. Hoyos an Haymerle
Im Verfolge meines gehorsamsten Berichtes litt. A.1 beehre ich mich, auf den in
letzterer Zeit wieder mehr zu Tage tretenden Wunsch der fürstlichen Regierung zurückzu-
kommen, die Königs-Titelfrage ihrer Lösung näher zu bringen.
Ich muß wiederholen, daß mir weder von Hn Bratiano noch von Hn Boeresco in
dieser Hinsicht eine Anspielung gemacht wurde, daß sich somit meine Beurtheilung der
Sachlage nur auf Mittheilungen gründet, die mir indirect zugekommen sind.
Ich glaube annehmen zu können, daß H. Bratiano in seinem Innern auf die baldige
Regelung dieser Frage viel weniger Gewicht legt als es den Anschein hat und daß er sich
nur deshalb mit derselben so lebhaft beschäftigt weil er weiß, wie sehr seinem Souverän die
Annahme des Königs-Titels am Herzen liegt.
Daß die stark entwickelte nationale Eitelkeit der gebildeteren Rumänen durch die
Umwandlung des Fürstenthums in ein Königreich sehr geschmeichelt würde, steht wol
außer Zweifel, nichtsdestoweniger kann nicht behauptet werden, daß der Wunsch darnach
ein sehr allgemeiner ist. Ich glaube selbst, daß der großen Maße ein derartiger Gedanke fern
steht und Viele den Unterschied zwischen „Herr” und „König” kaum aufzufaßen vermögen.
H. Bratiano konnte demnach auf die an ihn gerichtete Frage, ob denn Rumänien die
Annahme der königl. Würde von Seite des Fürsten wünsche, nur antworten, „tout le monde
s’y attend”. Er hütete sich zu sagen, „tout le monde le désire”.
Daß die fürstliche Regierung, wie es hier vielfach geglaubt wird, ohne vorherige
Verständigung mit dem k. u. k. Cabinete, ein fait accompli zu schaffen und z. B. am Jahres-
Tage der Unabhängigkeits-Erklärung, welche auf den 10. Mai fällt, die Proclamirung des
Königreiches beabsichtige, halte ich nicht für wahrscheinlich.
Ich bin vielmehr der Ansicht, daß die rumänische Regierung nach wie vor die Aus-
führung dieses Vorhabens von der Zustimmung der k. und k. Regierung abhängig machen
will und daß sie es am Liebsten sehen würde, wenn das Wiener Cabinet den Fürsten Carl
hierzu ermuthigen würde, sei es nun aus eigener Initiative, oder in Folge eines von Berlin
aus zu machenden Schrittes.
So viel ich in Erfahrung bringen konnte, scheint der Versuch, ein Fusions-Ministe-
rium zu Stande zu bringen, mit der Titelfrage in keinem directen Zusammenhange zu
stehen; wenigstens wurde letztere, wie mir bestimmt versichert wird, in den dießbe-
züglichen Unterredungen in keiner Weise erwähnt.
Dieß schließt indeß die Möglichkeit nicht aus, daß Fürst Carl den angestrebten
Ausgleich zwischen den Conservativen und Liberalen schon deshalb hierbeiwünscht weil
ihm derselbe in der angedeuteten Weise dienlich sein könnte.
Hoyos

1
23. Februar 1881.
561
București, 23 februarie 1881. Nr. 19B/Polit., confidențial. Hoyos către Haymerle

Preanobile Baron!
În continuarea raportului meu litt. A1, am onoarea să revin asupra dorinței guver-
nului princiar, care se manifestă tot mai mult în ultima vreme, de a se apropia de dezlegarea
chestiunii privitoare la titulatura regală.
Trebuie să repet că nu mi s-a făcut vreo aluzie în acest sens nici de către domnul
Brătianu, nici de către domnul Boerescu, așa încât îmi întemeiez aprecierile asupra situației
numai pe informații care mi-au parvenit indirect.
Cred că pot să presupun că domnul Brătianu, în forul său interior, pune mult mai
puțin preț pe rezolvarea rapidă a acestei chestiuni, decât lasă să se înțeleagă, și arată că este
implicat cu suflet doar pentru că știe cât de mult ține suveranul său să obțină titlul de rege.
Nu încape îndoială că trufia națională puternic dezvoltată a românilor cultivați ar fi
foarte măgulită prin transformarea principatului în regat, dar, cu toate acestea, nu se poate
afirma că există o dorință generală în acest sens. Cred chiar că masele largi sunt departe de o
asemenea idee și multă lume nu prea reușește să priceapă diferența dintre „domn” și „rege”.
Așadar, la întrebarea dacă România dorește ca Principele să accepte demnitatea de
rege, domnul Brătianu a spus doar atât: „tout le monde s’y attend”. El însă s-a ferit să zică:
„tout le monde le désire”.
Eu nu cred în posibilitatea, adusă în discuție de multă lume de aici, că guvernul princiar
intenționează să creeze un „fait accompli”, fără o înțelegere prealabilă cu cabinetul i. și r.,
proclamând regatul la aniversarea declarației de independență, care va fi pe data de10 mai.
Sunt mai curând de părere că guvernul român, la fel ca înainte, vrea ca realizarea
acestei intenții să depindă de consimțământul guvernului i. și r. și, cel mai mult, i-ar plăcea
dacă guvernul de la Viena l-ar încuraja pe Principele Carol în acest sens, fie din proprie
inițiativă, fie în urma unui îndemn primit de la Berlin.
Din câte am putut să aflu și așa cum am fost ferm asigurat, se pare că încercarea de
a forma un guvern de fuziune nu are legătură directă cu chestiunea titlului, cel puțin această
din urmă chestiune nu este deloc menționată în discuțiile pe tema fuziunii.
Acest lucru nu exclude însă posibilitatea ca Principele Carol să urmărească tocmai
din acest motiv un compromis între liberali și conservatori, fiindcă i se pare util, având în
vedere dorințele sale.
Hoyos
1
23 februarie 1881.
147
Bukarest, den 2. März 1881. Privatschreiben. Hoyos an Haymerle
Die Proclamirung des Königreiches wird sowol von der Presse als auch im Publikum so
apodictisch als eine festbeschlossene Sache hingestellt, daß es mir schwer werden dürfte, diese
Gerüchte den rumänischen Staatsmännern gegenüber vollkommen zu ignoriren.
562
Sollte die Berührung dieses Themas unvermeidlich werden, so werde ich mich
jedoch darauf beschränken, die Überzeugung auszusprechen, daß die fürstliche Regierung
in dieser Hinsicht keinen Schritt thun werde, ohne vorher, gemäß der wiederholt gegebenen
Versicherungen, ein Einvernehmen mit den Mächten und insbesondere mit dem Nach-
barstaate erzielt zu haben.
Graf Tornielli befrug mich gestern, was ich von den erwähnten Gerüchten halte, und
fügte bei, daß er aus zwei Gründen ist vermeide, sich bei den rumänischen Ministern
Aufklärung hierüber zu holen; denn Erstens wiße er sehr wol, daß seine Regierung sich
keinen Augenblick besinnen werde, um das Königreich anzuerkennen, und Zweitens
wolle er sich nicht den Anschein geben, die hiesige Regierung in ihren Bestrebungen zu
unterstützen.
Nachdem von Seite Englands und wahrscheinlich auch von Seite Frankreichs nicht
die geringste Schwierigkeit zu erwarten steht, so würde es sich lediglich um unsere
Zustimmung sowie um jene Deutschlands und Rußlands handeln.
Ich kann nur wiederholen, daß meiner unvorgreiflichen Ansicht nach die Entschei-
dung in Berlin liegt, indem einer Seits Fürst Carl in der Titelfrage nichts unternehmen wird,
was nicht von der deutschen Regierung gutgeheißen würde, und derselbe anderer Seits
weiß, daß eine Einflußnahme auf Österreich-Ungarn nur im Wege der deutschen Regierung
erfolgen könnte.
Ob die Vermuthung richtig ist, daß Hof-Marschall Vacaresco anläßlich seiner
Anwesenheit in Berlin das terrain am dortigen Hofe zu sondiren habe, vermag ich jedoch
nicht anzugeben.
Die Hrn Bratiano und Boeresco sind der ewigen Drohungen Hrn Cogalniceano’s,
seine Demission zu begehren, müde geworden und wurde demselben sein Abberufungs-
schreiben mit der Bemerkung übersendet, daß es ihm überlaßen bleibe, selbst den Zeitpunkt
zu bestimmen, an welchem er dasselbe überreichen wolle.
Der Minister des Äußern meint jedoch, daß Hr Cogalniceano von dieser Facultät
nicht sobald Gebrauch machen werde und er durch diese deutliche Beantwortung seiner
fortwährenden Behelligungen um Gehalts-Erhöhungen etc. sehr enttäuscht sein dürfte.
Hr Ducros-Aubert1 hat die französische Regierung von der sonderbaren Stellung, in
welcher sich der rumänische Gesandte seiner eigenen Regierung gegenüber befindet,
bereits in Kenntniß gesetzt und ist nicht anzunehmen, daß Hrn. Cogalniceano’s politischer
Thätigkeit fortan ein großes Gewicht beigelegt werden wird.
Hoyos
1
Aubert Ducros, französischer Gesandter in Bukarest.
București, 2 martie 1881. Scrisoare particulară. Hoyos către Haymerle

Preanobile Baron!
Proclamarea regatului este prezentată atât de presă cât și de public drept ceva
apodictic, o chestiune hotărâtă, încât îmi vine greu să ignor aceste zvonuri în discuțiile cu
oamenii de stat români.
563
Chiar dacă abordarea acestei teme a devenit ceva inevitabil, eu mă voi limita totuși
la a-mi exprima convingerea că guvernul princiar nu va face niciun pas în această direcție,
fără să fi obținut, în prealabil, o înțelegere cu Puterile, conform asigurărilor pe care le-a dat
de mai multe ori, mai ales statului vecin.
Contele Tornielli m-a întrebat ieri ce cred despre zvonurile menționate și a adăugat
că el evită să ceară explicații miniștrilor români din două motive: primul pentru că știe prea
bine că guvernul său nu s-ar gândi nicio clipă să recunoască regatul și, în al doilea rând,
pentru că nu vrea să dea impresia că ar sprijini guvernul de aici în strădaniile sale.
Deoarece nici din partea Angliei și, probabil, că nici din partea Franței nu este de
așteptat nici cea mai mică dificultate, ar fi vorba doar de consimțământul nostru, precum și
de cel al Germaniei și al Rusiei.
Nu pot decât să repet că, după umila mea părere, decizia se află în mâinile
Berlinului, în sensul că, pe de o parte, Principele Carol nu va întreprinde nimic ce nu ar fi
aprobat de guvernul german și, pe de altă parte, știe că o influențare a Austro-Ungariei nu
se poate realiza decât prin intermediul guvernului german.
Dacă este adevărată presupunerea că mareșalul Curții, Văcărescu, cu prilejul pre-
zenței sale la Berlin, ar fi sondat terenul la Curtea de acolo, nu pot să mă pronunț.
Domnii Brătianu și Boerescu au obosit de veșnicele amenințări cu demisia din
partea domnului Kogălniceanu și îi vor trimite scrisoarea de rechemare, cu precizarea că
lasă la latitudinea lui să decidă momentul în care dorește să și-o înainteze.
Ministrul Afacerilor Străine susține totuși că domnul Kogălniceanu nu va uza prea
repede de această concesie și ar putea fi foarte dezamăgit, având în vedere permanentele
sale solicitări de creștere a salariului etc.
Domnul Ducros Aubert1 a înștiințat deja guvernul francez despre situația specială în
care ministrul plenipotențiar român se află față de propriul său guvern și nu este de
presupus că, de acum înainte, pe activitatea politică a domnului Kogălniceanu se va mai
pune mare preț.
Hoyos

1
Aubert Ducros, ministru plenipotențiar al Franței la București.
148
Indem ich Euerer Excellenz für das gnädige Privatschreiben vom 3ten l. Mts meinen
verbindlichsten Dank auszusprechen mir erlaube, beehre ich mich im Nachstehenden einige
neue Daten über die Frage der Königswürde einzuberichten.
Gf. Wesdehlen theilte mir mit, daß er auch seine Anfrage, wie die kais. Regierung
über diese Sache denke, vom Gf. Styrum1 durch eine chiffrirte Depesche die Antwort bekam,
564
der Reichskanzler halte es in dem gegenwärtigen Augenblicke nicht für wünschenswerth,

daß Rumänien in dieser Hinsicht zu einer Entscheidung dränge, da voraussichtlich die
beiden Nachbar Mächte mit der Erhebung Rumänien’s zum Königreiche sich nicht einver-
standen erklären dürften. Gleichzeitig wurde jedoch meinem deutschen Kollegen anemp-
fohlen, diese Ansicht nicht zum Gegenstande einer Eröffnung zu machen.
Wie Euere Excellenz mir mitzutheilen die Güte hatten, ist die in Berlin gemachte
Voraussetzung, daß das Petersburger Cabinet sich gegen die Annahme der Königswürde
aussprechen würde, nicht begründet.
Es kommt mir von verläßlicher Seite zu, daß sowohl ein bisheriges Mitglied der
rußischen Gesandtschaft als auch Fst. Ouroussoff selbst die Andeutung fallen ließen, die
Anerkennung der angestrebten Würde werde von Seite Russland’s keinen Schwierigkeiten
begegnen, daß man jedoch nicht wünsche, von einem fait accompli überrascht zu werden,
und voraussetze, die fürstliche Regierung werde vorher in Petersburg anfragen.
Bei Untersuchung der Frage, welche Gegenleistung das k. und k. Cabinet für ein
eventuelles Entgegenkommen in der erwähnten Angelegenheit beanspruchen könnte, liegt
der Gedanke wohl sehr nahe, ob ein derartiges Compensationsobjekt nicht in der Donaufrage
zu finden wäre.
Eine Sondirung des terrains in dieser Richtung schien mir daher nützlich, voraus-
gesetzt, daß dies ohne jeglicher Compromittirung der k. und k. Regierung geschehen könne.
Ich sagte deshalb ganz gesprächsweise dem Gf. Wesdehlen, daß die Haltung der
fürstlichen Regierung in der Donaufrage mir um so unbegreiflicher erscheine, als sie doch
ein Interesse hätte, sich gerade jetzt der guten Dispositionen der k. und k. Regierung zu
versichern, und es keinenfalls die Lösung der Königsfrage erleichtert könne, wenn sie
unseren Wünschen widerstrebe.
Mein deutscher Kollege verstand den Wink und sprach sich in diesem Sinne Hrn.
Bratiano gegenüber aus.
Hr. Bratiano erwiederte ihm hierauf, daß man schon jetzt behaupte, er wolle sich die
Zustimmung Österreich-Ungarn’s zu der Königswürde durch Nachgiebigkeit in der
Donaufrage erkaufen.
Ob nun der Minister-Präsident durch diese Äußerung andeuten wollte, daß auf diesem
Wege Nichts zu erreichen wäre, möchte ich denn doch dahingestellt sein lassen. Jedenfalls
muß sich Hr. Bratiano denken, daß die Art und Weise, in welcher die Donaufrage gelöst
werden wird, nicht ohne Einfluß auf die Haltung sein könne, welche die k. und k. Regierung
in der Königs-Titelfrage einnehmen werde.
Wie dem auch sei, so habe ich doch in meiner letzten Unterredung mit dem Minister-
Präsidenten abermals zu konstatiren Gelegenheit gehabt, daß sich in letzter Zeit in seinen
Gesinnungen uns gegenüber eine Veränderung vollzogen hat.
Worin dieses offenbar zu Tage tretende Mißtrauen seinen Grund hat, ist mir, ich
muß es offen gestehen, noch nicht vollkommen klar. Sollte dasselbe auf eine vermeintliche
oder wirkliche Annäherung zwischen uns und Russland zurückzuführen sein?
Folgende Bemerkung des Hrn. Bratiano würde für die Richtigkeit dieser Hypothese
sprechen:
„Es giebt Leute,” sagte er mir, „welche meinen, daß Österreich-Ungarn und
Russland sich über kurz oder lang verständigen werden und daß der Preis dieser Verstän-
digung die Theilung Rumänien’s sein werde.”
Ferner: „Wir wissen recht gut, daß das Wohlwollen, welches uns die k. und k.
Regierung entgegenbringt, nur darin wurzelt, daß sie uns nicht zum Feinde haben möchte
wenn ein Conflict zwischen den beiden Nachbarstaaten ausbrechen sollte.”
565
Ich will die oben ausgesprochene Vermuthung keineswegs als unbedingt begründet
hinstellen, indeß scheint es mir wohl unbestreitbar, daß das hier so beliebte Schaukelsystem
einen Antagonismus zwischen uns und Russland voraussetzt. Sollten somit die rumä-
nischen Staatsmänner die Besorgniß hegen, daß derselbe nicht mehr oder doch nicht in
demselben Maaße besteht, so wäre es folgerichtig, wenn Enttäuschung und ein gewißes
Mißtrauen gegen beide Mächte Platz greifen würde.
Ich glaube mich nämlich nicht zu irren, wenn ich die Überzeugung ausspreche, daß
der heutigen Politik Rumänien’s Nichts gelegener wäre, als eine fortgesetzte Entfremdung
zwischen dem Wiener und dem Petersburger Cabinet.
Seit dem Berliner Congreße dem Einfluße der übrigen Mächte entzogen, glaubt die
rumänische Regierung ihren Vortheil darin zu finden, wenn sie dasselbe Spiel, welches sie
ehedem allen Großmächten gegenüber, und zwar nicht ohne Erfolg, in Anwendung brachte,
bei den nunmehr allein maaßgebenden Nachbarstaaten fortsetzt. Diese Tendenz zieht sich
wie ein Faden durch beinahe alle in den letzten Jahren behandelten Fragen, und wurde uns
bei jeder Gelegenheit das rußische Gespenst vor Augen geführt.
Noch unlängst sagte Hr. Bratiano dem Gf. Wesdehlen: „N’oubliez pas que la Russie
gagne tout ce que l’Autriche perd.”
Ohne gerade den Krieg zwischen uns und Russland herbeizuwünschen würde
Rumänien denselben nicht als ein Unglück betrachten, da es durch denselben in jedem Falle
zu einem Gebiets-Zuwachs zu kommen hofft.
Findet es Deutschland an unserer Seite, so wird Rumänien uns als den Stärkeren
betrachten und auf die Restitution Bessarabien’s und vielleicht auch auf Erlangung des öst-
lichen Theiles von Bulgarien zählend, gemeinsame Sache mit Österreich-Ungarn machen.
Im anderen Falle würde es sich an Russland anschließen, welches ihm ebenfalls zu
einem Gebiets-Zuwachse, der Rumänien vielleicht noch wünschenswerther wäre, verhelfen
müßte.
Dies dürften unmaßgeblichst ungefähr die Gedanken sein, welche den rumänischen
Staatsmännern vorschweben.
Hoyos
1
Friedrich Wilhelm Graf zu Limburg-Stirum, Staatssekretär im deutschen Auswärtigen Amt.

Preanobile Baron,
Exprimându-mi mulțumirile cele mai îndatoritoare Excelenței Voastre pentru
scrisoarea personală din ziua de 3 a lunii, am onoarea ca, în cele ce urmează, să vă raportez
câteva date noi despre chestiunea titulaturii regale.
Contele Wesdehlen mi-a comunicat că și el a întrebat cum vede guvernul imperial
această chestiune și a primit răspuns prin depeșă cifrată de la Contele Styrum1 că domnul
cancelar al Reich-ului consideră că, în momentul de față, nu este de dorit ca România să
facă presiuni pentru o decizie în această privință, deoarece este de presupus că cele două
Puteri vecine ar putea să nu se declare de acord cu ridicarea României la rangul de regat.
566
Dar, în același timp, colegului meu german i s-a recomandat, totuși, ca această părere să nu
formeze tema unei declarații.
Așa cum Excelența Voastră a avut bunăvoința să-mi comunice, presupunerea făcută
la Berlin că guvernul de la Petersburg s-ar putea pronunța împotriva acceptării titlului de
rege nu este întemeiată.
Dintr-o sursă de încredere, am aflat că atât un membru al legației ruse cât și Princi-
pele Urusov însuși au lansat speculația că recunoașterea demnității dorite nu se va lovi de
nicio dificultate din partea Rusiei, dar că, totuși, nu se dorește să fie luați prin surprindere
cu un „fait accompli” și se presupune că guvernul princiar va întreba mai întâi la Petersburg.
Privitor la contraserviciul pe care guvernul i. și r. ar putea să-l ceară pentru o
eventuală bunăvoință în chestiunea menționată, se desprinde foarte clar ideea dacă o
asemenea compensație nu ar fi de găsit în chestiunea Dunării.
Din acest motiv, mi se pare utilă o sondare a terenului în acest sens, cu condiția ca
acest lucru să se întâmple fără vreo compromitere a guvernului i. și r.
De aceea, i-am spus, prin viu grai, Contelui Wesdehlen că atitudinea guvernului
princiar în chestiunea Dunării mi se pare cu atât mai greu de înțeles cu cât el ar avea totuși
un interes să se asigure tocmai acum de dispoziția favorabilă a guvernului i. și r., iar solu-
ționarea chestiunii regalității nu ar fi facilitată, dacă el, guvernul princiar, se opune
dorințelor noastre.
Colegul meu german a înțeles aluzia și s-a exprimat față de domnul Brătianu în
acest sens.
Domnul Brătianu i-a răspuns că, de pe acum, se afirmă că el ar voi să cumpere
consimțământul Austro-Ungariei în chestiunea regatului prin cedări în problema Dunării.
Dacă prin această declarație președintele de Consiliu a vrut să sugereze că, în acest
mod, nu ar fi nimic de obținut, rămâne totuși de văzut. În orice caz, domnul Brătianu
trebuie să se gândească bine că modul în care se va soluționa chestiunea Dunării nu va
putea rămâne fără influență asupra atitudinii pe care guvernul i. și r. o va adopta în ches-
tiunea regatului.
Oricum ar fi, la ultima mea întrevedere cu președintele de Consiliu, am avut din nou
ocazia să constat că, în ultima vreme, s-a produs o schimbare în sentimentele sale față de noi.
Trebuie să recunosc deschis că încă nu-mi este pe deplin clar care ar fi motivul
acestei neîncrederi, care se manifestă fățiș. Ar putea fi această neîncredere atribuită unei
pretinse sau reale apropieri dintre noi și Rusia?
Precizarea următoare făcută de domnul Brătianu ar fi grăitoare pentru validarea
acestei ipoteze:
„Există oameni”, mi-a spus el, „care susțin că, mai devreme sau mai târziu, Austro-
Ungaria și Rusia se vor înțelege și că prețul acestei înțelegeri va fi împărțirea României”.
Apoi: „Știm prea bine că bunăvoința pe care ne-o arată guvernul i. și r. își are
originea în faptul că n-ar vrea să ne aibă drept dușmani când va izbucni un conflict între
cele două state vecine”.
Nu vreau, în niciun caz, să prezint presupunerea de mai sus ca un lucru neapărat
întemeiat, în schimb mi se pare incontestabil faptul că preferatul sistem al balansoarului
presupune aici un antagonism între noi și Rusia. Dacă, din acest motiv, oamenii de stat
români nutresc temerea că acesta nu mai există, sau nu mai există în aceeași măsură, atunci
ar fi de înțeles dezamăgirea și apariția unei anumite neîncrederi față de cele două Puteri.
De aceea, cred că nu greșesc dacă îmi exprim convingerea că nimic nu ar conveni
mai mult politicii de azi a României decât o permanentă tensiune între cabinetele de la
Viena și Petersburg.
567
Sustras influenței celorlalte Puteri, din momentul Congresului de la Berlin, guvernul

român crede că își va crea un avantaj dacă va continua să practice același joc pe care l-a
făcut cândva, nu fără succes, față de toate Puterile, acum însă doar față de singurii vecini cu
rol determinant. Această tendință trece ca un fir roșu prin aproape toate chestiunile abordate
în ultimii ani și cu fiecare prilej ni se agită în fața ochilor spectrul rusesc.
Nu demult domnul Brătianu a spus Contelui Wesdehlen: „N’oubliez pas que la
Russie gagne tout ce que l’Autriche perd”2.
Fără a dori să se ajungă la un război între noi și Rusia, România nu l-ar considera ca
pe un ghinion, deoarece prin așa ceva speră ca, oricare ar fi deznodământul, să obțină o
creștere teritorială.
Dacă Germania va fi de partea noastră, atunci România ne va considera mai tari și
va face cauză comună cu Austro-Ungaria, contând pe restituirea Basarabiei și, poate, și pe
obținerea părții de răsărit a Bulgariei.
În celălalt caz se va alătura Rusiei, care ar trebui să o ajute, de asemenea, la o creș-
tere teritorială care ar fi poate și mai de dorit.
Acestea ar putea fi, în linii mari și fără pretenții de exactitate, ideile pe care le au în
vedere oamenii de stat români.
Hoyos
1
Friedrich Wilhelm Graf zu Limburg-Stirum, secretar de stat la Ministerul Afacerilor Străine al
Germaniei.
2
„Nu uitați că Rusia câștigă tot ce pierde Austria”.
149
Bukarest, am 12. März 1881. Nr. 30/Polit. Hoyos an Haymerle

Monsieur le Baron,
Dans une conversation que j’ai eue ces jours-ci avec le Prince Ourousoff, mon
collègue de Russie me dit que Mr Bratiano lui avait parlé de la Royauté comme d’une
question dont la solution devait tôt ou tard s’imposer fatalement.
Le Ministre de Russie ajouta que, selon lui, le Gouvernement roumain était mal
inspiré en briguant un titre qui ne pouvait lui être d’aucune utilité et que les hommes d’État
de ce pays se trompaient s’ils croyaient que le fait seul de l’indépendance acquise donnait
au Souverain de la Roumanie le droit de prétendre à la Couronne Royale.
Mon interlocuteur exprima cependant l’opinion que, de toutes les Puissances,
l’Autriche-Hongrie semblait la moins disposée à se prêter à la réalisation d’un dessein que
le Prince Charles paraissait appeler de tous ses vœux.
Je répondis au Prince Ouroussoff que la question n’ayant pas été posée jusqu’ici, il
était prématuré de vouloir connaître dès à présent le parti que prendrait le Cabinet Il et Rl; si
toutefois les assurances qui lui étaient parvenues dans le temps avaient été sincères, mon
Gouvernement avait lieu de croire que la Roumanie n’était nullement dans l’intention de
568
trancher la question à elle seule et sans avoir obtenu préalablement le consentement des
Puissances.
Après avoir fait allusion au protocole d’Aix la Chapelle1, je dis à mon collègue que
si le Gouvernement roumain saisissait les Cabinets de cette affaire, il serait à désirer qu’ils
s’entendissent à ce sujet entre eux et ne procédassent pas isolément.
Le Prince Ouroussoff abonda dans mon sens et me dit que, même en faisant
abstraction de tout engagement pris, rien ne serait plus approprié à la circonstance que de
faire preuve de solidarité et de démontrer à la Roumanie, par une attitude identique, que
l’assentiment préalable des Grandes Puissances lui était nécessaire si elle ne voulait pas
s’exposer à voir le nouveau titre contesté par l’Europe.
Veuillez agréer, Monsieur le Baron, les hommages de mon profond respect.
Hoyos

1
Vom 15. November 1818, in dem Russland, Österreich, Preußen, Großbritannien und Frankreich über-
einstimmten, in den wichtigen Fragen der europäischen Politik solidarisch zu handeln. Durch die Teilnahme
an diesem Protokoll wurde Frankreich in das System des Mächtegleichgewichts miteinbezogen.
București, 12 martie 1881. Nr. 30/Polit. Hoyos către Haymerle

Preanobile Baron,
Într-o convorbire pe care am avut-o, zilele acestea, cu Principele Urusov, colegul
meu rus mi-a spus că domnul Brătianu i-a vorbit despre regalitate ca despre o chestiune, a
cărei soluție, mai devreme sau mai târziu, trebuie să se impună în mod fatal.
Ministrul Rusiei a adăugat că, după opinia sa, guvernul român este prost inspirat,
urmărind cu ardoare un titlu care nu poate să îi fie de absolut niciun folos și că oamenii de
stat ai acestei țări se înșală, gândindu-se că singurul fapt al obținerii independenței, i-ar da
suveranului României dreptul să pretindă la coroana regală.
Interlocutorul meu și-a exprimat, totuși, părerea că, dintre toate Puterile, Austro-
Ungaria pare cea mai puțin dispusă să sprijine îndeplinirea unui plan pe care Principele
Carol pare că îl vrea neapărat realizat.
I-am răspuns Principelui Urusov că, de vreme ce problema încă nu a fost pusă, este
prematur să se dorească a cunoaște, încă de pe acum, poziția pe care o va lua cabinetul
imperial și regal. Dacă, totuși, asigurările care au parvenit guvernului meu în trecut au fost
sincere, acesta are motive să creadă că România nu are deloc intenția de a tranșa chestiunea
de una singură și fără să fi obținut, în prealabil, consimțământul Puterilor.
După ce am făcut o aluzie la protocolul de la Aachen1, i-am spus colegului meu că,
dacă guvernul român s-ar adresa cabinetelor cu privire la această chestiune, ar fi de dorit ca
acestea să se înțeleagă între ele în această privință și să nu acționeze în mod separat.
Principele Urusov a fost de aceeași părere cu mine și mi-a spus că, chiar dacă s-ar
face abstracție de orice angajament luat, nimic nu ar fi mai potrivit în aceste circumstanțe
decât să se dea dovadă de solidaritate și să se demonstreze României, printr-o atitudine
identică, că țara avea nevoie de consimțământul prealabil al Marilor Puteri dacă nu voia să
se expună pericolului ca noul titlu să îi fie contestat de Europa.
569

Hoyos
1
Din 15 noiembrie 1818, prin care Rusia, Austria, Prusia, Anglia și Franța conveneau să acționeze
solidar în chestiuni importante de politică europeană. Prin semnarea acestui document, Franța a fost inclusă în
sistemul echilibrului european al Puterilor.
150
Aus meinem gehorsamsten Berichte vom 12. d. Mts N°30 werden Euere Excellenz
ersehen haben, daß Fst. Ouroussoff, wenigstens mir gegenüber, sich gegen die Erhebung
Rumänien’s zum Königreiche ausgesprochen hat, welche er als überflüßig und, wie Alles
Überflüßige, als schädlich bezeichnet, sowie einem einverständlichen Vorgehen der Mächte
in dieser Frage das Wort geredet hat. Daß jedoch Russland sich weigern würde, die Königs-
würde anzuerkennen, hat mein rußischer Kollege durch Nichts angedeutet.
Sollte ein Einvernehmen zum mindesten zwischen den drei Kaiserhöfen zu erreichen
sein, so würde dieß vielleicht den Vortheil bieten, die Lösung der Frage etwas hinaus-
schieben zu können, jedenfalls aber wäre es auf diese Weise möglich zu vermeiden, daß das
Petersburger Cabinet uns in der Anerkennung des Königreiches zuvorkomme.
Gf. Wesdehlen hat in den letzten Tagen die Mittheilung erhalten, daß die in Rede
stehende Angelegenheit bei Seiner Majestät zum Vortrage gelangte und daß der Kaiser der
Ansicht des Reichskanzlers beistimmte, die Lösung der Königs-Titelfrage mit Rücksicht
auf die geringe Geneigtheit, welche in dieser Hinsicht bei den beiden Nachbarstaaten voraus-
zusetzen sei, vorläufig als nicht opportun zu betrachten. Zu einem abmahnenden Schritte ist
jedoch mein deutscher Kollege nicht beauftragt.
Gf. Wesdehlen sagte mir auch, daß Kriegs-Minister H. Slaniceano, welcher jüngst
den Berliner Vermählungsfeierlichkeiten anwohnte1, zwei Briefe des Fürsten Carl zu über-
bringen hatte, von denen einer an Kaiser Wilhelm, der andere an den Kronprinzen gerichtet
war. Letzteren sollte H. Slaniceano seinem Adreßaten zukommen machen noch ehe er von
demselben empfangen worden wäre, damit Se Kais. Hoheit den Inhalt des Schreibens
bereits mit ihm besprechen könnte. Mein deutscher Kollege meint nun, daß nach aller
Wahrscheinlichkeit der Gegenstand des zweiterwähnten Briefes die Königsfrage sei.
H. Slaniceano ist zwar bereits wieder hier eingetroffen, ich konnte jedoch bisher
nicht in Erfahrung bringen, ob sich die obenangeführte Vermuthung bestätigt und welche
Antwort er allenfalls von Seite des deutschen Kronprinzen zu überbringen hatte. –
Der genannte Minister soll jedoch die Behauptung aufstellen, Kaiser Wilhelm hätte,
als Er sich um das Befinden des rumänischen Herrscher-Paares erkundigte, Höchst-
denselben Scherzweise die Titel „König” und „Königin” beigelegt haben.
Ich habe seit den Erklärungen, welche Hr. Bratiano in Beantwortung einer Anfrage
Vernesco’s in der Kammer abgab und die in meinem gehorsamsten Berichte vom 12. d.
570
Mts Z. 29 B in Kürze reproduzirt sind, den Minister-Präsidenten – der die letzten Tage
abermals auf dem Lande zubrachte – noch nicht gesehen, bei der ersten sich ergebenden
Gelegenheit werde ich denselben jedoch aufmerksam machen, daß seine in der Kammer
gesprochenen Worte mit den bestimmten Versicherungen schwer im Einklange zu bringen
seien, welche er mir wiederholt und zuletzt im Mai v. Js ertheilt hat.
Hoyos

1
Verweis auf die Hochzeit von Kronprinz Wilhelm von Preußen mit Auguste Viktoria von Schleswig-
Holstein am 27. Februar 1881.

Preanobile Baron!
Din raportul meu din ziua de 12 a lunii acesteia, Excelenţa Voastră veţi fi observat
că Principele Urusov, cel puţin faţă de mine, s-a pronunţat împotriva ridicării României la
rangul de regat, ceea ce el consideră că este inutil şi, ca orice lucru inutil, este considerat
dăunător, aşa cum s-a stabilit și prin demersul comun al Puterilor în această chestiune.
Ideea însă că Rusia nu ar recunoaşte demnitatea de rege, nu a fost sugerată de interlocutorul
meu prin nimic.
Dacă s-ar realiza o înţelegere măcar între cele trei curţi imperiale, probabil că s-ar
oferi avantajul de a mai putea amâna ceva vreme soluţionarea chestiunii, în orice caz în
acest mod s-ar evita ca guvernul de la Petersburg să ne-o ia înainte cu recunoaşterea
regatului.
Contele Wesdehlen a primit acum câteva zile înştiinţarea că problema în discuţie a
ajuns să fie prezentată Majestăţii Sale şi că Împăratul a fost de acord cu părerea cancela-
rului că, avându-se în vedere poziţia prea puţin favorabilă a celor două state vecine în această
privinţă, soluţionarea chestiunii titlului de rege nu poate fi deocamdată considerată ca
oportună. Totuşi, pentru un demers de descurajare, colegul meu german nu a fost mandatat.
Contele Wesdehlen mi-a spus că ministrul de Război, domnul Slăniceanu, care de
curând a asistat la festivităţile prilejuite de nunta de la Berlin1, a avut de remis două scrisori
ale Principelui Carol, una către Împăratul Wilhelm, cealaltă către Principele moştenitor. Pe
aceasta din urmă domnul Slăniceanu trebuia să o facă să parvină destinatarului chiar înainte
de a fi primit de către acesta, pentru ca Alteţa Sa Imperială să poată discuta cu el conţinutul
scrisorii. Colegul meu german susţine că, după toate probabilităţile, obiectul acestei de-a
doua scrisori mai sus menţionate ar fi chestiunea regalităţii.
Domnul Slăniceanu a revenit deja aici, dar până acum eu nu am putut afla dacă
presupunerea de mai sus se confirmă şi ce răspuns a avut el de adus din partea Principelui
moştenitor german.
Se spune, totuşi, că numitul ministru ar fi făcut afirmaţia că Împăratul Wilhelm,
atunci când s-a interesat de sănătatea perechii domnitoare, le-ar fi atribuit în glumă titlul de
„rege” şi „regină”.
De la declaraţiile pe care domnul Brătianu le-a oferit ca răspuns la interpelarea din
Cameră a lui Vernescu şi care sunt reproduse pe scurt în raportul meu din ziua de 12 a lunii
571
acesteia nr. 29D, eu nu l-am mai văzut pe președintele de Consiliu, care a petrecut, din nou,
la ţară ultimele zile, dar cu primul prilej îi voi atrage atenţia că ceea ce a spus în Cameră nu
se potriveşte cu asigurările ferme pe care mi le-a dat de mai multe ori, ultima oară în luna
mai a anului trecut.
Hoyos
1
Referire la nunta din 27 februarie 1881 a prințului Wilhelm al Prusiei cu Augusta Victoria de
Schleswig-Holstein.
151
Wie ich durch mein gehorsamstes Telegramm vom 18. d. Mts zu melden mich
beeilte, ist Hr. Bratiano gestern zu mir gekommen, um mir von der Königstitelfrage zu
sprechen.
Er leitete die Unterredung durch die Mittheilung ein, daß er von Hrn. Balatschano
ein Telegramm erhalten habe, in welchem ihm dieser Gesandte den Vorwurf mache,
ihn davon abgehalten zu haben, das k. und k. Cabinet in entsprechender Weise auf die
Erhebung Rumänien’s zu einem Königreiche vorzubereiten, während er anderer Seits
H. Ghika angeblich beauftragt hätte, das Petersburger Cabinet für diese Idee zu gewinnen.
Auf diese Weise stehe dem Zweitgenannten ein Erfolg zur Seite während er, Balatschano,
einen échec zu erwarten habe, indem die k. und k. Regierung die Annahme des Königstitels
von Seite des Fürsten Carl nur als ein „défi” ansehen könnte.
Dieser Vorwurf bezieht sich auf einen Austausch von Telegrammen, welcher im
Mai v. Js. zwischen den Hrn. Bratiano und Balatschano stattfand und worüber mein
gehorsamer Bericht vom 19 Mai 1880 N°63 handelt, von welchem in der Anlage ein
Auszug folgt1.
Der Minister Präsident fügte dieser Mittheilung die Bemerkung bei, daß er Hrn.
Balatschano noch nicht geantwortet habe, daß aber die Aufstellung, als hätte er in
Petersburg Fühlung genommen, unrichtig sei.
Er habe, wie dieß auch aus seiner Antwort auf die Interpellation Vernesco’s
hervorgeht, bisher bei keiner Regierung irgend einen Schritt gemacht. Es hätten jedoch alle
hier accreditirten Gesandten mit alleiniger Ausnahme von mir sich mit der Anfrage an ihn
gewendet, was sie von der fürstlichen Regierung zugeschriebenen Absicht, das Königreich
zu proclamiren, zu denken hätten.
Hr. Bratiano erzählte mir hierauf sein Gespräch mit dem Fsten. Ouroussoff und
stimmte diese Wiedergabe mit jener meines rußischen Collegen, die in meinem
gehorsamsten Berichte vom 12 d. Mts N°30 aufgezeichnet ist2, vollkommen überein.
Auf die Bemerkung, daß ich der Einzige gewesen bin, der Hrn. Bratiano nicht
interpellirt habe, erwiederte ich, daß ich dieß deshalb nicht gethan hätte, weil ich ein
572
unbedingtes Vertrauen in die mir gegebenen Versicherungen setze und noch heute
überzeugt sei, die fürstliche Regierung werde die Königsfrage nicht ohne vorhergegangene
Verständigung mit uns lösen.
Dieß führte zur Erörterung der s. Z. abgegebenen Erklärungen.
Hr. Bratiano hob bei dieser Gelegenheit hervor, daß er während seines Aufenthaltes
in Wien im vorigen Jahre weder Euerer Excellenz noch dem Gfn. Andrássy von der
nunmehr brennenden Frage gesprochen habe, da er annahm, daß er kein geneigtes Gehör
gefunden hätte.
Nur allein Seiner Majestät dem Kaiser gegenüber berührte er dieses Thema und gab
Allerhöchstdemselben die Versicherung, daß Fürst Carl die Königsfrage nicht eigenmächtig
lösen, sondern warten werde, bis Seine Majestät Selbst die Initiative hierzu ergreifen würde.
Diese Version stimmt nun nicht vollkommen mit den Erklärungen überein, welche
mir Hr. Bratiano im vorigen Jahre machte und die – ich glaube mich nicht zu täuschen –
dahin hinausliefen, daß Rumänien seine Erhebung zum Königreiche von der Zustimmung
Österreich-Ungarn’s abhängig mache.
Heute meint Hr. Bratiano, er hätte nur sagen wollen, daß er nicht in die k. und k.
Regierung dringen, sondern es ihr überlassen wolle, selbst den Zeitpunkt zu bestimmen,
den sie für den geeigneten ansehen würde, um eine so zu sagen bereits beschloßene
Thatsache zur Ausführung gebracht zu sehen.
Aus den weiteren Auslaßungen des Hrn. Bratiano ging aber hervor, daß Rumänien
nunmehr nicht mehr länger warten könne sowie daß der Minister den dringenden Wunsch
hegt, die sofortige Zustimmung der k. und k. Regierung zu der beabsichtigten Titel-Verän-
derung zu erlangen.
Der Minister-Präsident wies zur Begründung seines Wunsches:
1° auf die Vortheile hin, welche ein „Königreich Rumänien” nicht nur für das Land
selbst, sondern auch indirekt für Österreich-Ungarn bieten würde,
2° hob er die Zwangslage hervor, in welcher sich die fürstliche Regierung gegenüber
dem Lande befinden, das zu einer Lösung der Frage unwiderstehlig dränge.
Außer den bekannten Gründen, daß die Thronkandidaturen mit dem Augenblicke
aufhören würden, als der Herrscher Rumänien’s König sein werde, führte Hr. Bratiano an,
daß im vorigen Sommer ein Anschlag auf das Leben des Fürsten geplant worden sei und er
deshalb die Abreise Seiner Königlichen Hoheit in’s Ausland möglichst beschleunigt habe.
Attentate würden hierzulande, wo es keine Republikaner gebe, aber nur so lange zu fürchten
sein, als eben andere Persönlichkeiten nach dem Szepter streben.
Eine königliche Regierung würde ferner in der Lage sein, die Zügel straffer
anzuziehen und mehr Garantie der Stabilität bieten als die jetzige Regierungsform. Dadurch
aber, daß Rumänien immer mehr ein Element der Ordnung werde, könnten die Nachbar-
staaten nur gewinnen.
Was die vom Lande auf die Regierung ausgeübte Pression anbelangt, theilte mir der
Minister mit, daß er bis jetzt nur mit großer Mühe parlamentarische oder andere Demonstra-
tionen verhütet habe.
So hätte er das Monstre-Bankett abgelehnt, welches man aus Anlaß seiner glück-
lichen Errettung3 veranstalten wollte.
Er habe angegeben, daß Angesichts des furchtbaren Ereignißes, dessen Schauplatz
Petersburg war4, sowie in Berücksichtigung des Umstandes, daß Petraru nächstens von den
Assisen erscheinen werde5, ein derartiges Fest nicht opportun sei. Der eigentliche Grund der
Ablehnung wäre aber der gewesen, daß er die geplante Demonstration verhindern wollte,
welche während des Bankettes6 zu Gunsten des Königreiches in Szene gesetzt werden sollte.
573
Noch gestern hätte ihm ein Senator erklärt, daß er und seine Kollegen, so alt sie
sind, dennoch eines Jugendstreiches fähig wären und im Schooße des Senates eine
Manifestation provociren würden.
Hr. Bratiano wiederholte im Laufe seiner Auseinandersetzungen mehrmals, daß er
persönlich auf Titel gar nichts halte, er vermied es jedoch ausdrücklich hervorzuheben, daß
Fürst Carl anderer Ansicht sei.
Meine Entgegnungen lassen sich in Kürze dahin zusammenfaßen, daß ich vor Allem
Hrn. Bratiano die Depesche des Gf. Andrássy vom 7. Juli 1877 in’s Gedächtniß zurückrief,
und ihm erklärte, daß die k. und k. Regierung, wie ich aus einer vor einigen Monaten
erhaltenen Weisung entnehmen konnte, ihre Anschauungsweise seither nicht geändert habe.
Österreich-Ungarn habe namentlich in den letzten Jahren die stichhältigsten Beweise
geliefert, von welchen Gesinnungen es gegenüber Rumänien beseelt sei. Hr. Bratiano müße
deßhalb die Überzeugung gewonnen haben, daß es weder Mangel an Freundschaft noch
kleinliche Mißgunst ist, welche die k. und k. Regierung nöthigen, in dem speziell uns beschäf-
tigenden Falle weniger entgegenkommend zu sein.
Auch setzte man in Wien sicherlich nicht den geringsten Zweifel in den aufrichtigen
Willen des Fürsten Carl und seiner Regierung, durch die Errichtung des Königreiches
wirklich nichts Anderes als eine Titeländerung zu beabsichtigen. Nicht desto weniger liege
die Befürchtung nahe, daß eine gewiße Parthei in dieser Veränderung eine Ermuthigung
erblicken würde, in ihren Agitationen fortzufahren, ja mit denselben offen hervorzutreten.
Es sei nicht abzuleugnen, daß man häufig derartigen Tendenzen begegne und daß selbst der
Jugend durch Kartenwerke7 und dergleichen solche Ideen eingeimpft werden. Sei es in der
Macht der Regierung zu verhindern, daß die Erhebung zum Königreiche nicht in dem
angedeuteten Sinne ausgebeutet werden würde, und liege nicht die Gefahr nahe, daß auf
diese Weise die guten Beziehungen zwischen beiden Staaten gestört werden und somit
gerade das Gegentheil dessen herbeigeführt würde, was man hier zu erreichen bestrebt ist?
Kann uns Rumänien Garantien bieten, daß dem nicht so sein werde?
Hr. Bratiano suchte die von mir vorgebrachten Gründe möglichst zu entkräften. Er
erging sich diesfalls in historische und etnografische Studien, um nachzuweisen, daß
Rumänien nie versucht sein könnte, über seine jetzigen Grenzen zu blicken oder die Rolle
von Piemont zu spielen.
Auch gab er der Ansicht Ausdruck, daß man in Wien über die Königsfrage anders
denke als in Budapest und daß es Rücksichten für die ungarische Regierung seien, welche
das k. und k. Cabinet bisher davon zurückhielten, der rumänischen Regierung die Lösung
der Frage zu erleichtern.
Auf Hrn. Balatschano’s Vorwürfe zurückkommend, sagte mir der Minister Präsident,
daß es schon deßhalb keine „directe démarche” bei der k. und k. Regierung gemacht habe,
weil im Falle eines Mißerfolges die Lage der hiesigen Regierung sich noch schwieriger
gestaltet hätte und er sich immer noch der Hoffnung hingab, das Wiener Cabinet würde ihm
einen Wink zukommen lassen. Er habe jedoch Hr. D. Sturdza, welcher vor einigen Wochen
durch Budapest und Wien reiste, ersucht, in beiden Städten bei seinen Freunden das terrain
zu sondiren. Daß Hr. Sturdza diesem Wunsche nicht nachgekommen sei, rühre davon her,
daß Hr. Balatschano ihm die Überzeugung beigebracht habe, daß er absolut nichts erreichen
würde.
Nunmehr werde er aber doch Hr. Balatschano in Beantwortung seiner Telegramme
von dem wahren Sachverhalte unterrichten. Es ist somit anzunehmen, daß derselbe Euerer
Excellenz gegenüber aus seiner Reserve heraustreten werde.
574
Gegen das Ende unseres Gespräches brachte ich dasselbe auf die Donaufrage und
sagte Hrn Bratiano, es wäre wünschenswerth, wenn die Erörterungen der vielerwähnten
Angelegenheit bis zu dem Augenblicke vertagt werden könnten, wo die verstärkte Donau
Commission ihre Aufgabe gelöst haben werde.
Obwohl der Minister Präsident die Möglichkeit eines Aufschubes nicht zugeben
wollte, so konnte er doch aus der Festigkeit, mit der ich darauf bestand, entnehmen, daß es
meine feste Überzeugung sei, die k. und k. Regierung werde einen Entschluß in der
Königsfrage erst dann faßen, wenn das Donau-Reglement ausgearbeitet sein werde, und sah
er auch ein, daß die Haltung Rumänien’s in dieser Hinsicht nicht ohne Einfluß auf die
Dispositionen sein könne, welchen es in Wien bezüglich der Erreichung seiner Wünsche
begegnen werde.
Nachdem Hr. Bratiano hervorhob, daß die Opposition ihm schon jetzt die Absicht
zuschreibe, den Königstitel durch Concessionen in der Donaufrage zu erkaufen, so suchte
ich ihm auseinander zusetzen, daß ich nicht von einem „Handel” sprechen wolle, daß es
jedoch in der Natur der Dinge gelegen sei, wenn ich eine gewiße Correlation zwischen den
beiden Fragen annehme.
Rumänien habe allen Grund, die k. und k. Regierung günstig zu stimmen, da es
etwas erreichen wolle. Ist es denkbar, daß die fürstliche Regierung die für ihren Zweck
unentbehrliche günstige Stimmung in einem Augenblicke in Wien antreffen werde,
in welchem dieselbe sich beharrlich weigert, einem Wunsche zu entsprechen, dessen
Erfüllung nach eigener Aussage des Minister Präsidenten den Intereßen Rumänien’s nicht
abträglich wäre?
Ich glaube, daß diese Erwägung nicht ganz ohne Eindruck auf Hrn. Bratiano
geblieben ist. –
Nachdem nunmehr das Eis gebrochen und dieß, was mir sehr lieb ist, ohne mein
Zuthun geschah, so bin ich der unmaßgeblichen Ansicht, daß Werth darauf zu legen wäre,
die Fühlung nicht mehr zu verlieren, und wäre ich demnach Euerer Excellenz sehr dankbar,
wenn Hochdieselben mich baldigst mit Instruktionen versehen würden, nach welchen ich
meine Sprache regeln könnte.
Hoyos

