Ghid pentru interpretarea analizelor de scaun

Ghid pentru interpretarea analizelor de scaun

INTRODUCERE ...................................................................................................................................................................... 4
GI Effects Tabel Comparativ al Biomarkerilor .................................................................................................................... 5
PREZENTARE GENERALĂ A REZULTATELOR GI EFFECTS ................................................................................... 7
Graficul zonelor de disbioză ..............................................................................................................................7
Indexul dezechilibrelor funcționale ...................................................................................................................8
Opțiuni terapeutice ..............................................................................................................................................8
GI EFFECTS ANALIZA MICROBIOMULUI COMENSAL ............................................................................................... 9
Abundență comensală ........................................................................................................................................9
Abundență comensală totală .............................................................................................................................9
Abundență comensală relativă ..........................................................................................................................9
Modele ale disbiozei comensale ......................................................................................................................10
Indexul de disbioză asociată cu inflamația (IAD) ..........................................................................................10
Indexul de disbioză generat de eliberarea de metan (Suprimarea sistemului imunitar) ..........................10
Echilibru comensal ............................................................................................................................................11
Standard de referință........................................................................................................................................11
Scorul variației de referință .............................................................................................................................11
DIGESTIE ȘI ABSORBȚIE ................................................................................................................................................. 12
Elastază pancreatică 1 (PE-1) ...........................................................................................................................12
Produse de descompunere a proteinelor .......................................................................................................14
Grăsimi fecale ...................................................................................................................................................15
Chimotripsină ....................................................................................................................................................16
Fibrele din carne și fibrele vegetale................................................................................................................17
INFLAMAȚIE ȘI IMUNOLOGIE .......................................................................................................................................... 18
Calprotectina ......................................................................................................................................................18
Proteina X a eozinofilelor(EPX) ........................................................................................................................19
IgA secretor fecal...............................................................................................................................................20
Lactoferina fecală ..............................................................................................................................................21
MICROBIOMUL GASTROINTESTINAL ........................................................................................................................... 22
INDICII METABOLICI..........................................................................................................................................23
Acizi grași cu lanț scurt (SCFA) ......................................................................................................................23
Beta-glucuronidaza ..........................................................................................................................................25
pH-ul ...................................................................................................................................................................26
Acizi biliari secundari .......................................................................................................................................27
BACTERII COMENSALE ....................................................................................................................................28
Bacterii comensale (PCR) ................................................................................................................................29
Raportul Firmicutes/Bacteroides ....................................................................................................................31
Disbioză .............................................................................................................................................................31
Asocieri clinice comensale și ale biomarkerilor ...........................................................................................32
BACTERIOLOGIE ȘI MICOLOGIE ....................................................................................................................34
Culturi de bacteriologie și micologie ...................................................................................................................34
 Sensibilități bacteriologice și micologice ......................................................................................................35
Preparatul hidroxid de potasiu (KOH) pentru drojdie...................................................................................36
Testarea bacteriilor patogene prin metoda EIA ............................................................................................37
PARAZITOLOGIE ...............................................................................................................................................38
Examenul coproparazitologic .........................................................................................................................38
Parazitologie – Protozoare via PCR ................................................................................................................40
Parazitologie EIA ...............................................................................................................................................41
Examen macroscopic pentru helminți ............................................................................................................41
Sugestii de abordări terapeutice pentru Parazitologie .................................................................................41
Subtiparea Reflexa 1-9 a Blastocystis.............................................................................................................42
TESTE ADIȚIONALE ........................................................................................................................................................... 46
Sângerări oculte.................................................................................................................................................46
Familia de peptide zonulină..............................................................................................................................46
REFERINȚE .......................................................................................................................................................................... 47
INTRODUCERE

Progresele făcute în cercetare, alături de experiența clinică, confirmă rolul

esențial pe care îl are intestinului în determinarea stării generale de
sănătate și a stării de bine. Analizele de scaun Genova oferă o evaluare
exhaustivă a funcției gastrointestinale, asociată cu cea mai largă utilitate
clinică disponibilă. Este important ca medicii să aibă acces la aceste
intrumente întrucât ele oferă cea mai precisă și cuprinzătoare evaluare a
sănătății gastrointestinale.

Linia de teste de scaun Genova oferă informații clinice pentru

managementul sănătății gastrointestinale pe baza cărora se poate acționa
imediat. Folosind atât tehnologia avansată, cât și biomarkeri principali,
testele GI Effects Stool Profiles și CDSA/CDSA 2.0 Profiles oferă informații
valoroase legate de funcția gastrointestinală,inflamația intestinală, precum
și despre microbiota gastrointestinală. Testele noastre sunt concepute
pentru a identifica potențialele cauze ale simptomelor. Ele sprijină medicii
oferind terapii țintite care ameliorează simptomele și îmbunătățesc starea
de sănătate generală a intestinului.

În plus, pe lângă un set exhaustiv de biomarkeri gastrointestinali

funcționali, analizele noastre încorporează cele mai sofisticate instrumente
de evaluare a comunității microbiene a tractului gastrointestinal, cunoscută
sub numele de microbiotă. Genova folosește metodologii multiple pentru a
oferi cea mai riguroasă evaluare din punct de vedere clinic a bacteriilor,
drojdiilor și paraziților intestinali. Analiza GI Effects Profiles include
evaluarea cantitativă a bacteriilor comensale cu scopul de a determina un
echilibru al bateriilor bune, evaluare bazată pe cercetarea și analizarea a
sute de mii de rezultate ale pacienților. Această analiză bazată pe date și
dovezi stabilește un fundament solid pe baza căruia se pot lua decizii
clinice și se poate prescrie un tratament.

În ultimul rând, GI Effects folosește un sistem de scoring inovativ ce

sintetizează rezultatele biomarkerilor și îi grupează în 5 zone cheie legate
de funcția gastrointestinală: maldigestie, inflamație, disbioza,
dezechilibru metabolic și infecție. Acest lucru permite o vizualizare mai
clara a tiparelor biomarkerilor. Redactarea protocolului și managementul
funcțiilor gastrointestinale anormale prin intervenții dietetice, stil de viață,
produse nutraceutice și alte intervenții relevante sunt astfel îmbunătățite.
GI Effects Tabel Comparativ al Biomarkerilor 2200* 2205* 2207*
Digestie și absorbție
Elastază pancreatică – 1 ·
Produse de descompunere a proteinelor (Total)
(Valerat+Isobutirat+Isovalerat)
·
Grăsimi în materiile fecale (Total) ·
Trigliceride ·
Acizi grași cu catenă lungă ·
Colesterol ·
Fosfolipide ·
Inflamație și Imunologie
Calprotectină ·
Proteina X a eozinofilelor (EPX) ·
sIgA Fecală ·
Metabolic
SCFA (Total) (Acetat, n-Butirat, Propionat) ·
Concentrația n-Butirat ·
n-Butirat % ·
Acetat % ·
Propionat % ·
Beta- glucuronidază ·
Microbiom Gastrointestinal
Bacterii Comensale (PCR)
Grupul Bacteroides-Prevotella · ·
Bacteroides vulgatus · ·
Barnesiella spp. · ·
Odoribater spp. · ·
Prevotella spp. · ·
Firmicutes Phylum · ·
Anaerotruncus colihominis · ·
Butyrivibrio crossotus · ·
Clostridium spp. · ·
Coprococcus eutactus · ·
Faecalibacterium prausnitzii · ·
Lactobacillus spp. · ·
Pseudoflavonifractor spp. · ·
Roseburia spp. · ·
Ruminococcus spp. · ·
Veillonella spp. · ·
Actinobacteria Phylum · ·
Bifidobacterium spp. · ·
Bifidobacterium longum · ·
Collinsella aerofaciens · ·
Proteobacteria Phylum · ·
Desulfovibrio piger · ·
Escherichia coli · ·
Oxalobacter formigenes · ·
Euryaechaeota Phylum · ·
Methanobrevibacter smithii · ·
Fusobacteria Phylum · ·
Fusobacterium spp. · ·
Verrucomicrobia Phylium · ·
Akkermansia muciniphila · ·
Bacteriologie · · ·
Micologie (Drojdii/Fungi) · · ·
Parazitologie
Rezultatele analizei microscopice · · ·
Teste PCR parazitologice · · ·
Alți Biomarkeri ·
Sângerări oculte · ·
Culoare · ·
Consistență · ·
Sensibilități ale microbiotei, Drojdii sau Bacterii · · ·
Analize adiționale
2203 Clostridium difficile EIA + · +
2204 Toxina Shiga E. Coli EIA + · +
2202 Campylobacter spp. EIA + + +
2206 Lactoferină fecală + +
2208 Helicobater pylori EIA + + +
2331 Analiză macro pentru paraziți + + ·
2336 Familia de Peptide Zonulină + +
2338 KOH Pregatirea drojdiilor + + ·
Tabel de comparație a biomarkerilor
CDSA CDSA/P CDSA 2.0/P CDSA2.0 w/o P
CDSA
Digestie și absorbție
Elastază pancreatică – 1 + + · ·
Acizi grași cu catenă scurtă de putrefacție · · · ·
Chimotrispină · · + +
Grăsimi fecale · · + +
Fibre din carne · ·
Fibre vegetale · ·
Imunologia Intestinului
Lactoferină fecală · ·
Calportectină + + · ·
Proteina X a ezinofilelor + + · ·
Familia de peptide zonulină +
Markeri metabolici
Acizi grași cu catenă scurtă benefici · · · ·
Distribuția acizilor grași cu catenă scurtă · · + +
Beta- glucuronidază · · · ·
pH · · · ·
n-Butirat · · · ·
Acid Lithocholic (LCA) + + · ·
Acid Deoxycholic (DCA) + + · ·
Raportul LCA/DCA + + · ·
Markeri Microbiologici
Bacteriologie · · · ·
Micologie · · · ·
Campylobacter EIA + + + +
Toxinele de tip Shig, E.coli EIA + + + +
Clostridium difficile EIA + + + +
HpSA – H.pylori EIA + + + +
Parazitologie
Examen coproparazitologic · ·
EIA · ·
Examen macroscopic pentru helminti + +
PREZENTARE GENERALĂ A REZULTATELOR GI EFFECTS
Raportul GI Effects Stool Profiles este structurat
astfel încât să ofere o imagine de ansamblu și o
sinteză rapidă a rezultatelor. Graficul de sinteză al
rezultatelor reflectă statusul celor 3 funcții cheie ale
sănătății intestinului organizate in format ”DIG”:
digestie, inflamație și microbiom intestinal. Secțiunea
microbiom intestinal este apoi împărțită în trei
categorii: infecții, dezechilibre metabolice si disbioză.
Aceste categorii individuale ale microbiomului
Graficul zonelor de disbioză
intestinal permit medicului să facă diferența între
intervențiile care sunt antimicrobiene versus cele
care susțin microbiomul. Cercurile colorimetrice
reflectă nevoia de intervenție în fiecare zonă și ajută
medicul în prioritizarea strategiilor terapeutice. Verde
reprezintă o nevoie scăzută de intervenție, gri
(opțional), galben (moderat), și roșu (o intervenție
urgentă).
Indexul dezechilibrelor funcționale
Indexul dezechilibrelor funcționale este generat folosind
algoritimi măsurați ce includ biomarkeri ce aparțin fiecărei
categorii funcționle. Biomarkerii reprezentați în algoritm
sunt listați sub index, în fiecare coloană funcțională. Un
indicator calitativ – dacă biomarkerul este normal (cerc
verde ) sau anormali ( săgeată galbenă sau roșie
) este localizat lângă numele biomarkerului.
Opțiuni terapeutice
Opțiunile de intervenție terapeutică sunt enumerate în
partea de jos a fiecărei coloane. Acestea sunt statice în
fiecare raport cu scopul de a oferi potențiale idei de
tratament. Rămâne la latitudinea medicului selectarea
Nivelul de intervenție necesar în zona funcțională este
reflectat atât de culoare, cât și de scorul din cerc. Verde
reprezintă o nevoie scăzută de intervenție și corespunde
unui scor mai mic de 2, gri reprezintă o nevoie de
intervenție opțională și corespunde unui scor de 2 sau 3,
galben indică o intervenție moderată cu un scor de 4-6, și
roșu indică o intervenție ridicată cu un scor de 7-10.
abordării terapeutice pentru fiecare pacient. Mai multe
informații legate de opțiunile de intervenție terapeutică
sunt discutate în acest ghid, în măsura în care ele sunt
corelate cu fiecare biomarker.
GI EFFECTS ANALIZA MICROBIOMULUI COMENSAL
GI Effects oferă o sinteză a informațiilor microbiomului în informații clinice pe baza cărora se poate acționa.
pacientului. Pe lângă enumerarea celor 24 de bacterii Analiza microbiomului comensal se focusează pe
comensale, Genova a dezvoltat algoritmi unici care zonele de abundență, disbioză și echilibru.
justifică nivelurile de bacterii și traduc informațiile
legate de microbiomul pacientului

Abundență comensală

Abundență comensală totală

Abundența comensală totală este suma totală a în fibre și/sau bogate în prebiotice, și poate indica nevoia
bacteriilor comesale raportate comparate cu o cohoartă de intervenție în cazul microbiomului. În schimb, un nivel
sănătoasă. Rezultatele sunt notate cu un cerc și ridicat al abundenței comesale totale poate indica o
raportate ca deviație procentuală de la nivelul unui grup suprainfecție bacteriană sau suplimentare cu probiotice.
sănătos. Un nivel scăzut de bacterii comensale sunt
deseori observate după terapia antimicrobiană sau în
dietele sărace

Abundență comensală relativă

Abundența comensală relativă compară cantitatea din fiecare dintre cele 7 încrengături bacteriene cu cele ale unei
cohorte sănătoase. Încrengăturile sunt reprezentate de diferite culori și fiecare culoare este raportată ca deviație
procentuală de la nivelul unei cohorte sănătoase. Acest lucru poate indica variante mai ample ale statusului
microbiomului intestinal al pacientului. Anumite intervenții pot promova sau limita încrengăturile bacteriene
individuale atunci când sunt abordate corect clinic.

9
Modele ale disbiozei comensale
Analizele datelor Genova au condus la dezvoltarea unui model unic al disbiozei, legat de perturbările fiziologice, cum
ar fi imunosupresia și inflamația. Aceste modele sunt bazate pe bacteriile comensale și pot reprezenta schimbări ale
echilibrulului florei intestinale ce pot avea o importanță clinică.

Indexul de disbioză asociată cu inflamația (IAD)

Indexul de disbioză asociată cu inflamația a fost dezvoltat
de la un algoritm bazat pe modele. Atunci când grupăm
pacienții în funcție de indexul lor IAD, media grupului IAD
a fost asociată negativ cu abundență comensală și pozitiv
asociată cu calprotectina fecală, EPX și sIgA. Indexul a
fost validat în studii clinice ce includ baza de date Genova
a pacienților cu IBD și un studiu independent UCLA cu un
grup de pacienți IBD. Mai multe informații despre scorul
IAD poate fi găsit în publicația
https://link.springer.com/article/10.1007/s10620-019-
05828-8
Nu se știe deocamdată dacă disbioza asociată cu
inflamația este o cauză și/sau un efect al inflamatiei. Un
index IAD mic cu markeri inflamatori ridicați indică faptul
că nu microbiomul intestinal are un rol în boala
inflamatorie, și atunci ar trebui investigate alte etiologii
(vedeți descrierea modelelor din zona 1 de mai jos).
Studiile longitudinale sunt necesare pentru a determina
semnificația unui scor IAD cu markeri inflamatori normali.
Este posibil ca un model inflamator al microbiomului să
preceadă creșterea markerilori inflamatori.

Indexul de disbioză generat de eliberarea de metan (Suprimarea sistemului imunitar)

Indexul de disbioza generat de eliberarea de metan a
derivat dintr-o analiză a rezultatelor testelor respiratorii de
determinare a metanului corelate cu anumiți markeri din
testul de scaun GI Effects. Datele nepublicate ale
Genova au relevat o corelație unică cu markeri ce indică
suprimarea sistemului imunitar (un nivel scăzut sIgA și
EPX fecal) și prezența metanogenelor, potențiale bacterii
patogene, suprapopulare bacteriană și anumite
organisme parazite. (Vedeți zonele 2 și 3 de mai jos
pentru mai multe informații).
Acest model al disbiozei este asociat cu suprimarea
sistemului imunitar și este diferit de modelele IAD. Nu
este încă cunoscut dacă metanul/organismele
metanogene sunt cauza și/sau efectul suprimării
sistemului imunitar. Un index crescut al disbiozei
generată de eliberarea de metan ar putea justifica
tratarea potențialelor organisme patogenice, în funcție de
tabloul clinic. În plus, tratarea mucoasei intestinale poate
fi de ajutor în susținerea funcției imunității intestinale.

Indexul IAD și al disbiozei generată de eliberarea de metan sunt plasate pe

axa x, respectiv y, și anumite delimitări creează 4 zone distincte. Fiecare
zonă este aferentă diferitelor asocieri clinice și tratamente.

Zona 1: Profilul comensal în această zonă nu se aliniază cu profilele

asociate cu inflamația intestinală sau imunosupresia.Clinic, dacă un pacient
în această zonă are un nivel ridicat al biomarkerilor inflamatori, alte cauze
ale inflamației intestinale, în afară de disbioză, ar trebui excluși. Alte cauze
includ patogeni infecțioși, boală celiacă, alergii alimentare și sensibilități,
sau patologii mai severe.

10
Zona 2: Profile ce demonstrează acest model al
bacteriilor sunt asociate cu un sistem imunitar înăscut
suprimat (un nivel scăzut al sIgA și EPX fecal) și o barieră
intestinală potențial afectată. Statistic, pacienții din
această zonă au o rată crescută de infecții oportuniste
(de ex. Blastocystis spp. & Dientamoeba fragilis) precum
și de malabsorbție a grăsimilor fecale. În general,
abundența comensală este crescută în acest grup
sugerând o suprapopulare bacteriană. Tratarea
potențialelor organisme patogene și modularea
microbiomului este indicată pentru a reduce organismele
metanogene și a îmbunătății funcția barierei intestinale.
Zona 3: O mică parte din parte din pacienți sunt
diagnosticați cu acest model de bacterii comensale.
Pacienții din această zonă ar putea avea un nivel de
inflamație mai mare comparativ cu cei din zona 4.
Echilibru comensal
Rezultatul pacientului pe infograficul echilibrului
comensal este notat cu un cerc pe o curbă codată
pe culori (verde, galben și roșu). Poziția rezultatelor
pacientului pe aceast fundal oferă o comparație de
ansamblu a rezultatelor comensale ale acestuia cu cele
ale unei cohorte sănătoase și cele ale unei cohorte
bolnave. Verde sugerează un profil comensal sănătos,
galben sugerează că este la limită, iar roșu că există un
dezechilibru.
Standard de referință
Standardul de referință este o scară de clasare
progresivă bazată pe un algoritm dezvoltat de Genova,
care diferențiază modele comensale sănătoase și
nesănătoase. Acest algoritm se aplică rezultatelor
bacteriilor comensale (PCR) ale unui pacient individual și
produce un rezultat numeric cuprins între 0 și 10, notat
de axa „y” a infograficului echilibrului comensal.
Totuși, abundența comensală este de obicei mai ridicată
făcând folosirea tratamentelor antimicrobiene relativ mai
sigură. Este posibil ca pacienții din această zonă să aibă
o rată a infecțiilor patogene mai ridicată.
Zona 4: Profilul comensal din această zonă este asociat
cu o inflamație intestinală crescută. Pacienții cu boală
inflamatorie intestinală sunt mai des întâlniți cu acest
model comparativ cu pacienții fără boală intestinală
inflamatorie, iar pacienții sunt mai predispuși la diaree. .
Abundența comensală este mai scazută în această zonă
și este asociată cu biomarkeri inflamatori mai ridicați. Din
cauza nivelului scăzut al abundenței totale prezent în
acest grup, folosirea antibioticelor pentru potențialii
patogeni GI ar trebui abordată cu precauție. Pe lângă
tratamentul standard pentru inflamația intestinală, este
binevenită și modulația profilului comensal intestinal.
Graficul echilibrului comensal este o combinație a unui
standard de referință (axa y) și scorul variației de referință
(axa x). Rezultatele se combină pentru a oferi o mai bună
cunoaștere a disbiozei comparând rezultatele testelor
PCR ale testelor bacteriilor comensale cu cele ale unei
cohorte sănătoase.
Scorul variației de referință
Scorul de variație de referință reflectă numărul total de
rezultate ale bacteriilor comensale (PCR) ale unui pacient
care se află în afara intervalului de referință. Acest număr
variază de la zero la 24 și este notat prin axa „x” a
infograficului echilibru comensal.
11
DIGESTIE ȘI ABSORBȚIE

Elastază pancreatică 1 (PE-1)

Elastază pancreatică 1 este o enzimă digestivă secretată
exclusiv de pancreas. Măsurarea PE-1 în scaun oferă o
perspectivă asupra funcției pancreatice exocrine.
Puncte Cheie ale Biomarker-ului:
PE-1 este extrem de stabil și nu se degradează în timpul
trecerii prin tractul gastrointestinal.2 Nivelul PE-1 fecal
reflectă producția de elastază pancreatică, precum și alte
enzime pancreatice, cum ar fi amilaza, lipaza și tripsina.
PE-1 nu este afectată de durata de tranzit, deși probele de
scaun apoase pot duce la un rezultat fals – un nivel scăzut
de PE-1 din cauza diluării.
PE-1 nu este afectat de terapia de substituție a enzimelor
pancreatice (PERT); prin urmare, este o adevărată
reflectare a funcției exocrine pancreatice.3 Genova
utilizează metoda Schebo ELISA folosind un anticorp
monoclonal care este foarte specific pentru PE-1 uman.
Anticorpii monoclonali utilizați în test nu reacționează
încrucișat cu elastaze de origine animală, care sunt
conținute în preparatele de substituție enzimatică. Prin
urmare, PE-1 nu trebuie utilizat pentru a monitoriza PERT.
PE-1 este corelat cu testul gold-standard pentru
insuficiență pancreatică, testul secretina-ceruleina. În
plus, un nivel scăzut al PE-1 este corelat cu testul gold-
standard pentru pancreatită cronică, incluzând
colangiopancreatografia endoscopică retrogradă
(ERCP) și colangiopancreatografia prin rezonanță
magnetică (MRCP).
Valorile de referință sunt adoptate dintr-un protocol
aprobat de FDA și se bazează pe corelația cu testarea
gold-standard pentru insuficiența pancreatică exocrină
(EPI), așa cum este descris în literatură.
Deoarece intervalul de referință pentru PE-1 a fost
evaluat utilizând pacienți cu EPI severa, testul PE-1
fecal nu are o sensibilitate ridicată pentru insuficiența
pancreatică exocrină ușoară sau moderată. Un interval
optim de PE-1 poate fi mai mare de 200 µg/g. Deși
sensibilitatea și specificitatea PE-1 fecal în insuficiență
pancreatică exocrină a variat între diferite studii, în mai
multe cohorte sănătoase, majoritatea participanților au
avut valori medii ≥ 500µg /g.4-7

