VIAŢA

FĂRĂ
BĂUTURĂ

Traducere a cărţii "Living Sober"

 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ

“tratamentul implică în primul rând abstinenţa de la băutură ”…

(Asociaţia Medicală Americană)

În legătură cu titlul…

Însuşi îndemnul de a „nu bea” - ca să nu mai vorbim de noţiunea de

„a trăi fără băutură” - ne-a ofensat pe mulţi dintre noi, când ni s-a dat acest
sfat pentru prima oară. Deşi beam mult, nu ne simţeam a fi beţi şi eram
convinşi că nici nu se vedea. Nu cădeam niciodată, umblam drept şi
vorbeam neîmpleticit. Mulţi dintre noi nu eram deloc dezorientaţi, nu
lipseam nici o zi de la serviciu, nu pricinuiam accidente rutiere şi categoric
nu am fost internaţi la dezalcoolizare, nici nu am fost reţinuţi de poliţie
pentru „stare de ebrietate”.
Cunoşteam mulţi oameni care beau mai mult decât noi şi oameni
care „nu ştiau să bea”. Noi nu eram ca ei. Aşa că sugestia „poate ar fi mai
bine să nu bei” ne suna aproape ca o insultă.
În plus, părea a fi o măsură mult prea drastică. Cum să trăim fără
băutură? Mai mult ca sigur, nu era nimic rău în a bea un păhărel sau două la
o cină de afaceri sau înainte de prânz. Oricine are dreptul să se relaxeze cu
câteva păhărele sau să bea câteva berici înainte de culcare, nu?
Însă după ce am aflat câteva lucruri în legătură cu boala numită
alcoolism, ne-am schimbat părerile. Ni s-au deschis ochii asupra faptului că
milioane de oameni suferă de alcoolism. Ştiinţa medicală nu furnizează
explicaţii cu privire la cauze, dar medicii experţi în alcoolism ne asigură că
cel mai mic strop de alcool creează necazuri alcoolicului, numit şi băutor
problemă.
Deci, a nu bea deloc - adică, a nu ne atinge de alcool - devine baza
recuperării noastre din alcoolism. Şi dorim să subliniem că traiul fără
băutură se dovedeşte a nu fi mohorât, supărător sau dezagreabil, cum ne-am
temut că va fi, ci ceva care în fine ne tihneşte, o viaţă mult mai bună decât
cea din vremea băutului.
Vă vom arăta aici cum este posibilă o astfel de viaţă.

2
 Câteva repere pentru VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ

Conţinut Pagina
1. Despre cartea de faţă………………………………………………………5
2. Stând departe de primul pahar…………………………………………….8
3. Planul de 24 de ore……………………………………………………….10
4. Ţinând minte că alcoolismul este o boală incurabilă, progresivă, fatală…12
5. „Trăieşte şi lasă şi pe alţii să trăiască”…………………………………....16
6. Fă ceva, fi activ…………………………..…………………………….…19
7. Rugăciunea pentru Seninătate……………………………………………38
8. Schimbări în vechiul tipar de viaţă……………………………………….40
9. Ceva de mâncat şi de băut – de obicei ceva dulce ………………………45
10. „Terapia telefon”…………………………………………………………47
11. Ia-ţi un naş ………………………………………………………………50
12. Suficientă odihnă ………………………………………………………..57
13. „Fiecare lucru la timpul său”…………………………………………...60
14. Dărâmând zidurile singurătăţii …………………………………………62
15. Atenţie la mânie şi resentimente ……………………………………….68
16. A fi bun cu tine însuţi ………………………………………………….74
17. Atenţie la stările de exalare ……………………………………………77
18. „Cu răbdarea treci marea” ……………………………………………..79
19. Gratitudinea ……………………………………………………………83
20. Aminteşte-ţi ultima beţie ………………………………………………90
21. Evitarea stupefiantelor şi a medicamentelor periculoase………………92
22. Eliminarea autocompătimirii…………………………………………..98
23. Ajutorul specialiştilor ………………………………………………..102
24. Atenţie la legăturile sentimentale …………………………………….105
25. Ieşitul din capcana lui „dacă”…………………………………………109
26. Prudenţă în privinţa „ocaziilor” cu băutură ………………………….112
27. Renunţarea la vechile idei ……………………………………………121
28. Lectura mesajului A.A. ………………………………………………..126
29. Întrunirile A.A. ………………………………………………………..132
30. Încercând cei 12 Paşi ………………………………………………...142
31. Găsirea unui drum propriu …………………………………………...146

3
Câteva întrebări puse adesea de proaspeţii abstinenţi - şi pagina la
care se află răspunsul.

Ce să fac şi ce să spun la o petrecere la care se bea? 114

Să ţin băutură în casă? 43
Cum să le explic oamenilor de ce nu beau acum? 116
Ce să fac în privinţa vieţii sexuale? 106
Ce să mă fac cu insomnia 58
De ce se face că beau, în vis? 59
Să mai dau pe la baruri? 113
Ce pot face când mă simt singur? 62
Sunt în afara oricărei primejdii atâta timp cât sunt fericit? 77
Să apelez la vreun specialist? 102
Este necesar să renunţ la vechiul anturaj şi la vechile obiceiuri? 113

De ce acest „să nu bem”?

Noi, membri ai comunităţii A.A., găsim răspunsul la această
întrebare atunci când privim cu onestitate în trecut. Experienţa ne-a dovedit
clar că orice strop de alcool provoacă necazuri serioase alcoolicului -
băutorului problemă. În cuvintele Asociaţiei Medicale Americane:
„Alcoolul, pe lângă trăsăturile sale adictive, are şi un efect
psihologic, care modifică puterea de gândire şi de raţiune. Un pahar de
băutură schimbă capacitatea de gândire a alcoolicului, astfel încât acesta
trăieşte cu impresia că poate tolera încă un pahar, apoi încă unul şi încă
unul…
Alcoolicul poate învăţa să-şi controleze boala în totalitate, dar
această afecţiune nu poate fi vindecată astfel ca el să se poată întoarce la
alcool fără consecinţe adverse”. (dintr-o declaraţie oficială, publicată la 31
iulie, 1964)
Iar noi repetăm: oarecum spre surprinderea noastră, abstinenţa se
dovedeşte a nu fi experienţa sumbră şi de proastă dispoziţie la care ne
aşteptaserăm! Pe vremea când beam, viaţă fără alcool părea a nu fi viaţă.
Dar, pentru majoritatea celor din A.A., traiul fără băutură este cu adevărat o
experienţă agreabilă. Noi o preferăm pe aceasta, în locul necazurilor din
vremea băutului.
4
 Şi încă ceva. Oricine poate să se abţină de la consumul de alcool.
Am făcut-o de multe ori. Poanta este : să ne păstrăm abstinenţa şi să trăim
fără băutură. Iar cartea de faţă prezintă tocmai acest subiect.

1. Despre cartea de faţă

Cartea aceasta nu oferă un plan de tratament de recuperare din
alcoolism. Paşii A.A., care sintetizează programul de recuperare, sunt
prezentaţi în detaliu în cărţile: Alcoolicii Anonimi şi Doisprezece Paşi şi
Douăsprezece Tradiţii. Respectivii paşi nu sunt interpretaţi aici; această
carte nu discută nici gama de aspecte pe care le acoperă Paşii.
Aici, vorbim doar despre câteva metode pe care le folosim noi,
pentru a trăi fără băutură. Le puteţi folosi pe toate, dacă doriţi, indiferent
dacă vă interesează comunitatea A.A. sau nu.
Consumul de alcool depindea de multe dintre deprinderile noastre
de rutină sau de decizie. Uneori exista o legătură între băut şi ceea ce se
petrecea în capul sau sufletul nostru. Alteori, era asociat cu mici gesturi
autonome, involuntare sau cu acţiuni conştiente, deliberate.
În perioada de acomodare cu abstinenţa de alcool, am descoperit că
aveam nevoie de obişnuinţe noi, care să le înlocuiască pe cele vechi.
(De pildă, în loc să beţi paharul acesta - cel din mână sau cel pe
care-l plănuiţi - puteţi să-l amânaţi doar până când ajungeţi cu lectura la
pagina 7? Sorbiţi un strop de apă carbogazoasă sau suc de fructe, în locul
băuturii alcoolice, cât durează cititul. Ceva mai încolo, vom explica mai pe
larg ce implicaţii are această schimbare a vechilor apucături.
După câteva luni de practică, noile obişnuinţe de a acţiona şi gândi
în abstinenţă, au devenit aproape a doua natură pentru majoritatea dintre
noi, exact cum fusese băutul, până nu demult. A nu bea a devenit ceva
natural şi uşor de realizat, nicidecum vreo strădanie îndelungată,
plictisitoare.
Aceste metode practice, aplicabile de la oră la alta, pot fi folosite
fără dificultate acasă, la serviciu sau în societate. Am inclus aici şi câteva
lucruri pe care am învăţat să nu le facem sau să le evităm. Este vorba de
acele lucruri care, după cum ne dăm seama acum, ne tentaseră pe vremuri
spre pahar sau care ne puseseră recuperarea în primejdie.

5
 Credeam că veţi găsi că multe, poate chiar toate sugestiile discutate
aici sunt pretenţioase traiului într-o abstinenţă împlinită, unei vieţi
confortabile şi relaxante. Ordinea în care sunt ele discutate în această carte
nu înseamnă nimic. Le puteţi rearanja în ce ordine doriţi, numai să dea
rezultate. Mai mult, lista noastră nici nu este completă. Practic fiecare
membru A.A. pe care îl întâlniţi vă poate sugera cel puţin o metodă în plus,
nemenţionată aici. Chiar şi dumneavoastră veţi găsi probabil metode nou-
nouţe care dau rezultate în cazul dumneavoastră. Sperăm că le veţi
împărtăşi altora, ca să beneficieze şi ei de ele.
A.A.-ul ca şi comunitate, nu sprijină şi nu recomandă, oficial,
fiecare linie de acţiune inclusă aici pentru toţi alcoolicii. Dar fiecare
practică menţionată s-a dovedit a fi utilă unora dintre membri şi poate că vă
va ajuta şi pe dumneavoastră.
Cartea aceasta a fost proiectată ca un manual la îndemână, pentru
consultat din când în când şi nu ca ceva care trebuie citit de la început până
la sfârşit o singură dată şi apoi dat uitării.
Iată aici două măsuri de precauţie care s-au dovedit a fi de ajutor.
A. Păstraţi-vă mintea deschisă
Poate că unele dintre sugestiile oferite aici nu vă atrag. Într-un
asemenea caz, noi am descoperit că e mai bine să le lăsăm în rezervă pentru
o vreme, decât să le respingem pentru totdeauna. Dacă nu ne închidem
etern la ideile care la început nu ne plac, ne putem întoarce mai târziu la
ele, ca să le încercăm, dacă vrem.
De pildă, unii dintre noi am descoperit că, în primele zile de nebăut,
sugestiile şi prietenia oferite de „naşul” A.A., ne-au ajutat imens să ne
păstrăm abstinenţa. Pentru alţii dintre noi, a fost nevoie mai întâi să vizităm
multe grupuri şi să întâlnim mulţi membri înainte de a apela la un „naş”
A.A., pentru ajutor.
Unii dintre noi am găsit un puternic sprijin pentru a nu bea în
rugăciuni religioase, în timp ce alţii, am respins tot ce sună a religie. Dar
fiecare dintre noi este liber să se răzgândească şi să îmbrăţişeze aceste idei
mai târziu.
Mulţi dintre noi am descoperit că a fost bine că am început să
practicăm imediat cei 12 Paşi care sunt oferiţi ca program de recuperare în
cartea Alcoolicii Anonimi. Alţii, am simţit nevoia să-i amânăm, până ce am
câştigat ceva abstinenţă mai întâi.
6
 Nu există nici un mod „corect” sau „greşit”. Fiecare dintre noi
foloseşte ceea ce este cel mai bun pentru sine - fără să ne închidem la alte
tipuri de ajutor, cărora le-am putea descoperi valoarea mai târziu. Şi fiecare
dintre noi încearcă să respecte drepturile celorlalţi de a proceda altfel.
Uneori, un membru A.A. vă va vorbi în stil de cafenea despre
diferite părţi ale programului, selectându-i ce-i place şi ocolind ce nu
doreşte să pomenească. Poate că alţii nu vor lua cuvântul şi vor aborda
subiecte neatinse - sau poate că membrul respectiv se va întoarce el însuşi
la ideile respinse pentru moment.
Oricum, este bine să nu uităm că există tentaţia de a mânca doar
crema sau frişca, ori doar salata, adică numai ceea ce ne place dintr-un
meniu. Este important să ţinem minte asta, pentru echilibrul în viaţă.
Recuperându-ne din alcoolism, am descoperit că avem nevoie de o
dietă de idei echilibrate, chiar dacă unele din acele idei nu prea păruseră
atrăgătoare la început. Exact ca şi mâncarea bună, ideile bune nu ne-au fost
de nici un folos dacă nu le-am aplicat în mod inteligent. Astfel am dat peste
a doua măsură de precauţie:

2. Folosiţi-vă bunul simţ.

Am descoperit că trebuia să folosim simpla inteligenţă cotidiană în
aplicarea sugestiilor care urmează.
Cum se întâmplă adesea cu multe idei bune, sugestiile din această
carte pot fi prost folosite. De exemplu, vorbind despre mâncatul de
dulciuri, bineînţeles că alcoolicii diabetici sau obezi vor trebui să găsească
înlocuitori pentru zahăr, ca să nu îşi pericliteze sănătatea; totuşi, şi ei vor
putea beneficia de ideea de a mânca dulciuri în timpul recuperării din
alcoolism. (Mulţi specialişti în nutriţie sunt în favoarea gustărilor bogate în
proteine, în locul dulciurilor, ca o practică generală). De asemenea,
nimănui nu îi fac bine excesele în dulciuri în dietă. Este nevoie să mâncăm
mâncăruri echilibrate, pe lângă dulciuri.
Un alt exemplu este folosirea zicalei „Cu răbdarea, treci marea”.
Unii dintre noi am abuzat de această zicală de bun simţ ca să ne justificăm
lenea, bădărănia sau lipsa de punctualitate. Desigur, zicala nu are acelaşi
înţeles. Aplicată cum trebuie, ea poate fi tămăduitoare; aplicată greşit,
poate zădărnici recuperarea. Unii dintre noi am adăugat: „Cu răbdarea treci
marea - numai ia vaporul”.
7
 Este clar că trebuie să ne folosim inteligenţa când urmăm orice sfat.
Fiecare metodă descrisă aici trebuie trecută prin filtrul raţiunii.
Şi încă ceva. Alcoolicii Anonimi nu pretind că oferă păreri
ştiinţifice, experte, legate de viaţa fără băutură. Noi putem împărtăşi
experienţa personală proprie, nicidecum teorii sau explicaţii profesioniste.
Prin urmare, aceste pagini nu oferă nici o „scurtătură” medicală
despre cum să încetaţi băutul, dacă încă beţi alcool, nici vreo gamă de
secrete miraculoase pentru evitarea sau limitarea duratei sevrajului.
Unii pot ajunge la abstinenţă la ei acasă; dar, adesea, băutul
îndelungat produce serioase probleme de sănătate astfel încât recomandăm
ajutorul medical sau spitalicesc, pentru perioada de sevraj. Dacă sunteţi
foarte bolnav, s-ar putea să aveţi nevoie de asemenea servicii ale
specialiştilor, înainte ca ceea ce vă oferim noi aici să prezinte vreun interes
pentru dumneavoastră.
Mulţi dintre noi nu am fost grav afectaţi de alcoolism, şi totuşi am
asudat din belşug pe drumul către abstinenţă, în compania altor membrii
A.A. - neprofesionişti - la uşurarea mizeriei şi a suferinţei din timpul
acesteia. Cel puţin noi înţelegem prin ce treceţi. Am fost şi noi în această
situaţie.
Deci, cartea noastră se ocupă de nebăut (şi mai puţin de opritul din
băut). Este vorba aici despre viaţa în abstinenţă.
Am descoperit că pentru noi, recuperarea a început cu nebăutul - cu
ajungerea la abstinenţă completă de la alcool şi menţinerea ei în totalitate.
De asemenea am descoperit că trebui să stăm deoparte şi de alte droguri
care alterează gândirea. Nu ne putem mişca în direcţia unei vieţi pline şi
satisfăcătoare decât dacă rămânem abstinenţi. Abstinenţa este rampa de
lansare a recuperării noastre.
Într-un fel cartea aceasta ne arată cum să trăim fără alcool.(Înainte
de A.A. nu ştiam, deci, beam)

2. Stând departe de primul pahar

Expresiile cel mai des auzite în A.A. sunt: „Dacă nu te atingi de
primul pahar, nu te poţi îmbăta” şi „Un pahar e prea mult, iar douăzeci nu
sunt destule”

8
 Mulţi dintre noi, la început, pe când ne apucaserăm de băut nu
intenţionam să bem, şi nici nu beam, mai mult de unul sau două păhărele.
Dar, cu vremea, am crescut numărul. Şi în ultimii ani, ne-am pomenit bând
din ce în ce mai mult; mulţi ne îmbătam rău şi rămâneam aşa mult timp.
Poate că starea în care ne aflam nu se vedea, pe vorbă sau pe mers, dar, de
acuma, nu mai eram treji propriu-zis niciodată.
Dacă acest fapt ne deranja cam mult, o lăsam mai moale sau
încercam să ne limităm la unul sau două păhărele, ori să trecem de la tării,
la bere sau vin. Ori încercăm să ne limităm măcar cantitatea, ca să nu ne
facem chiar praf. Sau, încercam să ascundem cât de mult bem.
Dar toate aceste măsuri au devenit treptat din ce în ce mai greu de
luat. Uneori, ne lăsam de băut brusc şi nu beam o vreme. Mai devreme sau
mai târziu, o luam de la început cu băutul - doar un păhărel. Şi pentru că
păhărelul acela nu părea să ne facă nici un rău, simţeam că nu e nici o
primejdie să mai bem unul. Poate că nici nu beam mai mult în astfel de
ocazii; şi ne simţeam tare uşuraţi, descoperind că puteam bea numai un
pahar sau două şi că ne puteam opri la atât. Unii dintre noi am făcut acestea
de multe ori.
Dar experienţa s-a dovedit a fi o capcană. Ne convingea că vom
putea bea fără primejdie. Însă iată că venea o ocazie (o sărbătoare deosebită
sau o suferinţă pentru o mare pierdere, ori nici un fel de eveniment
anume), când două-trei pahare ne făceau să ne simţim bine; deci ne
spuneam că unul sau două în plus n-aveau cum să ne facă rău. Şi, cu
absolut nici o intenţie iniţială, ne trezeam din nou bând prea mult. Ne
aflam, din nou, exact unde fuseserăm - bând peste măsură, fără voia
noastră.
Asemenea experienţe repetate ne-au forţat să tragem o concluzie
logică, pe care n-o mai putem ocoli. Dacă nu beam primul pahar, ne
îmbătam niciodată. De aici, în loc să ne facem planuri că n-o să ne mai
îmbătăm niciodată sau să încercăm să limităm numărul de pahare ori
cantitatea de alcool, am învăţat să ne concentrăm eforturile spre evitarea
unui singur pahar: primul.
Astfel, în loc să ne batem capul cu numărul paharelor la capătul
unui episod de băut, evităm paharul care declanşează acel episod.
Sună aproape ca „la mintea cocoşului”, nu-i aşa?

9
 Multora ne este greu să credem acum că nu ne-am gândit la acest
lucru noi înşine, înainte de a contacta A.A.-ul. (ca să spunem adevărul,
desigur, noi nici nu doriserăm niciodată să ne lăsăm de tot de băut, până
când am aflat ce este alcoolismul). Dar ideea principală rămâne aceea că
acum ştim că metoda aceasta funcţionează.
În loc să socotim câte pahare putem bea (unul? - şase? - o duzină?)
ne spunem: „Nu te atinge de primul pahar”. E cu mult mai simplu aşa.
Obişnuinţa de a gândi astfel a ajutat mii de membrii A.A. să rămână
abstinenţi ani de zile.
Medici experţi în alcoolism afirmă că efectul primului pahar se
bazează pe un fapt medical real. Exact acest prim pahar este cel care
declanşează, imediat sau după un timp, nevoia aprigă de a bea din ce în ce
mai mult, până când ajungem la necazuri cu băutul. Mulţi dintre noi am
ajuns la convingerea că alcoolismul este o dependenţă de un drog numit
alcool; exact ca orice bolnav adictiv la orice fel de droguri şi care vrea să
rămână în recuperare, trebuie să stăm şi noi departe de prima doză din
drogul faţă de care am dezvoltat dependenţă. Experienţa pare să ne
dovedească acest lucru. Mărturii în acest sens puteţi găsi în cartea
Alcoolicii Anonimi şi în revista „Viţa de vie A.A.”(Grapevine), precum le
puteţi şi auzi, oriunde se întrunesc membrii A.A. ca să-şi împărtăşească
experienţa.

3. Planul de 24 de ore
Pe vremea când beam, aveam adesea momente atât de neplăcute,
încât juram: „Nu mai beau cât trăiesc”. Ne luam angajamente de nebăut ori
promiteam cuiva că nu ne mai atingem de „pileală” trei săptămâni sau trei
luni. Şi desigur, am încercat să le lăsăm de băut pentru intervale mai lungi
sau mai scurte.
Eram absolut sinceri în timp ce făceam aceste declaraţii scrâşnind
din dinţi. Voiam, din toată inima, să nu ne mai îmbătăm niciodată. Eram
hotărâţi. Juram că ne lăsăm de băut de tot, cu intenţia de a o face cu
adevărat, începând cu o dată definită, în viitor.
Şi totuşi, în ciuda intenţiilor noastre bune, rezultatele erau
întotdeauna - inevitabil - aceleaşi. Mai devreme sau mai târziu, amintirea
jurămintelor şi a suferinţelor care ne-au forţat să le facem pălea.

10
 Beam din nou şi sfârşeam în şi mai mari necazuri. Astfel „nu mai
beau cât trăiesc” nu durase prea mult.
Unii dintre cei care făcuserăm asemenea jurăminte, nutream gândul
secret că promisiunea de a nu mai bea privea doar „tăriile” şi nu şi berea
sau vinul. Astfel am aflat, dacă n-o ştiam deja, că berea şi vinul ne puteau
îmbăta tot aşa de bine - doar că trebuia să bem cantităţi mai mari, ca să
obţinem acelaşi efect pe care-l obţinuserăm din băuturile distilate. Iar
îmbătarea cu vin sau cu bere era tot atât de gravă, ca şi cea cu „tării”. Da,
unii ne-am lăsat de tot de băut, exact până la data promisă; ne-am ţinut
angajamentele. Apoi, puneam capăt „regimului de secetă” cu băutura şi,
curând, sfârşeam iar în necazuri, cu o povară şi mai mare de vinovăţie şi
remuşcări.
Cu asemenea bătălii la activ, în A.A. încercăm să evităm expresii
precum: „lăsat de băut” şi „făcut promisiuni”. Acestea nu fac decât să ne
amintească de eşecurile trecute.
Deşi ştim că alcoolismul este o stare permanentă, ireversibilă,
experienţa ne învaţă să nu mai facem promisiuni de abstinenţă pe termen
lung. Găsim că este mult mai realist - şi mai de succes - să spunem: „Azi nu
beau”.
Chiar dacă ieri am băut, ne putem face planuri să nu bem azi. Poate
că vom bea mâine (cine ştie dacă mâine vom mai fi în viaţă?), dar decidem
să nu bem în cele 24 de ore prezente. Indiferent de tentaţii sau de provocări,
suntem determinaţi să mergem până în pânzele albe cu efortul de-a evita
paharul, azi.
Este de înţeles că prietenii şi familia sunt sătui până peste cap să ne
audă spunând: „Zău că de data asta vorbesc serios”, numai ca apoi să ne
vadă împleticindu-ne în drum spre casă. Deci, nu promitem nimănui, nici
lor, nici altor membri A.A., că nu vom mai bea. Ne-o promitem doar nouă
înşine. La urma urmelor, este vorba de propria noastră viaţă şi sănătate,
care sunt în cumpănă. Noi înşine trebuie să facem paşii însănătoşirii, nu
familia, nici prietenii. Nu o poate face nimeni în locul nostru.
Dacă dorinţa de a bea este foarte puternică, mulţi dintre noi
„tranşăm” cele 24 de ore în „felii” mai mici. Decidem să nu bem, să zicem,
cel puţin o oră. Putem îndura disconfortul temporar al nebăutului timp de
numai încă o oră; apoi, încă una şi aşa mai departe. Mulţi ne-am început
recuperarea exact în acest fel. De fapt, fiecare caz de recuperare din
alcoolism a început cu o oră de abstinenţă.
11
 O variantă a acestei metode este amânarea următorului pahar. (Ce
părere aveţi? Tot mai sorbiţi din sifon? Aţi amânat paharul de alcool, de
care vorbeam la începutul primului capitol? Dacă da, poate că acesta este
începutul recuperării dumneavoastră.)
Vom putea bea următorul pahar mai târziu, dar în clipa de faţă îl
amânăm pentru o zi sau pentru un minut (să zicem, până terminăm de citit
restul paginii).
Planul de 24 de ore este flexibil. Îl putem începe iar şi iar, oricând,
oriunde ne-am afla. Acasă, la serviciu, într-un bar sau într-un salon de
spital, chiar atunci, la ora 16:00 sau la 3:00, putem decide să nu bem în
următoarele cinci minute.
Reînnoit continuu, acest plan nu mai are carenţele metodelor cu
lăsatul de băut sau cu angajamentele. Perioadele de lăsat de băut şi cele de
abstinenţă prin angajamente solemne – toate au ajuns la termenul stabilit,
cum plănuiserăm, aşa că mereu ne-am simţit liberi să bem din nou. Dar
astăzi este mereu prezent. Viaţa este zilnică; astăzi este tot ce avem; şi
oricine poate trăi o zi fără băutură.
Încercăm înainte de toate, să trăim în prezent, numai cu scopul de a
ne menţine abstinenţi - şi metoda se dovedeşte a fi bună. Odată ce ideea a
devenit parte din modul nostru de a gândi, descoperim că trăitul în
segmente de 24 de ore este o cale eficientă şi satisfăcătoare pentru
rezolvarea majorităţii problemelor noastre de orice natură.

4. Ţinând minte că alcoolismul este o boală incurabilă, progresivă,

fatală
Mulţi oameni, pretutindeni în lume ştiu că nu pot mânca anumite
mâncăruri precum scoici, ouă, castraveţi, zahăr sau altele de acest fel fără
să îşi provoace mari neplăceri sau fără să se îmbolnăvească. Poate că cine
este alergic la anumite mâncăruri îşi plânge de milă şi se văicăreşte în faţa
oricui vrea să asculte pentru această interdicţie nedreaptă; poate că se
lamentează fără încetare în legătură cu faptul că nu i se permite să consume
ceva delicios, pentru că-i este dăunător sănătăţii.
Evident, chiar dacă ne simţim nedreptăţiţi, nu este înţelept să ne
ignorăm constituţia fiziologică. Neluând în seamă limitele, putem ajunge la
mari neplăceri sau la boală. Ca să ne păstrăm sănătatea şi fericirea, între
cote rezonabile, trebuie să învăţam să trăim cu corpul pe care-l avem.

12
 Una dintre noile obişnuinţe de a gândi, pe care şi-o poate dezvolta
alcoolicul în recuperare, este convingerea („fără nervi”) că este necesar să
evite substanţele chimice (alcoolul şi celelalte droguri care-l substituie),
dacă vrea să-şi menţină sănătatea.
Avem dovezi, din vremea băutului şi din experienţa cu alcoolul a
sute de mii de bărbaţi şi femei de-a lungul veacurilor: ştim că pe parcursul
anilor de băut, problemele noastre legate de alcool s-au înrăutăţit continuu.
Alcoolismul este progresiv.
O, desigur, mulţi am avut perioade de luni sau chiar de ani, când
credeam că maniera de a bea ni s-a îmbunătăţit de la sine. Păream a fi în
stare să consumăm destul de mult, fără pericol. Sau, ne abţineam de la
băutură, cu unele mici excepţii, când o făceam lată într-o seară, dar băutul
nu se înrăutăţea vizibil, cel puţin nu în ochii noştri. Nu se întâmpla nimic
oribil sau dramatic.
Totuşi acum, ne dăm seama că, mai devreme sau mai târziu,
problema băutului devenea, inevitabil, din ce în ce mai serioasă.
Unii medici experţi în alcoolism nu au nici o îndoială în privinţa
faptului că alcoolismul se înrăutăţeşte constant, odată cu vârsta. (Cunoaşteţi
pe cineva care nu îmbătrâneşte?)
Suntem, de asemenea, convinşi - după nenumărate încercări de-ale
noastre de a dovedi contrariul - că alcoolismul este incurabil, exact ca alte
boli fără remediu. Este „nevindecabil”, în sensul că nu putem modifica
structura chimică a corpului nostru ca să redevenim băutori normali, de
societate, cum am fost mulţi în tinereţe.
Cum zicem unii dintre noi, nu ne putem schimba structura, exact
aşa cum un castravete murat nu mai poate redeveni castravete proaspăt.
Nici un medicament, nici un tratament fiziologic nu a vindecat vreodată
alcoolismul cuiva.
În plus, după ce am văzut mii de alcoolici care nu s-a oprit din băut,
suntem absolut convinşi că alcoolismul este o boală fatală. Pe lângă faptul
că am văzut mulţi alcoolici murind din cauza băuturii, fie în timpul unor
simptome de sevraj de tip delirium tremens sau convulsii, fie de ciroză a
ficatului legată direct de consumul de alcool, ştim şi că multe decese,
neatribuite oficial alcoolismului, sunt în realitate cauzate de acesta. Adesea,
când cauza decesului în acte apare ca: accident rutier, înecat, sinucidere,
victimă a uni omor, criză cardiacă, incendiu, pneumonie sau infarct, băutul
nemăsurat a condus la starea sau evenimentul fatal.
13
 Desigur, majoritatea celor care astăzi suntem în A.A., pe vremea
băutului ne simţeam departe de astfel de primejdii şi probabil că cei mai
mulţi nici nu atinseserăm, nici pe departe, oribilele faze finale ale
alcoolismului cronic.
Dar am constatat că, bând în continuare, puteam ajunge acolo. Cine
a luat un tren care are destinaţie o localitate la mii de km depărtare, va
ajunge exact acolo unde îl duce trenul, câtă vreme nu coboară ca să ia altul,
în altă direcţie.
Ce poate face cineva care tocmai a aflat că suferă de o boală
incurabilă, progresivă şi fatală - alcoolism sau altceva de acest fel, precum
o afecţiune cardiacă sau cancer?
Mulţi neagă, pur şi simplu, realitatea, ignoră starea de boală, nu
acceptă nici un tratament, suferă şi mor.
Dar există şi o altă cale.
Omul acceptă „diagnosticul” - convins de doctor, de prieteni sau de
sine însuşi. Apoi, descoperă ce poate face pentru menţinerea stării „sub
control”, aşa încât poate trăi încă mulţi ani fericiţi, productivi, cu sănătate,
câtă vreme are grijă de sine aşa cum se cuvine. Recunoaşte din plin
seriozitatea condiţiei în carte se află şi face lucrurile de bun simţ necesare
vieţii sănătoase. Se pare că acest procedeu este surprinzător de uşor în cazul
alcoolismului, dacă omul vrea într-adevăr să-şi menţină sănătatea. Şi
fiindcă în A.A. am învăţat să savurăm atât de mult viaţa, vrem cu adevărat
să rămânem sănătoşi.
Încercăm să nu scăpăm niciodată din vedere faptul că nu ne putem
schimba condiţia de alcoolici, dar învăţăm să nu ne lăsăm descurajaţi, să nu
ne plângem de milă şi să nu vorbim tot timpul despre boala noastră. O
acceptăm ca pe o caracteristică a organismului nostru – aşa cum ne
acceptăm înălţimea sau nevoia de-a purta ochelari ori alergiile.
Apoi, încercăm să învăţăm cum să trăim confortabil - nu cu
amărăciune - ştiind acest fapt, cât timp pornim de la ideea de a evita pur şi
simplu acel prim pahar (vă amintiţi?) doar pentru azi.
Un membru A.A., nevăzător, spunea că alcoolismul este pentru el
exact ca faptul că nu vede:
Odată ce am acceptat faptul că mi-am pierdut vederea şi a urmat
programul de readaptare care mi s-a pus la dispoziţie, explică el, am
descoperit că mă pot deplasa în siguranţă cu adevărat, oriunde vreau să
merg, ajutat de baston şi de câinele meu.
14
 Câtă vreme nu uit şi nu ignor faptul că sunt orb. Dar atunci când nu
ţin serios cont de acest fapt, mă trezesc rănit sau la necaz.
O membră A.A. zicea:
Dacă vrei să te faci bine, urmezi tratamentul şi instrucţiunile. Şi
continui să trăieşti. E uşor, cât timp nu uiţi noile fapte despre sănătatea ta.
Cine are timp de pierdut, ca să cultive sentimente de frustrare sau de
autocompătimire, când există atâta desfătare într-o viaţă fericită şi lipsită de
teamă de boală?
În sumar: Ţinem minte că suferim de o boală incurabilă, potenţial
fatală, numită alcoolism. Şi, în loc să persistăm în a bea, preferăm să găsim
şi să folosim căi mai plăcute pentru traiul fără alcool.
Nu trebuie să ne fie ruşine că suntem bolnavi. Ne este ceva
degradant. Nimeni nu ştie cu precizie de ce unii oamenii devin alcoolici, iar
alţii nu. Nu am alergat noi după alcoolism, să-l contactăm.
La urma urmelor, nu din plăcere am suferit noi de alcoolism. Nimic
din ce-am făcut - lucruri de care apoi ne-a fost ruşine - n-am făcut deliberat
şi cu răutate. Le făceam, deşi raţiunea şi instinctele ne spuneau altceva
pentru că eram într-adevăr bolnavi şi nici măcar n-o ştiam.
Am aflat că, din regrete şi nelinişti inutile, legate de cum am ajuns
în această stare, nu iese nimic bun. Primul pas pe care îl putem face, spre a
ne simţi bine şi a ne depăşi boala, este să nu bem pur şi simplu.
Experimentaţi ideea. N-aţi prefera să ştiţi că sănătatea vă este
afectată, dar că există un tratament, decât să petreceţi mult timp torturându-
vă cu întrebări de genul: „ce-o fi cu mine?”. Noi am descoperit că noua
imagine despre sine este mult mai agreabilă şi ne face să ne simţim mai
bine, decât cea lugubră pe care o avuseserăm înainte. Noua imagine este şi
mai conformă cu realitatea. Noi ştim acest lucru. Dovada se află în felul în
felul în care ne simţim, acţionăm şi gândim - acum.
Oricine doreşte, este invitat să „încerce pe gratis” acest nou mod de
a fi. După perioada de încercare, cine doreşte să se întoarcă la „vremurile
cele bune”, este perfect liber să o facă. Aveţi tot dreptul să vă întoarceţi la
mizerie, dacă doriţi. Pe de altă parte, vă puteţi păstra noua imagine despre
sine, dacă preferaţi. Şi ea vă aparţine, de drept.

