Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Monologuri PT Copii Si Adolescenti
Monologuri PT Copii Si Adolescenti
in tara
lui mura-n gura
In tara lui Mura-n Gura,
totu-mi este pe masura.
Cand ma scol de dimineata,
Nu la sapte, ci la zece,
Vine-o tava cu dulceata
Si-un pahar cu apa rece.
Si dulceata zice: ia-ma!
Si paharul zice: bea-ma
Ia-ma!Bea-ma!
Usor de zis!
Insa gura s-o deschizi,
Nu-i deloc asa usor!
-Ajutor! Ajutor!
Lingurita, grijulie,
Imi deschide gura mie.
Ei, asa mai merge, zic,
Daca ma ajuti un pic!
Dar e timpul sa fac baie!
Apa intra in odaie
Cu volanele-i albastre.
- Ne-adresam domniei voastre!
- Cum doriti sa fiti spalat?
Uite-asa, culcat in pat!
Cum doriti sa fiti laut?
Uite-asa, in asternut!
Iar, acum prosopul cel pufos
Se inclina, moale, pana jos
-Eu sa va frec as vrea , pe spate
-Nu, vai de mine, nu se poate!
Intreaba-te si intreaba-ma
Cum pot sa ies din plapuma?
Afara-i frig, in pat e cald
La urma urmei nu ma scald!
In tara lui Mura-n Gura,
Casti o gura cat o sura,
Si indata-ti pica-n ea,
Tot ce vrei si tot ce ai vrea!
Sarmalute-n foi de vita,
Supa calda, tocanita,
Cozonac, compot, halvita
Carnaciori si ciulama,
Muraturi, etc.
Am mancat, de m-am umflat
De Cornel Udrea
Teodor Mazilu
A fost ingrozitor!Nu, nu ,numa
intreba!Ingrozitor.10000 de barbati imi strigau
innebuniti numele,voiau
sa-misfasie rochia.Mai rau ca la Carnavalul de la
Rio…Si agitatia asta isterica imifacea
placere.Ca sa vezi cum e omul!in loc sa ma
scarbeasca imi faceaplacere.Mereu imi propun
sa ma scarbeasca si pana la urma ma trezesc cami faceplacere?Nu mai stiu unde sa ma
ascund…Chiar daca m-as duce in Himalaya, tot
arveni dupa mine haitele astea de admiratori
nebuni.M-am saturat.Nu exista zi incare sa nu
primesc o mie de declaratii de dragoste:apucate, citeste-le,claseaza-le, strecoara
cate un
cuvant de simpatie.A trebuit sa-mi
angajezsecretara…Chiar m-am saturat!Eu tot
sper sa ma apuce scarba..
Ma simt nefericita!Eu astept o mare iubire!Si
stau si astept si astept sistau si astept si mantrteb de ce totibarbatii pe care I-
am iubit
sedeau la mama dracului, in podisul Tibetului ,
intimp ce toti cretinii, toti negustorii, toti
neputinciosii zaceau la doi paside mine?De ce
uratul e la doi pasi de noi , doar sa-ntinzi mana?
Suntetinumai urechi?
Esteo anume doamna Ford, Sir; dati-va,
rogu-va, mai in partea asta sa nu neaudacineva... eu, stiti, locuiesc la domnul
Caius.
Vasa zica D-na Ford..
…………………………………………………
……………………………...
Da,dar aiciparc’as fi in robie.Si grozav imi
placea sa ma duc la biserica.Parca intram
inrai.Nu mai vedeam pe nimeni,uitam si de
vreme nici n-auzeam cand se sfarseaslujba.Parca
toate s-ar fi petrecut intr-o clipita.Mamuca
spunea ca toti seuitau sa vada cei cu mine.Si stii
inzilele cu soare,cade ca un stalp luminos din
bolta,si in stalpul acela,e ca unfum,ca un nor.Si
imi parea ca in stalpul acela zboara ingeri
cantand.Iarcateodata se intampla cand ma
sculamnoaptea – la noi in toate partile
ardeaucandele – si ma inchinam undeva intr-un
colt pana dimineata.Ori ma duceam disde
dimineata in gradina,la rasaritul soarelui,cadeam
in genuchi,ma inchinam siplangeam si singura
nu steam de ce ma inchin si de ce plang.Asa ma
gaseau.Si dece ma inchinam atuncea si de ce
plangeam nu stiu ca nu-mi trebuia
nimica,aveamdetonate.Si ce visuri
aveam,Varica,ce visuri!Ori biserici de aur,ori
gradiniminunate si tot cantau glasuri nevazute si
mirosea a chiparos;iar muntii sicopacii nu erau
ca cei obisnuiti ci asa cum sunt zugraviti pe
icoane.Sialtadata parka zburam,parka zburam
prin vazduh.Si acum mai visez cateodata darrar
de tot si altceva.
