“Istoria este martorul care confirmă trecerea timpului, iluminează realitatea, vitalizează memoria, oferă călăuzire în viața de zi cu zi și ne aduce știri din antichitate” – Marcus Tullius Cicero. In opinia mea, umanitatea a fost si va fi mereu definita prin evolutie. Omenirea a ajuns in zilele noastre la ceea ce numim “tehnologie” prin pasi marunti precum descoperirea focului, confectionarea de arme si unelte, iar mai apoi , prin invatare si intelegere a lumii, la energie electrica, nucleara si nu numai. Cu toate acestea, cel mai important lucru a fost punctul de plecare-istoria. Prin scrierile, artefactele, armele si toate izvoarele istorice ramase de la stramosi, fiecare generatie s-a putut orienta asupra evolutiei, dar si asupra provenientei. In decursul a mii de ani recunoscuti de istoria contemporana, dar si a celor precedenti, au reusit sa se formeze popoare, sa se delimiteze spatii, iar mai apoi sa se intemeieze state. Cum ar putea un individ in zilele noastre sa nu isi cunoasca familia: parinti, bunici, strabunici etc.? Aceeasi problema se pune asupra cunoasterii originii profunde din spatele tarii care poate fi relatata, asemeni unei povesti, doar de cartile de istorie. Romania ,asa cum este cunoscuta astazi, a avut un traseu lung, uneori anevoios, alteori glorios pana sa devina un spatiu bine delimitat, cu propriile legi si conducere independenta – o tara. In spatiul carpato-danubiano-pontic au fost prima oara dacii-un popor de origine indo-europeana din neamul tracilor, care asa cum mentioneaza Strabon in “Geografia” , vorbeau aceeasi limba. Cucerirea Daciei de catre romani in urma razboaielor daco-romane(101-102 d.Hr, 105-106 d.Hr.) a dus la contopirea celor doua popoare, iar in final la romanizarea dacilor prin impunerea elementelor de cultura si civilizatie romana, inclusiv latina vulgara, limba fiind cel mai important element alaturi de armata si administratie. Romanizarea poporului dac, viitor popor daco-roman, se incheie intre anii 271-275 d. Hr. cand are loc “retragerea aureliana”. Asupra spatiului carpato-danubiano-pontic au trecut valuri de popoare migratoare: gotii- sec III-IV, hunii-sec. IV, gepizii-sec. V, avarii-sec. VI, slavii-sec. VII, ungurii-sec. IX, pecenegii, cumanii uzii si alanii in sec. X-XII, iar apoi tatarii-sec. XIII. Conform legendarei cronici “Gesta Hungarorum”, Tuhutum, unul dintre cei sase conducatori ai triburilor maghiare, a cucerit la rasarit pana la Muntii Apuseni voievodatul lui Gelu, pastrandu-l pentru urmasii sai. In Bihor, Menumorut a acceptat suzeranitatea ungurilor. In contextul cristalizarii relatiilor feudale (urmare a unor conditii favorabile precum slabirea presiunii ungare si diminuarea dominatiei tatarilor), iau fiinta la sud si est de Carpati statele feudale de sine statatoare : Tara Romaneasca in 1310 sub Basarab I si Moldova in 1359 sub Bogdan I. Statul modern roman a fost creat prin unirea principatelor Moldova si Tara Romaneasca, in anul 1859, odata cu alegerea concomitenta ca domnitor a lui Alexandru Ioan Cuza. In 1877, Romania(mica) isi obtine independenta, iar in 1881, Carol I este incoronat ca Rege al Romaniei. In 1916 Romania a intrat in Primul Razboi Mondial de partea Antantei, iar pana la sfarsitul razboiului Imperiul Austriac si cel Rus s-au dezintegrat. Adunarea Nationala in Transilvania si Sfatul Tarii in Basarabia si Bucovina si-au proclamat unirea cu Romania, iar in 1922, la Alba Iulia, Ferdinand s-a incoronat ca rege. Toate acestea au fost recunoscute prin Tratatul de la Versailles. Toate aceste evenimente au dus la formarea Romaniei Mari care a mai trecut si Al Doilea Razboi Mondial, iar mai apoi prin perioada comunista. Au durat sute, ba chiar mii de ani ca astazi fiecare cetatean din aceasta tara sa se poata numi roman, dar ce inseamna sa fii roman? Revenind la aceasta interogatie retorica regasita si in titlu, in viziunea mea, a face parte dintr-o tara si a te numi cetatean al acesteia reprezinta mult mai mult decat o nationalitate sau un nume. Reprezinta limba pe care o vorbesti, stilul de viata pe care il adopti datorita diferitelor circumstante regasite in acea tara, familia in care cresti, persoanele de care esti condus, dar si deschiderile pe care le ai. A fi roman reprezinta demnitate: popor cu origini legate direct de Imperiul Roman -unul dintre putinele piloane a dezvoltarii si evolutiei in istoria omenirii.Popor cu istorie clara si recunoscuta, chiar daca au avut loc si controverse cum ar fi Teoria Imigrationista, dar care au fost clasificate ca falsuri. A fi roman reprezinta a fi cetatean al unei tari care face parte din Uniunea Europeana, ceea ce semnifica economie stabila, relatii economice si diplomatice. Al unei tari care face parte din NATO, ceea ce semnifica siguranta si incredere asupra unui viitor fara primjedii. Un exemplu perfect din zilele noastre ar fi situatia tensionanta dintre Rusia si Ucraina, aceasta venind dupa o lunga lupta cu pandemia, ca motiv in plus al descentralizarii economiei, dar care putem spune cu mana pe inima ca nu ne creeaza o frica de viitor. A fi roman reprezinta a locui in spatiul “carpato-danubiano-pontic”, astazi foarte bine delimitat unde regasim toate tipurile de relief si o clima temperat-continentala, cu toate cele patru anotimpuri si temperaturi perfecte vietii. Lantul carpatic, dar si Marea Neagra fac din Romania un loc turistic impresionant, fapt demonstrat in ultimii ani, numarul turistilor crescand cu peste 300% din 2000. Toate acestea fara a mai mentiona Delta Dunarii, Dunarea, toate castelele, Transilvania cu toate satele care atrag tot mai multi vizitatori, dar si faptele istorice precum Dracula-un fenomen care a luat nastere in Romania, dar care a explodat in Statele Unite ale Americii. A fi roman semnifica viata intr-un stat democratic, liber, condus la acelasi nivel, reguli si cerinte ca si marile state, cu posibilitati multiple, invatamant gratis, salarii considerate medii in lume, iar un stil de viata care nu costa mult. Din punctul meu de vedere, Romania mai are nevoie de multi ani pentru a ajunge la un apogeu, pentru a ajunge condusa in totalitate de oameni capabili, dar si patrioti, pentru a concursa in top, cu tarile la care ne uitam astazi cu admiratie, dar fara munca fiecarui individ cetatean in parte, acest lucru este aproape imposibil. Poporului roman ii lipseste de multe ori multumirea si respectul fata de tara. „Copiii și tinerii țării au astăzi o viață fără granițe. În fața computerelor sau călătorind pe cinci continente, fără niciun complex de inferioritate, ei sunt acea parte a României care ne așază la nivel de egalitate cu orice altă țară a lumii„ – Regele Mihai I al Romaniei.