15
 5. Trăieşte şi lasă şi pe alţii să trăiască
Vechea zicală: „trăieşte şi lasă şi pe alţii să trăiască”, a devenit un
adevăr atât de cunoscut, încât nu este greu să fie luată drept o banalitate.
Desigur, unul dintre motivele pentru care oamenii o respectă mereu este
acela că s-a dovedit a fi benefică în atâtea moduri!
Noi, cei din A.A., o utilizăm în special pentru a ne ajuta să nu bem.
Ne foloseşte mai ales atunci când avem de a face cu persoane care ne calcă
pe nervi.
Recapitulând din nou o parte a trecutului cu băutură, mulţi dintre
noi putem vedea cât de des era problema băutului legată, într-un fel sau
altul, de alţi oameni. Experimentările cu bere sau cu vin, în adolescenţă,
păreau naturale, de vreme ce atâţia alţii le făceau, iar noi doream să fim
remarcaţi printre ei. Apoi, veneau nunţi sau alte „obligaţii”, botezuri,
sărbători, meciuri de fotbal, chefuri sau câte o cină de afaceri…lista poate
continua la nesfârşit. În toate aceste ocazii, beam, în parte pentru că toată
lumea bea, şi ni se părea că toţi aşteptam acelaşi lucru şi de la noi. Aceia
dintre noi care la început au băut sporadic, singuri sau pe ascuns, o făceam
astfel pentru ca alţii sau o anumită persoană, să nu afle cât sau cât de des
beam. Prea rar ne plăcea să auzim discutându-se despre băutul nostru. Dacă
cineva o făcea deseori îi recitam „raţiuni” pentru care beam, ca să scăpăm
de critici sau reproşuri.
Unii ne pomeneau arţăgoşi sau chiar beligeranţi după ce beam.
Alţii, dimpotrivă, simţeam că ne putem înţelege mult mai bine cu oamenii
după un păhărel sau două, dacă era vorba de o seară în societate, de o
tranzacţie comercială dificilă ori de un interviu pentru angajare - sau chiar
de făcut dragoste.
Băutul ne-a determinat pe mulţi să ne alegem prietenii după cât de
mult beau; ba chiar ne schimbam prietenii, când simţeam că le-am depăşit
stilul de a bea. Preferam „băutori adevăraţi”, în locul celor care beau unul
sau două păhărele. Şi încercam să-i evităm pe cei care nu beau deloc.
Mulţi ne simţeam vinovaţi şi ne iritau reacţiile familiei faţă de
băutul nostru. Unii ne-am pierdut serviciul din cauza obiecţiilor pe care le
aveau şefii sau colegii cu privire la băut. Ne doream ca oamenii să-şi vadă
de treburi şi să ne lase în pace!

16
 Adesea ne iritau şi ne era teamă până şi de cei care nu ne criticaseră.
Sentimentul de vinovăţie ne făcuse hipersensibili la cei din jur şi le purtam
ranchiună. Uneori schimbam barurile sau locurile de muncă, numai ca să
evităm anumite persoane.
Deci, în afară de noi înşine, mulţi alţii erau, într-un fel sau altul
implicaţi în băutul nostru, până la un anume punct.
La început, după încetarea consumului de alcool, am descoperit cu
uşurare că oamenii întâlniţi în A.A. - alcoolici recuperaţi, păreau atât de
diferiţi. Reacţiile lor faţă de noi erau de înţelegere şi grijă, nu de critică şi
suspiciune.
Totuşi este perfect natural să întâlnim oameni care ne calcă pe
nervi, atât în A.A., cât şi în lumea de afară. Poate descoperim că prietenii
ne-A.A., colegi de serviciu sau membri ai familiei continuă să ne trateze ca
şi cum încă am bea. (S-ar putea să le trebuiască un timp până să creadă că
am încetat într-adevăr băutul).
Pentru a începe să punem în practică principiul „trăieşte şi lasă şi pe
alţii să trăiască”, trebuie să ţinem cont de următorul fapt: în A.A. şi oriunde
altundeva, există oameni care uneori spun lucruri care ne displac sau cu
care nu suntem de acord. Este esenţial, pentru confortul nostru, să învăţăm
să trăim printre semenii cu vederi diferite de ale noastre. Şi exact pentru
astfel de situaţii găsim că ne este de mare folos să ne spunem: „Păi, trăieşte
şi lasă-i şi pe alţii să trăiască”.
De fapt, în A.A. se pune mult accentul pe a învăţa cum să tolerăm
comportamentul altora. Oricât ni s-ar părea acesta de jignitor sau de lipsit
de bun simţ, suntem siguri că nu se merită bem din cauza lui. Recuperarea
noastră este mult prea importantă. Alcoolismul poate ucide - şi o face, după
cum bine ne aducem aminte.
Descoperim că nu avem numai de câştigat în urma unui efort
deosebit de a încerca să-i înţelegem pe alţii, în special pe cei care ne irită.
De dragul recuperării, este mult mai important să înţelegem decât să fim
înţeleşi. Acest lucru nu este prea dificil dacă ţinem minte mereu că, exact
ca şi noi, şi ceilalţi membrii A.A. încearcă să înţeleagă.
Prin urmare, vom întâlni unii oameni, în A.A. sau în altă parte, care
nu se vor chiar prăpădi de dragul nostru. Aşa că fiecare dintre noi încearcă
să respecte dreptul altora de a acţiona aşa cum consideră ei de cuviinţă (sau
cum trebuie). Abia atunci putem aştepta de la ai aceeaşi curtoazie faţă de
noi. În general cei din A.A. ne-o oferă.
17
 De obicei, oamenii care se înţeleg bine între ei - vecini de cartier,
salariaţi ai aceleaşi întreprinderi, membrii ai aceluiaşi club sau în A.A. - se
simt atraşi reciproc. Când petrecem un timp în compania unor oamenii care
ne plac, cei care ne displac ne enervează mai puţin.
Cu vremea, descoperim că nu ne este teamă să ne dăm la o parte din
calea celor care ne irită şi nu-i lăsăm să ne intre sub piele, nici nu încercăm
să-i „îndreptăm”, aşa ca să fie mai pe placul nostru.
Nici unul dintre noi nu-şi aminteşte ca cineva să-l fi forţat să
consume alcool. Nimeni nu ne-a legat burduf, ca să ne toarne băutura pe
gât. Exact aşa cum nimeni nu ne-a silit fizic să bem, acum noi încercăm să
procedăm astfel încât nimeni să nu împingă psihologic spre pahar.
Este uşor să folosim acţiunile altora ca alibi pentru a bea.
Fuseserăm experţi la aşa ceva. Dar în abstinenţă am achiziţionat o tehnică
nouă. Nu ne permitem niciodată să nutrim resentimente atât de aprige faţă
de cineva, încât să ajungem să lăsăm acea persoană să ne controleze viaţa
până în punctul în care ne vom apuca din nou de băut.
Un înţelept zicea odată că nimeni n-ar trebui să critice pe cineva,
până n-a umblat cel puţin un kilometru în papucii acestuia. Acest sfat ne
poate aduce mai multă compasiune în suflet pentru semenii noştri. Iar
punerea în practică ne face să ne simţim mult mai bine decât ne-ar face o
dimineaţă de mahmureală de „după”.
„Lasă-i să trăiască”, de acord. Dar unii dintre noi găsim ceva tot atât
de valoros în prima parte a zicalei: „Trăieşte”!
Numai după ce am adoptat căi de savurare din plin a vieţii proprii,
vom putea găsi satisfacţie în a-i lăsa pe alţii să trăiască aşa cum vor ei.
Dacă propria viaţă ne este productivă şi interesantă, chiar că nu ne mai vine
să căutăm noduri în papură sau să ne frământăm pentru modul în care
acţionează ei!
Vă gândiţi chiar în clipa de faţă, la cineva care vă irită?
Dacă da, încercaţi să faceţi următorul experiment. Amânaţi
gândurile despre acea persoană şi despre ce vă irită la ea. Vă veţi putea
perpeli cu astea toate oricând, ceva mai târziu. Dar, pentru moment de ce să
nu amânaţi aceste gânduri, doar atât cât durează lectura următorului
paragraf?
Trăieşte! Să te preocupe propria viaţă. În opinia noastră menţinerea
abstinenţei împlinite ne deschide calea spre viaţă şi fericire. Se merită să
sacrificăm câţiva ghimpi, câteva certuri…
18
 Aha, deci, n-a fost chip să alungaţi persoana acea din minte! Hai să
vedem dacă vă poate ajuta sugestia care urmează.

6. Fă ceva, fii activ

Este deosebit de greu pentru oricine să stea neclintit, încercând să
nu facă anume lucru sau nici măcar să nu se gândească la acesta. Este cu
mult mai uşor să ne antrenăm într-o activitate, să facem ceva - altceva decât
ceea ce încercăm să evităm.
La fel şi cu băutul. Doar încercarea, ca atare, de a evita paharul (sau
gândul la unul) nu pare a fi destul. Cu cât ne gândim mai mult la paharul de
care încercăm să ne ţinem departe, cu atât va ocupa el mai mult loc central
în mintea noastră. Şi aceasta nu ne serveşte la nimic. Este mai bine pentru
noi să ne ţinem ocupaţi cu ceva, aproape orice, ceva ce ne va concentra
atenţia şi ne va canaliza energia către sănătate.
Mulţi dintre noi ne-am întrebat ce-o să facem, odată ce am încetat
băutul, cu tot timpul acesta la dispoziţie. De îndată ce n-am mai băut, toate
acele ore pe care le petrecuserăm înainte plănuind şi procurându-ne ceva de
băut, bând şi recuperându-ne din efectele imediate ale beţiei, s-au
transformat în lungi perioade goale care trebuiau umplute cumva.
Mulţi aveam un serviciu. Dar chiar şi aşa, existau clipe sau ore
lungi, vacante, care „se zgâiau” la noi. Ne trebuiau noi obiceiuri de
activitate cu care să umplem acele spaţii şi să folosim energia nervoasă pe
care ne-o monopolizase preocuparea (sau obsesia) de a bea.
Oricine a încercat să se descotorosească de vreun obicei ştie că,
dacă l-a înlocuit cu o activitate nouă, diferită, i-a fost mult mai uşor, decât
dacă a încetat doar vechea activitate, fără a pune nimic în loc.
Alcoolicii recuperaţi spun adesea că simpla oprire din băut nu este
suficientă. A nu bea sună ca o negaţie sterilă. Experienţa noastră a dovedit-
o clar. Ca să trăim fără alcool, am descoperit că era nevoie ca, în locul
băutului, să punem un program pozitiv de acţiune. Ar trebui să învăţăm
cum să trăim nebăuţi.
Poate că teama a fost ceea ce ne-a împins spre a ne întreba dacă
avem sau nu o problemă cu băutul. Pe termen scurt, frica singură ne poate
ţine departe de pahar. Dar starea de frică nu este o stare de fericire sau de
relaxare, pe care s-o menţinem pe termen lung.

19
 De aceea, încercăm să ne cultivăm, în locul fricii, un respect sănătos
faţă de puterea alcoolului, exact aşa cum alţi oameni au un respect sănătos
faţă de cianură, iod sau orice altă otravă. În loc să fim hăituiţi de groaza de
acesta, majoritatea oamenilor respectă efectele asupra corpului uman şi
sunt suficient de inteligenţi să se abţină de la a le consuma. Noi, cei din
A.A., ştim acum acelaşi lucru despre alcool, faţă de care avem atitudinea
descrisă mai sus. Am aflat toate acestea din propria experienţă, nu din
desenul cu două oase încrucişate şi un craniu, de pe etichetă.
Nu ne putem baza pe frică pentru a traversa acele ore în care nu
bem; deci, ce ne rămâne de făcut?
Am descoperit felurite activităţi, unele mai utile şi mai profitabile,
altele mai puţin. Iată două tipuri de astfel de activităţi, în ordinea eficienţei
lor, în experienţa noastră.

A. Activităţi în A.A. şi legate de acesta

Când membri A.A. cu experienţă spun că au constat că „a fi activ”
i-a ajutat în recuperarea din alcoolism, ei se referă de obicei la activităţi în
A.A. şi legate de acesta.
Le puteţi desfăşura şi dumneavoastră, chiar şi înainte de a decide
dacă vreţi sau nu să deveniţi membru. Nu vă trebuie permisiune şî nici
invitaţie de la cineva.
De fapt, s-ar putea să fie o idee bună ca, înainte de a decide dacă
aveţi o problemă cu băutul, să petreceţi un timp în contact cu A.A.-ul. Fiţi
fără grijă – doar stând în jurul mesei şi observând ce se discută în şedinţele
A.A., nu vă etichetează drept alcoolic sau membru A.A. exact aşa cum nu
v-aţi transforma în găină, numai pentru că v-aţi fi cocoţat pe coteţul
găinilor. Vă puteţi oferi o „perioadă de probă” sau de „tatonare” a A.A.-
ului, înainte de a vă hotărî să aderaţi.
Activităţile de început în A.A., s-ar putea să vi se pară destul de
nesemnificative, dar rezultatele le dovedesc valoarea. Le-am putea numi
activităţi de „spart gheaţa”, pentru că ele ne dau un sentiment de confort
printre necunoscuţi.
După încheierea şedinţelor, veţi observa că, în general, unul dintre
cei prezenţi încep să aranjeze scaunele sau să golească scrumiere, ori cănile
de ceai sau de cafea.

20
 Alăturaţi-vă acestora. Veţi fi surprins de ce efect vor avea asupra
dumneavoastră nişte mici „corvezi” banale. Puteţi ajuta la spălatul cănilor
şi la aparatul de făcut cafea, la pus la loc literatura, la măturatul podelei.
Doar pentru că ajutaţi la aceste mici îndatoriri, nu înseamnă că aţi devenit
omul de serviciu al grupului. Nici vorbă de aşa ceva. Pentru că le-am făcut
noi înşine de-a lungul anilor şi pentru că i-am văzut şi pe alţii făcându-le,
ştim că fiecare persoană care şi-a găsit abstinenţa fericită în A.A., a
participat la un moment dat la făcutul cafelei, la prfegătirea răcoritoarelor şi
la curăţenie. Rezultatele pe care le-am simţit în urma acestor activităţi au
fost concrete, benfice şi – de obicei – surprinzătoare.
De fapt, mulţi dintre noi am început să ne simţim confortabil în
preajma A.A.-ului numai după ce am început să participăm la aceste
activităţi simple. Ne-am simţit mai în largul nostru şi cu mult mai departe
de băutură sau de gândul la ea, când am acceptat chiar câte o mică
responsabilitate specifică – precum adusul răcoritoarelor, ajutatul la
prepararea şi servirea lor sau făcând altceva, ce se dovedea a fi necesar.
Veţi afla ce este de făcut pentru pregătirea şedinţelor şi pentru ordinea de
după, prin simpla observare a ceea ce fac alţii.
Desigur, nimeni nu este obligat să facă nimic din toate acestea. În
A.A., nu există nici un fel de solicitări pentru a face sau a nu face ceva
anume. Dar aceste simple treburi mărunte gospodăreşti şi angajamentul
(luat doar faţă de sine) de a le îndeplini cu sfinţenie, au avut şi au, în
continuare, efecte neaşteptat de benefice asupra multora dintre noi. Ele
ajută la întărirea „musculaturii” abstinenţei noastre.
Continuând să frecventaţi un grup A.A., veţi observa şi alte treburi
care trebuie făcute. Veţi auzi un secretar de grup făcând anunţuri; veţi
vedea casierul ocupându-se de contribuţia „la coş”. Asumarea oricăreia
dintre aceste responsabilităţi de îndată ce am acumulat un interval de timp
fără băutură (cam 90 de zile, în majoritatea grupurilor) este o cale bună de
umplere a timpului pe care îl petrecuserăm bând.
Dacă aceste „sarcini” vă interesează, frunzăriţi broşura Grupul
A.A.. Ea explică sarcinile „responsabililor” şi cum sunt aleşi aceştia.
În A.A. nimeni nu este „superiorul” şi nimeni nu este „subaltern”;
printre membri, nu există clase, straturi sociale ori ierarhice. Nu există nici
un fel de responsabili oficiali cu putere de guvernare sau cu o autoritate de
vreo formă sau alta. A.A.-ul nu este organizaţie, în sensul obişnuit al
cuvântului. Dimpotrivă, este o comunitate de egali. Fiecare se adresează
21
celorlalţi pe numele mic. Membrii A.A. îndeplinesc serviciile necesare
şedinţelor grupului sau alte funcţii, pe principiul rotaţiei.
Nu se cere nici un fel de formaţie sau competenţă profesională.
Chiar şi dacă n-aţi fost niciodată membru, preşedinte sau secretar al vreunei
organizaţii, veţi descoperi – cum am descoperit mulţi dintre noi – că, în
cadrul grupului A.A., aceste servicii sunt uşor de îndeplinit şi că ele fac
minuni pentru noi, clădind solidă coloana vertebrală a recuperării noastre.
În continuare, vom vorbi despre al doilea tip de activităţi care ne
ajută să stăm departe d băutură.
B. Activităţi nelegate de comunitatea A.A.
Curios, dar adevărat, unii dintre noi, de îndată ce am încetat băutul,
parcă am trăi un scurt circuit al imaginaţiei.
Faptul este curios, pentru că e vremea când beam, mulţi făcuserăm dovada
unei puteri a imaginaţiei aproape incerdibil fertile. În ami puţin de o
săptămână, puteam visa instantaneu atâtea raţiuni (sau scuze?) pentru a bea,
câte nu pot aduce majoritatea oamenilor, în legătură cu alte scopuri, într-o
viaţă întreagă. (Referitor la acest fapt, se ştie sigur că băutorii normali –
adică, nealcoolici – nu au nevoie de şi nu recurg niciodată la nici un fel de
justificări pentru a bea sau a nu bea!)
Deoarece nu mai trebuie să ne căutăm scuze pentru a bea (fiindcă
nu mai bem), creierul nostru parcă intră în grevă. Unii nici nu ne mai putem
imagina că am putea face ceva, fără băutură, pentru că ne-am pierdut acest
obicei sau pentru că probabil, mintea noastră are nevoie de o convalescenţă
prin repaus, după încetarea alcoolismului activ. În orice caz, acest gol se va
umple. După prima lună de abstinenţă, mulţi am sesizat o diferenţă
remarcabilă. După trei luni, mintea ni s-a limpezit şi mai mult. Iar în cursul
celui de-al doilea an de restabilire, schimbarea devine izbitoare, cu o
rezervă de energie mintală mai bogată decât oricând înainte.
Dar, în timpul a ceea ce pare a fi interminabila perioadă iniţială de
sevraj, ne puteţi auzi întrebând: „Şi cam ce anume aş putea face?”
Lista care urmează nu este decât o unealtă, pentru demarat. Nu este
prea palpitantă, nici prea îndrăzneaţă, dar acoperă acele activităţila care am
recurs mulţi dintre noi, pentru a umple ceasurile libere, când nu eram la
serviciu, nici cu alţi nebăutori. Ştim că aceste activităţi sunt sufieciente,
pentru că le-am făcut:

22
 1. Mersul pe jos – în special în locuri pe unde nu mai umblaserăm
înainte şi prin parcuri ori la ţară; plimbări relaxate, de
plăcere, nu marşuri obositoare.
2. Cititul – deşi mulţi nu prea avem răbdare să citim nimic ce ar fi
solicitat multă concentrare.
3. Vizitat muzee şi galerii de artă.
4. Exerciţii fizice – înot, golf, jogging, yoga sau alte exerciţii
recomandate de medic.
5. Începerea unor treburi gospodărăşti îndelung neglijate –
curăţenie într-un sertar de birou, aranjarea actelor,
răspuns la câteva scrisori, agăţat tablouri pe pereţi sau
altceva asemănător, care a fost atât amânat.
Găsim că este important să nu exagerăm nici una din aceste activităţi.
Planuri de curăţenie mare prin dulapuri (sau în pod, ori în garaj, în pivniţă
sau în apartament) poate că sună ca ceva simplu, dar, după o zi întreagă de
trudit, s-ar putea să ne pomenim extenuaţi, murdari, departe de a fi
terminat treaba şi descurajaţi. Aşa că sfatul pe care ni-l dăm reciproc este:
scurtează planul de dimensiuni realiste. Pentru început, nu te omorî să faci
curăţenie în bucătărie sau în dulapul de acte; fă ordine într-un singur sertar
sau un singur dosar; te vei ocupa de un altul a doua zi.
6. Un hobby nou – nimic costisitor, ca bani sau efort; ceva plăcut
şi uşor, în care să nu fie nevoie să excelăm sau să ieşim
învingători, ci doar să ne bucurăm de prospeţimea clipelor
de relaxare. Mulţi ne-am ales hobby-uri la care, înainte, nici
nu îndrăznisem să visăm, ca de exemplu operă, peşti
tropicali, tâmplărie, broderie, scrisul, cântatul, cuvintele
încrucişate, îndeletniciri culinare, ornitologie, teatrul
amator, pielăritul, grădinăritul, marinăritul, cinema-ul,
dansul, jocul de bile, colecţionar de diverse etc. Mulţi am
descoperit că ne fac plăcere lucruri la care nici nu ne
gândiserăm vreodată.
7. Reluarea unui vechi hobby – altul decât ştim – noi – ce. Poate
că o trusă de acuarele sau un goblen început se află pitite
undeva, de nu le-aţi mai întins de ani de zile – ori poate un
acordeon, o masă de tenis, o colecţie de casete cu muzică
sau nişte însemnări pentru un roman. Unora dintre noi ne-a
făcut bine să dezgropăm astfel de lucruri, de pe unde erau
23
 dosite, să le scuturăm de praf şi să ne îndeletnicim din nou
cu ele. Dacă, dimpotrivă astfel de treburi nu vă mai cad
bine, descotorosiţi-vă de ele.
8. Înscrisul la un curs. V-aţi dorit mereu să invăţaţi chineza sau
rusa, să vă desfătaţi cu istoria sau cu matematica, să
înţelegeţi arheologia sau antropologia? Întotdeauna se va
găsi undeva un curs, prin corespondenţă sau la televizor, ori
un curs pentru adulţi (ceva facultativ nu pentru diplomă) şi
care se ţine săptămânal. De ce să nu încercaţi? Mulţi dintre
noi am descoperit că un astfel de curs a condus la o nouă
carieră.
Dar, dacă studiatul devine o povară, nu ezitaţi să vă
retrăgeţi. Aveţi dreptul să vă răzgândiţi şi să abandonaţi ceva în care
„e mai mare daraua decât ocaua”. De multe ori e nevoie de curaj şi
de gândire sănătoasă, pentru a putea lăsa baltă ceva ce este în
detrimentul nostru sau care nu ne aduce nimic pozitiv, plăcut sau
sănătos în viaţă.
9. Munca benevolă într-un domeniu util. Multe spitale,
organisme dedicate copiilor, biserici şi alte instituţii şi
organizaţii au nevoie disperată de voluntari pentru tot soiul
de activităţi. Aveţi din ce alege, de la a cit cu voce tare
pentru nevăzători, până la a sigila plicurile de corespondenţă
a unei biserici sau la a strange semnături pentru o petiţie
politică. Contactaţi spitalele, bisercile, agenţiile
neguverneamentale sau cluburile civice din localitatea
dumneavoastră. Noi am descoperit că stima de sine ne-a
crescut după fiecare serviciu adus în beneficiul semenilor.
Chiar şi actul în sine de a investiga posibilităţile pentru
astfel de servicii este ceva informativ şi interesant.
10. Îmbunătăţirea aspectului personal. Mulţi ne neglijăm destul
de des. Un tuns proaspăt, ceva haine noi, o pereche nouă de
ochelari, poate chiar o nouă proteză dentară ne poate aduce
o stare de bine. În multe cazuri, ne gândiserăm serios la
astfel de schimbari înainte de A.A., iar primele luni de
abstinenţă s-au dovedit a fi momentul propice pentru a le
face.

24
 11. Un divertisment! Nu tot ce facem trebuie să fie doar strădanii
într auto-depăşire, deşi astfel de eforturi îşi au valoarea lor şi
contribuie puternic la sporirea stimei de sine.
Mulţi dintre noi consideră că este important să
contrabalansăm prioadele serioase cu momentele de pur
divertisment.
Vă plac baloanele? Grădinile zoologice? Guma de mestecat?
Comediile cinematografice? Muzica „soul”? Lectura de cărţi
poliţiste sau ştiinţifico-fantastice? Vă place să faceţi plajă sau să vă
plimbaţi cu sania cu motor? Dacă nu, găsiţi altceva care să vă aducă
pură plăcere şi distraţi-vă „pe uscat”. O meritaţi.
12. _____________________________________________
Completaţi singur la punctul acesta. Să sperăm că lista de mai sus
vă sugerează o idee originală , diferită de toate cele de pe listă … Vă
gândiţi la ceva anume? Bun. La treabă.
Doar un mic sfat de prudenţă: unii dintre noi recunoaştem că avem
o tendinţă d a exagera şi ne apucăm de prea multe în acelaşi timp. Metoda
de a ne înfrâna această tendinţă vă este explicată în capitolul 18. Se
numeşte „Cu răbdarea treci marea”.
7. Rugăciunea pentru Seninătate
Pe pereţii miilor de săli de întrunire A.A., în toate varietăţile lingvistice
ale globului, se poate citi această invocaţie:
Doamne, dă-ne seninătatea
Să acceptăm ceea ce nu putem schimba,
Curaj, să schimbăm ceea ce putem
Şi înţelepciunea să le deosebim.
Nu A.A.-ul a generat-o. versiuni ale acestei rugăciuni au fost folosite de
veacuri, de către diferite credinţe iar în zilele noastre este utilizată pe scară
largă atât în afara A.A.-ului, cât şi în cadrul comunităţii. Oricare ar fi
credinţa noastră religioasă sau sistemul nostru filosofic - umanist, agnostic
sau ateu – majoritatea dintre noi am descoperit aceste cuvinte ca fiind un
ghid minunat pentru a ajunge la abstinenţă, pentru a ne-o menţine şi pentru
a ne bucura de ea. Indiferent dacă vedem în rugăciunea Pentru Seninătate o
rugăciune propriu zisă sau doar exprimarea unei dorinţe fierbinţi, ea ne
oferă o reţetă simplă pentru menţinerea echilibrului emoţional.
În capul lipsei de „lucruri pe care nu le putem schimba”, am pus
alcoolismul. Ştim că, orice am face nu ne vom transforma în nealcoolici ca
25
mâine, exact aşa cum nu vom fi în zece ani mai tineri ori cu cincisprezece
centimetri mai înalţi.
Nu ne-am putut schimba condiţia de alcoolici, dar nici nu ne-am spus
cu lehamite: „Păi, dacă tot sunt alcoolic, atunci să beau până crăp”. Există
ceva ce puteam schimba. Nu mai trebuie să fim alcoolici beţi. Puteam fi
alcoolici abstinenţi. Da, ne-a trebuit curaj. Şi ne-a trebuit o scânteie de
înţelepciune, pentru a vedea că acest lucru este posibil – că ne putem
schimba.
Această interpretare a Rugăciunii pentru Seninătate, ne-a adus cel dintâi
şi cel mai evident beneficiu. Cu cât ne îndepărtam mai mult de vremea
ultimului pahar consumat, cu atât mai bogate şi mai frumoase în înţelesuri
devin aceste cuvinte. Le putem aplica în fiecare zi, la situaţii la care ne
făcuserăm obiceiul să fugim, în direcţia sticlei de băutură.
De exemplu: „Îmi urăsc serviciul. Să mai stau pe postul acesta sau să
plec?”. Un strop de înţelepciune intră în joc: „Păi, dacă plec următoarele
săptămâni sau luni vor fi dure, dar dacă am curaj să schimb ceea ce pot,
cred că voi găsi un serviciu mai bun”. Sau răspunsul ar fi „Hai să privesc
lucrurile aşa cum sunt ele. Acum e vremea pentru mine să m-apuc să vânez
un serviciu? Am o familie de întreţinut! În plus, am şase săptămâni de
abstinenţă şi prietenii din A.A. zic că nu ar fi bine să fac schimbări prea
drastice în viaţa mea acum, că e mai bine să mă concentrez să stau departe
de primul pahar şi să aştept până mi se limpezeşte capul. De acord, nu-mi
pot schimba serviciul chiar acum. Dar poate că-mi pot schimba atitudinea
faţă de acesta. Ia să văd cum aş putea învăţa să-mi accept serviciul cu
seninătate”
Cuvântul „seninătate” evocă un obiectiv imposibil de atins, când am
rostit rugăciunea pentru prima dată. Dacă seninătatea înseamnă cumva
apatie, resemnare amară, suferinţă stoică, atunci nici prin gând nu ne-ar fi
trecut să o avem ca un scop în viaţă. Dar am descoperit că ea nu înseamnă
nimic din toate acestea. Când ne pătrunde în suflet seninătatea apare mai
mult ca o recunoaştere, o limpezime a minţii, un mod realist de a privi
realitatea şi ea este însoţită de pace şi putere interioare. Seninătatea este ca
un giroscop care ne înlesneşte echilibrul, indiferent de „tulburările
atmosferice” din jur. Şi este o stare sufletească spre care merită să ţintim.
8. Schimbări în vechiul tipar de viaţă
Pânza vieţii noastre fusese ţesută bătucit din anumite orare, locuri familiare
şi anumite activităţi, toate asociate cu băutura. Exact ca oboseala, foamea,
26
singurătatea, mânia şi excesele vieţii de societate, aceste vechi obişnuinţe
se pot dovedi a fi nişte capcane serioase pentru abstinenţă.
După încetarea băutului, mulţi am descoperit că ne-ar prinde bine să
trecem în revistă obiceiurile care fuseseră legate de băut şi, unde a fost cu
putinţă, să schimbăm multe dintre acele nimicuri întreţesute cu consumul
de alcool.
De exemplu mulţi dintre cei care avuseserăm obiceiul de a ne „trezi” cu
alcool, consumat în baie, acum facem primul drum la bucătărie, pentru
cafea. Unii am inversat ordinea tabieturilor de dimineaţă, adică mâncăm
înainte de a face duşul şi de a ne îmbrăca şi invers. O pastă de dinţiu
diferită, o nouă apă de gură proaspătă pentru începerea zilei. Am început să
facem un pic de gimnastică de înviorare ori am încercat să medităm, înainte
de a plonja în toiul zilei.
Mulţi ne-am schimbat ruta la plecarea de acasă dimineaţa, noua rută
nemaitrecând prin faţa „crâşmei din drum”. Unii am trecut de la maşină la
tren, de la metrou la bicicletă, de la autobuz la mersul pe jos. Alţii, ne-am
schimbat tovarăşii de călătorie.
Nu contează dacă băutul a avut loc în vagonul restaurant, la crâşma din
cartier, în bucătărie, la club sau în garaj, fiecare dintre noi poate spune cu
precizie care i-a fost „localul” favorit. Fie că am fost beţivani de ocazie, fie
că băuserăm zi şi noapte, fiecare dintre noi ştie care au fost zilele, orele şi
ocaziile cel mai adesea asociate cu băutul abuziv.
Din moment ce nu mai vrem să bem, este bine să ne debarasăm de toate
tabieturile vechi şi să ne schimbăm rutina zilnică. Gospodinele de exemplu,
spun că le ajută să schimbe orele şi locurile pentru făcut cumpărăturile şi
să-şi rearanjeze agenda zilnică de treburi gospodăreşti. Cei care lucrează şi
obişnuiau s-o şteargă la „una mică” în pauza de masă, acum rămân la locul
de muncă pentru a-şi servi cafeaua sau un ceai şi un corn. Pauza de masă
este un moment propice pentru un telefon dat cuiva care nu mai bea. La
orele din zi în care obişnuiam să bem, o conversaţie cu cineva, care a
depăşit asemenea situaţii, este calmantă.
Aceia dintre noi care ne-am început abstinenţa în spital sau închisoare,
am încercat să ne schimbăm „traseele” zilnice, ca să n întâlnim prea des cu
„omul care procură pileala”.
Pentru unii, vremea prânzului fusese. De obicei, o oră sau două de
„împrospătare cu lichide”. Imdeiat după încetarea băutului, în loc să mai
mergem la restaurantul obişnuit, unde ne cunoşteau ospătarii şi ştiau exact
27
ce urma să consumăm, fără să le mai spunem, a fost prudent să ne
îndreptăm într-o altă direcţie pentru ne lua prânzul; şi este recomandabil să
mancăm în preajma altor nebăutori. Este stupid să ne încercăm „puterea
voinţei”, când e vorba de sănătate şi mai ales dacă nu este ceva neapărat
necesar. În locul acestui experiment, încercăm să ne facem noile obiceiuri
de sănătate cât mai puţin dificile.
Pentru mulţi dintre noi aceasta a însemnat, cel puţin într-o vreme,
ocolirea prietenilor de pahar. Dacă ne sunt adevăraţi prieteni, se vor bucura
să ne vadă că îngrijim sănătatea şi ne va respecta dreptul de a face ceea ce
vrem să facem, exact aşa cum le respectăm şi noi dreptul de a bea, dacă vor
s-o facă. Dar am învăţat să ne ferim de oricine ne-ar îndemna oricând la
băut cei care ne iubesc cu adevărat, ne vor încuraja eforturile de menţinere
a sănătăţii.
Acum, după terminarea orelor de serviciu, ne-am făcut obiceiul de a ne
cumpăra un sandviş şi de a o lua-o spre casă pe un traseu diferit, pe care nu
se află nici unul dintre localurile în care băuserăm. Aceia dintre noi care
suntem navetişti, nu mai dăm pe la vagonul restaurant şi coborâm din tren
pe la capătul opus, ca să nu ieşim din gară drept în prietenoasa tavernă din
apropiere. Ajunşi acasă, în loc să scoatem pe masă paharul şi cuburile de
gheaţă, acum ne-am făcut obiceiul de a ne schimba hainele şi de a ne face o
cafea mai întâi; sau poate mâncăm nişte fructe sau bem un suc de legume;
poate dormim puţin sau ne relaxăm sub duş, sau cu o carte sau un ziar. Ne-
am deprins cu noi mâncăruri care nu sunt legate de nici un fel de alcool.
Dacă rutina obişnuită după serviciu fusese băutul în faţa televizorului, ne-a
fost acum de ajutor să trecem în altă cameră şi la alte activităţi. Dacă
avuseserăm obiceiul de a aştepta ca familia să se ducă la culcare, ca să
scoatem sticla din ascunzătoare, acum am început să ne culcăm mai
devreme, sau să ne plimbăm ori să citim ori să jucăm şah.
Călătoriile de afaceri, sfârşiturile de săptămână şi vacanţele, cursul de golf
sau jocul de cărţi, mersul la meciuri, la ştrand sau la schi adesea prilejuiseră
ocazii de îmbătat, pentru mulţi dintre noi. Zilele de vară însemnaseră pentru
unii ieşit în larg cu barca, unde puteam bea. După încetarea consumului de
alcool, am găsit că aveam tremeiuri reale să ne plănuim alte tipuri de
călătorii sau vacanţe, pentru o vreme. Este mai uşor să ne găsim alte locuri
pentru petrecere concediului, fără alcool decât să ne străduim să rezistăm
ispitelor , în locuri înţesate de clienţi însetaţi de bere sau de rom; este mai
uşor să facem lucruri noi, care nu ne amintesc de băutură.
28
 Dar dacă ne invită cineva la o petrecere, unde principala distracţie –
sau afacere – este băutul? Păi, noi fuseserăm experţi la a găsi alibiuri pentru
băut; acum ne folosim această pricepere pentru a compune un politicos:
„Nu, mulţumesc!” (pentru petrecerile de la care nu putem lipsi nici o
formă, am dezvoltat noi obiceiuri sănătoase, pe care le explicăm în
Capitolul 26).
Doriţi să ştiţi dacă, la începutul abstinenţei noastre ne-am debarasat
de toată băutura din casă? Da şi Nu.
Majoritatea celor care am reuşit să ne menţinem abstinenţa, am
considerat că a fost sănătos să ne descotorosim de, ca măsură de
44 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
precauţie, de toate sticlele ascunse prin casă - acelea pe care le-am mai
putut găsi. Dar părerile sunt împărţite cu privire la băuturile din bar sau
pivniţă.
Unii dintre noi susţin că nu liberul acces la alcool a fost răspunzător
pentru excesele noastre, după cum nici absenţa băuturii, în anumite
momente, nu ne-a putut menţine abstinenţi. De ce, zic ei, să turnăm băutura
costisitoare la canal, când trăim într-o societate în care se consuma alcool
şi, deci, ne este oricum imposibil să evităm pentru totdeauna prezenţa
băuturilor alcoolice în lume? Cei de această părere sugerează că se poate
ţine băutura în casă, pentru oaspeţi. În restul timpului, n-o bagă în seamă.
Aceasta merge pentru unii.
Cei mai mulţi dintre noi subliniază că uneori le-a fost incredibil de uşor
să bea sub imperiul impulsului de moment, aproape inconştient, înainte de
a avea vreo intenţie de-a o face. Dacă nu avem nici o picătură de alcool la
îndemână, dacă trebuie să ieşim din casă pentru a cumpăra ceva de băut, cel
puţin avem o şansă de a ne da seama ce avem de gând să facem şi putem
opta pentru a nu bea. Nebăutorii de această opinie spun că este mai bine să
fii înţelept, decât să-ţi pară rău mai târziu! Aşa că, şi-au golit caşa de tot ce
conţinea alcool şi n-au mai cumpărat nici o picătură până când nu au atins o
abstinenţă echilibrată stabilă. Dar, chiar şi acum, ei cumpără doar cantitatea
necesară pentru a servi oaspeţii din seara respectivă, nu mai mult.
Aşa că, alegeţi. Numai dumneavoastră ştiţi care v-au fost apucăturile
de băut şi cum vă simţiţi azi în legătură cu abstinenţa. Dintre micile
schimbări în obiceiuri menţionate în acest capitol, cele mai multe s-ar putea
să vă pară ridicol de banale în sine. Totuşi, vă putem asigura că, prin