PE-1 Fecal Interpretare

(mcg/g)
>200 Funcție exocrină pancreatică
normală
100 la 199 Insuficiență pancreatică exocrină
ușoară până la moderată (EPI)
<100 Insuficiență pancreatică severă

12
Simptome: Alți factori clinici asociați EPI prin mecanisme
necunoscute includ:
Insuficiența pancreatică (EPI) este o reducere a enzimelor
pancreatice digestive sau a activității enzimelor ce duce la • Boala celiacă19-20
maldigestie sau malabsorbție. Simptomele clinice pot să nu • Boala inflamatorie a intestinului (IBD)24
se manifeste până în momentul în care aproximativ 90% din • Sindromul Zollinger-Ellison25,26
funcția pancreatică exocrină a fost pierdută.8 Anumiți • Vârsta8,27
pacienți pot prezenta o EPI ușoară sau moderată, ce nu ar • Consumul excesiv de alcool28
putea fi corelată cu semnele și simptomele de • Suprapopularea intestinului subțire cu bacterii
malabsorbție/maldigestie.8 (SIBO)8,29,30,31
• Fumatul28
Semnele și simptomele EPI includ: • Obezitatea32
• Dietele vegane/vegetariene33
• Diaree • Diabetul34,35
• Steatoree
• Scaune urât mirositoare Sugestii de abordări terapeutice:
• Balonare
• Flatulență în exces 1. Mai multe investigații pentru a determina cauza ce
• Discomfort abdominal stă la baza disfuncției (vezi lista de mai sus)
• Scădere în greutate9-11 2. Sprijiniți pacienții cu terapia de substituție a
enzimelor pancreatice (PERT) la fiecare masă,
Cauzele EPI utilizând doze adecvate dimensiunilor
mesei/gustării10,11,36,37
Insuficiența pancreatică exocrină poate apărea secundar 3. Luați în considerare mese mai mici și mai
la: frecvente, renunțarea la fumat și reducerea
consumului de alcool10,11
4. Luați în considerare testarea pentru SIBO dacă
• Fibroză chistică12
exista un nivel crescut al Abundenței comensale
• Pancreatită cronică (CP)13 relative, un nivel crescut al produselor de
• Rezecție pancreatică14 descompunere a proteinelor, un nivel crescut al
• Pancreatită autoimună15 grăsimilor fecale, un nivel crescut al acizilor grași
• Calculi biliari16 cu catenă scurtă, sau un nivel crescut al
• Tumoră pancreatică/cancer17 Mathanobrevibacter smithii prin PCR.
• Intervenție chirurgicală gastrointestinală (de ex. Bypass
gastric, rezecție pancreatică)18

13
Produse de descompunere a proteinelor
Proteinele din dietă care nu sunt digerate sau absorbite
în intestinul subțire, pot fi fermentate de bacteriile din
colon pentru a produce produse de descompunere a
proteinelor, denumite și acizi grași cu catenă scurtă de
putrefacție.Biomarkerul produselor de descompunere a
proteinelor (PPB) evaluează concentrația totală a trei
acizi grași cu catenă scurtă (SCFAs) – valerat, izobutirat
și izovalerat – care sunt produse proteice de fermentație
bacteriană.
Puncte cheie ale biomarkerilor:
Studiile asupra rolului fiziologic și fiziopatologic pe care îl
au acești acizi grași cu catenă scurtă, sunt rare.
Majoritatea informațiilor bazate pe dovezi pe care le
avem vin din datele interne ale Genova. Produsele de
descompunere a proteinelor ar trebui luate în considerare
împreună cu stilul de viață al pacientului, alți biomarkeri
fecali, precum și profilurile de bacterii comensale.
Bacteriile fermentează proteina pentru a produce acizi
grași cu catena scurtă de putrefacție. De asemenea, ele
fermentează fibrele pentru a produce alte tipuri de acizi
grași cu catena scurtă (de ex. Butirat, acetat și propionat).
Disbioza poate duce la dezechilibre la nivelul acizilor
grași cu catenă scurtă.
În literatura de specialitate, dezechilibrele acizilor grași cu
catenă scurtă (atât din fermentarea proteinelor, cât și a
fibrelor) sunt asociate cu mai multe boli, inclusiv:
• Cancer colorectal38,39
• Depresie40
• Suprapopulare bacteriană a intestinului subțire
(SIBO)41
• Antibiotice42
• Consum crescut de protenie44
• Diverticuloză45
• Autism
• Sângerări gastrointestinale46
• Pancreatită cronică, steatoree47
Cauzele unui nivel crescut al produselor de
descompunere a proteinelor:
• Insuficiență pancreatică exocrină48
• Dietă bogată în proteine
• Suprapopulare bacteriană a intestinului subțire
(SIBO)49
• Un nivel scăzut al HCL gastric (hipoclorhidrie,
medicamente antiacide)50
• Anumite tipuri de disbioză
• Sângerări gastrointestinale46
Cauzele unui nivel scăzut al produselor de
descompunere a proteinelor
• O dietă scăzută în proteine
• Utilizarea antibioticelor
• O abundență comensală bacteriană scăzută
• Inflamație intestinală
Sugestii de abordări terapeutice pentru un nivel
crescut al produselor de descompunere a
proteinelor:
1. Evaluați consumul de proteine din dietă
2. Evaluați și tratați cauzele insuficienței digestiei
proteinelor:
• Hipoclorhidrie
➢ Evaluați/reduceți folosirea
medicamentelor antiacide (cum este
clinic indicat)
➢ Luați în considerare utilizarea de
clorhidrat de betaină (așa cum este
indicat clinic)
• Insuficiență pancreatică exocrină
➢ Evaluați nivelul de PE1-fecal – dacă
este mai mic de 200 mg/g, susțineți
cu terapia de substituție a enzimelor
pancreatice (cum este clinic indicat)
3. Evaluați suprapopularea bacteriană a intestinului
subțire și luați în considerare testarea pentru
SIBO din respirație dacă se aplică una din
condițiile de mai jos:
• Abundența comensală bacteriană relativă
este mare
• Grăsimile fecale sunt ridicate
• Nivelul SCFA sunt ridicate
• Nivelul Methanobrevibacter smithii este
ridicat via PCR
4. Revizuiți, evaluați și tratați orice biomarker
inflamator sau infecție
Sugestii de abordări terapeutice pentru un nivel
scăzut al PPB
1. Evaluați aportul de proteine din dietă.
2. Evaluați abundența comensală relativă.
➢ Luați în considerare prebiotice, probiotice și
alimente fermentate.
3. Evaluați biomarkeri inflamatorii (Calprotectina, EPX,
sIgA fecal) și tratați cauzele inflamației.
14
Grăsimi fecale
Analiza grăsimilor fecale evaluează mai mulți compuși
lipidici, inclusiv trigliceridele (TG), acizi grași cu catenă
lungă (LCFA), fosfolipide, colesterol și grăsimi fecale
totale. Grăsimile fecale din scaun sunt folosite în practica
clinică ca markeri surogat pentru maldigestie și
malabsorbție a grăsimilor. Grăsimea fecală totală este
derivată din suma compușilor lipidici. Grăsimea fecală
totală este de obicei dominată de componenta acizilor
grași cu catenă lungă, care au cea mai mare concentrație
din cele patru tipuri de grăsimi.
Deoarece grăsimea fecală este măsurată fără a controla
ingestia de grăsimi, toate rezultatele trebuie analizate
ținând cont de dieta pacientului.
Puncte cheie ale biomarkerilor
Trigliceridele și colesterolul formează majoritatea, dacă
nu chiar tot aportul nostru de grăsimi din dietă.
Trigliceridele sunt descompuse pentru a forma LCFA.
Evoluția acizilor grași din dietă depinde de mărimea lor.
Acizii grași mai mici se difuzează pasiv prin peretele
enterocitelor și sunt absorbiți. Absorbția LCFA trebuie
mediată de un transportator.
• Trigliceride: Un nivel crescut al TG fecale arată
maldigestia51,52
• LCFA: un nivel crescut al acizilor grași cu catenă
lungă indică deseori o malabsorbție51,52
• Colesterol: Colesterolul fecal poate să provină din
diverse surse: dietă, bilă și secreții intestinale.53
Excreția zilnică de colesterol fecal poate să
depășască aportul de colesterol zilnic.53 Din acest
motiv colesterolul fecal nu ar trebui utilizat separat
pentru a determina maldigestia sau malabsorbția.
• Fosfolipidele – Fosfolipidele fecale pot fi derivate din
dietă, bilă, celule epiteliale și celule bacteriene. Este
puțin probabil ca dieta să fie factorul determinant al
cantității de fosfolipide fecale. Fosfatidilcolina
dietetică (PC) este în general hidroliaztă și absorbită
de intestinul subțire. Pe de altă parte, PC este
principalul fosfolipid din bilă și reprezintă 90% din
mucusul intestinal.52 Creșterea fosfolipidelor fecale
poate fi cauzată de modificări ale celulelelor
mucoasei intestinale, malabsorbție sau bilă.
Cauzele maldigestiei grăsimilor
1. Insuficiență pancreatică exocrină (EPI)55
2. Insuficiența sărurilor biliare55
3. Utilizarea PPI și hipoclorhidia56
• IPP cresc secreția majorității enzimelor
pancreatice, dar reduc secreția de colipază.57
Colipaza pancreatică este secretată ca pro-
proteină și are nevoie de activare enzimatică
proteolitică. O deficiență în producția de colipază
sau activare poate cauza maldigestia grăsimilor,
chiar și atunci când lipaza pancreatică este
normală sau crescută.
4. Suprapopularea bacteriană a intestinului subțire
este cauzată de:
• Unui PH acid în intestinul subțire (afectarea
enzimelor digestive din intestin)56
• Deconjugarea acidului biliar49,58
5. Folosirea medicamentelor concepute pentru a
împiedica activitatea lipazei intestinale (Orlistat,
Xenical, Alli), sau utilizarea produselor sintetice
asemănătoare grăsimilor, nedigerabile de lipaza
normală (Olestra)59
Cauzele malabsorbției grăsimilor
1. Disbioză intestinală și SIBO60
2. Paraziți intestinali61
3. Bypass gastric, rezecție ileală sau alte intervenții
chirurgicale care limitează suprafața absorbantă.62
4. Sindromul intestinului iritabil (deseori simptom al
insuficienței pancreatice exocrine sau al
malabsorbției acidului biliar)55,63 – mai probabil cu
subtipul de constipație
5. Boală intestinală inflamatorie64
6. Boală celiacă65
15
Sugestii de abordări terapeutice pentru un nivel ridicat al
grăsimilor fecale:
Evaluarea și tratamentul țintite pentru cele mai comune etiologii
ale maldigestiei grăsimilor:
• Insuficiență pancreatică exocrină
o Dacă PE-1 este mai mică decât 200 mcg/g, PERT
trebuie luată în considerare
• Suprapopulare bacteriană intestinală (SIBO)
o Luați în considerare testarea din respirație pentru
SIBO dacă una din următoarele se aplică:
➢ Abundența comensală relativă este crescută
➢ Produsele de descompunere ale proteinelor sunt
ridicate
➢ SCFA-urile sunt ridicate
➢ Nivelul de Methanobrevibacter smithii este ridicat
via PCR
• Hipocloridia
o Evaluați tipul de medicamente antiacide (PPI) și
reduceți/eliminați medicamentele dacă este indicat
clinic
o Luați în considerare utilizarea de clorhidrat de betaină
(conform indicațiilor)
• Insuficiență de săruri biliare
o Evaluați cauzele, inclusiv afectarea ficatului și/sau o
funcție redusă a vezicii biliare
o Luați în considerare adăugarea de săruri biliare și/sau
colagog
Chimotripsină
Chimotripsina este una din numeroasele enzime digestive
secretate de partea exocrină a pancreasului. În mod specific
este o enzimă digestivă proteolitică ce poate fi folositoare în
monitorizarea funcției pancreatice exocrine a pacienților cu un
tranzit intestinal normal.
Spre deosebire de PE-1, chimotrispina nu a fost corelată cu
testul secretină-pancreozimină66,67 , deși a fost comparată cu
analiza grăsimii fecale în 72 de ore.68
Puncte cheie ale biomarkerului
• Chimotripsina este un biomarker non-invaziv al funcției
pancreatice exocrine (i.e. digestive). Este afectat de
suplimentarea exogenă, făcându-l un marker ideal pentru
monitorizarea dozajelor corecte.68
• Un transit intestinal modificat poate afecta nivelul de
chimotripsină. Degradarea proteazelor poate duce la un
nivel crescut al chimotripsinei ca răspuns la diaree, și la un
nivel scăzut ca răspuns la un tranzit intestinal lent.
Evaluarea și tratamentul țintite pentru cele mai comune etiologii
ale malabsobrției grăsimilor:
• Evaluați și tratați infecțiile
• Boala celiacă
o Luați în considerare un panel pentru boala celiacă și
sensibilitate la gluten
• IBD
o Evaluați valoarea calprotectinei, dacă este mai mare
de 120 µg/h vedeți referințele GI
Evaluare ulterioară:
• Malabsorbția sau digestia grăsimii poate fi asociată cu
deficiențe în grăsimi sau nutrienți solubili în grăsimi.
• Luați în considerare evaluarea nutrițională a acizilor grași
esențiali și a vitaminelor solubile în grăsimi.
Sugestii de abordări terapeutice în nivelul scăzut al
grăsimilor fecale ( <3.2 mg/g):
Un nivel scăzut al grăsimilor fecale se găsește în dietele sărace
în grăsimi. Analiza datelor Genova a găsit asocieri specifice
între un nivel scăzut al grăsimilor fecale și markerii inflamatori.
Prin evaluarea biomarkerilor inflamatorii (calprotectina și EPX),
putem face distincție între anumite alegeri legate de stilul de
viață versus o dietă săracă în grăsimi în contextul simptomelor
legate de inflamația intestinală.
Cauzele unui nivel anormal al chimotripsinei
• Un nivel scăzut al chimotripsinei (<0.9 U/µ) în prezența unui
tranzit este un indicator al insuficienței pancreatice
exocrine. Un nivel scăzut al chimotripsinei poate fi
rezultatul unui tranzit intestinal lent (constipație).70
• Un nivel ridicat de chimotripsină ( >26.8 U/g) sugerează un
timp rapid de tranzit (diaree) sau poate fi cauzat de o
suplimentare excesivă cu enzimă pancreatică.70
Sugestii de abordări terapeutice pentru un nivel anormal al
chimotripsinei
1. Pacienții cu niveluri modificate ale chimotripsinei ar trebui
să facă investigații suplimentare pentru a determina cauza
disfuncției lor; vedeți la secțiunea Elastază pancreatică-1
pentru informații despre testarea suplimentară.
2. Disfuncția pancreatică duce de obicei la malabsorbție,
gravitatea căreia este corelată cu gradul deficienței funcției
pancreatice exocrine. Evaluarea markerilor de absorbție va
oferi o perspectivă valoroasă asupra gradului de
malabsorbție prezent.
16
Fibrele din carne și fibrele vegetale

Fibrele din carne și fibrele vegetale din scaun au fost
folosite pentru a evalua digestia și absorbția adecvată,
atunci când sunt utilizate în combinație cu prezentarea
clinică și alți biomarkeri cum ar fi Elastaza pancreatica-1.
Fibrele alimentare pot ajuta la determinarea insuficienței
digestive și la monitorizarea evoluției tratamentului.
Puncte cheie ale biomarkerilor:
Fibrele din carne și cele vegetale sunt digerate în partea
superioară a tractului gastrointestinal, prin urmare
prezența acestor fibre alimentare sugerează maldigestia
și malabsorbția sau un tranzit intestinal crescut (diaree). 71
Sugestii de abordări terapeutice pentru prezența fibrelor
din carne/vegetale în scaun
Un anumit stil de viață, medicamentele și intervențiile cu
suplimente pot fi potrivite pentru pacienții ce prezintă fibre
alimentare în scaun (de ex. Terapia de suplimentare a
enzimelor pancreatice). Consultați și ceilalți biomarkeri
de digestie și absorbție împreună cu datele generale ale
stării de sănătate a pacientului, pentru a găsi abordarea
terapeutică optimă pentru pacient.

Prezența în scaun a fibrelor din carne sau a mai multor

fibre vegetale în scaun sugerează o digestie incompletă
(de ex. Insuficiență pancreatică, hipoclorhidie).71,72

• Un nivel ridicat de fibre poate rezulta din masticație

inadecvată72 sau hipermotilitate.74,75

17
INFLAMAȚIE ȘI IMUNOLOGIE
Calprotectina
Calprotectina este o proteină care fixează calciul cu
proprietăți antimicrobiene.76 Reprezintă 60% din
conținutul cistolic al neutrofilelor și se găsește și în
monocite și macrofage.77 În cazul inflamației intestinale,
calprotectina este eliberată din mucoasa intestinală în
scaun.
Puncte cheie ale biomarkerului:
• Calprotectina nu este supusă degradării proteolitice
a materiilor fecale.78
• Testul Genova de măsurare a calprotectinei fecale
este măsurat prin metoda ELISA, aprobată de FDA
• Intervalul normal pentru calprotectină este considerat
<50mg/g în materiile fecale
• Nu s-a observat interferența alimentelor din dietă cu
evaluarea.
• Calprotectina fecală este utilă în diferențierea IBD de
IBS, și în monitorizarea și tratamentul IBD.79
Conform literaturii, nivelul calprotectinei poate varia în
funcție de vârstă. Este mai crescut la copiii mai mici de 5
ani datorită unei permeabilități crescute a mucoasei
intestinale și a diferențelor florei intestinale. Calprotectina
fecală este considerată normală dacă, pentru copiii între
2 și 9 ani este <166 mcg/g, pentru persoanele între 10 și
59 de ani este <51 mg/g, și pentru cei peste 60 de ani
este <112 mcg/g.80
Cauzele unui nivel ridicat al calprotectinei:
• Vârsta (copiii mai mici de 5 ani, și pacienții cu vârsta
de peste 60 de ani)81
• IBD, nu în remisie82
• Cancer colorectal și polipi82
• Infecții (bacterii și organisme parazite)82
• Utilizarea medicamentelor antiinflamatoare
nesteroidiene (AINS) sau enteropatie AINS82
• Boală diverticulară84,85
• Pacienții cu IBS pot avea un nivel crescut al
calprotectinei fecale
(la o rată și un nivel mai scăzut decât în cazul IBD),
indicând o componentă inflamatorie a IBS ( în special
subtipul diaree). Este important să excludeți pacienții
cu IBD din pacienții cu simptome IBS atunci când
calprotectina fecală este ridicată.82,86
• Folosirea inhibitorilor de pompă de protoni este
asociată cu un nivel crescut al calprotectinei fecale,
deși relația cauză-efect nu este clară.87
Sugestii de abordări terapeutice pentru un nivel
ridicat al calprotectinei
• Acid eicosapentaenoic (EPA) din uleiul de pește
Calprotectina între 50 și 120 mcg/g
• Abordați cauza inflamației:
o Infecție
o Un istoric sau o suspiciune de IBD
o Folosirea cronică AINS;
• Verificați din nou calprotectina în 4-6 săptămâni
Calprotectina > 120 mcg/g
• Este necesar să vă adresați unui gastroenterolog
specialist pentru a exclude IBD, malignitatea sau alte
cauze ale inflamatiei semnificative ale tractului
gastrointestinal.
***NOTĂ: Toți pacienții peste 50 de ani ar trebui să
facă un screening pentru cancer colorectal conform
recomandărilor USPSTF. Deși un nivel normal al
calprotectinei în scaun are o valoare predictivă
negativă ridicată pentru cancer colorectal, nici un
biomarker din panoul GI nu este destinat exclusiv
pentru a diagnostica sau elimina cancerul.
18
Proteina X a eozinofilelor(EPX)
EPX, cunoscută și sub numele de neurotoxină
derivată din eozinofile (EDN), este una dintre cele patru
proteine de bază ale granulelor eozinofilelor (adică
proteina bazică majoră, proteina cationică eozinofilă,
EPX și peroxidaza eozinofilă).
Puncte cheie ale biomarkerului:
• În condiții de echilibru, mucoasa tractului digestiv
adăpostește un număr substanțial de eozinofile,
care, dacă este necesar, sunt activate și exercită mai
multe funcții efectoare și imunoreglatorii.89
• În timp ce eozinofilele din intestinul subțire sunt anti-
inflamatorii, eozinofilele din intestinul gros, atunci
când sunt activate, secretă citokine proinflamatorii
care pot agrava colita. Deși eozinofilele sunt prezente
în tot intestinul, eozinofilele din intestinul gros sunt
rare într-o stare de echilibru. Numărul lor poate crește
dramatic doar în condiții inflamatorii intestinale.89
Cauzele creșterii nivelului EPX:
• Colită microscopică
o Un diagnostic definitiv al colitei microscopice
poate fi pus doar prin analize histologice,
care clasifică în continuare aceste entități
clinice: colită colagenoasă (CC), colită
limfocitară (LC) sau alte afecțiuni.
o Un nivel crescut al EPX fecal, fără inflamație
neutrofila, poate prezice CC dar nu LC.94
• Boli gastrointestinale eozinofilice
o Gastroenterita eozinofilică, esofagita
eozinofilică și colita eozinofilică formează un
grup de boli numite tulburări gastrointestinale
eozinofilice. În prezent nu există studii care
să evalueze nivelul EPX în scaun pentru
aceste boli. Totuși aceste boli ar trebui luate
în considerare, în special când pacientul nu
răspunde la o dietă de eliminare.
• Vârsta (copiii sub 4 ani)95
Sugestii de abordări terapeutice pentru un nivel
crescut EPX:

Evaluarea și tratamentul țintit al etiologiilor anomaliilor

• Hipersensibiliatea alimentară mediată imun,
EPX:
dermatită atopică și alergii alimentare90,91
• IBD93
• Anumite infecții parazitare: • Alergie IgE – mediată (Luați în considerare un panel
o Conform datelor Genova analizate, indexul pentru alergiile alimentare IgE mediate – Dacă este
biomarkerilor inflamatori a fost specific pozitiv luați în considerare dieta de eliminare)
pentru anumiți paraziți intestinali. În general, • IBD (verificați nivelul calprotectinei)
Giardia și Cryptosporidium au fost asociate • Evaluați infecțiile parazitare
cu un nivel ridicat al calprotectinei, EPX și
sIgA. În plus, analizele Genova au arătat că
în grupurile de pacienți pozitivi pentru
Blastocystis și Dientamoeba Fragilis, nivelul
EPX a fost mai scăzut. Indexul EPX a fost
mai ridicat în grupul diagnosticat cu
Cryptosporidium comparat cu o cohortă
sănătoasă sau un grup testat negativ pentru
paraziți intestinali. Din cauza incidenței
scăzute a paraziților intestinali la populația
SUA, setul de date Genova nu a permis o
concluzie dacă este de așteptat ca nivelul
EPX să fie ridicat în toate sau doar în
anumite infecții parazitare.

