GHID DE DIAGNOSTIC ȘI

TRATAMENT

ÎN CONVULSIILE FEBRILE

1
Abrevieri

CF – convulsie febrilă

CFS – convulsie febrilă simplă

CFC – convulsie febrilă complexă

EEG – electroencefalogramă

PL – puncție lombară

LCR – lichid cefalorahidian

FA – fontanela anterioară

HIC – hipertensiune intracraniană

IRM – imagistică prin rezonanță magnetic

CT – tomografie computerizată

SNC – sistem nervos central

TGD – tulburare globală de dezvoltare

2
INTRODUCERE

Convulsiile febrile sunt cea mai comună cauză de convulsii în copilărie, afectând 2-5%
dintre copiii cu vârsta sub 5 ani1,4.5. Astfel, intervalul de vârstă afectat este cel cuprins între 6
luni – 5 ani, cu un vârf al incidenței la 18 luni.

Termenul de convulsie febrilă este folosit în mod curent pentru acest tip de manifestări, deşi
termenul adecvat este cel de crize febrile deoarece convulsiile febrile sunt crize epileptice
provocate. Pot fi unice sau se pot repeta de mai multe ori până la vârsta de 5 ani. Rareori pot fi
întâlnite şi până la vârsta de 6 ani6 .

Crizele febrile nu sunt o formă de epilepsie, care presupune crize recurente neprovocate, în
afebrilitate.

Recunoaşterea corectă a convulsiilor febrile este deosebit de importantă, pentru a se evita

investigațiile în exces, pentru a diminua anxietatea părinților și a se putea stabili un management
adecvat.

Se impune astfel elaborarea unui ghid naţional de diagnostic şi tratament al convulsiilor febrile,
având în vedere variaţiile în diagnosticarea şi abordarea terapeutică a acestora în practică.

Ghidul de diagnostic şi tratament al convulsiilor febrile este conceput la nivel național, enunțând
standardele, principiile şi aspectele fundamentale ale abordării cazurilor de convulsii febrile care
trebuie respectate uniform de catre medicii clinicieni din toate unitățile sanitare.

1. SCOP

Scopul ghidului este diagnosticarea corectă a convulsiilor survenite în context febril, încadrarea
rapidă în forma simplă sau complexă și elaborarea unor recomandări riguroase, bazate pe dovezi
științifice, în formele simple.

Domeniul căruia i se adresează ghidul este reprezentat de personalul medical, medici de diferite
specialități (medici de familie, medici pediatri, medici neurologi pediatri, medici cu specialitatea

3
medicină de urgență) și asistente medicale, din ambulatorii, cabinete de medicină de familie,
spitale, precum și de personal medical în formare: studenţi la facultăţile de medicină şi medici
rezidenţi. Va exista o secțiune dedicată părinților cu anexa sub formă de broșură explicativă
pentru părinți.

Obiectivele acestui ghid sunt următoarele:

- actualizarea informațiilor legate de o patologie pediatrică frecventă
- optimizarea înțelegerii de către personalul medical a bazelor științifice ale investigării și tratării
corecte a copiilor cu convulsii febrile, crescând astfel calitatea asistenţei medicale
- îmbunătățirea calității vieții copiilor afectați prin evitarea unor tratamente cu potențiale efecte
adverse și care nu au impact asupra prognosticului pe termen lung
- scăderea costurilor prin evitarea investigațiilor care nu au impact asupra prognosticului copiilor
pe termen lung
- aplicarea dovezilor în practica medicală, legat de investigarea și tratarea corectă a convulsiilor
febrile
- uniformizarea investigării și tratării convulsiilor febrile, prin consens între clinicieni
- protejarea clinicianului din punctul de vedere al malpraxisului
- informarea corectă a părinților de către clinician în legătură cu riscurile scăzute asociate cu
convulsiile febrile
- oferirea unei broșuri informative părinților pentru a scădea anxietatea, a asigura corectitudinea
intervenției în caz de recurență.
Se intenționează ca acest ghid să fie adoptat pe plan local şi regional.

2. METODOLOGIA DE ELABORARE

Metodologia de elaborare a pornit de la formularea de către grupul de lucru a întrebărilor pentru

care este necesară găsirea răspunsurilor, ținând cont de cele 4 elemente (PICO):
- pacientul sau problema căreia i se aplică o intervenţie
- intervenţia sau procedura despre care dorim să aflăm informaţii
- comparaţia – alternativa de tratament
- rezultatele aşteptate în urma aplicării tratamentului sau procedurii respective.

4
Ghidul reprezintă o actualizare a ghidurilor publicate în literatură, plecând de la ghidul
Academiei Americane de Pediatrie, publicat în 2008, completat în 2011, precum și ghidul
japonez publicat în 2015 și actualizat în 2017. Numărul de ghiduri vizând acest subiect este
foarte limitat. S-a ținut cont și de recomandările Comisiei de Pediatrie din cadrul Ligii
Internaționale Împotriva Epilepsiei referitoare la managementul crizelor epileptice ale sugarului,
din 2015.

Căutarea informaţiilor – studiilor s-a realizat în mod sistematic, având în vedere întrebările
formulate, din 1999 până în prezent.

Căutarea în bazele de date bibliografice internaționale s-a realizat utilizând cuvinte cheie pentru
fiecare întrebare: “febrile seizures” (convulsii febrile)/ “ treatment” (tratament) /” Investigations”
(investigații) / “lumbar puncture” (puncție lombară) / “EEG”/ “Neuroimaging” (neuroimagistică)
/”profilaxis” (profilaxie).

Căutarea sistematică a literaturii naționale și internaționale a fost urmată de evaluarea critică,

clasificarea articolelor selectate în funcție de tăria gradelor de recomandare („standard”,
„recomandare” sau „opțiune”), de nivelurile de dovezi (I-IV) şi de stabilirea puterii dovezii
găsite (A-D).

Am păstrat din literatura de specialitate articolele de tip review-uri care, deși nu aduc dovezi
științifice și nu pot fi evaluate critic obiectiv, reprezintă opinii ale specialiștilor în domeniu.

3. STRUCTURA
Acest ghid clinic este structurat în:
- definiţii şi evaluare (aprecierea riscului şi diagnostic)
- conduită terapeutică
- aspecte administrative
- bibliografie
- anexe.
4. DEFINIȚII ȘI EVALUARE

DEFINIŢIE

5
O convulsie febrilă (CF) este definită conform Ligii Internaționale Împotriva Epilepsiei drept o
criză de tip epileptic care survine la copilul în vârstă de peste 6 luni și până la vârsta de 5 ani, în
asociere cu febra, dar în absența oricăror semne de infecţie a sistemului nervos central
(SNC), la un copil fără istoric de crize neonatale sau alte tipuri de crize epileptice neprovocate în
antecedente și fără a întruni criteriile pentru alte tipuri de crize acute simptomatice5,7.