29
efectuarea lor globală, am fost propulsaţi într-o sănătate de o natură nouă,
înfloritoare.
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 45
Şi dumneavoastră puteţi profita de beneficiile unor astfel de schimbări
energizante.
9. Ceva de mâncat sau de băut - de obicei, ceva dulce
Vă puteţi închipui un pahar de whisky cu sifon, imediat după o ciocolată
cu malţ? Sau o bere, după o prăjitură cu cremă?
Dacă nu vă e prea greaţă la gândul acestor combinaţii şi puteţi continua
lectura, veţi fi de acord că ele nu prea merg împreună.
Într-un fel, cele ce urmează se ocupă exact de această experienţă de-a
noastră. Mulţi am constatat că ceva dulce - ba chiar orice aliment, orice
gustare - pare să atenueze puţin nevoia de alcool. Deci, din când în când, ne
amintim unii altora să nu stăm: prea îndelung cu stomacul gol.
Poate că este doar imaginaţie, însă se pare că un stomac gol atrage mai
cu forţă pofta de pahar; sau, cel puţin, setea de alcool este mai puternică
atunci.
Cartea de faţă se bazează pe experienţa noastră personală şi mai puţin pe
dări de seamă ştiinţifice. Deci, nu putem explica precis, în termeni tehnici,
acest fenomen. Ne vom mulţumi să transmitem mesajul repetat de mii de
membri A.A. - chiar şi de cei care spun că nu le-au plăcut dulciurile
niciodată: noi am descoperit că ceva dulce, de mâncat sau de băut,
astâmpără setea de alcool.
Deoarece nu suntem nici medici, nici specialişti în nutriţie, nu putem
recomanda ca fiecare să poarte în buzunar ciocolata şi să înceapă să ronţăie
din ea atunci când apare obsesia de a bea.
46 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
Mulţi dintre noi facem acest lucru, dar mulţi au raţiuni sănătoase pentru a
evita dulciurile. Totuşi, pentru ca fructe proaspete şi înlocuitori de zaharuri
există, ideea unui gust de dulce este la dispoziţia oricui.
Unii dintre noi credem că mai există şi alte căi pentru atenuarea setei de
alcool, ca de pilda, însuşirea unui nou set de acţiuni fizice, precum gestul
de a ne pregăti o băutură carbogazoasă, un pahar cu lapte sau chiar biscuiţi
ori o prăjitură cu cremă, urmate de acţiunea de a sorbi, de a mesteca şi de a
înghiţi.

30
 Desigur, proaspăt treziţi în abstinenţă, mulţi alcoolici sunt mai
subnutriţi decât ar fi crezut. (Şi aceasta este adevărat pentru alcoolici din
toate categoriile economice.) Din acest motiv, medicii ne recomandă
multora să luăm vitamine. Înseamnă că, probabil, mulţi dintre noi avem
nevoie de hrană mai mult decât ne-am fi imaginat vreodată. Şi, cu orice
mâncare hrănitoare în stomac, ne simţim mai bine fiziologic. Un
hamburger, miere, alune, legume crude, brânză, nuci, creveţi, jeleu de
fructe, o bomboană mentolată - ceva ce va place şi care nu vă dăunează
sănătăţii ajută.
Alcoolicii proaspăt abstinenţi, când li se sugerează să mănânce, în loc
să consume alcool, se tem că se vor îngrăşa. După părerea noastră, aceasta
se întâmplă rar. Majoritatea pierd câteva kilograme de grăsime inutilă, în
timp ce alţii pun câteva kilograme, necesare corpului.
Desigur, cei cu "înclinaţii" către îngheţată cu frişcă şi alte dulciuri vor
dezvolta "pernuţe" pe ici, pe colo, în locuri de obicei nedorite. Dar acesta
pare a fi un preţ infim de plătit, pentru eliberarea din alcoolismul activ. Mai
bine dolofan sau agreabil grăsuţ, decât beat, nu-i aşa? Aţi auzit vreodată
despre cineva care a fost arestat pe şosea pentru că a condus "gras la
volan"?
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 47
Oricum, cu puţină răbdare şi cu gânduri sănătoase, problema greutăţii
corporale se îndreaptă, de obicei de la şine, după cum o demonstrează
experienţa noastră. Dacă nu - sau dacă aveţi o problemă serioasă de
obezitate sau, dimpotrivă, sunteţi cu mult sub greutate, este cazul, probabil,
să consultaţi un specialist în problemele de dietă care înţelege alcoolismul.
N-am întâlnit niciodată vreun conflict între experienţa A.A. şi sfaturile
medicale sănătoase venite de la specialişti care sunt la curent cu boala al-
coolismului.
În consecinţă, de îndată ce apare următoarea ispită de a bea, haideţi să
mâncăm puţin sau să sorbim ceva delicios dulce. Aceasta ne va permite, cel
puţin, amânarea consumului de alcool pentru o oră sau două, astfel încât să
mai putem face un pas în direcţia recuperării... poate chiar pasul sugerat în
capitolul următor.
10. "Terapia telefon"
La începutul eforturilor noastre spre abstinenţă, mulţi ne-am pomenit
bând nepremeditat, ba chiar involuntar, fără nici o decizie conştientă de a

31
bea şi fără nici un gând real cu privire la consecinţe; nu intenţionaserăm să
declanşăm vreo beţie prelungită.
Acum, am aflat că, prin simpla amânare a acelui prim pahar şi prin
înlocuirea lui cu altceva, ne dăm o şansă de a reflecta asupra experienţei
trecute cu alcoolul, asupra bolii alcoolismului şi asupra consecinţelor
probabile ale primului pahar.
Din fericire, nu numai că putem reflecta la toate acestea acum putem şi
acţiona, dând cuiva un telefon.
După încetarea băutului, ni s-a repetat mereu să acceptăm numerele de
telefon ale membrilor A.A. şi să-i sunăm, în loc de a bea.
48 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
La început, gândul de a telefona unei persoane pe care abia am
cunoscut-o ni s-a părut straniu şi majoritatea am fost refractari la idee. Dar
membrii A.A., cu abstinenţă ceva mai îndelungată decât a noastră,
continuau să insiste, zicând că ei înţeleg de ce ezităm, fiindcă şi ei se
simţiseră la fel ca noi la început. Orice-ar fi, ziceau ei, cel puţin încercaţi
măcar o dată.
Astfel, mii dintre noi am încercat metoda, în cele din urmă. Spre marea
noastră uşurare, experienţa s-a dovedit a fi uşor de trecut, plăcută şi, mai
ales, eficientă.
Poate că cel mai rapid mod de a o înţelege este acela de a va pune în
postura persoanei de la celalalt capăt al firului. Ce sentiment plăcut de
recunoştinţă, pentru încrederea acordată! În mod aproape invariabil, omul
va fi drăguţ, poate chiar fermecător în nici un caz surprins, ba chiar bucuros
să vă audă glasul.
Pe lângă toate acestea, mulţi am descoperit că, atunci când eram tentaţi
să bem, puteam telefona cuiva cu mai multă experienţă în abstinenţă, fără
să pomenim de gândurile noastre la băutură. Situaţia se subînţelegea, fără
cuvinte. Şi nu avea nici o importanţă la ce oră sunăm, din zi sau noapte!
Uneori, fără vreun motiv aparent, ne pomeneam, brusc şi inexplicabil,
într-o criză fără sens, de anxietate, frică, teroare şi chiar panică. (Mulţi
oameni, nu numai alcoolicii, trec prin aşa ceva.)
De îndată ce mărturiseam adevărul despre ce simţeam cu adevărat,
despre ce făceam şi ce voiam să facem, constatam că eram pe deplin
înţeleşi. Ni se oferea mai mult decât simpatie ni se oferea compasiune,

32
înţelegere totală. Ţineţi minte, toţi cei pe care i-am sunat fuseseră odată în
aceeaşi situaţie şi n-au uitat-o.
Cel mai adesea, după doar câteva minute de conversaţie, gândul la
băutură dispărea. Uneori, obţineam informaţii practice
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 49
şi sugestii, fie ca o ghidare indirectă, abia resimţită ca atare, fie ca sfaturi
clare, ferme, ca de la suflet la suflet. De multe ori, se întâmplă să ne
pomenim chiar râzând.
Se observă printre alcoolicii restabiliţi o reţea amicală de contacte
sociale care-i leagă pe membrii A.A. în afara şedinţelor A.A., adesea când
nimeni nu are gânduri de băut şi când nu se vorbeşte despre băutură. Am
descoperit că putem întreţine relaţii de societate cu alţi membri A.A., în
măsură dorită, făcând împreună ceea ce se face în general între prieteni:
ascultat muzica, stat la taclale, dus la teatru sau la cinema, mâncat
împreună în oraş, camping, dus la pescuit sau în excursii ori, pur şi simplu,
vizite reciproce sau comunicări prin scrisori ori la telefon - toate acestea
fără să fie nevoie să bem.
Astfel de relaţii şi de prietenii au o valoare deosebită pentru cei care
optează pentru a nu bea. Avem libertatea de a fi noi înşine, printre oameni
care au grijă, ca şi noi, să-şi menţină o abstinenţă fericită, fără campanii
fanatice împotriva alcoolului.
Nu este imposibil să ne menţinem abstinenţa printre oameni care nu sunt
alcoolici restabiliţi; putem rămâne abstinenţi chiar şi în mijlocul unora care
beau mult - însă compania lor s-ar putea să ne incomodeze uneori. În
schimb, în compania alcoolicilor abstinenţi, putem fi siguri de faptul că
recuperarea noastră din alcoolism este preţuită şi profund înţeleasă. Ea
înseamnă pentru aceştia tot atât de mult, cât înseamnă pentru noi sănătatea
lor.
Tranziţia către etapa savurării abstinenţei începe în unele cazuri, când,
proaspăt abstinenţi, stăm în contact cu alţi nou-veniţi. Adesea, la început de
drum, ne simţim stingheri la gândul unei prietenii cu abstinenţi cu vechime.
Poate că ne simţim mai confortabil în compania celor care, exact ca şi noi,
se afla la începutul recuperării. Aceasta explică de ce mulţi dintre noi tele
5O VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
fonăm unor membri A.A. "contemporani cu noi", ca să discutăm despre
abstinenţă.

33
 "Terapia telefon" funcţionează chiar şi când nu-l cunoaştem pe cel pe
care îl sunăm. Fiindcă există un număr de telefon pentru A.A. în fiecare
carte de telefon din Canada şi Statele Unite (şi în multe alte ţări), este uşor
să formăm, pur şi simplu, acel număr, ca să intrăm în contact cu un
interlocutor onest şi care înţelege cu sufletul. Poate fi cineva necunoscut,
dar omul ne înţelege pe deplin.
După primul telefon dat astfel, ne va fi mult mai uşor să dăm
următorul, când va fi nevoie. În cele din urmă, nevoia de a vorbi doar
despre obsesia de a bea se estompează iar noi descoperim că ne-am însuşit
obiceiul de a face "vizite la telefon" amicale, ocazionale. Şi întreţinem
acest obicei, deoarece conversaţiile respective ne fac plăcere.
Acestea vin mai pe urmă. La început, "terapia telefon" ne foloseşte
exclusiv pentru a ne menţine abstinenţa. Întindem mâna după telefon, nu
după pahar, chiar şi când nu credem că ajută. Ba chiar şi atunci când nu
vrem sa telefonam.
11. Ia-ţi un "naş"
Nu toţi membrii A.A. au un "naş".* Dar mii dintre noi mărturisim că nu
am fi în viaţă, fără excepţionala prietenie a unui alcoolic recuperat, în
primele luni sau în primii ani ai abstinenţei noastre.
* Nota trad.: În original, "sponsor"
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 51
La începutul Comunităţii A.A., termenul de "naş" nu era parte din
vocabularul membrilor. În scurt timp, un mic număr de spitale din Akron,
Ohio şi din New York au început să accepte alcoolici (cu acest diagnostic)
ca pacienţi - dacă un membru A.A. abstinent era de acord să "garanteze"
pentru bolnavul sau bolnava respectivă. "Naşul" ducea pacientul (pacienta)
la spital pentru internare, îl sau o vizita cu regularitate, era de faţă la ieşirea
din spital a respectivei persoane şi o ducea acasă, apoi la o întrunire A.A..
La întrunire, naşul îl prezenta pe noul-venit altor alcoolici fericiţi în
abstinenţă. Pe toată durata primelor luni ale recuperării, naşul rămânea la
dispoziţia începătorului, ori de câte ori acesta avea nevoie de cineva să-i
răspundă la întrebări sau să-l asculte.
Ghidarea din partea naşului s-a dovedit a fi o metodă eficientă de
ajutorare a oamenilor pentru a se integra în A.A.; astfel, ea a devenit
tradiţională pentru întreaga mişcare A.A., chiar şi atunci când nu este vorba
de spitalizare.

34
 Naşul este adesea prima persoană care îl vizitează pe băutorul-
problemă care are nevoie de ajutor - sau primul alcoolic recuperat cu care
stă de vorba cel ce se prezintă la un oficiu de primire A.A. - sau membrul
A.A. care se oferă să "garanteze" pentru un alcoolic proaspăt întors de la
dezalcoolizare, dintr-un spital sau dintr-o instituţie corecţională.
La întrunirile A.A., oamenii recomandă începătorului să-şi ia un naş şi
rămâne la latitudinea începătorului să îşi aleagă unul, cu acordul acestuia.
Unul dintre motivele pentru care ideea de a avea un naş se dovedeşte a
fi bună, este că noul-venit primeşte ghidare prietenească, în acele prime zile
şi săptămâni, când A.A.-ul pare ceva ciudat şi nou, înainte ca el să se poată
orienta singur. Naşul poate
52 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
petrece mai mult timp cu dumneavoastră, va poate oferi mult mai multă
atenţie personală, decât un consultant de specialitate foarte ocupat. Naşii
fac vizite la domiciliu, chiar şi noaptea.
Dacă aveţi deja un naş A.A., s-ar putea să vă fie de folos unele dintre
sugestiile care urmează. Reţineţi că ele se bazează pe experienţa miilor de
membri A.A., de-a lungul multor ani.
A. Este, în general, preferabil ca naşul să fie de acelaşi sex. Aceasta ajută la
eliminarea posibilităţii unei aventuri amoroase, care s-ar putea complica
nedorit de urât şi care ar putea distruge relaţia de ghidare a noului-venit.
Din experienţa greşelilor, am descoperit că relaţiile sexuale şi ghidarea sunt
un amestec foarte nefericit.
B. Indiferent dacă ne place sau nu ce ne sugerează naşul să facem (şi naşii
nu pot decât să sugereze; ei nu pot forţa pe nimeni să facă sau să nu facă
ceva), trebuie să recunoaştem că naşul este abstinent de mai multă vreme,
ştie unde sunt "capcanele" şi s-ar putea să aibă dreptate.
C. Naşul nu este un lucrător social calificat, nici un consultant-terapeut de
vreun fel. Naşul nu este persoana de la care împrumutăm bani sau care ne
procură haine, un serviciu sau de mâncare. Naşul nu este expert medical,
nici nu are calificarea de a da sfaturi religioase, legale, casnice sau
psihiatrice; totuşi, naşul are bunăvoinţa de a discuta astfel de probleme, în
mod confidenţial şi, adesea, poate sugera o sursă pentru asistenţa calificată
necesară.
Naşul A.A. este pur şi simplu un alcoolic abstinent care poate ajuta la
rezolvarea unei singure probleme: păstrarea abstinenţei.
35
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 53
Şi el nu are decât o singură unealtă la dispoziţie: experienţa personală, nu
înţelepciune savantă.
Naşii au trecut deja prin ce trecem noi şi au adesea mai multă
consideraţie, speranţă, compasiune şi încredere în noi, decât avem noi
înşine. Cu siguranţă, ei au mai multă experienţă. Amintindu-şi propria
condiţie, ei întind mâna pentru a ajuta, nu pentru a ne umili.
Cineva a afirmat odată că alcoolicii n-ar trebui să ţină secrete despre
şine, în special acele secrete legate de sentimentul de vinovăţie. Vorbind
deschis despre şine, evităm astfel de tăinuiri şi acest lucru poate fi tocmai
antidotul pentru egocentrism şi pentru tendinţa excesivă de a ne plânge de
milă. Un naş bun este persoana căreia îi putem încredinţa orice şi căreia îi
putem dezvălui tot ce avem pe suflet.
D. Este plăcut să ai un naş care, pe lângă abstinenţă, mai are şi aceleaşi
gusturi şi provine din acelaşi mediu social. Dar nu este neapărat necesar să
fie aşa. În multe situaţii, cel mai bun naş este cineva complet diferit. Cele
mai improbabile, iniţial, relaţii naş-fin, sunt adesea cele mai reuşite.
E. Naşii, ca majoritatea oamenilor, au probabil obligaţii de familie şi de
serviciu. Dacă, ocazional, naşul poate pleca de la lucru sau de acasă, pentru
a ajuta un nou-venit aflat la ananghie, există desigur situaţii în care naşul
nu este disponibil.
Aceasta este o bună ocazie pentru mulţi dintre noi de a face apel la
imaginaţie şi a găsi un înlocuitor de naş. Dacă dorim sincer ajutor, nu vom
lăsa faptul că naşul este, să zicem, bolnav sau că nu este disponibil din
orice alt motiv, să ne reţină de la a căuta ajutor.
54 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
Încercăm o întrunire A.A. din apropiere. Citim literatura A.A. sau de
altă natură, care să ne ajute. Telefonăm altor alcoolici recuperaţi pe care îi
cunoaştem, chiar dacă nu-i cunoaştem foarte bine. Şi, putem contacta la
telefon sau vizita un birou A.A. ori un club pentru membrii A.A..
Chiar şi dacă singura persoană peste care dăm este cineva necunoscut,
avem certitudinea că vom întâlni o persoană care va manifesta un interes
sincer şi dorinţa de a ne ajuta. Dacă, dezvăluim sincer ce ne supără, vom fi
întâmpinaţi cu înţelegere adevărată. Uneori, încurajarea necesară ne vine
chiar şi de la alcoolici care ne sunt antipatici. Chiar dacă antipatia este
reciprocă, atunci când unul dintre noi, în încercarea de a-şi menţine

36
abstinenţa, cere altui alcoolic ajutor pentru a nu bea, toate divergenţele
banale şi de suprafaţă dispar.
F. Unii sunt de părere că este recomandabil să avem mai mulţi naşi, pentru
că astfel, cel puţin unul va fi disponibil, la nevoie. Aceasta sugestie aduce
un avantaj suplimentar, dar comporta şi un mic risc.
Avantajul constă în faptul că trei sau patru naşi furnizează un evantai
mai larg de experienţă şi cunoştinţe despre abstinenţă decât poate furniza o
singură persoană.
Riscul, în cazul mai multor naşi, se află într-o tendinţă pe care unii
dintre noi am dezvoltat-o pe când beam. Ca să ne protejăm în faţa criticilor
legate de băut, relatam "versiuni" diferite despre evenimente, în funcţie de
cine ne asculta. Am învăţat chiar să şi manipulăm oamenii într-un sens,
astfel încât îi făceam să ne scuze modul de a bea şi, mai mult, să-l
încurajeze. Poate că nu eram conştienţi de această tendinţă şi n-o făceam cu
rea intenţie. Dar ea a devenit o parte a personalităţii noastre, pe când beam.
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 55
Astfel, cei care "aveam o grămadă de naşi", ne-am surprins încercând să-
i facem să se contrazică unul pe celalalt, spunând un lucru unuia şi alt lucru
altuia. Această tactica nu ne prea merge întotdeauna, fiindcă naşii sunt greu
de "trombonit". Se prind repede la şiretlicurile cuiva care vrea să bea,
fiindcă şi ei le-au folosit. Numai că noi continuam uneori să jucăm jocul
acesta, până că îl facem pe unul dintre naşi să spună exact opusul a ceea ce
spusese un altul. Poate că reuşim chiar să "stoarcem" de la unul ceea ce
vrem să auzim, nu ceea ce trebuie. Sau, cel puţin, răstălmăcim vorbele
naşului, după placul nostru.
Un asemenea comportament apare mai mult ca o reflectare a bolii, decât
ca o încercare onestă de a obţine ajutor pentru a ne face bine. Noi,
începătorii, suntem cei care au de suferit, atunci când se întâmpla acest
lucru. Deci, dacă lucrăm cu o "echipa de naşi", este probabil o idee bună să
ne supraveghem cu maximă atenţie, să depistăm imediat când, în loc să
încercăm să progresăm în linie dreaptă spre însănătoşire, noi intram într-un
astfel de joc.
G. Ei înşişi fiind alcoolici recuperaţi, naşii - natural - au calităţi deosebite,
dar şi slăbiciuni. Naşul (sau orice altă fiinţă umană) fără cusur sau
slăbiciuni nu s-a născut încă, din câte ştim noi.

37
 Se întâmplă rar, dar se întâmplă, să fim sfătuiţi greşit sau derutaţi de un
naş. După cum am aflat, după ce am săvârşit noi înşine asemenea greşeli,
chiar cu cele mai bune intenţii, şi naşul poate face gafe.
Probabil că nu vă este greu să ghiciţi ce vă spune propoziţia următoare...
Conduita regretabilă a naşului nu poate justifica primul pahar. Fiecare îşi
toarnă băutura pe gât cu mâna proprie.
56 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
În loc să blamăm naşul, am descoperit cel puţin treizeci de alte căi
pentru a sta departe de pahar. Aceste treizeci de căi sunt expuse în celelalte
secţiuni ale acestei cărţulii, desigur.
H. Nu aveţi nici o obligaţie de a plăti în vreun fel naşului pentru ajutorul
acordat. El (sau ea) o face pentru că, ajutându-i pe alţii, se ajuta pe şine în
menţinerea abstinenţei. Sunteţi liber să acceptaţi sau să refuzaţi ajutorul
unui naş. Dacă îl acceptaţi, nu deveniţi dator.
Naşii sunt cumsecade şi fermi, dar nu ca să se împăuneze cu "faptele
lor bune". Naşul beneficiază de acelaşi "câştig", ca şi finul. Veţi descoperi
acest lucru atunci când veţi fi şi dumneavoastră naşul cuiva, pentru prima
dată.
Într-o zi, poate, veţi vrea să acordaţi acest ajutor cuiva. Astfel, veţi
mulţumi naşului dumneavoastră.
I. Aidoma unui bun părinte, un naş înţelept îl va lăsa pe nou-venit în pace,
când va fi cazul; îi va permite să facă greşeli; îl va vedea respingându-i
sfaturile şi nu se va mânia, nici nu se va considera sfidat. Un naş avizat
încearcă din toate puterile să lase la o parte vanitatea sau sentimentele
rănite, în relaţiile cu finul.
Cel mai bun naş este acela care se bucură nespus când noul venit
reuşeşte să treacă într-o etapă mai autonomă. Aceasta nu înseamnă că
urmează să rămânem complet singuri pe acest drum. Însă, vine o vreme
când fiecare pui trebuie să-şi folosească propriile aripi şi să-şi construiască
propria familie.
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 57
12. Suficientă odihnă
Din cel puţin trei motive, oamenii care consumă puternic alcool, adesea
nu-şi dau seama cât sunt de obosiţi.
Aceste trei motive sunt caracteristici ale alcoolului:
l. este plin de calorii, care produc energie imediată;
38
 2. "amorţeşte" sistemul nervos central, ceea ce face ca omul să nu poată
simţi întregul disconfort fizic şi
3. când efectul anestezic dispare, se produce agitaţie, care seamănă cu
energia nervoasă.
După ce încetam băutul, agitaţia şi insomniile pot persista o vreme. Sau,
devenim brusc conştienţi de starea de oboseală extremă în care ne aflăm,
deci, ne simţim vlăguiţi şi letargici. Cele două stări pot alterna.
Ambele sunt reacţii normale, pe care mii dintre noi le-am avut la
începutul abstinenţei, cu intensităţi care depindeau de modul în care
băuserăm şi de starea generală de sănătate a fiecăruia. Ambele vor dispărea,
mai devreme sau mai târziu şi nu trebuie să ne alarmeze.
Dar este foarte important să ne acordăm odihna din belşug după
încetarea băutului, deoarece ideea de a bea apare din senin cu mult mai
uşor când suntem obosiţi.
Mulţi dintre noi ne-am mirat de bruscheţea cu care apare gândul la un
pahar, fără să avem un motiv aparent. Când examinam situaţia, descoperim
de fiecare dată că ne simţim extenuaţi şi nici nu ne-am dat seama de
aceasta. S-ar putea că ne-am folosit toata energia şi nu ne-am odihnit
destul. În general, o gustare sau un pic de somn ne poate schimba starea de
spirit şi ideea băuturii dispare. Chiar dacă nu putem adormi, doar câteva
minute "la orizontală" sau într-un fotoliu sau în vană, vor suprima efectele
oboselii.
58 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
Desigur, cel mai bine este să ne reglementăm viaţa după un orar
sănătos, care să permită cu regularitate odihna periodică suficientă, în
cadrul celor 24 de ore zilnice.
Fără să generalizăm, mii dintre noi am avut de suferit etape cu
insomnii, după ce am încetat băutul. Fără îndoială, sistemul nervos are
nevoie de un timp pentru a învăţa (sau, de obicei, a reînvăţa) deprinderea
somnului neîntrerupt şi la intervale regulate, fără alcool în organism. Cea
mai rea parte a acestei situaţii este îngrijorarea legată de insomnie, fiindcă
îngrijorarea împiedică venirea somnului.
Primul sfat pe care ni-l dăm reciproc, în acest punct, este: "Nu te
nelinişti. Nimeni nu a murit vreodată din lipsa de somn. Când organismul
îţi va fi suficient de obosit, vei dormi". Şi exact aşa se şi întâmplă.

39
 Fiindcă insomnia a fost una dintre scuzele noastre pentru "nevoia de a
bea un păhărel sau doua", majoritatea suntem de acord ca o atitudine
complet noua faţă de insomnie ajută abstinenţei. În loc să ne sucim şi să ne
învârtim şi să ne agităm că nu putem adormi, unii dintre noi o acceptăm, ne
sculăm şi citim sau scriem câte ceva, în acele ore târzii din noapte.
Între timp, este bine să verificăm alte obiceiuri de viaţă, ca să vedem
dacă nu cumva suntem chiar noi creatorii insomniilor. Prea multă cafeină
seara? Mâncăm cum trebuie? Facem destulă mişcare? A început sistemul
digestiv să funcţioneze normal? Toate acestea cer timp.
Multe reţete simple, "din bătrâni", împotriva insomniei ajută cu
adevărat; un pahar cu lapte fierbinte, respiraţie profundă, o baie fierbinte, o
carte plictisitoare sau puţină muzică relaxantă. Unii preferă procedee
originale: un alcoolic recuperat recomandă o băutură carbogazoasă cu
piper.(Fiecare cu gusturile lui!) Alţii
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 59
se bazează pe un anumit tip de masaj, yoga sau alte remedii sugerate în
cărţi de specialitate.
Dacă nu putem adormi imediat, stăm întinşi, cu ochii închişi şi nu ne
mişcăm. Nimănui nu i se face somn, câtă vreme măsoară podeaua cu pasul
sau stă la taclale cu cafeaua în faţă noaptea întreagă.
Dacă insomniile persista, este recomandabil să consultăm un medic
bun, care cunoaşte bine alcoolismul.
Un lucru ştim sigur: somniferele de orice fel nu sunt o soluţie pentru
alcoolici. Aproape invariabil, ele conduc la băut, după cum ne-a dovedit-o
repetat, experienţa.
Pentru ca ştim cât de primejdioase pot fi aceste medicamente, ne-am
impus să tolerăm pentru o vreme fazele acestea neplăcute, până când
organismul şi-a stabilit un orar sănătos de somn. Odată depăşit disconfortul
temporar, când se instalează ritmul natural de somn, constatăm că s-a
meritat efortul.
Încă un lucru curios, în legătură cu somnul, merită semnalat. Multă
vreme după "înţărcatul" de la sticlă, mulţi suntem surprinşi când ne trezim
dimineaţa sau în toiul nopţii, dintr-un vis foarte intens, în care se făcea că
beam.
Nu toţi am avut astfel de vise. Dar ele apar la suficient de mulţi dintre
noi, ca să ştim că sunt obişnuite şi nevătămătoare. A.A.-ul nu este un
program de "citire a viselor", aşa că nu
40
putem detecta "înţelesul lor ascuns", dacă o fi vreunul, cum ar face-o un
psihiatru sau un interpret al viselor. Nu putem decât să raportăm că
asemenea vise pot apărea, aşa că, să nu fiţi surprins dacă vi se întâmplă. Cel
mai frecvent vis este acela că ne-am îmbătat şi suntem îngroziţi, dar nu ne
putem aminti nicidecum când am băut.
60 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
Ba chiar ne trezim cu fiori pe şira spinării, tremurând sau cu clasicul
clănţănit al mahmurelii, când, de fapt, nu pusesem nici un strop de alcool în
gură. Nu a fost decât un vis urât. Şi poate apărea din senin, mult, mult timp
de la ultima băutură.
Poate că este un lucru bun că ne simţim zguduiţi şi nefericiţi în faţa
gândului la băutură, chiar dacă este doar în vis. Poate că aceasta înseamnă
că începem să înţelegem cu adevărat, profund până în mădulare, că alcoolul
ne este nefast. Abstinenţa este mai bună, chiar şi când o visam în somn.
Frumuseţea somnului în abstinenţă, odată ce am ajuns la ea, constă în
plăcerea de a ne trezi fără nici o mahmureală reală, fără grija a ce s-o fi
întâmplat în timpul nopţii, când "s-a rupt filmul". În schimb, ne trezim
proaspeţi, cu speranţa şi recunoştinţa, privind spre o nouă zi.
13. "Fiecare lucru la timpul său"
Iată o zicală cu un înţeles deosebit pentru noi. Exprimată simplu, ea
indică faptul că, mai presus de orice, trebuie să ţinem minte că noi nu
putem bea. A nu bea este prima noastră grijă, oriunde, oricând şi în orice
împrejurări.
Acest lucru este o chestiune de supravieţuire pentru noi. Am aflat că
alcoolismul este o maladie ucigaşă, care duce la moarte într-o multitudine
de moduri. Preferăm să nu activăm aceasta boală prin riscul unui pahar.
Tratamentul pentru condiţia noastră de sănătate, după cum nota
Asociaţia Medicală Americană, "implica în primul rând, abţinerea de la
alcool". Iar experienţa noastră nu face decât întărească această reţetă
prescrisă ca terapie.
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 61
În problemele practice, de zi cu zi, aceasta înseamnă că trebuie să luăm
toate masurile necesare, indiferent de preţ, ca să nu bem.
Unii ne-au întrebat: "Înseamnă aceasta că abstinenţa voastră are
prioritate în faţa familiei, a serviciului şi a părerii prietenilor?"