1
2
Siehe Dok. Nr. 149.
3
Attentat vom 14. Dezember 1880 auf Ion C. Brătianu.
4
Ermordung von Kaiser Alexander II. am 13. März 1881.
5
Am 22. März 1881 wurde Ion Petraru, der Attentäter von Dezember 1880, zu zwanzig Jahren
Zwangsarbeit verurteilt.
6
Das wiederholt verschobene Bankett der Bukarester Handelskammer zu Ehren Ion C. Brătianus
fand am 3. April 1881 statt.
7
Verweis auf die Karte Dakiens von Oberst August E. Gorjan, welche Siebenbürgen und die
Bukowina umfasste.
575
Preanobile Baron!
Aşa cum m-am grăbit să raportez prin telegrama mea din ziua de 18 a lunii acesteia,
domnul Brătianu a venit ieri la mine ca să-mi vorbească despre chestiunea titlului de rege.
Ministrul a început discuţia prin comunicarea că a primit o telegramă de la domnul
Bălăceanu, în care acest reprezentant diplomatic îi reproșa că l-a reţinut de la a pregăti aşa
cum trebuia cabinetul i. și r. pentru ridicarea României la rangul de regat, în vreme ce, pe
de altă parte, domnul Ghica ar fi fost, chipurile, mandatat să câştige cabinetul de la
Petersburg pentru această idee. În acest fel, cel din urmă va obţine un succes, în vreme ce
el, Bălăceanu, are de aşteptat un „échec”, deoarece guvernul i. și r. nu poate interpreta
asumarea titlului de rege de către Principele Carol decât ca un „défi”1.
Acest reproş se referă la un schimb de telegrame care a avut loc în luna mai anul
trecut între domnii Brătianu şi Bălăceanu şi despre care este vorba în raportul meu din
19 mai 1880 nr. 63, din care vă trimit anexat un fragment2.
La aceasta, președintele de Consiliu a adăugat precizarea că el nu a răspuns încă
domnului Bălăceanu, dar afirmaţia că ar fi luat legătura cu cei de la Petersburg nu este
adevărată.
El nu ar fi făcut până acum niciun demers pe lângă niciun guvern, aşa cum rezultă
şi din răspunsul său la interpelarea lui Vernescu. Dar toţi reprezentanţii acreditaţi aici,
cu excepţia mea, l-au întrebat ce crede despre intenţia atribuită guvernului princiar de a
proclama regatul.
În legătură cu aceasta, domnul Brătianu mi-a relatat despre discuţia sa cu Principele
Urusov, relatare ce se potriveşte pe deplin cu ceea ce mi-a spus colegul meu rus şi eu am
consemnat în raportul meu din ziua de 12 a acestei luni nr. 303.
La precizarea că eu am fost singurul care nu l-a interpelat pe domnul Brătianu, am
răspuns că nu am făcut acest lucru fiindcă am o încredere necondiţionată în asigurările date
şi chiar şi acum sunt convins că guvernul princiar nu va rezolva problema regalităţii fără o
înţelegere prealabilă cu noi.
Aceasta a dus la discutarea declaraţiilor de la vremea respectivă.
Cu această ocazie, domnul Brătianu a evidenţiat faptul că el, în timpul şederii sale la
Viena, anul trecut, nu a discutat nici cu Excelenţa Voastră şi nici cu Contele Andrássy
despre chestiunile care sunt acum arzătoare, pentru că a presupus că nu va găsi o dispoziţie
favorabilă.
Doar faţă de Majestatea Sa Împăratul a atins această temă, şi l-a asigurat pe suveran
că Principele Carol nu va rezolva chestiunea regalităţii cu de la sine putere, ci va aştepta
până când Majestatea Sa va lua el însuşi iniţiativa în acest sens.
Această versiune nu se potriveşte, întru totul, cu declaraţiile pe care domnul
Brătianu mi le-a oferit anul trecut şi care – nu cred că mă înşel – convergeau către ideea că
România va face ca ridicarea ei la rangul de regat să depindă de consimţământul Austro-
Ungariei.
Astăzi domnul Brătianu pretinde că el a vrut să spună că nu va face presiuni asupra
guvernului i. și r., ci îl va lăsa pe acesta să stabilească momentul pe care îl consideră
potrivit pentru a duce la bun sfârşit, ca să spunem aşa, o chestiune deja hotărâtă.
Din declaraţiile următoare ale domnului Brătianu rezultă însă că, de acum, România
nu mai poate aştepta, precum şi că ministrul nutreşte dorinţa arzătoare de a obţine
consimţământul imediat al guvernului i. și r. pentru intenţionata schimbare de titulatură.
576
Pentru justificarea dorinţei sale, președintele de Consiliu a arătat:

1. avantajele pe care un „regat al României” le-ar oferi nu doar ţării însăşi, ci şi
indirect Austro-Ungariei;
2. a evidenţiat situaţia dificilă în care guvernul princiar se află în raport cu țara care
presează pentru soluţionarea chestiunii.
În afară de motivele cunoscute, că orice pretenţii la Tron ar înceta în clipa în care
suveranul României ar deveni rege, domnul Brătianu a menţionat că, vara trecută, ar fi fost
plănuit un atentat asupra regelui şi, din acest motiv, ar fi trebuit grăbită pe cât posibil plecarea
Alteţei Sale Regale în străinătate. Aici în ţară, unde nu există republicani, atentatele nu sunt
însă de temut, atâta vreme cât nu există alte personalităţi care urmăresc obținerea Sceptrului.
În continuare, un guvern regal ar fi în stare să strângă mai tare hăţurile şi să ofere
mai multe garanţii de stabilitate decât actuala formă de guvernământ. Statele vecine nu ar
avea decât de câştigat prin faptul că România devine tot mai mult un element de ordine.
În ceea ce priveşte presiunea exercitată de ţară asupra guvernului, ministrul mi-a
comunicat că, până acum, doar cu multă trudă, el a evitat demonstraţiile parlamentare sau
de altă natură.
Astfel, de pildă, a respins banchetul monstruos, pe care voiau să-l organizeze cu
prilejul salvării sale norocoase4.
El a arătat că, faţă de evenimentele îngrozitoare, a căror scenă a fost Petersburgul 5,
precum şi, având în vedere faptul că Petraru va compărea în curând în faţa juraţilor 6, o
asemenea sărbătoare nu era oportună. Motivul real al refuzului ar fi fost însă faptul că a vrut
să împiedice plănuita demonstraţie în favoarea regatului, care ar fi trebuit să aibă loc în
timpul banchetului7.
Chiar ieri, un senator i-ar fi declarat că el şi colegii lui, oricât de bătrâni ar fi, ar fi în
stare de o poznă tinerească, pentru a provoca o manifestaţie în Senat.
În cursul explicaţiilor sale, domnul Brătianu a repetat de mai multe ori că pentru el
personal titulatura de rege nu înseamnă nimic, dar a evitat să sublinieze explicit că Princi-
pele Carol este de altă părere.
Răspunsul meu s-ar putea rezuma la faptul că, înainte de toate, i-am amintit
domnului Brătianu de depeşa Contelui Andrássy din 7 iulie 1877 şi i-am declarat că, aşa
cum am înţeles dintr-o directivă primită acum câteva luni, guvernul i. și r. nu şi-a schimbat
modul de a vedea lucrurile.
Austro-Ungaria a oferit, mai cu seamă în ultimii ani, dovezile cele mai solide despre
sentimentele de care este ea însufleţită faţă de România. Din acest motiv, domnul Brătianu
trebuie să fi câştigat convingerea că nu lipsa de prietenie şi nu meschinăria au silit guvernul
i. și r. să se arate mai puţin binevoitor în cazul care ne preocupă pe noi în mod special.
La Viena, nu există categoric nici cea mai vagă îndoială în sinceritatea intențiilor
Principelui Carol și ale guvernului său că, prin ridicarea la rangul de regat, nu se urmărește
într-adevăr nimic altceva decât o schimbare de titulatură. Cu toate acestea, există temerea
că un anumit partid ar vedea în această schimbare o încurajare ca să-și continue agitațiile, ba
chiar să le afirme deschis. Nu se poate nega faptul că ne întâlnim adesea cu astfel de tendințe,
chiar și tineretului i se inoculează asemenea idei prin opere cartografice8 și altele de genul
acesta. Stă în puterea guvernului să împiedice ca ridicarea la rangul de regat să nu fie ex-
ploatată în sensul arătat și să nu existe pericolul iminent ca, în acest mod, să fie afectate bunele
relații dintre cele două state și, în felul acesta, să se ajungă tocmai la contrariul a ceea ce se
urmărește aici? Poate România să ne ofere garanții că lucrurile nu vor sta așa?
Domnul Brătianu a căutat, pe cât posibil, să minimalizeze riscurile prezentate de
mine. S-a lansat, de data aceasta, în argumentații istorice și etnografice, ca să arate că
577
România n-ar putea încerca niciodată să privească peste granițele sale actuale sau să joace
rolul Piemontului.
De asemenea, a exprimat părerea că la Viena se gândește altfel decât la Budapesta
despre chestiunea regalității și că anume considerațiile față de guvernul ungar ar fi fost cele
care au reținut până acum cabinetul i. și r. să faciliteze guvernului român soluționarea
problemei.
Revenind la reproșurile domnului Bălăceanu, președintele de Consiliu mi-a spus că
el tocmai de aceea nu a întreprins niciun „directe démarche” pe lângă cabinetul i. și r.,
fiindcă, în cazul unui eșec, situația guvernului de aici ar fi fost și mai dificilă, iar el tot mai
nutrește speranța că guvernul de la Viena îi va da un semn în acest sens. I-a cerut, totuși,
domnului D. Sturdza, care în urmă cu câteva săptămâni a trecut prin Budapesta și Viena, ca
în ambele orașe să sondeze terenul prin intermediul prietenilor săi. Faptul că domnul
Sturdza nu a dat curs acestei dorințe provine din convingerea, pe care i-a insuflat-o domnul
Bălăceanu, că nu va obține absolut nimic.
Acum însă, în răspunsul său la telegrama domnului Bălăceanu, îl va informa despre
adevăra stare de lucruri. În felul acesta, se poate presupune că ministrul va ieși din rezerva
pe care o manifestă față de Excelența Voastră.
Spre finalul întrevederii noastre, am adus în discuție problema Dunării și i-am spus
domnului Brătianu că ar fi de dorit ca dezbaterea mult discutatei chestiuni să poată fi
amânată până în momentul când Comisia extinsă a Dunării își va fi îndeplinit misiunea.
Deși președintele de Consiliu nu a voit să admită posibilitatea unei amânări, a putut
totuși ca, din fermitatea cu care eu am insistat pentru acest lucru, să-și dea seama că am
convingerea fermă că guvernul i. și r. va lua o decizie în chestiunea regatului abia după ce
regulamentul Dunării va fi elaborat și, de asemenea, a înțeles că atitudinea României în
această privință nu poate rămâne fără influență asupra deschiderilor care se vor manifesta la
Viena în privința realizării dorințelor ei.
După ce domnul Brătianu a subliniat faptul că, de pe acum, opoziția îi atribuie
intenția de a cumpăra titulatura de rege prin concesiuni în chestiunea Dunării, eu am căutat
să-i explic că nu vreau să vorbesc despre vreun „târg”, dar este în firea lucrurilor să accept
că există o anumită corelație între cele două chestiuni.
România ar avea toate motivele de a dori să influențeze în mod favorabil guvernul
i. și r., dacă vrea să obțină ceva. Este oare de presupus că guvernul princiar va găsi la Viena
dispoziția favorabilă indispensabilă pentru realizarea scopurilor sale, într-un moment în
care acest guvern refuză categoric să satisfacă o dorință, a cărei împlinire, după propria
declarație a președintelui de Consiliu, nu ar fi în detrimentul intereselor României?
Eu cred că acest argument nu a rămas fără efect asupra domnului Brătianu.
Acum, după ce a fost spartă gheața, iar acest lucru s-a întâmplat fără aportul meu,
ceea ce îmi produce o mare satisfacție, după umila mea părere aș ține neapărat să nu mai
pierd legătura, iar din acest motiv aș fi foarte recunoscător Excelenței Voastre, dacă mi-ați
trimite cât mai curând instrucțiuni, după care aș putea să-mi ajustez argumentele.
Hoyos
1
Aici, sfidare.
2
Nu se publică.
578
3
Vezi doc. nr 149.
4
Atentatul din 14 decembrie 1880 asupra lui Ion C. Brătianu.
5
Asasinarea țarului Alexandru II, pe data de 13 martie 1881.
6
Pe data de 22 martie 1881, Ion Petraru, atentatorul din decembrie 1880, a fost condamnat la 20 de
ani de muncă silnică.
7
Banchetul, de mai multe ori amânat, al Camerei de Comerţ a Capitalei în onoarea lui Ion C. Brătianu a
avut loc pe data de 3 aprilie 1881.
8
Aluzie la harta Daciei, publicată de colonelul August E. Gorjan, care cuprindea Transilvania și Bucovina.
152

Das Ereigniß des 26ten März hat nicht nur meine Kollegen und mich selbst, sondern
auch Hrn. Boeresco und, ich glaube, auch die Meisten der rumänischen Minister überrascht1.
Der Plan, als dessen intellectuelle Urheber woll die Hrn. Bratiano und Rosetti allein
anzusehen sind, wurde ebenso geheim ausgeheckt als rasch durchgeführt.
Wie man die Sache auch drehen und wenden mag, so hat der Minister Präsident doch
gerade dasjenige gethan, was er nie thun zu wollen erklärte, nähmlich durch Schaffung eines
fait accompli die Mächte zu zwingen, demselben nachträglich ihre Zustimmung zu geben.
Wenn man auch zugeben muß, daß Hr. Bratiano in der Unterredung, welche ich mit
ihm am 18 d. Mts hatte2, auf die Nothwendigkeit einer baldigen Lösung der Frage hindeutete,
so lag doch eben in seinen Eröffnungen der Beweis, daß er die dem Nachbarstaate schul-
digen Rücksichten nicht aus dem Auge verlieren wollte, und konnte Hr. Bratiano nach der
Sprache, welche Euere Excellenz Hrn. Balatschano am 22. d. Mts hielten, darüber nicht im
Zweifel sein, daß die k. und k. Regierung die Erwartung hegte, weder durch Worte noch
durch Thatsachen gedrängt zu werden.
In einem einzigen Punkte läßt sich das Bestreben erkennen, in Wien nicht
anzustoßen. Der Titel lautet nähmlich nicht, wie einige Abgeordneten wollten, „König der
Rumänen”, sondern „König von Rumänien”.
Die Version, derzufolge die rumänische Regierung in Berlin zu einem Durchhauen
des Knotens ermuthigt worden wäre, scheint mir, in so weit ich unterrichtet bin, keine
positive Grundlage zu haben. Es ist richtig, daß, wie ich bereits ein Mal erwähnte, Kaiser
Wilhelm sich bei H. Slaniceano nach dem Befinden des Königs und der Königin 3 erkun-
digte. Irgend eine Botschaft scheint ihm aber Seine Majestät an Fürst Carl nicht mitgegeben
zu haben. Ebenso wenig erfolgte von Seite des Kronprinzen eine mündliche Beantwortung
des an Ihn gerichteten Schreibens.
Jedenfalls kann ich dafür einstehen, daß Gf. Wesdehlen die ihm aufgetragene
Haltung nicht zu verändern gehabt hat.
Hoyos
1
Die Abstimmung der Abgeordnetenkammer und des Senats über ein Gesetz, welches das Fürstentum
in ein Königreich verwandelte. Carol I. wurde am 22. Mai (10. Mai a.St.) 1881 zum „König Rumäniens“
gekrönt.
579
2
3
Siehe Dok. Nr. 150.
Preanobile Baron,
Evenimentul din 26 martie nu m-a luat prin surprindere doar pe mine şi pe
colegii mei, ci chiar și pe domnul Boerescu, la fel ca pe cei mai mulţi dintre miniştri
români1.
Planul, al cărui iniţiatori ideatici sunt cu certitudine domnii Brătianu şi Rosetti, a
fost elaborat în secret şi executat cu rapiditate.
Oricum am întoarce şi am răsuci lucrurile, președintele de Consiliu a făcut tocmai
ceea ce a declarat că nu ar face niciodată, anume, prin crearea unui „fait accompli”, a
constrâns Puterile să-şi dea ulterior consimţământul.
Chiar dacă trebuie să admitem că domnul Brătianu, în întrevederea pe care am avut-
o cu el în ziua de 18 a lunii acesteia2, a menționat necesitatea unei soluţionări rapide a ches-
tiunii, în declaraţiile sale exista totuşi proba că el nu vrea şi nu poate să ignore consi-
derentele datorate statului vecin, iar domnul Brătianu, după discuția pe care Excelenţa
Voastră a avut-o cu domnul Bălăceanu, în ziua de 22 a lunii acesteia, nu mai putea avea
nicio îndoială asupra faptului că guvernul i. și r. se aşteaptă să nu fie supus la presiuni, nici
prin cuvinte şi nici prin fapte.
Într-un singur punct se observă intenția de a nu ofensa Viena. Titlul nu sună aşa cum
voiau câţiva deputaţi „Rege al Românilor”, ci „Rege al României”.
Versiunea conform căreia guvernul român ar fi fost împuternicit de la Berlin să taie
nodul gordian nu mi se pare că are, din câte am fost informat, vreo acoperire reală. Este
adevărat că, aşa cum am menţionat deja, Împăratul Wilhelm s-ar fi interesat, de la domnul
Slăniceanu, de sănătatea Regelui şi a Reginei3. Se pare însă că Majestatea Sa nu ar fi
transmis niciun mesaj Principelui Carol. Nici din partea Prinţului moştenitor nu a venit
vreun răspuns prin viu grai la scrisoarea ce îi fusese adresată.
În orice caz, pot să garantez faptul că domnul Conte Wesdehlen nu a modificat
punctul de vedere pe care trebuia să-l comunice.
Hoyos

1
Votarea de către Adunarea Deputaților și Senat a unei legi privind transformarea principatului în
regat. Carol I va fi încoronat „rege al României” pe data de 22 mai (10 mai st. v.) 1881.
2
3
580
153
Bukarest, am 30. März 1881. Nr. 39B/Polit. Hoyos an Haymerle
Die diplomatischen Vertreter der Großmächte am hiesigen Hofe stimmen darin überein,
daß ihre Regierungen in der Anerkennungs-Frage nicht ohne vorherige Rücksprache unter
einander vorgehen dürften.
Bei meinem französischen Collegen ist dieß nicht eine bloße Vermuthung, sondern
Gewißheit, indem er bereits im Besitze einer in diesem Sinne lautenden Mittheilung seiner
Regierung ist.
Fürst Ouroussoff gab mir zu verstehen, daß seine Regierung in der Art und Weise,
in welcher die Königsfrage gelöst wurde, die „anständige Form” vermissen dürfte, auf die
sie bei Austragung dieser Angelegenheit gerechnet habe.
Unter den Mächten zweiten Ranges hat Belgien bisher allein das neue Königreich
anerkannt, indem Hr. Jooris1 beauftragt wurde, dem Fürsten Carl die Glückwünsche des
Königs Leopold und der belgischen Regierung zu übermitteln. Außerdem richtete Letzterer
ein direktes Telegramm an den Fürsten.
Der durch eine Havas-Depesche Montag früh hier bekannt gewordene Artikel der
„Montags-Zeitung”2 hat in Regierungskreisen außerordentlich befriedigt und beruhigt. Die
Meldungen des Hrn. Balatschano über die ihm von Eurer Excellenz ertheilten Versiche-
rungen dürften diesen Eindruck noch vermehrt haben.
Nach hiesiger Auffassung wäre die Nothwendigkeit, die am hiesigen Hofe
beglaubigten Gesandten und Minister-Residenten mit neuen Creditiven zu versehen, nicht
vorhanden und wies Hr. Boeresco einem meiner Collegen gegenüber auf den bezüglich der
Anerkennung Italiens wenigstens von einigen Mächten eingehaltenen Vorgang hin.
Das Circulare, durch welches die Rangs-Erhöhung Rumäniens notifizirt wird, sowie
die Briefe des Fürsten Carl an die verschiedenen Souveräne und Staats-Oberhäupter sind
vorgestern von hier expedirt worden3.
Hoyos
1
J. Jooris, der Gesandte Belgiens in Rumänien.
2
Verweis auf die „Leopoldstädter Montags-Zeitung“.
3
In Wirklichkeit am 27. März 1881.
București, 30 martie 1881. Nr. 39B/Polit. Hoyos către Haymerle

Preanobile Baron!
Reprezentanţii diplomatici ai Marilor Puteri de la Curtea de aici sunt cu toţii de
acord că guvernele lor nu ar trebui să întreprindă demersuri în chestiunea recunoaşterii fără
o consultare prealabilă între ele.
În cazul colegului meu francez, acest lucru nu este doar o simplă posibilitate, ci o
certitudine, el fiind deja în posesia unei dispoziții în acest sens, primite de la guvernul său.
581
Principele Urusov mi-a dat de înţeles că, având în vedere modul în care a fost
rezolvată problema regalităţii, guvernul său ar putea să ducă lipsa unei „forme decente” pe
care contase în rezolvarea acestei chestiuni.
Dintre Puterile de rangul al doilea, Belgia este până acum singura care a recunoscut
noul regat, în sensul că domnul Jooris1 a fost însărcinat să remită Principelui Carol felici-
tările Regelui Leopold şi ale guvernului belgian. În plus, cel din urmă a adresat o telegramă
directă Principelui.
Articolul din „Montags-Zeitung”2, despre care s-a aflat, luni de dimineaţă, printr-o
telegramă a agenţiei Havas, a liniştit şi a mulţumit nespus de mult cercurile guvernamentale
de aici. Comunicările domnului Bălăceanu despre asigurările oferite de Excelenţa Voastră
au sporit şi mai mult această impresie.
După părerea celor de aici, nu există necesitatea de a se trimite miniştrilor pleni-
potenţiari, acreditaţi la Curte, noi scrisori de acreditare, iar domnul Boerescu a spus faţă de
unul dintre colegii mei, referindu-se la recunoaşterea Italiei, că cel puţin câteva Puteri au
îndeplinit această procedură.
Circulara prin care este notificată ridicarea la rang de regat a României precum
şi scrisorile Principelui Carol către diferiţi suverani şi şefi de state au fost expediate
alaltăieri3.
Hoyos

1
J. Jooris, ministrul plenipotenţiar al Belgiei în România.
2
Referință la „Leopoldstädter Montags-Zeitung”.
3
În realitate, pe data de 27 martie 1881.
154
Bukarest, am 4. April 1881. Telegramm Nr. 3131, chiffre. Hoyos an Haymerle
Aufgegeben 3 U. 50 M. p.m., eingelangt 6 U. – M. p.m.

Deutscher Gesandter theilt mir soeben mit, daß, sobald russischer Gesandter und ich
Weisung1 erhalten haben werden, der rumänischen Regierung die Bereitwilligkeit unserer
Regierungen auszudrücken, das Königreich anzuerkennen, er einen analogen Schritt zu
machen beauftragt worden sei.
HHStA PA XVIII/Kt. 51, f. 198.

1
Chiffre fehlt.
582
București, 4 aprilie 1881. Telegramă nr. 3131, cifrată. Hoyos către Haymerle
Expediată ora 3 şi 50 min. p.m., primită ora 6 şi – min. p.m.
Ministrul plenipotenţiar german tocmai mi-a comunicat că, de îndată ce ministrul
plenipotenţiar rus şi cu mine vom fi primit directiva1 de a exprima guvernului român
disponibilitatea guvernelor noastre de a recunoaşte regatul, el a fost mandatat să facă un
demers analog.
1
Lipsește cifrul.
155

Fst. Urussow hat die in Aussicht gestellte Weisung noch nicht erhalten. Deutschen
Gesandten’s Instructionen, die sonst mit den meinen identisch sind, enthalten nichts über
die Klausel, die ich meiner Erklärung anzufügen hätte. Wie habe ich mich zu verhalten,
wenn mein russischer College die verklausulirte Anerkennung ausspricht, der deutsche
Gesandte aber zu einer ähnlichen Formulirung derselben nicht angewiesen ist?
Principele Urusov nu a primit încă directiva care i s-a pus în vedere. Instrucţiunile
ministrului plenipotenţiar german, care altminteri sunt identice cu ale mele, nu conţin nimic
despre clauza pe care eu trebuie să o adaug la declaraţia mea. Ce atitudine ar trebui să adopt
eu, dacă colegul meu rus va prezenta recunoaşterea cu clauză, iar ministrului plenipotenţiar
german nu i s-a indicat o formulare asemănătoare?
156
Wien, den 5. April 1881. Privatbrief. Haymerle an Hoyos

Verehrter Graf,
Im folgenden gebe ich Ihnen eine Skizze der Unterredung, welche B. Nikolits1 am
Tage nach der Annahme des Königstitels mit Fürst Carl gepflogen hat.
583
B. Nikolits erwähnte, daß seine Abreise von Wien unter ganz anderen Umständen
erfolgte, als diejenigen, die er in Bukarest antreffe. Man habe in Wien nach dem erhaltenen
Versprechen vorausgesetzt, daß ohne dortige Zustimmung nichts geschehen werde.
Fst. Carl erwiederte, von dem Versprechen nichts zu wissen; doch Ihm selbst sei die
Thatsache unerwartet gekommen, da Er bis zum 25. März 8 Uhr früh immer einen
Gedenktag, wie den 22. April2 (10. Mai) als Tag der Proclamation erwartete. Die Besorgniß
vor der Einwirkung des Nihilismus auf die rumänischen Verhältnisse3 sei für die Beschleu-
nigung entscheidend gewesen. Um Mitternacht wurde eine Comitésitzung der Kammer
abgehalten, in der den Ministern vorgeworfen wurde, daß sie durch ihr Zögern dem Nihi-
lismus Vorschub leisten oder wenigstens glauben machen, daß derselbe Boden gewinnen
könne, indem sie verhindern, daß der Fürst den Königstitel annehme. Die Deputirten
erklärten sich dabei entschlossen, die Annahme des Titels unverzüglich zu proclamiren, mit
den Ministern, wenn dieselben zustimmen, im Nothfalle aber gegen sie.
Baron Nikolits bemerkte hierauf, nachdem die Proclamation einmal erfolgt sei,
erwarte man in Österreich-Ungarn, daß Rumänien darauf bedacht sein werde, seine Selbstän-
digkeit unter allen Umständen zu wahren; daß es nichts ohne seine Nachbar unternehmen
und fremden Truppen den Durchzug durch sein Gebiet nicht gestatten werde.
Der Fürst erwiederte: „Österreich-Ungarn kann überzeugt sein, daß wir es als unsre
Aufgabe betrachten, für die Interessen des Occidentes Wache zu halten, im Oriente jedoch
eine geachtete Stellung einzunehmen. Man wird in Österreich-Ungarn nicht bezweifeln,
daß wir keine Freunde des Panslavismus sind, der eben für uns, die wir von lauter Slaven
umgeben sind, die größten Gefahren birgt. Daß wir gesonnen sind, unsre Selbständigkeit
muthvoll zu wahren, haben wir bewiesen, als wir allein gegen die Abtretung von Bessa-
rabien protestirten und selbst damals, als das Land noch von den Russen besetzt war, unsre
Armee aufstellten.“
Auf die Bemerkung des Freiherrn v. Nikolits, daß es den besten Eindruck machen
würde, wenn der Fürst diesen Gesinnungen in einem eigenhändigen Schreiben an Se k.u.k.
ap. Majestät eben so bündigen Ausdruck gäbe, ging der Fürst nicht näher ein; er sagte nur,
Rumänien habe sich zur Zeit, als die Verhandlungen wegen des Einrückens der Russen
geführt wurden, sogleich in Wien angefragt, aber keine Antwort erhalten. (*Ist nur insofern
wahr, als die Frage, ob man materielle Unterstützung gegen Rußland gewähren würde,
verneinend beantwortet wurde. Gr. Andrássy ertheilte den Rath, sich der Übermacht zu
fügen, nicht zu rüsten u. Vermahnung betreffs Wiederherstellung des status quo ante einzu-
legen, welche von den Mächten unterstützt werden würde.)
Bon Nikolits hob dann hervor, wie bedauerlich es sei, daß der Chauvinismus die
dauernde Festigung des guten Einvernehmens erschwere. Jede Frage werde zu einer
nationalen aufgebauscht, so unter andern die Donaufrage. Unter dem Drucke der erregten
Leidenschaft nehme dann die Regierung eine Haltung an, die so feindlich gegen Österreich-
Ungarn sei, daß man daselbst allgemein behaupte, Rumänien befinde sich hierin in russi-
schem Fahrwasser.
Fst. Carl erwiederte hierauf, daß man in Bukarest gar nicht wisse, was die Russen
überhaupt wollen. In Petersburg redet man anders, in Galatz anders u. in Bukarest wieder
anders. B. Nikolits bemerkte, daß all diese Eröffnungen in Wien gewiß den besten Eindruck
machen würden, besonders wenn der Fürst dieselben Ser k.u.k. ap. Majestät in vertraulicher
Form mittheilen wollte. „Sie können überzeugt sein,” antwortete der Fürst, „u. auch
zuhause versichern, daß ich keine Phrasen mache, daß ich aufrichtig und ehrlich gute
Beziehungen zu Österr.-Ungarn erhalten will und daß auch ich sehnlichst wünsche, man
möge nicht jede commercielle Frage, wenn solche im Allgemeinen auch gewiß von großer
Bedeutung für jedes Land sind, mit den Fragen der großen Politik verquicken.”
584
Als B. Nikolits nochmals auf die Idee eines direkten Schreibens an S e Maj. den
Kaiser u. König zurückkam, schloß der Fürst mit folgenden Worten die Conversation:
„Ich habe gleich am Sonntag (27 März) dem Kaiser von Österreich u. dem Kaiser
von Deutschland geschrieben und werde abwarten. Von größtem Interesse wäre die bald-
möglichste Anerkennung. Ich wäre dankbar dafür, wie für die guten Dienste Österreich-
Ungarns überhaupt, sowie ich es Dank wußte, daß Österr.-Ungarn die erste Macht gewesen,
die unsre Unabhängigkeit anerkannt hat während Andre uns anderthalb Jahre warten ließen
und uns damit manche Unannehmlichkeit verursachten.”
Empfangen etc.
HHStA PA XVIII/Kt. 51, ff. 210–211.
1
Fedor Nikolics (Nikolić) von Rudna.
2
Anstelle des 22. Mais.
3
Verweis auf die Bedingung Russlands, dass die Ausrufung des Königreichs mit der Ausweisung der
russischen Narodniki aus Rumänien verbunden werde.
Viena, 5 aprilie 1881. Scrisoare particulară. Haymerle către Hoyos

Stimate Conte,
În cele ce urmează, vă ofer o schiță a conversației, pe care Baronul Nikolics1 a avut-o
cu Principele Carol, în ziua de după acceptarea titlului regal.
Baronul Nikolics a menționat că plecarea sa din Viena a avut loc în circumstanțe cu
totul diferite de cele, pe care le găsește în București. În Viena, în urma promisiunii primite,
s-a plecat de la premisa că nu se va întâmpla nimic fără aprobarea de acolo.
Principele Carol a răspuns că nu știe nimic despre această promisiune; dar până și el
ar fi fost luat prin surprindere, întrucât, până pe 25 martie ora 8 dimineața, se aștepta mereu
la o zi de comemorare precum 22 aprilie2 (10 mai) drept ziua proclamării. Îngrijorarea față
de influența nihilismului asupra situației românești3 ar fi fost decisiv pentru grăbirea proce-
sului. La miezul nopții, s-a ținut o ședință a biroului camerei, în timpul căreia li s-a reproșat
miniștrilor că favorizează nihilismul prin ezitarea lor sau că dau măcar impresia că acesta
va câștiga teren, prin faptul că împiedică adoptarea titlului regal de către domnitor. Deputații
s-au declarat hotărâți să proclame imediat adoptarea titlului, împreună cu miniștrii, dacă
aceștia o aprobă, la nevoie însă împotriva lor.
Baronul Nikolics a remarcat că, în urma proclamării, se așteaptă în Austro-Ungaria ca
România să aibă grijă să-și păstreze independența în orice circumstanță, că nu va întreprinde
nimic fără vecinii săi și că nu va permite trupelor străine să treacă prin teritoriul său.
Principele i-a răspuns: „Austro-Ungaria poate fi sigură că vom socoti de datoria
noastră să stăm de strajă pentru interesele Occidentului, dar să adoptăm o poziție demnă în
Orient. Cu siguranță, nu încape îndoială în Austro-Ungaria că nu suntem prieteni cu pansla-
vismul, care ascunde cele mai mari pericole tocmai pentru noi, care suntem înconjurați de
slavi. Am dovedit că suntem dispuși să ne păstrăm neatârnarea cu vitejie atunci când singuri
am protestat împotriva cedării Basarabiei și când am așezat pe poziție armata noastră chiar
atunci când țara era încă ocupată de ruși”.
Principele nu a reacționat în mod deosebit la observația Baronului Nikolics că ar
face cea mai bună impresie dacă Principele și-ar exprima aceste opinii la fel de concis într-o
scrisoare autografă către Majestatea Sa Apostolică Imperială și Regală. A spus doar că
România s-ar fi adresat imediat Vienei, atunci când s-au dus negocierile din cauza invaziei
585
rusești, dar că nu ar fi primit niciun răspuns. (*Acest lucru este adevărat doar în măsura în
care s-a răspuns negativ întrebării dacă s-ar acorda sprijin material împotriva Rusiei.
Contele Andrássy a dat sfatul de a ceda în fața Puterii mai mari, de a nu face pregătiri de
război și de a da o avertizare cu privire la restabilirea status quo ante, stare care avea a fi
sprijinită de Puteri.)
Apoi, Baronul Nikolics a subliniat cât de regretabil este că șovinismul îngreunează
întărirea durabilă a bunelor relații. Din fiecare chestiune s-ar face una națională, printre
altele chestiunea Dunării. Sub presiunea pasiunii dezlănțuite, guvernul ar adopta atunci o
poziție care ar fi atât de dușmănoasă Austro-Ungariei încât acolo, la modul general, s-ar
afirma că România se află sub influența Rusiei în această privință.
La aceasta, Principele Carol a răspuns că nu s-ar ști deloc în București ce vor rușii.
În Petersburg se spune una, în Galați alta, iar în București cu totul altceva. Baronul Nikolics
a observat că aceste declarații ar face fără îndoială cea mai bună impresie la Viena, mai ales
dacă Principele le-ar comunica Majestății Sale Apostolice Imperiale și Regale în mod
confidențial. „Puteți fi sigur,” a răspuns Principele, „și puteți să dați asigurări acasă că nu
zic vorbe goale, că vreau să păstrez bunele relații cu Austro-Ungaria în mod cinstit și onest
și că îmi doresc din inimă să nu se lege fiecare chestiune comercială – chiar dacă acestea
sunt în mod general fără îndoială foarte importante pentru fiecare țară – de chestiunile
politice mari”.
Atunci când Baronul Nikolics a revenit, încă o dată, la ideea unei scrisori adresate
direct Majestății Sale Împăratul și Regele, Principele a încheiat conversația cu următoarele
cuvinte:
„Am scris imediat duminică (27 martie) Împăratului Austriei și Împăratului Germaniei
și voi aștepta reacția. Recunoașterea rapidă ar fi de cel mai mare interes. Aș fi recunoscător
pentru aceasta, precum și pentru bunele servicii ale Austro-Ungariei în mod general, așa
cum mi-am arătat gratitudinea că Austro-Ungaria a fost prima Putere care ne-a recunoscut
independența, în timp ce alții ne-au lăsat să așteptăm un an și jumătate, pricinuindu-ne
astfel neplăceri”.
Primiți, etc.
HHStA PA XVIII/Kt. 51, ff. 210–211.
1
Fedor Nikolics (Nikolić) von Rudna.
2
În loc de 22 mai.
3
Referire la condiționarea de către Rusia a recunoașterii proclamării regatului de expulzarea din
România a emigranților narodnici ruși.
157
Bukarest, am 6. April 1881. Nr. 44D/Polit. Hoyos an Haymerle
Hochgeborner Graf,
Mit Beziehung auf die hohen Telegramme vom 4. d. Mts1 beehre ich mich auf
meine telegrafische Meldung von gestern2 zurückzukommen, durch welche ich Euerer
Excellenz zu benachrichtigen mir erlaubte, daß
1° Fst. Ouroussoff bezüglich des Anerkennungs Modus noch keine Instruktionen
erhalten habe
586
2° Gf. Wesdehlen zwar die Weisung besäße, zur Anerkennung zu schreiten sobald
sein rußischer sowie sein österreichisch-ungarischer Kollege dieselben Instruktionen als er
erhalten haben würden, jedoch in keiner Weise ermächtigt wäre, an die Glückwünsche
seiner Regierung irgend eine Erwartung oder Hoffnung zu knüpfen.
Was den Punkt 1 betrifft, so stellte sich heute folgendes heraus.
Fst. Ouroussoff hatte gestern allerdings die erwartete telegrafische Depesche
erhalten, es war ihm jedoch nicht möglich, den Anfang derselben zu déchiffriren und
wandte er sich demnach nach Petersburg, um sich eine Wiederholung des Telegrammes zu
erbitten.
Heute früh gegen 11 Uhr war mein rußischer College in der Lage, mir den Wortlaut
seiner telegrafischen Instruktionen mitzutheilen. Dieselben trugen ihm auf, im
Einvernehmen mit Gf. Wesdehlen und mir vorzugehen und mit der Bereitwilligkeit seiner
Regierung das neue Königreich anzuerkennen, die Hoffnung auszusprechen, daß dasselbe
neue Bürgschaften der Ordnung und der Einhaltung der internationalen Verpflichtungen
darbieten werde.
Hinsichtlich des Punktes 2. war die Sachlage heute dieselbe als gestern. Gf. Wes-
dehlen hatte zwar in Berlin angefragt, ob er dieselbe Reserve zu formuliren habe als ich und
zugleich darauf hingewiesen, daß sie hier einen schlechten Eindruck machen und von
keinem Nutzen begleitet sein würde, aber keine Antwort bekommen.
Unter diesen Umständen entschloß sich mein deutscher College zu folgendem
Auswege:
Er nahm sich vor, Hrn. Boeresco zu sagen, daß er zwar keinen ausdrücklichen
Befehl habe, die vom Fst. Ouroussoff sowie mir beizusetzende Klausel ebenfalls seiner
Erklärung anzufügen, aber annehmen müße, daß seine Regierung derselben beistimme.
Der von mir gemachte Vorschlag, der erwähnten Reserve gar nicht Erwähnung zu
machen, es unseren Regierungen anheimstellend, dieselbe in den officiellen Anerkennungs-
schreiben aufzunehmen, scheiterte an der bestimmten Erklärung des Fsten. Ouroussoff, daß
er die besprochene Phrase seinen Befehlen gemäß schon jetzt anbringen müße.
Die namentlich vom Gfen. Wesdehlen ausgesprochene Befürchtung, daß diese
Reserve hier verletzten würde, hat sich, soweit ich bis jetzt beurtheilen kann, nicht bestätigt.
Dieselbe diente vielmehr Hrn. Boeresco dazu, um sie in veränderter Form der Kammer
gegenüber als einen neuen Beweis des Vertrauens, welches die Mächte dem jungen König-
reiche entgegenbringen, zu verwerthen.
Nachdem sich übrigens in den hiesigen Regierungskreisen die Nachricht verbreitet
hatte (wie es scheint stammte sie von Hrn. Liteano her), daß die Kaiserhöfe ihre Anerken-
nungen an gewiße Bedingungen knüpfen wollten, so hat es beinahe den Anschein, als ob
die in sehr milder Form gehaltene Ermahnung keineswegs unangenehm berührt habe.
Jedenfalls verschwindet sie neben dem großen Erfolge, binnen so kurzer Zeit von allen
Groß Mächten anerkannt zu sein.
Hoyos
1
Siehe Dok. Nr. 154.
2
Dok. Nr. 155.
587
București, 6 aprilie 1881. Nr. 44D/Polit. Hoyos către Haymerle

Stimate Conte,
Referitor la telegrama din ziua de 4 a lunii1, am onoarea să revin la informarea tele-
grafică de ieri2, prin care mi-am permis să aduc la cunoştinţa Excelenţei Voastre faptul că:
1. Principele Urusov nu a primit încă nicio instrucţiune referitoare la modul în care
va avea loc recunoaşterea;
2. Contele Wesdehlen a primit, ce-i drept, directiva de a anunţa recunoaşterea de
îndată ce colegul său rus şi cel austro-ungar vor fi primit aceleaşi instrucţiuni ca şi el, dar,
totuşi, nu ar fi fost în niciun fel împuternicit ca felicitările guvernului său să fie puse în
legătură cu vreo doleanță sau speranţă.
În ceea ce priveşte punctul 1, astăzi s-au constatat următoarele:
Chiar dacă Principele Urusov a primit ieri aşteptata depeşă telegrafică, el nu a reușit
să descifreze începutul acesteia şi, din acest motiv, s-a adresat la Petersburg, cerând o
repetare a telegramei.
Azi dimineaţă, către ora 11, colegul meu rus a fost în stare să-mi comunice
conţinutul instrucţiunilor sale telegrafice. Acestea îl mandatau să realizeze o înţelegere cu
Contele Wesdehlen şi cu mine, cu disponibilitatea guvernului său să recunoască noul regat
şi să exprime speranţa că acesta va oferi o nouă garanţie pentru ordine şi respectarea obli-
gațiilor internaţionale.
În ceea ce priveşte punctul 2, situaţia de astăzi este la fel cu cea de ieri. Contele
Wesdehlen întrebase, ce-i drept, la Berlin dacă şi el trebuia să formuleze aceeaşi rezervă ca
şi mine şi pe urmă a arătat imediat că aşa ceva ar face aici o impresie proastă şi nu ar fi de
niciun folos, dar nu a primit niciun răspuns.
În aceste condiţii, colegul meu german s-a hotătât să procedeze în modul următor:
Şi-a propus să-i spună domnului Boerescu că el nu a primit niciun ordin explicit
să adauge la declaraţia sa clauza transmisă atât Principelui Urusov cât şi mie, dar trebuie să
presupună că guvernul său este de acord cu acea clauză.
Propunerea făcută de mine să nu pomenim nimic despre rezerva menţionată, să
lăsăm la latitudinea guvernelor noastre să o includă în scrisorile lor oficiale de recunoaştere,
a eşuat în faţa declaraţiei precise a Principelui Urusov că el trebuie să amintească respectiva
frază conform ordinului primit.
Temerea exprimată de către Contele von Wesdehlen că această rezervă ar ofensa pe
cei de aici nu s-a confirmat din câte pot aprecia eu până acum. Aceasta a servit mai curând
domnului Boerescu ca să o prezinte în faţa Camerelor într-o formă modificată ca pe o nouă
dovadă a încrederii pe care Puterile o manifestă faţă de tânărul regat.
După ce în cercurile guvernamentale s-a răspândit, de fapt, vestea (din câte se pare a
provenit de la domnul Liteanu) că intenția Curţilor imperiale este de a lega recunoaşterea de
anumite condiţii, s-a putut observa că avertismentul, formulat într-o manieră delicată, nu i-a
afectat deloc pe cei de aici. În orice caz, pus alături de marele succes, de a fi recunoscuți de
toate Marile Puteri într-un timp atât de scurt, acest sentiment neplăcut dispare inevitabil.
Hoyos
1
2
Doc. nr. 155.
588
158

Nachdem Fürst Urussow die erwartete Instruktion heute Morgens erhalten, haben
wir beide sowie deutscher Gesandter Audienz angesucht. Boeresco kündigte sofort Anerken-
nung von Seite der drei Kaisermächte der Kammer an und hob hervor, daß Österreich-Ungarn
Initiative zu einem Meinungsaustausch zwischen Großmächten ergriffen hat, welche in der
nunmehrigen Ordnung der Dinge nicht eine einfache Titelveränderung, sondern einen
diplomatischen Act von großer Tragweite erblicken. Rumänien kann stolz darauf sein, so
schnell als Königreich anerkannt worden zu sein. Bei der Ertheilung der Audienz, die eben
stattgefunden, haben die Collegen mir die Priorität eingeräumt und habe ich nicht verfehlt,
die Clausel meinen Glückwünschen beizufügen. Seine Majestät der König zeigte Sich hoch
erfreut und voll Dankbarkeit.

După ce Principele Urusov a primit azi dimineaţă instrucţiunile aşteptate, am cerut
audienţă amândoi, plus ministrul plenipotenţiar german. Boerescu a anunţat imediat în
Cameră recunoaşterea din partea celor trei imperii şi a subliniat faptul că Austro-Ungaria a
avut iniţiativa unui schimb de păreri între Marile Puteri, care, în actuala ordine a lucrurilor,
nu văd o simplă schimbare de titulatură, ci un act diplomatic de mare amploare. România
poate să fie mândră pentru că a fost recunoscută atât de repede ca regat. La audienţă, care a
avut loc imediat, colegii mi-au acordat prioritate, iar eu nu am ratat ocazia de a adăuga
clauza la felicitările mele. Majestatea Sa Regele s-a arătat extrem de bucuros şi foarte
recunoscător.

159
Bukarest, am 6. April 1881. Nr. 44A–E/Polit. Hoyos an Haymerle
H. Bratiano, den ich in der zweiten Hälfte der vorigen Woche zum erstenmale seit
dem Ereigniße vom 26. v. Mts. sprach, fing unsere Unterredung damit an, seine Freude
über die überraschend günstige Beurtheilung auszudrücken, welche die Proclamirung des
Königreiches von der gesammten österr. ungar. Presse erfahren habe. Er sehe darin den
Beweis, daß die k. u. k. Regierung von den besten Dispositionen für Rumänien erfüllt ist.
589
Ich erwiderte dem Hrn. Minister-Präsidenten, daß ich noch weiter als er ginge,
indem es sich hier nicht nur um die Gesinnungen der Regierung, die bereits einen beredten
Ausdruck in den von Euerer Excellenz Hrn. Balatseano ertheilten Versicherungen erhalten
hätten, sondern auch um eine spontan hervortretende Meinungs-Äußerung der Preßorgane
aller Partheien handle, die mit seltener Einmüthigkeit das neue Königreich begrüßen.
H. Bratiano sprach hierauf sein Bedauern darüber aus, daß er sich gezwungen sah,
die Königsfrage über das Knie zu brechen, und gab als Haupt-Ursache der ihm auf genö-
thigten Beschleunigung der Proklamirung die Befürchtung seiner Partheigenossen an, daß
ihnen die Conservativen zuvor kommen könnten.
Der Minister-Präsident hätte zwar den liberalen Deputirten klar zu machen versucht,
daß es in ihrem eigenen Interesse gelegen wäre, wenn die Initiative zu einem Akte, den sie
zu vollziehen Willens seien, von der Gegenparthei ausgehen würde, es wäre jedoch weder
seinen Bemühungen noch jenen des Hrn. C. A. Rosetti gelungen, die ungeduldigen Kammer-
Mitglieder von ihrem Vorhaben, das Königreich schon am nächsten Tage zu proclamiren,
abzubringen.
Aus meinen Gesprächen mit hervorragenden Männern der conservativen Parthei
habe ich indeß die Überzeugung geschöpft, daß der Eintritt der von den Liberalen geäu-
ßerten Befürchtung jeder Wahrscheinlichkeit entbehrt habe. Es wurde mir wenigstens die
Versicherung ertheilt, daß die Conservativen die Königsfrage schon deßhalb nicht auf das
Tapet gebracht hätten, weil ihnen, da sie der Regierung ferne stünden, jeder Anhaltspunkt
über die Aufnahme fehlte, welche ein derartiges Vorgehen bei den Mächten finden würde.
Wenn ich auch nicht in Zweifel ziehen will, daß H. Bratiano dem plötzlichen Ent-
schluße seiner Gesinnungs-Genossen Einhalt thun wollte, so lag es doch im Plane der
Regierung, die Proklamirung einige Tage später zu provoziren.
H. Boeresco gestand mir offen ein, daß dieser Akt für Sonntag, den 22. März
(a. St.), in aller Stille vorbereitet wurde sowie daß H. Bratiano aus diesem Grunde den
Antrag stellte, die Kammersitzungen auch an Sonntagen abzuhalten.
Der Minister des Äußern fügte bei, daß in diesem Falle die Mächte vertraulich von
dieser Absicht verständigt worden wären. Dem Lande gegenüber würde aber auch selbst
dann das größte Geheimniß bewahrt worden sein, da die regierungsfeindlichen Elemente
überrascht werden mußten, wollte man auf eine glatte Abwickelung der Angelegenheit
rechnen.
Obwol die weiße Parthei1 sich schnell in die geschaffene Lage zu finden wußte und
kein allzu grellen Mißton das Ereigniß vom 26. März störte, so ist man im conservativen
Lager doch weit davon entfernt, eine besondere Freude über dasselbe zu heucheln. Auch
fiel es auf, daß der Chef der Conservativen H. Lascar Catargiu sowie General Floresco sich
von ihrem Collegen trennten als der Senat dem Fürsten Carl das entscheidende Votum
überbrachte.
Hoyos

1
Konservativ.
590
București, 6 aprilie 1881. Nr. 44A–E/Polit. Hoyos către Haymerle

Preanobile Baron,
Domnul Brătianu, cu care am vorbit în a doua jumătate a săptămânii trecute, pentru
prima oară după evenimentul din ziua de 26 a lunii trecute, a început discuţia noastră prin
a-şi exprima bucuria pentru aprecierea surprinzător de favorabilă de care proclamarea
regatului s-a bucurat din partea întregii prese austro-ungare. El vede aici dovada că
guvernul i. și r. este animat de cele mai bune sentimente față de România.
Am răspuns domnului președintele de Consiliu că eu aş merge şi mai departe decât
el, fiind vorba nu doar de sentimentele guvernului, care deja şi-au găsit o expresie elocventă
în asigurările oferite de Excelenţa Voastră domnului Bălăceanu, dar şi de un punct de
vedere exprimat spontan de către organele de presă ale tuturor partidelor, care cu o rară
unanimitate au salutat noul regat.
Domnul Brătianu şi-a exprimat, apoi, regretul că s-a văzut silit să se grăbească în
chestiunea regatului şi a indicat drept cauza principală a grabei ce i-a fost impusă temerea
tovarăşilor săi de partid că ar putea să le-o ia conservatorii înainte.
Președintele de Consiliu ar fi încercat, ce-i drept, să le explice deputaţilor că ar fi în
interesul lor dacă iniţiativa unui act pe care ei sunt dispuşi să-l realizeze ar porni de la
partidul de opoziţie, dar nici strădaniile sale şi nici cele ale domnului C.A. Rosetti nu au
reuşit să-i convingă pe nerăbdătorii membri ai Camerei să renunţe la ideea de a proclama
regatul chiar a doua zi.
Eu însă, din discuţiile pe care le-am purtat cu membrii marcanţi ai partidului conser-
vator, am căpătat convingerea că apariţia temerii exprimate de liberali era lipsită de orice
temei. Cel puţin, mi s-a oferit asigurarea că domnii conservatori tocmai de aceea nu au pus
pe tapet chestiunea regatului, fiindcă, stând departe de guvern, nu aveau niciun indiciu
despre cum vor vedea Puterile un asemenea demers.
Chiar dacă nu am nicio îndoială că domnul Brătianu a vrut să blocheze decizia luată
pe neaşteptate de către tovarăşii săi de idei, exista, totuşi, în planurile guvernului intenţia de
a adopta proclamarea câteva zile mai târziu.
Domnul Boerescu mi-a recunoscut deschis că acest act fusese pregătit, în deplină
discreție, pentru a avea loc în ziua de duminică, 22 martie (stil vechi), şi că, din acest motiv,
domnul Brătianu venise cu propunerea ca şedinţele Camerei să fie ţinute şi în zilele de
duminică.
Ministrul Afacerilor Străine a adăugat că, în acest caz, Puterile ar fi fost înştiinţate
confidenţial. Faţă de ţară însă ar fi fost păstrat şi în acest caz secretul cel mai deplin,
deoarece elementele duşmănoase guvernului trebuiau luate prin surprindere, dacă se dorea
o încheiere fără probleme a întregii afaceri.
Deşi partidul albilor1 s-a adaptat repede situaţiei create şi nu a perturbat prin nicio
disonanţă prea stridentă evenimentul din 26 martie, cei din tabăra conservatoare sunt departe
de a mima o bucurie specială pentru el. De asemenea, a frapat faptul că şeful conservatorilor,
domnul Lascăr Catargiu, precum şi generalul Florescu s-au despărţit de colegii lor când
Senatul a remis Principelui Carol rezultatul votului.
Hoyos
1
Conservator.
591
160
Aufgegeben 1 U. – M. p.m., eingelangt 1 U. 40 M. p.m.