CF pot avea mai multe aspecte clinice. Cel mai adesea au un aspect de crize tonico-clonice
generalizate şi mai rar de crize tonice sau hipotone. Durata crizei este variabilă, reprezentând un
criteriu important în definirea CF, estimarea prognosticului şi stabilirea conduitei terapeutice a
unei CF. În funcţie de aspectul clinic al crizei şi de durata ei, CF se împart în CF simple şi CF
complexe.

● CF simple (CFS) sunt acele CF care au un aspect generalizat (clonic, tonic, tonico clonic
sau hipoton), durează puţin (sub 5 minute), sunt unice în decurs de 24 ore și în episodul
infecțios, apar la copii normali (fără semne de afectare neurologică şi cu intelect normal),
fiind asociate cu ascensiune febrilă rapidă, peste 38,5 grade Celsius, febra putând fi
detectată uneori în perioada postcritică şi nu sunt urmate de fenomene postcritice
(revenire rapidă după criză). Reprezintă tipul cel mai frecvent de CF 8.
● CF complexe au o durată mai mare de 15 minute, un aspect de obicei focal, unilateral
(clonic), sunt multiple în decurs de 24 ore şi pot fi urmate de deficit motor postcritic. Pot
apărea la copii cu afectare neurologică anterioară (prematuri, copii cu tulburări de
dezvoltare psihomotorie, copii cu suferințe neurologice postnatale). Reprezintă 10-30%
din CF 9.
Întrebările clinice formulate de către grupul de lucru acoperă ca subiecte atât investigațiile utile
în diagnosticul CF, cât și tratamentul acut și profilaxia acestora.

5. INVESTIGAȚII

5.1. Puncția lombară

Întrebare: Este indicată puncția lombară la copiii cu convulsii febrile?

(1) Puncția lombară (PL) trebuie efectuată (nivel standard) la orice copil care prezintă o
convulsie și febră, și care are semne și simptome meningeale evidente (cum ar fi redoare de

6
ceafă, semnele Kernig și/sau Brudzinski) sau alte semne clinice care indică meningita sau
infecție intracraniană – stare generală alterată, modificarea stării de conștiență, cu somnolență
sau iritabilitate marcată, semne de hipertensiune intracraniană (fontanela anterioară bombată,
vărsături)48.
Puterea recomandării: B.
Argumentare: Semnele și simptomele de iritație meningeală sunt sugestive pentru meningită,
care, dacă nu este prompt tratată poate avea consecințe nefaste, cu importante sechele
neurologice și chiar deces.
(2) PL este recomandată (nivel recomandare) la orice sugar cu vârsta între 6 și 12 luni care nu
este vaccinat sau a cărui stare de imunizare nu poate fi determinată, mai ales că semnele de
iritație meningeală pot fi absente în tabloul clinic de meningită la această grupă de vârstă.
Puterea recomandării: D.
Argumentare: Incidența mare a infecțiilor de sistem nervos central înaintea imunizării sugarilor
a dus la această recomandare. Copiii nevaccinați pot prezenta tablouri clinice atipice.
(3) PL este recomandată (nivel „recomandare”) la orice sugar cu vârsta între 6 și 12 luni care a
primit sistemic antibioterapie pe orice cale pe parcursul zilelor anterioare convulsiei, care poate
masca semnele de meningită. Acest lucru depinde de tipul de antibiotic, calea de administrare,
doză, capacitatea de a traversa bariera hematoencefalică și pătrunderea în LCR a respectivului
antibiotic.
Argumentare: Antibioticele pot masca semnele și simptomele meningeale și în același timp
pot fi ineficiente pentru a trata o meningită, care netratată poate avea urmări fatale.
Puterea recomandării: D.
(4) PL nu este o investigație de rutină (nivel standard) la copiii cu stare generală bună, imunizați
complet, care prezintă o convulsie febrilă simplă.
Puterea recomandării: D.

Riscuri: PL este o investigație invazivă, care poate fi dureroasă. Necesită explicarea atentă a
procedurii părinților în prealabil. De asemenea poate fi o investigație costisitoare.

Beneficii: Identificarea rapidă a unei meningite ca etiologie a convulsiilor permite tratamentul

rapid și corect și scade riscurile de sechele neurologice.

7
 Nivelul Puterea
Concluzii PL 3,5,10,11,12,13
dovezii recomandării
PL trebuie efectuată (grad de recomandare standard) la orice copil cu
CF și care are semne și simptome meningeale, stare generală
III B
alterată, modificarea stării de conștiență, cu somnolență sau
iritabilitate marcată, semne de hipertensiune intracraniană
PL este recomandată ( recomandare) la orice sugar cu vârsta între 6 și
12 luni care nu este vaccinat sau a cărui stare de imunizare nu poate IIb B
fi determinată
PL este recomandată (recomandare) la orice sugar cu vârsta între 6 și
12 luni care a primit sistemic antibioterapie pe orice cale pe III C
parcursul zilelor anterioare convulsiei.
PL nu este o investigație de rutină (grad de recomandare standard) la
III B
copiii cu CFS, cu stare generală bună, imunizați complet.

5.2. Electroencefalograma

Întrebare: Trebuie efectuată electroencefalogramă la copiii cu istoric de convulsii febrile?

Electroencefalograma de rutină nu este recomandată la copiii cu examen neurologic normal și

convulsii febrile simple (nivel standard).

Puterea recomandării B. Nivelul dovezii III.

Nu există dovezi că electroencefalograma efectuată în momentul convulsiei febrile simple sau la

distanță are rol predictiv pentru apariția epilepsiei în următorii ani. Nu sunt dovezi care să ateste
că intervenția terapeutică bazată pe această investigație modifică evoluția 5,11,53.

Date recente de putere științifică redusă susțin că EEG de tip epileptic reprezintă un factor de risc
pentru recurența CF 14. Această cercetare nu modifică recomandarea inițială. (nivel de evidență
IV)

8
5.3. Neuroimagistica

Întrebare: Trebuie efectuată investigație imagistică cerebrală (rezonanță magnetică,

tomografie computerizată) la copiii cu istoric de convulsii febrile?

Investigația neuroimagistică nu este recomandată la copilul cu convulsii febrile simple (nivel

standard).

Puterea recomandării B.

CT şi IRM pot fi indicate în convulsiile febrile complexe, dar nu de rutină. Ele pot ajuta la
diferenţierea între convulsiile febrile complexe de cauză structurală şi cele cu predispoziţie
genetică 2,15. De asemenea, în prezența convulsiilor febrile cu aspect focal, lungi, cu modificarea
stării de conștiență (convulsii febrile complexe) imagistica cerebrală este recomandată înaintea
efectuării PL, datorită riscului de herniere cerebrală în prezența semnelor de hipertensiune
intracraniană. În plus, investigația prin CT este asociată cu risc crescut de expunere la radiații, iar
investigația IRM cu riscul sedării și cu costuri ridicate.

5.4. Investigațiile de laborator

Întrebare: Investigațiile de laborator sunt recomandate de rutină la copilul cu convulsii

febrile simple?