ÎMBLÂNZIREA SCORPIEI de
WilliamShakespeare
CATARINA
O învrăjbită neascultătoare,
MACBETH de William
Shakespeare
MACBETH
Ce i-a-mbătat pe ei,mă-mbărbătează,
A sufletelor noastregingăşie !
Aş fi făcut-o eu !
Lady
Suntnebună de mult, nu de azi dimineaţă. Am de
gând să-ţi reţin “tovarăşa de viaţă”până îmi fac
bagajele! Da, mă duc să-mi fac bagajele şi să
plec, dacă pleci tu,să plec după tine! La asta nu
te-ai gândit? Într-adevăr, nu te-ai gândit. Cecrezi
că aveam să fac dupa plecarea ta? Ce crezi? Să
stau aici într-un magazinplin de sticle şi cutii, în
timp ce tu pleci zorit mai departe, fără să am
măcaradresa ta? O să-mi trimiţi adresa! O,
mulţumesc, mulţumesc. Şi ce să fac cuadresa ta,
să mă uit la ea în dosul acestei perdele? Să-i
spun: “ O, draga meaadresă, în locul lui strângemă, sărută-mă şi să-mi fii
credincioasă!”
Batesus…Ştiu! E Moartea care-mi bate la uşă!
Crezi că eu nu aud cum bate?Parcă i s-ar ciocni
oasele între ele… Întreabă-mă şi am să-ţi spun
cum e cândte culci în pat cu Moartea, colo sus.
Mi se încreţea carnea pe mine laatingerea lui.
Dar am îndurat şi asta. Cred că inima mea ştia
că într-o zicineva se va pogorî să mă scoată din
acest infern! Ai fost tu acela. Şiiată-mă! Trăiesc
din nou! Nu vreau să mă ofilesc în bezna de
aici! Să-ţi intreasta bine în cap! Acuma, ascultă!
Tot ce este în acest blestemat magazin
îţiaparţine, nu numai salariul tău, ci tot ce a
adunat Moartea aici, însă Moarteatrebuie să
moară mai înainte de a fugi noi de aici…
Înţelegi, în sfârşit, ce-ţispun? Atunci, du-te şi
schimbă-te. Astă-seara va fi spectacol de gală.
Suntatât de tânără
Şi trebuie să mor?
Frumoasă fost-am de asemeni şide aici năpasta !
Ce aproape a fost iubitul.Astăzi e departe.
Sfâşiată e cununa. Risipităfloarea.
(ascultă cu încordare)
glasul iubitului a fost acesta?
(se ridică; lanţurile cad)
apare strada-n faţa mea,deodată,
pe unde te văzui întâiaşidată...
senină, iată şi grădina,...
în care te-aşteptam...
Margareta
Liniştea mea,
Odihna toată –
Nu le mai aflu
Ah niciodată.(îngenunchind)
se face zi. Pătrunde – aiciultina zi!
Şi de ar fi fost cum trebuia săfie,
Desigur ziua mea de nuntă-ar fi!
s-a întâmplat cum mi-a fost dat:
ne-om revedea.
Dar nu la dans...
Cenamilă se-nalţă din pământ?
Pe mine el mă vrea.
Apleacă-ţi faţa,
Îndurerato, te apleacă,
Ridică de pe mine ceaţa.
Tu, cufăptura toată
De suferinţă sfâşiată
Priveşte la fiul de pe cruce
Privirea ţi se duce
Către cerescul Tată,
Să-ţi curme suferinţa!
Ajută-ma,mă scapă
De moarte şi de ruşine
Apleacă-te, te – apleacă
Maică peste mine.
Doamne,mă dau
În grija Ta.
Mântuie-mă,Tată!
Voi îngeri cetelor senine.
Împrejmuinţi-mă, ţinându-mă subscut !
O, Henric, ce groază mi-e detine!
Magda
Agnès –monolog
„Şcoala nevestelor”Molière
Marion –monolog
„Danton”- Georg Büchner
Srabunica mea a fost o femeie bună! Îmi
spunea că modestia e cea mai preţioasă virtute.
Când aducea oaspeţi la noi acasă, câteodată
vorbeau. Atunci mă obliga să plec
din cameră. Dacă o întrebam ce au vrut să spună,
îmi spunea că ar trebui să-mi fieruşine. De câte
ori îmi dădea o carte s-o citesc, trebuia neapărat
să sarcâteva pagini. Însă îmi plăcea să citesc
Biblia, şi acolo totul era sfânt,chiar dacă nu
înţelegeam anumite lucruri. N-aveam pe cine să
întreb, aşa cătrebuia să mă gândesc singură.
