Afecțiunile mucoasei

bucale în cadrul maladiilor

infecțioase la copiii
(Variola, varicela, cori, herpangina, difteria,
scarlatina)

Tabloul clinic. Diagnosticul. Principiile de

tratament
Diaconu Alexandru
Grupa S 1606
Section Break
Insert the Sub Title of Your Presentation
Clasificarea leziunilor mucoasei
orale la copii:
01 Afecțiuni de cauză infecțioasă
a) Fungice
b) virale
c) bacteriene

02 Afecțiuni determinate de
traumatisme
a) chimice, inclusiv medicamentoase
b) fizice

03 Afecțiuni apărute în diferite

boli generale și autoimune
a) imunitare sau autoimune
b) hematologice

Afecțiuni tumorale și de
04 dezvoltare

05 Afecțiuni rar întâlnite la copiii

ACȚIUNI DE CAUZĂ INFECȚIOASĂ
Cavitatea bucală reprezintă o microbiocenoză în care
conviețuiesc numeroase și diferite microorganisme.
Totuşi, deşi numărul acestora este impresionant,
însumând peste 350 de tipuri diferite de
microorganisme, patologia infecţioasă se regăseşte rar
în cavitatea orală datorită echilibrului în care aceste
microorganisme coexistă. În momentul în care apare un
dezechilibru determinat fie de factori locali, fie de factori
generali, echilibrul se perturbă iar unele dintre aceste
microorganisme devin patogene. De cele mai multe ori,
infecțiile orale au ca punct de plecare leziunile active
odontale sau pot fi de origine parodontală. Există însă o
parte a infecțiilor orale ce au alt punct de plecare în
afară de factorul odontal sau parodontal; acestea sunt
infecții neodontogene ale mucoasei orale.
 Infecţiile fungice sunt determinate în general de Candida
INFECȚII albicans, care este un microorganism oportunist, slab
patogen. La pacienţii imunocompromiși însă, acestea pot
fi determinate şi de alţi fungi precum candida krusei.
FUNGICE Infecţiile fungice cu candida apar atunci când echilibrul
florei bacteriene este perturbat. În mod normal, candida
se regăseşte în proporţie de 50% din microorganismele
cavității bucale. Atunci când intervin diverşi factori
favorizanți, candida se dezvoltă excesiv determinând
candidoza.
 Factori favorizanți:

FACTORI LOCALI: FACTORI GENERALI:

-igienă deficitară; -diverse boli: boli endocrine şi în
-xerostomia; special diabet, HIV, maladii genetice;
-keratoze genetice; -tulburări de nutriţie cu avitaminoze,
malnutriţie ;
-anemie;
-tratamente medicamentoase:
antibiotice cu spectru larg,
corticosteroizi;
-droguri;
-malignităţi cu chimioterapie sau
radioterapie asociată;
-tratamentul ortodontic cu aparate
mobile şi mobilizabile fără igienă
corespunzătoare;
Infecţiile cu candida albicans se împart din punct de vedere al manifestărilor
şi simptomatologiei în 2 forme: forma acută şi forma cronică.
Forme acute întâlnite
Forma cronică:
la copii sunt:

-candidoza -candidoza mucocutanoasă

pseudomembranoasă
-candidoza eritematoasă
-cheilita angulară
Forme acute:

Candidoza
pseudomembranoasă
(mărgăritărel)
Este o formă ce poate să apară pe orice zonă a cavităţii
orale. Pe suprafaţa mucoaselor se prezintă sub forma unor
depozite de culoare albă ce se îndepărtează prin ştergere şi
lasă o zonă eritematoasă sau chiar ulcerativă. Din punct de
vedere al simptomatologiei, pacientul poate prezenta o
senzaţie de arsură. Sunt cazuri în care pacienţii prezintă o
scădere a sensibilităţii gustative.
Forme acute:

