UNIVERSITATEA „GEORGE BACOVIA” din BACĂU

SPECIALIZAREA
ECONOMIA COMERȚULUI, TURISMULUI ȘI
SERVICIILOR

Conceptul de comerciant

Student: Șutchevici Nadejda

Îndrumător lucrare: Conf. Univ. Novac Diaconu Laurentiu

BACĂU, 2022
 Cuprins
Introducere......................................................................................................................2
Definiție și istoricul apariției...........................................................................................3
Categoriile de comercianti..........................................................................................3
Dreptul comercial....................................................................................................4
Interesul practic al definirii notiunii de comerciant............................................4
Dobândirea calității de comerciant:................................................................5
Încetarea calității de comerciant..................................................................5
Fondul de comerț.....................................................................................6
Concluzii.............................................................................................7
Bibliografie.....................................................................................................................8

1
 Introducere
Potrivit Codului comercial roman, subiecte ale raporturilor comerciale pot fi atat
comerciantii, cat si necomerciantii.

Daca savarsirea faptelor de comert (mentionate la art. 3 Cod comercial) are un caracter
obisnuit, profesional, repetat, persoana in cauza devine comerciant (conform art. 7 Cod com
313h71d ercial). Odata dobandira calitatea de comerciant, toate acele si operatiunile efectuate
de aceasta persoana sunt prezumate a fi comerciale (art. 4 Cod comercial).

Daca insa efectuarea de fapte de comert obiective (dintre cele de la art. 3) de catre o
persoana are caracter accidental, raportul juridic care se naste este supus legilor comerciale,
dar persoana care le-a facut pastreaza calitatea de necomerciant (art. 9 Cod com.). In acest
sens elocvente sunt dispozitiile art. 56 Cod comercial.

Cu toate ca subiecte ale raporturilor juridice comerciale pot fi atat comerciantii, cat si
necomerciantii, totusi, in principal, activitatea comerciala se realizeaza de catre comercianti.

2
 Definiție și istoricul apariției
Comerciantul poate fi definit ca orice persoană (fizică sau juridică) care desfășoară
activitate comercială, adică săvârșește fapte de comerț cu caracter profesional.
Întrucat activitatea comercială cuprinde atât activitatea de producere a mărfurilor și
serviciilor, cât și activitatea de circulație (distribuție) a mărfurilor, noțiunea de comerciant
este o noțiune cu sens generic, ea desemnând orice persoană fizică sau juridică care
desfășoară în mod profesional, o activitate comercială, indiferent de forma acesteia.
Având radacinile infipte in antichitate atunci cand s-a dezvoltat ideea dreptului de
proprietate, comertul a insoțit dezvoltarea societății omenești.

El nu a produs nici nu a consumat, singur rațiunea de a exista și singura modalitate în

care se manifestă rezumându-se la legătura dintre productie si consum. Dar el cuprinde nu
numai operațiunile de interpunere și circulație a mărfurilor pe care le efectueaza fabricanții,
precum și executarea de lucrări și prestarea de servicii, pe care le realizează antreprenorii,
respectiv prestatorii de servicii, sau, în general, întreprinzătorii.

Categoriile de comercianti
Potrivit art. 7 Cod comercial, comerciantii pot fi: 1) comercianti individuali (persoane
fizice) si 2) comercianti colectivi (persoane juridice).

a) Comerciantii persoane fizice

Persoanele fizice au calitatea de comerciant daca savarsesc fapte de comert cu caracter

profesional. Ele au calitatea de comerciant atat in ipoteza cand savarsesc acte de comert cu
caracter profesional in mod independent, cat si atunci cand realizeaza aceasta activitate in
cadrul unei asociatii familiale. Dispozitiile legale aplicabile in materie sunt cele prevazute de
„Legea 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice si a asociatiilor familiale care
desfasoara activitati economice in mod independent”.

b) Comerciantii persoane juridice sunt:

 societatile comerciale (a se vedea Legea 31/1990 privind societatile
comerciale);
 regiile autonome ce au luat fiinta prin reorganizarea unitatilor
economice de stat in temeiul Legii 15/1990;
 organizatiile cooperatiste

3
  micii comercianti (art. 34 Cod comercial exonereaza pe micii
comercianti – respectiv, comerciantii ce fac „micul trafic ambulant”, cei
al caror comert nu iese din cercul unei profesiuni manuale – de a tine
registrele comerciale).

c) Delimitarea calitatii de comerciant de alte profesiuni indeplinite de

persoanele fizice

Nu sunt comercianti: a) meseriasii; b) persoanele care exercita profesiuni liberale

(medicii, avocatii, notarii publici, arhitectii); c) agricultorii.

