Testul 1-Antrenament

Subiectul I

1. Sensul din text al secvenței este fără încetare, neîntrerupt, fără răgaz.

2. Localitatea aflată la cea mai mică altitudine de pe cursul Dunării este Sulina.

3. Semnificația banului aruncat în bazinul din Donaueschingen se referă la a pune o dorință, așa
cum reiese din secvența: ,, Am aruncat un ban în bazinul cu apă limpede și mi-am pus în gând ca
vara viitoare să merg la Sulina’’.

4. Motivul pentru care ziua de călătorie a dobândit sens este că se afla la izvoarele Dunării și l-a
dominat o emoție puternică.

5. Concepția autorului despre frumusețea lumii așa cum se desprinde din paragraful al doilea este
că aceasta pentru a fi dominată de beatitudine, ar trebui să aparțină oamenilor cu o moralitate
inedită. De asemenea, autorul consideră că frumusețea poate fi dobândită și prin lucrurile
săvârșite.

B. Locul vizitat este o parte, care poate schimba viziunea asupra lumii sau starea emoțională și
formează un ansamblu artistic, care este cuprins dintr-o singură privire.

În opinia mea locul vizitat poate schimba starea emoțională a călătorului, deoarece acesta are
puterea de a ne încărca cu diferite emoții și de a ne determina să conștientizăm că merită trăită
orice clipă.

În primul rând, locul vizitat are capacitatea de a transforma trăirile călătorilor și are un efect
simbolic asupra acestora, încât, într-un mod rapid, emoțiile nu ezită să apară. De exemplu,
călătorul din fragmentul citat își schimbă starea atunci când ajunge la izvoarele Dunării și trăiește
cu intensitate momentul, mai ales că viața sa era într-o conexiune directă cu acest fluviu.

În al doilea rând, un loc vizitat ne provoacă să ne dăm seama că avem bucuria de a trăi la
maximum clipa, de a ne regăsi pe sine și de a ne relaxa pentru a avea parte de frumusețea
înconjurătoare. De pildă, există persoane, care se pot încărca cu sentimente pozitive, de fericire și
de împlinire, în funcție de locul pe care-l vizitează.

În concluzie, anumite destinații influențează enorm stările afective ale unui călător, datorită
încărcăturii lor simbolice și dorinței de a fi recunoscător pentru cele întâlnite.

Subiectul al II-lea

Notațiile autorului sunt elementele specifice textului dramatic și se mai numesc indicații scenice
sau didascalii. Aflate între paranteze, acestea reprezintă singura intervenție în text a
dramaturgului, făcând legătura între literalitate (textul ca operă literară) și teatralitate (textul ca
operă destinată reprezentării scenice). În textul dramatic, notațiile autorului oferă informații
suplimentare despre decor, despre vestimentație, despre elementele nonverbale, ajutând la
punerea în scenă a textului.

În textul fragmentar prezentat, selectat din opera ,,Mitică Popescu’’, acestea au rolul de a nota
succint detalii privind decorul: ,,O odăiță, acasă la sora lui Mitică. [...] Două ferestre aproape
lipite (…), perdele albe și figuri geometrice brodate deschise și prinse într-o parte și alta a
ferestrei. În mijloc, o masă cu un picior (…) Pe pereți portrete de familie, făcute după fotografii.
(…) Sub fereastră e ca un soi de laviță pe care se pot pune hainele. În jurul mesei se află, în
dreapta, un fotoliu scund, cu brațe groase de tot, așa că se poate sta comod pe ele. E acoperit cu o
velință*. În partea cealaltă e un fotoliu din altă garnitură. Mai e un scaun obișnuit (…).Tot
mobilierul e vechi, ruinat destul, dar foarte curat’’. De asemenea, acestea au rolul de a caracteriza
în mod direct personajul Ana: ,,femeie ca de treizeci de ani, foarte frumoasă, dar cu fața obosită
de griji și necazuri, gospodină harnică, muncită de nevoi’’, evidențiind vârsta și frumusețea
deosebită, dar și faptul că era harnică. Nu în ultimul rând, acestea au rolul de a surprinde și gestul
Anei ,,intră cu un braț de lemne’’.

Textul dramatic fragmentar selectat din opera ,,Mitică Popescu’’ este semnificativ pentru
prezentarea acestor notații pe care autorul le face, deoarece conferă informaţii preţioase nu doar
în jocul scenic, ci şi în lectura propriu-zisă, ajutând cititorul să-şi reprezinte mintal evenimentele
şi personajele.
 Testul 2

A.

