Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie

„George Emil Palade” din Târgu Mureș

Facultatea: Economie și Drept

Contabilitate și Informatică de Gestiune

Referat

Disciplina: Dreptul afacerilor

Coordonator științific:

Prof. univ. dr. Lucreția Dogaru

Student:

Sófalvi Andrea Timea

Târgu Mureș
2023
 Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie

„George Emil Palade” din Târgu Mureș

Facultatea: Economie și Drept

Contabilitate și Informatică de Gestiune

Obligațiile profesionale ale comercianților

Coordonator științific:

Prof. univ. dr. Lucreția Dogaru

Student:

Sófalvi Andrea Timea

2
Cuprins
Introducere...........................................................................................................................................4
Obligația de publicitate prin registrul comerțului ................................................................................5
Rolul publicității prin registrul comerțului .......................................................................................5
Efectuarea înregistrărilor..................................................................................................................6
Înregistrarea mențiunilor .................................................................................................................7
Organizarea și ținerea contabilității activității comerciale ...................................................................8
Exercitarea comerțului în limitele concurenței loiale ........................................................................10
Politica Uniunii Europene privind concurența loială ..........................................................................12
Temeiul juridic ................................................................................................................................12
Instrumentele politicii în domeniul concurenței ............................................................................12
Interzicerea totală a acordurilor anticoncurențiale (articolul 101 din TFUE) .............................13
Interzicerea abuzului de poziție dominantă (articolul 102 din TFUE) ........................................13
Controlul concentrărilor economice ..........................................................................................14
Interzicerea ajutoarelor de stat (articolul 107 din TFUE) ...........................................................14
Serviciile publice de interes economic general (SIEG) ...............................................................14
Concluzie ............................................................................................................................................16
Bibliografie .........................................................................................................................................17

3
Introducere

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale. Principalul

caracter al acestora este obligativitatea pentru toți membrii societății.

Exercitarea unei activități comerciale presupune existența unor condiții care sa asigure cadrul
legal corespunzător. Pentru acest scop, legea hotărește anumite obligații in sarcina acelora
care desfășoară activitatea comercială ca profesie.

Prin fixarea obligațiilor profesionale ale comercianților se urmărește apărarea intereselor

publice, dar și protejarea intereselor terților și ale comercianților.

Pe lângă aceste obligații mai sunt și obligațiile cu caracter administrativ, care au scopul de a
proteja consumatorul, prevenirea speculei cu anumite produse, plata impozitelor și taxelor
datorate statului, protecția mediului, etc.

Principalele obligații profesionale ale comercianților reglementate prin norme juridice sunt:
publicarea prin registrul comerțului, organizarea și conducerea contabilității, și exercitarea
comerțului în limitele unei concurențe licite.

4
Obligația de publicitate prin registrul comerțului

Rolul publicității prin registrul comerțului

Registrul Comerțului poate fi văzut ca un organ de publicitate, având scopul de a realiza o

centralizare a informațiilor despre comercianți, pentru a oferi posibilitatea celor interesați
de a se documenta asupra activității, moralității dar și asupra antecedentelor penale ale
acestora.

Publicitatea prin registrul comerțului este reglementată prin Legea 26/1990, abrogat și
înlocuit prin Legea 265/2022. Potrivit legii, (art.4) comercianții au obligația ca, înaintea
începerii comerțului, să ceară înmatricularea sau înregistrarea în Registrul Comerțului.
Totodată au obligația să depună la oficiul registrului comerțului bilanțul anual și alte acte
prevăzute de lege. Aceste dispoziții se aplică tuturor comercianților.