Dreptul comercial
Născut la rândul lui din nevoile comerțului, dreptul comercial a evoluat odată cu
dezvoltarea acestuia de-a lungul vremii.

Dreptul comercial este un ansamblu de norme juridice de drept privat care sunt
aplicabile raporturilor juridice izvorâte din săvârșirea actelor juridice, faptelor și operațiunilor,
considerate de lege fapte de comerț, precum și raporturilor juridice la care participă
persoanele care au calitatea de comerciant.

Deși dreptul nostru comercial este în principal un drept obiectiv, întemeiat pe diferite
fapte din viața noastră socio-economică, considerate de lege comerciale, în realitate, privite
lucrurile sub aspect cantitativ, substanța materiei comerciale o formează marea masă de
operațiuni pe care le săvârșește comerciantul. Având în vedere rolul comerciantului în
activitatea comercială, Codul comercial precizează noțiunea de comerciant și reglementează
statutul juridic al acestuia.

Interesul practic al definirii notiunii de comerciant

Precizarea noțiunii de comerciant prezintă un mare interes practic. El este deosebit
pentru că necomercianții au un statut diferit de cel al comercianților, cu consecințe deosebite
asupra raporturilor juridice la care participă.
În interesul bunei desfășurări a activității comerciale și a protejării intereselor
participanților la această activitate, legea instituie anumite obligații pentru comercianți,
considerate obligații profesionale ale comercianților. Acestea sunt:
a) inainte de inceperea activitatii comerciale, trebuie sa ceara inscrierea in registrul
comertului;

4
 b) in cursul exercitarii activitatii trebuie sa ceara inscrierea in acelasi registru a
mentiunilor privind actele si faptele a caror inregistrare este prevazuta de lege;
c) la incetarea activitatii trebuie sa ceara radierea inmatricularii din registrul comertului;
d) orice comerciant are obligația să țină anumite registre comerciale (de contabilitate) în
care să consemneze toate operațiunile comerciale;
e) comerciantul este obligat să desfășoare activitatea comercială în condițiile unei
concurențe loiale.

Dobândirea calității de comerciant:

Dobandirea calitatii de comerciant de catre o persoana fizica: “sunt comercianti aceia
care fac fapte de comert avand comertul ca profesiune obisnuita”, potrivit art. 7 C. com.
Pentru dobandirea calitatii de comerciant sunt necesare trei conditii:

a) sa savarseasca anumite fapte de comert obiective; - conditia esentiala pentru

dobandirea acestei calitati. Aceasta conditie trebuie inteleasa de catre comerciant, ca
fiind asumarea unei raspunderi pentru urmarile actelor indeplinite direct sau indirect.
Savarsirea faptelor de comert obiective, trebuie sa fie efectiva. O alta conditie este
aceea ca savarsirea faptelor de comert obiective sa fie licite.
b) sa savarseasca fapte de comert ca profesiune; - acesta presupune realizarea unui castig.
c) sa fie savarsite ca o „profesiune obisnuita”; sa nu fie savarsita in mod
accidental, „profesiunea este starea unei persoane care face din repetarea unor acte
ocupatiunea vietii si de la care se cere resursele existentei sale sociale”.- Practica
judiciara comerciala.

Încetarea calității de comerciant

In cazul persoanei fizice, aceasta inceteaza sa mai aiba calitatea de comerciant in
momentul in care nu mai savarseste fapte de comert ca profesiune. Incetarea trebuie sa fie
efectiva si din ea sa rezulte intentia de a renunta la calitatea de comerciant.

In cazul societatii comerciale, calitatea de comerciant se pierde in momentul in care

societatea inceteaza sa mai existe ca persoana juridica. Societatea comerciala isi inceteaza
existenta prin dizolvare si lichidare. Potrivit legii, dizolvarea poate avea loc prin trecerea
termenului stabilit pentru durata societatii, imposibilitatea realizarii obiectului societatii sau
realizarea acestuia, hotararea adunarii generale, faliment. Dizolvarea societatii nu atrage dupa

5
sine pierderea automata a personalitatii juridice a societatii. In aceasta situatie, societatea nu
mai poate face operatiuni comerciale, dar poate face operatiunile necesare lichidarii.