41
 Răspunsul este simplu, da, are, când ne gândim la alcoolism ca fiind o
chestiune de viaţă sau moarte. Dacă nu ne salvăm sănătatea - viaţa - atunci,
cu siguranţa, nu vom avea nici familie, nici serviciu, nici prieteni. Dacă ne
preţuim familia, serviciul, prietenii, trebuie să ne salvăm în primul rând
viaţa, ca să ne putem bucura de cele trei binefaceri.
"Fiecare lucru la timpul său" este o expresie bogată în multe alte
înţelesuri, care pot avea greutate în lupta noastră cu problema băutului. De
pildă, mulţi am observat că, atunci când am încetat să mai bem, ne-a trebuit
mult timp să ne hotărâm ce ne place. Deciziile veneau greu, apoi se
evaporau repede.
Indecizia nu este doar o caracteristică a alcoolicilor în recuperare, dar
pe noi ne-a deranjat mai mult decât îi deranjează pe alţii. Gospodina
proaspăt abstinentă nu-şi putea imagina de unde să înceapă, la capitolul
curăţenie. Omul de afaceri nu se putea decide dacă să răspundă sau nu la
anumite telefoane sau scrisori. În multe compartimente ale vieţii noastre,
voiam să recuperăm timpul pierdut, în detrimentul unor sarcini sau obligaţii
pe care le neglijaserăm. Evident, nu ne puteam ocupa de toate dintr-o dată.
Aşa ca, "fiecare lucru la timpul său" ne-a ajutat. Dacă decizia de a bea
sau a nu bea era imediată, acea decizie merită prioritate şi, deci, i-am
acordat-o. Fără abstinenţă, nu se făcea nici o curăţenie, nu se răspundea la
nici un telefon, nu se dicta nici o scrisoare.
62 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
Am folosit aceeaşi zicală pentru a face ordine în modul de folosire a
timpului în abstinenţă. Am încercat să ne planificăm activităţile zilei,
aranjând sarcinile în ordinea priorităţii şi nefăcându-ne niciodată un orar
prea încărcat. Un alt obiectiv prioritar, cap de lista, a fost sănătatea noastră,
în general. Ştiam că extenuarea sau săritul peste mesele zilei puteau fi
periculoase.
În timpul alcoolismului activ, mulţi am dus o viaţă foarte dezorganizată
şi, adesea, într-o confuzie care ne făcuse să ne simţim neliniştiţi şi chiar
disperaţi. Am descoperit ca ne-a fost mai uşor sa stăm abstinenţi când am
introdus un pic de ordine în fiecare zi - în limite realiste şi cu un plan
flexibil. Ritmul rutinei personale, specifice fiecăruia dintre noi, are un efect
calmant. Iar principiul pe baza căruia să ne organizam întru auto-disciplină
este, da, "fiecare lucru la timpul său".
14. Dărâmând zidurile singurătăţii
42
 Alcoolismul este descris ca o "boala a singurătăţii" şi foarte puţini
alcoolici recuperaţi contesta această descriere. Privind în urmă la ultimii ani
sau la ultimele luni de băut, literalmente sute de mii* dintre noi ne amintim
cât ne simţeam de izolaţi, chiar şi în mijlocul unor oameni fericiţi şi plini de
voie bună, la petreceri. Adesea, aveam acel sentiment profund că nu
făceam parte dintre ei, chiar dacă ne comportam ca nişte personaje vesele şi
sociabile.
* În prezent, numărul membrilor A.A. în lume este estimat a fi de peste
două milioane.
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 63
Mulţi ziceam că începuserăm să bem "ca să fim parte din mulţime". Mulţi
am crezut că trebuia să bem ca să fim admişi în rasa umană şi să ne simţim
integraţi.
Desigur, era clar că foloseam alcoolul, în principal, din motive egoiste -
adică, îl turnam în organismul propriu, ca să ne simţim bine în propria
piele. Uneori, acel efect de moment ne ajuta să ne comportăm mai sociabil
sau să potolim temporar sentimentul de singurătate interioară.
Dar când acel efect al alcoolului se disipa, ne simţeam şi mai izolaţi,
mai "lăsaţi pe dinafară", mai "diferiţi" şi mai trişti decât oricând.
Dacă ne mai simţeam şi vinovaţi sau ruşinaţi de faptul că ne
îmbătaserăm sau de ceva făcut la beţie, aceasta punea capac sentimentului
marginalizării. Câteodată, în taina, ne temeam sau, chiar credeam, că
meritam să fim ostracizaţi pentru ceea ce făcuserăm. "Poate chiar sunt un
intrus", era un gând frecvent de-al nostru.
(Poate va este familiar acest gând, când va amintiţi ultima beţie sau
ultima stare de mahmureală de după.)
Drumul însingurat pe care ne aflam ne apărea cenuşiu, întunecos şi fără
sfârşit. Era prea dureros să vorbim despre el; şi, ca să evităm a ne gândi la
el, curând beam din nou.
Deşi unii dintre noi am fost băutori singuratici, nu se poate spune că ne-
a lipsit compania complet. Oamenii existau în jurul nostru. Îi vedeam, îi
auzeam şi îi atingeam. Dar majoritatea dialogurilor le duceam în interiorul
nostru şi le ţineam pentru noi. Eram siguri că nimeni nu ne putea înţelege.
Şi apoi, considerând propria opinie despre şine, nu prea eram siguri dacă şi
voiam să ne înţeleagă cineva.

43
 Nu este, deci, de mirare că înmărmurim, atunci când auzim alcoolici
recuperaţi în A.A., vorbind liber şi cinstit despre şine.
64 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
Povestirile lor despre escapadele la beţie, despre propriile frici şi despre
singurătate, pe care le ţinuseră în taină, ne lovesc cu forţa unui trăsnet.
Descoperim - dar, la început, abia îndrăznim s-o credem că nu suntem
singuri. La urma urmelor, nu suntem chiar "altfel decât tot restul lumii".
Egocentrismul şi frica, în care trăiserăm un timp îndelungat,
construiseră în jurul nostru o cochilie fragilă, care acum se fisurează în faţa
onestităţii cu şine a altor alcoolici recuperaţi. Simţim, aproape înainte de a
putea pune în cuvinte, că aparţinem şi noi undeva, iar singurătatea începe
să se risipească.
Cuvântul uşurare este prea slab, pentru a numi acel sentiment de
început. Este amestecat cu uimire şi un fel de groază. E adevărat? O să
dureze?
Cei cu câţiva ani de abstinenţă în A.A. îi pot asigura pe nouveniţii, în
şedinţele A.A., că este adevărat, da, cât se poate de real. Şi durează, într-
adevăr. Nu este doar un nou fals început, de genul celor pe care le-am
cunoscut mereu. Nu este doar o explozie de bucurie, după care să urmeze
iar dezamăgiri şi durere.
Dimpotrivă, putem beneficia acum de o recuperare reală şi de durată,
din singurătate şi alcoolism. Avem, chiar sub ochii noştri, dovezi din ce în
ce mai multe şi mai puternice, în acest sens. Numărul abstinenţilor, cu
abstinenţă lungă de ani de zile în A.A., creşte în fiecare an.
Şi totuşi, depăşirea stării de permanentă suspiciune şi de folosire a altor
mecanisme de auto-protejare, nu se poate realiza peste noapte.
Gândirea şi acţiunile noastre au ajuns nişte "reflexe condiţionate":
nimeni nu ne înţelege, nimeni nu ne iubeşte (fie că era aşa sau nu). Ne-am
obişnuit să acţionăm ca nişte singuratici. Aşa
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 65
că, după încetarea băutului, unii avem nevoie de timp şi exerciţiu, pentru a
ne dezobişnui de familiara singurătate. Chiar şi dacă am început să credem
că nu mai suntem singuri, uneori tot mai gândim şi acţionăm conform
vechilor obiceiuri.
Suntem stângaci când vine vorba de căutat prietenia cuiva şi atunci
când ni se oferă prietenie. Nu prea ştim cum să procedăm şi avem îndoieli
44
în privinţa rezultatelor; apoi, mai e şi povara ultra-grea, acumulată în ani
trăiţi în frică. De aceea, când începem să ne simţim cam singuri - chiar dacă
nu suntem fizic singuri vechile tendinţe au un teren propice către balsamul
din pahar.
Din când în când, pe unii ne tentează ideea de a abandona totul şi de a
ne reîntoarce la vechea mizerie. Cel puţin, ea ne este familiară şi n-ar mai
trebui să trudim la a deveni băutori profesionişti.
Adresându-se unui grup A.A., cineva a mărturisit că, fiind băutor din
adolescenţă, până la peste patruzeci de ani, băutul fusese ocupaţia lui cu
normă întreagă şi că trecuse pe lângă toate experienţele prin care trec tinerii
în perioada maturizării. Deci, iată-l la peste patruzeci de ani, abstinent; ştia
cum să bea şi să se laude, dar era complet lipsit de orice deprindere în vreo
meserie şi de orice brumă de bune maniere.
- La început a fost groaznic, a declarat el. Nu ştiam nici măcar cum să
ies cu o fată în oraş, nici ce se face într-o asemenea ocazie! Şi, am
descoperit că nu există nici un "Curs pentru cum se face curte fetelor" la
care să se poată înscrie burlaci la patruzeci de ani.
Omul a fost întâmpinat de cei din sală cu un râs deosebit de cald, din
toata inima. Mulţi dintre cei de faţă se recunoşteau pe şine în experienţa
descrisă, pentru că ş ei trecuseră prin ceva tot atât de stingheritor.
Sentimentul de stângăcie şi că ai fi un ne
66 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
adaptat la patruzeci de ani (iar în zilele noastre, chiar şi la douăzeci), te face
să te gândeşti că poate eşti chiar grotesc, dacă n-ar fi sălile acestea pline de
membri A.A. înţelegători, care au cunoscut aceeaşi frică şi care ne ajută să
vedem umorul situaţiei. Acum putem zâmbi, când încercam din nou, până
reuşim. Nu mai trebuie să roşim în taină, când dăm greş; nu mai trebuie să
recurgem la obişnuitele tentative, întotdeauna disperate, de a găsi ceva
încredere socială în sticlă, unde nu găsiserăm decât singurătate.
Acesta nu este decât un exemplu extrem de cât de dezorientaţi am fost
unii, când am pornit, cu toate pânzele sus, către abstinenţă. El ilustrează cât
de periculos de rătăciţi am fi, dacă am face drumul singuri. Poate ca am
avea o şansă la un milion să reuşim, oarecum.
Astăzi, ştim că nu mai trebuie să purcedem la drum pe cont propriu.
Este mult mai sigur, mai de bun simţ şi mai lipsit de primejdii, să pornim în
compania unui echipaj voios, care merge în aceeaşi direcţie. Şi nu este

45
nevoie să ne ruşinăm pentru faptul că folosim ajutorul cuiva, pentru că
ajutorul este reciproc.
Dacă nu este un semn de laşitate să folosim o cârja când ne fracturăm
un picior, atunci nu este un semn de laşitate nici când ne lăsăm ajutaţi, ca să
ne recuperam dintr-o problemă cu băutul. Cârja este minunată pentru cei
care au nevoie de ea şi pentru cei care îi cunosc utilizarea.
Oare este ceva eroic în nevăzătorul care se împiedecă şi umblă doar pe
pipăite, numai fiindcă refuză asistenţa care îi este disponibilă? Asumarea
unui risc, nebunesc şi fără rost, este uneori întâmpinată cu laude
neîntemeiate. Ajutorarea reciprocă întotdeauna mai eficientă - ar trebui să
fie primită cu mai multe laude şi mai multă admiraţie.
Propria experienţă în abstinenţă aduce copleşitoare mărturii despre
cât este de înţelept să recurgem la tot ajutorul disponibil, în rezolvarea unei
probleme legate de băutură. Nici unul dintre noi nu s-a putut recupera din
alcoolism prin forte proprii, oricât de puternice au fost nevoia şi dorinţa.
Dacă am fi putut, n-am fi făcut apel la A.A. sau la psihiatrie ori la alt gen
de ajutor.
Din moment ce nimeni nu poate trăi singur, din moment ce depindem,
într-o anumită măsură, de semeni, cel puţin pentru anumite bunuri şi
servicii, am găsit că este de bun simţ să acceptăm acest aspect particular al
realităţii şi să-l folosim în importanta luptă pentru ieşirea din alcoolismul
activ.
Tentaţia de a bea se infiltrează în mintea noastră mult mai uşor şi mai
parşiv atunci când suntem singuri. Când ne simţim singuri, impulsul de a
bea apare cu deosebită forţă şi viteză.
Astfel de idei şi dorinţe au mai puţine şanse, atunci când ne aflam în
compania altora, mai ales nebăutori. Dacă apar totuşi, ele par lipsite de
forţă şi sunt mai uşor de alungat, când suntem în preajma altor membri
A.A..
Nu ignorăm faptul că fiecare avem nevoie, din când în când, de
momente cu şine însuşi, pentru a ne aduna gândurile, a ne inventaria starea,
pentru a rezolva o problemă sau o situaţie, fie pentru o scurtă vacanţă din
stresul de zi cu zi. Însă am găsit că este periculos să ne oferim prea multă
"vacanţă", mai ales când avem toane sau simţim nevoia să ne plângem de
milă Este mai bine să fim în compania cuiva - a oricui - decât într-o
singurătate amară.
46
 Desigur, este posibil ca dorinţa de a bea să ne copleşească şi în toiul
unei întruniri A.A., exact aşa cum sentimentul singurătăţii ne poate copleşi
chiar în mijlocul unei mulţimi. Însă şansele de a bea sunt reduse când
suntem în compania altor membri A.A., nu
68 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
ca şi în singurătatea camerei de acasă sau într-un colţ retras, dintr-un bar
gol şi liniştit.
Când ne avem doar pe şine pentru conversaţie, aceasta riscă să se
învârtă într-un cerc vicios. Ea va exclude, din ce în ce mai mult,
intervenţiile de bun simţ ale unor interlocutori. Încercările de auto-
convingere spre a nu bea seamănă cu încercările de autohipnoză. Este ca şi
când ai încerca să convingi o femelă gestantă să nu fete, când este la
termen.
Din acest motiv, atunci când sugerăm evitarea oboselii şi a foamei,
adesea menţionăm încă un element periculos, pentru a putea fi în gardă pe
trei fronturi: "nu aşteptă până eşti prea obosit, prea flămând sau prea
singur".
Evitaţi aceste primejdii.
Dacă vă vine să beţi, faceţi o pauză şi reflectaţi. Cel mai adesea, veţi
descoperi că vă aflaţi într-una sau două din stările de risc major.
Repede, vorbiţi cu cineva. Imediat, singurătatea va fi mai puţin
apăsătoare.
15. Atenţie la mânie şi resentimente
Subiectul mâniei a fost deja atins în această carte, dar amploarea
experienţelor traumatice cu mânia ne-a convins că este un subiect
important şi merită atenţie specială din partea celui care doreşte să-şi
rezolve problema băutului.
Că o numim ostilitate, resentiment sau mânie, starea aceasta pare să fie
strâns legată de beţie şi pare să aibă rădăcini mai adânci în cazul
alcoolismului.
VIATA FARA BAUTURA 69
De exemplu, atunci când, în cadrul unui studiu, un grup de cercetători
au adresat unui mare număr de bărbaţi alcoolici întrebarea "de ce v-aţi
îmbătat?", motivul principal menţionat a fost: "Să-i pot zice una lui Cutare,
de la obraz". Cu alte cuvinte, ei găsiseră la beţie puterea şi libertatea de a-şi
exprima mânia, pe care nu o putuseră manifesta treji.
47
 S-a presupus, deci, că s-ar putea să existe o relaţie biochimică subtilă,
nedeterminată încă, între alcool şi schimbările fiziologice care însoţesc
mânia.
Un studiu experimental asupra alcoolicilor a concluzionat ca
resentimentele pot produce o stare inconfortabilă a sistemului sanguin al
alcoolicului, stare pe care numai o beţie o poate uşura. Un psiholog de vârf
a sugerat recent că se prea poate că băutorii savurează senzaţia de putere
asupra altora pe care le-o aduce influenţa alcoolului.
S-au publicat date cu privire la relaţia strânsă dintre consumul de alcool
şi atacurile de stradă şi omoruri. Se pare ca o mare proporţie dintre acestea,
în unele ţări, se petrec când fie victima, fie criminalul (fie ambii) sunt sub
influenţa alcoolului. Violuri, certuri familiale care duc la divorţ, maltratarea
copiilor, tâlhării cu arma sunt adesea produsul băutului excesiv.
Chiar şi aceia dintre noi care nu am trecut prin asemenea experienţe
putem înţelege, fără dificultate, genul acela de turbare feroce, care-i duce
pe unii la asemenea violenţă, când sunt suficient de beţi. De aceea,
recunoaştem pericolul potenţial al mâniei.
Nu încape îndoială, aceasta stare este naturală, din când în când, în firea
"animalului om". Ca şi frica, probabil că a avut ceva valoare în
supravieţuirea membrilor speciei numite homo sapiens. Mânia a produs,
desigur, schimbări pozitive în multe
70 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
civilizaţii, când a fost îndreptată împotriva sărăciei, foametei, bolilor şi
nedreptăţii.
Dar nu se poate tăgădui că maltratările fizice şi violenţele, chiar numai
verbale, rezultate din mânie excesivă, sunt deplorabile şi aduc prejudicii
atât societăţii ca întreg, cât şi indivizilor. Este motivul pentru care un
număr mare de religii şi filosofii ne îndeamnă insistent să ne debarasăm de
mânie, ca să putem trăi o viaţă mai fericită.
Pe de altă parte, mulţi sunt de părere că ascunderea mâniei este ceva
nefast pentru echilibrul emoţional şi că este nevoie să exteriorizăm mânia,
într-un fel sau altul, ca să nu ajungă să ne "otrăvească" pe dinăuntru, când
se îndreaptă împotriva noastră, ducându-ne la depresie.
Mânia, cu toate aspectele ei, este o problemă umană universală. Dar ea
prezintă un pericol deosebit pentru alcoolici. Propria mânie ne poate ucide.
Alcoolicii recuperaţi sunt, în mare parte, de acord ca ostilitatea, ranchiuna
48
sau resentimentele ne fac adesea să vrem să bem; deci, este important să
fim vigilenţi când vine vorba de astfel de sentimente. Pentru îmblânzirea
lor, am găsit căi mult mai satisfăcătoare decât alcoolul. Însă le vom descrie
aici ceva mai târziu.
Întâi, să aruncăm o privire asupra câtorva dintre formele şi culorile pe
care le împrumută mânia, uneori:
intoleranţa snobism tensiune neîncredere
dispreţ rigiditate sarcasm anxietate
ciuda cinism auto-compă suspiciune
ura nemulţumire timire gelozie
răutate
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 71
Diverşi membri A.A., abstinenţi, au reuşit să depisteze legătura dintre
toate aceste sentimente şi rădăcina lor ascunsă, mânia. În vremea băutului,
putini dintre noi am meditat la asemenea lucruri. Mai degrabă, ne-am
măcinat cu ele. Sau, ne lăsam să explodă, mai ales după ce le amplificam
cu încă un păhărel.
Poate că şi frica ar trebui să se afle în lista noastră; mulţi dintre noi
credem că mânia este adesea un produs al fricii.
Nu ştim întotdeauna de ce anume ne este frică; uneori, simţim doar o
frică vagă, generală, fără nume. Şi ea poate da naştere unei mânii tot atât de
generale, care, într-o clipită, este gata să se îndrepte spre ceva sau cineva.
Mânia se poate naşte şi din sentimentul de frustrare. Tagma alcoolicilor
nu se remarcă printr-un înalt nivel de toleranţă faţă de acest sentiment,
fondat sau imaginat. Păhărelul devenise "diluantul" amarei emoţii.
Probabil că resentimentul "justificat" este cel mai înşelător. El este
produsul mâniei "întemeiate", pe care am întreţinut-o timp îndelungat şi
care, dacă se mai prelungeşte, ne va diminua progresiv apărarea împotriva
alcoolului. Chiar şi dacă suntem trataţi meschin sau nedrept, resentimentul
este un lux pe care noi, alcoolicii, nu ni-l putem permite. Pe noi, orice
forma de mânie ne poate distruge, pentru că ne poate duce înapoi, la
băutură. (Problema resentimentului este tratată mai în detaliu în cărţile
Alcoholics Anonymous (Alcoolicii anonimi) şi Cei doisprezece Paşi şi cele
douăsprezece Tradiţii.)
Nu putem pretinde că am fi experţi în înţelegerea psihologiei pure, aşa
că, la început, trebuie să ne concentrăm nu asupra descoperirii cauzelor
49
mâniei, ci asupra căilor de a-i face faţă indiferent dacă o considerăm sau nu
justificată. Ne străduim să o stăpânim, pentru a evita întoarcerea la băutură
din cauza ei.
72 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
Este interesant de constatat că metodele deja discutate, prin care
evitam primul pahar, funcţionează excepţional de bine şi pentru depăşirea
disconfortului interior pe care îl avem de indurat la mânie. De pilda, când
începem să clocotim interior, uneori ne face bine să luăm câteva îmbucături
de ceva ce ne place sau să bem ceva dulce, nealcoolic.
Când ne irită ceva, este remarcabil de eficient să ridicăm receptorul şi să
telefonăm naşului A.A. sau altor alcoolici recuperaţi, spunându-le ce ne
macină.
Şi, se merită să cercetăm dacă nu cumva suntem foarte obosiţi. În acest
caz, descoperim că mânia se risipeşte cu puţină odihnă. Nervii ni se
potolesc şi când reflectăm, repetat, asupra zicalei: "traiste şi lasă-i şi pe alţii
să trăiască".
Sau, ne putem concentra asupra unei activităţi care nu are nici o
legătură cu sursa mâniei noastre, fie nişte exerciţii fizice, fie muzica
preferată.
Ostilitatea ni se risipeşte adesea când reflectam asupra Rugăciunii
pentru seninătate. De multe ori, ceea ce ne cauzase mânia, s-a dovedit a fi
în afara puterii noastre de control sau de schimbare (blocare în trafic,
temperatura aerului, coada de la magazin). Deci, lucrul matur şi de bun
simţ pe care îl putem face este să acceptăm situaţia, în loc de a clocoti fără
rost sau de a ne întoarce la băutură.
Desigur, uneori avem resentimente faţă de o situaţie de viaţă care
poate, şi este bine să fie, schimbată. Poate că ar fi bine să ne dăm demisia,
pentru a lucra într-un post mai bun; sau, să divorţăm; sau să ne mutăm cu
familia în alt cartier. Dacă este aşa decizia trebuie luată cu grijă, nu pe
pripite, nici la mânie. Deci, şi în acest caz, este bine ca mai întâi să ne
calmăm. Abia după aceea putem analiza senin şi constructiv, dacă
resentimentul ne este
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 73
generat de ceva ce putem schimba. Pentru mai multă siguranţă, a se vedea
secţiunea despre Rugăciunea pentru seninătate (capitolul 7).

50
 Uneori, nu avem de a face cu un sentiment care durează de multă
vreme, ci cu un atac brusc şi mistuitor de furie. Planul de 24 de ore
(capitolul 3) şi principiul "fiecare lucru la timpul său" (capitolul 13) ne-au
ajutat pe mulţi dintre noi să depăşim astfel de atacuri de furie, deşi
fuseserăm destul de neîncrezători în eficacitatea lor, până când le-am
aplicat - cu rezultate surprinzătoare.
Un alt remediu eficient împotriva mâniei este ideea: "ca şi cum".
Decidem cum ar reacţiona o persoană matură şi cu adevărat echilibrată, în
faţa unui resentiment ca al nostru şi apoi, acţionam "ca şi cum" am fi acea
persoană. Încercaţi. Ajută.
Pe mulţi dintre noi ne ajuta ghidarea unui specialist - psiholog,
psihiatru, medic sau om al bisericii.
O activitate fizică uşoară ne poate face mult bine. Exerciţiile deja
menţionate, respiraţie profundă, o baie fierbinte, lovitul (fără spectatori, al)
unei perne sau unui fotoliu cu pumnul, ţipând toate acestea contribuie la
eliberarea din ghearele mâniei a multora dintre noi.
Rareori este recomandabil să ne mulţumim exclusiv cu a reprima,
masca sau stăpâni mânia. Încercam să ne obişnuim să facem ceva în
legătură cu ea, nu din cauza ei. Altfel, şansele de a bea ar creste enorm.
Ca profani în materie, noi ne ştim propria experienţă şi nu posedăm nici
noţiuni clinice, nici teorii ştiinţifice cu privire la aceste probleme. Însă,
puţini dintre aceia care au cunoscut mahmureala "de după" pot uita
amploarea stării de nervi care o acompaniază. Uneori, ne-am descărcat-o pe
membrii familiei, pe
74 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
colegi, pe prieteni sau pe străini, care, mai mult ca sigur, nu meritaseră
neplăcerea. Tendinţa aceasta se poate ţine scai de noi o vreme, după
începerea abstinenţei, ca fumul care pluteşte sub tavanul unui bar neaerisit,
amintindu-ne de zilele de băut - până când nu vom face o curăţenie
generală spirituală.
16. A fi bun cu tine însuţi
Când persoana iubită sau un prieten drag se recuperează după o boală
grea, în general încercăm să-i oferim grija noastră tandră şi afectuoasă.
Răsfăţăm un copil bolnav cu mâncărurile sale favorite şi cu mici plăceri,
care să-l ajute în restabilire.

51
 Convalescenţa după boala alcoolismului activ cere timp şi oricine trece
prin ea merită consideraţia şi grija noastră tandră şi afectuoasă.
În trecut, se credea adesea că cei care se recuperau din anumite
suferinţe, le meritaseră, din moment ce şi le creaseră singuri, deliberat, din
egoism.
Din cauza sentimentului de vinovăţie şi a stigmatului asociat
alcoolismului de către oameni care nu cunosc natura bolii (inclusiv noi
înşine, până când am devenit mai informaţi), mulţi dintre noi nu am prea
fost indulgenţi cu şine în timpul mahmurelii de după o beţie. Ne resemnam
şi înduram, zicându-ne că venise "nota de plată", ca pedeapsă pentru relele
făcute.
Acum, ştiind că alcoolismul nu este o apucătură imorală, găsim că este
esenţial să ne corectăm atitudinile. Am descoperit că una dintre persoanele
cel mai puţin dispuse să trateze alcoolicul ca pe un suferind, este -
surprinzător - alcoolicul însuşi. Iar şi iar, vechiul mod de a gândi pune
stăpânire pe noi.
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 75
Se spune că băutorii-problemă sunt perfecţionişti, nerăbdători cu orice
slăbiciune omenească, în special cu cele personale. Ne stabilim obiective
imposibil de atins şi ne îndârjim să le atingem, în ciuda caracterului lor
intangibil.
Apoi, din moment ce nici o fiinţă umană nu poate menţine ştacheta
ridicată la cote extreme, conform pretenţiilor noastre, ne pomenim eşuând,
cum li se întâmplă tuturor celor care îşi stabilesc idealuri nerealiste. Ne
cotropesc descurajarea şi depresia şi, furioşi, ne pedepsim pentru că nu am
reuşit să fim super-perfecţi.
Este exact momentul în care putem începe să fim buni sau, cel puţin,
oneşti, cu şine. Nu le-am cere copiilor sau unor persoane handicapate mai
mult decât este rezonabil să le cerem. Şi nu avem nici un drept să ne
aşteptăm la miracole nici de la noi înşine, alcoolici în recuperare.
Nerăbdători să ne însănătoşim complet până marţi, miercuri ne trezim
tot în convalescenţă şi ne apucăm să ne blamăm pentru acest fapt. Este
momentul oportun pentru a ne da îndărăt cu câţiva paşi, mintal vorbind, ca
să ne putem privi cât mai detaşat şi mai obiectiv cu putinţă. Ce-am putea
face pentru un prieten sau altcineva drag, care este descurajat de încetineala
cu care se însănătoşeşte şi începe să refuze să mai ia medicamentele?
52
 Ne ajuta să ne amintim că băutul abuziv ne-a vătămat serios
organismul, provocând daune care au nevoie de luni sau chiar ani pentru
reparare. Nimeni nu a devenit alcoolic în doar câteva săptămâni (sau
aproape nimeni). Deci, nu ne putem aştepta nici la o magică restabilire
instantanee.
Când ne pătrunde descurajarea, este nevoie să ne încurajăm singuri.
Mulţi am descoperit că este sănătos să ne felicităm pentru progresul deja
făcut şi să ne simţim mândri de el, fără a aluneca în îngâmfare sau vanitate
excesivă, desigur.
76 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
Ne facem inventarul. Ne-am abţinut de la băutură în ultimele 24 de ore?
Merită să ne apreciem onest pentru aceasta. Ne-am convins să mâncăm
cum trebuie, azi? Am încercat să ne achităm de obligaţiile zilei de azi? Pe
scurt, am făcut azi, cât am ştiut mai bine, ce era de făcut? Dacă da, atunci
aceasta este tot ce ne puteam pretinde.
Poate că răspunsul nu este afirmativ la toate întrebările. Poate am dat
cumva greş, am dat înapoi în gânduri şi acţiuni, chiar dacă am ştiut că nu
era bine. Şi ce-i? Nu suntem creaturi perfecte. Ţinta noastră este un mic
progres. Nu este cazul să ne tânguim pentru cât suntem de imperfecţi.
Ce putem face, ca să ne înseninăm? Putem face cel puţin un lucru care
nu este întinsul mâinii după pahar. Fiecare capitol al acestei cărţi conţine
sugestii în acest sens.
Mai exista şi altele, pe care le putem face. Am simţit bucuria de a trai,
in ultimul timp? Sau poate am fost atât de încordaţi în procesul de auto-
perfecţionare, încât nu am reuşit să ne bucurăm de un apus de soare, de
luna nouă, de o mâncare bună, de o evadare din griji, de o glumă bună sau
de un semn de afecţiune?
Din moment ce organismul pare să se recupereze de la şine, poate că al
dumneavoastră s-ar bucura de atât de necesara odihnă. Savuraţi pacea unui
somn de după-amiază sau de noapte, îndelung şi profund; poate aveţi ceva
rămăşite de energie, de folosit în mici plăceri şi distracţii. La fel ca toate
celelalte aspecte ale vieţii, şi acestea sunt necesare împlinirii întregului
potenţial uman.
Acum a sosit clipa, singura clipă care există. Şi, dacă nu suntem buni
cu şine acum, cu siguranţă că nu avem dreptul să aşteptăm respectul sau
consideraţia altora pentru noi.

53
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ77
Am descoperit că, în abstinenţă, ne putem bucura de fiecare lucru care
ne bucură când beam, precum şi de multe altele, pe deasupra. Este nevoie
de ceva exerciţiu, dar răsplata pentru efort vine din belşug. Nu o facem din
egoism, ci din autoprotejare. Dacă nu ne preţuim propria restabilire, nu
vom ajunge să trăim clipa în care să putem deveni oameni responsabili,
generoşi şi oneşti.
17. Atenţie la stările de exaltare
Pentru un mare număr de băutori (alcoolici sau nu), băutura transformă
starea de disconfort interior, într-una de euforie. Această metodă, folosită
pentru a fugi de durere în plăcere, este cunoscută sub numele de "evadarea
în alcool".
Dar, mii şi mii dintre noi ştim că, de foarte multe ori, fuseserăm deja
într-o stare de veselie, înainte de a bea un pahar. La o revizuire atentă a
trecutului nostru cu băutura, un mare număr dintre noi constatăm că am
băut adesea ca să intensificăm starea de veselie, deja jubilată.
Aceasta experienţă a dat naştere sugestiei care urmează. Aveţi mare
grijă în momentele de sărbătorire sau în care vă simţiţi extraordinar de bine.
Când lucrurile merg grozav de bine, atât de bine, încât vă simţiţi de
parcă n-aţi mai fi alcoolic - prudenţă maximă! În asemenea momente (chiar
şi după câţiva ani de abstinenţă împlinită), gândul că ar prinde bine un
păhărel poate părea foarte firesc iar amintirea mizeriei din zilele de băut se
estompează pentru o vreme. Doar un păhărel începe să apară ca mai puţin
fatal şi curând ne vom convinge că nu ar fi nici primejdios, nici dăunător.
78 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
Mai mult ca sigur, un singur păhărel nu ar fi - pentru un băutor normal.
Însă, experienţa noastră cu băutura ne-a tot arătat ce poate face unora ca
noi, care nu putem bea ca băutorii normali, un presupus inofensiv păhărel -
în realitate, unul fatal. Mai devreme sau mai târziu, acesta ne va convinge
că un al doilea păhărel n-are cum să ne facă rău. Şi, la urma urmei, de ce
două, după primele?
Băutul de bucurie sau la sărbători, când avem un motiv legitim pentru
veselie, în mijlocul rudelor sau prietenilor joviali, care pot bea fără nici un
pericol, apare ca deosebit de tentant. Băutul celorlalţi ne apare ca o
presiune socială asupra noastră, să facem şi noi la fel.