Candidoza acută
eritematoasă
Este o formă rară la copii şi se întâlneşte la copiii infectați cu
virusul HIV sau cei care au urmat tratament cu antibiotice cu
spectru larg pe o perioadă îndelungată. Zonele afectate cu
predilecţie sunt fața dorsală a limbii şi palatul dur. Acestea
sunt zone în care pacientul resimte şi o senzaţie de usturime
şi arsură.
 Forme acute:

Cheilita angulară

Este o formă de candidoză ce se întâlneşte rar la copii. La

nivelul comisurilor labiale se remarcă o zonă eritematoasă ce
poate să prezinte eroziuni şi diverse cruste. Se consideră că
un factor ce favorizează colonizarea fungilor la nivelul
comisurilor este acumularea de salivă în aceste zone.
Cheilita angulară apare şi în anemia feriprivă sau deficienţe
proteice şi de vitamină B2 (riboflavină). În cazul în care limba
geografică se asociază cu cheilita angulară, se poate
suspiciona o suprainfecție cu candida.
 Forme cronice:
Candidoza cutaneo-mucoasă
Este o formă rară cu manifestare cronică ce prezintă leziuni
mai severe decât formele acute menţionate mai sus.
Candidoza cutaneo-mucoasă apare în cadrul tabloului clinic
al unor boli genetice sau a unor tulburări endocrine:
-diabet
-hipotiroidism
-hipoparatiroidism
-hipogonadism
Candidoza cutaneo-mucoasă apare şi în cazul anemiei
feriprive. Această formă este mai des întâlnită. Din punct de
vedere clinic apare pe piele, unghii şi mucoase. La nivelul
mucoasei orale zonele de predilecţie sunt: mucoasa jugală,
comisurile, limba şi palatul. Aspectul leziunilor este
reprezentat de o mucoasă îngroşată, de culoare albă, ce se
află pe o bază de culoare roşie. Leziunile sunt multiple şi
extinse chiar şi spre orofaringe sau esofag. Această formă
de candidoză poate să apară începând cu vârsta de 4 ani.
INFECȚII
VIRALE La nivelul cavității orale se pot manifesta multiple
infecții virale, fie sistemice, fie locale ce pot afecta
mucoasa orală. Infecțiile virale la copii diferă de cele
ale adulților prin faptul că aceștia, având imunitatea
specifică încă insuficient dezvoltată, reprezintă un
rezervor pentru replicarea virală și răspândirea
infecției.

De asemenea, este important de luat în considerare și

factorul de igienă, care este de multe ori insuficient la
copii fiind un factor favorizant în calea transmiterii
acestor tipuri de infecții.

Virusul este un patogen de dimensiuni

submicroscopice ce prezintă caracteristici parazitare.
Virusurile, neavând potenţial de autoreplicare, sunt
dependente în ceea ce privește înmulțirea de celula
gazdă infectată.
 Virusul Herpes Simplex prezintă două tipuri de
ADN ce determină preponderent infecţii în
regiuni diferite ale corpului. Tipul I apare în
jumătatea superioară a corpului şi se
regăseşte în sfera orală unde generează
infecţie primară sau secundară recidivantă (din
cauza cantonării virusului pe traiectul nervos
sau la nivel ganglionar). Tipul II determină, în
mod special, infecţii în jumătatea inferioară a
corpului.

Infecția cu virusul Herpes

simplex. Primoinfecția herpet-
ică și infecția
secundară
 Infecţia primară
(Primoinfecția)

Infecţia primară (primoinfecția) apare de

Your Picture Here
obicei în copilărie între 6 luni şi 5 ani cu
prevalenţa maximă între 2-3 ani sau în
perioada de adult tânăr. În prima parte a
copilăriei, infecţia virală primară poate trece
neobservată sau dignosticul este confuz
datorită manifestărilor nespecifice cu durere
şi dificultate la înghiţire, sialoree.