19
IgA secretor fecal
Cea mai abundentă clasă de anticorpi găsiți în lumenul
intestinal uman, IgA secretor (sIgA) este recunoscut ca
fiind prima linie de apărare în protejarea epiteliului
intestinal de agenți patogeni enterici și toxine. Se
utilizează pentru a evalua funcția barierei gastro-
intestinale.
Puncte cheie ale biomarkerului:
• Ca parte a barierei epiteliului intestinal, sIgA este
important în dezvoltarea toleranței sistemului
imunitar pentru organisme gastrointestinale
comensale obișnuite și benefice, precum si pentru
epitopii moleculari comuni găsiți în alimente.96-100
• Primele studii ale sIgA s-au concentrat pe excluderea
imună (prevenirea materialelor și organismelor
patologice să intre în circulația generală). Studiile mai
recente arată, de asemenea, că sIgA joacă un rol în
incluziunea imună (livrarea bacteriilor comensale și a
produselor acestora în intestin și în sistemul imunitar
sistemic) pentru recunoaștere. Acest lucru duce la
dezvoltarea toleranței imune. Incluziunea imună evită
distrugerea organismelor benefice de către sistemul
imunitar ceea ce sprijină sistemul imunitar într-un
mod noninflamator pentru a păstra homeostazia
locală.97,100
• Chiar dacă IgA secretor este anticorpul major în
mucoasa intestinală, prelevanța bolilor
gastrointestinale la pacienții cu deficiențe IgA
sistematice nu este atât de mare cum este așteptat.
Se crede că transportul IgM din mucoasă poate
compensa pentru lipsa de IgA.101
La persoanele cu imunodeficiență genetică a sIgA
sistemic, au fost raportate simptome gastrointestinale
cum ar fi diareea.102 Pacienții cu deficiențe sIgA sistemic
prezintă infecții respiratorii mai des, deoarece sIgM
compensator lipsește în căile respiratorii (spre deosebire
de intestin). Răspunsurile adaptive ale sIgA pot permite
gazdei să răspundă fluctuațiilor bacteriilor comensale,
favorizând homeostazia mucoasei.103
Cauzele unui nivel sIgA ridicat:
• O barieră epitelială compromisă:
o O barieră epitelială compromisă permite
penetrarea bacteriană și microbiană, ceea
ce este cel mai puternic stimul al producției
de sIgA.
• Boală celiacă107
• Cancer de colon108
• Infecții
• IBS ( mai ales subtipul diaree)
Sugestii de abordări terapeutice pentru un nivel
crescut al sIgA:
Evaluați și tratați cauza de bază a suprareglării sistemului
imunitar/inflamației:
• Infecție (bacteriană, parazitară, și/sau patogeni virali,
potențiali patogeni)
• O funcție compromisă a barierei intestinale (de ex.
permeabilitatea intestinală)
• Un răspuns crescut la stimuli noninfecțioși (de ex.
sensibilități/alergii alimentare, etc.)
o Luați în considerare testarea anticorpilor la
alimente
▪ Dacă este pozitiv, luați în
considerare dieta de eliminare
Sugestii de abordări terapeutice pentru un nivel
scăzut de sIgA fecal:
Din cauza lipsei de dovezi clinice, nu există o valoare
limită clară pentru un nivel sIgA fecal scăzut.
Pacienții cu deficiență sistemică IgA pot avea un nivel
scăzut al sIgA secretor. Este o legătură demonstrată între
deficiențele de IgA și câteva boli gastrointestinale,
inclusiv boală celiacă, giardioză, hiperplazie limfoidă
nodulară, colită ulcerativă, boala Crohn, anemia
pernicioasă și adenocarciomul gastric și de colon. Nivelul
scazut al sIgA reflectă o pierdere a adaptabilității
raspunsului imun.
IgA fecal poate fi scăzut în cazul pacienților cu IBD
sever/prelungit datorită unei treceri de la producția de IgA
intestinal la IgG, precum și unei deficiențe în producția
dimerilor și polimerilor IgA.100
IgA secretor demonstrează o serie de activități integrate
menținerii homeostaziei intestinale. Influențează
componența microbiotei intestinale, reduce răspunsul
pro-inflamator asociat în mod normal cu absorbția
bacteriilor puternic patogene și a antigenelor cu potențial
alergen și promovează retro-transportul antigenelor în
epiteliul intestinal către țesutul limfoid asociat intestinului.
Prin urmare, un nivel scăzut al sIgA are o semnificație
clinică. Rezultatul acestei analize trebuie interpretat
luând în considerare starea de sănătate a pacientului, alți
biomarkeri și profilul microbiomului intestinal.
S-a demonstrat că probioticele susțin nivelul sIgA.109-112
20
Lactoferina fecală
Lactoferina este o glicoproteină care fixează fierul,
secretată prin membranele mucoasei ca o componentă
granulară a neutrofilelor. Este eliberată de neutrofile ca
răspuns la inflamație.
Puncte cheie ale biomerkerului
Testele Genova utilizează o evaluare imunoenzimatică
pentru a evalua anticorpii policlonali împotriva lactoferinei.
Rezultatul este unul calitativ și este exprimat ca o
constatare pozitivă sau negativă. Evaluarea ulterioară a
calprotectinei poate oferi informații suplimentare utile și
poate ajuta în triajul pentru analiza endoscopică.

Lactoferina poate fi găsită în majoritatea secrețiilor

exocrine, inclusiv laptele matern, lacrimi, secreții
nazale, salivă, mucus intestinal și secreții ale aparatului
genital.

Lactoferina are proprietăți antimicrobiene prin privarea

agenților patogeni de fier sau prin perturbarea
membranelor plasmatice ale acestora prin încărcătura
sa extrem de cationică. De asemenea, prezintă activități
imunomodulatoare prin stimularea sau reducerea
celulelor imunitații dobândite si înnăscute.

21
MICROBIOMUL GASTROINTESTINAL
Biomarkerii microbiomului intestinal oferă informații
legate de sănătatea, funcția și diversitatea trilioanelor de
celule microbiene din tractul gastrointestinal. Ei indică cât
de bine își îndeplinește microbiomul intestinal funcțiile
metabolice.
Sunt câteva categorii diferite de biomarkeri ai
microbiomului intestinal în profilul Genova:
Indici metabolici: Această categorie include β-
glucuronidază, acizi grași cu catenă scurtă (butirat, acetat
și propinat) și acizi biliari secundari. Acești biomarkeri
reflectă funcții specifice și vitale îndeplinite de microbiotă.
Bacterii comensale: Testul GI Effects măsoară 24 de
bacterii comensale folosind reacția de polimerizare în lanț
(PCR) semi-cantitativă. Peste 95% din bacteriile
comensale din intestin sunt anaerobe și sunt dificil de
identificat prin tehnici de cultură tradiționale (aerobe).
Algoritmii brevetați Genova produc scoruri pentru
compoziția și abundența relativă a bacteriilor din scaun.
Parazitologie: Evaluarea Genova include o testare
exhaustivă a tuturor paraziților. Examinarea
coproparazitologica este oferită la toate profilulrile de
parazitologie, în timp ce profilul GI Effects oferă și
detectarea paraziților prin metoda PCR. Sunt detectați
paraziții protozoici comuni: Blastocystis spp. cu
subtiparea reflexă 1-9, Cryptosporidium parvum/hominis,
Cyclospora cayetanensis, Dientamoeba fragilis,
Entamoeba histolytica și Giardia. Testul PCR pentru
organismele patogene a devenit metoda preferată pentru
dectarea organismelor infecțioase pentru că este extrem
de riguroasă. În plus, profilurile CDSA oferă și o analiză
imunoenzimatică pentru paraziții selectați. Folosind
multiple instrumente de detecție, Genova oferă cel mai
complet examen parazitologic disponibil în prezent.
Evaluarea macroscopică pentru helminți este
standard pentru profilului patogen al intestinului. Pentru
alte profile poate fi solicitată suplimentar.

Culturi de bacteriologie și micologie cu sensibilități:

Culturile demonstrează prezența unor organisme vii
specifice, benefice și patogene. Sensibilitățile la agenții
antimicrobieni prescriși sau naturali sunt oferite pentru a
ghida intervențiile terapeutice atunci când este indicat
clinic. Cultura este singura metodă care evaluează cu
acuratețe și reproductibil răspunsul unui organism la
agenți antimicrobieni prescriși și naturali.

Prepararea hidroxidului de potasiu (KOH): Prepararea

KOH este un standard în analiza profilului patogen
intestinal. La alte profiluri de scaun este o analiză
suplimentară. Această evaluare microscopică reflectă
toate drojdiile, indiferent de viabilitate.

22
INDICII METABOLICI
Acizi grași cu lanț scurt (SCFA)
Acizii grași cu lanț scurt (SCFA) sunt acizi organici
formați din unul până la șase atomi de carbon, din care
acetatul, propinatul și butiratul sunt cei mai abundenți
(≥95%). Acetatul, propinatul și butiratul sunt produse
rezultate prin fermentarea bacteriană a fibrelor
alimentare și a amidonului rezistent. De asemenea, ei pot
fi produși folosind mucus endogen derivat din epiteliu de
către bacterii anaerobe colonice specifice.114,115
Funcțiile acizilor grași cu lanț scurt:
1. Mențin funcția barierei intestinale
2. Oferă combustibil pentru colonocite
3. Reglează absorbția apei, electroliților și a
nutrienților în colon
4. Valorifică carbohidrații neabsorbiți
5. Oferă suport bacteriilor comensale
6. Modulează activitățile antiinflamatorii și
antimicrobiene
Puncte cheie ale biomarkerului:
Este important să notăm că este posibil ca rezultatele
SCFA să nu reflecte complet cât SCFA a fost produs și
absorbit de intestin. Un nivel scăzut de SCFA poate fi o
consecință a unei producții scăzute de acizi sau a unui
nivel ridicat de absorbție. Un nivel ridicat de SCFA poate
fi consecința unei producții ridicate sau a unui nivel scăzut
de absorbție a acizilor.
Rezultatele sunt raportate ca: concentrația totală de
SCFA, concentrația de n-butirat și procentul de n-butirat,
acetat și propinat din concentrația totală. Este importantă
focusarea pe concentrația totală, cauzele unui nivel
ridicat sau scăzut fiind detaliate mai jos. Procentele
denaturate ale SCFA individuali pot reflecta un microbiom
sau o dietă dezechilibrate.
Producția de SCFA din fibre depinde de enzimele
specifice fiecărei bacterii intestinale.115
În tabelul de mai jos sunt listate bacteriile comensale
analizate în GI Effects Profile, precum și tipul de acizi
grași cu lanț scurt pe care acestea îi produc, bazat pe
literatura de specialitate. Atunci când există un
dezechilibru al bacteriilor, poate exista un dezechilibru al
SCFA.
Butirat
Butiratul este principala sursă de combustibil pentru
colonocite. Un nivel inadecvat al acestuia este asociat cu
afecțiuni ale colonului.116,117
Bazat pe literatura de specialitate, principalele trei
bacterii producătoare de butirat sunt Faecalibacterium,
Eubacterium și Roseburia.114
Diverse tipuri de fibre alimentare, anumite tipuri de
amidon rezistent, fructooligozaharidele (FOS) și beta
glucanul sunt importante pentru producția de butirat.
Acetat
Acetatul este cel mai abundent SCFA din colon și
reprezintă mai mult de jumătate din volumul acizilor grași
cu lanț scurt.
Acetatul are două căi principale de producție. Calea
primară este fermentarea carbohidraților de către
bacteriile enterice. Acetatul se formează direct din acetil-
CoA, se eliberează în circulația sistemică și este preluat
de ficat. Este utilizat apoi ca sursă de energie, precum și
ca substrat pentru sinteza de colesterol și a acizilor grași
cu lanț lung.119
Acetatul este recunoscut ca un semnal volatil pentru
formarea biofilmului.120
A fost demonstrat că suplimentarea cu inulină crește
nivelul de acetat.121 Pectina este de asemenea un
substrat important pentru producția de acetat.118
23
Producția de acizi grași cu lanț scurt conform literaturii de specialitate
Producătorul de Butirat (C4:0) Producătorul de acetat (C2:0) Producătorul de propinat (C3:0)
F. prausnitzii Prevotella spp. Prevotella spp.
B. crossotus Odoribacter spp. Odoribacter spp.
A. colihominis A. colihominis Clostridium spp.
Clostridium spp. Clostridium spp. Veillonella spp.
C. eutactus C. eutactus A. muciniphila
Roseburia spp. Lactobacillus spp.
Ruminococcus spp.
Veillonella spp.
Bifidobacterium spp.
A. muciniphila
Utilizatorul de Butirat Utilizatorul de Acetat Utilizatorul de Propinat
Clostridium spp. Roseburia spp. Clostridium spp.

Propinatul: Cauzele unui nivel crescut al SCFA:

Propinatul este o sursă minoră de energie pentru
colonocite, deși are efecte anti-inflamatorii.122
Propinatul acționează ca un precursor al glucogenezei în
ficat.119
Propinatul sistemic inhibă încorporarea de acetat în
colesterol.121
• Un nivel crescut al abundenței bacteriilor comensale
sau suprapopulare bacteriană127
• Un nivel crescut al ingestiei de fibre alimentare și
amidon rezistent
Nu a fost stabilit un nivel optim al acizilor grași cu lanț
scurt. Totuși, în general, un nivel mai ridicat este
considerat benefic.

Guma de guar poate susține nivelul de propinat.118 Sugestii de abordări terapeutice pentru un nivel
crescut de SCFA:
Cauzele unui nivel scăzut al SCFA:
• Poate fi optim
• Diaree (un tranzit rapid duce la un nivel scăzut al • Luați în considerare testarea pentru SIBO dacă una
producției de SCFA) din cele de mai jos se aplică:
• Constipația (o absorbție crescută a SCFA) o Abundența comensală relativă a bacteriilor
• Inflamația (calprotectină ridicată și/sau EPX/sIgA este ridicată
crescut) o Produsele de descompunere a proteinelor
sunt ridicate
• Folosirea cronică de antibiotice
o Grăsimile fecale sunt ridicate
• Un consum scăzut de carbohidrați/fibre123-125
o Nivelul de Methanobrevibacter smithii este
• Boli cronice cu o dietă restrictivă (ex. Un nivel scăzut
ridicat via PCR
de fibre care fermentează)
• Disbioză severă (de ex. anumite bacterii comensale
sunt crescute, în timp ce altele au un nivel foarte
scăzut)

Sugestii de abordări terapeutice pentru un nivel

scăzut de SCFA:

• Suplimentarea cu fibre alimentare, amidon rezistent

(de ex. semințe și legume, cereale integrale, banane
verzi, cartofi) și/sau suplimentare cu butirat
• Arabinogalactani și β-glucan care se găsesc în
cereale integrale126
• Suplimentarea cu inulină121
• Probiotice și alimente fermentate pentru a echilibra
microbiomul

24
Beta-glucuronidaza
Beta-glucuronidaza este o enzimă care este produsă de
colonocite și de anumite bacterii intestinale (în special de
E.coli, dar și de Ruminococcus, Bacteroides,
Eubacterium, Peptostreptococcus, Staphylococcus, și
Clostridium).128
Puncte cheie ale biomarkerului:
Beta-glucuronidaza descompune carbohidrații complecși
și crește biodisponibilitatea și reabsorbția polifenolilor
vegetali (lignani, flavonoizi, ceramide și acid
gliciretinic).129
Beta-glucuronidaza deconjugă moleculele de acid
glucuronic dintr-o varietate de toxine, agenți cancerigeni,
hormoni (de ex. estrogen) și medicamente.
Deconjugarea permite reabsorbția prin circulație
enterohepatică, cu potențialul de a ridca nivelul
sistematic al compușilor și hormonilor cu potențial
nociv.128 Microbiomul bacterian intestinal legat de
metabolismul estrogenului este denumit în mod colectiv
”estrobolom” și este ilustrat în figura de mai jos.130
Cercetările limitate sugerează o asociere între un nivel
crescut de beta-glucuronidză fecală și riscul de cancer, în
primul rând de cancer colorectal și cancer la sân. 131-134
Evaluarea beta-glucuronidazei poate prezenta un interes
specific pentru clinicieni în evaluarea nivelului unor
substanțe importante cum ar fi hormoni, vitamina D și
fitonutrienți.
Cauzele unui nivel crescut de beta-glucuronidază:
• Disbioză
• O dietă vestică, bogată în carne roșie și proteine128,135
Sugestii de abordări terapeutice pentru un nivel
ridicat de beta-glucuronidază:
• Probiotice136,137
• Fibre alimentare, prebiotice136-139
• Calciu-D-glucarat
o Calciu-D-glucarat este sarea de calciu a
acidului D-glucaric. Se găsește în fructe și
legume (portocale, mere, grapefruit și
legume crucifere).140
o Suplimentele orale inhibă activitatea
enzimatică a beta-glucuronidazei.140
• Ciulin de lapte(armurariu)141,142
• Diete cu un conținut caloric scăzut sau vegetariene
Cauzele unui nivel scăzut de beta-glucuronidază:
• Disbioză
• Folosirea antibioticelor144,145
Sugestii de abordări terapeutice pentru un nivel
scăzut de beta-glucuronidază:
Un nivel anormal de scăzut poate diminua
biodisponibilitatea multor fitonutrienți. Nu există studii
care să indice nevoia de tratament pentru β-
glucuronidază scăzută. Totuși, pentru că este produsă la
nivelul endoteliului intestinal de către bacterii comensale,
menținerea unui nivel sănatos al echilibrului comensal
poate fi de ajutor în optimizarea nivelului.
25
pH-ul
Nivelul pH-ului fecal indică aciditatea sau alcalinitatea
materiilor fecale. pH-ul scaunului nu ar trebui confundat
cu pH-ul stomacului (pH-ul tractului gastro-intestinal
fluctuează semnificativ în funcție de locație), prin urmare
nu este influențat în mod direct de acidul clorhidric din
stomac.146 pH-ul fecal este o procedură de laborator
standard acceptată, dar este o analiză nespecifică.
Puncte cheie ale biomarkerului:
Factorii ce influențează pH-ul scaunului includ aportul de
fibre și constituenți alimentari,147-149 procesul de
fermentație, populația bacteriană, antibioticele150 și
timpul de tranzit intestinal.151
Cauzele unui nivel anormal al pH-ului fecal:
Un nivel normal al pH-ului este asociat cu un scaun ușor
acid (deseori rezultat al producției de SCFA), ceea ce
încurajază bacteriile benefice și descurajază patogenii
intestinali ce preferă un pH mai neutru.146
• Un nivel anormal de scăzut al pH-ului <6.1 (aciditatea
scaunelor) poate fi corelat cu malabsorbția
carbohidraților (inclusiv lactoză),146,152 sau a
suprapopulării bacteriene a intestinului subțire.153
Diareea osmotică este o altă cauză posibilă a unui
pH fecal scăzut,154 cum ar fi cea de la utilizarea de
agenți laxativi osmotici.
• Un nivel anormal de ridicat al pH-ului >7.9
(alcalinitatea scaunelor) poate fi cauzat de
hipoclorhidrie,146 un timp de tranzit lent/constipație,
antibiotice,146 un aport de fibre alimentare
inadecvat155 sau o dietă bogată în proteine/scăzută
în carbohidrați.156
Sugestii de abordări terapeutice pentru un nivel
anormal al pH-ului:
Nu este necesară nici o acțiune clinică directă; totuși este
recomandată identificarea și tratarea posibilei cauze.
26
Acizi biliari secundari

Acizii biliari sunt produsul final al metabolizării
colesterolului hepatic și sunt responsabili pentru
emulsifierea grăsimilor, ajută absorbția și digestia
lipidelor în intestinul subțire. Acizii biliari primari, acidul
chenodeoxicolic (CDCA) și acidul colic (CA), sunt derivați
din colesterol. Odată ce intră în colon, asupra lor
acționează bacteriile anaerobe pentru a produce acizii
biliari secundari – acid litocolic (LA) și acid deoxicolic
(DCA). CDCA este modificat în LA și CA este modificat
în DCA.
Sugestii de abordări terapeutice pentru un nivel
anormal al acizilor biliari:
Măsurarea acizilor biliari poate ajuta și ghida în
tratamentul pacienților cu boli gastrointestinale sau poate
oferi informații legate de patologii gastrointestinale mai
grave pentru care este nevoie de analize suplimentare.
Anumite recomandări legate de dietă și intervenții cu
suplimente pot fi potrivite în cazul pacienților cu un nivel
anormal al acizilor biliari secundari.