54
 Acest fenomen se explică, probabil, prin mentalitatea ca un pahar de
etanol (alcool etilic) nu poate lipsi de la petrecerile cu voie bună (precum
nici de la cele de doliu). Conexiunea aceasta poate persista în mintea
noastră mult timp după ce aflam că nu mai este nevoie să bem.
Acum ştim că există multe căi pentru pararea acestei presiuni sociale de
a bea, precum căile descrise în capitolul 26. Pe scurt, să ne reamintim ca
nici o situaţie nu ne aduce vindecarea din alcoolism, boala care este
activată în clipa în care începem să bem, indiferent de ocazie sau de motiv.
În cazul unora dintre noi, impulsul de a bea un păhărel de voie bună,
când ne simţim deosebit de bine, este şi mai perfid când nu avem nimic de
sărbătorit şi când nu ne presează nimeni să bem. Acest impuls poate apărea
din senin, în cele mai neaşteptate momente, fără să putem vreodată înţelege
din ce cauză.
Acum ştim să nu intrăm în panică, atunci când apare gândul la un pahar
de alcool. La urma urmelor, este un gând firesc în zilele noastre şi, de
înţeles în cazul acelora dintre noi care deveniserăm maeştri în această artă,
prin practică îndelungată.
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 79
Dar gândul la un pahar nu este în mod necesar acelaşi lucru cu dorinţa
de a bea unul. Şi apoi, nici gândul, nici dorinţa de a bea nu trebuie să ne
arunce pradă deprimării sau fricii. Ambele pot fi privite, pur şi simplu, ca
un semnal se alarmă, menit să ne reamintească pericolele alcoolismului
activ. Pericolele acestea sunt permanente, chiar şi atunci când ne simţim
atât de bine, încât ne întrebăm dacă este normal ca cineva să se simtă astfel.
18. Cu răbdarea, treci marea
Tocmai aţi terminat lectura capitolului precedent. Vă grăbiţi să-l citiţi şi
pe acesta? De ce? Poate că acum este nevoie să puneţi în practică zicala:
"cu răbdarea, treci marea". Ca alcoolici, aveam adesea tendinţa de a înghiţi
băuturile mai repede decât alţii. Şi, mult prea rar lăsam în pahar ultimele
picături sau, în sticlă, ultimele înghiţituri.
Mulţi descoperim amuzaţi, chiar şi după mulţi ani de abstinenţă, că
suntem incapabili de a abandona o cană de cafea sau o sticlă de suc la
jumătate. Uneori ne trezim că înghiţim ultimii stropi de băutura nealcoolică
de parcă... Poate că mulţi cititori pricep aluzia.
Nouă nu ne vine întotdeauna uşor să punem jos o carte la jumătatea
paginii sau capitolului. Parcă am fi constrânşi să citim cartea până la sfârşit,
55
în loc să ne mulţumim cu o pagină sau doua pe zi, lăsând restul pentru altă
dată. Tendinţa aceasta nu este rea în totalitate. Pentru depăşirea unei obsesii
destructive, precum băutul, este de bun simţ să înlocuim acea obsesie cu
una benignă, cum ar fi achiziţionarea de cât mai multe cunoştinţe despre
alcoolism şi de cât mai mult ajutor pentru rezolvarea problemei băutului.
80 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
Ei bine, continuaţi lectura. Este de o mie de ori mai puţin dăunător să
citiţi în exces, decât să continuaţi să beţi.
Dar, când veţi ajunge la sfârşitul acestui capitol, poate veţi dori să
încercaţi ceva nou. Sugeram să puneţi cartea de-o parte şi să vă revizuiţi
ziua. Observaţi de câte ori aţi fi putut încetini ritmul sau de câte ori aţi fi
luat unele lucruri mai puţin serios, dacă v-aţi fi gândit.
Zicala "cu răbdarea, treci marea" este una dintre căile prin care ne
reamintim unii altora că avem tendinţa de a face prea multe dintr-o dată, de
a fi prea grăbiţi, nerăbdători cu tot ce pare să ne încetinească. Găsim că ne
este greu să ne relaxăm şi să savurăm viaţa.
Când unul dintre noi este prea precipitat în a isprăvi o treaba sau în a
ajunge undeva, prietenii A.A. îi reamintesc, cu blândeţe:
- Mai ştii cum e vorba: cu răbdarea, treci marea?!
Sfatul ne irita adesea, ceea ce însemna că a nimerit drept la ţinta, unde
ne doare, nu-i aşa?
Da, ştim că nerăbdarea, în zilele noastre, nu este deloc limitată la
alcoolici. Pe măsură ce se accelerează rata schimbărilor în civilizaţia
noastră, din ce în ce mai mulţi oameni se simt presaţi de timp şi chinuiţi de
gândul că trebuie să se grăbească, pentru a ajunge din urmă... Pe cine? Sau,
ce anume?
Asemenea presiuni nu-i fac pe majoritatea băutorilor să devină
alcoolici. Numai un mic procent dintre băutori dezvoltă problema noastră.
Însă, aceia dintre noi care am dezvoltat-o, pare că trebuie să învăţăm cum
să ne relaxam, cum să ne stabilim un ritm sănătos, cum să ne bucurăm de
micile binefaceri şi de lucrurile simple ale vieţii - pe scurt, cum să savurăm
călătoria, în loc să ne frământăm întruna, până ajungem la destinaţie.
Orizontul ră
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 81
mâne la locul lui. Uneori, ne face bine să ne oprim, ca să-l contemplăm,
doar de dragul frumuseţii peisajului.
56
 Unii, constatăm repetat că am înşfăcat o bucată mai mare decât putem
mesteca. Ne înhămăm la mai mult decât putem duce. Poate că am avea
multe de învăţat de la anumiţi pacienţi cardiaci în recuperare. Mulţi dintre
ei reuşesc să fie activi, viguroşi şi productivi - într-un mod cumpănit, fără
zbucium şi surmenaj şi fără a fi sclavii unui orar.
Unii dintre noi reuşesc să-şi stabilească obiceiul de a-şi face planuri
realiste, în limitele posibilului. Îşi întocmesc liste cu tot ce doresc să
întreprindă în cursul zilei şi apoi elimină, deliberat, jumătate. Şi, în fiecare
zi, au o listă nouă.
Alţii îşi planifică intenţionat o agenda pe termen lung, în avans; apoi, au
grijă să nu se gândească la cele planificate până la scadenţă.
Iar alţii consideră că astfel de liste şi agende îi fac să se simtă
constrânşi, ele forţând la a "face totul", indiferent de cât timp sau : câtă
energie ar fi necesare. Aceştia găsesc că este sănătos să renunţe la listele de
acţiune, pentru o vreme. Ei susţin că, nemaifiind sub dictatura listelor, pot
învăţa să acţioneze într-un ritm mai spontan şi mai destins.
Pe mulţi ne ajută, în a ne relaxa şi a ne ordona gândurile, dacă şedem
liniştiţi, singuri, timp de cincisprezece sau douăzeci de minute, în fiecare zi,
înainte de a începe activităţile cotidiene. Unii, folosim metode specifice,
precum meditaţia şi rugăciunea, pe care le găsim deosebit de potrivite
scopului nostru. Şi, poate că reuşim, de mai multe ori în cursul unei zile
foarte încărcate, să petrecem cinci minute netulburaţi, cu ochii închişi, apoi,
ne putem relua lucrul, cu forte proaspete.
82 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
Unora ne vine greu să găsim pacea, fără ajutorul cuiva. Poate că nu
suntem în stare să ne încetinim propriul ritm, dar putem să ne impunem să
şedem liniştiţi, ca să dăm ascultare unui prieten care a atins un anumit grad
de seninătate. Atunci când întreaga atenţie ne este concentrata înspre
altcineva, echilibrul ni se restabileşte, obţinem o nouă perspectivă asupra
propriei vieţi şi vedem că aceasta nu trebuie să fie neapărat o goană în care
fiecare secundă contează.
Unii oameni găsesc mult reazem în timpul unor "sesiuni de pace
sufletească" în compania altora, într-un cadru ceva mai formal,
instituţionalizat, precum ar fi serviciile religioase, sau într-un loc retras la
ţară etc.

57
 Ca să nu mai trebuiască să "gonim", putem decide, pur şi simplu, să
începem ziua mai devreme decât ne-a fost obiceiul. Cu puţină imaginaţie,
ne putem crea un orar mai puţin strâns, mai flexibil, deci fără scrâşnit din
dinţi din cauza stresului.
Dacă ne simţim tensionaţi sau nervoşi, este vremea să ne întrebăm:
"Oare chiar sunt indispensabil?" sau "Oare chiar foloseşte cuiva graba
aceasta?" Ce uşurare, când descoperim că putem răspunde, de multe ori, cu
"nu".
Pe termen lung, asemenea procedee ne servesc nu numai la depăşirea
problemei băutului şi la schimbarea vechilor obiceiuri; ele ne ajută să
devenim cu mult mai productivi, din moment ce ne conservăm şi ne
canalizăm energia mai eficient. Ne ordonăm priorităţile cu mai mult bun
simţ. Descoperim că multe dintre aşa zisele "activităţi vitale" pot fi
eliminate din planul nostru, după o reexaminare atentă, cu întrebarea: "Cât
de importantă este această activitate în realitate?"
Desigur, zicala "cu răbdarea, treci marea" nu este o scuză pentru
amânări sau pentru lipsa de punctualitate. Există lucruri
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 83
care nu se pot "lăsa pe mâine" (şi apoi, pe mâine şi iar pe mâine) unul
dintre acestea fiind încetarea băutului. Dar există altele, pe care le vom
putea rezolva mult mai bine a doua zi, când suntem mai pregătiţi pentru a
ne ocupa de ele.
La un moment dat, o alcoolică, extrem de bolnavă şi de agitată, a sunat
la telefon un birou A.A., cerând ajutor imediat. A fost întrebată dacă poate
aştepta douăzeci sau treizeci de minute, până ajunge cineva la ea.
- Oh, nu, a răspuns ea. Doctorul a zis că am nevoie de ajutor fără nici o
întârziere, că nu-mi pot permite nici un minut fără ajutor! Apoi, a
continuat, dintr-o suflare: Şi el mi-a spus asta alaltăieri!
Avem toată compasiunea pentru cei aflaţi în astfel de situaţii,
binecunoscute din experienţă. Cineva reuşise să ajungă la bolnava amintită
mai sus, în mai puţin de o oră. Astăzi povesteşte ea însăşi întâmplarea, ca
pe un exemplu legat de cum fusese în vremea băutului. Este de necrezut,
când o vezi, cât de stăpânită şi calmă, dar energică şi vioaie, este ea acum.
Dacă, în adâncul sufletului, vă doriţi să cunoaşteţi pacea, răbdarea şi
mulţumirea, să ştiţi că ele va sunt accesibile. Aduceţi-vă aminte, din când
în când, că astăzi vă trebuie un ritm ideal, precum "cu răbdarea; treci
marea". Schimbarea poate începe chiar acum.
58
19. Gratitudinea
O membră A.A. îşi aminteşte că, ajunsă în vârful carierei alcoolice, nu-
şi pierduse deloc credinţa.
- Aveam o încredere fermă, de neclintit... în dezastru, ex
84 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
plica ea. În fiecare dimineaţă, primul meu gând era: "O, Doamne, oare ce
necazuri noi se vor abate astăzi asupra mea?!"
Când suna cineva la uşa, era convinsă că motivul vizitei nu putea fi
decât ceva neplăcut. Nu aştepta ca postaşul să-i aducă altceva decât facturi
de plată şi alte vesti proaste. Când suna telefonul, ea suspina, anticipând
vestea unei catastrofe.
Consumul acesta masiv de energie în speculaţii negativiste ne este
familiar multora dintre noi; ne amintim sumbra stare de spirit care
predominase în perioada alcoolismului activ. O parte din acea stare a fost,
probabil, cauzată de efectul farmacologic al alcoolului, care este un drog
depresiv. Când ultimele molecule de alcool sunt eliminate din organism, cu
ele ne părăseşte şi o mare doza din acel pesimism.
Dar, am observat că astenia nervoasă persistă, câtă vreme nu o
detectăm şi nu o smulgem meticulos din rădăcini.
Să fim înţeleşi, noi nu recomandăm delăsare sau indiferenţă. Nu negăm
faptul că dificultăţile vieţii îşi au rostul lor şi că există obstacole de depăşit,
din când în când. Tristeţea şi neplăcerile cauzează, într-adevăr, durere.
Însă acum, fiind eliberaţi din consumul de alcool, putem exersa mai
mult control asupra raţiunii. Avem un evantai mai larg de gânduri şi mintea
nu ne mai este atât de tulbure. Gândurile luminoase şi sănătoase ori
tenebroase şi prăpăstioase - pentru care optam în cursul unui interval de
douăzeci şi patru de ore, ne vor influenţa puternic starea de spirit din acel
interval.
Deoarece apropape toate gândurile ne fuseseră întotdeauna asociate
strâns cu consumul de alcool, în prezent găsim că merită să ne examinăm
îndeaproape modul de a gândi şi să adoptăm căi mai eficiente de folosire a
puterii raţiunii.
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 85
Poate că exemplificările care urmează nu oglindesc nimic din
experienţa dumneavoastră sau poate că limbajul vi se pare nou. Dincolo de
acestea, exemplele noastre s-ar putea să vă atingă măcar o coardă a
59
sufletului. Unele sunt exagerate intenţionat, pentru a reda mesajul cât mai
clar cu putinţa. Altele, la prima vedere, vi se vor părea banale. Mulţi dintre
noi am descoperit că anumite ameliorări, oricât de mărunte şi de uşoare în
aparenţă, constituie o solidă piatră de temelie pentru restabilirea de durată.
Când copilaşul cade, se loveşte şi plânge, putem detecta cu uşurinţa
dacă s-a rănit grav sau dacă doar s-a speriat. Ne putem alege atitudinea. O
alternativă, ar fi să ţipăm isteric pentru că pruncul s-a lovit sau s-a speriat
(şi s-o ţinem întruna cu "ce s-ar fi putut întâmpla"); ori, ne putem păstra
calmul ca să mângâiem copilul, recunoscători pentru faptul că nu s-a
întâmplat nimic mai grav.
Când bunicul decedează la nouăzeci de ani, nefericit, după o lungă
suferinţa, avem alternativa de a insista ca tot ce a mai rămas de făcut este să
ne dezlănţuim în durere, mânioşi că faptul ne-a luat prin surprindere sau să
ne îngropam în vinovăţie - şi, de ce nu, în pahar. Cealaltă alternativă ar fi
aceea de a ne reaminti, aşa copleşiţi de tristeţe cum suntem, că bunicul a
avut o viaţă lungă, deseori bună şi fericită; că am încercat să fim buni cu el
şi l-am asigurat mereu de iubirea noastră; că suferinţa şi nefericirea lui au
luat sfârşit. Mai mult ca sigur, el nu ar aprecia folosirea decesului său ca
scuza pentru a ne îmbăta şi a ne primejdui sănătatea.
Când ajungem, în fine, să vizităm un loc mult visat, ne putem concentra
asupra neplăcutelor condiţii de cazare sau a vremii neprielnice pentru o
vacanţă, asupra faptului că zilele de demult nu se mai întorc şi că nu avem
la dispoziţie decât câteva
86 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
zile sau o săptămână. Sau, putem fi recunoscători că am ajuns în acel loc şi
pentru toate frumuseţile nebănuite care ne aşteaptă să le descoperim.
Ne putem controla tendinţa de a spune: "da, numai că..." drept răspuns
la o constatare optimistă, elogioasă sau constructivă. Norocul care a dat
peste un prieten sau aerul sau tineresc, ori implicarea unei celebrităţi într-o
campanie de caritate, ne pot tenta să exclamăm acru: "da, numai că..." La
ce ajută acest mod de gândire? Ne ajută nouă cu ceva? Oare chiar nu putem
tolera faptul că anumite lucruri sunt pur şi simplu bune? Oare chiar nu ne
putem bucura când ne gândim la ele, pentru că trebuie să le "desfiinţăm"?
Aceia dintre noi care încercăm să ne lăsăm de fumat, descoperim că
putem alege una din următoarele atitudini: (1) să continuăm să ne tânguim
pentru cât ne este de greu s-o facem ("nici de data asta n-o să reuşesc" şi
60
"ştiam că aşa o să se întâmple, fir-ar să fie, uite, tocmai am aprins una";.
sau (2) să savurăm o atmosferă fără fum de ţigară, când ne aducem aminte;
să ne bucurăm de o oră care a trecut fără să fumăm şi, dacă am aprins una
involuntar, să ne felicităm că am stins-o la jumătate.
Când lozul cel mare este de cinci sute de mii, iar noi l-am tras pe cel de
cinci sute doar, este limpede care atitudine ar fi de bun simţ. Cu siguranţă,
nu amărăciunea la gândul că am ratat lozul cel mare.
Ni se oferă, la tot pasul, ocazia de a alege conştient o atitudine sau alta
iar experienţa ne-a adus convingerea că sentimentul de gratitudine este cel
mai sănătos, cel mai favorabil menţinerii abstinenţei. Este întotdeauna o
surpriză plăcută, când descoperim că nu este greu să dezvoltăm obiceiul de
a fi recunoscători, cu preţul unui mic efort.
87 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
Mulţi dintre noi am avut reţineri la început. Însă, trebuie să admitem că
rezultatele nu au avut nevoie de comentarii. Poate că ustură când ne
muşcăm limba şi nu dăm drumul sarcasmului de pe vârful ei. Poate că
trebuia să înghiţim de două ori înainte de a exprima ceva cât de cât pozitiv,
ceva ce etichetam drept "dulcegărie" pe când beam. Dar, curând, ne-a fost
tot mai uşor s-o facem iar obiceiul a dat forţă şi energie recuperării noastre.
Viaţa ne-a fost dată ca să ne bucurăm de ea, iar noi intenţionăm să o sa-
vurăm.
Frunzărind prin memorie, unii descoperim încă o atitudine negativistă
de pe vremea băutului. Mulţi am renunţat la ea iar schimbarea în acţiuni ne-
a adus ameliorări în atitudini şi sentimente.
Cine ştie din ce motiv, petrecuserăm mult timp observând greşelile
altora, vorbind despre ele şi gândindu-ne la cât de tare se înşelau oamenii.
(Pentru binevenita schimbare interioară de acum, nu are importanţă dacă
aveam dreptate sau nu.) Pentru unii, schimbarea începe cu încercarea de a
avea bunăvoinţa - bunăvoinţa de a nu ne pripi la concluzii, de a accepta
pentru o clipă ipoteză că poate cei pe care îi observăm nu se înşeală. Înainte
de a judeca pe cineva, încetam să criticăm, ascultăm cu atenţie şi aşteptăm
deznodământul.
Nu are importanţă dacă ne-am înşelat noi înşine. Oricare ar fi rezultatul,
cel puţin pentru o vreme nu am mai fost robii nevoii nesănătoase de a avea
întotdeauna dreptate sau de a câştiga toate pariurile. Găsim că este sănătos
să admitem cu candoare "nu ştiu" sau "tu ai dreptate; eu m-am înşelat",

61
atunci când nu dorim să ne distrugem starea de bine cu stânjenitoarea
descoperire că, de fapt, nu am avut dreptate. Rămânem cu sentimentul de
relaxare şi gratitudine că putem fi deschişi la idei noi. Cei mai rafinaţi
88 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
oameni de ştiinţă sunt mereu alerţi la noi probe care s-ar putea să le infirme
teoria, ca să poată elimina noţiunile false şi să ajungă la adevărul pe care îl
căuta.
Când ajungem la o asemenea deschidere, negativismul se evaporează.
Poate că exemplul care urmează va ilustra clar relaţia dintre dorinţa de a
avea întotdeauna dreptate (adică, negativismul de a căuta tuturor noduri în
papura) şi libertatea de a greşi noi înşine - libertatea de a detecta şi de a
folosi idei noi şi surse de ajutor pentru menţinerea abstinenţei.
Mulţi dintre noi, pe când beam, eram profund convinşi, de ani de zile,
că băutul nostru era nevătămător. N-o strigam în gură mare; însă, când un
preot sau un psihiatru ori un membru A.A. ne vorbea despre alcoolism,
aruncam urgent observaţia că noi beam altfel, că noi nu trebuia să facem
nimic din ce sugerau ei. Chiar dacă admiteam că aveam ceva probleme cu
băutul, eram convinşi că le puteam rezolva singuri. Astfel, închideam uşa la
orice noi informaţii şi surse de ajutor. Şi, în dosul uşii închise, băutul con-
tinua, desigur.
A trebuit să ajungem în necazuri teribile şi să ne simţim groaznic de
neajutoraţi, înainte de a întredeschide uşa, pentru un strop de lumina
proaspătă şi o mână de ajutor.
Una dintre amintirile cele mai clare, care incorporează înţelepciunea
atitudinii de recunoştinţă, este legată, pentru mulţi, de ce am gândit şi spus
la început despre Alcoolicii Anonimi:
"Metoda lor este bună pentru ei. Eu n-am ajuns atât de rău, deci nu e
pentru mine".
"Am întâlnit doi foşti membrii A.A. la bar. Din ce zic ei e clar că
metoda nu va funcţiona nici pentru mine".
"Am cunoscut un tip care a intrat în A.A.. Acum a devenit un individ
enervant, rigid, fanatic şi intolerant".
"Toate chestiile astea despre Dumnezeu şi despre mers la întruniri mă
scot din sărite. La urma urmelor, eu n-am fost niciodată un adept al
grupurilor".

62
 Astăzi, onestitatea ne obligă să admitem că am petrecut mai mult timp
concentrându-ne asupra opiniilor negative şi întărindu-ne motivele pentru
băut, decât am petrecut privind A.A.-ul cu o minte deschisă. Investigaţia
noastră fusese departe de a fi ştiinţifica. Dimpotrivă, am tratat A.A.-ul cu
superficialitate şi pesimism, căutând lucrurile care să nu ne placă.
Nu stăteam de vorba cu prea mulţi abstinenţi în A.A., nici nu citeam
suficientă literatură A.A. sau referitoare la A.A.. Pentru că nu ne plăcuseră
câteva lucruri sau cei câţiva membri A.A. pe care "'îi ştiam, lăsam totul
baltă. Noi ne-am făcut datoria şi am încercat, nu-i aşa? (Poate că ştiţi gluma
cu omul care spunea că nu-i place să citească? El citise deja o carte şi nu-i
plăcuse!)
Acum, ne este clar că am fi putut proceda altfel. Am fi putut investi
timp cercetând lucruri care ne-au plăcut în A.A., sugestii care ne
conveneau, reflecţii şi idei cu care eram de acord. Am fi putut fi
recunoscători pentru faptul că A.A.-ul nu pretinde contribuţii sau plata
pentru participare, nici aderarea la vreo doctrină, reguli sau ritualuri. Dacă
nişte membri A.A. prea vorbareţi nu ne-au fost pe plac, i-am fi putut
aprecia pe cei scurţi la vorba sau care spuneau lucruri care ne interesau.
Am fi putut încerca să aflăm de ce este A.A.-ul atât de bine văzut de atâţia
eminenţi specialişti şi experţi, de aşa de multă vreme. Poate că face şi ceva
bine A.A.-ul acesta!
Conform experienţei noastre, menţinerea abstinenţei poate depinde
exact de o astfel de opţiune: putem petrece ore în şir justificându-ne
motivele, dorinţa, nevoia sau intenţia de a bea; sau putem reflecta asupra
faptului că alcoolul ne este nefast, că absti
90 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
nenţa este sănătoasă sau ne putem gândi la ce să facem în loc de a bea.
Fiecare dintre noi optează în modul sau personal. Ne bucurăm când
cineva îmbrăţişează o decizie ca a noastră. Dar, indiferent dacă vă
interesează sau nu A.A.-ul, dorim numai bine celor care pornesc spre
abstinenţă pe orice cale. Noi continuăm să fim recunoscători pentru
libertatea de a o face prin metoda descrisă aici.
20. Aminteşte-ţi ultima beţie
Nu primul sau ultimul pahar, ci ultima beţie. Deosebirea este
importantă, după cum veţi vedea în cele ce urmează.

63
 "Un pahar" este un termen care, de secole, evoca şi anticipează
momente agreabile, pentru milioane de oameni.
În funcţie de vârsta şi împrejurările legate de primele noastre
experimentări cu alcoolul, fiecare dintre noi îşi are propriile amintiri sau
speranţe (sau, uneori, nelinişti), când se duce cu gândul la o bere rece, la "o
sută de tărie", la un gin cu şifon, la o vodcă spălata cu bere, la o sorbitura
de vin şi cine mai ştie ce.
La începutul consumului de alcool, pentru majoritatea oamenilor,
paharul dorit aducea din belşug rezultatele anticipate, de cele mai multe ori.
Şi, desigur, pentru că obiceiul repetat suficient a prins rădăcini, ne-am
deprins să ne gândim la un pahar ca la un aducător de satisfacţii, fie că era
din nevoia de a ne conforma unui ritual religios ori pentru a ne astâmpăra
setea, pentru a marca un eveniment social, pentru a ne relaxa sau a ne
stimula ori pentru a ne procura orice alt gen de satisfacţii.
91 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
De exemplu, unui finlandez la 55 de ani, când i se oferă ceva de băut,
nu îi este deloc greu să simtă valul de căldura pe care i-l aducea un pahar
de vodca sau de ceva în genul ţuicii, într-o zi friguroasă, din tinereţea sa.
O tânăra poate "vedea" fără dificultate o cupă elegantă de şampanie, un
decor încântător, toalete noi, un iubit nou. O alta, se va gândi la gura sticlei
camuflate, din buzunarul bărbosului în jeans de lângă ea, pe când rock-ul
răsuna şi luminile psihedelice îşi proiectează razele prin norii de fum plin
de mister, alimentând isteria generală.
Un membru A.A. spune că noţiunea de "un pahar" îl face să simtă în
gură gustul de pizza şi bere. O văduvă, în vârstă de şaptezeci şi opt de ani,
îşi aminteşte inevitabil cupele de "lapte de pasăre" (cu lichior), care
începuseră să-i placă, înainte de culcare, la căminul de bătrâni unde locuia.
Deşi perfect naturale, aceste imagini sunt înşelătoare pentru noi. Aşa
am început unii să bem şi, dacă acesta ar fi întregul adevăr despre perioada
de băut, nu am fi avut cum să dezvoltăm o problemă de o asemenea
amploare, cu alcoolul.
Privind fără teamă şi în detaliu experienţa noastră cu băutura,
descoperim ca în ultimii ani şi în ultimele luni, paharul nu a mai creat
niciodată acele momente magice, perfecte - oricât de mult am încercat să le
obţinem.
În schimb, sfârşeam negreşit bând mai mult decât un pahar şi intrând la
necaz, într-o formă sau alta. Uneori era doar o stare de nemulţumire,
64
sentimentul că beam prea mult; însă, alteori, era vorba de certuri în familie,
probleme la serviciu, boli grave, accidente, griji financiare ori încălcări ale
legii.
De aceea, acum, când ni se oferă "un pahar", încercam să ne amintim
întregul şirag al consecinţelor legate de consumarea
92 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
"unui singur păhărel". Urmărim imaginea acelui păhărel pana la capăt, până
la ultima beţie îngrozitoare, cu mahmureala de după,
Când un prieten ne oferă "un pahar", intenţia lui normală este de a ne
propune un pahar sau două de politeţe. Dar dacă, prudenţi, ne reamintim tot
alaiul suferinţelor ultimei beţii, nu vom cădea în capcana concepţiei despre
"un pahar" pe care o avuseserăm în trecut. Pentru noi, astăzi, implacabilul
adevăr psihologic este că un pahar înseamnă cu siguranţă îmbătare, mai de-
vreme sau mai târziu. Pe silabe: ne-caz si-gur!
Băutul pentru noi nu mai înseamnă muzica, râs, voie bună şi făcut cu
ochiul, ci boală şi durere.
Un membru A.A. se exprima astfel:
- Acum ştiu că "toarnă-mi un păhărel" pentru mine nu va mai însemna
niciodată că voi omorî câteva minute la un bar, că voi lăsa plata pe tejghea
şi... la revedere. În schimbul acelui pahar, voi plăti cu tot ce am agonisit, cu
familia, caşa, maşina, serviciul, sănătatea mintală şi, probabil, cu viaţa.
Preţul este mult prea mare. Riscul este mult prea mare.
El îşi aminteşte ultima beţie, nu primul sau pahar.
21. Evitarea stupefiantelor şi a medicamentelor periculoase
Folosirea de substanţe chimice care transformă starea de spirit este o
practică veche şi foarte răspândită în lume. Alcoolul etilic a fost, probabil,
prima dintre aceste substanţe şi, dintotdeauna, cea mai populară.
Unele substanţe chimice au proprietăţi medicale recunoscute şi
benefice, când sunt prescrise de către medici competenţi, fo
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 93
losite strict după sfatul acestora şi când administrarea lor încetează odată ce
nu mai sunt o necesitate pentru pacient.
Ca membri A.A. - deci, nespecialişti - sigur că nu avem calificarea de a
recomanda nici un fel de medicamente. Şi nu avem nici calificarea de a
sfătui pe nimeni dacă să ia sau nu medicamente prescrise de medic.

65
 Singura responsabilitate pe care ne-o putem asuma este aceea de a ne
împărtăşi experienţa.
Mulţi am folosit alcoolul ca medicament, fie ca să ne simţim în largul
nostru, fie ca să nu ne mai fie aşa de rău.
Mii dintre noi am folosit şi alte substanţe, stimulente chimice care
păreau să ajute contra mahmurelii sau depresiei (până când nici efectul lor
nu ne-a mai atins). Descoperiserăm sedative şi tranchilizante care să
înlocuiască alcoolul, pentru potolirea tremurăturilor; bromuri şi elixiruri
sau pastile, disponibile fără reţetă în farmacii (multe dintre ele etichetate
cu: "Nu creează dependenţă"), care să ne ajute să dormim ori să ne dea un
plus de energie, să ne alunge inhibiţiile sau să ne creeze iluzia unei superbe
stări de bine.
Probabil că această dorinţă puternică, aproape o nevoie, de substanţe
psihotrope (care afectează psihicul), se înrădăcinează puternic în fiecare
băutor abuziv.
Chiar dacă, în termeni farmacologici, un medicament nu produce nici o
dependenţă fiziologică, noi ne obişnuim repede cu acesta şi dezvoltăm
dependenţă. Am descoperit acest fenomen, în mod repetat. Este ca şi cum
"predispoziţia la dependenţă" se află în natura noastră şi nu a
medicamentului. Unii dintre noi suntem convinşi că am "devenit
dependenţi" şi ne bazăm convingerea pe fapte din experienţa personală.
94 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
De aceea, facem eforturi serioase în a evita stupefiantele precum
marijuana, cocaina, haşişul, halucinogenele - şi refuzăm sedativele,
narcoticele, barbituricele, stimulanţii chimici şi tranchilizantele care se pot
procura, prin farmacii.
Este clar, chiar şi pentru aceia dintre noi care nu au recurs niciodată la
ele, dar au fost repetat martorii consumului de droguri şi medicamente, că
acestea prezintă un pericol real. Ele pot declanşa cu uşurinţă vechea nevoie
de "lichide magice" care să ne aducă o formă sau alta de extaz sau de pace.
Şi nu rămâne decât un pas, uşor de făcut, către pahar, după prima sau a
doua "pilulă", chiar dacă nu simţim nici o schimbare psihică dramatică.
Comunitatea A.A. nu este o ligă antidrog. Ca atare, noi nu luam nici o
poziţie, morală sau legală, pentru sau contra marijuanei ori a altor substanţe
similare. (Fiecare membru A.A. are dreptul să-şi exerseze liberul arbitru cu
privire la acestea, exprimându-şi opiniile şi acţionând cum doreşte.)
66
 Poziţia pe care o ia (sau, mai exact, pe care nu o ia) A.A.-ul faţă de
stupefiante şi medicamente este, în esenţă, similară poziţiei noastre faţă de
alcool. Ca şi comunitate, nu suntem o ligă antialcool, nici nu exprimam
obiecţii la adresa celor care consuma alcool fără să dăuneze cuiva sau lor
înşişi.
Mulţi dintre noi, dar nu toţi, care suntem abstinenţi de o bună bucată de
vreme, suntem dispuşi să servim băutura în caşa noastră unor oaspeţi
nealcoolici. Să bea sau să nu bea, este dreptul acestora. Să nu bem sau să
bem (dacă asta vrem), este şi dreptul nostru. Noi nu protestam când alţii
vor să bea.
Am ajuns la concluzia că, în ceea ce ne priveşte, băutura este nefastă şi
am găsit căi de a trăi fără ea, existenţa noastră de acum fiind preferabilă
celei din vremurile de beţie.
95 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
Deşi nu toţi, un mare număr de alcoolici în recuperare găsesc că
organismul lor a dezvoltat o toleranţă permanentă la medicamentele contra
durerilor. De aceea, au nevoie de o doză mult mai puternică decât cea
normală de analgezice sau de anestezice, când situaţia medicală le cere.
Unii am constatat că avem reacţii adverse la anesteziile locale (de exemplu,
cu novocaină), practicate de stomatologi. În cel mai bun caz, plecăm din
scaunul dentistului foarte nervoşi şi starea poate dura timp îndelungat, dacă
nu avem posibilitatea de a ne întinde puţin, până la trecerea efectului.
(Compania altui alcoolic în recuperare este benefică în asemea ocazii.)
Alţii dintre noi nu au asemenea reacţii adverse. Nimeni nu poate
prezice când vor apărea acestea. Oricum, este înţelept să spunem
dentistului, doctorului sau anestezistului întregul adevăr despre problema
noastră cu băutul, din trecut şi despre dependenţa de medicamente, dacă
este cazul, exact aşa cum relatam şi alte fapte despre starea noastră de
sănătate.
Cele două povestiri care urmează sunt tipice pentru experienţa unora
dintre membrii A.A. cu substanţele care afectează gândirea, substanţe altele
decât alcoolul.
Un membru A.A., abstinent de aproape treizeci de ani, a avut chef, într-
o bună zi, să experimenteze, pentru prima oară în viaţă, marijuana - şi a
făcut-o. Găsind efectul agreabil, a continuat să fumeze marijuana la ocazii,
câteva luni în şir, fără nici un fel de probleme; cel puţin aşa credea el. Într-o
67
zi, cineva i-a sugerat că o sorbitură de vin poate spori efectul marijuanei.
Omul a făcut experimentul, fără să se gândească nici o secundă la
îngrozitorul sau trecut alcoolic. Nu era vorba decât de o singură sorbitură
de vin foarte slab.
În mai puţin de o lună, bea din nou enorm şi a înţeles că se afla iar sub
stăpânirea totală a alcoolismului cronic.
96 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
Putem cita sute de astfel de experienţe, cu foarte mici diferenţe de
detaliu.
Este o mare plăcere pentru noi să vă informăm că prietenul amintit mai
sus şi-a regăsit abstinenţa şi a renunţat la marijuana, adunând doi ani de
sănătate de la experimentul acela. Este din nou un alcoolic abstinent fericit
şi activ, care se bucură de viaţa sa în A.A..
Nu toţi cei care au experimentat cu marijuana şi-au regăsit abstinenţa
de la alcool. Pe unii dintre membrii A.A., pe care marijuana i-a făcut să se
întoarcă la băutura, dependenţa progresivă de alcool care a urmat i-a dus la
groapă.
Cealaltă povestire este aceea a unei tinere, abstinentă de zece ani, care
fusese internată la spital pentru o intervenţie chirurgicală serioasă. Medicul
sau, care era expert în alcoolism, i-a spus că va fi nevoie de morfină după
operaţie - o doza mică, o dată sau de două ori, pentru durere, dar a asigurat-
o că nu va mai fi nevoie de narcotice niciodată după aceea. Femeia aceasta
nu luase niciodată ceva mai tare decât o aspirină, pentru câte o rară
migrenă.
A doua noapte după operaţie, ea i-a cerut doctorului încă o doză de
morfină. Primise deja cele două doze promise.
- Te doare? a întrebat-o doctorul.
- Nu, dar s-ar putea să mă doară mai târziu, a răspuns ea cu inocenţă.
Abia când medicul a zâmbit, şi-a dat seama ce spusese şi ce însemnau,
de fapt, acele vorbe. Mintea şi organismul ei tânjeau deja după narcotice. A
izbucnit în râs şi s-a mulţumit fără morfină. Nu a mai avut niciodată o
asemenea dorinţă de la acel incident. Îl menţionează, în şedinţele A.A., din
când în când, acum, după cinci ani de abstinenţă şi sănătate, pentru a ilustra
convingerea pe care o are despre faptul că "predispoziţia la dependenţă"
persistă chiar şi în abstinenţă, la cine a avut vreodată o problemă cu
alcoolul.
68
95 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
Din acest motiv, majoritatea dintre noi, încercăm să ne asigurăm că
medicul şi dentistul care ne tratează înţeleg bine antecedentele noastre
personale şi sunt suficient de cunoscători în materie de alcoolism, pentru a
înţelege riscurile pe care ni le aduc şi medicamentele.
Suntem, de asemenea, foarte precauţi cu medicamentele pe care ni le
administrăm singuri şi pentru care nu se cere reţetă la farmacie. Refuzăm
siropul de tuse care conţine alcool, codeina şi soporificele, precum şi
comprimatele, prafurile, analgezicele sintetice, siropurile şi inhalantele
preparate şi distribuite din abundenţă de către farmacişti neautorizaţi sau de
anestezişti amatori.
De ce să riscăm?
Găsim că nu este greu să evităm jocul cu focul, dacă nu din motive
etice, cel puţin din motive de sănătate. Prin A.A., am găsit un mod de viaţă
eliberată din sclavia la chimicale. Pentru noi, este o viaţă mult mai
satisfăcătoare decât toate experimentările cu substanţe care alterează starea
de spirit.
"Magicul efect" al alcoolului (sau al înlocuitorilor) nu se producea
decât în capul nostru. Nimeni altcineva nu beneficiase de plăcutele senzaţii
pe care le trăiam noi. Acum, avem bucuria de a împărtăşi în A.A. - şi nu
numai - fericirea noastră naturală, nedrogată.
Cu vremea, sistemul nervos se însănătoşeşte şi se obişnuieşte să
funcţioneze fără ajutorul stupefiantelor, deci şi fără "tării". Atunci când ne
simţim mai confortabil fără substanţe chimice, decât dependenţi de ele,
ajungem să avem încredere în sentimentele noastre normale, de fericire sau
de tristeţe şi să le acceptăm. Abia atunci avem forţa de lua decizii
sănătoase, în deplina libertate, fără să ne mai bazăm pe impulsul de
moment sau pe nevoia imperioasă de satisfacţii imediate, generate de
chimicale.
98 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
Acum avem claritatea minţii necesară pentru a evalua toate aspectele
unei situaţii şi a respinge impulsul unei satisfacţii imediate, în favoarea
unora de durată, care vor veni mai târziu. Avem capacitatea de a ţine cont
şi de bunăstarea noastră şi de a celor dragi.
Înlocuirea valorilor reale ale vieţii cu produse chimice nu ne mai
trezeşte interesul acum, după ce am gustat adevărata bucurie de a trăi.