Deutscher Gesandter ist von seiner Regierung beauftragt worden, sich der vom
Fürsten Urusow und mir abgegebenen Erklärung amtlich anzuschließen.
Expediată ora 1 şi – min. p.m., primită ora 1 şi 40 min. p.m.

Ministrul plenipotenţiar german a fost mandatat de către guvernul său să se alăture
oficial declaraţiei date de Principele Urusov şi de mine.
161
Bukarest, am 7. April 1881. Nr. 45A–C/Polit. Hoyos an Haymerle
Im Nachhange zu meinem ergebensten Berichte von gestern Nro 44, D. habe ich
mich beeilt, Eurer Excellenz heute telegraphisch anzuzeigen, daß Graf Wesdehlen von
seiner Regierung nachträglich beauftragt worden ist, sich der von Fürst Ouroussoff und mir
abgegebenen Erklärung amtlich anzuschließen.
Mein deutscher College begab sich demnach heute zu Hrn. Boeresco um ihm
mitzutheilen, daß sich seine gestern ausgesprochene Überzeugung, die kais. deutsche
Regierung theile die von den Vertretern Österreich-Ungarns und Rußlands kundgegebene
„Hoffnung”, bestätigt findet, indem er nunmehr ausdrücklich angewiesen ist, dieß der
rumänischen Regierung zu erklären und festzustellen, daß die drei Kaiserhöfe ihre
Bereitwilligkeit, das neue Königreich anzuerkennen, in vollkommen identischer Form zum
Ausdrucke zu bringen die Absicht hatten.
Graf Wesdehlen kann sich, wie er mir vertraulich mittheilte, noch nicht den Grund
erklären, warum seine Regierung ihn nicht rechtzeitig in den Stand gesetzt hat, seine Aner-
kennungs-Erklärung in ganz gleicher Weise als seine beiden Collegen abzugeben; er schließt
jedoch aus den ihm seither zugekommenen Telegrammen, daß der Reichskanzler es gerne
gesehen hätte, wenn Graf Wesdehlen die Verantwortung auf sich genommen und schon
gestern seinen Glückwünschen den heute nachträglich erfolgten Beisatz angefügt hätte.
Hoyos
592
București, 7 aprilie 1881. Nr. 45A–C/Polit. Hoyos către Haymerle

Preanobile Baron!
În continuarea raportului meu de ieri nr. 44D, m-am grăbit să anunţ telegrafic astăzi
Excelenţei Voastre că domnul Conte Wesdehlen a fost ulterior mandatat de către guvernul
său să se alăture oficial declaraţiei date de prinţul Urusov şi de mine.
Colegul meu german a mers, aşadar, astăzi la domnul Boerescu ca să-i comunice
că convingerea sa, pe care a exprimat-o ieri, că guvernul imperial german împărtăşeşte
„speranţa” anunţată de reprezentantul Austro-Ungariei şi al Rusiei se vede confirmată, în
sensul că el a fost acum mandatat explicit să declare acest lucru guvernului român şi să
constate că cele trei Curţi imperiale îşi exprimă disponibilitatea şi au intenţia să recunoască
noul regat într-o formă pe deplin identică.
Contele Wesdehlen mi-a comunicat confidenţial că el nu-şi poate încă explica
motivul pentru care guvernul său nu l-a mandatat la timp să-şi prezinte declaraţia de
recunoaştere, exact în acelaşi mod precum cei doi colegi ai săi; din telegramele care i-au
parvenit de atunci, el exclude, totuşi, ideea că domnului cancelar al Reich-ului i-ar fi plăcut
ca domnul Conte Wesdehlen să ia asupra sa răspunderea şi să fi prezentat încă de ieri
felicitările, cărora astăzi le-ar fi adăugat completarea trimisă ulterior.
Hoyos

162
Aufgegeben 9 U. – M. a.m., eingelangt 1 U. 50 M. p.m.

Ministre d’Allemagne vient de recevoir la réponse de son Souverain à la lettre de
notification du Roi Charles. Il a l’ordre de ne la remettre que lorsque les représentants
d’Autriche-Hongrie et de Russie présenteront les lettres de leurs Souverains et d’observer à
cet égard le même cérémoniel que ses deux collègues1.

1
Handschriftliche Notiz von Kaiser Franz Joseph: „Was passiert bei uns?”
Expediată ora 9 şi – min. a.m., primită ora 1 şi 50 min. p.m.
Ministrul Germaniei tocmai a primit răspunsul suveranului său la scrisoarea oficială
de notificare din partea Regelui Carol. El a primit ordinul să nu o înmâneze decât în
593
momentul în care reprezentanții Austro-Ungariei și Rusiei vor prezenta scrisorile trimise de

suveranii lor și să respecte, în această privință, același ceremonial ca și cei doi colegi ai săi1.
1
Notiţă scrisă cu creionul de împăratul Franz Joseph: „Ce se întâmplă la noi?”
163
Bukarest, den 13. April 1881. Privatschreiben. Hoyos an Haymerle
Für das geneigte Schreiben vom 5 d. Mts., durch welches mir Euere Excellenz eine
Skizze der Unterredung des Bon Nicolics mit König Carl mitzutheilen die Güte hatten, bin
ich Hochdenselben sehr verbunden1.
Es war mir um so werthvoller, die Äußerungen Seiner Majestät dem genannten
Gutsbesitzer gegenüber sowie überhaupt das Gesprächsthema etwas genauer kennen zu
lernen als, wie ich in meinem ergebensten Schreiben vom 6 d. Mts bereits in aller Eile
andeutete, der König in der mir an diesem Tage ertheilten Audienz auf das mit Bon Nicolics
gehabte Gespräch anspielte.
Seine Majestät sagte mir, Er hätte auf Gut Glück angenommen, daß Bon Nicolics
wirklich im Namen Euerer Excellenz gesprochen habe. Nichtsdestoweniger schien aus den
Worten des Königs hervorzugehen, daß er einigen Zweifel in die Vertrauenswürdigkeit
desselben setzte. Er frug mich nämlich, ob er ein treuer Unterthan seines Kaisers sei, denn
bisher hätte Er Bon Nicolics für einen Serben gehalten. Er kenne ihn von der Zeit her, wo er
in einem Processe gegen die Fstin Julie Obrenowitsch verwickelt war und habe Er damals
so weit eine Einmischung statthaft war, Sich zu Gunsten der Letzteren verwendet.
Ich gab Seiner Majestät die bestimmtesten Versicherungen, daß Bon Nicolics das
vollste Vertrauen verdiene. Ich fügte bei, daß Euere Excellenz gewußt hätten, er würde
nach Bukarest kommen, und ihn daher vermöge seiner doppelten Eigenschaft als ungarischer
und rumänischer Großgrundbesitzer für geeignet angesehen hätten, etwaige Aufträge für
den Fall entgegenzunehmen, als Seine Majestät solche mit Vermeidung des offiziellen
Weges an Hochdieselben gelangen lassen wollten.
König Carls allgemeine Versicherungen, gute Freundschaft mit Österreich-Ungarn
halten zu wollen, kamen auch in meinem Gespräche mit Seiner Majestät zum Ausdrucke.
Ebenso wiederholte Höchstderselbe den Hinweis auf die Aufgabe Rumänien’s,
einen Damm gegen den Panslavismus zu bilden, sowie Er auch mir gegenüber die Notwen-
digkeit betonte, commerzielle Fragen nicht mit politischen zu vermengen und dieselben
möglichst objectiv zu beurtheilen.
Vergleiche ich somit die von Bon Nicolics gemachten Aufzeichnungen mit den
Äußerungen, welche Seine Majestät mir gegenüber fallen ließ, so komme ich zu dem
Ergebniß, daß Höchstderselbe absichtlich in der mir ertheilten Audienz dieselben Punkte
hervorhob, die den Gegenstand seines Gespräches mit Bon Nicolics gebildet hatten.
Durch die inzwischen erfolgte Anerkennung des Königreiches von Seite der k. und k.
Regierung war jedoch König Carl in die Lage gesetzt, seinen wiederholt abgegebenen
Versicherungen jene aufrichtiger Dankbarkeit und Freude beizufügen.
594
Daß das vielleicht etwas kühne Vorgehen so vollständig gelang, daß dasselbe weder
unliebsame Erörterungen noch sonstige Schwierigkeiten nach sich zog, verdankt das neue
Königreich, dessen ist man sich hier wohl bewußt, zum großen Theile der gemäßigten, ja
wohlwollenden Haltung des k. und k. Cabinetes.
Hr. Bratiano, der mit den Gefühlen der Dankbarkeit stets zu kargen pflegt, kam
gestern zu mir, um denselben Ausdruck zu geben.
Auf meine Bemerkung, daß nach seiner Ansicht in der Politik die Dankbarkeit
keinen Platz finde, erwiederte er, daß, wenn man unter „Dankbarkeit” das Aufgeben vitaler
Intereßen verstünde, er allerdings seinen Ausspruch aufrecht erhalten müße. Er könne mich
aber versichern, daß sich Rumänien Österreich-Ungarn gegenüber verpflichtet fühle und
daß kleine Geschenke die gute Freundschaft nähren.
Es sei in der Natur der Dinge gelegen, daß die Großen den Kleinen solche Dienste
erweisen können und dafür von den Letzteren große Dienste erwarten dürfen.
Hoyos

1
Siehe Dok. Nr. 156.
București, 13 aprilie 1881. Scrisoare particulară. Hoyos către Haymerle

Preanobile Baron,
Vă sunt foarte îndatorat pentru scrisoarea din data de 5 aprilie a lunii curente, prin
care aţi avut bunăvoinţa să-mi comunicaţi rezumatul întrevederii Baronului Nikolics cu
Regele Carol1.
A fost foarte important pentru mine să aflu mai multe despre declaraţiile pe care
Majestatea Sa le-a făcut sus-numitului nobil, cu atât mai mult cu cât în raportul meu din
6 aprilie am făcut, în treacăt, o aluzie la discuţia avută cu Baronul Nikolics.
Majestatea Sa mi-a spus că a presupus, întâmplător, că Baronul Nikolics vorbeşte,
într-adevăr, în numele Excelenţei Voastre. Cu toate acestea, din vorbele Regelui se vedea
că Majestatea Sa avea oarecare dubii în privinţa credibilităţii acestuia. Fireşte că m-a
întrebat dacă Baronul este un supus credincios al Majestăţii Sale Împăratului, căci, până
atunci, Regele îl considerase sârb pe Baronul Nikolics. Îl cunoaşte de pe vremea când
acesta fusese implicat într-un proces împotriva prinţesei Iulia Obrenovici şi, în măsura în
care se putea interveni, se pronunţase în favoarea celei din urmă.
Am dat Majestăţii Sale asigurarea fermă că Baronul Nikolics merită deplină încre-
dere. Am adăugat că Excelenţa Voastră a ştiut că el va veni la Bucureşti şi că aţi considerat
oportun, având în vedere dubla calitate a Baronului de a fi, deopotrivă, mare proprietar
ungur şi român, de a-i încredinţa o misiune pentru eventualitatea în care Majestatea Sa ar
voi să transmită ceva Excelenţei Voastre evitând calea oficială.
În cursul discuţiei avute cu Regele Carol, au fost exprimate asigurări de ordin
general din partea Majestăţii Sale de a întreţine relaţii prieteneşti cu Austro-Ungaria.
De asemenea, Regele a reiterat teza conform căreia misiunea României este aceea
de a constitui un zăgaz împotriva panslavismului. În plus, mi-a subliniat necesitatea de a nu
595
se amesteca problemele comerciale cu cele politice, precum şi aceea de a le judeca cu

maximă obiectivitate posibilă.
Comparând impresiile obținute de Baronul Nikolics cu observațiile exprimate față
de mine de către Majestatea Sa, ajung la concluzia că Majestatea Sa a insistat intenționat, în
timpul audienței oferite mie, asupra acelorași puncte, care au reprezentat miezul discuției cu
Baronul Nikolics.
Prin recunoașterea, între timp, a Regatului de către guvernul imperial și regal, Regele
Carol a fost pus, totuși, în situația de a adăuga, la repetatele sale asigurări, şi expresia senti-
mentelor sale de sinceră gratitudine şi recunoştinţă.
Noul regat datorează, în bună măsură, atitudinii moderate, chiar binevoitoare, a
guvernului austro-ungar faptul că proclamarea destul de intempestivă a regalităţii a reuşit
atât de bine şi că aceasta nu a atras după sine nici reproșuri neplăcute, nici alte complicaţii
de genul acesta.
Domnul Brătianu, care este foarte zgârcit în a-și exprima sentimentele de grati-
tudine, a venit ieri la mine tocmai pentru a și le face auzite.
La observaţia mea referitoare la părerea lui că în politică nu are ce căuta recu-
noştinţa, mi-a replicat că, dacă prin „recunoştinţă” se înţelege renunţarea la interese vitale,
atunci el trebuie să-şi menţină afirmaţia. Dar mă poate asigura că România se consideră
recunoscătoare Austro-Ungariei şi că, în fond, micile cadouri întăresc prietenia. Este în
natura lucrurilor ca cei Mari să facă asemenea servicii celor Mici, ca, în schimb, să se poată
aștepta la servicii mari de la ultimii.
Hoyos
1
164
Bukarest, den 13. April 1881. Nr. 46A–H/Polit. Hoyos an Haymerle
In Entsprechung des hohen Telegrammes vom 10. d. M. habe ich nicht verfehlt, das
königl. Ministerium des Äußern zu verständigen, daß das Allerhöchste Antwortschreiben
auf die Notification des Königs Carl demnächst von Wien abgehen werde und durch
dasselbe gleichzeitig meine Mission erneuert werden würde.
Graf Tornielli hat bereits die Antwort Seines Souveräns sowie ein zweites Hand-
schreiben in Händen, welch’ letzteres meinen italienischen Collegen in seiner bisherigen
Eigenschaft bestätigt.
Fürst Ouroussoff hat vorige Woche einen zweimonatlichen Urlaub angetreten, den
er zum Besuche seiner in Neapel weilenden Gemahlin benützen will. Der interimistische
Geschäftsträger Hr. Isvolsky1 hat noch keine Andeutung erhalten, wann er das Antwort-
schreiben des Kaisers Alexander2 zu gewärtigen habe. Ebenso wenig ist ihm bekannt, ob er
596
hinsichtlich der Überreichung desselben sich nach dem deutschen Gesandten und mir zu
richten haben werde.
Graf Wesdehlen hingegen hat, wie ich mir durch das gehorsamste Telegramm vom
9ten zu melden erlaubte, den Auftrag, das Schreiben des Kaisers Wilhelm erst dann zu
übergeben, wenn der österr. ung. und rußische Vertreter einen gleichen Schritt zu machen
in der Lage sein werden, sowie in dieser Hinsicht dieselbe Form als seine Collegen
einzuhalten.
Hoyos

1
Alexander P. Iswolski, Legationssekretär in Bukarest in den Jahren 1881–1885.
2
Kaiser Alexander III.
București, 13 aprilie 1881. Nr. 46A–H/Polit. Hoyos către Haymerle

Preanobile Baron!
Corespunzător celor indicate în telegrama din ziua de 10 a lunii acesteia, nu am
omis să înştiinţez Ministerul regal al Afacerilor Străine că scrisoarea de răspuns a Împă-
ratului nostru la notificarea Regelui Carol va fi expediată în curând din Viena şi în acelaşi
timp prin aceasta va fi reînnoită misiunea mea.
Contele Tornielli a primit deja răspunsul suveranului său precum şi o a doua scrisoare
autografă, prin care colegul meu italian este confirmat în calitatea sa de până acum.
Săptămâna trecută, Principele Urusov a plecat într-un al doilea concediu pe care
vrea să-l folosească pentru a-şi vizita soţia, care se află acum la Napoli. Însărcinatul cu
afaceri interimar, domnul Izvolski1, nu a primit încă nicio indicaţie cu privire la momentul
în care se poate aștepta la scrisoarea de răspuns a Țarului Alexandru2. Nu cunoaște nici faptul
dacă în privinţa înmânării acesteia va trebui să se orienteze după ministrul plenipotenţiar
german şi după mine.
Contele Wesdehlen, dimpotrivă, aşa cum mi-am permis să vă înştiinţez prin tele-
grama din ziua de 9, are misiunea să remită scrisoarea Împăratului Wilhelm abia când
reprezentantul austro-ungar şi cel rus vor fi în situaţia de a face acelaşi demers, iar în
această privinţă va trebui să adopte aceeaşi formă ca şi colegii săi.
Hoyos

1
Aleksandr P. Izvolski, secretar de legaţie la Bucureşti în anii 1881–1885.
2
Ţarul Alexandru III.
597
165

Der zu diesem Ende anher gesandte Gl Zurow übergibt heute König Karl ein Schreiben
des Kaisers von Rußland, in welchem Höchstderselbe seine Thronbesteigung notificirt und
gleichzeitig die Anerkennung des Königreiches Rumänien mit der bekannten Clausel aus-
spricht. Deutscher Gesandter frug sich in Folge dessen bei seiner Regierung an, ob er mit
der Übergabe des Notificationsschreibens des Kaiser Wilhelm noch länger zu warten habe.
Französischer und italienischer Gesandter haben die officielle Antwort auf Notificationen
des König Karl vorgestern Sr Majestät überreicht.
Generalul Zurov, trimis aici în acest scop, a remis astăzi Regelui Carol o scrisoare
din partea Țarului Rusiei, în care augustul suveran notifică urcarea sa pe Tron şi, în acelaşi
timp, recunoaște regatul României, cu clauza cunoscută. Drept consecință, ministrul pleni-
potenţiar german a întrebat guvernul său dacă mai are de aşteptat cu remiterea scrisorii de
notificare a Împăratului Wilhelm. Miniştrii plenipotenţiari francez şi italian au remis ieri
Majestăţii Sale răspunsul oficial la notificările Regelui Carol.
166
Bukarest, den 11. Mai 1881. Privatbrief. Hoyos an Haymerle

Ich erlaube mir den Empfang des geneigten Privatschreibens vom 5. d. Mts. dankend zu
bestätigen und werde nicht unterlaßen, mich bei paßender Gelegenheit Hrn. C. A. Rosetti
gegenüber in dem angedeuteten Sinne zu äußern.
Vorläufig habe ich die in diesem Schriftstücke enthaltenen Erwägungen in meiner
letzten Unterredung mit Hrn. D. Bratiano1 nicht unberührt gelassen und demselben zu
bedenken gegeben, daß ein fortgesetzter Widerstand Rumänien’s in der Donaufrage auf die
öffentliche Meinung in Österreich-Ungarn zurückwirken müßte, wodurch es der k. und k.
Regierung sehr erschwert werden würde, in der Zukunft Rumänien gegenüber dieselbe
wohlwollende Haltung zu bewahren, die sie bisher in der unzweideutigsten Weise an den
Tag gelegt hat.
Ich kann mir nicht schmeicheln, durch diese Andeutung auf Hrn. D. Bratiano einen
großen Eindruck hervorgebracht zu haben, und hatte ich im Gegentheile bei dieser
Gelegenheit Anlaß zu bemerken, daß der Minister, – wie ich dies schon gehört hatte, – ein
sehr leicht erregbares Gemüth besitzt.
598
Derselbe mußte indeß zugeben, daß Rumänien der k. und k. Regierung für die
geleisteten Dienste verpflichtet ist, und erklärte, daß dieser Umstand bei den zu faßenden
Entschließungen mit in’s Gewicht fallen werde.
Was hingegen die Berufung auf die öffentliche Meinung in Österreich-Ungarn anbe-
langt, so stellte Hr. D. Bratiano diesem Argumente ein Gleiches entgegen und wies, wie es
auch seine Vorgänger zu thun pflegten, darauf hin, daß eben mit Rücksicht auf die öffent-
liche Meinung in Rumänien der kgl. Regierung die Hände am Meisten gebunden seien.
Ich sprach heute den neuen General-Sekretär Hrn. Bordeano, welcher mir sagte, daß
die Instruktionen für Oberst Pencovici2 in den nächsten Tagen festgestellt und daß gleich-
zeitig eine Beantwortung der hohen Weisung vom 21 April erfolgen werde, welche
entweder an mich oder an Hrn. Balatschano gerichtet werden würde.
So weit ich aus den allgemeinen Äußerungen des genannten Beamten ersehen konnte,
dürfte diese Antwort nicht sehr günstig ausfallen, und habe ich daher wenig Hoffnung, daß
das Cabinet D. Bratiano sich unserem Standpunkte in der Donaufrage nähern werde3.
Ich erfahre aus sehr guter Quelle, daß König Carl mit seinem neuen Minister
Präsidenten äußerst zufrieden ist. Hr. Bratiano ist durch und durch Höfling und in dieser
Hinsicht gerade das Gegentheil seines Bruders. Außerdem scheint er in keiner Richtung
eine feststehende Ansicht zu haben und sich trefflich auf das Durchlaviren zu verstehen.
Vielleicht, daß eben diese Eigenschaften ihm bei seinem Souverän zu Statten kommen.
Hoyos
1
Dumitru C. Brătianu. Er war Ministerpräsident vom 22. April bis zum 20. Juni 1881.
2
Eustaţiu Pencovici, rumänischer Kommissar in der Europäischen Donaukommission.
3
Am 28. Mai 1881 unterzeichneten die Vertreter der Mitgliedstaaten der Europäischen Donaukom-
mission in Galați eine „Zusatzacte zur Schifffahrtsacte für die Donaumündungen“ von 1865, laut deren die
Rechte, Zuständigkeiten und Immunitäten der Europäischen Donaukommission von 1865 aufrechterhalten
wurden und für die neuen Anrainerstaaten in Kraft trat. Die Zuständigkeit der Kommission wurde flussauf-
wärts bis nach Galați ausgedehnt und die Flusspolizei der Kontrolle eines Schifffahrtsinspektors unterstellt,
dem ein Kanzler und mehrere Inspektoren zur Seite standen, welche, wie auch der Kapitän des Hafens Sulina,
von der Kommission ernannt wurden. Dadurch, dass die rumänische Regierung mit etwas Zurückhalt die
Zusatzakte unterschrieb, welche die Hoheitsrechte Rumäniens an der unteren Donau einschränkte, machte sie
Österreich-Ungarn einige Zugeständnisse.
București, 11 mai 1881. Scrisoare particulară. Hoyos către Haymerle

Preanobile Baron,
Îmi permit să vă confirm, cu mulţumiri, primirea scrisorii personale din ziua de 5 a
lunii acesteia şi nu voi întârzia, ca la prima ocazie potrivită, să mă exprim faţă de domnul
C.A. Rosetti în sensul indicat.
Deocamdată, pot să vă spun că, la ultima mea întrevedere cu domnul D. Brătianu 1,
nu am lăsat neatinse consideraţiile conţinute în această scrisoare şi i-am dat de gândit că o
continuare a rezistenţei României în chestiunea Dunării va influenţa opinia publică din
Austro-Ungaria şi, din cauza aceasta, guvernului i. și r. îi va fi foarte greu ca, în viitor, să
păstreze aceeaşi atitudine binevoitoare faţă de România, pe care până acum a manifestat-o
în modul cel mai lipsit de echivoc.
599
Nu mă pot măguli, afirmând că, prin această aluzie, am produs o prea mare impresie
asupra domnului Brătianu, ba, dimpotrivă, cu această ocazie am putut să observ că
ministrul – aşa cum auzisem deja – are o fire foarte irascibilă.
Acesta a trebuit însă să admită că România este îndatorată Austro-Ungariei pentru
serviciile pe care i le-a făcut şi a declarat că acest lucru va cântări în balanţă la hotărârile
care trebuie luate.
În ceea ce priveşte însă referirea la opinia publică din Austro-Ungaria, domnul
D. Brătianu a ripostat cu un argument de acelaşi gen, arătând, la fel cum obişnuiau să facă
predecesorii săi, că, tocmai din consideraţie pentru opinia publică din România, guvernul
regal s-a văzut de cele mai multe ori cu mâinile legate.
Astăzi am vorbit cu noul secretar general, domnul Bordeanu, care mi-a spus că
instrucţiunile pentru colonelul Pencovici2 vor fi finalizate în zilele următoare şi că, în
acelaşi timp, se va răspunde la înalta directiva din 21 aprilie, răspuns care va fi trimis fie
mie, fie domnului Bălăceanu.
Din câte am putut eu să văd din declaraţiile numitului funcţionar, se poate ca acest
răspuns să nu sune foarte favorabil şi, din acest motiv, am puţine speranţe că guvernul lui
D. Brătianu se va apropia de punctul nostru de vedere în chestiunea Dunării3.
Am aflat, dintr-o sursă sigură, că Regele Carol este extrem de mulţumit de noul său
președinte de Consiliu. Domnul Brătianu este un curtean desăvârşit şi, în această privinţă,
este exact opusul fratelui său. În plus, se pare că nu are nicio părere fermă în nicio privinţă,
fiind însă priceput în a se strecura prin orice situație.
Poate că tocmai aceste trăsături de caracter îi vin în ajutor suveranului său.
Hoyos
1
Dumitru C. Brătianu. A deținut funcția de președinte al Consiliului de Miniștri între 22 aprilie și
20 iunie 1881.
2
Eustaţiu Pencovici, comisar al României în Comisia Europeană a Dunării.
3
Pe data de 28 mai 1881, delegații statelor din Comisia Europeană a Dunării (C.E.D.) au semnat, la
Galați, un act adițional la „Actul public privitor la navigația prin Gurile Dunării” din 1865, prin care dreptu-
rile, atribuțiile și imunitățile stabilite în 1865 rămâneau în vigoare și deveneau opozabile noilor state riverane.
Competența C.E.D. a fost extinsă în amonte până la Galați, iar poliția fluvială a fost pusă sub controlul unui
inspector de navigație, secondat de un cancelar și mai mulți inspectori, numiți, la fel ca și căpitanul portului
Sulina, de C.E.D. Prin semnarea cu anumite rezerve a actului adițional, care limita drepturile suverane ale
României pe cursul inferior al Dunării, guvernul român a acceptat să facă anumite concesii Austro-Ungariei.
167
Bukarest, am 25. Mai 1881. Nr. 61A–F/Polit. Hoyos an Haymerle
Das mit Erlaß vom 19ten d. Mts herabgelangte Allerhöchste Handschreiben habe ich
Feldmarschall-Lieutenant Bauer1 sofort übergeben, die Abschrift desselben aber Hrn. Dem.
Bratiano zukommen laßen, bei welchem Anlaße ich dem Minister-Präsidenten das schon
600
vor Eintreffen des genannten Abgesandten gestellte Ersuchen, demselben eine Audienz bei
König Carl erwirken zu wollen, erneuerte.
In weiterer Entsprechung des Eingangs erwähnten hohen Auftrages habe ich Feld-
marschall-Lieutenant Bauer im Sinne desselben informirt und namentlich hervorgehoben,
daß nach all’ den Beweisen vertrauensvollen Entgegenkommens von Seite der k. u. k.
Regierung dieselbe die gleichen Dispositionen bei Rumänien zu erwarten berechtigt sei, da
die beider Seits gewünschte Fortdauer freundschaftlicher Beziehungen auf gegenseitiges
Vertrauen begründet sein müße.
Wie mir Se Excellenz Feldmarschall-Lieutenant Bauer mittheilte, hat er bei Übergabe
des A.H. Handschreibens an den König nicht verfehlt, sich in der angedeuteten Weise
auszusprechen, die Berührung der Donaufrage sowie die daran zu knüpfende Bemerkung,
daß das jetzige Ministerium noch weniger Entgegenkommen zeige als das frühere, aber
vermieden.
Der Abgesandte unseres allergnädigsten Herrn wurde während der ganzen Dauer
seines Hierseins von Regierung und Hof mit Auszeichnung behandelt, von Seite Ihrer
Majestäten mit Liebenswürdigkeiten überhäuft.
König Carl sprach sich mir gegenüber mit großer Wärme über den neuen Beweis
der wohlwollenden Gesinnungen aus, welche Ihm Seine k. und k. Apostolische Majestät
durch die Anhersendung des Generals Bauer gegeben habe; dieselben Versicherungen
wurden auch dem Letzteren wiederholt zu Theil.
Ich kann jedoch nicht mit Stillschweigen übergehen, daß die erste Nachricht über
die General Bauer anvertraute Mission im Ministerium des Äußern eine gewiße Bestürzung
hervorrief, und zwar aus dem Grunde, weil angeblich mehrere Höfe hier die Absicht
ausgesprochen hatten, sich bei den Krönungs-Feierlichkeiten2 durch Special-Gesandte
vertreten zu laßen, an der Ausführung ihrer Absichten aber durch, wenn auch verbindliche,
so doch ablehnende Antworten verhindert wurden. Besonders unangenehm schien Hr. Dem.
Bratiano durch den Gedanken berührt gewesen zu sein, daß man im Auslande glauben
könnte, die hiesige Regierung habe zu Gunsten Österreich-Ungarn’s eine Ausnahme
machen wollen.
Hr. Bordeano sagte mir, daß man die betreffenden Anfragen mit denselben Worten
beantwortet habe, deren man sich in Wien bedient hatte, um die Entsendung von Special-
Gesandten zu verhindern und den Vermählungs-Feierlichkeiten Seiner k. u. k. Hoheit
Erzherzogs Rudolf3 den Character eines Familienfestes zu wahren.
Ich ließ den Vergleich nicht gelten und betonte scharf, daß ich die vollste Über-
zeugung habe, die Mission des Generals Bauer werde König Carl unter allen Umständen
sehr willkommen sein. Se Majestät würde darin den für Rumänien sehr werthvollen Beweis
erblicken, daß die k. u. k. Regierung gegen die Erhebung dieses Landes zum Königreiche
nicht nur nichts einzuwenden habe, sondern aufrichtige Freude darüber empfinde, daß das
Nachbar-Reich und speziell deßen erhabener Monarch an dem feierlichen Acte, der sich
unweit unserer Grenzen vollziehe, ganz besonders Antheil nehme.
Ich fügte bei, daß das k. u. k. Cabinet seiner Zeit seine Vertreter im Auslande mit
den dienlichen Instructionen versehen hatte, um jede directe Anfrage oder Absendung von
Missionen zu vermeiden; daß hingegen die rumänischen Diplomaten in keiner Weise
beauftragt gewesen wären, sich anläßlich der bevorstehenden Krönung in analoger Weise
auszusprechen; daß demnach die Wünsche der kgl. Regierung in dieser Hinsicht unbekannt
geblieben seien.
Nach den seither eingezogenen Erkundigungen war eine Anfrage, ob ein Special-
Gesandter genehm wäre, eigentlich nur von der serbischen Regierung anher gerichtet
601
worden. Mein italienischer Collega hatte allerdings vor einigen Wochen, wie er mir sagte,
aus seiner eigenen Initiative angefragt, ob man die Entsendung von Krönungs-Botschaftern
oder Gesandten erwarte, und die verneinende Antwort an seine Regierung berichtet. Ebenso
entnahm der belgische Minister-Resident aus einem Gespräche mit dem Könige, daß schon
wegen der beschränkten Räumlichkeiten im Palais von der Anwesenheit von fremden Prinzen
oder Special-Bevollmächtigten abgesehen werde. Aber weder die italienische noch die
belgische Regierung haben thatsächlich die Absicht kund gegeben sich vertreten zu laßen.
Da sich somit nur die serbische Regierung etwa verletzt fühlen könnte, so habe ich
Hrn. Petronievitch ersucht, die Sache richtig zu stellen und seiner Regierung mitzutheilen,
daß der Anhersendung des Feldmarschall-Lieutenants Bauer eine Anfrage nicht vorher
gegangen war und es weder der k. u. k. Regierung noch mir bekannt war, daß serbischer
Seits in dieser Hinsicht eine démarche gemacht worden war.
Schließlich erlaube ich mir eines Zwischenfalles Erwähnung zu machen, den der italie-
nische Gesandte wegen des dem General Bauer eingeräumten Vortrittes provocirt hatte.
Der Abgesandte Seiner k. und k. Apostolischen Majestät wurde während der
Krönungs-Feierlichkeit auf der für das diplomatische Corps errichteten Tribüne placirt und
ihm bei dieser Gelegenheit der Vorgang vor den ständigen Vertretern eingeräumt.
War Graf Tornielli schon über diese vermeintliche Zurücksetzung sehr verstimmt,
so erreichte seine Erregtheit den höchsten Grad als er, sobald wir uns im Palais versammelt
hatten, sah, daß Feldmarschall-Lieutenant Bauer von Ihren Majestäten in einem abgeson-
derten Gemache und vor dem diplomat. Corps empfangen werden sollte. Er protestirte beim
Hofmarschall und auch bei mir als dem doyen des diplomatischen Körpers gegen diese
Anordnung und, da natürlich seiner Einsprache nicht Rechnung getragen werden konnte,
indem der König selbst diesen modus festgesetzt hatte, so verließ der italienische Gesandte
seinen Platz und stellte sich am andern Ende des Saales nach dem jüngsten Geschäftsträger auf,
mit dem Bemerken, daß an dem königl. rumänischen Hofe keine Rang-Ordnung mehr existire.
Graf Tornielli kam noch im Laufe desselben Tages zu mir, um mir sein Bedauern zu
erkennen zu geben, daß der Incidenzfall sich gerade wegen des Abgesandten Seiner k. und
k. Apostolischen Majestät ergeben habe, und die Versicherung beizufügen, daß er dem
Vertreter einer jeden anderen Macht unter denselben Verhältnißen ebenfalls das Recht des
Vortrittes abgesprochen hätte.
Graf Tornielli citirte bei dieser Gelegenheit eine Bestimmung des Wiener Congresses4,
nach welcher allerdings außerordentliche Gesandte den ständigen Vertretern nicht vorzu-
gehen haben, und fügte bei, daß, wenn man aus courtoisie den Ersteren häufig den Vortritt
laße, die stets nur nach erfolgter Zustimmung der ständig accreditirten Gesandten geschehe.
Ich erwiderte meinem italienischen Collegen, daß General Bauer mit dem diplo-
matischen Corps überhaupt nicht rangiren könne, da er weder als Botschafter noch als
Gesandter accreditirt, sondern lediglich mit der Überbringung von Glückwünschen unseres
allergnädigsten Herrn beauftragt gewesen sei. Ich müße deshalb zugeben, daß er stricte
genommen nicht auf der diplomat. Tribüne zu placiren gewesen wäre, daß aber anderer
Seits, was den Empfang im Palais betreffe, Niemand das Recht habe, sich zu beklagen,
wenn Seine Majestät den General Bauer abgesondert und vor dem diplomatischen Corps
empfangen habe.
Die meisten meiner Collegen, selbst diejenigen, welche dem Grafen Tornielli im
fond nicht unrecht geben, sind der Ansicht, daß er in der Form gefehlt habe, da er durch das
Verlaßen seines Platzes und durch die mit großer Heftigkeit vorgebrachte Protestation sich
einer Unhöflichkeit gegen den König schuldig gemacht hat.
602

Hoyos
1
Ferdinand Bauer, österreichisch-ungarischer General.
2
Die Krönung Carols I. (22. Mai 1881).
3
Rudolf von Habsburg, Erberzherzog des österreichisch-ungarischen Reichs. Er heiratete am 10. Mai
1881 in Wien die Prinzessin Stéphanie von Belgien, Tochter von Leopold II.
4
Beim Wiener Kongress (1814–1815) wurde die Hierarchie der diplomatischen Ränge festgelegt.
București, 25 mai 1881. Nr. 61A–F/Polit. Hoyos către Haymerle
Preanobile Baron!
Scrisoarea autografă a Împăratului nostru, primită cu decretul din ziua de 19 a lunii
acesteia, am înmânat-o imediat feldmareșalului-locotenent Bauer1, dar copia acesteia am
trimis-o domnului Dum. Brătianu, cu care prilej am reînnoit față de președintele de Consiliu
cererea, formulată încă înainte de sosirea numitului reprezentant, de a facilita ca acestuia să
i se acorde o audiență la Regele Carol.
În concordanță cu rezultatul misiunii menționate, am informat, în acest sens, pe
feldmareșalul-locotenent Bauer și am subliniat mai ales faptul că, după toate dovezile de
bunăvoință și încredere din partea guvernului i. și r., acesta este îndreptățit să aștepte
aceeași dispoziție din partea României, deoarece continuitatea reciproc dorită a relațiilor
prietenești trebuie întemeiată pe încredere reciprocă.
Așa cum mi-a comunicat Excelența Sa feldmareșalul locotenent Bauer, la remiterea
scrisorii autografe a Împăratului nostru către Rege, nu a omis să se exprime în modul care i
s-a indicat, dar a evitat să atingă chestiunea Dunării, precum și precizarea legată de ea că
guvernul de acum arată și mai puțină bunăvoință decât cel anterior.
Pe toată durata șederii sale aici, reprezentantul Împăratului nostru a fost tratat cu o
atenție cu totul specială de către guvern și Curte și a fost copleșit cu amabilități din partea
Majestăților Lor.
Regele Carol s-a exprimat, față de mine, cu mare căldură despre această nouă
dovadă a sentimentelor binevoitoare oferită de Majestatea Sa I.R. și apostolică, prin trimi-
terea aici a generalului Bauer; aceleași asigurări au fost repetate în parte și față de acesta
din urmă.
Nu pot, totuși, trece sub tăcere faptul că prima înștiințare despre misiunea încredințată
generalului Bauer a provocat o anumită consternare la Ministerul Afacerilor Străine și
anume din cauză că mai multe Curți și-ar fi exprimat chipurile intenția de a fi reprezentate
la festivitățile încoronării2 prin trimiși speciali, dar, în realizarea intențiilor lor, au fost
împiedicate prin răspunsuri politicoase de refuz. Se pare că domnul Brătianu a fost în mod
special neplăcut afectat de ideea că în străinătate s-ar putea crede că guvernul de aici a vrut
să facă o excepție în favoarea Austro-Ungariei.
Domnul Bordeanu mi-a spus că la respectiva întrebare s-a răspuns cu aceiași
termeni de care s-au folosit cei de la Viena pentru a împiedica trimiterea de reprezentanți
speciali pentru a păstra caracterul de sărbătoare de familie ceremoniei de cununie a Alteței
Sale I.R., arhiducele Rudolf3.
603
Eu nu am fost de acord cu această comparație și am subliniat tăios că am ferma

convingere că misiunea generalului Bauer va fi foarte binevenită pentru Regele Carol în
orice condiții. Majestatea Sa va vedea aici o dovadă foarte prețioasă pentru România că
guvernul i. și r. nu numai că nu a avut nimic de obiectat împotriva ridicării țării la rangul de
regat, ci resimte o bucurie sinceră față de acest eveniment și că imperiul vecin, mai cu
seamă augustul său monarh, participă în mod special la actul solemn care se realizează nu
departe de frontierele noastre.
Am adăugat că, la vremea respectivă, guvernul i. și r. a trimis instrucțiuni în acest
sens reprezentanților săi din străinătate, pentru a evita orice întrebare directă sau trimiterea
de misiuni; că, dimpotrivă, diplomații români nu au fost mandatați în niciun fel să se
pronunțe într-un mod analog cu prilejul apropiatei încoronări și, din acest motiv, dorințele
guvernului regal în această privință nu au putut fi cunoscute.
Din informațiile primite de atunci, o întrebare dacă un trimis special ar fi primit cu
plăcere a fost, de fapt, adresată doar de către guvernul sârb. Colegul meu italian întrebase,
firește, cu câteva săptămâni în urmă, din proprie inițiativă, așa cum mi-a spus, dacă se
așteaptă sosirea de reprezentanți la încoronare, sau a unor trimiși speciali, raportând guver-
nului său răspunsul negativ primit. La fel, și ministrul rezident belgian, dintr-o discuție cu
Regele, a înțeles că, din cauza încăperilor mici ale Palatului, se va renunța la prezența
prinților sau a împuterniciților speciali. Dar, nici guvernul italian și nici cel belgian nu și-au
manifestat, de fapt, intenția de a fi reprezentați la încoronare.
Deoarece în felul acesta doar guvernul sârb s-ar fi putut simți oarecum ofensat, eu
l-am căutat pe domnul Petronievici ca să-i spun exact cum stau lucrurile și să comunice
guvernului său că trimiterea feldmareșalului-locotenent Bauer nu a fost precedată de vreo
solicitare și că nici guvernul i. și r. și nici eu nu aveam de unde să știm că din partea Serbiei
fusese făcut un demers în acest sens.
În final îmi permit să menționez un incident pe care l-a provocat ministrul pleni-
potențiar italian din cauza întâietății acordate generalului Bauer.
În timpul ceremoniei de încoronare, trimisul Majestății Sale I.R. și apostolice a fost
instalat în tribuna ridicată pentru corpul diplomatic și, cu acest prilej, i s-a acordat un loc
mai în față decât reprezentanților permanenți.
Dacă domnul Conte Tornielli a fost foarte supărat din cauza acestei presupuse retro-
gradări, nemulțumirea sa a atins gradul cel mai înalt când, imediat după ce ne-am reunit cu
toții la palat, a văzut că feldmareșalul-locotenent Bauer urma să fie primit de către Majes-
tățile Lor într-o încăpere separată și înaintea corpului diplomatic. A protestat la mareșalul
Curții și la mine în calitatea mea de decan al corpului diplomatic împotriva acestei așezări
și, pentru că de obiecțiile sale firește că nu se putea ține cont, deoarece Regele însuși
stabilise acest lucru, ministrul plenipotențiar italian și-a părăsit locul și s-a dus la celălalt
capăt al sălii, în spatele celui mai tânăr însărcinat cu afaceri, precizând că la Curtea regală
românească nu mai există nicio ierarhie a rangurilor.
În cursul aceleiași zile, Contele Tornielli a venit la mine ca să-și exprime regretul că
incidentul a fost provocat tocmai de către trimisul Majestății Sale I.R. și să adauge asi-
gurarea că ar fi procedat la fel față de reprezentantul oricărei alte Puteri, în aceleași condiții
în care i-ar fi fost contestat dreptul de întâietate.
Cu acest prilej, Contele Tornielli a citat o precizare a Congresului de la Viena4
conform căreia, firește, trimișii speciali nu pot sta înaintea reprezentanților permanenți și a
adăugat că dacă din curtoazie celor dintâi li se dă adesea întâietate, acest lucru se întâmplă
numai după consimțământul prealabil al reprezentanților acreditați permanent.
604
Am răspuns colegului meu italian că generalul Bauer nu se putea plasa în niciun caz
în funcție de corpul diplomatic, pentru că nu este nici ambasador și nici ministru pleni-
potențiar acreditat, ci a fost însărcinat exclusiv cu remiterea felicitărilor in partea Împă-
ratului nostru. Din acest motiv a trebuit să accept că strict vorbind nu trebuia plasat în
tribuna diplomaților, dar pe de altă parte în ceea ce privește primirea la Palat, nimeni nu are
dreptul să se plângă dacă Majestatea Sa l-a tratat în mod special pe generalul Bauer și l-a
primit înaintea corpului diplomatic.
Cei mai mulți dintre colegii mei, chiar și aceia care au considerat că domnul Conte
Tornielli avea dreptate în fond, sunt de părere că a greșit în ceea ce privește forma, pentru
că prin părăsirea locului său și protestarea rostită cu mare vehemență s-a făcut vinovat de o
impolitețe față de Rege.
Hoyos
1
Ferdinand Bauer, general austro-ungar.
2
Încoronarea regelui Carol I (22 mai 1881).
3
Rudolf von Habsburg, arhiducele moștenitor al Imperiului Austro-Ungar. S-a căsătorit, pe data de
10 mai 1881, la Viena, cu prințesa Stephanie a Belgiei, fiica regelui Leopold II.
4
La Congresul de la Viena (1814–1815) a fost stabilită și ierarhia rangurilor diplomatice.
168
Bukarest, am 27. Juni 1881. Nr. 74/Polit. Hoyos an Haymerle
Monsieur le Baron,
Dans un long entretien que j’ai eu ces jours derniers avec M. Bratiano, le Président
du Conseil me parla successivement des causes qui l’avaient forcé à reprendre les rênes du
Gouvernement1, des affaires de Bulgarie et de la question du Danube.
Mon interlocuteur commença par me dire que, si je le trouvais de nouveau à son
ancienne place, je devais y voir la preuve qu’il était plus conciliant que les autres.
M. Bratiano a probablement voulu indiquer par là que, malgré tout ce qu’il avait à
reprocher à son parti, il avait su faire taire ses propres ressentiments en voyant que, sans lui,
les libéraux compromettaient l’avenir du parti.
Il aurait voulu rester au moins 6 à 8 mois en dehors des affaires, car l’état de sa
santé réclamait impérieusement des soins et un repos prolongé. Il avait cependant l’espoir
de pouvoir aller aux eaux, le Roi lui ayant déclaré Son intention de ne pas quitter le pays
pendant tout l’été.
Son retour au Ministère n’avait cependant pas comme par enchantement aplani les
difficultés et il se trouvait en face d’une volonté bien arrêtée de la Chambre de ne pas voter
un certain nombre de projets de lois d’une importance et urgence manifestes.
En effet, si les députés avaient été intraitables dans la question du Danube, ils
l’étaient presque tout autant dans la question de la conversion des « Schuldverschrei-
bungen », ainsi que dans celle du rachat du chemin de fer Czernavoda-Kustendjé2.
605
Pour ce qui est des affaires de la Bulgarie, M. J. Bratiano est d’avis que l’Assemblée
de Sistova dotera le Prince Alexandre du pouvoir discrétionnaire qu’Il réclame.
Le Président du Conseil pense que ce jeune Prince aurait pu atteindre le même but
en prenant une voie moins directe. En posant la question d’une manière aussi ouverte et
catégorique, Il avait prouvé qu’Il était plus énergique qu’habile. Aussi ne saurait-on prévoir
les conséquences ultérieures de l’alternative dans laquelle Il avait mis les Bulgares. Mais,
pour le moment, le Prince Alexandre obtiendrait sans aucun doute gain de cause.
De l’aveu même des Bulgares, l’armée était la seule institution réellement organisée
dans le pays. Or, cette armée était commandée par des officiers russes et à sa tête se trouvait
un Général qui était en même temps le Premier Ministre du Prince Alexandre. Il était donc
certain que le concours de la Russie était acquis à la modification projetée de la Consti-
tution et que cette Puissance disposait aussi des moyens pour la faire aboutir.
Il était vrai que le langage officiel des hommes d’État russes tendait à faire croire à
une abstention complète de toute immixtion; mais cette attitude ne visait qu’à donner le
change à l’opinion publique et à sauvegarder les apparences.
Il était en effet impossible que le Gouvernement russe ne reconnût pas dans son for
intérieur la faute grave qu’il avait commise en dotant les Bulgares d’une Constitution des
plus libérales quand il considérait que les Russes n’avaient pas encore atteint un degré de
civilisation assez élevé pour pouvoir jouir d’un régime analogue.
En touchant la question du Danube, M. Bratiano me dit qu’il n’avait pas à critiquer
les actes d’autrui; il ne voulait donc pas examiner si le Gouvernement Impérial et Royal
avait au point de vue des intérêts austro-hongrois mal ou bien fait; il ne s’était cependant pas
trompé sur la résistance que rencontreraient dans ce pays les demandes du Cabinet de Vienne.
Ayant tâché de sonder le Ministre à l’effet de savoir si l’une ou l’autre des Puis-
sances avait quelque peu influencé l’attitude que le Gouvernement roumain avait cru devoir
prendre dans cette question, M. J. Bratiano me déclara que ni la Russie ni l’Angleterre
n’avaient pris l’engagement de soutenir la Roumanie. Toutes les Puissances avaient au
contraire agi ici dans le sens de la conciliation, à l’exception d’une seule, la Russie.
« Cette dernière s’est toutefois plainte », ajouta mon interlocuteur, « que nous ne
nous étions pas adressés à ses bons offices et que nous ne lui avions pas même demandé ses
conseils. »
L’assertion que le Gouvernement russe avait dans ces derniers temps vainement
cherché à diriger les pas du jeune Royaume dans cette question me revient aussi d’une autre
source et je suis tenté de croire que M. Bratiano a été sincère lorsqu’il m’assura que les
avances du Cabinet de St. Pétersbourg n’ont eu aucun succès.
Hoyos
HHStA PA XVIII/Kt. 15, f. 183–183v.
1
Ion C. Brătianu übernahm die Leitung der Regierung am 20./21. Juni 1881.
2
Verweis auf das Projekt, eine Eisenbahnlinie zwischen Constanța und Cernavodă zu bauen und den
Hafen Constanța anzulegen, welches das Osmanische Reich 1857 durch einen Konzessionsvertrag von 99 Jahren
dem britischen Konsortium „Danube and Black Sea Railway Küstendjé Harbour Company” anvertraute. Die
Eisenbahnarbeiten wurden 1860 beendet. Rumänien bezahlte dem britischen Konsortium 16,8 Millionen Lei Gold
und übernahm die Eisenbahnlinie im Dezember 1882.
606
București, 27 iunie 1881. Nr. 74/Polit. Hoyos către Haymerle