Conform legii 265/20221, Oficiul Registrul Comerțului teritorial are următoarele atribuții:

• înregistrarea și autorizarea funcționării comercianților

• înregistrarea în Registrul Comerțului, ca mențiuni, a modificărilor apărute în situația
unui comerciant
• radierea din Registrul Comerțului a firmelor și a comercianților care și-au încheiat
activitatea
• asigurarea unicității firmei și a emblemei
• stabilirea codului unic de înregistrare sub care va figura comerciantul în Registrul
Comerțului
• eliberarea certificatului de înregistrare a comerciantului
• constituirea, actualizarea, și arhivarea dosarelor comercianților
• transmiterea de informații către Registrul Național al Comerțului și între celelalte
oficii teritoriale ale Registrului Comerțului
• sesizarea camerei de comerț în legătură cu nerespectarea dispozițiilor legii
• elaborarea de buletine, cataloage și alte materiale profesionale

1
Legea nr. 265/2022, art. 25

5
Efectuarea înregistrărilor

Înmatricularea se face, conform legii2 prin depunerea unei cereri care se adresează Oficiului
Registrului Comerțului din județul sau municipiul București în care comerciantul va avea
sediul.

Cererea de înmatriculare cuprinde anumite elemente diferențiate pe categorii de

comercianți3.

• Nume și prenume
• Cod numeric personal
• Domiciliul
• Cetățenia
• Firma și sediul profesional
• Obiectul de activitate
• Adresă de e-mail, număr de telefon

Prin înregistrarea comercianților în Registrul Comerțului sunt apărate interesele legitime ale
tuturor comercianților, mai ales ținând cont de funcțiile pe care le îndeplinește Registrul
Comerțului, și anume:
• funcția de atestare a calității de comerciant, fiindcă societățile comerciale devin
persoane juridice din ziua înregistrării în Registrul Comerțului
• funcția de protecție a unor priorități privind firmele, emblemele și altor drepturi ale
comerciantului
• funcția de informare pentru terțe persoane cu privire la diverse date despre
comercianți
• funcția de probă în justiție în cazul apariției unor litigii între comercianți și terțe
persoane

2
Legea nr. 265/2022, art. 42
3
Legea nr 265/2022, art. 71-persoane fizice autorizate și întreprinderii individuale, art. 72-persoane juridice

6
Înregistrarea mențiunilor

După înmatriculare, în cursul exercitării comerțului, pot interveni unele acte sau fapte, care
modifică elementele consemnate în Registrul Comerțului. Toate aceste modificări trebuie
aduse obligatoriu la cunoștința tuturor interesați. Conform art. 43 din Legea 265/2022,
comerciantul are obligația de a cere înscrierea în registrul comerțului a acestor mențiuni.

Conform legii4, în registrul comerțului se vor înregistra următoarele mențiuni:

• modificări ale actelor, faptelor și datelor înregistrate în registrul
• schimbarea sediului sucursalelor persoanelor juridice
• donația, vânzarea, locațiunea, ipoteca mobiliară asupra fondului de comerț
• hotărârea de divorț pronunțată în cursul exercitării activității economice, în cazul în
care unul dintre soți deține calitatea de asociat
• patrimoniul de afectațiune pentru membrii unei întreprinderi familiale
• deschiderea și închiderea unei proceduri de concordat preventiv
• deschiderea procedurii insolvenței
• punerea sub interdicție a persoanei înregistrate ca persoană fizică autorizată
• condamnarea definitivă a persoanei juridice
• acte emise de instituții și autorități publice în exercitarea atribuțiilor lor, stabilite prin
lege, și care au legătură cu datele înregistrate din registrul comerțului
• renunțarea la mandat a administratorilor

Nerespectarea termenului pentru înregistrarea unor mențiuni atrage sancțiuni civile. Facerea
unei declarații inexacte atrage sancțiuni penale.

4
Legea 265/2022 art. 103

7
Organizarea și ținerea contabilității activității comerciale

O altă obligație profesională a comercianților este aceea de a avea o evidență a activității

comerciale pe care o desfășoară. Potrivit legii, fiecare comerciant este obligat să țină anumite
registre de contabilitate, în care să consemneze operațiunile cu caracter patrimonial efectuate
în cursul exercitării comerțului, făcând recapitularea periodică prin întocmirea inventarului
și a bilanțului.