Sunt autori care menţionează chiar şi o rată de 99% trecere a primoinfecţiei herpetice cu
manifestări subclinice. În urma infecției primare pacienții devin seropozitivi în proporție de 95% din
cazuri. 22 Leziunile apărute nu prezintă un caracter diferit în funcție de vârsta la care se manifestă
pentru prima dată infecția herpetică. Primoinfecția herpetică poate avea un debut pseudogripal:
febră, adenopatie, inapetenţă, cu limba saburală, salivație în exces, halitoză sau dureri în gât.
Local, la nivelul tuturor mucoaselor orale se pot găsi vezicule care, după o scurtă perioadă, se
sparg şi se transformă în ulceraţii producând disconfort în înghiţire și senzaţie de usturime.
Leziunile pot să apară oriunde pe mucoasa orală, cel mai frecvent la nivel gingival, roșu de buze și
limbă. Pot să apară leziuni şi pe degete la copiii care prezintă diferite ticuri de interpoziție a
degetelor în cavitatea bucală. Aceste manifestări durează în general între 7-14 zile.
 Infecţia herpetică recidivantă
(Herpes secundar)

În urma infecției primare, virusul migrează

de-a lungul fibrelor senzitive aferente,
cantonându-se la nivelul ganglionilor Gasser
unde rămâne în infecție virală latentă. De
asemenea, virusul poate să rămână și în
ganglionii nervului vag sau glosofaringian. În
această formă virusul rămâne în celulă fără
să o distrugă până când, sub acțiunea Infecţie virală cu herpes simplex la un pacient
diferiților factori favorizanți, acesta se imunocopromis la nivelul palatului dur - 16 ani
Infecţie secundară cu herpes simplex la nivelul reactivează. Infecția secundară apare la nivel
procesului alveolar pe pe mucoasa gingiei fixe – 9 ani mucos sau cutanat.
Infecţie secundară cu herpes simpex la
Factori ce favorizează apariţia infecţiei virale herpetice recurente: nivelul joncţiunii muco-cutanate, loc de
- Febra elecţie
- Expunerea la razele solare
- Diferite traumatisme locale
- Tratamentele dentare (anestezie, tratamente restaurative)
- Erupţia dentară
- Infecții digestive
Semne prodromale cu senzaţie locală de furnicătură sau uşoară arsură sunt greu de identificat de
către copil. Clinic, apar la nivelul buzelor vezicule ce se rup uşor şi determină apariţia unor mici
ulceraţii cu tendinţa de a conflua şi de a forma cruste. Se vindecă fără cicatrice în 7-10 zile.
Intraoral, herpesul secundar apare mai rar decât cel labial, deși sunt studii care arată că această
formă are tendința de a crește. Se manifestă sub forma unor ulcerații de dimensiuni reduse ce au
apărut în urma veziculelor. Atunci când se găsește pe mucoasa mobilă poate produce eroare de
diagnostic fiind asemănător cu aftele. Poate să apară pe limbă, pe mucoasa fixă (gingie, palat), dar
și pe mucoasa nekeratinizată.
 Varicela
Este o boală infecţioasă determinată de
virusul Varicelo-zosterian ce apare în
perioada copilăriei, dar şi la adult.

01 Virusul face parte din

Herpesviridae şi rămâne cantonat în
familia

ganglionii senzitivi. Asemănător virusului

herpetic, în condiţii favorizante, acesta
determină apariţia infecţiei secundare
Zona Zoster, foarte rar întâlnită la copii.

În mod normal, după 2-3

săptămâni, răspunsul imun
este capabil să limiteze
replicarea virală. Virusul se
poate cantona la nivel