Următoarele investigații efectuate cu scopul de a identifica etiologia unei convulsii febrile simple
nu sunt recomandate de rutină: hemograma, electroliții, calciul, fosforul, magneziul, glicemia 5.

Puterea recomandării B.

Testele de laborator de rutină – nu sunt recomandate în convulsiile febrile simple, ci numai în

cele complexe; se pot face cu scopul de a identifica etiologia febrei. Când există indicații de
efectuare a puncției lombare se vor efectua concomitent hemocultura și glicemia.
Alte investigații, de exemplu radiografia simplă de craniu, examene biologice (glicemie,
calcemie) se decid individualizat.

9
 Nivelul Puterea
Concluzii alte investigații
dovezii recomandării
Efectuarea analizelor de sânge (CBC, glucoză din sânge, electroliți,
III B
calciu și magneziu), nu este recomandată de rutină la copiii cu CFS
Imagistica cerebrală nu este recomandată de rutină la copiii cu
III B
CFS.
EEG nu este recomandată de rutină copiilor cu CFS III B

6. Tratament

6.1 Prima CF
Care este atitudinea terapeutică în cazul pacientului cu o primă CF care s-a terminat?

De cele mai multe ori, atunci când copilul este adus la medic, CF este deja terminată, cele mai
multe CF fiind autolimitate și de durată scurtă, astfel încât prima măsură terapeutică va fi
combaterea energică a febrei cu toate mijloacele antitermice de care dispunem și echilibrarea
copilului din punct de vedere respirator și circulator (ABC – airway, breathing, circulation). O
anamneză atentă şi examenul clinic vor orienta în stabilirea diagnosticului de CF simplă sau
complexă. Se va linişti familia și se va informa referitor la manifestarea critică, la implicaţiile ei
ulterioare asupra copilului şi la riscul de recurenţă a CF 58.

Care este atitudinea terapeutică în cazul pacientului care face o CF în unitatea medicală?

Atitudinea terapeutică este aceeași ca pentru orice criza epileptică, la care se adaugă tratamentul
antitermic:

- măsurile suportive: adoptarea poziției de siguranță, (verificarea și corectarea parametrilor

vitali); măsurarea duratei crizei și filmarea episodului; măsurarea concentrației de oxigen
(puls-oximetrie), măsurarea nivelului glicemic, aport de oxigen; corectarea glicemiei
dacă este cazul; stabilirea accesului venos pentru perfuzie.
- combaterea febrei, scăderea febrei sub 38,5ºC prin antipiretice: acetaminofen, ibuprofen,
algocalmin, băi călduţe 16,17,54.
- combaterea cauzei febrei (bacteriană, virală, dezechilibre electrolitice etc.);

10
 - liniştirea familiei înspăimântate 18
- dacă durata crizei depășește 5 minute se va institui tratament medicamentos cu medicație
anticonvulsivantă de urgență (definiția funcțională a statusului epileptic este durata de 5
minute) Conform Ghidului Societății Americane de Epilepsie valabil (2016), sunt
echivalente: Diazepam 0,25 mg/kgc intravenos, Midazolam 0,15mg/kgc im sau
0,1mg/kgc iv (risc de detresă respiratorie mai mic, acțiune mai rapidă decât
Diazepamul)

Care sunt criteriile de spitalizare în caz de CF?

În cazul copiilor cu CF simple internarea nu este de obicei necesară 1,19
Decizia de internare se ia atunci când există semne de alarmă (modificări de conștiență,
dispoziție, posibile semne de focalitate), precum și dificultatea de a urmări copilul ulterior. Se
recomandă monitorizare cel puțin 4 ore în camera de gardă 10 .

Semne de alarmă la copilul cu CF – care necesită spitalizare 10,20

CFC (focale, multiple, prelungite)

Semne meningeale prezente
FA bombată
Persistența modificării stării de conștiență la două evaluări succesive la interval de 30 minute
Tahicardie persistentă, neconcordantă cu temperature sau care persist după normalizarea
temperaturii corporale
Semne de afectare respiratorie moderat/severă, cu tahihpnee, geamăt, scăderea saturației de
oxigen sub 92 %
Erupții cutanate cu evoluție progresivă

Se recomandă instruirea corectă și completă a părinților, atât ca informații teoretice, cât și legat
de administrarea Diazepamului în cazul unei convulsii prelungite și monitorizarea evoluției
crizelor ( a semnelor clinice).
• Toți copiii cu vârsta sub 18 luni cu o primă CFS se internează.
• Nu necesită spitalizare:
o Copiii diagnosticați anterior cu CFS
o Copiii cu vârsta peste 18 luni, clinic stabili, fără semne de alarmă
Tip de recomandare – recomandare. Puterea recomandării C. Nivelul dovezii IV

11
6.2. CF recurente

Ce medicament anticonvulsivant de urgență se indică în CF?

Intervenţia în criză
În 2018 un articol tip analiză Cochrane a comparat tratamentul cu Lorazepam și Diazepam
administrate intravenos, concluzionând că au rate de răspuns similare 22 .
În România medicamentul de primă linie este Diazepamul, urmat de Midazolam.

Se administrează medicație anticonvulsivantă de urgență după terminarea CF?

Nu există dovezi care să susțină utilitatea administrării medicației anticonvulsivante de urgență
dupa ce criza s-a terminat. CF simple nu se repetă în 24 ore, de aceea nu este necesar să se
administreze medicație de urgență după terminarea crizei. Cele mai multe dovezi susțin că
administrarea medicației de urgență nu previne recurența CF 12,21.

Care sunt recomandările pentru părinți în caz de recurență a CF (atitudinea acasă)?

Medicația pentru intervenție acută este reprezentată de Diazepam (intrarectal) și Midazolam
(bucal, intranazal). Recomandarea de a se utiliza la domiciliu unul dintre aceste medicamente pe
cale intrarectală, orală sau nazală, trebuie însoțită de explicarea detaliată pentru părință a
modalității de administrare, aceștia necesitând să fie de acord, să înteleagă bine și de asemenea,
trebuie să se asigure disponibilitatea medicamentului – persoana care îngrijește copilul va trebui
sa aibă medicamentul acasă, dar și la creșă, grădiniță.
Recomandarea de a se folosi la domiciliu medicația de urgență are la bază necesitatea de a se
preveni CF prelungite 23.

Tratamentul antipiretic scade riscul de recurență în convulsiile febrile simple?

Folosirea medicamentelor cu rol antipiretic nu influențează incidența CF. Folosirea profilactică a
acestora nu este recomandată. Puterea recomandării C 24.

Antipireticele au rol de a ameliora confortul copilului, neprevenind recurența CF 17,25,26,27.

Un studiu recent a demonstrat eficiența acetaminofenului asupra scăderii ratei de recurență a CF

în același episod infecțios 57.