1. Sensul din text al secvenței este de: numaidecât, imediat.

2. Vechea denumire a Pieței Victoriei era Capul Podului.

3. Modul în care era marcat sfârșitul de an școlar în copilăria autorului era sărbătorit cu un
concurs de oină, așa cum reiese din secvența: ,, De mare prestigiu se bucura pe vremea când
eram copil frumosul joc al oinei. Sfârșitul fiecărui an școlar era sărbătorit cu un mare concurs
între toate liceele țării.’’

4. Motivul pentru care autorul a început să facă sport este că voia să își îmbunătățească stilul de
viață, acesta era bolnăvicios, slab la trup și simțea că toate bolile se țineau de capul lui.

5. Imaginea iernii păstrate în memoria autorului așa cum reise din textul dat este una aparte,
peisajul este similar unei lumi de basm, deoarece trăsurile sunt frumos împodobite cu dantele, cu
pături și cu zurgălăi, la care erau înhămați caii puternici. De asemenea, această perioadă feerică
ținea câteva luni bune, fiindcă ,,numai soarele primăverii topea zăpada’’.

B.

Sportul reprezintă o activitate benefică tuturor oamenilor atât pentru starea psihică, cât și pentru
cea fizică.

În opinia mea decizia de a practica un sport este influențată de riscurile pe care acesta le implică,
deoarece fiecare se gândește la anumite accidente și dorește să își păstreze sănătatea psihică și
fizică.

În primul rând, pornind de la dictonul ,,Mens sana in corpore sano’’putem spune faptul că
practicarea unui sport este o activitate esențială, de aceea, în același timp, este important ca
fiecare practicant să se gândească la posibile incidente, care ar putea apărea în timpului
practicării unui sport. De pildă, în textul-suport, sunt evidențiate accidentele care apăreau în
timpul jocului de oină ,,mâinile scrântite și degetele umflate și întoarse’’, dar acestea l-au
determinat pe autor să nu renunțe, ci să practice ,,cu plăcere acest sport’’.

În al doilea rând, sunt anumite jocuri sportive care necesită pregătire și implicare, ele
desfășurându-se pe lungi perioade. În aceste situații, practicanții au nevoie să conștientizeze că
există riscuri majore de accidentare. De exemplu, pot exista persoane care au diverse probleme
de sănătate, iar efortul nu trebuie să le amplifice complicația.

În concluzie, este important a se practica un sport, însă alegerea acestuia este influențată de
anumite riscuri pe care le implică, întrucât sunt utile atenția și conștientizarea pentru a putea
evita unele inconveniente, care pot aduce suferință fizică și mentală.
Subiectul al II-lea

Poezia ,,În parc’’ scrisă de Șt. O. Iosif este un text liric în care se exprimă, în mod direct, idei și
sentimente de melancolie, de tristețe, în legătură cu schimbările observate în natură. Tema
poeziei o constituie trecerea inexorabilă a timpului, așa cum reiese din versul: ,, Flori veștede,
flori moarte, flori iubite!’’

Discursul liric este unul confesiv, reieșit din prezența verbelor la persoana I: ,,am găsit’’, ,,nu
vreau’’, să plâng’’și a pronumelor la persoana I: ,,mi-‘’și ,,-mi’’, dar și adresativ:
pronumele:,,v-‘’, ,,vă’’sau verbele ,,străluceați’’, ,,stați’’. Sentimentele care se degajă din text
sunt de nostalgie, de regret și de melancolie, iar eul liric se află în ipostaza meditativului și a
observatorului, așa cum reiese din versurile ,,Ce triste-mi stați acuma, și zdrobite!/Nu vreau să
plâng... O clipă-i visul vieții...’’.