03 ganglionar
nedetectabil.
într-un
Zona
stadiu
Zoster
reprezintă reactivarea virusului
02 Varicela este deosebit de contagioasă
iar epidemiile apar în general iarna şi
în urma unor factori favorizanți. primăvara având calea de contagiune
La copii, Zona Zoster este respiratorie. După o perioadă de 2
extrem de rară şi apare doar săptămâni de incubaţie, virusul
dacă aceştia au fost afectaţi produce la nivelul pielii, mucoaselor
intrauterin sau în primii ani de (orale, genitale, oculare) şi la nivelul
viaţă. De asemenea, pacienţii organelor interne leziuni veziculare
imunocompromiși pot sau pustule pruriginoase. În funcție
manifesta boala cu o evoluţie de puseele de viremie, pot fi
atipică. observate leziuni în diverse stadii de
evoluție.
 Varicela
Diagnostic diferential:
• stomatita herpetica acuta;
• afectiunile alergice;
01 • pemfigusul

Tratamentul: cuprinde un
sir de masuri complexe, se
realizeaza in comun cu
pediatrul, infectionistul.

02
General:
antivirotice (Bonafton,
DNA-aza),
hiposensibilizante,
analgetice, vitamine grupa
B, C etc.
Local:
unguente antivirotice,
anestetice, antiseptice,
keratoplastice.
 Mononucleoza infecțioasă
Simptoma
Etiologie
Este o afecțiune relativ rară care tologie
apare mai frecvent la - febră
adolescenți. Este determinată de - adenopatie generalizată din
virusul Epstein-Barr, care din care primii ganglioni care
momentul contaminării are o prezintă limfadenopatie sunt
perioada lungă de incubaţie cei cervicali (simptom întâlnit
subclinică de 30-50 de zile. foarte des)
- astenie

Manifestările orale sunt prezente La nivel oral se regăsesc

în procent de 32% la bolnavi. de asemenea ulceraţii
Apariţia pe linia de separaţie dureroase. În perioada
între mucoasa palatului dur şi bolii trebuie evitate
cea a palatului moale a unor antibioticele ca Ampicilină
peteșii hemoragice reprezintă un şi Amoxicilină, ce pot
semn patognomonic pentru determina iritație la nivelul
mononucleoza infecţioasă. feței.

Reprezintă infecţia acută cu virusul
Coxsackie în special de tip A (1-6, 8,
10, 22) şi foarte rar de tip B. La copii
și adolescenți virusul Coxsackie
produce herpangina, întâlnită în
special vara şi toamna.
Herpangina
Simptomatologia debutează cu
febră (38-40 grade Celsius) și
dureri de cap. După aproximativ
24-48 de ore se observă apariţia Caracteristică este localizarea erupției
unor zone eritematoase la nivelul doar în zona posterioară a cavității
istmului faringian, palatului moale, bucale. Vindecarea, asemenea
uvulă şi amigdale urmate de herpesului, survine în aproximativ 1-2
vezicule ce se vor sparge şi vor săptămâni, fără cicatrici.
detemina ulceraţii dureroase cu
dimensiuni de 2-4 mm.
Tratament Este indicat regim la pat pe parcursul perioadei de manifestari acute, apoi
regim ambulator, dieta. In hipertermie se indica antipiretice, la cefalee si
mialgii-analgetice. Se indica hiposensibilizante. Local se fac irigatii cu
solutii sau aerosoli continand antiseptice, fermenti proteolitici, remedii
antivirotice si keratoplastice. Poate fi folosit laserul cu heliu-neon.