Puncte cheie ale biomarkerului Sugestii de intervenții în dietă:

• S-a demonstrat că acizii biliari secundari au
proprietăți cancerigene și mutagene.157-163
• Bacteriile specifice implicate în deconjugarea
acidului biliar primar la acizii biliarii secundari includ
Clostridium, Enteroccoccus, Bacteroides și
Lactobacillius.164
• Dieta poate avea un impact semnificativ: Un aport
crescut de fibre alimentare poate reduce nivelul
acizilor biliari secundari, în timp ce dietele bogate în
grăsimi saturate și în carne sunt asociate cu un nivel
ridicat.163,165
• Acizii biliari secundari au fost asociați cu creșterea
stresului oxidativ și cu deteriorarea ADN-ului.163,166,167
• LCA este considerat a fi mai toxic decât DCA, parțial
din cauza efectelor sale inhibitoare asupra glutation-
S-transferazei (GST) in colocite.160-166
• Fibrele și probioticele pot ajuta în reducerea nivelului
acizilor biliari. Fibrele reduc concentrația de acid biliar
secundar din scaun.
• Amidonul rezistent, fibrele insolubile din tărâțele de
grâu, leguminoase și anumite legume, scad nivelul
de acizi biliari secundari. Aceste fibre insolubile cresc
producția de acizi grași cu lanț scurt în colonul
proximal, scăzând astfel pH-ul intestinal. O scădere
a pH-ului intestinal inhibă activitatea 7 alfa-hidolazei,
ceea ce reduce concentrația LCA, DCA și raportul
LCA:DCA.179-181
• S-a demonstrat că prebioticele și probioticele reduc
conversia CDCA în LCA.182
• Prin scăderea grăsimilor saturate și a cărnii ingerate
pot scădea și acizii biliari secundari.163

Interpretare:

Un nivel ridicat al proporției LCA/DCA a fost asociat cu:

• Cancer colorectal168-171
• Formarea caliculilor biliari172
• Colecistectomie173,174

Un nivel ridicat al acizilor biliar secundari a fost asociat și

cu:

• Afectarea funcției vezicii biliare sau formarea de

caliculi biliari din colesterol175,176
• Inflamația în mucoasa colonică, despre care se crede
că poate compromite și permeabilitatea
intestinală.166,167

Un nivel scăzut al acizilor biliari secundari poate rezulta

din:

• Antibiotice cu spectru larg178

• Un aport scăzut sau o absorbție redusă a
colesterolului.

27
BACTERII COMENSALE

28
Bacterii comensale (PCR)

Marea majoritate a microorganismelor din corp se găsesc
în colon și se numesc ”microbiotă”; componentele lor
genetice se numesc în mod colectiv ”microbiom”.
Microbiomul este privit ca o parte integrantă a corpului,
esențială pentru buna funcționare a organelor. Speciile
individuale ale acestor comunități au fost considerate
multă vreme organisme ”comensale”- literalmente ”la
aceeași masă” – cu implicația că astfel de
microorganisme nu sunt nici patogene, nici deosebit de
dăunătoare atunci când se află în situl lor natural și într-o
cantitate adecvată.
Metabolomica bacteriilor comensale evidențiază
interacțiunea dintre microbiom și gazda acestuia.
Bacteriile comensale și SCFA sunt strâns legate.
Bacteriile comensale au fiecare funcții diferite. Echilibrul
produselor și proceselor ajută la stabilirea parteneriatelor,
în funcție de bacteriile prezente în intestin. În literatura de
specialitate există multe asocieri între bacteriile
comensale și produsele finale de fermentație bacteriană
importante.

După ce un copil atinge vârsta de 2-3 ani, a fost

demonstrată o stabilitate relativă a microbiomului
intestinal. Abundența și diversitatea microbiotei
intestinale formată în primii ani de viață caracterizează un
microbiom intestinal sănătos.183 Totuși, componența unui
microbiom intestinal optim și sănătos este diferită pentru
fiecare persoană în parte. Structura microbiomului
fiecărui individ este extrem de variabilă și se poate
schimba în funcție de vârstă, etnie, locație, stilul de viață,
medicamente și factori de mediu.183

În loc să se concentreze asupra oricărei bacterii

comensale, înțelegerea tiparelor generale ale
microbiomului total este esențial pentru a face legătura
între disbioză și simptomatologia clinică. Analiza Genova
GI Effects Comprehensive Stool Profile și analiza Profilul
Ecologic Microbian testează 24 de bacterii intestinale
comensale (la nivel de gen sau de specie) folosind
metodologia PCR.

*Vă rugăm să consultați online diagrama bacteriilor

comensale cu privire la cele 24 de bacterii comensale
măsurate.

Bacteriile comensale intestinale interacționează pe scară

largă cu gazda, influențând mai multe funcții metabolice
și fiziologice, cum ar fi:184-186

• Reglarea dezvoltării intestinului

• Facilitarea digestiei
• Producția de SCFA
• Modelarea sistemului imunitar
• Prevenirea creșterii speciilor dăunătoare de
microfloră
• Sintetizarea nutrienților (cum ar fi vitaminele B și
vitamina K)
• Neutralizarea toxinelor
• Stimularea sistemului imunitar intestinal
• Modularea producției de hormoni gastronitestinali
• Răspuns oxidativ
• Funcția de apărare

29
Producția de butirat (C4:0) Producția de acetat (C2:0) Producția de propinat (C3:0)

Crește cu fermentarea de amidon și Majoritatea acetatului este produs de Crește odată cu fermentarea
de fructani de tip inulină bacteriile enterice din fermentarea de tărâțelor de ovăz și a β-glucanului,
carbohidrați. O treime din acetat vine pectinei, leguminoaselor, dextrinei de
din bacterii acetogene, ce grâu și a pirodextrinei.187
sintetizează acetat din hidrogen și
dioxid de carbon sau acid formic.114
• F. prausnitzii • Prevotella spp. • Prevotella spp.
• B. crossotus • Odoribacter spp. • Odoribacter spp.
• A. Colihominis • A. Colihominis • Clostridium spp.
• Clostridium spp. • Clostridium spp. • Veillonella spp.
• C. eutactus • C. eutactus • A. muciniphila
• Roseburia spp. • Lactobacillus spp.
• Ruminococcus spp.
• Veillonella spp.
• Bifidobacterium spp.
• A. muciniphila

Producția de lactat Producția de H2 (hidrogenogen) Bacterii reducătoare de sulfat

In IBD a fost observată o concentrație
ridicată de lactat. Lactatul este
transformat în acetat, butirat și
propinat, în general la un pH mai
ridicat, și poate exista o conversie
redusă și acumulare de lactat la un
pH mai mic.188
• B. crossotus
• Lactobacillus spp.
• Bifidobacterium spp.
• B. longum
Degradarea lactatului
H2 este principalul produs secundar
al biologiei microbiotei umane. H2
endogen este fie trecut în flatus sau
absorbit în circulație și eliberat în
respirație. Noile cercetări îl
evaluează ca o moleculă anti-
inflamatoare ce protejază împotriva
leziunilor tisulare. 189 H2 este utilizat
de metanogenii bacterieni intestinali,
acetogeni și SRB.
• Odoribacter spp.
• Clostridium spp.
• E. coli
Utilizarea H2 (hidrogenotrof)
(SRB)
Producția de H2S: metabolizarea AA
folosește sulfatul (SO2) și îl reduce la
hidrogen sulfurat(H2S). SRB fac
parte din microbiota intestinală
normală, deși un nivel crescut poate
contribui la anumite afecțiuni.
Excesul nu este absorbit și este
disponibil pentru producerea rapidă
de H2S exogen de către SRB.190,191
• Odoribacter spp.
• D. piger
Producția de metan – metanogene

Bacteriile utilizatoare de lactat (LUB) Consumatorii de H2 includ acetogeni Bacteriile producătoare de metan
metabolizează lactatul pentru a reductivi, arhee metanogene și produc metanul folosind hidrogenul și
forma diferite produse finite. bacterii reducătoare de sulfat (SRB). dioxidul de carbon. Aproximativ între
Echilibrul dintre LUB producătoare de 30% și 60% din persoane sunt
H2 și cele ce utilizează H2 ar putea purtători de bacterii producătoare de
contribui la simptomele colicilor metan.193
abdominale.192
• Roseburia spp. • Ruminococcus spp. • M. smithii
• Ruminococcus spp. • D. piger
• Veillonella spp. • M. smithii

30
Raportul Firmicutes/Bacteroides

Literatura de specialitate sugerează că un raport ridicat Barnesiella și a speciei Odoribacter. Rezultatele sunt
de Firmicutes/Bacteroides (F/B) poate fi asociat cu un într-un interval de referință bazat pe cel al unei cohorte
risc ridicat de sindrom metabolic, diabet și obezitate.194- sănătoase calificată pe baza chestionarelor.
196 Totuși literatura este împărțită pe acest subiect. În

plus, nu toate sursele calculează raportul folosind Raportul F/B Genova trebuie utilizat pentru a evalua
aceeași metodologie. echilibrul comensal microbian. Din moment ce nu există
un calcul standardizat F/B este posibil ca asocierile cu
La Genova, raportul Frirmicutes/Bacteroides este diferite boli să nu se aplice mereu. Strategiile de
calculat însumând abundența Anaerotruncus tratament includ prebiotice și probiotice, alimente
colihominis, Butyrivibrio crossotus, Clostridium spp., fermentate, modificări ale stilului de viață și o dietă variată
Faecalibacterium prausnitzii, Lactobacillus spp., ar trebui folosită pentru a obține un echilibru între cele
Pseudoflavonifractor spp., Roseburia spp., două încrengături.
Ruminococcus spp., and Veillonella spp. Totalul este
împărțit apoi la suma grupului Bacteroidetes-Prevotella,

Disbioză

Termenul de ”disbioză” este folosit deseori pentru a Sugestii de abordări terapeutice:

descrie un modificarea structurii microbiomului, comparat
cu o cohortă sănătoasă.197 Alții definesc dizbioza ca S-a demonstrat că intervențiile terapeutice, cum ar fi
modificări în componența microbiomului asociate cu conținutul de macronutrienți alimentari, suplimentarea cu
diverse boli.198 Analiza datelor Genova relevă faptul că fibre, prebiotice, probiotice, simbiotice, modificări în stilul
disbioza și structurile microbiene comensale pot contribui de viață și de mediu modulează microbiomul uman.204,205
la și pot fi cauza principală a multor afecțiuni clinice. În
analiza datelor Genova, s-au găsit corelații statistice
semnificative între bacteriile comensale și afecțiunile
clinice auto-raportate cum ar fi boala inflamatorie
intestinală, sindromul metabolic, oboseală cronică,
disfuncție autoimună, diabetul zaharat de tip 2,
hiperstensiune arterială, tulburări ale dispoziției și
sindromul de intestin iritabil ROMA III.

Disbioza poate fi rezultatul folosirii de medicamente

(antibiotice, IPP, etc.), stres, alcool, perturbarea ritmurilor
circadiene și o dietă inadecvată.199-203

În profilul GI Effects Comprehensive, secțiunea

Microbiomul Comensal analizează disbioza. Aceste
grafice au fost subliniate în paginile 8-10.

31
Asocieri clinice comensale și ale biomarkerilor

Ca parte a analizei continue a datelor Genova, au fost Diferențele dintre o cohortă sănătoasă și persoanele cu
notate asocieri clinice semnificative între bacteriile diverse afecțiuni sunt indicate de săgeți în graficul
comensale, biomarkeri din scaun și diferite boli. Pentru a Asocierilor Clinice.
crea graficul asocierilor clinice, Genova a folosit o amplă
bază de date cuprinzând rezultatele testului GI Effects,
ceea ce a permis o comparație între rezultatele bacteriilor
comensale și cele ale biomarkerilor la pacienții cu
afecțiuni auto-raportate (IBD, sindromul metabolic,
oboseală cronică, boli autoimune, diabet de Tip 2,
hipertesniune Arterială, tulburări ale dispoziției și IBS
(Criteriul ROMA III) cu rezultatele unei cohorte
sănătoase.

32
33
BACTERIOLOGIE ȘI MICOLOGIE
Culturi de bacteriologie și micologie
Culturile tradiționale completează testarea bazată pe
ADN, oferind o evaluare mai completă a microbiotei
intestinale a pacientului, dincolo de organismele specifice
țintite de PCR. Metodele de cultură și-au dovedit utilitatea
clinică și sunt considerate ”gold standard” în diagnosticul
clinic tradițional. Culturile sunt necesare pentru a
determina intervențiile terapeutice, cum ar fi sensibilitatea
la anumiți agenți antimicrobieni, farmaceutici sau
botanici.
Rezultatele culturii bacteriologice și micologice sunt
raportate ca „Fără creștere” (NG) sau Crescut utilizând
cuantificarea (1+, 2+, 3+ 4+) și un sistem de codare a
culorilor: Non-patogen (NP) cu verde, potențial patogen
(PP) cu galben sau cunoscut agent patogen (P) cu roșu.
Agenții non-patogeni sunt reprezentați de flora normală
comensală și care nu au fost recunoscuți ca fiind
cauzatori de boli. Patogenii potențial sunt considerați ca
organisme oportune care sunt capabile să cauzeze
simptome. Patogenii sunt organisme care sunt
recunoscute în literatura de specialitate ca fiind
cauzatoare de boli, indiferent de cantitate. Deoarece
microflora umană este influențată de mulți factori,
semnificația patogenă ar trebui să se bazeze pe
anamneza pacientului.
,,,,
*Vă rugăm să consultați Graficul bacteriilor și drojdiilor patogene online în legătură cu bacteriile și drojdiile specifice patogene sau potențial patogene
Culturi de bacterii benefice:
• Lactobacillus, Escherichia coli și Bifidobacterium
sunt cultivate pentru a oferi o evaluare mai completă
a microbiomului. Ele sunt măsurate și via PCR pentru
cuantificare.
• Lactobacillus, Escherichia coli și Bifidobacterium
exercită efecte pozitive local, dar și sistemic în
microbiom.206-209
• Un nivel mai scăzut al acestor bacterii benefice a fost
asociat cu diferite boli.210,211
Culturi de bacterii si micologie suplimentare:
Orice bacterie aerobă sau drojdie crescută în cultură va
fi identificată folosind tehnica de ionizare/desorbție laser
asistată de o matrice combinată cu spectrometria de
masa (MALDI-TOF) împreună cu baza de date Vitek-MS.
Vitek-MS care folosește MALDI-TOF se bazează pe cea
mai extinsă bază de date cu specii microbiene, aprobată
de FDA, care poate identifica cu acuratețe aproximativ
200 de bacterii și drojdii suplimentare. Trebuie notat că
tehnologia este capabilă să identifice un număr nelimitat
de organisme. Orice organism identificat va fi inclus în
raport.
34
Sensibilități bacteriologice și micologice
Sensibilitățile antimicrobiene la agenții farmaceutici și botanici sunt analizate în mod automat pentru orice organisme
patogene sau cu potențial patogen, pentru a oferi un ghid în stabilirea abordării terapeutice. Decizia de tratament trebuie
să se bazeze pe anamneză și pe simptomele pacientului.

Pentru agenții prescriptivi, un ”R” pentru rezistent sau ”S” pentru sensibil va fi plasat în coloana specifică:

• R – (Rezistent) această categorie sugerează că organismul izolat nu este inhibat de agentul prescriptiv.
• I – (Intermediar) această categorie include substanțe cu valori ale concentrației inhibitorii minime (MIC), dar
care poate fi mai scăzută pentru organismele susceptibile.
• S-DD (Susceptibile – Dependente de Doză) acestă categorie sugerează o eficiență clinică mai bună atunci
când este folosită o doză mai mare decât cea normală.
• S – (Susceptibile) această coloană arată faptul că organisul izolat este inhibat de agentul prescriptiv.
• NI – (Nu a fost stabilit un ghid de interpretare) această categorie este folosită pentru organismele care nu
au în prezent un ghid de interpretare MIC. O valoare numerică este plasată în această coloană și arată gradul
de inhibare.

Pentru agenții naturali, nivelul de inhibare indică cât de eficientă este substanța în limitarea creșterii organismelor
in vitro. Un nivel ridicat reflectă o eficacitate ridicată a substanței de a limita creșterea.

Decizia de a trata un agent patogen sau potențial patogen ar trebui bazată pe amanmeza a pacientului.