12
Care este riscul de recurență a CF după o CF inițială?
Bazat pe studii multiple de clasa III 9,28,29,30,49,50
au fost identificați următorii factori de risc
pentru recurența CF:
o vârsta primei crize febrile: < 1an – risc 50%, > 1an – risc 30%;
o istoricul familial de CF la rudele de gradul I;
o durata scurtă a febrei înainte de CF, sub 1 oră;
o temperatura moderată la debutul convulsiei;
o debutul focal al CF
o istoricul perinatal anormal, copilul cu afectare neurologică preexistentă
Riscul de a dezvolta alte CF la 2 ani fără identificarea unui factor de risc este de aproximativ
15%. Acest risc crește la 20% dacă pacientul prezintă 1 factor de risc, 30% cu 2 factori de risc,
mai mult de 60% cu 3 factori de risc și peste 70 % cu mai mult de 3 factori de risc prezenți
9,28,31,56
. Nivelul dovezii III.
În recomandările comitetului pentru managementul crizelor epileptice ale copilului mic din
cadrul Comisiei de Pediatrie din Liga Internațională Împotriva Epilepsiei din 2015 32
se
stipulează:

- Intervenția acută în timpul crizei febrile nu modifică riscul ulterior de apariție a

epilepsiei (puterea recomandării B, nivelul dovezii IIa)
- Intervenția cu medicamente antipiretice nu afectează rata de recurență a CF
(puterea recomandării B, nivelul dovezii IIa)
- Nu există indicații pentru inițierea tratamentului cronic cu medicație
anticonvulsivantă pentru CFS. (puterea recomandării B, nivelul dovezii IIa)
- În cazul crizelor acute febrile este important să fie tratate cele cu durată lungă,
peste 10 minute (puterea recomandării C, nivelul dovezii IV)

Care este riscul de epilepsie la copilul cu CF?

Copiii cu CF simple au același risc de a dezvolta epilepsie până la vârsta de 7 ani ca populația
generală (1%). Factori de risc legați de apariția epilepsiei sunt:
o vârsta mică de debut a CF
o numărul mare al CF
o CF complexe, cu anomalii neurologice preexistente

13
 o antecedente familiale de epilepsie 6,33,59

6.3 Tratamentul profilactic

Profilaxia în CF vizează mai multe situații: administrarea intermitentă în timpul
episoadelor febrilă și medicația continuă la copii cu risc mare de recurență.
Nu există ghiduri referitoare la profilaxia intermitentă a CF, ci doar recomandări și opinia
experților.

Administrarea intermitentă de Diazepam intrarectal sau oral în episoadele febrile 25,26,34 are un
efect benefic în profilaxia CFS, dar efectele adverse ale benzodiazepinelor (ataxie tranzitorie,
modificări ale comportamentului – hiperactivitate sau letargie, hipotensiune, rar bradicarie, etc)
nu îl recomandă ca tratament de rutină, putând masca semnele unei posibile infecții de SNC.
Riscurile medicației antiepileptice depășesc potențialele beneficii pentru majoritatea copiilor
4,11,51,53
.

Nivel al dovezii IIB.

CF simple sunt evenimente benigne, nu asociază sechele neurologice, nu pun viața copilului în
pericol și se remit în general spontan, odată cu creșterea.

Tratamentul nu modifică riscul de apariție al unei eventuale epilepsii.

Scopul profilaxiei este limitarea duratei convulsiilor prelungite, pentru a scădea riscul de
evoluție spre status epileptic și diminuarea anxietății părinților.
Astfel, în cazul unor părinți anxioși și în cazul unor recurențe frecvente, se poate administra
Diazepam în momentul febrei, dovedit a fi eficace în scăderea ratei de recurenţă a convulsiilor
febrile, luându-se însă în calcul efectele adverse: somnolența, ataxia, tulburările respiratorii.
Astfel se va administra Diazepam per os - în doză de 0,33 mg/kgc administrat per os în context
febril , repetându-se doza după 8 ore sau Diazepam intrarectal 0,5 mg/kgc – repetat după 8 ore,
recomandându-se 2 administrări, maxim 3 în 24 ore, luându-se în calcul definiția convulsiilor
febrile ca fiind evenimente ce survin în primele 24 de ore ale unui episod febril 12,35,36.

Nivel de evidență IV.

14
Un studiu randomizat pe un lot de copii care au primit Diazepam intermitent în episoadele febrile
a arătat că reducerea cea mai importantă în rata de recurență au avut-o copiii cu riscul cel mai
mare de recurență (cei cu mai mulți factori de risc prezenți). Astfel se recomandă ca tratamentul
intermitent să fie utilizat atunci când există cel puțin 3 factori de risc pentru recurența CF 25,36.

Când este indicată profilaxia continuă în CF?

Există situații în care recurența frecventă produce disconfort copilului și familiei. În acest
caz se recomandă profilaxia continuă, administrarea continuă a unui medicament
anticonvulsivant, ținându-se cont însă de toxicitatea potențială a tratamentului
anticonvulsivant cronic. Profilaxia continuă nu este recomandată de rutină 12,23.

Excepții sunt următoarele situații:

● copiii cu crize frecvente într-o perioadă scurtă de timp (≥ 3CF in 6 luni, ≥4 in

1an),
● durata CF>15 min,
● CF necesitand intervenţie farmacologică pentru a fi întrerupte
● dezvoltare psihomotorie anormală
● părinţi înspăimântaţi, anxioși

Ce medicament este indicat pentru profilaxia continuă în CF?

În cazul excepțiilor de mai sus, dacă profilaxia intermitentă nu este eficientă, se poate
recomanda profilaxie continuă.
Nivel de evidență III - recomandare tip opțiune.

Eficiența medicației antiepileptice în prevenirea recurenței convulsiilor febrile fost evaluată într-
un studiu tip meta-analiză 22. Rezultatul acestuia a demonstrat că tratamentul cu Fenobarbital și
valproat de sodiu, precum si cu Diazepam oral sau intrarectal scade riscul de recurență a CF pe
termen scurt (6 -24 luni), dar a asociat un risc de reacții adverse de 30-40 % 18,24,26
. Nivel de
evidență Ia.
Pe de altă parte, folosirea medicației cronice anticonvulsivante nu este asociată cu un risc scăzut
de apariție a epilepsiei 4,32,37 . Nivel de evidență IIa

15
Medicamente antiepileptice eficiente în prevenirea recurențelor sunt valproatul de sodiu, în doză
de 20-30mg/kgc/zi - medicația de primă linie în România și Fenobarbitalul în doză de 3-
5mg/kgc/zi, al cărui profil de reacții adverse este însă important.

Dezavantaje ale terapiei cu acidul valproic sunt asocierea rară cu hepatotoxicitate,

trombocitopenie, modificări ale greutății corporale, în special creștere ponderală, afectări
gastrointestinale. Nu a fost raportat niciun caz de hepatotoxicitate fatală la copiii cu CF tratați,
18,22,24,38,46
conform studiilor existente . Efectele adverse ale Fenobarbitalului cele mai frecvente
sunt deficit atențional, hiperactivitate, afectare cognitivă 39
, ceea ce face utilizarea sa extrem de
redusă. Carbamazepina și Fenitoina sunt ineficiente și pot agrava 2,37 . Nivel de evidență IV.
Nu au fost studiate până în prezent anticonvulsivantele moderne.