69
22. Eliminarea auto-compătimirii
Acest sentiment este atât de urât, încât cine este cât de cât întreg la
minte, nu va admite niciodată că îl are. Chiar şi în abstinenţă mulţi dintre
noi încă excelăm în a ne ascunde nouă înşine faptul că ne bălăcim în balta
auto-compătimirii. Nu ne place să ni se spună că se vede şi sărim iute cu
răspunsul că este vorba de un alt sentiment - nici pomeneală de "dinstuire
la focul mic al milei de şine". Sau, pe nerăsuflate, putem număra pe degete
zece motive legitime pentru a ne plânge de milă puţin.
Familiara stare de suferinţă, în care aveam obiceiul de a ne complace,
ne urmăreşte mult timp după dezalcoolizare. Auto-compătimirea este o
mlaştină ispititoare. Plonjatul în ea cere mult mai puţin efort, decât ne
trebuie pentru a spera, a avea încredere sau a ne mişca, pur şi simplu.
Alcoolicii nu sunt singurii cu aceasta "preferinţă". Cineva care îşi
aminteşte un episod dureros sau o boală, din copilărie, îşi poate aminti
probabil şi uşurarea pe care o simţise plângând din cauză că îi era rău,
precum şi satisfacţia, oarecum perversă, pe care o simţea respingând orice
mângâiere. Aproape orice fiinţa
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 99
umană cunoaşte sentimentul acela copilăresc de: "lasă-mă-n pace!"
Una dintre formele pe care le ia auto-compătimirea la începutul
abstinenţei este ceva de genul: "Săracu' de mine! De ce nu pot bea şi eu ca
toată lumea?" (Toată lumea?) sau "De ce a trebuit să mi se întâmple chiar
mie? De ce trebuie să fiu chiar eu alcoolic? De ce eu?"
O astfel de gândire este mijlocul de "transport direct" către cârciumă -
şi nimic altceva. Să ne tânguim din cauza acestor întrebări la care nu există
răspuns, este ca şi cum ne-am tângui de faptul că ne-am născut în această
epocă şi nu în alta sau pe planeta aceasta şi nu în altă galaxie.
Desigur, nu este deloc vorba doar de "mine". Aflăm această de îndată
ce începem să întâlnim alcoolici restabiliţi, veniţi de pretutindeni din lume.
Cu vremea, ne împăcam cu ideea. Odată angajaţi pe drumul unei
restabiliri agreabile, fie că obţinem răspunsul la acele întrebări, fie că nu ne
mai interesează. Fiecare simte şi ştie când se petrece fenomenul. Mulţi
dintre noi credem că am identificat cauzele probabile ale alcoolismului
nostru. Dar chiar dacă nu le-am descoperit, ne rămâne nevoia, mult mai
importantă, de a accepta faptul că nu putem bea şi de a acţiona în

70
consecinţa. Să şedem în balta lacrimilor milei de şine nu prea este o acţiune
constructivă.
Unii găsesc plăcere în a-şi pune sare pe rană; este o dexteritate feroce
rămasă din trecut, din vremea băutului, pentru un joc inutil.
Putem, de asemenea, dă dovada de un talent unic în a transforma o
supărare minoră într-o catastrofă cosmică. Dacă ne vine o factură telefonică
enormă - una singură - de plată, ne vai
100 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
cărim că suntem tot timpul în datorii până peste cap şi că asta nu se va
sfârşi niciodată, niciodată. Dacă sufleul nu reuşeşte, este precis un semn că
n-am fost şi nu vom fi niciodată în stare să facem ceva cum trebuie. Când
ni se livrează maşina nou-nouţa, imediat spunem cuiva: "Cu norocul pe
care-l am eu, cine ştie ce rablă nenorocită e şi asta!"
Nu suntem complet vindecaţi de acest obicei. Este ca şi cum am căra în
cârcă o raniţă ticsită cu amintiri neplăcute, precum anumite dureri din
copilărie sau când am fost respinşi. Douăzeci sau chiar patruzeci de ani mai
târziu, numai ce apare o supărare cât de cât similară, că noi imediat
deschidem raniţa şi extragem, cu gesturi tandre, una câte una, fiecare
durere şi trădare îndurate în trecut. Plonjând cu emoţie în amintiri, le
retrăim cu intensitate, pe rând, roşind de stânjeneala pentru o gafă din
copilărie, scrâşnind din dinţi pentru vechi mânii, rememorând vechi certuri,
indurând fiorii reci ai unei frici aproape uitate, Ştergându-ne o lacrimă sau
două cu gândul la o de mult trecută dezamăgire în iubire.
Toate acestea sunt cazuri extreme de auto-compătimire autentică, dar
uşor de recunoscut ca atare de cineva care fie a fost martorul unor
asemenea jelanii, fie le-a trăit el însuşi. În esenţă, este vorba de
egocentrism. Putem ajunge atât de preocupaţi cu şine - eu, eu, eu - încât
pierdem orice contact cu alţii. Nu este deloc uşor să ai de a face cu cineva
care se poartă astfel, cu excepţia unui copil bolnav. Deci, când intram în
mocirla "săracului de mine", încercăm să ascundem faptul, mai ales de noi
înşine. Însă, metoda nu este nicidecum calea de ieşit din mocirlă.
Dimpotrivă, este nevoie să ne smulgem din preocuparea de şine, să ne
distanţăm, pentru a avea o perspectivă onestă asupra propriei persoane.
Odată ce recunoaştem auto-compătimirea ca atare, putem începe să facem
ceva în legătură cu ea, altceva decât să bem.
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 101
71
 Prietenii se dovedesc a fi de mare ajutor, dacă suntem suficient de
apropiaţi, ca să putem vorbi deschis. Ei detectează nota falsă din cântecul
nostru de jale şi ne atenţionează. Sau, o auzim noi înşine; începem să ne
identificăm adevăratele sentimente, prin simplul procedeu al exprimării lor
cu voce tare.
Umorul este încă o excelentă armă. Exploziile de râs la şedinţele A.A.,
cant vorbitorul descrie ultima sa criză de auto-compătimire, provin din
faptul că cei din sală ne vedem într-una din acele oglinzi ghiduşe care
deformează, spre hazul privitorului. Ne recunoaştem fără dificultate, adulţi
- bărbaţi şi femei încâlciţi în scutece, psihologic, ca nişte bebeluşi. Poate că
sună şocant, însă ilaritatea generală şterge o mare parte din durere şi
produce un efect salutar.
Avem şi posibilitatea de a acţiona împotriva auto-compătimirii, când şi
detectăm primele simptome, printr-o contabilitate instantanee. Pentru tot ce
trecem la "debite", găsim o binecuvântare care merită creditată. Ce sănătate
ne-a rămas, ce boli nu avem, care prieteni ne sunt dragi, vremea însorită, o
mâncare bună care ne aşteaptă, braţe şi picioare întregi, amabilitate dăruita
şi primită, douăzeci şi patru de ore de abstinenţă, o oră de lucru, o carte
bună de citit şi multe altele pot crea balanţa prin "credite" care anulează
"debitele" produse de auto-compătimire.
Prin aceeaşi metodă putem combate nostalgia din timpul sărbătorilor,
care nu-i afectează numai pe alcoolici. Crăciunul, Anul Nou, zilele de
naştere, aniversările îi aruncă pe mulţi oameni în oala auto-compătimirii. În
A.A., învăţăm să detectăm vechea inclinaţie spre nostalgie şi tristeţe,
vechea tendinţă de a "cânta litanii" despre cine-i dus şi nu mai vine, cine ne
neglijează în prezent şi despre ce puţine cadouri ne putem permite să
dăruim noi, comparativ cu cei bogaţi. Înlocuim acele atitudini cu
recunoştinţă
102 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
pentru sănătate, pentru cei dragi care sunt cu noi, pentru capacitatea noastră
de a iubi, acum, că trăim în abstinenţă. Şi balanţa iese cu plus la credite, în
"contabilitatea" noastră.
23. Ajutorul specialiştilor
Probabil că fiecare alcoolic în recuperare are nevoie de ajutor din partea
specialiştilor; A.A.-ul neoferind servicii calificate, alcoolicii consultă
specialişti. De pildă, primii doi membri A.A., co-fondatorii comunităţii, au

72
avut nevoie de îngrijire medicală, de spitalizare şi de ajutor din partea
preoţilor. Şi au primit din toate.
Odată cu începutul abstinenţei, o mulţime dintre problemele noastre
dispar. Dar unele rămân sau apar altele noi, fiind nevoie de atenţia
calificată unui avocat sau a unui psiholog ori a unui medic specialist
(obstetrician, pneumolog, dermatolog, ortoped sau stomatolog).
Deoarece A.A.-ul nu pune la dispoziţie asemenea servicii, apelăm la
lumea specialiştilor, pentru a obţine un serviciu sau orientare în carieră,
consultaţii pentru problemele de familie, consultaţii psihiatrice şi multe
altele. A.A.-ul nu furnizează asistenţă financiară, hrană, îmbrăcăminte sau
locuinţă pentru băutorii-problemă. Dar există multe agenţii şi servicii
specializate, de ajutorul cărora pot beneficia alcoolicii care încearcă sincer
să-şi păstreze abstinenţa.
Nevoia de o mână de ajutor nu este un semn de slăbiciune, nici ceva de
care să ne fie ruşine. "Mândria", care ne face pe unii să nu apelăm la
preţiosul ajutor calificat, este falsă. Nu este nimic altceva decât vanitate şi
un obstacol în calea recuperării. Cu
103 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
cât ne maturizăm mai mult, cu atât ne creşte bunăvoinţa de a accepta tot ce
este mai bun în materie de sfaturi şi ajutor.
Examinând "cazurile" celor recuperaţi din alcoolism, vedem clar că
fiecare a profitat cu folos, la un moment dat, de serviciile calificate ale
psihiatrilor, medicilor, asistenţilor medicali, psihologilor, lucrătorilor
sociali, avocaţilor, preoţilor şi ale altor specialişti.
Cartea fundamentală a A.A.-ului, intitulată Alcoholics Anonywous
(Alcoolicii anonimi), recomandă exact acest gen de ajutor, în Capitolul 6.
Avem fericirea să nu găsim nici un conflict între ideile A.A.-ului şi
sfaturile bune ale unui specialist care şi-a dovedit competenţa în tratarea
alcoolismului.
Nu negăm faptul că alcoolicii au uneori experienţe destul de nefericite,
cu unii specialişti. Însă, nealcoolicii au parte adesea de şi mai multe - şi
aceasta, pentru că nu s-a născut încă doctorul, preotul sau avocatul absolut
perfect, care nu face nici o greşeală. Câtă vreme există bolnavi pe lume, se
vor face şi greşeli în tratarea bolilor.
Onest vorbind, trebuie să mărturisim că cei afectaţi de alcoolism nu
sunt uşor de tratat. Câteodată, noi minţim. Nu urmăm recomandările
73
specialiştilor. Iar când, în fine, ne însănătoşim, reproşăm doctorului că nu a
reuşit să repare mai repede ravagiile pe care ni le produseserăm singuri, în
săptămâni, luni sau ani de zile.
Uneori n-am fost prea grăbiţi să plătim la timp facturile medicale. Am
făcut mereu tot ce ne-a fost în putinţă, ca să sabotăm îngrijirea şi sfaturile
bune, să dovedim că specialiştii "au fost de vină" - victorii ieftine, false. În
cele din urmă, tot noi am avut de îndurat consecinţele.
Ne dam seama, acum, că propriul nostru comportament ne-a privat de
îngrijirea şi sfaturile bune, de care aveam atât de mare
104 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
nevoie. Una dintre explicaţiile acestui comportament aberant este că el a
fost dictat de boală. Alcoolul este viclean şi amăgitor şi are puterea de a
forţa pe cine îi este sclav să se poarte destructiv cu sine, în ciuda raţiunii şi
a dorinţei sale reale. Noi nu ne-am planificat să ne ruinăm sănătatea;
dependenţa noastră de alcool a fost ceea ce a ţinut la distanţă orice
intervenţie medicală.
Dacă acum, în abstinenta, ne surprindem încercând întruna să
contestam cam tot ce spun specialişti cu adevărat competenţi, această
atitudine poate fi un semnal de alarmă. Oare nu cumva încearcă
alcoolismul activ să se infiltreze iar în mintea noastră?
În unele situaţii, opiniile şi recomandările contradictorii, venite de la
alcoolici restabiliţi, fac ca noului-venit să-i vină greu să recurgă la ajutor
calificat adecvat. Exact aşa cum fiecare individ îşi are antidoturile favorite
pentru mahmureala sau remediile preferate pentru guturai, tot aşa fiecare
dintre cunoscuţii noştri îşi au medicii lor favoriţi, în timp ce îi considera pe
alţii antipatici.
Desigur, este înţelept să ne hrănim din înţelepciunea abundentă,
acumulată de alcoolicii avansaţi în recuperare. Dar dacă ceva este eficace
pentru unii, acel ceva nu trebuie să fie neapărat eficace şi pentru
dumneavoastră. Fiecare dintre noi trebuie să accepte, în final,
responsabilitatea propriilor acţiuni sau a refuzului de a acţiona. Decizia ne
aparţine fiecăruia, personal.
După ce aţi examinat diversele posibilităţi, v-aţi consultat cu prietenii şi
aţi cântărit avantajele şi dezavantajele, decizia de a obţine şi a folosi
ajutorul specialiştilor vă aparţine, în cele din urmă, dumneavoastră înşivă.
Dacă să urmaţi sau nu un tratament medicamentos, dacă să faceţi sau nu
74
psihoterapie, dacă să vă înscrieţi la o şcoală sau să vă schimbaţi serviciul,
dacă să vă lăsaţi sau nu operat, să ţineţi un regim alimentar, să vă lăsaţi de
fumat, dacă să acceptaţi sau nu sfaturile unui avocat în legătură cu im
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 105
pozitul pe care trebuie să-l plătiţi - toate acestea vor fi propriile
dumneavoastră decizii. Noi vă respectăm dreptul de a le lua şi chiar de a vă
răzgândi, dacă împrejurările o cer.
Natural, punctele de vedere ale experţilor în medicină, psihologie şi alte
domenii ştiinţifice, diferă de multe ori de punctele de vedere exprimate în
această carte. Şi este bine aşa. Nici nu s-ar putea altfel. Respectivii experţi
nu au fost afectaţi direct, personal, de alcoolism, cum am fost noi; şi, prea
putini dintre ei au avut sub observaţie băutori-problemă pentru perioade tot
atât de îndelungate, cât am avut noi. Pe de altă parte, noi nu avem nici
formaţia, nici disciplina profesională cu care sunt echipaţi specialiştii.
Aceasta nu înseamnă că ei au dreptate şi noi greşim sau invers.
Înseamnă că avem roluri şi responsabilităţi diferite, în ajutarea băutorilor-
problemă.
Fie-vă dat să vă bucuraţi de cât mai multe şanse în această privinţă, aşa
cum ne-am bucurat mulţi dintre noi. Sute de mii de membri A.A. sunt plini
de recunoştinţă faţă de nenumăraţi specialişti care i-au ajutat sau care au
încercat să-i ajute.
24. Atenţie la legăturile sentimentale
Îndrăgostirea de doctor, de asistenţă sau de un alt pacient internat, este
ceva clasic. Nici alcoolicii aflaţi în recuperare nu sunt imuni la această
febră. De fapt, alcoolismul nu pare să creeze imunitate la nici o situaţie
umană cunoscută.
O vorba veche spune că mâhnirea este fructul inimii pripite şi la fel poate fi
şi o recidivă.
Pe când beam, am petrecut mult timp frământându-ne în
106 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
legătură cu relaţiile noastre intime. Fie că ne aflam în căutarea unui
ataşament temporar, fie că voiam o relaţie serioasă, profundă şi de durată,
legăturile afective sau absenţa lor, ne preocupau neîncetat.
Unii ziceam că bem din cauza lipsei de iubire şi patrulam între baruri şi
petreceri, mereu în căutare de afecţiune. Alţii, aparent, aveam toate
legăturile sufleteşti necesare şi dorite; şi, totuşi, beam. În ambele cazuri,
75
alcoolul nu ne-a prea sporit capacitatea de a înţelege noţiunea de iubire
matură sau de a o recunoaşte, când ne apărea în cale şi de a o trăi ca atare.
Dimpotrivă, viaţa de băutori ne-a lăsat cu sufletul pustiit, frânt, rânit, poate
chiar rău zdruncinat.
Astfel, după cum denota experienţa noastră, debutul în abstinenţă poate
fi o perioadă de mare vulnerabilitate sufletească. Oare să fie vorba despre
efectul farmacologic prelungit al alcoolului? Oare este aceasta starea
naturală a cuiva care se recuperează dintr-o boală lungă şi gravă? Sau nu
cumva este ea un indiciu al vreunei deficiente din personalitatea noastră?
Răspunsul nu prea contează. Ce contează, este faptul că, oricare ar fi cauza,
condiţia în care ne aflam cere vigilenţă, pentru că ea ne-ar putea împinge la
băut, în mod fulgerător, neaşteptat.
Am fost de multe ori martorii unor asemenea recidive. În euforia şi
bucuria primelor momente de bunăstare sufletească, ni se pot aprinde
călcâiele după vreuna dintre proaspetele noastre cunoştinţe, întâlnită în
A.A. sau altundeva, mai ales când o asemenea persoană manifestă un
interes sincer sau pare a ne privi cu admiraţie. Desfătarea bruscă resimţită
în asemenea situaţii are toate şansele de a ne face să bem.
Însă, se poate produce şi fenomenul invers. La începutul abstinenţei, ne
simţim năuci, imuni la afecţiunea venită de la alţii.
107 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
(Conform explicaţiei medicale, este ceva destul de obişnuit, pentru cineva
aflat în primele luni de abstinenţă, să treacă printr-o perioadă de lipsa de
interes pentru viaţa sexuală sau să se simtă temporar impotent - dar situaţia
se va îmbunătăţi remarcabil, odată cu restabilirea sănătăţii. Noi ştim acest
lucru, din experienţă!) Până când nu suntem asiguraţi că amorţeala o să
treacă, întoarcerea la băutură ne va apărea ca un "remediu" atrăgător, dar
aceasta ne-ar aduce şi mai mari necazuri.
Starea psihică precară afectează şi sentimentele pe care le avem faţă de
vechi prieteni şi de familie. În cazul multora dintre noi, ele s-au normalizat,
pe măsură ce ne-am restabilit sănătatea. În alte cazuri, acesta a fost
începutul unei perioade delicate în familie. Acum, fiind abstinenţi, trebuie
să reevaluăm ceea ce simţim faţă de soţ sau soţie, faţă de copii, de fraţi şi
surori, de părinţi sau de vecini. Apoi, trebuie să ne reexaminăm comporta-
mentul. Aceeaşi atenţie trebuie acordată sentimentelor faţă de colegii de
serviciu, faţă de clienţi şi de angajaţi sau de patron.
76
 (Adesea, băutul nostru a avut un serios impact psihic asupra celor
apropiaţi şi, s-ar putea ca şi ei să aibă nevoie de ajutor, pentru a se restabili,
ajutor disponibil prin grupurile familiale Al-Anon şi Alateen (Grupurile
Alateen sunt pentru copii şi adolescenţi, iar Al-Anon, pentru tineri şi adulţi.
Nota trad.) Deşi aceste comunităţi nu sunt legate oficial de A.A., ele
furnizează un gen de ajutor similar, pentru rudele şi prietenii nealcoolici, ca
aceşti oameni să ducă o viaţă mai bună, prin cunoaşterea şi înţelegerea
condiţiei noastre.)
De-a lungul anilor, ne-am convins din ce în ce mai ferm de faptul că
nici o decizie importantă nu trebuie luată la începutul abstinenţei, cu
excepţia unora care nu suportă amânare. Aceasta măsură de precauţie este
importantă mai ales referitor la decizii
108 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
care îi vor afecta pe oameni, decizii cu un mare impact psihologic.
Săptămânile de la începutul abstinenţei, fiind pline de incertitudini, nu
constituie perioada marilor schimbări în viaţă.
Pe lângă toate acestea, a ne baza abstinenţa pe o relaţie sentimentală,
este ceva pur şi simplu dezastruos. Este curată nebunie să ne spunem: "o să
rămân abstinent, dacă el (ea) o să facă asta sau aialaltă". Trebuie să
rămânem abstinenţi pentru noi înşine, indiferent de ce fac sau nu fac alţii.
Este bine să ţinem minte şi faptul că sentimentul de antipatie intensă
produce, de asemenea, o stare sufletească răvăşitoare, adesea inversul unei
vechi iubiri. Trebuie să ne descotorosim de orice sentiment de proporţii
exagerate, ca să nu ne pomenim aruncaţi înapoi, la băutură.
Este uşor să vă consideraţi o excepţie de la această regulă generală.
Proaspăt abstinent, poate credeţi sincer că aţi găsit în fine adevărata iubire
- sau, că actuala aversiune faţă de cineva, moştenită din vremea băutului, ar
fi un semn că relaţia cu persoana respectivă este proastă din temelii. S-ar
putea să aveţi dreptate - dar, pentru moment, este mai înţelept să aşteptaţi,
ca să vedeţi dacă atitudinea vi se schimba sau nu.
Am observat mereu asemenea schimbări drastice de sentimente, în
cursul câtorva luni de abstinenţă. De aceea, găsim că a fost înţelept să
folosim zicala: "fiecare lucru la timpul sau" şi să ne concentrăm la început
exclusiv asupra abstinenţei, evitând riscurile oricărei furtuni sufleteşti.

77
 Legăturile imature sau premature sunt nefaste în recuperare. Abia după
ce ne-am maturizat puţin peste punctul de trecere de la a bea la a nu bea,
vom fi în măsură să înnodăm relaţii mature cu alte persoane.
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 109
Abia după ce fundaţia abstinenţei noastre s-a întărit suficient, pentru a
suporta stresul, şi numai atunci, vom fi pregătiţi să abordăm şi să corectăm
alte aspecte ale vieţii personale.
25. Ieşitul din capcana lui "dacă"
Legăturile încâlcite cu alţi oameni nu sunt singurele căi de primejduire
a abstinenţei, prin dependenţă de factori exteriori. Unii avem, neintenţionat,
tendinţa de a face ca abstinenţa să depindă de anumite condiţii.
Un membru A.A. remarca:
- Noi, beţivii*, suntem captivii lui "dacă". Pe când beam, eram tot aşa
de plini de "dacă", pe cât eram plini de alcool. Multe dintre reveriile
noastre începeau cu: "dacă numai...". Ne spuneam mereu ca nu ne-am fi
îmbătat, dacă una sau alta nu s-ar fi întâmplat; sau că nu am avea nici o
problemă cu băutul, dacă...
Fiecare dintre noi veneam cu explicaţii (scuze?) proprii, după acel
"dacă", pentru a ne justifica băutul.
Fiecare dintre noi gândea ceva de genul următor:
"N-aş bea eu în halul acesta, dacă n-ar fi nevastă-mea (sau soţul sau
iubita/iubitul)"; "numai de-aş avea eu mai mulţi bani şi mai puţine datorii";
"dacă n-ar fi toate problemele astea din fami

* Unii dintre membrii A.A. se refera la sine cu apelativul de "beţiv ",

indiferent de cât timp a trecut de la ultimul lor pahar. Alţii preferă
cuvântul "alcoolic". Ambii termeni îşi au raţiunea lor. "Beţiv" sună mai
vesel, tinde să dezumfle ego-ul şi ne aminteşte de fragilitatea noastră în
faţa paharului. "Alcoolic" este un cuvânt la fel de onest, dar mai demn şi
mai conform cu ideea larg acceptată că alcoolismul este o boală
respectabilă, nu o autocomplacere intenţionată.
110 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
lie"; "dacă n-aş fi aşa de presat, din toate părţile"; "dacă aş avea un serviciu
mai bun sau o locuinţă mai bună"; "dacă m-ar înţelege oamenii"; "dacă
starea generală din lume nu ar fi aşa de lamentabilă"; "dacă oamenii ar avea

78
mai multă bunătate, consideraţie, onestitate"; "dacă nu m-ar face alţii să
beau"; "dacă n-ar fi războiul (orice război)".
Privind în urmă la acest mod de gândire şi la comportamentul care
rezultă din el, vedem ca lăsăm într-adevăr împrejurările să ne controleze
viaţa.
Odată cu încetarea băutului, multe dintre respectivele situaţii exterioare
ajung să ocupe un loc mai restrâns în mintea noastră. La nivel personal,
multe se clarifica, de îndată ce începem să ne abţinem de la alcool şi vedem
mai limpede ce-am putea face în legătură cu celelalte, la vremea potrivită.
Între timp, viaţa noastră în abstinenţă continuă neîncetat să se amelioreze,
indiferent de condiţiile exterioare.
Dar, după un timp în abstinenţă, vine o vreme când - bum! ne trăsneşte
o nouă descoperire. Vechiul nărav al lui "dacă", din zilele băutului, iese la
suprafaţă din nou, ca să se agaţe ca scaiul de abstinenţa noastră. Fără să ne
dăm seama, ne-am supus abstinenţa unor condiţii. Am început să gândim
că, da, este minunat să fii abstinent - dacă totul merge strună, dacă nimic nu
ne supără.
De fapt, ignorăm natura biochimică ireversibilă a bolii noastre.
Alcoolismul nu tolerează nici un dacă şi nu dispare niciodată, nici timp de
o săptămână sau de o zi, nici măcar pentru o ora, ca noi să putem fi
nealcoolici şi capabili să bem din nou, la ocazii deosebite sau pentru un
motiv special - nici măcar la o sărbătorire unică într-o viaţă sau la o durere
care ne loveşte, nici dacă plouă în Spania sau cad stelele din cer peste
Alabama. Alcoolismul nu se tocmeşte cu noi şi nu ne acorda graţieri,
pentru nici un preţ.
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 111
Poate că este nevoie de timp, ca să ne pătrundă convingerea aceasta
până în măduva oaselor. Şi, uneori, nu identificam condiţiile pe care ne-
am bazat, inconştient, recuperarea, până în clipa în care ceva nu merge
cum trebuie şi nu din vina noastră. Şi atunci - ţin-te bine, frate - loveşte
catastrofa, iar noi nu prevăzuserăm una ca asta!
Gândul la un pahar este ceva natural sub socul unei dezamăgiri. Dacă
nu obţinem sporul la salariu, promovarea sau serviciul pe care
contaserăm sau dacă relaţia de iubire începe să meargă anapoda ori
cineva se poarta urât cu noi, atunci vedem că, tot timpul, contaserăm pe
situaţii exterioare, care să dea un rost abstinenţei noastre.
79
 Undeva, într-o circumvoluţie a creierului, se pitiseră mici rezerve -
condiţii puse abstinenţei. Şi acestea abia aşteptaseră să iasă la suprafaţă.
Noi continuaserăm să ne spunem: "abstinenţa este colosală şi intenţionez
să mi-o păstrez", fără să ne auzim reţinerea şoptită: "vreau să zic, dacă
totul iese cum vreau eu".
Noi nu ne putem permite acel "dacă". Trebuie să ne păstrăm
abstinenţa, indiferent de ce ne oferă viaţa, indiferent dacă nealcoolicii ne
apreciază sau nu pentru că ne abţinem de la băutură. Nu ne putem
permite ca abstinenţa să ne fie dependentă de altceva, încâlcită în relaţiile
cu alţii sau limitată de vreun pretext sau de vreo situaţie exterioară.
Ni s-a dovedit, de zeci de ori, că nu ne putem menţine o abstinenţă
îndelungată, doar de dragul soţiei, soţului, copiilor, iubitului (iubitei),
părinţilor, altor rude sau prieteni, nici de dragul serviciului, nici ca să-i
facem pe plac sefului (doctorului, judecătorului sau creditorului) - nu
putem rămâne abstinenţi decât pentru noi înşine şi nimeni altcineva.
112 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
Când ne legăm abstinenţa de orice altă persoană (fie şi un alt alcoolic
recuperat) sau de orice condiţii exterioare, ne punem în situaţii nebuneşti şi
primejdioase. Când gândim: "O să rămân abstinent, dacă..." sau "n-o să
beau, din pricină că..." (aici completaţi cu orice situaţie, alta decât propria
dorinţă de a fi sănătos), ne punem prosteşte în primejdia de a bea, în clipa
în care condiţiile, persoana sau situaţia se schimbă. Şi oricare dintre acestea
se poate schimba, în orice moment.
Rămânând nedependentă, neasociată cu nimic altceva, abstinenţa are
şansa de a se întări suficient, ca să ne dea capacitatea de a face faţă oricărei
situaţii şi oricărei persoane. Şi, după cum veţi putea vedea, începe să ne
placă şi acest sentiment.
26. Prudenţa în privinţa "ocaziilor" cu băutură
Am găsit câteva căi prin care să ne simţim bine la ocazii de societate, fără
să bem, printre oameni care beau.
În Capitolul 8, am vorbit despre a ţine sau a nu ţine băutura în casă,
după ce ne-am decis să încetăm băutul. Recunoşteam acolo faptul că trăim
într-o societate în care majoritatea oamenilor beau şi ca - să fim realişti - nu
ne putem aştepta ca acest fapt să se schimbe. Toată viaţa, ni se vor prezenta
ocazii cu băutura. Probabil că vom vedea zilnic oameni care beau, vom