35
Preparatul hidroxid de potasiu (KOH) pentru drojdie
Hidroxidul de potasiu (KOH) este o substață alcalină
puternică, folosită pentru a curăța materialul celular și a
vizualiza mai bine elementele fungice. Rezultatele sunt
raportate ca număr de drojdii detectate microscopic:
• Rare: 1-2 per lamelă
• Puține: 2-5 per câmp microscopic de putere mare
(HPF)
• Moderate: 5-10 per HPF
• Multe: >10 pr HPF
Aceste drojdii reprezintă în general organismele izolate
prin cultură. În prezența unei culturi negative de drojdii,
drojdiile microscopice reprezintă organisme ce nu sunt
suficient de viabile pentru a fi crescute în cultură.
Prezența drojdiilor în preparatul KOH ar trebui corelată cu
simptomele pacientului.Totuși o creștere moderată a
drojdiilor sugerează suprapopulare.
36
Testarea bacteriilor patogene prin metoda EIA
Testarea bacteriilor patogene prin metoda EIA este utilă
în contextul unui diagnostic diferențiat. Medicii ar trebui
să ia în considerare simptomele unui pacient și să
stabilească un index ridicat de suspiciune pentru un
sindrom clinic cunoscut sau un complex de simptome.
Testarea pacieților non-simptomatici nu este
recomandată.
* Vă rugăm să consultați Graficul bacteriilor și drojdiilor
patogene online în legătură cu bacteriile și drojdiile
specifice patogene sau potențial patogene
• Clostridium difficile (Toxina A/B):
o C.difficile este o bacterie anaerobă
oportunistă care provoacă simptome ce
variază de la diaree ușoară la colită
pseudomembranoasă atunci când flora
normală a fost modificată (ca în folosirea de
antibiotice)
o C. Difficile produce două toxine. Toxina A
este o enterotoxină ce deteriorează
țesuturile, în timp ce toxina B este denumită
citotoxină.
o O condiție prealabilă pentru testarea pentru
C.difficile prin metoda EIA este o consistență
a scaunului de 7 pe scala Bristol, prin care
probele iau forma containerului.
o Testul Genova măsoară anticorpii atât
pentru toxina A, cât și pentru B. Relevanța
clinică este determinată prin prezența toxinei
A/B. Atunci când aceste toxine sunt
prezente, este recomandată corelarea cu
simptomele pacientului.
• Toxina Shiga E.coli:
o Majoritatea bacteriilor E.coli colonizează
inofensiv tractul gastro-intestinal ca floră
normală. Totuși, anumite bacterii toxina
Shiga au dobândit potențial patogen.
o Simptomele toxinei Shiga E.Coli includ
diaree cu sânge, vomă și pot progresa până
la sindromul hemolitic uremic (HUS).
o Toate bacteriile E.Coli enterohemoragice
(EHEC) pot produce toxina Shiga (ST). ST-1
și ST-2 sunt cele mai comune și EHEC le
poate produce pe amândouă sau pe niciuna.
Prin urmare, detectarea ST este o strategie
de diagnostic mai bună decât stereotiparea
în determinarea bolilor asociate EHEC.
o Analiza imunoenzimatică Genova măsoară
anticorpii monoclonali anti-toxină Shiga.
• Campylobacter spp.:
o Campylobacter este un patogen bacterian
asociat cu o gamă largă de simptome și boli
gastrointestinale. Poate cauza diaree
apoaspă sau cu sânge, febră, greață și dureri
abdominale. De asemenea, este asociat și
cu IBD, Esogfag Barett, cancer colorectal și
artrită reactivă.212
o Analiza imunoenzimatică Genova măsoară
un antigen specific Campylobacter.
• Helicobacter pylori:
o H.pylori este o cauză importantă a ulcerului
peptic (PUD) și a cancerului gastric. Poate
avea un rol în dispepsia funcțională, riscul de
ulcer la pacienții ce iau aspirină în doze mici
sau încep un tratament cu AINS, anemie
feriprivă neexplicată și purpura
trombocitopenică idiopatică (ITP).
o Conform Colegiului American de
Gastroenterologie, recomandările pentru
testarea pentru infecția cu H.pylori includ un
PUD activ, un istoric de PUD, limfom de grad
scăzut al țesutului limfoid asociat
mucoaselor (MALT) sau cancer gastric
depistat endoscopic în stadiu incipient.
Pacienții care încep un tratamentul cronic cu
aspirină sau AINS, cei cu anemie feripitivă
inexplicabilă și pacienții cu ITP ar trebui
testați.213
o Nu este necesar să fie testați pentru H.pylori
pacienții cu simptome tipice GERD fără un
istoric de PUD; totuși pacienții testați și
depistați cu infecția, ar trebui tratați.213
o Genova folosește o platformă
imunoenzimatică ce utilizează anticorpii
pentru a detecta antigenul H.pylori prezent în
proba de scaun.
37
PARAZITOLOGIE
În prezent nu există o metodologie care să ofere o
examinare completă pentru toți paraziții. Cea mai
eficientă abordare este aceea de a oferi o combinație de
metodologii ce țin cont de sensibilitățile variabile și de
specificitatea tuturor organismelor parazite. Folosirea
unei singure tehnologii nu poate captura pe deplin
dinamica complexă a microbiomului. Testul Genova Stool
Profiles oferă cea mai exhaustivă evaluare parazitologică
disponibilă și include:
• Examen coproparazitologic
• PCR pentru 6 protozoare, inclusiv subtiparea reflexă
1-9 pentru Blastocystis.
• Examinare macroscopică pentru helminți
• Analiză imunoenzimatică (EIA)
Atunci când există suspiciuni ridicate de infecție
parazitară, este recomandată o recoltare a probelor timp
de trei zile. Aceasta vine pe baza recomandărilor din
manuale și procedurilor de laborator în încercarea de a
reduce costurile și de fi mai ușor de folosit de către
pacienți.214-216 Multe protozoare intestinale ajung în scaun
în mod neregulat.
Examenul coproparazitologic
Examenul coproparazitologic este considerat analiza
gold-standard în testarea pentru paraziți în laboratoarele
tradiționale. Factorii care influențează sensibilitatea
analizelor parazitologice microscopice includ intervalul de
colectare al probei, medicația pacientului, și metoda de
păstrare a scaunului înainte de testare.217
Identificarea corectă a organismului este subiectivă și
depinde extrem de mult de experiența și pregătirea
tehinicianului. Personalul Genova ce își desfășoară
activitatea în laboratoarele de microbiologie este foarte
bine instruit și este format din tehnicieni cu zeci de ani de
experiență. Bazat pe rezultatele testelor de competență
Genova, sensibilitatea testelor noastre (detectarea unui
parazit prezent) este > 97% și acuratețea testelor
(identificarea corectă) este >98%
Datele arată că că o singură probă de scaun trimisă
pentru evaluare microscopică va detecta de la 58 până la
72% din protozoarele prezente. Analiza celor trei probe
crește randamentul cu 22.7% pentru E. Histolyca, cu
11.3% pentru Giardia și cu 31.1% pentru D. Fragilis.199
Însă studiile mai vechi demonstrează că în cel puțin 90%
din cazuri, examinarea unei singure mostre de scaun a
fost suficientă pentru a depista un parazit enteric.214
Testarea purgativă se referă la administrarea unui laxativ
înainte de colectarea probei, cu prezumpția că eliminarea
paraziților va fi crescută. Genova nu a notat diferențe
semnificative în detecția paraziților atunci când a
comparat specimene purgative cu specimene normale.
Prin urmare, nu este necesară administrarea de laxative
înainte de colectarea probei.
* Vă rugăm să consultați Graficul bacteriilor și
drojdiilor patogene online în legătură cu bacteriile și
drojdiile specifice patogene sau potențial patogene
În timp ce examinarea miscroscopică poate detecta orice
parazit, anumiți paraziți sunt mai dificil de identificat din
cauza dimensiunilor foarte reduse, intervalului neregulat
de eliminare, etc. Sunt recomandate metode
suplimentare de testare pentru a crește sensibilitatea,
cum ar fi PCR sau EIA.
O examinare microscopică negativă este raportată ca
”Not detected” (Nedetectat). Un rezultat pozitiv este
raportat în funcție de numărul de organisme (rare – rare,
few – puține, moderate – moderate, many – multe),
urmate de caracteristicile morfologice ale organismului
(trofozoizi, chisturi, ouă de paraziți).
• Rare: 1-2 per lamelă
• Puține: 1-2 per câmp microscopic de putere mare
(HPF)
• Moderate: 2-5 per HPF
• Multe: > 5 per HPF
38
Alte rezultate microscopice:
Cristalele Charcot-Leyden pot fi observate la
microscop. Sunt un produs al descompunerii
eozinofilelor, prezente la pacienții cu paraziți care
invadează țesuturile și la pacienții cu afecțiuni
alergice.220,222. Ele sunt observate mai des în sputa
asmaticilor, dar se găsesc rareori în scaun.220 Studiile au
demonstrat că cristalele Charcot-Leyden pot fi prezente
în infecțiile cu E.histolyca și Balocystis.221 Se justifică o
evaluare a alergiilor în cazul pacienților simptomatici care
nu au paraziți, care poate include un panel de alergeni
IgE din ser. În cazuri rare, cristalele Charcot-Leyden pot
indica o gastroenterită eozinofilică care ar trebui evaluată
endoscopic.220.222
Globule albe din sânge (WBC) indică un răspuns imun
ce întâlnit în boli infecțioase sau în boala inflamatorie
intestinală (IBD).
Globule roșii din sânge (RBC) indică sânge în scaun.
Eritrocitele pot fi observate în cazul hemoroizilor care
sângerează, în timpul menstruației, precum și în boli mai
grave precum afecțiuni maligne sau IBD. Dacă se
suspectează o boală mai gravă, se recomandă o testare
suplimentară pentru sângerări oculte sau o colonoscopie.
Entamoeba histolyca se poate hrăni cu eritrocite, ceea ce
poate face distincția între E.histolica patogenică și
E.dispar. non-patogenică.223
Fibrele vegetale și din carne sunt particule alimentare
nedigerate ce pot fi observate uneori microscopic sau
macroscopic. Ele pot indica maldigestia și/sau
malabsorbția. Este indicată corelarea cu alți biomarkeri
de malabsorbție/maldigestie. Biomarkeri de maldigestie
și malabsorbție includ elastaza pancreatică 1, produsele
de degradare a proteinelor și grăsimile fecale.
39
Parazitologie – Protozoare via PCR
Reacția de polimerizare în lanț (PCR) este o metodă care
vizează segmente specifice din ADN ce permit
identificarea organismelor specifice. Uneori este
denumită ”fotocopiere moleculară”, deoarece
segmentele mici de ADN sunt amplificate sau copiate.224
Țintele celor 6 teste parazitologice Genova includ
Cryptosporidium parvum/hominis, Entamoeba histolytica,
Giardia, Blastocystis spp., Cyclospora cayetanensis, și
Dientamoeba fragilis. Acestea sunt evaluate prin metoda
real-time PCR (cunoscut ca PCR cantitativ sau qPCR).
Anumite organisme sunt dificil
Rezultatele PCR pentru cele 6 organisme sunt raportate
ca detectate sau nedetectate.
Subtiparea Blastocystis este o analiză reflexă care se va
efectua doar dacă organismul este detectat. Au fost
dezvoltate subtiputrile 1-9 și doar acele subtipuri
detectate vor fi raportate.
PCR pozitiv, microscopie negativă
Un PCR pozitiv înseamnă detectarea ADN-ului
organismului, dar organismul în sine nu a putut fi găsit
sau vizualizat sub microscop. În cazul în care organismul
este eliminat în mod neregulat, poate fi dificilă detectarea
acestuia sub microscop. Suplimentar, ADN-ul parazitului
poate fi detectat indiferent de viabilitate; există
posibilitatea ca organismul să fie mort în momentul
infectării. Corelarea cu simptomele este întotdeauna
recomandată indiferent de rezultatele testelor. Efectul
clinic al ADN-ului parazit neviabil ce trece prin organismul
gazdei nu este cunoscut.
de reperat sau vizualizat microscopic. PCR oferă o
sensibilitate crescută, un aspect foarte important în cazul
organismelor care prezintă un interes pentru sănătatea
publică cum ar fi: Entamoeba histolytica, Cyclospora
cayetanensis sau Cryptosporidium parvum/hominis.
Până când toți potențialii patogeni paraziți vor fi incluși
incluși în paneluri moleculare, testul PCR va rămâne
extrem de precis, dar nu va reuși să detecteze sfera
posibililor patogeni ce pot fi detectați printr-un examen
coproparazitologic.225
PCR negativ, microscopie pozitivă
Posibilele motive pentru această constatare includ
manipularea greșită a probelor, substanțe care
interferează, eșecul etapei de testare PCR sau
identificarea greșită la examenul microscopic. În plus,
testarea PCR se efectuează pe flaconul din ziua trei, în
timp ce microscopia se efectuează folosind o probă
omogenizată amestecând probe din toate cele trei zile de
recoltare. Dacă un parazit este eliminat intermitent, este
posibil să nu fie detectat de PCR din moment ce este
testată doar o proba de scaun.
Mai mult, aproximativ 15% din probele trimise pentru
detectarea paraziților via PCR vor demonstra o inhibare
a reacției PCR. Această rată de inhibare se poate datora
mai multor factori cum ar fi medicația, ADN excesiv și alte
caracterisitici ale scaunelor. Odată cu diluarea ADN-ului
extras, rata de inhibare poate fi redusă la jumătate. Acest
lucru a fost documentat în literatura de specialitate,
precum și în studii care susțin aprobarea de către FDA a
acestor teste comerciale. Revizuirea internă a datelor
40
 Genova și studii externe de validare au confirmat o rată
similară de inhibare pentru analiza dezvoltată de
laboratorul nostru. Laboratoarele Genova practică
diluarea probei pentru a diminua procentul de inhibare,
dar pentru acele probe care continuă să prezinte inhibiție,
nu vom raporta rezultatele. Acest lucru se datorează
faptului că o diluare suplimentară va avea un impact
negativ asupra limitei de detectare și poate duce la
rezultate fals negative. În plus, Genova nu va crește
numărul de cicluri de amplificare pentru a compensa
sensibilitatea redusă datorită diluării. Această abordare
poate avea ca rezultat amplificarea artefactului și astfel
poate genera rezultate fals pozitive.
Ca la orice test dezvoltat de laborator, este esențial să
existe un consens cu o metodă dovedită, validată clinic
de FDA. Parazitologia PCR ar trebui validată mereu prin
comparație cu standardele dovedite, cum ar fi o
imunoevaluare enzimatică sau examen
coproparazitologic.
Genova combină detectarea microscopică a paraziților cu
testul PCR pentru paraziții relevanți. Această abordare
multidirecțională are ca rezultat o evaluare cuprinzătoare,
extrem de sensibilă și foarte specifică a infecției cu
paraziți. De asemenea, ajută la atenuarea impactului
eliminării sporadice, prezenței rare a paraziților și a
inhibării PCR care pot avea un impact negativ asupra
rezultatelor date atunci când se utilizează o singură
tehnologie.
Această inhibare a testului PCR este rareori observată
atunci când se raportează rezultate pentru ADN bacterian
comensal. Acest lucru se datorează concentrației mult
mai mari a acestor bacterii în raport cu nivelurile scăzute
de paraziți din specimenele de scaun. Astfel, diluarea
acestor probe poate depăși inhibarea reacției PCR, dar
nu în detrimentul limitei de detecție a testului.

Parazitologie EIA
Evaluarea imunoenzimatică (EIA) este o metodologie
care detectează antigenele specifice paraziților. Genova
oferă o analiză EIA aprobată de FDA pentru Giardia,
Entamoeba histolytica și Cryptosporidium. Genova
combină detectarea microscopică a paraziților cu EIA
pentru paraziții relevanți. Această abordare
multidirecțională are ca rezultat o evaluare a infecției
parazitare completă, extrem de sensibilă și specifică.

Examen macroscopic pentru helminți

Cele mai multe nematode (viermi cu corp cilindric),
trematode (viermi cu corp plat) și cestode (tenii) în
proporție mai mică, sunt diagnosticate în principal în
timpul examenului coproparazitologic.
Tehnicianul efectuează o examinare grosieră a întregului
specimen pentru a căuta dovezi macroscopice de
proglote (segmente de tenie) sau viermi întregi înainte de
a face analiza microscopică.
* Vă rugăm să consultați Graficul organismelor parazite online în legătură cu paraziții specific patogeni
sau potențial patogeni.
Dacă un pacient observă paraziți în scaun, ar trebui să ia
parazitul din scaun și să îl pună într-un flacon curat sau
într-un recipient curat pentru a fi transportat la laborator.
În timp ce ouăle de oxiuri pot fi observate într-o probă de
scaun analizată microscopic, adesea există un
randament scăzut. Cea mai bună metodă de
diagnosticare a oxiurilor este amprenta anala (scotch-
test)

Sugestii de abordări terapeutice pentru

Parazitologie:
Identificarea corectă a organismului îi permite medicului
să aleagă protocolul de tratament potrivit ce vizează
vindecarea infecției. Tratamentul trebuie să fie specific
pentru fiecare pacient.
Genova nu poate oferi gradul de sensibilitate pentru
organisme parazite. Recipientele de colectare conțin
soluții de stabilizare/conservare, astfel încât organismul
ajunge la laborator mort. Doar organismele vii pot fi
cultivate.
Paraziții intestinali se răspândesc via sol, alimente, apă
și suprafețe contaminate cu materii fecale umane sau
animale infectate.226 Optimizarea igienei personale și a
comunității, pe lângă măsurile sanitare suplimentare
pentru a evita contaminarea cu materii fecale, sunt
esențiale (de ex. Spălatul pe mâini, spălatul și decojitul
fructelor și legumelor crude, evitarea apei de la robinet
atunci când călătorim).225,227

41
Următoarele resurse oferă o perspectivă valoroasă
asupra managementului clinic practic al infecțiilor
parazite:
• The Stanford Guide to Antimicrobial Therapy
• Centers for Disease Control – monografii ale
paraziților individuali https://www.cdc.gov/dpdx/
• Organizația Mondială a Sănătății – hărți ce arată
prelevanța geografică http://www.who.int/
• Articolul din 2018 din American Journal of
Gastroenterology “Beyond O&P Times Three.” Acest
articol prezintă multiple organisme, simptomatologia
lor și diagnosticul diferențial, și discută despre testare
și management.216
• Garcia, et al. 2018 article “Laboratory Diagnosis of
Parasites from the Gastrointestinal Tract.” Este un
ghid de 81 de pagini legat de diagnosticul de
laborator versus caracteristicile clinice.218
• Linia de asistență CDC pentru furnizorii de servicii
medicale cu întrebări legate de paraziți:
o Linia de asistență pentru boli parazitare (L-V;
8am-4pm EST) 404-718-4745
o Linia de asistență de urgență, după orele de
program 770-488-7100
În general, rezolvarea simptomelor nu justifică
retestarea.228 Retestarea PCR nu ar trebui folosită pentru
a documenta vindecarea.229,230

Subtiparea Reflexa 1-9 a Blastocystis

Dacă sunt găsite Blastocystis via PCR, va fi efectuată
subtiparea reflexă (ST) pentru ST1-ST9. Subtiparea
Blastocystis va fi făcută folosind secvențierea ADN de
ultimă generație.
Puncte cheie ale biomarkerului:
Dacă sunt identificate Blastocystis la examenul
coproparazitologici sau via PCR, dar nu este identificat
nici un subtip, atunci pacientul este infectat cu un alt
subtip decât ST1 – ST9. Determinarea unui subtip altul
decât ST1-ST9 la oameni este rar. Sunt 17 ST-uri
cunoscute și ST1-ST9 au fost raportate la oameni.

Patogentitatea fiecărui subtip de Blastocystis a fost Cea mai mare prevalență o are ST1-ST4, reprezentând
studiată și anumite subtipuri se presupune că sunt mai aproximativ 90%. ST3 este cel mai comun, cu o
patogene decât celelalte, deși cercetările încă continuă. predominanță de aproximativ 60%.227,231,233

Deși majoritatea indivizilor prezinta o singură ST, este Există o distribuție regională a subtipurilor Blastocystis –
posibil să existe mai mult de un singur subtip sau o fiecare cu moduri de transmitere zoonotice diferite.
221,227,231,234-242
infecție ST mixtă.231,232
Subtip Distribuție geografică Transmisie animală Simptome/Boli asociate
Observat la pacienții cu simptome
Porci, maimuțe, vite, gastrointestinale; poate cel mai virulent
Subtip 1 La nivel mondial
păsări, rozătoare, câini subtip; IBS-D, diareea călătorului,
asimptomatic
China (Eryuan, Yunnan),
Danemarca, Germania,
Porci, maimuțe, vite, Mai puțin patogen; posibil balonare;
Subtip 2 Grecia, Japonia, Turcia,
păsări, rozătoare, câini diaree
Irlanda, SUA, America de
Sud
Cu cea mai mare prelevanță la pacienții
Subtip 3 – cel
Primate, porci, câini, simptomatici; Observat la pacienții cu
mai des întâlnit La nivel mondial
vite, rozătoare simptome gastrointestinale; urticarie;
la oameni
diaree; IBD; asimptomatici
Danemarca, Germania, Observat la pacienții cu simptome
Grecia, Japonia, Nepal, gastrointestinale; diaree; folosește
Subtip 4 Rozătoare, primate
Spania, Australia, Europa în proteaze pentru degradarea IgA
general, China (Yunnan) luminală; disbioză
Vite, maimuțe, porci,
Subtip 5 Thailanda N/A (N/A informațiile nu sunt disponibile)
păsări
Japonia, Pakistan, Egipt,
Subtip 6 Păsări, vite N/A
Grecia
Multiple simptome intestinale; IBS; se
Japonia, Pakistan, Egipt,
folosește de proteaze pentru a distruge
Subtip 7 Thailanda, Turcia, Grecia, Păsări
țesuturi și a degrada IgA luminală;
China (Guangxi)
disbioză
Marsupiale, primate,
Subtip 8 N/A N/A
păsări
Subtip 9 Japonia N/A Simptome intestinale multiple

42
 Blastocystis are o rezistență la tratament cunoscută cu aceasta este o oportunitate pentru Genova și pentru
cauze multiple: medici să coreleze datele pacienților pe măsură ce
studiile evoluează.
• Stările morfologice (vacuolare, amoeboidă,
granulară, chist) variază în sensibilitate la tratament Cele mai recente informații, bazate pe literatură, legate
(adică, stadiul chistului este cunoscut ca fiind de abordări terapeutice pentru fiecare subtip se găsesc
rezistent la metronidazol).243 în tabelul de mai jos.
• Diferite subtipuri variază în senisibilitatea la
tratament datorită diferitelor structuri genetice, și, prin Rețineți că rezultatele din literatură pot să nu fie în
urmare, a mecanismului de patogenitate. concordanță cu descoperirile Genova datorită
o Studiile arată că potențialul patogen al ST3 metodologiilor diferite, astfel eficiența tratamentului
este crescut atunci când probele au fost poate varia. Mai mult, Tabelul 1 arată sensibilitatea in-
tratate cu metronidazol, sugerând un vitro la agenți convenționali sau experimentali ce
mecanism pentru a produce un număr mai poate sau nu sa fie transpusă clinic. Tabelul 2 arată
mare de celule viabile pentru a asigura rezultatele studiilor pe animale, iar Tabelul 3 numărul
supraviețuirea în condiții de stres.244-246 de cazuri umane studiate, reprezentând un număr
o Proteazele derivate din Blastocystis foarte mic de pacienți. Tratamentul bazat pe aceste
descoperite în ST4 și ST7 s-a demonstrat că descoperiri este posibil să nu fie eficient.
degradează IgA secretor luminală (sIgA),
ducând la un răspuns imun ineficient, Anumiți agenți prescriptivi in-vitro sunt experimentali
favorizând o infecție cronică, simptomatică și nu au fost testați clinic pentru infecția cu
cu Blastocystis.235,247 Studiile in vitro care Blastocystis. Până vor fi disponibile informații legate
utilizează inhibitori de cisteină ai proteazei și- de tratamentul fiecărui subtip în parte, medicii pot
au demonstrat eficacitatea contra decide să trateze un pacient simtomatic folosind
Blastocystis, izolate, cu toate acestea, nu tratamentul generic pentru Blastocystis.
există medicamente disponibile în comerț ce
conțin inhibitori de cisteina ai proteazei.243,248
o Studiile in-vitro arată că anumite ST pot fi mai
sensibile la mediamentele ce afectează
oxidul nitric (NO), și că ST7 are capacitatea
de a modula capacitatea de apărare a gazdei
cu NO pentru propria supraviețuire.249,250
• Microbiomul poate influența rezultatul
tratamentului.249
• Reinfectarea poate fi confundată cu eșecul
tratamentului sau cu rezistența la tratament.
• Blastocystis izolate din diferite zone geografice au
diferite grade de rezistență la metronidazol.249

Tratamentul subtipurilor Blastocystis

Studiile asupra tratamentelor individuale pentru

subtipurile de Blastocystis sunt încă în fazele incipiente,
iar dovezile sunt neconcludente. Nu există un singur
medicament eficient asupra tuturor diferitelor subtipuri de
Blastocystis izolate.249 Studiile preclinice, in-vitro au
rezultate mixte.251, 234

Studiile in-vitro sunt dificil de transpus clinic deoarece

parazitul se află în afara mediului microbiomului uman, și
Blastocystis este cunoscut că se hrănește cu bacterii.243

Studiile pe oameni legate de tratarea subtipurilor

Blastocystis sunt limitate în mare parte la studii de caz.
Studii clinice, pe scara largă legate de tratamentul eficient
al subtupuriloe Blastocystis lipsesc; totuși

Selectarea tratamentului rămâne la latitudinea medicului

43
Tabelul 1: Sensibilități in-vitro (includ atât agenți convenționali, cât și experimentali) pentru tratarea subtipurilor
Blastocystis spp. TMP / SMX = Trimetoprim / Sulfametoxazol; MTZ = Metronidazol; NTZ = nitazoxanidă; NAC = N-acetil
cisteină; N / A = informațiile nu sunt disponibile

Sensibil Rezistent
• TMP / SMX (cel mai eficient)
• MTZ (concentrații eficiente ↑, dar nu clearance-ul total)
• Albendazol (concentrații eficiente ↓) • Antifungice (fluconazol, nistatină,
• Usturoi itraconazole ketoconazol)
• Achillea millefolium (Yarrow) • TMP / SMX (doze mai mici)
ST1
• Artemisia judaica • Ghimbir, piper negru, chimen
• Propolis egiptean
• Notă: potențialul patogen poate fi sporit de NAC,
producând un număr mai mare de celule viabile pentru
supraviețuire
ST2 Achillea millefolium (Yarrow) N/A
• MTZ (concentrații eficiente ↑, dar nu aprobat în totalitate;
potențialul patogen poate fi sporit, prin producerea unui
număr de celule viabile pentru supraviețuire mai mare)
• TMP / SMX (concentrații eficiente ↓)
• Antifungice (fluconazol, nistatină,
• Usturoi itraconazole ketoconazol)
• Artemisia judaica • NTZ (doze mai mici)
ST3
• Ferula asafoetida • Ghimbir, piper negru, chimen
• Achillea millefolium (Yarrow)
• Eurycoma longifolia (Tongkat Ali)
• Propolis egiptean
• bacterii lactice, inclusiv Lactobacillus hamnosus,
Lactococcus lactis
• TMP / SMX (cea mai eficientă; combinația 1: 2 mai eficientă
versus 1: 5)
• MTZ (concentrații eficiente ↑, dar nu aprobat în totalitate) • Antifungice (fluconazol, nistatină,
• Albendazol (concentrații eficiente ↑) itraconazol)
• Ronidazol • MTZ
• Ornidazol • Emetine (literatura mixtă)
• Nitazoxanidă • Paromomicină
ST4 •
• Furazolidonă Clorochina
• Mefloquine • Doxiciclina
• Chinicrina • Ampicilină
• Chinină • Pirimetamina
• Iodoacetamidă
• Notă: potențialul patogen poate fi sporit de NAC, ce produc
un număr mai mare de celule viabile pentru supraviețuire
ST5 MTZ Ketoconazol
ST6 N/A N/A
• TMP / SMX (combinația 1: 2 mai eficientă față de 1: 5)
• Emetină (literatura mixtă; utilizare limitată clinic din cauza
efectelor secundare severe) • MTZ
• Ronidazol • Paromomicină
• Ornidazol, nitazoxanidă • Clorochina
• Furazolidonă • Doxiciclina
ST7
• Mefloquine • Ampicilină
• Chinicrina • Pirimetamina
• Chinină
• Iodoacetamidă
• Notă: potențialul patogen poate fi sporit de NAC, ce produc
un număr mai mare de celule viabile pentru supraviețuire
• TMP / SMX (cea mai eficientă)
ST8 • MTZ (concentrații eficiente ↑, dar nu aprobat în totalitate) Antifungice (fluconazol, nistatină, itraconazol)

ST9 N/A N/A

Tabelul 2: Studii pe animale pentru tratarea subtipurilor Blastocystis spp.257

44
 Subtip(uri) Animal Tratament
ST2 Șoareci Cinci grupuri de șoareci infectați cu ST-3 au fost tratați fie cu
Saccharomyces boulardii (Sb), metronidazole (MTZ),
Extract Sb, Sb+MTZ, sau placebo. Combinația de Sb+MTZ
a fost cea mai eficientă cu eradicare 100%.