7.Evoluție și prognostic
Prognosticul copiilor cu CF este favorabil. Sechelele neurologice, deficitele neurologice
dobândite în urma convulsiilor, afectarea cognitivă și tulburările de comportament sunt
complicații rare la copiii cu CF. Studiile existente nu au găsit o asociere între CF și funcțiile
cognitive 40,41,55,61.

Care este riscul de sechele structurale (leziuni cerebrale) după CF?

Nu s-a demonstrat asocierea cauzativă dintre CF și leziuni cerebrale determinate de acestea.
Studii de chirurgia epilepsiei legată de epilepsii de lob temporal rezistente la tratament au arătat
o corelație cu istoricul de CF prelungite în copilărie, precum și o legătura între anomalii
hipocampice și epilepsie. Totuși nu s-a putut confirma cu certitudine această asociere,
considerându-se ca poate reprezenta o predispoziție genetică pt CF și epilepsie 42,43,52.

Care este riscul de declin cognitiv la copilul cu convulsii febrile?

Studiile longitudinale sugerează că riscul de declin cognitiv la copiii cu convulsii febrile nu
depășește riscul din populația generală. Totuși, trebuie avut în vedere faptul că pentru copiii care
prezintă convulsii febrile prelungite sau status epilepticus ar putea exista afectare neurologică pe
termen lung 44.

16
Care este riscul de deces în caz de CF?
La copiii cu convulsii febrile simple, mortalitatea pe termen lung nu este mai crescută față de
populația generală, dar se pare că există o ușoară creștere a mortalității în următorii 2 ani după
apariția convulsiilor febrile complexe. Părinții trebuie însă liniștiți că riscul de deces după
convulsii febrile este foarte rar, chiar și la copiii din grupul de risc crescut 45
. Nivel al dovezii
IIb.

8.Când trimitem copilul cu CF la neurolog?

Indicațiile de consult neurologic la copiii cu CFS recurente sunt legate de recurența mare a
convulsiilor, de preexistența unor deficite neurologice sau a unei tulburări globale de dezvoltare,
precum și de indicația de profilaxie continuă cu medicație anticonvulsivantă.
În cazul copiilor cu CFC este necesar consult neurologic.
Astfel, situațiile în care se impune consult neurologic sunt:
- CF prelungite cu debut înaintea vârstei de 1 an
- CF complexe (lungi, cu aspect focal, repetitive)
- CFS la copii cu afectare neurologică, tulburare de dezvoltare preexistentă

9. Anexe

Anexa 1. Lista participanţilor

Anexa 2. Grade de recomandare şi nivele ale dovezilor
Anexa 3. Tipuri clinice de convulsii febrile
Anexa 4. Factorii de risc pentru recurența convulsiilor febrile și pentru dezvoltarea
epilepsiei
Anexa 5. Principalele investigaţii paraclinice în convulsiile febrile
Anexa 6. Principii de tratament în convulsiile febrile
Anexa 7. Recomandări pentru părinți
Anexa 8 Bibliografie

17
 Anexa 1

Prof Dr Dana Craiu – Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof Dr Alexandru Obregia”, București
As. Dr Diana Bârcă - Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof Dr Alexandru Obregia”, București
.....

Anexa 2

Tabel 1. Clasificarea tăriei gradelor de recomandare

Standard Standardele sunt norme care trebuie sa fie aplicate rigid şi trebuie sa fie
urmate în cvasitotalitatea cazurilor, excepţiile fiind rare şi greu de justificat.

Recomandare Recomandările prezintă un grad scăzut de flexibilitate, nu au forţa

standardelor, iar atunci când nu sunt aplicate, acest lucru trebuie justificat
raţional, logic şi documentat.

Opţiune Opţiunile sunt neutre din punct de vedere a alegerii unei conduite, indicând
faptul că mai multe tipuri de intervenţii sunt posibile şi că diferiţi medici pot
lua decizii diferite. Ele pot contribui la procesul de instruire şi nu necesită
justificare.

Tabel 2. Clasificarea puterii ştiinţifice a gradelor de recomandare

Grad A Necesită cel puţin un studiu randomizat şi controlat ca parte a unei liste de
studii de calitate publicate pe tema acestei recomandări (nivele de dovezi Ia
sau Ib).

Grad B Necesită existenţa unor studii clinice bine controlate, dar nu randomizate,
publicate pe tema acestei recomandări (nivele de dovezi IIa, IIb sau III).

Grad C Necesită dovezi obţinute din rapoarte sau opinii ale unor comitete de experţi
sau din experienţa clinică a unor experţi recunoscuţi ca autoritate în domeniu
(nivele de dovezi IV).
Indică lipsa unor studii clinice de bună calitate aplicabile direct acestei
recomandări.

Grad E Recomandări de bună practică bazate pe experienţa clinică a grupului tehnic

de elaborare a acestui ghid.

Tabel 3. Clasificarea nivelurilorde dovezi

Nivel Ia Dovezi obţinute din meta-analiza unor studii randomizate şi controlate.

18
Nivel Ib Dovezi obţinute din cel puţin un studiu randomizat şi controlat, bine conceput.

Nivel IIa Dovezi obţinute din cel puţin un studiu clinic controlat, fără randomizare, bine
conceput.

Nivel IIb Dovezi obţinute din cel puţin un studiu quasi-experimental bine conceput,
preferabil de la mai multe centre sau echipe de cercetare.

Nivel III Dovezi obţinute de la studii descriptive, bine concepute.

Nivel IV Dovezi obţinute de la comitete de experţi sau experienţă clinică a unor experţi
recunoscuţi ca autoritate în domeniu.

Anexa 3
Tipuri de convulsii febrile

CFS (simple) CFC (complexe)

Frecvență Cel mai frecvent tip 10-30%
Aspect Generalizate Focale, unilaterale
Tonic, clonic, tonico-clonic,
hipoton
Durată <15 minute (frecvent 5minute) >15 minute
Număr Episod unic în 24 de ore Episoade multiple
Deficit postcritic - +
(pareză Todd)
Asocierea cu febra Apar la ascensiunea febrilă
rapidă, > 38,5 °C
uneori febra – detectată postcritic
Ambele pot surveni la copii cu examen neurologic normal sau cu anomalii neurologice preexistente

Anexa 4
Factorii de risc pentru recurența convulsiilor febrile și pentru dezvoltarea epilepsiei

Factori de risc pentru recurența CF Factori de risc pentru dezvoltarea epilepsiei

vârsta primei CF < 1 an vârsta primei CF < 1 an și > 3 ani
istoric familial de CF (rudele de grd I) istoric familial de epilepsie
durata scurtă a febrei înainte de CF, sub 1 oră durata scurtă a febrei înainte de CF, sub 1 oră
temperatura moderată la debutul convulsiei;
debutul focal al CF CFC - multiple în 24 de ore, focale
Tulburarea global de dezvoltare preexistentă
Afectarea neurologică preexistentă

