CUPRINS

Introducere………………………………………………………… 2
Capitolul 1 3
MISIUNEA ȘI SCOPUL BIBLIOTECII ȘCOLARE...................
1.1. Context……………………………………………………… 3
1.2. Definiția bibliotecii școlare………………………………… 3
1.3. Rolul bibliotecii în școală…………………………………... 6
1.4. Viziune pentru bibliotecașcolară………………………….. 6
1.5. Serviciile bibliortecuii școlare……………………………... 7
Capitolul 2
RESURSE UMANE FIZICE ÎN BIBLIOTECA ȘCOLARĂ..... 8
2.1. Funcția bibliotecii școlare.......................................................... 8
2.2. Competențe necesare furnizării programelor de bibliotecă
școlară................................................................................................. 8
2.3. Rolul bibliotecarului școlar și management............................ 9
2.4. Leadership și colaborare........................................................... 9
2.5. Promovare și marketing............................................................ 10
Capitolul 3
BIBLIOTECA PUBLICĂ................................................................ 17
3.1. Biblioteca publică definiție …………………………………... 17
3.2. Context........................................................................................ 17
3.3. Rolul și misiunea bibliotecii publice…………………………. 18
3.4. Obiectivele bibliotecii publice……………………………….... 19
3.5. Misiunea și scopurile bibliotecii publice……………………… 20
Capitolul 4
CONCLUZII……………………………………………………….. 30

1|Page
 INTRODUCERE

„O bibliotecă – scrie Lubblock - este un ţinut vrăjit, un palat cu desfătări, un adăpost

în care te poţi adăposti împotriva furtunilor”. „Oricine va avea cheia de aur care deschide
uşa tăcută a bibliotecilor – continuă Lubbock**** – va găsi în ele încurajare şi mângâiere,
odihnă şi fericire”.

Bibliotecile sunt instituţii cu uşile permanent deschise. Destinul lor istoric a cunoscut
momente de glorie şi clipe de poticnire. Unele biblioteci au avut o trainică evoluţie, altele au
dispărut ori au renăscut din cenuşă. În perioada actuală se constată o revigorare a funcţiilor
acestor instituţii, în situaţia în care asistăm la o scădere a interesului cetăţenilor pentru carte şi
lectură.
Trăim într-o lume puternic informatizată şi tehnicizată, unde idealurile culturale sunt în
aparenţă ocultate de mărunte griji cu caracter pragmatic - pe fondul promovării unei libertăţi
de exprimare aproape nemărginite. Într-o realitate, suborbonate legilor supravieţuirii
economice şi sufocate de sterile lupte politice, bibliotecile continuă să fluture stindardul
dreptului la liberă informare şi comunicare şi reuşesc să se adapteze provocărilor secolului
actual. Prin urmare, lectura va face parte din modul de a fi al omului contemporan iar
bibliotecile vor fi receptate ca centre eficiente de comunicare culturală şi socială. Ele vor fi
răspunzătoare de calitatea informaţiilor şi cunoştinţelor oferite comunităţii, vor avea un rol
accentuat în gestionarea resurselor informaţionale universale, vor fi factor decisiv de revigorare
a schimbului naţional şi internaţional de idei.
„La ce sunt bune cărţile? Îmi vine să răspund: la totul şi la nimic. Poţi trăi foarte bine
fără să citeşti. Milioane de oameni n-au deschis niciodată o carte. A vrea să le explici ce pierd
e totuna cu a explica unui surdfrumuseţea muzicii lui Mozart. În ce mă priveşte, mă număr
printre cei care nu pot trăi fără cărţi. Sunt un vicios al lecturii. Am nevoie să citesc aşa cum am
nevoie să mănânc şi să beau. Hrana pe care mi-o oferă lectura îmi este lafel de indispensabilă
ca şi aceea materială. Resimt fiecare zi fără o carte ca pe o zi pierdută.”
Nicolae Manolescu –Cititul și scrisul
„Cărțile sunt asemenea unor fluturi[…] . Pe aripile fluturilor noștri de hârtie, asemenea
unor solzișori care irizează lumini, sunt tatuaje ciudate înscrise cu cerneală tipografică. A
trebuit să mergem la școală ca să le descifrăm. Stând confortabil pe spinarea mătăsoasă a
marelui fluture, citim și zburăm. Căci fluturele nu se urnește de pe frunza lui dacă nu-i inventăm
aripile adevărate, care nu sunt de hârtie, nici de cerneală, nici de cuvinte, ci de imagini, atingeri,
mirosuri și melodii. Pe toate ni le imaginăm citind. Și atunci înțelegem că zborul, chiar dacă
nu duce în lumi depărtate, se petrece întotdeauna în noi înșine.”
„Care-i faza cu cititul? “- M. Cărtărescu.

2|Page
 CAPITOLUL 1
MISIUNEA ȘI SCOPUL BIBLIOTECII ȘCOLARE

„Biblioteca școlară fuurnizează informații și idei fundamentale pentru funcționarea cu

succes în societatea informațională bazată pe cunoaștere în care trăim astăzi. Biblioteca
școlară înzestrează elevii cu abilități de învățare pe tot parcursul vieții și le dezvoltă
imaginația,dându-le posibilitatea de a trăi ca niște cetățeni responsabili”.
(Manifestul Bibliotecilor Școlare: IFLA /UNESCO 1999).
Biblioteca este creionată în Manifest ca o forță în creșterea și îmbunătățirea predării și
învățării în comunitatea școlară, atât pentru profesori, cât și pentru elevi.

1.1. Context
Bibliotecile școlare există în întreaga lume ca medii de învățare ce furnizează un spațiu
(fizic și digital), acces la resurse și acces la servicii care încurajează și susțin elevii, profesorii
și comunitatea educațională.
Dezvoltarea bibliotecilor școlare românești merge în paralel cu dezvoltarea din educația
românească, căutând să înarmeze elevii și întreaga comunitate locală cu acele cunoștințe
necesare pentru a putea acționa și pentru a contribui la dezvoltarea și progresul societății.
Biblioteca școlară furnizează o gamă largă de oportunități de învățare pentru indivizi,
grupuri mici sau grupuri mari, cu accent pe conținutul intelectual, cultura informației și
dezvoltarea socio-culturală.
În baza prevederilor Regulamentului cadrru de funcționare a bibliotecilor școlare, în
sistemul național aprobat prin Ordinul ministrului nr.3944/09.05.2003, în școlile primare
sătești se pot organiza biblioteci cu dublă funcție: școlară și publică, putem deci vorbi despre
transformarea bibliotecii școlare în bibliotecă publică.

1.2. Definiția bibliotecii școlare

Dacă ar fi să dăm o definiție bibliotecii școlare, aceasta este un spațiu de învatare în
care elevii sunt încurajați nu doar să citească, să cerceteze și să se informeze corect, ci și să-și
folosească imaginația și creativitatea pentru a se putea autocunoaște mai bine. Practic, este
vorba despre un spațiu multifuncțional de învatare, atât prin mijloace fizice, cât și digitale, ce
oferă acces echitabil.
Biblioteca școlară este un spațiu de învățare fizic și digital unde cititul, investigarea,
cercetarea, gândirea, imaginația și creativitatea sunt esențiale pentru călătoria elevilor, de la
informație la cunoaștere și către dezvoltarea lor personală, socială și culturală. Acest spațiu
fizic și digital este cunoscut sub mai multe denumiri, (ex. Centru media școlar, Centru de
Documentare și Informare, Centru de resurse al bibliotecii, spațiu multifunctional de învățare

3|Page
(library learning commons), dar termenul de bibliotecă școlară este cel mai des utilizat și aplicat
acestui tip de spațiu, acestui tip de funcțiuni.
Biblioteca școlară ester un spațiu fizic și digital de învățare într-o școală gimnazială sau
liceală publică sau private care deservește nevoile informaționale ale propriilor elevi și nevoilor
de curriculum ale profesorilor și personalului. Biblioteca școlară furnizează o colecție de
materiale educaționale potrivite nivelurilor claselor existente în școală. Biblioteca școlară este
administrată de un bibliotecar școlar calificat, cu educație formală în biblioteconomie școlară
care oferă expertiza profesională necesară rolurilor complexe ale educației, dezvoltarea citirii
și alfabetizării, managementul bibliotecii școlare, colaborarea cu cadrele didactice și implicarea
în comunitatea. Pe lângă administrarea bibliotecii, operațiunilor zilnice, bibliotecarul școlar
susține curriculum prin dezvoltarea colecțiilor, predă cultura media și cultura informației, asistă
elevii în selectarea materialelor pentru lectură potrivite nivelului lor de lectură și ajută
profesorii de la clasă să integreze serviciile și materialele bibliotecii în programele
educaționale. Are o politică explicită și un plan pentru dezvoltarea continuă a bibliotecii.
Bibliotecile școlare, ca și alte elemente ale sistemului educational trec prin faze de
extindere, modernizare și dezvoltare. Aceste trei caracteristici ale unei biblioteci școlare sunt
necesare pentru îndeplinirea misiunii și scopului bibliotecii școlare.
Biblioteca școlară funcționează ca:
*spațiu fizic digital dedicate dintr-o școală, deschis și accesibib tuturor;
*spațiul informational care furnizează acces la echitabil și deschis la sursele
informaționale de calitate, prin toate tipurile de medii, incluzând formatul letric, multimedia și
colecțiile digitale aflate în custodie;
*spațiu sigur de curiozitate individual, creativitatea și orientarea spre învățare sunt
încurajate și susținute unde elevii pot explora diverse subiecte, chiar și teme controvesate, în
intimidate și siguranță;
*spațiu educational unde elevi învață despre capacitățile și predispoziția pentru
reținerea de informații și pentru crearea cunoștințelor;
*spațiul tehnologic care furnizează o gamă diversă de instrumente tehnologice,
software și expertiză pentru crearea, reprezentare și împărtășirea cunoștințelor;
*centru de alfabetizare unde comunitatea școlară cultivă cititul și dezvoltarea
alfabetizării în toate formele sale;
*centru pentru cetățenia digitală unde comunitatea educațională învață să folosească
instrumentele digitale în mod corespunzător, etic și sigur și învața strategii pentru a-și proteja
identitatea și informațiile personale;
*mediul informational pentru toți membrii comunității prin acces egal la resurse,
tehnologii și dezvoltarea aptitudinilor informaționale care nu sunt întotdeauna disponibile
acasa;
*spațiu local deschis pentru evenimente culturale, profesionale, educaționale (ex.
întâlniri, expoziții, resurse) pentru publicul larg.