Tabelul 3: Studii pe oameni pentru tratarea subtipurilor Blastocystis spp.258-265 TMP/SMX

= Trimetoprim/Sulfametoxazol; MTZ= Metronidazol; NTZ = Nitazoxanidă; TAB = terapie triplă cu antibiotice

Autor, an Tipul de studiu Subtip(uri) Constatări

Angelici, 2018 Studiu de caz; bărbat, 41 ani cu
simptome gastrointestinale cronice,
după simptome gastrointestinale acute
care a băut apă din fântână
contaminată; infecția a devenit cronică
și pacientul a refuzat metodele de
tratament convenționale
Nagel, 2014 Studiu de caz prospectiv, longitudinal;
n = 10 pacienți IBS-D tratați timp de 14
zile cu TAB (furoat de diloxanidă, TMP
/ SMX, secnidazol); retestare în ziua 15
și la 4 săptămâni după TAB
Nagel, 2012 Studiu de caz prospectiv, longitudinal;
n=11 pacienți simptomatici tratați 14
zile fie cu MTZ sau TMP/SMX;
retestare în zilele 15, 28 și 56
Stensvold, Studiu de caz, femeie, 40 de ani,
2013 spitalizată cu un caz sever de diareea
călătorului și febră, și mai târziu a
dezvoltat simptome gastrointestinale
post-infecție – balonare, flatulență și
dureri abdominale.
Roberts, 2013 Studiu de caz prospectiv, longitudinal;
n = 18 pacienți cu diaree, crampe
abdominale și balonare tratați cu
regimuri multiple, inclusiv MTZ,
iodoquinol, doxiciclină, NTZ,
furazolidonă, secnidazol,
ciprofloxacină, tinidazol, norfloxacină și
paromomicină
Katsarou- Studiu de caz; bărbat, 19 ani cu
Katsari, 2008 simptome de urticarie de 3 săptămâni,
scaune moi, și 2.5 luni de dureri
abdominale
Vogel- berg, Studiu de caz; bărbat, 20 ani, cu
2010 urticarie cronică și flatlență
Jones, 2008 Studiu observațional transversal; n = 21
pacienți simptomatici cu oboseală,
depresie, erupții cutanate, dureri
articulare, constipație, dureri
abdominale, diaree; 9/21 pacienți
pozitivi pentru Blastocystis, șase cu
ST3 și unul cu ST1
ST1 Saccharomyces boulardii a fost eficient
în timp ce un probiotic w/ Lactobacillus
& Bifidobacterium nu a fost eficient.
ST1, ST3, ST4, Eradicarea cu succes a avut loc la 60%
ST7, ST8 dintre pacienți, însă nu s-au putut face
corelații între subtip și eradicare sau
subtip și eliminarea simptomelor.
ST1, ST3, ST4, Niciun pacient nu a eliminat organismul
ST6 după monoterapie.
ST8 Pacienta a fost tratată în 2 cure de 10
zile cu MTZ fără ameliorarea
simptomelor, și apoi 10 zile de
tratament cu TMP/SMX care a marcat
o îmbunătățire a simptomelor și testare
negativă din scaun.
ST1, ST3, ST4, Paromomicina a fost singura terapie
ST5 care a dus la eradicarea și rezolvarea
simptomelor la 3 pacienți cu ST3 sau
ST5.
ST3 Pacientul a fost tratat cu MTZ timp de
10 zile, simptomele gastrointestinale și
urticaria au dispărut.
ST2 Pacient tratat cu MTZ fără ameliorarea
simptomelor, și mai târziu cu TMP/SMX
fără ameliorarea simptomelor, tratat în
final cu o combinație de MTZ și
paromomicină, cu dispariția
simptomelor și un rezultat negativ la
testarea din scaun.
ST1, ST3 Majoritatea pacienților au raportat un
eșec la tratamentul cu MTZ.