19
Anexa 5

Investigaţii:

 puncţia lombară:
◼ nu este o investigație de rutină la copiii cu CFS, cu stare generală bună, imunizați
complet.
◼ trebuie efectuată la orice copil cu CF și care are semne și simptome
meningeale, stare generală alterată, modificarea stării de conștiență, cu
somnolență sau iritabilitate marcată, semne de HIC
◼ este recomandată la orice sugar cu vârsta între 6 și 12 luni care a primit
sistemic antibioterapie pe orice cale pe parcursul zilelor anterioare convulsiei.
◼ este recomandată la orice sugar cu vârsta între 6 și 12 luni care nu este vaccinat
sau a cărui stare de imunizare nu poate fi determinată
◼ este recomandată în CFC - primul episod, precedată de imagistică cerebrală
◼ nu este necesară la copiii cu CFC repetate, la care se suspicionează o cauză
genetică
 EEG:
- nu este o investigație de rutină la copiii cu CFS
- valoare limitată pentru diagnosticul si prognosticul CFS
- recomandată în CFC
- se va lua în calcul posibilitatea ca modificările să fie expresia predispoziţiei
genetice şi nu un indicator de epilepsie ulterioară

 Teste de laborator de rutină – nu sunt recomandate în convulsiile febrile simple, doar

în cele complexe; se pot face cu scopul de a identifica etiologia febrei Alte analize ca
radiografia simplă de craniu, examene biologice (glicemie, calcemie) au indicaţie dacă
istoricul sau tabloul clinic sunt sugestive

20
  Imagistica cerebrală de tip CT/ IRM cerebral nu sunt indicate de rutină – în
convulsiile febrile complexe pot ajuta la diferenţierea între formele simptomatice şi cele
cu predispoziţie genetică.

Anexa 6

Tratament

1. Intervenţia în criza acută

De cele mai multe ori atunci cand copilul este adus la medic CF este deja terminată astfel
încât prima măsură terapeutică va fi combaterea energică a febrei cu toate mijloacele
antitermice. O anamneză atentă şi examenul clinic ne vor orienta în stabilirea diagnosticului
de CF simplă sau complexă. Se va linişti familia oferind informaţii referitoare la manifestarea
critică, la implicaţiile ei ulterioare asupra copilului şi la riscul recurenţei CF.

• măsurile suportive: decubit lateral (eliberare căi respiratorii); aport de oxigen; accesului
venos pentru perfuzie
• tratament medicamentos – în CF cu durata peste 5 minute : Diazepam 0,25-0,3 mg/kgc
intravenos, Midazolam 0,15mg/kgc im sau 0,1mg/kgc iv
• scăderea febrei sub 38,5ºC - antipiretice: acetaminofen, ibuprofen, algocalmin, băi
călduţe;
• combaterea cauzei febrei;
• liniştirea familiei înspăimântate
2. Profilaxia recurenţelor – se realizează la creşterea temperaturii peste 38,5 grd C
2.1 Tratamentul intermitent - dovedit eficace în scăderea ratei de recurenţă a convulsiilor
febrile, însă recomandat doar la copiii cu risc de recurență mare (cu cel puțin 3 factori de
risc + pentru recurența CF), întrucât beneficiile trebuie să depășească riscurile.

- Diazepam per os - în doză de 0,33 mg/kgc administrat la 8 ore timp de 24 ore

- Diazepam intrarectal 0,5 mg/kgc – repetat după 8 ore, eventual 3 administrări în 24 ore
- Midazolam administrat bucal (mucoasa jugală) 0,2-0,5 mg/kgc, maxim 10mg/doză

21
 2.2 Profilaxia continuă – într-un număr limitat de cazuri cu risc mare de recurență. Nu
de rutină.
• Copii cu crize frecvente într-o perioadă scurtă de timp (≥ 3CF in 6 luni, ≥4 in 1an), durata
CF>15 min,
• CF necesitand intervenţie farmacologică pt a fi întrerupte
• dezvoltare psihomotorie anormală
• părinţi înspăimântaţi, anxioși
Se realizează prin administrarea continuă de medicație anticovulsivantă, valproat de
sodiu, cu precizarea că tratamentul continuu nu scade riscul de apariție a epilepsiei, ci
vizează strict recurența CF.

Anexa 7

Recomandările pentru părinți sunt 12:

1. Rămâneți calm. Desfaceți hainele, în special în jurul gâtului. Protejați copilul pentru a nu
se răni în timpul CF.
2. Nu introduceți degetele sau obiecte și nici nu obstrucționați gura copilului. Nu deschideți
gura cu forța.
3. Așezați copilul în poziție laterală de siguranță, în care căile respiratorii nu sunt
obstrucționate și se evită aspirarea salivei și a posibilei vărsături.
4. Observați cât mai detaliat semnele în timpul crizei: culoarea tegumentelor, mișcările
asociate, respirația și durata manifestării.
5. Somnul poate surveni imediat după criză, cu durată de pînă la 1 oră.
6. În cazul CF recurente, administrați medicație de urgență dacă survine o criză tonică-
clonică generalizată, cu durată > 5 minute.
Administrați Diazepam intrarectal 0,5 mg / kg sau Midazolam bucal (pe mucoase) /
intranazal când este disponibil.
7. Asistența medicală este necesară în următoarele situații:
- Criză cu durată peste 10 minute sau care nu se întrerupe la administrarea medicației.
- Crize recurente
- Crize cu aspect focal

22
 - Afectarea stării de conștiență cu durată lungă sau persistența unui deficit motor
postictal atunci când criza durează > 5 minute. Se va contacta medicul pediatru sau un
alt profesionist în sănătate.
8. Părinții copiilor cu risc ridicat de recidivă ar trebui să beneficieze de instruirea necesară.

