NORME MORFOLOGICE

I. Adjectivul
1. Adjectivele masculine la singular, care au un -i în silaba finală, se scriu
la plural nearticulat cu doi i, iar articulat cu trei i: argintiu, argintii, argintiii.
2. Femininul adjectivelor de tipul bun, mare formează G.-D. singular:
- nearticulat: acestei note bune, acestei speranţe mari;
- articulat: bunei note, marii speranţe.
3. Adjectivul drag are la feminin plural forma dragi, articulat dragile → fete
dragi, dragile mele [nu drage, dragele!].
4. Adjectivele masculine terminate în -uos → fem. -uoasă / -uoase:
respectuoasă, respectuoase, somptuoasă, somptuoase.
5. Adjectivele terminate în -uu → pronunţarea finalei ca hiat: ambiguu,
ambiguă, ambigue.

II. Adverbe şi locuţiuni

1. Nu trebuie să se utilizeze construcţia ca şi în loc de ca pentru evitarea
cacofoniei, în construcţii de tipul ca şi consilier, care pot fi înlocuite prin
construcţii directe: a fost numit consilier, l-a luat drept consilier, în calitate
de consilier.
2. Adverbul decât se foloseşte doar în construcţii negative: N-am decât o
soră. Sinonimele sale se întrebuinţează în construcţii pozitive: Am
doar/numai o soră.
3. Scrierea și rostirea diseară sunt preferate lui deseară, deoarece nu se
mai percepe, în general, proveniențe din de+seară.

III. Articolul
1. Nu se admite folosirea articolului hotărât proclitic lui la G.-D. sg. al
substantivelor comune
feminine: mamei (nu lui mama).
2. Substantivele şi adjectivele care au la finală grupuri consonantice
terminate în l sau r la plural au următoarele forme:
- nearticulat: aceşti membri, ochi albaştri;
- articulat: toţi membrii, albaştrii ochi.
3. G.-D. plural articulat al substantivului ou → ouălor [nu ouălelor!].
4. Unele nume proprii pot primi, formal, articol: Bucureştiul, Clujul.

IV. Numeralul
1. Numeralul cardinal unu se scrie fără l final, spre deosebire de
pronumele nehotărât:
Comp.: N-au fost aleşi doi reprezentanţi, ci numai unu. (numeral)
Unul a reuşit, celălalt nu. (pronume)
2. Pentru indicarea primei zile a fiecărei luni trebuie folosit numeralul
ordinal, nu cel cardinal: Întâi Decembrie, Întâi Mai.
3. Aproximaţia în interiorul unei limite numerice se redă:
-prin construcţii cu prepoziţii:
Temperaturile se vor situa între două şi patru grade.
Deschis între 10 şi 18/de la 10 la 18.
-prin alăturarea numeralelor despărţite prin cratimă:
Temperaturile vor fi de 12-14 grade.
Deschis 10-18.
[! Nu se îmbină cele două procedee: Deschis între 10 - 18].
4. În texte, numeralele se scriu în general în cifre, cu excepţia numerelor
sub 10, care se scriu în litere.

V. Pronumele şi adjectivul pronominal

1. Acordul în persoană, gen şi număr al adjectivului pronominal de întărire
însumi este obligatoriu: însămi, însene, însuţi etc.
2. Pronumele şi adjectivele posesive noştri şi voştri se scriu întotdeauna
cu un -i.
3. Prepoziţia de + pronume posesiv se admite atât la plural, cât şi la
singular: un prieten de-ai mei/de-al meu; o prietenă de-ale mele/de-a mea.
4. Prepoziţia pe la Ac. pe lângă pronumele relativ care cu rol de
complement direct este obligatorie:
Omul pe care l-am ajutat [nu: Omul care l-am ajutat].

VI. Substantivul
1. Substantive la care există ezitare în ce priveşte genul:
colind/colindă → colinde;
mass-media (fem. sg.) → G.-D.: mass-mediei.
2. N.-Ac. singular:
cârnat (nu cârnaţ); salariu, serviciu (nu salar, servici); doctoriţă (nu
doctoră).

Pluralul
Substantivele masculine care au la singular un i în silaba finală se scriu la
plural nearticulat cu doi i, iar articulat cu trei i:
cafegiu - cafegii - cafegiii;
copil - copii - copiii;
fiu - fii - fiii.
Substantive la care există ezitare în ce priveşte forma de plural:
• ambele forme admise: căpşuni/căpşune (pl.); cireşe/cireşi; coarde
(vocale)/corzi (la instrumente muzicale); coperte/coperţi; râpe/râpi;
niveluri/nivele (pentru toate sensurile).
• numai o formă se admite: monede, poieni, chibrituri, înghețate, seminare,
găluşti.