4|Page
 La fel ca în cazul amenajării unei săli de clasă, designul unei biblioteci școlare trebuie
să fie, în primul rând, funcțional și apoi estetic, pentru a putea răspunde cât mai bine nevoilor
elevilor și ale personalului care lucrează aici. Dincolo de a fi un spațiu dedicat lecturii și
studiului, biblioteca este un loc care invită la explorarea surselor de documentare diverse,
pentru o informare corecta și completă, la cultivarea abilităților de a relationa cu ceilalti și de
a lucra împreuna la proiecte comune, dar și la relaxare.
Prin urmare, amenajarea unui astfel de spațiu este foarte importanta, pentru ca o
biblioteă școlară este un loc primitor și creativ, care ar trebui să-i atragă pe elevi și să îi
încurajeze să revină aici cu plăcere, ori de câte ori doresc.
Dacă ar fi să dam o definitie bibliotecii școlare, aceasta este un spatiu de invatare in
care elevii sunt incurajati nu doar sa citeasca, sa cerceteze si sa se informeze corect, ci si sa-si
foloseasca imaginatia si creativitatea pentru a se putea autocunoaste mai bine. Practic, este
vorba despre un spatiu multifunctional de invatare, atat prin mijloace fizice, cat si digitale, ce
ofera acces echitabil si deschis la surse de informare de calitate.
Amenajarea unei biblioteci scolare este importanta prin rolul complex pe care aceasta
îl are in dezvoltarea unor abilități cum ar fi:
● folosirea resurselor - căutarea resurselor adecvate și evaluarea lor prin prisma
informațiilor oferite; alfabetizarea digitală și a celei bazate pe documente tipărite;
● gândirea critica - este esențial ca elevii sa învete să pună intrebari, să-și
construiască un discurs bazat pe argumente solide și să treacă prin propriul filtru datele pe care
le primesc;
● sintetizarea informațiilor - nu toate datele găsite sunt relevante pentru diverse
proiecte pe care elevii trebuie să le rezolve; prin urmare, ei își dezvoltă abilitatea de a selecta,
prioritiza și de a sintetiza informațiile găsite;
● gândirea creativa - se referă la capacitatea de a interpreta informațiile găsite și de
a le integra original in procesele de cercetare și învățare.
Ce nu ar trebui să lipseasca dintr-o biblioteca școlară
Amenajarea reusita a unei biblioteci școlare ține și de modul în care ea este dotată, astfel
încat să-i stimuleze și să-i încurajeze pe elevi să învete, să exploreze și să capete încredere în
forțele proprii. Totodată, personalul care lucrează într-un astfel de spațiu este bine să dispună
de toate instrumentele, echipamentele și accesoriile necesare, pentru a-și putea desfășura
activitatea eficient. Asadar, exista anumite obiecte care nu pot lipsi dintr-o biblioteca scolara:
● bibliorafturi si cutii de arhivare - dacă faci un mic exercițiu de imaginație,
biblioteca poate fi vizualizată ca pe o lume plină de informțtii diverse, dar prin care nu te poți
descurca fara o harta; practic, este vorba de organizarea materialelor care exista in biblioteca,
de la carti, reviste, ziare, pastrarea documentelor importante pe suport fizic, pana la informatiile
digitale stocate pe computere; dincolo de clasificarea clasica, indosariere si aranjarea
materialelor informative in ordine alfabetica (dupa titlu, numele autorului, editura, anul
aparitiei), folosirea bibliorafturilor si a cutiilor de arhivare poate aduce un plus de ordine; o
biblioteca scolara ar trebui sa fie foarte bine organizata, din mai multe puncte de vedere:
○ resursele pot fi gasite mai usor, daca se stie exact unde se gasesc;
5|Page
 ○ evidenta materialelor poate fi tinuta mai usor;
○ spatiul din biblioteca este folosit mai eficient;
○ biblioteca are un aspect ingrijit, aerisit, care invita la lectura si studiu.
● sisteme de afisare - o biblioteca moderna este un spatiu in care se pot desfasura
mai multe activitati, inclusiv cursuri, si în care elevii pot lucra in echipe la diverse proiecte; de
aceea, dintr-un astfel de loc nu pot lipsi sistemele de afisare, precum tablele magnetice,
panourile din pluta ori ecranele de proiectie;
● instrumente pentru scris - ținând cont de varietatea de activitati care pot fi
organizate in interiorul bibliotecii, dincolo de citit și cercetare, instrumentele de scris, de la
creioane, pixuri și carioci, până la markere pentru flipchart și whiteboard, sunt binevenite atat
pentru elevi, cât și pentru personalul de aici.

1.3. Rolul bibliotecii în școală

Biblioteca școlară funcționează în școală la centrul de predare și învățare ce furnizează
un program educational activ, integrat în conținutul curriculumul, cu accente pe următoarele:
* capacități–abilități și înclinați bazate pe resurse legate de căutarea, accesul și
evaluarea resurselor într-o varietate de forme, inclusive oameni și artefacte culturale, ca
resurse.
* capacități-abilități și înclinații pentru citit și alfabetizare legate de bucuria lecturii,
cititul de plăcere, cititul pentru învățare pe mai multe platforme și transformarea, comunicarea
și diseminarea textului, în multiplele sale forme și moduri, pentru a înlesni dezvoltarea de
sensuri și întelegerea;
*capacități-abilități și înclinații personale și interpersonale legate de participarea
socială și culturală în investigații bazate pe resurse și învățarea despre sine și ceilalți cercetători,
utilizatori de informații, creatori de cunoaștere și cetățeni responsabili;
*capacități-abilități și înclinații de management care să îi ajute pe elevi să se
pregătească, să planifice și să experimenteze cu success o unitate de investigare, bazată pe
curriculum.

1.4. Viziune pentru biblioteca școlară

Viziunea proiectează stadiul viitor dorit de biblioteca școlară. Viziunea variază de la o
bibliotecă la alta în funcție de poziția de pornire a bibliotecii școlare. Construirea unei viziuni
pentru biblioteca școlară care să joace un rol central în educație și care să depășească limitările
actuale, crează ambiția pentru viitor de a furniza un spațiu de învățare multifunctional.
In conformitate cu Raportul de orientări IFLA 2013(trends.ifla.org) există cinci tendințe
cheie privind viziunea.
1) Noile tehnologii vor extinde și vor limita în același timp persoana care are acces la
informație.

6|Page
 2) Educația online va democratiza și va revoluționa învățarea la nivel global.
3) Granițele entității și a protecției datelor vor fi redefinite.
4) Societățile hiperconectate vor asculta și responsabiliza noi voci și grupuri.
5) Economia globală a informației va fi transformată de către noile tehnologii.

1.5. Serviciile bibliotecii școlare

Pentru a răspunde nevoilor comunității de învățare, biblioteca școlară furnizează o
gamă de servicii. Aceste servicii pot fi livrate în cadrul și dintr-o bibliotecă școlară (ca spațiu)
prin intermediul rețelei de Internet și Intranet. Furnizarea de servicii folosind tehnologia
informației și a comunicării (TIC) mai prezintă oportunități de a extinde granițele bibliotecii
către toate domeniile școlii și către casă. O infrastructură a tehnologiei informațiilor puternic
conectată furnizează acces la colecțiile, resursele comunității și la colecțiile digitale din
custodia bibliotecii școlare cât și la instrumentele necesare demersurilor de investgare bazată
pe cercetare și construirea, prezentarea și însușirea cunoștințelor.
Serviciile bibliotecii școlare includ:
*dezvoltarea profesională a aptitudinii de predare (ex. citit și alfabetizare, tehnologii,
procese de investigare și cercetare);
*un program captivant de literatură/lectură pentru rezultate educaționale și pentru
plăcere și îmbogățire personală;
*învățarea bazată pe investigare și dezvoltarea culturii informației;
*colaborarea cu celelalte biblioteci școlare din zonă (publice, universitare)
Biblioteca școlară asigură o valoare importantă în comunitatea educațională. Valoarea
adăugată se extinde dincolo de materialele și colecțiile bibliotecii la serviciile furnizate de
aceasta printr-un program captivant al bibliotecii școlare și a unui bibliotecar calificat.
Bibliotecile școlare trebuie să devină surse de informare permanentă la zi, prezențe
active în viața și lumea elevilor, iar cei care răspund de activitatea lor, respectiv bibliotecarii
școlari și cadrele didactice, trebuie să aibă în vedere găsirea unor noi forme și metode de muncă
cu cartea, care să corespundă cât mai bine procesului de modernizare a învățământului.
Biblioteca școlară este componentă esențială și indispensabilă a sistemului de
învățământ preuniversitar, rolul primordial fiind de suport al activităților didactice și de
cercetare. Biblioteca școlară este considerată ca fiind o mare colecție de cărți, periodice și alte
resurse documentare și informaționale pentru uzul elevilor și profesorilor. Trebuie avut în
vedere rolul lor educațional și de organizator al resurselor cunoașterii.
Biblioteca școlară contribue la creșterea calității învățământului, fiind un suport necesar
activităților de educație (formare). Rolul acestora în noul context educațional trebuie privit cu
mare atenție deoarece diversificarea tipologiei documentare și a modalităților de acces la
resursele informaționale a făcut ca aceste structuri de informare și documentare să înceapă să-
și piardă puțin câte puțin, în ultimele două decenii,
poziția cu greu atinsă.

7|Page
 CAPITOLUL2
RESURSE UMANE FIZICE ÎN BIBLIOTECA ȘCOLARĂ

,,Bibliotecarul școlar este angajatul calificat, responsabil cu planificarea și administrarea bibliotecii

școlare, susținut de restul personalului pe cât de adecvat este posibil, care lucrează împreună cu toți
membrii comunității școlare și care asigură legătura cu biblioteca publică și alții”.
Manifestul Bibliotecilor Școlare

2.1. Funcția bibliotecii școlare

Funcția esențială a bibliotecii școlare este aceea de a furniza acces fizic și intelectual la
informații și idei. Bogăția și calitatea unui program de bibliotecă depinde de resursa umană,
disponibilă în interiorul și în afara bibliotecii școlare.
Pentru a satisface nevoile de predare și de învățare ale comunității școlare, este necesară
existența unui personal bine pregătit. Toți cei care lucrează într-o bibliotecă școlară ar trebui
să aibă o viziune clară asupra serviciilor și politicilor de bibliotecă sarcini și responsabilități
bine definite.

2.2. Competențe necesare furnizării programelor de bibliotecă școlară

Calificările unui bibliotecar școlar includ:
* Predare și învățare, curriculum, concepere și aplicare în învățământ;
* Management și planificare; a programelor, dezvoltare/design, implementare,
evaluare/îmbunătățire;
* Dezvoltarea colecțiilor, depozitare, organizare, regăsire
* Procese și comportamente în informare-alfabetizare, cultura informației, alfabetizare
digitală;
* Participare la lectură;
* Cunoștințe despre literatura pentru copii și tineret;
* Cunoștințe despre abilitățile care afectează și remediază cititul;
* Abilități de comunicare;
* Responsabilitate și etică socială;
* Servicii în folosul comunității-responsabilitate publică/socială;
* Abilități de comunicare și colaborare;
* Abilități digitale și media;
8|Page
 * Asimilarea culturii societății în domeniul biblioteconomic și al istoriei valorilor sale;
Dezvoltarea competențelor profesionale și a pregătirii bibliotecarului școlar se pot fi
obținute prin mai multe moduri - de obicei printr-un program de formare profesională.

2.3. Rolul bibliotecarului școlar și management

Rolurile cheie a unui bibliotecar școlar sunt: educație, management, leadership și
colaborare și implicare în comunitate.
Rolul de management al bibliotecarului școlar implică organizarea sistemelor și
proceselor de documentare ale bibliotecii școlare, pentru a fi folosite în mod optim. Aici sunt
incluse infrastructura bibliotecii (ambele medii, fizic și digital), resursele materiale (fizice și
digitale). Managementul resurselor umane poate fi, de asemenea, parte a acestui rol: recrutarea,
selectarea, formarea, supervizarea și evaluarea personalului bibliotecii.