Anexa 8

BIBLIOGRAFIE

1. Practice parameter: the neurodiagnostic evaluation of the child with a first simple febrile seizure. American
Academy of Pediatrics. Provisional Committee on Quality Improvement, Subcommittee on Febrile Seizures.
Pediatrics. 1996 May;97(5):769-72; discussion 773-5. PMID: 8628629.
2. American Academy of Pediatrics, Committee on Quality Improvement of the child with simple febrile seizures.
Pediatrics. 1999; 103(6 pt 1):1307-9
3. American Academy of Pediatrics Steering Committee on Quality Improvement and Management. Classifying
recommendations for clinical practice guidelines. Pediatrics. 2004;114(3):874-877. doi:10.1542/peds.2004-1260
4. Steering Committee on Quality Improvement and Management, Subcommittee on Febrile Seizures American
Academy of Pediatrics. Febrile seizures: clinical practice guideline for the long-term management of the child with
simple febrile seizures. Pediatrics. 2008;121(6):1281-1286. doi:10.1542/peds.2008-0939
5. American Academy of Pediatrics, Subcommittee on febrile Seizures. Clinical Practice Guideline – Febrile
Seizures: Guideline for the Neurodiagnostic Evaluation of the Child With a Simple Febrile Seizure. Pediatrics 2011
Feb; 127 (2): 389-394.
6. Cross JH. Fever and fever-related epilepsies. Epilepsia. 2012 Sep;53 Suppl 4:3-8. doi: 10.1111/j.1528-
1167.2012.03608.x. PMID: 22946716.
7. Guidelines for epidemiologic studies on epilepsy. Commission on Epidemiology and Prognosis, International
League Against Epilepsy. Epilepsia. 1993;34(4):592-596. doi:10.1111/j.1528-1157.1993.tb00433.x
8. Shinnar S, Glauser TA. Febrile seizures. J Child Neurol. 2002;17 Suppl 1:S44-S52.
doi:10.1177/08830738020170010601
9. Berg AT, Shinnar S. Complex febrile seizures. Epilepsia. 1996; 37(2):126-133. doi:10.1111/ j.1528-
1157.1996.tb00003.x
10. Auvin S, Antonios M, Benoist G, et al. Évaluation d’un enfant après une crise fébrile : focus sur trois problèmes
de pratique clinique [Evaluating a child after a febrile seizure: Insights on three important issues]. Arch Pediatr.
2017;24(11):1137-1146. doi:10.1016/j.arcped.2017.08.018
11. Natsume J, Hamano SI, Iyoda K, et al. New guidelines for management of febrile seizures in Japan. Brain Dev.
2017;39(1):2-9. doi:10.1016/j.braindev.2016.06.003
12. Capovilla G, Mastrangelo M, Romeo A, Vigevano F. Recommendations for the management of "febrile
seizures": Ad Hoc Task Force of LICE Guidelines Commission. Epilepsia. 2009;50 Suppl 1:2-6.
doi:10.1111/j.1528-1167.2008.01963.x
13. Chin RF, Neville BG, Peckham C, et al. Incidence, cause, and short-term outcome of convulsive status
epilepticus in childhood: prospective population-based study. Lancet 2006; 368:222.
14. Cappellari AM, Brizio C, Mazzoni MB, et al. Predictive value of EEG for febrile seizure recurrence. Brain Dev.
2018;40(4):311-315. doi:10.1016/j.braindev.2017.12.004
15. Kimia AA, Ben-Joseph E, Prabhu S, et al. Yield of emergent neuroimaging among children presenting with a
first complex febrile seizure. Pediatr Emerg Care. 2012; 28(4): 316-321. doi:10.1097/ PEC.0b013e31824d8b0b
16. Schnaiderman D, Lahat E, Sheefer T, Aladjem M. Antipyretic effectiveness of acetaminophen in febrile
seizures: ongoing prophylaxis versus sporadic usage. Eur J Pediatr. 1993;152(9):747-749. doi:10.1007/BF01953992
17. Van Esch A, Van Steensel-Moll HA, Steyerberg EW, Offringa M, Habbema JD, Derksen-Lubsen G. Antipyretic
efficacy of ibuprofen and acetaminophen in children with febrile seizures. Arch Pediatr Adolesc Med.
1995;149(6):632-637. doi:10.1001/archpedi.1995.02170190042007
18. Lux AL. Treatment of febrile seizures: historical perspective, current opinions, and potential future directions.
Brain Dev. 2010;32(1):42-50. doi:10.1016/j.braindev.2009.09.016

23
19. Fukuyama Y, Seki T, Ohtsuka C, Miura H, Hara guidelines for physicians in the management of febrile seizures.
Brain Dev. 1996 Nov-Dec;18(6):479-84. doi: 10.1016/s0387-7604(96)00066-6. PMID: 898084710.1016/s0387-
7604(96)00066-6. PMID: 8980847
20. Laino D, Mencaroni E, Esposito S. Management of Pediatric Febrile Seizures. Int J Environ Res Public Health.
2018;15(10):2232. Published 2018 Oct 12. doi:10.3390/ijerph15102232
21. Smith DK, Sadler KP, Benedum M. Febrile Seizures: Risks, Evaluation, and Prognosis. Am Fam Physician.
2019;99(7):445-450.
22. Offringa M, Newton R, Cozijnsen MA, Nevitt SJ. Prophylactic drug management for febrile seizures in children.
Cochrane Database Syst Rev. 2017;2(2):CD003031. Published 2017 Feb 22. doi:10.1002/
14651858.CD003031.pub3
23. Knudsen FU, Paerregaard A, Andersen R, Andresen J. Long term outcome of prophylaxis for febrile
convulsions. Arch Dis Child. 1996;74(1):13-18. doi:10.1136/adc.74.1.13
24. Offringa M, Newton R. Prophylactic drug management for febrile seizures in children (Review). Evid Based
Child Health. 2013;8(4):1376-1485. doi:10.1002/ebch.1921
25. Pavlidou E, Tzitiridou M, Panteliadis C. Effectiveness of intermittent diazepam prophylaxis in febrile seizures:
long-term prospective controlled study. J Child Neurol. 2006; 21(12): 1036-1040. doi:10.1177/ 7010.2006.00221
26. Rosman NP, Colton T, Labazzo J, et al. A controlled trial of diazepam administered during febrile illnesses to
prevent recurrence of febrile seizures. N Engl J Med. 1993;329(2):79-84. doi:10.1056/NEJM199307083290202
27. Rosenbloom E, Finkelstein Y, Adams-Webber T, Kozer E. Do antipyretics prevent the recurrence of febrile
seizures in children? A systematic review of randomized controlled trials and meta-analysis. Eur J Paediatr Neurol.
2013;17(6):585-588. doi:10.1016/j.ejpn.2013.04.008
28. Berg AT, Shinnar S, Darefsky AS, et al. Predictors of recurrent febrile seizures. A prospective cohort study.
Arch Pediatr Adolesc Med. 1997;151(4):371-378. doi:10.1001/archpedi.1997.02170410045006
29. Tarkka R, Rantala H, Uhari M, Pokka T. Risk of recurrence and outcome after the first febrile seizure. Pediatr
Neurol. 1998 Mar;18(3):218-20. doi: https://doi.org/10.1016/S0887-8994(97)00194-X
30. Visser AM, Jaddoe VW, Breteler MM, Hofman A, Moll HA, Arts WF. Frequent fever episodes and the risk of
febrile seizures: the Generation R study. Eur J Paediatr Neurol. 2012; 16(1): 29-34. doi:10.1016 /j.ejpn.2011.09.007
31. Pavlidou E, Tzitiridou M, Kontopoulos E, Panteliadis CP. Which factors determine febrile seizure recurrence? A
prospective study. Brain Dev. 2008;30(1):7-13. doi:10.1016/j.braindev.2007.05.001
32. Wilmshurst JM, Gaillard WD, Vinayan KP, et al. Summary of recommendations for the management of infantile
seizures: Task Force Report for the ILAE Commission of Pediatrics. Epilepsia. 2015;56(8):1185-1197.
doi:10.1111/epi.13057
33. Camfield P, Camfield C, Gordon K, Dooley J. What types of epilepsy are preceded by febrile seizures? A
population-based study of children. Dev Med Child Neurol. 1994; 36(10):887-892. doi: 10.1111/ j.1469-
8749.1994.tb11779.x
34. Inoue M, Adachi S, Kawakami I, Koga H. Change in the strategy for prophylactic diazepam use for febrile
seizures and the impact on seizure recurrence within 24 h. Seizure. 2020;75:70-74. doi: 10.1016/
j.seizure.2019.12.021
35. Verrotti A, Latini G, di Corcia G, et al. Intermittent oral diazepam prophylaxis in febrile convulsions: its
effectiveness for febrile seizure recurrence. Eur J Paediatr Neurol. 2004; 8(3):131-134. doi:10.1016/
j.ejpn.2004.01.008
36. Camfield P, Camfield C. Are febrile seizures an indication for intermittent benzodiazepine treatment, and if so,
in which cases? Epileptic Disord. 2014 Oct 9. doi: 10.1684/epd.2014.0683. Epub ahead of print. PMID: 25299426.
37. Baumann RJ, Duffner PK. Treatment of children with simple febrile seizures: the AAP practice parameter.
American Academy of Pediatrics. Pediatr Neurol. 2000;23(1):11-17. doi:10.1016/s0887-8994(00)00148-x
38. Lee, K., Melchior, J.C. Sodium valproate versus phenobarbital in the prophylactic treatment of febrile
convulsions in childhood. Eur J Pediatr 137, 151–153 (1981).
https://doi.org/10.1007/BF00441308
39. Sulzbacher S, Farwell JR, Temkin N, Lu AS, Hirtz DG. Late cognitive effects of early treatment with
phenobarbital. Clin Pediatr (Phila). 1999 Jul;38(7):387-94. doi: 10.1177/000992289903800702. PMID: 10416094.
40.Verity CM, Greenwood R, Golding J. Long-term intellectual and behavioral outcomes of children with febrile
convulsions. N Engl J Med. 1998 Jun 11;338(24):1723-8. doi: 10.1056/NEJM199806113382403. PMID: 9624192.
41. Nørgaard M, Ehrenstein V, Mahon BE, Nielsen GL, Rothman KJ, Sørensen HT. Febrile seizures and cognitive
function in young adult life: a prevalence study in Danish conscripts. J Pediatr. 2009 Sep;155(3):404-9. doi:
10.1016/j.jpeds.2009.04.003. Epub 2009 Jun 24. PMID: 19555964.