Odată, într-un an, venise primăvara, am simţitcă
se petrece în jurul meu ceva ciudat, la care nu
puteam lua parte. Trebuia sărespir aerul ăsta
ciudat, care aproape mi se lipea de trup. Îmi
priveam trupul.Şi de câte ori o făceam, mă
simţeam despicată în două părţi, care se
topeauapoi una într-alta. Era un băiat care
obişnuia să treacă pe la noi. Era dulceşi spunea
prostii. Nu înţelegeam ce însemnau, dar mă
făceau să râd. Mama îl invitadeseori – ne făcea
la amândouă plăcere.
Şi pe urmă n-am înţeles, dacă puteam să stăm
împreună pe două scaune, dece să nu stăm
împreună sub un singur cearceaf? Aici, el m-a
făcut mai fericitădecât cu glumele lui. O făceam
pe ascuns şi continuam să o facem.
Iar apoi... a fost ca o mare care te înghite şi te
trage din ce în ce maimult în adânc. Nu mai
simţeam decât un singur lucru – toţi bărbaţii se
topeauîntr-un singur trup. Asta mi-era firea.
Cum să scap? Până la urmă a înţeles.Avenit întro dimineaţă şi m-a sărutat de parcă
ar fi vrut să
mă zugrume, eraoribil cum mă strângea de gât.
Era înfiorător să-ţi fie atât de frică. Apoimi-a dat
drumul, a râs şi a spus că era gata să facă ceva
idiot – să nu mă maidezbrac, să am grijă de
rochie că e aproape stricată. Şi că nu vrea sămistrice cheful, dar rochia asta e
tot ce mi-a mai
rămas curat pe lume. Apoi aplecat şi n-am
înţeles niciodată ce-a spus. În seara aceea
stăteam lafereastră, ştii că eu înţeleg numai ceea
ce simt. Visam în amurgul roşiatic şiînnorat. Şi a
venit o mulţime pe stradă, copiii fugeau şi
femeile se uitau acumpe fereastră. M-am uitat şi
eu jos în curte. Îl cărau într-un coş, lunastălucea
pe fruntea lui albă, avea părul ud, se înecase.
Trebuia să plâng. Eraprima durere din viaţa mea.
Alţi oameni au Duminici, şi zile de lucru, au
şasezile de trai şi una de rugăciuni, ei simt ceva
deosebit când este ziua lor saucând vine
Crăciunul. Eu... nu simt nimic. Şi nu înţeleg. Nu
simt nicischimbarea, nici sărbătorile, sunt mereu
aceeaşi, un dor fără sfârşit, un foc,un torent, o
foame. Maică-mea a murit de inimă rea, oamenii
mă arătau pe stradăcu degetul... Ce mai prostie...
Toţi ne găsim plăcerea în ceva – în trupuri
deicoane, în flori, în jocuri... e acelaşi dor, iar
oamenii care simt cea maimare plăcere ar trebui
să se roage mai mult.
Sinesti
Camil Petrescu
Esti desigursurprins ca seful meu de cabinet a
insistat atat de mult, aratand ca vreau sate vad
asta-seara. Mi s-a spus la club azi
dupaamiaza,ca sunt atacat de o foaieoarecare; la
inceput n-am dat nici o importanta numelui
gazetei… Intelegi? Unministru nu o sa stea sa
citeasca toate gazetele care il injura. Unde am
ajunge ? Sipersonal din principiu nu citesc foile
care ma ataca. Asa ca habar nu aveam deacest
atac din… Intocmai zic nu aveam habar, cand
mi-au cazut ochii sub titlu.A… dar aici e
director bunul meu prieten Gelu Ruscanu…
probabil ca nici nu stieomul despre ce e vorba.
Se vede ca vreun redactor zelos in criza de
subiecte,acum pe caldurile astea, a vrut sa mai
anime foaia si…
…………………………………………………
……………………………...
Inainte deminister si de toate ma intereseaza
acum ce scrisoare este asta ? Catrecine este
adresata ?
…………………………………………………
……………………………...
Cecaraghioslacuri… Si pe urma, cu cine
ar fi putut sa ma insele ? Dar in sfarsit… da-mi
scrisoarea s-o cercetam impreuna. Sa-tidovedesc
daca e nevoie ce infamie s-a incercat.
…………………………………………………
……………………………...