2.4. Leadership și colaborare

Principalul rol al bibliotecarului școlar este de a contribui la misiunea și scopul școlii.
În colaborare cu directorii și profesorii, dezvoltă și implementează servicii și programe de
bibliotecă bazate pe curriculum. Bibliotecarul contribuie cu cunoștințe și abilități în furnizarea
informațiilor și folosirea resurselor pentru activități de predare și învățare precum și investigare
și proiecte, activități de alfabetizare, lectură și activității la nivel de școală.
Implicarea în comunitate include programarea, dezvoltarea colecțiilor și eforturile de
popularizare care si întâmpine diferite grupuri culturale, lingvistice, indigene și alte populații
unice bibliotecii școlare. Bibliotecile școlare ar trebui să recunoască importanța familiilor în
educația copiilor și valoarea transferului intregenerațional de cunoștințe. Pentru a îmbunătăți
serviciile bibliotecii pentru copii și tineri dintr-o anumită comunitate, biblioteca școlară și cea
publică ar trebui să depună eforturi să coopereze în vederea realizării unor proiecte comune.
Promovarea programelor și serviciilor de bibliotecă include comunicarea cu utilizatorii
despre ceea ce are de oferit biblioteca și modalitatea de adaptare a acestor programe și servicii
la nevoile și preferințele utilizatorilor. Programele, serviciile și facilitățile furnizate de
biblioteca școlară trebuie promovate activ încât grupurile țintă (elevi, profesori) să fie la curent
cu rolul bibliotecii școlare ca partener în învățare și ca furnizor de servicii și resurse. Biblioteca
școlară ar trebui să dețină un plan de promovare. Planul ar trebui să includă următoarele
elemente: obiective, plan de acțiuni care să indice cum vor fi atinse obiectivele și metodele de
evaluare prin care va fi evaluat succesul planului de acțiuni. Biblioteca școlară existentă în
cadrul școlilor din mediul rural în ultimii ani trec print-o criză financiară acută. Nu le sunt
alocate fonduri pentru achiziția de carte. Acest fenomen se întâmplă și cu bibliotecile
comunale-publice. Printr-un efort comun a celor doua instituții biblioteca școlară și biblioteca
comunală ar putea deveni un tot unitar sub egida bibliotecii – bibliotecă publică.
Biblioteca unificată școlară și comunală devenită publică pot dezvolta programe de
alfabetizare a copiilor și adulților de etnii diferite (etnia romă), programe informtice de regăsire
a unor informații cu ajutorul diverselor motoare de căutare (Google, Google Scholar...) cursuri
de formare a anumitor categorii de persoane, persoane vârstince, cursuri de utilizare a
9|Page
calculatorului pribind folosirea diverselor căi de comunicare (facebook, messenger, mail,
utilizarea camerei web).
Bibliotecarii ar trebui să fie pragmatici și flexibili în abordarea lor când furnizează
materiale utilizatorilor, susținând preferințe individuale ale cititorilor și recunoscându-le
dreptul de a alege ce doresc să citească.
Biblioteca școlară devenită bibliotecă publică se va adresa unui număr mai mare de
cititori. Pe lângă elevi pot deveni utilizatori de informație ai bibliotecii oamenii din toate
categoriile de vârstă și domenii de activitate. Biblioteca școlară devenită publică trebuie să
permită utilizatorilor ei să își auto-selecteze materialele pentru lectură. Auto-selectarea
materialelor pentru lectură dezvoltă vocabularul, îmbogățește aptitudinile în limbajul oral.
Biblioteca școlară – publică trebuie să ofere cititorilor care încearcă să se dezvolte personal să
le dea acces la materiale de lectură alternative, precum cărți audio, care au arătat o îmbunătățire
a abilităților de citire și care și-au schimbat atitudinea față de lectură. Ebook-urile vin de
asemenea în sprijinul cititorilor, manualele audio pentru învățarea limbilor străine un alt punct
forte al bibliotecii școlare-publice. Materialele noi care apar în biblioteca școlară-publică
trebuie promovate atât în fața utilizatorilor bibliotecii cât și a altor personae interesate de
lectură. Promovarea noilor materiale ar trebui să se facă prin discuții pe marginea cărților, prin
expozițiile de carte, prin pagina de web a bibliotecii școlare devenită publică. Evenimente care
să ridice interesul pentru biblioteca școlară-publică pot fi organizate prin expoziții, vizite ale
autorilor, zile internaționale ale cărții sau alte evenimente care au loc în comunitatea locală.

2.5. Promovare și marketing

Promovarea reprezintă comunicarea unilaterală cu utilizatorii despre biblioteca școlară-

publică. Marketingul este un schimb bilateral - încercarea de a potrivi serviciile bibliotecii
școlare–publice cu nevoile și preferințele potențialilor utilizatori. Servicile și facilitățile
furnizate de o bibliotecă școlară trebuie promovate activ și ,,vândute” pentru ca potențialii
utilizatori atât elevi cât și comunitatea extinsă să conștientizeze rolul bibliotecii ca partener în
învățare și ca furnizor de servicii și resurse oportune.
Promovarea imaginii și a serviciilor de bibliotecă oferite utilizatorilor ei se poate face
prin invitarea unor grupuri de elevi sau ultizatori externi cărora să li se explice rolul activ al
bibliotecii în viața cotidiană, prin fluturași distribuiți în comunitatea locală, afișe, întâlniri și
mese rotunde pe teme diverse cu personalități din comunitatea locală, scriitori, profesori,
medicii, reprentanți ai aparatului legislativ local, al organelor publice (ISU, IGPR, DIICOT,
SERVICIUL DE AMBULANȚĂ).
Umberto Eco descria biblioteca drept o entitate ,,rămasă obscură de-a lungul secolelor
unde doar bibliotecarul avea dreptul să se miște prin labirint, el singur știa unde să găsească
cărțile, el singur era responsabil pentru păstrarea lor.”
Ce este azi biblioteca? Este o entitate care prin funcția ei formativă are un rol important
în viața comunității în care lectura, studiul și informarea constitue principalele mijloace de
dezvoltare.

10 | P a g e
 Bibliotecile publice au fost atrase de noua tehnologie, influentate de preţurile în
creştere, de restricţiile bugetare si de complexitatea muncii, progresul tehnologic producând
modificari substantiale la nivelul posibilitãţilor de stocare şi al facilitãţilor de regăsire a
datelor. Tehnologia constituie pentru bibliotecile publice un adevărat panaceu, înzestrându-le
cu multiple posibilitãţi de prelucrare a informatiilor si publicaţiilor, deşi principalul scop al
managementului informaţiilor reprezentat de culegerea, prelucrarea, memorarea, regăsirea şi
transmiterea informaţiilor este îndeplinit in mediul bibliotecilor publice, independent de gradul
de implementare al noilor tehnologii in cadrul acestora.
Tehnologia oferă cel mai important instrument în ceea ce priveste problemele legate de
mânuirea datelor, stocare, acces, căutare, regăsire şi relaţionare, fapt ce a accentuat functia
bibliotecii publice de centru informaţional, de resursã pentru cercetare. Automatizarea şi
tehnologia aferentã permit stocarea unui numãr mare de date, iar prin telecomunicaţii şi reţele
biblioteca are un acces tot mai larg la bazele de date externe. Considerand faptul ca tehnologia
modernã costã se evidentiaza discrepanta dintre necesitãţile bibliotecii şi resursele financiare
de care dispune.
Dezvoltarea pietei informatiilor depinde de factori politici, economici, istorici, sociali
si culturali, iar administratiile diferă din punct de vedere al naturii si gradului implicarii lor in
difuzarea informatiilor, domeniul informarii neputându-se dezvolta fara un sprijin serios din
partea statului.
Costul accesului la sursele de informare reprezintă o problema importanta. Utilizatorul
plăteşte bibliotecii un cost, în schimbul plății primind un produs sau serviciu. Costul
utilizatorului reprezinta pentru biblioteca un beneficiu, iar marketingul faciliteaza astfel de
schimburi. Majoritatea categoriilor de utilizatori ai bibliotecii nu au mijloacele necesare pentru
a-si asuma astfel de cheltuieli (persoanele in varsta, somerii, elevii, studentii) in conditiile
actuale ale crizei, ale nivelului de trai scazut al populatiei, iar biblioteca trebuie sa tina seama,
mai mult decât oricând, de rolul său social si cultural, gratuitatea fiind, astfel, necesara.
Bibliotecile se văd nevoite sa caute noi metode si strategii de finantare in condiţiile
lipsei sau insuficienţei fondurilor şi subventiilor. Conturarea cadrului legislativ corespunzator
fluidizeaza schimbul de informatii, fapt ce permite acestor institutii efectuarea propriilor
alegeri din punct de vedere al operatiunilor financiare, comercializarea serviciilor devenind o
alternativă si pentru bibliotecile româneşti.
Noile tehnologii de informare şi telecomunicaţii modificã investiţiile bibliotecilor, iar
pe masura ce se investeşte mai mult numãrul informaţiilor creste si serviciile devin mai rapide.
De aici rezulta nevoia bibliotecilor publice de a-si întãri finanţarea prin intermediul unor noi
metode si strategii.
Desi tradiţia impune o gratuitate deplinã a serviciilor, bibliotecile publice pot introduce
notiunea de servicii plãtite, comercializarea acestora reprezentand primul pas spre economia
de piaţã, dar ideea de informaţie ca marfã nu trebuie sa indeparteze biblioteca de rolul si
activitatea sa si nici de utilizatori, biblioteca reprezentând o sursã de informare şi un spaţiu
cultural cu posibilitati formativ-morale de netăgăduit.
Totuşi resursele bibliotecii publice nu pot fi realizate din activitãţi proprii fãrã a afecta
funcţia fundamentalã a instituţiei şi dreptul cetãţeanului la informare gratuitã şi la
culturã. Bibliotecile publice ca institutii de cultura au nevoie de subventii, principiul