Preanobile Baron,
În timpul unei lungi convorbiri pe care am avut-o zilele acestea cu domnul Brătianu,
președintele Consiliului de Miniștri mi-a vorbit succesiv despre motivele care l-au obligat să
reia frâiele guvernului1, despre problemele legate de Bulgaria și despre chestiunea Dunării.
Interlocutorul meu a început prin a-mi spune că, dacă îl regăsesc la vechiul său post,
trebuie să consider acest lucru drept dovadă că este mai conciliant decât alții.
Prin aceasta, domnul Brătianu a vrut, probabil, să-mi dea de înțeles că, în pofida a
tot ceea ce trebuie să reproșeze partidului său, a reușit să își reducă la tăcere propriile sale
resentimente, văzând că, fără el, liberalii compromit viitorul partidului.
Și-ar fi dorit să rămână, cel puțin șase și până la opt luni, în afara guvernului,
întrucât starea sa de sănătate cerea în mod imperios îngrijiri și odihnă îndelungată. El avea,
totuși, speranța să poată merge la băi, de vreme ce regele i-a declarat că are intenția să nu
părăsească țara toată vara.
Întoarcerea sa la guvern nu a aplanat totuși, ca prin minune, greutățile, și el se
regăsește în fața unei voințe foarte hotărâte a Camerei de a nu vota un anumit număr de
proiecte de lege, ale căror importanță și urgență sunt evidente.
Într-adevăr, deputații au fost inabordabili cu privire la chestiunea dunăreană, dar au
fost aproape la fel de greu de convins și privind chestiunea conversiunii împrumuturilor,
precum și privind cea a răscumpărării căii ferate Cernavodă-Constanța2.
În ceea ce privește chestiunile legate de Bulgaria, domnul I. Brătianu este de părere
că adunarea de la Sviștov îi va acorda Principelui Alexandru puterea discreționară pe care
o cere.
Președintele Consiliului de Miniștri crede că acest tânăr principe ar fi putut atinge
același scop și pe o cale mai puțin directă. Ridicând problema într-un mod atât de deschis
și de categoric, el a dovedit că era mai degrabă energic decât abil. Iată de ce nu se pot
prevedea consecințele ulterioare ale alternativei, în fața căreia îi pusese pe bulgari. Dar,
pentru moment, Principele Alexandru va obține, fără nicio îndoială, câștig de cauză.
Chiar din mărturisirea bulgarilor înșiși, armata este singura instituție cu adevărat
organizată în țară. Or, această armată se află sub comanda unor ofițeri ruși și are la cârma ei
un general care era, în același timp, prim-ministrul Principelui Alexandru. Așadar, este un
lucru cert că concursul Rusiei pentru proiectata modificare a constituției este asigurat și că
această Putere posedă și mijloacele pentru a duce la bun sfârșit acest proiect.
Este adevărat că limbajul oficial al oamenilor de stat ruși tinde să dea impresia unei
abțineri complete de la orice amestec. Însă, această atitudine urmărește doar să zăpăcească
opinia publică și să salveze aparențele.
Într-adevăr, este imposibil ca guvernul rus să nu fi recunoscut, în adâncul sufletului
său, greșeala gravă pe care a comis-o înzestrându-i pe bulgari cu o constituție dintre cele
mai liberale, în condițiile în care consideră că rușii n-au atins încă un grad de civilizație
suficient de înalt pentru a se putea bucura de un regim asemănător.
Abordând chestiunea dunăreană, domnul Brătianu mi-a spus că nu poate să critice
acțiunile altora. De aceea, nu vrea să analizeze dacă guvernul imperial și regal a acționat
bine sau rău din punctul de vedere al intereselor austro-ungare. Totuși, nu s-a înșelat cu
privire la rezistența pe care o vor întâlni în această țară cererile cabinetului de la Viena.
După ce am încercat să sondez opiniile ministrului ca să aflu de la el dacă una sau
alta dintre Puteri a influențat, într-o oarecare măsură, atitudinea pe care guvernul român a
crezut că trebuie s-o adopte în această chestiune, domnul I. Brătianu mi-a declarat că nici
607
Rusia, nici Anglia nu și-au luat angajamentul să sprijine România. Din contră, toate Puterile
au acționat aici în sensul concilierii, cu excepția uneia singure, Rusia.
„Aceasta din urmă s-a plâns totuși”, a adăugat interlocutorul meu, „că nu am făcut
apel la bunele sale oficii și că nu i-am cerut nici măcar sfatul”.
Afirmația că guvernul rus a încercat zadarnic, în ultima perioadă, să călăuzească
pașii tânărului regat în această chestiune mi-a parvenit și dintr-o altă sursă, și sunt tentat să
cred că domnul Brătianu a fost sincer atunci când m-a asigurat că avansurile cabinetului de
la Sankt Petersburg nu au avut niciun succes.
Hoyos
HHStA PA XVIII/Kt. 15, f. 183–183v.
1
Ion C. Brătianu a preluat conducerea guvernului pe data de 20/21 iunie 1881.
2
Referire la proiectul construirii căii ferate Constanța-Cernavodă și amenajării portului Constanța,
atribuit în 1857 de către Imperiul Otoman, printr-un acord de concesionare pentru o perioadă de 99 de ani,
consorțiului britanic „Danube and Black Sea Railway Küstendjé Harbour Company”. Lucrările la calea ferată
au fost încheiate în anul 1860. România a achitat consorțiului britanic suma de 16,8 milioane lei aur și a intrat
în posesia tronsonului de cale ferată în decembrie 1882.
169
Bukarest, den 10. August 1881. Privatbrief. Salzberg an Haymerle
Die Österreich-Ungarn, ich möchte sagen, feindlich gesinnte Strömung dauert fort
und ist auch die Haltung der Preße in den letzteren Tagen ein mehr oder minder paßives
gewesen, so läßt sich doch mit einer gewißen Bestimmtheit voraussetzen, daß der nächst
beste Anlaß dazu benützt werden wird, um mit erneuter Kraft gegen uns loszustürmen.
Ich hatte in letzter Zeit einige Male Gelegenheit, Hrn. Statesco1 zu sprechen, und aus
seinen Äußerungen glaube ich entnehmen zu können, daß uns eine übertriebene Empfind-
lichkeit zum Vorwürfe gemacht werde, die uns in den geringfügigsten und in den offiziellen
Kreisen kaum gekannten Umständen Thatsachen von großer Tragweite erkennen lassen.
Dies wäre der Fall bei den Gorjan’schen Karten2 und den Gedichten des Hrn.
Badesco3 gewesen.
Hr. Statesco hob mir gegenüber zu wiederholten Malen das Intereße hervor, welches
Rumänien habe, seine guten Beziehungen mit Österreich-Ungarn aufrecht zu erhalten. Von
Dankbarkeit oder Sympathie Gefühlen sprach er nicht und legte auf die Differenz des
Territorial-Umfanges der beiden Nachbarstaaten Nachdruck, die das um so größere Intereße
Rumänien’s an dem Fortbestande der freundschaftlichen Beziehungen zu erklären geeignet ist.
Hrn. Statesco’s Äußerungen flößten mir wenig Vertrauen für die Zukunft ein und ich
glaube hier die Befürchtung aussprechen zu sollen, daß unter den obwaltenden Umständen
Ersprießliches für uns schwerlich zu erwarten sein dürfte.
Die Veröffentlichung der beiden Noten bezüglich des neuen Accisen Gesetzes
(Bericht N°88/H.O. d. d. 30 Juli l. Js.) und Hr. Ventura’s4 reger Verkehr mit dem kgl. rumä-
608
nischen Ministerium des Äußern dürften Anzeichen eines hier sich stets mehr geltend
machenden rußischen Einflußes sein.
In diplomatischen Kreisen steht die Ansicht fest, daß die zwischen uns und
Rumänien bestehenden Beziehungen als gespannt betrachtet werden können und daß wenig
Aussicht vorhanden ist, sie milder gestimmt zu sehen.
Hr. Balatschano, der sich vielleicht einer etwas regen Phantasie erfreut und dessen
Äußerungen auch nicht au pied de la lettre zu nehmen wären, sprach sich in diesem Sinne
mir gegenüber aus und schien auf eine wenig zuvorkommende Haltung der kgl. Regierung
in der Donaufrage vorbereiten zu wollen.
Genehmigen Euere Excellenz den Ausdruck meiner tiefsten Ehrfurcht.
Salzberg
1
Eugeniu Sătescu, zu der Zeit Außenminister.
2
3
Ioniţă Scipione Bădescu. Dichter und Journalist aus Siebenbürgen, der zu der Zeit für seine patrio-
tischen Gedichte bekannt war.
4
Grigore Ventura. Journalist, der für seine Artikel gegen Österreich-Ungarn bekannt war.
București, 10 august 1881. Scrisoare particulară. Salzberg către Haymerle

Preanobile Baron,
Curentul, aş vrea să-i zic, ostil Austro-Ungariei continuă şi, chiar dacă în ultimele zile
atitudinea presei a fost mai mult sau mai puţin pasivă, se poate prezice, cu o anumită certi-
tudine, că primul prilej va fi folosit ca să pornească cu forţe proaspete împotriva noastră.
În ultima vreme, am avut de câteva ori ocazia să vorbesc cu domnul Stătescu1 şi, din
declaraţiile sale, cred că pot să înţeleg că ni se reproşează o hipersensibilitate, care, în cele
mai puţin însemnate cercuri, ca şi în cele oficiale, fac ca circumstanţe aproape neglijabile să
capete proporţiile unor fapte de mare amploare.
Aşa ar fi fost cazul hărţilor lui Gorjan2 şi a poeziilor domnului Bădescu3.
Domnul Stătescu mi-a subliniat, în repetate rânduri, interesul pe care îl are România
în menținerea bunelor relații cu Austro-Ungaria. Nu a vorbit de sentimente de recunoștință
sau de simpatie, ci a accentuat că divergențele dintre cele două state privind întinderea
teritorială sunt menite să explice de ce este cu atât mai mare interesul României în conti-
nuitatea bunelor relații.
Declarațiile domnului Stătescu îmi insuflă puțină încredere pentru viitor și cred că ar
trebui să-mi exprim aici îngrijorarea că, în condițiile existente, acesta ar fi cu greu favorabil
nouă.
Publicarea celor două note referitoare la noua lege a accizelor (raport nr. 88/
H.O. din 30 iulie anul trecut) și legăturile strânse ale domnului Ventura4 cu Ministerul regal
al Afacerilor Străine ar putea fi aici semne ale unei influențe rusești tot mai puternice.
În cercurile diplomatice se consolidează părerea că relațiile existente între noi și
România pot fi considerate încordate și că există puține perspective ca să le vedem mai
destinse.
Domnul Bălăceanu, care dispune probabil de o fantezie exagerat de bogată și ale
cărui declarații nu ar trebui luate au pied de la lettre, s-a exprimat față de mine în acest
609
sens, părând a fi pregătit pentru o atitudine puțin binevoitoare a guvernului regal în ches-
tiunea Dunării.
Salzberg

1
Eugeniu Sătescu, la vremea respectivă ministru al Afacerilor Străine.
2
3
Ioniţă Scipione Bădescu, poet şi jurnalist originar din Ardeal, cunoscut în epocă pentru poeziile sale
patriotice.
4
Grigore Ventura, jurnalist cunoscut pentru articolele ostile la adresa Austro-Ungariei.
170
Bukarest, am 31. August 1881. Nr. 89B/Polit. Salzberg an Haymerle
Monsieur le Baron,
La visite de S. E. Mr le Cte Andrássy à Sinaia est pour le moment la grande nouvelle
du jour.
La presse, les diplomates et le grand public s’en occupe [sic] avec le plus vif intérêt.
Les bruits les plus fantastiques courent au sujet de cette visite à laquelle tout le monde
donne un caractère, sinon officiel, au moins officieux.
Ces bruits coïncidant avec les opinions politiques qui règnent dans le pays, je crois
devoir les porter en résumé à la connaissance de Votre Excellence.
Les deux raisons politiques qu’on donne à cette visite sont la question du Danube en
premier lieu et l’alliance austro-roumaine. En outre, on cite la question des droits d’octrois
et d’autres questions économiques comme devant être l’objet de ce qu’on appelle ici la
mission du Cte Andrássy.
Tels sont les bruits qui courent et dont la presse roumaine s’est emparée pour les
commenter selon la couleur des différentes feuilles.
Tout en respectant la personne du Cte Andrássy, qui est persona grata tant à la Cour
que dans le pays, les journaux n’ont pas laissé échapper l’occasion de la visite du Comte à
Sinaia pour vociférer contre l’Autriche-Hongrie ou plutôt contre l’Hongrie [sic], différence
qu’ils font depuis quelque temps déjà et qui s’accentue de plus en plus. Le « Resboiul »
Grandea, prenant pour thème l’alliance austro-roumaine, a publié un article des plus incon-
venants contre S. M. le Roi.
Bref la presse roumaine a fait preuve de peu de tact en continuant lors de l’arrivée
du Cte Andrássy à Sinaia sa campagne contre les Hongrois et spécialement contre le « Pesther-
Lloyd » qu’on s’obstine à croire être une feuille officieuse. Il paraît que Mr C. A. Rosetti
partage cette opinion; du moins en a-t-il parlé en ce sens à un de mes collègues avec lequel
il est intimement lié. Le Ministre de l’Intérieur a cru devoir répondre lui-même au Pesther-
Lloyd et l’article du « Romanul », dont je me permets de joindre ci-près le résumé en
traduction française1, est de sa plume. C’est à ce même collègue que Mr C. A. Rosetti a
610
confié avoir reçu, il y a environ une dizaine de jours, une lettre qu’il a soumise au Roi,
demandant si, le Cte Andrássy venant à Sinaia, Sa Majesté le recevrait.
Je crois devoir signaler ce trait qui prouve combien la soi-disant dignité de son pays
tient à cœur à Mr Rosetti qui par cette confidence – vraie ou inventée – avait bien
certainement l’intention de démentir le bruit d’une invitation spéciale faite par la Cour au
Cte Andrássy. Les Roumains tiennent à prouver aux autres que ce ne sont pas eux qui nous
feront des avances.
La « Roumania libera » a publié hier un article contre les Hongrois, reproduit par
«l’Indépendance roumaine» en résumé, que je me permets de soumettre également ci-joint
à Votre Excellence2.
Vu la tendance que suit la presse roumaine pendant plusieurs mois, il est assez
curieux que M. C.A. Rosetti tâche – ainsi que je viens de l’apprendre – d’invertir les rôles
en chargeant le Ministre de Roumanie à Vienne d’attirer l’attention du Gouvernement I. et
R. sur l’attitude hostile de la presse hongroise contre la Roumanie.
Veuillez agréer, Monsieur le Baron, les hommages de mon plus profond respect.
Salzberg
1
2
București, 31 august 1881. Nr. 89B/Polit. Salzberg către Haymerle

Preanobile Baron,
Vizita Excelenței Sale domnul conte Andrássy la Sinaia este, pentru moment, marea
veste a zilei.
Presa, diplomații și publicul larg se preocupă de acest lucru cu cel mai mare interes.
Zvonurile cele mai fantastice circulă cu privire la această vizită, căreia toată lumea îi
atribuie un caracter, dacă nu oficial, cel puțin oficios.
Întrucât aceste zvonuri coincid cu opiniile politice care predomină în țară, cred că
trebuie să le aduc la cunoștința Excelenței Voastre, în rezumat.
Cele două motive politice care îi sunt atribuite acestei vizite sunt, mai întâi, ches-
tiunea Dunării și, apoi, alianța austro-română. În plus, se menționează chestiunea dreptu-
rilor vamale și alte probleme economice drept presupusul obiectiv a ceea ce se cheamă aici
misiunea contelui Andrássy.
Acestea sunt zvonurile care circulă și pe care presa română le folosește în avantajul
său ca să le comenteze în funcție de culoarea politică a diferitelor gazete.
Ziarele respectă persoana contelui Andrássy, considerat persona grata atât la Curte,
cât și în țară, dar totodată nu au lăsat să le scape ocazia vizitei contelui la Sinaia pentru a
vocifera împotriva Austro-Ungariei, sau mai ales contra Ungariei, o diferență pe care o fac
de câtva timp deja și care se accentuează din ce în ce mai mult. Alegând drept temă alianța
austro-română, „Resboiul” lui Grandea a publicat un articol dintre cele mai jenante și
neplăcute împotriva Majestății Sale Regele.
Pe scurt, presa română a dat dovadă de lipsă de tact, continuându-și, în timpul sosirii
contelui Andrássy la Sinaia, campania sa împotriva ungurilor și, în special, contra gazetei
„Pester Lloyd”, pe care cei de aici se încăpățânează să o considere un ziar oficios. Se pare
611
că domnul C. A. Rosetti împărtășește această opinie. Cel puțin, i-a vorbit în acest sens
unuia dintre colegii mei, cu care are o relație strânsă. Ministrul Afacerilor Interne a crezut
că trebuie să îi răspundă el însuși ziarului „Pester Lloyd”, iar articolul din „Românul”, al
cărui rezumat în traducere franceză îmi permit să îl alătur în anexă la acest raport 1, a fost
scris de el personal. Domnul C. A. Rosetti i-a mărturisit aceluiași coleg că a primit, acum
vreo zece zile, o scrisoare pe care a prezentat-o Regelui, întrebându-l dacă Majestatea Sa l-ar
primi pe contele Andrássy dacă acesta ar veni la Sinaia.
Cred că este de datoria mea să semnalez această trăsătură, care dovedește cât de
puțin îi pasă domnului Rosetti de așa-zisa demnitate a țării sale. Prin această confidență –
adevărată sau inventată – el a avut cu siguranță intenția să dezmintă zvonul că Curtea regală
i-ar fi făcut o invitație specială Contelui Andrássy. Românii caută să dovedească celorlalți
că nu sunt ei cei care ne vor face avansuri.
„România liberă” a publicat ieri un articol împotriva maghiarilor, reprodus în
rezumat de „L’Indépendance roumaine”, rezumat pe care îmi permit să îl transmit spre
informare, de asemenea, Excelenței Voastre, în anexă2.
Având în vedere tendința pe care o urmează presa română timp de mai multe luni,
este destul de curios că domnul C. A. Rosetti, după cum tocmai am aflat, încearcă să
inverseze rolurile, însărcinându-l pe ministrul României la Viena să atragă atenția guver-
nului imperial și regal asupra atitudinii dușmănoase a presei maghiare împotriva României.
Salzberg
1
Nu se publică.
2
Nu se publică.
171
Bukarest, am 7. September 1881. Nr. 90A–D/Polit., vertraulich. Hoyos an Haymerle
Vorgestern Abend von Sinaia zurückgekehrt, woselbst mich Ihre Majestäten in der
liebenswürdigsten Weise empfingen, erlaube ich mir das Wesentlichste der Unterredung
wiederzugeben, welche mir König Carl gewährte.
Seine Majestät sagte mir vor Allem, wie glücklich er gewesen sei, den Grafen
Andrássy als Gast in Sinaia begrüßen zu können. Er hob bei diesem Anlaße hervor, wie
sehr Er von der Nothwendigkeit durchdrungen sei, gute Freundschaft mit dem mächtigen
Nachbarstaate zu unterhalten, und fügte bei, daß ihm der Besuch dieses hervorragenden
Staatsmannes die gewünschte Gelegenheit gab, diese Überzeugung neuerdings zu mani-
festiren und den Beweis zu liefern, daß Er und seine Regierung weit entfernt seien, die sich
in der Presse gelten machende Gereiztheit mitzuempfinden.
Auf die eigentliche Ursache des jenseits der Karpathen geführten Feder-Krieges zu
sprechen kommend, bemerkte ich Sr Majestät, daß die Haltung der ungarischen Blätter
doch nur die Consequenz der rumänischer Seits namentlich in den letzten 6 Monaten gegen
612
Österreich-Ungarn gerichteten Schmähartikel sei. Auch müße ich lebhaft bedauern, daß so
manche hochgestellte offizielle Persönlichkeit ungescheut einen Chauvinismus an den Tag
lege, der die Nachbarn verletze und überdieß im großen Publikum den Glauben verbreite,
die kgl. Regierung heiße derartige Tendenzen gut.
Als der König hierauf einwendete, in Ungarn sei der Chauvinismus mindestens
ebenso sehr zu Hause, konnte ich nicht umhin, Se Majestät auf den kapitalen Unterschied
aufmerksam zu machen, der darin bestehe, daß die Ungarn den Rechten Rumänien’s in
keiner Weise zu nahe träten, daß aber die rumänischen Heißsporne in ihrer Nationalitäts-
Schwärmerei die Grenze des Erlaubten überschritten.
Ich erwähnte bei dieser Gelegenheit beispielsweise der Karte des Oberst Gorjan1
sowie des zum Mindesten tactlosen Benehmens des General-Stabs-Arztes Davila bei der
Eröffnung der Hermannstädter Ausstellung.
General Davila, ein geborener Franzose, welcher sehr oft in der Umgebung des
Königs zu finden ist, hat bereits mehrmals von seinen Groß-dacischen Ideen Zeugniß
abgelegt. In Hermannstadt soll er nun jüngst mitangesehen oder selbst veranlaßt haben, wie
die Portraite des Kaisers und der Kaiserin entfernt und durch Portraite der rumänischen
Majestäten ersetzt wurden.
Ich erinnerte König Carl an ein Gespräch, welches ich kurz nach der Annahme des
Königs-Titels mit ihm hatte und in welchem ich der Befürchtung Raum gab, diese Rangs-
Erhöhung werde einer gewißen Parthei als Ermunterung dienen, auf dem betretenen Wege
fortzuschreiten. Nunmehr habe es den Anschein, daß die damals geäußerte Befürchtung
nicht grundlos gewesen sei.
Obwol diese Bemerkung bei Sr Majestät eine momentane Verstimmung erzeugte,
so glaube ich doch, daß er deren Richtigkeit einsah und sich eingestehen mußte, seine
Regierung ließe so Manches geschehen, was sie – wollte sie anders das Vertrauen in ihre
ehrlichen Absichten nicht erschüttert sehen – verhindern sollte.
Nach einer kurzen Berührung der Donaufrage, bei welcher Gelegenheit König Carl
des angeblichen französischen Vorschlages, wie er von den Zeitungen gebracht wurde,
erwähnte und dem lebhaften Wunsche Ausdruck gab, daß diese Frage baldmöglichst aus
der Welt geschafft werden möge, nahm ich Anlaß, ein Wort von dem Iradé2 fallen zu laßen,
wodurch nunmehr die factische Besitznahme Arab-Tabia’s3 möglich geworden sei.
Se Majestät bemerkte mir, daß, nachdem die endgültige Austragung dieser Streitfrage
der Initiative und Action des k. u. k. Cabinetes zu verdanken ist, es Ihm angezeigt
erschiene, wenn die weiteren Schritte direct von Wien aus eingeleitet würden. Übrigens sei
heute das Intereße an dieser Frage hier zu Lande vollständig geschwunden und sehe man in
Arab-Tabia nun nichts weiter als einen bedeutungslosen Erdhügel.
Auf diese characteristische Bemerkung erwiderte ich, wie sehr es angezeigt wäre,
daß auch die Donaufrage, welche das rum. Blut so sehr in Wallung bringt, in gleich
nüchterner Weise betrachtet werde.
Hoyos
1
Dok. Nr. 151 und 169.
2
[des Sultans].
3
[durch Rumänien]. Am 6. August 1881 bestätigte Sultan Abdul-Hamid II. als Lehnsherr Bulgariens
die rumänisch-bulgarische Grenze, wodurch Arab-Tabia als Teil Rumäniens anerkannt wurde.
613
București, 7 septembrie 1881. Nr. 90A–D/Polit. Hoyos către Haymerle

Preanobile Baron!
Întors alaltăieri seara de la Sinaia, unde am fost primit în modul cel mai binevoitor
de către Majestăţile Lor, îmi permit să vă transmit esenţa întrevederii pe care mi-a acordat-o
Regele Carol.
Înainte de toate, Majestatea Sa mi-a spus cât de fericit a fost să-l aibă ca oaspete la
Sinaia pe Contele Andrássy. Cu acest prilej el, Regele, a subliniat convingerea sa despre
necesitatea de a avea raporturi de prietenie cu puternicul stat vecin şi a adăugat că această
vizită a ilustrului om de stat i-a dat ocazia mult dorită de a-şi manifesta din nou această
convingere şi de a oferi dovada că el, Regele, şi guvernul său n-au nimic comun cu iritarea
care domneşte acum în presă.
Venind vorba despre cauza reală a campaniei de presă dusă de partea cealaltă a
Carpaţilor, mi-am permis faţă de Majestatea Sa observaţia că atitudinea ziarelor maghiare
este consecinţa atitudinii celor româneşti, anume a articolelor insultătoare la adresa Austro-
Ungariei scrise în ultimele şase luni. De asemenea, regret nespus faptul că atâtea perso-
nalităţi oficiale sus-puse manifestă deschis un şovinism care îi lezează pe vecini şi, în plus,
răspândesc în rândurile publicului larg convingerea că guvernul regal încuviinţează ase-
menea tendinţe.
Când Regele a obiectat că în Ungaria şovinismul este, cel puţin, la fel de agresiv ca
aici, eu nu am mai avut încotro şi i-am atras atenţia Majestăţii Sale asupra diferenţei fun-
damentale care există în această privinţă, anume că ungurii nu încalcă în nici un fel dreptu-
rile României, pe când românii, în avântul lor naţionalist, depăşesc limitele admisibile.
Cu acest prilej, am menţionat harta colonelului Gorjan1, de pildă, precum şi compor-
tamentul cel puţin lipsit de tact al generalului doctor Carol Davila cu ocazia deschiderii
expoziţiei de la Sibiu.
Generalul Davila, francez de origine, persoană care se află deseori în anturajul
Regelui, şi-a manifestat în repetate rânduri ideile sale privind Dacia Mare. De curând, la
Sibiu, se spune că a fost de acord, sau chiar că a hotărât el însuşi, ca portretele Împăratului şi
Împărătesei noastre să fie îndepărtate şi înlocuite cu portretele Majestăţilor Lor din România.
Am amintit Regelui Carol de o discuţie pe care am avut-o cu el la scurt timp după
adoptarea titulaturii de rege şi în care îmi exprimam temerea că această ridicare în rang va
servi unui anumit curent drept încurajare de a continua pe un drum deja bătătorit. Acum se
pare că temerea exprimată atunci nu era lipsită de temei.
Deşi această observaţie a produs Majestăţii Sale o supărare de moment, cred totuşi
că i-a înţeles justeţea şi că ar trebui să recunoască faptul că guvernul său lasă să se întâmple
atâtea lucruri pe care ar trebui să le împiedice, desigur, asta dacă nu vrea să vadă cum se
clatină încrederea celorlalţi în sinceritatea intenţiilor sale.
După o scurtă atingere a problemei Dunării, prilej cu care Regele Carol a menţionat
aşa-zisa propunere franceză, aşa cum a fost prezentată în presă, şi şi-a exprimat dorinţa să
vadă această problemă cât mai curând lichidată, am prins momentul ca să zic ceva despre
iradeaua2 prin care este de acum posibilă ocuparea de facto a Arab-Tabiei3.
Majestatea Sa mi-a făcut precizarea că, având în vedere faptul că rezolvarea
definitivă a acestei probleme litigioase se datorează iniţiativei şi acţiunii guvernului austro-
ungar, i se pare indicat ca demersurile următoare să pornească direct de la Viena. De altfel,
la ora actuală, în România a dispărut cu totul orice interes în această problemă şi Arab-
Tabia nu mai este văzută astăzi decât ca o movilă lipsită de importanţă.
614
Faţă de această observaţie tipică, eu am răspuns cât de indicat ar fi ca şi problema

Dunării, care înfierbântă atât de mult sângele românilor, să fie abordată într-un mod la fel
de lucid şi de raţional.
Hoyos
1
Doc. nr. 151 și 169.
2
[sultanului].
3
[de către România]. Pe data de 6 august 1881, sultanul Abdul-Hamid II, în calitate de suzeran al Bulgariei,
a confirmat oficial frontiera româno-bulgară, prin care colina Arab-Tabia era recunoscută ca parte a României.
172
Bukarest, den 21. September 1881. Privatbrief. Hoyos an Haymerle
Durch das gütigst übermittelte résumé Hochdero Unterredung mit Hrn. Bratiano
haben mich Euere Excellenz zu großem Danke verpflichtet.
Nach den Wahrheiten, welche der Minister-Präsident zu hören bekam, konnte es
mich nicht Wunder nehmen, daß ich Hrn. Bratiano noch unter dem Eindrucke derselben
und deßhalb in einer etwas gereizten Stimmung fand. –
Er meinte, Euere Excellenz seien gegen die rumän. Regierung sehr aufgebracht und
schreibe er diese Aufregung dem Einfluße des k. und k. Vertreters in Bukarest zu, worauf
ich erwiderte, daß er meiner Wenigkeit zu viel Ehre anthue.
Der Minister deutete hierauf an, daß es im Intereße der k. und k. Regierung zu
liegen scheine, Rumänien zum Sündenbocke zu machen, und bediente sich des unpaßenden
Vergleiches „que quand on veut tuer son chien on le fait passer pour enragé.”
Aus den weiteren, nur in Gemeinplätzen sich bewegenden Auslaßungen meines
Mitredners ging die Tendenz hervor, Rumänien als unschuldig verfolgt hinzustellen, sowie
auch aus denselben zu entnehmen war, daß ihm das gute Einvernehmen der drei Kaiser, von
welchem die Danziger Begegnung1 Zeugniß ablegt, den rumän. Intereßen nicht besonders
förderlich erschien.
Nachdem Hr. Bratiano, der nur auf einen Tag in die Stadt kam, sehr beschäftigt war,
so konnte unsere Unterredung nur eine sehr flüchtige sein und mußte ich daher eingehende
Erörterungen auf eine andere Gelegenheit verschieben, bei welcher ich den Minister in
einer etwas ruhigeren Stimmung zu finden hoffe.
Ich erlaube mir noch zu erwähnen, daß Hr. Bratiano mir gegenüber hervorhob, er wäre
von der Absicht des Gfn. Andrássy, den König in Sinaïa zu besuchen, nicht unterrichtet gewesen.
Hoyos
1
Begegnung zwischen Kaiser Wilhelm I. und Kaiser Alexander III. in Danzig (Gdańsk) am 9. Sep-
tember 1881.
615
București, 21 septembrie 1881. Scrisoare particulară. Hoyos către Haymerle

Preanobile Baron,
Trimiţându-mi rezumatul întrevederii Domniei Voastre cu domnul Brătianu, Exce-
lenţa Voastră m-aţi îndatorat la multe mulţumiri.
După adevărurile pe care președintele de Consiliu a ajuns să le audă, nu m-am mai
minunat că l-am găsit pe domnul Brătianu într-o stare de spirit cam agitată, fiind încă sub
impresia lor.
A spus că Excelenţa Voastră sunteţi foarte pornit împotriva guvernului român şi el
atribuie această iritare influenţelor din partea reprezentantului i. și r. din Bucureşti, la care
eu am răspuns că el onorează prea mult umila mea persoană.
Ministrul a arătat pe urmă că se pare că este în interesul guvernului i. și r. să facă din
România ţapul ispăşitor şi s-a servit de o comparaţie nepotrivită: „que quand on veut tuer
son chien on le fait passer pour enragé”.
Din următoarele declaraţii ale interlocutorului meu, care se învârt în jurul unor
lucruri prea bine ştiute, reiese tendinţa României de a se prezenta în postura nevinovatului
prigonit, aşa cum rezultă și din faptul că, pentru el, buna înţelegere dintre cei trei împăraţi,
căreia îi stă mărturie întâlnirea de la Danzig1, nu este în mod special avantajoasă pentru
interesele româneşti.
Deoarece domnul Brătianu venise doar de o zi în oraş şi era foarte ocupat, întreve-
derea noastră nu putea fi decât de scurtă durată, iar din acest motiv analizele detaliate le-am
lăsat pentru un alt prilej, când sper că-l voi întâlni pe ministru într-o dispoziţie ceva mai calmă.
Îmi permit să mai menţionez că, faţă de mine, domnul Brătianu a subliniat ideea că
nu ar fi fost informat despre intenţia Contelui Andrássy de a-l vizita pe Rege la Sinaia.
Hoyos
1
Întâlnirea de la Danzig (Gdańsk) din 9 septembrie 1881 a împăratului german Wilhelm I cu țarul
Alexandru III.
173
Bukarest, am 21. September 1881. Nr. 93B/Polit. Hoyos an Haymerle
Fürst Ouroussoff, welcher kürzlich von Wien zurückkehrte, wo er sich einige Tage
aufgehalten hatte, sagte mir, er könne mir die besten Nachrichten über unser Verhältniß zu
Rußland mittheilen.
Seine Regierung hätte den aufrichtigsten Willen, Alles hintanzuhalten, was zu
divergirenden Ansichten oder Reibungen zwischen den beiden Cabineten Anlaß geben
könnte, und werde dieser ernste Wunsch von der k. u. k. Regierung im vollsten Maße
getheilt; davon sei man nunmehr in Petersburg fest überzeugt.
616
Dieses gute Einvernehmen werde namentlich auf der Balkan-Halb-Insel zum Aus-
drucke gelangen, wo jede der beiden Regierungen sich bestreben werde, die Einflußsphäre
der Andern nicht zu verletzen.
Mein rußischer College setzte diesen Mittheilungen einen Dämpfer durch die
Reserve auf, daß man hauptsächlich die allenfalls auftauchenden kleineren Fragen im Auge
habe, während die Austragung der großen Fragen der Zukunft vorbehalten bleiben müße.
Fürst Ouroussoff wies darauf hin, daß nur zu häufig unsere beiderseitigen Agenten
es als ihre Haupt-Aufgabe ansehen, sich gegenseitig hindernd in den Weg zu treten, und aus
übertriebenem Eifer Schwierigkeiten und Verwicklungen heraufbeschwören, die zu ver-
meiden im Intereße beider Regierungen liege.
Ich stimmte den Ausführungen des rußischen Gesandten vollkommen bei und fügte
die Versicherung hinzu, daß, wie ich dieß aus dem Munde Eurer Excellenz selbst erfahren
hätte, von Seite unserer Vertreter gewiß nichts versäumt werden würde, um ein möglichst
gutes Einvernehmen mit ihren rußischen Collegen herbeizuführen.
Speziell auf Rumänien übergehend hob ich hervor, daß, wie ich dieß schon ein Mal
mit Fürst Ouroussoff besprochen hatte, die Tendenz der hiesigen Staatsmänner zu bekämpfen
sei, die beiden benachbarten Kaiserreiche als im steten Wettkampf um die rumänische
Allianz begriffen hinzustellen.
Mein rußischer College gab mir vollständig Recht und meinte, es wäre gut, der
rumänischen Regierung die Überzeugung beizubringen, daß weder Rußland noch Öster-
reich-Ungarn sich um ihre Gunst bewerbe.
Hoyos
București, 21 septembrie 1881. Nr. 93B/Polit. Hoyos către Haymerle

Preanobile Baron!
Principele Urusov, care s-a întors de curând de la Viena, unde a stat câteva zile, mi-a
spus că poate să-mi comunice cele mai bune veşti despre relaţia noastră cu Rusia.
Guvernul său are dorinţa cea mai sinceră de a împiedica tot ce ar putea să dea prilej
pentru păreri divergente sau fricţiuni între cele două cabinete, iar această dorinţă serioasă
este pe deplin împărtăşită de guvernul i. și r.; cercurile de la Petersburg sunt ferm convinse
de acest lucru.
Această bună înţelegere îşi va găsi expresia mai ales în Peninsula Balcanică, unde
fiecare dintre cele două guverne se va strădui să nu lezeze sfera de influenţă a celuilalt.
Colegul meu rus a mai temperat aceste afirmaţii prin rezerva că, în principal, toate
problemele mai mici care apar vor fi avute în vedere, în vreme ce rezolvarea marilor
probleme trebuie să rămână în seama viitorului.
Principele Urusov a arătat că prea adesea agenţii celor două Curţi au considerat că
sarcina lor principală este să-şi ridice bariere unul în fața celuilalt şi, din prea mult zel, au
provocat dificultăţi şi complicaţii care trebuiesc evitate în interesul celor două guverne.
Am aprobat întru totul afirmaţiile colegului meu rus şi am adăugat asigurarea, că,
aşa cum am aflat chiar din gura Excelenţei Voastre, din partea reprezentanţilor noştri nu se
va omite nimic ce ar putea duce la o înţelegere cât mai bună cu putinţă cu colegii ruşi.
Trecând, în mod special, la România, eu am subliniat că, aşa cum am discutat deja
cu Principele Urusov, oamenii de stat de aici aveau tendinţa de a combate cele două imperii
617
învecinate, considerând că acestea ar fi într-o permanenţă competiţie pentru a obţine alianţa

românească.
Colegul meu rus mi-a dat deplină dreptate şi a spus că ar fi bine să se sădească în
guvernul român convingerea că nici Rusia și nici Austro-Ungaria nu se întreg pentru a-i
obţine favorurile.
Hoyos
174
Bukarest, am 21. September 1881. Nr. 93C/Polit., geheim. Hoyos an Haymerle
In meinem Berichte vom 27. Juni Z. 74 hatte ich mir unter Anderem zu melden
erlaubt, daß H. J. Bratiano vollkommen überzeugt war, Fürst Alexander von Bulgarien
werde die beabsichtigten constitutionellen Reformen durchzuführen in der Lage sein1.
Ich habe seither durch meinen rußischen Collegen erfahren, daß der Minister-
Präsident den hier anwesenden Bulgaren in demselben Sinne gesprochen und dieselben
demnach keineswegs zur Opposition ermuntert habe.
Nichtsdestoweniger bin ich zur Überzeugung gelangt, daß die rumänische Regierung
an den ihr im Hinblick auf die Sistova’er Versammlung zugeschriebenen Intriguen nicht
ganz unschuldig war.
War allem Anscheine nach der jetzige Minister-Präsident der Regierung des Fürsten
Alexander gegenüber aufrichtig und correct, so soll dieß bei seinem unmittelbaren Amts-
Vorgänger nicht der Fall gewesen sein.
Nach einer aus ganz sicherer Quelle kommenden Mittheilung hätte sich nämlich
H. Dem. Bratiano mit der abenteuerlichen Idee getragen, im Falle Fürst Alexander in Folge
eines seinen Forderungen ungünstigen Votums das Land zu verlaßen genöthigt gewesen
wäre, König Carl als Candidaten für die bulgarische Krone vorzuschieben und auf eine
Personal-Union zwischen Rumänien und Bulgarien hinzuarbeiten.
Der damalige Minister-Präsident soll sogar seine Vertrautheit mit dem Terrain in
Constantinopel dazu benützt haben, dem vorerwähnten Gedanken bei der Pforte Eingang zu
verschaffen.
In wie weit der König mit diesem Plane einverstanden war, vermag ich nicht
anzugeben. Jedenfalls scheint er in dem Kopfe des Hrn. D. Bratiano entstanden zu sein.
Hat dieser Handel heute nur mehr ein historisches Intereße, so glaube ich doch,
denselben zur Kenntniß Eurer Excellenz bringen zu sollen, und zwar um so mehr als die ein
Mal gefaßte Idee, sollte sich über kurz oder lang die Lage der Dinge in Bulgarien abermals
zu einer Krisis zuspitzen, möglicher Weise wieder aufgegriffen werden könnte.
Hoyos
1
Siehe Dok. Nr. 168.
618
București, 21 septembrie 1881. Nr. 93C/Polit., secret. Hoyos către Haymerle

Preanobile Baron!
În raportul meu din 27 iunie nr. 74, mi-am permis ca, printre altele, să raportez că
domnul I. Brătianu a fost pe deplin convins că Principele Alexandru al Bulgariei va fi în
stare să realizeze reformele constituţionale avute în vedere1.
De atunci, am aflat de la colegul meu rus că președintele de Consiliu a vorbit, în
acelaşi sens, în faţa bulgarilor de aici şi, din acest motiv, aceştia nu s-au simţit în niciun caz
încurajaţi să facă opoziţie.
Cu toate acestea, eu am ajuns la convingerea că guvernul român nu este întru totul
străin de intrigile care i se atribuie în privinţa adunării de la Sviștov.
Dacă, după toate aparenţele, actualul președintele de Consiliu a fost sincer şi corect
faţă de guvernul Principelui Alexandru, se spune că nu la fel au stat lucrurile cu cel care l-a
precedat nemijlocit în funcţie.
Dintr-o comunicare provenită de la o sursă absolut sigură, domnul Dem. Brătianu s-ar
fi lăsat purtat de ideea aventuroasă ca în cazul în care Principele Alexandru ar fi fost silit să
părăsească ţara în urma votului nefavorabil provocat de pretenţiile sale, Regele Carol să fie
promovat drept candidat la coroana bulgară şi să se urmărească realizarea unei uniuni
personale între România şi Bulgaria.
Se spune că președintele de Consiliu de atunci s-ar fi folosit de încrederea de care se
bucura la Constantinopol pentru a face ca ideea mai sus menţionată să fie sugerată Porţii.
În ce măsură Regele a fost de acord cu acest plan, nu aş putea să spun. În orice caz,
se pare că planul s-a născut în mintea domnului D. Brătianu.
Chiar dacă acest târg mai prezintă astăzi doar un interes istoric, cred că trebuie să-l
aduc totuşi la cunoştinţa Excelenţei Voastre, cu atât mai mult cu cât ideea, odată concepută,
probabil că ar putea fi din nou adoptată, dacă starea de lucruri din Bulgaria va ajunge din
nou la criză, mai devreme sau mai târziu.
Hoyos

1
175
Bukarest, am 19. Oktober 1881. Nr. 98B/Polit. Salzberg an Kállay
Hochwohlgeborner Herr!
Der deutsche Geschäftsträger1 hat mir vertraulich mitgetheilt, daß er ganz unlängst
einen Erlaß aus Berlin erhalten habe, in welchem auf Grund des wiederaufgelebten Drei-
kaiser-Bündnißes ihm die besten Beziehungen mit den Vertretern Österreich-Ungarn’s und
Rußland’s zu unterhalten auf das Angelegentlichste empfohlen und er beauftragt ist, die
619
österr. ungarische und rußische Regierung vorkommenden Falles gegenüber der rumä-
nischen Regierung auf das Kräftigste zu unterstützen.
Graf Leyden sagte mir, daß man in Berlin über diesen zwischen Österreich-Ungarn
und Rußland herbeigeführten Ausgleich, welchen man als das Resultat der Danziger
Entrevue betrachte, sehr erfreut zu sein scheine, wenn man – und dieses Letztere fügte Graf
Leyden als seine persönliche Meinung hinzu – auch immerhin nicht umhin könne, diese
zukünftige Triple-Allianz als eine alliance in der alliance anzusehen, indem er, dies erläuternd,
das zwischen uns und Deutschland bestehende Bündniß als ein weithin reelleres und dauer-
hafteres darstellte.
Ob der deutsche Geschäftsträger vielleicht im Sinne der ihm zugekommenen Weisung
nicht eher mit dem eben erwähnten Schlußsatze andeuten wollte, daß der Fortbestand
unserer freundschaftlichen Beziehungen zu Rußland von Deutschland abhänge, will ich
dahin gestellt sein lassen.
Genehmigen Euer Excellenz den Ausdruck meiner tiefsten Ehrfurcht.
Salzberg

1
Graf Casimir von Leyden.
București, 19 octombrie 1881. Nr. 98B/Polit. Salzberg către Kállay
Stimate Domn,
Însărcinatul cu afaceri german1 mi-a comunicat confidenţial faptul că, recent, a
primit o dispoziţie de la Berlin, în care, pe baza reînnoitei alianţe a celor trei împăraţi, i s-a
recomandat stăruitor să întreţină cele mai bune relaţii cu reprezentanţii Austro-Ungariei şi
Rusiei, fiind mandatat, ca la nevoie, să susţină în modul cel mai energic guvernele austro-
ungar şi rus faţă de guvernul român.
Contele Leyden mi-a spus că cercurile de la Berlin par a fi foarte încântate de acest
compromis, realizat între Austro-Ungaria şi Rusia, considerat a fi rezultat al întrevederii de
la Danzig, chiar dacă – Contele Leyden a adăugat acest din urmă aspect ca părere personală
– această viitoare Triplă Alianţă este văzută ca o alianţă în cadrul alianţei, explicând acest
lucru prin faptul că legătura existentă între noi şi Germania este mult mai solidă şi mai
de durată.
Dacă însărcinatul cu afaceri german a dorit, poate, mai degrabă, să se exprime în
sensul directivei primite, iar prin fraza finală vrea să spună că existenţa bunelor noastre
relaţii cu Rusia depinde de Germania, acest lucru rămâne de văzut.
Salzberg
1
Contele Casimir von Leyden.
620
176
Bukarest, den 16. November 1881. Privatbrief. Hoyos an Kállay
Hochwohlgeborner Herr,
Ich habe kurz nach meiner Rückkehr um eine Audienz bei König Carl angesucht.
Nachdem aber H. Statesco Seiner Majestät diesen Wunsch zur Kenntniß zu bringen
vergeßen und Ihre Majestät die Königin inzwischen Tag und Stunde festgesetzt hatte, an
welchen Sie meine Frau und mich zu empfangen wünschte, so beschloß der König,
nachträglich von meinem Einschreiten unterrichtet, bei der uns von der Königin gewährten
Audienz anwesend zu sein.
Auf diese Weise war es natürlich, daß sich die Conversation auf einem der Politik
ferne liegenden Gebiete bewegte.
Graf Wesdehlen wurde am folgenden Tage von König Carl empfangen und berührte
e
S Majestät meinem deutschen Collegen gegenüber, wenn auch nur flüchtig, die Donaufrage.
Wie mir Graf Wesdehlen mittheilt, scheinen die Worte, deren sich Graf Andrássy in
einer der Delegations-Sitzungen bedient hatte um unser augenblickliches Verhältniß zu
Rumänien zu bezeichnen, den König etwas verstimmt zu haben und dieß ist namentlich von
dem Ausdrucke Chauvinismus der Fall.
Auch sprach Se Majestät gewißermaßen sein Erstaunen darüber aus, daß die k. u. k.
Regierung einen gar so hohen Werth auf die Annahme ihrer Forderungen lege1.
Wenn H. Cogalniceano seine Absicht, bei Eurer Excellenz vorzusprechen, ausführen
sollte, so wäre dieser Schritt vielleicht dahin auszulegen, daß der Ex-Minister sich gewinnen
laßen möchte.
Es ist Hochdenselben bekannt, daß H. Cogalniceano auf den Leopold-Orden aspirirt
und daß die Nichterlangung dieser Auszeichnung angeblich mit dazu beitrug, ihn in seine
jetzige uns feindliche Stimmung zu versetzen.
Freiherr von Haymerle hatte mich deshalb auch im Monate September autorisirt,
Hrn. Cogalniceano zu verstehen zu geben, daß, falls er eine andere Richtung einschlagen
sollte, der angestrebte Orden ihm nicht entgehen würde. Ein Auftrag, den auszuführen ich
bisher keine passende Gelegenheit fand.
Genehmigen Eure Excellenz den Ausdruck meiner ausgezeichnetsten Hochachtung.
Hoyos
1
In der Donaufrage.
București, 16 noiembrie 1881. Scrisoare particulară. Hoyos către Kállay

Stimate Domn,
La scurtă vreme după întoarcerea mea, am cerut o audienţă la Regele Carol.
După ce însă domnul Stătescu a uitat să aducă această dorinţă la cunoştinţa
Majestăţii Sale şi, între timp, Majestatea Sa Regina fixase ziua şi ora în care ea dorea să mă
primească pe mine şi pe soţia mea, Regele, înştiinţat ulterior despre demersul meu, a hotărât
să fie de faţă la audienţa pe care ne-a acordat-o Regina.
În aceste condiţii era firesc ca discuţiile să se desfăşoare pe un teren îndepărtat de
politică.
621
Contele Wesdehlen a fost primit de Regele Carol în ziua următoare, iar cu colegul
meu german Majestatea Sa a atins chestiunea Dunării, deşi numai în treacăt.
Aşa cum mi-a comunicat Contele Wesdehlen, se pare că cuvintele de care s-a servit
Contele Andrássy în şedinţa Delegaţiilor pentru a defini relaţiile noastre din clipa de faţă cu
România l-au cam supărat pe Rege, aici fiind vorba de expresia „şovinism”.
De asemenea, într-o anumită măsură, Regele şi-a exprimat mirarea că guvernul i. și
r. pune atât de mult preţ pe acceptarea pretenţiilor sale1.
Dacă domnul Kogălniceanu ar urma să-şi prezinte intenţia în faţa Excelenţei
Voastre, acest demers s-ar putea interpreta probabil prin faptul că fostului ministru i-ar
place să se lase câştigat.
Este cunoscut Domniei Voastre faptul că domnul Kogălniceanu aspiră să primească
Ordinul Leopold, iar neobţinerea acestei distincţii l-ar fi făcut chipurile să adopte atitudinea
sa de acum ostilă nouă.
Din acest motiv, Baronul von Haymerle mă autorizase, încă din luna septembrie, să-i
dau de înţeles domnului Kogălniceanu că, în cazul în care va adopta o altă atitudine, s-ar
putea ca ordinul dorit să nu-i scape. Până acum însă, nu am identificat nici un prilej potrivit
pentru a duce la îndeplinire această misiune.
Hoyos
1
În chestiunea Dunării.
177
Bukarest, am 7. Dezember 1881. Nr. 119A–F/Polit. Hoyos an Kálnoky
Hochgeborner Graf!
Das hohe Telegramm vom 2ten d. Mts, wodurch mich Eure Excellenz anweisen,
jeden persönlichen Verkehr mit den Vertretern der rumänischen Regierung einzustellen und
mich auf die Erledigung der laufenden Geschäfte zu beschränken 1, habe ich zu erhalten die
Ehre gehabt.
Nachdem dasselbe in claris abgefaßt war und daher die Einsichtnahme durch die
rumänische Regierung voraussetzte, so glaube ich den Intentionen Eurer Excellenz entsprochen
zu haben, wenn ich mich jeder offiziellen Mittheilung über dessen Inhalt enthielt.
Auch schien es mir geboten, der kgl. Regierung die Initiative hinsichtlich der
Verbreitung der mir zugekommen Instruction zu überlaßen, und beschränkte ich mich
darauf, Grafen Wesdehlen hievon vertraulich Kenntniß zu geben. Meinen andern Collegen
gegenüber machte ich keine Erwähnung der mir zugekommenen Weisung.
Wie Eure Excellenz aus der durch meinen gehorsamsten Bericht vom 4. d. Mts Z. 118
vorgelegten Übersetzung des „Romanul” ersehen haben werden, hat die kgl. Regierung
nicht gezögert, dem in Rede stehenden Telegramme Publicität zu geben.
In Folge dessen bestätigte ich denjenigen meiner Collegen, welche mich darum
frugen, die Richtigkeit der von Romanul gebrachten Nachricht.
Fürst Ouroussoff fand sich vor allen anderen Collegen bei mir ein und, indem er mir
das Anerbieten machte, mich von den allfälligen Gesprächen, welche er mit den rumä-
622
nischen Ministern über diesen Zwischenfall haben könnte, zu unterrichten, bat er mich
gleichzeitig, ihm sagen zu wollen, wie er sich den rumänischen Staatsmännern gegenüber
zu äußern hätte falls er über meine Auffaßungen befragt würde.
Obwol ich nur ein sehr begränztes Vertrauen in die Aufrichtigkeit meines rußischen
Collegen setze und daher eine gewiße Vorsicht nicht außer Augen ließ, so glaubte ich doch,
dem Fürsten Ouroussoff folgendes sagen zu können.
Nachdem ich vorausgeschickt hatte, daß ich nach wie vor von versöhnlichen Gesin-
nungen erfüllt sei, ging ich auf die Besprechung der Thronrede über und bemerkte, daß,
abgesehen von dem Inhalte derselben, der von Unwahrheiten und kühnen Behauptungen
stroze, in dem der Donaufrage gewidmeten passus aber eine ganz neue Schwierigkeit
schaffe, – die Form eine so ungewöhnliche sei und einen so gehäßigen Character gegen
Österreich-Ungarn an sich trage, daß man sich bei deren Durchlesung fragen müße, ob man
einen polemischen Zeitungs-Artikel oder eine Manifestation einer Regierung vor sich habe,
mit der bisher gute Beziehungen erhalten wurden.
Nach meinem rein persönlichen und daher nicht maßgebenden Urtheile wären der k.
und. k. Regierung zwei Wege offen gestanden; entweder mit der Schwäche und Unüber-
legtheit des jungen Nachbarn Nachsicht zu üben, es demselben aber zu wissen zu machen,
warum seine Haltung nicht mehr Bedeutung beigelegt werde, oder aber demselben die Ehre
zu erweisen, die Sache ernst zu nehmen und ihm eine Warnung zukommen zu laßen.
In ähnlichem Sinne, nur etwas eingehender sprach ich mich gegen meinen englischen
Collegen aus, der sich ebenso wie Fürst Ouroussoff erbötig gemacht hat, mir die aus seinem
Verkehr mit den Ministern sich ergebenden Wahrnehmungen mitzutheilen.
Ich deutete Mr White an, daß die rumänische Regierung geradezu auf die bisher
unserer Seits bewiesene Reserve und Rücksichtsnahme poche und daß das Wiener Cabinet
Actenstücke veröffentlichen könnte, welche dem Ministerium Bratiano, ja dem Könige
selbst, keineswegs angenehm sein würden.
Nachdem der italienische sowie der französische Gesandte auf Urlaub sind, so bleibt
außer den beiden Obgenannten nur mehr Graf Wesdehlen als Informationsquelle übrig.
Selbstverständlich kann ich auf denselben vollständig bauen und dürften seine
Mittheilungen um so werthvoller sein, als die rumänischen Minister sich namentlich für den
Fall an ihn wenden dürften als sie ein Einlenken beabsichtigen sollten.
Von rumänischen Notabilitäten habe ich in den letzten Tagen keine Besuche
bekommen und scheinen dieselben den Verkehr mit der Gesandtschaft einstellen zu wollen.
Hoyos
1
Die Konsequenz des diplomatischen Skandals, der dadurch entstand, dass König Carol I. in seiner
Thronrede vom 27. November 1881 die Versuche Österreich-Ungarns, die Hoheit über die untere Donau zu
gewinnen und die Viehausfuhr aus Rumänien zu verhindern, kritisierte.
București, 7 decembrie 1881. Nr. 119A–F/Polit. Hoyos către Kálnoky