Registrele de contabilitate sunt principalele instrumente de cunoaștere, gestiune și control al

patrimoniului dar și a rezultatelor obținute în activitatea comercială.

Contabilitatea reprezintă un instrument de cunoaștere și a statului, care percepe de la acesta

impozitele pe veniturile realizate din activitatea comercială.

Reglementarea cestei obligații o găsim în art. 22-34 din Cod Comercial și Legea nr. 82/1991-
Legea contabilității.

Conform legii5, regiile autonome, societățile comerciale, instituțiile publice, unitățile

cooperatiste, asociațiile, persoanele juridice, dar și persoanele fizice care au calitate de
comerciant sunt obligați de a organiza și de a ține contabilitatea proprie.

Sub această obligație sunt scutiți micile comercianți6, datorită faptului că au un volum redus
de activitate, iar pregătirea lor este insuficientă pentru îndeplinirea acestei obligații. Totodată,
legea nr 82/1991 prevede această obligație pentru toate persoanele fizice, comercianți, fără
nici o excepție. Art. 20, alin.2 din această lege spune, că numai Ministerul Finanțelor poate
scuti unele persoane din art. 1 de această obligație.

Legea nr 82/1991 stabilește o mulțime de reguli pe care trebuie respectate de cel care conduce
contabilitatea:

• contabilitatea se ține în limba română și în moneda națională7. Contabilitatea

operațiunilor efectuate în valută se ține atât în moneda națională cât și în valută8

5
Legea 82 din 24/12/1991, art. 1
6
Art. 34 din Cod Comercial
7
Legea 82/1991, art. 3, al. 1
8
Legea 82/1991, art. 3, al. 2

8
 • planul de conturi general se întocmește potrivit normelor metodologice emise de
Ministerul Finanțelor9
• contabilitatea se conduce în partidă dublă și este obligatoriu să întocmească situații
financiare anuale, de exemplu bilanțul contabil10
• înregistrările contabile se fac cronologic și sistematic, potrivit planurilor de conturi11
• inventarierea generală a patrimoniului este obligatorie la începutul activității, cel
puțin o dată pe an, în cazul fuziunii ori încetării activității12
• documentul oficial de prezentare a situației patrimoniului este situația financiară
trimestrială și anuală (bilanțul contabil)13

Prin art. 1914 sunt stabilite principalele registre folosite în contabilitate. Aceste registre sunt:
Registrul-jurnal, Registrul-inventar și Cartea mare.

9
Legea 82/1991, art. 4
10
Legea 82/1991, art. 5
11
Legea 82/1991, art. 2
12
Legea 82/1991, art. 7
13
Legea 82/1991, art. 9
14
Legea 82/1991

9
Exercitarea comerțului în limitele concurenței loiale

Pe plan general, prin concurență se înțelege o confruntare între tendințe adverse, care converg
spre același scop. Între agenții economici care produc aceleași mărfuri sau servicii, există o
permanentă luptă pentru a atrage clienți.

Exercitarea concurenței constituie un drept al oricărui agent economic, și ca orice drept,

trebuie exercitat fără a încălca drepturile și libertățile celorlalți agenți economici. Doar
respectând aceste limite putem vorbi despre o concurență loială.

Conform art. 134 din Constituția României, statul trebuie să asigure protecția concurenței
loiale. Pentru a asigura concurența loială, statul oferă o dublă reglementare15.

Legea concurenței interzice înțelegerile anticoncurențiale și abuzul de poziție dominantă.