80
vedea localuri şi vom vedea şi auzi reclame nenumărate, care incită la
băutură.
Nu ne putem baricada împotriva acestei multitudini de sugestii şi nu ne
serveşte la nimic să ne plângem de existenţa lor. Nu simţim nici nevoia,
nici dorinţa de a-i opri pe alţii de la a bea. De asemenea, am descoperit că
nu trebuie să ne lipsim de plăcuta companie a unor prieteni nealcoolici,
care consumă alcool, la un eveniment. Deşi este prudent ca, la începutul
abstinenţei, să petrecem mai mult timp cu prieteni nebăutori, nu dorim să
ne retragem din lume pentru totdeauna numai pentru că atât de mulţi
oameni beau. Cei care nu pot mânca peste sau nuci sau carne de porc sau
căpşuni, nu se refugiază în peşteri, din acest motiv. De ce am face-o noi?
Dacă mergem la un bar sau la un restaurant sau un club, în care se
serveşte alcool?
Da - după câteva săptămâni sau luni de abstinenţă, când avem un
motiv legitim de a ne afla în asemenea localuri. Dacă avem de aşteptat
nişte prieteni timp de o oră, nu vom petrece acea oră cocoţaţi pe scaunul
barului, sorbind dintr-o coca-cola. Dar, dacă prezenţa noastră acolo se
explică printr-o întâlnire de afaceri sau un eveniment de societate,
participăm activ, fără să bem alcool.
În primele luni de nebăut, este probabil o idee sănătoasă să ne ţinem
departe de vechii prieteni de pahar şi de locurile prin care obişnuiserăm
să bem; este de asemenea sănătos să găsim scuze rezonabile, pentru a nu
participa la petreceri la care consumul de alcool este principalul
divertisment. Este deosebit de important să ne ferim de astfel de "ocazii",
dacă perspectiva de a participa la ele ne face să ne simţim nervoşi.
Dar, mai devreme sau mai târziu, va veni un moment în care, dintr-o
datorie de familie sau de afaceri ori din prietenie, ne vom simţi obligaţi
să mergem - sau poate vom avea dorinţa de a merge. Pentru a face ca
aceste ocazii să fie tolerabile, chiar dacă ne abţinem de la alcool, am
elaborat diverse procedee care ne ajută. În acest caz, ne referim, în
primul rând, la acele petreceri cu mulţi invitaţi, la care băutura curge
gârla.
114 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
Dacă gazda este un prieten vechi, cu care ne înţelegem bine, uneori este
bine gândit să-i spunem din vreme că acum nu bem. Nu îi cerem să ne
trateze altfel decât pe ceilalţi invitaţi, desigur. Dar este liniştitor să ştim că

81
vom putea conta măcar pe cineva dintre cei prezenţi, care ne înţelege pe
deplin eforturile de a depăşi problema băutului. Uneori este bine să invităm
cu noi un nebăutor cu mai multă experienţă în abstinenţă sau, cel puţin,
cineva care ştie că ne abţinem şi cât de importantă este abstinenţa pentru
noi.
De asemenea, este de mare ajutor ca, înainte de a merge la o astfel de
petrecere, să staţi de vorba cu un alcoolic recuperat sau cu un alt prieten
adevărat, care ţine la sănătatea dumneavoastră şi înţelege la ce presiuni veţi
fi supus. Aranjaţi ca, după petrecere, să discutaţi din nou, ca să-i spuneţi
cum au decurs lucrurile. Un alcoolic recuperat va aprecia foarte mult acea
conversaţie, credeţi-ne! Noi, cei din A.A., vibrăm la asemenea împărtăşiri.
Este o idee deosebit de bună să mâncaţi un sandviş ori o gustare,
înainte de a va duce la o petrecere, chiar dacă ştiţi că se va servi mâncare
mai târziu. Ceva hrănitor în stomac, după cum am mai remarcat, reduce
tensiunea multor situaţii dificile. (Şi puteţi avea în buzunar câteva
bomboane mentolate sau înlocuitori dietetici.) Acest procedeu este deosebit
de important, când vă pregătiţi pentru o petrecere la care, mai mult ca sigur,
mâncarea se va servi abia după câteva ore de băut din belşug.
Dacă ştiţi sigur că aşa va fi programul, poate este bine să "săriţi" peste
partea cu băutura şi să sosiţi doar cu puţin timp înainte de servirea
mâncării. Mulţi dintre noi procedam astfel. Şi, dacă după mâncare, va urma
o seară lungă, cu râuri de băutură, vă mărturisim din experienţă că nu este
greu să plecăm devreme. Puţinii care observă "dispariţia" noastră, nu se
necăjesc prea tare, fiind ocupaţi cu băutul sau cu altceva.
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 115
Sosind la o asemenea petrecere, este cel mai bine, de obicei, să mergeţi
direct la bar şi să vă luaţi un pahar de pepsi sau altă băutură carbogazoasă.
Nimeni nu va şti dacă e un pahar de alcool sau nu. Astfel, ne putem
îndrepta spre cei prezenţi, cu paharul în mână, fără să atragem
"suspiciunile" nimănui.
Procedeul acesta ne-a dezvăluit câteva lucruri, de cum l-am folosit
pentru prima dată. Am descoperit, cu mare surpriză că: (1) ceilalţi nu beau
cum crezuserăm noi că ar bea şi (2) foarte puţini observă sau se sinchisesc,
dacă în paharul nostru este alcool sau altceva (cu excepţia unor prieteni sau
rude care ne iubesc, oameni care sunt fericiţi să ne vadă că facem ceva în
legătură cu băutul).

82
 Mulţi spuseserăm (şi crezuserăm) că "toată lumea" bea şi susţineam că
noi nu beam mai mult decât băutorii pe care îi cunoşteam. Ca să fim
sinceri, după câţiva ani de băut, mulţi avuseserăm tendinţa de a ne asocia
din ce în ce mai puţin cu nebăutori. Era normal, deci, să ni se pară că "toată
lumea" bea. Toţi cei pe care îi vedeam noi, beau.
Acum, fiind abstinenţi şi având ochi pentru "toată lumea", suntem
surprinşi să constatăm că nu toţi oamenii beau şi că, mulţi dintre cei care
beau, beau mult mai puţin decât presupuseserăm noi.
Anticipând astfel de ocazii, orice alcoolic proaspăt abstinent se întreabă
ce să răspundă, când prietenii şi rudele care beau spun ceva de genul:
"Hai să bem ceva". "Ce vrei să bei?"
"Fii serios, tu nu poţi fi alcoolic!" "Nu bei?"
"Una mică n-o fi foc".
"De ce nu bei ceva?"... şi altele, asemănătoare.
Spre uşurarea noastră, am descoperit că astfel de întrebări ne
116 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
sunt adresate mult mai rar decât ne-am aşteptat şi că răspunsul nostru are
mult mai puţină importanţă, decât am crezut noi. Faptul că nu bem alcool
creează mai puţine "valuri", decât ne temuserăm că va crea.
Exista o excepţie. Din când în când, un băutor înrăit se va apuca să ne
"fitilească" pe tema abstinenţei. Mulţi ajungem să credem că o asemenea
atitudine este dubioasă. Oamenii civilizaţi, politicoşi, nu trăncănesc fără
încetare despre ceea ce beau sau nu, ce mănâncă sau nu, alţii. Doar cineva
imatur procedează astfel, nu-i aşa? Ni se pare ciudat ca cineva să forţeze un
om să bea, când omul nu vrea să bea; şi, de ce ar dori cineva ca un om care
a avut o problemă gravă cu băutul, să bea din nou?
Învăţăm să ocolim clar asemenea persoane. Dacă ele se luptă cu
propriile dificultăţi psihologice, le dorim să se facă bine. În ce ne priveşte,
nu este nevoie să ne justificăm drumul ales, faţă de aceste persoane - nici
faţă de nimeni altcineva. Nu contrazicem asemenea oameni şi nu încercăm
să le schimbam părerile. Şi aici, atitudinea noastră este aceea de "traiste şi
lasă-i şi pe alţii să trăiască".
Să ne întoarcem acum la întrebările politicoase şi nevinovate, puse din
bune intenţii, de prieteni şi rude şi la răspunsul nostru. Exista tot atâtea căi
de a le răspunde, câţi nebăutori. Propria inteligenţă vă va conduce spre
răspunsul cel mai bun şi cu care vă simţiţi cel mai confortabil.

83
 Totuşi, din experienţa Alcoolicilor Anonimi, acumulată în peste şaizeci
de ani (Comunitatea A.A. s-a născut în 1935. Nota trad.), puteţi distinge
liniile majore ale câtorva metode eficiente de a va formula răspunsul. Ar fi
o greşeală să nu ne hrănim din aceste rezerve de înţelepciune.
Un mare număr dintre noi (dar nu toţi) credem că cel mai
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 117
bine este ca, celor apropiaţi, să le spunem adevărul, cât mai curând posibil.
Nu este necesar să ne prefacem; iar majoritatea oamenilor cumsecade ne
vor aprecia onestitatea şi ne vor încuraja eforturile de a rămâne abstinenţi.
Spunând cu voce tare, în faţa altora, că nu bem, ajuta mult la întărirea
hotărârii de a ne păstra abstinenţa. Şi, se poate întâmpla un fenomen de
dorit: o asemenea declaraţie este de natura să încurajeze, cu acea ocazie, pe
altcineva de faţă, să-şi dezvăluie nevoia şi dorinţa de a nu bea.
Din acest motiv, mulţi dintre noi nu ezităm, când împrejurările o cer, să
spunem: "Nu beau acum".
"Nu beau astăzi (sau săptămâna aceasta)" sau "Mulţumesc, nu" ori un
verde-n faţă: "Nu am chef să beau", adesea îl satisface pe interlocutor.
Dacă simţim nevoia să explicăm de ce nu bem, încercăm s-o facem fără
să minţim şi într-un mod în care ceilalţi pot înţelege şi accepta repede. De
pildă, există acele faimoase scuze, precum: "din motive de sănătate", "sunt
la regim" şi "ordin de la doctor". Majoritatea dintre noi, într-o împrejurare
sau alta, am primit această recomandare de la un medic, verbal sau în scris.
Alte expresii oneste sunt:
"Eu mi-am făcut norma", "mi-am făcut plinul" sau "alcoolul şi cu mine
nu suntem neamuri bune".
Deşi între noi, membrii A.A., nu folosim expresia "m-am lăsat de
băut", ea este ceva înţeles şi respectat de majoritatea oamenilor, câta vreme
nu-i împingem de la spate, s-o facă şi ei.
Nu putem recomanda minciuna, din cauza efectului ei asupra noastră,
dar, din când în când, din disperare, unii mai recurgem şi la o "minciunică
inofensivă", unul din acele şiretlicuri fără consecinţe şi uneori descrise ca
"stratageme indispensabile armoniei sociale".
Dacă, pentru a nu bea, trebuie să murmurăm o scuză inven
118 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
tata pe moment, încercăm să evităm "motivele deplasate". Expreşii precum:
"sufăr de o boală misterioasă" ori "iau nişte medicamente", s-ar putea să le
84
închidă gura celor curioşi, dar, de cele mai multe ori, ele stârnesc şi mai
multe întrebări.
De obicei, "sunt alergic la alcool" pare acceptabil. În realitate, în
termeni strict ştiinţifici, alcoolismul nu este o alergie reală, după cum ne
informează specialiştii din zilele noastre. Totuşi, cuvântul "alergie" este o
figură de stil destul de sugestivă, cu privire la starea noastră; dacă bem
alcool, apar negreşit consecinţe regretabile.
Un asemenea răspuns produce de obicei reacţia dorita, adică oamenii
acceptă faptul că n-o să bem acum şi încetează cu întrebările. Când ne
întreabă cineva ce-am dori să bem, este politicos şi de bun simţ să cerem
prompt şi să acceptăm ceva nealcoolic, indiferent dacă este o băutură
favorită sau nu. Servim o apă minerală sau un suc de fructe ori de legume
sau altă băutură nealcoolică disponibilă. (Ne putem preface că sorbim din
ea, dacă nu ne place sau nu ne este sete.) Aceasta ne face să ne simţim mai
relaxaţi şi o scuteşte de griji pe o gazdă care umple paharele întruna,
neputând îndura să vadă un oaspete care nu are nimic de băut.
Un banchet obişnuit, la care toţi stau la masă, cu şirul de pahare în faţă,
nu prezintă probleme deosebite. Punând paharul cu gura în jos, i-am dat
oricărui ospătar un mesaj clar, chiar şi în ţările băutoare de vin, precum cele
europene. Unii comandăm apă gazoasă şi, la momentul toastului, nimeni nu
poate ghici cu ce închinăm, câtă vreme ridicăm un pahar cu ceva în el. La
urma urmelor, gestul de prietenie contează, nu drogul (alcoolul etilic) din
pahar sau din cupă.
Nimeni nu poate fi obligat să răspundă la nişte întrebări nepoliticoase
sau indiscrete; de aceea, în rarele ocazii când ni se
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 119
pune o asemenea întrebare, o ignorăm sau dăm un răspuns ghiduş ori
schimbăm subiectul. Dacă vi se va întâmpla aşa ceva, amintiţi-vă că există
sute de mii de oameni recuperaţi din alcoolism, care sunt de partea
dumneavoastră şi care înţeleg perfect prin ce treceţi şi de ce faceţi ceea ce
faceţi, chiar dacă nimeni altcineva nu pare să înţeleagă. Chiar dacă nu
suntem prezenţi acolo, inimile noastre sunt cu dumneavoastră şi va puteţi
linişti, spunându-vă că noi vă dorim tot binele din lume.
Unora dintre noi ni s-a întâmplat să trecem şi printr-un alt incident. Nu
este ceva deosebit de grav sau de periculos, dar ne gândim că dacă sunteţi
prevenit, veţi putea evita supărările, în cazul în care vi se va întâmpla şi

85
dumneavoastră. Câteodată, fără să vrea, cineva bun la suflet, precum un
prieten sau un membru al familiei, din cele mai bune intenţii, nu reuşeşte
decât să vă pună într-o situaţie stânjenitoare (dacă nu sunteţi destul de
echilibrat, ca să nu vă deranjeze), declarând în gura mare şi în faţa tuturor,
că v-aţi lăsat de băut.
De pilda, o şotie nealcoolică, temându-se pe bună dreptate că am putea
bea din nou şi încercând prea abitir să ne protejeze, poate scăpa o vorbă de
genul: "Soţul meu a încetat băutul". Sau, un prieten plin de zel, poate atrage
atenţia celorlalţi asupra faptului că nu bem alcool, arătând cu degetul spre
paharul cu suc de pe tavă, spunând tare: "Asta-i pentru tine".
Este drăguţ din partea lor că vor să ne ajute iar noi ne concentrăm
asupra dorinţei lor de a fi amabili. Să fim cinstiţi, nu le putem pretinde să
înţeleagă pe loc cum ne simţim noi. Unii nici nu putem spune cum ne
simţim, până după ce am acumulat mai mult timp în abstinenţă, deci până
nu a dispărut stânjeneala excesivă, resimţită în societatea oamenilor.
Natural, preferăm să fim lăsaţi să decidem ce vrem să facem,
120 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
între cei patru pereţi ai camerei noastre, discret, nicidecum în public. Dar
dacă devenim prea sensibili la ce spun sau fac alţii, aceasta nu ne dăunează
decât nouă înşine. Este mai bine să zâmbim şi să răbdăm, aşteptând să
treacă momentul penibil. De obicei, nu durează mai mult de cinci minute.
Poate că mai târziu, când suntem din nou calmi, putem explica celui care a
spus prea multe că îi apreciem grija, dar că ne-am simţi mult mai bine, dacă
ne-ar permite să ne "scuzăm" singuri. Putem adăuga faptul că dorim să
exersăm cum să ne protejam în societate, pentru ca nimeni să nu se mai
teamă pentru noi, când suntem lăsaţi singuri.
După trecerea unui timp mai îndelungat în abstinenţă, mulţi dintre noi
atingem un stadiu de confort real cu şine şi cu prezenţa alcoolului în
preajma; atunci, suntem suficient de netensionaţi, ca să spunem adevărul
gol-goluţ - că suntem "alcoolici recuperaţi" sau că suntem în A.A..
Aceasta dezvăluire despre sine, făcută confidenţial, de la om la om, nu
intra în nici un conflict cu tradiţia A.A. a anonimatului, care sugerează să
nu dezvăluim acest fapt despre altcineva, ci numai despre noi înşine şi să
evităm orice publicitate în mass-media.
Atunci când putem vorbi despre problema noastră cu inima uşoară,
această este o dovada a faptului că nu avem nimic de ascuns şi că nu ne
ruşinăm că suntem în recuperare dintr-o boală; de asemenea, ne va ajuta şi
86
la întărirea respectului de şine. Astfel de declaraţii îndepărtează nemilosul
stigmat pus pe nedrept, de către oameni ignoranţi, asupra celor afectaţi de
boala noastră şi ajută la înlocuirea noţiunii învechite, stereotipe, despre
"alcoolici", cu percepţii mai realiste.
În treacăt fie spus, o asemenea declaraţie convinge adesea pe altcineva
de faţă, care vrea să-şi depăşească problema băutului şi se află în căutare de
ajutor.
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 121
Acum, un ultim cuvânt asupra ocaziilor cu băutură. Mulţi dintre noi,
când presiunile de a bea au devenit neplăcut de puternice, au avut curajul să
formuleze o scuză şi să plece, indiferent de ce au gândit ceilalţi. La urma
urmelor, este în joc viaţa noastră. Noi trebuie să luăm toate măsurile
necesare, pentru a ne păstra sănătatea. Iar reacţiile altora sunt problema lor,
nu a noastră.
27. Renunţarea la vechile idei
Nu toate ideile, adânc înrădăcinate în viaţa noastră în timpul băutului,
dispar în mod magic, din clipa în care am pus dopul la sticla. Poate că a
trecut vremea vinului bun şi a "Cavalerilor Mesei Rotunde", dar boala
rămâne.
De aceea, găsim că este terapeutic să ne debarasăm de vechile idei, care
sunt mereu gata să "reîmbobocească".
Încercam să atingem o stare de relaxare şi de eliberare din lanţurile
vechiului mod de gândire. Multe dintre aspectele acestuia şi ideile produse
de el, ne limitează libertatea, ne îngreunează viaţa şi nu folosesc la nimic,
după cum putem vedea acum, când mintea ni s-a limpezit. Nu mai trebuie
să ţinem la ideile noastre, decât dacă, la o examinare atentă, ele se
dovedesc a fi cu adevărat valabile şi fructuoase.
Acum ne este posibil să evaluăm utilitatea şi fondul de adevăr ale unei
idei, datorită unui criteriu extrem de precis; ne putem spune: "Hei, exact
aşa gândeam şi când beam! Îmi ajuta aceasta la menţinerea abstinenţei? Îmi
face vreun bine astăzi?"
Multe din vechile idei - în special cele privind alcoolul, băutul,
îmbătatul şi alcoolismul (sau băutul excesiv, dacă prefe
122 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
raţi termenul) - se dovedesc a fi inutile şi chiar ucigătoare pentru noi; este o
mare uşurare să scăpăm de ele.

87
Credem că vor fi suficiente câteva exemple pentru a ilustra
bunăvoinţa de a ne debarasa de vechile concepţii, care şi-au dovedit
inutilitatea.
Pentru mulţi dintre noi, pe când eram adolescenţi, băutul fusese o
cale de a dovedi că nu mai eram copii sau cât eram de "bărbaţi", înţelepţi şi
"rafinaţi" ori că eram suficient de puternici ca să îi sfidăm pe părinţi şi pe
alţii aflaţi în poziţii de autoritate. Pentru mulţi oameni, băutul este în
strânsă legătură cu aventurile
romantice, cu relaţiile sexuale, cu muzica sau cu succesul în afaceri, cu
snobismul "cunoscătorului de vinuri" sau cu luxul excursiilor cu avionul.
Tot ce se predă în şcoli despre abuzul de alcool se referă doar la
primejduirea sănătăţii şi la eventualitatea pierderii carnetului de conducere
auto - şi cam atât. Mulţi încă sunt convinşi că băutul, în orice cantitate, ar fi
ceva imoral, care duce direct la încălcarea legii, la suferinţă, mizerie şi
moarte. Oricum au fost opiniile noastre cu privire la alcool - pozitive sau
negative - ele au fost deseori categorice şi izvorâte mai degrabă din emoţii,
decât din raţiune.
Ori poate că atitudinea noastră faţă de băut a fost un automatism, o
acceptare inconştientă a opiniei generale. Pentru mulţi, băutul este o parte
esenţială a vieţii sociale, un mod inofensiv şi plăcut de a petrece timpul cu
prietenii, în anumite locuri şi la anumite ocazii; pentru alţii, alcoolul nu
poate lipsi de la o masă gustoasă. Noi ne întrebăm astăzi: oare este
imposibil să savuram plăcerile prieteniei sau ale unei mâncări delicioase
fără alcool? Ne-a adus modul nostru de a bea îmbunătăţiri în relaţiile cu
oamenii? Ne-a făcut el să apreciem o mâncare bună?

VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 123

Noţiunea de beţie produce reacţii şi mai puternice, pro şi contra.
Îmbătatul este privit fie ca amuzament, fie ca ceva deplorabil. Noţiunea
însăşi de îmbătat repugnă multora, din diferite motive. Unii doriserăm
starea de beţie, nu numai pentru pentru că alţii avuseseră această
"pretenţie" de la noi şi pentru că ne plăcea senzaţia, ci şi pentru că multe
vedete îşi fac din îmbătat un titlu de glorie.
Unii oameni nu-i înghit pe cei care nu se îmbată niciodată; alţii îi
dispreţuiesc pe cei care se îmbată prea tare. Până în prezent, descoperirile
medicale moderne nu au avut prea mare influenţă asupra unor asemenea
atitudini.
88
Când am auzit pentru prima dată cuvântul "alcoolic", mulţi l-am asociat
exclusiv cu imaginea acelor bărbaţi îmbătrâniţi şi tremurânzi, neîngrijiţi,
neplăcuţi la vedere, pe care îi remarcaserăm cerşind sau pe lângă care
trecuserăm, prin cartiere rău famate. Cineva bine informat ştie că astfel de
concepţii sunt stupide.
Cu toate acestea, în timpul primelor încercări de abstinenţă, în mintea
multora dintre noi plutea un reziduu al acelor vechi concepţii confuze. Ele
ne ţinuseră "în ceaţă" şi nu ne-a fost uşor să vedem adevărul. Dar, în cele
din urmă, am avut bunăvoinţa să acceptăm - aşa într-o doară - gândul că
poate unele dintre aceste idei ar fi cam eronate sau că, cel puţin, ele nu mai
reflectau exact experienţa noastră personală.
Când ne-am convins să privim respectiva experienţă cu onestitate şi să
dăm ascultare unor idei noi, care nu ne aparţineau, ne-am deschis către un
evantai întreg de informaţii pe care nu le examinaserăm atent înainte.
De exemplu, avem o descriere ştiinţifică a alcoolului, conform căreia
acesta este un drog care alterează luciditatea, nu doar o băutură savuroasă
care astâmpără setea. Aflăm că acest drog nu
124 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
se găseşte doar în băuturi, ci şi în unele alimente şi în unele medicamente.
Iar mass-media ne informează neîncetat asupra descoperirilor legate de
efectul dăunător al alcoolului asupra unor părţi componente ale
organismului, precum inima, sângele, stomacul, ficatul, gura, creierul -
efect despre care nu se bănuise nimic până nu demult.
Farmacologii şi alţi specialişti în toxicomanie susţin astăzi că alcoolul
nu trebuie privit ca ceva complet inofensiv şi sigur, indiferent de scopul în
care se utilizează (ca băutură, ca stimulent sau sedativ, ca tonic sau
calmant). Pe de altă parte, alcoolul, ca atare, nu cauzează daune fizice, nici
degradare mintală tuturor celor care îl consumă. Se pare că majoritatea
consumatorilor de alcool pot bea moderat, fără să-şi prejudicieze sănătatea
sau să facă un rău cuiva.
Din punct de vedere medical, băutul este echivalent cu luarea unui
drog; iar beţia, cu luarea unei doze prea mari. Folosirea lui greşită poate
duce, direct sau indirect, la tot soiul de probleme fizice, psihologice,
casnice, sociale, financiare, profesionale. Acum, în loc să ne gândim mai
ales la binefacerile pe care ni le-a adus alcoolul, începem să vedem ce
efecte dezastruoase are el asupra unor oameni.
89
 Am aflat că oricine are un necaz, cât de mic, legat de băutură, s-ar
putea să sufere de alcoolism. Aceasta boală loveşte fără a ţine cont de
vârstă, crez, sex, inteligenţă, mediu etnic, sănătate psihologică, obiceiuri de
mâncare, statut social sau economic ori de caracterul omului, în general.
Nu este vorba despre cât de mult sau de cum bei ori de ce - ci de cum îţi
afectează băutul viaţa, ce ţi se întâmplă când bei.
Pentru a fi în stare să recunoaştem boala în noi înşine, a trebuit să
renunţăm la acel mit anacronic, conform căruia ar fi un
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 125
semn de slăbiciune jenantă, dacă am admite că nu mai putem controla
situaţia (de parcă am fi controlat-o vreodată).
Slăbiciune? De fapt, este nevoie de o doză considerabilă de curaj să poţi
privi adevărul în faţă, fără să clipeşti, fără să treci cu vederea, să uiţi sau să
camuflezi nimic în dosul unor scuze sau iluzii copilăreşti. (Deşi nu prea
găsim motive de mândrie în practica aceea, mulţi admitem deschis că am
fost campioni mondiali la autominţire.)
Procesul recuperării din alcoolism ne-a fost tulburat şi de alte câteva
concepţii eronate. Şi noi, ca şi toţi cei care au văzut cum se moare din băut,
ne-am tot întrebat de ce nu-şi pune beţivul voinţa în acţiune pentru a nu mai
bea. Şi aceasta este o idee depăşită, dar care persistă, pentru că mulţi dintre
noi am fost, din copilărie, învăţaţi să credem în eroi cu voinţă
supraomenească. Legenda lui Nenea Cutare era mereu povestită în familie
sau prin vecini. Toata lumea îl ştiuse de petrecăreţ şi beţivan notoriu, până
la cincizeci de ani, când s-a lăsat brusc de băut, de femei şi de petreceri,
devenind un model de cinste şi corectitudine, care n-a mai pus nici o
picătură de alcool în gură.
Ideea naivă că şi noi vom putea face la fel, când vom fi pregătiţi, a fost o
iluzie periculoasă. Noi nu suntem nimeni altcineva, decât noi înşine. (Nu
suntem nici Bunicul, care a băut câte un păhărel, zilnic, până la nouăzeci de
ani.)
Este recunoscut, în prezent, faptul că voinţa singură este o cură tot atât
de eficientă pentru alcoolism, cât este pentru cancer. Experienţa noastră a
verificat acest fapt de nenumărate ori. Mulţi am încercat să ne lăsam de
băut singuri sau să o lăsăm mai moale, dar nu ne-a reuşit nici una, nici
cealaltă pentru durate prea lungi. Şi nici după acele încercări nu ne-a fost

90
uşor să recunoaştem că avem nevoie de ajutor, deoarece, conform mitului
voinţei, şi aceasta ar fi fost un semn de slăbiciune.

126 VIAŢA FÃRÃ BÃUTURÃ

În cele din urmă, însă, ne-am întrebat: "Nu ar fi mai inteligent să căutăm o
sursă superioară de energie, din care să ne alimentăm, decât să tot
persistăm în eforturi (inutile) singuri, după ce ni s-a dovedit, în repetate
rânduri, cât sunt de ineficiente? Continuam şi azi să credem că nu este prea
înţelept să încercăm să vedem în beznă, atunci când putem aprinde o lampă
şi folosi lumina ei. Nu am ajuns la abstinenţă pe de-a-ntregul prin forţe
proprii. Nu aşa am învăţat să ne menţinem abstinenţa; iar bucuria deplină a
vieţii fără băutura nu este ceva de trăit în singurătate.
De îndată ce am putut înlocui, chiar şi numai pentru o vreme, câteva
dintre vechile noastre idei, cu altele noi, am început deja să pornim cu forţă
către o viaţa nouă, fericită şi mai sănătoasă. Acelaşi lucru li s-a întâmplat şi
altor zeci de mii alcoolici care fuseseră ferm convinşi că o asemenea
schimbare nu este posibilă.
28. Lectura mesajului A.A.
Se spune că fiinţa umană învaţă cel mai bine atunci când vede, atinge şi
aude cele învăţate; iar lectura aprofundează şi mai mult învăţătura.
Există multe lucrări de calitate (şi altele mai puţin bune) publicate, cu
privire la alcoolism. Multora ne-a ajutat lectura unor astfel de lucrări, deşi
A.A.-ul nu sprijină ce se publică în afara lui, nici nu se opune acelor
publicaţii. Noi oferim literatura noastră, şi atâta tot.
Chiar şi alcoolici care nu s-au prea omorât cu cititul vreodată, petrec
ceasuri în şir aplecaţi asupra materialelor A.A.. Este, fără îndoială, cea mai
bună cale de însuşire a unei vederi directe,
127 VIAŢA FÃRÃ BÃUTURÃ
de ansamblu, a A.A.-ului si a înţelepciunii filosofiei sale; lectura este
preferabilă unor informaţii culese ici şi colo, prin viu grai.
Exista cinci cărţi A.A. şi încă o lucrare de formatul celei de faţă.
Alcoholics Anonymous (Alcoolicii Anonimi)
Această carte este textul de bază al experienţei A.A.. A.A.-ul, aşa cum îl
cunoaştem, este rodul acestei cărţi, care a fost redactată cu concursul unui
număr de aproximativ o sută de alcoolici care învăţaseră să-şi menţină
abstinenţa ajutându-se reciproc. După câţiva ani de abstinenţă, ei au
91
încredinţat tiparului experienţa lor şi au intitulat-o "Alcoolicii anonimi". De
atunci datează numele Comunităţii Alcoolicilor Anonimi.
În acest volum, este relatată experienţa originală a celor care au trăit-o
mai întâi şi au pus-o pe hârtie după aceea. Este piatra de temelie a filosofiei
A.A., pe care o citim şi o recitim toţi - unii mai des, alţii mai rar.
Majoritatea membrilor îşi procură un exemplar, cât mai repede cu putinţă,
după sosirea în Comunitate,
având astfel acces nemijlocit, direct de la sursă, la ideile fundamentale ale
A.A.-ului, în loc să ajungă la acestea indirect, prin inermediari. Printre
membri, cartea este numită adesea Big Book ("Cartea cea Mare", nota
trad.), dar nu din comparaţie cu vreo carte sfântă. Pentru prima tipărire, în
1939, s-a folosit hârtie foarte groasă iar cartea a apărut enormă, spre
surpriza tuturor şi a fost poreclită, în glumă, "Big Book".
Primele unsprezece capitole, cele de bază, au fost scrise de către
Bill W., co-fondatorul A.A.-ului. Cartea conţine şi povestirile unui mare
număr de membri A.A., redactate de ei înşişi, precum şi câteva apendice,
pentru subiecte adiţionale.
128 VIAŢA FÃRÃ BÃUTURÃ
Simpla lectură a cărţii a fost suficientă pentru aducerea la abstinenţă a unor
oameni, în cele dintâi zile ale Comunităţii, pe când nu existau decât vreo
câteva grupuri A.A. în lume. Şi astăzi este la fel, în special pentru alcoolicii
care locuiesc în ţinuturi izolate sau care se află pe vapoare, în largul marii.
Cei care citesc această carte cu regularitate, mărturisesc că, la fiecare
recitire, descoperă sensuri mai profunde, care le scăpaseră la prima lectură,
făcută în grabă.
Doisprezece Paşi şi Douăsprezece Tradiţii*
Ideile fundamentale ale A.A.-ului sunt prezentate în şi mai mare
profunzime în această carte, scrisă tot de Bill W. (Uneori ea este poreclită
"12+12".) Este folosită cu seriozitate de către acei membri care vor să
studieze Programul A.A. de recuperare, în paralel cu "Big Book"-ul.
Scrisă la treisprezece ani după Alcoholics Anonymous, această lucrare
mai puţin voluminoasă explică principiile comportamentului membrilor
A.A., atât individual, cât şi în grup. Cei Doisprezece Paşi, care ghidează
maturizarea individuala, fuseseră prezentaţi mai succint în "Big Book";
principiile grupului A.A. - Cele Douăsprezece Tradiţii - s-au cristalizat cu
vremea, din încercările şi greşelile făcute, după publicarea primei cărţi

92
A.A. Tradiţiile caracterizează Mişcarea A.A. şi îi conferă unicitatea - o
societate complet diferită de alte asociaţii cunoscute.
Alcoholics Anonymous Comes of Age
(Comunitatea A.A. se maturizează)
Acest scurt istoric relatează despre începuturile Comunităţii
* Această carte a fost tradusă în limba română. (Nota trad.)
129 VIAŢA FÃRÃ BÃUTURÃ
şi despre creşterea acesteia în primii douăzeci de ani. Este povestea acelui
mic grup de oameni curajoşi, foşti beţivani pentru care nu mai existase nici
o speranţă şi care, în ciuda probabilităţilor, au pus temelia solidă a unei
mişcări de anvergură mondială şi cu o eficienţă recunoscută.
As Bill Sees It
(Punctul de vedere al lui Bill)
Această carte este o culegere din paginile esenţiale ale corespondenţei
personale şi din alte scrieri ale co-fondatorului Comunităţii. Un index
tematic acoperă probleme de interes pentru orice băutor-problemă.
Dr. Bob and the Good Oldtimers
(Dr. Bob şi cei dintâi membri A.A.)
În această) carte, povestea vieţii co-fondatorului Comunităţii este
întreţesută cu amintirile de pionierat ale primilor membri A.A., în propriile
lor cuvinte.
Pass It On
(Transmite mesajul
Această biografie a co-fondatorului Comunităţii este subintitulată:
"Povestea lui Bill Wilson şi cum a ajuns mesajul A.A. să fie cunoscut în
lume". Şi în această carte se relatează despre dezvoltarea Comunităţii A.A.;
39 de fotografii din istoria A.A.-ului.
Came to Believe...
(Am ajuns la credinţa...)
Subintitulată "Experienţa spirituala in A.A., aşa cum o trăiesc membrii, la
nivel individual", cartea este o culegere de inter-
130 VIAŢA FÃRÃ BÃUTURÃ
pretări ale noţiunii de "Putere superioară", autorii fiind şaptezeci şi cinci de
membri A.A., fiecare cu punctul său de vedere - religios, umanist sau
agnostic.