11 | P a g e
autogestiunii nefiind valabil in cazul lor, dar nici subventiile alocate de stat sau de alte organe
de finanţare nu pot asigura nivelul necesar satisfacerii nevoilor utilizatorilor prin intermediul
serviciilor de biblioteca.
Bibliotecile nu percep informaţia ca marfã desi utilizatorul este pregãtit sã plãteascã
mulţi bani pentru o informaţie unicã. În condiţiile economiei de piaţa devine necesara
culeagerea şi crearea informaţiilor care pot deveni marfã, puţine biblioteci din societatea
noastrã dispunand de asemenea informaţii.
Bibliotecile publice trebuie sa-şi sporeasca resursele prin introducerea metodelor
moderne de marketing ce vizeaza extinderea ariei lor de preocupãri comerciale cu condiţia ca
veniturile rezultate sã reprezinte resurse suplimentare pentru îmbunãtãţirea activitãţii
bibliotecilor, nicidecum o limitare sau retragere a subvenţiilor publice sau a instituţiilor şi
organismelor de finanţare.
Prin intermediul metodelor de marketing se poate interveni în ajustarea ofertei de
produse şi servicii prin informatizare şi automatizare, îmbunãtãţirea fişierelor, asocierea la
servicii naţionale şi internaţionale, concomitent cu utilizarea informaţiei pe grupuri de
utilizatori. Se impune in acest sens imbunatatirea ofertei dar si implementarea unei comunicatii
adecvate pentru a face cunoscute resursele bibliotecii in vederea atragerii de noi grupuri de
utilizatori.
Gândirea de marketing in cazul bibliotecii publice impune gãsirea clienţilor, a
utilizatorilor care vor sã foloseascã informaţia strânsã în colecţiile sale si nu doar aranjarea la
raft a colectiilor legate, iar viziunea unui viitor atat de dificil determina bibliotecile publice sa
considere orice soluţie referitoare la modul în care trebuie sã funcţioneze cu eficienţã maximã.
Schimbãrile dramatice in ceea ce priveste condiţiile financiare ale bibliotecilor publice
determină abordarea tipicã economiei de piaţă a activitãţilor, produselor şi serviciilor lor,
rezultand astfel necesitatea autojustificarii.
Conceptul de marketing al fiecãrei biblioteci trebuie sã fie elaborat ţinând cont de
condiţiile locale. Un program de marketing bine gandit pentru biblioteca publică are ca rezultat
servicii publice îmbunãtãţite, concentrate asupra nevoilor şi motivaţiilor grupurilor ţintã
deservite de bibliotecã, dar si eficienţã crescutã în realizarea misiunii bibliotecii prin revizuirea
permanenta a programului de marketing.
Incercarile de a transfera experientele sistemelor occidentale nu sunt eficiente în lipsa
unei analize lucide a posibilitatilor si necesitatilor bibliotecilor româneşti. Este evident faptul
ca bibliotecile romanesti au jucat şi joacă un rol important in relansarea pietei informatiilor,
dar si ca potentialul lor nu trebuie inlocuit cu structuri bazate prioritar pe profit. Adoptarea ideii
de tarif pentru serviciile de baza – acces, imprumut de publicatii, imprumut interbibliotecar,
multiplicare xerox – nu reprezintă decat un prim pas in cadrul unui program de marketing
coerent. În aceeaşi ordine de idei, chiar daca optiunea bibliotecilor romanesti ar fi gratuitatea,
principiile marketingului ar putea fi implementate şi integrate cu succes. Preocuparile privind
imbunatatirea accesului utilizatorilor la documente si ameliorarea diseminarii informatiilor se
regăsesc si în marketing, cu singura diferenţă că se realizeaza metodic, perseverent si integrat
intr-un program de marketing.
Inca nu putem vorbi de marketing in structurile infodocumentare de la noi. Condiţiile
actuale sunt dificile, iar bibliotecile se confruntă cu o problemă spinoasă, acea de a face mai

12 | P a g e
mult cu mai putin si chiar cu din ce in ce mai putin. Rezolvări, solutii nu poate da nimeni, dar
exemplul unor biblioteci din strainatate care au gasit oportunitati tocmai in situatii de criza şi
şi-au luat destinul în mâini, schimbandu-şi viitorul, merită a fi menţionat şi studiat, dacă nu
chiar şi urmat. Dacă biblioteca publică va continua să facă mai mult cu mai puţin - pe măsură
ce bugetele cresc doar puţin, rămân aceleaşi sau chiar sunt micşorate- nu îi va stimula pe
ordonatorii principali de credite să îmbunătăţească bugetul acesteia, dimpotrivă, acţiunea sa
provocând tocmai răspunsul opus, ceea ce pune biblioteca publică în situaţia de a nu avea pe
cine să învinovăţească decât pe ea însăşi.
Daca bibliotecile publice româneşti, ca specialiste in informare, nu preiau iniţiativa
pentru a schimba situatia şi implicit soarta, aceasta va fi realizată de structurile de care depinde
biblioteca, de către forurile tutelare care nu ştiu multe lucruri despre ceea ce reprezintă
biblioteca pentru comunitatea din care face parte şi nici despre activitatea sa, prin tăierea
fondurilor şi subvenţiilor. Herb White a avertizat bibliotecile cu aproximativ 16 ani în urmă în
Library Journal din 15 septembrie 1992: „Nu vom avea niciodată sprijinul cuvenit pentru
biblioteci din partea autorităţilor publice până când vor înţelege faptul că fondurile sărace au
ca rezultat biblioteci nesatisfăcătoare”. Acesta este un avertisment căruia trebuie să i se acorde
încă atenţie de către bibliotecile publice din România.[14]
Controlul intregii activitati a bibliotecii publice vizează resursele umane, materiale şi
cele de informare, controlul financiar fiind fundamental datorită constrângerilor bugetare cu
implicaţii directe şi imediate asupra celorlalte resurse. Bibliotecile publice sunt în subordinea
Consiliilor Judeţene şi a Consiliilor Locale în ţara noastră, iar direcţiile pentru cultură, culte şi
patrimoniu cultural judeţene controlează îndeplinirea obiectivelor acestora şi respectarea
legislaţiei în vigoare privind bibliotecile.
Posibilitati privind implementarea marketingului la nivelul bibliotecilor publice
româneşti există, trebuie doar sa se constientizeze importanta marketingului ca mod de
abordare si apoi sa se aplice efectiv. Valorizarea întregului potenţial al bibliotecii din
perspectiva marketingului ajuta la observarea numeroaselor oportunitati pentru promovarea
colecţiilor şi serviciilor.
Implementarea principiilor marketingului este de dorit şi posibila în cazul bibliotecilor
publice româneşti în condiţiile în care are loc o redefinire a misiunii, concomitent cu aplicarea
unei strategii in aval – ce priveşte utilizatorii în calitatea lor de clienţi – si in amonte – ce
priveşte forul tutelar, finantatorii în calitatea lor de furnizori.
Printre efectele principale ale implementării marketingului în biblioteca publică la
nivelul colecţiilor şi serviciilor putem considera calitatea, accesibilitatea, diversificarea şi
modernizarea, raţionalizarea, adaptabilitatea, adresabilitatea, de aici rezultând o relaţie radical
îmbunătăţită dintre oferta de produse şi servicii de bibliotecă publică şi cererea în continuă
schimbare a utilizatorului.
Un aspect caruia bibliotecile publice sunt nevoite sa-i acorde atentie pentru a putea
functiona la standarde înalte este fundamentarea principiilor si instrumentelor de marketing în
direcţia calitatii ofertei in sensul garantării satisfacţiei utilizatorului şi astfel a realizării unei
relaţii de durată cu acesta. Marketingul de biblioteca poate devein - prin conjugarea sa cu
calitatea ofertei si prin intreaga lui orientare spre binele utilizatorilor, al comunităţii şi al
societăţii în general - marketing societal, conferind angajare publica bibliotecii.

13 | P a g e
 Problema cea mai importanta in activitatea de dezvoltare a colectiilor este
accesibilitatea. Pentru cei implicati in intermedierea info-documentara şi implicit pentru
biblioteci, accesul la informatie într-o manieră adecvată, în orice moment, capacitatea de a
transfera acea informatie pentru a fi prezenta si procesata cand şi unde este necesar, a devenit
masura eficientei si calitatii activitatii desfasurate.
Realităţile socio-culturale impun o delimitare clară a relaţiilor într-o dinamică
permanentă cu colectivitatea, adaptarea demersului bibliotecii publice prin diversificarea
produselor şi serviciilor atât culturale, cât şi informaţionale. Diversificarea serviciilor trebuie
să mizeze pe faptul că încă de la înfiinţarea ei, biblioteca publică este prin excelenţă
deţinătoarea documentelor primare, particularizându-se în acest mod în contextul celorlalte
instituţii culturale şi sisteme informaţionale.
Biblioteca publică se simte nevoită în măsură tot mai mare să se preocupe şi de
îmbunătăţirea colecţiilor sale prin intermediul unor noi purtători de informaţie (multi-media,
în special) şi să asigure accesul utilizatorilor la aceştia. Ea este solicitată să stocheze o cantitate
mereu mai mare de informaţii (globale, parţiale sau individualizate) şi să-şi ajute utilizatorii în
activitatea intelectuală depusă prin diseminarea acestor informaţii deţinute.
Pentru a fi mereu cu un pas înaintea cererii utilizatorilor, biblioteca publică trebuie să
acopere aria culturală şi editorială de care aceştia sunt interesaţi (tradiţiile culturale, lucrări cu
caracter monografic etc.), chiar dacă nu beneficiază de avantajele oferite de Legea 111/1995 a
Depozitului Legal. Bibliotecile publice dispun de diverse modalităţi de completare a colecţiilor
de care dispun: contactul cu editurile, cu diverse firme particulare din comerţul de carte şi nu
numai, autori, instituţii de învăţământ superior, asociaţii culturale, organisme
nonguvernamentale, etc.
De câţiva ani sunt dezvoltate şi răspândite din ce în ce mai mult abordari noi de definire,
productie si oferta documentara de servicii in lumea bibliotecilor la nivel mondial,
rationalizarea colectiilor si calitatea serviciilor reprezentând noi tendinţe în domeniul
biblioteconomiei.
Specialiştii şi-au pus problema adaptării bibliotecii publice tradiţionale la schimbările
mediului tehnologic şi la nevoile în continuă dinamică ale utilizatorilor încă din anii ’80,
considerând mai multe aspecte ce se dovedesc încă de actualitate: biblioteca va fi organizată
sub forma unei colecţii de materiale electronice pentru care va plăti anumite drepturi de acces
sau toate bibliotecile publice vor avea acces la toate materialele în baza unei taxe; biblioteca
va fi în măsură să ofere servicii, în calitate de intermediar, pe care utilizatorii nu le pot accesa
prin intermediul propriilor terminale; cum va selecta şi actualiza materialele electronice
biblioteca.
În trecut imaginea bibliotecii publice era asociată cu aşa zisa elită intelectuală, dar în
societatea contemporană integrarea marketingului în cadrul acestei structuri are ca efect
adresabilitatea largă a colecţiilor şi serviciilor sale către toate categoriile socio-demografice ale
colectivităţii, vizând satisfacerea cerinţelor de lectură ale acestora. Azi se remarcă latura
educaţională a bibliotecii publice, valoarea sa formativă şi informativă prin colecţii şi servicii
pentru utilizatori de toate vârstele, fără discriminări de rasă, religie, naţionalitate, limbă, statut
social.