Textul poetic este dominat de expresivitate, aceasta realizându-se prin intermediul figurilor de
stil și a imaginilor artistice. Astfel, prin prisma imaginii vizuale: ,,am găsit pe banca solitară/...un
biet mănunchi de flori trecute ’’, care are la bază epitetele ,,solitară’’ , ,,biet’’ și ,,trecute’’,se face
trimitere la trecerea timpului, care a adus cu el schimbări majore în natură. De asemenea,
personificarea din ultima strofă ,,Ce triste-mi stați acuma, și zdrobite!’’amplifică tristețea și
resemnarea, dar și faptul că nimeni nu rezistă transformărilor produse de scurgerea vremii.
Ultimul vers: ,,Flori veștede, flori moarte, flori iubite’’creează atât o repetiție, care devine
motivul central al poeziei, cât și o metaforă a efemerului uman și a ideii că totul este neiertător în
viața fiecăruia. Întregul mesaj poetic, cu ajutorul resurselor expresive, are capacitatea de a
exprima încărcătură afectivă și de a transmite elocvent faptul că trecerea ireversibilă a timpului
poate produce metamorfoze majore în natură.
 Testul 3

Subiectul I

A.

1. Sensul din text al secvenței este de potrivirea literară a cuvintelor.

2. Ion Creangă se distinge prin haina lui de șiac și prin pălăria sură și mare.

3. Pasiunea lui Creangă era gramatica, așa cum reiese din secvența: ,,Patima lui era gramatica

[...]. Ținea la scrisul limbei curate românești, după firea ei.’’

4. Învățătorul le povestește snoave și pilde cu scopul de a scoate în evidență într-un mod plăcut
comportamentul neadecvat al tinerilor.

5. Așa cum reiese din ultimele două paragrafe, Ion Creangă era o persoană respectuoasă. El avea
har de profesor, iar elevii deprindeau alături de el tainele studiului. Mereu adopta un
comportament demn de un dascăl, își scotea din cap pălăria și le răspundea voios copiilor la
salut.

B. Prestigiul reprezintă autoritarea pe care o persoană o impune prin comportamentul său

deosebit, prin aptitudini și prin atitudini.

În opinia mea prestigiul unei persoane este influențat de respectul câștigat, deoarece
comportamentul și abordarea unor probleme în stiluri diferite ajută enorm la menținerea acestuia.

În primul rând, respectul și prestigiul sunt două concepte care se interferează și care impun un fel
aparte în relație cu semenii și care-i determină să fie mândri. De exemplu, raportat la fragmentul
selectat, Ion Creangă, prin comportamentul său deosebit, a câștigat respectul elevilor săi. Modul
în care el se raporta la tineri, dar și pasiunea lui pentru gramatică, îi aduc prestigiu.

În al doilea rând, respectul se dobândește prin ieșirea din tipar, prin abordarea unor situații în
stiluri inedite. De pildă, un profesor nonconformist, care va încerca o predare alternativă,
desigur, va avea rezultate și va dobândi respect ce se va transforma în prestigiu. În același timp,
el va fi stimulat în păstrarea acestuia.

În concluzie, prestigiul și respectul sunt în relatie de interdependență, însă merită a se impune

seriozitate și devotament pentru a le câștiga.

Subiectul al II-lea

Dinu este protagonistul textului fragmentar, deoarece participă activ la acțiune și este caracterizat
direct atât de către narator, cât și de alte personaje, iar faptele, gesturile, și relațiile cu celelalte
personaje constituie puncte de reper în caracterizarea indirectă.
Încă din incipitul textului, naratorul îl caracterizează direct, modalitate prin care se oferă
informații legate de statutul social și originea sa: orfan și nu avea frați și surori. Dinu este
personajul eponim, deoarece numele lui apare încă din titlu.

Caracterizat de celelalte personaje, el apare ca fiind compătimit: ,,Vai, săracul Dinu, ce s-alege
de dânsul?’’. Portretul fizic este conturat cu minuțiozitate, iar naratorul îi evidențiază trăsături
aparte: ,,avea un cap mare’’, ,,fruntea-îngustă’’, ,,obrajii-mari și lați’’, ,,avea ochii mici, cețoși’’,
,,mustața-i rară’’, reieșind faptul că este un bărbat matur/inițiat. Portretul moral reiese din
caracterizarea indirectă. Astfel, este un băiat responsabil, deoarece ,,gospodăria de acasă’’ și ,,de
pe câmp’’ rămăsese în grija lui. De asemenea, el a fost capabil să își îngrijească gospodăria și să
nu o risipească ,,moșioara a mai crescut’’ .

În concluzie, protagonistul fragmentului operei literare ,,Dinu Natului’’ de Ion Agârbiceanu

reprezintă prototipul omului perseverent, conștient și harnic, care știe să lupte pentru a evolua,
oferindu-le celor din jurul lui un model de comportament demn de urmat.