Conform art. 5 sunt interzise orice înțelegeri, exprese sau tacite între agenții economici, orice
decizii de asociere care au ca obiect sau pot avea ca efect restrângerea, împiedicarea
concurenței pe piața românească, în special cele care urmăresc:

• fixarea concentrată a prețurilor de vânzare sau de cumpărare

• limitarea sau controlul producției
• împărțirea piețelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare pe criteriul teritorial,
al volumului de vânzări sau pe alte criterii
• aplicarea partenerilor comerciali a unor condiții inegale, provocând unora dintre ei un
dezavantaj în poziția concurențială
• eliminarea de pe piață a altor concurenți, precum și înțelegerile de a nu cumpăra sau
de a nu vinde către anumiți agenți economici fără justificare rezonabilă

Art. 6 interzice folosirea în mod abuziv a unei poziții dominante deținute de către unul sau
mai mulți agenți economici. Asemenea practici abuzive pot consta în:

• impunerea prețurilor de vânzare sau de cumpărare

• limitarea producției în dezavantajul utilizatorilor sau consumatorilor
• aplicarea în privința partenerilor comerciali condiții inegale

15
Legea nr. 21/1996 – Legea concurenței și Legea nr. 11/1991 – combaterea concurenței neloiale

10
 • practicarea unor prețuri excesive sau practicarea unor prețuri sub costuri cu scopul de
a înlătura concurenții
• exploatarea stării de dependență economică în care se găsește un client sau un furnizor

Concurența neloială este o concurență ilicită, în săvârșirea de către comerciant a unor fapte
care contravin legii, cu scopul de a atrage clienți.

Legea16 precizează actele și faptele considerate manifestări ale concurenței neloiale:

• folosirea unei firme, embleme, sau a unei desemnări speciale de către un comerciant
pentru a produce confuzie cu cele folosite în mod legitim de alt comerciant
• comunicarea sau răspândirea în public de către un comerciant de afirmații asupra unui
concurent afirmații de natură să dăuneze bunului mers al întreprinderii lui, menite să
inducă în eroare și să-i creeze o situație de favoare în dauna unor comercianți
• destabilizarea activității comerciantului rival
• acceptarea clientelei prin oferirea unor avantaje

Încălcarea acestei obligații atrage răspunderea civilă, contravențională ori penală.

16
Legea nr. 11/1991

11
Politica Uniunii Europene privind concurența loială

Obiectivul principal al normelor UE în domeniul concurenței este de a permite funcționarea

corespunzătoare a pieței interne a UE, care constituie un factor esențial pentru bunăstarea
cetățenilor, a întreprinderilor și a întregii societăți din UE. În acest scop, Tratatul privind
funcționarea Uniunii Europene (TFUE) conține norme care urmăresc să prevină restrângerea
și denaturarea concurenței pe piața internă. Mai precis, acesta interzice acordurile
anticoncurențiale între întreprinderi și abuzul de poziție pe piață al întreprinderilor
dominante, care ar putea afecta comerțul dintre statele membre.

Temeiul juridic

• Articolele 101-109 din TFUE, precum și Protocolul nr. 27 privind piața internă și
concurența, care precizează că, așa cum se menționează la articolul 3 alineatul (3) din
Tratatul privind Uniunea Europeană, un sistem bazat pe concurență nedenaturată este
parte integrantă a pieței interne;
• Regulamentul privind concentrările economice [Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al
Consiliului] și normele de aplicare a acestuia [Regulamentul (CE) nr. 802/2004 al
Comisiei];
• Articolele 37, 106 și 345 din TFUE privind întreprinderile publice, precum și
articolele 14, 59, 93, 106, 107, 108 și 114 din TFUE privind serviciile publice,
serviciile de interes general și serviciile de interes economic general; Protocolul (nr.
26) privind serviciile de interes general; articolul 36 din Carta drepturilor
fundamentale a Uniunii Europene.

Instrumentele politicii în domeniul concurenței

În linii mari, setul de instrumente ale politicii UE în domeniul concurenței include norme
antitrust, precum și norme privind controlul concentrărilor economice, ajutoarele de stat și
întreprinderile și serviciile publice. Normele privind ajutoarele de stat au scopul de a preveni
intervenția nejustificată a statului ori de câte ori tratamentul preferențial al anumitor
întreprinderi sau sectoare denaturează sau poate să denatureze concurența și să afecteze în
mod negativ schimburile comerciale dintre statele membre.