Preanobile Conte!
Am avut onoarea să primesc telegrama din ziua de 2 a acestei luni, prin care Exce-
lenţa Voastră îmi cere să opresc orice relaţii personale cu reprezentanţii guvernului român
şi să mă limitez doar la rezolvarea treburilor curente1.
623
Deoarece această telegramă a fost redactată in claris şi, din acest motiv, este de
presupus că guvernul român o cunoaşte, cred că am răspuns intenţiilor Excelenţei Voastre,
abţinându-mă de la orice comunicare oficială a conţinutului ei.
De asemenea, mi se pare necesar să las în seama guvernului regal iniţiativa în privinţa
răspândirii instrucţiunilor care mi-au parvenit şi mă limitez la a-l înştiinţa confidenţial pe
Contele Wesdehlen. Faţă de ceilalţi colegi nu voi menţiona nimic despre directiva primită.
Aşa cum va fi văzut Excelenţa Voastră din traducerea din ziarul „Românul”, pre-
zentată în raportul meu din ziua de 4 a lunii acesteia nr. 118, guvernul regal nu a ezitat să
facă publică telegrama în cauză.
Drept urmare, acelora dintre colegii mei care m-au întrebat dacă este adevărată
ştirea publicată de „Românul”, le-am confirmat acest lucru.
Principele Urusov a venit la mine înaintea tuturor celorlalţi colegi şi, oferindu-se să
mă informeze despre toate discuţiile pe care le-a putut avea cu miniştrii români despre acest
incident, m-a rugat, în acelaşi timp, să-i spun cum să se exprime faţă de oamenii de stat
români în caz că va fi întrebat despre părerea mea.
Deşi am o încredere foarte limitată în sinceritatea colegului meu rus şi, din acest
motiv, nu pierd niciodată din vedere o anumită prudenţă, cred totuşi că pot să-i spun
Principelui Urusov următoarele:
După ce am precizat, de la bun început, că, la fel ca înainte, am doar sentimente
conciliante, am trecut la discutarea Mesajului Tronului şi am remarcat că, făcând abstracţie
de la conţinutul acestuia, care este plin de neadevăruri şi afirmaţii sfidătoare – iar în pasajul
consacrat chestiunii Dunării creează chiar o dificultate cu totul nouă –, al cărui formă este
atât de neobişnuită şi animată de un spirit atât de ostil față de Austro-Ungaria încât, citindu-l,
trebuie să te întrebi dacă ai în faţă un articol polemic de jurnal sau este manifestarea unui
guvern cu care, până recent, am fost în relaţii bune.
După părerea mea pur personală și, drept urmare, judecată nu tocmai corectă, în faţa
guvernului i. și r. stau deschise două căi, ori să fie îngăduitor cu slăbiciunea şi necugetarea
tânărului stat vecin, dar să-l facă să priceapă de ce nu mai poate fi pus niciun preţ pe atitudinea
lui, ori să-i facă acestuia onoarea de a lua chestiunea în serios şi de a-i transmite un avertisment.
Într-un sens asemănător, doar că ceva mai pe larg, m-am exprimat faţă de colegul
meu englez, care, la fel ca Principele Urusov, s-a oferit să-mi comunice observaţiile care se
desprind din relaţiile sale cu miniştrii.
Am dat de înţeles domnului White că guvernul român se prevalează tocmai de
rezerva şi consideraţiile dovedite de noi până acum, dar că guvernul de la Viena ar putea da
publicităţii acte şi documente care nu ar fi deloc comode pentru guvernul Brătianu, ba chiar
şi pentru Regele însuşi.
Deoarece ministrul plenipotenţiar italian şi cel francez sunt în concediu, nu mai rămâne
altă sursă de informaţii, în afară de cei doi mai sus menţionaţi, decât Contele Wesdehlen.
Este de la sine înţeles că pot avea deplină încredere în acesta şi că înştiinţările sale pot fi
cu atât mai preţioase cu cât miniştrii români i se vor adresa lui, în caz că vor să schimbe macazul.
De la notabilităţile române nu am mai primit nicio vizită în ultimele zile şi se pare
că acestea vor să întrerupă legăturile cu legaţia noastră.
Hoyos
1
Consecinţa scandalului diplomatic izbucnit după prezentarea de către regele Carol I a Mesajului
Tronului (27 noiembrie 1881), în care au fost criticate încercările Austro-Ungariei de a-și impune dominația la
Dunărea de Jos, precum și de a bloca exportul de vite din România.
624
178
Bukarest, am 12. Dezember 1881. Nr. 121B/Polit., vertraulich. Hoyos an Kálnoky

Hochgeborner Graf,
Durch mein ergebenes Telegramm vom 9. d. Mts. habe ich mir erlaubt, die Mitthei-
lungen, welche mir der hiesige Correspondent der „Neuen freien Presse” über ein Gespräch
mit Hrn. Bratiano gemacht hat, zu Eurer Excellenz Kenntniß zu bringen.
Nach der Erzählung des Hrn. Capitän Werneke hätte der Minister-Präsident seine
Bereitwilligkeit ausgedrückt, der k.u.k. Regierung bezüglich der Thronrede jedwede Satis-
faction zu gewähren, insoweit letztere nur die Form der Rede, welche H. Bratiano selbst als
eine ungewöhnliche bezeichnete, im Auge haben und demnach den Interessen des Landes
nicht zu nahe treten würde.
Auch soll der Minister speziell hervorgehoben haben, daß ein Rücktritt des Cabinetes
oder eine theilweise Veränderung desselben nicht ausgeschlossen wäre falls die k.u.k.
Regierung in dieser Richtung einen Wunsch äußern sollte.
Mein Gewährsmann fügte die Erklärung bei, daß H. Bratiano ihn ausdrücklich zu
diesen Mittheilungen ermächtigt habe.
Wenn ich auch annehmen will, daß der Minister-Präsident sich in dem angegebenen
Sinne geäußert hat, so liegt doch die Vermuthung nahe, daß er dieß weit eher in der Absicht
that, um gegenüber einem Vertreter der Presse von seinen versöhnlichen Gesinnungen
Zeugniß abzulegen, als auf diese Art den Boden für einen Ausgleich zu ebnen.
Wäre Letzteres wirklich die Absicht des Minister-Präsidenten, so stünden ihm ja
andere Mittel und Wege offen, um sich der k. u. k. Regierung gegenüber entgegen-
kommend zu beweisen.
Ein Gespräch, welches Graf Wesdehlen gestern mit Hrn. Bratiano hatte, bestätigt
die Richtigkeit dieser Annahme. Der Minister-Präsident hat in der That – wie Eure
Excellenz aus meiner ferneren Bericht-Erstattung ersehen werden – dem deutschen
Gesandten gegenüber in keiner Weise den ernstlichen Willen bekundet, den schlechten
Eindruck zu verwischen, den die Thronrede in Wien hervorgebracht hat.
Eine andere Deutung läßt allerdings die Haltung des Hrn. Statesco zu, dem es sehr
daran zu liegen scheint, einen Ausweg zu finden, um dem gegenwärtigen unerquicklichen
Verhältniße zu Österreich-Ungarn ein Ende zu machen.
Wie er Mehreren meiner Collegen sagte, hätte H. Balatschano gleich nach Bekanntwer-
den der mir ertheilten Instruction den Auftrag erhalten, das Bedauern der rumän. Regierung
über den Eindruck zu erkennen zu geben, den die Thronrede in Wien gemacht habe.
Gleichzeitig sei der Minister zu mir gekommen, hätte mich aber nicht getroffen.
Ich fand allerdings die Karten des Hrn. Statesco kurz nachdem ich das Telegramm
vom 2. Dezember erhalten hatte; da mir aber darin vorgeschrieben worden war, den per-
sönlichen Verkehr mit den Vertretern der Regierung zu vermeiden, so wäre, selbst wenn
mich H. Statesco zu Hause angetroffen hätte, seine démarche eine erfolglose geblieben.
Vor einigen Tagen frug der Minister des Äußern meinen englischen Collegen, ob er
glaube, daß ich ihn (Statesco) jetzt empfangen würde, welche Frage Mr. White verneinend
beantwortete.
Wenn ich diese beiden Beispiele anführe, so will ich damit nur das Bestreben des
Ministers das Äußern, der gegenwärtigen Situation ein Ende zu machen, sowie die
ungeschickten Mittel charakterisieren, durch welche er dieses Ziel zu erreichen sucht.
625
Den Grafen Wesdehlen bat et ferner um seinen Rath ebensowol in Bezug auf den
gegenwärtig schwebenden Incidenzfall als auch rücksichtlich einer Einigung in der
Donaufrage.
Der Minister des Äußern entwickelte bei dieser Gelegenheit die Eurer Excellenz
bereits bekannte Idee, der Commission mixte nur den Charakter einer Aufsichtsbehörde
zuzuerkennen, die Exekution des Reglements aber in den rumänischen Gewäßern rumä-
nischen Inspektoren zu überlaßen. In Reklamationsfällen hätten die Partheien die Wahl,
entweder an eine rumänische Behörde oder aber an die Commission mixte zu appelliren.
Nachdem H. Statesco dem deutschen Gesandten demnächst seinen Besuch in
Aussicht stellte, um mit demselben den oben skizzirten Gedanken noch ausführlicher zu
besprechen, und Graf Wesdehlen die Absicht hat, wie er dieß schon früher gethan, wieder
auf die pourparlers des vorigen Winters hinzuweisen und die neue rumänische Forderung
als ein praktisch undurchführbares Unding zu bekämpfen, so lag mir daran, meinen
deutschen Collegen vollkommen gerüstet zu sehen und habe ich ihm deshalb eine Abschrift
der rumän. Gegenvorschläge vom März d. Js. übermittelt. Es schien mir dies um so mehr
geboten, als H. Statesco mir am Tage vor der Thronrede mittheilte, daß ihm diese Gegen-
vorschläge, die dem rumän. dossier nicht beiliegen sollen, fremd seien.
Hoyos
București, 12 decembrie 1881. Nr. 121B/Polit., confidențial. Hoyos către Kálnoky

Preanobile Conte,
Prin telegrama mea din ziua de 9 a lunii acesteia, mi-am permis să aduc la cunoș-
tința Excelenței Voastre ceea ce mi-a comunicat corespondentul de aici al ziarului „Neue
freie Presse”, despre o discuție pe care a avut-o cu domnul Brătianu.
Din relatarea căpitanului Werneke rezultă că domnul Brătianu și-ar fi exprimat
disponibilitatea de a oferi guvernului i. și r. orice satisfacție pentru Mesajul Tronului, în
măsura în care această satisfacție se referă la forma Mesajului, pe care chiar și domnul
Brătianu o consideră neobișnuită, și nu afectează interesele țării.
De asemenea, se spune că ministrul ar fi subliniat, în mod special, că o retragere a
cabinetului sau o remaniere parțială a acestuia nu ar fi exclusă, în cazul în care guvernul
imperial și-ar exprima o dorință în acest sens.
Persoana mea de încredere a adăugat că domnul Brătianu l-a împuternicit în mod
explicit să comunice acest lucru.
Dacă aș vrea să accept că președintele de Consiliu s-a exprimat în sensul arătat,
apare totuși presupunerea că acesta a făcut-o, mai degrabă, cu intenția de a depune mărturie
în fața unui reprezentant al presei despre dispoziția sa conciliantă, decât cu intenția de a
pregăti terenul pentru un compromis.
Dacă aceasta din urmă ar fi, într-adevăr, intenția președintelui de Consiliu, el ar avea
totuși la dispoziție alte căi și mijloace pentru a se arăta binevoitor față de guvernul i. și r.
O discuție pe care Contele Wesdehlen a avut-o ieri cu domnul Brătianu confirmă
temeinicia acestei presupuneri. De fapt, președintele de Consiliu – așa cum Excelența
Voastră va vedea în continuarea raportului meu – nu și-a exprimat în niciun fel față de
ministrul plenipotențiar german intenția serioasă de a șterge impresia proastă pe care
Mesajul Tronului a provocat-o la Viena.
626
O altă interpretare se poate desprinde, firește, din atitudinea domnului Stătescu, care
se pare că ține foarte mult să găsească o cale de ieșire pentru a pune capăt raporturilor de
loc plăcute care există la ora actuală cu Austro-Ungaria.
Așa cum a spus mai multor colegi de-ai mei, imediat după ce s-au aflat instruc-
țiunile ce mi-au parvenit, domnul Bălăceanu a primit însărcinarea de a exprima regretul
guvernului român pentru impresia pe care Mesajul Tronului a făcut-o la Viena. Ministrul ar
fi venit imediat la mine, dar nu m-ar fi găsit.
Am găsit, firește, cărțile de vizită ale domnului Stătescu imediat după ce am primit
telegrama din 2 decembrie; dar pentru că îmi fusese prescris să evit relațiile personale cu
reprezentanții guvernului, chiar dacă domnul Stătescu m-ar fi găsit acasă, demersul său ar fi
rămas fără rezultat.
Cu câteva zile în urmă, ministrul l-a întrebat pe volegul meu englez dacă eu l-aș
primi acum (pe Stătescu), la care întrebare domnul White a răspuns negativ.
Dacă citez aceste două exemple, vreau doar să arăt strădaniile ministrului Afacerilor
Străine de a pune capăt situației care există la ora actuală, precum și mijloacele lipsite de
tact prin care el caută să-și atingă scopul.
În continuare, i-a cerut sfatul Contelui Wesdehlen, atât în privința incidentului în
cauză cât și în privința unei înțelegeri în chestiunea Dunării.
Cu acest prilej, ministrul Afacerilor Străine a dezvoltat ideea deja cunoscută Exce-
lenței Voastre, de a recunoaște pentru Commision mixte doar caracterul de autoritate de
supraveghere, iar executarea regulamentului în apele românești să fie lăsată în seama
inspectorilor români. În caz de reclamații, părțile au de ales să se adreseze fie unei autorități
românești, fie la Commision mixte.
Deoarece domnul Stătescu l-a anunțat pe ministrul plenipotențiar german că îl va
vizita în curând pentru a discuta și mai pe larg cu el ideea mai sus schițată, iar Contele
Wesdehlen are intenția, așa cum a făcut și anterior, să se refere din nou la negocierile din
iarna trecută și să combată noua pretenție a românilor, ca fiind ceva ce nu se poate aplica,
țin mult să-l văd pe colegul meu german perfect pregătit și, din acest motiv, îi voi da o
copie a contrapropunerilor românești din martie anul acesta. Acest lucru mi se pare cu atât
mai necesar cu cât domnul Stătescu mi-a comunicat, cu o zi înainte de Mesajul Tronului, că
nu ar ști nimic despre aceste contrapropuneri, care nu ar fi fost anexate la dosarul românesc.
Hoyos

179
Bukarest, am 12. Dezember 1881. Nr. 121A–B/Polit., vertraulich. Hoyos an

Kálnoky
Hochgeborner Graf!
H. Bratiano suchte den Grafen Wesdehlen gestern auf und verwalte bei ihm durch
volle zwei Stunden.
627
Der Minister-Präsident fühlte das Bedürfniß sich auszusprechen. Die langen Auseinan-
dersetzungen, denen er sich hingab, machten jedoch auf den deutschen Gesandten nicht den
Eindruck als fühle sein Mitredner, daß Rumänien der k. u. k. Regierung eine Genugthuung
schuldig sei.
Wenn die Thronrede in einem energischen Tone abgefaßt gewesen sei, wenn nament-
lich die Donaufrage darin ausführlicher als früher behandelt, der rumänische Standpunkt
deutlich und bestimmt bezeichnet worden sei, so müße man den Grund in dem Wunsche
des Cabinets suchen, dem dynastischen Intereße zu dienen, König Carl von dem Verdachte
zu reinigen, ein geheimes Einverständniß mit dem Auslande gepflogen, die Donaufrage
durch gegebene Versprechungen compromittirt zu haben.
Vor diesem Intereße mußten alle übrigen Rücksichten weichen, selbst auf die
Gefahr hin, daß die Thronrede die Erkaltung der Beziehungen mit Österreich-Ungarn nach
sich ziehen würde.
H. Bratiano habe sich im vorhinein mit der Idee vertraut gemacht, daß diese Haltung
den Rücktritt des Cabinetes herbeiführen könnte. „Die Minister kommen und gehen, aber
der König bleibt.”
Als mir Graf Wesdehlen diese Worte wiederholte, konnte ich nicht umhin, ihm zu
bemerken, daß es mir ganz unverständlich sei, wie auf diese Art das Ansehen und die
Popularität des Königs gehoben werden soll, denn wenn H. Bratiano zugebe, daß er seinen
Rücktritt in das Bereich der Combinationen zog, so habe er offenbar die Möglichkeit vor
Augen gehabt, daß die Thronrede Anstoß erregen und der König sich unter Umständen
bemüßigt sehen könnte, seinen jetzigen Ministern durch Annahme ihrer Entlassung unrecht
zu geben, somit die durch die Thronrede angenommene Haltung wieder gut zu machen;
diese Eventualität würde aber den Feinden des Königs nur ihr Spiel erleichtern.
Viel eher würde ich dir Beweisführung des Hrn. Bratiano begreifen, wenn er gesagt
hätte, daß es ihm darum zu thun war, seine eigene Popularität zu stärken. Denn es läßt sich
allerdings nicht läugnen, daß, wenn das Ministerium Bratiano in Folge seiner zu schroffen
Haltung Österreich-Ungarn gegenüber fallen sollte, dieß bei der heutigen Stimmung dem
Hrn. Bratiano einen Glorienschein verleihen würde.
Auf Hrn. Balatschano zu sprechen kommend äußerte sich der Minister auf die Frage
des Grafen Wesdehlen, was denn der rumän. Gesandte in Wien berichte, dahin, daß der
Wiener Posten ebenso gut unbesetzt sein könnte, indem H. Balatschano viel mehr Magyar
als die Magyaren selbst sei. Er hätte ihm schon längst eine andere Verwendung gegeben,
wenn er nicht befürchtet hätte, daß man dieß in Wien übel vermerken könnte. Nunmehr
hätte er ihm Constantinopel angetragen, was H. Balatschano jedoch ausgeschlagen habe.
Andern Falls würde er gerne Hrn. Liteano nach Wien gesendet haben.
Über die der österr. ungar. Regierung zu gebende Genugthuung bemerkte der Minister-
Präsident nur, daß die Ankunft Eurer Excellenz abzuwarten sei sowie daß er recht wol
wisse, die mir ertheilte, so viel besprochene Instruction wäre zwar von dem neuen Minister
des Äußern approbirt worden, deren Urheber wäre aber Hr. von Kállay gewesen.
H. Bratiano besprach hierauf den Vorschlag Barrère1 und bekundete eine gewiße
Gereiztheit gegen den französischen Delegirten.
Derselbe habe an alle Thüren geklopft, nur nicht an jene Rumänien’s. Man wolle
sich abermals über dem Kopf der kgl. Regierung verständigen, die doch das meiste Intereße
in der Frage habe.
Der Minister-Präsident hätte Hrn. Barrère auf seine<r> Durchreise im vorigen Sommer
gesehen und ihn sehr reservirt gefunden. – Unmittelbar darauf habe der französische Delegirte
seinen Vorschlag in Wien zur Sprache gebracht.
628
Daß die hiesige Regierung auf das neue Ministerium in Frankreich schlecht zu
sprechen ist geht aus folgender mir zugekommenen Notiz hervor.
Die Redaction des „Romanul” hat vor einiger Zeit einen Artikel an die „République
française” gesendet, welcher von diesem Blatte nicht aufgenommen wurde. Hingegen
führen die offiziösen Blätter des Hrn. Gambetta eine Sprache, welche weit davon entfernt
ist, den von Rumänien neuestens eingenommenen Standpunkt zu billigen.
Hr. Rosetti und Consorten, die in Hrn. Gambetta einen warmen Fürsprecher Rumä-
nien’s zu finden hofften, fühlen sich demnach in ihren Erwartungen getäuscht.
Hoyos
1
Verweis auf die Versuche von Camille Barrère, dem Vertreter Frankreichs in der Europäischen
Donaukommission, die Standpunkte der Mitgliederstaaten zu harmonisieren. Die Vorschläge Barrères wurden
von Rumänien abgelehnt.
București, 12 decembrie 1881. Nr. 121A–B/Polit., confidențial. Hoyos către

Kálnoky
Preanobile Conte!
Domnul Brătianu l-a căutat ieri pe Contele Wesdehlen și a stat la el două ore întregi.
Președintele de Consiliu a simțit nevoia să spună ce avea pe suflet. Lungile
explicații în care s-a lansat nu au lăsat, totuși, la ministrul plenipotențiar german, impresia
că interlocutorul său ar considera că România datorează vreo satisfacție guvernului i. și r.
Dacă Mesajul Tronului ar fi fost redactat pe un ton energic, dacă, mai cu seamă,
chestiunea Dunării ar fi fost tratată acolo mai pe larg decât înainte, dacă punctul de vedere
românesc ar fi fost precizat clar și răspicat, motivul trebuie căutat în dorința cabinetului
de a servi interesului dinastic, de a-l exonera pe Rege de suspiciunea legată de o înțe-
legere secretă cu străinătatea, prin care chestiunea Dunării ar fi fost compromisă prin
promisiunile oferite.
În fața acestui interes, toate celelalte considerații trebuie să treacă pe un plan
secund, chiar și cu pericolul ca prin mesajul Tronului să se ajungă la o răcire a relațiilor cu
Austro-Ungaria.
Domnul Brătianu s-a împăcat dinainte cu ideea că această atitudine ar putea provoca
retragerea cabinetului. „Miniștri vin și pleacă, dar regele rămâne”.
Când Contele Wesdehlen mi-a repetat aceste cuvinte, nu am putut să nu remarc
faptul că îmi este peste putință să pricep cum pot fi ridicate, în acest mod, prestigiul și
popularitatea Regelui, căci, dacă domnul Brătianu admite că a luat în calcul retragerea sa,
atunci înseamnă că a avut clar în fața ochilor posibilitatea ca Mesajul Tronului să creeze
probleme și, în aceste condiții, Regele să se vadă silit ca, acceptând demisia miniștrilor săi,
să le facă o nedreptate pentru a remedia atitudinea adoptată prin Mesajul Tronului; această
eventualitate nu ar face decât să le faciliteze jocul dușmanilor Regelui.
Mai degrabă, aș fi înțeles argumentația domnului Brătianu, dacă acesta ar fi spus că
a fost preocupat de consolidarea propriei sale popularități. Deoarece nu se poate tăgădui
faptul că dacă ministerul Brătianu va trebui să cadă din cauza atitudinii sale brutale față de
629
Austro-Ungaria, având în vedere starea de spirit de acum, acest lucru ar fi conferit o aură de
glorie domnului Brătianu.
Ajungând să vorbească despre domnul Bălăceanu, la întrebarea Contelui Wesdehlen
ce a raportat ministrul plenipotențiar român de la Viena, ministrul a arătat că se poate
considera că postul de la Viena este ca și neocupat, deoarece domnul Bălăceanu este mult
mai maghiar decât maghiarii înșiși. El ar fi putut demult să-i dea alt rost, dacă nu s-ar
fi temut că acest lucru ar fi fost luat în nume de rău la Viena. Acum i-ar fi propus
Constantinopolul, ceea ce domnul Bălăceanu ar refuzat totuși. Altfel l-ar fi trimis cu plăcere
la Viena pe domnul Liteanu.
În privința satisfacției ce trebuie oferită guvernului austro-ungar, președintele de
Consiliu a precizat că trebuie așteptată întoarcerea Excelenței Voastre, deoarece știe precis
că, chiar dacă mult discutatele instrucțiuni au aprobate de noul ministru al Afacerilor Străine,
autorul lor a fost, de fapt, domnul von Kállay.
Domnul Brătianu a discutat, mai apoi, propunerea Barrère1 și a manifestat o anumită
iritare împotriva delegatului francez.
Acesta ar fi bătut la toate ușile, doar la ușa României nu. S-a vrut din nou o înțe-
legere peste capul guvernului regal, care este totuși cel mai interesat în această chestiune.
În cursul călătoriei sale de vara trecută, președintele de Consiliu l-ar fi întâlnit pe
domnul Barrère și l-ar găsit foarte rezervat. Imediat după aceasta, delegatul francez a discutat
propunerea sa cu cei de la Viena.
Faptul că guvernul de aici vorbește rău despre noul guvern din Franța rezultă din
următoarea notiță care mi-a parvenit.
Redacția ziarului „Românul” a trimis acum ceva vreme un articol la „République
française”, care nu a fost acceptat de acest jurnal. Dimpotrivă, ziarele oficioase ale
domnului Gambetta au adoptat un limbaj care este departe de a aproba punctul de vedere
recent adoptat de către România.
Domnul Rosetti și consorții, care sperau să găsească în domnul Gambeta un
promotor călduros al României, se simt dezamăgiți în așteptările lor.
Hoyos
1
Referire la încercările lui Camille Barrère, delegatul Franței în Comisia Europeană a Dunării, de a
armoniza pozițiile statelor membre. Propunerile lui Barrère au fost respinse de către România.
180
Bukarest, am 28. Dezember 1881. Nr. 127A–B/Polit. Salzberg an Kálnoky
Hochgeborner Graf,
Die Berufung des Grafen Hoyos nach Wien und meine Bestellung als interi-
mistischen Geschäftsträger wurden in den hiesigen Regierungs-Kreisen auf eine sehr
euphemistische Weise aufgefaßt. Obgleich ich die Weisung erhalten hatte, den mündlichen
630
und schriftlichen Verkehr mit der rumänischen Regierung zu pflegen, hatte ich es absicht-
lich vermieden, den Tag der Abreise des Grafen Hoyos, der mit dem Empfangstage des
Ministers des Äußern zusammenfiel, Hrn. Statesco einen Besuch abzustatten. Ungeachtet
dieser Reserve beeilte sich die „Indépendance roumaine” die Nachricht zu bringen, daß ich
den Befehl erhalten hätte, die unterbrochenen Beziehungen zwischen Österreich-Ungarn
und Rumänien wieder aufzunehmen, welche Nachricht ich mehreren maßgebenden
Persönlichkeiten gegenüber richtig zu stellen nicht versäumt habe.
Als ich in Folge Eurer Excellenz hohen Telegrammes vom 22. d. Mts. mich zu Hrn.
Statesco begab, äußerte er seine Freude, mich zu sehen, sagte mir aber gleichzeitig, daß er
mich bereits am verflossenen Donnerstage erwartet hätte und fügte dann hinzu: „Doch ich
erkläre mir jetzt ihr gestriges Nichtkommen, da Sie ja gestern Abend dieses Telegramm
erhalten haben.”
Ich glaubte in keine näheren diesbezüglichen Erörterungen mich einzulassen zu
sollen, umsomehr, als die hinzugefügte Bemerkung Hrn. Statesco’s vollkommen meiner
Ansicht entsprach, die dahin ging, daß ich, beauftragt den mündlichen und schriftlichen
Verkehr mit der rumän. Regierung zu pflegen, eine Antritts-Visite als interimistischer
Geschäftsträger, welche mir den Schein hätte geben können, den Auftrag erhalten zu haben,
die persönlichen Beziehungen zwischen der k. u. k. Gesandtschaft und der rumän.
Regierung wieder aufzunehmen, vermied, und deshalb zu Hrn. Statesco gegangen war, weil
ich eben eine vertrauliche Mittheilung ihm zu machen hatte.
In meinem ganz ergebensten Telegramme vom 23. d. M. habe ich die Ehre gehabt,
Eurer Excellenz über den Eindruck zu berichten, den Hochdero Telegramm auf den
Minister des Äußern sowol als auf Hrn. Bratiano hervorgebracht hat, und es erübrigt mir
sonach, nur zur Vervollständigung meiner telegrafischen Depesche einige nähere Details zu
Eurer Excellenz hohen Kenntniß zu bringen.
Nachdem Eurer Excellenz Telegramm von 22. d. Mts. sich auf die vom Gfn. Hoyos
unterm 21. Dezber telegrafisch gemeldete Unterredung mit Hrn. Bratiano bezog, glaubte
ich, dasselbe auch vertraulich dem Conseils-Präsidenten mittheilen zu sollen, um so mehr,
als er wohl in dem fraglichen Inzidenzfalle die Hauptrolle spielt und Hrn. Statesco’s Meinung
hier ganz von der seinigen abhängen dürfte.
H. Bratiano empfing mich auf das Zuvorkommendste und man sah es ihm an, wie
hocherfreut er durch die von Eurer Excellenz zu Anfang Hochdero Telegrammes gegebene
Versicherung war. Er stimmte mit dem Kopfe nickend jedem einzelnen Worte zu und erst
beim Worte „insinuations” machte er die von mir bereits telegrafisch gemeldete Bemerkung.
„Ce serait nous accuser nous mêmes de mauvaise foi,” sagte H. Bratiano und sprach
die Hoffnung aus, die k. u. k. Regierung werde auf diesem Worte nicht bestehen.
Den Schluß des Telegrammes nahm er wieder mit großer Befriedigung entgegen
und gab mir nur bei dem Worte „Souverains” die ebenfalls telegrafisch gemeldete Rekti-
fizirung seiner Kammerrede, wobei er in großen Phrasen sich erging und mir unwillkürlich
das französische Sprichwort „Qui s’excuse sáccuse” in Erinnerung brachte.
Im Allgemeinen war H. Bratiano sehr überschwenglich und schien von Dankbarkeit
durchdrungen endlich eine Basis erhalten zu haben, auf welche er fortbauend zu einer
befriedigenden Lösung des ihm so unliebsamen Zwischenfalles gelangen könne.
Ich fand den Conseils-Präsidenten eben so zuvorkommend und in ganz gleicher
Stimmung als ich ihm der erhaltenen Weisung zufolge das hohe Telegramm Eurer Excellenz
vom 24. d. Mts. mittheilte.
Als ich mich auch diesmal schriftlich anfrug, wann ich ihn sprechen könnte, eilte er
selbst zu mir und gab mir die weitgehendsten Betheuerungen in Betreff des besten Willens
der kgl. Regierung, den Wünschen des Wiener Cabinets zu entsprechen.
631
H. Bratiano sagte mir auch bei dieser zweiten Unterredung, wie sehr der König über
den in Frage stehenden Inzidenzfall betrübt (peiné) sei und daß Se Majestät den ausdrück-
lichen Wunsch geäußert habe, der k. u. k. Regierung auf die kathegorischeste und
unumwundenste Weise das Bedauern der kgl. Regierung auszudrücken.
Nach meinen beiden Unterredungen mit Hrn. Bratiano sah ich Hrn. Statesco, den
ich, wenn auch zurückhaltender, doch ebenfalls von dem Wunsche durchdrungen fand, den
von ihm sehr bedauerten Zwischenfall einer endlichen und schleunigen Lösung zuzuführen.
Als ich Hrn. Statesco mittheilte, daß Eure Excellenz seine Anschauung bezüglich
der zwischen ihm u. Hrn. Balatschano in der in Rede stehenden Angelegenheit geflogene
Korrespondenz durchaus nicht theilten, schien mir der Minister des Äußern sich jetzt erst
der Unstichhältigkeit des mir in dieser Hinsicht von ihm Gesagten bewußt zu werden. Es
hatte den Anschein, als ob er selbst seiner Ausdrucksweise nicht mehr recht Vertrauen
schenken würde und sich deßhalb bloß auf die Wiederholung der mir von Hrn. Bratiano
eben vorher gesagten Worte beschränken zu müssen glaubte.
Genehmigen Euere Excellenz den Ausdruck meiner tiefsten Ehfurcht.
Salzberg
București, 28 decembrie 1881. Nr. 127A–B/Polit. Salzberg către Kálnoky
Preanobile Conte,
Rechemarea domnului Hoyos la Viena și numirea mea ca însărcinat cu afaceri
interimar au fost înțelese de cercurile guvernamentale de aici într-un mod foarte eufemistic.
Deși eu am primit directiva de a avea relații prin viu grai și prin scris cu guvernul român,
am evitat intenționat ca, în ziua plecării Contelui Hoyos, care coincidea cu ziua de primiri a
ministrului Afacerilor Străine, să-i fac o vizită domnului Stătescu. Fără să țină cont de
această rezervă, „Indépendance roumaine” s-a grăbit să lanseze știrea că eu aș fi primit
ordin să reiau relațiile întrerupte dintre Austro-Ungaria și România, o știre pe care nu am
întârziat să o prezint așa cum trebuie în fața mai multor personalități decidente.
Când, în urma telegramei Excelenței Voastre din ziua de 22 a lunii acesteia, m-am
dus la domnul Stătescu, acesta și-a exprimat bucuria de a mă vedea, dar, în același timp,
mi-a spus că mă așteptase și joia trecută și, apoi, a adăugat: „Îmi explic totuși de ce nu ați
venit ieri, deoarece abia ieri seară ați primit această telegramă”.
Am considerat că nu trebuie să mai dau alte explicații în acest sens, cu atât mai mult
cu cât precizarea adăugată de domnul Stătescu corespundea pe deplin cu părerea mea, care
voia să afirme că fusesem mandatat să am relații scrise și prin viu grai cu guvernul român,
așadar o vizită de prezentare în calitatea mea de însărcinat cu afaceri interimar dădea aparența
că mi-am îndeplinit datoria, dar trebuie să evit relațiile personale între legația i. și r. și
guvernul român și, din acest motiv, m-am dus la domnul Stătescu, fiindcă avusesem de
făcut o comunicare confidențială.
În telegrama mea din data de 23 a lunii acesteia, am avut onoarea să raportez Exce-
lenței Voastre despre impresia pe care telegrama Domniei Voastre a făcut-o atât asupra
ministrului Afacerilor Străine cât și asupra domnului Brătianu, iar acum nu-mi rămâne
decât să completez depeșa mea telegrafică, aducând la cunoștința Excelenței Voastre câteva
detalii mai precise.
632
Deoarece telegrama Excelenței Voastre din ziua de 22 a lunii acesteia se referea la

întrevederea domnului Brătianu cu Contele Hoyos, pe care acesta a transmis-o telegrafic la
21 decembrie, am considerat că trebuie să o comunic confidențial Președintelui de Consiliu,
cu atât mai mult cu cât acesta a jucat rolul principal în incidentul în cauză, iar părerea
domnului Stătescu în această privință poate depinde întru totul de a sa.
Domnul Brătianu m-a primit în modul cel mai binevoitor și se vedea cât de mult se
bucură de asigurările pe care Excelența Voastră le-ați oferit la începutul telegramei Domniei
Voastre. Brătianu și-a exprimat acordul, dând din cap la fiecare cuvânt, și abia la cuvântul
„insinuations” a făcut remarca pe care eu am transmis-o deja telegrafic.
„Ce serait nous accuser nous mêmes de mauvaise foi”1, a spus domnul Brătianu și
și-a exprimat speranța că guvernul i. și r. nu va insista pentru păstrarea acestui cuvânt.
Finalul telegramei a fost de asemenea primit cu mare satisfacție și a dat doar la
cuvântul „Souverains” rectificarea din cuvântarea sa din Cameră, care a fost, de asemenea,
transmisă telegrafic, după care s-a lansat în fraze bombastice și involuntar mi-a venit în
minte proverbul franțuzesc „Qui s’excuse sáccuse”2.
Domnul Brătianu s-a manifestat, în general, foarte entuziast și părea pătruns de
recunoștință pentru că a primit, în fine, o bază pe care poate construi o rezolvare mulțu-
mitoare a incidentului atât de neplăcut la care s-a ajuns.
L-am găsit pe Președintele de Consiliu la fel de binevoitor și în aceeași stare de
spirit când i-am comunicat directiva pe care am primit-o în urma telegramei Excelenței
Voastre din ziua de 24 a lunii acesteia.
Când am întrebat, de data aceasta în scris, când aș putea să-i vorbesc, s-a grăbit el
însuși să vină la mine și mi-a dat cele mai ample asigurări în privința bunăvoinței guver-
nului regal de a îndeplini dorințele cabinetului de la Viena.
Domnul Brătianu mi-a spus și la această a doua întrevedere cât de mult este tulburat
(„peiné”) Regele din cauza incidentului în discuție și că Majestatea Sa și-a afirmat explicit
dorința ca guvernul regal să-și exprime în modul cel mai clar și mai categoric regretele sale
față de guvernul i. și r.
După cele două întrevederi cu domnul Brătianu, m-am văzut și cu domnul Stătescu,
pe care l-am găsit la fel de însuflețit, chiar dacă un pic mai reținut, de dorința de a ajunge la
o soluționare definitivă și rapidă a regretabilului incident.
Când i-am comunicat domnului Stătescu că Excelența Voastră nu împărtășește
câtuși de puțin părerile lui în privința corespondenței purtate între Domnia Sa și domnul
Brătianu pe tema chestiunii în cauză, mi s-a părut că abia acum ministrul Afacerilor Străine
a devenit conștient de lipsa de temei a celor ce-mi spusese în această privință. Crea
impresia ca și cum el însuși nu ar mai avea destulă încredere în modul său de exprimare, iar
din acest motiv a considerat că trebuie să se limiteze doar la repetarea cuvintelor ce tocmai
le spusese mai înainte domnul Brătianu.
Salzberg

1
„Aceasta ar însemna să ne acuzăm noi înșine de rea credință”.
2
„Cine se scuză se acuză”.
633
181
Bukarest, am 28. Dezember 1881. Nr. 127B/Polit. Salzberg an Kálnoky
Hochgeborner Graf!
Eurer Excellenz Telegramm vom 27. d. Mts habe ich gestern Abend zu erhalten die
Ehre gehabt.
Obwohl ich keinen Auftrag hatte, dasselbe der kgl. Regierung mitzutheilen, so
glaubte ich doch nicht fehl zu gehen, von der mir telegraphisch bekannt gegebenen
Beilegung des österr. ungar.-rumänischen Incidenzfalles auf privative Weise Hrn. Bratiano
zu unterrichten.
Der Konseils-Präsident beeilte sich heute Morgens zu mir zu kommen und mir
hierfür persönlich seinen Dank auszudrücken.
Hr. Bratiano äußerte in sehr warmen Worten und ganz unverhohlen seine Freude
mir gegenüber aus über die endliche Austragung dieser Angelegenheit. Er fügte hinzu, daß
die diesbezügliche mündliche Berichterstattung des Hrn. Gf. Hoyos wohl viel dazu beige-
tragen haben dürfte, die k. u. k. Regierung von den aufrichtigen und loyalen Dankbarkeits-
Gefühlen, von denen Rumänien für den mächtigen Nachbarstaat beseelt sei, zu überzeugen.
Gleichzeitig mit Eurer Excellenz Telegramm traf ein Telegramm des Hrn. Balatschano
an Hrn. Statesco ein, in welchem die von Eurer Excellenz dem kgl. rumän. Gesandten
gesagten Worte getreulich wieder gegeben sind. – Die in denselben ausgesprochene
Hoffnung, daß die guten Beziehungen zwischen beiden Staaten sich fürderhin mehr und
mehr kräftigen und entwickeln werden, hat hier den besten Eindruck hervorgebracht und
Hr. Bratiano versicherte mich, daß er Seinerseits stets nach Kräften dazu beitragen werde.
Die Nachricht von der Beilegung des Incidenzfalles hat sich gestern Abend noch
wie ein Lauffeuer durch die Stadt verbreitet und wurde allenthalben, wenn auch unerwartet,
doch ganz gewiß rumänischerseits mit großer Befriedigung aufgenommen.
Auch unter den hiesigen Missions-Chefs, mit Ausnahme des deutschen Gesandten,
den ich au courant der Sache halten zu müssen glaubte, hat die erwähnte Nachricht, weil
sie eben so schnell nicht erwartet wurde, einiges, wenn ich mich so ausdrücken dürfe,
neidisches Erstaunen hervorgerufen.
Die hiesige Preße hat sich über diese neueste Nachricht noch nicht ausgesprochen;
doch dürfte man wohl gewärtig sein müssen, daß die Opposition und ihre Organe dieselbe
gegen das Ministerium Bratiano ausbeuten werden.
Mehr als je dürfte in diesem Augenblicke eine gemäßigte, würdevolle Sprache
unserer Blätter wünschenswerth erscheinen und die Vermeidung von Kraftausdrücken wie
z. B. „kgl. rumänische Flegelhaftigkeit” angezeigt sein.
Die rumänische Empfindlichkeit ist eine sehr große und daher ebenso leicht verletzt
als geschmeichelt.
Genehmigen Eure Excellenz den Ausdruck meiner tiefsten Ehrfurcht.
Salzberg

634
București, 28 decembrie 1881. Nr. 127B/Polit. Salzberg către Kálnoky
Preanobile Conte!
Am avut onoarea să primesc ieri seară telegrama Excelenței Voastre din ziua de 27 a
lunii acesteia.
Deși nu am fost mandatat să o comunic guvernului regal, am considerat, totuși, că
nu greșesc dacă îl voi informa, în mod personal, pe domnul Brătianu despre modul de
soluționare a incidentului austro-ungaro-român, care mi-a fost comunicat telegrafic.
În dimineața aceasta, Președintele de Consiliu s-a grăbit să vină la mine și să-mi
exprime personal mulțumirile sale în acest sens.
Domnul Brătianu și-a exprimat față de mine în cuvinte foarte călduroase și, fără
niciun pic de reținere, bucuria sa pentru rezolvarea definitivă a acestei chestiuni. El a
adăugat că rapoartele prin viu grai pe această temă ale domnului Conte Hoyos au contribuit,
cu siguranță, mult pentru a convinge guvernul i. și r. de sentimentele de sinceră și loială
recunoștință de care este însuflețită România față de puternicul stat vecin.
În același timp cu telegrama Excelenței Voastre, a sosit și telegrama domnului
Bălăceanu către domnul Stătescu, în care cuvintele pe care Excelența Voastră le-a spus
ministrului plenipotențiar regal român sunt redate întocmai. Speranța exprimată în această
telegramă că bunele relații dintre cele două state vor continua să se consolideze și să se
dezvolte tot mai mult a produs aici cea mai bună impresie, iar domnul Brătianu m-a
asigurat că, în ceea ce îl privește, va contribui mereu la aceasta după puterile sale.
Vestea despre aplanarea incidentului s-a răspândit încă ieri seară în oraș cu viteza
focului și, chiar dacă a fost neașteptată, a fost primită de toate părțile cu mare satisfacție, de
partea română cu certitudine.
Și printre șefii de misiune de aici, cu excepția ministrului plenipotențiar german, pe
care eu am considerat că trebuie să-l țin la curent cu mersul chestiunii, vestea menționată a
provocat o mirare oarecum invidioasă, tocmai pentru că nu era așteptată atât de curând.
Presa de aici nu s-a pronunțat încă despre această veste de ultimă oră; totuși trebuie
să fim conștienți că opoziția și organele ei o vor exploata împotriva guvernului Brătianu.
Mai mult ca niciodată, ar fi de dorit un limbaj moderat și demn din partea ziarelor
noastre, fiind indicată evitarea expresiilor dure de genul „mahalageala română regală”.
Sensibilitatea românească este foarte mare și, din acest motiv, este la fel de ușor de
rănit pe cât este de măgulit.
Salzberg

635
BIBLIOGRAFIE
Bibliografia de mai jos oferă reperele principale pentru o mai bună înțelegere a
raporturilor internaționale în anii premergători și imediat următori Congresului de la Berlin
(1878) și, în mod special, a locului României în sistemul relațiilor internaționale. Aceasta
include ediții documentare, instrumente de lucru și sinteze. O parte a acestei bibliografii a
fost folosită la redactarea notelor de subsol.
Das nachstehende Bücherverzeichnis beinhaltet die hauptsächlichen Orientierungs-
punkte für ein besseres Verständnis der internationalen Verhältnisse in den Jahren vor und
unmittelbar nach dem Berliner Kongress (1878) und insbesondere der Stellung Rumäniens
im System der internationalen Beziehungen. Dazu gehören Quelleneditionen, Nachschlag-
werke und Abrisse. Ein Teil dieser Bibliografie wurde für die Verfassung der Fußnoten
verwendet.
Ediții documentare /
Quelleneditionen
Actenstücke aus den Correspondenzen des kais. und kön. gemeinsamen Ministeriums des
Äussern über orientalische Angelegenheiten, 1873–1881, 4 Bde, Wien, Druck und
Verlag der k. k. Hof- und Staatsdruckerei, 1878–1881.
Aus dem Leben König Karls von Rumänien. Aufzeichnungen eines Augenzeugen, [hrsg. von
Marie Charlotte Kremnitz,], vierter Band, Stuttgart, J.G. Cotta'sche Buchhandlung
Nachfolger, 1900. În limba română / In rumänischer Übersetzung: Memoriile
Regelui Carol I al României, de un martor ocular, București, Editura Tipografiei
Ziarului Universul, 1909; București, ErcPress, 2011.
Auswärtige Angelegenheiten. Correspondenzen des Kaiserlich-Königlichen Ministeriums
des Äussern, 1866–1872, 6 Bde, Wien, Druck und Verlag der k. k. Hof- und
Staatsdruckerei, 1868–1872.
Barnwell, R. Grant, The Russo-Turkish War: Comprising an Account of the Servian
Insurrection, the Dreadful Massacre of Christians in Bulgaria and other Turkish
Atrocities, with the Transactions and Negotiations of the Contending Powers
Preliminary to the Present Struggle, the Military Resources and Defences of the
Combatants, and The Stirring Battles and Thrilling Incidents of the War..., Toledo,
Ohio, 1878.
Der Berliner Kongreß 1878. Protokolle und Materialien, hrsg. von Imanuel Geiss,
Boppard am Rhein, Harald Boldt Verlag, 1978.
British Envoys to the Kaiserreich, vol. 1: 1871–1883, edited by Markus Mösslang and
Helen Whatmore, Cambridge, Cambridge University Press, 2016.
Congrès de Berlin. Protocoles et traité, [1878].
Corespondenţa generalului Iancu Ghica, 2 aprilie 1877 – 8 aprilie 1878, publicată cu o
introducere și note de Generalul R. Rosetti, București, Cartea Românească, 1930.
637
Correspondance diplomatique roumaine sous le roi Charles I-er (1866–1880), publiée

sous les auspices du Ministère des Affaires Etrangères de Roumanie par N. Iorga,
Paris, Gamber, 1923.
Damean, Sorin Liviu, Diplomați englezi în România. [Documente]. Vol. 1: 1866–1880;
vol. 2: 1881–1914, Craiova, Editura Universitaria, 2008; 2009.
Damean, Sorin Liviu, România și Congresul de Pace de la Berlin (1878). [Documente],
București, Editura „Mica Valahie”, 2005.
Documente privind Istoria României. Războiul pentru Independență, vol. I–IX, București,
Editura Academiei Republicii Populare Române, 1952–1954.
Independența României. Documente, vol. IV, Documente diplomatice, 1873–1881, volum
îngrijit de George Macovescu, București, Editura Academiei Republicii Socialiste
România, 1978.
Mitilineu, M., Colecțiune de tratatele și convențiunile României cu puterile străine de la
anul 1368 până în zilele noastre, Bucureștii, Noua Tipografie a Laboratorilor
Români, 1874.
Politik und Gesellschaft im Vilayet Kosovo und im serbisch beherrschten Kosovo 1870–1914.
Berichte der österreichisch-ungarischen Konsuln aus dem zentralen Balkan, 5 Bde,
hrsg. von Oliver Jens Schmitt und Eva Anne Frantz, Wien, Verlag der Österrei-
chischen Akademie der Wissenschaften, 2020.
Préliminaires de Paix de San-Stefano du 19 février (3 mars) 1878. Protocoles du Congrès
de Berlin et Traité de Berlin du 13 juillet 1878, [1878].
Recueil d'actes internationaux de l'Empire Ottoman. Traités, conventions, arrangements,
déclarations, protocoles, procès-verbaux, firmans, bérats, lettres patentes et autres
documents relatifs au droit public extérieur de la Turquie, recueillis et publiés par
Gabriel Effendi Noradounghian, tome troisième, 1856–1878, Paris, Librairie Cotillon,
1902.
Recueil d'actes internationaux de l'Empire Ottoman. Traités, conventions, arrangements,
déclarations, protocoles, procès-verbaux, firmans, bérats, lettres patentes et autres
documents relatifs au droit public extérieur de la Turquie, recueillis et publiés
par Gabriel Effendi Noradounghian, tome quatrième, 1878–1902, Paris, Librairie
Cotillon, 1903.
Tractatul de la Berlin urmat de protocólele Congresului precum și de charta Basarabiei
române a Deltei Dunărei și a Dobrogei, traducțiunea Ministerului Afacerilor
Străine, Bucuresci, Imprimeria Statului, 1878.
Instrumente de lucru și sinteze /

Nachschlagwerke und Abrisse
Angelow, Jürgen, Kalkül und Prestige. Der Zweibund am Vorabend des Esten Weltkrieges,
Köln, Böhlau Verlag, 2000.
Ardeleanu, Constantin, The European Commission of the Danube, 1856-–1948. An
Experiment in International Administration, Leiden, Brill, 2020.
Baumgart, Winfried, Europäisches Konzert und nationale Bewegung. Internationale
Beziehungen 1830–1878, Paderborn, Schöningh, 1999.
Der Berliner Kongreß von 1878. Die Politik der Großmächte und die Probleme der
Modernisierung in Südosteuropa in der zweiten Hälfte des 19. Jahrhunderts, hrsg.
von Ralph Melville und Hans-Jürgen Schröder, Wiesbaden, Steiner Verlag, 1982.
638
Binder-Iijima, Edda, Die Institutionalisierung der rumänischen Monarchie unter Carol I.