14 | P a g e
 Biblioteca publică este o instituţie deschisă tuturor şi de aceea trebuie să sesizeze în
permanenţă disfuncţionalităţile ce apar în modul în care sunt satisfăcute nevoile de lectură de
grup şi individuale ale utilizatorilor, dinamica acestor nevoi fiind reflectată în toate circuitele
funcţionale ale instituţiei şi în comportamentul de achiziţionare al membrilor colectivităţii ce
apelează la serviciile acesteia. De aici rezultă preocuparea majoră în scopul echilibrării, în
măsură tot mai mare, a cererii informaţionale a utilizatorilor (cultură, educare, instruire,
divertisment, etc.) cu oferta bibliotecii reprezentată de colecţiile sale de documente.
Biblioteca publică se integrează funcţionalităţii complexe a celorlalte instituţii
componente ale sistemului cultural. Deşi în societatea actuală şi-au făcut apariţia noi instituţii
şi organizaţii ce folosesc diverse mijloace de comunicare, aceasta continuă să deţină un loc
important prin încercările de diversificare şi modernizare a demersului său informaţional şi
comunicaţional.
Concurenţa dintre biblioteca publică şi aceste instituţii şi organizaţii nu este de
eliminare, manifestându-se doar în modul de distribuire şi redistribuire a bugetului de timp al
utilizatorilor acordat preocupărilor intelectuale, de aici rezultand necesitatea colaborării şi
integrării cu toate elementele sistemului educaţional şi informaţional. Biblioteca publică este
instituţia care, alături de celelalte componente ale sistemului cultural, polarizează o multitudine
de interese intelectuale din rândul colectivităţii, în principal datorită colecţiilor sale şi mai ales
a caracterului enciclopedic al acestora. Ea devine tot mai mult un complement de neînlocuit al
acestor instituţii şi organizaţii cu rol în educaţia permanentă.
Instituţie publică prin adresabilitate şi caracterul enciclopedic al colecţiilor sale,
biblioteca publică reprezintă centrul permanent al intereselor de lectură ale tuturor membrilor
unei colectivităţi. Totuşi, datorită posibilităţilor materiale limitate comparativ cu oferta
editorială, ca şi a posibilităţilor reduse de stocare, prelucrare şi valorificare la nivelul cerinţelor
actuale, marketingul bibliotecii ca structură non-profit impune complementaritatea cu colecţiile
altor biblioteci, indiferent de tipul acestora, precum şi cu alte surse apropiate ca structură ce
deţin informaţii de interes pentru utilizatori.
Tot în această direcţie, datorită presiunilor social-culturale, a cerinţelor în continuă
schimbare ale utilizatorilor şi a schimburilor social-culturale, biblioteca publică se vede nevoită
să apeleze şi la alţi parteneri din cadrul sistemului de informare şi documentare (centre de
calcul, edituri şi alţi creatori de baze de date) din dorinţa de a răspunde eficient cerinţelor de
lectură.
Pentru a răspunde acestui deziderat, biblioteca publică trebuie să-şi sincronizeze
demersul propriu cu cel al altor instituţii de cultură şi organizaţii nonguvernamentale, acţionând
în mod sistematic în direcţia integrării activităţii sale cu celelalte instituţii cultural-educativ-
informative care deservesc colectivitatea. Relaţia ei cu aceste instituţii este complexă, atât sub
aspectul contribuţiei bibliotecii publice cât şi a poziţiei ei de beneficiar al acestora.
Posibilitatea din ce în ce mai mare a accesului rapid, în orice moment şi din orice locaţie
la informaţie stabileşte obiective şi perspective noi pentru bibliotecile publice din punct de
vedere al tehnologiei digitale. Acest fenomen impune eforturi şi preocupări în vederea
identificării funcţiilor pe care biblioteca le poate îndeplini într-o societate în care comunicarea
de natură electronică devine principalul canal de informare. Proiectul este destul de complex
întrucât mutaţia la nivelul bibliotecilor de la depozitarea de cărţi la depozitarea computerizată

15 | P a g e
se va face lent şi va fi costisitoare, impunându-se o cooperare şi o folosire în comun a
resurselor. Acest fapt va duce la extinderea reţelelor computerizate de biblioteci, ceea va avea
ca rezultat transformarea bibliotecii într-un centru de informare pe măsura reducerii costurilor
pentru comunicarea datelor fiind posibil pentru tot mai multe biblioteci de dimensiuni reduse
să se racordeze la reţelele naţionale şi internaţionale.
Editorul Tom Dunne, la BookExpo America în iunie 2007, afirma: „Bibliotecile
reprezintă, probabil, clientul nostru secund cel mai mare după librării”.
Există multe obstacole care deconectează editorii şi biblioteca publică. În opinia Norei
Rawlinson, fost editor al revistei Library Journal, mulţi editori încă mai cred că bibliotecile
publice nu achiziţionează mai multe exemplare ale aceluiaşi titlu. Bibliotecile publice
influenţează foarte mult soarta cărţilor care nu se bucură de prea mult succes, cumpărând multe
copii ale cărţilor de mare succes. Ele cumpără multe exemplare de cărţi, nu doar titluri noi, ci
şi pentru a înlocui exemplarele vechi, uzate, murdare, fără ca editorii să observe modul în care
bibliotecile influenţează vânzările de carte dincolo de cele mai bine cotate cărţi.
Cu aproximativ 14 ani în urmă, Barbara Hoffert (Library Journal - 1 septembrie 1993)
a realizat un reportaj în care un editor a fost surprins să audă că bibliotecile publice urmăresc
cât de bine este primită cartea unui autor pentru a decide dacă o vor achiziţiona pe următoarea.
Şi astăzi editorii rămân surprinşi, instrumentele pe care le bibliotecile publice obişnuiesc să le
folosească pentru a decide ce şi cât să achiziţioneze devenind mult mai sofisticate.
Bibliotecile nu fac afaceri din vânzarea cărţilor, dar fac afaceri prin susţinerea şi
promovarea fiecărei cărţi. „Bibliotecile”, consideră fostul editor Library Journal- Nora
Rawlinson, „prezintă potenţial pentru a fi următorul mare mijloc de promovare pentru edituri”
prin simplul fapt că aduc cititorii către cărţi.
Din punct de vedere teoretic, bibliotecile nu se afla in situatie de piata, cresterea
numarului utilizatorilor neavând ca efect cresterea incasarilor, contrar firmelor private. De aici
rezultă cooperarea ca tendinta structurala a profesiilor biblioteconomice, termeni ca acorduri,
parteneriat fiind mai potriviţi acestor structuri.
Relaţia bibliotecă publică - reţea de biblioteci publice- colectivitate trebuie să
funcţioneze cât mai bine în scopul realizării principiilor formative şi informaţionale, biblioteca
publică fiind, ca instituţie socio- culturală, parte componentă a reţelelor de biblioteci.

16 | P a g e
 CAPITOLUL 3
BIBLIOTECA PUBLICĂ

3.1. Biblioteca publică definiție

Biblioteca publică, în conformitate cu Legea nr. 334/2002 este o bibliotecă de tip
enciclopedic pusă în slujba unei comunități locale care asigură egalitatea accesului la informații
și documente necesare informării, educației permanente și dezvoltării personalității
utilizatorilor, fără deosebire de statutul social sau economic, vârstă, sex, apartenență politică,
religie ori naționalitate. Biblioteca publică este centrul local de informare asigurând furnizarea
cunoştinţelor solicitate de către utilizatori, în forme gata prelucrate pentru uzul acestora.
Bibliotecile publice sunt un fenomen prezent în întreaga lume. Ele se
regăsesc în diverse societăţi, în varii culturi şi la diverse etape dedezvoltare. Deşi diversitatea
contextelor în care acestea activeazăcreează, inevitabil, diferenţe la nivelul serviciilor oferite,
precum şi în modurile de oferire a serviciilor respective, bibliotecile publice au caracteristici
comune care pot fi definite după cum urmează:
Biblioteca publică este o organizaţie constituită, susţinută şi finanţată de comunitate,
fie de către autorităţile locale, regionale sau naţionale, ori prin alte forme de organizare
comunitară. Ea oferă acces spre cunoaştere, informaţie sau opere ale creaţiei prin intermediul
unui şir de resurse şi servicii şi este în mod egal disponibilă tuturor membrilor comunităţii,
indiferent de rasă, naţionalitate, vârstă, gen, confesiune, limbă, capacităţi fizice sau mintale,
statut economic, de muncă sau de studii. (Îndrumar IFLA /UNESCO.

3.2. Context
O bibliotecă reprezintă o lume plină de praf, file îngălbenite și multă, multă conștiință.
Dacă pe vremuri a avea o bibliotecă era de domeniul fantasticului pentru un om sărac, astăzi
aceasta poate fi la îndemâna oricui și poartă numele de bibliotecă publică.
Biblioteca publică îşi desfăşoară activitatea în serviciul populaţiei, ceea ce presupune
considerarea cerinţelor utilizatorilor şi raportarea lor la obiectivele şi resursele proprii în
vederea asigurării realismului deciziilor din punct de vedere economic, tinând cont de modul
în care se manifesta factorii de influenta din micro si macromediu.
Serviciile bibliotecii publice sunt asigurate, în mod egal, pentru toţi, indiferent de
vârstă, sex, rasă, religie, naţionalitate, limbă sau statut social. Serviciile şi materialele speciale
trebuie asigurate pentru acei utilizatori care, din diferite motive, nu pot beneficia de formele şi
materialele curente pentru activitatea instituţiei, de exemplu, minorităţile lingvistice, cei cu
handicap fizic sau social, cei aflaţi în spitale sau închisori.
O bibliotecă publică este o bibliotecă accesibilă publicului larg și este de obicei
finanțată din surse publice, cum ar fi taxe. Este operat de bibliotecari și paraprofesioniști de
bibliotecari, care sunt și funcționari publici.

17 | P a g e
3.3. Rolul și misiunea bibliotecii publice
Biblioteca publică are rolul de a informa, chiar dacă astăzi e considerată o metodă
învechită, căutarea informației într-un volum masiv, o enciclopedie sau o revistă de specialitate
este un proces laborios, dar plăcut mai ales pentru persoanele în etate. La fel, răsfoirea unei
cărți de ficțiune, care are o vârstă venerabilă, este deseori o metodă deseori preferată de către
cititorii avizi, adepților cărților fizice.
Biblioteca publică este un loc minunat de întâlnire pentru persoane care au aceleași
interese. O prezentare de carte într-o bibliotecă este un eveniment special la care paricipă
comunitatea locală. Într-o bibliotecă publică au loc evenimente culturale și literare, precum
semnarea unui volum, recitarea unor poezii, lansarea unui scriitor. Astfel, o bibliotecă publică
este locul perfect pentru manifestarea unor astfel de evenimente.
Biblioteca școlară și biblioteca publică sunt centrul-motor al sistemului de inovare. De
la stimularea literaturii și curiozitatea copiilor, către furnizarea informației la tinerii și studenții
care doresc să devină experți și să susțină marile istorii științifice ale lumii și alte tipuri de
cunoaștere, toate sunt indispensabile progresului. De asemenea, bibliotecile sunt gardienii
trecutului ce conțin colecții rare de cărți, documente, manuscrise, incunabule ce sunt definitorii
pentru fiecare civilizație în parte. Datorită livrării documentelor prin serviciul de împrumut
interbibliotecar național și internațional, unde se aplică tariful legal, este posibil să împărtășim
copii ale cărților și alte documente între biblioteci (indiferent de tipul lor), salvând bugetul
cercetătorilor și timpul călătoriei. Aceste colecții rare și unice aflate în patrimoniul cultural
local al fiecărei biblioteci sunt esențiale pentru înțelegerea istoriei cunoașterii și sprijin pentru
dezvoltarea și călătoria informației către tendințele actuale ale societății moderne. Într-o lume
aflată într-o atât de rapidă și profundă schimbare, omul se confruntă cu provocări multiple, care
îl fac să-și pună întrebări. Pasivitatea, resemnarea, confortul, rezistența la schimbare nu mai
sunt o opțiune. Vrem, nu vrem, trebuie să devenim exploratori curajoși și curioși, care
descoperă și construiesc o lume nouă a bibliotecilor. În viteza cu care se produc schimbările,
nu e timp să se instaleze obișnuința – care adeseori relaxează vigilența și creează iluzia de
funcționalitate.
Biblioteca publică joacă un rol important în viața comunității deservite fiind principal
instituție la nivelul unui oraș care oferă servicii de informare și documentare sub diverse forme
și în context diferite. Aceasta contribute la dezvoltarea personală a utilizatorilor prin educația
formală, prin educația pe tot parcursul vieții, prin activitațile desfășurate după încheierea orelor
de școală, prin cultura informației, activități de petrecere a timpului liber sau acces la
informații. Un alt aspect acoperit de către biblioteca publică este legat de coeziunea social,
spațiul transformându-se într-un loc al întâlnirii și un centru pentru dezvoltare comunitară.
Identitatea cultură și locală reprezintă problem cu un impactsemnificativ asupra comunității și
trebuie să fie popularizate prin intermediul bibliotecii publice, iar imaginația și creativitatea
dezvoltă interesul publicului pentru activități culturale.
Astăzi, ce nu merge este vizibil imediat. Este un proces de evoluție care generează
inspirație și inovație. Încet, dar sigur, omul înțelege răspunderea pe care o are atunci când
creează și construiește. Nu mai e loc de fatalism. E vremea conștiinței de sine.
Tehnologia digitală oferă un imens potențial de dezvoltare și distribuire a noilor idei de
cunoaștere. Utilizatorii sunt conștienți de acest lucru și așteptările lor ne fac părtași la cât de

18 | P a g e
simplu și ușor ai acces la informația dorită și solicitată (mai ales în spațiul unei biblioteci),
indiferent de granițe și schimbare în funcție de obiectivul propus, respectând copyright-ul,
pentru a promova inovația.

