Seminar - Construirea modelelor matematice atașate problemelor de

optimizare (elemente de programare liniara)

(inclusă în materia minimă)

Problema 1. O fabrică de medicamente produce trei substanțe,
 ,
 ,
 pe

care le folosește ca materii prime în realizarea a două medicamente: A și B.
Capacitățile de producție și prețurile de producție pentru cele trei substanțe
sunt trecute în tabelul următor.


Substanța Capacitatea de producție zilnică (tone) Preț de producție (u.m lei /tonă)
20 75

 28 80

 25 60

Fabrica livrează două tipuri de medicamente obținute prin combinarea celor

trei substanțe astfel:
Medicamentul A folosește:

 în proporție de cel puțin 30%

 , în proporție de cel puțin 35%
Medicamentul B folosește:

 în proporție de cel puțin 40%

 , în proporție de cel puțin 20%
Produsele finite se vând cu 200 u.m. lei /tonă medicamentul A și 250
u.m.lei/tonă medicamentul B.
Ce cantități de medicamente de tip A și B trebuie produse zilnic pentru ca
venitul net (profitul) al fabricii să fie maxim?
Stabilim initial variabilele problemei.
 Acestea sunt: xi ,i=1,2,3, cantitatea de substanță Si, ce intră în alcătuirea
medicamentului A, ce trebuie produsă zilnic, măsurată în tone, respectiv yi, i=1,2,3,
cantitatea de substanță Si, ce intră în alcătuirea medicamentului B, ce trebuie produsă
zilnic, măsurată în tone.

Conform datelor din problemă pentru fiecare unitate de masa de medicament

A prețul de vânzare este de 200 u.m. lei, respectiv pentru B de 250 u.m, astfel că se
pot obține 200  +  +  + 250  +  +  u.m. lei din vânzarea
medicamentelor realizate într-o zi.

În același timp se cheltuiesc bani cu producerea substanțelor S1, S2, S3 . Din

tabel se observă că se pierd astfel 75  +  + 80  +  + 60  +  u.m lei
pe zi. Astfel profitul fabricii este dat de relația:

200  +  +  + 250  +  +  − 75  +  − 80  +  −

60  + 

Am obținut astfel funcția obiectiv al cărei maxim dorim să îl obținem. Practic

avem de rezolvat o problemă de maxim în care funcția obiectiv este liniară, având
expresia:

[max]  = 125  + 120  + 140  + 175  + 180  + 190 

Construim restricțiile problemei.

În mod evident mărimile , ,  = 1,3, trebuie să fie mai mari sau egale cu 0.

De asemenea se remarcă mărginirea superioară a expresiilor care reprezintă

cantitățile de substanțe produse, datorită capacității limitate de producție:

 +  ≤ 20

 +  ≤ 28
  +  ≤ 25

Deoarece medicamentul A folosește
 în proporție de cel puțin 30%,

≥  + +
#
deducem că  ##   .

Analog deducem celelalte restricții:

35
≥  + +

100   
40
≥  + +

100   
20
≥  + +

100   

Astfel modelul matematic obținut este cel al unei probleme de programare

liniară de maxim, deoarece și restricțiile sunt tot liniare în rport cu variabilele ce
apar:

[max]  = 125  + 120  + 140  + 175  + 180  + 190 

30
' ≥  + + 
%

100  
% 35
% ≥  + + 

100  
40
&  ≥  + + 
100  
% 20
% ≥  + + 
% 
100  
$  ≥ 0,  ≥ 0,  = 1,3

Problema 2. (variantă) – de rezolvat

O fabrică de medicamente produce trei substanțe,
 ,
 ,
 pe care le folosește
ca materii prime în realizarea a două medicamente: A și B.
Capacitățile de producție și prețurile de producție pentru cele trei substanțe sunt
trecute în tabelul următor.


Substanța Capacitatea de producție zilnică (tone) Preț de producție (u.m lei /tonă)
30 60

 35 70

 25 50

Fabrica livrează două tipuri de medicamente obținute prin combinarea celor

trei substanțe astfel:
Medicamentul A folosește:

 în proporție de cel mult 40%

 , în proporție de cel puțin 20%
Medicamentul B folosește:

 în proporție de cel puțin 40%

 , în proporție de cel mult 30%
Produsele finite se vând cu 150 u.m. lei /tonă medicamentul A și 200
u.m.lei/tonă medicamentul B.
Ce cantități de medicamente de tip A și B trebuie produse zilnic pentru ca
venitul net (profitul) al fabricii să fie maxim?

Problema 3.
SC ALFA este o unitate economică în care se pot realiza 2 produse P1, P2.
Fiecare produs foloseşte 2 materii prime M1 şi M2 și timp de muncă pe mașină, cu
disponibil limitat.

În tabelul următor sunt prezentaţi coeficienţii tehnologici corespunzători, pe

unitatea de produs, precum și beneficiul unitar, corespunzător fiecărui tip de produs.
 Să se stabilească planul săptămânal de producție care să conducă la un
beneficiu maxim știind că există o cerere contractuală de 20 unități de produse P1.
Se mai știe că cererea maximă de produse P2 de pe piață este de 40 unități de produse.

Produse

P1 P2 Disponibil

Rezerve

M1 3.1 2.4 390

M2 2 1.6 240

Timp prelucrare (min) 30 20 50 (ore)

Beneficiu unitar (u.m.) 3 2.5 -

Variabilele problemei: ,  unitățile de produse ( , ( ce trebuie realizate

săptămânal.

Funcția obiectiv este: [)* ] = 3  + 2.5 

Restricțiile sunt:

3.1  + 2.4  ≤ 390

2  + 1.6  ≤ 240

30  + 20  ≤ 50 ∙ 60 = 3000 ⇒ 3  +2  ≤ 300

 ≥ 20
 ≤ 40
La acestea se adaugă condițiile:  ≥ 0,  ≥ 0.