Marketing — ◆
Aspecte de marketing în ecoturism
By the nature of their operations resource-based visitor attractions are key players in sustai-
nable development from a marketing perspective. An efficient ecomarketing includes efforts for the
commercialization of tourist attractions, with positive effects on environment and tourist’s satisfac-
tion.
Marketingul ecoturistic conceptualizează şi
promovează pe o piaţă specifică un amalgam de
produse care se încadrează într-un gen deosebit de
turism. Chiar dacă, pe parcurs, ecomarketingul a fost
înconjurat de confuzie şi interpretări controversate,
raportul dintre „arta de a vinde” şi ecoturism s-a axat
pe trei opţiuni strategice:
• conservarea naturii,
• promovarea ariilor protejate,
• beneficii pentru comunităţile locale.
Totodată, trebuie remarcat faptul că pentru ecotu-
rism, în general, şi pentru cel din Republica Moldova, în
special, pe parcursul ultimelor decenii a lipsit o temelie
de planificare organizată a ofertei de călătorii ecologi-
ce. Acest lucru se referă la întreaga industrie turistică
şi subsectoarele acesteia: de cazare, transport, gestio-
narea atracţiilor, promovarea şi distribuţia produselor
turistice, turoperatorii şi agenţiile detailiste. Astfel,
aproape în totalitate a lipsit marketingul destinaţiilor
ecologice ca un sistem integru de activităţi privind
planificarea, elaborarea, promovarea şi distribuirea
produselor turistice competitive. Singurele excepţii
constituie marile parcuri naţionale, care, datorită cone-
xiunii în reţele, au putut implementa sisteme de auto-
finanţare prin comercializarea vizitelor reglementate.
Aceasta confirmă regula că destinaţiile ecoturistice
sunt limitate, accesul este reglementat, iar preţul pro-
dusului turistic este înalt pentru stăvilirea cererii. Iar
ecomarketingul are menirea să dezamorseze aceste
disfuncţionalităţi.
Pentru ţara noastră este relevantă această pro-
blemă din perspectiva legislatorului, care în SCERS,
Programul naţional „Satul moldovenesc”, Strategia de
dezvoltare durabilă a turismului şi, mai recent, Planul
Naţional de Dezvoltare include prevederi clare privind
încurajarea ecoturismului şi valorificarea nepoluantă
a resurselor naturale. Astfel, strategiile de marketing
ecoturistic trebuie să fie ancorate atent, dar sigur de
aceste oportunităţi legislative.
Opţiunea contemporană pentru diversificarea prin
alternativă a vacanţei gen „culcat sub umbreluţă în
jurul piscinei” este tot mai des luată în calcul de marii
turoperatori, care, de altfel, au o preocupare generală
neînsemnată pentru protecţia mediului înconjurător.
Orice cerere pentru destinaţii ecologice, de regulă,
este onorată prin oferte variate şi acest fapt face ca
Academia de Studii Economice din Moldova ◆ Revista ECONOMICA nr.2 (58) 2007
Drd. Diana Roşca, ASEM
ecoturismul să balanseze spre turismul de masă. Or,
în cazul unui ecomarketing eficient, se cer eforturi de
realizare a produselor cu rezultate ecologice pozitive
pentru consumatorii preocupaţi de protecţia mediului,
contestând stimularea cererii, dacă serviciile turistice
sunt nocive pentru mediu.
Există mai multe concepţii strategice utilizate de
către companiile turistice care şi-au asumat ecomarke-
tingul [1]:
(i) strategia promovării percepţiei ecologice
proprii,
(ii) strategia percepţiei mediului extern,
(iii) strategia flexibilităţii interne, reacţionând
pozitiv la ecofactori,
(iv) strategia flexibilităţii externe şi poziţionarea
ecoprodusului pe piaţă,
(v) strategia comerţului extern şi realizarea coo-
perării cu furnizori de ecofactori productivi,
(vi) strategia asigurării interne compatibile cu
mediul.
E de menţionat că pentru ecomarketingul turistic
demersurile strategice întreprinse pentru o firmă
turistică sau destinaţie turistică sunt aceleaşi ca şi în
cazul marketingului clasic, însă cu un specific ecologic.
Aceasta deoarece trebuie parcurse patru etape – anali-
za de diagnostic al mediului intern şi extern, formularea
obiectivelor de ecomarketing, formularea strategiei,
alegerea mixului de marketing specific. Totuşi e de
remarcat că, oricare ar fi strategia selectată, compania
de turism trebuie să-şi elaboreze propriul mix de mar-
keting în concordanţă cu toţi factorii de mediu.
Strategiile de dezvoltare a ecoturismului în comu-
nităţile mici se elaborează pe fundalul necesităţii insti-
tuirii unui management eficace al resurselor naturale
autohtone, care trebuie valorificate prin iniţiativele
şi investiţiile sectorului privat. Comunităţile rurale în
această schemă de distribuţie a veniturilor din turism
obţin un procent consistent pentru perfecţionarea in-
frastructurii şi managementului local, precum şi anga-
jarea locuitorilor în câmpul muncii. Pentru acest lucru 81
comunităţile locale urmează să-şi elaboreze propriile
strategii de atragere şi localizare a companiilor de tu-
rism, protecţia şi valorificarea patrimoniului moştenit,
conduita localnicilor faţă de turişti şi antreprenori. În
lipsa acestor strategii proprii, de regulă, activitatea de
turism şi organizare a agrementului se desfăşoară hao-
 ◆— Marketing
tic, fără impact asupra bugetului local, cu implicarea
slabă a populaţiei băştinaşe şi cu degradarea mediului
natural sau a moştenirii istorice.
Experienţa internaţională arată că succesul pro-
duselor ecoturistice este asigurat de faptul că se deta-
şează de turismul de masă, care produce aglomeraţii
urbanizate, poluare, servicii standarde, predominarea
distracţiilor faţă de elementul cognitiv. Recomandările
în această ordine de idei sunt:
• serviciile ecoturistice necesită o poziţiona-
re clară ca alternativă a turismului de masă,
pentru a putea fi comercializate;
• mesaje în mass-media nu numai despre fra-
gilitatea naturii, dar, în primul rând, despre
unicitatea şi semnificaţia ariilor naturale;
• compensarea lipsei de informaţii generale
despre ecoturism;
• maximizarea preciziei mesajului prin promo-
varea imaginilor unei destinaţii sau a unei ex-
perienţe inedite;
• motivarea sporită şi imaginile avansate ge-
nerează dorinţa de a repeta vizitele ariilor
naturale;
• promovarea destinaţiei ecoturistice prin „viu
grai” este cea mai productivă şi rentabilă me-
todă promoţională.