Fondul de comerț
Aceasta institutie a fondului de comert, a fost impusa de necesitatile de ordin practic,
fiind concretizata in faptul ca; pe de-o parte, comerciantii doreau sa-si protejeze clientele
impotriva actualilor si potentialilor concurenti, pe de alta parte, recunoasterea fondului de
comert a fost reclamata de catre creditorii comerciantilor.

Fondul de comert trebuie diferentiat de notiunea de intreprindere. Acesta putand fi

definit ca o masa impersonala de bunuri mobiliare, motiv pentru care proprietarul fondului de
comert isi poate pastra proprietatea si sa o inchirieze. Notiunea „fondului de comert” este
foarte greu de stabilit, deoarece el poate fi foarte usor confundat cu unele institutii apropiate.
El trebuie delimitat: de ceea ce se numeste magazin- locul unde isi desfasoara activitatea
comerciantul, de notiunea de clientela- in mod traditional aceasta este esentiala pentru fondul
de comert, ea reflecta cifra de afaceri a comerciantului.

Din punct de vedere comercial ea reprezinta un bun important. Comerciantul nu are

drept propriu asupra clientelei, deoarece clientela poate apartine mai multor comercianti in
acelasi timp. De aceea clientela poate fi considerata o componenta a unei alte notiuni a celei
de „vad comercial”. Fondul de comert nu poate fi confundat cu imobilul in care comerciantul
isi desfasoara activitatea de comerciant. Imobilele fiind excluse din sfera de reglementare
dreptului comercial fondul de comert avand o natura pur mobiliara.

Fondul de comert trebuie delimitat de notiunea de intreprindere – aceasta notiune de

intreprindere se poate diferentia de fondul de comert numai daca este personalizata. Ea
cuprinde imobile, creantele furnizorilor sai, ca si clientela. Fondul de comert este lipsit de
autonomie patrimoniala chiar daca unele bunuri au regim juridic diferit de cel recunoscut
celorlalte bunuri din patrimoniul comerciantului.

6
 Concluzii
În scopul protejării unor interese generale ale societății, legea reglementează anumite
restricții în exercitarea activității comerciale. Aceste restricții poartă denumiri diferite:

 incompatibilități,
 decăderi,
 interdicții și
 autorizații.

Indiferent de denumire, ele reprezintă limitări ale dreptului persoanelor fizice de a

desfășura activitate comercială în calitate de comerciant.

Activitatea comercială are, prin definiție, un caracter speculativ, în sensul că ea

urmărește obținerea unui profit. Acest caracter face ca activitatea comercială să nu poată fi
exercitată de persoanele care au anumite funcții sau profesii legate de interesele generale ale
societății. Existând o incompatibilitate de interese, legea interzice persoanelor care au
asemenea funcții sau profesii să exercite comerțul cu caracter profesional.

Se observă că nu poate fi calificat comerciant decât acea persoană care este supusă
înscrierii în registrul comerțului. Chiar neînscrisă încă în registrul comerțului, persoana fizică
ce exercită pe risc economic propriu un comerț sau o activitate de producție ori de prestare de
servicii, poate fi calificată comerciant, pentru că este în continuare supusă înregistrării în
registrul comerțului.

7
 Bibliografie
1. Stanciu D. Carpenaru – Drept comercial roman, Editura All, Bucuresti 1998, p. 1
2. Romul Petru Vonica – Drept comercial, vol. I, editura Victor, Bucuresti 1997, p.12
3. Raul Ptrescu – Drept comercial roman, Editura Oscar Print, Bucuresti 1998, p. 17
4. Raul Petrescu - 'Drept comercial roman', Editura Oscar Print, Bucuresti 1998,
pagina 77
5. Romul Petru Vonica - 'Drept comercial', vol. I, Editura Victor, Bucuresti 1997,
pagina 115
6. Codul comercial adnotat, Ed. TRIBUNA CRAIOV A, 1994, pagina 62
7. Stanciu D. Carpenaru - 'Drept comercial roman', Editura All, Bucuresti 1998,
pagina 62