24
42. Berg AT, Shinnar S, Levy SR, Testa FM. Childhood-onset epilepsy with and without preceding febrile seizures.
Neurology. 1999 Nov 10;53(8):1742-8. doi: 10.1212/wnl.53.8.1742. PMID: 10563622.
43. Theodore WH, Bhatia S, Hatta J, Fazilat S, DeCarli C, Bookheimer SY, Gaillard WD. Hippocampal atrophy,
epilepsy duration, and febrile seizures in patients with partial seizures. Neurology. 1999 Jan 1;52(1):132-6. doi:
10.1212/wnl.52.1.132. PMID: 9921860.
44. Gupta A. Febrile Seizures. Continuum (Minneap Minn). 2016;22(1 Epilepsy):51-59.
doi:10.1212/CON.0000000000000274
45. Vestergaard M, Pedersen CB, Sidenius P, Olsen J, Christensen J. The long-term risk of epilepsy after febrile
seizures in susceptible subgroups. Am J Epidemiol. 2007;165(8):911-918. doi:10.1093/aje/kwk086
46. Robert J. Baumann. Technical Report: Treatment of the Child With Simple Febrile Seizures. Pediatrics Jun
1999, 103 (6) e86; DOI: 10.1542/peds.103.6.e86
47. Aguirre-Velázquez C, Huerta Hurtado AM, Ceja-Moreno H, et al. Clinical guideline: febrile seizures, diagnosis
and treatment. Rev Mex Neuroci. 2019;20(2):97-103. doi: 10.24875/RMN.M19000029
48. Green SM, Rothrock SG, Clem KJ, Zurcher RF, Mellick L. Can seizures be the sole manifestation of meningitis
in febrile children?. Pediatrics. 1993;92(4):527-534.
49. Hesdorffer DC, Shinnar S, Lewis DV, et al. Design and phenomenology of the FEBSTAT study. Epilepsia.
2012;53(9):1471-1480. doi:10.1111/j.1528-1167.2012.03567.x
50. Hesdorffer DC, Shinnar S, Lax DN, et al. Risk factors for subsequent febrile seizures in the FEBSTAT study.
Epilepsia. 2016;57(7):1042-1047. doi:10.1111/epi.13418
51. Febrile seizures in children: benefits and risks of prophylactic drug management. Drug Ther Bull. 2017
Jun;55(6):62-63. doi: 10.1136/dtb.2017.6.0484. Epub 2017 May 31. PMID: 28566318.
52. Huang CC, Chang YC. The long-term effects of febrile seizures on the hippocampal neuronal plasticity - clinical
and experimental evidence. Brain Dev. 2009;31(5):383-387. doi:10.1016/j.braindev.2008.11.008
53. Sugai K. Current management of febrile seizures in Japan: an overview. Brain Dev. 2010;32(1):64-70.
doi:10.1016/j.braindev.2009.09.019
54. Kimia AA, Bachur RG, Torres A, Harper MB. Febrile seizures: emergency medicine perspective. Curr Opin
Pediatr. 2015;27(3):292-297. doi:10.1097/MOP.0000000000000220
55. Knudsen FU. Febrile seizures: treatment and prognosis. Epilepsia. 2000;41(1):2-9.
doi:10.1111/j.1528-1157.2000.tb01497.x
56. Gontko-Romanowska K, Żaba Z, Panieński P, et al. The assessment of risk factors for febrile seizures in
children. Neurol Neurochir Pol. 2017;51(6):454-458. doi:10.1016/j.pjnns.2017.07.011
57. Murata S, Okasora K, Tanabe T, et al. Acetaminophen and Febrile Seizure Recurrences During the Same Fever
Episode. Pediatrics. 2018;142(5): e20181009. doi:10.1542/peds.2018-1009
58. Oluwabusi T, Sood SK. Update on the management of simple febrile seizures: emphasis on minimal
intervention. Curr Opin Pediatr. 2012;24(2):259-265. doi:10.1097/MOP.0b013e3283506765
59. Pavlidou E, Panteliadis C. Prognostic factors for subsequent epilepsy in children with febrile seizures. Epilepsia.
2013;54(12):2101-2107. doi:10.1111/epi.12429
60. Kılıç B. Clinical Features and Evaluation in Terms of Prophylaxis of Patients With Febrile Seizures. Sisli Etfal
Hastan Tip Bul. 2019;53(3):276-283. Published 2019 Aug 27. doi:10.14744/SEMB.2019.30633
61. Guevara-González J, Dimas-Rendón I, González de Guevara L, Guevara-Campos J, Cauli O. Febrile seizure and
related syndromes. Neurology, psychiatry and brain research. 2018 Feb;27:1-5. doi: https://doi.org/ 10.1016/
j.npbr.2017.11.003

25