În fiecare zi, aproape în fiecare moment al activității lor, pe teren sau în mass-media, jurnaliștii depun un efort

constant pentru a identifica ceea ce ar putea fi un „eveniment”.

Criteriile după care jurnaliștii determină interesul pot fi grupate în trei mari categorii: organizaționale, stilistice
(de gen) și socio-culturale.
Gaye Tuchman vorbește despre „evenimentele ca știri”, subliniind ideea că pentru jurnaliști, evenimentele
non-știri nu sunt cu adevărat evenimente. Clasificările cu care lucrează jurnaliştii sunt cel mai adesea
determinate de factorul timp:
a) recente evenimente semnificative, apropiate de momentul în care mesajele mass-media vor deveni publice;
b) imediate informatii de mare interes si actualitate, care vor fi publicate rapid si vor alcãtui flash-urile ce
întrerup programele uzuale;
c) curente situatii relevante pentru audientã, care beneficiazã un timp mai îndelungat de o anumitã actualitate.
O alta clasificare se bazeaza pe: natura planificată (intenționată) sau neplanificată a evenimentului respectiv și
persoana care promovează evenimentul: actorul sau informatorul. Modelul cuprinde patru categorii de
evenimente folosite de presă:
a)rutine, faptul respectiv este planificat, iar planificatorii sunt si promotorii sãi ca material pentru presã. În
aceastã categorie intrã o gamã largã de evenimente, create pentru uzul presei cu scopul de a atrage atentia
opiniei publice asupra lor sau asupra cauzei pe care o promoveazã: prezentarea unor iniþiative, vizite,
deschideri de ºantiere sau de noi instituþii, serbãri populare, festivaluri, campanii electorale, congrese;
b) scandaluri, evenimentul este planificat, dar este promovat de altcineva decât actorii sai.
Acest gen de jurnalism, asociat numelui de paparazzi. Adesea acest „cineva” poate fi chiar presa (exemplu
viața intimă a familiei regale engleze) Acest tip de jurnalism plasează scandalul în afara sferei jurnalismului
profesional.
c) accidente: Accidente: evenimentul este neplanificat și promovat de alții, mai degrabă decât de actorii săi.
Această categorie a reprezentat întotdeauna ceea ce jurnaliștii numesc un „eveniment” Adică acel eveniment
ieșit din comun care „face” știrile
d) hazardul fericit: reprezintă evenimente în care un fapt este promovat de cei care i-au fost actori pentru a
obține un câștig de imagine. Potrivit lui Molotch și Lester, el este destul de rar în practica politică și
jurnalistică
Un alt sistem de clasificare, întemeiat pe douã tipuri de criterii: cauza evenimentelor si capacitatea lor de
comunicare:
Cauza evenimentelor
a) evenimente originare, care se produc fãrã nici o legãturã cu interesele mass-mediei
b) evenimente mediatice, care sunt produse cu scopul exclusiv de a genera prezentarea lor în presã (în aceastã
categorie intrã conferinþele de presã, vizitele anunþate, ceremoniile publice)
c) evenimente inscenate, unde presa caută în permanență „cazuri” pline de dramă, de conflicte cu putere
emoțională. În ultimele decenii, numărul și gama de evenimente organizate de grupuri a crescut considerabil.
Capacitatea de comunicare
a) evenimente-cheie, întâmplãri spectaculoase ori importante care genereazã materiale de presã semnificative;
b) evenimente similare, întâmplãri de acelasi tip cu evenimentele-cheie, care sunt descoperite dupã producerea
lor si prezentate mai insistent si mai atent de presã;
c) evenimente tematice: în aceastã categorie intrã fenomenele înrudite cu un eveniment-cheie, dar care nu fac
parte din aceeasi clasã de evenimente.
Alte tipuri de abordări în practica jurnalistica ar mai fi:
a) evenimente planificate : este vorba despre acele evenimente a cãror desfãsurare este cunoscută:
b) evenimente neplanificate: în aceastã categorie intrã relatãrile despre fapte care au intervenit pe
neașteptate ;
c) evenimente în afara planificãrii: în aceastã grupã intrã materialele privind întâmplãri și situații care îsi
pãstreazã actualitatea o perioadã mai mare de timp