45
TESTE ADIȚIONALE
Câteva teste adiționale au fost folosite de foarte multă
vreme în analiza scaunului. Acestea includ culoarea și
consistența scaunului, precum și prezența sau absența
sângerărilor oculte.
Culoarea: Culoarea scaunului este asociată în primul
rând cu dieta și folosirea medicamentelor, deși poate
Sângerări oculte
Termenul ”sângerări oculte” se referă la sânge care nu
este evident cu ochiul liber și este prezent doar în cantități
microscopice. Genova folosește kitul de diagnostic
Hemosure pentru a măsura sângerările oculte.
• Kitul de diagnostic Hemosure folosește testarea
imunochimică fecală (FIT). Aceasta are o
Familia de peptide zonulină
Permeabilitatea intestinală este modulată în principal prin
structuri paracelulare numite joncțiuni strânse, care
formează bariere între celulele epiteliale și reglează
transportul ionilor și moleculelor mici prin lumenul
intestinal. Zonulina a fost identificată ca o proteină de
reglare a joncțiunii strânse.
Puncte cheie ale biomarkerului:
În această evaluare Genova folosește kitul de la
producătorul Immundiagnostik (IDK). O lucrare de
cercetare publicată în Frontiers in Endocrinoloigy de
Scheffler et.al. sugerează că aceste kituri de la IDK nu
detectează zonulina (un precursor al haptoglobinei 2).
Această problemă a fost confirmată și de producătorul
kitului într-o declarație către laboratoare.266
Conform datelor Genova, lucrarea lui Scheffler a avut un
impact asupra evaluării zonulinei în Statele Unite, inclusiv
asupra analizelor de zonulină din ser și scaun Genova.
Deoarece anumiți cercetători efectuează studii și au
primit date obținute cu kiturile de zonulină din prezent,
Genova a hotărât să furnizeze testul doar în scopuri de
cercetare folosind numele sugerat de producător :
”familia de peptide zonulină”.
Lucrarea lui Scheffler sugerează că aceste kituri pot
detecta properdina, o proteină implicată în calea
alternativă a complementului și inflamației. Rezultatele
studiilor preliminare, realizate de un investigator extern
sugerează că properdina poate fi similară cu zonulina din
punct de vedere structural și funcțional. Un alt studiu a
confirmat că zonulina nu a fost detectată, ci eventual
complementul C3 care joacă rol în modularea integrității
barierei epiteliale intestinale. Similitudinea structurală a
acestor două proteine face dificilă identificarea.267
indica diverse boli gastrointestinale.
Consistență: Consistența scaunului poate varia de la
tare la apos. Aceasta este raportată de pacienți în
momentul trimiterii probei de scaun. Abilitatea tehnică de
a măsura biomarkeri de diagnostic din scaun poate fi
influențată de extremele consistenței.
specificitate mai mare decât testul guaiac datorită
utilizării anticorpilor mono- și policlonali specifici
hemoglobinei umane.
• Diagnosticul bazat pe FIT a fost recomandat de
American College of Gastroenterology ca fiind metoda
de testare preferată pentru screenig-ul/detectarea de
cancer colorectal.
Peste 60 de lucrări au fost publicate folosind kitul IDK și
s-a observat că asocierile clinice variază de la boli
metabolice și ale ficatului la tulburări de dispoziție.
Majoritatea acestor studii s-au concentrat pe
concentrațiile din ser.
Analiza datelor nepublicate Genova (din 13,613 teste) a
demonstrat că rezultatele testului, folosind actualul kit de
determinare a zonulinei din scaun (denumit acum familia
de peptide zonulină) au fost pozitiv și în mare măsură
asociate cu EPX din scaun și sIgA (dar nu calprotectină).
Nivelul familiei de peptide zonulină dectate de acest kit
au fost de asemenea asociate cu un profil bacterian
comensal legat de inflamația intestinală. În plus acestea
au fost asociate pozitiv cu biomarkeri fecali cum ar fi PE-
1 fecal și colesterol. Anumiți biomarkeri, cum ar fi
grăsimilie din scaun și acizii grași cu lanț scurt, au
prezentat distribuții în formă ”de clopot”. Un nivel crescut
sau scăzut al familiei de peptide zonulină a fost asociat
cu un nivel scăzut al grăsimii fecale și al acizilor grași cu
lanț scurt.
Sugestii de abordări terapeutice pentru familia de
peptide zonulină:
• Semnificația clinică a unui nivel ridicat al familiei de
peptide zonulină este necunoscut. Poate fi legat de o
creștere a permeabilității intestinale și rezultatele ar
trebui confirmate cu o evaluare a permeabilității
intestinale a lactulozei/manitolului ulterioară.
Studiile pe atleți arată o reducere a familiei de peptide
zonulină cu colostrum și probiotice.268,269
• Un nivel scăzut sau normal al familiei de peptide
zonulină nu exclude în mod necesar permeabilitatea
intestinală. Este recomandată o evaluare a
permeabilității intestinale a lactulozei/manitolului
ulterioară dacă se suspectează permeabilitate
intestinală
46
REFERINȚE
1. Chen L, Reynolds C, David R, Peace Brewer A. Development of an
Index Score for Intestinal Inflammation-Associated Dysbiosis Using
Real- World Stool Test Results. Dig Dis Sci. 2019.
2. Löser C, Möllgaard A, Fölsch U. Faecal elastase 1: a novel, highly
sensitive, and specific tubeless pancreatic function test. Gut.
1996;39(4):580-586.
3. Domínguez-Muñoz JE, Hardt PD, Lerch MM, Löhr MJ. Potential for
screening for pancreatic exocrine insufficiency using the fecal elastase-
1 test. Dig Dis Sci. 2017;62(5):1119-1130.
4. Carroccio A, Fontana M, Spagnuolo MI, et al. Pancreatic dysfunction
and its association with fat malabsorption in HIV infected children. Gut.
1998;43(4):558-563.
5. Carroccio A, Iacono G, Ippolito S, et al. Usefulness of faecal elastase-
1 assay in monitoring pancreatic function in childhood coeliac disease.
Ital J Gastroenterol Hepatol. 1998;30(5):500-504.
6. Icks A, Haastert B, Giani G, Rathmann W. Low fecal elastase-1 in
type I diabetes mellitus. Z Gastroenterol. 2001;39(10):823-830.
7. Sziegoleit A, Linder D. Studies on the sterol-binding capacity of
human pancreatic elastase 1. Gastroenterology. 1991;100(3):768-774.
8. Singh VK, Haupt ME, Geller DE, Hall JA, Quintana Diez PM. Less
common etiologies of exocrine pancreatic insufficiency. World J
Gastroenterol : WJG. 2017;23(39):7059-7076.
9. Othman MO, Harb D, Barkin JA. Introduction and practical approach
to exocrine pancreatic insufficiency for the practicing clinician. Int J Clin
Pract. 2018.
10. Struyvenberg MR, Martin CR, Freedman SD. Practical guide to
exocrine pancreatic insufficiency - Breaking the myths. BMC Med.
2017;15(1):29.
11. Lindkvist B. Diagnosis and treatment of pancreatic exocrine
insufficiency. World J Gastroenterol. 2013;19(42):7258-7266.
12. Elborn JS. Cystic fibrosis. Lancet. 2016; 388(10059): 2519-2531.
13. Majumder S, Chari ST. Chronic pancreatitis. Lancet.
2016;387(10031):1957-1966.
14. Ghaneh P, Neoptolemos JP. Exocrine pancreatic function following
pancreatectomy. Ann N Y Acad Sci. 1999;880:308-318.
15. Dominguez-Munoz JE, P DH, Lerch MM, Lohr MJ. Potential for
Screening for Pancreatic Exocrine Insufficiency Using the Fecal
Elastase-1 Test. Dig Dis Sci. 2017;62(5):1119-1130.
16. Hardt PD, Bretz L, Krauss A, et al. Pathological pancreatic exocrine
function and duct morphology in patients with cholelithiasis. DigDisSci.
2001;46(3):536-539.
17. Vujasinovic M, Valente R, Del Chiaro M, Permert J, Lohr JM.
Pancreatic Exocrine Insufficiency in Pancreatic Cancer. Nutrients.
2017;9(3).
18. Vujasinovic M, Valente R, Thorell A, et al. Pancreatic Exocrine
Insufficiency after Bariatric Surgery. Nutrients. 2017;9(11).
19. Nousia-Arvanitakis S, Fotoulaki M, Tendzidou K, Vassilaki C,
Agguridak C, Karamouzis M. Subclinical exocrine pancreatic
dysfunction resulting from decreased cholecystokinin secretion in the
presence of intestinal villous atrophy. J Pediatr Gastroenterol Nutr.
2006;43(3):307-312.
20. Vujasinovic M, Tepes B, Volfand J, Rudolf S. Exocrine pancreatic
insufficiency, MRI of the pancreas and serum nutritional markers in
patients with coeliac disease. Postgrad Med J. 2015;91(1079):497-500.
21. Leeds JS, Hopper AD, Hurlstone DP, et al. Is exocrine pancreatic
insufficiency in adult coeliac disease a cause of persisting symptoms?
Aliment Pharmacol Ther. 2007;25(3):265-271.
22. Walkowiak J, Herzig KH. Fecal elastase-1 is decreased in villous
atrophy regardless of the underlying disease. Eur J Clin Invest.
2001;31(5):425- 430.
23. Gomez JC, Moran CE, Maurino EC, Bai JC. Exocrine pancreatic
insufficiency in celiac disease. Gastroenterology. 1998;114(3):621-623.
24. Pitchumoni CS, Rubin A, Das K. Pancreatitis in inflammatory bowel
diseases. J Clin Gastroenterol. 2010;44(4):246-253.
25. Othman MO, Harb D, Barkin JA. Introduction and practical approach
to exocrine pancreatic insufficiency for the practicing clinician. Int J Clin
Pract. 2018;72(2).
26. Baffy G, Boyle JM. Association of Zollinger-Ellison syndrome with
pancreatitis: report of five cases. Dig Dis Sci. 2000;45(8):1531-1534.
27. Herzig KH, Purhonen AK, Rasanen KM, et al. Fecal pancreatic
elastase-1 levels in older individuals without known gastrointestinal
diseases or diabetes mellitus. BMC geriatrics. 2011;11:4.
28. Conwell DL, Lee LS, Yadav D, et al. American Pancreatic
Association
Practice Guidelines in Chronic Pancreatitis: evidence-based report on
diagnostic guidelines. Pancreas. 2014;43(8):1143-1162.
29. Capurso G, Signoretti M, Archibugi L, Stigliano S, Delle Fave G.
Systematic review and meta-analysis: Small intestinal bacterial
overgrowth in chronic pancreatitis. United Eur Gastroenterol J.
2016;4(5):697-705.
30. Bures J, Cyrany J, Kohoutova D, et al. Small intestinal bacterial
overgrowth syndrome. World J Gastroenterol. 2010;16(24):2978-2990.
31. Lappinga PJ, Abraham SC, Murray JA, Vetter EA, Patel R, Wu TT.
Small intestinal bacterial overgrowth: histopathologic features and
clinical correlates in an underrecognized entity. Arch Pathol Lab Med.
2010;134(2):264-270.
32. Teichmann J, Riemann JF, Lange U. Prevalence of exocrine
pancreatic insufficiency in women with obesity syndrome: assessment
by pancreatic fecal elastase 1. Gastroenterology. 2011;2011:951686.
33. Walkowiak J, Madry E, Lisowska A, et al. Adaptive changes of
pancreatic protease secretion to a short-term vegan diet: influence of
reduced intake and modification of protein. British J Nutr.
2012;107(2):272-276.
34. Piciucchi M, Capurso G, Archibugi L, Delle Fave MM, Capasso
M, Delle Fave G. Exocrine pancreatic insufficiency in diabetic
patients: prevalence, mechanisms, and treatment. Int J Endocrinol.
2015;2015:595649.
35. Rathmann W, Haastert B, Oscarsson J, Berglind N, Lindkvist B,
Wareham NJ. Association of faecal elastase 1 with non-fasting
triglycerides in type 2 diabetes. Pancreatology. 2016;16(4):563-569.
36. Lohr JM, Oliver MR, Frulloni L. Synopsis of recent guidelines on
pancreatic exocrine insufficiency. United Eur Gastroenterol J.
2013;1(2):79-83.
37. Durie P, Baillargeon JD, Bouchard S, Donnellan F, Zepeda-Gomez
S, Teshima C. Diagnosis and management of pancreatic exocrine
insufficiency (PEI) in primary care: consensus guidance of a Canadian
expert panel. Curr Med Res Opin. 2018;34(1):25-33.
38. Wang X, Wang J, Rao B, Deng L. Gut flora profiling and fecal
metabolite composition of colorectal cancer patients and healthy
individuals. Exp Therap Med. 2017;13(6):2848-2854.
39. Amiot A, Dona AC, Wijeyesekera A, et al. (1)H NMR Spectroscopy
of Fecal Extracts Enables Detection of Advanced Colorectal Neoplasia.
J Proteome Res. 2015;14(9):3871-3881.
40. Szczesniak O, Hestad KA, Hanssen JF, Rudi K. Isovaleric acid in
stool correlates with human depression. Nutr Neurosci. 016;19(7):279-
283.
41. Hoverstad T, Bjorneklett A, Fausa O, Midtvedt T. Short-chain fatty
acids in the small-bowel bacterial overgrowth syndrome. Scand J
Gastroenterol. 1985;20(4):492-499.
42. Kotani A, Miyaguchi Y, Kohama M, Ohtsuka T, Shiratori T, Kusu F.
Determination of short-chain fatty acids in rat and human feces by
high-performance liquid chromatography with electrochemical
detection. Analytical Sci . 2009;25(8):1007-1011.
43. Geypens B, Claus D, Evenepoel P, et al. Influence of dietary protein
supplements on the formation of bacterial metabolites in the colon. Gut.
1997;41(1):70-76.
44. Tursi A, Mastromarino P, Capobianco D, et al. Assessment of Fecal
Microbiota and Fecal Metabolome in Symptomatic Uncomplicated
Diverticular Disease of the Colon. J Clin Gastroenterol. 2016;50 Suppl
1:S9-S12.
45. Caminero A, Nistal E, Herran AR, et al. Differences in gluten
metabolism among healthy volunteers, coeliac disease patients and
first-degree relatives. Br J Nutr. 2015;114(8):1157-1167.
46. Holtug K, Rasmussen HS, Mortensen PB. Short chain fatty acids in
inflammatory bowel disease. The effect of bacterial fermentation of
blood. Scand J Clin Lab Invest. 1988;48(7):667-671.
47. Nakamura T, Tabeke K, Terada A, et al. Short-chain carboxylic acid
in the feces in patients with pancreatic insufficiency. Acta gastro-
enterologica Belgica. 1993;56(5-6):326-331.
48. Pezzilli R, Andriulli A, Bassi C, et al. Exocrine pancreatic
insufficiency in adults: a shared position statement of the Italian
Association for the Study of the Pancreas. World J Gastroenterol.
2013;19(44):7930-7946.
49. Bures J, Cyrany J, Kohoutova D, et al. Small intestinal bacterial
overgrowth syndrome. World J Gastroenterol. 2010;16(24):2978-2990.
47
50. Revaiah PC, Kochhar R, Rana SV, et al. Risk of small intestinal
bacterial overgrowth in patients receiving proton pump inhibitors versus
proton pump inhibitors plus prokinetics. JGH Open. 2018;2(2):47-53.
51. Thorsgaard PN. Estimation of assimilation of simultaneously
ingested 14C-triolein and 3H-oleic acid as a test of pancreatic digestive
function. Scand J Gastroenterol. 1984;19(2):6.
52. Thorsgaard PN, Halgreen,H. Simultaneous assessment of fat
maldigestion and fat malabsorption by a double-isotope method using
fecal radioactivity. Gastroenterology. 1985;88(1 Pt 1):8.
53. van der Velde AE, Vrins CL, van den Oever K, et al. Direct intestinal
cholesterol secretion contributes significantly to total fecal neutral sterol
excretion in mice. Gastroenterology. 2007;133(3):967-975.
54. Turroni S, Fiori J, Rampelli S, et al. Fecal metabolome of the Hadza
hunter-gatherers: a host-microbiome integrative view. Sci
Reps.2016;6:32826.
55. Alkaade S, Vareedayah AA. A primer on exocrine pancreatic
insufficiency, fat malabsorption, and fatty acid abnormalities. Am J
Manag Care. 2017;23(12 Suppl):s203-s209.
56. Milovic V. Gastrointestinal disease and dosage form performance.
In: Oral Drug Absorption. CRC Press; 2016:141-151.
57. Foltz E, Azad S, Everett ML, et al. An assessment of human gastric
fluid composition as a function of PPI usage. Physiological reports.
2015;3(1).
58. Grace E, Shaw C, Whelan K, Andreyev H. small intestinal bacterial
overgrowth–prevalence, clinical features, current and developing
diagnostic tests, and treatment. Aliment Pharmacol Therap.
2013;38(7):674-688.
59. Berceanu D, Bucur D, Diaconu C. Type 2 diabetes and liver disease:
a frequent and harmful connection. Arch Balkan Med Union vol.
2016;51(4):506-511.
60. Rana SV, Malik A, Bhadada SK, Sachdeva N, Morya RK, Sharma
G. Malabsorption, Orocecal Transit Time and Small Intestinal Bacterial
Overgrowth in Type 2 Diabetic Patients: A Connection. Indian J Clin
Biochem. 2017;32(1):84-89.
61. Mohapatra S, Singh DP, Alcid D, Pitchumoni CS. Beyond O&P
Times Three. Am J Gastroenterol. 2018:1.
62. O'Keefe SJD, Rakitt T, Ou J, et al. Pancreatic and Intestinal Function
Post Roux-en-Y Gastric Bypass Surgery for Obesity. Clin Transl
Gastroenterol. 2017;8(8):e112.
63. Watson L, Lalji A, Bodla S, Muls A, Andreyev HJ, Shaw C.
Management of bile acid malabsorption using low-fat dietary
interventions: a useful strategy applicable to some patients with
diarrhoea-predominant irritable bowel syndrome? Clin Med.
2015;15(6):536-540.
64. Mourad FH, Barada KA, Saade NE. Impairment of Small Intestinal
Function in Ulcerative Colitis: Role of Enteric Innervation. J Crohns
Colitis. 2017;11(3):369-377.
65. Gujral N, Freeman HJ, Thomson ABR. Celiac disease: prevalence,
diagnosis, pathogenesis and treatment. World J Gastroenterol.
2012;18(42):6036-6059.
66. Dominguez Munoz JE. Diagnosis of chronic pancreatitis: Functional
testing. Best Pract Res Clin Gastroenterol. 2010;24(3):233-241.
67. Loser C, Mollgaard A, Folsch UR. Faecal elastase 1: a novel, highly
sensitive, and specific tubeless pancreatic function test. Gut.
1996;39(4):580-586.
68. Lieb JG, Draganov PV. Pancreatic function testing: here to stay for
the 21st century. World J Gastroenterol. 2008;14(20):3149-3158.
69. Riedel L, Walker AR, Segal I, et al. Limitations of faecal
chymotrypsin as a screening test for chronic pancreatitis. Gut.
1991;32(3):321-324.
70. Brydon WG, Kingstone K, Ghosh S. Limitations of faecal elastase-
1 and chymotrypsin as tests of exocrine pancreatic disease in adults.
Ann Clin Biochem. 2004;41(Pt 1):78-81.
71. Krishna Das KV. Clin Med. 4th ed. Panama City: Jaypee Brothers
Medical Publishing; 2013.
72. Amin O. The significance of biomarkers in the interpretation of
comprehensive stool analysis for parasite diagnosis. Parasitologists
United J. 2011;4.
73. Orient JM. Sapira's Art and Science of Bedside Diagnosis. 4th ed.
Philadelphia, PA: Lippincott, Williams & Wilkins; 2012.
74. Mundt LS, M. S. Graff’s Textbook of Urinalysis and Body Fluids. 2nd
ed. Philadelphia, PA: Lippincott Williams & Wilkins; 2010.
75. Ruiz AR, Jr. Overview of Malabsorption. Merck Manual; Consumer
Version. 2015. ttp://www.merckmanuals.com/home/digestivedisorders/
malabsorption/overview-of-malabsorption. Accessed July 10, 2015.
100. Brandtzaeg P. Update on mucosal immunoglobulin A in
gastrointestinal disease. Curr Opin Gastroenterol. 2010;26(6):554-
563.
76. Nakashige TG, Zhang B, Krebs C, Nolan EM. Human calprotectin
is an iron-sequestering host-defense protein. Nat Chem Biol.
2015;11(10):765-771.
77. Steinbakk M, Naess-Andresen CF, Lingaas E, Dale I, Brandtzaeg
P, Fagerhol MK. Antimicrobial actions of calcium binding leucocyte L1
protein, calprotectin. Lancet. 1990;336(8718):763-765.
78. Lasson A, Stotzer PO, Ohman L, Isaksson S, Sapnara M, Strid H.
The intra-individual variability of faecal calprotectin: a prospective study
in patients with active ulcerative colitis. J Crohns Colitis. 2015;9(1):26-
32.
79. Manceau H, Chicha-Cattoir V, Puy H, Peoc'h K. Fecal calprotectin
in inflammatory bowel diseases: update and perspectives. Clin Chem
Lab Med. 2017;55(4):474-483.
80. Joshi S, Lewis SJ, Creanor S, Ayling RM. Age-related faecal
calprotectin, lactoferrin and tumour M2-PK concentrations in healthy
volunteers. Ann Clin Biochem. 2010;47(Pt 3):259-263.
81. Joshi S, Lewis SJ, Creanor S, Ayling RM. Age-related faecal
calprotectin, lactoferrin and tumour M2-PK concentrations in healthy
volunteers. Ann Clin Biochem. 2010;47(3):259-263.
82. D'Angelo F, Felley C, Frossard JL. Calprotectin in Daily Practice:
Where Do We Stand in 2017? Digestion. 2017;95(4):293-301.
83. Meling TR, Aabakken L, Roseth A, Osnes M. Faecal calprotectin
shedding after short-term treatment with non-steroidal antiinflammatory
drugs. Scand J Gastroenterol. 1996;31(4):339-344.
84. Gallo A, Ianiro G, Montalto M, Cammarota G. The Role of
Biomarkers in Diverticular Disease. J Clin Gastroenterol. 2016;50 Suppl
1:S26-28.
85. Stimac D, Nardone G, Mazzari A, et al. What's New in Diagnosing
Diverticular Disease. J Gastrointest Liver Dis. 2020;28 suppl.1:17-22.
86. Hoekman DR, Zeevenhooven J, D'Haens GR, Benninga MA.
The prevalence of irritable bowel syndrome-type symptoms in
inflammatory bowel disease patients in remission. Eur J Gastroenterol
Hepatol. 2017;29(9):1086-1090.
87. Lundgren D, Eklof V, Palmqvist R, Hultdin J, Karling P. Proton pump
inhibitor use is associated with elevated faecal calprotectin levels. A
cross-sectional study on subjects referred for colonoscopy. Scand J
Gastroenterol. 2019;54(2):152-157.
88. Scaioli E, Sartini A, Bellanova M, et al. Eicosapentaenoic Acid
Reduces Fecal Levels of Calprotectin and Prevents Relapse in Patients
With Ulcerative Colitis. Clin Gastroenterol Hepatol. 2018;16(8):1268-
1275. e1262.
89. Yang BG, Seoh JY, Jang MH. Regulatory Eosinophils in
Inflammation and Metabolic Disorders. Immune Netw. 2017;17(1):41-
47.
90. Majamaa H, Laine S, Miettinen A. Eosinophil protein X and
eosinophil cationic protein as indicators of intestinal inflammation in
infants with atopic eczema and food allergy. Clin Exp Allergy.
1999;29(11):1502- 1506.
91. van Odijk J, Peterson CG, Ahlstedt S, et al. Measurements of
eosinophil activation before and after food challenges in adults with food
hypersensitivity. Int Arch Allergy Immunol. 2006;140(4):334-341.
92. Bischoff SC, Grabowsky J, Manns MP. Quantification of
inflammatory mediators in stool samples of patients with inflammatory
bowel disorders and controls. Dig Dis Sciences. 1997;42(2):394-403.
93. Jung Y, Rothenberg ME. Roles and regulation of gastrointestinal
eosinophils in immunity and disease. J Immunol. 2014;193(3):999-
1005.
94. Wagner M, Sjoberg K, Vigren L, et al. Elevated fecal levels of
eosinophil granule proteins predict collagenous colitis in patients
referred to colonoscopy due to chronic non-bloody diarrhea. Scand J
Gastroenterol. 2016;51(7):835-841.
95. Roca M, Rodriguez Varela A, Donat E, et al. Fecal Calprotectin and
Eosinophil-derived Neurotoxin in Healthy Children Between 0 and 12
Years. J Ped Gastroenterol Nutr. 2017;65(4):394-398.
96. Mantis NJ, Rol N, Corthesy B. Secretory IgA's complex roles in
immunity and mucosal homeostasis in the gut. Mucosal Immunol.
2011;4(6):603- 611.
97. Corthesy B. Secretory immunoglobulin A: well beyond immune
exclusion at mucosal surfaces. Immunopharmacol Immunotoxicol.
2009;31(2):174-179.
98. Mantis NJ, Forbes SJ. Secretory IgA: arresting microbial pathogens
at epithelial borders. Immunol Invest. 2010;39(4-5):383-406.
99. Bemark M, Boysen P, Lycke NY. Induction of gut IgA production
through T cell-dependent and T cell-independent pathways. Ann N Y
Acad Sci. 2012;1247:97-116.
2015;7(11):8916-8929.
122. Riviere A, Selak M, Lantin D, Leroy F, De Vuyst L. Bifidobacteria
and Butyrate-Producing Colon Bacteria: Importance and Strategies for
Their Stimulation in the Human Gut. Front Microbiol. 2016;7:979.
48
101. Agarwal S, Mayer L. Pathogenesis and treatment of
gastrointestinal disease in&#xa0;antibody deficiency syndromes. J
Allergy Clin Immunol. 2009;124(4):658-664.
102. Ray A, Dittel BN. Interrelatedness between dysbiosis in the gut
microbiota due to immunodeficiency and disease penetrance of
colitis. Immunology. 2015;146(3):359-368.
103. Mantis NJ, Rol N, Corthésy B. Secretory IgA's complex roles in
immunity and mucosal homeostasis in the gut. Mucosal Immunol.
2011;4(6):603-611.
104. Brandtzaeg P, Carlsen HS, Halstensen TS. The B-cell system in
inflammatory bowel disease. Adv Exp Med Biol. 2006;579:149-167.
105. Chalkias A, Nikotian G, Koutsovasilis A, et al. Patients with
colorectal cancer are characterized by increased concentration of fecal
hb-hp complex, myeloperoxidase, and secretory IgA. Am J Clin Oncol.
2011;34(6):561-566.
106. Dzunkova M, Moya A, Vazquez-Castellanos JF, et al. Active and
Secretory IgA-Coated Bacterial Fractions Elucidate Dysbiosis in
Clostridium difficile Infection. mSphere. 2016;1(3).
107. Matysiak-Budnik T, Moura IC, Arcos-Fajardo M, et al. Secretory
IgA mediates retrotranscytosis of intact gliadin peptides via the
transferrin receptor in celiac disease. J Exp Med. 2008;205(1):143-
154.
108. Chalkias A, Nikotian G, Koutsovasilis A, et al. Patients With
Colorectal Cancer Are Characterized by Increased Concentration of
Fecal Hb-Hp Complex, Myeloperoxidase, and Secretory IgA. Am J Clin
Onc.2011;34(6):561-566.
109. Soldi S, Tagliacarne SC, Valsecchi C, et al. Effect of a multistrain
probiotic (Lactoflorene((R)) Plus) on inflammatory parameters and
microbiota composition in subjects with stress-related symptoms.
Neurobiol Stress. 2019;10:100138.
110. Kusumo PD, Bela B, Wibowo H, Munasir Z, Surono IS.
Lactobacillus plantarum IS-10506 supplementation increases faecal
sIgA and immune response in children younger than two years.
Beneficial microbes. 2019;10(3):245-252.
111. Wang L, Zhang J, Guo Z, et al. Effect of oral consumption of
probiotic Lactobacillus planatarum P-8 on fecal microbiota, SIgA,
SCFAs, and TBAs of adults of different ages. Nutrition. 2014;30(7-
8):776-783. e771.
112. Baldassarre ME, Di Mauro A, Mastromarino P, et al. Administration
of a Multi-Strain Probiotic Product to Women in the Perinatal Period
Differentially Affects the Breast Milk Cytokine Profile and May Have
Beneficial Effects on Neonatal Gastrointestinal Functional Symptoms.
A Randomized Clinical Trial. Nutrients. 2016;8(11).
113. Drago-Serrano ME, Campos-Rodríguez R, Carrero JC, de la
Garza M. Lactoferrin: Balancing Ups and Downs of Inflammation Due
to Microbial Infections. Int J Mol Sci. 2017;18(3):501.
114. Rios-Covian D, Ruas-Madiedo P, Margolles A, Gueimonde M, de
Los Reyes-Gavilan CG, Salazar N. Intestinal Short Chain Fatty Acids
and their Link with Diet and Human Health. Front Microbiol. 2016;7:185.
115. Tan J, McKenzie C, Potamitis M, Thorburn AN, Mackay CR, Macia
L. The role of short-chain fatty acids in health and disease. Adv
Immunol. 2014;121:91-119.
116. Mortensen PB, Clausen MR. Short-chain fatty acids in the human
colon: relation to gastrointestinal health and disease. Scand J
Gastroenterology Suppl. 1996;216:132-148.
117. Velazquez OC, Lederer HM, Rombeau JL. Butyrate and the
colonocyte. Production, absorption, metabolism, and therapeutic
implications. Adv Experimental Med Biol. 1997;427:123-134.
118. Basson A, Trotter A, Rodriguez-Palacios A, Cominelli F. Mucosal
Interactions between Genetics, Diet, and Microbiome in
Inflammatory Bowel Disease. Front Immunol. 2016;7:290.
119. den Besten G, van Eunen K, Groen AK, Venema K, Reijngoud DJ,
Bakker BM. The role of short-chain fatty acids in the interplay
between diet, gut microbiota, and host energy metabolism. J Lipid