Bibliografie:
1. Victor T.C. Middlleton, J. Clarke. Marketing in Travel and Tourism, Butterworth-Heinemann, UK, 2001.
2. B. Boniface, Ch. Cooper. World destinations casebook, Elsevier Butterworth-Heinemann, UK, 2005.
3. M. Bucur-Sabo. Marketing turistic, Editura Irecson, Bucureşti, 2006
4. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1065 din 02.09.2003 cu privire la aprobarea Strategiei de dez-
voltare durabilă a turismului în Republica Moldova în anii 2003-2015 //Monitorul Oficial 196-199/1118,
12.09.2003
5. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 242 din 01.03.2005 cu privire la aprobarea Programului Naţio-
nal „Satul moldovenesc” (2005-2015) //Monitorul Oficial 71-73/471, 17.05.2005

Recenzent: prof. univ. dr. hab. E. Turcov

Structura mesajului publicitar

Lect. sup. univ. Svetlana Dragancea, ASEM
Le message publicitaire représente une image et un texte. Chaque élément a un rôle à jouer dans
cette structure publicitaire. Il s’agit d’une cohabitation, d’une collaboration et d’une conjugaison des
deux composantes en respectant certaines règles.

Publicitatea reprezintă o structură. Prin noţiu-
nea de „structură publicitară”, referindu-ne la presă,
subînţelegem un ansamblu constituit din elemente
lingvistice şi iconice. Mesajul publicitar conţine un
text şi o imagine. Ambele componente se conjugă
în vederea obţinerii unui mesaj mixt, cât mai explicit
şi mai convingător, pentru a îndemna consumatorul
să cumpere produsul din publicitate. Pentru a vedea
cum au evoluat în timp textul şi imaginea şi pentru a
constata ceea ce reprezintă publicitatea la ora actuală,
ne vom referi la originea publicităţii.
Iniţial, cuvântul publicitate nu însemna altceva de-
cât explicaţia pe care o dă DEX-ul (1996:868): „Faptul de a
82 face cunoscut un lucru publicului; difuzare de informaţii în
public; caracterul a ceea ce este public”. Primele urme de
publicitate comercială le găsim în Antichitatea Romană.
Pe Forum erau expuse nişte table ce anunţau vânzări. În
Evul Mediu erau persoane mandatate să strige pe străzi
informaţii cu caracter politic sau comercial. Existau locuri
publice rezervate acestor declaraţii. Între Evul Mediu şi
mijlocul secolului al XIX-lea publicitatea era fie un afiş,
fie un manifest publicitar în care predomina imaginea.
Cauza principală a absenţei textelor scrise în publicitatea
din acea perioadă era analfabetismul. Însă, la sfârşitul
secolului al XIX-lea, începutul secolului al XX-lea, odată
cu introducerea şcolarizării obligatorii, această tendinţă
a scăzut. Textul ocupă un loc din ce în ce mai important
în publicitatea din presa scrisă, deoarece imprimarea
fotografiilor pentru epoca dată prezenta nişte dificultăţi
de ordin tehnic. Când procedeele de imprimare s-au
îmbunătăţit considerabil, obstacolele tehnice au fost
lichidate. Progresul tehnic (tipografie, ilustrare, hârtie)
a avut repercusiuni importante în istoria comunicării.
Calitatea de informare (prin text) cedează locul moti-
vărilor de ordin afectiv, de seducere, reprezentare în
publicitate prin imagine. Evoluţia imaginii publicitare
atestă o tendinţă spre reducerea textului din publicitate
şi simplificarea elementelor iconice care se rezumă la
excluderea elementelor secundare, purtătoare de valori
ale produsului.

Academia de Studii Economice din Moldova ◆ Revista ECONOMICA nr.2 (58) 2007