3.4. Obiectivele bibliotecii publice

Biblioteca publică, accesibilă tuturor categoriilor de utilizatori, oferă o gamă largă de
servicii şi facilităţi care creează interes pentru lectură, educaţie şi petrecere a loisir-ului.
Serviciile - cheie ale bibliotecii publice sunt: împrumutul de cărţi şi documente, oferirea cărţilor
şi a altor materiale pentru utilizarea în bibliotecă, servicii informaţionale prin utilizarea
materialelor tipărite cât şi a resurselor electronice, servicii de consultanţă, servicii de rezervare,
servicii de informaţii comunitare etc.
Diversitatea şi amplitudinea ofertei de servicii depinde însă de dimensiunile şi de
comunitatea pe care o deserveşte biblioteca. O bună parte din publicul bibliotecilor publice este
reprezentată de copii şcolari şi preşcolari şi de elevii claselor gimnaziale şi liceale. Astfel că
biblioteca publică trebuie să conceapă, să organizeze şi să ofere servicii adecvate pentru acest
grup ţintă de utilizatori.
Obiectivele fundamentale ale bibliotecii publice, ca și misiunea sa socială sunt stabilite
în realția pe care aceasta le are cu procesele de informație, educație, alfabetizare și cultură. Ele
constau în:
*Creșterea și accentuarea interesului pentru lectură de la vârsta cea mai fragedă
(grădiniță)
*Susținerea proceselor de educație, atât la nivel individual cât și la toate nivelele
structurii formale a învățământului;
*Asigurarea șanselor pentru dezvoltarea capacităților creative ale tuturor membrilor
comunității;
*Stimularea imaginației și creativității la copii (crearea de ateliere meșteșugărești,
ateliere de obiceiuri și tradiții, arta culorii, ateliere origami);
*Promovarea preocupării pentru conservarea patrimoniului cultural, cunoașterea și
prețuirea artelor, științei, noutăților din toate domeniile;
*Asigurarea accesului la valori culturale și creații artistice;
*Promovarea dialogului cultural și favorizarea diversității culturale;
*Susținerea tradiției culturale;
*Accesul la informațiile care privesc comunitatea;
*Accesul la informații privind Uniunea Europeană prin găzduirea Centrelor de
Informare Documentare (EDIC-uri) sub atenta supraveghere a Reprezentanței Comisiei
Europene la București;
*Asigurarea unor servicii de informare adecvate pentru activitatea agenților economici
din zonă;

19 | P a g e
 *Organizarea de activității prin programul ,,Învățare pe tot parcursul vieții” (cursuri de
infornmatică pentru seniori, utilizarea mijloacelor de comunicare);

3.5. Misiunea și scopurile bibliotecii publice

Biblioteca publică este o comoară comunitară, cu spirit civic, care conectează
oamenii cu comunitatea lor și are misiunea foarte clară să asigure accesul liber şi gratuit la
informaţie, lectură, documentare şi studiu în scopul remedierii calităţii vieţii membrilor
comunităţii în care activează şi să călăuzească potenţialii utilizatori în imensul ocean de
informaţii, evenimente, fapte în condiţiile actuale de informare, documentare şi comunicare.
Misiunea bibliotecii este aceea de a sprijini individul în traversarea, cu succes, a
perioadei de tranziţie de la copilărie la maturitate, prin punerea la dispoziţie, atât a resurselor,
cât şi a unui mediu care să vină în întâmpinarea nevoilor sale specifice legate de dezvoltarea
intelectuală, emoţională şi socială.
Principalele paliere ale misiunii unei biblioteci publice referitoare la informare,
educație și cultură vor fi următoarele:
– asigurarea accesului la informație de toate tipurile și tehnologii informaționale moderne;
*promovarea dezvoltării unei societăți deschise și incluzive;
*valorificarea patrimoniului cultural și spijinirea pluralităților culturilor;
*oferirea de documente pentru întreaga populație, precum și accesul la cultură și
universul informațional;
*oferirea de spațiu pentru dezbatere și comunicare pentru activități civice, promovând
totodată alfabetizarea, cultura informației, lectura și educația nonformală;
*oferirea accesului virtual la informațiile deținute;
*asigurarea alfabetizării digitale a populației prin organizarea și desfășurarea la nivel
de comunitate a instruirilor în utilizarea tehnologiilor informaționale;
* va constitui un mediu de învățare, ajutând persoanele de toate vârstele, utilizatorii vor
fi ghidați în căutarea documentară independentă;
* se vor presta servicii de bibliotecă conform necesităților de informare, instruire,
cercetare, recreere și socializare ale membrilor comunităților în corespundere cu prevederile
legii;
* bibliotecile, prin activitățile sale, vor crea și consolida deprinderile de lectură la copii,
precum și stimularea creativității și imaginației acestora;
– promovarea conștientizării moștenirii culturale, a aprecierii realizărilor științifice,
inovațiilor și artelor
– organizarea de evenimente și servicii culturale

20 | P a g e
Atribuțiile bibliotecii publice:
*să ofere documente pentru întreaga populaţie;
*să reprezinte un centru cultural şi educaţional pentru comunitate;
*să ofere acces la cultura şi la universul informaţional;
*să ofere informaţii privitoare la colecţii;
*să deţină un serviciu de informare şi de acces la informaţii;
*să îndrume utilizatorii în căutarea documentară independentă;
*să prelucreze informaţiile locale;
*să difuzeze cunoştinţele de baza privitoare la drepturile cetăţeanului;
*să intre în legatură directă cu serviciile publice şi private locale;
*să ofere servicii de informare instituţiilor şi industriei locale;
*să fie un forum de dezbatere pentru activităţile civice;
*să organizeze o reţea de voluntari, sprijinitori ai bibliotecii;
*să organizeze evenimente şi servicii culturale şi totodată să intre în circuitul
evenimentelor organizate în comunitate.
Noţiunea de serviciu a fost preluată din domeniul management-marketing şi prin
definiţie este o activitate utilă menită să satisfacă anumite nevoi sociale. Serviciul de bibliotecă
se dezvoltă prin interacţiunea dintre bibliotecar şi utilizator, componentă a comunicării sociale.
În bibliotecile mici, personalitatea bibliotecarului are o influenţă hotărâtoare asupra gamei de
servicii şi activităţi organizate.
Începând cu clasicul împrumut de carte la domiciliu sau cu oferta de carte pentru
consultare la sala de lectură, serviciile unei biblioteci sunt organizate pentru a răspunde unor
nevoi de informare sau formare a utilizatorilor ei.
Nevoi ale potenţialilor utilizatori ai bibliotecii:
* nevoia de cunoaştere/de informare;
* nevoia de acţiune şi de participare;
* nevoia de control asupra contextului de dezvoltare personală sau a celui social si politic.
* nevoia de relevare a propriei identitãţi, de afirmare şi prestigiu în societate
,,Biblioteca publică, poartă locală spre cunoaștere, oferă condiții de bază pentru
învățarea pe tot parcursul vieții, independența deciziilor și dezvoltarea culturală a individului
sau grupurilor sociale” (Manifestul IFLA AL BIBLIOTECITT PUBLICE -1995). Manifestul
UNESCO proclamă încrederea în biblioteca publică, drept forță viabilă în sprijinul educației,
culturii și informării. Ne putem întreba acum în mod firesc ce înseamnă învăţarea permanentă,
ce presupune ea şi care este rolul ei? Potrivit comunicatului Comisiei Europene privind zona
învăţării permanente, învăţarea pe tot parcursul vieţii, denumită şi long life learning, cuprinde

21 | P a g e
toate formele de învăţare, de la perioada de preşcolaritate la cea post pensionare, conceptul
îmbrăţişează şi întreg spectrul formal, non - formal şi informal al activităţilor de învăţare.
Obiectivele învăţării pe tot parcursul vieţii includ: cetăţenia activă, dezvoltarea personală,
includerea socială, precum şi aspecte ale dobândirii competenţelor profesionale pentru
angajarea pe piaţa muncii. Tot potrivit comunicatului amintit mai sus principiile care
direcţionează implementarea eficientă a acesteia, vizează centrarea activităţilor de învăţare pe
individ, importanţa accesului egal de învăţare precum şi calitatea şi relevanţa activităţilor şi
proceselor de învăţare. Colaborarea dintre şcoală şi bibliotecă va determina o atragere a copiilor
către lectură, bibliotecă şi cunoaştere, către procesul de învăţare pe tot parcursul vieţii.
Bibliotecile publice, ca institutii de includere sociala, trebuie sa asigure accesul copiilor,
indiferent de varsta, avere, mediu familial, gen, mediu rasial sau locatie geografica, nevoi
speciale.
Copiii au nevoie de servicii care contribuie la formarea lor în mai multe feluri:
intelectual și emoțional, prin însușirea de cunoștințe și deprinderi de limbă, sociale, emoționale
și motoare. Bibliotecile pot promova această formare în mod distractiv și contribuie la ea prin
furnizarea de oportunități pentru dezvoltarea deprinderilor sociale, eșafodarea conștiinței de
cetățean, dobândirea simțului estetic și a unui interes pentru literatură și arte.
Bibliotecile publice au un rol important în dezvoltarea gustului pentru lectură la copii
într-o epocă cu atât de multe alte tențatii. Există un consens general ca o apropiere timpurie de
cărți contribuie mult la dezvoltarea interesului față de lectură. Mulți sustin că primii doi ani din
educația unui copil sunt cruciali, 75% din dezvoltarea creierului are loc în primii doi ani.
Implicațiile acestui fapt pentru organizațiile care ar trebui să lucreze împreună sunt foarte
semnificative.
Noile cunoștințe și deprinderi de bază, care trebuie incluse în agenda tuturor
organizațiilor educaționale și culturale, au fost definite la intrunirea Consiliului European de la
Lisabona din anul 2000 ca fiind cunoștințele despre TI, limbile străine, cultura tehnologică,
deprinderile antreprenoriale și sociale. Se simte nevoia unei orientari si mai pronunțate înspre
copii a serviciilor bazate pe TSI, pentru a promova o atitudine pozitivă față de educație prin
dezvoltarea capacității lor de a culege și interpreta informații.
Poziția bibliotecilor publice ca instituții având relații privilegiate cu autoritățile locale
și cu alte entități culturale și educaționale le oferă oportunitatea de a-și accentua mult rolul de
sprijinitor al sistemului educațional din școli și al programei de învățământ. Țările, regiunile și
localitățile, mai ales comunitățile rurale sau izolate cu grad redus de pătrundere a Internet-ului,
în care bibliotecile școlare nu au resurse pentru a asigura condțtii de studiu și de rezolvare a
temelor de casă, pot utiliza mai bine bibliotecile publice la orientarea, acumularea de cunoștințe
și accesul copiilor la resursele de informații și educație care altfel sunt de neatins.
Ca puncte de contact si locuri de intalnire importante ale populatiei locale, bibliotecile
publice sunt bine plasate pentru a identifica si recunoaste nevoile educationale/de instruire si
informationale existente si potentiale ale comunitatilor locale. Ele sunt si au fost intotdeauna
furnizori de informatii. In ultimii ani, bibliotecile publice au inceput sa investeasca in
infrastructura si specializari ale personalului care pot fi valorificate prin dezvoltarea si
imbunatatirea serviciilor care vin in ajutorul educatiei la toate nivelele.

