Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
12 Its
12 Its
Patologie generală:
- evoluţie cronică, ondulatorie, perioade active şi
perioade de latenţă.
Imunitatea şi alergia:
- imunitate care este limitată în timp;
- reactivitatea alergică maximă în faza terţiară.
Sifilisul câştigat – aspecte clinice (I)
I. Sifilisul primar
Şancrul sifilitic:
- eroziune rotundă sau ovalară, 0,5-2 cm diametru, margini netede,
fundul curat, baza dură, nedureros
- aspecte atipice: pitic, gigant, ulceros, hipertrofic, fisurar etc.
Adenopatia satelită:
- la 7 zile de la constituirea şancrului - poliganglionară (inghinală)/
monoganglionară (alte localizări);
- Ganglionii – duri, mobili, indolori
Manifestări cutaneo-mucoase:
- sifilidele secundare:
- sifilide eritematoase (rozeola);
- sifilide erozive mucoase (plăci mucoase);
- sifilide papuloase; varietăţi: sifilide papulo-erozive, papulo-
hipertrofice, lichenoide, psoriaziforme, seboreice, papulo-
pustuloase (acneiforme), impetigoide;
- Alte tipuri: sifilide pigmentare, ulceroase, ulcero-crustoase.
Sifilisul câştigat – aspecte clinice (III)
Poliadenopatie
Manifestări cutanate:
- sifilide tuberculoase: noduli duri, rotunzi, roşii-arămii,
de la un bob de linte la un bob de mazăre, evoluţia spre
cicatrici; se grupează în placarde; sifilide tuberculoase
uscate şi sifilide tuberculoase ulcerate
- goma sifilitică: nodozitate rotundă sau ovalară, cât o
alună sau nucă, evoluţie stadială, în general solitară
Sifilisul câştigat – aspecte clinice (VII)
Atingeri viscerale:
- cardio-vasculare, hepatice, splenice, intestinale,
pulmonare, renale
Manifestări nervoase:
- tabes, paralizie generală progresivă, neurosifilisul
meningeal şi vascular, mielite
Sifilisul congenital (prenatal)
Distrofii:
- parţiale – dentare, sunt interesaţi numai dinţii definitivi –
primul molar, incisivii, caninii; privesc structura, forma,
mărimea, rezistenţa acestor dinţi; vulnerabilitate dentară
- Generale – perturbări endocrino-metabolice: sindromul
adiposo-genital, gigantism, nanism, infantilism
Sifilisul primar:
- FTA-Abs şi TPHA se pozitivează cel mai precoce, apoi serologia
lipoidică
- Ultramicroscopia – precizarea diagnosticului în faza şancrului
seronegativ
Sifilisul secundar:
- toate testele serologice sunt pozitive la un titru ridicat
Sifilisul latent:
- diferenţierea de o eventuală reacţie fals pozitivă – este necesară
efectuarea a cel puţin 2 teste treponemice
Diagnosticul serologic al sifilisului (III)
- ancheta epidemiologică
Frecvenţa:
– grupele de vârstă 20 – 24 ani, 25 – 29 ani şi 15 – 19 ani (în special
la sexul feminin).
– mai mare la bărbaţi, dar femeile prezintă adesea forme
asimptomatice de boală, dificil de diagnosticat.
– mai mare în mediul urban.
Factorii de risc:
– Urbanizarea, industrializarea, dezvoltarea mijloacelor de
comunicare rapidă, a turismului, raporturile sexuale libere,
prostituţia, homosexualitatea, consumul de alcool, folosirea
contraceptivelor şi ignorarea pericolului venerian au contribuit din
plin la răspândirea bolii.
– diminuarea sensibilităţii gonococului la antibiotice
Infecţia gonococică la bărbat
Complicaţii regionale
– la bărbat: prostatită, veziculită, epididimită, funiculită,
cistită;
– la femeie: salpingită, metrită, boală inflamatorie pelvină.
Epidemiologie
• cea mai frecventă boală cu transmitere sexuală.
• Frecvenţa mai mare la femei, grupul de vârstă 25-35 ani; rară la fetiţe
şi la adultele virgine.
• Transmiterea - cel mai adesea directă, pe cale sexuală. Rezervorul de
paraziţi – femeia - boala poate evolua asimptomatic în 15-20% din
cazuri.
• Bărbatul - formă frustă sau asimptomatică de boală - principalul
transmiţător.
• Transmiterea extragenitală - obiecte de toaletă, instrumentar medical,
apa din ştranduri sau piscine, capacul WC-urilor, mâini murdare ş.a. -
rară.
La femei
• vulvo-vaginită subacută, rar acută.
• Scurgerea vaginală - albicioasă, spumoasă (datorită
florei anaerobe asociate) sau gălbuie-cremoasă sau
verzuie, urât mirositoare; asociază cu prurit, arsură,
disconfort vaginal, uneori metroragie, dispareunie,
uretrogarie.
• După faza acută (10-15 zile) secreţia diminuă, fără să
dispară complet (cronicizare), devine albă-lactescentă,
fluidă, uneori mirositoare.
• Simptomele generale - rar remarcate;
La bărbat
• Principala atingere - uretrală (simptomatică sau
asimptomatică).
• Forma asimptomatică - cea mai frecventă.
• Uretrita simptomatică:
– acută - cu scurgere purulentă, abundentă, însoţită de prurit,
arsură uretrală, erecţie dureroasă.
– cronică, primară sau secundară celei acute - forma comună a
uretritei simptomatice a bărbatului - scurgere redusă, muco-
pururlentă apoi seroasă, care pătează lenjeria, prurit discret la
nivelul meatului. Prostata este de regulă afectată, frecvent
vezica, mai rar epididimul. Rar apar simptome generale.