Res. 2013;54(9):2325-2340.
120. Chen Y, Gozzi K, Yan F, Chai Y. Acetic Acid Acts as a Volatile
Signal To Stimulate Bacterial Biofilm Formation. mBio.
2015;6(3):e00392.
121. Boets E, Deroover L, Houben E, et al. Quantification of in Vivo
Colonic Short Chain Fatty Acid Production from Inulin. Nutrients.
144. Koning CJ, Jonkers DM, Stobberingh EE, Mulder L, Rombouts
FM, Stockbrugger RW. The effect of a multispecies probiotic
on the intestinal microbiota and bowel movements in healthy
volunteers taking the antibiotic amoxycillin. Am J Gastroenterol.
2008;103(1):178-189.
123. Wong JM, de Souza R, Kendall CW, Emam A, Jenkins DJ. Colonic
health: fermentation and short chain fatty acids. J Clin
Gastroenterol.2006;40(3):235-243.
124. Valeur J, Roseth AG, Knudsen T, et al. Fecal Fermentation in
Irritable Bowel Syndrome: Influence of Dietary Restriction of
Fermentable Oligosaccharides, Disaccharides, Monosaccharides and
Polyols. Digestion. 2016;94(1):50-56.
125. Varju P, Farkas N, Hegyi P, et al. Low fermentable
oligosaccharides, disaccharides, monosaccharides and polyols
(FODMAP) diet improves symptoms in adults suffering from irritable
bowel syndrome (IBS) compared to standard IBS diet: A meta-analysis
of clinical studies. PLoS One. 2017;12(8):e0182942.
126. Bach Knudsen KE. Microbial degradation of whole-grain complex
carbohydrates and impact on short-chain fatty acids and health. Adv
Nutr. 2015;6(2):206-213.
127. Ghoshal UC, Shukla R, Ghoshal U. Small Intestinal Bacterial
Overgrowth and Irritable Bowel Syndrome: A Bridge between
Functional Organic Dichotomy. Gut Liver. 2017;11(2):196-208.
128. Mroczynska M, Galecka M, Szachta P, Kamoda D, Libudzisz Z,
Roszak D. Beta-glucuronidase and Beta-glucosidase activity in stool
specimens of children with inflammatory bowel disease. Polish J
Microbiol. 2013;62(3):319-325.
129. Flores R, Shi J, Gail MH, Gajer P, Ravel J, Goedert JJ. Association
of fecal microbial diversity and taxonomy with selected enzymatic
functions. PLoS One. 2012;7(6):e39745.
130. Kwa M, Plottel CS, Blaser MJ, Adams S. The Intestinal Microbiome
and Estrogen Receptor-Positive Female Breast Cancer. J Nat Cancer
Inst. 2016;108(8).
131. Kim DH, Jin YH. Intestinal bacterial beta-glucuronidase activity of
patients with colon cancer. Arch Pharmacal Res. 2001;24(6):564-567.
132. Flores R, Shi J, Gail MH, Gajer P, Ravel J, Goedert JJ. Association
of fecal microbial diversity and taxonomy with selected enzymatic
functions. PloS one. 2012;7(6):e39745-e39745.
133. Thompson KJ, Ingle JN, Tang X, et al. A comprehensive analysis
of breast cancer microbiota and host gene expression. PloS one.
2017;12(11):e0188873-e0188873.
134. Sivieri K, Bedani R, Cavallini DCU, Rossi EA. Probiotics and
intestinal microbiota: implications in colon cancer prevention. In: Lactic
Acid Bacteria-R & D for Food, Health and Livestock Purposes.
IntechOpen; 2013.
135. Goldin BR, Swenson L, Dwyer J, Sexton M, Gorbach SL. Effect of
diet and Lactobacillus acidophilus supplements on human fecal
bacterial enzymes. J Natl Cancer Inst. 1980;64(2):255-261.
136. De Preter V, Raemen H, Cloetens L, Houben E, Rutgeerts P,
Verbeke K. Effect of dietary intervention with different pre- and
probiotics on intestinal bacterial enzyme activities. Eur J Clin Nutr.
2008;62(2):225- 231.
137. Valerio F, Russo F, de Candia S, et al. Effects of probiotic
Lactobacillus paracasei-enriched artichokes on constipated patients: a
pilot study. J Clin Gastroenterol. 2010;44 Suppl 1:S49-53.
138. Liu Z, Lin X, Huang G, Zhang W, Rao P, Ni L. Prebiotic effects of
almonds and almond skins on intestinal microbiota in healthy adult
humans. Anaerobe. 2014;26:1-6.
139. Molan AL, Liu Z, Plimmer G. Evaluation of the effect of blackcurrant
products on gut microbiota and on markers of risk for colon cancer in
humans. Phytother Res. 2014;28(3):416-422.
140. Calcium-D-glucarate. Altern Med Rev. 2002;7(4):336-339.
141. Křen V, Walterova D. Silybin and silymarin–new effects and
applications. Biomed papers. 2005;149(1):29-41.
142. Kim DH, Jin YH, Park JB, Kobashi K. Silymarin and its components
are inhibitors of beta-glucuronidase. Biol Pharm Bull. 1994;17(3):443-
445.
143. Azcarate-Peril MA, Sikes M, Bruno-Barcena JM. The intestinal
microbiota, gastrointestinal environment and colorectal cancer: a
putative role for probiotics in prevention of colorectal cancer? Am J
Physiol Gastrointest Liver Physiol. 2011;301(3):G401-424.
risk factor in colorectal carcinogenesis. Eur J Cancer Prev. 1991;1
Suppl 2:75-78.
170. Owen RW, Thompson MH, Hill MJ, Wilpart M, Mainguet P,
Roberfroid M. The importance of the ratio of lithocholic to deoxycholic
acid in large bowel carcinogenesis. Nutr Cancer. 1987;9(2-3):67-71.
49
145. Zhanel GG, Siemens S, Slayter K, Mandell L. Antibiotic and oral
contraceptive drug interactions: Is there a need for concern? Can J
Infect Dis. 1999;10(6):429-433.
146. Osuka A, Shimizu K, Ogura H, et al. Prognostic impact of fecal pH
in critically ill patients. Critical Care. 2012;16(4):R119.
147. Ahmed R, Segal I, Hassan H. Fermentation of dietary starch in
humans. Am J Gastroenterol. 2000;95(4):1017-1020.
148. Kashtan H, Stern HS, Jenkins DJ, et al. Manipulation of fecal pH
by dietary means. Prev Med. 1990;19(6):607-613.
149. Malhotra SL. Faecal urobilinogen levels and pH of stools in
population groups with different incidence of cancer of the colon,
and their possible role in its aetiology. J R Soc Med. 1982;75(9):709-
714.
150. Hoverstad T, Carlstedt-Duke B, Lingaas E, et al. Influence of oral
intake of seven different antibiotics on faecal short-chain fatty acid
excretion in healthy subjects. Scand J Gastroenterol. 1986;21(8):997-
1003.
151. Oufir LE, Barry JL, Flourie B, et al. Relationships between transit
time in man and in vitro fermentation of dietary fiber by fecal bacteria.
Eur J Clin Nutr. 2000;54(8):603-609.
152. Eherer AJ, Fordtran JS. Fecal osmotic gap and pH in experimental
diarrhea of various causes. Gastroenterology. 1992;103(2):545-551.
153. Syed SZ. Bacterial Overgrowth Syndrome Workup: Laboratory
Studies. . Medscape. 2014. http://emedicine.medscape.com/
article/212861-workup. Accessed July 10, 2015.
154. Juckett G, Trivedi R. Evaluation of chronic diarrhea. Am Fam Phys.
2011;84(10):1119-1126.
155. Vahouny GVK, D. Dietary Fiber in Health and Disease. New York,
NY: Springer Science & Business Media; 2013.
156. Russell WR, Gratz SW, Duncan SH, et al. High-protein,
reducedcarbohydrate weight-loss diets promote metabolite profiles
likely to be detrimental to colonic health. Am J Clin Nutr.
2011;93(5):1062- 1072.
157. Makishima M, Lu TT, Xie W, et al. Vitamin D receptor as an
intestinal bile acid sensor. Science. 2002;296(5571):1313-1316.
158. Imray CH, Radley S, Davis A, et al. Faecal unconjugated bile acids
in patients with colorectal cancer or polyps. Gut. 992;33(9):1239-1245.
159. Baek MK, Park JS, Park JH, et al. Lithocholic acid upregulates
uPAR and cell invasiveness via MAPK and AP-1 signaling in colon
cancer cells. Cancer letters. 2010;290(1):123-128.
160. Tadano T, Kanoh M, Matsumoto M, Sakamoto K, Kamano T.
Studies of serum and feces bile acids determination by gas
chromatographymass spectrometry. Japanese J Clin Pathol.
2006;54(2):103-110.
161. Debruyne PR, Bruyneel EA, Karaguni IM, et al. Bile acids stimulate
invasion and haptotaxis in human colorectal cancer cells through
activation of multiple oncogenic signaling pathways. Oncogene.
2002;21(44):6740-6750.
162. Louis P, Hold GL, Flint HJ. The gut microbiota, bacterial
metabolites and colorectal cancer. Nat Rev Microbiol. 2014;12(10):661-
672.
163. Ajouz H, Mukherji D, Shamseddine A. Secondary bile acids: an
underrecognized cause of colon cancer. World J Surg Oncol.
2014;12:164.
164. Gaull GE, Wright CE. Taurine conjugation of bile acids protects
human cells in culture. AdvExpMedBiol. 1987;217:61-67.
165. Jenkins DJ, Wolever TM, Rao AV, et al. Effect on blood lipids of
very high intakes of fiber in diets low in saturated fat and cholesterol.
New Eng J Med. 1993;329(1):21-26.
166. Degirolamo C, Modica S, Palasciano G, Moschetta A. Bile acids
and colon cancer: Solving the puzzle with nuclear receptors. Trends Mol
Med. 2011;17(10):564-572.
167. Kakiyama G, Hylemon PB, Zhou H, et al. Colonic inflammation and
secondary bile acids in alcoholic cirrhosis. Am J Phys Gastroint Liver
Physiol. 2014;306(11):G929-937.
168. Owen RW, Day DW, Thompson MH. Faecal steroids and colorectal
cancer: steroid profiles in subjects with adenomatous polyps of the large
bowel. Eur J Cancer Prev. 1992;1(2):105-112.
169. Hill MJ. The ratio of lithocholic to deoxycholic acid in faeces: a
195. Indiani C, Rizzardi KF, Castelo PM, Ferraz LFC, Darrieux M,
Parisotto TM. Childhood Obesity and Firmicutes/Bacteroidetes Ratio in
the Gut Microbiota: A Systematic Review. Childhood obesity (Print).
2018;14(8):501-509.
196. Lyu M, Wang YF, Fan GW, Wang XY, Xu SY, Zhu Y. Balancing
Herbal Medicine and Functional Food for Prevention and Treatment of
171. Owen RW, Henly PJ, Thompson MH, Hill MJ. Steroids and cancer:
faecal bile acid screening for early detection of cancer risk. J Steoid
Biochem. 1986;24(1):391-394.
172. Van Erpecum KJ, Van Berge-Henegouwen GP. Gallstones: an
intestinal disease? Gut. 1999;44(3):435-438.
173. Zuccato E, Venturi M, Di Leo G, et al. Role of bile acids and
metabolic activity of colonic bacteria in increased risk of colon cancer
after cholecystectomy. Dig Diseases Sci. 1993;38(3):514-519.
174. Fischer S, Berr F, Paumgartner G. Unchanged levels of keto bile
acids in bile after cholecystectomy. Digestion. 1991;48(4):202-209.
175. Wang DQ, Cohen DE, Carey MC. Biliary lipids and cholesterol
gallstone disease. JLlipid Res. 2009;50 Suppl:S406-411.
176. Wang HH, Portincasa P, Wang DQ. Molecular pathophysiology
and physical chemistry of cholesterol gallstones. Front Biosci.
2008;13:401-423.
177. Ridlon JM, Alves JM, Hylemon PB, Bajaj JS. Cirrhosis, bile acids
and gut microbiota: unraveling a complex relationship. Gut Microbes.
2013;4(5):382-387.
178. Vrieze A, Out C, Fuentes S, et al. Impact of oral vancomycin on
gut microbiota, bile acid metabolism, and insulin sensitivity. J Hepatol.
2014;60(4):824-831.
179. Van Munster IP, Nagengast FM. The role of carbohydrate
fermentation in colon cancer prevention. Scand J Gastroenterol
Suppl. 1993;200:80-86.
180. Hylla S, Gostner A, Dusel G, et al. Effects of resistant starch on
the colon in healthy volunteers: possible implications for cancer
prevention. Am J Clin Nutr. 1998;67(1):136-142.
181. Thornton JR. High colonic pH promotes colorectal cancer. Lance.
1981;1(8229):1081-1083.
182. De Preter V, Hamer HM, Windey K, Verbeke K. The impact of pre-
and/or probiotics on human colonic metabolism: does it affect human
health? Mol Nutr Food Res. 2011;55(1):46-57.
183. Rinninella E, Raoul P, Cintoni M, et al. What is the Healthy Gut
Microbiota Composition? A Changing Ecosystem across Age,
Environment, Diet, and Diseases. Microorganisms. 2019;7(1):14.
184. Clemente JC, Manasson J, Scher JU. The role of the gut
microbiome in systemic inflammatory disease. BMJ. 2018;360:j5145.
185. Fava F, Danese S. Intestinal microbiota in inflammatory bowel
disease: friend of foe? World J Gastroenterol. 2011;17(5):557-566.
186. Rowland I, Gibson G, Heinken A, et al. Gut microbiota functions:
metabolism of nutrients and other food components. Eur J Nutr.
2018;57(1):1-24.
187. Verbeke KA, Boobis AR, Chiodini A, et al. Towards microbial
fermentation metabolites as markers for health benefits of
prebiotics. Nutr Res Rev. 2015;28(1):42-66.
188. Belenguer A, Duncan SH, Holtrop G, Anderson SE, Lobley GE,
Flint HJ. Impact of pH on lactate formation and utilization by human fecal
microbial communities. Appl Environ Microbiol. 2007;73(20):6526-
6533.
189. Ostojic SM. Non-gut microbiota as a source of bioactive hydrogen.
Postgrad Med J. 2017;93(1097):170.
190. Figliuolo VR, Dos Santos LM, Abalo A, et al. Sulfate-reducing
bacteria stimulate gut immune responses and contribute to
inflammation in experimental colitis. Life Sci. 2017;189:29-38.
191. Stroot PG. The primary cause of oxidative stress is ultra-
exogenoussulfide formation (USF). Med Hypotheses. 2014;83(6):766-
768.
192. Pham VT, Lacroix C, Braegger CP, Chassard C. Lactate-utilizing
community is associated with gut microbiota dysbiosis in colicky
infants. Sci Reports. 2017;7(1):11176.
193. Ghoshal U, Shukla R, Srivastava D, Ghoshal UC. Irritable Bowel
Syndrome, Particularly the Constipation-Predominant Form, Involves
an Increase in Methanobrevibacter smithii, Which Is Associated with
Higher Methane Production. Gut and liver. 2016;10(6):932-938.
194. Koliada A, Syzenko G, Moseiko V, et al. Association between body
mass index and Firmicutes/Bacteroidetes ratio in an adult Ukrainian
population. BMC Microbiol. 2017;17(1):120.
relevance of Blastocystis spp. Clinical microbiology reviews.
2008;21(4):639-665.
222. Zuo L, Rothenberg ME. Gastrointestinal eosinophilia. Immunol
Allergy Clin North Am. 2007;27(3):443-455.
223. CDC. Amebiasis. DPDx - Laboratory Identification of Parasites of
Public Health Concern 2017; https://www.cdc.gov/dpdx/amebiasis/
50
Cardiometabolic Diseases through Modulating Gut Microbiota. Front
Microbiol. 2017;8:2146.
197. Petersen C, Round JL. Defining dysbiosis and its influence on host
immunity and disease. Cell Microbiol. 2014;16(7):1024-1033.
198. Tang WHW, Kitai T, Hazen SL. Gut Microbiota in Cardiovascular
Health and Disease. Circulation Res. 2017;120(7):1183-1196.
199. Imhann F, Bonder MJ, Vich Vila A, et al. Proton pump inhibitors
affect the gut microbiome. Gut. 2016;65(5):740-748.Valdes AM, Walter
J, Segal E, Spector TD. Role of the gut microbiota in nutrition and
health. BMJ. 2018;361:k2179.
200. Valdes AM, Walter J, Segal E, Spector TD. Role of the gut
microbiota in nutrition and health. BMJ. 2018;361:k2179.
201. Myers SP. The causes of intestinal dysbiosis: a review. Alt Med
Rev. 2004;9(2):180-197.
202. Engen PA, Green SJ, Voigt RM, Forsyth CB, Keshavarzian A. The
Gastrointestinal Microbiome: Alcohol Effects on the Composition of
Intestinal Microbiota. Alcohol Res. 2015;37(2):223-236.
203. Rea K, Dinan TG, Cryan JF. The microbiome: a key regulator of
stress and neuroinflammation. Neurobiol Stress. 2016;4:23-33.
204. Houghton D, Stewart CJ, Day CP, Trenell M. Gut Microbiota and
Lifestyle Interventions in NAFLD. Int J Mol Sci. 2016;17(4):447.
205. Allen AP, Dinan TG, Clarke G, Cryan JF. A psychology of the
human brain-gut-microbiome axis. Soc Personal Psychol Compass.
2017;11(4):e12309.
206. Frei R, Akdis M, O’Mahony L. Prebiotics, probiotics, synbiotics, and
the immune system: experimental data and clinical evidence.
Current Op Gastroenterol. 2015;31(2):153-158.
207. Sassone-Corsi M, Raffatellu M. No vacancy: how beneficial
microbes cooperate with immunity to provide colonization resistance to
pathogens. J Immunol. 2015;194(9):4081-4087.
208. Tojo R, Suárez A, Clemente MG, et al. Intestinal microbiota in
health and disease: role of bifidobacteria in gut homeostasis. World J
Gastroenterol. 2014;20(41):15163.
209. Kechagia M, Basoulis D, Konstantopoulou S, et al. Health benefits
of probiotics: a review. Nutrition. 2013;2013.
210. Heeney DD, Gareau MG, Marco ML. Intestinal Lactobacillus in
health and disease, a driver or just along for the ride? Current Op
Biotechnol. 2018;49:140-147.
211. Matsuoka K, Kanai T. The gut microbiota and inflammatory bowel
disease. Paper presented at: Seminars in immunopathology2015.
212. Kaakoush NO, Castano-Rodriguez N, Mitchell HM, Man SM.
Global Epidemiology of Campylobacter Infection. Clin Microbiol Rev.
2015;28(3):687-720.
213. Chey WD, Leontiadis GI, Howden CW, Moss SF. ACG clinical
guideline: treatment of Helicobacter pylori infection. Am J Gastroenterol.
2017;112(2):212.
214. Senay H, MacPherson D. Parasitology: diagnostic yield of stool
examination. Can Med Assoc J. 1989;140(11):1329-1331.
215. Cartwright CP. Utility of multiple-stool-specimen ova and parasite
examinations in a high-prevalence setting. J Clin Microbiol.
1999;37(8):2408-2411.
216. Mohapatra S, Singh DP, Alcid D, Pitchumoni CS. Beyond O&P
Times Three. Am J Gastroenterol. 2018;113(6):805-818.
217. McHardy IH, Wu M, Shimizu-Cohen R, Couturier MR, Humphries
RM. Detection of intestinal protozoa in the clinical laboratory. J Clin
Microbiol. 2014;52(3):712-720.
218. Garcia LS, Arrowood M, Kokoskin E, et al. Laboratory Diagnosis
of Parasites from the Gastrointestinal Tract. Clin Microbiol Rev.
2018;31(1).
219. CDC. Artifacts. DPDx - Laboratory Identification of Parasites of
Public Health Concern 2016; https://www.cdc.gov/dpdx/artifacts/index.
html. Accessed November 15, 2018.
220. Siddique SM, Gilotra NA. Crystal clear: a unique clue to diagnosis
in a patient with recurrent nausea and vomiting. Gastroenterology.
2014;147(2):e1-2.
221. Tan KS. New insights on classification, identification, and clinical
245. Balakrishnan DD, Kumar SG. Higher Caspase-like activity in
symptomatic isolates of Blastocystis spp. Parasites Vectors.
2014;7:219.
246. Dhurga DB, Suresh K, Tan TC. Granular Formation during
Apoptosis in Blastocystis sp. Exposed to Metronidazole (MTZ). PloS
one. 2016;11(7):e0155390.
247. Nagel R, Traub RJ, Kwan MM, Bielefeldt-Ohmann H. Blastocystis
index.html. Accessed November 14, 2018.
224. NIH. Polymerase Chain Reaction (PCR). Fact Sheets 2015;
https://www.genome.gov/10000207/polymerase-chain-reaction-pcr-
factsheet/. Accessed October 30, 2018.
225. Garcia LS. Dientamoeba fragilis, One of the Neglected Intestinal
Protozoa. J Clin Microbiol. 2016;54(9):2243-2250.
226. CDC. Parasites - Cryptosporidium (also known as "Crypto). 2017;
https://www.cdc.gov/parasites/crypto/. Accessed October 15, 2018.
227. Popruk S, Pintong A-r, Radomyos P. Diversity of Blastocystis
subtypes in humans. J Trop Med Parasitol. 2013;36:88-97.
228. Fullerton K YJ. Chapter 3 - Giardiasis Travelers' Health 2017;
https://wwwnc.cdc.gov/travel/yellowbook/2018/infectious-
diseasesrelated-to-travel/giardiasis. Accessed November 2, 2018.
229. Park S, Hitchcock MM, Gomez CA, Banaei N. Is Follow-up Testing
with FilmArray Gastrointestinal Multiplex PCR Panel Necessary? J Clin
Microbiol. 2017:JCM. 02354-02316.
230. Rijsman LH, Monkelbaan JF, Kusters JG. Clinical consequences
of polymerase chain reaction‐based diagnosis of intestinal parasitic
infections. J Gastroenterol Hepatol. 2016;31(11):1808-1815.
231. Skotarczak B. Genetic diversity and pathogenicity of Blastocystis.
Ann Agricult Environ Medicine. 2018;25(3):411-416.
232. Scanlan PD, Stensvold CR, Cotter PD. Development and
Application of a Blastocystis Subtype-Specific PCR Assay Reveals that
Mixed- Subtype Infections Are Common in a Healthy Human
Population. Appl Environ Microbiol. 2015;81(12):4071-4076.
233. Tito RY, Chaffron S, Caenepeel C, et al. Population-level analysis
of Blastocystis subtype prevalence and variation in the human gut
microbiota. Gut. 2018:gutjnl-2018-316106.
234. Nagel R. Are Blastocystis species clinically relevant to humans?
Australia: School of Veterinary Science, The University of
Queensland; 2016.
235. Cifre S, Gozalbo M, Ortiz V, Soriano JM, Merino JF, Trelis M.
Blastocystis subtypes and their association with Irritable Bowel
Syndrome. Medical Hypoth. 2018;116:4-9.
236. Pintong AR, Sunyanusin S, Prasertbun R, et al. Blastocystis
subtype 5: Predominant subtype on pig farms, Thailand. Parasitology
Intl. 2018;67(6):824-828.
237. Dogruman-Al F, Dagci H, Yoshikawa H, Kurt O, Demirel M. A
possible link between subtype 2 and asymptomatic infections of
Blastocystishominis. Parasitology research. 2008;103(3):685-689.
238. Mirjalali H, Abbasi MR, Naderi N, et al. Distribution and
phylogenetic analysis of Blastocystis sp. subtypes isolated from IBD
patients and healthy individuals in Iran. Eur J Clin Microbiol Infect Dis.
2017;36(12):2335-2342.
239. Jalallou N, Iravani S, Rezaeian M, Alinaghizade A, Mirjalali H.
Subtypes Distribution and Frequency of Blastocystis sp. Isolated
from Diarrheic and Non-diarrheic Patients. Iranian J Parasitol.
2017;12(1):63-68.
240. Terveer EM, van Gool T, Ooijevaar RE, et al. Human transmission
of Blastocystis by Fecal Microbiota Transplantation without
development of gastrointestinal symptoms in recipients. Clini infect Dis.
2019.
241. Kesuma Y, Firmansyah A, Bardosono S, Sari IP, Kurniawan A.
Blastocystis ST-1 is associated with Irritable Bowel Syndromediarrhoea
(IBS-D) in Indonesian adolescences. Parasite Epidemiol Control.
2019;6:e00112.
242. Yason JA, Liang YR, Png CW, Zhang Y, Tan KSW. Interactions
between a pathogenic Blastocystis subtype and gut microbiota: in vitro
and in vivo studies. Microbiome. 2019;7(1):30.
243. Mirza H, Teo JD, Upcroft J, Tan KS. A rapid, high-throughput
viability assay for Blastocystis spp. reveals metronidazole resistance
and extensive subtype-dependent variations in drug susceptibilities.
Antimicrobial Agents Chemother. 2011;55(2):637-648.
244. Dhurga DB, Suresh KG, Tan TC, Chandramathi S. Apoptosis in
Blastocystis spp. is related to subtype. Trans Royal Soc Trop Med Hyg.
2012;106(12):725-730.
265. Vogelberg C, Stensvold CR, Monecke S, et al. Blastocystis sp.
Subtype 2 detection during recurrence of gastrointestinal and urticarial
symptoms. Parasitol Int. 2010;59(3):469-471.
266. Scheffler L, Crane A, Heyne H, et al. Widely Used Commercial
ELISA Does Not Detect Precursor of Haptoglobin2, but Recognizes
Properdin as a Potential Second Member of the Zonulin Family. Front
Endocrinol. 2018;9(22).
51
specific serum immunoglobulin in patients with irritable bowel 267. Ajamian M, Steer D, Rosella G, Gibson PR. Serum zonulin as a
syndrome (IBS) versus healthy controls. Parasites Vectors. 2015;8:453. marker of intestinal mucosal barrier function: May not be what it seems.
248. Mokhtar AB, El-Gayar EK, Habib ES. In Vitro Anti-Protozoal PloS one. 2019;14(1):e0210728.
Activity Of Propolis Extract And Cysteine Proteases Inhibitor (Phenyl 268. Lamprecht M, Bogner S, Schippinger G, et al. Probiotic
Vinyl Sulfone) On Blastocystis Species. J Egypt Soc Parasitol. supplementation affects markers of intestinal barrier, oxidation,
2016;46(2):261-272. and inflammation in trained men; a randomized, double-blinded,
249. Yason JA, Koh K, Tan KSW. Viability Screen of LOPAC(1280) placebo-controlled trial. J Int Soc Sports Nutr. 2012;9(1):45.
Reveals Phosphorylation Inhibitor Auranofin as a Potent Inhibitor of 269. Halasa M, Maciejewska D, Baskiewicz-Halasa M, Machalinski
Blastocystis Subtype 1, 4, and 7 Isolates. Antimicrobial Agents B, Safranow K, Stachowska E. Oral Supplementation with
Chemother. 2018;62(8). Bovine Colostrum Decreases Intestinal Permeability and Stool
250. Mirza H, Wu Z, Kidwai F, Tan KS. A metronidazole-resistant isolate Concentrations of Zonulin in Athletes. Nutrients. 2017;9(4).
of Blastocystis spp. is susceptible to nitric oxide and downregulates
intestinal epithelial inducible nitric oxide synthase by a novel parasite
survival mechanism. Infection Immunity. 2011;79(12):5019-5026.
251. Roberts T, Bush S, Ellis J, Harkness J, Stark D. In Vitro
Antimicrobial Susceptibility Patterns of Blastocystis. Antimicrobial
agents and chemotherapy. 2015;59(8):4417-4423.
252. Lepczynska M, Bialkowska J, Dzika E, Piskorz-Ogorek K,
Korycinska J. Blastocystis: how do specific diets and human gut
microbiota affect its development and pathogenicity? Eur J Clin
Microbiol Infect Dis.2017;36(9):1531-1540.
253. El Deeb HK, Al Khadrawy FM, Abd El-Hameid AK. Inhibitory effect
of Ferula asafoetida L. (Umbelliferae) on Blastocystis sp. subtype 3
growth in vitro. Parasitol Res. 2012;111(3):1213-1221.
254. Yakoob J, Abbas Z, Beg MA, et al. In vitro sensitivity of Blastocystis
hominis to garlic, ginger, white cumin, and black pepper used in diet.
Parasitol Res. 2011;109(2):379-385.
255. Lepczynska M, Dzika E. The influence of probiotic bacteria and
human gut microorganisms causing opportunistic infections on
Blastocystis ST3. Gut pathogens. 2019;11:6.
256. Mokhtar AB, Ahmed SA, Eltamany EE, Karanis P. Anti-Blastocystis
Activity In Vitro of Egyptian Herbal Extracts (Family: Asteraceae) with
Emphasis on Artemisia judaica. Int J Environ Res Public Health.
2019;16(9).
257. Meabed EMH, Abdelhafez DN, Abdelaliem YF. Saccharomyces
boulardii inhibits the expression of pro-inflammatory cytokines
and inducible nitric oxide synthase genes in the colonic mucosa
of rats experimentally-infected with Blastocystis subtype-3 cysts.
Parasitology. 2019;146(12):1532-1540.
258. Jones MS, Whipps CM, Ganac RD, Hudson NR, Boorom K.
Association of Blastocystis subtype 3 and 1 with patients from an
Oregon community presenting with chronic gastrointestinal illness.
Parasitol Res. 2009;104(2):341-345.
259. Angelici MC, Nardis C, Scarpelli R, Ade P. Blastocystis hominis
transmission by non-potable water: a case report in Italy. New
Microbiologica. 2018;41(2):173-177.
260. Nagel R, Bielefeldt-Ohmann H, Traub R. Clinical pilot study:
efficacy of triple antibiotic therapy in Blastocystis positive irritable bowel
syndrome patients. Gut Pathogens. 2014;6:34.
261. Nagel R, Cuttell L, Stensvold CR, Mills PC, Bielefeldt-Ohmann H,
Traub RJ. Blastocystis subtypes in symptomatic and asymptomatic
family members and pets and response to therapy. Int Med J.
2012;42(11):1187-1195.
262. Stensvold CR, Arendrup MC, Nielsen HV, Bada A, Thorsen S.
Symptomatic infection with Blastocystis sp. subtype 8 successfully
treated with trimethoprim-sulfamethoxazole. Ann Trop Med
Parasitol. 2008;102(3):271-274.
263. Roberts T, Ellis J, Harkness J, Marriott D, Stark D. Treatment
failure in patients with chronic Blastocystis infection. J Med Microbiol.
2014;63(Pt 2):252-257.
264. Katsarou-Katsari A, Vassalos CM, Tzanetou K, Spanakos G,
Papadopoulou C, Vakalis N. Acute urticaria associated with
amoeboid forms of Blastocystis sp. subtype 3. Acta
dermatovenereologica. 2008;88(1):80-81.

52
53