VII. Verbul
1. Verbele de conj. a IV-a terminate la infinitiv în -î se scriu:
- la sfârşit cu -î: coborî;
- în interior cu -â-: coborâţi, coborând.
2. La verbele care încep cu î- acesta se păstrează şi în interiorul cuvintelor
la modurile la care forma negativă se realizează cu prefixul ne-:
neîncepând, nemaiîncepând.
3. Imperativul negativ al verbelor de tipul a duce, a face, a fi, a zice diferă
de cel pozitiv: du (nu duce); fă (nu face); fii (nu fi); zi (nu zice).
4. A continua are la indicativ şi conjunctiv prezent, persoana I singular
forma: eu (să) continui / nu continuu.
5. A decerna se conjugă cu -ez: eu decernez / nu decern.
6. A avea are la conjunctiv prezent, persoana a III-a singular forma: să
aibă / nu să aibe, să aive.
7. A plăcea, a prevedea sunt de conjugarea a III-a.
8. A bate, a duce, a face, a merge au la indicativ şi conjunctiv prezent,
persoanele I şi a II-a, accentul pe temă: să batem, să bateţi / nu să bătem.
9. A veni are la perfectul simplu formele:
- pers. I: eu venii;
- pers. a III-a: el veni.
[Cf. şi alte verbe de conjugarea a IV-a − a citi, a fugi, a simţi ş.a., care
formează perfectul simplu cu doi i la pers. I şi cu un i la persoana a III-a:
cf. eu fugii (pers. I); el fugi (pers. a III a)].
10. A absolvi se conjugă fără -esc: eu absolv / nu absolvesc; conj. să
absolv/să absolve.
11. A mirosi are la indicativ prezent persoana a III-a plural forma ei miros /
nu (ei) miroase.
12. Greșea/nu greșa; îngrășa/nu îngrășea; eu creez, agreez, noi creăm,
agreăm;
ALTE ASPECTE ALE SCRIERII CORECTE ÎN LIMBA ROMÂNĂ
1. Verbul a vrea are formele de imperfect vream, vreai, vrea, vream,
vreați, vreau. Acestea au fost însă evitate în limba standard, poate pentru
că erau prea asemănătoare cu formele de prezent, ajungând astăzi să fie
simțite ca învechite sau populare. În locul lor, se folosesc în registrele
standard formele de imperfect ale verbului sinonim a voi: voiam, voiai,
voia, voiam, voiați, voiau.
În limba vorbită, s-au creat forme de imperfect hibride, prin contaminarea
celor două forme (vream+voiam): vroiam, vroiai, vroia, vroiam, vroiați,
vroiau. Aceste forme sunt foarte răspândite, dar norma actuală le
condamnă, deci trebuie evitate.
2. Formele de viitor va apare, va dispare, va place, va displace, va tace,
va încape nu sunt corecte deoarece forma de infinitiv a acestor verbe are
terminația –ea. Corecte sunt formele va apărea, va dispărea, va plăcea,
va displăcea, va tăcea.
3. Verbele următoare au forme atipice de imperativ:
a lua – ia!/nu lua!
a face – fă!/nu face!
a veni- vino!/nu veni!
a fi – fii!/ nu fi! (Atenție și la forma de conjunctiv: să fii/ să nu fii)
a zice – zi! / nu zice!
a sta - stai! / nu sta!
a duce - du! / nu duce!

Scrierea omofonelor

O DATĂ : numeral : o dată pentru totdeauna, o dată în viață

substantiv: o dată memorabilă
ODATĂ: cu valoare adverbială ”cândva, odinioară”: a fost odată, îți voi
spune odată, taci
odată, odată terminată treaba, odată și odată, odată ce ai venit, odată cu
tine …
NICI UN / NICI O:
adverb + articol nehotărât : Nu e nici un prost, nici un incult.
adverb + numeral : Nu am nici un frate, nici mai mulți.
adverb + pronume nehotărât : Nu mă place nici unul, nici celălalt.
NICIUN / NICIO :
PRONUME NEHOTĂRÂT : Nu văd pe niciuna/niciunul. ADJECTIV : Nu a
venit nicio elevă.

SURSA: Cosmina Lungoci, curs de Limba și literatura română, 2023 (Universitatea de Vest din Timișoara, Facultatea de
Sociologie și Psihologie)