Text
Here !
Este o infecţie bacteriană cu streptococ
beta-hemolitic de grup A care poate
determina complicaţii: sinuzită, abcese
periamigdaliene, otită medie, meningită,
pneumonie, glomerulonevrită, febra
reumatică, artrită.
Scarlatina
Ca incidență, boala apare rar la nou-
născuţi, consecință a anticorpilor preluaţi
prin laptele matern. În perioada copilăriei
devine frecventă; în proporţie de 87%
scarlatina se manifestă la copiii până în
10 ani şi doar 5 % dintre bolnavi fac
boala în perioada adultă. După inoculare
perioada de incubare este de 3-5 zile
urmată de debutul cu febră, frison,
limfadenopatie cervicală
La nivelul pielii apar erupții eritematoase
papulare și difuze, la început pe gât apoi pe
trunchi și extremități. Apare și pe zonele de pliere
a pielii denumite şi liniile Pastian. În evoluţie,
aceste zone ale pielii urmează să se
descuameze, ceea ce arată că boala se apropie
de stadiile finale. Tegumentele de la nivelul
pomeților sunt de culoare roșu aprins, pe când
zona periorală este de o paloare specifică.
La nivelul cavităţii orale, mucoasa palatului şi
zona pilierilor este eritematoasă şi
edemațiată. Limba prezintă un caracter
aparte: în primul stadiu este de culoare albă,
acoperită de o membrană care se va
descuma, lăsând papilele libere şi un aspect
caracteristic de „limbă zmeurie”
 Tratament
Diagnostic diferențial
Diagnostic diferențial
Cu difteria, rujeola, angina, maladiile
sângelui..
Tratament
Se efectuează în condiții de domiciliu,
cu necesitatea izolării copilului pentru a
evita contactele. In cazuri grave copilul
este internat în spital. Regim la pat timp
de 5-6 zile. Sunt indicate antibiotice in
doze corespunzătoare vårstei. În cazuri
grave:
• la forma toxică- terapie de
dezintoxicare;
• la forma septică- antibioticoterapie
intensivă.
Din spital copilul este externat în lipsa
complicațiilor după 10 zile de la debutul
maladiei. În colectivitățile organizate
pentru copii copilul este admis numai
după 23 de zile de carantină. Copiii
aflați în contact cu un bolnav, care
înainte n-au fost bolnavi de scarlatină,
sunt admişi în colectivitățile organizate
de copii după o izolare de 7 zile la
domiciliu. La domiciliu se efectuează
dezinfecția regulată.
 Difteria

Maladie infectioasă acută, care se

transmite pe cale aerogenă și se
caracterizează prin afectarea toxică
preponderent a sistemelor cardiovascular
și nervos. Exotoxinele produse de agentul
patogen se absorb în sânge și provoacă
intoxicație generală a organismului, cu
afectarea miocardului, sistemului periferic
și vegetativ nervos, rinichii şi glandele
suprarenale.
 Tabloul clinic
Mai frecvent sunt afectați copiii cu vârsta cuprinsă între 1 și 5 ani. Sunt afectate
frecvent mucoasa faringelui, laringelui, mai rar mucoasa nazală şi a cavității bucale.

Maladia debutează acut, având un caracter progresiv. Temperatura corpului se

mărește până la 38°-39°C și apar dereglări ale stării generale.

Copiii acuză dureri în regiunea gâtului. La examinare se constată hiperemia și

edemațierea mucoasei amigdalelor, vălurilor palatinale și a uvulei.

Depunerile sau peliculele sunt de culoare albă sau cenușie şi nu se detaşează de la

mucoasă. Sunt alcătuite din fibrină, epiteliu descuamat, leucocite, iar uneori se poate
depista germenul provocator. . Din cavitatea bucală se emană un miros specific
dulciu de putrefacție.
Tabloul clinic se modifică la copiii care au fost vaccinați: difteria evoluează sub
forma anginei catarale sau lacunare, peliculele sunt mai laxe, fără de tendință de
răspândire, ușor se detaşează de la mucoasă etc.
 Diagnosticul diferențial

angina (foliculară, lacunara, flegmonoasă)

scarlatină (angina necrotică)

mononucleoza infecțioasa

maladiile sângelui (cu procesele necrotice în cavitatea bucală)

TRATAMENT:

• Izolarea copilului cu internare obligatorie în secția

maladiilor infecțioase.
• Regim la pat.
• Metoda de bază a tratamentului intramusculară a serului
antidifteric în doze corespunzătoare gradului de intoxicare
și termenelor adresării.
• Pentru preîntâmpinarea complicațiilor se recomandă
proba intradermică cu ser 1:100.
• În cazuri grave este indicată terapia de dezintoxicare. In
stări grave se folosește intubația sau traheostomia.