Simptomatologia clinică şi evaluarea în copilăria timpurie

Dacă diagnosticul este destul de evident incepând de la vârsta de 2-3 ani, în clinică este de
dorit să fie reperaţi copiii cu risc de autism, încă de la cele mai mici vârste. Analiza clinică
retrospectivă şi, în plus, vizionarea filmelor familiale arată existenţa frecventă a semnelor
precoce

În perioada 0-6 luni se pot regăsi distorsiuni precoce ale interacţiunii - bebeluşul
cuminte, care nu plânge niciodata, nu cere, bebeluşul care „se face uitat”, cu o serie de
tulburări tonice sub forma hipotoniei şi, în plus, absenţa dialogului tonic incepând de la 2-3
luni, fără tonus sau gest anticipator, atitudine hipertonă cu gesticulare permanentă,
incapacitatea de a se linişti când este ţinut în braţe, desprinderea frecventa a privirii, care
poate îmbrăca repede aspectul unei evitări a privirii; strabismul este frecvent; tulburările de
somn, cu insomnie (bebeluşul inert, cu ochii mari deschişi, aşteptând în patul său); tulburări
de alimentaţie (anorexie, absenţa suptului); absenţa zâmbetului voluntar, începând cu 3 luni,
cu menţinere unei figuri serioase, aproape rigide.

În perioada 6-12 luni, manifestările precedente se confirmă şi influenţeaza calitatea

interacţiunii mamă-bebeluş. Absenţa dialogului tonic devine manifestă cu absenţa braţelor
întinse, când copilul este luat în braţe sau copilul hipoton, ca o „păpuşă de paie”. Există si
copilul rigid, care refuza contactul cu mama. Apar activităţile stereotipe, persistente si
progresive; copilul evita privirile mamei, este hipomimic, nu gângureşte şi nu se bucură de
prezenţa mamei, afişând un aer extrem de sobru. Faţă de străini nu există nicio reacţie şi, încet
apare indiferenţa la separări şi regăsiri.

În perioada 12-24 luni, tabloul clinic se conturează treptat, se remarcă absenţa

limbajului, dar mai ales a precursorilor limbajului – absenţa punctării proto-declarative
(această punctare implică o asociere a atenţiei vizuale şi a atenţiei conjugate) atunci când
sublinierea proto-imperativă poate să existe. Absenţa sau refuzul atenţiei conjugate devine
specifică la această vârstă.