Evaluarea şi examenele complementare

Nu există la ora actuală un examen complementar care să permită punerea, cu

certitudine, a diagnosticului de autism infantil. Niciun examen clinic şi paraclinic nu
a putut face dovada „semnelor patognomonice” pentru autism. Diagnosticul se pune
deci prin:

- identificarea clinică atentă a simptomelor, cu ajutorul scalelor si chestionarelor;

- evaluarea diverselor linii de dezvoltare, frecvent implicate;

- examene complementare, alese cu discernământ, când unul dintre elementele specifice

clinice, justifică o explorare mai profundă.

Aceste explorări în domeniul clinicii cotidiene, trebuie să fie diferenţiate de multiplele

explorări întreprinse în aria cercetării. Scalele Rimland, Scala Comportamentului
Autist – SCA Barthelemy şi Lelord, Scala Comportamentului Autist al Sugarului –
SCA Sauvage, sunt utile din mai multe motive, dintre care enumerăm:

- pentru a se asigura o evaluare completă;

- pentru a defini un profil specific şi starea exactă a dificultăţilor, la primul examen;

- pentru a evalua evoluţia prin aplicări regulate;

- pentru a stabili obiectivele îngrijirii şi a evalua eficacitatea terapiilor aplicate;

- pentru a dispune de o modalitate care să permită un schimb cu părinţii.

Fără a săraci relaţia clinică, aceste scale constituie, în realitate, atât elemente de reper
utile clinicienilor si diferiţilor profesionişti implicaţi, cât şi elemente esenţiale pentru
în relaţia cu părinţii copilului.

Bilanţurile clinice complementare

Fără să detaliem aici, este esenţial să se evalueze manifestările simptomatice, dar şi nivelul de
dezvoltare, cu ajutorul unei serii de bilanţuri specializate, cum ar fi:

- bilanţul ortofonic, care evaluează, pe de o parte auzul, în situaţii relaţionale şi nivelul

limbajului în aspectele sale fonologice, lexicale, sintactice, semantice,
pragmatice, prozodice;
- bilanţul psihomotor, pentru a evalua eventualul retard, particularitaţile echilibrului şi
ale kineticii tonico-posturale (postură bizară, mişcări anormale, dispraxie, etc.);

- bilanţul neurologic şi pediatric, care cercetează, pe de o parte, manifestări

neurologice discrete, dar, mai ales sindroame epileptice asociate. Asocierea
epilepsie-sindromul autist pare frecventă în proportie de 20% pâna la 80%
dintre cazuri, pe lângă manifesările electroencefalografice anormale.

Pe lânga epilepsie, toate encefalopatiile deficitare ale copilului, se pot asocia mai mult
sau mai puţin, cu manifestări autiste (Sindrom X fragil, Angelmann, Williams, etc.).
Deci, este foarte important ca atunci când un semn clinic deosebit atrage atenţia
(malformaţii particulare, obiceiuri motorii specifice sau ciudate, antecedente familiale,
etc), să se completeze bilanţul intr-un domeniu specific.