12
Interzicerea totală a acordurilor anticoncurențiale (articolul 101 din TFUE)

În cazul în care, în loc să concureze între ele, întreprinderile au convenit să restrângă

concurența, acest lucru ar duce la condiții de concurență inechitabile, ceea ce, la rândul său,
ar dăuna consumatorilor și altor întreprinderi. De aceea, sunt interzise și nule de drept toate
acordurile între întreprinderi care au ca obiect sau efect afectarea concurenței și care pot
afecta comerțul dintre statele membre. Aceasta include, de exemplu, acorduri explicite
(precum cartelurile) și practici concertate pentru stabilirea prețurilor sau limitarea producției
sau împărțirea pieței între întreprinderi. Aceste tipuri de acorduri sunt considerate întotdeauna
ca dăunătoare concurenței și, prin urmare, sunt interzise fără excepție.

Interzicerea abuzului de poziție dominantă (articolul 102 din TFUE)

Dacă o întreprindere care deține o poziție de forță („dominanță”) pe o anumită piață ar abuza
de această poziție (de exemplu, prin perceperea unor prețuri excesiv de ridicate de la clienți),
ar aduce prejudicii atât consumatorilor, cât și concurenților. Acesta este motivul pentru care
un astfel de comportament este interzis în temeiul legislației UE în materie de concurență.
Unul dintre cele mai importante cazuri de abuz de poziție dominantă a culminat cu Decizia
Microsoft din 2004. Comisia a constatat că Microsoft a abuzat de poziția sa dominantă în
privința sistemelor de operare pentru PC-uri reținând informații critice privind
interoperabilitatea de la concurenții săi, ceea ce înseamnă că furnizorii de sisteme de operare
concurente nu erau în măsură să concureze efectiv.

În acest sens, „poziție dominantă” înseamnă situația de putere economică de care se bucură
o întreprindere, care îi dă acesteia capacitatea de a împiedica menținerea unei concurențe
efective pe piața relevantă, prin oferirea posibilității de a-și asuma, într-o măsură apreciabilă,
un comportament independent față de concurenții săi, de clienții săi și, în cele din urmă, de
consumatorii săi17. Potrivit Curții de Justiție a UE, o poziție dominantă este examinată în
raport cu piața internă în ansamblu sau cel puțin cu o parte substanțială a acesteia. Mărimea
pieței examinate depinde de caracteristicile produsului, de accesibilitatea unor produse

17
Hotărârea Curții de Justiție din 14 februarie 1978, United Brands Company și United Brands Continentaal
BV/Comisia Comunităților Europene, cauza 27/76, ECLI:EU:C:1978:22.

13
alternative, precum și de comportamentul sau disponibilitatea consumatorilor de a alege
produse alternative.

Controlul concentrărilor economice

Fuziunile sau achizițiile pot fi benefice pentru întreprinderi și pentru economie în ansamblu,
deoarece pot genera îmbunătățiri ale eficienței, sinergii și economii de scară. Cu toate acestea,
în cazul în care duc la consolidarea puterii de piață sau la o mai mare concentrare a pieței,
ele pot, de asemenea, slăbi concurența. Din acest motiv, anumite fuziuni și achiziții trebuie
examinate și nu pot fi finalizate înainte de acordarea autorizației.

Interzicerea ajutoarelor de stat (articolul 107 din TFUE)

Articolul 107 din TFUE conține o interdicție generală a ajutoarelor de stat pentru a preveni
denaturarea concurenței pe piața internă care ar putea rezulta din acordarea de avantaje
selective anumitor societăți. Sunt interzise toate ajutoarele directe acordate de statele membre
(de exemplu, subvenții nerambursabile, împrumuturi în condiții avantajoase, scutiri de
impozite și taxe, precum și garanții la împrumuturi). Sunt interzise și orice alte avantaje
acordate ca tratament preferențial anumitor întreprinderi sau sectoare care denaturează sau
care pot să denatureze concurența și să afecteze în mod negativ schimburile comerciale dintre
statele membre.