1866–1881, München, Oldenbourg Verlag, 2003.
Bindreiter, Uta, Die diplomatischen und wirtschaftlichen Beziehungen zwischen Österreich-
Ungarn und Rumänien in den Jahren 1875–1888, Wien, Hermann Böhlau, 1976
Bridge, F.R., From Sadowa to Sarajevo. The Foreign Policy of Austria-Hungary, 1866–1914,
London, Routledge and K. Paul, 1972.
Brown, Marvin L., Heinrich von Haymerle. Austro-Hungarian Career Diplomat 1828–81,
Columbia (South Carolina), University of South Carolina Press, 1973.
Canis, Konrad, Die bedrängte Großmacht. Österreich-Ungarn und das europäische Mäch-
tesystem 1866/67–1914, Leiden, Brill, 2016.
Căzan, Gheorghe N.; Șerban Rădulescu-Zoner, România și Tripla Alianță, 1878–1914,
București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1979.
Ceobanu, Adrian-Bogdan, Politică şi diplomaţie la sfârşitul secolului XIX. Din istoria rela-
ţiilor româno-ruse (1878–1899), Iași, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”,
2017.
Cliveti, Gheorghe, România modernă și „apogeul Europei”, 1815–1914, București,
Editura Academiei Române, 2018.
Deusch, Engelbert, Die effektiven Konsuln Österreich(-Ungarns) von 1825–1918. Ihre
Ausbildung, Arbeitsverhältnisse und Biografien, Köln, Böhlau Verlag, 2017.
Enciclopedia de istorie a României, ed. Ioan Scurtu et al., București, Editura Meronia,
2001.
Giurescu, Dinu C.; Rudolf Dinu; Laurențiu Constantiniu, O istorie ilustrată a diplomaţiei
româneşti 1862–1947, Bucureşti, Monitorul Oficial, 2011.
Die Habsburgermonarchie 1848–1918, Band VI, hrsg. von Adam Wandruszka und Peter
Urbanitsch, Die Habsburgermonarchie im System der internationalen Beziehungen,
1. Teilband, Wien, Verlag der Österreichischen Akademie der Wissenschaften,
1989; 2. Teilband, Wien, Verlag der Österreichischen Akademie der Wissen-
schaften, 1993.
Iancu, Carol, Bleichröder et Crémieux. Le combat pour l'emancipation des juifs de
Roumanie devant le Congrès de Berlin. Correspondance inédite (1878–1880),
Montpellier, CREJH, 1987.
Iordachi, Constantin, Citizenship, Nation- and State-Building: The Integration of Northern
Dobrogea into Romania, Pittsburgh, University of Pittsburgh, 2002.
Istoria Parlamentului și a vieții parlamentare din România până la 1918, autori Nichita
Adăniloaie, Paraschiva Cîncea, Anastasie Iordache et al., București, Editura
Academiei Republicii Socialiste România, 1983.
Istoria politicii externe românești în date, coordonator Ion Calafeteanu, București, Editura
Enciclopedică, 2003.
Kimerling Wirtschafter, Elise, From Victory to Peace: Russian Diplomacy after
Napoleon, Ithaca, Northern Illinois University Press, 2021.
Kogălniceanu, M., Cestiunea Dunării, edițiune revizuită, Bucuresci, Tipografia Academiei
Române, 1882.
Lungu, Corneliu Mihail, Relațiile româno-austro-ungare, 1875–1900, Iași, Editura Tipo
Moldova, 2010.
Lungu, Corneliu Mihail, Transilvania în raporturile româno-austro-ungare, 1876–1886,
Iași, Editura Tipo Moldova, 2010.
639
Maier, Lothar, Rumänien auf dem Weg zur Unabhängigkeitserklärung 1866–1877. Schein
und Wirklichkeit liberaler Verfassung und staatlicher Souveränität, München,
R. Oldenbourg Verlag, 1989.
Medlicott, William Norton, Congress of Berlin and After, London, Routledge, 1963.
Milojković-Djurić, Jelena, The Eastern Question and the Voices of Reason. Austria-
Hungary, Russia, and the Balkan States, 1875–1908, New York, Columbia University
Press, 2002.
Müller, Dietmar, Staatsbürger auf Widerruf. Juden und Muslime als Alteritätspartner im
rumänischen und serbischen Nationscode. Ethnonationale Staatsbürgerschafts-
konzepte 1878–1941, Wiesbaden, Harrassowitz Verlag, 2005.
Neagoe, Stelian, Istoria guvernelor României. De la începuturi 1859 până în zilele noastre
1995, București, Editura Machiavelli, 1995.
Politica externă a României. Dicționar cronologic, autori Mircea Babeș et al., coord. Ion
Calafeteanu, Cristian Popișteanu, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1986.
Rădulescu, Mihai Sorin, Elita liberală românească 1866–1900, Bucureşti, Editura ALL,
1998.
Rosetti, Dimitrie R., Dicţionarul contimporanilor din România, 1800–1898, ediţia a II-a,
îngrijită de Dan Jumară, Iaşi, Alfa, 2004.
Rumpler, Helmut, Der „Zweibund“ 1879. Das deutsch-österreichisch-ungarische Bündnis
und die europäische Diplomatie, Wien, Verlag der Österreichischen Akademie der
Wissenschaften, 1996.
Schmidt, Rainer F., Otto von Bismarck (1815–1898). Realpolitik und Revolution. Eine
Biographie, Stuttgart, Kohlhammer Verlag, 2004.
Waller, Bruce, Bismarck at the Crossroads. The Reorientation of German Foreign Policy
after the Congress of Berlin 1878–1880, London, The Athlone Press, 1974.
Yasamee, F. A. K.: Ottoman Diplomacy. Abdülhamid II and the Great Powers 1878–1888,
Istanbul, Isis Press, 1996.
Бессарабия на перекрёстке европейской дипломатии: Документы и материалы,

Авторы и составители В.Н. Виноградов, М.Д. Ерещенко, Т.А. Покивайлова,
Л.Е. Семёнова, Москва, "Индрик", 1996.
Восточный вопрос во внешней политике России. Конец XVIII – начало XX в., отв.
ред. Н.С. Киняпина, Москва, Издательство Наука, 1978.
История внешней политики России. Вторая половина XIX века (От Парижского
мира 1856 г. до русско-французского союза), отв. ред. В.М. Хевролина,
Москва, Международные отношения, 1999.
Очерки истории Министерства Иностранных Дел России, том первый, 860–1917 гг.,
отв. ред. А.Н Сахаров, Москва, Олма-Пресс, 2002.
Очерки истории Министерства Иностранных Дел России, том третий, Биографии
министров иностранных дел 1802–2002, отв. ред. А.Ю. Мешков, Москва,
Олма-Пресс, 2002.
Хевролина, В.М., Власть и общество. Борьба в России по вопросам внешней
политики. 1878–1894 гг., Москва, Институт российской истории РАН, 1999.
640
INDICE DE NUME DE PERSOANE
Număr document
A
Abd-ul-Kerim Pașa, cunoscut și ca Abdülkerim Nadir Pașa sau 9
Çırpanlı Abdi Pașa (1807–1883), comandant militar otoman,
participant la Războiul Crimeii și la Războiul ruso-turc din
1877–1878, senator, comandant de divizie în anii 1877–78
Adlerberg, Alexandr Vladimirovici (1818–1888), conte, confident 15
al împăratului Alexandru II, general de infanterie, ministru al
Curții Imperiale și Domeniilor (1870–1881)
Agura, locotenent în armata rusă și bulgară 89
Ahmed Muhtar Pașa (1839–1919), comandant militar otoman 27
în timpul Războiului ruso-turc din anii 1877–1878, comisar
otoman în Egipt (1885), feldmareșal și Mare Vizir (iulie –
octombrie 1912)
Albrecht Friedrich Rudolf Dominik de Habsburg (1817–1895), 87
arhiduce de Austria, duce de Teschen, general și feldmareșal în
armata austriacă și austro-ungară, inspector general al armatei
(1869–1895), unul dintre consilierii militari principali ai împă-
ratului Franz Joseph
Alexander von Hessen-Darmstadt (1823–1888), prinț german 102
care a fost în serviciul țarului Nicolae I, între anii 1841 și 1851,
tatăl principelui Bulgariei, Alexandru de Battenberg
Alexandru, principe al Bulgariei, vezi Battenberg, Alexander
von
Alexandru II (1818–1881), împărat al Rusiei (1855–1881) 15–17, 20, 22, 23, 29, 30,
41, 47, 127, 136
Alexandru III (1845–1894), împărat al Rusei (1881–1894) 164
Alvensleben, Friedrich Johann Graf von (1836–1913), diplomat 6, 36, 39, 42, 44, 72
german, consul general al Germaniei la București (1876 – fe-
bruarie 1879), ulterior ministru rezident la Darmstadt (1879–
1882), trimis diplomatic la Haga (1882–1884), Washington
(1884–1888), Bruxelles (1888–1900) și ambasador la Sankt-
Petersburg (1900–1905)
Andrássy, Gyula (1823–1890), prim-ministru al Ungariei 1–12, 14–68, 70–89, 91,
(1871), ministru al Afacerilor Străine al Austro-Ungariei 102, 107, 111, 119, 151,
(14 noiembrie 1871 – 8 octombrie 1879) 156, 170–172, 176
641
Antónia a Portugaliei (1845–1913), prințesă a casei de 124

Braganza-Saxa-Coburg-Gotha, fiica reginei Maria II a
Portugaliei, soția principelui Leopold de Hohenzollern
Apostoleanu, Gheorghe (1832–1895), magistrat și politician 1
român, senator conservator
Arion, Eraclie (1838–1903), colonel, ulterior general în armata 34, 68
română, atașat militar al Marelui Cartier General pe lângă
Marele Duce Nicolae (1877–1878), delegat român în Comisia
Europeană pentru delimitarea teritorială a Dobrogei, coman-
dant al Școlii Speciale de Artilerie și Geniu (1881–1882),
inspector general al artileriei, comandant al Corpului 2 Armată,
guvernator al Cetății București
Aslan, Nicolae (1832–1902), avocat și om politic român 113
Aurelian, Petre S. (1833–1909), economist, agronom și om 47
politic român de orientare liberală, membru (1871–1909) și
președinte al Academiei Române (1901–1904), deputat, senator,
ministru al Lucrărilor Publice (1877–1878, 1887–1888),
ministru al Educației (1882–1884) și președinte al Consiliului
de Miniștri (1896–1897)
B
Baiazid I Yildirim, sultan al Imperiului Otoman (1389-1402) 1
Barrère, Camille (1851-1940), diplomat francez, autor al „propu- 179
nerii Barrère” pentru reglementarea „chestiunii Dunării”,
ulterior ambasador al Franței în Italia (1897-1924)
Basarab-Brâncoveanu, Grigore (1827–1886), prinț, moște- 70
nitorul familiei Brâncoveanu, fiul cel mare al domnitorului
Gheorghe Bibescu
Battenberg, Alexander von (1857–1893), primul principe al 80, 89, 90, 92, 97, 101, 102,
Bulgariei (1879–1886), ulterior (din 1889) – conte von 106, 128, 135, 136, 168, 174
Hartenau, militar austriac
Bauer, Ferdinand, din 1881 – Ferdinand von Bauer (1825–1893), 167
general austro-ungar, comandant al Timișoarei (1869–1871), al
Sibiului (1878–1881), comandant al Vienei (1881–1888),
ministru de Război (1888–1893)
Bădescu, Ioan Scipione (1847–1904), poet și jurnalist român 169
originar din Ardeal, cunoscut în epocă pentru poeziile sale
patriotice
Bălăceanu, Ion (1828–1914), diplomat și om politic român, 1–3, 5, 9, 14, 20, 21, 30, 31,
ministru al Afacerilor Străine (ianuarie – martie 1876), agent 33, 34, 37–40, 42, 46, 47,
diplomatic la Paris și Constantinopol, apoi ministru pleni- 52, 57, 58, 63, 68, 93, 98,
potențiar la Viena (iulie 1876 – octombrie 1882) 101, 106, 107, 114, 119,
120, 136, 143, 151–153,
159, 166, 169, 178–181
642
Bălășan, ziarist din Iași, proprietar al ziarului „Curierul Bălășan” 113

Bărcănescu, Dumitru (1841–1886), colonel în armata română 70
Beck-Rzikowsky, Friedrich Graf von (1830–1920), general 107
austro-ungar, șef al Marelui Stat Major al armatei austro-
ungare între anii 1881 și 1906
Bellu, Ștefan (1824–1902), deputat român 132, 133
Bibescu, Gheorghe, domn al Valahiei (1842–1848) 36
Bibescu, Nicolae (1831–1890), prinț, fiu al domnitorului 36
Gheorghe Bibescu, ofițer în armata franceză
Bismarck, Otto Eduard Leopold von (1815–1898), prinț, 38, 57, 81, 82, 94, 110, 111
diplomat și important om de stat prusian / german și european,
artizan al unificării Germaniei și al creării Imperiului German,
prim-ministru al Prusiei (1862–1890) și cancelar al Imperiului
German (1871–1890)
Blaremberg, Nicolae (1837–1896), om politic român, deputat 1, 88
Bleichröder, Gerson von (1822–1893), bancher german de 87
origine evreiască, bancherul personal al lui Otto von Bismarck,
unul dintre cei mai importanți finanțiști ai Prusiei și Germaniei
imperiale
Bobrikov, Nikolai I. (1839–1904), în perioada 1876–1877 – 1
colonel în Armata Dunăreană rusă, ulterior – general de
infanterie și guvernator general al Finlandei (1898–1904)
Boerescu, Vasile (1830–1883), avocat, ziarist, jurist și om 6, 16, 21, 37, 39, 42, 66, 73,
politic român, susținător al ideilor liberale moderate, ministru 84, 86, 88, 89, 91, 93, 95,
al Justiției (1860–1861, 1868–1870), ministru al Afacerilor 96, 98, 100, 103–105, 109,
Străine (aprilie 1873 – ianuarie 1876, iulie 1879 – aprilie 110, 111, 116, 117, 118,
1881), deputat în Parlament 120, 123, 124, 129, 138,
139, 141, 142, 144, 146,
152, 153, 157–159, 161
Bogoliubov, Andrei Andreevici (1841–1909), colonel, apoi 68
general de infanterie în armata rusă, participant la Războiul
ruso-turc din anii 1877–1878, comisar (delegat) al Rusiei în
Comisia Europeană pentru delimitarea teritorială a Dobrogei,
orientalist militar rus, guvernator al regiunii Trans-Caspice
(1898–1901)
Bordeanu, Nicolae, secretar general la Ministerul Afacerilor 166, 167
Străine
Bosianu, Constantin (1815–1882), om politic român, în 1865 a 1
fost, pentru scurt timp, prim-ministru al României
Bosizio von Thurnberg, Carl (? – 1883), diplomat austro- 1, 2, 88–90, 128–133, 135
ungar, funcționar la consulatele din Constantinopol, Brăila și
București (1874–1877), secretar la legația austro-ungară de la
București (1879–1880)
643
Bourke, Robert, Baron Connemara (1827–1902), om politic 9

conservator și administrator colonial britanic, ministru al
Afacerilor Străine al Marii Britanii (1874–1880, 1885–1886)
Brandenburg, Aleksandr Efimovici von (1838–1897), colonel, 69

ulterior general în armata rusă, participant la Războiul ruso-
turc din anii 1877–1878, guvernator militar al Dobrogei în
perioada 1878–1879
Brătianu, Dumitru (Dimitrie) C. (1818–1892), fratele lui Ion C. 1, 75, 121, 123, 166, 167,
Brătianu, diplomat și om politic român, lider al Partidului 174
Național Liberal, între aprilie și iunie 1881 – președinte al
Consiliului de Miniștri
Brătianu, Ion C. (1821–1891), important om politic român, 1, 3–5, 7, 9, 10–12, 14, 15,
fondator și lider al Partidului Național Liberal (1875–1891), 19, 20, 24–27, 34, 36, 38–40,
între august 1876 și martie 1888 – președinte al Consiliului de 42–47, 52–55, 57, 58, 60,
Miniștri 68, 71–77, 84, 86, 88,
91, 94, 100–102, 104–114,
116–118, 120–123, 125–133,
135, 136, 138–143, 145–152,
159, 163, 168, 172, 174,
177–181
Burian von Rajecz, Stephan (István) (1851–1922), conte, poli- 5

tician, diplomat și om de stat austro-ungar de origine maghiară,
funcționar consular la Alexandria, București, Belgrad și Sofia,
consul general la Moscova (1882–1886) și Sofia (1887–1895),
apoi trimis diplomatic la Atena (1897–1903), ministru de Finanțe
(1903–1912) și ministru al Afacerilor Străine (1915–1916, 1918)
Butler-Johnstone, Henry vezi Munro-Butler-Johnstone, Henry 26

Alexander
C
Calice, Heinrich Freiherr von (1831–1912), diplomat austro- 129, 144
ungar, agent diplomatic la București din 1874, împuternicit
la conferința ambasadorilor din decembrie 1876 de la
Constantinopol, ambasador la Constantinopol (15 iulie 1880 –
noiembrie 1906)
Calimachi-Catargiu, Nicolae (1830–1882), diplomat şi om 39, 98, 105, 122, 138
politic român de orientare liberal moderată, ministru al
Afacerilor Străine (1869–1870 și 1870–1871), agent diplo-
matic și ministru plenipotențiar la Paris (mai 1875 – aprilie
1880), apoi la Londra (9 mai 1880 – iulie 1881) și din nou la
Paris (iulie – noiembrie 1881)
Cantacuzino, Gheorghe Grigore (1832–1913), membru mar- 113, 145
cant și lider al Partidului Conservator (1899–1907), președinte
al Consiliului de Miniștri (1899–1900 și 1905–1907)
644
Carol I (Karl) de Hohenzollern-Sigmaringen, principe domnitor 5, 9, 16, 17, 19, 20, 24, 25,
(1866–1881) și rege (1881–1914) al României 32–34, 36, 37, 39, 41, 47–49,
59, 62, 66, 69, 72, 75, 78,
80, 86, 87, 89–92, 101,
103–106, 107, 108, 110,
111, 113, 115, 116, 119,
120, 124, 125, 131, 135–137,
140, 141, 143, 145–147,
149–153, 156, 159, 162–167,
171, 174, 176
Carp, Petre P. (1837–1919), om politic român, conservator de 88, 113, 145
orientare junimistă, lider al Partidului Conservator între anii 1907
și 1913, președinte al Consiliului de Miniștri (1900–1901 și
1911–1912), unul dintre promotorii activi ai alianței cu Puterile
Centrale
Catargiu, Alexandru C. (1839–1914), frate cu Elena Maria 75
Catargiu / Obrenović, om politic român conservator și
diplomat, agent diplomatic român în Serbia (1879), ministru
plenipotențiar al României la Sankt-Petersburg 1892–1895
Catargiu, Lascăr (1823–1899), lider al Partidului Conservator, 1, 36, 129, 159
important om politic român, președinte al Consiliului de
Miniștri (1871–1876, 1891–1895)
Cavour, Camillo Benso conte di (1810–1861), om de stat, 7
politician, om de afaceri, economist piemontez și italian, una
dintre figurile emblematice ale mișcării pentru unificarea Italiei
Câmpineanu, Ion / Ioan I. (1841–1888), om politic român, lider 5, 6, 33, 34, 37, 44, 63, 65,
al Partidului Național Liberal, ministru al Justiției (1877), 68, 70, 72, 73, 75, 77–79,
ministru al Finanțelor (1877–1878 și 1880) și ministru al 85, 88, 111, 123
Afacerilor Străine (noiembrie 1878 – iulie 1879, februarie –
octombrie 1885)
Cernat, Alexandru (1834–1893), politician și general român, 4
ministru de Război (1877–1878), comandant de operațiuni al
armatei (1877) și șef al Statului Major General (1881–1882)
Cerniaev, Mihail G. (1828–1898), general și diplomat rus, lider 1
al mișcării panslaviste, comandant al armatei sârbe (1876)
Chițu, Gheorghe (1828–1897), avocat, om politic și publicist 99
român, membru fondator al Partidului Național Liberal,
ministru al Instrucțiunii și Cultelor (1876–1878), ministru de
Finanțe (1881–1882), ministru al Justiției (1882) și ministru de
Interne (1882–1884), susținător al mișcării aromâne
Cletinos, bărbier și frizer din Iași, partizan al lui Grigore Sturdza 113
Codrescu, Theodor (1819–1894), editor, redactor, tipograf, 113
traducător și prozator român, membru corespondent al
Academiei Române
Corvin, baron, maior în armata bulgară, adjutant 89
645
Crawley, George Baden (1833–1879), inginer britanic de căi 45, 46

ferate, proiectant și constructor de căi ferate în Belgia, Spania,
Mexic, România și Ungaria
Cuza, Alexandru Ioan I (1820–1873), domnitor al Principatelor 86, 87
Unite / României (1859–1866)
Cuza, familia 140
D
Davila, Carol, născut Carlo Antonio Francesco d’Avila (fr. 171
Charles d’Avila) (1828–1884), celebru medic și farmacist
român de origine franceză, organizator al sistemului sanitar și
al învățământului medical românesc, general din anul 1860
Deșliu, Ion, senator conservator 1
Dimancea, Nicolae (1838–1921), om politic liberal și deputat 73
român
Disraeli, Benjamin, 1st Earl of Beaconsfield (1804–1881), om 102
politic conservator britanic, prim-ministru al Marii Britanii
(1868 și 1874–1880)
Dolgoruki, prinț rus 10
Dondukov-Korsakov, Aleksandr Mihailovici (1820–1893), 25, 135
general și om politic rus, participant la războaiele caucaziene și
la Războiul Crimeii, guvernator al Ținuturilor Sud-Vestice
(1869–1878), șef al administrației ruse de ocupație din
Bulgaria (1878–1879), guvernator al Caucazului (1882–1890)
Drossu, Nicolae, fost senator, partizan al lui Grigore Sturdza 113
Dubský von Třebomyslice, Viktor, Graf von (1834–1915), 100
general și diplomat austro-ungar, ministru plenipotențiar la
Teheran (1872–1877), la Atena (1877–1880), ambasador la
Constantinopol (1880), ulterior la Madrid (1882–1903)
Ducros-Aubert, Jules (1833–1881), diplomat francez, primul 105, 147
trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al Franței în
România (1880–1881)
E
Elisabeta zu Wied (1843–1916), pseudonim literar – Carmen 5, 66, 69, 124, 125, 135,
Sylva, principesă (1869–1881) și regină (1881–1914) a României 141, 176
Epureanu, Manolache Costache (1830–1880), om politic român, 1, 5, 37, 43, 115
conservator moderat, președinte al Consiliului de Miniștri în
anii 1870 și 1876
Esarcu, Constantin (1836–1898), naturalist, medic, pedagog, 101, 138
diplomat și om politic român, membru corespondent al Academiei
Române, agent diplomatic la Roma (1873–1876, septembrie 1879 –
ianuarie 1880), ministru plenipotențiar la Atena (ianuarie 1880 –
octombrie 1882) și ministru al Afacerilor Străine (1891)
646
F
Falk, Maximilian (Miksa) (1828–1908), publicist și om politic 58
maghiar de origine evreiască, redactor-șef al ziarului „Pester
Lloyd” (1868–1906), membru al Partidului Liberal, membru
în delegațiile austro-ungare și membru al Dietei Maghiare
(din 1869)
Fava, Francesco Saverio, baron (1832–1913), diplomat italian, 8, 127
agent diplomatic și apoi ministru plenipotențiar la București
(1872–1879), în Brazilia (1879–1881), ambasador la
Washington (1881–1893)
Fălcoianu, Ștefan (1835–1905), colonel, apoi general în armata 68
română, matematician, istoric și politician român, membru
titular și vicepreședinte al Academiei Române, delegat român
în Comisia Europeană pentru delimitarea teritorială a Dobrogei
(1879), șef al Marelui Stat Major și ministru de Război
(1884–1886)
Filtsch, Emil von (1849–1921), diplomat austro-ungar, vice- 113
consul la Iași (1878–1882), ulterior consul austro-ungar la
Kiev (1884–1889), consul general la Berlin (1890–1896), la
Genova (1896–1900) și la Hamburg (1900–1907)
Florescu, Ioan Emanuel (1819–1893), general și om politic 1, 14, 16, 24, 113, 115, 145,
conservator, ministru de Război în guvernul Lascăr Catargiu 159
(1871–1876), președinte al Consiliului de Miniștri (1891)
Fourier de Bâcourt, Pierre-Henri (1843–?), girant al agenției 101
diplomatice franceze de la București și însărcinat cu afaceri al
Franței în România (1878–1880), secretar de legație de clasa III
Franz Joseph I de Habsburg (1830–1916), împărat al Austriei 41, 43, 50, 58, 87, 110, 111,
(1848–1916) și rege apostolic al Ungariei (1867–1916) 116, 120, 131, 134, 151, 152,
156, 163, 171
Freycinet, Charles Louis de Saulces de (1828–1923), om de 101
stat francez, de patru ori prim-ministru în diverse guverne ale
Republicii a III-a (1879–1880, 1882, 1886–1887), ministru al
Afacerilor Străine (1879–1880) și ministru de Război (1888–1893)
Furculescu, Nicolae C., politician și deputat român, doctor 43
în științe politice la Universitatea din Bruxelles, membru
fondator al Partidului Național Liberal, mare proprietar funciar
G
Gambetta, Léon (1838–1882), avocat și om politic francez de 70, 136, 179
orientare republicană, important lider al Republicii a III-a,
prim-ministru al Franței (1881–1882) și ministru al Aface-
rilor Străine (1881–1882)
Gheuca, Nicolae, partizan al lui Grigore Sturdza 113
647
Ghica, Dimitrie (1816–1897), om politic român, conservator 6, 7, 16, 21, 39, 84, 86
moderat, în repetate rânduri ministru și prim-ministru (1868–
1870), președinte al Senatului (1879–1888 și 1895–1897)
Ghica, Grigore IV (Ghika), domn al Moldovei (1849– 36
1853/56)
Ghica (Ghika), Ioan (Iancu) (1830–1881), general, om politic 1, 2, 5, 7, 9, 30, 33, 34, 44,
și diplomat român, ministru de Război (1866), agent 56, 68, 116, 127, 151
diplomatic la Constantinopol (1872–1877), ministru pleni-
potențiar la Sankt-Petersburg (octombrie 1878 – martie 1881)
Ghica, Ion (1816–1897), economist, matematician, scriitor, 5, 24, 33, 34, 39, 42, 44, 45,
pedagog, diplomat și om politic român, lider al Partidului 132
Național Liberal, președinte al Consiliului de Miniștri (1866,
1866–1867, 1870–1871), trimis diplomatic al României la
Londra (1881–1890)
Ghika-Comănești, Dimitrie (1839–1923), jurist, doctor în 1
drept, explorator român, politician, deputat și senator
conservator
Giani, Dimitrie (Tache) (1838–1902), avocat și politician 88
român, deputat liberal, unul dintre fondatorii Partidului
Național Liberal, ministru al Justiției (1880–1881, 1888),
ulterior membru al disidenței liberale și al grupării drapeliste,
președinte al Camerei Deputaților (1896–1899)
Giers, Nikolai Karlovici (1820–1895), diplomat rus de 49, 53, 54, 56, 58, 68
carieră, între 1875 și 1882 – ministru adjunct al Afacerilor
Străine al Imperiului Rus, director al Departamentului
Asiatic, între 1882 și 1895 – ministru al Afacerilor Străine al
Rusiei
Gladstone, William Ewart (1809–1898), om politic britanic, 121, 123, 136
lider al Partidului Liberal, ministru în diverse guverne și de
mai multe ori prim-ministru (1868–1874, 1880–1885, 1886 și
1892–1894), celebru promotor al liberalismului
Goga, Gheorghe, om politic român 99
Golescu, Alexandru G. (1819–1881), om politic liberal/ 6
conservator român, unul dintre liderii și fondatorii Partidului
Național Liberal, ministru de Finanțe (1868–1870) și
președinte al Consiliului de Miniștri (1870)
Gołuchowski, Agenor Maria Adam (1849–1921), om politic 25
și diplomat austro-ungar de origine poloneză, trimis diplo-
matic al Austro-Ungariei la București (1887–1894), ministru
al Afacerilor Străine al Austro-Ungariei (1895–1906)
Gorceakov, Konstantin Aleksandrovici (1841–1926), principe 113
(cneaz), al doilea fiu al principelui A. M. Gorceakov, vice-
guvernator al Kievului (1877–1878), căsătorit (1868–1886)
cu prințesa Maria Sturdza (1849–1905), fiica domnitorului
Mihail Sturdza
648
Gorceakov, Alexandr Mihailovici (1798–1883), principe (cneaz) 15, 17, 20, 22, 25, 26, 28, 29,
(din 1871), diplomat și om politic rus, trimis diplomatic rus 34, 44, 113
în Baden-Württemberg (1841–1854), ambasador al Rusiei la
Viena (1855–1856), cancelar al Imperiului Rus (1867–1881)
și ministru al Afacerilor Străine al Rusiei (1856–1882)
Gorjan, August E. (1837–1900), colonel în armata română, 169, 171
comandant al Regimentului 3 dorobanți Olt (1877–1881)
Grandea, Grigore Haralamb (1843–1897), poet, prozator și 170
jurnalist român de origine macedo-română, redactor al
ziarului „Resboiul”
Grădișteanu, Petru (1839–1921), publicist, autor dramatic și 1
om politic român, membru de onoare al Academiei Române,
deputat liberal
Guilloux, Léon (1828–1900), inginer francez, proiectant și 45, 60, 61, 63
constructor de căi ferate în Rusia, Spania, Austro-Ungaria,
România și Bulgaria
H
Haan, Ernst, Freiherr (baron) von (1839–1887), consul general la 5, 17, 43, 137
Bucuresti (1873–1875), consul austro-ungar la Galați, delegat
austro-ungar în Comisia Europeană a Dunării (1875–1882),
consul general austro-ungar la Constantinopol (1882–1887)
Habsburg, dinastie 94
Habsburg-Lorena (Habsburg-Lorraine), dinastie 25
Hanswenzl (Hanswenzel), Johann (1824/25–1892), diplomat 15
austro-ungar, cancelar al consulatelor din Galați (1859–1863)
și Izmir (1853–1864), consul imperial și regal la Iași (1864–
1877), ulterior consul austro-ungar la Brăila (1877–1892)
Hatzfeldt zu Wildenburg, Paul Gustav Graf von (1831–1901), 135
diplomat german, ambasador al Germaniei la Constantinopol
(1878–1881), ulterior secretar de Stat și ministru al Afacerilor
Străine (1881–1885)
Haymerle, Heinrich Karl von, baron (1828–1881), diplomat și 90–94, 96–153, 157–159, 161,
om de stat austro-ungar, reprezentant oficial al Austro- 163–164, 166–174, 176
Ungariei la Congresul de la Berlin (1878) și ministru al
Afacerilor Străine al Monarhiei Dualiste (octombrie 1879 –
octombrie 1881), continuator al politicii lui Andrássy
Heinrich VII, prinț Reuß zu Köstritz (1825-1906), diplomat 81, 82
german, ambasador al Imperiului German în Austro-Ungaria
(1878–1894)
Herberstein-Proskau, Johann Joseph, Graf von (1854–1944), 80
fratele Franziskăi von Herberstein, căs. Hoyos, cumnatul lui
Ladislaus von Hoyos
649
Herbert-Rathkeal, Gabriel, Baron (Freiherr) von (–1889), 75

diplomat austro-ungar, agent și trimis plenipotențiar imperial
și regal austro-ungar în Serbia (1878–1881)
d’Hogguer, secretar al principelui Bulgariei Alexandru de 89
Battenberg
Hohenzollern, dinastie 36, 78
Hohenzollern-Sigmaringen, Karl Anton Joachim Zephyrin 66, 141
Friedrich von (1811–1885), principe, conducător al casei de
Hohenzollern-Sigmaringen, prim-ministru al Prusiei (1858–
1862), tatăl principelui / regelui Carol I al României
Hohenzollern-Sigmaringen, Leopold von (1835–1905), 41, 78, 124, 141
principe de Hohenzollern, fratele mai mare al principelui,
ulterior regelui Carol I, tatăl viitorului rege Ferdinand
Hohenzollern-Sigmaringen, Wilhelm von (1863–1927), fiul 124
mai mare al principelui Leopold de Hohenzollern și fratele
mai mare al principelui Ferdinand, moștenitor al titlului
princiar al României, general onorific în armata germană
Horvatović, colonel în armata sârbă 17
Hoyos-Sprinzenstein, Ladislaus Graf von, Freiherr von 51–68, 70–80, 82–87, 89–127,
Stüchsenstein (1834–1901), diplomat austro-ungar, trimis 132, 134, 136–168, 171–174,
extraordinar și ministru plenipotențiar al Austro-Ungariei la 176–181
București (23 octombrie 1878 – 13 martie 1882), ulterior
ambasador la Paris (1883–1894)
I
Iakobson, Aleksandr Arnoldovici (?–1885), consul rus la Iași 15, 84, 86, 101, 130, 136, 139
(1875–1881) și administrator temporar al misiunii diplo-
matice / însărcinat cu afaceri al Rusiei în România (ianuarie
1879 – decembrie 1880), între 1881 și 1885 – consul al Rusiei
la Salonic
Ignatiev, Nikolai P. (1832–1908), din 1877 – conte, diplomat, 1, 3, 29, 34–36, 40–42
general și om politic rus, din 1864 trimis, iar din 1867 și până
în 1877 ambasador al Rusiei la Constantinopol, între 1881 și
1882 – ministru de Interne al Rusiei
Ionescu, Nicolae (1820–1905), publicist și om politic român, 1–3, 42, 88
senator, deputat și ministru al Afacerilor Străine (1876–1877)
Ismailov, colonel rus 4, 6, 9
Izvolski, Aleksandr Petrovici (1856–1919), diplomat rus, 164
secretar de legație la București (1881–1885), ulterior la
Washington și Vatican, ministru plenipotențiar la Belgrad
(1897), la München (1897–1899), apoi la Copenhaga (1903–
1906), ministru al Afacerilor Străine al Rusiei (1906–1910)
Izzet Pașa, comandant militar otoman 38
650
J
Jomini, Aleksandr Genrihovici, baron (1814–1888), istoric 22, 27, 28
și diplomat rus, unul dintre fondatorii Societății Istorice
Ruse, locțiitor și adjunct al ministrului Afacerilor Străine
(1875, 1879–1880), consilier al cancelarului Gorceakov,
secretar de stat (1882)
Jooris, Joseph-Dominique-François (1831–1898), diplomat 105, 153
belgian, agent diplomatic și consul general (1872–1878),
apoi ministru rezident al Regatului Belgiei la București
(1878–1883)
K
Kalinderu, Ioan Lazăr (1840–1913), jurist, silvicultor și 48, 111
publicist român, om de încredere al regelui Carol I, admi-
nistrator al domeniilor coroanei și președinte al Academiei
Române
Kállay de Nagy-Kálló, Béni, sau Benjamin von Kállay 175, 176, 179
(1839–1903), diplomat, istoric și om politic austro-ungar,
consul general la Belgrad (1867), prim șef de secție în
Ministerul Afacerilor Străine în timpul miniștrilor Haymerle
și Kálnoky, din iunie 1882 – ministru de Finanțe și
guvernator al provinciei Bosnia-Herțegovina
Kálnoky, Gustav, Graf von Kálnoky de Köröspatak (1832– 117, 177–181
1898), diplomat austro-ungar, secretar de ambasadă la
Londra (1860–1870), ulterior la Roma și Copenhaga, amba-
sador la St. Petersburg (1880–1881), ministru al Afacerilor
Străine al Austro-Ungariei (1881–1896)
Kantakuzin, Mihail Alekseevici (1840–1894), general rus, 6, 9
general-locotenent al Statului Major, participant la Războiul
ruso-turc, aflat la dispoziția comandantului suprem al tru-
pelor ruse de la Dunăre Marelui Duce Nicolae (1877–1878)
Károlyi, Alajos, conte de Nagykárolyi (1825–1889), 121
diplomat austriac și austro-ungar, ministru plenipotențiar
la Copenhaga (1858), la Berlin (1859–1866), ambasador la
Berlin (1871) și apoi la Londra (1878–1888)
Kaufmann, reprezentant oficial al guvernului german la 78
București
Kazarinov, girant al consulatului rus de la Iași 101, 113, 127
Keller, Fiodor Eduardovici (1850–1904), conte, voluntar în 94
armata sârbă (1876), participant la Războiul ruso-turc din
anii 1877–1878, colonel în armata rusă și aghiotant al împă-
ratului Rusiei (1879), membru în comisia de delimitare
teritorială a Bulgariei, ulterior general-maior și general-
locotenent, guvernator de Ekaterinoslav (1899–1904)
651
Kogălniceanu, Mihail (1817–1891), om politic, istoric și 1, 5, 7–9, 11–12, 14–17, 20, 21,
publicist moldovean și român, prim-ministru (1863–1865), 24, 25, 29–31, 33–40, 42–47,
ministru al Afacerilor Străine (1876; aprilie 1877 – noiem- 50–59, 62, 66, 75, 77, 87, 88,
brie 1878) 112, 113, 118, 126, 131–133,
138, 139, 147, 176
Kosminski, căpitan rus de origine poloneză 15
Krauss, medicul personal (de curte) al principelui Bulgariei 89
Alexandru de Battenberg
Kretzulescu, Nicolae (1812–1900), medic, om politic și 138, 144
diplomat român, ministru în vremea lui Al. Ioan Cuza și
ulterior, ministru plenipotențiar la Roma (1880–1881), la
St. Petersburg (1881–1886) și apoi la Paris (1891–1893)
Kumani, Aleksei Mihailovici (1833–1897), diplomat rus, 106, 107
grec de origine, secretar al misiunii diplomatice ruse de la
Constantinopol (1864–1869), consilier la aceeași ambasadă
și însărcinat cu afaceri (1871–1872), consul general al
Rusiei la Paris (1876–1880), agent diplomatic și consul
general al Rusiei în Bulgaria (1880–1881), ministru pleni-
potențiar rus în China (1886–1891)
L
Lahovari (Lahovary), Alexandru (1841–1897), om politic 1, 36, 88, 113
român, membru marcant al Partidului Conservator, ministru
în mai multe guvernări conservatoare între anii 1870 și 1895
Langenau, Ferdinand Freiherr von (1818–1881), diplomat 49
austro-ungar, general de cavalerie, ministru plenipotențiar
austriac și austro-ungar la Haga (1859–1971), ambasador al
Austro-Ungariei la St. Petersburg (1871–1880)
Leopold II de Saxa-Coburg-Gotha (1835–1909), rege al 153
belgienilor (1865–1909)
Lesianin, colonel în armata sârbă 17
Leyden zu Ainhoffen, Casimir Carl Maximilian, Graf von 175
(1852–1938), diplomat german, însărcinat cu afaceri la
București (1881), prim secretar de ambasadă la Londra
(1889), ministru plenipotențiar la Cairo (1890–1893) și
București (1894–1897)
Licen, Anton, diplomat austro-ungar, agent al Dampfschiff- 69
fahrts-Gesellschaft der österreichisch-ungarischen Lloyd,
girantul consulatului imperial și regal austro-ungar la
Constanța (1879)
Limburg-Stirum (Styrum), Friedrich Wilhelm Graf zu 148
(1835–1912), diplomat și om politic german, secretar de
Stat la Ministerul Afacerilor Străine (1880–1881)
Löhneysen, Hilbert, Freiherr (Baron) von (1833–1910), 33
locotenent-colonel, militar austro-ungar, aghiotant al împă-
ratului Franz Joseph, delegat pe lângă Statul Major al armatei
ruse de la Dunăre în timpul Războiului ruso-turc din anii
1877–1878
652
M
Maiorescu, Titu (1840–1917), important om de cultură român, 1, 73, 88, 142, 145
fondator al Societății Junimea, om politic conservator, în
repetate rânduri ministru și președinte al Consiliului de Miniștri
(1912–1914)
Manega, Joseph, Ritter von, căpitan al Statului Major austriac, 9, 11, 109
observator militar al Austro-Ungariei în România (ianuarie
1877 – noiembrie 1879)
Mansfield, Charles Edward (1828–1907), colonel și diplomat 8
britanic, participant la Războiul Crimeii, consul general la
București (septembrie 1876 – aprilie 1878), ulterior trimis
diplomatic în Columbia (1878–1881), Venezuela (1881–1884)
și Peru (1884–1894)
Mavrogheni, Olga, soția lui Petre Mavrogheni, doamnă de 115
onoare a principesei Elisabeta
Mavrogheni, Petre (1819–1887), om politic român, membru 113, 115
marcant al grupării conservatoare, ministru al Afacerilor Străine
(1866), ministru de Finanțe (1871–1875) în guvernul condus de
Lascăr Catargiu, văr al prințului Grigore Sturdza
Mazzini, Giuseppe (1805–1872), jurist și om politic italian, 121
adept al naționalismului liberal, exponent al mișcării
Risorgimento
Mănescu, mareșal al Curții princiare / regale, vezi Theodor C. 140
Văcărescu
Midhat Pașa, Ahmet Şefik (1822–1884), om politic otoman, 1
reformator, înalt demnitar al Imperiului, mare vizir (1876–1877)
Mihai Viteazul, domn al Valahiei (1593–1601), erou național al 24
României
Mihăilescu, secretar general al Ministerului de Interne 77
Milan I Obrenović (1854–1901), principe (1868–1882) și rege 17, 75, 86
(1882–1889) al Serbiei
Missail, George (1835–1906), avocat, publicist, scriitor, 1, 99
folclorist și om politic român, deputat și ministru în mai multe
guverne
Mitilineu, Mihail (1836–1903), diplomat român, între 1871 și 1, 3, 35, 139
1879 – secretar general în Ministerul Afacerilor Străine, apoi
ministru rezident la Bruxelles (aprilie 1880 – septembrie 1882)
Monges, secretar al principelui Bulgariei Alexandru von 89
Battenberg
Montlong, Oskar, Ritter von (1829–1897), diplomat austriac și 144
austro-ungar, funcții diplomatice la agenția diplomatică din
București (1852–1855), apoi la Constantinopol (1859–1862),
consul general la București (1862–1866), Alexandria (1866),
Paris (1867), Brăila și Iași (1867–1871), consul la Rusciuc
(1871–1884) și Marsilia (1884–1893)
653
Moschon, inspector rus de căi ferate 4

Mosolov, căpitan în armata rusă și bulgară 89
Munro-Butler-Johnstone, Henry Alexander (1837–1902), scriitor 26
și politician conservator britanic, membru al Parlamentului
(1862–1878), autor al lucrării The Eastern Question (1875)
N
Nagy, colonel austro-ungar 1
Nădejde, Gheorghe (1857–1939), scriitor român, fratele lui Ion 113
Nădejde
Nădejde, Ion (Ioan) (1854–1928), publicist și traducător român, 113
profesor la Universitatea din Iași, militant socialist
Negruzzi, Leon C. (1840–1890), jurist, om politic conservator, 101, 113
poet, prozator și traducător român, prefect al județului Iași
(1871–1876, 1879–1880, 1888), primar al municipiului Iași
(1883–1886), senator, fiul mai mare al lui Constantin Negruzzi
Nelidov, Aleksdandr Ivanovici (1835–1910), diplomat rus, 33
consilier al Ambasadei Rusiei la Constantinopol (1874–1877),
șef al cancelariei diplomatice al marelui Duce Nicolae, autor al
condițiilor Tratatului de la San Stefano (1878), ambasador al
Rusiei la Constantinopol (1883–1897)
Nikitin, Aleksandr Pavlovici (1824–1891), general de infanterie 53, 58
rus, delegat în Serbia (noiembrie 1876), comandant al Corpului 2
Armată (1878–1884), șef al comunicațiilor militare ale Armatei
Dunărene și comandant al trupelor ruse din spatele frontului
(septembrie – noiembrie 1878)
Nikolai Nikolaevici, Mare Duce (1831–1891), al treilea fiu al 11, 12, 14, 16, 37
împăratului Nicolae I, general-feldmareșal (1878), comandant
suprem al trupelor ruse în timpul Războiului ruso-turc din anii
1877–1878
Nikolics (Nikolić) von Rudna, Fedor (1836–1903), emisar 156, 163
oficios al ministrului Afacerilor Străine austro-ungar Haymerle
la București, baron, moșier din Banat, de origine aromână,
prezumtiv pretendent la Tronul Serbiei în anul 1868
Novikov, Evgheni Petrovici (1826–1903), diplomat, istoric și 25, 26
prozator rus de orientare slavofilă, trimis diplomatic rus în
Grecia (1865–1870), ministru și ambasador al Rusiei la Viena
(1870–1879) și la Constantinopol (1879–1883)
O
Obedenaru, Mihail (Gheorghiad) (1839–1885), medic, publicist 144
și diplomat român, membru corespondent al Academiei Române,
secretar al Legației României de la Roma
654
Obolenski, Mihail Alexandrovici (1821–1886), cneaz, om de 84, 86, 136

stat rus, senator, guvernator de Kovno (1868–1874) și de Voronej
(1874–1878), comisar privind chestiunile financiare (de regle-
mentare a datoriilor reciproce) pe lângă misiunea diplomatică
rusă din România (1878–1879)
Obrenović, Iulia, n. Júlia Hunyady de Kéthely (1831–1919), 163
aristocrată maghiară, prințesă sârbă, văduva lui Mihailo III
Obrenovici
Opreanu, Remus N. (1844–1908), jurist și om politic român 69
originar din Constanța, primul prefect al județului Constanța
(noiembrie 1878 – septembrie 1881), ulterior deputat, senator și
consilier pe lângă Curtea de Casație
Orczy von Orczi, Béla, baron (1822–1917), jurist, politician și 13
diplomat maghiar și austro-ungar, șef de departament la Minis-
terul Afacerilor Interne al Austro-Ungariei (1868), deputat în Dieta
Imperială, ministru maghiar pentru relațiile cu Curtea Imperială
(1879–1890) și ministru de Interne al Ungariei (1887–1889)
P
Panaret (Mișaikov) (1805–1883), demnitar ecleziastic bulgar, 90
important activist al mișcării bulgare de renaștere națională,
mitropolit de Xanthi (1851–1861) și mitropolit de Plovdiv, mai
întâi sub jurisdicția Patriarhiei de Constantinopol (1861–1872),
iar apoi sub cea a Exarhatului Bulgar (1872–1883)
Paoli, Ignazio (Iganatius) (1818–1885), prelat romano-catolic, 6, 50, 97, 144
episcop catolic de Nicopole (1870–1883), primul arhiepiscop
catolic al Bucureştilor (1883–1885)
Pasetti-Friedenburg, Marius, Freiherr (baron) von (1841–1913), 131
diplomat austro-ungar, secretar de legație la ambasada austro-
ungară din Italia (1871–1878), participant la Congresul de la
Berlin, secretar de legație la ambasada de la Berlin (1880–1883),
ulterior șef de secție la Ministerul Afacerilor Străine (1884–1895) și
ambasador la Roma (1895–1904)
Pencovici, Eustaţiu (1836–1899), fost ministru de Război (1870– 166
1871), participant la Războiul de Independență, comisar al
României în Comisia Europeană a Dunării cu sediul la Galați
(din iulie 1879)
Petraru, Ion, fost profesor la București și Târgoviște, funcționar 151
la Ministerul de Finanțe, autor al atentatului împotriva lui Ion C.
Brătianu
Petronijević, Milan (1831–1914), om politic și diplomat sârb, 120, 167
ministru al Afacerilor Străine (1867–1868), agent diplomatic al
Serbiei la București (1873–1880), trimis al Serbiei la Berlin
(1880–1888), la Viena (1889–1890) și la Sankt-Petersburg
(1890–1897)
655
Pherekyde, Mihail (1842–1926), avocat și om politic român de 60, 68

origine aromână și de orientare liberală, ministru al Lucrărilor
Publice (1878–1879), ministru al Justiției (1881), ministru
plenipotențiar al României la Paris (1881–1884), ministru al
Afacerilor Străine (1885–1888), deputat (1876–1888)
Plagino / Plajino, Alexandru C. (1821–1894), om politic, 11, 69
diplomat și mare proprietar funciar român, senator și deputat,
președinte al Senatului (1869–1871), înalt comisar pe lângă
Statul Major al armatei ruse (aprilie – iulie 1877), trimis cu
misiuni speciale la Madrid și Lisabona (1879–1880), trimis în
Italia (1885-1891) și în Marea Britanie (1891–1893)
Polsikov, căpitan în armata rusă și bulgară 89
Popescu, colonel în armata română 69
Popov, căpitan de stat-major rus 11
Protopopescu, Dumitru (Tache) (1850–1911), jurist, înalt func- 42
ționar și politician român, director general al vămilor și al Regiei
Monopolurilor Statului, primar al orașului Slatina (1890–1892,
1895), deputat și senator
R
Racoviţă, Dimitrie, general în armata română, comandantul 113
Diviziei 4 infanterie în bătălia de la Plevna
Radowitz, Joseph von (1839–1912), diplomat prusian-german, 139
funcții diplomatice în China și Japonia, apoi la München, în anii
1870–1872 – consul general al Confederației Germaniei de Nord
la București, apoi ambasador la Constantinopol (1882–1892) și
la Madrid (1892–1908)
Radu, Iorgu, senator conservator 1
Rhangabé, consul general și agent diplomatic al Greciei la 18
București
Riedesel, baron, mareșal al curții princiare bulgare 89
Ristić, Jovan (1831–1899), celebru om politic, diplomat și 75, 120
scriitor sârb de orientare liberală, în repetate rânduri ministru al
Afacerilor Străine și prim-ministru al Serbiei în epoca luptei
pentru independență, (1867, 1873, 1878–1880 și 1887–1888)
Rosetti Roznovanu, Nicolae (1842–1891), jurist și om politic 113
român, cunoscut pentru vederile sale rusofile, candidat la Tronul
Moldovei în anul 1866, implicat în mișcarea separatistă de la
Iași, ulterior deputat
Rosetti, Constantin Alexandru (C.A.) (1816–1885), om politic 5, 7, 12, 39, 47, 70, 76, 88,
liberal și publicist român, unul dintre conducătorii Revoluției de 115, 145, 152, 159, 166,
la 1848, lider al Partidului Național Liberal, în repetate rânduri 170, 179
ministru și președinte al Camerei Deputaților
656
Rotenhahn (Rothenhan), Wolfram von (1845–1912), diplomat 104, 111