Deocamdatada-mi sa vad scrisoarea…
Vreau si eu sa aflu cu cine m-a inselat ? Dacanoi fi cumva chiar dumneata. Mai stii
dracie ?! Te
pomenesti ca-i faceaicurte cu piciorul pe sub
masa ? Si de aceea ii gaseai
mancaruriledelicioase. Maria te invita cam des
cand erai student. « Restaurantelesunt asa de
proaste si murdare… bietul baiat » Poate ca de
aceea imigaseai discursurile frumoase,
admirabile cand le comentam seara la
coltulcaminului pe cand Maria ne turna ceaiul ?
Si pe urma seara, cand ieseamimpreuna fumand,
iti aduci aminte ce tigari minunate aveam ? Eu
la club,dumneata acasa… sa-ti prepari
examenele… ori te pomenesti ca dupa ce
nedesparteam o luai pe bulevard la dreapata, la
mine acasa ? Si eu tecredeam cu ochii pe
carte… E drept ca servitorii oameni de incredere
nu mi-auspus nimic… Dar mai stii, poate ca
dumneata luptatorul pentru adevar,
pentrudreptatea absoluta, inflacaratul
reformator… Campionul luptei
impotrivacoruptiei… « fie ea de sus fie de jos »
cum scrie Dreptatea Sociala,ai debutat prin a
corupe pe Lina si Vasile ? Poate ca atunci cand
euintram pe usa, dumneata escaladai cum puteai
fereastra ? Fleacuri,fleacuri… dumneata ma
iubesti domnule. Da, da, mai mult decat ai crede
poate…cu toata graba inexplicabila de a publica
scrisoarea asta ! Mi-aduc amintesi n-am sa uit
niciodata, cand eram bolnav de pneumonie, cu
40 de grade temperaturacat devotament mi-ai
aratat. Infrigurarea cu care alergai dupa
doctor… ceasuripe care le vegheai cu Maria la
capataiul meu… De cate ori nu te apuca
dimineatala mine acasa…
…………………………………………………
……………………………...
Eu am jefuit, am asasinat? Afirma
aceastanevasta-mea in scrisoarea ei?
…………………………………………………
……………………………...
Astadovedeste fara putinta de tagada ca
nevasta-mea este o mitomana, o
mitomanaerotica.
…………………………………………………
……………………………...
Tepriveste… Sa admitem daca vrei,
pentru usurarea discutiei si aceasta
…………………………………………………
……………………………...
Sane intelegem… Nu poti suporta ideea
ca eu sunt ministrul justitiei. Cine e devina ca iei
fumurile dumitale drept realitate ? A, daca
printr-oinexplicabila eroare eu as fi gasit vinovat
legal, atunci desigur ca ar fi fostcazul unui cerc
patrat. Dar numai fiindca dumneata singur m-ai
condamnat, saiei in serios aceasta condamnare e
absurd, e ridicol… Pentru astfel de fumurivrei sa
sacrifici o femeie ?
Mars, soldat!
John Gordon
Tom
din „Menajeria desticlă” de Tennessee
Williams
---
Cadavrul
de Aldo Nicolaj
Un interior burghez. Dormitor în care –între
patru lumânări – stă mortul. Uşa încăperii e
întredeschisă şi, printr-oînlănţuire de odăi, se
poate vedea sufrageria, unde familia e la masă.
Edoardo,50 de ani, plăcut la vedere şi politicos,
îmbrăcat în negru, are mâinileîmpreunate şi
între degete un buchet de viorele. Ele este
mortul. Face câţivapaşi spre public, apoi
CIURUL
Michael Azama
“Ce-i cu telegrama asta?”, i-am
spusgardianei.
“Cititi-o!”Si-am respirat adanc. Am ramas foarte
calma. “Nuuu!” cred ca am strigat.
“Imi parerau, ” repeta. “E vorba de mama
dumneavoastra”, a spus in cele din
urma.Probabil am mai strigat o data. Nu stiu…
apoi, cred ca am lesinat.
Sunt atatia ani de cand astept. Nuimomentul sa renunt pentru cateva ore. E ciudat
locul acesta intre doua lumi…curtea de onoare,
inchisoarea, acest portic pe care nu l-am mai
trecut deatatia ani. Porticul da in strada…
strada…
Nu-ti fie frica, fata mea. Spune-ti ca a iesi nu
inseamnanimic. Nu-i nimic. N-ar fi trebuit,
mama sa-mi faci o asemenea porcarie inseara
iesirii mele.
Nicoleimi spunea: ”De-abia cand pui
piciorul afara incep sa curga belelele.”
Tovarasamea de celula plange fara
zgomot. As mai fi ramas inca putin, chiar daca
pute.Aici se vorbeste, se rade, asta se smiocaie,
traiesti!
Gamelele,sforile cu lenjerie de la un pat
la altul, povestile prostesti, parfumurile
dedouazeci de franci, paduchii. Da, eram aici la
N-osa te recunoasca.