22 | P a g e
 Acest lucru necesita o cooperare efectiva intre bibliotecile publice si alte institutii la
nivel local. O implicare mai larga a corpurilor profesionale in discutarea programelor scolare
ar putea acorda bibliotecilor, muzeelor si arhivelor o sansa de a stabili o strategie de colaborare
mai stransa la sprijinirea educatiei.
Servicii:
Bibliotecile publice pot oferi:
* un loc de întâlnire pentru comunitățile locale având o relatie naturala cu școlile, familiile și
cu alte grupuri comunitare, ceea ce permite dezvoltarea de parteneriate pentru a ajunge la o
abordare coerentă a serviciilor destinate copiilor și părinților sau îngrijitorilor acestora;
* un mediu de instruire în rețea care stimulează și asigură deprinderi pentru lectură sau educația
continuă și cunostințe despre TSI. Acest mediu de instruire poate fi extins în școli, în familii și
virtual oriunde prin serviciile bazate pe web pentru copii, părinți și îngrijitori;
* facilități sporite pentru temele de casă;
* modele pentru activități distractive în comun între adulți și copii care implică cărți,
calculatoare și TSI, muzică, teatru, cinema și alte activități culturale și sporesc potențialul de a
utiliza mai constructiv timpul liber. Mediul de bibliotecă trebuie astfel conceput încât să ofere
copiilor siguranță și clipe de bucurie;
* contribuție importantantă la toate formele de alfabetizare incluzând:
a) formând parteneriate cu alte ONG-uri și instituții de învățământ pentru a dezvolta și
furniza servicii.
b) alfabetizarea digitală - prin introducerea serviciilor bazate pe TSI pentru copii, de
exemplu orientarea pe web, pentru a conferi copiilor deprinderi de navigare și căutare și în
același timp de a evalua continutul și relevanța paginilor web;
c) alfabetizarea vizuală- prin postere, reclame și imagini pe calculator;
d) alfabetizare media - ziare, TV and radio, incluzând accessul via Web.
*un pachet de resurse educationale in parteneriat cu institutiile de invatamant - bibliotecile
ofera retele retele cooperante si directoare WWW ale resurselor necesare ca si pachete
educationale/de instruire pentru a sprijini programele de invatamant nationale si/sau locale.
*sprijin pentru includerea sociala datorita focalizarii asupra continutului si activitatilor
multiculturale si multilingvistice ca si asupra serviciilor pentru copiii cu handicap.
*conștientizare culturală mai mare care creaza un sens al calității de cetățean și o identitate
culturală prin promovarea originilor culturale ale copiilor.

Grupurile de clienti ai serviciilor pentru copii

* Copii sunt clienti ai bibliotecii publice: biblioteca este raspunzatoare fata de
intreaga comunitate locala de copii, nu doar fata de utilizatorii ei obisnuiti. Dezvoltarea
serviciilor trebuie să fie initiata și determinată ținând cont de nevoile copiilor.

23 | P a g e
* Parintii si ingrijitorii, care sunt responsabili de cresterea si educatia copiilor, reprezinta un
public tinta important pentru aceste servicii. Interactiunea cu ei este cruciala pentru dezvoltarea
serviciilor orientate cu adevarat inspre nevoile copiilor. Parintii si ingrijitorii pot fi asistati prin
sprijin informational si de consultanta in medii conectate in retea. Copiii mai mici au nevoie
de ajutorul parintilor, al ingrijitorilor sau al profesorilor pentru a vizita biblioteca sau accesa
un calculator acasa: daca in ambele cazuri serviciile sunt atractive, ele vor cu siguranta
apreciate si utilizate.
* Familiile reprezintă, de asemenea, un important grup de clienti care poate fi sprijinit prin
lectură si inițiative de alfabetizare - bibliotecile pot furniza servicii ce implică copii, părinți și
bunici. Ele trebuie să realizeze importanța participarii familiei la alfabetizarea copilului. Pentru
a castiga increderea familiilor in serviciile pentru copii, personalul de biblioteca ar trebui să
colaboreze strâns cu specialiști în dezvoltarea copiilor și să se asigure că serviciile sunt potrivite
pentru diferitele etape de dezvoltare ale copilului și pentru nevoile familiilor.
Copii cu nevoi speciale
Bibliotecile publice pot juca un rol important in furnizarea de servicii pentru cei
cu handicapuri fizice, dificultăți de învățare, dificultăți comportamentale și sociale,
dezavantaje educaționale, dezavantaje financiare și nevoi de limba/culturale specifice prin
asigurarea de servicii bazate pe TSI, într-un mediu bazat pe web destinate utilizării în bibliotecă
sau la distanță.
În comunitațile rurale și izolate sau acolo unde nu există sau există puține alte facilități
care să vină în ajutorul copiilor și familiilor, bibliotecile publice pot juca un rol important ca
factori ajutători la dezvoltarea copilului și orientarea familiei prin garantarea accesului la
resurse pentru instruire și petrecerea timpului liber cu ajutorul TSI.
”În climatul economic actual, bibliotecile permit adulților să dobândească noi abilități
sau să stabilească noi orientări în viața lor profesională, cu scopul comun de a oferi noi
oportunități disponibile pentru toți”(www.prtotectnylibraries.org,(02.06.2013).
Dacă serviciile bibliotecilor tradiționale se axau, în principal, pe împrumutul cărților la
domiciliu sau organizarea unor evenimente culturale, bibliotecile moderne se conturează ca
spații dinamice, în care se oferă o gamă diversificată de programe, începând cu cele de instruire
tehnologică sau cu cele de socializare și încheind cu activitățile de recreere. În ce privește
componenta educativă a serviciilor de bibliotecă, se impune soluționarea unei nevoi din ce în
ce mai intense de informare și instruire, manifestată în rândul populației.
Astfel, în condițiile în care tot mai multe persoane resimt necesitatea învățării continue,
este absolut obligatoriu ca bibliotecile publice să-și asume calitatea de centre educaționale,
culturale și informaționale, oferind „indivizilor și grupurilor sociale condițiile de bază pentru
învățarea pe tot parcursul vieții, câștigarea independenței în luarea deciziilor și dezvoltarea
culturală”.
O componentă importantă a serviciilor educaționale desfășurate de bibliotecile publice
o constituie programele destinate adulților, în cadrul cărora se facilitează accesul acestora la
diverse forme de învățământ la distanță, se acordă oportunități de instruire sau se pun la
dispoziție informații cu privire la formarea profesională.

24 | P a g e
 Acționând în baza principiului egalității de șanse, bibliotecile publice devin, totodată,
centre sociale ce au drept scop ameliorarea diferențelor sociale și combaterea marginalizării
sociale, fiind agenți esențiali în promovarea bunăstării sociale și în activitatea de incluziune
socială a categoriilor defavorizate.
O altă activitate de bază a bibliotecilor moderne este aceea de a atrage noi utilizatori
către serviciile de bibliotecă. Este dovedit faptul că ponderea cea mai mare în numărul
utilizatorilor o au tinerii și că adulții frecventează în număr mai scăzut bibliotecile publice. Din
acest motiv, cointeresarea utilizatorilor adulți prin programe personalizate și adaptate nevoilor
lor, constituie una din preocupările centrale în programele de marketing ale bibliotecilor
publice .
Biblioteca trebuie să fie deschisă tuturor şi, ca urmare, trebuie să întâmpine nevoi
culturale diverse. Nevoile culturale îşi au sorgintea atât în tradiţiile orale, cât şi în schimbarea
societăţii şi a statutului social, în diversitatea culturală şi în viziunea fiecărui individ despre
viitor. Dezvoltare personală: Serviciile destinate tinerilor ar trebui concepute în colaborare cu
reprezentanţi ai grupului ţintă. Tinerii ar trebui implicaţi activ în planificarea, implementarea
şi evaluarea resurselor, a serviciilor şi a activităţilor.
Aceştia trebuie trataţi cu respect şi bunăvoinţă, iar biblioteca trebuie să-şi arate dorinţa
de a le valida alegerile, chiar dacă acestea diferă de cele pe care ea le oferea în mod tradiţional.
Bibliotecile care îşi structurează activităţile şi serviciile în contextul unor modele de dezvoltare
a tinerilor pot oferi soluţia unei tranziţii de succes de la adolescenţă la maturitate. Materiale:
Tinerii reprezintă un grup divers, iar interesele, nivelul de maturizare, dorinţele şi abilităţile
acestora diferă foarte mult. Drept urmare, bibliotecile trebuie să ofere o gamă cât mai variată
de resurse care să le reflecte aceste dorinţe.
O atenţie specială trebuie acordată tinerilor cu dizabilităţi şi celor proveniţi din rândul
minorităţilor sociale sau lingvistice. În colecţiile bibliotecii trebuie incluse materiale în limbi
străine, alături de cele care reflectă diversitatea culturală a comunităţii respective. Implicarea
tinerilor în procesul de selecţie şi expunere a materialelor destinate vârstei lor poate aduce
beneficii în promovarea colecţiilor şi a serviciilor de bibliotecă, ajutând şi la creşterea nivelului
de utilizare a bibliotecii.
Este recomandată o gamă cât mai variată de publicaţii, care să includă: cărţi de benzi
desenate, genuri foarte populare, cum sunt romanele de science fiction, romanele de dragoste,
romanele de aventură, ca să enumerăm doar câteva, precum şi muzică modernă. Materialele
tipărite pot include:
* Cărţi
* Reviste
* Broşuri
* Afişe
* Cărţi de benzi desenate
* Romane grafice
* Publicaţii în alte limbi, inclusiv Braille şi limbajul semnelor