german, secretar de legație la București, apoi la Vatican, prim
secretar de legație la Paris (1884–1885), ministru plenipotențiar
la Buenos Aires (1885–1890), subsecretar de Stat la Ministerul
Afacerilor Străine (1890–1896), ministru la Berna (1897), la
Vatican (1897–1908), ulterior ministru rezident la Tanger
(1909–1911)
Rudolf von Habsburg (1858–1889), fiul împăratului Franz 167
Joseph, arhiducele moștenitor al Imperiului Austro-Ungar
Russel (Sudzilovski), Nikolai Konstantinovici (1850–1930), 113
doctor în medicină, revoluționar și emigrant politic din Rusia în
România (până în aprilie 1881), lider al mișcării socialiste,
ulterior cetățean american
S
Salisbury, Robert Arthur Talbot Gascoyne-Cecil, al 3-lea 79, 82, 123
marchiz de (1830–1903), om politic britanic, în mai multe
rânduri prim-ministru (1885–1886, 1886–1892, 1895–1902) și
ministru al Afacerilor Străine (1878, 1885–1886, 1886–1892,
1895–1900) al Marii Britanii
Savfet Pașa, Mehmed Esad (1814–1883), om politic otoman, 1, 2
atunci ministru al Afacerilor Străine în guvernul lui Midhat Pașa,
apoi mare vizir (mai – octombrie 1878)
Schefer, Eugène-Frédéric-Jules (1830–1886), diplomat francez, 15
consul la Rusciuc (1867–1870), cancelar al ambasadei Franței de
la Constantinopol (1870–1872), consul la Iași (1872–1875,
1877–1878), consul general (1878–1879) și agent diplomatic
francez în Bulgaria (1879–1885)
Schenck zu Schweinsberg, Gustav Adolf, baron (1843–1909), 131
diplomat german, însărcinat cu afaceri al Germaniei la București
(1880), ulterior ministru plenipotențiar al Germaniei în Chile
(1881–1886), în Iran (1886–1893) și în China (1893–1896)
Schlick, Rudolf von (1837–1902), din 1875 – cavaler (Ritter), 86, 113
diplomat austro-ungar, vice-consul, apoi consul general imperial
și regal la Iași (1877–1885), ulterior consul austro-ungar la
Barcelona (1885–1896)
Seebold, Rudolf, inspector la direcția căilor ferate regale din 78
Elberfeld (Prusia), numit în 1879 director general al căilor ferate
române
Sepeloff, colonel în armata rusă, adjutant al țarului Rusiei 89
Slăniceanu, Gheorghe (1835–1885), colonel și general român, 68, 150, 152
participant la Războiul de Independență, ministru de Război
(1876–1877 și 1880–1881), delegat român în Comisia Europeană
pentru delimitarea teritorială a Dobrogei (1879)
657
Stătescu, Eugeniu (1836–1905), avocat și om politic român de 47, 169, 176–178, 181
orientare liberală, membru fondator al Partidului Național
Liberal, deputat, senator, ministru al Afacerilor Străine (iunie 1881 –
august 1882), ministru al Justiției (1876–1877, 1877–1879, 1881,
1882–1883)
Steriadi, diplomat român 30
Stoilov, Konstantin (1853–1901), secretar al principelui 89
Bulgariei Alexandru von Battenberg, om politic bulgar, lider al
Partidului Conservator, în repetate rânduri ministru al Justiției,
ministru de Interne, ministru al Afacerilor Străine, ministru de
Finanțe și prim-ministru al Bulgariei (1887, 1894–1899)
Stuart, Dmitri Fiodorovici (1838–1902), baron, consul-general al 4, 5, 9, 34, 42–44, 51, 53,
Rusiei în România și primul trimis plenipotențiar al Rusiei la 55, 57, 58, 72
București (1876–1979), ulterior – director al Arhivei Minis-
terului Afacerilor Străine al Rusiei
Sturdza, Dimitrie A. (1833–1914), om politic român, lider al 1, 2, 5, 6, 24, 36, 37, 39,
Partidului Național Liberal (1892–1908), ministru și președinte 42–46, 60, 61, 63, 64, 87,
al Consiliului de Miniștri în repetate rânduri (1895–1896, 1901– 88, 107, 108, 110, 111,
1904, 1907–1908) 115, 151
Sturdza, familia 140
Sturdza, Grigore M., prinț (1821–1901), fiu al domnitorului 7, 86, 101, 113, 115, 127,
Mihail Sturdza, deputat și senator, unul dintre liderii facțiunii 145
rusofile din România
Sturdza, Mihail (1798–1883), domn al Moldovei (1834–1849), 113
tatăl lui Grigore Sturdza
Süleyman Hüsnü Pașa (1838–1892), feldmareșal otoman, parti- 43
cipant la Războiul ruso-turc din anii 1877–1878, comandant al
operațiunilor militare otomane în Balcani
Suvorov, Aleksandr Arkadievici (1804–1882), cneaz, nepot al 15
lui A. V. Suvorov, om de stat rus cu viziuni liberale, activist în
domeniul social, militar de carieră, general de infanterie, guver-
nator general al Ținutului Baltic (1848–1861), guvernator general
militar al orașului Sankt-Petersburg (1861–1866)
Szavul, Anton, proprietar de tipografie din Iași 113
Széchényi de Sárvár et Felsövidék, Emmerich, conte (1825–1898), 81, 82, 114
diplomat austro-ungar, ambasador al Austro-Ungariei în
Germania (1878–1892)
Ș
Știrbei (Știrbey), Alexandru B., prinț (1837–1895), fiu al 6, 36, 45
domnitorului Barbu Știrbey, politician, om de afaceri și mare
proprietar funciar român, deputat, unul dintre liderii Partidului
Conservator, ministru între anii 1888 și 1891
Știrbey Barbu, domn al Valahiei (1849–1853/56) 36
658
Șuvalov, Piotr Andreevici (1827–1889), om politic rus, general- 55, 56

aghiotant, general de cavalerie, membru al Consiliului de Stat,
șef al jandarmilor și al Secției a 3-a a Cancelariei Imperiale
(1866–1874), ambasador în Marea Britanie (1874–1879) și
reprezentant al Rusiei la Congresul de la Berlin (1878), om de
încredere al lui Alexandru II
T
Tașır Pașa, delegat otoman în Comisia Europeană pentru deli- 68
mitarea teritorială a Dobrogei
Teterevnikov, inspector vamal rus 4
Thielau, Wilhelm Otto Florian von (1839–1886), diplomat 128
german, secretar de legație la Bruxelles (1874–1875), la Madrid
(1877–1878), consilier de legație la Sofia (1878–1881), consul
general la Budapesta (1881–1883), ministru rezident al Prusiei
în Oldenburg (1883–1884) și la Weimar (1884–1886)
Tisza de Borosjenő, Kálmán (1830–1902), om politic maghiar 14, 21
și austro-ungar, fondator și lider al Partidului Liberal, prim-
ministru al Ungariei (1875–1890)
Torcy, maior francez 2
Tornielli Brusati di Vergano, Giuseppe, conte di (1836–1908), 106, 112, 127, 147, 164,
om politic și diplomat italian, senator al Regatului Italiei (1879), 167
secretar general al Ministerului Afacerilor Străine (1878–1879),
trimis la Belgrad (1879), la București (1879–1888), la Madrid
(1888–1889), apoi ambasador la Londra (1889–1895) și la Paris
(1895–1908)
Tornielli, contesa, soția lui Giuseppe di Tornielli 106
Totleben, Eduard Ivanovici (1818–1884), conte, general rus, 25
inginer militar, participant la Războiul Crimeii, organizator al
asediului Plevnei în anul 1877
Tugenhold, colonel rus, membru al Secției a 3-a, ofițer de jandarmi 116
U
Uraliev, locotenent în armata rusă și bulgară 89
Urechia, Vasile Alexandrescu (V.A.) (1834–1901), istoric, scriitor, 99
om politic român, membru fondator al Academiei Române, profesor
la Universitatea din Iași și la Universitatea din București
D’Ursel, Charles, conte, diplomat belgian, secretar de legație la 105
București începând cu anul 1879
Urusov, Lev Pavlovici (1839–1928), cneaz, diplomat rus, trimis 136, 137, 148, 149, 150,
extraordinar și ministru plenipotențiar al Imperiului Rus în 151, 153, 155, 157,158,
România (1880–1886), ulterior trimis în Belgia (1886–1897), 160, 161, 164, 173, 177
ambasador în Franța (1897–1904), Italia (1904–1905) și Austro-
Ungaria (1905–1910)
659
V
Văcărescu, Theodor C. (1842–1914), mareșal al Curții Prin- 140, 147
ciare, apoi Regale a României (1873–1882), supraveghetor al
construcției Castelului Peleș, căsătorit cu Maria Mănescu Filitti
Vârnav-Liteanu, George (Iorgu) (1840–1905), om politic de 98, 138, 157, 179
orientare liberală și diplomat român, agent diplomatic la Berlin
(februarie 1878 – aprilie 1880), ministru plenipotențiar al
României în Germania (aprilie 1880 – noiembrie 1888)
Ventura, Grigore (1840–1909), scriitor, compozitor și jurnalist 169
român, celebru pentru articolele ostile la adresa Austro-
Ungariei și pentru presupusa sa implicare în „conspirația” din
jurul lui Mihai Eminescu
Vernescu, George D. (1829–1900), jurist și om politic român, a 1, 2, 5, 87, 88, 150, 151
ocupat în repetate rânduri funcția de ministru de Finanțe și de
Interne
W
Waddington, William Henry (1826–1894), om politic și 51
diplomat francez, ministru al Afacerilor Străine (1877–1879) și
prim-ministru (1879) al Franței
Wellesley, Frederick Arthur (1844–1931), colonel și diplomat 22
britanic, atașat militar britanic în Imperiul Rus în timpul
Războiului ruso-turc (1877–1878)
Werneke, J., căpitan în armata austro-ungară, corespondent al 178
ziarului vienez „Neue Freie Presse” la București, om de
încredere al diplomaților austro-ungari din România
Wesdehlen, Ludwig, Graf von (1833–1904), diplomat german, 105, 110, 116, 131, 140–142,
trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al Germaniei la 148, 150, 152, 157, 161, 164,
București (martie 1880 – octombrie 1882), la Stuttgart (1882– 176-179
1890) și la Atena (1890–1894)
White, Sir William Arthur (1824–1891), diplomat britanic, 79, 104, 105, 123, 131, 177,
agent diplomatic (1879–1880) și trimis extraordinar și ministru 178
plenipotențiar al Marii Britanii în România (1880–1886),
ulterior ambasador la Constantinopol (1886–1891)
Wilhelm I de Hohenzollern (1797–1888), rege al Prusiei 150, 152, 156, 165, 166
(1861–1888) și împărat al Germaniei (1871–1888)
Witte, Serghei Iulievici (1849–1915), om de afaceri și om 4
politic rus. În timpul Războiului ruso-turc din 1877–1878 era
director executiv al căilor ferate din Odesa
Wittek von Salzberg, Emanuel, Freiherr (Baron) von (1840– 169, 170, 175, 177, 181
1924), secretar de legație la Stockholm (1868–1870), la Berlin,
Sf. Scaun, Dresda, Copenhaga (1870–1874), Lisabona (1874–
1880), secretar și consilier de legație austro-ungar la București
(ianuarie 1881 – decembrie 1884), ulterior ministru rezident
austro-ungar în Argentina, Uruguay și Paraguay (1884–1894),
apoi ministru plenipotențiar (1894–1896)
660
Wrede, Nikolaus (1837–1909), prinț, ofițer și diplomat austro- 35

ungar, secretar de legație austro-ungar la Sankt-Petersburg
(1872–1875), consul general imperial și regal al Austro-
Ungariei la Belgrad (1875–1878), apoi consilier de legație la
Roma (1870–1880), trimis la Atena (1880–1883)
Z
Zichy, Ferenc (1811–1900), conte, diplomat austro-ungar, 19
ambasador al Austro-Ungariei la Constantinopol (1874–1880)
Zurov, Aleksandr Elpidiforovici (1837–1902), general de 165
cavalerie și om de stat rus, șef al administrației orașului Sankt-
Petersburg (1878–1880)
Zwiedinek, Julius Ferdinand, Freiherr von Südenhorst (1833– 3–12, 14, 16–50
1918), diplomat austro-ungar, absolvent al Academiei
Orientale din Viena, consul la Ioannina, Trabzon, Beirut
(1869–1877), apoi agent diplomatic al Austro-Ungariei la
București (ianuarie 1877 – 28 septembrie 1878), delegat al
Comisiei Internaționale privind chestiunile Bulgariei (septem-
brie 1878 – mai 1879)
661
PERSONENVERZEICHNIS
Nummer des Dokuments
A
Abd-ul-Kerim Pașa, auch Abdülkerim Nadir Pașa oder Çırpanlı 9
Abdi Pașa (1807–1883), osmanischer Militärkommandant, der
am Krimkrieg und am Russisch-Türkischen Krieg von 1877–
1878 teilnahm, Senator, Divisionskommandant in den Jahren
1877–78
Adlerberg, Alexander Wladimirowitsch (1818–1888), Graf, 15
Vertrauensperson des Kaisers Alexander II., General der
Infanterie, Minister des kaiserlichen Hauses und der Staatsgüter
(1870–1881)
Agura, Leutnant in der russischen und der bulgarischen Armee 89
Ahmed Muhtar Pașa (1839–1919), osmanischer Militärkom- 27

mandant während des Russisch-Türkischen Kriegs von 1877–
1878, osmanischer Kommissar in Ägypten (1885), Feldmar-
schall und Großwesir (Juli – Oktober 1912)
Albrecht Friedrich Rudolf Dominik von Habsburg (1817–1895), 87
Erzherzog von Österreich, Graf von Teschen, General und
Feldmarschall in der österreichischen und österreichisch-
ungarischen Armee, Generalinspektor der Armee (1869–1895),
einer der hauptsächlichen militärischen Ratgeber des Kaisers
Franz Joseph
Alexander, Fürst von Bulgarien, siehe Battenberg, Alexander von
Alexander von Hessen-Darmstadt (1823–1888), deutscher Fürst 102
im Dienst des Kaisers Nikolaus I. zwischen 1841 und 1851,
Vater des bulgarischen Fürsten Alexander von Battenberg
Alexander II. (1818–1881), Kaiser von Russland (1855–1881) 15–17, 20, 22, 23, 29, 30, 41,
47, 127, 136
Alexander III. (1845–1894), Kaiser von Russland (1881–1894) 164
Alvensleben, Friedrich Johann Graf von (1836–1913), deutscher 6, 36, 39, 42, 44, 72
Diplomat, deutscher Generalkonsul in Bukarest (1876 – Februar
1879), später Ministerresident in Darmstadt (1879–1882), Ge-
sandter in Den Haag (1882–1884), Washington (1884–1888),
Brüssel (1888–1900) und Botschafter in Sankt Petersburg
(1900–1905)
663
Andrássy, Gyula (1823–1890), Ministerpräsident Ungarns 1–12, 14–68, 70–89, 91, 102,
(1871), Außenminister (14. November 1871 – 8. Oktober 1879) 107, 111, 119, 151, 156,
170–172, 176
Antónia von Portugal (1845–1913), Fürstin des Hauses Bragança- 124
Sachsen-Coburg-Gotha, Tochter der Königin Maria II. von
Portugal, Gattin des Fürsten Leopold von Hohenzollern
Apostoleanu, Gheorghe (1832–1895), Magistrat und rumä- 1
nischer Politiker, konservativer Senator
Arion, Eraclie (1838–1903), Oberst, später General in der 34, 68
rumänischen Armee, Militärattaché des Hauptquartiers des
Großfürsten Nikolaus (1877–1878), rumänischer Vertreter in
der Europäischen Kommission zur Grenzziehung in der
Dobrudscha, Kommandant der Sonderschule für Artillerie und
Pionierwesen (1881–1882), Generalinspektor der Artillerie,
Kommandant des 2. Armeekorps, Bukarester Festungs-
kommandant
Aslan, Nicolae (1832–1902), rumänischer Anwalt und Politiker 113
Aurelian, Petre S. (1833–1909), liberal gesinnter rumänischer 47
Wirtschaftswissenschaftler, Agronom und Politiker, Mitglied
(1871–1909) und Vorsitzender der Rumänischen Akademie
(1901–1904), Abgeordneter, Senator, Minister der öffentlichen
Arbeiten (1877–1878, 1887–1888), Bildungsminister (1882–1884)
und Ministerpräsident (1896–1897)
B
Baiazid I Yildirim, Sultan des osmanischen Reichs (1389–1402) 1
Barrère, Camille (1851–1940), französischer Diplomat, Urheber 179
des „Vorschlags Barrère” zur Regulierung der „Donaufrage”,
später Botschafter Frankreichs in Italien (1897–1924)
Basarab-Brâncoveanu, Grigore (1827–1886), Fürst, Erbe der 70
Familie Brâncoveanu, ältester Sohn des regierenden Fürsten
Gheorghe Bibescu
Battenberg, Alexander von (1857–1893), erster Fürst Bulgariens 80, 89, 90, 92, 97, 101, 102,
(1879–1886), später (ab 1889) Graf von Hartenau, öster- 106, 128, 135, 136, 168, 174
reichischer Offizier
Bauer, Ferdinand, ab 1881 Ferdinand von Bauer (1825–1893), 167
österreichisch-ungarischer General, Kommandant von Temeswar
(1869–1871), Hermannstadt (1878–1881), Wien (1881–1888),
Kriegsminister (1888–1893)
Bădescu, Ioan Scipione (1847–1904), rumänischer Dichter und 169
Journalist aus Siebenbürgen, damals bekannt für seine patrio-
tischen Gedichte
Bălăceanu, Ion (1828–1914), rumänischer Diplomat und 1–3, 5, 9, 14, 20, 21, 30, 31,
Politiker, Außenminister (Januar – März 1876), diplomatischer 33, 34, 37–40, 42, 46, 47, 52,
Agent in Paris und Konstantinopel, danach Gesandter in Wien 57, 58, 63, 68, 93, 98, 101,
(Juli 1876 – Oktober 1882) 106, 107, 114, 119, 120, 136,
664
143, 151–153, 159, 166, 169,

178–181
Bălășan, Journalist in Iași, Inhaber der Zeitung Curierul 113
Bălășan
Bărcănescu, Dumitru (1841–1886), Oberst in der rumänischen 70
Armee
Beck-Rzikowsky, Friedrich Graf von (1830–1920), österreichisch- 107
ungarischer General, Chef des Generalstabs der österreichisch-
ungarischen Armee zwischen 1881 und 1906
Bellu, Ștefan (1824–1902), rumänischer Abgeordneter 132, 133
Bibescu, Gheorghe, Fürst der Walachei (1842–1848) 36
Bibescu, Nicolae (1831–1890), Fürst, Sohn des regierenden 36
Fürsten Gheorghe Bibescu, Offizier in der französischen Armee
Bismarck, Otto Eduard Leopold von (1815–1898), Fürst, 38, 57, 81, 82, 94, 110, 111
preußischer/deutscher und europäischer Diplomat und bedeu-
tender Staatsmann, Vater der deutschen Einigung und des
deutschen Kaiserreichs, Ministerpräsident Preußens (1862–
1890) und Kanzler des deutschen Kaiserreichs (1871–1890)
Blaremberg, Nicolae (1837–1896), rumänischer Politiker und 1, 88
Abgeordneter
Bleichröder, Gerson von (1822–1893), deutscher Bankier 87
jüdischer Abstammung, persönlicher Bankier Bismarcks, einer
der bedeutendsten Finanzexperten Preußens und des kaiser-
lichen Deutschlands
Bobrikow, Nikolai I. (1839–1904), zwischen 1876 und 1877 1
Oberst in der russischen Donauarmee, später General der
Infanterie und Generalstatthalter von Finnland (1898–1904)
Boerescu, Vasile (1830–1883), rumänischer Anwalt, Journalist, 6, 16, 21, 37, 39, 42, 66, 73,
Jurist und Politiker, Anhänger gemäßigter liberaler Ideen, 84, 86, 88, 89, 91, 93, 95, 96,
Justizminister (1860–1861, 1868–1870), Außenminister (April 98, 100, 103–105, 109, 110,
1873 – Januar 1876, Juli 1879 – April 1881), Abgeordneter 111, 116, 117, 118, 120, 123,
124, 129, 138, 139, 141, 142,
144, 146, 152, 153, 157–159,
161
Bogoljubow, Andrei Andrejewitsch (1841–1909), Oberst, 68
danach General der Infanterie in der russischen Armee, nahm
am Russisch-Türkischen Krieg von 1877–1878 teil, Kommissar
(Abgeordneter) Russlands in der Europäischen Kommission zur
Grenzziehung in der Dobrudscha, russischer Militärorientalist,
Statthalter der transkaspischen Gegend (1898–1901)
Bordeanu, Nicolae, Generalsekretär des Außenministeriums 166, 167
Bosianu, Constantin (1815–1882), rumänischer Politiker; 1865 1
war er für kurze Zeit rumänischer Ministerpräsident
665
Bosizio von Thurnberg, Carl (–1883), österreichisch-unga- 1, 2, 88–90, 128–133, 135

rischer Diplomat, Angestellter bei den Konsulaten in
Konstantinopel, Brăila und Bukarest (1874–1877), österreichisch-
ungarischer Legationssekretär in Bukarest (1879–1880)
Bourke, Robert, Baron Connemara (1827–1902), britischer 9
konservativer Politiker und kolonialer Verwalter, britischer
Außenminister (1874–1880, 1885–1886)
Brandenburg, Aleksandr Jefimowitsch von (1838–1897), 69
Oberst, später General in der russischen Armee, nahm am
Russisch-Türkischen Krieg von 1877–1878 teil, Statthalter der
Dobrudscha von 1878 bis 1879
Brătianu, Dumitru (Dimitrie) C. (1818–1892), Bruder von Ion 1, 75, 121, 123, 166, 167,
C. Brătianu, rumänischer Diplomat und Politiker, Leiter der 174
Nationalliberalen Partei, Ministerpräsident zwischen April und
Juni 1881
Brătianu, Ion C. (1821–1891), bedeutender rumänischer 1, 3–5, 7, 9, 10–12, 14, 15,
Politiker, Gründer und Leiter der nationalliberalen Partei 19, 20, 24–27, 34, 36, 38–40,
(1875–1891), Ministerpräsident zwischen August 1876 und 42–47, 52–55, 57, 58, 60, 68,
März 1888 71–77, 84, 86, 88, 91, 94,
100–102, 104–114, 116–118,
120–123, 125–133, 135, 136,
138–143, 145–152, 159, 163,
168, 172, 174, 177–181
Burian von Rajecz, Stephan (István) (1851–1922), Graf, 5
österreichisch-ungarischer Politiker, Diplomat und Staatsmann
ungarischer Abstammung, Konsularbeamter in Alexandria,
Bukarest, Belgrad und Sofia, Generalkonsul in Moskau (1882–
1886) und Sofia (1887–1895), danach Gesandter in Athen
(1897–1903), Finanzminister (1903–1912) und Außenminister
(1915–1916, 1918)
Butler-Johnstone, Henry siehe Munro-Butler-Johnstone, Henry 26
Alexander
C
Calice, Heinrich Freiherr von (1831–1912), österreichisch- 129, 144
ungarischer Diplomat, diplomatischer Agent in Bukarest ab
1874, Bevollmächtigter bei der Botschafterkonferenz von
Dezember 1876 in Konstantinopel, Botschafter in Konstantinopel
(15. Juli 1880 – November 1906)
Calimachi-Catargiu, Nicolae (1830–1882), moderiert liberal 39, 98, 105, 122, 138
gesinnter rumänischer Diplomat und Politiker, Außenminister
(1869–1870 und 1870–1871), diplomatischer Agent und Gesand-
ter in Paris (Mai 1875 – April 1880), danach in London (Mai
1880 – Juli 1881) und wiederum in Paris (Juli – November 1881)
Cantacuzino, Gheorghe Grigore (1832–1913), bedeutendes 113, 145
Mitglied und Leiter der konservativen Partei (1899–1907),
Ministerpräsident (1899–1900 und 1905–1907)
666
Carol (Karl) I. von Hohenzollern-Sigmaringen, regierender 5, 9, 16, 17, 19, 20, 24, 25,
Fürst (1866–1881) und König (1881–1914) von Rumänien 32–34, 36, 37, 39, 41, 47–
49, 59, 62, 66, 69, 72, 75,
78, 80, 86, 87, 89–92, 101,
103–106, 107, 108, 110, 111,
113, 115, 116, 119, 120,
124, 125, 131, 135–137,
140, 141, 143, 145–147,
149–153, 156, 159, 162–167,
171, 174, 176
Carp, Petre P. (1837–1919), konservativer Junimea-naher 88, 113, 145
rumänischer Politiker, Leiter der konservativen Partei zwischen
1907 und 1913, Ministerpräsident (1900–1901 und 1911–1912),
einer der aktiven Befürworter eines Bündnisses mit den
Mittelmächten
Catargiu, Alexandru C. (1839–1914), konservativer rumä- 75
nischer Politiker und Diplomat, Bruder von Elena Maria
Catargiu / Obrenović, rumänischer diplomatischer Agent in
Serbien (1879), rumänischer Gesandter in Sankt Petersburg
zwischen 1892 und 1895
Catargiu, Lascăr (1823–1899), Leiter der konservativen Partei, 1, 36, 129, 159
bedeutender Politiker, Ministerpräsident (1871–1876, 1891–1895)
Cavour, Camillo Benso conte di (1810–1861), piemontesischer 7
und italienischer Staatsmann, Politiker, Geschäftsmann und
Wirtschaftswissenschaftler, eine der zentralen Figuren der
italienischen Einigungsbewegung
Câmpineanu, Ion / Ioan I. (1841–1888), rumänischer Politiker, 5, 6, 33, 34, 37, 44, 63, 65,
Leiter der nationalliberalen Partei, Justizminister (1877), 68, 70, 72, 73, 75, 77, 78,
Finanzminister (1877–1878 und 1880) sowie Außenminister 79, 85, 88, 111, 123
(November 1878 – Juli 1879, Februar – Oktober 1885)
Cernat, Alexandru (1834–1893), rumänischer Politiker und 4
General, Kriegsminister (1877–1878), Kommandant der Militär-
operationen (1877) und Generalstabschef (1881–1882)
Chițu, Gheorghe (1828–1897), rumänischer Anwalt, Politiker 99
und Journalist, Gründungsmitglied der nationalliberalen Partei,
Bildungs- und Kultusminister (1876–1878), Finanzminister
(1881–1882), Justizminister (1882) und Innenminister (1882–
1884), Unterstützer der aromunischen Bewegung
Cletinos, Friseur in Iași, Anhänger von Grigore Sturdza 113
Codrescu, Theodor (1819–1894), rumänischer Herausgeber, 113
Redakteur, Drucker, Übersetzer und Prosaautor, korrespon-
dierendes Mitglied der Rumänischen Akademie
Corvin, Baron, Major in der bulgarischen Armee, Adjutant 89
Crawley, George Baden (1833–1879), britischer Eisenbahnin- 45, 46
genieur, Planer und Erbauer von Eisenbahnlinien in Belgien,
Spanien, Mexiko, Rumänien und Ungarn
667
Cuza, Alexandru Ioan I (1820–1873), regierender Fürst der 86, 87

Vereinigten Fürstentümer / Rumäniens (1859–1866)
Cuza, Familie 140
D
Davila, Carol, eigentlich Carlo Antonio Francesco d’Avila (fr. 171
Charles d’Avila) (1828–1884), berühmter rumänischer Arzt und
Apotheker französischer Abstammung, Vater des Gesundheits-
systems und der medizinischen Bildung Rumäniens, General ab
1860
Deșliu, Ion, konservativer Senator 1
Dimancea, Nicolae (1838–1921), liberaler rumänischer Politiker 73
und Abgeordneter
Disraeli, Benjamin, 1. Earl of Beaconsfield (1804–1881), 102
konservativer britischer Politiker, britischer Premierminister
(1868 und 1874–1880)
Dolgoruki, russischer Fürst 10
Dondukow-Korsakow, Aleksander Michailowitsch (1820–1893), 25, 135
russischer General und Politiker, nahm an den kaukasischen
Kriegen und am Krimkrieg teil, Statthalter der südwestlichen
Regionen (1869–1878), Leiter der russischen Militärverwaltung
in Bulgarien (1878–1879), Statthalter des Kaukasus (1882–1890)
Drossu, Nicolae, ehemaliger Senator, Anhänger von Grigore 113
Sturdza
Dubský von Třebomyslice, Viktor, Graf von (1834–1915), öster- 100
reichisch-ungarischer General und Diplomat, Gesandter in
Teheran (1872–1877), in Athen (1877–1880), Botschafter in
Konstantinopel (1880), später in Madrid (1882–1903)
Ducros-Aubert, Jules (1833–1881), französischer Diplomat, erster 105, 147
französischer Gesandter in Rumänien (1880–1881)
E
Elisabeth zu Wied (1843–1916), literarisches Pseudonym Carmen 5, 66, 69, 124, 125, 135,
Sylva, Fürstin (1869–1881) und Königin (1881–1914) Rumäniens 141, 176
Epureanu, Manolache Costache (1830–1880), moderiert kon- 1, 5, 37, 43, 115
servativer rumänischer Politiker, Ministerpräsident in den Jahren
1870 und 1876
Esarcu, Constantin (1836–1898), rumänischer Naturforscher, 101, 138
Arzt, Pädagoge, Diplomat und Politiker, korrespondierendes
Mitglied (ab 1884) der Rumänischen Akademie, diplomatischer
Agent in Rom (1873–1876 und September – Januar 1880),
Gesandter in Athen (Januar 1880 – Oktober 1882) und
Außenminister (1891)
668
F
Falk, Maximilian (Miksa) (1828–1908), ungarischer Journalist 58
und Politiker jüdischer Abstammung, Chefredakteur der Zeitung
„Pester Lloyd” (1868–1906), Mitglied der liberalen Partei,
Mitglied in den österreich-ungarischen Abordnungen und im
ungarischen Landtag (ab 1869)
Fava, Francesco Saverio, Baron (1832–1913), italienischer 8, 127
Diplomat, diplomatischer Agent und danach Gesandter in
Bukarest (1872–1879), in Brasilien (1879–1881), Botschafter in
Washington (1881–1893)
Fălcoianu, Ștefan (1835–1905), Oberst, danach General in der 68
rumänischen Armee, rumänischer Mathematiker, Historiker und
Politiker, ordentliches Mitglied und Vizevorsitzender der Rumä-
nischen Akademie, rumänischer Vertreter in der Europäischen
Kommission zur Grenzziehung in der Dobrudscha (1879),
Generalstabschef und Kriegsminister (1884–1886)
Filtsch, Emil von (1849–1921), österreichisch-ungarischer Diplomat, 113
Vizekonsul in Iași (1878–1882), später österreichisch-unga-
rischer Konsul in Kyiv (1884–1889), Generalkonsul in Berlin
(1890–1896), Genua (1896–1900) und Hamburg (1900–1907)
Florescu, Ioan Emanuel (1819–1893), General und konservativer 1, 14, 16, 24, 113, 115,
Politiker, Kriegsminister in der Regierung Lascăr Catargiu 145, 159
(1871–1876), Ministerpräsident (1891)
Fourier de Bâcourt, Pierre-Henri (1843– ?), Gerent der franzö- 101
sischen diplomatischen Agentie in Bukarest und französischer
Geschäftsträger in Rumänien (1878–1880), Legationssekretär III.
Klasse
Franz Joseph I. von Habsburg (1830–1916), Kaiser von 41, 43, 50, 58, 87, 110,
Österreich (1848–1916) und apostolischer König von Ungarn 111, 116, 120, 131, 134,
(1867–1916) 151, 152, 156, 163, 171
Freycinet, Charles Louis de Saulces de (1828–1923), franzö- 101
sischer Staatsmann, viermaliger Premierminister in verschiedenen
Regierungen der dritten Republik (1879–1880, 1882, 1886–1887),
Außenminister (1879–1880) und Kriegsminister (1888–1893)
Furculescu, Nicolae C., rumänischer Politiker und Abgeordneter, 43
Doktor in Politikwissenschaften der Universität Brüssel, Grün-
dungsmitglied der nationalliberalen Partei, Großgrundbesitzer
G
Gambetta, Léon (1838–1882), republikanisch gesinnter franzö- 70, 136, 179
sischer Anwalt und Politiker, bedeutender Staatsmann der dritten
Republik, Premierminister Frankreichs (1881–1882) und Außen-
minister (1881–1882)
Gheuca, Nicolae, Anhänger von Grigore Sturdza 113
669
Ghica, Dimitrie (1816–1897), rumänischer Politiker, moderierter 6, 7, 16, 21, 39, 84, 86
Konservativer, mehrmals Minister und Ministerpräsident (1868–
1870), Vorsitzender des Senats (1879–1888 und 1895–1897)
Ghica, Grigore IV. (Ghika), regierender Fürst der Moldau 36
(1849–1853/56)
Ghica (Ghika), Ioan (Iancu) (1830–1881), rumänischer General, 1, 2, 5, 7, 9, 30, 33, 34, 44,
Politiker und Diplomat, Kriegsminister (1866), diplomatischer 56, 68, 116, 127, 151
Agent in Konstantinopel (1872–1877), Gesandter in St. Petersburg
(Oktober 1878 – März 1881)
Ghica, Ion (1816–1897), rumänischer Wirtschaftswissen- 5, 24, 33, 34, 39, 42, 44,
schaftler, Mathematiker, Schriftsteller, Pädagoge, Diplomat und 45, 132
Politiker, Leiter der nationalliberalen Partei, Ministerpräsident
(1866, 1866–1867, 1870–1871), rumänischer Gesandter in
London (1881–1890)
Ghika-Comănești, Dimitrie (1839–1923), rumänischer Jurist, 1
Doktor der Rechtswissenschaften, Erforscher, Politiker, konser-
vativer Abgeordneter und Senator
Giani, Dimitrie (Tache) (1838–1902), rumänischer Anwalt und 88
Politiker, liberaler Abgeordneter, Mitbegründer der national-
liberalen Partei, Justizminister (1880–1881, 1888), später
Mitglied der liberalen Dissidentengruppe und der Gruppe
drapelistă, Vorsitzender der Abgeordnetenkammer (1896–1899)
Giers, Nikolai Karlowitsch (1820–1895), russischer Karriere- 49, 53, 54, 56, 58, 68
diplomat, zwischen 1875 und 1882 Vizeaußenminister des
russischen Kaiserreichs, Direktor der asiatischen Abteilung des
russischen Außenministeriums, zwischen 1882 und 1895
russischer Außenminister
Gladstone, William Ewart (1809–1898), britischer Politiker, 121, 123, 136
Leiter der liberalen Partei, Minister in verschiedenen Regie-
rungen, mehrmals Premierminister (1868–1874, 1880–1885,
1886 und 1892–1894), berühmter Verteidiger des Liberalismus
Goga, Gheorghe, rumänischer Politiker 99
Golescu, Alexandru G. (1819–1881), liberaler/konservativer 6
rumänischer Politiker, Mitbegründer und Leiter der national-
liberalen Partei, Finanzminister (1868–1870) und Minister-
präsident (1870)
Gołuchowski, Agenor Maria Adam (1849–1921), österreichisch- 25
ungarischer Politiker und Diplomat polnischer Abstammung,
österreichisch-ungarischer Gesandter in Bukarest (1887–1894),
österreichisch-ungarischer Außenminister (1895–1906)
Gorjan, August E. (1837–1900), Oberst in der rumänischen Armee, 169, 171
Kommandant des 3. Dorobanzen-Regiments Olt (1877–1881)
Gortschakow, Konstantin Alexandrowitsch (1841–1926), Fürst, 113
zweiter Sohn des Fürsten A. M. Gortschakow, Vizestatthalter
von Kyiv (1877–1878), verheiratet (1868–1886) mit der Fürstin
Maria Sturdza (1849–1905), der Tochter des regierenden Fürsten
Mihail Sturdza
670
Gortschakow, Alexander Michailowitsch (1798–1883), Fürst (ab 15, 17, 20, 22, 25, 26, 28,
1871), russischer Diplomat und Politiker, russischer Gesandter 29, 34, 44, 113
in Stuttgart (1841–1854), russischer Botschafter in Wien (1855–
1856), Kanzler des russischen Kaiserreichs (1867–1881) und
russischer Außenminister (1856–1882)
Grandea, Grigore Haralamb (1843–1897), rumänischer Dichter, 170
Prosaautor und Journalist mazedorumänischer Abstammung,
Redakteur der Zeitung „Resboiul”
Grădișteanu, Petru (1839–1921), rumänischer Journalist, 1
Dramaturg und Politiker, Ehrenmitglied der Rumänischen
Akademie, liberaler Abgeordneter
Guilloux, Léon (1828–1900), französischer Ingenieur, Planer 45, 60, 61, 63
und Erbauer von Eisenbahnlinien in Russland, Spanien, Öster-
reich-Ungarn, Rumänien und Bulgarien
H
Haan, Ernst, Freiherr (Baron) von (1839–1887), Generalkonsul 5, 17, 43, 137
in Bukarest (1873–1875), österreichisch-ungarischer Konsul in
Galați, Vertreter in der Europäischen Donaukommission (1875–
1882), österreichisch-ungarischer Generalkonsul in Konstantinopel
(1882–1887)
Habsburg, Haus 94
Habsburg-Lothringen, Haus 25
Hanswenzl (Hanswenzel), Johann (1824/25–1892), öster- 15
reichisch-ungarischer Diplomat, Kanzler der Konsulate in Galați
(1859–1863) und Izmir (1853–1864), k.u.k. Konsul in Iași
(1864–1877), später österreichisch-ungarischer Konsul in Brăila
(1877–1892)
Hatzfeldt zu Wildenburg, Paul Gustav Graf von (1831–1901), 135
deutscher Diplomat, deutscher Botschafter in Konstantinopel
(1878–1881), später Staatssekretär und Außenminister (1881–
1885)
Haymerle, Heinrich Karl von, Baron (1828–1881), öster- 90–94, 96–153, 157–159,
reichisch-ungarischer Diplomat und Staatsmann, Vertreter Öster- 161, 163–164, 166–174,
reich-Ungarns beim Berliner Kongress (1878) und Außen- 176
minister der Doppelmonarchie (Oktober 1879 – Oktober 1881),
führte die Politik Andrássys fort
Heinrich VII., Fürst Reuß zu Köstritz (1825–1906), deutscher 81, 82
Diplomat, Botschafter des deutschen Reichs in Österreich-
Ungarn (1878–1894)
Herberstein-Proskau, Johann Joseph, Graf von (1854–1944), 80
Bruder von Franziska von Herberstein, geb. Hoyos, Schwager
von Ladislaus von Hoyos
671
Herbert-Rathkeal, Gabriel, Baron (Freiherr) von (–1889), öster- 75

reichisch-ungarischer Diplomat, Agent und Gesandter in Serbien
(1878–1881)
d’Hogguer, Sekretär des Fürsten Bulgariens Alexander von 89
Battenberg
Hohenzollern, Haus 36, 78
Hohenzollern-Sigmaringen, Karl Anton Joachim Zephyrin 66, 141
Friedrich von (1811–1885), Fürst, Haupt des Hauses Hohenzollern-
Sigmaringen, Ministerpräsident Preußens (1858–1862), Vater
des Fürsten / Königs Carol I. von Rumänien
Hohenzollern-Sigmaringen, Leopold von (1835–1905), Fürst von 41, 78, 124, 141
Hohenzollern, älterer Bruder des Fürsten, später Königs Carol I.,
Vater des zukünftigen Königs Ferdinand
Hohenzollern-Sigmaringen, Wilhelm von (1863–1927), älterer 124
Sohn des Fürsten Leopold von Hohenzollern und älterer Bruder
des Fürsten Ferdinand, Erbe des Fürstentitels von Rumänien,
Ehrengeneral in der deutschen Armee
Horvatović, Oberst in der serbischen Armee 17
Hoyos-Sprinzenstein, Ladislaus Graf von, Freiherr von 51–68, 70–80, 82–87, 89–
Stüchsenstein (1834–1901), österreichisch-ungarischer Diplomat, 127, 132, 134, 136–168,
Gesandter in Bukarest (23. Oktober 1878 – 13. März 1882), 171–174, 176–181
später Botschafter in Paris (1883–1894)
I
Ignatjew, Nikolai P. (1832–1908), ab 1877 Graf, russischer 1, 3, 29, 34–36, 40–42
Diplomat, General und Politiker, zwischen 1864 und 1877
Gesandter (1864–1867) und Botschafter (1867–1877) Russlands
in Konstantinopel, zwischen 1881 und 1882 Innenminister
Russlands
Ionescu, Nicolae (1820–1905), rumänischer Journalist und Poli- 1–3, 42, 88
tiker, Senator, Abgeordneter und Außenminister (1876–1877)
Ismailow, russischer Oberst 4, 6, 9
Iswolski, Alexander Petrowitsch (1856–1919), russischer 164
Diplomat, Legationssekretär in Bukarest (1881–1885), später in
Washington und im Vatikan, Gesandter in Belgrad (1897),
München (1897–1899), danach Kopenhagen (1903–1906),
russischer Außenminister (1906–1910)
Izzet Pașa, osmanischer Militärkommandant 38
J
Jakobson, Aleksander Arnoldowitsch (?–1885), russischer 15, 84, 86, 101, 130, 136,
Konsul in Iași (1875–1881) und zeitweiliger Verwalter der 139
diplomatischen Mission / Geschäftsträger Russlands in
Rumänien (Januar 1879 – Dezember 1880), von 1881 bis 1885
russischer Konsul in Thessaloniki
672
Jomini, Aleksander Genrichowitsch, Baron (1814–1888), 22, 27, 28

russischer Historiker und Diplomat, einer der Begründer der
russischen Historischen Gesellschaft, Stellvertreter des Außen-
ministers (1875, 1879–1880), Ratgeber des Kanzlers Gortschakow,
Staatssekretär (1882)
Jooris, Joseph-Dominique-François (1831–1898), belgischer Diplo- 105, 153
mat, diplomatischer Agent und Generalkonsul (1872–1878),
danach Ministerresident des Königreichs Belgien in Bukarest
(1878–1883)
K
Kalinderu, Ioan Lazăr (1840–1913), rumänischer Jurist, Wald- 48, 111
bauer und Journalist, Vertrauensperson des Königs Carol I.,
Verwalter der königlichen Güter und Vorsitzender der Rumä-
nischen Akademie
Kállay de Nagy-Kálló, Béni, oder Benjamin von Kállay (1839– 175, 176, 179
1903), österreichisch-ungarischer Diplomat, Historiker und
Politiker, Generalkonsul in Belgrad (1867), erster Sektionschef
des Außenministeriums unter den Ministern Haymerle und
Kálnoky, ab dem 4. Juni 1882 Finanzminister und Statthalter der
Provinz Bosnien und Herzegowina
Kálnoky, Gustav, Graf Kálnoky von Köröspatak (1832–1898), 117, 177–181
österreichisch-ungarischer Diplomat, Botschaftssekretär in
London (1860–1870), später in Rom und Kopenhagen,
Botschafter in Sankt-Petersburg (1880–1881), österreichisch-
ungarischer Außenminister (1881–1896)
Kantakuzen, Michail Alexejewitsch (1840–1894), russischer 6, 9
General, Generalleutnant des Generalstabs, nahm am Russisch-
Türkischen Krieg teil, stand zur Verfügung des Oberkom-
mandanten der russischen Truppen an der Donau, Großfürsten
Nikolaus (1877–1878)
Karl I. von Rumänien siehe Carol I. von Rumänien
Károlyi, Alajos, Graf von Nagykárolyi (1825–1889), öster- 121
reichischer und österreichisch-ungarischer Diplomat, Gesandter
in Kopenhagen (1858), Berlin (1859–1866), Botschafter in Berlin
(1871) und danach in London (1878–1888)
Kaufmann, Vertreter der deutschen Regierung in Bukarest 78
Kazarinow, Gerent des russischen Konsulates in Iași 101, 113, 127
Keller, Fjodor Eduardowitsch (1850–1904), Graf, Freiwilliger in 94
der serbischen Armee (1876), nahm am Russisch-Türkischen
Krieg von 1877–1878 teil, Oberst in der russischen Armee und
Adjutant des russischen Kaisers (1879), Mitglied in der Kom-
mission für die Grenzziehung Bulgariens, später Generalmajor
und Generalleutnant, Statthalter von Jekaterinoslaw (1899–1904)
Kogălniceanu, Mihail (1817–1891), moldauischer und rumä- 1, 5, 7–9, 11–12, 14–17,
nischer Politiker, Historiker und Journalist, Ministerpräsident 20, 21, 24, 25, 29–31, 33–40,
(1863–1865), Außenminister (1876, April 1877 – November 1878) 42–47, 50–59, 62, 66, 75,
673
77, 87, 88, 112, 113, 118,

126, 131–133, 138, 139,
147, 176
Kosminski, russischer Hauptmann polnischer Abstammung 15
Krauss, persönlicher (Hof-)arzt des Fürsten Bulgariens 89
Alexander von Battenberg
Kretzulescu, Nicolae (1812–1900), rumänischer Arzt, Politiker 138, 144
und Diplomat, Minister unter Al. Ioan Cuza und später Gesandter
in Rom (1880–1881), Sankt-Petersburg (1881–1886) und danach
in Paris (1891–1893)
Kumani, Alexei Michailowitsch (1833–1897), russischer Diplo- 106, 107
mat griechischer Abstammung, Sekretär der russischen diploma-
tischen Mission in Konstantinopel (1864–1869), Rat an der
gleichen Botschaft und Geschäftsträger (1871–1872), russischer
Generalkonsul in Paris (1876–1880), diplomatischer Agent und
Generalkonsul Russlands in Bulgarien (1880–1881), russischer
Gesandter in China (1886–1891)
L
Lahovari (Lahovary), Alexandru (1841–1897), rumänischer 1, 36, 88, 113
Politiker, bedeutendes Mitglied der konservativen Partei,
Minister in mehreren konservativen Regierungen in den Jahren
1870–1895
Langenau, Ferdinand Freiherr von (1818–1881), österreichisch- 49
ungarischer Diplomat, General der Kavallerie, österreichischer
und österreichisch-ungarischer Gesandter in Den Haag (1859–
1871), österreichisch-ungarischer Botschafter in Sankt Petersburg
(1871–1880)
Leopold II. von Sachsen-Coburg-Gotha (1835–1909), König der 153
Belgier (1865–1909)
Lesianin, Oberst in der serbischen Armee 17
Leyden zu Ainhoffen, Casimir Carl Maximilian, Graf von 175
(1852–1938), deutscher Diplomat, Geschäftsträger in Bukarest
(1881), erster Botschaftssekretär in London (1889), Gesandter in
Kairo (1890–1893) und Bukarest (1894–1897)
Licen, Anton, österreichisch-ungarischer Diplomat, Agent der 69
Dampfschifffahrts-Gesellschaft des österreichisch-ungarischen
Lloyd, Gerent des k.u.k. Konsulats in Constanța (1879)
Limburg-Stirum (Styrum), Friedrich Wilhelm Graf zu (1835– 148
1912), deutscher Diplomat und Politiker, Staatssekretär im
Außenministerium (1880–1881)
Löhneysen, Hilbert, Freiherr (Baron) von (1833–1910), Oberst- 33
leutnant, österreichisch-ungarischer Offizier, Adjutant des
Kaisers Franz Joseph, während des Russisch-Türkischen Kriegs
1877–1878 dem Generalstab der russischen Donauarmee zugeteilt
674
M
Maiorescu, Titu (1840–1917), bedeutende rumänische Kultur- 1, 73, 88, 142, 145
figur, Gründer der Gesellschaft Junimea, konservativer Politiker,
mehrmals Minister und Ministerpräsident (1912–1914)
Manega, Joseph, Ritter von, Hauptmann des österreichischen 9, 11, 109
Generalstabs, österreichisch-ungarischer Militärbeobachter in
Rumänien (Januar 1877 – November 1879)
Mansfield, Charles Edward (1828–1907), britischer Oberst und 8
Diplomat, nahm am Krimkrieg teil, Generalkonsul in Bukarest
(September 1876 – April 1878), später Gesandter in Kolumbien
(1878–1881), Venezuela (1881–1884) und Peru (1884–1894)
Mavrogheni, Olga, Gattin von Petre Mavrogheni, Ehrendame 115
der Fürstin Elisabeth
Mavrogheni, Petre (1819–1887), rumänischer Politiker, bedeu- 113, 115
tendes Mitglied der konservativen Gruppe, Außenminister
(1866), Finanzminister (1871–1875) in der Regierung Lascăr
Catargiu, Cousin des Fürsten Grigore Sturdza
Mazzini, Giuseppe (1805–1872), italienischer Jurist und 121
Politiker, Anhänger des liberalen Nationalismus, Vertreter der
Bewegung Risorgimento
Mănescu, Hofmarschall siehe Theodor C. Văcărescu 140
Midhat Pașa, Ahmet Şefik (1822–1884), osmanischer Politiker, 1
Reformator, hoher Beamter des Reichs, Großwesir (1876–1877)
Mihai Viteazul (Michael der Tapfere), Fürst der Walachei 24
(1593–1601), rumänischer Nationalheld
Mihăilescu, Generalsekretär des Innenministeriums 77
Milan I. Obrenović (1854–1901), Fürst (1868–1882) und König 17, 75, 86
(1882–1889) Serbiens
Missail, George (1835–1906), rumänischer Anwalt, Journalist, 1, 99
Schriftsteller, Folklorist und Politiker, Abgeordneter und
Minister in mehreren Regierungen
Mitilineu, Mihail (1836–1903), rumänischer Diplomat, zwischen 1, 3, 35, 139
1871 und 1879 Generalsekretär im Außenministerium, danach
Ministerresident in Brüssel (April 1880 – September 1882)
Monges, Sekretär des Fürsten Bulgariens Alexander von 89
Battenberg
Montlong, Oskar, Ritter von (1829–1897), österreichischer und 144
österreichisch-ungarischer Diplomat, hatte diplomatische Ämter
an der diplomatischen Agentie in Bukarest inne (1852–1855),
danach in Konstantinopel (1859–1862), Generalkonsul in
Bukarest (1862–1866), Alexandrien (1866), Paris (1867), Brăila
und Iași (1867–1871), Konsul in Russe (1871–1884) und
Marseille (1884–1893)
675
Moschon, russischer Eisenbahninspektor 4