Serviciile publice de interes economic general (SIEG)

În unele state membre, anumite servicii esențiale (de exemplu, electricitatea, poșta și
transportul feroviar) sunt furnizate în continuare de întreprinderi publice sau de întreprinderi
controlate de autoritățile publice. Aceste servicii sunt considerate SIEG și sunt supuse unor
norme specifice în contextul cadrului UE privind ajutoarele de stat. SIEG sunt activități
economice de o importanță deosebită pentru consumatori și care nu ar fi generate doar de
forțele pieței, sau cel puțin nu sub formă de servicii necostisitoare și accesibile tuturor, fără
discriminare. TFUE subliniază importanța acestor servicii, diversitatea lor, importanta marjă
decizională a autorităților naționale, regionale și locale, precum și principiul accesului
universal. Și articolul 36 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene recunoaște

14
accesul pe care cetățenii Uniunii ar trebui să îl aibă la SIEG, în scopul susținerii coeziunii
sociale și teritoriale a Uniunii.

15
Concluzie

Exercitarea unei activități comerciale impune existența unor condiții care asigură cadrul
corespunzător. Cu acest scop, legea instituie anumite obligații în sarcina acelora care exercită
activitate economică ca profesiune, adică a comercianților. Fiindcă aceste obligații sunt strâns
legate de exercitarea profesiunii comerciale, ele sunt denumite obligații profesionale ale
comercianților.

Prin stabilirea obligațiilor profesionale ale comercianților se urmărește apărarea intereselor

publice, în special, a creditului comercial, dar și protejarea intereselor terților și ale
comercianților înșiși. Prin urmare, comercianții au obligația de a îndeplini anumite
formalități de publicitate în vederea aducerii la cunoștința celor interesați a existenței unui
nou comerciant, precum și a unor acte sau fapte din activitatea comercianților. Această
obligație se realizează prin publicitatea în registrul comerțului.

Pentru a asigura o bună organizare și desfășurare a activității comerciale, comercianții sunt

obligați prin lege să țină anumite registre comerciale sau de contabilitate.

Pentru desfășurarea activității comerciale în condiții normale, fiecare comerciant are

obligația de a acționa pentru atragerea clientelei, în limitele unei concurențe loiale.

16
Bibliografie

I. Cărți, reviste, cursuri universitare

1. Morar Dana-Elena, Elemente de dreptul afacerilor. (2021).

2. Olga Cojocaru, Obligaţiile profesionale ale întreprinzătorului individual,
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT, Nr. 10-12, 2009
3. Rusu, Vladislav, and Ghenadie Focşa. Curs de drept comercial Chişinău:
Academia de Studii Economice din Moldova (2006): 493.
4. Ţuţuianu, Ion, Obligațiile profesioniștilor potrivit noului cod civil românesc.
Revista Naţională de Drept 157.11 (2013): 56-58.

II. Legislație

1. Legea nr. 265/2022 din 22 iulie 2022 privind registrul comerţului şi pentru
modificarea şi completarea altor acte normative cu incidenţă asupra
înregistrării în registrul comerţului
2. Legea Nr. 82 din 24 decembrie 1991 - Legea contabilităţii
3. Legea nr. 21/1996 – Legea concurenței
4. Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale
5. Hotărârea Curții de Justiție din 14 februarie 1978, United Brands Company
și United Brands Continentaal BV/Comisia Comunităților Europene, cauza
27/76, ECLI:EU:C:1978:22.

III. Alte surse

1. https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/82/politica-in-domeniul-
concurentei#_ftn1 – accesat în data de 11.06.2023

17