93
Daily Reflections. A Book of Reflections by
A.A. Members for A.A. Members
(Reflecţii zilnice. O carte de reflecţii ale membrilor A.A. pentru membrii
A.A.)
Membrii A.A. reflectează asupra citatelor favorite din literatura A.A.. O
lectură pentru fiecare zi a anului.
A.A. in Prison; Inmate to Inmate
(A.A.-ul în închisori; de la deţinuţi, pentru deţinuţi)
O colecţie de treizeci si doua de povestiri, publicate mai întâi în revista
"A.A. Grapevine", care prezintă experienţa bărbaţilor şi femeilor care au
găsit A.A.-ul pe când se aflau in închisoare.
BROŞURI A.A.
A.A. World Services, Inc. (Nota trad.: Serviciile Mondiale A.A.) publică,
de asemenea, numeroase broşuri referitoare la diverse aspecte ale A.A.-
ului, unele adresându-se grupurilor cu interese specifice.
Aceste broşuri sunt redactate sub supravegherea atentă a
reprezentanţilor A.A.-ului din toate regiunile Statelor Unite şi Canadei;
astfel, broşurile reflectă consensul cel mai vast posibil asupra gândirii A.A.
O înţelegere a modului de funcţionare a A.A.-ului este imposibilă fără
familiarizarea cu toate publicaţiile sale.
O dată la două luni, Biroul Serviciilor Generale A.A. publică un buletin
intitulat "Box 4-5-9" şi alte câteva periodice, precum şi un raport al
Conferinţei anuale a Serviciilor Generale A.A.
VIAŢA FÃRÃ BÃUTURÃ 131
Mulţi membri îşi încep şi sfârşesc ziua cu un moment de tihnă, în
care citesc un pasaj din literatura A.A. O lectură atentă a cărţilor şi
broşurilor A.A. reprezintă o "întrunire A.A. pe calea tiparului", pentru
mulţi membri; evantaiul de informaţii şi de inspiraţie A.A. nu este
disponibil prin nici o altă sursă. Fiecare lectură A.A. este un punct de
pornire în gândirea A.A.-ului, pe drumul care duce departe de pahar. De
aceea, mulţi membri poartă mereu asupra lor o publicaţie A.A. - nu numai
pentru că lectura acesteia ajută la alungarea tentaţiei de a bea, ci şi pentru
că oferă o ocupaţie şi o destindere a gândurilor, în timpul liber.
Literatura A.A. se poate procura la întrunirile A.A. sau scriind pe
adresa:
Box 459
94
 Grand Central Station
New York, NY 10163
U.S.A.

BROŞURI A.A. traduse în limba română

Aceştia sînt Alcoolicii Anonimi
Cum înţelegem anonimatul
Un nou-venit întreabă
Vă este A.A, de vreun folos?
Dacă sînteţi specialist
A.A. ca resursă pentru personalul medical
The A.A. Grapevine
(Viţa de vie a A.A.-ului)
Este titlul unei reviste lunare, pline de umor şi reflecţii A.A. Aproape
toate articolele, montajele grafice şi caricaturile sunt

132 VIAŢA FÃRÃ BÃUTURÃ

creaţia membrilor A.A. Autorii nu sunt remuneraţi şi multe dintre ilustraţii
sunt oferite revistei gratis.
Puteţi găsi aici subiecte de meditaţie, povestiri ilustrate, ştiri despre
activitatea Comunităţii A.A. şi despre alcoolism, în general, scrisori ale
membrilor A.A. de pe tot globul şi articole inspiraţionale (totul în proză,
exclusiv).
Abonamente individuale se pot comanda direct, scriind pe adresa:
Box 1980
Grand Central Station
New York, NY 10163
U.S.A.

29. Întrunirile A.A.

Toate ideile prezentate aici, împreună cu multe alte sugestii pentru viaţa
fără alcool, au fost descoperite şi dovedite ca eficiente, de către sute de mii
de alcoolici, cu mult timp înainte de conceperea cărţii de faţă. Am aflat
toate acestea nu numai prin lectură, ci şi prin schimbul de idei, în cursul
discuţiilor noastre iar, la început, mai ales ascultând.

95
 Şi dumneavoastră vă puteţi informa astfel, pe gratis - şi fără să vă
angajaţi la nimic.
Tot ce am făcut a fost să mergem la întrunirile Alcoolicilor Anonimi.
Se ţin peste cinci milioane de astfel de întruniri pe an, în peste o sută de ţări
de pe tot globul. Ţineţi minte că nu trebuie să deveniţi membru A.A.,
pentru a putea participa la unele dintre acestea. Dacă nu doriţi altceva decât
să participaţi "de probă", sunteţi binevenit, ca observator, care asculta şi nu
spune nimic.

VIAŢA FÃRÃ BÃUTURÃ 133

Nu trebuie să vă daţi numele; daca doriţi, va puteţi prezenta sub nume de
împrumut. Cei din A.A. sunt înţelegători şi, oricum, ei nu ţin evidenţa
membrilor sau a vizitatorilor. Nu va trebui să semnaţi nimic, nici să
răspundeţi la întrebări.
Sunteţi liber să puneţi întrebări, dacă doriţi. Însă mulţi preferă doar să
asculte, în timpul primelor lor întruniri. Întrunirile A.A. sunt surprinzătoare
pentru oricine participă la ele pentru prima dată. Majoritatea celor de faţă vi
se vor părea oameni normali, sănătoşi, fericiţi şi prosperi, între cote rezona-
bile. Ei nu au nimic din mina clasică a beţivanilor sau a vagabonzilor
prezentaţi în caricaturi, nici nu arată a abstinenţi mohorâţi şi fanatici.
În plus, veţi descoperi că suntem un grup prietenos, că râdem mult, mai
ales de noi înşine. Din acest motiv, nimic nu valorează mai mult decât
atmosfera aceasta veselă dintr-o întrunire A.A., pentru a depăşi starea de
mahmureală şi a începe să vă simţiţi mult, mult mai bine.
Veţi avea certitudinea că toţi membrii A.A. prezenţi în sală înţeleg în
profunzime exact ceea ce simţiţi, deoarece amintirile noastre legate de
starea de mahmureală de după o beţie şi de primele impresii pe care ni le-a
lăsat A.A.-ul, sunt vii în mintea noastră.
Dacă sunteţi timid şi singuratic - ca mulţi dintre noi - veţi vedea că
membrii A.A. au bunăvoinţa de a vă lăsa în pace, dacă asta doriţi şi dacă
asta vă face să vă simţiţi mai confortabil.
Totuşi, majoritatea dintre noi am descoperit că ne-a făcut bine să mai
zăbovim pe-acolo, după întrunire, pentru o gustare şi la taclale. Simţiţi-vă
liber să vă implicaţi în această împărtăşire de societate sau, mai intimă, cu
unul dintre membri, după cum vă
trage inima.

96
134 VIAŢA FÃRÃ BÃUTURÃ
Tipuri de întruniri A.A.
Numeroşi membri A.A. din Statele Unite şi Canada au fost consultaţi
înainte de redactarea acestei cărţi, asupra căilor de menţinere a abstinenţei.
Conform opiniei generale, calea cea mai bună pare a consta din
frecventarea diferitelor tipuri de întruniri A.A. În cuvintele unuia dintre
membri, "la întruniri învăţăm aceste idei, unii de la alţii".
Pentru a ne menţine abstinenţa, este desigur mult mai bine să
participăm la orice tip de întrunire A.A., decât să ne ducem la un bar sau la
o petrecere ori decât să stăm acasă, în compania sticlei.
Şansele de a contracta malaria sunt cu mult reduse când stăm departe
de mlaştina plină de ţânţari. Tot aşa, şansele de a ne îmbăta descresc
considerabil într-o şedinţă A.A., când evităm petrecerea cu băutură.
În plus, din întrunirile A.A. ne vine elanul pentru recuperare. În timp ce
băutul constituie obiectivul unei petreceri, abstinenţa care împlineşte
sufletul este ţinta oricărei şedinţe A.A. Aici, mai mult decât oriunde
altundeva, sunteţi înconjurat de oameni care înţeleg consumul abuziv de
alcool, apreciază abstinenţa şi vă pot sugera multe căi prin care s-o păstraţi.
Aici vedeţi multe, multe exemple de alcoolici recuperaţi, fericiţi, abstinenţi
- ceea ce nu găsiţi prin baruri.
Vom enumera acum cele mai populare tipuri de întruniri A.A. şi
avantajele pe care le procura fiecare, în parte.
Întruniri pentru începători (sau nou-veniţi)
Acestea sunt, de obicei, mai reduse ca număr de participanţi şi preced
adesea o întrunire mai mare. Ele sunt deschise oricui crede că ar avea o
problemă cu consumul de alcool. Unele

VIAŢA FÃRÃ BÃUTURÃ 135

şedinţe pentru începători constau din discuţii despre alcoolism,
despre recuperare şi despre Comunitatea A.A.. Altele iau forma simplă de
întrebări şi răspunsuri.
Membrii care participă la multe astfel de întruniri subliniază faptul că
acestea sunt un loc excelent pentru a pune întrebări, pentru a întemeia
prietenii noi şi pentru a începe să ne simţim confortabil în compania
alcoolicilor, fără a bea.
97
Întrunirile deschise (la care sunt bineveniţi alcoolici şi nealcoolici)
Acestea sunt puţin mai structurate şi mai ordonate. De obicei, doi sau
trei membri (care s-au oferit ca voluntari, înainte de începerea întrunirii) îşi
spun povestea, pe rând - cum au dezvoltat alcoolismul, cum au găsit A.A.-
ul şi cum decurge recuperarea lor.
Aceste luări de cuvânt nu urmează nici o regulă prestabilită. Prea puţini
membri A.A. sunt oratori de profesie. De fapt, chiar şi aceştia evită cu grijă
discursurile oratorice, într-o împărtăşire A.A. Vorbitorii îşi prezintă
povestea în cuvinte simple, directe.
Sinceritatea şi onestitatea acestora sunt întotdeauna impresionante. Vă
puteţi pomeni, probabil, râzând destul de mult şi spunându-vă: "da, chiar
aşa şi este"!
Cel mai mare avantaj al întrunirilor deschise consta în ocazia de a
asculta o gamă foarte largă de povestiri adevărate, trăite de alcoolici.
Simptomele bolii alcoolismului sunt descrise într-o varietate de moduri,
ajutându-vă astfel să decideţi dacă o aveţi sau nu.
Natural, experienţa fiecărui membru A.A. este diferită, unică. Uneori
veţi auzi pe cineva menţionând băuturile favorite, modul de a bea şi
problemele (sau plăcerile) beţiei, care sunt identice cu cele din experienţa
dumneavoastră. Alteori, peripeţiile relatate de

136 VIAŢA FÃRÃ BÃUTURÃ

vorbitor vor fi total diferite. Veţi auzi relatările unor oameni provenind
dintr-o varietate de medii sociale, ocupaţii şi credinţe. Fiecare membru
vorbeşte exclusiv despre sine şi dă glas exclusiv ideilor proprii. Nimeni nu
poate vorbi în numele Comunităţii A.A. şi nimeni nu-şi poate impune
propriile idei sau opinii altora din A.A. Diversitatea de opinii este bine
primită şi respectată în A.A.
Daca ascultaţi atent, veţi recunoaşte sentimente familiare, chiar şi când
sunt prezentate evenimente nefamiliare. Veţi recunoaşte emoţiile
vorbitorului ca ale dumneavoastră proprii, chiar dacă povestea vieţii
acestuia este complet diferită.
În A.A., fenomenul este cunoscut sub numele de "identificarea cu
vorbitorul", ceea ce nu înseamnă ca vârsta, sexul, stilul de viaţă,
98
comportamentul, plăcerile sau necazurile vorbitorului ar fi identice cu ale
dumneavoastră. Înseamnă că auziţi relatări despre frici, emoţii, nelinişti şi
bucurii, pe care le-aţi trăit şi dumneavoastră, din când in când.
Vă va surprinde, poate, faptul că aproape niciodată nu veţi auzi un
vorbitor plângându-şi de milă pentru că trebuie să trăiască fără alcool.
Este mai puţin important să vă identificaţi cu trecutul vorbitorului; ceea
ce contează este impresia pe care o produce viaţa actuală. În general, el
caută - sau a găsit deja - ceva pace şi satisfacţii sufleteşti, soluţii la
problemele sale, o poftă de viaţă şi o seninătate pe care vi le doriţi şi
dumneavoastră. Dacă aşa stau lucrurile, atunci rămâneţi printre membrii
A.A.; aceste calităţi sunt contagioase în compania lor.
În plus, evocarea mizeriilor şi suferinţelor alcoolismului activ poate
ajuta la stingerea oricărei dorinţe latente de a bea!
La astfel de şedinţe, mulţi membri A.A. au descoperit exact acele căi
indispensabile recuperării, pe care le căutaseră. Şi, ma-

VIAŢA FÃRÃ BÃUTURÃ 137

joritatea participanţilor pleacă de la întruniri cu forţe proaspete şi atât de
încurajaţi către recuperare, încât băutul ajunge să fie ultimul lucru pe care
şi l-ar dori.

Întruniri închise de discuţii sau împărtăşiri (pentru alcoolici, exclusiv - şi

pentru cei care caută să afle dacă sunt sau nu alcoolici)
Unele grupuri A.A. ţin şedinţe de discuţie, numite "deschise", la care
oricine este binevenit. Dar majoritatea discuţiilor se desfăşoară în şedinţe
"închise", exclusiv pentru membrii actuali şi eventuali, pentru a permite
celor prezenţi să abordeze liber orice subiect care îl interesează sau
preocupă pe băutorul excesiv. Este vorba despre discuţii confidenţiale.
Unul dintre membri, care se oferă ca voluntar, deschide întrunirea,
spunându-şi pe scurt povestea alcoolismului şi a recuperării. Apoi, se trece
la discuţii.
Oamenii cu anumite probleme, oricât de penibile sau jenante, îşi pot
deschide sufletul într-o întrunire de împărtăşiri şi pot auzi alţi membri
prezentându-şi experienţa cu privire la rezolvarea unei probleme identice
sau similare. Desigur, se împărtăşesc şi experienţele de fericire şi de

99
bucurie. Din astfel de discuţii rezultă că nici un alcoolic nu este unic sau
izolat.
Se spune că aceste întruniri sunt atelierele în care alcoolicii învaţă cum
să-şi menţină abstinenta. Cu siguranţă, în şedinţele de împărtăşiri se pot
obţine sugestii de o mare varietate, privind menţinerea unei abstinenţe
împlinite şi fericite.
Întrunirile consacrate Paşilor
Multe grupuri A.A. ţin şedinţe săptămânale în care unul dintre Cei 12
Paşi ai programului A.A. este studiat, pe rând şi formează

138 VIAŢA FÃRÃ BÃUTURÃ

baza de plecare pentru discuţii. Cele 12 Tradiţii A.A., Cele Trei Moşteniri
ale Comunităţii, zicalele A.A. şi alte teme de discuţii, sugerate în revista
lunară "A.A. Grapevine" (Viţa de vie a A.A.ului), sunt de asemenea
utilizate de unele grupuri, în acest scop. Dar lista temelor acestor întruniri
include şi nevoia urgentă de ajutor a cuiva prezent, pentru o problemă
imediată, arzătoare.
Strâns legate de cărţile Alcoholics Anonymous (Alcoolicii Anonimi) şi
Cei Doisprezece Paşi şi Cele Douăsprezece Tradiţii, întrunirile consacrate
Paşilor facilitează cel mai mult accesul la o cunoaştere şi o înţelegere
veritabile ale principiilor fundamentale de recuperare prin A.A. Aceste
întruniri oferă, de asemenea, o sursă bogată de interpretări şi aplicări
originale ale programului A.A. de bază - arătând cum îl putem folosi nu
numai pentru menţinerea abstinenţei, ci şi pentru îmbunătăţirea vieţii.

Convenţii şi conferinţe A.A. - provinciale, regionale, naţionale şi

internaţionale
Aceste adunări A.A. de mare anvergură, la care participă un număr de
câteva sute, până la aproximativ 20.000 de membri, adesea însoţiţi de
familiile lor, se ţin de obicei la sfârşit de săptămână şi constau din multe
tipuri de sesiuni. Programul include, desigur, ateliere de discuţii pe teme
variate, precum şi cuvântări ale unor invitaţi, experţi în boala
alcoolismului; un banchet, dans, un mic spectacol de divertisment şi alte
activităţi de societate şi de recreere, gustate mai ales pentru că lipseşte

100
alcoolul. Aceste reuniuni ne demonstrează că este posibil să ne distram fără
băutură.
Ele ne dau şansa de a întâlni şi de a cunoaşte membri A.A. care
locuiesc prin alte părţi. Pentru mulţi, aceste ocazii devin o sărbătoare de
sfârşit de săptămână şi experienţe deosebit de valo-

139 VIAŢA FÃRÃ BÃUTURÃ

roase în recuperare. Ele ne îmbogăţesc cu amintiri preţioase, de ajutor în
traiul de zi cu zi şi marchează, de multe ori, începutul unor prietenii de-o
viaţă.
Trebuie să frecventăm aceste întruniri cât mai avem de trăit?
Nicidecum. Doar dacă dorim.
Mii de membri A.A. îmbrăţişează acest avantaj din ce în ce mai mult,
odată cu trecerea anilor în abstinenţă. Deci, mergem la întruniri din plăcere,
nu din datorie.
Cu toţii, trebuie să mâncăm, să facem baie, să respirăm, să ne spălam
pe dinţi etc. Un an după altul, oamenii se duc la serviciu, citesc, fac sport,
se recreează, frecventează cluburi şi îşi îndeplinesc datoriile religioase.
Participarea noastră continuă la întrunirile A.A. nu este nimic ieşit din
comun, câtă vreme le savurăm, ne sunt de folos şi ne ţin restul vieţii în
echilibru.
Majoritatea mergem la întruniri mai frecvent în primii ani ai
recuperării. Ne ajută la întărirea temeliei unei recuperări de lungă durată.
Cele mai multe grupuri A.A. ţin una sau două şedinţe pe săptămână,
fiecare durând aproximativ o oră sau o oră şi jumătate. Se pare că este
destul de important, mai ales la început, să participăm cu regularitate la
toate întrunirile, cel puţin ale unui grup, precum şi să vizităm alte grupuri,
din când în când. Această practică ajuta nu numai pentru că oferă o gamă
largă de idei A.A., ci şi pentru că aduce în viaţa băutorului-problemă o
măsură de ordine, utilă în lupta cu alcoolismul.
Am găsit că a fost important, în special la început, să participăm la
întruniri cu fidelitate, în ciuda oricăror scuze pe care le-am fi avut ca să nu
participăm.

140 VIAŢA FÃRÃ BÃUTURÃ

101
Pentru noi este imperativ să fim tot atât de însetaţi de A.A., precum, am
fost de băutură. Care băutor serios permite vreodată ca distanţa, starea
vremii, o boală sau o afacere, nişte oaspeţi sau lipsa banilor sau o oră
nepotrivită sau orice altceva să stea între el şi paharul mult dorit? Tot astfel,
acum, nu ne putem permite să lăsăm nimic să intervină între noi şi
întrunirile A.A., dacă vrem cu adevărat să ne facem bine.
Am descoperit şi că dusul la întruniri nu este ceva exclusiv pentru
momentele de tentaţie la băutură. Deseori, întrunirile sunt mult mai
profitabile când ne simţim bine şi când nu ne vine să bem. Chiar şi o
întrunire mai puţin satisfăcătoare pentru moment este mai bună, decât nici
o întrunire.
Şedinţele A.A. fiind atât de importante, ţinem în buzunar, tot timpul,
liste cu orarul celor din zona noastră şi nu călătorim niciunde departe de
casă fără să luam cu noi informaţii referitoare la întruniri şi membri A.A.
de pretutindeni pe glob.
Când, din cauza unei boli grave sau a unei calamităţi naturale, nu
putem participa, recurgem la înlocuitori de întruniri. (Adesea, spre uimirea
noastră, auzim despre viscole în regiunile arctice, uragane şi chiar
cutremure, care nu i-au putut împiedica pe membri de la a ajunge la o
întrunire. Deplasarea spre şedinţă în canoe, pe cămilă, cu elicopterul, jeep-
ul, camionul, bicicleta sau sania este tot atât de naturală pentru unii, cum
este pentru cei mai mulţi dintre noi drumul cu maşina, autobuzul sau
metroul.)
Ca înlocuitor pentru întrunire, când participarea este imposibilă, putem
suna la telefon sau contacta prin radio-amator alţi prieteni A.A.: sau, putem
ţine o întrunire în gând, citind literatura A.A.
Pentru cele câteva sute de membri A.A. izolaţi (precum cei din
personalul armatei, aflaţi departe de casă) şi pentru cele câte-

141 VIAŢA FÃRÃ BÃUTURÃ

va sute de angajaţi în marină, Biroul Serviciilor Generale A.A. oferă
buletine informative şi liste care să le permită comunicarea cu alţi membri
(prin scrisori sau, uneori, audio-casete), în perioadele în care le este
imposibil să asiste la şedinţe A.A. obişnuite.
Mulţi dintre cei care nu au acces la un grup A.A., fondează un grup
ei înşişi.

102
Problema banilor
Alcoolismul este costisitor. Chiar dacă A.A.-ul nu impune taxe de
participare, nici cotizaţii, noi am plătit deja "contribuţii" grele la raioanele
de băutură din magazinele alimentare şi la baruri, înainte de a ajunge la
Comunitatea A.A. Din acest motiv, mulţi venim cu buzunarele goale sau cu
datorii imense.
Am descoperit că cel mai bine este să ajungem cât mai repede să stăm
pe picioarele noastre. Văzând din partea noastră un efort onest de a ieşi din
datorie, creditorii sunt adesea bucuroşi să accepte plăţi în rate mici.
De o valoare deosebită s-a dovedit a fi, încă din primele zile de
abstinenţă, o cheltuială de o natură specială, pe lângă cheltuielile esenţiale
pe mâncare, îmbrăcăminte şi adăpost. Un membru A.A. ne-a dat
permisiunea să-i tipărim aici

Sfatul pentru investiţii

În cele dintâi săptămâni fără băutură,
Cu legea la fereastra şi lupu-n bătătură,
Când dormi pe podea şi punga ţi-e cam goală,

142 VIAŢA FÃRÃ BÃUTURÃ

E vremea să cheltuieşti, ca să ieşi din boală:
Un ban pe autobuzul care te duce la adunări;
O fisă pe telefonul care-ţi aduce încurajări;
Câţiva bănuţi pe un fleac important pentru tine
Şi câţiva pe cafea, băută cu prieteni reali, în fine.
Pentru neofitul aflat pe calea cea dreaptă,
Toate acestea sunt o investiţie înţeleaptă,
Ca seminţele în grădină cu drag semănate,
Ce aduc pe masă, din belşug, bucate.

30. Încercând Cei 12 Paşi

Vorba bătrânului medic de ţară: "după ce încerci totul şi nimic nu
merge, citeşte instrucţiunile şi urmează-le"...
Nu am vorbit despre Cei 12 Paşi oferiţi de A.A. ca program de
recuperare din alcoolism şi nici nu o vom face, deoarece o prezentare a lor
103
este disponibilă într-o altă sursă A.A. Se merită, însă, să menţionăm cum s-
au născut aceşti Paşi.
În 1935, doi oameni s-au întâlnit în Akron, Ohio. Ambii erau, la
vremea aceea, consideraţi beţivani înveteraţi, o ruşine în ochii celor care îi
cunoşteau. Unul dintre cei doi fusese un proeminent agent de bursă în Wall
Street; celălalt, un chirurg de renume; ambii ajunseseră aproape de pragul
morţii din cauza băuturii. Ambii încercaseră numeroase "cure" şi fuseseră
spitalizaţi de nenumărate ori. Era mai mult ca sigur, chiar şi pentru ei înşişi,
că nu se mai putea face nimic pentru ei.
Aproape accidental, la începutul cunoştinţei lor, au dat peste un fapt
uimitor: setea de băutură dispărea, de îndată ce unul încerca să-l ajute pe
celălalt. Cei doi şi-au împărtăşit des-
VIAŢA FÃRÃ BÃUTURÃ 143
coperirea unui avocat, alcoolic ţintuit la pat într-un spital; omul s-a hotărât
sa încerce şi el metoda.
Cei trei au perseverat, fiecare pe cont propriu, să ajute un alcoolic după
altul. Dacă se întâmpla ca unii să le refuze ajutorul, ei ştiau că se meritase
efortul, pentru că, de fiecare dată, cel care oferea ajutorul îşi păstra
abstinenţa, chiar dacă "pacientul" continua să bea.
Persistând în aceste activităţi pentru propria sănătate, membrii micului
grup de foşti beţivani au descoperit brusc, în 1937, că erau douăzeci la
număr! Nu li se poate reproşa că au crezut că s-a întâmplat un miracol.
Au căzut de acord că acum era nevoie să pună pe hârtie cele întâmplate,
pentru ca experienţa lor să poată fi adusă la cunoştinţa publicului. Dar nu
este greu de imaginat peste ce dificultăţi au dat, când a fost vorba de a
decide ce anume li se întâmplase. Abia în 1939 au reuşit să publice un text
la care puteau subscrie cu toţii. În acel moment, erau cam o sută la număr.
Din povestirile lor reieşea că drumul recuperării consta din doisprezece
paşi şi că aveau convingerea că oricine urma acel drum avea să ajungă la
aceeaşi destinaţie.
Numărul lor a ajuns la doua milioane acum şi aproape toţi au
convingerea că "experienţa trăită demonstrează că nimic altceva nu ajută
mai mult la imunitatea la alcool decât munca intensă de ajutat alţi alcoolici.
Metoda funcţionează, când nimic altceva nu merge".
Mulţi dintre noi ne luptaserăm cu alcoolul timp îndelungat. De
nenumărate ori, ne lăsaserăm de băut pentru totdeauna, numai ca să ne

104
reapucăm, mai devreme sau mai târziu şi să ne pomenim în necazuri din ce
în ce mai mari. Însă Cei Doisprezece Paşi ai A.A.-ului demarchează drumul
nostru spre recuperare.
144 VIAŢA FÃRÃ BÃUTURÃ

Acum nu mai trebuie să luptăm. Iar drumul este deschis tuturor celor care îl
doresc.
Sute dintre noi avuseserăm doar o vagă idee despre A.A. Uneori, ne
vine să credem că se vehiculează mai multe informaţii eronate, decât
adevărul, despre A.A. Deci, dacă nu aţi avut nici o experienţă directă,
nemijlocită, în A.A., ne putem imagina ce de impresii false, deformate, aţi
cules, pentru că şi noi am fost dezinformaţi.
Din fericire, nu este nevoie să vă lăsaţi influenţat de astfel de concepţii
eronate şi zvonuri. Este deosebit de uşor să vedeţi şi să auziţi adevăratul
program A.A. direct, fără intermediari. Publicaţiile Comunităţii A.A. (vezi
Capitolul 28) şi oricare birou A.A. local sau oricare întrunire sunt sursele
autorizate de informaţii, de fapte adevărate, care şi pe noi ne-au uimit. Nu
este nevoie să vă bazaţi pe opinii "din bârfe", deoarece vă stă la dispoziţie o
informare directa şi pe gratis, care să vă ajute să vă formaţi propria părere.
Formarea unei imagini cu adevărat cinstite despre A.A. poate constitui
o strădanie a voinţei, pusă la bătaie în mod sănătos. Ştim foarte bine că
alcoolicii au o voinţă foarte puternica, dacă ne gândim la toate modurile în
care reuşeam să ne procurăm băutura, depăşind obstacole imposibil de
trecut. Simplul sculat de dimineaţă, de multe ori - cu stomacul de tuci, cu
dinţii înveliţi în pâslă, cu craniul încreţit de durere - cere o voinţă la care
nici nu visează nebăutorii. Şi, după ce te-ai dat jos din pat, cu cap cu tot, în
astfel de dimineţi, capacitatea de a-l căra cu tine pe umeri, la locul lui, pe
tot parcursul zilei, este dovada unei fabuloase puteri a voinţei. O, da,
băutorii adevăraţi au o incontestabilă putere a voinţei.
"Şmecheria" a fost să învăţăm să punem acea voinţă la bătaie

VIAŢA FÃRÃ BÃUTURÃ 145

în favoarea sănătăţii noastre şi să ne forţăm să explorăm în profunzime

ideile recuperării, în ciuda senzaţiilor trecătoare de "muncă de corvoadă".

105
 Poate vă va fi de ajutor, dacă ţineţi minte că membrii A.A. nu sunt
nerăbdători să vă descoase. Poate vă vom da chiar impresia că nu ascultăm
tot ce spuneţi, ca apoi să vă potopim cu fapte neînfrumuseţate despre
propria noastră boală. Ştiţi, noi suntem în căutarea recuperării, deci vă vom
vorbi pentru propriul nostru beneficiu. Da, vrem să vă ajutăm, dar numai
dacă doriţi.
Se poate că problema băutului este într-adevăr, cum susţin unii experţi
în psihologie, o suferinţă caracterizată mai ales prin egocentrism. Nu toţi
alcoolicii sunt egocentrici, deşi mulţi dintre noi am învăţat să detectăm
aceasta tendinţă în noi înşine. Unii ne-am simţit inferiori mai tot timpul, şi
doar când beam ne simţeam şi noi egali sau superiori altora.
Indiferent de personalitate, ne dăm seama acum că am fost excesiv de
egocentrici, preocupaţi mai ales de sentimentele noastre, de problemele
noastre, de reacţiile altora faţă de noi; şi de trecutul şi viitorul nostru. De
aceea, încercarea de a stabili o comunicare cu alţi alcoolici şi de a-i ajuta
este, pentru noi, o cale de restabilire a sănătăţii. Aceasta încercare ne
distrage atenţia de la noi înşine. Ajutorul acordat altora este un remediu
eficace, chiar
şi dacă gestul nu este dezinteresat. Încercaţi şi dumneavoastră, întruna din
zilele acestea.
Dacă ascultaţi cu adevărat (şi nu doar auziţi) ce se spune într-o
şedinţă A.A., s-ar putea să descoperiţi că vorbitorul vă citeşte gândurile şi
descrie tot tabloul din mintea dumneavoastră - formele schimbătoare ale
fricilor fără nume, culoarea şi fiorii reci ai unui destin ameninţător - dacă
nu chiar evenimente şi cuvinte precise, îngropate în depozitele creierului
dumneavoastră.

146 VIAŢA FÃRÃ BÃUTURÃ

Indiferent dacă acest fenomen se va petrece sau nu, mai mult ca sigur
veţi avea una-doua ocazii de a râde în compania membrilor A.A. şi,
probabil, veţi găsi una sau doua idei despre viaţa fără băutura. Rămâne la
latitudinea dumneavoastră dacă să le folosiţi sau nu.
Orice veţi decide, ţineţi minte că punând aceste idei la dispoziţia altora,
noi facem unul dintre paşii necesari propriei recuperări.
106
31. Găsirea unui drum propriu
Sperăm că, în această carte, am demonstrat limpede că noi nu tratăm
subiectul băutului în glumă. Alcoolismul merită şi primeşte atenţia noastră
cât se poate de serioasă. Nu considerăm nostime glumele făcute la adresa
bolnavilor alcoolici, decât dacă le facem noi înşine, pe socoteala noastră şi
în lumina abstinenţei. Nu găsim că este amuzant când cineva, de dragul
glumei, ameninţă că se va îmbăta; este ca şi cum ar glumi cu ruleta ru-
sească.
În ciuda atitudinii noastre serioase faţă de alcoolism, veţi descoperi că,
de obicei, vorbim cu umor şi detaşare despre trecut şi despre recuperare.
Considerăm că este o abordare sănătoasă, care nu ne slăbeşte în nici un fel
decizia de a ne face bine şi de a ne păstra sănătatea.
Majoritatea dintre noi am văzut moartea cu ochii. Am îndurat suferinţe
care seamănă cu tortura pe roată. Dar am cunoscut şi speranţa care aduce
sărbătoare în inimă. Şi sperăm că această carte v-a adus mai multă
încurajare decât durere. Dacă sunteţi un autor problema, ştiţi ce înseamnă
durerea şi singurătatea. Vă

VIAŢA FÃRÃ BÃUTURÃ 147

dorim să găsiţi pacea şi bucuria pe care le cunoaştem noi acum, când facem
faţă vieţii, cu urcuşurile şi coborâşurile ei - cu o minte limpede şi o inimă
curajoasă.
Fără îndoială, abia ne-am lansat în "aventura" traiului fără alcool. Cu
fiecare zi, învăţăm idei noi, de mare ajutor. Rămânând abstinent, veţi
descoperi idei noi, nemenţionate
aici - cel puţin aşa sperăm noi. Sperăm, de asemenea, şi că, odată ce le veţi
descoperi, le veţi împărtăşi altora, spre folosul lor. (Vă amintiţi, desigur, că
actul împărtăşirii în sine, vă poate fi de ajutor.) Cu cât câştigăm mai multă
experienţă, cu atât putem ajuta un număr mai mare de băutori-problemă.
Unii s-au întors la băutură o dată sau de doua ori, înainte de a trece
pragul în abstinenţa împlinită. Dacă vi se întâmplă şi dumneavoastră, să nu
cădeţi pradă disperării. Ni s-a întâmplat multora dintre noi, dar, până la
urmă, am intrat cu succes în teritoriul abstinenţei. Încercaţi să reţineţi că
alcoolismul este o condiţie umană extrem de serioasă şi că recidivele sunt

107
tot atât de posibile în această boală, că în oricare alta. Însănătoşirea poate
avea loc.
Chiar şi după încercări nereuşite, dacă tot mai vreţi să vă faceţi bine şi
dacă aveţi în continuare bunăvoinţa de a încerca noi căi pentru reuşită,
rămânem convinşi, din experienţă proprie, că aţi ales drumul unui destin
fericit, al sănătăţii, alături de mii de alcoolici. Sperăm să vă vedem printre
noi.
Dar, indiferent de calea pe care călătoriţi, cu noi sau pe cont propriu,
sunteţi însoţit de cele mai fierbinţi urări de bine, din partea noastră.

108