Mosolow, Hauptmann in der russischen und der bulgarischen 89
Armee
Munro-Butler-Johnstone, Henry Alexander (1837–1902), bri- 26
tischer Schriftsteller und konservativer Politiker, Parlaments-
mitglied (1862–1878), Autor von The Eastern Question (1875)
N
Nagy, österreichisch-ungarischer Oberst 1
Nădejde, Gheorghe (1857–1939), Bruder von Ion Nădejde, 113
rumänischer Schriftsteller
Nădejde, Ion (Ioan) (1854–1928), rumänischer Journalist und 113
Übersetzer, Professor an der Universität Iași, sozialistischer
Vorkämpfer
Negruzzi, Leon C. (1840–1890), rumänischer Jurist, konser- 101, 113
vativer Politiker, Dichter, Prosaautor und Übersetzer, Präfekt des
Kreises Iași (1871–1876, 1879–1880, 1888), Bürgermeister der
Stadt Iași (1883–1886), Senator, ältester Sohn von Constantin
Negruzzi
Nelidow, Alexander Iwanowitsch (1835–1910), russischer 33
Diplomat, Rat an der russischen Botschaft in Konstantinopel
(1874–1877), Vorsteher der diplomatischen Kanzlei des Groß-
fürsten Nikolaus, Autor der Bedingungen des Vorfriedens von
San Stefano (1878), russischer Botschafter in Konstantinopel
(1883–1897)
Nikitin, Alexander Pawlowitsch (1824–1891), russischer General 53, 58
der Infanterie, nach Serbien delegiert (November 1876), Kom-
mandant des 2. Armeecorps (1878–1884), Chef der Militärkom-
munikationen der Donauarmee und Kommandant der russischen
Truppen hinter der Front (September – November 1878)
Nikolaus Nikolajewitsch, Großfürst (1831–1891), der dritte 11, 12, 16, 37
Sohn des Kaisers Nikolaus I., Generalfeldmarschall (1878), Ober-
kommandant der russischen Truppen während des Russisch-
Türkischen Kriegs von 1877–1878
Nikolics (Nikolić) von Rudna, Fedor (1836–1903), halbamt- 156, 163
licher Gesandter des österreichisch-ungarischen Außenminis-
teriums in Bukarest, Baron, Großgrundbesitzer im Banat, aromu-
nischer Abstammung, angeblich serbischer Thronprätendent im
Jahr 1868
Nowikow, Jewgeni Petrowitsch (1826–1903), slawophil 25, 26
gesinnter russischer Diplomat, Historiker und Prosaautor,
russischer Gesandter in Griechenland (1865–1870), russischer
Gesandter und Botschafter in Wien (1870–1879) und
Konstantinopel (1879–1883)
676
O
Obedenaru, Mihail (Gheorghiad) (1839–1885), rumänischer 144
Arzt, Journalist und Diplomat, korrespondierendes Mitglied der
Rumänischen Akademie, rumänischer Legationssekretär in Rom
Obolenski, Michail Andrejewitsch (1821–1886), Knes, russischer 84, 86, 136
Staatsmann, Senator, Statthalter von Kaunas (1868–1874) und
Woronesch (1874–1878), Kommissar der Finanzangelegenheiten
(der Regulierung der gegenseitigen Schulden) an der diplo-
matischen Mission in Rumänien (1878–1879)
Obrenović, Iulia, geb. Júlia Hunyady de Kéthely (1831–1919), 163
ungarische Aristokratin, serbische Fürstin, Witwe von Mihailo
Obrenović III.
Opreanu, Remus N. (1844–1908), rumänischer Jurist und 69
Politiker aus Constanța, erster Präfekt des Kreises Constanța
(November 1878 – September 1881), später Abgeordneter,
Senator und Rat beim Kassationshof
Orczy von Orczi, Béla, Baron (1822–1917), Jurist, Politiker 13
sowie ungarischer und österreichisch-ungarischer Diplomat,
Abteilungschef im österreichisch-ungarischen Außenministerium
(1868), Abgeordneter im Reichstag, ungarischer Minister für die
Beziehungen des kaiserlichen Hofes (1879–1890) und ungarischer
Innenminister (1887–1889)
P
Panaret (Mischajkow) (1805–1883), bulgarischer kirchlicher 90
Würdenträger, bedeutender Aktivist in der bulgarischen
nationalen Bewegung, Metropolit von Xanthi (1851–1861) und
Metropolit von Plovdiv, zuerst unter der Gerichtsbarkeit des
Patriarchen von Konstantinopel (1861–1872), dann unter der des
bulgarischen Exarchen (1872–1883)
Paoli, Ignazio (Ignatius) (1818–1885), römisch-katholischer 6, 50, 97, 144
Priester, katholischer Bischof von Nikopol (1870–1883), erster
katholischer Erzbischof von Bukarest (1883–1885)
Pasetti-Friedenburg, Marius, Freiherr (Baron) von (1841–1913), 131
österreichisch-ungarischer Diplomat, Legationssekretär an der
österreichisch-ungarischen Botschaft in Italien (1871–1878),
Teilnehmer am Berliner Kongress, Legationssekretär an der
Botschaft in Berlin (1880–1883), später Sektionschef im Außen-
ministerium (1884–1895) und Botschafter in Rom (1895–1904)
Pencovici, Eustaţiu (1836–1899), ehemaliger Kriegsminister 166
(1870–1871), nahm am Unabhängigkeitskrieg teil, rumänischer
Kommissar in der Europäischen Donaukommission in Galați (ab
Juli 1879)
Petraru, Ion, ehemaliger Professor in Bukarest und Târgoviște, 151
Beamter im Finanzministerium, verübte ein Attentat auf Ion C.
Brătianu
677
Petronijević, Milan (1831–1914), serbischer Politiker und 120, 167

Diplomat, Außenminister (1867–1868), serbischer diplo-
matischer Agent in Bukarest (1873–1880), Gesandter Serbiens in
Berlin (1880–1888), Wien (1889–1890) und Sankt Petersburg
(1890–1897)
Pherekyde, Mihail (1842–1926), rumänischer Anwalt und 60, 68
Politiker aromunischer Abstammung und liberaler Gesinnung,
Minister der öffentlichen Arbeiten (1878–1879), Justizminister
(1881), rumänischer Gesandter in Paris (1881–1884), Außen-
minister (1885–1888), Abgeordneter (1876–1888)
Plagino / Plajino, Alexandru C. (1821–1894), rumänischer 11, 69
Politiker, Diplomat und Großgrundbesitzer, Senator und Abge-
ordneter, Vorsitzender des Senats (1869–1871), Hochkommissar
beim Generalstab der russischen Armee (April – Juli 1877), Spezial-
beauftragter in Madrid und Lissabon (1879–1880), Gesandter in
Italien (1885–1891) und in Großbritannien (1891–1893)
Polsikow, Hauptmann in der russischen und der bulgarischen 89
Armee
Popescu, Oberst in der rumänischen Armee 69
Popow, Hauptmann im russischen Generalstab 11
Protopopescu, Dumitru (Tache) (1850–1911), rumänischer 42
Jurist, hoher Beamter und Politiker, Generaldirektor des Zolls
und der staatlichen Monopolen, Bürgermeister der Stadt Slatina
(1890–1892, 1895), Abgeordneter und Senator
R
Racoviţă, Dimitrie, General in der rumänischen Armee, 113
Kommandant der 4. Infanteriedivision während der Schlacht
von Plewen
Radowitz, Joseph von (1839–1912), preußisch-deutscher Diplomat, 139
hatte diplomatische Ämter in China und Japan inne, danach
in München, in den Jahren 1870–1872 Generalkonsul des
Norddeutschen Bundes in Bukarest, danach Botschafter in
Konstantinopel (1882–1892) und Madrid (1892–1908)
Radu, Iorgu, konservativer Senator 1
Rhangabé, Generalkonsul und diplomatischer Agent Griechen- 18
lands in Bukarest
Riedesel, Baron, bulgarischer Hofmarschall 89
Ristić, Jovan (1831–1899), berühmter serbischer Politiker, 75, 120
Diplomat und Schriftsteller liberaler Gesinnung, wiederholt
Außenminister und Premierminister Serbiens (1867, 1873,
1878–1880 și 1887–1888)
Rosetti Roznovanu, Nicolae (1842–1891), rumänischer Jurist 113
und Politiker, bekannt für seine russenfreundlichen Ansichten,
moldauischer Thronprätendent im Jahr 1866, beteiligt an der
separatistischen Bewegung in Iași, später Abgeordneter
678
Rosetti, Constantin Alexandru (C.A.) (1816–1885), liberaler 5, 7, 12, 39, 47, 70, 76, 88,
rumänischer Politiker und Journalist, einer der Anführer der 115, 145, 152, 159, 166,
Revolution von 1848, Leiter der nationalliberalen Partei, 170, 179
wiederholt Minister und Vorsitzender der Abgeordnetenkammer
Rotenhahn (Rothenhan), Wolfram von (1845–1912), deutscher 104, 111
Diplomat, Legationssekretär in Bukarest, danach im Vatikan,
1. Legationssekretär in Paris (1884–1885), Gesandter in Buenos
Aires (1885–1890), Unterstaatssekretär im Außenministerium
(1890–1896), Gesandter in Bern (1897), im Vatikan (1897–
1908), später Ministerresident in Tanger (1909–1911)
Rudolf von Habsburg (1858–1889), Sohn des Kaisers Franz 167
Joseph, Kronprinz von Österreich und Ungarn
Russel (Sudzilowskij), Nikolai Konstantinowitsch (1850–1930), 113
Doktor der Medizin, Revolutionär und politischer Emigrant aus
Russland in Rumänien (bis April 1881), Anführer der sozia-
listischen Bewegung, später amerikanischer Bürger
S
Salisbury, Robert Arthur Talbot Gascoyne-Cecil, 3. Marquess of 79, 82, 123
(1830–1903), britischer Politiker, mehrmals Premierminister
(1885–1886, 1886–1892, 1895–1902) und Außenminister (1878,
1885–1886, 1886–1892, 1895–1900) Großbritanniens
Savfet Pașa, Mehmed Esad (1814–1883), osmanischer Politiker, 1, 2
zu der Zeit Außenminister in der Regierung Midhat Pașa, danach
Großwesir (Mai – Oktober 1878)
Schefer, Eugène-Frédéric-Jules (1830–1886), französischer 15
Diplomat, Konsul in Russe (1867–1870), Kanzler der franzö-
sischen Botschaft in Konstantinopel (1870–1872), Konsul in Iași
(1872–1875, 1877–1878), Generalkonsul (Dezember 1878 – Juni
1879) und französischer diplomatischer Agent in Bulgarien
(1879–1885)
Schenck zu Schweinsberg, Gustav Adolf, Baron (1843–1909), 131
deutscher Diplomat, deutscher Geschäftsträger in Bukarest
(1880), später deutscher Gesandter in Chile (1881–1886), im
Iran (1886–1893) und in China (1893–1896)
Schlick, Rudolf von (1837–1902), ab 1875 Ritter, österreichisch- 86, 113
ungarischer Diplomat, Vizekonsul, danach k.u.k. Generalkonsul
in Iași (1877–1885), später österreichisch-ungarischer Konsul in
Barcelona (1885–1896)
Schuwalow, Pjotr Andrejewitsch (1827–1889), russischer 55, 56
Politiker, Generaladjutant, General der Kavallerie, Mitglied des
Staatsrats, Chef der Gendarmerie und der 3. Abteilung der
kaiserlichen Kanzlei (1866–1874), Botschafter in Großbritannien
(1874–1879) und Vertreter Russlands beim Berliner Kongress
(1878), Vertrauenspersons Alexander II.
679
Seebold, Rudolf, Assessor bei der königlichen Eisenbahn- 78

direktion in Elberfeld (Preußen), 1879 zum Generaldirektor der
rumänischen Eisenbahnen ernannt
Sepeloff, Oberst in der russischen Armee, Adjutant des Zaren 89
Slăniceanu, Gheorghe (1835–1885), rumänischer Oberst und 68, 150, 152
General, nahm am Unabhängigkeitskrieg teil, Kriegsminister
(1876–1877 und 1880–1881), rumänischer Vertreter in der Euro-
päischen Kommission zur Grenzziehung in der Dobrudscha (1879)
Stătescu, Eugeniu (1836–1905), liberal gesinnter rumänischer 47, 169, 176, 177, 178,
Anwalt und Politiker, Gründungsmitglied der nationalliberalen 181
Partei, Abgeordneter, Senator, Außenminister (Juni 1881 –
August 1882), Justizminister (1876–1877, 1877–1879, 1881,
1882–1883)
Steriadi, rumänischer Diplomat 30
Stoilow, Konstantin (1853–1901), Sekretär des Fürsten Bul- 89
gariens Alexander von Battenberg, bulgarischer Politiker, Leiter
der konservativen Partei, wiederholt Justizminister, Innen-
minister, Außenminister, Finanzminister und Regierungschef
Bulgariens (1887, 1894–1899)
Stuart, Dmitrij Fjodorowitsch (1838–1902), Baron, General- 4, 5, 9, 34, 42–44, 51, 53,
konsul Russlands in Rumänien und erster Gesandter Russlands 55, 57, 58, 72
in Bukarest (1876–1979), später Direktor der Archiven des
russischen Außenministeriums
Sturdza, Dimitrie A. (1833–1914), rumänischer Politiker, Leiter 1, 2, 5, 6, 24, 36, 37, 39,
der nationalliberalen Partei (1892–1908), wiederholt Minister 42–46, 60, 61, 63, 64, 87,
und Ministerpräsident (1895–1896, 1901–1904, 1907–1908) 88, 107, 108, 110, 111,
115, 151
Sturdza, Familie 140
Sturdza, Grigore M., Fürst (1821–1901), Sohn des regierenden 7, 86, 101, 113, 115, 127,
Fürsten Mihail Sturdza, Abgeordneter und Senator, einer der 145
Leiter der russenfreundlichen Gruppe in Rumänien
Sturdza, Mihail (1798–1883), regierender Fürst der Moldau 113
(1834–1849), Vater von Grigore Sturdza
Süleyman Hüsnü Pașa (1838–1892), osmanischer Feldmarschall, 43
nahm am Russisch-Türkischen Krieg von 1877–1878 teil,
Kommandant der osmanischen Militäroperationen im Balkan
Suworow, Alexander Arkadjewitsch (1804–1882), Knes, Enkel 15
von A. W. Suworow, russischer Staatsmann liberaler Gesinnung,
Aktivist im sozialen Bereich, Karriereoffizier, General der Infan-
terie, Generalstatthalter der baltischen Gegend (1848–1861),
Generalfestungskommandant von Sankt Petersburg (1861–1866)
Szavul, Anton, Inhaber einer Druckerei in Iași 113
Széchényi von Sárvár und Felsővidék, Imre, Graf (1825–1898), 81, 82, 114
österreichisch-ungarischer Diplomat, Botschafter Österreich-
Ungarns in Deutschland (1878–1892)
680
Ș
Știrbei (Știrbey), Alexandru B., Fürst (1837–1895), Sohn des 6, 36, 45
regierenden Fürsten Barbu Știrbey, rumänischer Politiker, Geschäfts-
mann und Großgrundbesitzer, Abgeordneter, einer der Leiter der
konservativen Partei, Minister in den Jahren 1888–1891
Știrbey Barbu, regierender Fürst der Walachei (1849–1853/56) 36
T
Tașır Pașa, osmanischer Abgeordneter in der Europäischen 68
Kommission zur Grenzziehung in der Dobrudscha
Teterewnikow, russischer Zollinspektor 4
Thielau, Wilhelm Otto Florian von (1839–1886), deutscher 128
Diplomat, Legationssekretär in Brüssel (1874–1875), Madrid
(1877–1878), Legationsrat in Sofia (1878–1881), Generalkonsul
in Budapest (1881–1883), preußischer Ministerresident in
Oldenburg (1883–1884) und Weimar (1884–1886)
Tisza von Borosjenő und Szeged, Kálmán (1830–1902), 14, 21
ungarischer und österreichisch-ungarischer Politiker, Gründer
und Leiter der Liberalen Partei, Ministerpräsident Ungarns
(1875–1890)
Torcy, französischer Major 2
Tornielli Brusati di Vergano, Giuseppe, Graf (1836–1908), 106, 112, 127, 147, 164,
italienischer Politiker und Diplomat, Senator des Königreichs 167
Italiens (1879), Generalsekretär des Außenministeriums (1878–
1879), Gesandter in Belgrad (1879), Bukarest (1879–1888), Madrid
(1888–1889), danach Botschafter in London (1889–1895) und Paris
(1895–1908)
Tornielli, Gräfin, Gattin von Giuseppe di Tornielli 106
Totleben, Eduard Iwanowitsch (1818–1884), Graf, russischer 25
General, Militäringenieur, nahm am Krimkrieg teil, organisierte
die Belagerung von Plewen im Jahr 1877
Tschernjajew, Michail G. (1828–1898), russischer General und 1
Diplomat, Leiter der panslawischen Bewegung, Kommandant
der serbischen Armee (Mai – Oktober 1876)
Tugenhold, russischer Oberst, Mitglied der 3. Abteilung, 116
Gendarmerieoffizier
U
Uraliew, Leutnant in der russischen und bulgarischen Armee 89
Urechia, Vasile Alexandrescu (V.A.) (1834–1901), rumänischer 99
Historiker, Schriftsteller, Politiker, Gründungsmitglied der
Rumänischen Akademie, Professor an der Universität Iași und
der Universität Bukarest
681
D’Ursel, Charles, Graf, belgischer Diplomat, Legationssekretär 105

in Bukarest ab 1879
Urusow, Lew Pawlowitsch (1839–1928), Knes, russischer 136, 137, 148, 149, 150,
Diplomat, Gesandter Russlands in Rumänien (1880–1886), 151, 153, 155, 157,158,
später Gesandter in Belgien (1886–1897), Botschafter in 160, 161, 164, 173, 177
Frankreich (1897–1904), Italien (1904–1905) und Österreich-
Ungarn (1905–1910)
V
Văcărescu, Theodor C. (1842–1914), rumänischer Hofmarschall 140, 147
(1873–1882), beaufsichtigte den Bau des Schlosses Peleș,
verheiratet mit Maria Mănescu Filitti
Vârnav-Liteanu, George (Iorgu) (1840–1905), rumänischer 98, 138, 157, 179
Politiker liberaler Gesinnung und Diplomat, diplomatischer
Agent in Berlin (Februar 1878 – April 1880), rumänischer
Gesandter in Deutschland (April 1880 – November 1888)
Ventura, Grigore (1840–1909), rumänischer Schriftsteller, 169
Komponist und Journalist, berühmt für seine österreichisch-
ungarischfeindlichen Artikel und für seine angebliche Betei-
ligung am „Komplot” um Mihai Eminescu
Vernescu, George D. (1829–1900), rumänischer Jurist und 1, 2, 5, 87, 88, 150, 151
Politiker, wiederholt Finanz- und Innenminister
W
Waddington, William Henry (1826–1894), französischer Politiker 51
und Diplomat, Außenminister (1877–1879) und Ministerpräsident
Frankreichs (1879)
Wellesley, Frederick Arthur (1844–1931), britischer Oberst und 22
Diplomat, britischer Militärattaché im russischen Kaiserreich
während des Russisch-Türkischen Kriegs (1877–1878)
Werneke, J., Hauptmann in der österreichisch-ungarischen 178
Armee, Korrespondent der Wiener Zeitung „Neue Freie Presse”
in Bukarest, Vertrauensperson der österreichisch-ungarischen
Diplomaten in Rumänien
Wesdehlen, Ludwig, Graf von (1833–1904), deutscher 105, 110, 116, 131, 140–
Diplomat, deutscher Gesandter in Bukarest (März 1880 – 142, 148, 150, 152, 157,
Oktober 1882), Stuttgart (1882–1890) und Athen (1890–1894) 161, 164, 176–179
White, Sir William Arthur (1824–1891), britischer Diplomat, 79, 104, 105, 123, 131,
diplomatischer Agent (1879–1880) und Gesandter Groß- 177, 178
britanniens in Rumänien (1880–1886), später Botschafter in
Konstantinopel (1886–1891)
Wilhelm I. von Hohenzollern (1797–1888), preußischer König 150, 152, 156, 165, 166
(1861–1888) und deutscher Kaiser (1871–1888)
682
Witte, Sergei Juljewitsch (1849–1915), russischer Unternehmer 4

und Staatsmann. Während des russisch-türkischen Kriegs vom
1877–1878 war er Exekutivdirektor der Eisenbahnen in Odessa.
Wittek von Salzberg, Emanuel, Freiherr (Baron) von (1840–1924), 169, 170, 175, 177, 181
Legationssekretär in Stockholm (1868–1870), Berlin, beim
Heiligen Stuhl, in Dresden, Kopenhagen (1870–1874), Lissabon
(1874–1880), österreichisch-ungarischer Legationssekretär und -
rat in Bukarest (Januar 1881 – Dezember 1884), später öster-
reichisch-ungarischer Ministerresident in Argentinien, Uruguay
und Paraguay (1884–1894), danach Gesandter (1894–1896)
Wrede, Nikolaus (1837–1909), Fürst, österreichisch-ungarischer 35
Offizier und Diplomat, Legationssekretär in Sankt-Petersburg
(1872–1875), k.u.k. Generalkonsul in Belgrad (1875–1878),
danach Legationssekretär in Rom (1870–1880), Gesandter in
Athen (1880–1883)
Z
Zichy, Ferenc (1811–1900), Graf, österreichisch-ungarischer 19
Diplomat, Botschafter in Konstantinopel (1874–1880)
Zurow, Alexander Elpidiforowitsch (1837–1902), russischer 165
General der Kavallerie und Staatsmann, Chef der Verwaltung der
Stadt Sankt Petersburg (1878–1880)
Zwiedinek, Julius Ferdinand, Freiherr von Südenhorst (1833– 3–12, 14, 16–50
1918), österreichisch-ungarischer Diplomat, Absolvent der
Orientalischen Akademie Wien, Konsul in Ioannina, Trabzon,
Beirut (1869–1877), danach diplomatischer Agent Österreich-
Ungarns in Bukarest (Januar 1877 – September 1878), Vertreter
in der Internationalen Kommission für bulgarische Angele-
genheiten (September 1878 – Mai 1879)
683
INDICE DE NUME GEOGRAFICE1
Număr document
A
Aachen (Aix la Chapelle) 149
Adrianopol 27
Anglia v. și Marea Britanie 27, 32, 41, 42, 56, 82, 105, 121, 123, 130, 147,
168
Arab-Tabia, fort al Silistrei situat la granița 73, 74, 89, 93, 116, 117, 131, 139, 171
dintre Dobrogea românească și Bulgaria,
obiect al unui litigiu teritorial în anii
1878–1879
Ardeal vezi Transilvania
Argeș 73
Asia 22
Austria 4, 38, 106, 117, 134, 136, 139, 145, 156
Austro-Ungaria 3, 6, 7, 9, 12, 14, 19, 20, 21, 24–26, 29, 33, 34,
36, 38–42, 46, 48, 50, 54, 60, 62, 71, 74, 82,
84, 91, 93–95, 97, 100, 102, 104–114, 116–119,
121, 126, 128–133, 136, 139, 142, 147–149,
151, 156, 158, 161–163, 166, 167, 169–171,
173, 175, 177–180
B
Babadag (district, caza) 68
Balcani (țările balcanice), regiune geo- 9, 18, 22, 27, 32, 83
grafică
Balcanică, Peninsula 18, 19, 36, 41, 52, 54, 94, 128, 136, 173
Balcic, oraș în Cadrilater, astăzi în Bulgaria 35
Basarabia 1, 7, 9, 27, 29, 30, 33–37, 39–43, 47, 57–59,
67, 69, 71, 74, 87, 106, 107, 113, 148, 156
Belgia 105, 153
Belgrad 17, 75, 106, 120, 136
1
Potrivit normelor ortografice actuale.
685
Berești 85
Berlin 13, 33, 34, 37, 41, 43, 44, 47, 48, 51, 53, 55–
59, 64, 65, 67–69, 71, 73, 76, 78, 79, 81, 82,
87, 91, 94, 98, 101–103, 106, 108, 111, 112,
115–117, 121, 124, 131, 135, 137, 139, 142,
146–148, 150, 152, 157, 175
Berna 73
Bosfor 19
Bosnia 36
Brașov (Kronstadt) 46, 60, 61, 63, 93
Brăila 8, 11, 12, 17, 59, 69, 77
Bruxelles 73, 105, 139
Bucovina 36, 74, 113, 131, 134, 139
București passim
Budapesta 21, 45, 151
Bulgaria 4, 18, 22, 25, 27, 33, 35, 37, 38–41, 54, 57, 68,
74, 80, 83, 89, 90, 92, 94, 97, 101, 102, 106,
107, 128, 135–137, 139, 144, 148, 168, 174
Burdujeni 85, 95
Buzău 38
C
Calafat 4, 6, 7, 17, 19
Carpați 36, 171
Călărași 32, 53
Cernavodă 55, 69, 168
Cernăuți (Czernowitz) 85, 93, 134
Chilia (district, caza) 68
Chilia, braț al Dunării 33, 34, 41, 67, 71
Chișinău 1, 7, 9, 11, 12, 14, 113
Constantinopol vezi Istanbul
Constanța (district, caza) 68
Constanța, oraș și port în Dobrogea 65, 68, 69, 92, 168
Corfu 22
Cotroceni, palat / reședință a lui Carol I 23, 87, 89, 137
Craiova 16, 44
686
Crimeea, Peninsula 69
Cubei, localitate lângă Bolgrad, în prezent 5
în regiunea Odesa, Ucraina
D
Dacia Mare 24, 171
Danzig (Gdansk), oraș în nord-vestul 172, 175
Poloniei, atunci sub controlul Prusiei
(Germaniei)
Darmstadt, oraș în Germania 102
Delta Dunării 41, 68
Dobrogea 29, 35, 39, 41, 42, 51–59, 62, 65, 67–69, 74,
83, 92
Dunărea, fluviul 1, 5, 7–10, 12, 14, 16, 17, 19, 20, 22, 26, 27,
29, 32–36, 38, 39, 42, 52, 57, 60, 65, 67–69,
71, 86, 93, 94, 107, 110, 128, 129, 131–133,
135, 136, 139, 143, 148, 151, 156, 166–171,
176–179
E
Egipt 1
Elveția (Confederația Helvetică) 43
Élysée, palatul, reședință a președintelui 101
Franței
Epir 5, 18, 41, 144
Europa 1, 2, 3, 7, 8, 19, 24, 25, 36, 41–43, 47, 48, 51,
53, 59, 62, 68, 74, 79, 81–84, 87, 88, 115,
116, 149
F
Fălticeni 113
Focșani 6
Franța 51, 76, 81, 82, 94, 100, 105, 130, 147, 179
Frătești 6, 7, 24
G
Galați 5, 6, 8, 11, 12, 37, 43, 69, 77, 131, 139, 156
Galiția 113, 131
Germania 41, 78, 79, 82, 94, 100, 102, 104, 105, 110–112,
114, 116, 117, 124, 126, 130, 140, 147, 148,
156, 162, 175
687
Giurgiu 6, 9, 17, 32, 89

Golășei 1
Gorni Dubnik, localitate în Bulgaria 27
Grecia 18, 41, 43, 81, 135
Grivița, reduta 27
Gurile Dunării 34, 36, 41, 116
H
Hârșova (district, caza) 68
Herțegovina 36
I
Iași 9, 15, 16, 29, 37, 50, 74, 77, 83, 85, 86, 93,
101, 113, 122, 123, 127, 137
Imperiul Otoman vezi Turcia 1
Insula Șerpilor 68
Insulele Ionice 22
Isaccea (district, caza) 68
Ischl (Bad Ischl), stațiune balneară din 129, 131
Austria, reşedinţa de vară a împăratului Franz
Joseph
Ismail 37, 41, 69
Ismail, Ceatalul de 67, 68, 71
Istanbul 1–9, 11, 12, 14, 16, 19, 22, 23, 68, 69, 75, 81,
82, 94, 100, 144, 174, 179
Italia 79, 94, 127, 130, 153
Ițcani 1, 46, 85, 93, 95, 96, 106, 112, 116, 118
K
Kissingen 87
L
Lemberg (Lviv) 2, 14, 85
Lisabona 70
Livadia (Ialta) 7, 56, 57, 86, 136
Lom-Palanka, cetate din Bulgaria 34
Londra 4, 9, 13, 22, 33, 79, 98, 123, 131
688
M
Macedonia 144
Madrid 70, 131
Mahmudia (district, caza) 68
Mangalia, oraș în Dobrogea 68
Marea Britanie v. și Anglia 36, 82
Marea Egee 41
Marea Neagră 35, 41, 68
Măcin (district, caza) 68
Medgidia, oraș în Dobrogea 69
Milcov, râu care desparte Moldova de 83, 86, 122
Valahia
Moldova, principat și regiune istorică a 7, 9, 29, 34, 35, 38, 62, 74, 76, 77, 80, 83, 84,
României 86, 87, 88, 101, 113, 122, 123, 127, 134, 135,
137, 138
Moscova 113
Muntenegru 4
N
Napoli 164
Nicopole, oraș din Bulgaria 20, 34, 97
Norvegia 77
O
Odesa 2, 4, 14, 69, 113
Olt, râul 12, 43, 44
Oltenia [Valahia Mică] 12, 19, 38, 43, 44, 123
Orșova 20, 25, 46, 48, 60, 61, 63, 93, 139
P
Palestina 84
Paris 1, 3, 13, 29, 33–36, 39, 41, 51, 70, 71, 74, 76,
79, 87, 91, 94, 98, 105, 113, 118, 126, 132,
133, 138, 139
Passau 139
Pașcani 9
689
Pesta 38, 39
Piemont 24, 106, 151
Pitești 47, 120
Plevna (Pleven) 20, 22–24, 27, 32–34, 41, 90
Ploiești 16, 17, 32, 38, 39, 41, 45–47, 60, 61, 93
Plovdiv (Filipopol), oraș din sudul Bulgariei 18
Poarta Otomană, Sublima Poartă vezi Turcia
Poiana 20
Polonia 25
Portugalia 70
Porțile de Fier 131, 139
Potlogi, localitate de lângă Pitești 47
Predeal 20, 21, 32, 41, 45, 46, 60, 61, 63, 93, 96
Principatele Române 1, 13, 41, 122, 139
Prut 4, 67, 68, 71, 81, 84
R
Rahova, cetate în Bulgaria 34, 90
Razgrad, oraș în Bulgaria 90
Râmnic 6
Reichstadt (Zákupy) 22, 29, 34, 38
Roma 13, 33, 79, 97, 98, 144
Roman 78, 113, 135
România passim
Ruginoasa 86
Rumelia 18, 54
Rumelia Orientală 94, 102, 135
Ruse (Rusciuc), oraș pe Dunăre, în Bulgaria 69, 90, 135–137
Rusia 1–7, 9–12, 14–18, 20, 22–24, 26–29, 34–44,
48, 51–59, 62, 64–69, 71, 74, 81, 83, 84, 86,
92, 94, 100–102, 107, 109, 110, 113, 115,
117, 127, 128, 130, 136, 137, 139, 147, 148,
150, 156, 161, 162, 168, 173, 175
690
S
San Stefano 41, 42, 49
Sankt-Petersburg 4, 7, 11, 15–17, 33, 34, 36, 37, 39, 44, 49, 53,
55, 57, 59, 72, 84, 102, 113, 116, 127, 128,
136, 141, 148, 150, 151, 156, 157, 168, 173
Schönbrunn 81
Serbia 1, 17, 18, 75, 94, 120, 136, 167
Sf. Gheorghe, braț al Dunării 34
Sfântul Scaun vezi și Vatican 50, 97
Sibiu (Hermannstadt) 171
Sigmaringen 124
Silistra, oraș în Bulgaria 25, 35, 67, 68, 89, 90, 116
Sinaia 46, 48, 60, 63, 87, 119, 170–172
Smârdan 90
Sofia, capitala Bulgariei 102, 128
Spania 70
Stari Stambul, braț al Dunării 71
Stockholm 70
Suedia 70, 77, 80
Sulina (district, caza) 68
Sulina, oraș și port pe Dunăre 65, 68, 69
Sulina, braț al Dunării 71
Ș
Sviștov, oraș în Bulgaria 89, 168, 174
T
Târgu-Ocna 38
Teliș, localitate în Bulgaria 27
Tesalia 5, 41, 144
Timoc, râu în Bulgaria și Serbia 41
Tiszadob, localitate din estul Ungariei, situată 13
în comitatul Szabolcs-Szatmár-Bereg, reșe-
dința familiei Andrássy
Titu, localitate de lângă Pitești 47
691
Transilvania 25, 26, 36, 74, 87, 107, 113, 139

Trieste (Triest), în acea perioadă port austro- 94, 136
ungar la Marea Adriatică, actualmente oraș în
Italia
Tulcea (sangeac și district, caza) 68
Tulcea, oraș în Dobrogea 8, 65, 92
Turcia vezi și Imperiul Otoman / Poarta 1–8, 9, 11, 12, 14, 16–20, 22–24, 27–29, 32–
Otomană 34, 36, 37, 41, 43, 68, 69, 86, 94, 99, 100,
113, 174
Turnu-Severin 19, 21, 25, 39
Ț
Țigănești, localitate situată între București și 131, 135
Ploiești
U
Ungaria 25, 26, 74, 94, 170, 171
Ungheni, localitate din Basarabia, punct de 4, 15
trecere a frontierei dintre România și Rusia
V
Valahia (Țara Românească) 38, 62, 83, 87, 97, 122
Valahia Mică vezi Oltenia
Varna, oraș în Bulgaria 55, 128
Varșovia 14
Varzin (Warcino), oraș în nordul Poloniei 111
Vatican 97
Vârciorova 32, 41, 45, 46, 60, 61, 93, 96
Vidin, oraș din Bulgaria 4, 14, 17, 32, 34–38, 40–43, 89
Viena 3, 5, 6, 9, 14, 16, 20, 21, 29, 30, 33, 34, 37–
43, 46, 47, 52, 82, 84, 91, 102, 103, 106, 107,
111, 114, 116, 117, 120, 123, 124, 131–133,
135–137, 139, 142, 143, 146, 148, 151, 152,
156, 164, 167, 168, 170, 171, 173, 177–180
Z
Zimnicea 24
692
ORTSVERZEICHNIS1
Nummer des Dokuments
A
Aachen 149
Adrianopel 27
Ägäisches Meer 41
Ägypten 1
Arab-Tabia, Fort von Silistra an der Grenze 73, 74, 89, 93, 116, 117, 131, 139, 171
zwischen der rumänischen Dobrudscha und
Bulgarien, territorialer Zankapfel in den
Jahren 1878–1879
Argeș 73
Asien 22
B
Babadag (Kreis, Kaza) 68
Balkan (Balkanländer), geographische Gegend 9, 18, 22, 27, 32, 83
Balkanische, Halbinsel 18, 19, 36, 41, 52, 54, 94, 128, 136, 173
Baltschik, Stadt in der Süddobrudscha, heute 35
in Bulgarien
Bessarabien 1, 7, 9, 27, 29, 30, 33–37, 39–43, 47, 57–59,
67, 69, 71, 74, 87, 106, 107, 113, 148, 156
Belgien 105, 153
Belgrad 17, 75, 106, 120, 136
Berești 85
Berlin 13, 33, 34, 37, 41, 43, 44, 47, 48, 51, 53, 55–
59, 64, 65, 67–69, 71, 73, 76, 78, 79, 81, 82,
87, 91, 94, 98, 101–103, 106, 108, 111, 112,
115–117, 121, 124, 131, 135, 137, 139, 142,
146–148, 150, 152, 157, 175
Bern 73
1
In heute üblicher Schreibweise.
693
Bosporus 19
Bosnien 36
Brașov siehe Kronstadt
Brăila 8, 11, 12, 17, 59, 69, 77
Brüssel 73, 105, 139
Bukowina 36, 74, 113, 131, 134, 139
Bukarest passim
Budapest 21, 45, 151
Bulgarien 4, 18, 22, 25, 27, 33, 35, 37, 38–41, 54, 57,
68, 74, 80, 83, 89, 90, 92, 94, 97, 101, 102,
106, 107, 128, 135–137, 139, 144, 148, 168,
174
Burdujeni 85, 95
Buzău 38
C
Calafat 4, 6, 7, 17, 19
Călărași 32, 53
Cernavodă 55, 69, 168
Cernăuți siehe Czernowitz 85, 93, 134
Chilia (Kreis, Kaza) 68
Chilia, Donauarm 33, 34, 41, 67, 71
Chișinău siehe Kischinew 1, 7, 9, 11, 12, 14, 113
Constanța (Kreis, Kaza) 68
Constanța, Stadt und Hafen in der Dobrudscha 65, 68, 69, 92, 168
Cotroceni, Palast / Residenz von Carol I. 23, 87, 89, 137
Craiova 16, 44
Czernowitz 85, 93, 134
D
Danzig (Gdansk), Stadt im Nordwesten Polens, 172, 175
zu der Zeit unter preußischer (deutscher)
Herrschaft
Darmstadt, Hauptstadt des Großherzogtums 102
Hessen, Deutschland
Deutschland 41, 78, 79, 82, 94, 100, 102, 104, 105, 110–112,
114, 116, 117, 124, 126, 130, 140, 147, 148,
156, 162, 175
694
Dobrudscha 29, 35, 39, 41, 42, 51–59, 62, 65, 67–69, 74,
83, 92
Donau, Fluss 1, 5, 7–10, 12, 14, 16, 17, 19, 20, 22, 26, 27,
29, 32–36, 38, 39, 42, 52, 57, 60, 65, 67–69,
71, 86, 93, 94, 107, 110, 128, 129, 131–133,
135, 136, 139, 143, 148, 151, 156, 166–171,
176–179
Donaudelta 41, 68
Donaumündung 34, 36, 41, 116
E
Eisernes Tor 131, 139
Élysée, Palast, Residenz des französischen 101
Präsidenten
England siehe auch Großbritannien 27, 32, 41, 42, 56, 82, 105, 121, 123, 130,
147, 168
Epirus 5, 18, 41, 144
Europa 1, 2, 3, 7, 8, 19, 24, 25, 36, 41–43, 47, 48, 51,
53, 59, 62, 68, 74, 79, 81–84, 87, 88, 115,
116, 149
F
Fălticeni 113
Focșani 6
Frankreich 51, 76, 81, 82, 94, 100, 105, 130, 147, 179
Frătești 6, 7, 24
G
Galați 5, 6, 8, 11, 12, 37, 43, 69, 77, 131, 139, 156
Galizien 113, 131
Giurgiu 6, 9, 17, 32, 89
Golășei 1
Gorni Dubnik, Ortschaft in Bulgarien 27
Griechenland 18, 41, 43, 81, 135
Griwitza, Redoute 27
Großbritannien siehe auch England 36, 82
Großdakien 24, 171
695
H
Hârșova (Kreis, Kaza) 68
Heiliger Stuhl siehe auch Vatikan 50, 97
Hermannstadt 171
Herzegowina 36
Hohe Pforte siehe Türkei
I
Iași (Jassy) 9, 15, 16, 29, 37, 50, 74, 77, 83, 85, 86, 93,
101, 113, 122, 123, 127, 137
Ionische Inseln 22
Isaccea (Kreis, Kaza) 68
Ischl (Bad Ischl), Kurort in Österreich, 129, 131
Sommerresidenz des Kaisers Franz Joseph
Ismail 37, 41, 69
Ismail, Tschatal 67, 68, 71
Istanbul 1–9, 11, 12, 14, 16, 19, 22, 23, 68, 69, 75, 81,
82, 94, 100, 144, 174, 179
Italien 79, 94, 127, 130, 153
(Ițcani) Itzkany 1, 46, 85, 93, 95, 96, 106, 112, 116, 118
K
Karpaten 36, 171
Kischinew 1, 7, 9, 11, 12, 14, 113
Kissingen 87
Kleine Walachei siehe Oltenien
Konstantinopel siehe Istanbul
Korfu 22
Krim, Halbinsel 69
Krimkrieg 18, 24
Kronstadt 46, 60, 61, 63, 93
Kubej, Ortschaft bei Bolgrad, heute in der 5
Oblast Odessa, Ukraine
L
Lemberg (Lviv, Lwów) 2, 14, 85
Lissabon 70
696
Liwadija (Jalta) 7, 56, 57, 86, 136

Lom-Palanka, Festung in Bulgarien 34
London 4, 9, 13, 22, 33, 79, 98, 123, 131
M
Madrid 70, 131
Mahmudia (Kreis, Kaza) 68
Makedonien 144
Mangalia, Stadt in der Dobrudscha 68
Măcin (Kreis, Kaza) 68
Medgidia, Stadt in der Dobrudscha 69
Milcov, Fluss, der die Moldau von der 83, 86, 122
Walachei trennt
Moldau, Fürstentum und historische Region 7, 9, 29, 34, 35, 38, 62, 74, 76, 77, 80, 83, 84,
Rumäniens 86, 87, 88, 101, 113, 122, 123, 127, 134, 135,
137, 138
Montenegro 4
Moskau 113
N
Neapel 164
Nikopol, Stadt in Bulgarien 20, 34, 97
Norwegen 77
O
Odessa 2, 4, 14, 69, 113
Olt, Fluss 12, 43, 44
Oltenien [Kleine Walachei] 12, 19, 38, 43, 44, 123
Orjachowo, Festung in Bulgarien 34, 90
Orsova 20, 25, 46, 48, 60, 61, 63, 93, 139
Osmanisches Reich siehe Türkei 1
Österreich 4, 38, 106, 117, 134, 136, 139, 145, 156
Österreich-Ungarn 3, 6, 7, 9, 12, 14, 19, 20, 21, 24–26, 29, 33,
34, 36, 38–42, 46, 48, 50, 54, 60, 62, 71, 74,
82, 84, 91, 93–95, 97, 100, 102, 104–114,
116–119, 121, 126, 128–133, 136, 139, 142,
147–149, 151, 156, 158, 161–163, 166, 167,
169–171, 173, 175, 177–180
697
P
Palästina 84
Paris 1, 3, 13, 29, 33–36, 39, 41, 51, 70, 71, 74, 76,
79, 87, 91, 94, 98, 105, 113, 118, 126, 132,
133, 138, 139
Passau 139
Pașcani 9
Pest 38, 39
Piemont 24, 106, 151
Pitești 47, 120
Plewen 20, 22–24, 27, 32–34, 41, 90
Ploiești 16, 17, 32, 38, 39, 41, 45–47, 60, 61, 93
Plovdiv (Filipopol), Stadt im Süden 18
Bulgariens
Poiana 20
Polen 25
Portugal 70
Potlogi, Ortschaft bei Pitești 47
Predeal 20, 21, 32, 41, 45, 46, 60, 61, 63, 93, 96
Prut 4, 67, 68, 71, 81, 84
R
Rasgrad, Stadt in Bulgarien 90
Râmnic 6
Reichstadt (Zákupy) 22, 29, 34, 38
Rom 13, 33, 79, 97, 98, 144
Roman 78, 113, 135
Ruginoasa 86
Rumänien passim
Rumänische Fürstentümer 1, 13, 41, 122, 139
Rumelien 18, 54
Rumelien (Ost) 94, 102, 135
Russe, Stadt an der Donau, in Bulgarien 69, 90, 135–137
Russland 1–7, 9–12, 14–18, 20, 22–24, 26–29, 34–44,
48, 51–59, 62, 64–69, 71, 74, 81, 83, 84, 86,
92, 94, 100–102, 107, 109, 110, 113, 115,
117, 127, 128, 130, 136, 137, 139, 147, 148,
150, 156, 161, 162, 168, 173, 175
698
S
San Stefano 41, 42, 49
Sankt-Petersburg 4, 7, 11, 15–17, 33, 34, 36, 37, 39, 44, 49, 53,
55, 57, 59, 72, 84, 102, 113, 116, 127, 128,
136, 141, 148, 150, 151, 156, 157, 168, 173
Schlangeninsel 68
Schönbrunn 81
Schwarzes Meer 35, 41, 68
Schweden 70, 77, 80
Schweiz (Eidgenossenschaft) 43
Serbien 1, 17, 18, 75, 94, 120, 136, 167
Sf. Gheorghe, Donauarm 34
Sibiu siehe Hermannstadt
Siebenbürgen 25, 26, 36, 74, 87, 107, 113, 139
Sigmaringen 124
Silistra, Stadt in Bulgarien 25, 35, 67, 68, 89, 90, 116
Sinaia 46, 48, 60, 63, 87, 119, 170–172
Smărdan 90
Sofia, Hauptstadt Bulgariens 102, 128
Spanien 70
Stari Stambul, Donauarm 71
Stockholm 70
Sulina (Kreis, Kaza) 68
Sulina, Stadt und Hafen an der Donau 65, 68, 69
Sulina, Donauarm 71
Swischtow, Stadt in Bulgarien 89, 168, 174
T
Târgu-Ocna 38
Telisch, Ortschaft in Bulgarien 27
Thessalien 5, 41, 144
Timok, Fluss in Bulgarien und Serbien 41
Tiszadob, Ortschaft im Osten Ungarns, im 13
Komitat Szabolcs-Szatmár-Bereg, Residenz
der Familie Andrássy
699
Titu, Ortschaft bei Pitești 47

Triest, zu der Zeit österreich-ungarischer 94, 136
Hafen an der Adria, heute Stadt in Italien
Tulcea (Sandschak und Kreis, Kaza) 68
Tulcea, Stadt in der Dobrudscha 8, 65, 92
Türkei siehe auch Osmanisches Reich / Hohe 1–8, 9, 11, 12, 14, 16–20, 22–24, 27–29, 32–
Pforte 34, 36, 37, 41, 43, 68, 69, 86, 94, 99, 100,
113, 174
Turnu-Severin 19, 21, 25, 39
Ț
Țigănești, Ortschaft zwischen Bukarest und 131, 135
Ploiești
U
Ungarn 25, 26, 74, 94, 170, 171
Ungheni, Ortschaft in Bessarabien, Grenzpunkt 4, 15
zwischen Rumänien und Russland
V
Varzin (Warcino), Ortschaft im preußischen 111
Hinterpommern, heute Nordpolen
Vatikan 97
Vârciorova 32, 41, 45, 46, 60, 61, 93, 96
W
Walachei 38, 62, 83, 87, 97, 122
Warna, Stadt in Bulgarien 55, 128
Warschau 14
Widin, Stadt in Bulgarien 4, 14, 17, 32, 34–38, 40–43, 89
Wien 3, 5, 6, 9, 14, 16, 20, 21, 29, 30, 33, 34, 37–
43, 46, 47, 52, 82, 84, 91, 102, 103, 106, 107,
111, 114, 116, 117, 120, 123, 124, 131–133,
135–137, 139, 142, 143, 146, 148, 151, 152,
156, 164, 167, 168, 170, 171, 173, 177–180
Z
Zimnicea 24
700

RapoarteDiplomaticeAustro Ungare1877 1881

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

RapoarteDiplomaticeAustro Ungare1877 1881

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rapoarte consulare și diplomatice austro-ungare din România (1877–1881)

Berichte österreichisch-ungarischer Konsuln und Diplomaten aus Rumänien (1877–1881)

(Documente privind istoria românilor

EDITURA EDITURA ISTROS A

Address: EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE

Address: EDITURA ISTROS A MUZEULUI BRĂILEI „CAROL I”

Seria Documenta Diplomatica

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

I. Solomon, Flavius (ed.)

Asistent editorial: Mihaela Răducă

NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI ............................................................................................ 7

ZUR AUSGABE ........................................................................................................... 9

Prin prezentul volum, seria Documenta Diplomatica, parte a Colecției Eudoxiu

Mit diesem Band der Reihe Documenta Diplomatica der Hurmuzaki-Sammlung

Tradiția publicării surselor istorice străine în România și editarea rapoartelor

Consulate, legații și diplomați austrieci și austro-ungari în Orientul european

Politica externă a Austro-Ungariei și relațiile româno-habsburgice în anii

desemnat oficial un ministru plenipotențiar al Austro-Ungariei, în persoana lui Ladislaus

De la Independență la proclamarea Regatului: percepții ale României în

liberal, Ion C. Brătianu, și pe majoritatea oamenilor politici români să se alăture Puterilor

a. Între interese comune și aspirații naționale: chestiunea alianței cu Austro-

b. „Chestiunea ardeleană” și tendințele iredentiste în România prin prisma

Aceste temeri ale diplomaților și informatorilor austro-ungari s-au intensificat cu

de Interne – că ar susține direct tendințele iredentiste și că ar încuraja folosirea acestor hărți

c. „Chestiunea Dunării”, relațiile economice și incidentul diplomatic de la

Camerelor Legiuitoare90. Mesajul făcea referire directă la restricțiile impuse de Austro-

d. Revizuirea Constituției, pericolul rus(ofil) și spectrul „separatismului” în

ajutată de antipatia ce se manifestă în această regiune faţă de reglementarea situaţiei evreilor

Die Tradition der Veröffentlichung ausländischer historischer Quellen in Rumänien

derjenigen, die das Habsburgerreich betrafen, an Diskontinuität wegen Generationswechseln,

Österreichische und österreichisch-ungarische Konsulate, Gesandtschaften und

im Osmanischen Reich beziehungsweise in dessen ehemaligen Territorien, so dass während

Die österreichisch-ungarische Außenpolitik und die rumänisch-habsburgischen

durch diplomatische Vorerfahrungen, des europäischen Ostens, inklusive Rumäniens,

Die Beziehungen zwischen Österreich-Ungarn und Rumänien Ende der 1870er–1880er

Von der Unabhängigkeit zur Ausrufung des Königreichs: die Wahrnehmung

auf internationaler Ebene fortzusetzen, das grundlegende geopolitische Dilemma des

a. Zwischen gemeinsamen Interessen und nationalen Bestrebungen: Die Frage

b. Die „siebenbürgische Frage“ und die irredentistischen Strömungen in

Diese Befürchtungen österreichisch-ungarischer Diplomaten und Informanten verstärk-

c. Die „Donaufrage“, die Wirtschaftsbeziehungen und der diplomatische

d. Die Verfassungsrevision, die russische/russenfreundliche Gefahr und das

ungarischen Diplomaten aufmerksam verfolgt. Angesichts der im Vergleich zur unnach-

Flavius Solomon, Andrei Cușco

Nr. Expeditor/destinatar Data st.n. Loc. Rezumat

ministru al Afacerilor despre votul său în favoarea respingerii

13 Andrássy, ministru al 11.05.1877 T Despre necesitatea recunoașterii indepen-

20 Zwiedinek, consul 27.07.1877 B Ministrul Afacerilor Străine al României

în teritoriile ocupate. Schimbarea atitudinii

35 Zwiedinek, consul 12.02.1878 B Cedarea Dobrogei către România în schimbul

41 Zwiedinek, consul 02.04.1878 B Audiența privată a consulului general la

47 Zwiedinek, consul 11.06.1878 B Poziția guvernului român față de congresul

54 Hoyos, ministru 12.11.1878 B Declarațiile președintelui Consiliului de

61 Hoyos, ministru 12.12.1878 B Senatorul Dimitrie Sturdza despre cone-

68 Hoyos, ministru 21.01.1879 B Portul Sulina și granița româno-rusă. Minis-

75 Hoyos, ministru 21.04.1879 B Chestiunea regalității în România și Serbia.

82 Andrássy, ministru al 30.06.1879 V Atitudinea și planurile cancelarului german

89 Bosizio, secretar de 06.10.1879 B Vizita principelui Bulgariei.

București, către cu prilejul prezentării notei. Comentariile

110 Hoyos, ministru 03.03.1880 B Despre atitudinea fruntașilor politici români

Haymerle, ministru al bulgară, rechemarea colonelului de jandarmi

Haymerle, ministru al tariile ministrului plenipotențiar. Călătoria

130 Bosizio, secretar de 24.08.1880 B Agitația Rusiei, Italiei și Marii Britanii