25 | P a g e
Materialele pe suport electronic pot include:
* Cărţi audio
* Muzică
* Multimedia, de ex. CD-ROM-uri,
* CD-uri
* Soft-uri pentru calculatoare
* Casete video şi DVD-uri
* Jocuri pe tablă sau electronice
* Reţele electronice şi baze de date.
Aceste formate trebuie verificate regulat şi înnoite, funcţie de schimbările apărute în noile
tehnologii. Echipamentul cu care este dotată biblioteca trebuie să poată permite accesul
utilizatorilor la materialele pe suport electronic (de ex. console de jocuri).
Servicii:
Seviciile oferite de către bibliotecă trebuie să vină în întâmpinarea nevoilor tinerilor,
aşa cum s-a arătat anterior. Lista următoare, cuprinzând serviciile recomandate, nu este
exhaustivă, dar serveşte ca îndrumar pentru tipurile de servicii pe care bibliotecile ar trebui să
le aibă în vedere, când vizează acest grup ţintă. Atunci când se planifică serviciile, trebuie să
se acorde o atenţie specială activităţilor fizice şi celor ce implică anumite competenţe digitale.
Servicii recomandabile:
* Acces liber la internet
* Informaţii de referinţă, în sprijinul progresului educativ şi al dezvoltării personale
* Tururi ale bibliotecii, în vederea unei bune orientări şi a ridicării nivelului de confort în
utilizarea bibliotecii
* Sprijin şi îndrumare în folosirea calculatorului şi a metodelor de găsire a informaţiei dorite,
folosind atât resurse tipărite, cât şi electronice
* Servicii de consultanţă pentru cititori, individual sau în grup
* Încurajarea folosirii colecţiilor bibliotecii, în toate formatele
* Sprijin în căutarea informaţiei şi punerea la dispoziţia publicului a unor materiale care să îi
vină în ajutor
* Facilitarea accesului la resursele din afara colecţiilor bibliotecii, prin intermediul informării
sau a împrumutului interbibliotecar
* Promovarea, în cadrul comunităţii, a serviciilor destinate tinerilor
Tinerii ar trebui să fie primii recunoscuţi drept experţi în ceea ce consideră atrăgător
sau util pentru ei. De aceea, este recomandabil ca biblioteca să aleagă un grup de tineri cu care
să se consulte asupra diverselor facilităţi, programe sau servicii pe care doreşte să le ofere, cum

26 | P a g e
ar fi, de pildă, Comitetul consultativ al tinerilor sau Programul Ambasadorii Tinerilor. De
asemenea, este nevoie ca bibliotecile să perceapă tinerii drept o resursă ce poate fi folosită
pentru prezentarea activităţilor bibliotecii celorlalţi membri ai comunităţii.
Sugestii de activităţi: (lista următoare serveşte doar ca îndrumar pentru tipurile de activităţi
pe care o bibliotecă le-ar putea avea în vedere, dar factorii decisivi în planificarea activităţilor
trebuie să fie interesele şi influenţa tinerilor din comunitate).
* Cluburi de carte
* Grupuri de dezbatere
* Programe de informare pe subiecte de interes (sănătate, carieră, probleme de actualitate)
* Întâlniri cu autori, sportivi sau alte celebrităţi locale
* Activităţi culturale (muzicale, teatrale sau de artă)
* Proiecte de parteneriat cu alte instituţii sau grupuri din cadrul comunităţii
* Producţii ale tinerilor (piese de teatru, publicaţii, realizări TV)
* Ateliere de creativitate
* Cursuri de iniţiere
* Dezbateri literare
* Lansări de carte
Personalul:
Personalul care lucrează în secţiile pentru tineret ar trebui să posede următoarele competenţe:
* Să înţeleagă nevoile particulare de dezvoltare ale tinerilor
* Să manifeste respect pentru tineri, ca indivizi
* Să cunoască interesele şi cultura tinerilor
* Să poată realiza parteneriate cu alte grupuri din cadrul comunităţii, care se adresează tot
nevoilor tinerilor
* Să manifeste flexibiliate faţă de nevoile şi interesele tinerilor, aflate permanent în schimbare
* Să susţină cauza tinerilor, atât în cadrul bibliotecii, cât şi în cel, mai larg, al comunităţii
* Să ştie să lucreze alături de tineri
* Să cunoască toate noile tehnologii, colecţiile de cărţi şi alte resurse, în toate tipurile de
formate
*Să deţină o gândire creativă
Evaluarea calităţii serviciilor
Pentru determinarea succesului activităţilor şi serviciilor destinate celor tineri trebuie
utilizaţi atât parametri calitativi, cât şi cantitativi. Pentru bibliotecile care doresc să evalueze

27 | P a g e
eficienţa serviciilor pe care le oferă tinerilor, se sugerează utilizarea următorilor parametri:
Cinci parametri de bază în evaluarea calităţii serviciilor:
* Circulaţia, per capita, a documentelor de bibliotecă destinate tinerilor
* Cheltuielile, per capita, din bugetul bibliotecii, pentru achiziţionarea de materiale destinate
tinerilor
* Suprafaţa, per capita, în care sunt expuse materiale destinate tinerilor
* Indicele de circulaţie – se împarte numărul de documente difuzate la numărul total de
documente din colecţie
* Numărul de vizite la bibliotecă, per capita

Alţi parametri:
* Procentul vizitelor la bibliotecă, în raport cu totalul populaţiei tinere
* Vizitarea sediilor bibliotecii de către tineri
* Numărul tinerilor înscrişi la bibliotecă, raportat la întreaga populaţie
* Indicele de circulaţie a materialelor destinate tinerilor, consultate în regim de sală de lectură
* Serviciile de referinţă, raportate la totalul populaţiei tinere
* Numărul solicitărilor de informaţii care au putut fi onorate
* Numărul de grupuri de vizitatori şi numărul solicitărilor pentru turul bibliotecii
* Numărul de vizite ale bibliotecarilor din alte biblioteci
* Evidenţa “neoficială” a succesului activităţilor şi serviciilor oferite
* Sondaje şi interviuri, care să stabilească eventuale schimbări sau îmbunătăţiri, în ceea ce
priveşte atitudinea, cunoştinţele, abilităţile sau beneficiile tinerilor, întrebându-i, direct, dacă
acţiunile întreprinse de bibliotecă au avut o contribuţie la acestea
* Utilizatorii ar trebui să contribuie la evaluări
* Utilizarea Standardelor Naţionale (dacă există)

Marketing şi Promovare
O activitate importantă este promovarea bibliotecii, direcţionată către tineri. Mulţi tineri
nu cunosc gamă şi valoarea resurselor care există, la dispoziţia lor, în bibliotecă. Campania
publicitară ar trebui să cuprindă metode cât mai variate de a ajunge la publicul tânăr. Sugestii
pentru campaniile de marketing ale bibliotecii şi serviciilor sale:
* Afişarea de materiale publicitare în locurile frecventate de tineri: cinematografe, cafenele,
magazine

28 | P a g e
* Creşterea credibilităţii, prin consultarea adolescenţilor în conceperea campaniei şi a
materialelor publicitare, şi folosirea sugestiilor acestora
* Promovarea serviciilor destinate tinerilor, pe o pagină de internet a bibliotecii, special
dedicată lor.
* Sponsorizarea unor evenimente care să implice biblioteca într-o cauză umanitară, susţinută
de tineri.
* Organizarea de concursuri, care să le ofere tinerilor şansa de a-şi etala cunoştinţele şi
abilităţile
* Conceperea unor materiale promoţionale care să demonstreze înţelegerea culturii tinere (de
exemplu, cu subiecte din sport, lumea vedetelor, dragoste, noile tendinţe sau muzică)
* Conducerea campaniei publicitare prin intermediul partenerilor din comunitate

29 | P a g e
 CAPITOLUL 4
CONCLUZII

“Fără biblioteci ce ne-ar mai rămâne?

N-am mai avea nici trecut şi nici viitor.”
Ray Bradbury

Biblioteca publică se simte nevoită în măsură tot mai mare să se preocupe şi de

îmbunătăţirea colecţiilor sale prin intermediul unor noi purtători de informaţie (multi-media,
în special) şi să asigure accesul utilizatorilor la aceştia. Ea este solicitată să stocheze o cantitate
mereu mai mare de informaţii (globale, parţiale sau individualizate) şi să-şi ajute utilizatorii în
activitatea intelectuală depusă prin diseminarea acestor informaţii deţinute.
Pentru a fi mereu cu un pas înaintea cererii utilizatorilor, biblioteca publică trebuie să
acopere aria culturală şi editorială de care aceştia sunt interesaţi (tradiţiile culturale, lucrări cu
caracter monografic etc.), chiar dacă nu beneficiază de avantajele oferite de Legea 111/ 1995
a Depozitului Legal. Bibliotecile publice dispun de diverse modalităţi de completare a
colecţiilor de care dispun: contactul cu editurile, cu diverse firme particulare din comerţul de
carte şi nu numai, autori, instituţii de învăţământ superior, asociaţii culturale, organisme
nonguvernamentale, etc.
Achiziționarea diverselor tipuri de documenteîn vederea extinderii colecțiilor trebuie
realizată în raport cu preferințele și motivațiile utilizatorilor și cu cerințele impuse de dinamica
vieții sociale și economice din cadrul comunității.
Biblioteca școlară și biblioteca publică trebuie să ofere posibilitatea accesării și oferirii
a cât mai multe servicii de bibliotecă utilizatorilor lor:
- oferirea facilităților de acces în rețelele de informare automatizate (accesul online la baza de
date oferite de alte sisteme, accesul la serviciile oferite de rețele informaționale – Internet);
- oferirea facilităților de rezervare și digitalizare online a documentelor pentru împrumut prin
procesul de informatizare și digitazare a serviciului de împrumut având acces la bazele de date
datorită Internetului;
- posibilitatea accesării culturii universale prin folosirea documentelor electronice existente în
diverse structuri infodocumentare, dar și prin colaborararea cu instituții private din sfera
economică și non economică;
- servicii de traducere și de căuatare în baze de date on și negenerale și specializate;
- accesul la serviciile de informare pentru categorii speciale de utilizatori considerând că o
categorie importantă de utilizatori ai bibliotecii publice este reprezentată de persoanele
dezavantajate (persoanele vulnerabile, fizic, psihic, social sau aflate temporar în dificultate-
internați în spitale, șomerii). Biblioteca publică trebuie să ușureze acestor personae accesul la
30 | P a g e
cultură prin implicarea salariaților în acest proces de căutare și regăsire a informației în bazele
de date.
Biblioteca publică trebuie să urmărească consolidarea legăturii cu rețeaua școlară și
universitară precum și cu alte instituții de cultură (muzee, teatre, edituri…).
În concluzie, biblioteca trebuie să-şi stabilească următoarele direcţii de acţiune: aportul,
prin complementaritate, la procesul formativ, instructiv-educativ ce se desfăşoară în şcoli şi
universităţi; contribuţii la procesul tot mai dinamic de perfecţionare profesională; dezvoltarea
nivelului general de cunoaştere, de cultură şi civilizaţie.
Acest fapt va avea ca rezultat împrumutul a tot mai multe documente de bibliotecă,
frecvenţa medie zilnică din ce în ce mai mare, ceea ce presupune realizarea atribuţiilor şi
activităţilor înscrise în Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a bibliotecii.

31 | P a g e